Modul de ţiere IT Ini - · PDF fileIni 2009 -2010 Gal Petru informatician CCD Mure ş Modul...

2009 -2010 Gal Petru informatician CCD Mureş

Modul de Iniţiere IT

Cursul se desfăşoară pe o perioadă de 4 x 16 ore ( 64 ore ), activităŃi teoretice şi practice.

1. Prezentarea noţiunilor de bază 1.1. Recunoaşterea şi utilizarea componentelor hard şi soft ale calculatorului - 2 ore -

Prezentare hardware: mouse, monitor, tastatură, memorii, scanner, cd-rom, dvd, floppy, joystick, imprimantă, placă de bază, placă de sunet, placă video, boxe. Prezentare software: soft utilizator (aplicaŃii), soft utilitar (întreŃinerea sistemului, arhivare date, devirusare, kituri de instalare), sistem de operare.

1.2. Utilizarea sistemului Windows XP Professional - 2 ore -

Lansarea sistemului Windows XP Professional. ComponenŃe de interfaŃă a sistemului Windows XP. Lansarea aplicaŃiilor / programelor. Mutarea, redimensionarea şi închiderea ferestrelor. Deconectarea şi închiderea sistemului.

1.3. Utilizarea operaŃiilor de gestionare a fişierelor

- 1 oră -

Deschiderea, editarea, salvarea şi închiderea fişierelor. Tipărirea fişierelor şi selectarea opŃiunilor de tipărire. Crearea fişierelor şi a directoarelor. Mutarea, copierea şi redenumirea fişierelor şi directoarelor. Ştergerea fişierelor şi directoarelor.

1.4. Aplicarea practică a gestionării fi şierelor - 1 oră -

Sugestii: Crearea unui director propriu. Salvarea, redenumirea şi ştergerea unui fişier. Restaurarea unui fişier şters.

2. Utilizarea procesorului de texte - WORD 2.1. Aplicarea operaŃiilor de bază necesare prelucrării unui text - 1 oră -

Lansarea aplicaŃiei de procesare de text. Deschiderea unui document existent – modificarea şi salvarea lui. Crearea unui document nou. Închiderea unui document. Utilizarea şi crearea şabloanelor.

2.2. Utilizarea operaŃiilor de bază în procesarea textului - 1 oră -

IniŃializarea paginii de lucru. Selectarea informaŃiilor – caracter, cuvânt, paragraf, întregul document. Copierea, mutarea, ştergerea – folosirea comenzilor „ Copiere”, „Lipire”, „Decupare”. Căutarea şi înlocuirea – utilizarea comenzilor „Găsire” şi „Înlocuire”.

2.3. Aplicarea diferitelor modalităŃi de formatare a textului - 1 oră -

Schimbarea dimensiunii şi tipului caracterelor. Folosirea stilului: bold (caractere aldine), italice (caractere cursive) şi subliniere. Marcare vizuală (neprintabil) paragraf, text. Utilizarea culorilor în text. Alinierea textului în cadrul documentului. SpaŃierea rândurilor. Copierea formatului unui text selectat. Folosirea şi setarea tabulatorilor: aliniere stânga, dreapta, centru, pe punctul zecimal, poziŃionarea tabulatorilor.

2.4. Utilizarea avansată a editorului de texte - 2 ore -

Folosirea paragrafelor, numerotărilor, marcatorilor. Utilizarea instrumentelor de pe bara de desenare. Inserarea şi formatarea tabelelor într-un document, operaŃii în tabele. Inserarea şi formatarea graficelor şi imaginilor. Importarea obiectelor, tabelelor, graficelor, fişierelor .

2.5. Formatarea finală a unui document - 1 oră -

Antet şi subsol, introducerea datei, autorului, numărului paginii. Notă de subsol sau de sfârşit de text. Stiluri şi paginare – aplicarea stilurilor existente unui document.

2.6. Descrierea şi aplicarea corectă a modului de tipărire a unui document - 1 oră -

Trecerea în revistă a documentului – examinare înaintea imprimării. Folosirea opŃiunilor de bază pentru tipărire - fereastra Imprimare. Tipărirea documentui utilizând una din imprimantele instalate.

Mod

ul I.

- 1

6 or

e

2.7. Realizarea unor aplicaŃii practice - evaluare - - 3 ore -

Sugestii: întocmirea unei cereri, realizarea unei diplome complexe, realizarea unei pagini pentru fax, realizarea unui raport, realizarea unei scrisori oficiale, întocmirea unui referat la o disciplină studiată.

3. Utilizarea unor mijloace moderne de comunicare – reţeaua Internet şi World Wide Web

3.1. Enumerarea serviciilor oferite în Internet şi descrierea acestora - 2 ore -

WWW (World Wide Web) E-mail Instant Messenger Newsgroup

3.2. Clasificarea şi folosirea modului de adresare în Internet - 2 oră -

Adrese de Internet – adrese de pagini Adrese de e-mail

3.3. Utilizarea posibilităŃilor de căutare a informaŃiilor - 4 ore -

Browsere (elemente generale de interfaŃă şi utilizarea acestora)

3.4. Aplicarea modalităŃilor de folosire a serviciului de e-mail - 4 ore -

Programe de poştă: Outlook, etc. Webmail. Crearea unui cont yahoo. Citirea, întocmirea, trimiterea, redirecŃionarea unui mesaj. Folosirea facilităŃii „ataşare fişiere”. Folosirea agendei de adrese. Administrarea e-mailurilor (directoare, filtre). Căutarea adreselor de e-mail. Folosirea calendarului, caracteristici specifice calendarului. Stabilirea activităŃilori ( taskurilor) de lucru.

Mod

ul II

. – 1

6 or

e

3.5. Realizarea unor aplicaŃii practice –

evaluare - - 4 ore -

Sugestii: căutarea şi extragerea unor informaŃii folosind motoarele de căutare; utilizarea acestora într-un document. Ataşarea unui document la mesaj

4. Utilizarea aplicaţiilor specializate pentru realizarea Prezentărilor – PowerPoint

4.1. Aplicarea operaŃiilor de bază necesare realizării unei prezen-tări - 1 oră -

Pornirea aplicaŃiei. Deschiderea unei Prezentări existente – modificarea şi salvarea Prezentării. Imprimarea ( printarea) unei Prezentări. Închiderea Prezentării.

4.2. Aplicarea elementelor de bază în procesarea textului - 1 oră -

Crearea unei noi prezentări. Alegerea caracteristicilor pentru diapozitiv (slide) – modificarea acestora. Inserarea unui text. Inserarea unei imagini.

4.3. Utilizarea operaŃiilor de bază necesare pentru realizarea unei prezentări - copiere, mutare, ştergere - 1 oră -

Folosirea instrumentelor selectare,Copiere, Decupare, Lipire pentru a copia obiecte ( text, imagine, diapozitive) în cadrul unei prezentări sau între mai multe prezentări active. Ştergerea obiectului selectat. Reordonarea diapozitivelor într-o prezentare. Ştergerea unei/unor diapozitive dintr-o prezentare.

4.4. Aplicarea modalităŃilor de formatare a unei prezentări - 1 oră -

Modificarea design-ului unui şablon formă (slide master); culoare, fundal, dimensiune şi culoare font. Formatarea textului – corp de literă, stil, mărime, culori, centrare, aliniere. Redimensionarea şi mutarea casete text (text box) într-un diapozitiv. Setarea grosimii liniei, stilului şi culorilor unei casete text.

4.5. Utilizarea elementelor grafice în prezentare - 2 ore -

Inserarea obiectelor grafice în prezentare: linii, casete, cercuri. Modificarea poziŃiei şi aspectului unui obiect grafic - mutare, mărime, culoare, umbrire.

4.6. Utilizarea diagramelor - 1 oră -

Crearea unei diagrame. Modificarea structurii unei diagrame. Crearea de diferite tipuri de diagrame: bar chart, pie chart, etc.

Mod

ul II

I. -

16

ore

4.7. Inserarea imaginilor şi altor obiecte într-o prezentare

Inserarea unei imagini (clipart, fotografie) – modificarea proprietăŃilor imaginii, mutarea ei în alt diapozitiv, adăugarea de efecte de contur pentru obiect. Importarea altor obiecte în prezentare: text, foi de calcul,

- 1 oră - tabele, diagrame, fişiere grafice. 4.8. Realizarea animaŃiei într-o prezentare - 2 ore -

Adăugarea de efecte de animaŃie. Schimbarea efectelor de animaŃie preselectate. Adăugarea de efecte de tranziŃie a diapozitivelor.

4.9. Derularea unei prezentări - 2 ore -

Schimbarea orientării diapozitivelor - orizontal, vertical. Lansarea unei expuneri de diapozitive ( slide show ). Folosirea instrumentelor de navigare pe ecran. Ascunderea unei/unor diapozitive.

4.10 Crearea, salvarea şi lansarea unei prezentări - realizarea unor aplicaŃii practice - 4 ore -

Crearea unei prezentari ca prezentare Web. Salvarea unei prezentari ca prezentare Web. Lansarea unei expuneri de diapozitive ca prezentare Web.

5. Utilizarea foilor de calcul tabelar – Excel 5.1. Aplicarea operaŃiilor elementare şi a conceptelor de bază ale aplicaŃiei Excel - 1 oră -

Deschiderea aplicaŃiei. Deschiderea, salvarea unei foi/registru de calcul. Salvarea unui registru ca pagina Web. Protejarea foilor/ registrului de calcul. Închiderea aplicaŃiei. Moduri de vizualizare.

5.2. – 5.4 Utilizarea opŃiunilor de formatare şi gestionare a datelor din foile de calcul - 3 ore -

Formatarea documentului: stabilirea dimensiunilor şi marginilor paginii, orientarea acesteia, adăugarea antet şi subsol, introducerea numere pagină, etc. Formatarea celulelor în conformitate cu tipul datelor ce le vor conŃine. Introducerea de informaŃii într-o celulă: numere, text, simbolul monedelor (currency). Crearea de hiperlink-uri. Formatarea textului: font, dimensiune, stil, culoare. Selectarea unei celule sau a unui grup de celule adiacente sau neadiacente, a unei linii, a unui rând. Copierea/mutarea conŃinutului unei celule într-o altă celulă a aceleiaşi foi de calcul sau a altei foi de calcul active sau între registre. Ştergerea unei celule sau a unui grup de celule adiacente, a unei linii, a unui rând. Căutarea/înlocuirea conŃinutului unei celule. Inserarea de rânduri/coloane. Modificarea dimensiunilor liniilor şi coloanelor. Stabilirea tipurilor de margini utilizate pentru o celulă sau un grup de celule. Sortarea datelor după unul sau mai multe criterii. Inserare unei noi foi sau a unui nou registru de calcul.

5.5. Realizarea de grafice şi diagrame - 2 ore -

Diagrame şi grafice realizate cu ajutorul datelor din registru de calcul. Editarea şi modificarea unei diagrame sau a unui grafic. Schimbarea tipului diagramei. Mutarea/copierea, ştergerea diagramelor sau graficelor.

5.6. importarea obiectelor - 2 oră -

Importul de fişiere imagine, grafice într-un registru de calcul. Copierea, mutarea şi redimensionarea obiectului importat.

5.7. Formarea deprinderilor de utilizare a formulelor şi funcŃiilor - 3 ore -

Introducerea unei formule simple într-o celulă. Formule aritmetice şi logice pentru adunări, scăderi, înmulŃiri şi impărŃiri. Completarea automată a unei serii de date (autofill). Folosirea funcŃiilor de bază, logice şi financiare.

5.8. Tipărirea unei foi de calcul - 1 oră -

Fixarea opŃiunilor pentru tipărire. Tipărirea unei secŃiuni a foii de calcul, a unui grup de celule adiacente, a unei diagrame, a foii de calcul active sau a unui registru de calcul.

Mod

ul IV

.

5.9. Realizarea unor aplicaŃii practice – evaluare - 4 ore -

Sugestii: situaŃia mediilor elevilor clasei la sfârşitul unui semestru. Realizarea unor tabele de buget , inventare.

Modul de IniŃiere IT pag. 1

1. Prezentarea noţiunilor de bază 1.1. Recunoaşterea şi utilizarea componentelor hard şi soft ale calculatorului - 2 ore -

Prezentare hardware: mouse, monitor, tastatură, memorii, scanner, cd-rom, dvd, floppy, joystick, imprimantă, placă de bază, placă de sunet, placă video, boxe. Prezentare software: soft utilizator (aplicaŃii), soft utilitar (întreŃinerea sistemului, arhivare date, devirusare, kituri de instalare), sistem de operare.

Calculatoare numerice Calculatorul numeric reprezintă un sistem digital, format din dispozitive fizice conectate în vederea prelucrării informaŃiilor numerice. Un calculator numeric (sistem de calcul) cuprinde două categorii de componente: Componente fizice (echipamente), ansamblul lor fiind cunoscut sub numele de hardware; Componente logice (programe), prin intermediul cărora sunt utilizate echipamentele, ansamblul componentelor logice fiind cunoscut sub numele de software. Sistemul de calcul reprezintă deci un ansamblu de componente hardware şi software în interacŃiune, destinat prelucrării datelor. Un asemenea sistem se caracterizează prin următoarele: Componentele funcŃionale sunt realizate cu ajutorul circuitelor electronice, majoritatea fiind circuite integrate, asigurând o viteză ridicată în efectuarea operaŃiilor aritmetice şi fiabilitate în funcŃionare. FuncŃionează pe baza unui program memorat, format dintr-o succesiune de instrucŃiuni introduse în memoria calculatorului, instrucŃiuni care sunt extrase din memorie, interpretate şi executate. InformaŃia memorată şi prelucrată este una discretă, fiind codificată astfel încât mărimile asupra căreia operează pot lua numai două valori distincte (0 şi 1). O astfel de informaŃie se numeşte informaŃie binară.

Structura calculatorului În 1945, John von Neumann a stabilit structura logică a calculatorului cu program memorat. Majoritatea calculatoarelor actuale respectă această structură : Ideea principală a calculatorului cu program memorat este că atât instrucŃiunile, cât şi datele sunt păstrate în aceeaşi memorie. Datele sunt cele asupra cărora se efectuează prelucrări. InstrucŃiunile sunt interpretate ca şi coduri pentru generarea semnalelor de control necesare funcŃionării calculatorului. Componentele principale ale calculatorului sunt următoarele: 1. Unitatea centrală de prelucrare (UCP): Execută prelucrarea datelor şi controlează funcŃionarea calculatorului. De multe ori se numeşte procesor. 2. Unitatea de memorie (memoria internă sau principală): Păstrează datele şi instrucŃiunile. 3. Unitatea de intrare/ieşire (I/E): Efectuează transferul datelor între calculator şi mediul exterior acestuia. 4. Interconexiunile: Permit comunicaŃia între UCP, memoria internă şi unitatea de I/E.


Structura unui calculator personal Unitatea Centrala (UC), alcătuita din:

o Unitatea de Memorie internă (UM): memorie RAM; memorie ROM; o Unitatea Centrală de Prelucrare (UCP) compusă din: Unitatea de Comandă şi Control (UCC); Unitatea Aritmetică şi Logică (UAL);

Sistemul de Intrare/Ieşire (SI/O), compus din:

• Medii de stocare; • Dispozitive periferice; • Dispozitive pentru accesarea mediilor de stocare; • Dispozitive pentru interfaŃa cu utilizatorul; • Dispozitive periferice de intrare (DPI); • Dispozitive periferice de iesire (DPO); • InterfeŃe • Memoria externă (ME)

Magistrale de transmitere a comenzilor de control, informaŃiilor şi instrucŃiunilor

Tipuri de calculatoare

În general, se poate considera că sistemele de calcul se diferenŃiaza după mărime, posibilităŃi de procesare şi viteza de operare. Se consideră ca există patru mari categorii de sisteme de calcul:

Microcalculatoare (Personal Computer - PC ) Constructia unui PC se bazează pe microprocesor. Sunt de remarcat următoarele caracteristici ale PC-urilor:

o au preŃuri accesibile; o au dimensiuni reduse; o utilizatorii pot învăŃa uşor să le opereze; o pot fi folosite în orice domeniu; o pot fi utilizate în reŃea.

Minicalculatoarele au fost create pentru executarea unor funcŃii specializate: aplicaŃii multiutilizator, maşini cu control numeric, automatizări industriale... Sunt calculatoare de dimensiuni medii, compuse din module structurale cu funcŃii precise, au putere şi capacitate de stocare mai mare, UCP complex, SI/O foarte dezvoltat în sensul comunicării prin reŃea de periferice în sistem multiutilizator.

Calculatoarele “mainframe” operează cu viteze ridicate şi administrează un volum foarte mare de date; au procesorul foarte complex, volum mare a UM, SI/O complex, orientat pe gestionare de staŃii de lucru, permit acces multiutilizator (până la mii simultan). Necesită instalaŃii speciale şi proceduri de menŃinere în funcŃiune fără întrerupere. Se utilizează în spitale, bănci ...

Supercalculatoarele sunt cele mai puternice, complexe şi scumpe sisteme electronice de calcul; pot executa peste 1 bilion de instrucŃiuni pe secundă. Au procesorul format dintr-un număr mare de microprocesoare (mii), sunt proiectate pentru calcul paralel şi sunt utilizate în domenii care necesită prelucrarea complexa a datelor (reactoare nucleare, seismologie, proiectarea aeronavelor...)

Există mai multe tipuri de microcalculatoare:

Deskop - monitorul este aşezat, în general, pe caracasa unităŃii centrale; Tower - carcasa unităŃii centrale este îngustă şi înaltă; Laptop (notebook) - calculator uşor de transportat, construit pentru a fi folosit în afara biroului, având o

sursă independentă de alimentare; Palm PC (Palmtop, Handhold, Organizer) - se utilizează ca agendă, permite transferul de date prin PC,

accesarea Internet, recunoaşte scrisul de mână ... Are dimensiuni foarte reduse (cât o palmă). PDA (Personal Digital Assistant) - dispozitiv foarte mic, poate fi purtat în mână, oferă facilităŃi de calcul,

telefon/fax, acces la reŃea; sunt penbased - foloseşte un stilou special în locul tastaturii, deci poate recunoaşte scrisul de mână.

PerformanŃa calculatorului

CâŃiva factori de ordin tehnic care influenŃează performanŃele unui sistem de calcul sunt:

o viteza procesorului; o dimensiunea memoriei RAM;


o dimensiunea harddiskului; o dimensiunea memoriei cache; o viteza de transfer a datelor pe magistrala de date

Hardware Unitatea centrală de prelucrare UCP mai este numită şi Central Processing Unit (CPU). Este montat pe placa de bază (mainboard sau motherboard); aceasta este placa principală şi, în general, pe ea sunt montate: CPU, memoria internă, InterfeŃele pentru dispozitivele de stocare a datelor şi pentru perifericele standard. Cele mai importante funcŃii ale procesorului sunt:

o execută instrucŃiuni pentru programe şi controlează acŃiunile celorlaltor componente ale calculatorului;

o realizează calculele şi operaŃiile logice; o Fiecare microprocesor e alcătuit din mai multe micromodule interconectatre prin intermediul unor

căi de comunicaŃie numite magistrale interne; viteza de deplasare a datelor şi instrucŃiunilor pe aceste magistrale interne depinde de doi factori:

o lăŃimea - numărul benzilor (8,16,32,64 sau 128 biŃi); o frecvenŃa de tact (ceasul intern) - numărul de paşi de lucru făcuŃi de procesor într-o secundă; se

măsoară în megahertzi (MHz) sau gigahertzi (GHz). Memoria Memoria internă este zona de stocare temporara a datelor în timpul funcŃionării calculatorului; toate datele supuse prelucrării sunt transformate în şiruri de cifre 0 si 1. Bit-ul este cea mai mică unitate de date; octet-ul sau byte-ul este o succesiune de 8 biŃi şi reprezintă cea mai mica unitate de date care poate fi adresată de către memoria unui sistem de calcul. Dimensiunea datelor reprezentate în memorie sunt exprimate în multipli ai unui byte:

o 1 kilobyte (kB) = 1024 B (210 B) o 1 megabyte (MB) = 1024 kB o 1 gigabyte (GB) = 1024 MB o 1 terrabyte (TB) = 1024 GB o 1 petabyte (PB) = 1024 TB o 1 exabyte (EB) = 1024 PB

Reprezentarea în memorie a datelor se realizeaza la nivel de : o byte (octet); o cuvânt de memorie = 2 B (16 biŃi); o cuvânt dublu = 4 B (32 biti); o cuvânt cvadruplu = 16 B (64 biti);

Memoria externă sau suplimentară este aceea care foloseşte dispozitive speciale pentru stocarea datelor: hard, CD, floppy... Memoria cache este un mecanism de stocare de mare viteză; poate fi o secŃiune din memoria principală sau un dispozitiv independent sau chiar poate fi incorporat în arhitectura microprocesorului.

Dispozitive de intrare Prin intermediul lor, utilizatorul poate introduce informaŃii în calculator. Cele mai cunoscute sunt:

Tastatura: cuprinde 5 categorii de taste: taste alfanumerice, numerice, de deplasare, funcŃionale şi speciale. - are patru zone principale : zona I. cuprinde tasta ESC care permite abandonarea unei comenzi sau program lansat în execuŃie, tastele funcŃionale care au ataşate anumite comenzi mai des utilizate ( de exemplu F1 – afişează meniul HELP al programului aflat în derulare ) - zona II. cuprinde tastele cu caracterele alfabetului, cifrele, semnele de punctuaŃie şi tastele speciale ( care deobicei se folosesc în combinaŃie cu alte taste )

- TAB – deplasează cursorul cu opt spaŃii spre dreapta, - CAPS LOCK – este un comutator care dacă este activat caracterele întroduse de la tastatură sunt

MAJUSCULE, - SHIFT – în combinaŃie cu tastele cu caractere determină întroducerea MAJUSCULELOR dacă CAPS

LOCK nu este activat şi a caracterelor mici dacă CAPS LOCK este activat, - CTRL – este o tastă care se foloseşte în combinaŃie cu alte taste ( de exemplu combinaŃia CTRL + C

copiază în memoria clipboard textul selectat), - ALT – tastă specială folosită în combinaŃie cu alte taste ( de exemplu – CTRL + ALT + DELETE

restartează calculatorul ), - BACKSPACE – aduce cursorul spre stânga cu o poziŃie,


- BLANK ( bara de spaŃiu ) – inserează un spaŃiu, - ENTER – sfârşit de comandă sau trecerea pe o nouă linie .

