Moda Obiect Costum Vesmant Teme de Cercetare

1

2

Coordonator principalUnda Popp

Consiliul ştiinţificDoina LucanuLiliana Ţuroiu

Ioana Sanda AvramRăzvan Vasilescu

MembriMatei Arnăutu

Alexandru Ioan MărgineanBogdan Severin Hojbotă

Secretar stiinţificSergiu Chihaia

Asistent (secretariat)Oana Roşca Dumitru

Referent ştiinţificIleana Bâldescu

Centre for Cultural Research of FashionEVENT FASHION IMAGE EMI

Calea Griviţei St., No. 28, Distirct 1, Bucharest

[email protected]

...Unda Popp

Scientific CouncilDoina LucanuLiliana ŢuroiuIoana Sanda AvramRăzvan Vasilescu

MembersMatei ArnăutuAlexandru Ioan MărgineanBogdan Severin Hojbotă

Scientific SecretarySergiu Chihaia

Assistant (Secretary)Oana Roşca Dumitru

...Ileana Bâldescu

Centrul de Cercetare de Cultură a ModeiEVENIMENT MODĂ IMAGINE EMI

str. Calea Griviţei nr. 28, sect. 1, Bucureşti

3

MODAOBIECT

COSTUM

VEŞMÂNT

teme de cercetare

FASHIONOBJECT

COSTUME

GARMENT

research themes

4

LayoutRomana & Bogdan Mateiaş

Credit foto | Photo CreditMihai SebestyenMihai Mălaimare

Editura | Publishing HouseUNArte 2013

5

Doina BerchinăModă şi globalizare | ...

Unda PoppLegături misterioase | ...

Doina LucanuVeşmânt şi imagine | ...

Alina Maria GrigaManipularea suprafeţelor textile şi netextile în moda contemporană

...

Matei ArnăutuAcul, foarfeca, tastatura, mouse-ul... | ...

Sergiu ChihaiaConstruind o arhitectură a Modei | ...

Paula BarbuConceptele actuale din moda vestimentară, provocări creative pentru studenţi

...

Liliana ŢuroiuCe este permis şi ce nu… sau cât de important este astăzi stilul personal

...

Ioana Sanda AvramColecţiile de modă | ...

Bogdan Severin HojbotăBijuteria – ca mod / mijloc de personalizare a imaginii | ...

Răzvan VasilescuUmbrele trecutului – Proiecţia viitorului imediat | ...

Alexandru Ioan MărgineanRolul apotropaic al veşmântului ca limbaj autonom | ...

Eveniment EventArtişti şi filozofi | Artists and Philosophers

6

14

34

52

62

70

86

98

106

124

132

144

158

6

7...

DoinaBerchinăjurnalist şi promotor de modăjournalist and Fashion Promoter

Realizator Radiofashion la postul naţional public de radio – Radio România.

Profesor asociat în cadrul Departamentului Modă.

Curs

Strategii de imagine şi comunicare în modă

Studenţi români şi canadieni într-un proiect comun la UNAB – Departamentul Modă...

coordonatori | coordinated by Unda Popp & Manuela Ungureanu

8 Capriciu, imitaţie, preocupare superfcială, joc, va-nitate, semnal erotic, sau însemn al puterii, toa-te astea şi încă altele, declarat sau nu, se regă-sesc în costum. Moda pare că valsează, oarecum inconştient, dar mereu graţios printre alte activităţi existenţiale, păstrându-şi intact rolul grav, dar şi caracterul ludic. Ea traversează epoci, oglindeşte stări şi schimbări revoluţionare, ilustrează stratifică-rile sociale, încântă, stârneşte indignare, transmite mesaje, emoţionează, derutează, intrigă. Totuşi, de când şi de ce, de la un moment dat vorbim despre modă ca despre o artă? Procesul începe probabil cam cu un secol şi ceva în urmă, când câte un ma-estru croitor sau câte o modistă de geniu au avut ambiţia de a-şi semna opera şi încep a năzui, cu orgoliu, la nimbul ori gloria de artist. Cu alte cuvin-te, atunci când, meşteşugarul doreşte sa fie autor şi chiar dobândeşte recunoaşterea ca atare. Și dacă Worth o are fiindcă a îmbrăcat regine, el însuşi de-venind un fel de prinţ al mătăsurilor şi dantelelor, al drapajelor şi volanelor, cenuşăreasa Coco, aproape că smulge acest titlu de la o lume pe care tot ea o obligă să se îmbrace după propriile-i reguli, de loc convenţionale, timp de mai multe decenii.

Modă şi globalizare

...

...

9Moda este artă şi în măsura în care, haina, costu-mul, accesoriile se află în slujba unei perpetue idea-lizări şi perfecţionări a siluetei umane, potenţându-şi mereu demersul printr-un plus de expresivitate. Moda înseamnă noutate, dar şi repetitivitate, unici-tate, originalitate, dar şi imitaţie, interpretare şi re-inventare a unor vechi teme sau motive. Ce îl trans-formă pe croitor în designer? Școala! Dar ce sau cine îl propulseză în spaţiul interstelar, al vedetelor? Bineînţeles – MEDIA. În anii 70 – 80 jurnaliştii se arată din ce în ce mai interesaţi de autorii colecţiilor de modă. Se mai întâmplase asta şi în perioada interbelică, dar nu cu aceeaşi intensitate. Manechi-nele dobândesc şi ele statut de star şi eclipsează deja celebrităţile din cinema... Iniţiativa doamnei Pompidou de a se realiza periodic un spectacol de modă la Paris, care să reunească pe cei mai buni dintre cei mai buni avea să revigoreze serios in-dustria de profil, dar şi să nască subiecte de ştiri pentru presa şi televiziunile din întreaga lume. Eve-niment artistic şi monden Săptămâna Modei dă de lucru numeroşilor fashion editori şi fotografi, dar şi strălucire numelor diverşilor creatori participanţi. În jurul lor se crează legende, iar unele dintre ele

10 devin egal cunoscute cu acelea ale unor regizori sau artişti vizuali reputaţi. Astăzi însă, desfăşurarea unor astfel de evenimente maraton în mai toate capitalele ţărilor industrializate din lume, precum şi inflaţia de designeri de naţionalităţi diferite fac ca afirmarea să fie din ce în ce mai dificilă, media gra-vitând cu precădere în jurul marilor maeştri şi a câ-torva centre consacrate a fi lansatoare de tendinţe: Paris, New York, Milano, Tokyo. În acest moment însă, intervine Internet-ul şi... ceeea ce pare a fi unanim acceptat ca proces ireversibil şi inevitabil şi anume: globalizarea.

Globalizarea înseamnă norme şi standarde comu-ne, pieţe mai largi, haine şi îmbrăcăminte tip pen-tru milioane de oameni, televizoare, telefoane şi calculatoare identice, pe toate meridianele, precum şi o multitudine de corporaţii internaţionale care lucrează în mod subtil la un fel de uniformizare glo-bală, cu consecinţe extrem de interesante în toate compartimentele vieţii sociale. Lumea văzută ca o uriaşă metropolă sau ca un vast sat global conţine însă şi destule ameninţări. Cele mai multe legate de pierderea identităţii. În acest spaţiu consumato-

11rii devin mai uşor de manipulat. Tirania publicităţii şi seducţia consumului exacerbat pot face ravagii. Dar globalizarea mai înseamnă şi comunicare, ex-port de know how occidental, deplasare rapidă, participare în timp real la evenimente de orice fel ar fi ele, schimburi şi interferenţe culturale, metisaj etnic, migraţii şi noi stratificări sociale, un alt tip de gestionare a resurselor globale, concentrarea elite-lor în zonele favorizate, exploatarea corporatistă, generalizarea unui stil de viaţă urban, etc. Și din nou, mass-media şi navigarea pe Internet... care favorizează în mod accelerat toare aceste procese şi transformări! Când a devenit vizibilă globalizarea în modă? Poate atunci când s-a extins fabricarea şi comercializrea bluejeans-ilor în întreaga lume. Sau mai înainte, când taiorul Chanel a cucerit America? Globalizarea mai inseamnă şi o uimitoare simbioză între naţional şi universal, rural – urban, vechi şi nou... Moda secolului XXI impune un nou tip de personalitate, al cărui obiectiv nu este nicidecum alinierea prin copiere, ci singularizarea printr-o in-teligentă combinare a surselor de inspiraţie, a ma-terialelor, accesoriilor şi în cele din urmă a stilurilor. Repertoriul vestimentar se diversifică necontenit

12

în căutarea ineditului, a pitorescului, exoticului, a noului care valorifică mitul şi istoria în terme-nii expresivităţii contemporane. Discursul imaginii personale se globalizează şi el prin universalizarea unor elemente particulare specifice unor comunităţi restrânse. Reversul, sau poate un antidot al agresivităţii acestui proces îl reprezintă întoarcerea la matricea iniţială, la elementele tradiţionale, et-nice, la rădăcini şi plasarea lor în contexte noi. Și Minimalismul, revenit acum în atenţia tuturor apare ca un refugiu în zona simplităţii şi sincerităţii prima-re. Este cultivat adesea împreună cu o înfrigurată căutare în zona redescoperirii misterelor marilor mitologii. Experimentul realizat în 2012 la Univer-sitatea de Arte – Departamentul Modă cu studenţii canadieni de la filozofie, sociologie şi alte ştiinţe sociale, într-un program comun de exersare a lim-bajului plastic într-o serie de construcţii-instalaţii, obiecte-veşmânt, cu caracter narator şi evocator s-a dovedit relevant în acest sens. La fel şi una din-tre colecţiile prezentate la Gala Absolvenţilor, cea a Ștefanei Maior care a reprezentat o sinteză poetică a viziunii actuale asupra eleganţei minimaliste.

Școala de Modă de la Bucureşti prefigurează schim-bările ce vor urma în designul vestimentar autohton printr-o pregătire multivalentă şi prin numeroasele deschideri de orizont în domeniul creativităţii, pen-tru toţi cursanţii săi.

Unii dintre ei la altă vârstă decât cea a studenţiei, în cadrul proiectului de cursuri complexe Introducere în universul modei – long life lernig, iniţiat de EMI sub auspiciile UNAB – Departamentul Modă la care participă toţi profesorii şcolii.

13

Ștefana MaiorColecţia Marquisha | Marquisha Collection

coordonator | coordinated by Ioana Sanda Avram

14

15Coordonator al Departamentului Modă.

Veghează (cu străşnicie) practicarea unui învăţă-mânt artistic flexibil cu intervenţii interdisciplinare, încurajând dezvoltarea continuă a departamentului spre noi direcţii creative.

Predă la Licenţă, Master şi coordonează lucrări de doctorat în cadrul Departamentului Modă.

Cursuri

Istoria costumului

Eveniment de modă

Performing-ul de costum

UndaPoppprof. univ. dr....

...

16

Legături misterioase ...

Puterea de transfigurare realizată cu ajutorul vesmântului, în parte reală, în parte doar imaginată de noi, încarcă hainele cu nebănuite calităţi.

Faptul că simpla prezenţă a unei bucăţi de ţesătură ne schimbă ziua sau ne poate bucura doar şi pen-tru câteva clipe demonstrează o legatură magică, aproape inexplicabilă, pe care o avem cu hainele.

Indiferent dacă abordăm o imagine atent constru-ită în funcţie de poziţia socială şi ultimele tendinţe ale modei, sau dacă afişăm o oarecare indiferenţă superioară, tradusă prin veşminte mai puţin fla-tante, oricare ar fi atitudinea faţă de fenomenul modei, ea se citeşte de la primul contact, dezvălu-ind interlocutorilor date esenţiale ale personalităţii şi identităţii noastre.

Trupul şi veşmântul stabilesc o legatură strânsă, cu trimiteri multiple: emoţionale, culturale, sociale, care depăşesc zona vizualului, la care noi însă ne vom limita.

Cine pe cine influenţează mai tare, cine şi când pre-ia conducerea în acest tandem este greu de stabilit, iar barierele rămân mereu flexibile.

...

17

Unda PoppPiesa cu îngeri, Teatrul Masca | ..., Masca Theatre

regia | art director Mihai Mălaimare

18

19

Mesajele trupului sunt diverse pe cât sunt şi oame-nii de diferiţi. Între siluetele androgine şi cele cu o corporalitate provocatoare (ca să rămânem doar în zona normalităţii) există nenumărate variante care transmit vizual o serie întreagă de informaţii, deter-minând reacţii previizibile privitorilor.

Veşmântul făcut iniţial pentru trup a devenit atât de important încât a dezvoltat în jurul său un întreg sistem de funcţionare prin care moda se manifestă astăzi ca un domeniu foarte extins, de la hainele obişnuite, perfect utile, la costume doar cu valoare artistică.