- zona III. cuprinde tastele de inserare – INSERT, ştergere – DELETE, revenire la începutul sau sfârşitul documentului HOME – END, răsfoirea documentelor înainte sau înapoi PAGE UP – PAGE DOWN, respectiv tastele de navigare în cadrul paginii sau cu altă denumire tastele direcŃionale. - zona IV. se foloseşte mai mult de către cei care operează cu cifre ( de către cei care lucrează în contabilitate ) şi se poate activa sau dezactiva cu ajutorul tastei NUM LOCK

o Mouse-ul - dispozitiv de intrare, parte integrantă a interfeŃei grafice (aplicaŃiile cu interfaŃa grafică mai sunt numite şi point-and-click). Există 3 tipuri de bază: mecanic, optic şi optomecanic.

o Trackball - (bila rulantă) - poate fi considerat un mouse mecanic cu bila în sus; este folosit mai ales pe un laptop.

o Touchpad - este o suprafaŃa sensibilă la atingere; deplasarea cursorului pe ecran se face prin mutare degetului pe pad.

o Scanner - transformă textul sau ilustraŃiile tipărite pe hârtie în informaŃii digitale pentru a putea fi prelucrate

de sistemul de calcul; scanner-ele pot fi clasificate în: scanner de birou (e de dimensiuni ceva mai mari şi e fix) şi scanner de mână (poate fi deplasat el peste suprafaŃa de scanat).

I

II III IV


o Joystick - maneta care se mişcă în toate direcŃiile, controlând deplasrea cursorului pe ecran. o Light pen (creion luminos) - funcŃionează asemănător unui mouse şi foloseste un detector sensibil la lumină. O Microfon - e conectat la placa de sunet şi poate inregistra diverse sunete pe calculator.

Dispozitive de ieşire

- dispozitive specializate care pot prezenta rezultatele într-o forma inteligibilă pentru utilizator. o Monitor (VDU - Video Display Unit) - dispozitiv standard de ieşire. Din punct de vedere constructiv

există: cu tub catodic - similar cu ecranul televizorului clasic; cu cristale lichide (LCD - Liquid Crystal Display) - cele cu ecran plat şi îngust.

o Calitatea unui monitor este determinată de : mărime - dimensiunea diagonalei, măsurată în Ńoli; rezoluŃie - dimensiunea orizontală şi verticală măsurate în pixeli (puncte de imagine); frecvenŃa (rata de improspătare) - măsurat în Hertzi, arată de câte ori pe secundă este generată o

nouă imagine ecran; aspectul ergonomic – dimensiunile exterioare, forma, cantitatea de radiaŃii emise.

o Display screen - reprezintă ecranul de afişare al unui monitor;

o Imprimanta - dispozitiv de “afişare” pe hârtie a rezultatelor. În funcŃie de tehnologia utilizată, pot fi: matriceale (cu pini) - imprimarea se face prin lovirea unei benzi tusate cu nişte pini (ace

mici); sunt ieftine , dar lente şi zgomotoase; cu jet de cerneală - imprimarea se realizează prin stropirea hârtiei cu cerneală prin duze

speciale; are cost mediu şi e mai puŃin zgomotoasă;


cu laser - folosesc tehnologia copiatoarelor: fixarea cu laser pe hârtie a unui praf special (toner); sunt cele mai bune, dar scumpe.

Cele mai importante caracteristici ale imprimatelor:

calitatea imprimării (rezolu Ńia) - numărul de puncte tipărite pe un inch; viteza - numărul de caractere pe secundă sau numărul de pagini pe minut; modalitatea de alimentare cu hârtie; zgomotul în momentul tipăririi, măsurat în decibeli;

o Plotter-ul - dispozitiv special pentru desenarea pe hârtie a unor proiecte sau desene tehnice; o Boxe - dispozitive de ieşire pentru sunet, conectate la placa de sunet.

Dispozitive de intrare/iesire o Modem-ul - permite transmiterea de date prin linii telefonice. o Touch screen - ecran de afişare acoperit cu o folie transparentă, sensibilă la atingere; punctarea elementelor pe ecran făcându-se cu degetele.


Dispozitive de stocare

o Hard disk (disc fix) - disc magnetic pe care se pot stoca date; are capacitate şi viteza de lucru mare; este

un dispozitiv extern, conctat la magistrala de date a calculatorului. La nivel fizic sunt organizate în zone concentrice numite piste, fiecare impărŃite la rândul lor în câte 12 sectoare. Caracteristici care determină viteza de lucru a unui hard disk: timpul de acces la date - creşte odată cu viteza de rotaŃie; viteza de transmisie a datelor - cantitatea de date citite într-o secundă.

o CD-ROM (Compact Disk Read Only Memory) - tip de disc optic; permite stocarea unei mari cantităŃi de

date (600 MB). Există 2 categorii: imprimabile o singură dată şi imprimabile de mai multe ori. Scurt istoric : Companiile Sony şi Phillips au inventat discul compact (CD) la începutul anilor 1980.

Lansat in 1982, CD-ul audio, cu facilităŃi de acces aleatoriu şi având calitatea sunetului incredibilă, a cucerit în câŃiva ani piaŃa. A urmat unitatea de CD-ROM în 1984, dar i-au trebuit câŃiva ani pentru a ajunge la nivelul CD Player-ului, datorită tehnologiei de atunci. Acum pe CD-ROM-uri sunt disponibile nenumărate jocuri pe calculator, aplicaŃii software, enciclopedii diverse, şi alte aplicaŃii multimedia.

Ini Ńial, discul compact CD-ROM a fost disponibil pentru 74 de minute de semnal audio digital de înaltă calitate, dar acum ne oferă până la 700MB spaŃiu disponibil stocării datelor, 100 scanări fotografice pentru publicaŃii sau peste 74 de minute de film VSH full-motion video şi audio. Astăzi, cele mai multe unităŃi CD-ROM sunt rapide şi conferă rularea nu numai a programelor software multimedia, ci şi a programelor destinate lucrului pe reŃeaua de calculatoare.

În figura de mai jos putem vedea structura de sandwich a unui CD împreună cu tehnologiile înglobate :

o DVD : Pe un CD spaŃiul de înregistare diferă în funcŃie de tehnologie, adică cu cât are mai mutle pits

cu atât se câştigă mai mult spaŃiu pe diametrul de 120mm. Definirea specificaŃiilor pentru sucuccesorul Cd-ului a urmat o altă cale, cu argumentări, confuzii şi intrigi. Totul a început rău cu Mathushita Electric, Thoshiba şi producătorii de filme Time/Warner cu tehnologia lor pentru Super

COMPONENTELE DE BAZĂ ALE HARD-DISCULUI


Disc (SD) pe de o parte, şi Sony şi Phillips cu tehnologia lor multimedia CD(MMCD), de cealaltă parte. Cele două formate de disc erau incompatibile, creându-se posibilitatea victoriei VHS/Beatmax-ului. Sub presiunea industriei IT, marii producatori au format ConsorŃiul DVD pentru a dezvolta un singur standard. Standardul DVD_ROM, care a rezultat la sfârşitul anului 1995, a fost un conpromis între cele două tehnologii. Astfel DVD-ul este succesorul CD-ului, acest format fiind mai fiabil, spaŃiul de înregistrare a datelor fie ele audio,video ; este mult mai mare. Primul titlu comercial DVD-18, The Stand, a fost realizat în octombrie 1999. Dar până la realizarea DVD-18 în mod curent, se va trece printr-o etapă intermediară-DVD 14 - ( două straturi pe o faŃă, un strat pe cealaltă faŃă) datorită uşurinŃei producŃiei. Alături de formatele fizice există 2 formate de aplicaŃii : DVD-Video şi DVD-Audio.

Cu o dimensiune asemănătoare cu a CD-ului ( 120mm diametru şi 1,2mm grosime), DVD-ul ne conferă un spaŃiu de stocare de până la 17GB, cu rate de transfer superioare CD-ROM-ului şi cu timpi de acces similari CD-ROM-ului.

o Disc ZIP - are capacitate de 100-300 MB; o Floppy disk (discheta) - disc magnetic, portabil cu timp de acces mare şi capacitate mică (1,44 MB);

pentru a putea fi utlizată trebuie mai întâi formatată pentru a fi compatibilă cu sistemul de operare instalat pe sistemul de calcul. Avantaje: toate calculatoarele au unitate floppy; cost de achiziŃie redus. Dezavantaje: se defectează uşor, capacitate de stocare redusă.


Software

Diferite tipuri de software Un program constă dintr-o succesiune de instrucŃiuni a căror execuŃie duce la soluŃionarea problemei date.

Există următoarele categorii de programe: programe de sistem - coordonează funcŃionarea sistemului şi acordă asistenŃă în funcŃionarea programelor

de aplicaŃii. Acestea alcătuiesc aşa-zisul software de bază. programe de aplicaŃii - sunt destinate rezolvării unor probleme specificice unei aplicaŃii; totalitatea lor

formează software de aplicaŃii. Sistemul de operare (SO) – ansamblu de proceduri şi module de program de sistem prin care se

administrează resursele sistemului de calcul şi care asigură utilizarea eficientă a acestor resurse şi care oferă utilizatorului o interfaŃă cât mai comodă pentru utilizarea sistemului de calcul.

Sistemele de operare cuprind, în general, două categorii de programe:

de comandă şi control (nivel fizic) - pentru coordonarea şi controlul tuturor funcŃiilor; de servicii (nivelul logic) - utilizate pentru dezvoltarea programelor de aplicaŃie ale uilizatorului

Principalele funcŃii ale unui sistem de operare

o gestiunea prelucrărilor o gestiunea resurselor o gestiunea fişierelor o planificarea execuŃiei lucrărilor o coordonarea execuŃiei simultane a mai multor programe o asistarea execuŃiei programelor de căre utilizator o facilităŃi puse la dispoziŃia utilizatorului (compresia datelor, sortarea, catalogarea şi intreŃinerea

bibliotecilor prin programele utilizator disponibile) Cele mai cunoscute sisteme de operare sunt: DOS,Windows, Linux, Unix, Novell, Mac Operating System.... Fiecare calculator are nevoie de un sistem de operare, care conŃine un grup de instrucŃiuni pentru crearea unui ansamblu de fişiere, lansarea programelor, execuŃia operaŃiilor de copiere, mutare, ştergere de fişiere, comunicare cu perifericele calculatorului. Sistemul de operare DOS ( Disk Operating System ) a fost folosit de către calculatoarele din generaŃia întâi, până în anul 1995 când a apărut sistemul Windows 95. - a fost creat de firma MICROSOFT în anul 1981 şi lansat simultan cu primul calculator de tip IBM PC. Denumire sa derivă din M icroSoft Disk Operating System. - este o interfaŃă simplă, uşor de exploatat, destinat gestionării resurselor software şi hardware ale microcalculatoarelor cu o arhitectură IBM PC. - defineşte suportul comun de funcŃionare a programelor prin termeni ca director - bibliotecă, fişier, nume, consolă, etc. - componenta de bază a SO este BIOS-ul ( Basic Input Output System ), care se află în memoria ROM a calculatorului şi conŃine informaŃii de bază legate de structura hardware a sistemului. Lansarea SO începe cu testarea resurselor hard, memorie, unităŃi de disc, periferice, precum şi iniŃializarea acestora. Urmează încărcarea componentelor BIO.COM şi DOS.COM de pe discul sistem. Pentru lansarea corectă a SO este necesară existenŃa fişierului CONFIG.SYS, cu ajutorul lui se realizează fixarea unor parametrii necesari funcŃionării corecte. - după aceasta se caută fişierul COMMAND.COM pe disc, se încarcă şi se lansează în execuŃie (se mai numeşte şi interpretorul de comenzi) - se lansează fişierul AUTOEXEC.BAT, după care se aşteaptă întroducerea comenzilor de la consola calculatorului. Schematic acest proces se prezintă în felul următor : În sistemul de operare DOS nu se puteau executa mai multe procese sau programe deodată. Totodată acest sistem de operare era de ajuns pentru că nu trebuiau gestionate cantităŃi mari de informaŃie.Cu trecerea timpului, programele au devenit din ce în ce mai mari, iar calculatoarele din ce în ce mai rapide şi din această cauză s-au

Program preîncărcător

- Teste hard - Solicitare parolă

- Determinare disc boot - Încărcare sector

boot - ExecuŃie Autoexec.bat

- Încărcare command.com


născocit mai multe soluŃii pentru a păcăli sistemul de operare DOS ( versiunile WINDOWS *.* şi a-l face să mărească viteza de lucru sau să accepte două acŃiuni deodată. WINDOWS 95/98 este primul sistem de operare care eliberează restricŃiile impuse de către DOS, dar cu capacitatea de a rula programe concepute şi sub MS-DOS sau versiuni anterioare WINDOWS.

Multitasking Multitasking înseamnă rularea mai multor programe în acelaşi timp. Acesta presupune ca timpul procesorului să se împartă între diversele programe. Windows 3.1 realizează un multitasking cooperant , care cere din partea fiecărei aplicaŃii să împartă procesorul cu celelalte programe. În sistemul WINDOWS 95/98 se foloseşte metoda multitaskingului preemtiv în care sistemul de operare spune unei aplicaŃii să dea la o parte din calea alteia. Acest lucru însemnă că WINDOWS 95/98, WINDOWS XP, vă permite simultan să formataŃi o dischetă, să primiŃi e-mail, să tipăriŃi un document şi să introduceŃi date într-un tabel.

Programe utilitare Sistemul de operare Windows dispune de un set de programe tehnice care sunt instalate automat sau pot lipsi, varianta în care este nevoie de preluarea lor de pe dischete sau CD-urile asociate folosind opŃiunea Add/Remove Programs din panoul de comandă. Unele dintre cele mai importante utilitare sunt: a) disc defragmenter Există situaŃii în care, la salvarea fişierelor, informaŃiile scrise pe hard disc nu sunt stocate într-un bloc continuu (adiacent), fragmentele de informaŃii pot fi împrăştiate în zonele în care sistemul a găsit spaŃiu liber (calculatorul le poate recupera, dar fragmentarea discului încetineşte mult această activitate). Programul Disk Defragmenter aferent sistemului de operare Windows poate îmbunătăŃi în mod semnificativ timpul de acces la fişiere, restructurându-le în blocuri continue şi mutând spaŃiile libere la sfârşitul discului. Disk Defragmenter este un program pentru Windows care poate fi lansat din linia de comandă DOS dintr-o sesiune DOS sub Windows, dar, spre deosebire de ScanDisk, nu poate fi rulat într-o sesiune în modul MS-DOS. Pentru defragmentarea unui disc se parcurg următoarele etape: - se deschide meniul Start şi se aleg opŃiunile Programs, Accessories, System Tools, Disk Defragmenter care determină deschiderea casetei de dialog: select drive - din lista derulantă se selectează unitatea de disc pe care dorim să o defragmentăm şi se validează prin Ok; va fi afişată caseta Disk Defragmenter în care este prezentat procesul de fragmentare al unităŃii selectate, precum şi informaŃii asupra modului în care i se vor imbunătăŃi performanŃele prin defragmentare - modificarea opŃiunilor programului se realizează activând butonul Advanced şi selectând una dintre variantele prezentate Rularea programului Disk Defragmenter şi concomitent cu alte aplicaŃii; citirea şi scrierea pe disc întrerup porcesul de defragmentare, însa Disk Defragmenter lucrează în continuare şi defragmentează de acolo de unde a fost întrerupt, după terminarea operaŃiilor de citire şi scriere. b) ScanDisk ScanDisk detectează şi repară defectele de pe unităŃile de disc comprimate, precum şi de pe unităŃile fizice; de asemenea, poate fi folosit pentru rezolvarea problemelor legate de denumirile lungi de fişiere, de structurile de dosare şi fi şiere, de suprafaŃa discului şi de structura internă a volumelor comprimate. Pentru a căuta erorile de pe hard disc se procedează astfel: - din meniul Start se alege Programs, Accessories, System Tools, Scan Disk


- se selectează unitatea pe care dorim să o verificăm şi se specifică dacă se caută numai erorile logice sau cele fizice.

Programe de arhivare. WINRAR

WINRAR este unul din cele mai bune arhivatoare, acest arhivator reuşind o compresie a fişierelor RAR cu 8 până la 15 procente mai mult decât cele ZIP sau ARJ. Cele mai importante caracteristici sunt suportul pentru compresia multimedia, pentru celelalte tipuri de arhive, pentru fişierele cu nume lungi,

pentru arhivele SFX, pentru repararea arhivelor corupte, pentru criptare, şi multe altele. WINZIP

Unul din cele mai folosite programe de arhivare a fişierelor. Poate citi şi crea un număr destul de mare de arhive, oferă în noua versiune o codare AES pe 128 sau 256 de biŃi, o nouă metodă pentru a compresa datele în diferite dimensiuni dorite de către utilizator, anume „Enhanced Deflate", datele compresate prin această metodă nu vor putea fi decompresate cu versiunile anterioare ale programului.

WINACE

Formatul de compresie ACE oferă o rată foarte bună de arhivare. Oferă suport pentru o multitudine de formate arhivate: ACE, ZIP, LHA, CAB, JAVA JAR, GZip, TAR şi GzippedTar, existând pe lângă suportul de decompresie şi cel de creare sau adăugare de fişiere în aceste arhive.

WinRAR 2.71 Ca şi celelalte programe cunoscute de arhivare, WinRAR este urmaşul vechiului RAR de sub DOS, prefixul Win venind doar ca o completare. Versiunea pentru Windows, denumita WinRAR, dispune de o interfaŃă foarte bine realizată ce poate fi configurată după preferinŃe, şi de o serie de funcŃii care uşurează foarte mult lucrul cu acest program. Elementele care l-au făcut remarcat printre utilizatori, şi anume posibilitatea de realizare a arhivelor multi-volum, funcŃia de lock şi protejare a arhivelor, întroducerea unor informaŃii recovery record, şi repararea arhivelor pe baza acestor informaŃii sunt păstrate şi în versiunile noi ale programului, elemente care au contribuit la obŃinerea de către WinRAR a maximului de puncte pentru secŃiunea funcŃionalitate. Producator: Eugene Roshal

SiguranŃa datelor. Cu siguranŃă fiecare utilizator de calculatoare a trecut prin experienŃa neplăcută a unui virus, a unui atac din Internet, sau a auzit povestindu-se despre acestea. Atât datorită neînŃelegerii acestor fenomene de către utilizatori, cât şi datorită gravităŃii faptelor şi urmărilor lor, viruşii şi hackerii nu lipsesc din ştirile de senzaŃie ale mass-media. Astfel, cuvintele primesc puteri pe care nu le deŃin în realitate, îşi pierd înŃelesul real, devin unelte de creştere a audienŃei şi trec de la termeni de specialitate chiar şi la mijloace de dezinformare. Sunt faimoase povestirile reprezentanŃilor de asistenŃă telefonică, în care numeroşi clienŃi vorbeau cu groază de un virus primit prin e-mail, refuzând chiar să atingă calculatorul sau întrebând dacă trebuie să îşi facă vaccin. În realitate, metodele de protejare împotriva viruşilor şi hackerilor sunt numeroase, uşor de pus în practică şi gratuite de multe ori. Cheia este informarea corectă din surse IT, nu din mass media care în mod repetat a dovedit o ignoranŃă crasă şi o lipsă a specialiştilor din domeniul informatic. Ce este un virus ? Nu există o definiŃie clară dar trebuie remarcat ceva comun la toate definiŃiile date de specialişti: - un virus este o secvenŃă de instrucŃiuni - şi se reproduce ! Totuşi o definiŃie posibilă a unui virus ar suna cam asa:

"Virusul este o inteligenŃă artificial ă lipsită de moralitate şi sentiment, şi-a dobândit inteligenŃa de la programatorul care l-a creat, dar poate fi la fel de imoral ca şi autorul".

Prin ce se caracterizează un virus informatic ?

Viruşii informatici sunt programe de dimensiuni mici care au proprietatea de a se multiplica inserându-se în fişiere sau în zonele sistem ale discurilor flexibile fără acordul utilizatorului şi au, de obicei, o activitate distructivă. Până momentul declanşării efectelor distructive, prezenŃa viruşilor nu poate fi remarcată decât prin intermediul unui program specializat, numit antivirus.


Utilizatorul este, în majoritatea cazurilor, cel care determină infectarea. În trecut singurul mod de infectare era prin intermediul dischetelor. În prezent interconectivitatea calculatoarelor, care a ajuns la un grad foarte mare prin răspândirea accentuată a reŃelelor şi prin apariŃia Internet-ului, la acestea adăugându-se creşterea numărului de calculatoare deci creşterea numărului de surse potenŃiale de infectare, face ca viruşii să cunoască o viteză de propagare foarte mare iar neutilizarea unui antivirus performant poate avea consecinŃe grave. Primii viruşi PC au apărut odată cu răspândirea calculatoarelor de tip PC. Viruşii au devenit o problemă reală odată cu apariŃia reŃelelor şi a internetului. La început au dominat viruşii de Boot apoi viruşii de Macro, apoi dominau viermii.

AtenŃie! - dacă credeŃi, că un antivirus vă poate proteja total de pericolul viruşilor, ei ...aici vă înşelaŃi amarnic - calculatorul dvs va fi în siguranŃă doar atunci când este deconectat de la reŃea şi probabil ascuns în podul casei. Un virus biologic urmăreşte trei principii pentru a-şi asigura perpetuarea exisŃentei: infectarea, multiplicarea, răspândirea; inteligenŃa lui este în schimb aproape nulă, fiind programată de un cod ADN redus. Un virus informatic este un program (secvenŃa de instrucŃiuni) care, odată ajuns pe un calculator, se asigură că se va activa la fiecare pornire a lui şi se va ascunde cât mai bine între sutele de fişiere de pe hard disk. Apoi va încerca să infecteze şi alte calculatoare, sau să execute anumite comenzi distrugătoare, cum ar fi ştergerea fişierelor. Spre deosebire de virusurile biologice, viruşii informatici pot fi dotaŃi cu un grad de inteligenŃă ridicat, complexitatea instrucŃiunilor facându-i foarte dificil de detectat fără unelte specializate, şi permiŃându-le o gamă largă de acŃiuni, variind de la iritare a utilizatorului până la arderea fizică a unor componente din calculator. Se pot distinge mai multe tipuri de viruşi frecvent întâlniŃi: - viru şi vierme (worm), se transmit în principal prin Internet; pot fi primiŃi prin e-mail, prin vizitarea unor site-uri infectate, sau prin descărcarea şi rularea unui program infectat. Aceşti viruşi vor încerca să se transmită singuri mai departe spre adresele de e-mail din Address Book sau spre o adresă predefinită, uneori ataşând documente confidenŃiale sau parole de dial-up şi e-mail de pe calculatorul victimei. Cei mai cunoscuti viruşi din această categorie sunt Love Letter şi SirCam. Companiile fără reguli stricte de utilizare a Internetului şi fără programe de detecŃie a viruşilor ajung cel mai adesea în situaŃii neplăcute, deoarece virusul s-a propagat în întreaga reŃea informatică şi s-a transmis la sute sau mii de clienŃi, furnizori, parteneri de afaceri. Un calculator de acasă infectat cu un vierme ar putea expune informaŃii confidenŃiale, cum ar fi parole, informaŃii financiar-bancare, medicale, etc, stocate pe hard disk. - viru şi tip cal troian sau backdoor, care se ascund în interiorul unor alte programe şi apoi duc la îndeplinire nişte acŃiuni nedorite, permiŃând oricărui autointitulat "hacker" accesul deplin la calculatorul infectat prin acea "uşă deschisă din spatele casei", de câte ori acesta este conectat la Internet. Tipic pentru un virus troian este de a se instala fără să atragă atenŃia, şi de a-şi face treaba de spionare în mod cât mai discret, pentru ca la un moment dat să lovească cât mai puternic şi pe neaşteptate. Această categorie este încă aprins disputată, de o parte fiind administratorii de reŃea care pot folosi în mod legitim asemenea programe pentru controlul şi administrarea de la distanŃă mai uşoară a calculatoarelor dintr-o reŃea, iar în tabăra adversă fiind persoanele cu intenŃii rele, ce folosesc viruşii troieni pentru a spiona, fura, enerva sau distruge. Reprezentativi sunt viruşii BackOriffice şi SubSeven, ultimul fiind creat chiar de către un român şi oferind facilităŃi superioare chiar şi programelor comerciale pentru administrarea de la distanŃă. Alte exemplare din această categorie au ca scop atacul la comandă prin trimiterea simultană dinspre toate calculatoare infectate a mii de solicitări pe secundă spre un server; acest tip de atac se numeşte Distributed Denial of Service (DDoS), şi funcŃionează într-un sistem arborescent. O persoană răuvoitoare poate trimite în mod anonim mai multor calculatoare intermediare infectate o comandă de atac; aceste calculatoare retransmit comanda spre mii de alte sisteme infectate, ordinul de atac propagându-se şi amplificându-se în lanŃ. În scurt timp, mii şi mii de calculatoare din întreaga lume, trimit cu cea mai mare viteză posibilă solicitări sau pachete de date neinteligibile spre calculatorul Ńintă, acesta nemaiputând face faŃă milioanelor de solicitări pe secundă şi devenind astfel complet neutilizabil. Un utilizator conectat la Internet cu un calculator infectat nici măcar nu îşi va da seama că o parte din viteza conexiunii lui este folosită de virus pentru a-şi aduce contribuŃia la un atac pornit la scară planetară. Un virus ce urmarea un atac tip DDoS a fost Code Red; în codul acestuia era programat un atac asupra sistemelor informatice ale Casei Albe din Washington. Din fericire, inginerii de securitate americani au detectat la timp infecŃia, iar atacul nu a mai avut loc. - viru şi macro, care sunt de fapt nişte funcŃii incluse în documente Word sau Excel şi care se transmit o dată cu ele. Aceştia se multiplică la nesfârşit, infectând toate documentele de pe hard disk şi fiind transmişi mai departe odată cu utilizarea în comun de mai multe persoane a respectivelor fişiere. PriviŃi iniŃial ca o curiozitate a puterii limbajelor macro, aceşti viruşi nu au cunoscut o dezvoltare chiar atât de explozivă; însă chiar şi puŃinele exemplare create, au generat prin efectele lor pagube importante în cadrul organizaŃiilor ce folosesc în mod extensiv aplicaŃiile de birou.


Câteva reguli de bază: - Niciodată nu deschideŃi fi şierele primite prin e-mail sau descărcate de pe site-uri personale, mai ales dacă v-au fost trimise fără solicitarea dumneavoastră expresă, fără a le scana întâi cu programul antivirus. Dacă această regulă ar fi respectată, cea mai mare parte a cazurilor de virusări de sisteme ar fi eliminată. O soluŃie convenabilă ar fi păstrarea separată, organizată, a fişierelor descărcate de pe Internet care să fie scanate manual înainte de a fi deschise sau mutate în altă parte. - ÎmpiedicaŃi Internet Explorer şi Outlook de a mai rula automat programele VBS, Visual Basic Script, incluse în pagini web sau e-mail-uri. Există un program minuscul numit VBProtect, ce poate fi descărcat gratuit de la adresa DeltaBase.nl; copiaŃi-l în directorul Windows, rulaŃi-l şi faceŃi click pe butonul Install. De acum înainte, de câte ori un script VBS, potenŃial virus, va dori să se activeze de pe o pagina web sau e-mail, VBProtect vă va avertiza asupra acestui lucru şi vă va permite să selectaŃi continuarea sau oprirea executării scriptului. Un alt program similar este AnalogX Script Defender, ce poate fi descărcat de la AnalogX.com. În continuare, blocaŃi rularea programelor ActiveX; pentru Internet Explorer, în Control Panel, Internet Options, tab-ul Security, faceŃi click pe butonul Custom Level, apoi setaŃi pe Prompt (recomandat) sau Disabled (în cazuri extreme) componentele ActiveX; pentru Outlook, în meniul Tools, Options, tab-ul Security, în secŃiunea Secure content alegeŃi zona "Restricted Sites". Dezactivarea componentelor ActiveX va avea însa repercursiuni în afişarea corectă a unor pagini web ce folosesc asemenea scripturi în mod legitim, de exemplu Microsoft.com. Viruşii ActiveX sunt foarte puŃin răspândiŃi comparativ cu cei VBS, deci nu este stringentă nevoie să dezactivaŃi complet funcŃionalitatea ActiveX pentru acest lucru.

- Pentru cei ce frecventează comunitatea IRC, programele folosite permit filtrarea fişierelor ce pot fi acceptate de la alŃi utilizatori. Programul mIRC fiind cel mai frecvent folosit, setările de filtrare în cea mai recentă versiune 6.01 se află în meniul File, Options, secŃiunea DCC Folders, opŃiunea DCC Ignore; selectaŃi din lista derulantă "Ignore only", ceea ce va bloca primirea fişierelor executabile dar va permite acceptarea tuturor celorlalte fişiere.

- Unii viruşi maschează fişierele executabile infectate incluzând în numele acestora şi o extensie falsă. De exemplu, un virus de pe calculatorul lui Pop Ion se va trimite prin e-mail lui Pop Vasile cu textul "Yo, check this out" şi fişierul ataşat denumit orice_nume.jpg.exe. Implicit, Windows ascunde extensiile fişierelor al căror tip este cunoscut, deci .exe nu va apare, iar Pop Vasile va crede că este o fotografie (deşi nici la fişierele .jpg în mod normal nu le este afişată extensia), va deschide fişierul şi virusul va declanşa infecŃia. ForŃaŃi Windows să afişeze numele complet al fişierelor, în Windows Explorer, meniul View, opŃiunea Folder options; în noua fereastră, selecŃati tab-ul View şi debifaŃi opŃiunea "Hide file extensions for known file types". - AduceŃi-vă sistemul la zi cu ultimele bug patch-uri Microsoft; detectarea automată a componentelor Windows mai recente ce pot fi descărcate şi instalate se face la adresa WindowsUpdate.Microsoft.com, iar pentru suita Office la adresa OfficeUpdate.Microsoft.com. De asemenea, asiguraŃi-vă că aveŃi mereu ultimele versiuni ale programelor folosite, deoarece erorile exploatate de viruşi sunt remediate, şi ultimele versiuni ale fişierelor de semnături pentru programul antivirus. - Programele "sparte", modificate în orice mod faŃă de versiunea originală sau copiile pirat, pot conŃine viruşi şi nu oferă garanŃii asupra funcŃionării normale; în plus, folosirea acestor programe este şi ilegală, din punctul de vedere al legii drepturilor de autor. Rămâne la latitudinea dumneavoastră de a stabili prioritatea acestui fapt. - Există unele site-uri ce oferă informaŃii despre viruşi, instrucŃiuni şi programe gratuite de curăŃare individuală a fiecărui virus: NoHack.net, DMSetup.org, BitDefender.com, Symantec.com. De asemenea, pentru depistarea viruşilor troieni care circulă mult prin IRC, puteŃi folosi programul shareware The Cleaner de la adresa MooSoft.com. Ce este un program anti-virus? Programele anti-virus contribuie la protejarea computerelor împotriva viruşilor, viermilor, cailor troieni precum şi a altor "invadatori" care pot ataca un computer. Însă, în acest caz, e mai grav decât o simplă răceală. Viruşii, viermii şi ceilalŃi asemenea lor se dedau deseori la acŃiuni răuvoitoare, cum ar fi ştergerea de fişiere, accesarea de date personale sau utilizarea computerului pentru a ataca alte computere. De ce trebuie să utilizaŃi un program anti-virus? Se poate preveni "îmbolnăvirea" unui computer prin "injectarea" unui program anti-virus. ReŃineti doar că, asemenea dozelor de vaccin, deseori nu este suficientă o singură administrare. Este necesară administrarea regulată a unor doze auxiliare. În situaŃia de faŃă, acest lucru înseamnă pur şi simplu actualizarea regulată a programului anti-virus. Aceste actualizări se oferă în general pe baza unui abonament la distribuitorul de produse anti-virus. Cum pot proteja computerul împotriva viru şilor ? Trei paşi importanŃi pot ajuta la menŃinerea stării de sănătate a computerului.


Pasul 1. InstalaŃi programul anti-virus pe computer. Este esenŃial să aveŃi programul anti-virus instalat pe computer şi să fie în stare operaŃională.

Cum aflu dacă am instalat un program anti-virus? VerificaŃi dacă în lista de programe din meniul Start există un program anti-virus. Iată câteva companii care furnizează software anti-virus pentru utilizatorii la domiciliu: McAfee, Symantec , http://www.free-av.com/ şi Trend Micro.

Cum instalez un program anti-virus? Dacă nu aveŃi programe anti-virus instalate pe computer, aveŃi posibilitatea să obŃineti unul de la companiile enumerate mai sus. Multe companii anti-virus oferă versiuni de probă pentru a fi descărcate de pe siturile lor Web.Dacă aveŃi deja instalat un program anti-virus, dar doriŃi să instalaŃi un nou produs de la o altă companie, asiguraŃi-vă că aŃi dezinstalat produsul curent înainte de a-l instala pe cel nou.

Pasul 2. Un program anti-virus învechit este un program anti-virus inutil. Programele anti-virus se bazează pe actualizări regulate pentru a contribui la protejarea împotriva ultimelor ameninŃări. Dacă nu vă abonaŃi la aceste actualizări, computerul poate deveni vulnerabil în faŃa atacurilor unor programe dăunătoare.

Cum aflu dacă programul anti-virus este actualizat? Este necesar să faceŃi un abonament anual la compania producătoare a programului anti-virus pentru a vă asigura că programul anti-virus este menŃinut la zi şi eficient. Dacă aŃi achiziŃionaŃ un abonament, majoritatea programelor anti-virus se vor actualiza singure atunci când vă conectaŃi la Internet.

Pentru ca programul anti-virus să se actualizeze, deschideŃi-l din meniul Start sau din bara de activitate şi căutaŃi informaŃiile despre starea actualizării. Dacă totuşi nu sunteŃi sigur că programul anti-virus este actualizat, luaŃi legătura cu furnizorul programului.

Pasul 3. AsiguraŃi-vă că programul anti-virus este configurat corect, pentru a proteja sistemul. Setările următoare ar trebui activate implicit la instalarea programului şi nu ar trebui dezactivate pentru perioade lungi de timp. Dacă este necesar să dezactivaŃi aceste setări pentru a instala un nou program software sau din alte motive, reactivaŃi setările respective cât mai curând posibil.

Scanarea "la accesare" sau "în timp real" ("on-access", respectiv "real-time") ar trebui activată. Ar trebui să apară o pictogramă în zona de notificare pentru a indica dacă această setare este activată. Dacă faceŃi clic pe pictogramă, veŃi vedea detalii privind setările programului anti-virus. Un clic pe pictograma programului anti-virus din lista Programe a meniului Start ar trebui să vă ofere aceleaşi informaŃii. Programul anti-virus trebuie să efectueze o scanare planificată a discului fix. Programul anti-virus ar trebui configurat să scaneze implicit poşta electronică.

1.2. Utilizarea sistemului Windows XP Professional - 2 ore -

Sistemul de operare Windows XP Professional. Lansarea sistemului Windows XP Professional. ComponenŃe de interfaŃă a sistemului Windows XP. Lansarea aplicaŃiilor / programelor. Mutarea, redimensionarea şi închiderea ferestrelor. Deconectarea şi închiderea sistemului.

Sistemul Windows XP reprezintă următoarea versiune de Microsoft Windows după Windows 2000 şi Windows Millennium, impunându-se prin impletirea elementelor ca: securitate, management al resurselor şi fiabilitate – cu cele mai noi facilităŃi – Plug and Play. CerinŃele minime de sistem care se impun sunt : 64 MB memorie RAM (cea mai importantă cerinŃă), procesor Pentium II sau echivalent şi circa 1 GB spaŃiu liber pe hardisk pentru instalare. Printre calităŃile care l-au impus în rândul utilizatorilor se numără:

Stabilitate – această calitate este oferită de nouă aplicaŃie Task Manager care rezolvă cu succes cazurile de blocare a programelor

ImbunătăŃiri în designul meniurilor şi în sistemul de asistenŃă – opŃiunea Help and Support Center, îl face mai uşor de utilizat prin numeroasele explicaŃii ajutătoare, alături de un design deosebit

Are o bază lărgit ă de drivere – astfel majoritatea dispozitivelor hardware sunt recunoscute automat la instalarea XP


Securitate crescută a datelor – XP include utilizarea conturilor de utilizator protejate prin parola Oferă mai multă funcŃionalitate în internet – prin includerea browserului Internet Explorer 6.0, care

dispune de noi tehnologii de navigare şi securitate. Adaptabilitate şi facilit ăŃi multimedia – la introducerea unui CD, Windows XP identifică tipul de fişiere

care le conŃine şi lansează cel mai potrivit program pentru prelucrarea acestora ConŃine softul de inscripŃionare integrat – dacă dispuneŃi de un CD writer puteŃi transfera datele de pe

calculator pe CD-uri ConŃine numeroase programe imbunătăŃite şi altele noi – ce transformă calculatorul într-o platformă

multimedia : Windows Media Player organizează fişierele muzicale în colecŃii. Movie Maker transferă filmele din camerele video analogice sau digitale în calculator, iar driver-ele DirectX 8.0 oferă suport pentru rularea celor mai noi jocuri.

Lansarea sistemului de operare Windows XP Windows XP este un sistem de operare ce poate executa mai multe programe în acelaşi timp (multitasking) şi dispune de o interfaŃă grafică deosebită, de tip GUI (Graphical User Interface) uşor de utilizat. Sistemul Windows XP se lansează automat la pornirea calculatorului, dacă este singurul sistem de operare instalat. Daca sistemul de calcul este legat într-o reŃea, sau este accesat de mai multi utilizatori, la lansarea sa, pe ecran vor fi prezente denumirile conturilor utilizatorilor posibili, precedate de un simbol grafic.

1. PorniŃi calculatorul 2. ExecutaŃi click pe un nume de cont sau pe imaginea asociată 3. IntroduceŃi de la tastatură parola, în caseta Password 4. ApăsaŃi tasta enter sau apăsaŃi pe butonul

Parola a fost stabilită anterior de dumneavoastră ca propietar al contului, sau de un administrator al calculatorului respectând regulile de rigoare. Dacă nu este necesar, conturile pot fi neprotejate prin parolă sau chiar să existe doar un cont neparolat – în acest caz nu veŃi vedea ecranul introductiv pe care îl afişează Windows XP. Dacă se doreşte schimbarea utilizatorului după lansarea sistemul:

1. AlegeŃi opŃiunea Log Off din meniul Start 2. ApăsaŃi butonul Log Off din fereastra Log Off 3. AlegeŃi alt utilizator din fereastră care va apare

Ieşirea din sistemul Windows XP Pentru a ieşi din sistemul Windows XP:

1. ApasaŃi butonul Start 2. AlegeŃi opŃiunea Turn Off Computer 3. ExecutaŃi click pe una din opŃiunile:

• Turn Off (inchidere definitivă) • Restart (închiderea, apoi repornirea calculatorului) • Hibernate (salvarea datelor din memoria RAM, pe hardisk, apoi închiderea calculatorului). Astfel, la

viitoarea pornire, încărcarea Windows va decurge mult mai repede deoarece se folosesc datele deja memorate pe hardisk, care sunt incărcate din nou în memoria RAM)


Dacă nu este activă opŃiunea Hibernate în dialogul Shut Down, puteŃi încerca afişarea ei, Ńinând apăsată tasta Shift cât timp dialogul este vizibil.

Elementele ecranului Lansarea în execuŃie a sistemului de operare Windows XP, plasează pe ecran o imagine, numită suprafaŃa de lucru sau desktop pe care se află diverse elemente grafice. În versiunile anterioare existau anumite icoane care reprezentau părŃi importante ale sistemului de operare şi erau afişate întotdeauna pe suprafaŃa de lucru. În Windows XP acest lucru poate fi adevărat sau nu, în funcŃie de opŃiunile utilizatorului. Implicit, pe suprafaŃa de lucru este afişată doar icoana Recycle Bin ! Principalele elemente ale ecranului sunt:

1. Bara de aplicaŃii (taskbar) – se alfă în partea de jos a ecranului şi conŃine toate aplicaŃiile ce rulează la un moment dat pe calculator (icoana asociată aplicaŃiei şi numele acesteia)

2. Butonul Start – se află în partea stangă a barei de aplicaŃii ; locul de unde începe practic lucrul în Windows

3. Pictograme care setează anumiŃi parametri ai sistemului de operare –se află în partea dreaptă a barei de aplicaŃii şi sunt grupate în aşa-numită zona de notificare

4. Icoane – se află plasate pe desktop sub forma unor simboluri grafice mici

Utilizarea mouse-ului OperaŃiile care se pot efectua cu mouse-ul sunt:

1. Indicare - se menŃine cursorul de mouse asupra unui obiect . În funcŃie de obiectul indicat cursorul poate lua mai multe forme.

2. Click pe butonul stâng - apăsarea rapidă butonul stâng al mouse-ului şi apoi eliberarea sa; Se execută pentru selectarea unui obiect (icoana,fişier,dosar,etc.) - obiectul selecat apare afişat în cluloare aprinsă,


(de exemplu se alege obŃiunea My Computer din meniul Start) sau pentru apăsarea unui buton

3. Click pe butonul drept - apăsarea rapidă a butonului drept al mouselui; Se observă apariŃia unui meniu numit menu local sau meniu contextual ale cărui opŃiuni sunt în funcŃie de locul sau obiectul unde s-a executat click

4. Dublu click - indicarea unui element , urmată de o dubla apăsare rapidă pe butonul stâng al mouse-ului, apoi eliberarea sa.Se utilizează pentru a deschide un fişier, dosar sau fereatră, folosind icoana acestora

5. Tragere sau glisare - se deplasează mouse-ul în timp ce se menŃine apăsat butonul stâng (de obicei) sau drept.

Stabilirea propietăŃilor barei de operaŃii Utilizatorul are posibilitatea de a-şi configura modalitatea de afişare a obiectelor pe ecran, în funcŃie de anumite opŃiuni astfel:

1. Se executa click dreapta pe bara de operaŃii 2. Se alege opŃtiunea Properties 3. Se execută click pe tabul Taskbar 4. Se bifează butoanele corespunzatoare opŃiunilor dorite pentru bara de operaŃii şi pentru zona de notificaŃii 5. Se execută click pe tabul Start Meniu pentru stabilirea modalităŃii de afişare a meniului corespunzator

butonului Start

Afi şarea „Windows XP Help” Sursa de ajutor şi informaŃii despre sistemul de operare este „Windows XP Help” – accesibil din meniul Start. Astfel se vor cunoaşte paşii prin care se pot realiza o serie de operaŃii şi acŃiuni, de la instalarea unei imprimante până la conectarea la Internet. Această fereastră conŃine, de asemenea, o listă a termenilor utilizaŃi, modalităŃi de utilizare a tastaturii pentru operaŃiile uzuale, ajutor în cazul diferitelor probleme şi trimiteri către documente şi resurse aflate pe Internet.


AplicaŃii implicite După instalarea sistemului Windows XP pe zona activă a ecranului monitorului (desktop) vor apare doua aplicaŃii implicite, care, pentru a avea o interfaŃă grafică cu utilizatorul cât mai atractivă, vor avea o reprezentare grafică sub forma unor pictograme. Acestea sunt : My Computer şi Recycle Bin. My Computer conŃine toate componentele sistemului, reprezentate într-o fereastră sub formă de pictograme. Se observă existenŃa unei pictograme pentru fiecare unitate de disc din sistem, o pictogramă pentru documentele impărŃite cu alŃi utilizatori şi una cu documentele utilizatorului. Discurile conŃin dosare, iar dosarele (directoare sau foldere) pot să conŃină fişiere sau dosare. Executând dublu-click pe una din aceste pictograme, se va observa conŃinutul directorului respectiv. În funcŃie de dorinŃa utilizatorului, cu ajutorul butonului Views se pot alege diferite modalităŃi de afişare a obiectelor vizibile pe suprafaŃa de lucru. De asemenea, My Computer oferă posibilitatea accesarii aplicaŃiei Control Panel – de unde se poate stabili modul de funcŃionare al tuturor componentelor calculatorului. Recycle Bin reprezintă „containerul de reciclare” sau „coşul de gunoi”. Acesta conŃine fişierele şi dosarele şterse de utilizator într-o sesiune de lucru. Astfel, la ştergerea unui fişier dintr-un folder, acesta nu este şters efectiv, ci transferat în acest container, de unde puteŃi să-l recuperaŃi în orice moment prin alegerea opŃiunii Restore.