În modă uneori veşmântul construieşte volume, delimitează sau decupează forme, remodelează trupul.

Astăzi însă, de cele mai multe ori, corpul extrem de expresiv dă formă hainelor moi sau chiar elastice.

Cultura trupului din ultimii 40 de ani, concretizată printr-un stil de viaţă sănătos, o alimentaţie atent supravegheată, mult sport şi eventual corecţii chi-rurgicale alături de obsesia generală de a arăta cât mai tânăr, au dus la apariţia unei populaţii destul de arătoase, cu un interes vădit de a-şi construi o imagine personală cât mai asemănătoare cu idealul de frumuseţe impus de manechinele de modă.

Începând cu anii 90 obositoarea uniformizare obţinu-tă prin imitarea acestui ideal a fost spartă permiţând existenţa simultană a mai multor frumuseţi, intens mediatizate pe toate canalele de comunicare.

Originalitatea indivizilor, caracterele aparte deveni-te acum „la modă”, deşi nu au contrazis în mod evident silueta cu măsurile considerate perfecte 90 / 60 / 90 şi nici nu s-au îndepărtat prea mult de la obsedanta imagine a modelelor de pe catwalk, au adus o oarecare varietate de imagine şi au permis recunoaşterea unei diversităţi de tipologii nu doar acceptate ba chiar adulate de tot mai mulţi tineri care se regăseau astfel mai uşor. Sfârşitul secolului XX a venit cu o relativă relaxare în moda dictată acum creatorilor direct de pe stradă, de grupuri de tineri.

20 Cei născuţi imediat după al Doilea Război Mondial, generaţia numita baby boom, întâi şi-au admirat mamele transformate de romantica imagine a new look-ului, propusă de Christian Dior în 1947 şi apoi au parcurs pe rând toate modele, de la cea cosmo-naut a anilor 60 la cea cu elemente autentic etnice a valului Hippy, pentru ca mai apoi, aceiaşi indi-vizi să devină neo baba… sau, pe direcţia diame-tral opusă promovată de skin heads, să vireze spre punk. Aceşti reprezentanţi bine încercaţi de desele schimbări ale modei dar şi de trecerea anilor, ajunşi astăzi în pragul pensiilor, şi-au câştigat experienţa necesară compunerii unei imagini personale, după bunul lor plac.

Poate nu întâmplător, celebrii creatori seniori cu un considerabil aport creativ: Sonia Rykiel, Vivienne Westwood, sunt mai deschişi către multiplele pro-puneri, fie ele venite din stradă, ca expresie colec-tivă a unei imagini costumare care se compune ca un puzzle, sub ochii noştri.

Diversitatea imaginii umane specifică timpului pre-zent este rodul legăturii dintre trupurile expressi-ve şi lucrate – aparţinând diferitelor rase sau chiar

21născute din surprinzatoare încrucişări – şi veşmin-tele, uneori purtând semnătura marilor creatori, alteori „de firmă” sau, de cele mai multe ori, de provenienţă second hand, procurate din târguri de vechituri sau din magazine vintage, şi de fiecare dată purtate în amestecuri şi combinaţii cât mai personale care trădează gustul mai mult sau mai puţin educat.

Probabil că din această pricină în ultimii ani, în toată lumea s-au născut foarte multe şcoli de modă, nu neapărat dintr-o cerinţă a pieţei, ci mai ales din ne-voia şlefuirii gustului şi educării artistice a unui cât mai mare număr de tineri, formaţi anume pentru a confecţiona imagini expresive şi pline de semnifica-ţii, din această alăturare a trupului cu veşmântul.

Astfel, moda vine acum în mare măsură de la gru-puri de tineri anonimi, care îşi promovează creaţiile direct în strada. O altă zonă a modei, controlată de specialişti educaţi, a fuzionat cu arta devenind un domeniu spectacular, intens mediatizat.

Pe măsură ce artele vizuale au renunţat la figura-tiv, şi au rămas să se exprime doar prin propriul

22

23

24

lor limbaj abstract, corpul uman a intrat în plastică devenind pată de culoare, vector dinamic sau semn în compoziţie.

Din acest moment opera de artă nu se mai citeş-te doar pe o suprafaţă, ci într-un spaţiu şi într-un anumit interval de timp. S-au născut astfel artele acţiunii cu multiple ramificaţii susţinute de multe ori de mijloacele media.

Trupurile umane prezente în experimentele artisti-ce neconvenţionale au făcut mereu trimiteri către manechinele de modă, împărtăşind de fiecare dată idealurile şi frământările aceluiaş moment.

În timp ce în artă Postmodernismul a coborât ab-rupt ştacheta pentru a fi cât mai pe gustul maselor, tulburând scări ale valorii, ordini şi ierarhii constru-ite pe baza unor criterii acum spulberate, în modă au fost din totdeauna încurajate preluările şi citate-le de tot felul. Elemente ale costumelor istorice au revenit de fiecare dată în actualitate, integrate însă în alt context.

Moda a devenit astăzi un fenomen cu rol determi-nant în cultura vizuală, diseminând în mod firesc în zona experimentelor interdisciplinare

Acestea s-au extins în ultimii ani şi în lumea tea-trului.

Trupul uman, cu puterea lui de expresie, a îmbogăţit spectacolul vizual gândit de plasticieni sau plasticie-nii au experimentat în zona cinematografului (Gru-neway) sau al teatrului (S. Shaina, T. Kantor), pentru a lucra imaginea, scenă de scenă, cadru de cadru, ca pe o înşiruire de compoziţii. În astfel de specta-cole doar uneori se mai păstrează textul dramatic, ca în cazul polonezilor. Alteori însă el lipseşte, ca în cazul lui B. Wilson.

Bun cunoscător al diferitelor experimente teatrale de tipul Living theatre sau Laboratorul din Worklaw, Mihai Mălaimare face studii asupra mişcărilor cor-pului uman în relaţie cu spaţiul ambiental si încear-că să dezvolte posibilităţile interpretative ale acto-rului printr-o serie întreagă de exerciţii elaborate,

25

26

Delia Vasilecoordonator | coordinated by Unda Popp

27

28

Antoaneta Ticăcoordonator | coordinated by Unda Popp

29

30

31care au ca principal scop creşterea disponibilităţii psihice şi fizice a performerilor. Costumele în acest caz, pe lângă rolul de a caracteriza personajele şi de a transmite spectatorilor prin forma, culoarea şi materialitatea lor diferite mesaje, au menirea de a încărca imaginea cu simboluri generatoare de mul-tiple conexiuni ideatice.

Aşa cum Julian Blak şi Judith Malina elaborează limbajul scenic utilizând în spectacolele lor foarte puţine cuvinte – şi uneori doar pentru efectele lor onomatopeice – la fel se petrece şi în Piesa cu în-geri a lui Mălaimare, care este construită doar cu elemente ale teatrului vizual. Povestea fantastică a lui Gabriel Gracia Marquez despre un înger, „Un domn foarte bătrân cu nişte aripi enorme”, ajuns întâmplător în curtea unor muritori de rând, este interpretată de trupa de actori ca o înlănţuire de imagini / compozitiţii sugestive. Personajele emble-matice: preotul, femeia habotnică, autoritatea, ero-ul de război, tânăra îndrăgostită, alchimistul etc., sunt construite astfel încât să fie recunoscute de public de la prima lor apariţie. Costumul, mişcarea, atitudinea corporală şi muzica sunt singurele ele-

Andreea Postelnicu & Alina GurguţăCanarul albastru, Teatrul Masca | ..., Masca Theatre, Bucharest

32

mente de comunicare ale acestui tip de spectacol lipsit de cuvinte.

Bill Viola, cu dramatismul imaginilor sale a făcut cu siguranţă şi el parte din documentarea regizorului. Acest fapt este evident în special în fotografiile din spectacol, care fixează compoziţii atent elaborate, mai puţin sesizabile în dinamismul general al desfă-şurării evenimentului scenic.

O caracteristică a acestor forme artistice de graniţă este modul de implicare al publicului în spectacol. Prin efortul său regizorul impulsionează spectato-rul să participe activ, sugerând mereu noi corelaţii între informaţii, imagini, evenimente, fapt ce con-trastează puternic cu atitudinea pasivă a publicului dintr-o sală clasică de expoziţii sau de teatru.

Studenţii Departamentului Modă sunt încurajaţi şi ei în mod programatic să experimenteze crearea unor personaje pe scena teatrului în vederea obţi-nerii unor abilităţi de comunicare a diferitelor me-saje prin intermediul costumelor.

Dacă până anul trecut aceste întâlniri dintre Modă şi Actorie au fost mai mult sau mai puţin întâmplătoare, acum asistăm la o colaborare susţinută dintre două grupe de studenţi care au lucrat în anul I pentru teatrul antic, în anul II pentru commedia dell’arte şi sperăm să continuăm şi anul acesta, pentru lucrările de diplomă şi poate chiar şi mai departe, în dorinţa formării unor echipe interdisciplinare, dincolo de anii de şcoală.

Această experienţă extrem de utilă dă posibilitatea studenţilor de la Modă să-şi verifice creaţiile purta-te acum de actori pe o scenă adevărată.

33

...coordonator | coordinated by Unda Popp

34

Anul I, Master | ...Proiect | The project Mega Fashioncoordonator | coordinated by Doina Lucanu

35Predă la Licenţă şi Master în cadrul Departamen-tului Modă.

Cursuri

Simboluri şi mesaje în vestimentaţie

Obiect şi veşmânt

Fragment şi ansamblu vestimentar

DoinaLucanuconf. univ. dr....

...

36

Veşmânt şi imagine ...

Binecunoscuta afirmaţie făcută de Fred R. Barnard în anii 20 – „o imagine face cât o mie de cuvinte” – a devenit în zilele noastre un truism, în contextul în care imaginea este folosită ca principalul vehi-col purtator de mesaj. Trăim într-o „eră a imaginii”; comunicarea prin imagine este un limbaj universal complex, dar uşor de accesat datorită tehnicii ex-trem de avansate de transmitere, de multiplicare dar şi de transpunere în orice mediu şi pe orice tip de material, limbaj întreţinut de cel mai important dintre simţuri: văzul.

Comunicarea prin imagine se adresează unui mare număr de receptori. În prezent, limbajul vizual este extrem de uzitat, astfel încât imaginea ocupă un spaţiu tot mai mare, atât în publicaţiile de mare cir-culaţie (reviste sau albume tipărite, dar şi în mediul digital), cât şi ca element constitutiv pentru crearea obiectelor de vestimentaţie, de decor, utilitare sau artistice. Toate ofertele sunt influenţate de imagine, acestea redau actualitatea prin detalii sau pseudo-evenimente care influenţează puternic mentalitatea consumatorului, crescând astfel şi posibilitatea de manipulare. Imaginea dictează de cele mai multe

...

37ori şi atunci când alegem un produs din raftul unui magazin, când privim o persoană, un ansamblu vestimentar, o operă de artă, un edificiu de arhitec-tură, ori pur şi simplu o imagine de ansamblu sau un detaliu care ne atrage atenţia.

Datorită transgresării graniţelor, a interferenţelor dintre diferitele modalităţi de exprimare creativă, dar şi a tehnicilor digitale avansate care se folo-sesc în prezent, (ex: hologramele, 3D mapping şi CGI – computer generated images) pentru realiza-rea unui proiect (prezentări şi spectacole de modă, proiecţii, evenimente publicitare, piese de teatru, filmări etc.), nivelul culturii vizuale deschis fluxului imaginii transpune realul şi imaginarul într-o zonă de suprapunere, astfel încât acestea pot fi greu di-ferenţiate.

S-a vorbit mult în istoria costumului despre cât de mult contează „prima impresie”, aceasta este de fapt „imaginea de impact” şi nu de puţine ori auzim expresia „imaginea contează” (făcându-se referire la ţinuta vestimentară).

Începând cu deceniul 8 al secolului XX în universi-

Margarita Dovgancoordonator | coordinated by Doina Lucanu

Andreea Rotariucoordonator | coordinated by Doina Lucanu

38 tăţile de profil din lume se studiază diferite discipli-ne de specialitate pentru dezvoltarea şi înţelegerea unor limbaje noi de comunicare. O parte importan-tă dintre acestea, se ocupă de comunicarea prin imagine.

Pentru susţinerea şi explicarea unor idei, a unor concepte, care se dovedesc a fi importante în cre-area unei vestimentaţii, dar şi pentru motivarea actului artistic postmodern, tendinţa spre experi-ment ocupă un loc foarte important în creaţia con-temporană în general. Din acest motiv, conduita interdisciplinară a practicii experimental – artistice este introdusă prin cursurile Obiect şi veşmânt şi Fragment şi ansamblu vestimentar, urmărindu-se an de an dezvoltarea unor abilităţi de analiză şi producţie-vizuală care duc veşmântul în zona artis-tică, depăşind prin concept, textură, materialitate şi imagine de ansamblu sau a detaliilor realizate, latura comercială a modei.