Structura unei ferestre Orice aplicaŃie Windows se deschide într-o fereastră. Majoritatea ferestrelor au următoarele componente:

1. Bara de titlu În bara de titlu se găsesc următoarele elemente: pictograma aplicaŃiei

numele aplicaŃiei numele documentului sau directorului ce ocupă fereastra respectivă

În dreapta barei de titlu se găsesc trei butoane de manipulare a ferestrei:

Butonul de minimizare (Minimize) – determina minimizarea ferestrei (plasarea sa îin bara de operaŃii sub forma minimizată)

Butonul de maximizare (Maximize) – determină maximizarea ferestrei pe ecran

Butonul de închidere (Close) – determina închiderea aplicaŃiei care lucrează în ferestră

2. Bara de meniuri – se află sub bara de titlu şi conŃine meniurile disponibile în acea fereastră. Pentru a accesa un meniu cu ajutorul tastaturii se apasă simultan tastele Alt+litera subliniată din denumirea meniului

3. Bara de instrumente – este bara care se găseşte sub bara de meniuri. Ea conŃine diverse butoane care au ataşate anumite comenzi.

4. Bara de adrese – conŃine numele dosarului deschis(adresa) şi poate fi folosită pentru deschiderea altor dosare

5. SuprafaŃa de lucru – este zona centrală în care se găsesc obiectele ferestrei şi în care se realizează anumite operaŃii

6. Bara de stare – oferă informaŃii despre ce se găseşte în fereastră 7. Barele de derulare – sunt utilizate pentru deplasarea în fereastră pe direcŃie orizontală si verticală 8. Butonul de Control – se găseşte în extremitatea stânga a barei de titlu a ferestrei;este identificatorul

meniului de control care conŃine opŃiuni pentru manipularea ferestrelor


Redimensionarea şi mutarea ferestrelor Adesea este necesar ca o fereastră de pe suprafaŃa de lucru să fie redimensionată (să-i fie modificate dimensiunile) pentru a permite anumite operaŃii, în timpul lucrului. Pentru a redimensiona o fereastră:

1. Se poziŃionează mouse-ul pe una din marginile ferestrei 2. Când acesta devine o dublă sageată, cu butonul stâng apăsat, deplasăm mouse-ul în direcŃia dorită

Dacă se va plasa mouse-ul pe unul din colŃurile ferestrei, prin „tragerea” sa într-una din direcŃii, aceasta se va redimensiona proporŃional! Mutarea unei ferestre pe suprafaŃa de lucru, este o operaŃie foarte utilă şi se realizează astfel:

1. Se poziŃionează indicatorul mouse-ului pe o zona liberă din bara de titlu: 2. Se Ńine apăsat butonul stang, „agăŃând” fereastra şi se trage cu mouse-ul în direcŃia dorită.

Utilizarea ferestrelor de dialog Sistemul de operare Windows utilizează în afară de ferestrele în care se execută aplicaŃiile şi ferestre de dialog sau casete de dialog. În aceste ferestre se specifică sistemului de operare anumiŃi parametrii necesari pentru execuŃia unei anumite comenzi. În ferestrele de dialog se pot întâlni diferite elemente grafice de interfaŃă numite controale. Cele mai importante dintre acestea sunt:

Casetele text – permit introducerea de informaŃii de la tastatură, cu ajutorul cărora se va executa o comanda.

Liste ascunse (liste sau casete derulante) – conŃin mai multe opŃiuni din care se poate alege cel mult una la un moment dat. Pentru a vizualiza intreaga listă se va executa click pe butonul din partea opŃtiunii vizibile.

Liste deschise – conŃin mai multe opŃiuni din care se poate alege cel mult una la un moment dat. OpŃiunile listei sunt vizibile tot timpul.

Butoane de comandă – declanşează după apăsarea lor o acŃiune. Butoane Radio – sunt butoane care permit alegerea unei singure opŃiuni din mai multe posibile. Aceste

butoane se exclud reciproc (nu poate exista decât un singur buton radio selectat la un moment dat, dintr-o serie de butoane de acest fel).

Butoane de opŃiune (Option Button) – butoane care pot fi selectate Casete de validare (Check Box) – permit alegerea unei opŃiuni sau mai multe, cu ajutorul unui click-

stânga.Aceste opŃiuni nu se exclud reciproc. Casete numerice – sunt câmpuri unde se introduc date numerice. Fise de lucru (tab-uri) – conŃin elemente ce compun o anumită operaŃie. Butonul Help – permite afişarea informaŃiilor despre elementele din fereastra respectivă.


Tipuri de meniuri Sistemul de operare Windows XP oferă trei tipuri de meniuri:

1. Meniul Start – Acest meniu este plasat in bara de task-uri în partea stângă şi conŃine o serie de icoane care în variantele anterioare de Windows apăreau pe suprafaŃa de lucru.

2. Meniul Fix – Acest meniu este plasat în bara de meniuri ale unei aplicaŃii. Pentru a deschide acest tip de meniu se execută click pe una din opŃiuniile barei de meniuri (de exemplu Format), ale unei aplicaŃii, observând deschiderea unui submeniu. Acest meniu este numit PullDown (meniu coborâtor).

3. Meniul contextual (local) – Acest meniu se mai numeşte meniul de propietăŃi şi se referă la un anumit obiect. Pentru a deschide acest tip de meniu se selectează un obiect şi se efectuează click dreaptă pe el.


Selectarea opŃiunilor şi comenzilor într-un meniu O opŃiune presupune una sau mai multe operaŃii care le efectuează utilizatorul, validarea sau acceptarea acesteia devenind posibilă după ce va fi apăsat un buton de comandă. În general pentru aplicaŃiile Windows acesta, are unul dintre cuvintele cheie: Ok, Yes, Open, Print, Save, etc. Exista mai multe tipuri de opŃiuni:

OpŃiune marcată cu simbolul - Acest tip de opŃiune indică faptul că este formată dintr-un subgrup de comenzi şi/sau opŃiuni. Deschiderea acestui tip de opŃiune se realizează prin executarea unui click pe aceasta, ceea ce va duce la deschiderea unui alt submeniu.

OpŃiune urmată de marcajul ... – Acest tip de opŃiune determină deschiderea pe ecran a unei casete de dialog care va va ruga să specificaŃi locul.

OpŃiune marcată cu simbolul - Acest simbol (plasat cu ajutorul unui click al mouse-ului), înaintea unei opŃiuni, arată ca opŃiunea respectivă este selectată sau activată în mod curent. Selectarea din nou a acestei opŃiuni o va dezactiva.

OpŃiune marcată de simbolul - ApariŃia acestui simbol, înaintea unei opŃiuni, indică faptul că opŃiunea respectivă a fost selectată la un moment dat. Selectarea altei opŃiuni se realizează cu ajutorul unui click-stânga dezactivând astfel opŃiunea anterioară.

Prin comandă se înŃelege o operaŃie care se execută „imediat”, fără să fie necesar precizarea datelor care o însoŃesc. Aceasta este direct executabilă la efectuarea unui click pe numele său, declanşând acŃiunea indicată de comanda selectată. Dacă utilizaŃi tastatura, activaŃi meniul, alegeŃi opŃiunea sau comanda dorită prin apăsarea succesivă a tastelor Up şi Down, apoi apăsaŃi tasta Enter. Anumite comenzi se pot alege prin apăsarea tastelor pentru comenzi rapide afişate în meniuri, situate la dreapta comenzii respective.


Uneori deschidem un meniu din greşeală sau deschidem alt meniu decât cel care ne e util. Pentru a reveni la starea anterioară fără să efectuăm vreo selecŃie, alegem una din următoarele variante:

Se execută click în zona liberă în afara meniului Se apasă tasta Escape (Esc) pentru a închide doar meniul curent Se apasă tasta Alt pentru a închide o întreagă serie de meniuri.

Deschiderea programelor in Windows Programele sunt cele care vă permit să lucraŃi cu calculatorul. Sistemul Windows este locul de unde lansaŃi fiecare program şi mediul de lucru. Există tehnici speciale de a lansa un program în execuŃie pornind de la desktop-ul Windows, astfel:

1. Dacă există o icoană etichetată Shortcut to nume_program efectuaŃi dublu click pe aceasta. 2. Dacă programul are o icoană în meniul Start daŃi click pe butonul Start şi apoi pe numele programului. 3. Dacă programul nu figurează în meniul Start daŃi click pe butonul Start, alegând opŃiunea All Programs şi

încercaŃi să găsiŃi acolo programul 4. Dacă nu există nici o icoană pentru programul pe care doriŃi să-l lansaŃi programul Run din Start – Run şi

editaŃi calea către programul respectiv sau daŃi click pe butonul Browse

Lucrul cu aplicaŃii Pentru a închide un program în Windows XP este de ajuns să închidem fereastra în care acesta lucrează cu

ajutorul butonului . Odată cu fereastra se va închide şi programul (aplicaŃia). Dacă programul lucrează cu fişiere vom fi întrebaŃi înainte de închidere dacă dorim sau nu, să salvam ceea ce am realizat în acel fişier. Exist situaŃii când dorim anularea ultimei acŃiuni efectuate într-o anumită aplicaŃie. În acest caz alegeŃi comanda Undo din meniul Edit al programului respectiv. Dacă aveŃi mai multe aplicaŃii deschise pe ecran şi doriŃi să treceŃi de la o aplicaŃie la alta (operaŃie cunoscută sub denumirea de „schimbarea focus-ului”) se va utiliza una din metodele următoare:

ExecutaŃi click cu ajutorul mouse-ului în taskbar pe numele programului dorit ApasaŃi Alt+Tab şi apoi numai Tab (Ńinând apăsată tasta Alt) ApăsaŃi Ctrl+Alt+Del , selectaŃi programul dorit din fereastra Task Manager, tab-ul Applications şi apoi

apăsaŃi butonul Switch To Ultimile două metode pot fi utile dacă nu este vizibilă fereastra programului sau bara de sarcini cu numele acestuia, de exemplu, când va aflaŃi îintr-un joc care ocupă tot ecranul. Dacă aŃi deschis prea multe programe simultan, numele acestora aglomerând taskbar-ul, veŃi observa restrângerea automată a listei programelor afişate în taskbar, rămânând numai ultimile două deschise. Pentru a reveni la afişarea tuturor programelor deschise, apăsaŃi pe butonul ^ alăturat zonei de notificare. 1.3. Utilizarea operaŃiilor de gestionare a fişierelor

- 1 oră -

Deschiderea, editarea, salvarea şi închiderea fişierelor. Tipărirea fişierelor şi selectarea opŃiunilor de tipărire. Crearea fişierelor şi a directoarelor. Mutarea, copierea şi redenumirea fişierelor şi directoarelor. Ştergerea fişierelor şi directoarelor.

NoŃiunea de disc Discul – este denumirea generică pentru o unitate de memorie externă, ce conŃine date prelucrate de calculator (discheta, harddisk, CD , DVD, FlashDisk, etc.). Harddisk-urile pot fi împărŃite logic în mai multe regiuni numite partiŃii (partitions), care sunt văzute de sistemul de operare ca discuri separate. Discurile conectate la un calculator şi partiŃiile sunt notate cu litere de la A la Z, în ordinea priorităŃii, astfel: mai întâi discheta, apoi harddisk-uri sau partiŃii de harddsik şi apoi unităŃile CD-Rom/DVD-ROM/Combo, atribuirea literelor fiind:

A: şi B: - unităŃi pentru dischetă C: - pentru harddisk sau prima partiŃie a harddisk-ului D: - pentru a doua partiŃie a harddisk-ului ( sau , dacă această nu există, pentru prima unitate CD-ROM sau

DVD-ROM) În afară de aceste denumiri, pentru a fi recunoscute de către utilizator, fiecare disc are o anumită etichetă (label).


Notiunea de fişier Majoritatea informaŃiei cu ajutorul cărora lucrează sistemul de operare este formată din fişiere. Fişierul reprezintă o colecŃie omogenă de date, utilizată de anumite programe pentru desfăşurarea lor şi memorată pe disc sub un anumit nume. Fişierele pot conŃine diferite informaŃii care pot fi aduse la o formă digitală (înclusiv texte, imagini, sunete, filme , etc.). O categorie specială de fişiere sunt programele sau aplicaŃiile (denumite fişiere executabile). Un fişier se caracterizează prin următoarele elemente:

1. Numele 2. Tipul 3. Dimensiunea 4. Atribute 5. Data şi ora creării, modificării sau accesarii

Un fişier este identificat în mod unic prin numele sau şi prin locul unde se găseşte acesta – Ńinând cont de structura arborescentă a informaŃiei într-un sistem de calcul. Sistemul de operare oferă posibilitatea denumirii cu nume foarte lungi fişierele, însă la vizualizarea conŃinutului fişierului respectiv, numele sau este intrerupt după primele 15-20 caractere. Numele fişierului este alcătuit dintr-un şir de caractere urmat de un grup de trei litere – denumit extensie. Numele este despărŃit de extensie prin caracterul punct. Extensia nu este obligatorie dar ne oferă informaŃii despre tipul fişierului. Este preferabil să atribuiŃi fi şierelor nume sugestive care să vă ajute să vă daŃi seama ce se află în interiorul acestora, fără a necesita deschiderea lor. Fiecare fişier prezintă o dimensiune proprie, în funcŃie de cantitatea datelor pe care le conŃine. Aceasta se măsoară în octeŃi, kilo-octeŃi, mega-octeŃi, etc. Orice fişier poate avea următoarele atribute : Archive, Read-only , Hidden, System. Dacă un fişier a fost creat sau doar accesat la un moment dat, sistemul de operare memorează data şi ora respectivă asupra sa. Aceste date sunt deseori utilizate la procedeul de căutare al unui fişier, al cărui nume sau tip nu au fost reŃinute dar se cunoaşte data sau ora accesări sale. Un director (dosar sau folder) reprezintă o colecŃie de elemente cum ar fi: alte directoare (numite subdirectoare) şi fi şiere. La fel ca şi dosarele reale, ele se utilizează pentru a Ńine grupate impreună obiectele îndrudite printr-o aceeaşi temă, într-un loc convenabil pe disc. Un director este simbolizat pe ecran prin imaginea unui dosar de culoare galbenă şi prezintă aceleaşi caracteristici ca şi fi şierele, descrise în secŃiunea anterioară. Directoarele şi subdirectoarele de pe un disc formează o structură ierarhică arborescentă (asemănătoare unui arbore genealogic) plecând din directorul rădăcina al discului, care le conŃine pe toate celelalte. Acesta este notat X:\ (unde X este litera discului respectiv). Calea (full path) unui anumit dosar sau fişier reprezintă şirul numelor tuturor dosarelor care îl conŃin în ordine ierarhica, separate de simbolul „\” şi urmat de numele dosarului sau fişierului respectiv. Dacă cunoaştem anumite date despre obiect putem utiliza facilitatea de căutare Search. Această facilitate este un puternic instrument de căutare şi poate fi utilizată chiar dacă cunoaştem parŃial numele obiectului pe care dorim să-l căutam. Procedeul de căutare se desfăşoara astfel:

1. Executăm click pe butonul Start 2. Selectăm opŃiunea Search din meniul deschis 3. AlegeŃi criteriile de căutare din Advanced Search Options

Copierea cu ajutorul memoriei Clipboard Clipboard-ul este o zonă din memorie care poate stoca temporar un obiect sau o informaŃie (un text, un fişier, o imagine, o secvenŃă sonoră). Utilizarea Clipboard-ului pentru a copia un fişier sau un dosar presupune parcurgerea următorilor paşi:

1. SelectaŃi obiectul sau obiectele care doriŃi să le copiaŃi 2. AlegeŃi opŃiunea Copy a meniului Edit (astfel obiectul sau obiectele au fost plasate în Clipboard) sau

apasaŃi Ctrl+C 3. DeschideŃi dosarul în care doriŃi să plasaŃi conŃinutul Clipboard-lui 4. AlegeŃi opŃiunea Paste a meniului Edit


Alte metode de copiere a obiectelor Una dintre metodele uzuale de copiere este „Drag and Drop”. Această metodă este cea mai utilizată deoarece nu necesită memorarea obiectului de copiat în clipboard şi este foarte rapidă. Petnru a folosi această metodă:

1. SelectaŃi obiectul/obiectele pe care doriŃi să le copiaŃi 2. łineŃi apăsată tasta Ctrl şi deplasaŃi obiectul cu ajutorul mouse-lui prin operaŃia de „tragere” spre

destinaŃie În timpul deplasării obiectului, atunci când realizaŃi copierea, deasupra icoanei sale apare un mic semn +. Dacă ŃineŃi apăsată butonul drept al mouse-ului şi un Ctrl atunci Windows vă va intreba ce doriŃi să faceŃi cu acel fişier. Pentru a-l copia selectaŃi opŃiunea „Copy Here”. Windows XP mai aduce o variantă în plus pentru copierea unui fişier:

1. LocalizaŃi şi selectaŃi obiectul pe care doriŃi să-l copiaŃi 2. EfectuaŃi click pe Copy this file din zona de task-uri din partea stânga a ferestrei 3. AlegeŃi din caseta care apare, locul unde doriŃi să copiaŃi obiectul selectat 4. ApăsaŃi butonul Copy

Mutarea obiectelor Atunci când se mută un obiect, se va şterge obiectul din locul original ( dosarul sursa) fiind mutat în dosarul destinaŃie. PuteŃi copia obiecte utilizând Clipboard-ul ( Ctrl+X) , metoda „Drag and Drop” sau mutarea prin „tragere” cu ajutorul butonului drept al mouse-ului. În Windows XP puteŃi de asemenea folosi zona de task-uri pentru a muta un fişier. Deschiderea obiectelor Deschiderea unui fişier depinde de tipul de informaŃii pe care acesta le conŃine ! Pentru a deschide un fişier daŃi dublu click pe el. Pentru a selecta programul cu care vreŃi să-l deschideŃi daŃi click dreapta , selectaŃi „Open With” şi apoi selectaŃi programul. Aceasta asociere înseamnă că deschiderea unor astfel de fişiere, prin executarea unui dublu click va implica deschiderea automată a conŃinutului acestora cu programul ales.

Crearea unui folder Pentru a crea un director:

1. DaŃi click dreapta pe locul unde doriŃi să fie creat folder-ul 2. AlegeŃi opŃtiunea New, apoi Folder din meniul contextual deschis 3. TastaŃi un nume în eticheta numelui pentru directorul nou apărut pe desktop 4. ApăsaŃi Enter sau executaŃi click într-o zona neutră

Ştergerea obiectelor Ştergerea fişierelor şi directoarelor se realizează în Windows prin intermediul aplicaŃiei Recycle Bin (coşul de gunoi), aflat pe desktop. Coşul de gunoi se poate utiliza pentru a recupera obiectele şterse sau pentru a le şterge definitiv, însă acestea rămân în coş până la golirea sa. Pentru a deschide coşul efectuaŃi dublu click pe acesta ca pe orice altă icoană. Fereastra care se deschide pe ecran funcŃionează ca orice altă fereastră afişând doasarele şi fi şierele şterse la un moment dat de utilizator. AtenŃie la obiectele care le ştergeŃi de pe calculator ! Nu trebuie şterse fişierele de date necesare unui program, sau o aplicaŃie utilă. În orice moment putem vedea dacă coşul de gunoi este gol sau nu, după modul în care arată. Pentru a şterge un obiect:

1. Se deschide fereastra Windows Explorer 2. SelectaŃi obiectul sau obiectele de şters 3. ApăsaŃi tasta Delete – astfel obiectele vor dispare din listă şi se vor plasa în Recycle Bin


Pentru a goli Recycle Bin şi a elibera spaŃiu de pe harddisk daŃi click dreapta pe el şi selectaŃi „Empty Recycle Bin”. PuteŃi să ştergeŃi fi şiere direct fără să treacă prin Recycle Bin apăsaŃ Shift + Delete. Pentru a recupera un fişier din Recycle Bin selectaŃi fi şierul şi apoi alegeŃi opŃiunea Restore din meniul File sau efectuaŃi click dreapta cu mouse-ul şi alegeŃi opŃiunea Restore din meniul local deschis. 1.4. Aplicarea practică a gestionării fişierelor - 1 oră -

Sugestii: Crearea unui director propriu. Salvarea, redenumirea şi ştergerea unui fişier. Restaurarea unui fişier şters.

- CreaŃi un director ( Folder ) cu numele Dvs. - În directorul creat creaŃi un alt director cu numele de PROBĂ - SalvaŃi directorul PROBĂ pe o dischetă, în directorul My Documents - ŞtergeŃi directorul PROBĂ - RecuperaŃi directorul PROBĂ din coşul de gunoi - GoliŃi coşul de gunoi - RedenumiŃi directorul cu numele Dvs.

2. Utilizarea procesorului de texte - WORD 2.1. Aplicarea operaŃiilor de bază necesare prelucrării unui text - 1 oră -

Lansarea aplicaŃiei de procesare de text. Deschiderea unui document existent – modificarea şi salvarea lui. Crearea unui document nou. Închiderea unui document. Utilizarea şi crearea şabloanelor.

Microsoft Office este un pachet de programe care rulează sub sistemul de operare Windows XP şi are în

componenŃă următoarele programe : - WORD – este un program de redactare care permite crearea documentelor scrise ca , documente de text,

scrisori, planuri de afaceri, broşuri, memorii etc. Acest program permite întroducerea tabelelor, graficelor, ilustraŃiilor în cadrul acestor documente

- EXCEL – este un program de calcul tabelar proiectat să lucreze cu numere. Cu ajutorul lui se pot crea aplicaŃii complexe pornind de la efectuarea unor operaŃii simple la cele complexe prin întroducerea unor formule generale de calcul în celulele foii de lucru.

- POWER POINT – este un program de prezentare grafică, care permite transformarea datelor din calculator într-o prezentare vizuală atractivă, cu imagini alunecătoare, cu multă animaŃie şi elemente multimedia.