Ca oricare creator care se manifestă în zona artelor vizuale, studentul învaţă şi conştientizează faptul că şi creatorul de modă se exprimă în limbajul specific vizual al liniilor, formelor, culorilor, semnelor şi ma-

39

Liliana Creazăcoordonator | coordinated by Doina Lucanu

40

Alexandra Vulpecoordonator | coordinated by Doina Lucanu

41teriei. Pentru ca obiectele vestimentare să fie cât mai originale – materialele folosite, în majoritatea cazurilor sunt prelucrate prin tehnici tradiţionale, ori contemporane (foarte performante), sau prin tehnici personale.

Chiar dacă în mod firesc studenţii se inspiră din do-cumentările şi propunerile făcute de profesor, ra-portându-se atât la ultimele tendinţe ori la trecutul recent sau îndepărtat din domeniul modei, al artei, al arhitecturii sau al vieţii cotidiene, le propun şi-i provoc permanent în explorarea şi experimentarea a tot ce găsesc nou sau îi inspiră pe moment în materie de suprafeţe sau materiale specifice dome-niului artistic, dar şi a altor domenii (ex. materiale de construcţii), sau materiale luate din natură etc., pentru a descoperi texturi, structuri şi materialităţi noi.

Mobilul experimentelor în diferite materiale şi teh-nici pe care le propun şi coordonez, pentru dez-voltarea abilităţilor conceptuale şi a creativităţii studentilor, îşi găsesc în fiecare an noi provocări şi valenţe, fiind aproape de fiecare dată prezenta-te într-un alt context. În multe situaţii proiectele

...coordonator | coordinated by Doina Lucanu

Patricia Stroecoordonator | coordinated by Doina Lucanu

42

Alexandra Vulpecoordonator | coordinated by Doina Lucanu

43

44 masteranzilor sunt integrate în proiecte mult mai ample, în acest an tema Brazi de Crăciun a fost propusă pentru proiectul Mega Fashion iniţiat de patronajul unui mare Mall din Bucureşti, în colabo-rare cu agenţia de publicitate Saatchi & Saatchi şi Universitatea Naţională de Arte. Obiectele-veşmânt create de studenţi se integrează astfel într-o cam-panie mai amplă pentru construirea şi susţinerea unei imagini de brand.

Schiţele de idee, exerciţiile ludice, analizele plasti-ce, dar şi dezbaterile care au avut loc, pe marginea temei propuse în cadrul laboratorului de cercetare – creativă, au dus la crearea unor obiecte – veş-mânt de mari dimensiuni (3 – 4 metri înălţime) executate atât în tehnicile tradiţionale (de coasere, pliere, ţesere, şi împletire a materialului) cât şi în tehnici inovatoare, studenţii înţelegând că ameste-cul mediilor poate să exprime şi să nuanţeze mult mai sugestiv un concept propus.

Strategiile de dezvoltare a imaginii de brand, sunt diferite în funcţie de domeniul de activitate al diver-selor companii, un alt exemplu la care departamen-tul modă s-a implicat, ar fi participarea cu succes în

Adriana Tănăsachecoordonator | coordinated by Doina Lucanu

Roxana Beneacoordonator | coordinated by Doina Lucanu

45

Nicolle Bergmancoordonator | coordinated by Doina Lucanu

46

Denis Oanăcoordonator | coordinated by Doina Lucanu

47

Serghei Iacenincoordonator | coordinated by Doina Lucanu

48

Laura Smarandache & Constanţa Balabancoordonator | coordinated by Doina Lucanu

Mirela Barbu & Lavinia Botuşanucoordonator | coordinated by Doina Lucanu

A

B

A B

49

Roxana Pârvu & Roxana Rusucoordonator | coordinated by Doina Lucanu

Norina Stoicacoordonator | coordinated by Doina Lucanu

A

B

A B

50 doi ani consecutivi, la concursul Internaţional inte-runiversitar, iniţiat şi organizat de Compania Trium-ph Internaţional, şi la care studenţii departamentu-lui nostru au luat premii în 2011 şi în 2012.

Alteori instalaţiile şi obiectele-veşmânt realizate cu studenţii, ca experimente la nivelul tehnicilor de compoziţie structurală depăşesc convenţiile şi creează ansambluri expresive, interacţionând une-le cu altele, sau în unele cazuri lucrările trăiesc ca obiecte disparate, intrând în rezonanţă cu contextul propus, găsindu-şi astfel locul în expoziţiile de artă decorativă organizate în fiecare an de Uiversitatea Naţională de Arte din Bucureşti, la Galeria Căminul Artei a Uniunii Artiştilor Plastici.

Anul I, MasterProiectul | The project Mega Fashioncoordonator | coordinated by Doina Lucanu

...coordonator | coordinated by Doina Lucanu

51

Izabela Toadercoordonator | coordinated by Doina Lucanu

52

...coordonator | coordinated by Alina Maria Griga

53

AlinaMariaGriga

Predă la Licenţă în cadrul Departamentului Modă.

Cursuri

Tehnici de transpunere bi şi tridimensională

Concept şi exprimare în modă

lect. univ. dr....

...

54

Manipularea suprafeţelor textile şi netextile în moda contemporană ...

Moda actuală capătă multe forme, ea interacţionează continuu cu ideile şi viziunile mul-tor artişti, evoluând în curentele şi mediile artisti-ce unde creatorii de vestimentaţie găsesc soluţii dintre cele mai surprinzătoare. Unii dintre ei într-o manieră suprarealistă, alţii distorsionând, mă-rind şi deformând corpul uman. Alţii caută soluţii ori materiale noi care să definească ideal silueta umană. Aceste cautări şi reuşite sunt ilustrate de lucrările lui Isey Miyake, Junia Watanabe pentru Comme des Garcons sau în expoziţia Techno Cou-ture, Azzedine Alaya în Radical fashion.

În Visions of the Body (2005) creaţia de modă este prezentată din perspectiva relaţiei dintre cor-pul uman şi costum în diferite perioade. Corpul feminin este un suport pentru piese vestimentare care deformează voit corpul femeii pană la atinge-rea unei forme perfecte, a siluetei la modă.

Relaţia dintre corpul uman şi vestimentaţie cunoaşte o dinamică a eliberării, ceeea ce a dus la o mare diversitate şi la noi direcţii în modă.

Noile forme sunt cele care urmează perfect silu-

...

55eta fără a interveni brutal în formele anatomice. O formă de eliberare a corpului este evidenţierea sensibilităţii pielii care a introdus noi nivele de senzaţii tactile ale materialelor textile.

Descoperiirile recente în domeniul textil au trans-format modul în care vedem şi percepem corpul uman astăzi. Moda şi tehnologia se împletesc armonios în teme propuse studenţilor care abor-dează atât curente noi ale modei (techno-fashion, slow-fashion, etc.) cât şi explorarea procesului de elaborare tradiţional, dar în aceeaşi măsură unul experimental.

În seria manifestărilor la care am participat cu lu-crări de-a lungul timpului: spectacole, performan-ce-uri, prezentări şi expoziţii – costumele-obiect au fost realizate din diverse materiale de la cele din materiale textile la cele neconvenţionale cum ar fi hârtia, plasticul netexul, sârma, plasa de sâr-ma şi metal. Acestea din urmă sunt de cele mai multe ori elemente, care folosite ca „material de construcţie” ascultă şi răspund celor mai intere-sante structuri.


56


57


58 Experienţa şi participarea la o serie de sesiuni în cadrul unor workshop-uri interdisciplinare cu o audienţă internaţională în Franţa, la Domaine de Boisbuchet (Charente) pe teme de design, work-shop iniţiat de – Centrul Pompidou, Paris şi Vitra Design Museum, Weil am Reim – mi-au oferit posi-biliatea de a lucra alături de Andrei Bartenev, unul dintre artiştii tineri de originae rusă, care creează costume obiect – instalaţii. Costumele pe le-am creeat cu acest prilej, pentru Lacul lebedelor şi Spărgătorul de nuci sunt obiecte – statui, de mari dimensiuni, cu forme ample, care s-au integrat într-o manifestare ce a luat forma unui specta-col vizual, a unor sculpturi în mişcare. Aceasta experientă mi-a folosit ulterior în activitatea cu studenţii.

În acest sens, proiectul Creează propriul material se înscrie în seria experimentelor cu studenţii, în care manipularea suprafeţelor textile şi netextile, experimentul personal, creaţia de materiale textile şi explorarea joacă un rol esenţial în pacursul de la bidimensional, de la concept, la tridimensional şi deschide direcţii noi de exprimare artistică. Astfel


59materialele textile sunt prelucrate, transformate în texturi şi straturi, încât creaţia devine un gest ori-ginal, unic, subtil. La fel ca în sculptură, suprafaţa textilă manipulată, devine un joc sau o metaforă.


60



61


62

Beatrice HetrucCostum din litere pe un personaj dinamic | ...coordonator | coordinated by Matei Arnăutu

63

MateiArnăutu


Cursuri

Proiectarea digitală şi prelucrarea computerizată a imaginii

Ilustraţie de modă

lect. univ. dr....

...

64 Probabil că nu există designer, în orice domeniu ar activa, care să nu ajungă, în cadrul procesului de creaţie, să se aşeze în faţa calculatorului. Motivele sunt simple: acest instrument versatil poate gene-ra rezultate spectaculoase într-un interval de timp scurt, îmbunătăţind fluxul de lucru şi stimulând cre-ativitatea. În plus, accesul la imensa bază de date care înseamnă Internet-ul, poate echipa designerul cu un bagaj valoros care îl va acompania cu succes în demersul său creator.

În designul de modă contemporan prelucrarea imaginii pe calculator a devenit o etapă integrată în procesul de creaţie. De la fazele preliminare în crearea unei colecţii, cum ar fi studiul tendinţelor, conceperea de mood board-uri, partea de ilustraţie de modă, imprimerie, tipar, până la etapele finale cum ar fi şedinţele foto, crearea materialelor de co-municare etc. echipele de creaţie sunt asistate de calculatoare mobilate cu programe de prelucrare a imaginii.

Departamentul de Modă al Universităţii Naţionale de Arte oferă studenţilor cursuri de pregătire în do-meniul prelucrării imaginii pe calculator în primii doi

Acul, foarfeca, tastatura, mouse-ul... ...

...

65

Alexandru-Adrian IvanHainele operei de artă | ...

coordonator | coordinated by Matei Arnăutu

Gina CasapuHainele operei de artă | ...

coordonator | coordinated by Matei Arnăutu

66

Silviu GruianuDesignul unui costum cu piese multifuncţionale...coordonator | coordinated by Matei Arnăutu

67

68

...

... | ...coordonator | coordinated by Matei Arnăutu

69

ani ai ciclului universitar. Introducerea studenţilor în spaţiul de creaţie virtual, începând cu primul an de studiu, se face treptat, plecând de la noţiuni tehni-ce primare, „servite” în doze mici, pentru a nu crea o posibilă aversiune faţă de un domeniu care poate părea arid. Din primele ore de curs studenţii capătă abilităţile necesare pentru a rezolva teme simple, dar savuroase şi creative (spre exemplu să „îmbra-ce” o operă de artă clasică, prin metoda colajului, folosind elemente din natură), care să le crească încrederea în faptul că acest instrument complex care este programul de editare computerizată a imaginilor le poate fi un aliat valoros în procesul de creaţie.

Pe parcursul celor doi ani de studiu al designului asistat de calculator studenţii dobândesc noţiuni de editare a imaginii în programe precum Adobe Pho-toshop, Adobe Illustrator şi Adobe Indesign, studi-indu-le în mod specific – ca programe de editare a imaginilor bitmap, vectoriale respectiv de editare a publicaţiilor (imagini mixte) – şi învăţând şi modul în care aceste programe interacţionează între ele, contribuind la un flux de lucru eficient şi creativ.

Pe măsură ce studenţii acumulează informaţii, te-mele devin mai complexe, păstrându-se în acelaşi timp specificul sferei de interes: designul de modă. Astfel la sfârşitul ciclului de studiu colaborarea cu studenţii se încheie cu un proiect complex, cum ar fi realizarea unui fanzine care să documenteze în-tregul proces de creaţie al unei piese vestimentare, de la stadiul de schiţe de proiect, ilustraţie, mood board, sampling de materiale, simulare computeri-zată, până la realizarea unei şedinţe foto profesio-nale cu piesa vestimentară propriuzisă, deja execu-tată de student.