- ACCES – este un program performant de baze de date, care poate să gestioneze cantităŃi mari de date. Toate aceste programe au o prezentare şi un mod de lucru similare. Toate folosesc meniuri, comenzi şi

bare cu butoane. O dată ce învăŃaŃi să folosiŃi aceste caracteristici într-un program, pe toate le puteŃi folosi în celelalte.

Scopul cursului este de a face o scurtă introducere în utilizarea cu succes a acestor programe.

- AplicaŃia Microsoft WORD – este o aplicaŃie cu ajutorul căreia se pot efectua următoarele : redactarea unor documente scrise inserarea unor imagini în cadrul documentelor introducerea uşoară a tabelelor de diferite tipuri introducerea unor grafice pentru reprezentarea unor date efectuarea unor desene simple

Redactarea textului înseamnă modificarea aspectului, aranjarea textului, a imaginilor, tabelelor, graficelor. Modul de lucru este următoarea – se introduce textul brut, după care se trece la formatarea lui, adică stabilirea tipurilor de caractere, realizarea antetelor, a notelor de subsol, stabilirea culorilor pentru fonturi,etc. După această operaŃie urmează modificarea aspectului foii de lucru. Introducerea textului se poate face în două moduri diferite - modul de inserare ( Insert Mode ) şi modul de suprascriere ( Overstrike Mode ). În modul de inserare, textul existent se mută la dreapta pentru a face loc textului nou întrodus ( acest mod este prestabilit adică în momentul pornirii programului MSW întră în acest mod de editare ). În modul de suprasciere, textul existent este înlocuit de textul nou tastat. Comutarea între cele două moduri se face prin apăsarea tastei INSERT, efectul se poate observa pe linia de stare – dacă OVR este îngroşat atunci suntem în starea de suprascriere, dacă nu atunci în starea de inserare.


Lansarea aplicaŃiei se face în felul următor : se face un click simplu pe butonul START şi din meniul PROGRAMS se alege grupul MICROSOFT OFFICE şi se selectează opŃiunea Microsoft Word.

Deschiderea unui document existent se poate face din meniul File opŃiunea OPEN, în urma căreia se va deschide o fereastră de dialog în care ni se cere să precizăm locaŃia unde se găseşte fişierul şi numele acestuia.

Deschiderea unui document se poate face şi dacă se face un dublu click pe fişierul selectat. După deschiderea fişierului se efectuează modificările dorite după care urmează salvarea documentului. Dacă pentru salvarea documentului se optează penru comanda SAVE atunci se va înlocui conŃinutul fişierului vechi cu fişierul modificat de noi. Dacă se salvează cu comanda SAVE AS, atunci vom obŃine un fişier cu un nume ales de noi, iar fişierul deschis mai înainte nu-şi va schimba conŃinutul.


Pentru ambele variante este nevoie de precizarea locului unde se va face salvarea, iar pentru cazul al doilea este necesar precizarea şi a numelui fişierului care se salvează.

Se poate alege comanda SAVE sau SAVE AS

Fereastra de dialog prin care se precizează folderul destinaŃie unde va fi salvat fişierul precum şi numele fişierului.

Crearea unui document nou, se face cu opŃiunea NEW din meniul FILE.

La crearea documentului avem posibilitatea creării documentului şi după un şablon existent în calculator sau chiar un şablon descărcat de pe internet. Această posibilitate este ilustrată în figurile următoare:


Închiderea documentului se face cu opŃiunea CLOSE din meniul FILE.

2.2. Utilizarea operaŃilor de bază în procesarea textului - 1 oră -

IniŃializarea paginii de lucru. Selectarea informaŃiilor – caracter, cuvânt, paragraf, întregul document. Copierea, mutarea, ştergerea – folosirea comenzilor „ Copiere”, „Lipire”, „Decupare”. Căutarea şi înlocuirea – utilizarea comenzilor „Găsire” şi „Înlocuire”.

Pagina de lucru se iniŃializează cu opŃiunea PAGE SETUP din

meniul FILE.

De cele mai multe ori se iniŃializează mărimea paginii, orientarea şi marginile documentului. Aceste iniŃializări se referă la întregul document sau la unele secŃiuni ai documentului.

În timpul prelucrării textului avem de foarte multe ori nevoie de a selecta un text în vederea decupării,

copierii, mutării acestuia. Textul selectat apare evidenŃiat pe ecran în forma video invers, adică caractere albe pe un fond negu. Cel mai uşor se poate selecta un text oarecare prin următoarea metodă : se plasează cursorul pe primul caracter şi se apasă şi se Ńine apăsat tasta SHIFT, iar cu tastele direcŃionale


se deplasează cursorul pâna la sfârşitul textului pe care dorim să selectăm. O altă metodă de selecŃie cu ajutorul mouseu-lui, constă în tragerea indicatorului acestuia pe textul selectat. În final a treia metodă de selectare a textului este următoarea : în partea stângă a zonei de text există o coloană nemarcată, numită bara de selecŃie, care se foloseşte în felul următor : se mută indicatorul mouseu-lui pe această zonă şi printr-un click simplu pe butonul stâng al mouseului se selectează un rând întreg , dacă se Ńine apăsat butonul stâng al mouseu-lui şi indicatorul se deplasează în jos, se vor selecta şi rândurile următoare.

Clonarea textului : interfaŃa Windows are o zonă de memorie temporară - memoria Clipboard în care se stochează datele înaintea plasării lor în alte aplicaŃii sau fişiere. Manevrarea datelor se face cu ajutorul a trei comenzi : CUT ( Decupează ), COPY ( Copiază ), PASTE ( Lipeşte ). Datele selectate se decupează sau se copiază cu ajutorul acestor comenzi, efectul fiind plasarea lor în memoria temporară, după care cu ajutorul comenzii de lipire se plasează în documentul corespunzător. Aceste comenzi se găsesc în meniul EDIT , sau se pot apela prin butoanele asociate.

Cut Copy Paste

Căutarea şi înlocuirea textului : în cazul în care se introduce greşit un text oarecare, pentru corectarea lui rapidă se foloseşte comanda FIND ( Caută ) şi REPLACE ( înlocuieşte ) care se află în meniul EDIT.

2.3. Aplicarea diferitelor modalităŃi de formatare a textului - 1 oră -

Schimbarea dimensiunii şi tipului caracterelor. Folosirea stilului: bold (caractere aldine), italice (caractere cursive) şi subliniere. Marcare vizuală (neprintabil) paragraf, text. Utilizarea culorilor în text. Alinierea textului în cadrul documentului. SpaŃierea rândurilor. Copierea formatului unui text selectat. Folosirea şi setarea tabulatorilor: aliniere stânga, dreapta, centru, pe punctul zecimal, poziŃionarea tabulatorilor.

Modificarea ( formatarea ) textului se referă atât la alegerea tipului de font, a stilului, dimensiunii sau culorii lui – Format Font – din meniul Format, cât şi la alegerea distanŃei dintre caractere, respectiv a modului de aliniere a textului – Format Paragraph – din meniul Format.


Formatarea fonturilor. După ce am selectat textul care trebuie formatat, prin intermediul meniului Format Font ajungem la următoarea fereastră de dialog :

În registrul Font pot fi modificate atît tipul de font, cât şi stilul sau dimensiunea lui, printr-un simplu click pe opŃiunea corespunzătoare, tot aici se găsesc şi opŃiunile pentru modificarea culorii fontului, sau a stilului şi culorii de subliniere a cuvintelor. Vezi zona 1. Efectele pot fi activate printr-un click simplu, efectuat în căsuŃa de marcare din dreptul fiecăruia. Efectul a cărui căsuŃă de marcare a fost bifată va fi atribuit textului selectat. Vezi zona 2. Două efecte care sunt folosite foarte des , sunt poziŃionările Superscript ( Exponent ) şi Subscript ( Indice ). Caracterele astfel formatate apar poziŃionate mai sus sau mai jos faŃă de restul textului. De exemplu H2CO3 sau ax2+bx+c. Prin apăsarea tastei Ok formatarea definită va fi atribuită caracterelor marcate sau a textului selectat, iar prin apăsarea tastei Cancel modificările voor fi anulate. Formatarea paragrafelor. Se alege meniul Format Paragraph şi se ajunge la următoarea fereastră de dialog în care cele mai importante opŃiuni de modificare a textului sunt următoarele :

Zona 1

Zona 2


Alinierea textului în pagină folosind meniul derulant ALIGNMENT: - dacă se optează pentru LEFT atunci textul selectat va fi aliniat în partea stângă a paginii - dacă se optează pentru RIGHT atunci textul selectat va fi aliniat în partea dreaptă a paginii - dacă se optează pentru CENTERED atunci textul selectat va fi aliniat de-a lungul unei linii mediane care este

la egală distanŃă de ambele margini ale paginii. - dacă se optează pentru JUSTIFY atunci textul selectat umple întreaga lăŃime a suprafeŃei utile de scris. Definirea distanŃei dintre rânduri prin utilizarea meniului derulant LINE SPACING: DistanŃa dintre rânduri se stabileşte cu câmpurile Single, 1,5 lines, Double. Pentru opŃiunile At least, Exatly, Multiple trebuie adăugate în mod suplimentar anumite valori în câmpul alăturat At Simbolurile corespunzătoare acestor opŃiuni de formatare se regăsesc pe bara de formatare, care se pot accesa uşor şi rapid. Cele spuse mai înainte se exemplifică în figura de mai jos.

Identarea. Uneori există dorinŃa ca anumite paragrafe să aibă o aliniere specială, diferită de celelalte, de exemplu unele paragrafe să fie mai retrase faŃă de alinierea stângă adică să fie identate la stânga.


Exemplu: Primul paragraf Al doilea paragraf Al treilea paragraf În principiu, la acest aspect se poate ajunge prin întroducerea la începutul fiecărui rând a unor spaŃii goale. Numai la imprimare se va observa că ceea ce apare pe hârtie NU CORESPUNDE cu ceea ce se vede pe monitor. Ca să eliminăm acest neajuns trebuie să folosim tabulatorii. Tasta TAB funcŃionează asemănător tastei Space, dar lungimea spaŃiului gol introdus este în mod standard, de exact 1,25 cmm, deci orice apăsare a tastei TAB are ca efect mutarea textului cu exact 1.25 cm spre dreapta. Rigla. Rigla este o funcŃie ajutătoare ce se poate dezactivată sau activată din meniul View - Ruler . Elementele riglei se pot vedea în figura alăturată:

Regulatoarele de distanŃă se pot trage până în poziŃia dorită cu ajutorul mouse-ului, determinând identarea la prima linie, identarea agăŃată şi identarea la stângă ca în exemplul următor:

Identarea la prima linie Continuare la identare la prima linie Continuare la identare la prima linie

Identarea agăŃat Continuare la identarea agăŃat Continuare la identarea agăŃat

Diverse tipuri de tabulatori Pe lângă tabulatorii standard, cu ajutorul riglei se pot adăuga şi alŃi tabulatori ca:

- tabulator aliniere la STÂNGA semnul este

- tabulator aliniere la CENTRU semnul este

- tabulator aliniere DREAPTA semnul este

- tabulator aliniere la SEPARATORUL ZECIMAL semnul este Dacă se plasează aceşti tabulatori pe riglă atunci prin apăsarea tastei TAB, cursorul sare până la tabulatorul fixat, tabulatorii standard fiind în această operaŃie ignoraŃi. În colŃul din stânga al riglei se găseşte butonul de alegere a tipului de tabulator, printr-un singur click stânga pe acest buton se va activa un nou tip de tabulator, care va fi selectat. Tabulatorii poziŃionaŃi pe riglă se deplasează prin tragere simplă cu mouse-ul la stînga sau dreapta poziŃiei iniŃiale. Anularea unui tabulator se face prin tragerea lui în afara riglei.


Exemplu: Aliniat stânga Aliniat centru Aliniat dreapta 7.55 8.34 125.26784 2.4. Utilizarea avansată a editorului de texte - 2 ore -

Folosirea paragrafelor, numerotărilor, marcatorilor. Utilizarea instrumentelor de pe bara de desenare. Inserarea şi formatarea tabelelor într-un document, operaŃii în tabele. Inserarea şi formatarea graficelor şi imaginilor. Importarea obiectelor, tabelelor, graficelor, fişierelor .

Folosirea paragrafelor, numerotărilor, marcatorilor. Paragrafele sunt întreruperile deliberate de rânduri într-un anumit loc – se obŃini prin apăsarea tastei ENTER. Aceste întreruperi se păstrează şi în cazul măririi respectiv micşorării corpului de literă. O modalitate de formatare suplimentară este marcarea sau numerotarea paragrafelor într-un text. Rândurile care trebuie să fie prevăzute cu marcatori, sunt selectate şi constituie în paragrafe disticte. Meniul Format – Bullets and Numbering arată în felul următor :


De aici se pot alege diferite simboluri pentru marcare sau numerotare. În continuare se prezintă câteva tipuri de paragrafe numerotate sau marcate cu simboluri diferite .

A. Element a B. Element b C. Element c

• Element a • Element b • Element c

Element a Element b Element c

� Element a � Element b � Element c

Element a Element b Element c

⇒ Element a ⇒ Element b ⇒ Element c

Utilizarea instrumentelor de pe bara de desenare. Pentru ca documentele noastre să aibă un aspect profesional, putem să întroducem diferite desene simple ca figuri geometrice, linii, săgeŃi, bannere, etc. Pentru a vizualiza bara cu comenzile pentru desenare procedaŃi aşa cum urmează :

SelectaŃi meniul View SelectaŃi opŃiunea Toolbars La sfârşit alegeŃi opŃiunea Drawing

În urma acestor operaŃii, trebuie să apară în partea inferioră a zonei de lucru bara cu elementele de desenare aşa cu este ilustrată în figurile următoare :

Utilizarea instrumentelor de desenare se face în felul următor : se face un click pe pictograma care simbolizează forma pe care vrem să desenăm şi cu butonul stîng apăsat se trage indicatorul mouse-ului pe document, pe diagonală, marcând locul unde se va întroduce obiectul respectiv. În cazul desenării partrulaterelor şi elipselor, dacă se Ńine apăsat tasta CTRL în timpul tragerii indicatorului atunci figura rezultantă va fi sau un pătrat sau un cerc. Elementele care se pot desena utilizând această bară de desenare sunt : Stampile de diferite forme - AutoShape, linii, săgeŃi, patrulatere, elipsoide, cutii de text, inscripŃionări Word Art, se pot introduce clipart-uri. Aceste desene


simple se pot colora şi se pot transforma în figuri geometrice tridomensionale. În continuare se prezintă câteva exemple în acest sens :

Crearea de tabele : Tabelele permit organizarea textului pe linii şi coloane; intersecŃia dintre o linie şi o coloană se numeşte celulă. O celulă dintr-un tabel poate să conŃină orice în afara unui alt tabel !

2589

Număr

Desen

În celula vecină se află o imagine !

Pentru a crea un tabel , selectaŃi locul de inserare a tabelului, după care din meniul Table selectaŃi opŃiunea

Insert Table, în caseta de dialog stabiliŃi câte linii respectiv câte coloane să aibă tabelul dvs.


Pentru a scrie un text într-o celulă, executaŃi un click în celula respectivă, trecerea la o nouă celulă se face sau prin apăsarea tastei TAB sau printr-un click în celula respectivă.

Prin selectarea tabelului creat şi a opŃiunii Tabel Autoformat din meniul Table, se poate da o altă formă tabelului creat de dvs.

Exemplul de mai jos prezintă cele afirmate mai sus :

2589

Număr

Desen


În celula vecină se află o imagine !

Numele şi prenumele Nota 1 Nota 2 Nota 3 Media Stan Maria 7 8 5 6,66 Pop Nicolae 10 9 8 9 Matei Veronica 8 6 7 7

După utilizarea opŃiunii de autoformatare se obŃine tabelul :

Numele şi prenumele Nota 1 Nota 2 Nota 3 Media Stan Maria 7 8 5 6,66 Pop Nicolae 10 9 8 9 Matei Veronica 8 6 7 7

Inserarea şi formatarea graficelor şi imaginilor. Graficele se pot insera în documentele Word prin opŃiunea Insert Picture Chart folosind meniul INSERT.

Inserare de imagini : AplicaŃia MS WORD permite inserarea unor imagini ( poză ) în contextul documentului. Această operaŃie se efectuează cu ajutorul opŃiunii INSERT PICTURE din meniul INSERT în momentul în care s-a poziŃionat cursorul în poziŃia dorită. O dată ce aŃi inserat o imagine, aceasta se poate redimensiona, decupa, copia, muta cu ajutorul comenzilor amintite mai înainte. Pentru redimensionarea imaginilor se vor folosi punctele de control care apar în momentul selectării imaginii respective prin tragere.

Sau : Tabel nominal cu elevii admişi la examenul de admitere :


Imagine selectată

Puncte de control

Recomandare : Dacă este posibil atunci inserarea de imagini să se facă în cutii de text, pentru că în acest caz mutarea lor este mult mai uşoară. Importarea obiectelor, tabelelor, graficelor, fişierelor. AplicaŃia MS WORD permite inserarea diferitelor obiecte, tabele, grafice, respectiv fişiere din alte tipuri de documente ca: caiet de lucru Excel, prezentare Power Point, alt document Word. Acest lucru este posibil prin folosirea comenzii Insert Object sau File din meniul INSERT.


2.5. Formatarea finală a unui document - 1 oră -

Antet şi subsol, introducerea datei, autorului, numărului paginii. Notă de subsol sau de sfârşit de text. Stiluri şi paginare – aplicarea stilurilor existente unui document.

Crearea de antete şi de subsol : Un antet sau subsol este un text care va fi tipărit în partea cea mai de sus sau cea mai de jos, a paginilor din documentul Dvs. Pentru a adăuga un antet sau notă de subsol paginilor din documentul dvs., trebuie să afăşaŃi mai întâi bara cu instrumente de lucru Header and Footer, din meniul View. În acest moment se poate întroduce textul dorit în caseta de text evidenŃiată. În tabelul următor apar descrierile fiecărui buton de pe această bară de comandă :

Notă de subsol sau de sfârşit de text. Nota de subsol reprezintă o explicaŃie ataşată unei expresii şi se situează în partea inferioară a paginii dar deasupra subsolului, iar în cazul notei de sfârşit de text, aceasta se găseşte la sfârşitul documentului. Întroducerea unei note de subsol sau sfârşit de text se face cu ajutorul opŃiunii Reference din meniul Insert, prin completarea datelor din fereastra de dialog afişată.

Stiluri şi paginare – aplicarea stilurilor existente unui document. Programul MS WORD pune la dispoziŃie diferite stiluri de documente, care include fonturi presetate, dimensiuni ale fontului, sublinieri şi stiluri presetate, aceste stiluri pot fi atribuite unui document ca “ pachet complet”.

Se adaugă nr.de pagină, data sau ora Comută între modul de afişare antet/subsol împreună cu documentul sau

numai antet /subsol Deschide caseta page setup unde se poate se poate selecta opŃiunea Layout Permite trecerea din antet în note de subsol Buton de închidere


Stiluri de formatare a paragrafelor. Printr-un simplu click pe anumite porŃiuni de text li se poate atribui un anumit stil unitar – de exemplu titlurilor li se poate aplica stilul Heading. Avantajul unei asemenea operaŃii constă înfaptul că toate porŃiunile de text astfel formatate sunt IDENTICE în imaginea de ansamblu a documentului. Alegerea stilului se face prin derularea meniului Stiluri din bara de simboluri. Din fereastra deschisă se alege şablonul presetat convenabil.

La apelarea meniului Format Style se deschide fereastra de dialog în care există posibilitatea de a modifica un stil existent sau de a defini unul nou.

Stiluri de documente. Fiecare document MS Word are un stil predefinit. Un stil de document reprezintă structura de bază a documentului şi conŃine setări precum : marginile, dimensiunea fonturilor, bare de instrumente, diferite formatări speciale şi pe stiluri. La deschiderea unui nou document prin meniul FILE – NEW… , se


deschide o fereastră de dialog din care se poate alege stilul predefinit al documentului care urmează a fi editat.

Aici se găsesc stiluri pentru broşuri, scrisori şi faxuri, memorii, rapoarte în diferite variante, etc. În fereastra de previzualizare se prezintă aspectul în ansamblu al documentului cu stilul ales. Selectarea unui stil se face prin marcarea pictogramei corespunzătoare, iar aplicarea lui prin apăsarea butonului OK din partea inferioară a ferestrei.

2.6. Descrierea şi aplicarea corectă a modului de tipărire a unui document - 1 oră -

Trecerea în revistă a documentului – examinare înaintea imprimării. Folosirea opŃiunilor de bază pentru tipărire - fereastra Imprimare. Tipărirea documentui utilizând una din imprimantele instalate.

Previzualizarea şi tipărirea documentului După salvarea documentului creat, aceasta se va transpune pe hârtie prin operaŃia de tipărire, dar nu înainte de a se verifica aspectul documentului cu ajutorul comenzii Print Preview, din cadrul meniului File:

După ce s-a verificat corectitudinea aspectului lucrării, se trece la tipărirea lui cu ajutorul comenzii PRINT din cadrul meniului File.


2.7. Realizarea unor aplicaŃii practice - evaluare - - 3 ore -

Sugestii: întocmirea unei cereri, realizarea unei diplome complexe, realizarea unei pagini pentru fax, realizarea unui raport, realizarea unei scrisori oficiale, întocmirea unui referat la o disciplină studiată.