Cursurile de design asistat de calculator au ca obiective echiparea studenţilor cu instrumente de lucru suplimentare în procesul de creaţie, creşterea vitezei de lucru şi a eficienţei precum şi găsirea de noi căi de dezvoltare a creativităţii viitorilor desig-neri de modă.

70

71

SergiuChihaia


Curs

Crochiuri de modă

asist. univ. drd....

...

72

Construind o arhitectură a Modei Constructing the Architecture of Fashion

„Moda este arhitectură – e vorba de proporţii.”

Coco Chanel

Arhitecţii şi designerii vestimentari vorbesc aceiaşi limbă de foarte mult timp, întotdeauna au împărţit o relaţie reciprocă bazată atât pe principii vizuale cât şi intelectuale, şi unii şi alţii produc structuri ba-zate pe volum, formă, funcţie, proporţii şi material. Arhitectura se face simţită în modă prin folosirea: structurilor (scheletelor din sârmă), metalelor plia-bile, materialelor plastic flexibile… În acelaşi timp arhitecţii contemporani împrumută tehnici din ma-gazia industriei textile ca: plierea, draparea, falda-rea, împletirea ş.a., pentru a realiza clădiri interac-tive şi chiar portabile.

În timp ce designerii vestimentari şi arhitecţii cre-ază obiecte care diferă ca mărime şi material, pro-cesul creativ pe care îl adoptă este similar. Și unii şi alţii încep cu mediul plat, bidimensional, pe care-l transformă într-o formă complexă tridimensională.

Totul a început odată cu expoziţia Skin and Bones:

...

73Parallel Practices in Fashion and Architecture – Mu-zeul de Artă Contemporană (MOCA), Los Angeles, 19 noiembrie 2006 – 5 martie 2007, Brooke Hodge fiind curatorul. Aici s-a vazut ce se întâmplă atunci când moda se ciocneşte de arhitectură, chiar dacă nu par a avea nimic în comun aceste două practici, rămâi uimit să descoperi câte asemănări găseşti şi cât de apropiate sunt una de alta. Punctul de ple-care pentru cele două direcţii este acelaşi – corpul uman, amândouă protejează şi adăpostesc omul, oferindu-i o identitate, fie ea personală, politică, religioasă sau culturală. Printre cei mai de seamă artişti din amândouă sferele de activitate: modă şi arhitectură, au participat la eveniment, care s-a dovedit de un real succes. Pe mine personal m-a cucerit pe deplin, astfel încât, încă de la începu-tul studiilor masterale am început să caut forme şi structuri intermediare celor două practici, forme, cu ajutorul cărora încerc să găsesc un limbaj propriu de exprimare.

Chiar dacă, în modă, geometria formelor, nu se citeşte atât de bine ca în arhitectură, asta nu în-seamnă că ea lipseşte. Geometria se află atât în

Sergiu ChihaiaShare your happiness

74

slujba arhitecturii, cât şi a modei, generând forme din ce în ce mai complexe. Cu toate că hainele con-venţionale sunt alcătuite din tipare (şabloane geo-metrice bine definite) părţi de material, asamblate pentru a alcătui un întreg, o ţinută, conform formei corpului uman, ele (tiparele) nu se citesc în exteri-or, mai ales atunci când haina este îmbrăcată.

Printre alte paralele care se pot trasa între modă şi arhitectură, cea mai izbitoare şi mai recentă este adoptarea stilului Minimalist şi Deconstructivismul.

Calvin Klein este cunoscut ca fiind fondatorul mini-malismului în modă, urmat de Halston, Yves Saint Laurent, Giorgio Armani, Miuccia Prada şi Helmut Lang. Culori neutre, simple în design, lipsit de or-nament aceste ţinute ale anilor 70 şi 80 au o sim-plitate modernă şi pură, care sub multe aspecte se leagă de stilul internaţional al lui Le Corbusier, Richard Neutra şi Ludwig Mies van der Rohe al ani-lor 20 şi 30, şi cu clădirile din sticlă construite în anii 50 şi 60.

Deconstructivismul în modă şi arhitectură este un subiect şi mai complex. Chiar dacă influenţele acestui curent nu au fost aceleaşi pentru modă şi arhitectură, hainele „deconstruite”, cu marginele destrămate şi uzate, lăsând la vedere tivurile, cu găuri şi tăieturi care apar intenţionat îşi fac apa-riţia pe podiumurile de la Paris prin colecţiile de-signerilor niponi Yohji Yamamoto şi Rey Kawakubo sub firma Comme des Garson, cam în acelaşi timp când teoriile deconstructivismului au început să fie discutate de către arhitecţi. Interesant este că ter-menul „Decostructivism” nu a fost iniţial folosit de designerii vestimentari pentru a-şi descrie colecţiile lor, ci a apărut mai târziu, folosit de criticii de modă Bill Cunningham în martie 1990 şi Amy M. Spindler în 1993

„Decostruirea” hainelor şi reconstruirea lor într-o altă manieră, creând un ansamblu vestimentar deformat, expresivizat şi nonconformist folosind modalităţi ingenioase de modelare a formei şi ma-terialului textil, apelând la aparenta nerespectare a canoanelor modei interesează din ce în ce mai

75

76

77mult. Aspectul final vizual este caracterizat de im-predictibilitate şi haos controlat. Deconstructivismul este progresul modei (designului vestimentar) în-spre o direcţie neexplorată până la începutul anilor 80, aceea a ignorării regulilor anterioare (purism, fidelitatea pentru materialele folosite ş.a.)

Termenul deconstrucţie a fost aplicat pe o scară mai amplă, unui şir de discipline artistice cum ar fi: arhitectură, design, sculptură şi muzică.

În modă, luând formele fundamentale începutului creaţiei, hainele deconstruite sau deformate, diferă dramatic de cele frumos finisate, lustruite, cu care suntem obişnuiţi , de cele mai multe ori, ele au un aspect neterminat, nefinisat, cu tivul (marginile) lăsate să atârne, destrămat până la franjuri, uneori par a fi părţi separate ale diferitor ţinute, decupate şi asamblate, formând un întreg care tocmai a tre-cut printr-un proces de reciclare. Această tendinţă în modă are o gamă cromatică restrânsă, apelând de cele mai multe ori, la culori închise, în special negru, sugerând sărăcia, devastarea, degradarea, în timp ce siluetele tind să ascundă corpul şi să-l lipsească de o clară frontalitate.

78

Sergiu ChihaiaDecor – Concert de Crăciun, Teatrul Masca | ..., Masca Theatre

79

Având punctul de plecare în scrierile filosofului francez Jacques Derrida din 1960, deconstrucţia în relaţie cu moda contemporană încă este un subiect din plin explorat de critici de artă şi teoreticieni. Cu unele rădăcini în curentul punk, care invadase străzile Londrei acum 30 de ani, cu uniformele lor, se poate spune că data oficială a „legalizării” ter-menului Deconstrucţiei în modă are loc odată cu debutul designerilor japonezi Rei Kawakubo şi Yohji Yamamoto în 1981, pe podiumurile de la Paris.

După ce şi-au prezentat colecţiile la Paris, în 1981, designeri niponi au avut parte de critici foarte dure, francezii se refereau la acest look ca fiind „Le Des-troy”, întrucât trăsăturile disticte includeau găuri fă-cute intenţionat, margini zdrenţuite, tivuri neregula-te, materiale încreţite, şifonate şi straturi de ţesături care atârnau, desprinse de întreg, puse parcă fară ţel peste corp. Pentru unii hainele se asemănau cu ţinutele oamenilor fără de adăpost sau supraveţuito-rilor Apocalipsei. Presa a numit acest nou val în toate formele, de la „ragged chic” la „Hiroshima bag lady”. Cu aceste noi direcţii Kawakubo şi Yamamoto rup legăturile cu trecutul şi prezic viitorul modei: „We must break away from conventional forms of dress for the new woman of today.We need a new strong image, not a revisit to the past.”

Cei prezenţi la evenimentul de la Intercontinental Hotel din Paris, aprilie 1981, prezentării unui nou stil, caracterizat de monocromie, asimetrie şi hai-ne lălâi, extra-large, baggy, care atârnă. Jurnalistul Claire Mises de la „Liberation”: „they derive their inspiration from the same source: The Middle Ages in a Mizoguchi film. I belive.There may be more severity in the work of Comme des Garcon, whi-ch gives a sense of timelessness to their clothes. Yohji Yamamoto comes with about the same level of refinement, a bit more in evidence…these two designers push the limits completely through de-constructed garments, flexibility of materials and simplicity of forms.”

În comparaţie cu punk-iştii, care tăiau haine ieftine, gata făcute, pentru a obţine o imagine de cerşetor,

80

Serghei Iacenincoordonator | coordinated by Sergiu Chihaia

81Kawakubo şi Yamamoto au un deosebit respect faţă de meşteşug / croitorie, ţinutele lor erau la fel de bine cusute, frumos şi îngrijit lucrate ca şi ale celor-lalţi designeri de ready-to-wear sau haute-couture, creatorii niponi de fapt nu „deconstruiesc” haina, transformând-o într-un obiect purtabil sau folosibil, ci construiesc forme, folosind materiale şi metode specifice de modelare. Artiştii au redus din tăieturi şi cusături, punând accent pe calitatea materialelor, demonstrând un mare respect pentru ţesături.

O altă caracteristică care-i deosebeşte de marea masă de designeri este faptul că hainele lor sunt aproape în exclusivitate supradimensionate, extra-large şi de cele mai multe ori nu se potrivesc cu corpul celui care le poartă – over-sized. Iar ţinutele din garderoba bărbatului migrează cu uşurinţă în garderoba femeii. Aşa zisa „one-size-fits all” răs-toarnă sistemul de confecţionare a hainelor.

Pe la sfârşitul anilor 80, apare o nouă generaţie de designeri foarte talentaţi, creând un nou tip de deconstrucţie în modă, din Antwerp, Belgia: Dries Van Noten, Ann Demeulemeester şi în special Mar-tin Margiela.

82

Margiela a început prin a crea haine tipice occiden-tale, inversând anumite elemente cum ar fi mâneca sau buzunarele. Ţinutele erau astfel reconstruite, iar interiorul devine exterior pe alocuri, lăsând mar-ginile hainelor neprelucrate, jupuite, la vedere.

Crezând că hainele lui Margiela sunt noi, majorita-tea criticilor de modă au comentat afirmaţia desig-nerului: „I love the idea of recuperation. I belive that it is beautiful to make new things out of rejec-ted or worn thingh.”

Creaţiile lui Margiela au fost văzute pentru prima oară pe plan internaţional în 1989, după câţiva ani de la absolvirea şcolii Royal Academy of Fine Arts din Antwerp, Belgia. Ţinutele sale erau la fel de rafinate ca şi cele ale marilor cuturieri. Elemente interioare: dublura, căptuşeala, tivul, bureţii pentru umeri, partea dorsală a hainei şi părţile care normal sunt ascunse cu mare grijă, devin structuri şi orna-ment pentru Margiela.

Deşi modul de deconstrucţie pe care îl foloseşte Margiela, este nou şi unic, a fost costruit pe baza limbajului care fusese deja întemeiat de Kabakubo şi Yamamoto.

Acest dialog între modă şi arhitectură este foarte vital. Arhitecţii care au experimentat direct cu lu-mea designelui vestimentar încep să transpună in-vestigaţiile în domeniul arhitecturii, iar creatorii de modă continuă să folosească metode şi materiale arhitecturale pentru a creea obiecte vestimentare foarte ingenioase, astfel încât această conlucrare între arte duce la naşterea unui hibrid nou, unei discipline aflate între cele două practici.

Personal mă preocupă legătura dintre om şi mediul înconjurător, felul în care comunicăm cu lumea ex-terioară, relaţia de simbioză care se crează între noi şi ceea ce ne înconjoară. Caut să adaptez volume, să modelez forme în concordanţă cu corpul uman, forme croite după el, care să îi urmeze liniile, să- i ofere mobilitate, dar să-l transpună în lumea pe care vreau s- o creez. Un personaj cameleonic, care se află într- o perpetuă transformare, într-o perpe-

83

Sergiu ChihaiaDestructurare | ...

84 tuă mişcare, fapt care-l determină să-şi însuşească lumea în care trăieşte, să fie o oglindire a acesteia. Hainele devin o prelungire a fiinţei, o oglindire a sinelui şi a spaţiului înconjurător.

Cu cât deformările care apar la nivelul membranei înconjurătoare sunt mai puternice, cu atât senti-mentul de intimitate creşte. Incerc sa creez ansam-bluri vestimentare care permit curgerea spaţiului, alunecarea lui pe corp, petrecerea cu forma. Struc-turi care mediaza interactiunea interioriorului cu exteriorul. Structuri pe care eu le numesc „intre”. Între interior şi exterior spaţiul curge, într-un dialog molcom, punându-se reciproc în valoare. Fluiditatea înseamnă, puterea de adaptare la nou şi puterea de adoptare a noului, ea presupune suprapunerea unor straturi de noi şi noi informaţii, cunoaştere, experienţă ce generează transformarea. Absenţa fluidităţii face dintr-o arhitectură vestimentară o structura rigidă, pe care o abandonăm.

85

Sergiu ChihaiaImagine din atelier | Photo from studio

86

Sergiu Chihaiacoordonator | coordinated by Paula Barbu

87

PaulaBarbu

Predă la Licenţă şi Master în cadrul Departamentu-lui Modă şi un curs de Volumetrie la Departamentul Scenografie.

Cursuri

Culoare şi compoziţie în Modă

Volumetrie

Concepte actuale şi de perspectivă în Modă

conf. univ. dr....

...

88

Radu Petrişor & Sergiu Chihaia & ...coordonator | coordinated by Paula Barbu

89

Conceptele actuale din moda vesti-mentară, provocări creative pentru studenţi...

Trăim o perioadă care pentru unii e pur şi simplu obositoare, iar pentru alţii pur şi simplu magnifică, plină de oportunităţi, în care suntem asaltaţi, in-vadaţi de o multitudine de informaţii de multe ori redundante, care ne conduc către saturaţie. Dato-rită mediului dominat de cibernetică, ritmul schim-bărilor este foarte rapid. De multe ori, din punct de vedere vizual, nu mai putem percepe noutatea, pentru că nu mai avem timpul necesar să alegem, să contemplăm, să medităm asupra lucrurilor în-conjurătoare, a formelor, a imaginilor, datorită flu-xului neîntrerupt de date transmise non-stop, pe toate canalele media.

Cu toate acestea, designerii vestimentari aflaţi în căutarea unui stil personal sau a propriei identităţi continuă să cerceteze noi posibilităţi de afirmare, dând naştere unor noi concepte în modă, capabile să atragă atenţia consumatorilor, să stârnească foa-mea pentru inedit, frumos şi de ce nu, dorinţa de ac-ceptare şi de cumpărare. Desigur, toate acestea sunt strategii pe termen scurt, pentru că după un sezon inevitabilul se produce, dorinţa de noutate creează instabilitate, alte obiecte şi implicit alte concepte.

...

90 Paradoxal, tocmai datorită caracterului ei schimbă-tor şi dinamic, moda este orientată către valorile trecutului, istorice şi tradiţionale. Revizitarea per-manentă, întoarcerea la rădăcini, la forme şi tradiţii străvechi, la stiluri şi curente de referinţă în istoria artei, asigură renaşterea şi continuitatea unor con-cepte apărute în zorii epocii moderne sau cu mult timp înainte.

În lumea contemporană concepte precum:

- tradiţii reînviate şi integrate în contempora-neitate,

- repere ale trecutului istoric în moda actuală,

- modă globală,

- eclectism,

- unitate în diversitate,

- armonie în dizarmonie,

- deconstrucţie,

reprezintă puncte de plecare pentru realizarea unor colecţii ce ilustrează capacitatea designerilor de a

Cetatea Făgăraşului, proiectul Spaţiul Apa şi Focul din cadrul grant-ului condus de Dragoş Gheorghiu...coordonator costume | costume coordinated by Paula Barbu

91merge pe urmele înaintaşilor, oferind, în acelaşi timp, alte răspunsuri, surprizătoare prin inovaţia adusă volumelor şi formelor, liniilor şi culorilor, tex-turii materialelor şi calităţii acordurilor cromatice.

Întoarcerea la origini populează o agendă altfel foar-te actuală, uneori chiar militantă: designerii sunt din ce în ce mai receptivi la diversele probleme actuale ale mediului, fie de natură ecologică, demografică, energetică sau legate de obiective ca reducerea de-calajelor economico-sociale dintre statele dezvoltate şi cele subdezvoltate şi a efectelor hazardelor natu-rale sau de nevoia de protecţie a mediului.

Din această multitudine de concepte am parcurs câteva, alături de studenţii mei de la Departamen-tul Modă al Universităţii Naţionale de Artă, obţinând rezultate remarcabile din punct de vedere creativ şi foarte apreciate de public. Demonstraţiile şi expe-rimentele studenţilor au avut loc în diverse centre culturale din Bucureşti şi din ţară. Le-am considerat întotdeauna experimente, pentru că sunt rezultatul descoperirilor pe care le-au făcut singuri, în timp ce mergeam împreună pe căi cunoscute, bucurându-mă de inovaţiile pe care le făceau pe parcurs şi de uimi-

Anul I, Licenţă | ...coordonator | coordinated by Paula Barbu

Ana-Maria Beşleagăcoordonator | coordinated by Paula Barbu

92

Constanţa Balabancoordonator | coordinated by Paula Barbu

93rea lor în faţa diversităţii excepţionale a modalităţilor de exprimare în creaţia vestimentară. Le-am privit drept experimente şi pentru că am folosit, de cele mai multe ori, materiale modeste şi chiar neconven-ţionale, contând pe efectul volumelor, culorilor şi al compoziţiei. Și, bineînţeles, satisfacţia cea mai mare am avut-o când i-am vazut îndreptându-se către va-lorile artei – căci ce este moda,, dacă nu o ramură importantă a artei, uneori chiar în avangarda ei?

Unul din proiectele de suflet a fost demonstraţia de reconstituire a costumului şi atmosferei medievale, realizată de studenţi cu ocazia unui spectacol mul-timedia în Cetatea Făgăraşului, în cadrul proiectului Spaţiul, focul şi apa. Documentarea privind croiurile şi compoziţiile decorative a fost minuţioasă şi s-a bazat pe lucrarea Corinei Nicolescu, Istoria costu-mului de curte în Ţările Române, secolele XIV-XVIII şi pe costumele de epocă de la Muzeul Naţional de Artă. Au fost apoi realizate şapte piese de vesti-mentaţie ce respectau volumele iniţiale, broderiile şi accesoriile, folosind atât materiale convenţionale, cât şi neconvenţionale. Cu ajutorul lor, timp de o zi, studenţii au reînviat istoria, restaurând identitatea

Prezentare de Modă, Anul I, Licenţă, Galeria Designerilior, Cocor...

coordonator | coordinated by Paula Barbu

94 cetăţii medievale. Elemente naturale şi de decor: focul, apa, torţe aprinse, imagini de epocă pro-iectate pe castel, au recreat cadrul natural în care costumul epocii cavalerilor şi întregul lui complex de semnificaţii simbolice a oferit un spectacol cu valenţe multiple: artistice, istorice, antropologice, identitare... Proiectul a avut si o urmare: valorizarea cetăţii ca spaţiu plastic şi identitar a adus în atenţia autorităţilor potenţialul său turistic şi a impulsionat începerea lucrărilor de reabilitare... Pentru studenţii participanţi, acest moment va reprezenta cu sigu-ranţă o sursă de inspiraţie în viitoarea lor carieră ca designeri de modă sau scenografi.

O altă întoarcere în timp, cu conotaţii atât istorice cât şi ecologice, a fost colecţia Sfori la Modă, rea-lizată în anul 2011 de studenţii anului I Modă. Ini-ţial o probă de abilităţi practice – pentru că piesele trebuiau să fie împletituri din fire de cânepă, sisal sau in, fără folosirea vreunui instrument – , proiectul s-a transformat ulterior într-un concept ce amintea de ipotetice modalităţi de realizare a veşmintelor din epoca neolitică, asemănătoare cu multe împletituri create de triburile primitive actuale (de exemplu, în

95Etiopia). Colecţia a avut o tentă de noutate exoti-că, şocantă, pe de-o parte prin ineditul materialelor folosite şi al împletiturilor, iar pe de altă parte prin propunerile îndrăzneţe ale studenţilor, care se situau în avangarda ideilor creatoare. Succesul prezentării, care a avut loc la Galeria Designerilor Români de la Magazinul Cocor din Bucureşti, le-a adus studenţi-lor o invitaţie de participare, cu aceeaşi colecţie, la Noaptea Galeriilor 2011 la galeria bucureşteană Eli-te, unde piesele au fost foarte apreciate de publicul tânăr şi de cunoscătorii de artă.

De-a lungul timpului, am coordonat lucrări de licenţă în care elemente tradiţionale de broderie din zonele Câmpulung Muscel, Curtea de Argeş şi Bistriţa-Năsă-ud au fost valorificate în piese vestimentare cu croiuri în tendinţe actuale, care puteau fi incluse în conceptul mai larg al Modei globale, datorită interferenţelor di-feritelor stiluri ce compuneau întreg ansamblul.

Lucrările Soniei Delaunay, una dintre cele mai prolifice artiste ale secolului XX, cunoscută prin pictura futuris-tă şi prin preocupările ei legate de modă, au devenit, şi ele, o sursă incitantă de inspiraţie pentru foarte mulţi studenţi. Plecând de la Rochia simultană şi apelând la

Prezentare de Modă, anul I, Licenţă, Fashion Week...


96

97

cunoştinţele tehnice obţinute în facultate pentru obţi-nerea volumelor, studenţii au creat la rândul lor piese vestimentare actuale, inovatoare dar „gata de purtat”. Întâlnirea cu această artistă şi cu conceptele ei despre veşminte, compoziţie şi culoare a constituit o adevăra-tă revelaţie pentru mulţi dintre ei.

Numeroase sunt sursele pentru dezvoltarea creativi-tăţii studenţilor, fie că pleacă din zona picturii, fie a ceramicii, sculpturii, graficii, sau pur şi simplu de la dezvoltarea conceptului de Deconstructivism. Urmă-rind teme ca Mondrian, Cucuteni, Punct şi linie, De-constructivism în Constructivism, Geometrie spaţia-lă, studenţii se confruntă cu complicatele tipare care dau viaţă ideilor lor îndrăzneţe. Supradimensionările mânecilor sau gulerelor conduc la găsirea unor noi modalităţi de lucru, deconstruirea tiparelor propune o nouă abordare a volumelor, asimetriile reprezintă adevărate probleme de compoziţie, de echilibru per-fect între obiecte şi spaţiul din jurul lor.

Toate aceste experienţe ale studenţilor îi conduc spre descoperirea soluţiilor posibile la probleme contemporane, spre realizarea unor idealuri este-tice care să reprezinte epoca actuală.

Când urmărim colecţiile designerilor internaţionali sau ale caselor de modă cu renume, suntem ten-taţi, datorită nivelului la care s-a ajuns în ce priveş-te creativitatea şi calitatea obiectelor vestimentare, să credem că nimic nou nu mai poate fi creat. Cu toate acestea, problemele din jurul nostru vor da naştere mereu unor noi întrebări, iar răspunsurile vor fi date nu doar de cercetătorii din domeniul şti-inţei, ci şi de designerii de modă, care vor continua să aducă noi soluţii pentru ca evoluţia să continue.

Moda va continua să preia descoperiri ştiinţifice şi să fuzioneze cu domenii cu care aparent nu are nici o legătură, pentru rezolvarea diverselor pro-bleme actuale şi de viitor. Se vor naşte concepte noi şi de perspectivă, care vor valoriza experienţa înaintaşilor, spărgând bariere de neconceput acum, spre folosul omului şi fără a uita de mesajul pe care moda l-a transmis întotdeauna: frumuseţe, creaţie, inovaţie... Într-un cuvânt: artă!

Prezentare de Modă, anul I, Licenţă, Fashion Week...


98

Liliana ŢuroiuColecţia | Collection ...

99

LilianaŢuroiu


Curs

Teoria conceperii şi implementării colecţiei de modă

lect. univ. dr....

...

100

101

Ce este permis şi ce nu… sau cât de important este astăzi stilul personal...

Sub semnul acestei întrebări, ce este şi ce nu este important de analizat în moda actuală s-a creionat întreaga tematică şi discursul din cadrul demersu-lui didactic personal. E lesne de observat că în pe-rioada actuală sunt permise, sub semnul libertaţii totale, efecte considerate altadată anti-modă. Se promovează vizibil şi intentionat parodia, ironia, demersul amuzant şi jucăuş, pentru a angaja isto-ria costumului şi memoria privitorului într-un fel de reevaluare a formelor şi a conţinuturilor estetice. Sunt permise piese de îmbrăcăminte şi de acceso-rii care, purtate permit compunerea unor figuri ce anulează identitatea reală a individului, făcând po-sibilă confuzia cu altă persoană, chiar şi de alt sex. E permisă şi anularea fizionomiei naturale şi com-punerea alteia noi, prin diverse tipuri de efecte. Se predică frecvent pluralitatea, amestecul genurilor, se acoperă de asemenea, şi realităţile divergente, uneori incompatibile, chiar antinomice.