- ÎntocmiŃi o cerere - ÎntocmiŃi un Curriculum Vitae - ÎntocmiŃi o pagină pentru fax - ÎntocmiŃi un tabel cu notele de la examenul de admitere în liceu

3. Utilizarea unor mijloace moderne de comunicare – reţeaua Internet şi World Wide Web

3.1. Enumerarea serviciilor oferite în Internet şi descrierea acestora - 2 ore -

WWW (World Wide Web) E-mail Instant Messenger Newsgroup

Ce este Internet-ul şi cum a apărut ? Anii de apariŃie ai Internet - ului trebuie căutaŃi la mijlocul anilor 1960, când în cadrul Departamentului de

Apărare al SUA, DoD ( Departament of Defense), s-a hotărât crearea unei reŃele de comandă şi control care să poată supravieŃui unui război nuclear. Pentru a rezolva această problemă DoD s-a orientat către agenŃia sa de cercetare ARPA (Advanced Research Projects Agency - AgenŃia de Cercetare pentru proiecte Avansate). ARPA a fost creată la iniŃiativa preşedintelui american Eisenhower în anul 1957, ca răspuns la lansarea de către Uniunea Sovietică a primului satelit artificial al pământului (Sputnik) şi avea misiunea de a dezvolta tehnologia care putea fi utilă scopurilor militare, şi anume utilizarea unei reŃele în eventualitatea unui război nuclear (scopul a fost acela de a studia comutarea de pachete, o idee radicală pentru acea vreme, pentru a putea utiliza o reŃea de calculatoare în eventualitatea unui război nuclear). Primul succes al agenŃiei nu a Ńinut de calculatoare, ci de programul spaŃial american, cercetătorii americani reuşind într-un timp record - numai 18 luni - să conceapă primul satelit american funcŃional. Mai târziu în sfera de activitate a acestei agenŃii au intrat şi domeniile legate de calculatoare şi reŃele. Astfel o parte din primele fonduri au mers către universităŃi în vederea studierii comutării de pachete, o idee radicală la acea vreme. Ulterior ARPA a fost denumită DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency) şi care va cuprinde o mulŃime de reŃele, care utilizează acelaşi ansamblu de protocoale cu scopul de a oferi o interfaŃă unică utilizatorilor săi. Software - ul de reŃea, care cuprinde în mare parte protocoalele TCP / IP, este disponibil pe o multitudine de calculatoare eterogene din punct de vedere hardware, şi care utilizează diferite sisteme de operare. Cel care s-a gândit la facilităŃile pe care le reprezintă existenŃa unei reŃele de calculatoare a fost J.C.R. Licklider, şef al Biroului pentru Tehnici de Procesare a InformaŃiei din cadrul ARPA. Astfel el a prezentat pe parcursul anului 1962, într-o serie de referate, conceptul său de “re Ńea galactică” , prin care el vedea o serie de calculatoare conectate între ele astfel încât oricine să poată avea acces la date şi programe din orice loc, concept care corespunde Internet-ului aşa cum îl cunoaştem noi astăzi. Dar primii paşi concreŃi în această direcŃie, şi despre care se poate spune că a semnat certificatul de naştere al Internet-ului, au fost făcuŃi de Leonard Kleinrock, profesor la MIT (Massachusetts Institute of Technology), şi apoi


la UCLA (Universitatea California din Los Angeles). În anul 1964 a publicat o carte despre teoria schimbării pachetelor de date. Astfel în 1966 experienŃele de la MIT au utilizat drept bază două calculatoare conectate printr-o legătură pentru date; ele au condus la propunerile referitoare la o reŃea de legături pentru date conectând mai multe dintre centrele în care se executau proiecte finanŃate de către ARPA. ReŃeaua ARPA a fost concepută de către L.G. Roberts în 1965; ea se baza iniŃial pe utilizarea legăturilor pentru date de 2,4 Kbps; studii ulterioare, încurajate de către cercetările teoretice, au fost efectuate în Marea Britanie de către National Physical Laboratory. ReŃeaua care a luat naştere s-a numit ARPANET, şi era o reŃea militară. Această reŃea a fost destinată, de la bun început, conectării unui număr relativ ridicat de sisteme avansate pentru prelucrarea datelor. IniŃial , reŃeaua ARPA era compusă din două părŃi: o reŃea de sisteme pentru prelucrarea datelor, numite HOST şi o subreŃea de comunicaŃii conŃinând calculatoare de noduri pentru comutarea pachetelor, cunoscute sub numele de IMP (Interface Message Processors - procesoare ale mesajelor de interfaŃă). Inaugurarea nucleului iniŃial al reŃelei de calculatoare ARPANET, precursoarea Internet-ului, a avut loc la sfârsitul anului 1969, în patru campusuri universitare: Los Angeles, Stanford, Santa Barbara şi Salt Lake City, şi avea 4 noduri. Primul nod a fost instalat în toamna anului 1969 (2 septembrie 1969) în laboratorul lui Kleinrock, din cadrul UCLA. Prima conectare s-a realizat între nodurile Stanford şi Los Angeles, fiind soldat cu un semieşec. Apoi pe parcursul anilor reŃeaua s-a extins prin ataşarea de noi noduri. Astfel în 1971 avea 15 noduri, iar în 1972 avea 37 de noduri. Mai târziu ARPA a finanŃat cercetări în domeniul reŃelelor de sateliŃi şi reŃelelor mobile radio cu pachete. În octombrie 1972, cu ocazia ConferinŃei InternaŃionale despre Comunicarea Computerelor, a avut loc prima demonstraŃie publică pentru ARPANET la Washington DC. Cuprinzând o serie de aplicaŃii, demonstraŃia a reuşit să uimească şi să entuziasmeze asistenŃa, cu deosebire datorită seriilor de aplicaŃii rulând la distanŃă. Anul 1972 este anul în care apare prima aplicaŃie utilă, şi anume transmiterea primului mesaj prin poştă electronică. Tot în acest an Robert Metcalfe (de la Xerox) a prezentat o nouă tehnologie de transfer, pe care el a numit-o Ethernet. Urmează o perioadă de perfecŃionări şi îmbunătăŃiri continue, atât pe partea tehnicii şi tehnologiei de calcul, cât şi pe cea a reŃelelor de calculatoare. În anul 1973 sunt realizate primele extensii internaŃionale ale reŃelei ARPANET prin conectarea la England’s University College din Londra şi Norway’s Royal Radar Establishment. Dintre evenimentele care au avut o importanŃă în evoluŃia tehnologiei informaŃiei enumerăm: în anul 1975 este creat primul calculator personal, numit ALTAIR, şi ia fiinŃă compania Microsoft; în anul 1978 Intel lansează microprocesorul 8086, iar Apple introduce unitatea de floppy disk. În anul 1980 ARPANET asigură conexiuni între mai mult de 400 de calculatoare din centre universitate, militare, sau guvernamentale. Pe la mijlocul anilor 1980, lumea a început să vadă colecŃia de reŃele ca fiind un Internet (Interconnection of networks). Ar trebui amintit că începând din anul 1981 în componenŃa calculatoarelor se utilizează primele modemuri. În anul 1982 numărul calculatoarelor conectate la ARPANET a depăşit cifra de 1000. Standardul original al comunicaŃiei pentru ARPANET a fost la început protocolul NCP (Network Control Protocol), care în anul 1982 a fost înlocuit de standardul TCP / IP. Încă din 1977 existau alte reŃele, decât ARPANET, care utilizau TCP / IP pentru a se conecta la reŃeaua ARPANET. După ce la 1 ianuarie 1983, TCP / IP a devenit unicul protocol oficial al reŃelelor, numărul reŃelelor, calculatoarelor şi utilizatorilor conectaŃi la ARPANET a crescut rapid. Încet, încet acestora li s-a alăturat alte reŃele regionale şi s-au realizat legături cu reŃele din Canada, Europa şi Pacific. Tot în acest an, 1983, ARPA a încredinŃat administrarea reŃelei Agentiei de ComunicaŃii a Apărării (DCA - Defense Communication Agency), pentru a o folosi ca reŃea operaŃională, aceasta izolând porŃiunea militară într-o subreŃea separată, MILNET şi portiunea civilă, ARPANET. În anul 1984 NFS (U.S. National Science Foundation - FundaŃia NaŃională de Ştiinte din SUA), a hotărât să construiască prima coloană vertebrală (backbone) care conecta centrele sale de supercalculatoare din şase oraşe: San Diego, Boulder, Champaign, Pittsburgh, Ithaca şi Princeton. NFS a finanŃat, de asemenea, un număr de reŃele regionale (aproximativ 20) care s-au conectat la coloana vertebrală, permiŃând astfel utilizatorilor din diferite universităŃi, laboratoare de cercetare, etc. să acceseze oricare din supercalculatoare şi să comunice între ei. Această reŃea completă care includea coloana vertebrală şi reŃelele regionale, a fost numită NSFNET. Astfel, în anul 1987 numărul de calculatoare conectate depăsea cifra de 10.000, iar în 1989 de 100.000. În 1990 ARPANET-ul era deja depăşit de reŃele mai moderne cărora le dăduse naştere el însusi, astfel că el a fost închis şi demontat. În acelaşi an reŃelei NSFNET i s-a adăugat a doua coloană vertebrală. NSF a realizat că guvernul nu poate finanŃa interconectările la nesfârşit şi a încurajat MERIT, MCI şi IBM să formeze o corporaŃie nonprofit, ANS (Advanced Networks and Services) - ReŃele şi Servicii Avansate. Aceasta a preluat NSFNET şi a format o nouă reŃea ANSNET.

Internet-ul este o reŃea descentralizată şi are propriile sale mecanisme de standardizare, neexistând un organism fix care să fixeze regulile de comunicaŃie. Există totuşi o serie de organizaŃii, care funcŃionează pe bază de voluntariat şi care asigură buna funcŃionare a acestei reŃele. Astfel, autoritatea supremă care dirijează evoluŃia Internet-ului este o organizaŃie numită ISOC (Internet SOCiety - Societatea Internet), înfiinŃată în ianuarie 1992, cu scopul de a promova utilizarea Internet-ului şi de a prelua administrarea sa. În cadrul acestei organizaŃii o parte din membrii săi sunt reuniŃi într-un consiliu, numit IAB (Internet Advisory Board - Consiliul pentru structura Arhitecturii Internet), şi care are responsabilitatea tehnică a evoluŃiei reŃelei (hotărăste modul în care va funcŃiona


reŃeaua) şi defineşte standardele Web. Membrii acestui consiliu au întâlniri regulate în care sunt acceptate noi standarde, alocă adresele şi păstrează o listă a numelor care trebuie să rămână unice. Comunicările sunt puse la dispoziŃie printr-o serie de rapoarte tehnice, numite RFC-uri (Request For Comments), Cereri de Comentarii, care sunt memorate on-line şi pot fi citite de oricine este interesat de ele; astfel RFC 1540, intitulat Internet Official Protocol Standards, detaliază lista tuturor RFC–urilor existente. Consiliul IAB este format din patru grupuri principale, şi anume: IRTF (Internet Research Task Force - Departamentul de Cercetare Internet), care are rolul de a rezolva problemele pe termen lung, IETF (Internet Engineering Task Force - Departamentul de Inginerie Internet), care are sarcina de a rezolva problemele pe termen scurt, IESG (Internet Engineering Steering Group) şi IRSG (Internet Research Steering Group). Aceste grupuri sunt responsabile cu evaluarea şi testarea proiectelor standardelor şi a standardelor propuse, pentru a determina dacă o propunere merită să devină un standard Internet. Internet-ul a avut în evoluŃia sa o creştere exponentială: astfel în anul 1990 al cuprindea 3.000 de reŃele şi peste 20.000 de calculatoare din 150 de Ńări, în anul 1992 a fost ataşată gazda cu numărul 1.000.000. În 1995 existau mai multe coloane vertebrale, sute de reŃele de nivel mediu (regionale), zeci de mii de reŃele LAN, milioane de gazde şi zeci de mii de utilizatori. Mărimea Internet-ului se dublează aproximativ în fiecare an.

Sintetizând cele spuse până acum putem spune că Internet-ul este o reŃea globală compusă din mii de reŃele mai mici de calculatoare şi milioane de calculatoare comerciale, educaŃionale, guvernamentale şi personale, toate legate între ele prin intermediul protocolului standard TCP / IP. Internet-ul poate fi privit ca un oraş electronic cu biblioteci, birouri de afaceri, galerii de artă, magazine şi multe altele, toate virtuale, fiind baza de comunicaŃie (arhitectura) utilizată pentru programarea în Web. Din punct de vedere sistemic, Internet-ul este un sistem distribuit client–server.

Cele mai importante servicii de Internet sunt :

WEB sau WWW sau W3 – World Wide Web ( Ńesătură planetară ) a fost inventat în anul 1989; realizarea comunicării se face prin intermediul documentelor HTML – Hyper Text Marque Language cu ajutorul unui program de navigare, care se mai numeşte browser , care după ce interpretează informaŃia, o afişează pe monitor sub forma unor pagini cu texte , imagini, filme, animaŃie, programe şi vă permite prin intermediul hiperlegăturilor să navigaŃi prin Web. Hiperlegătura este o uşă către altă pagină. Dacă atingem cu mouse-ul un link, săgeata acestuia se va schimba într-o mână cu un deget întins, care ne îndrumă spre altă pagină de web. Pentru a apela o pagină web, avem nevoie de adresa ei exactă ( URL ). Există mai multe programe de navigare, dar în cadrul cursului vom studia numai programul Internet Explorer care este integrat în sistemul de operare Windows. Poşta electronică sau E-mail – care reprezintă o metodă de transmitere a mesajelor, fiind o metodă rapidă, sigură şi ieftină. Se pot transmite mesaje scrise, imagini, fişiere, ataşându-le mesajului. Chat – Este serviciul folosit pentru a purta discuŃii pe diverse teme cu oricine de pe glob , în aşa numitele camere de chat. ConversaŃia poate avea loc între două sau mai multe persoane simultan. Programe pentru chat sunt ICQ - un format special de chat, MIRC. Tot în această categorie întră programele Instant Messenger şi Yahoo Messenger. Newsgroups – în care lumea poartă conversaŃii la nivel înalt despre teme bine definite. Utilizatorul de Internet se poate abona la unul sau mai multe forumuri. FTP – este serviciul folosit pentru descărcarea ( download ) fişierelor de pe Internet, dar se foloseşte şi pentru încărcarea ( upload ) fişierelor pe serverele care stochează paginile web.

WWW - cea mai populară aplicaŃie a Internet-ului, prin intermediul căreia utilizatorii au acces la o varietate de informaŃii din toate sferele de activitate, cu ajutorul unui program de navigare numit browser. InformaŃiile sunt

stocate în documente legate între ele.

Moduri de conectare la Internet Pentru a ne putea conecta la Internet avem nevoie de următoarele lucruri: calculatorul dotat cu echipamentele necesare conectării la Internet, unul sau mai multe programe speciale şi un furnizor de servicii Internet (ISP - Internet Service Provider). CerinŃele hardware nu sunt exagerate, dar pentru buna navigare prin Internet este nevoie de următoarele: ¤ un calculator; ¤ un modem sau o legătură la modem; ¤ o denumire pentru conectare, numită şi login name, care mai poate avea şi alte denumiri precum: user name, account name, user ID, member name. Această denumire este utilizată pentru a accesa legătura la Internet. Ea comunică furnizorului de servicii cine sunteŃi, pentru ca acesta să ştie dacă vă poate permite accesul la reŃea. O denumire pentru conectare conŃine, în general, până la opt caractere şi, în majoritatea cazurilor, este case-sensitive (contează dacă se utilizează literele mari sau mici). ¤ un cont pentru Internet, acesta va conŃine pe lângă denumirea pentru conectare şi un nume de domeniu, care va


indica locul în care se află contul utilizatorului. De exemplu domeniul flex.ro este furnizorul de servicii Flex, msn.com se referă la sistemul Microsoft Network, compuserve.com este CompuServe, etc.; ¤ o parolă (password), în majoritatea cazurilor o parolă poate conŃine până la opt caractere, iar aceasta este de tip case-sensitive, la fel ca la denumire; ¤ software pentru Internet. Una dintre cele mai rapide modalităŃi de conectare la Internet se face prin sistemul Microsoft Network, prin intermediul unei variante a sistemului de operare Windows. Dacă se doreşte utilizarea altui furnizor de servicii Internet se poate utiliza soft-ul de Dial-up şi TCP / IP. Ce este de fapt un furnizor de servicii Internet ? Un furnizor de servicii Internet este orice organizaŃie, firmă care are o legătură permanentă la Internet şi care vinde posibilitatea de acces unor persoane, sau organizaŃii la acesta. Aceste firme cumpără calculatoare, le conectează la Internet şi asigură contra cost conectarea oricărui utilizator la Internet. Ei îşi stabilesc propriile taxe. Furnizorul de servicii Internet trebuie să pună la dispoziŃia abonatului următoarele informaŃii: ¤ denumirea de utilizator; ¤ parola; ¤ numărul de telefon - care va fi utilizat de către modem pentru a stabili legătura cu furnizorul de servicii; ¤ adresa IP. Această adresă poate fi atribuită de către furnizorul de servicii în mod "static" sau "dinamic"; ¤ adresa serverului DNS. Pentru a conecta un calculator la Internet există mai multe modalităŃi, si anume: ¤ legătură permanentă; ¤ legătură temporară prin linie telefonică: ¤ legătură directă prin modem; ¤ legătură prin modem şi terminal; ¤ legătură prin sistemul de poştă electronică. DiferiŃi furnizori de servicii Internet utilizează şi alŃi termeni pentru aceste tipuri de legături. Legături permanente - în acest caz calculatorul se conectează direct la o reŃea TCP / IP care face parte din Internet, sau la o organizaŃie care are o legătură permanentă iar calculatorul va fi un terminal. Acest tip de legătură este cunoscut sub denumirea de legătură dedicată, sau permanentă şi directă. În acest caz furnizorul de servicii montează un router la organizaŃia respectivă, care închiriază o linie telefonică pentru a se putea face legătura dintre router şi calculatorul furnizorului de servicii, care mai este cunoscut drept calculator gazdă, sau host. Acest tip de legătură este costisitor, dar oferă acces la toate facilităŃile Internet-ului. Legături directe prin modem - este reprezentată adesea drept o legătură SLIP sau PPP. Acest tip de legătură mai este numită şi conexiune “full-access”, şi oferă acces la toate facilităŃile Internet. Deci ea este o legătură TCP / IP care este concepută a fi utilizată prin intermediul unei linii telefonice, nu printr-o reŃea dedicată. Acest gen de legătură este cel mai bun, după legătura permanentă. Se poate obŃine o conectare directă prin modem în schimbul unei taxe de instalare. Acesta fiind un serviciu de tip "dial-in", va fi nevoie de un modem şi de un număr de telefon, pe care îl indică furnizorul de servicii Internet. După formarea numărului de telefon se stabileşte legătura cu calculatorul furnizorului de servicii, care vă va permite navigarea în Internet, calculatorul utilizatorului fiind identificat de reŃea drept calculator gazdă. Legături directe prin modem şi terminal - în cazul acestui tip de legătură trebuie contactat prin modem calculatorul furnizorului de servicii. Acest tip de legătură este confundat deseori cu legătura directă prin modem, fiindcă trebuie să vă conectaŃi prin intermediul unui modem pentru a obŃine o legătură SLIP sau PPP. În urma conexiunii, calculatorul utilizatorului funcŃionează ca un terminal al calculatorului de servicii, şi nu ca un calculator gazdă. În acest caz, toate programele pe care le rulează utilizatorul sunt, de fapt rulate pe calculatorul furnizorului de servicii. Asta înseamnă că toate fişierele transferate sunt efectuate prin intermediul calculatorului provider - ului, şi nu prin intermediul calculatorului utilizatorului. Acest tip de legătură mai poate fi denumită şi legătură interactivă, legătură prin modem sau legătură shell, sau “dial-up”. Legături prin sistemul de poştă electronică - în acest caz se pot transmite mesaje e-mail în Internet şi se pot primi acelaşi gen de mesaje transmise din Internet. O altă categorie este utilizarea sistemului de cablu de televiziune.

Conectarea la Internet printr-un provider


3.2. Clasificarea şi folosirea modului de adresare în Internet - 2 oră -

Adrese de Internet – adrese de pagini Adrese de e-mail

Pentru comunicarea prin intermediul Internetului, fiecărui calculator îi este atribuită o adresă exactă, fie permanent fie numai pe durata folosirii reŃelei. Prin aceasta se evită haosul care se poate forma la transferul de date sau situaŃia în care mesajele nu ajung la destinatari. De regulă fiecare calculator primeşte un număr IP, care nu este uşor de memorat – 162.92.138.224 -. Deoarece aceste numere sunt greu de memorat, s-a găsit o soluŃie confortabilă, ca în loc de numere, fiecărui calculator din reŃea îi este alocat un nume. Acest nume poate fi alocat numai o singură dată. Astfel numărul 193.226.140.127 este adresa pentru http://www.ccdmures.ro, aceasta fiind adresa serverului care găzduieşte pagina web a Casei Corpului Didactic Mures. Alcătuirea unei adrese de Internet. O adresă corectă de Internet arată de exemplu în felul următor: http://www.ccdmures.ro/index.html unde : http – tipul de protocol www.ccdmures – numele calculatorului pe care se găseşte pagina web ro – Ńara index.html – documentul în directorul rădăcină de pe server HTTP – HYPER TEXT TRANSFER PROTOCOL – reglează comunicarea dintre un server Web şi un client Web, acest protocol organizează şi supraveghează transferul de date dintre server şi client. http://www.ccdmures.ro/index.html se mai numeşte şi URL Uniform Resource Locator şi ccdmures din această adresă se numeşte nume de domeniu. Extensia Top-Level Domain – în cazul exemplului de mai sus reprezintă numele organizaŃiei sau a Ńării gazdă.

Domeniu SUA În afara SUA InstituŃii educative edu ac Companii comerciale com co Guvernamental gov gv Alte organizaŃii org or łări - ro,de,at,uk,jp,ch etc

Alcătuirea unei adrese de E-mail. Această modalitate de scriere a adreselor s-a impus şi în e-mail, domeniul poştei electronice. Exemple : [email protected] [email protected] [email protected] unde galpeter,ccdmures,ccdms - reprezintă nume de utilizator, nume de cont @ coadă de maimuŃă, care se citeşte arond sau at ccdmures,zahoo, rdslink – adresa serverului unde este alocat contul e-mail ro, com Ńara sau organizaŃia care deŃine serverul 3.3. Utilizarea posibilităŃilor de căutare a informaŃiilor - 4 ore -

Browsere (elemente generale de interfaŃă şi utilizarea acestora)

Browser-ul este un program care permite vizualizarea, examinarea şi comunicarea cu documente Web, fiind de fapt interfaŃa între utilizatorul WWW şi reŃea. Browser-ul Web interacŃionează cu server-ul Web printr-o relaŃie client / server. În general browser-ul, în calitate de client, cere serverului să-i trimită anumite documente, pe care le afişează apoi într-o fereastră pe ecranul calculatorului. Browser-ul permite vizualizarea datelor trimise de serverul de Web. Primele browser-e, apărute la începutul anilor 1990 nu aveau multe funcŃii şi erau relativ simple. Odată cu creşterea utilizării Web-ului, a crescut şi gradul de utilizare a imaginilor grafice în cadrul documentelor. Datorită includerii elementelor de grafică, browser-ele au devenit mai complexe. Astăzi, majoritatea browser-elor


pot lucra cu text şi grafică şi există o multitudine de browser-e (numite şi instrumente grafice), care permit explorarea în Internet, cele mai cunoscute fiind: Netscape Navigator, Netscape Communicator, Microsoft Internet Explorer, Mozaic, Moyyilla Firefox.