Moda nu se mai defineşte ca o succesiune de miş-cări, ci mai curând ca produsul unor personalităţi originale şi ca expresie a anumitor minorităţi care utilizează veşmâtul ca pe o armă împotriva unor

...

Liliana ŢuroiuColecţia | Collection ...

102

103ideologii şi culturi. O abordare actuală a modei şi a artei în general, respinge distincţia dintre arta joasă sau arta înaltă, anulează graniţele rigide şi favorizează eclectismul, amestecul de idei şi for-me.

Cu toate acestea, moda nu este deloc într-un mo-ment de decădere, rupturile care o fac să evolueze sunt absorbite la rândul lor pentru a se ciocni de forme noi de gândire, care vor fi şi ele puse în discuţie. Tocmai de aceea, tendinţa actuală pro-movează cu orice preţ hiperindividualizmul ca un fel de mutatie majoră a momentului apărută odată cu Internet-ul şi diversele tehnici digitale, o lume a comunicaţiilor totale, dar incontrolabile în care raportul cu timpul şi cu ceilalţi se schimbă.

O cercetare a tendinţelor actuale văzute nu ca direcţii impuse, ci ca modalităţi posibile de înţelegere a lumii şi a lucrurilor, precum şi o pu-nere a lor în practică în forme originale, cu ac-cent pe stilul şi capacitatea de înţelegere a fiecă-rui student, sunt priorităţi în abordarea pe care am avut-o în vedere în munca cu studenţii sau în colaborările cu echipe de stilişti din ţară şi din

...coordonator | coordinated by Liliana Ţuroiu

104 străinătate. Abordarea artistică, dar şi comercială a fiecărei colecţii a fost un alt tip de provocare în cadrul subiectelor de atelier, de natură să pregă-tească trecerea de la atelierul şcolii la biroul de stiling sau atelierul personal.


105


106

...Colecţia | Collection Tribal Breezecoordonator | coordinated by Ioana Sanda Avram

107

IoanaSandaAvram

Autoarea unui concept educaţional specific profesi-ilor creative din industriile modei, care îmbină ele-mentele de prognoză culturală cu tehnici de inovare şi de implementare a noului emergent, cu atitudine proactivă pentru aplicarea tehnicilor şi tehnologiilor de vârf în procesul de concepere, realizare şi imple-mentare a modei vestimentare.

Cursuri

Tehnica conceperii şi implementarii colecţiilor de Modă

Concept stilistic şi coordonarea colecţiei de Modă

Stil de viaţă şi comportament de consum (Li-festyle)

Structura colecţiei de Modă – Managementul colecţiilor de Modă

Concepte actuale şi de perspectivă în moda ves-timentară

Visual Merchandising

lect. univ. dr....

...

108

Colecţiile de Modă ...

Colecţiile de modă sunt pachete de vestimentaţie şi accesorii constituite conceptual pentru a formaliza imaginea unui stil de viaţă1, exprimat în identitate vizuală. Exprimă o imagine previzionară a profilului şi identitatăţii cumpărătorului, cu care se va confru-ta în viitor imaginea care trebuie vândută.

Orice tip de afacere, care se bazează pe transfor-marea ideilor inovative (imateriale şi volatile prin natura lor) în realitate profitabilă, necesită o struc-tură funcţională, un suport operaţional şi un flux tehnologic specific, pe care se grefează activităţile creative şi de design.

Moda şi industriile ei, fiind modele arhetipale ale „industriilor creative”, constituie tipologii de afaceri creative, funcţionale pe mai multe paliere CONCER-TATE, care SE AUTOREGLEAZĂ pe PRINCIPIUL SE-LECŢIEI STRATIFICATE.

Nesiguranţa, datorată schimbărilor din ce în ce

1 Stilul de viaţă reflectă maniera în care trăieşte cineva, atitudinea şi valorile unei persoane sau a unui grup de oameni. Aceasta include relaţiile sociale, atitudinea de consum, timpul liber, modul de a se hrăni, de a se îmbrăca, etc...

...

109mai accentuate ale modei, dar mai cu seamă noua paradigmă a „Societăţii Informaţionale”, a condus la reformularea conceptului de politici industriale, având ca nouă viziune o abordare extinsă a desig-nului şi a creaţiei în sine: UN PROCES STRATIFICAT DE SELECŢIE COLECTIVĂ”.

Acest proces, alcătuit dintr-o serie de prezentări sezoniere, dispuse într-un calendar de succesiune, începe cu selecţia cromatică, a fibrelor, a ţesături-lor finite, ajungând până la îmbrăcăminte. Fiecare etapă, supusă acestui proces de „selecţie colectivă” rafinează în final, relaţia dintre cerere şi ofertă şi constituie suportul pentru următorul sezon2.

Cu alte cuvinte, MODA este un produs COLECTIV, creată colaborativ de către toţi cei implicaţi în acţi-unile, directe sau colaterale, legate de crearea, în-treţinerea, comercializarea sau promovarea acestui domeniu al culturii specifice unui moment.

Procesul de conducere şi administrare eficientă a

2 Blumer Herbert, Fashion: From Class Differentiation to Collective Selection, The Sociological Quarterly, Volume 10, Issue 3, pages 275–291, June 1969

110

afacerilor bazate pe consumul de modă, trebuie să ţină cont de anumite etape, care survin în evoluţia modei în timp şi spaţiu:

– Explorarea „vântului schimbării” – noul emer-gent - şi furnizarea prognozelor, pe plaja unor noi oportunităţi de potenţial;

– Transformarea tendinţelor în design şi produ-se reale;

– Implementarea elementelor de modă, prin crearea unor produse conceptual dezirabile;

– Incitarea imaginaţiei oamenilor în a accepta noi viziuni ale stilului de viaţă din perspectiva unui mediu de viaţă nou şi foarte promiţător;

– Dinamizarea produselor cu sensul de „mo-dern” şi cu valoarea TIMPULUI.

În aceste condiţii, ciclul creaţiei şi al imitaţiei devine din ce în ce mai scurt, iar rolul cheie l-ar avea bu-yerii care lucrează pentru detailiştii pieţei de masă, care sunt interdependenţi între ei, în căutarea de-signului celui mai profitabil de a fi imitat.

Instrumentul prin care am fost supuşi acestui „im-periu tutelar al modei” face apel la teama de ridicol şi de marginalizare şi se traduce prin modele „sal-vatoare” ale unul stil de viaţă dezirabil şi eventual posibil. Deoarece imitaţia este principala pârghie care dinamizează incitarea atitudinii de consum, este nevoie de un întreg proces psihologic de con-vingere a consumatorului, în cadrul căruia un rol extrem de important îl are momentul psihologic de stabilire a nevoilor. În acest sens, psihologii modei formulează diferenţele dintre nevoile reale, nevoile create şi nevoile întreţinute.

Imaginarul şi reprezentările simbolice joacă în această poveste a „traiectului antropologic”, rolul de mediator între impulsurile subiective şi interfe-renţele obiective care emană din mediul cosmic şi social”3.

3 Durand, Gilbert „Ls structures antropologiques de l’imaginaire”, 1989, P. 118 (părută în romană la Editura Univers Enciclopedic, Bu-cureşti Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului,

Silviu GruianuColecţia | Collection Eclipsecoordonator | coordinated by Ioana Sanda Avram

111

112

113

...Colecţia | Collection Formula


114

Aici intervin colecţiile de modă, care narează în limbaj vestimentar eposuri ale noii istorii, creând noi mituri, noi modele de eroi, descriind deghizarea care ne permite să ne identificăm cu aceştia

Asupra pieţei de modă a acţionat (şi efectul reme-nent se manifestă încă) acea forţă imaterială, in-dusă psihologic, dar drastică şi crudă: „poliţia de modă”, care forţează consumul de modă, în confor-mitate cu cerinţele momentului şi taxează îndepăr-tarea de la canoanele artificial prestabilite.

Acest lucru, ajuns la paroxism paranoiac, în cele din urmă a sfârşit prin a obosi clientul în goana lui după ceea ce posedă deja şi a condus la o nouă paradig-mă a atitudinii de consum, responsabilă, echilibrată şi de bun simţ.

Întregul demers creativ de a concepe şi a proiecta îmbrăcăminte se bazează pe nevoia de consum de produse de vestimentaţie. Modul în care această nevoie este gestionată, depinde de megatrendul epocii respective.

În noua eră, creativitatea productivă în domeniul modei presupune un set de rigori, gestionate din ce în ce mai profesionist, în care fiecare obiect/produs este inserat într-o naraţiune coerentă, semantic de-finită, având ca scop aderarea la un anumit tip de model social.

Prin misiunea lor comunicaţională, colecţiile de modă exprimă în genul epic sau liric, în limbaj ves-timentar, basme urbane destinate clienţilor, în sco-pul de a-i cuceri prin imaginea cea mai apropiată de aspiraţiile lor.

Fiind o formă moderna de naraţiune mobilizatoare, în care „povestitorul” este creatorul de modă, iar povestea în sine este un soi de „pildă” ilustrată a noului model cultural, colecţiile de modă sunt lim-bajul prin care se crează punţi culturale, lingvistice sau între generaţii.

Din punctual de vedere al producătorului însă, co-lecţiile de modă nu sunt doar o formă de expri-

1998)

115

mare, ci o activitate productivă, care, gestionată corect, trebuie să fie cât mai profitabilă.

Aşa cum am mai explicat, aceste colecţii de modă sunt o provocare managerială, din mai multe puncte de vedere: managementul companiei care produce şi oferă produsele vestimentare, managementul colecţiilor în sine (concept, sursing, prototip, pro-ducţie de serie, etc…), managementul acţiunilor complementare şi suplimentare (PR, publicitate, campanii vizuale, etc…).

Toate aceste formule de gestionare profitabilă a ac-tivităţilor de modă sunt strict necesare în derularea „vieţii colecţiilor de modă”, deoarece, fiecare pas este dependent de cel anterior şi suţine activităţile celui următor.

Colecţiile de modă trebuie să fie realizate conform unui concept, la timp şi în termenii economici pre-văzuţi, în scopul de a răspunde corect nevoilor şi aspiraţiilor unui client previzionat, la momentul pre-cis în care acesta ar avea nevoie de produs. Acest lucru este posibil, doar dacă toate etapele sunt pla-nificate corect şi urmărite cu rigurozitate.

Prin faptul că unul dintre factorii determinanţi ai existenţei lor este TIMPUL, se consideră că aceste entităţi complexe, care sunt colecţiile de modă au o „viaţă” proprie. Ele sunt concepute, gestate, năs-cute, lansate în lume, maturate, trăiesc evenimente pe parcursul traiectului lor, degenerează şi dispar. Mai mult decât atât, lasă urme, trasează repere şi marcheză generaţii sau se pierd în marele anoni-mat, exact ca fiinţele umane. De altfel, colecţiile de modă şi produsele pe care le conţin trăiesc exact atât cât trăieşte clientul lor.

Prin excelenţă, acestea se exprimă doar la timpul viitor. Pentru ca ele să poată răspunde corect pieţei, procesul de elaborare este unul etapizat, stratificat vertical, şi elaborat în baza calendarelor modei.

Principalele „vârste” ale acestora pot fi asimilate cu etapele de creştere şi implementare pe piaţă:

– Creaţie, cercetare, generare de inovaţie şi idei

116

117novatoare; depistarea noului emergent care poate genera inovaţie sau inventică; analiza mediului inspiraţional; transferul conceptului în forme de design; sursing de ţesături, accesorii, furnituri; exprimarea conceptului în documente-le de colecţie; realizarea fizică a prototipurilor;

– Deciziile de imagine ale colecţiilor, bazate pe povestea iniţială; visual merchandising; promo-vare prin strategii de marketing; promovare prin comunicare;

– Managementul colecţiilor de modă, coordona-rea activităţilor şi reglarea crizelor;

– Producţie;

– Handling (manipulare);

– Distribuţie;

– Coordonarea activitaţilor de promovare şi a evenimentelor publice de modă;

– Activităţi de relaţii publice;

– Analiza reacţiilor de piaţă.

...Colecţia | Collection Indy Wave


118 La finele „vieţii colecţiei” se analizează contextul în care aceasta a „trăit”, modul în care a răspuns ce-rinţelor, piesele de succes şi eşecurile, eventualele cauze, răspunsul final al clientului la „povestea” is-torisită de aceasta, elemente ca: poziţionarea faţă de concurenţă, efectele campaniilor de promovare, publicitate, relaţii publice, etc…

Aceste concluzii se ataşează raportului de colecţie, încheie ciclul de viaţă a colecţiei respective, deve-nind patrimoiu intelectual.

Societatea Informaţiei, introduce un nou tip de economie, bazată pe manipularea informaţiei şi se exprimă prin sintagme, deja intrate în conştiinţa publică, cum ar fi cea de Era Digitală sau Revolu-ţie Digitală. Acestea traduc noua paradigmă, care înseamnă trecerea de la de modelul industrial la un nou tip de economie, caracterizat prin noul val emergent, indus de inteligenţa colaborativă, împăr-tăşită deschis online, prin diversele tipuri de „new media”. Transformările fără precedent la care asis-tăm presupun nu numai o nouă atitudine culturală, ci şi transformări fundamentale în abordarea cer-cetării, o nouă infrastructură a informaţiei, dar mai

119ales un alt model uman.

Modelul de creaţie şi inovaţie, impus de scurtarea accelerată a timpului dintre concept şi consumator, presupune transformarea fundamentală a modului de abordare al industriilor creative şi acceptarea unei alte ecuaţii conceptuale.

Acest proces se fundamenteză pe noi principii co-laborative, de comuniune, de redefinire a ceea ce înseamnă „noutate”, iar pe această structură evo-luează atitudini de creaţie, inovaţie şi design pro-fesionist (folosite ca pârghii de profit), pe modelul echipelor multifuncţionale4.

În încheiere aş menţiona faptul că lumea modei este într-o reală şi profundă transformare, gene-rată de noile tehnologii informaţionale şi digitale

4 O echipă multifuncţională (cross-functional team) este o grupare de persoane cu diferite expertize funcţionale, care lucrează împreună pentru un scop comun. Echipa poate conţine persoane din depar-tamentele organizaţiei (financiar-contabilitate, marketing, design-creaţie, operaţional-logistic, resurse umane, etc… ) dar şi persoane externe, din afara organizaţiei (clienţi, furnizori, consultanţi, etc..). Calitatea şi responsabilitatea deciziilor depinde de consensul membri-lor sau de votul conducătorului de echipă.

120

121

Numele autoruluiColecţia | Collection Sage


122 precum şi pe accesul democratic la tehnologiile de înaltă clasă. Acest lucru va genera o cu totul altă viziune şi abordare a acestui domeniu. Va scurta incredibil timpul de reacţie productivă, va modifica marketingul, va afecta ciclul de viaţă al produselor de modă, dar mai ales va remodela caracterul con-sumatorilor şi atitudinea de consum. Transformările inerente pe care le trăim, că ne place sau nu, că le acceptăm sau nu, atrag după sine un alt tip de eco-nomie mondială, care va remodela întraga cultură şi civilizaţie.

Astfel, tehnologii de tip digital, ca „Lectra System” sau „Optitex”, pot reduce timpul de evoluţie al con-ceptelor de modă, de la 18 luni, la 21 de zile.

Colecţiile de modă vor avea alte ecuaţii, dar se va intensifica rolul lor în comunicare reţelizată, deoa-rece nu trebuie uitat că www (World Wide Web) şiwwf (World Wide Fashion) sunt modele diferite ale aceluiaşi tip de civilizaţie.

În acest context, putem vorbi de noi concepte, cum ar fi „unique design”, sau de produse integrate con-ceptual şi tehnologic prin softuri, care permit crea-

123torului de vestimentaţie să îşi creeze singur contex-turile, imprimeurile sau structurile destinate unui produs complet, conceput pentru un consumator cu identitate precisă, coautor (atitudine co-creati-vă) la conceperea şi realizarea produsului de care are cu adevărat nevoie.

Totuşi, mare parte din cele explicitate mai sus vor putea rămâne valabile ca metode de lucru, ca sis-tem de gestionare a gândirii creative, ca elemente care oricum, trebuie luate în calcul în relaţia corec-tă, partenerială şi coerentă cu clientul.

Toate acestea conduc la reconfigurarea modelului de creator de modă profesionist, relaţia sa colabo-rativă cu clientul şi rolul său efectiv, din ce în ce mai important în dezvoltarea unei culturi a viitorului.

Acest mod de a concepe şi de a implementa colecţii de modă se regăseşte în programul educaţinal al Departamentului de Modă Universităţii Naţionale de Arte, Bucureşti şi poate fi ilustrat prin lucrări ale studenţilor, atât ca formă colaborativă cât şi perso-nală de creaţie.

...Colecţia | Collection Mechanical Poetry


124

125

...Metamotion


126

Proiectul „Fashion Road”, s-a desfăşurat în 2011-2012, fiind finanţat de către European Union prin Culture Fund, susţinut de European Cultural Foun-dation, EUNIC (European Union National Institutes for Culture) – the British Council, Goethe-Institute, Institutul Cultural Român, the Danish Cultural In-stitute, the Czech Centres the Armenian Fashion Council.

Programul şi-a propus accesarea moştenirii cultura-le din ţările participante (Armenia, Cehia, Danemar-ca, Germania şi România) prin intermediul desig-nului vestimentar şi incorporarea lor în patrimonial european, prin tehnici de cooperare interculturală şi atitudine de creaţie colaborativă.

În cadrul acestui proiect, a avut loc un atelier de lu-cru, coordonat de către domnul Tony Caralambous, curator de modă şi profesor colaborator la London College of Fashion, la care au participat studenţii departamentului de modă. Atelierul s-a desfăşurat în trei etape, una colocvială şi de abordare a te-mei (identitate prin cultură), una de identificare din punct de vedere personal al elementelor identitare şi transformarea lor în proiecte de design, iar ulti-ma, un atelier online, condus de către domnul Tony Caralambous, şi doamna Ioana Avram.

127

Raluca ManitaFashion Road


128

Bogdan Severin Hojbotă

129Predă la Licenţă şi Master în cadrul Departamen-tului Metal.

Cursuri


Compoziţie de specialitate

Tehnici de transpunere în material

Cercetarea expresivităţii plastice prin soluţii teh-nice şi tehnologice

Ordonarea spaţiului compoziţional în limbajul specific materialului

...

BogdanSeverinHojbotăconf. univ. dr....

130

Bijuteria – ca mod / mijloc de perso-nalizare a imaginii ...

Prin comparaţie cu judecata de valoare, care pre-supune întotdeauna anumite restricţii, întrucât ne-cesită folosirea de argumente serioase, judecata de gust presupune o foarte mare libertate, aproape „libertatea absolută”. Nu trebuie să mă justific de ce îmi place sau nu îmi place ceva. Am dreptul la orice opţiune. Cel de alături de mine are aceleaşi drepturi. Pornind de la acest principiu, cei vechi au ajuns la concluzia că despre gusturi şi culori nu se poate niciodată discuta cu folos. În raport cu podoabele, intervine exact această problemă a li-bertăţii „purtătorului”. El nu trebuie să-şi justifice preferinţa. Totuşi, imaginea generală pe care o re-alizează, prin podoabele purtate, va naşte judecăţi de valoare favorabile sau nu, şi îl obligă la un plus de atenţie.

Confecţionarea, unor bijuterii cu influienţă barocă, încărcate cu tot felul de detalii este considerată în perioada modernă ca fiind de evitat atunci când ci-neva trebuie să le poarte zi de zi. Nu acelaşi lucru se întâmplă atunci când este vorba de o ceremonie, de o prezentare de modă cu tematică inspirată de secolele XVII-XVIII în contextul cărora respective-

...

131le podoabe, purtate secole de-a rândul, exprimând rafinamentul şi gustul educat al nobilimii, contri-buie la realizarea unei imagini sofisticate. Ceea ce trebuie să reţinem este că, în materie de podoabe artistice, bijuterii şi giuvaeruri, cele confecţionate întotdeauna din metale nobile şi având asociate pietre preţioase sau semipreţioase, sunt alese pen-tru cât valorează şi nu pentru calităţile lor artistice. Este greu, dar foarte util să vorbeşti de bun gust sau prost gust, mai ales celor care investesc în biju-terii. O importantă pondere o au în aceasta privinţă impulsurile care vin din interiorul purtătorului, care în funcţie de nivelul de educaţie artistică, poate for-mula o anumită opţiune. Respectiva persoană con-sideră că aşa îi stă ei bine. Nu poţi să-i interzici să poarte bijuteria sau giuvaerul pentru care a optat.

Din perspectiva Postmodernistă, fiecare are dreptul şi libertatea de a preţui ceea ce îi dictează propria-i subiectivitate.

Perioada Postmodernă aduce în discuţie problema primatului opţiunii estetice pe temeiuri subiecti-ve ca expresie a libertăţii individului. Tot acum şi materialele din care sunt realizate podoabele s-au

Bogdan Severin Hojbotă

132 diversificat. Consider necesar o precizare a terme-nului generic de podoabă care include: bijuteriile, giuvaerurile, gablonţurile, accesoriile etc.

Bijuteriile sunt totdeauna din metale nobile în care pot fi integrate pietre preţioase şi semipreţioase, scoici, răşini, perle iar giuvaerurile sunt realizate numai din metale nobile şi pietre preţioase integra-te în compoziţii de mare rafinament.

Raportat la formele artistice care sunt cel mai mult afectate de fenomenul modei, în cazul podoabelor, implicate în structura modei vestimentare, merită semnalat şi un alt fenomen, tot mai des întâlnit. Chiar dacă mie îmi place ceva, ajung sa nu-l port pentru că astăzi nu mai are nici un fel de „trecere” e considerat ca fiind desuet.

În materie de podoabe, ca şi în materie de modă vestimentară, preferinţele estetice se întemeiază şi pe ceva ce vine din exterior. Este întotdeauna vorba despre „ tendinţele” dictate şi diseminate cu preci-zie de birourile de stil şi urmate cu sfinţenie de vic-timele modei. Dacă toţi cei din jurul meu acceptă, ca valoare estetică, forma obţinută dintr-un mate-

...

... | ...coordonator | coordinated by Bogdan Severin Hojbotă

...


133

Alexandru CroitoruAgrafă de păr | ...

coordonator | coordinated by Bogdan Severin Hojbotă

Teodor SiminicAgrafă de păr | ...


134 rial determinat şi având o compoziţie vizuală de un anumit tip, eu nu pot ignora complet acest lucru. Trebuie să mă integrez sistemului de preferinţe al celorlalţi pentru a fi trendy. Altfel, mă voi trezi fie în situaţia excentricului, fie în situaţia insului cu prefe-rinţe estetice depăşite.

Creaţia, producţia şi desfacerea pe piaţă a podoa-belor astăzi e reglementată de tendinţa modei, reductibilă în ultimă instanţă la expresia „aşa se poartă acum”.

Podoabele din metal pentru spectacol sunt fie re-alizate funcţie de o colecţie a unui autor de crea-ţie vestimentară, fie impun realizarea unei colecţii anume concepute, care să le pună în valoare.

Tendinţele în podoabe şi bijuterii, ca şi cele din modă, se schimbă funcţie de succesiunea sezoane-lor, de aceea noi creatorii trebuie să ne menţinem la curent cu ele.

Artistul autor de podoabe îşi realizează opera atât din metale nobile cât şi din metale obişnuite, va-loerea operi sale constă în originalitatea creaţiei, ingeniozitatea îmbinării materialelor şi rafinamen-

...


...


135

...... | ...


...... | ...


136 tul execuţiei. Podoabele de autor fie sunt destinate expunerii (ele îşi vor găsi cu siguranţă un purtător) fie sunt lucrate la comandă (autorul având acelaşi grad de libertate în creaţie). La lucrările de autor se adaugă valoare în funcţie de faima şi prestigiul artistului realizator.

Un inel, o brăţară, un colier sau o pereche de cercei strălucitori vor aduce cu siguranţă un zâmbet pe faţa purtătorului şi poate si pe cea a privitorului.

...


137

...... | ...


...... | ...


138

139Predă la Licenţă în cadrul Departamentului Modă

Curs


...

RăzvanVasilescuasist. univ. drd....

140

...Umbrele trecutului – Proiecţia viitoru-lui imediat

...Odată cu derularea episodului al patrulea din pro-iectul Costumbre1, am hotărât să mă supun, ca su-biect, cerinţelor cursului, ȋn speranţa de a găsi pro-iecţia personalităţii mele ȋn sezonul viitor. La urma urmelor, prezentul celor ce sunt implicaţi, ȋntr-un fel sau altul, ȋn „circul” modei, se derulează ȋn anul ce urmează. Până acum, alegeam aceste siluete cu notorietate ȋn istoria costumului doar ȋn urma unei analize a imaginii şi a eventualelor direcţii pe care le pot conferi anumite detalii specifice; acestea ur-mând a fi explorate prin prisma vizuală personală ȋntr-o viziune contemporană. Asemeni testului fizic cu fasciculul luminos, am ȋncercat să schimb locul factorilor ȋn enunţ, căci o problemă de imagine tre-buie neapărat analizată… optic.