Browser-ul Netscape conŃine o gamă completă de aplicaŃii, incluzând navigaŃia în Web, poştă electronică, grupuri de discuŃii şi suport pentru obiecte în direct (multimedia interactiv), care include cadre, multimedia online, JavaScript şi applet-uri Java. În plus Netscape poate lucra cu documente care conŃin tabele, animaŃie, secvente audio şi video şi obiecte 3-D. Firma Microsoft are propriul browser, şi anume Internet Explorer care acceptă limbajul Java, extensii HTML, VRML şi scrierea de programe Java, precum şi ActiveX, şi XML. VRML (Virtual Reality Modelin Language) este un limbaj descriptiv asemănător cu limbajul HTML, deosebirea constă în faptul că nu stabileşte documente hypertext, ci scene tridimensionale.

Browser-ul Netscape

Browser-ul Internet Explorer

Prin intermediul unui browser se pot vizualiza diferite documente Web. Aceste documente Web sunt realizate cu ajutorul unui limbaj, numit HTML - HyperText Markup Language (limbaj de marcare hipertext), care permite utilizatorilor să producă pagini care includ text, grafică şi indicatori către alte pagini de Web. HTML nu este un limbaj de programare, ci mai degrabă un set de reguli utilizate pentru formarea unui document Web. Atunci când se creează un document hipertext utilizând HTML, trebuie respectat un set de reguli. În general orice program de navigare are o opŃiune View | Source, care permite afişarea paginii curente în format HTML în loc de forma interpretată. Utilizând HTML se pot afişa pagini de Web statice, care includ tabele şi poze. Macrostructura World Wide Web-ului Numărul de aplicaŃii, tehnologii software care au apărut de la începutul Web-ului este imens, şi el este în continuă creştere. Aceste tehnologii software pot fi împărŃite în două mari categorii:


- aplicaŃii / tehnologii bazate pe parte de server (Server Slide); - aplicaŃii / tehnologii bazate pe parte de client (Client Slide). Internet-ul este o tehnologie client / server, deci Web-ul se bazează pe această tehnologie, care presupune existenŃa unui server şi a unui client. Pe baza cererii emisă de client, server-ul va analiza şi va răspunde acestuia. Mai putem spune că server-ul oferă servicii clienŃilor din reŃea care cer acest lucru; sau mai putem spune că server-ul produce resurse, iar clientul consumă aceste resurse. Într-o aplicaŃie, un program poate fi în acelaşi timp atât client cât şi server. Prin client şi server se înŃeleg procese, nu calculatoare. Vorbim deci de un proces server şi de un proces client.

Definitie: Orice aplicaŃie în care solicitantul acŃiunii este un sistem de calcul (sau un proces) şi executantul acŃiunii este un alt sistem de calcul (sau un alt proces) este o aplicaŃie client / server. Modelul client / server împarte aplicaŃia de reŃea în două părŃi: partea de client şi partea de server. Prin definiŃie, partea de client a unei legături de reŃea cere informaŃii sau servicii de la partea de server. Partea de server a conexiunii răspunde cererilor clientului. Cu alte cuvinte, în modelul de programare client/server, o aplicaŃie Web realizează două funcŃii separate şi bine definite: cererea de informaŃii şi răspunsul la cererile de informaŃii. Programul care cere informaŃii funcŃionează ca un program client, ca un browser.

Model client / server

Tehnologia client/server pe care se bazează serviciul Web este de două tipuri:

� pe două niveluri; � pe trei niveluri.

Arhitectura client / server pe două niveluri împarte aplicaŃia în două: clientul şi serverul. Clientul este responsabil în primul rând cu prezentarea datelor către client, iar serverul este responsabil în primul rând de furnizarea serviciilor de date către client. Pornirea programului Internet Explorer. Calea este Start, Programs, Internet Explorer :

Sau şi mai simplu prin efectuarea unui dublu click pe pictograma :

de pe Desktop după care programul de navigare va afişa pagina de început, care poate să fie site –ul furnizorului de servicii ISP , sau oricare altă pagină a unei organizaŃii, furnizor de servicii, instituŃii, etc.


Elementele ferestrei de navigare sunt :

Bara de titlu

Linia de meniu Bara cu instrumente

Zona de vizualizare

Linia de stare

SemnificaŃia butoanelor din bara de instrumente :

Back – se întoarce la pagina precedentă Forward – înaintează la pagina urmă- toare Stop – opreşte încărcarea paginii Web Refresh – reface pagina curentă Home – încarcă pagina iniŃială Search – afişează serviciile de căutare Favorites – deschide dosarul Favorites History – deschide lista de adrese încărcate Mail – verifică poşta electronică Print – listare pe imprimantă

Accesarea unui alt sit Web.

Se întroduce adresa URL – ului în caseta Address, după care se tastează ENTER. Deplasarea în cadrul unui sit Web.

- se face prin mutarea cursorului pe un şir de imagini sau pe cuvintele subliniate, dacă cursorul se transformă intr-o mână, aceasta indică faptul că obiectele respective sunt hiperlegături – scurtături ( shortcut-uri ) către o altă pagină Web, iar prin efectuarea unui click se încarcă pagina respectivă.

Căutare în Web.

Dacă nu cunoaştem adresa exactă a unei pagini Web, atunci trebuie să efectuăm o căutare într-o bază de date cu ajutorul unui motor de căutare, folosind cuvinte cheie pe care trebuie să le specificăm. Sunt mai multe motoare de căutare ca de exemplu : www.yahoo.com , www.altavista.com , www.google.com . După încărcarea unei adrese amintite mai înainte, se introduce în caseta de text din stânga butonului Search


( Caută ) cuvântul sau cuvintele cheie, după care se efectuează click pe butonul Search ( Caută ) . După aceste operaŃii motorul de căutare afişează o listă cu paginile găsite, din care puteŃi alege sit-ul căutat.

Rezultatul căutării va apare într-o fereasră ca în figura de mai jos:

Transferul fi şierelor din Internet. Multe calculatoare din reŃeaua de Internet au fişiere ( programe demonstrative, programe freeware, shareware, fişiere text, grafice, programe de actualizare, etc ) destinate descărcării lor de către clienŃii reŃelei. OperaŃia de descărcare se numeşte – download. Majoritatea acestor fişiere sunt comprimate ( arhivate ) având


extensia zip, care se dezarhivează cu programul Winzip, sau extensia exe, aceste fiind self-extractor, care se decomprimă singur. Prin activarea hiperlegăturii, Internet Explorer va afişa caseta de dialog File Download, care are două posibilităŃi, aşa cum se vede în figura următoare :

după ce selectaŃi opŃiunea dorită, prin efectuarea unui click pe butonul OK, se începe procesul de descărcare a fişierului.

3.4. Aplicarea modalităŃilor de folosire a serviciului de e-mail - 4 ore -

Programe de poştă: Outlook, etc. Webmail. Crearea unui cont yahoo. Citirea, întocmirea, trimiterea, redirecŃionarea unui mesaj. Folosirea facilităŃii „ataşare fişiere”. Folosirea agendei de adrese. Administrarea e-mailurilor (directoare, filtre). Căutarea adreselor de e-mail. Folosirea calendarului, caracteristici specifice calendarului. Stabilirea activităŃilori ( taskurilor) de lucru.

Poşta electronică. Pe scurt, poşta electronică, sau e-mail (electronic mail), reprezintă un instrument puternic şi complex, care permite unui utilizator să trimită orice document creat pe un calculator către oricine are o adresă e-mail. Mesajele e-mail pot contine text, grafică, alte fişiere atasate, secvenŃe audio sau video; deci putem spune că prin intermediul poştei electronice poate fi transmis orice fişier de tip text sau binar. Sistemul de postă electronică poate fi utilizat şi pentru a transmite acelaşi mesaj mai multor persoane în acelaşi timp (de exemplu, o felicitare cu ocazia diverselor sărbători se poate scrie o singură dată şi apoi să o transmiteŃi tuturor prietenilor). Mesajul care se doreşte a fi trimis, numit mesaj e-mail, este format din două părŃi: mesajul propriu-zis şi un antet, care va conŃine informaŃii necesare pentru agenŃii utilizatori. Mesajul este preluat apoi de către un agent de transfer de mesaje, care este prezentat de un protocol. Pentru a primi sau a trimite un mesaj, un calculator trebuie să comunice cu un server de e-mail folosind un anumit protocol de livrare, care trebuie ales în momentul în care se configurează software-ul de e-mail. Astfel putem avea următoarele protocoale:

· POP - Post Office Protocol (protocol de poştă), este un protocol simplu utilizat pentru aducerea mesajelor dintr-o cutie poştală aflată pe un server la distanŃă

· IMAP - Interactive Mail Access Protocol, sau Internet Message Access Protocol (Protocol Interactiv (sau de Acces) la Mesaje Internet), este un protocol care a fost proiectat pentru a ajuta utilizatorii care folosesc mai multe calculatoare: un calculator la birou, un calculator acasă, un calculator portabil, pentru a-şi citi mesajele.

· DMSP - Distributed Mail System Protocol (protocol distribuit pentru sistemul de poştă), este un protocol care permite utilizatorilor să aducă posta electronică de pe server-ul de e-mail pe un calculator (de la birou, de acasă, sau portabil), şi apoi să se deconecteze de la server.

Pentru a trimite un e-mail cuiva, trebuie să ştim adresa de e-mail, care sunt alcătuite din două elemente numele utilizatorului urmat de a rond şi serverul de e-mail, de exemplu [email protected] unde petergal este numele utilizatorului, iar home este serverul poştă ro, Ńara de destinaŃie unde se găseşte serverul poştă.


Pentru transmiterea mesajelor electronice, calculatorul client trebuie echipat cu : * un modem * linie telefonică * software pentru E-mail

De la furnizorul de servicii ISP aveŃi nevoie de numele serverului pentru mesaje transmise – Simple Mail Transfer Protocol – SMTP, numele serverului care primeşte mesajele – Post Office Protocol 3 – POP 3 şi adresa de e-mail atribuită.

O modalitate mai simplă este de a folosi un server de e-mail gratuit, unde vă puteŃi crea o căsuŃă poştală. Există multe servere de acest fel ca : www.yahoo.com , www.hotmail.com , www.usanet.com , www.mailnet.com , www.freemail.hu , www.k.ro etc… În cazul când optaŃi pentru varianta a doua, aveŃi de completat un formular cu datele Dvs. respectiv cu numele utilizatorului şi parola pe care o să le folosiŃi. După completarea datelor, formularul se trimite printr-un click pe butonul de Submit şi după câteva secunde serverul confirmă crearea noului cont personal al Dvs. Pornirea programului pentru e-mail. Calea este Start, Programs, Outlook Express :

După lansarea programului apare o fereastră ca în figura alăturată :


SemnificaŃia butoanelor din bara de instrumente :

New Mail – trimite un nou mesaj Reply – trimite mesajul celui care ne a trimis Forward – trimite un mesaj pentru mai mulŃi destinatari Send/Recv – verifică dacă avem un nou mesaj şi cu această ocazie trimite mesajele stocate în

outbox Addresses – deschide cartea cu adresele de e-mail

Pentru a scrie un nou mesaj faceŃi click pe butonul New Message sau Create Mail , prin care se va deschide o fereastră, ca în figura de mai jos:

Se completează câmpurile To – cu adresa destinatarului, CC – cu adresa unei persoane la care dorim să ajungă o copie a acestui mesaj ( Carbon Copy ), Subject – cu subiectul mesajului, iar în fereastra mare se întroduce textul mesajului. După verificarea datelor astfel întroduse, se apasă pe butonul Send.

În anumite cazuri apare necesitatea trimiterii unui fişier la destinatar. În acest caz se va folosi procedeul de ataşament – ATTACH în felul următor : după redactarea mesajului se apasă pe butonul Attach, după care se alege calea fişierului care urmează a fi ataşat se face click pe numele fişierului dorit. După ce se verifică dacă fişierul este sau nu ataşat se trimite mesajul astfel creat.

Pentru ridicarea şi citirea e-mailurilor, se va verifica de fiecare dată conŃinutul folderului Inbox din partea stînga a ferestrei de aplicaŃie. - mesajele necitite sunt reprezentate cu caractere aldine - mesajele citite sunt prezentate cu caractere normale - dacă mesajul are un ataşament, atunci acest lucru este indicat prin simbolul unei agrafe de birou Dacă vreŃi să răspundeŃi la un mesaj recepŃionat atunci acest lucru este posibil prin efectuarea unui click pe butonul Reply, care are ca efect deschiderea ferestrei mesaj nou prezentat mai sus. Dacă doriŃi să redirecŃionaŃi un mesaj primit atunci efectuaŃi un click pe butonul Forward şi în fereastra apărută întroduceŃi adresa destinatarului dorit. Dacă doriŃi tipărirea mesajului atunci puteŃi opta pentru opŃiunea Print. În agenda de lucru se pot stoca tote adresele persoanelor de la care aŃi primit mesaje sau a altor persoane care sunt potenŃial clienŃi ai Dvs.

Corpul mesajului


3.5. Realizarea unor aplicaŃii practice –

evaluare - - 4 ore -

Sugestii: căutarea şi extragerea unor informaŃii folosind motoarele de căutare; utilizarea acestora într-un document. Ataşarea unui document la mesaj

- ÎntocmiŃi un referat despre activitatea lui Thomas Alv Edison, pe baza informaŃiilor găsite pe Internet

- folosiŃi motoarele de căutare pentru găsirea de imagini despre diferite fenomene meteorologice - folosiŃi motoarele de căutare pentru găsirea fotogafiilor unor animale sălbatice, exotice - trimiteŃi un mesaj care să aibă ataşat un fişier, la adresa [email protected]

4. Utilizarea aplicaţiilor specializate pentru realizarea

Prezentărilor – PowerPoint 4.1. Aplicarea operaŃiilor de bază necesare realizării unei prezen-tări - 1 oră -

Pornirea aplicaŃiei. Deschiderea unei Prezentări existente – modificarea şi salvarea Prezentării. Imprimarea ( printarea) unei Prezentări. Închiderea Prezentării.

- AplicaŃia Microsoft POWER POINT

Programul POWER POINT este un program de prezentare dinamic, funcŃionarea lui se îmbunătăŃeşte atunci când se leagă sau se încastrează date din MS WORD sau MS EXCEL sau se împrumută date din cadrul MS ACCES. În programul POWER POINT se poate integra oricare elemente din pachetul OFFICE. AplicaŃia se porneşte din meniul START- MICROSOFT OFFICCE – POWER POINT.


În momentul deschiderii aplicaŃiei apare o fereastră de dialog, în care trebuie să precizăm ce fel de prezentare dorim să deschidem – o prezentare nouă sau una existentă în calculator sau pe alt suport de stocare. Dacă optăm pentru o prezentare existentă atunci se va deschide o fereastră de dialog în care ni se cere să precizăm locaŃia unde se găseşte fişierul respectiv numele fişierului. După deschiderea prezentării în aceasta se pot opera modificările de rigoare, după care se poate salva cu aceiaşi denumire folosind comanda SAVE din meniul FILE, sau cu o altă denumire – folosind comanda SAVE AS din acelaşi meniu FILE. În fereastra de dialog care apare la salvarea cu altă denumire trebuie să precizăm atât folderul în care se va face salvarea cât şi denumirea noului fişier.

Imprimarea prezentării se poate face din meniul FILE optând pentru comanda PRINT. După cum se vede din figură, în fereastra de dialog se pot preciza opŃiuni cu privire la tipul imprimantei, se pot selecta paginile care urmează a fi listate, se poate preciza numărul de copii, felul imprimării color sau de alt tip, etc.

Dosarul destinaŃie

Numele fişierului


Prezentarea editată se poate închide cu ajutorul comenzii CLOSE din meniul FILE, dar nu înainte ca aceasta să fie salvată.

4.2. Aplicarea elementelor de bază în procesarea textului - 1 oră -

Crearea unei noi prezentări. Alegerea caracteristicilor pentru diapozitiv (slide) – modificarea acestora. Inserarea unui text. Inserarea unei imagini.

Crearea unei noi prezentări. O prezentare nouă se poate crea prin folosirea comenzii NEW din meniul FILE. După deschiderea ferestrei de dialog putem să alegem tipul diapozitivului ( Slide Layout ).

În momentul alegerii tipului de diapozitiv programul intră în modul de editare care înseamnă că din acest moment se pot insera obiectele pe diapozitiv. Obiectele inserate pe diapozitive sunt deobicei texte sau imagini.


Textele se inserează folosind cutiile de text care se pot întroduce pe diapozitiv din meniul INSERT – TEXT BOX sau prin apelarea butonului de desenare de pe bara cu elementele de desenare, din partea inferioară a ecranului. După ce se afişează conturul cutiei de text se poate introduce textul dorit de la tastatură.

Inserarea de imagini se poate face din meniul INSERT – PICTURES din care avem posibilitatea alegerii unor cliparturi sau a imaginilor din alte surse ( de ex. fotografii ) sau cu ajutorul pictogramelor de pe bara de desenare. În momentul inserării imaginilor, dimensiunile acestora se poate modifica prin tragerea mânerelor de redimensionare de pe laturile figurilor.

După editarea diapozitivului ( SLIDE-ului ), urmează inserarea diapozitivului următor, cu ajutorul comenzii INSERT – NEW SLIDE. După alegerea tipului de diapozitiv se repetă operaŃiile de inserare de text sau imagine ori de câte ori este necesar pentru diapozitivul curent aflat în editare. Aceste operaŃii de inserare de diapozitive noi, respectiv de inserare de texte şi imagini ( sau alte obiecte ) se vor repeta pînă la editarea completă a prezentării.

Inserarea de diapoyitiv nou se poate face şi din meniul Slide Layout opŃiunea New Slide:


În afara acestui mod de vizualizare şi anume modul de editare SLIDE-uri, de foarte multe ori avem nevoie de vizualizarea diapozitivelor în modul SLIDE SORTER, care permite rearanjarea ordinii slide-urilor sau chiar copierea, ştergerea acestora. Se va utiliza comanda Slide Sorter din meniul VIEW.

4.3. Utilizarea operaŃiilor de bază necesare pentru realizarea unei prezentări - copiere, mutare, ştergere - 1 oră -

Folosirea instrumentelor selectare,Copiere, Decupare, Lipire pentru a copia obiecte ( text, imagine, diapozitive) în cadrul unei prezentări sau între mai multe prezentări active. Ştergerea obiectului selectat. Reordonarea diapozitivelor într-o prezentare. Ştergerea unei/unor diapozitive dintr-o prezentare.

Reamintim că selectarea unui obiect de pe diapozitiv se face prin simplu click pe el. După ce obiectul a fost selectat ( se văd mânerele de redimensionare pe conturul obiectului ), aceasta se poate copia cu ajutorul comenzii COPY, din meniul EDIT sau decupa cu ajutorul comenzii CUT din acelaşi meniu EDIT. În urma acestor două operaŃii imaginea obiectului rămâne în memoria Clipboard a calculatorului până la o nouă operaŃie de acest gen. Dacă se foloseşte comanda DELETE din meniul EDIT sau prin apăsarea tastei DELETE, obiectul se va şterge FĂRĂ CA IMAGINEA LUI SĂ EXITE ÎN MEMORIA CLIPBOARD. Dacă am deschis simultan două sau mai multe prezentări, obiectele copiate dintr-o prezentare se pot lipi în altă prezentare, comutarea dintre prezentări fiind efectuată din meniul WINDOW. În mod identic se procedează şi la copierea diapozitivelor dintr-o prezentare şi lipirea lor într-o altă prezentare.

Dacă alegem modul de vizualizare SLIDE SORTER, atunci putem să schimbăm ordinea diapozitivelor prin simpla tragerea a acestuia în poziŃia dorită. Lipirea obiectelor se va face cu ajutorul comenzii PASTE din meniul EDIT.

Ştergerea unui diapozitiv se face în modul de vizualizare SLIDE SORTER, prin simpla selectare a diapozitivului şi apăsarea taste DELETE.


4.4. Aplicarea modalităŃilor de formatare a unei prezentări - 1 oră -

Modificarea design-ului unui şablon formă (slide master); culoare, fundal, dimensiune şi culoare font. Formatarea textului – corp de literă, stil, mărime, culori, centrare, aliniere. Redimensionarea şi mutarea casete text (text box) într-un diapozitiv. Setarea grosimii liniei, stilului şi culorilor unei casete text.

Modificarea design-ului unui şablon se face cu ajutorul comenzii master Slide Master din meniul View:

după ce apare Masterul se poate seta proprietăŃiile cu privire la culoarea de fond şi altele.

Din meniul Slide Design se poate opta pentru diferite şabloane de design, sau de scheme de culori (Color Scheme).

Formatarea textului se face prin selectarea cutiei de text urmată de selectarea comenzii Font din meniul Format.


În urma acestei operaŃii se deschide fereastra de dialog ca în figura de mai jos, în care se pot seta tipul fontului, stilul fontului, mărimea fontului, culoarea fontului şi diferite efecte. Alinierea textului în cadrul cutiei de text se face cu ajutorul butoanelor de pe bara de formatare.

Pentru setarea grosimii liniei, stilului şi culorilor unei casete text se vor folosi următoarele pictograme de pe bara de desenare.

4.5. Utilizarea elementelor grafice în prezentare - 2 ore -

Inserarea obiectelor grafice în prezentare: linii, casete, cercuri. Modificarea poziŃiei şi aspectului unui obiect grafic - mutare, mărime, culoare, umbrire.

În prezentările editate se pot insera anumite obiecte grafice ca de exemplu patrulatere, elipse şi altele cu ajutorul butoanelor aflate pe bara de desenare, obiecte care se pot redimensiona, muta, formata după procedeele descrise în cadrul altui capitol din cadrul acestui curs. ( A se reciti acest capitol din curs ).

4.6. Utilizarea diagramelor - 1 oră -

Crearea unei diagrame. Modificarea structurii unei diagrame. Crearea de diferite tipuri de diagrame: bar chart, pie chart, etc.

În cadrul prezentărilor se pot insera anumite diagrame, care reprezintă datele dintr-un tabel sub o altă formă. Pentru a insera o diagramă se procedează în felul următor: se lansează vrăjitorul de diagrame de be bara standard a aplicaŃiei.


După deschiderea tabelului, se procedează la completarea datelor din celule, iar din butonul de alegere a tipului de de pe bara standard se va alege tipul de diagramă dorit.

4.7. Inserarea imaginilor şi altor obiecte într-o prezentare - 1 oră -

Inserarea unei imagini (clipart, fotografie) – modificarea proprietăŃilor imaginii, mutarea ei în alt diapozitiv, adăugarea de efecte de contur pentru obiect. Importarea altor obiecte în prezentare: text, foi de calcul, tabele, diagrame, fişiere grafice.

Importarea altor obiecte în prezentare se poate face în felul următor : a. dacă vrem să importăm un text dintr-un document Word atunci procedăm în felul următor – deschidem

documentul Word din care vrem să importăm textul. Selectăm textul dorit şi copiem această porŃiune selectată cu ajutorul comenzii COPY din meniul EDIT. Se comută înapoi la prezentare şi prin folosirea comenzii PASTE se introduce textul dorit în poziŃia dorită.

În cazul în care vrem să importăm documentul în întregime, atunci folosim comanda INSERT OBJECT cu precizarea a ceea ce vrem sa facem cu obiectul respectiv.


b. procedeul este valabil şi pentru documentele Excel c. acest procedeu de import se poate aplica pentru toate obiectele din orice document OFFICE, diagrame, tabele,

fişiere grafice, etc Exemplu de diagramă:

4.8. Realizarea animaŃiei într-o prezentare - 2 ore -

Adăugarea de efecte de animaŃie. Schimbarea efectelor de animaŃie preselectate. Adăugarea de efecte de tranziŃie a diapozitivelor.

Realizarea animaŃiei obiectelor se face în felul următor : se selectează obiectul care urmează a fi animat şi din meniul SLIDE SHOW - CUSTOM ANIMATION se va alege tipul de animaŃie, durata acestuia şi modul de pornire manual sau automat. Acest lucru se poate face şi din meniul lateral Custom animation.

După ce obiectele de pe diapozitive sunt animate se procedează la adăugarea tranziŃiilor pentru fiecare Slide sau pentru toate Slide-urile deodată cu ajutorul comenzii SLIDE TRANSITION din meniul SLIDE SHOW, sau din meniul lateral Slide Transition.


Comanda SLIDE TRANSITION

Tipul de tranziŃie

Din această zonă a meniului se reglează viteza de tranziŃie a diapozitivului respectiv avansarea acestuia în mod manual sau automatic.Dacă se apasă butonul Apply to all Slide, atunci tranziŃia selectată va fi valabilă pentru toate diapozitivele prezentării.

Efectele de animaŃie sau de tranziŃie se pot schimba ulterior ori de cîte ori este necesar. 4.9. Derularea unei prezentări - 2 ore -

Schimbarea orientării diapozitivelor - orizontal, vertical. Lansarea unei expuneri de diapozitive ( slide show ). Folosirea instrumentelor de navigare pe ecran. Ascunderea unei/unor diapozitive.

Schimbarea orientării diapozitivelor – orizontal sau vertical se face cu ajutorul comenzii Page Setup din meniul FILE, prin schimbarea orientării foii de lucru în Portrait sau Landscape.

Lansarea unei prezentări se face cu comanda VIEW SHOW din meniul SLIDE SHOW. După ce s-a lansat prezentarea , există posibilitatea folosirii unor instrumente de navigare de pe ecran din meniul contextual deschis cu ajutorul butonului drept.

Lansarea prezentării se poate face şi prin apăsarea

tastei F5.


Instrumente de navigare

Aceste butoane se găsesc în partea stânga – jos a ecranului

se obŃine prin apăsarea butonului drept al mouse-ului în timpul

derulării prezentării. Ascunderea unui diapozitiv sau a mai multor diapozitive se face prin selectarea acestora şi lansarea comenzii Hide Slide din meniul Slide Show. 4.10 Crearea, salvarea şi lansarea unei prezentări - realizarea unor aplicaŃii practice - 4 ore -

Crearea unei prezentari ca prezentare Web. Salvarea unei prezentari ca prezentare Web. Lansarea unei expuneri de diapozitive ca prezentare Web.

Salvarea unei prezentari ca prezentare Web se face cu comanda Save as Web Page din meniul FILE.


În fereastra de salvare trebuie precizată ca tipul fişierului să fie *.html sau *.mhtml

Lansarea unei expuneri de diapozitive ca prezentare Web, se face prin click dublu asupra pictogramei cu numele fişierului salvat. - să se realizeze o prezentare cu 5 slideuri pe orice temă dorită!


5. Utilizarea foilor de calcul tabelar – Excel 5.1. Aplicarea operaŃiilor elemen-tare şi a conceptelor de bază ale aplicaŃiei Excel - 1 oră -

Deschiderea aplicaŃiei. Deschiderea, salvarea unei foi/registru de calcul. Salvarea unui registru ca pagina Web. Protejarea foilor/ registrului de calcul. Închiderea aplicaŃiei. Moduri de vizualizare.

- AplicaŃia Microsoft EXCEL – este o aplicaŃie de calcul tabelar cu ajutorul căreia se pot efectua următoarele :

� operaŃii matematice cu cifrele înscrise în celulele foii de calcul � întroducerea diferitelor funcŃii în celulele foii de calcul pentru efectuarea unor operaŃii aritmetice,

algebrice, statistice, etc. � reprezentarea sub forma de grafice a datelor întroduse în celulele foii de calcul � crearea unor baze de date � efectuarea unor desene simple

Deschiderea aplicaŃiei se face din meniul START – PROGRAMS – MICROSOFT OFFICE – MICROSOFT EXCEL.

După deschiderea aplicaŃiei se procedează la deschiderea unui fişier, cu ajutorul comenzii Open din meniul FILE al aplicaŃiei. Din fereastra de dialog pentru deschiderea fişierelor se va alege fişierul dorit.

ş După deschiderea fişierului, se pot opera toate modificările cerute, după care salvarea documentului se face cu ajutorul comenzii SAVE din meniul FILE.


SuprafaŃa de lucru arată în felul următor:

Meniurile - grupează toate comenzile care alcătuiesc o entitate logică şi se împart în următoarele :

• File - Fi şier grupează toate comenzile care se referă la operaŃii cu fişiere – nou, deschidere, salvare,

listare pe imprimantă, etc • Edit – Editare grupează comenzile care se referă la modificarea conŃinutului fişierului – decupare,

copiere, lipire • View - Vizualizare grupează comenzile referitoare la aspectul de vizualizare a documentului şi nu

au efect asupra conŃinutului documentului • Insert - Inserare grupează comenzile care inserează obiecte ( inclusiv caractere ) în cadrul

documentului • Format – Formatare grupează comenzi de formatare a celulelor sau obiectelor din cadrul

documentelor • Tools – Instrumente grupează comenzi ce nu se încadrează în meniurile precedente ca de exemplu

protecŃia documentului şi altele • Data – Date grupează comenzile referitoare la bazele de date • Window – Fereastră permite comutarea de la o lucrare la alta în cazul când sunt deschise mai multe

documente în acelaşi timp • Help – Ajutor meniu de îndrumare şi informare cu privire la aplicaŃia MS EXCEL

Butoane asociate comenzilor : permit o efectuare mult mai rapidă a comenzilor regăsite în cadrul meniurilor fără a mai derula aceste

meniuri

Salvarea unui registru ca pagina Web, se poate face prin lansarea comenzii SAVE AS WEB PAGE din meniul FILE, iar în fereastra de dialog care apare se alege ca tip de fişier la salvare *.html


Protejarea foilor / registrului de lucru se face din meniul TOOLS

comanda PROTECTION: Deprotejarea se poate face numai cu condiŃia cunoaşterii parolelor

setate la protejare.

Închiderea aplicaŃiei se face din meniul FILE cu ajutorul comenzii CLOSE, dar nu înainte ca acest document redactat să fie salvat! 5.2. – 5.4 Utilizarea opŃiunilor de formatare şi gestionare a datelor din foile de calcul - 3 ore -

Formatarea documentului: stabilirea dimensiunilor şi marginilor paginii, orientarea acesteia, adăugarea antet şi subsol, introducerea numere pagină, etc. Formatarea celulelor în conformitate cu tipul datelor ce le vor conŃine. Introducerea de informaŃii într-o celulă: numere, text, simbolul monedelor (currency). Crearea de hiperlink-uri. Formatarea textului: font, dimensiune, stil, culoare. Selectarea unei celule sau a unui grup de celule adiacente sau neadiacente, a unei linii, a unui rând. Copierea/mutarea conŃinutului unei celule într-o altă celulă a aceleiaşi foi de calcul sau a altei foi de calcul active sau între registre. Ştergerea unei celule sau a unui grup de celule adiacente, a unei linii, a unui rând. Căutarea/înlocuirea conŃinutului unei celule. Inserarea de rânduri/coloane. Modificarea dimensiunilor liniilor şi coloanelor. Stabilirea tipurilor de margini utilizate pentru o celulă sau un grup de celule. Sortarea datelor după unul sau mai multe criterii. Inserare unei noi foi sau a unui nou registru de calcul.

Formatarea documentului: stabilirea dimensiunilor şi marginilor paginii, orientarea acesteia, adăugarea antet şi subsol, introducerea numere pagină, etc. se face cu ajutorul comenzii Page setup din meniul FILE: - în acesastă fereastră se pot stabili caracteristicile paginii, marginile paginii, şi se poate întroduce antetul şi subsolul de pagină.

Formatarea celulelor în conformitate cu tipul datelor ce le vor conŃine, se obŃine cu ajutorul comenzii FORMAT CELL:


În cadrul acestui meniu se pot formata tipul celulei, aliniamentul din cadrul celulei, tipul fontului folosit, chenarul celulei respectiv protecŃia celulei.

Caietul de lucru - Workbook : este fişierul care se deschide la lansarea aplicaŃiei EXCEL ( nou sau deja creat ) care se compune din nişte foi de lucru. Foia de lucru se compune din celule în care se pot întroduce următoarele tipuri de date – număr, text, dată şi formulă. Identificarea celulelor se face printr-o literă a alfabetului sau o combinaŃie de litere şi o cifră, literele sau combinaŃile acestora este identificatorul de coloană, iar cifra este identificatorul de linie. Pe o foaie de lucru sunt 256 de coloane şi 16384 de linii. Înscrierea datelor în celulă :

este permisă numai pentru celula marcată iar numărul de caractere înscrisă într-o celulă poate să fie de 256. Formulele înscrise în celulă întotdeauna trebuie să înceapă cu semnul = sau + deoarece aplicaŃia EXCEL tratează numai în acest caz cele înscrise în celulă ca o formulă. Rezultatul apare în celula în care s-a înscris formula. Datele dintr-o celulă se pot modifica prin simpla selectare a acestora şi reînscrierea datelor noi. ConŃinutul unei celule se poate şterge în momentul selectării ei prin simpla apăsare a tastei DELETE. Selectarea mai multor celule : se poate face prin apăsarea tastei F8, după care prin deplasarea tastelor direcŃionale se selectează celulele învecinate. Dacă se doreşte selecŃionarea mai multor celule ce nu sunt învecinate, se procedează şi la apăsarea tastei SHIFT + F8 la trecerea de la zona la alta. Toate celulele selectate se afişează în culoarea neagră în afară de prima celulă care va fi celula activă a zonei selectate. Cu ajutorul mouse-ului se selectează o zonă de celule învecinate, prin tragere peste zona respectivă, iar în cazul când se doreşte selectarea unor zone independente , atunci după selectarea primei zone se va apăsa tasta CTRL şi astfel tot prin tragere se vor selecta şi zonele următoare. Deplasarea în cadrul zonei selectate se face cu ajutorul următoarelor combinaŃii de taste : Dacă dorim să trecem date identice în mai multe celule, atunci procedăm în felul următor : selectăm toate celulele în care vrem ca să apară acelaşi dată printr-una din tehnicile arătate mai înainte, după care se trece în celula activă data respectivă iar pentru întroducerea lui se foloseşte combinaŃia de taste CTRL + ENTER. ( în loc de ENTER ).

ENTER

SHIFT + ENTER

TAB SHIFT + TAB


OperaŃii posibile cu foi de lucru : - inserare , ştergere foaie, redenumire, copiere , mutare, selectare. Toate aceste operaŃii devin posibile dacă se efectuează un click simplu cu butonul drept al mose-ului pe urechea foii de calcul şi din meniul contextual care apare se selectează comanda dorită. OperaŃiile amintite mai sus se pot urmări în figura alăturată :

OperaŃiile de copiere şi de mutare se pot efectua şi cu ajutorul mouse-ului în felul următor – copierea prin simpla tragere a foi de lucru, iar mutarea prin combinaŃia CTRL + tragere. Selectarea respectiv activarea unei foi de calcul se face printr-un click simplu pe urechea cu denumirea ei, iar dacă se doreşte selectarea mai multor foi de calcul atunci se procedează la combinaŃia CTRL + click simplu buton stâng pe urechea cu denumirea foii . Efectul selectării multiple este crearea unui grup care înseamnă că orice operaŃie efectuată asupra foii de lucru active se va efectua şi pe celelalte foi ale grupului exact ca şi cum am lucra cu o foaie de indigo între foile de lucru ale grupului. Descompunerea grupului se face prin apăsarea concomitentă a tastei SHIFT cu click simplu pe urechea foii active sau prin selecŃia unei foi de lucru care nu este parte componentă a grupului.

Ascunderea unei foi de lucru se face cu comanda Hide din meniul Format Sheet , iar revizualizarea lui cu comanda Unhide din meniul Format. Acest lucru se poate vedea în figura următoare :

Formatarea celulelor serveşte pentru înfrumuseŃarea aspectului lucrării, nu influenŃează conŃinutul, doar aspectul lor (se pot alege tipurile de caractere , mărimea lor , culoarea fonturilor, etc.) Dacă textul întrodus într-o celulă este mai lung decât lărgimea coloanei atunci coloana respectivă se poate lărgii cel mai simplu în felul următor :

Efectul lărgirii coloanei este următoarea :

Se trage spre dreapta sau se execută un click dublu cu b.stâng pe marginea dreaptă a coloanei


5.5. Realizarea de grafice şi diagrame - 2 ore -

Diagrame şi grafice realizate cu ajutorul datelor din registru de calcul. Editarea şi modificarea unei diagrame sau a unui grafic. Schimbarea tipului diagramei. Mutarea/copierea, ştergerea diagramelor sau graficelor.

Reprezentarea grafică a datelor unui tabel serveşte pentru vizualizarea relaŃiilor dintre acestea pe un alt nivel decât cu ceea ce se suntem obişnuiŃi privind un tabel cu nişte cifre. Cel mai uşor se pot contrui aceste diagrame folosind asistentul de grafice exemplificat în cele ce urmează:

Pentru a crea un grafic , neapărat trebuie să avem un tabel selectat altfel nu se crează nici un

grafic. După ce asistentul de grafice se lansează în execuŃie se poate alege tipul de tabele, diferite elemente de formatare. În continuare se prezintă câteva tipuri de grafice pentru tabelul cu valorile temperaturilor maxime din primele cinci luni ai anului.

Folosirea acestor tipuri de diagrame rămâne la latitudinea şi imaginaŃia fiecărui utilizator în funcŃie de tipurile de date care urmează a fi vizualizate.

Lansarea asistentului

Tabel

Temperaturi maxime 0C

0 10 20 30

Ianu

arie

Apr

ilie


0

50


Temperaturimaxime 0C

11 15 23 26

Ian Feb Apri Mai


Mai27%

Aprilie 24%

Martie22%

Ianuarie11%

Februarie16%


05

1015202530

Ianu

arie

Febru

arie

Mar

tie

Aprilie

M

ai


Prelucrarea datelor

Cu ajutorul aplicaŃiei EXCEL se pot crea mici baze de date, care sunt de fapt mici tabele în care se înregistrează anumite caracteristici legate de obiecte. Înregistrările care se referă la un anumit obiect se numesc recorduri care au ca parte componentă câmpul care este de fapt data conŃinută într-o celulă. Cele spuse mai înainte se exemplifică în figura de mai jos :

OperaŃii cu baze de date Sunt posibile următoarele operaŃii cu bazele de date : sortare după anumite criterii , ştergerea articolelor din bazele de date, adăugarea articolelor în baza de date. Toate operaŃiile referitoare la bazele de date se regăsesc în meniul DATA şi sunt prezentate foarte succint în cele ce urmează

Dintre operaŃiile posibile amintim Sort aranjarea articolelor după anumite criterii , în ordinea alfabetică, în ordinea crescătoare a numărului de identificare,etc.

Record Câmp

Meniul Data


5.6. importarea obiectelor - 2 oră -

Importul de fişiere imagine, grafice într-un registru de calcul. Copierea, mutarea şi redimensionarea obiectului importat.

Importarea obiectelor, tabelelor, graficelor, fişierelor. AplicaŃia MS EXCEL permite inserarea diferitelor obiecte, tabele, grafice, respectiv fişiere din alte tipuri de documente ca: caiet de lucru Excel, prezentare Power Point, document Word. Acest lucru este posibil prin folosirea comenzii Insert Object sau File din meniul INSERT.

Toate obiectele copiate în aceste documente se pot redimensiona, muta cu ajutorul metodelor prezentate în capitolele anterioare. 5.7. Formarea deprinderilor de utilizare a formulelor şi funcŃiilor - 3 ore -

Introducerea unei formule simple într-o celulă. Formule aritmetice şi logice pentru adunări, scăderi, înmulŃiri şi impărŃiri. Completarea automată a unei serii de date (autofill). Folosirea funcŃiilor de bază, logice şi financiare.

Formule, tipuri de operaŃii.

Cu datele înscrise în celule se pot efectua operaŃii matematice, logice sau concatenare şiruri de caractere. Orice formulă începe cu semnul = sau + după care se întroduc adresele celulelor cu ai căror conŃinut se efectuează calculele respective.Tasta ENTER semnifică terminarea editării formulei respective. ( Adresele celulelor cu care se lucrează se introduc automat prin efectuarea unui simplu click pe celula care conŃine data ce trebuie prelucrată ).

În continuare se arată un tabel care conŃine operaŃiile aritmetice de bază :


În coloana C se întroduc de fapt formulele de calcul aşa cum reiese din figura următoare :

În cazul în care se face comparaŃia conŃinuturilor a două celule se efectuează de fapt o operaŃie logică cu două rezultate posibile TRUE - adevărat sau FALSE – fals. În tabelul următor se exemplifică acest lucru printr-un mic exemplu :

Sau vizualizând formulele de calcul :

Moduri de adresare - copierea celulelor Alcătuim următorul tabel care cuprinde o listă a încasărilor şi plăŃilor efectuate de către o firmă într-o anumită zi :

După întroducerea formulei în celula C4, această formulă se copiază cu metoda arătată în continuare,

în celulele C5 - C6


Rezultatul operaŃiei de copiere se vede în figura următoare :

Acest mod de adresare se numeşte adresare relativă, care transcrie formulele ori de câte ori se copiază

conŃinutul celulei cu o formulă, în alt loc. Acest mod de adresare nu este convenabil în anumite cazuri, deoarece în anumite formule utilizate trebuie să folosim conŃinutul unei celule , ca o constantă. Un exemplu în acest sens contituie de exemplu TVA – ul, care are o valoare constantă de 19 %. Acest mod de adresare se numeşte adresare absolută, care face referinŃă întotdeauna la acelaşi celulă. Pentru a avea o adresă absolută, se va întroduce semnul $ în faŃa identificatorului de coloană respectiv de linie. Toate aceste lucruri se exemplifică în tabelul următor, care conŃine o listă de produse, fiecare cu valoarea lui , respectiv valorile TVA – urilor corespunzătoare.


Denumirea celulelor, operaŃii cu denumirile celulelor De multe ori este mai sugestiv folosirea denumirilor celulelor atunci când se efectuează calcule , de

exemplu Profit = Încasări – PlăŃi. Exemplificarea acestui mod de lucru este arătat în continuare. Se selectează zona care conŃine datele referitoare la încasări şi în caseta indicată pe figură se trece numele zonei Încasări , această operaŃie se face şi pentru celelalte zone. 5.8. Tipărirea unei foi de calcul - 1 oră -

Fixarea opŃiunilor pentru tipărire. Tipărirea unei secŃiuni a foii de calcul, a unui grup de celule adiacente, a unei diagrame, a foii de calcul active sau a unui registru de calcul.

Fixarea opŃiunilor de tipărire se face după lansarea comenzii Print din meniul FILE, prin completarea câmpurilor din fereastra de dialog care apare pe ecran. Dacă se doreşte numai tipărirea unui grafic atunci se selectează graficul şi se utilizează comanda Print Selection.

Aici se trece Datele zonei “incasari”

Datele zonei “plati”

Rezultate

Formule de

calcul


5.9. Realizarea unor aplicaŃii practice – evaluare - 4 ore -

Sugestii: situaŃia mediilor elevilor clasei la sfârşitul unui semestru. Realizarea unor tabele de buget , inventare.

� alcătuiŃi un tabel care să conŃină operaŃiile de bază � alcătuiŃi un tabel cu temperaturile maxime pentru cele 12 luni ale anului � reprezentaŃi grafic temperaturile maxime din tabelul de mai sus � alcătuiŃi un tabel nominal cu elevii unei clase şi mediile obŃinute la bacalaoreat � sortaŃi tabelul de mai sus în ordinea alfabetică � sortaŃi tabelul de mai sus în ordinea crescătoare a mediilor

Date post:	07-Feb-2018
Category:	Documents
Upload:	duongcong
View:	221 times
Download:	1 times