Uneltele şi ordinea folosirii lor rămân neschimbate, rezultatul urmând să conţină o sumă de idei com-puse ȋn straturi succesive, fără aptitudini de soluţie definitivă. Este o agendă tridimensională ce poate fi analizată şi testată (ȋn faza iniţială), apoi poate

1 Denumirea scurtă a primei părţi din cursul Tehnici de transpunere bi şi tridimensionale, din programul de studii al anului II Departamentul Modă, din cadrul FADD al UNAB.

141suferi modificări şi ajustări, păstrând transparenţa procesului creativ. Deraierile majore de la traseul prestabilit sunt aproape imposibil de evitat. Ţintuiţi aleatoriu de săgeţi ȋmbrăcate în haine de „breaking news”, am ȋnvăţat să ne suprimăm visele îndepăr-tate. Creatorii de costume ale viitorului se dovedesc neinspiraţi pe masură ce datele stelare devin ac-tuale, iar veşmintele seamănă mai curând cu cele purtate de creatori ȋn momentul primelor producţii SF. Rămâne indubitabil faptul că viitorul se clădeş-te cu paşi consecutivi, pe cărările deja bătătorite, scurtăturile – prin noi dimensiuni – reprezentând singura opţiune a designerilor de a obţine rezultate inedite. „Noul absolut” este pe cale de dispariţie, iar „ineditul” tinde să devină gradul de comparaţie imediat inferior acestuia, cu accent pe sensul de neobişnuit.

Metoda „ricoşeelor lexicale” este lesne de intuit ȋn ecuaţia-concept :

Roi Soleil + Cirque du Soleil = Soleil (Roi + Cirque) = Roi de Caro.

Menţionez că am aplicat atât ordinea operaţiilor,

Răzvan VasilescuColecţia | Collection Roi de Caro

142

143

144

145

cât şi sensul lor ȋntr-o manieră personală, pe alo-curi dadaistă, şi nicidecum conform rigorilor alge-brei. Atributele pe care simt nevoia să le dezvolt şi, eventual – ȋnsuşesc, pe parcursul anului ce va urma, sunt subînţelese formelor ce conturează ipo-teticele siluete. Contopirea celor două idei, pe alo-curi paradoxal opuse şi, ȋn acelaşi timp, cu majore asemănări, permite alegerea sacadată a zonelor ce urmează a fi explorate şi mai apoi etalate sau ui-tate. Programul de modelare a spiritului asemenea formelor clasice, presupune iniţial o asumare a pur-tării trăsăturilor dominante, fie şi cu caracter docu-mentar. Nivelul optim al balansului ȋntre o apariţie inedită şi efectul scontat este dat doar ȋn momentul instalării firescului interior (am numit aici starea ne-utră a individului).

Înainte de a face pasul spre etapa ce urmează să articuleze vizual conceptul, am simţit nevoia de comparaţie cu un alt domeniu ȋn care ineditul este noul „nou”. Aparte de curente muzicale de tip hibrid şi voci după toate asemănările, muzica îşi trăieşte contemporaneitatea cu ajutorul mash-up-urilor2, gradul de virtuozitate cu care sunt ȋmpletite cel puţin două hit-uri muzicale din trecut, a depăşit nevoia de ritmuri noi, (post)moderne. Partea „vi-deo” – printre cele mai noi venite ȋn nobila familie a artelor (deja cu noi ramificaţii ex: mapping, 3D) este nelipsită din viaţa cotidiană, scurtmetrajele – videoclipuri muzicale devin spaţii perfecte pentru atmosfera necesară desăvârşirii cadrului vizat. Un alt carambol al conceptului, de data aceasta de na-tură sentimentală, m-a plasat in lumea lui Anton Corbijn, regizor-scenograf pentru ilustraţia video a evergreen-ului celor de la Depeche Mode, Enjoy the silence.

Continuând paralela matematică, am inclus geo-metria simplă ȋn construcţia tiparelor de bază ale fiecărui produs ȋn parte; rombul (60° / 120°) – su-veran chiar şi ȋn titlu, deja sugerat de alăturarea

2 Este compoziţia rezultată din suprapunerea a cel puţin două cân-tece, de obicei folosind partea vocală a uneia pe ilustraţia muzicală a celeilalte.

146

factorilor ȋn ecuaţia conceptuală – s-a dovedit a fi o alegere satisfăcătoare atât din punct de vedere al compoziţiei ȋn ansamblu a liniilor de forţă, cât şi a consumului de material.

Pentru a păstra impersonalitatea necesară unui asemenea proiect de cercetare, nu voi insista cu enumerarea celor ce au condus la alegerea unui anumit tip de veşmânt sau unui anumit tip de ma-terie primă. Pentru a respecta priorităţile lucrării, aspectele materiale – altfel primordiale – sunt voit, acum, trecute ȋn plan secundar, concentrând, pe cât posibil, ȋn conceptul bine-clădit, argumente şi soluţii deopotrivă. Întăresc ideea de a selecta pie-sele ca layere succesive ce vor dialoga şi se vor completa, fără riscul de a afecta funcţionalitatea şi rostul fiecăruia. Astfel, imaginea completă devine principalul obiect de studiu, ȋn perspectiva creări unei serii ce poate satisface, vestimentar, fiecare moment al unui sezon ȋntreg.

Soluţia decalcării siluetelor (nu neapărat masculi-ne) din istoria costumului ȋn mod fragmentat şi, cu precădere, ȋncărcată cu o mare doză de subiecti-vism poate face tranziţia spre exprimarea directă a personalităţii prin veşmânt. Cu cât mai diferite par să fie modelele alese, cu atât ele vor tinde să se suplineasca unul pe celălat ȋn slujba desăvârşirii unui „nou” individ. Pigmentarea ecuaţiei ȋn forma sa extinsă este data de numarul combinaţiilor posi-bile ce creşte exponenţial odată cu apusul fiecarei epoci ȋn parte. Această multitudine de opţiuni, ȋn combinaţie cu o guvernare precară a drepturilor de autor, au puterea de a transforma plagiatul pur ȋn simplu accident şi invers; facând posibil ca până la pronunţarea verdictului subiectul ȋn cauză să se fi pierdut deja ȋn neant.

Este foarte probabilă apariţia unei consistente lis-te de adaugări, ȋntinsă pe o durată relativ lungă de timp; recomand recalcularea plajei de opţiuni, odată cu apariţia oricărui element nou. Păstrarea unei trase constructiv-ascendente este coordona-tă doar de calitatea texturii filtrante a personalităţii fiecăruia. Este de datoria noastră să reţinem sau

147

148 să ignorăm frânturile personalităţilor marcante, ȋnnobilându-ne deopotrivă ADN-ul şi imaginea, sau măcar intrezărind proiecţia propriei identităţi, cal-culată cu ajutorul logicii personale, transformată ȋn rezultat palpabil. Este un exerciţiu recomandat nu numai profesioniştilor din domeniu, ci şi celor ce doresc cultivarea cunoştintelor despre rolul costu-mului şi interacţiunea lui cu corpul uman. Extrem de utilă poate fi şi o abordare strict ȋn zona styling, ramură ce tinde să impună noi sarcini pentru de-signeri. Creionarea siluetei ce urmează a fi ajustată alături de cea vizată, poate restrânge perimetrul cercetărilor spre zona alegerii optime.

Trăind ȋn epoca prezicerilor de tot felul, ȋndrăznesc să punctez, din ce ȋn ce mai clara prezenţă a um-brelor trecutului ȋn proiecţia imaginii viitorului ime-diat pentru o bucată bună de timp.

149

150

151

AlexandruIoanMărginean

Predă la Licenţă în cadrul Departamentului Modă

Cursuri

Tehnici fotografice

Fotografia de modă

Comunicare vizuală

...

asist. univ. dr....

Olga Morărescu MărgineanPortretul lui Alexandru | Alexandru's Portrait

acuarelă pe hârtie | wathercolor on paper 30 x 24 cm

152

Rolul apotropaic al veşmântului ca limbaj autonom ...

Deşi teoriile limbajelor nu sunt suficiente pentru des-cifrarea sensului sau mesajului unei creaţii artistice, chiar aplicate, aşa cum nu există definiţie pentru artă sau design, fenomenul numit <<modă>> este un limbaj în sine şi scapă încercărilor de cuantificare în forme sau abordări conceptuale ale altor limbaje, putem spune că rolul apotropaic al veşmântului a rămas camuflat şi în societatea contemporană, atât din punct de vedere al impactului fizic cât şi psihic, că noţiunile de calitate şi non-calitate, de etică şi estetică rămân şi pentru acest „obiect semiotic hi-brid” – provocări permanente.

Ne punem întrebarea ce se poate cataloga/cuanti-fica şi ce nu. În nici un caz nivelul de încărcătură afectivă/spirituală al veşmântului purtat de diverse persoane atunci când acesta reprezintă o uniformă. Putem spune că uniforma în sine este un element pur apotropaic şi că un costum de sărbătoare care se repetă ca stil într-o anume comunitate / regi-une geografică are acest caracter. Dar nivelul de protecţie pe care ni-l oferă veşmântul care provine din regiunea natală atunci când este purtat fie de copilul, tânărul, bătrânul din sat sau de omul urban

...

153

dezrădăcinat, este aleatoriu, poate chiar mai puter-nic la omul cult, căruia nu-i este „ruşine” de acest veşmânt, dimpotrivă.

Regulile sunt secretul convieţuirii civilizate, res-pectul acestora depinzând de foarte mulţi factori. Prin reguli comunicarea devine posibilă, ca ansam-blu de semne care se înscriu într-o grilă comună a semnificanţilor şi semnificatului. Dar ce face de fapt interesantă noutatea în modă dacă nu încer-carea de distrugere a regulilor, de altfel proprie marilor personalităţi din orice domeniu? Odată „distruse” regulile dispare şi valoarea apotropaică a veşmântului ca limbaj autonom? Nu – pentru că pur şi simplu inexistenţa regulilor nu rezistă ca haos impus, orice dispariţie a unei ordini fiind înlocuită de altă ordine, orice „dispariţie” a unor reguli fiind înlocuită de alte reguli. Reguli noi, este adevărat, impuse de noua personalitate, ce urmează a fi do-borâtă peste ceva timp.

Există o diferenţă de percepţie cât şi de atitudine în raport cu veşmântul şi calităţile acestuia în funcţie de persoana care îl apreciază la justa valoare sau eronat. Faptul că unora nu le pasă de aspectul for-mal nu înseamnă că încărcătură afectivă sau spiri-tuală nu au sau nu mai există disponibilitate pentru aşa ceva. Actori celebri care s-au săturat de machi-aj, coafat sau de alegerea cu grijă a veşmintelor pot găsi în formule simple de apariţie în public o formă de „protecţie” foarte personală de fapt, an-corată în credinţa că etalarea propriei vulnerabilităţi printr-o aparentă neglijenţă nu scade aura de pute-re asupra publicului, dimpotrivă, creşte apropierea psihică, un exemplu bun în acest sens fiind mai ales unii politicieni care se prezintă sau sunt prezentaţi în tricou cu mânecă scurtă sau descheiaţi la gât cu cana de cafea în mână. Iată cum maieul proletar poate deveni forţă psihică pe corpul unui lider poli-tic în concordanţă cu ideologia epocii respective.

Diferenţa între o piesă de îmbrăcăminte făcută de un croitor profesionist, un ţăran dinainte de epoca industrializării României, un ţăran din zilele noas-tre, o femeie care ţese şi coase materiale de in,

154

cânepă, bumbac, etc. pe care le împodobeşte cu elemente discrete la mâneci şi guler, chiar şi în pre-zent, se observă în modul de croire, proporţionare a culorilor, a elementelor care compun ansam-blul, dar, dincolo de aceste diferenţe, apariţia unei eşarfe sau a unei banderole oblice, de exemplu, ca element simbolic, peste întreaga piesă, aduce din nou în discuţie modul de relaţionare la lume prin-tr-un limbaj de comunicare a unor valori protecti-ve, de apartenenţă la o anume comunitate şi forţă autonomă a veşmântului purtat, fie acesta un frac sau iţari şi cămaşă. „Despre mantia de încoronare a lui Eduard al II-lea şi despre un costum de seară vorbeşti în termeni complet diferiţi. Ce au făcut şi ce au spus <<ei>> despre mantiile de încorona-re? A fost oare mantia de încoronare confecţionată de un croitor?” Veşmintele regale au desigur fastul necesar unor capete încoronate, indiferent de ţara din care provin, pe când costumul de seară poate fi prin comparaţie destul de „modest”, numai că nici aici nu se pierde valoarea apotropaică a celor două elemente aparent îndepărtate estetic şi funcţional.

Echilibrul între linişte şi zgomot, între urât şi frumos, bine şi rău, sensibil şi brutal, agresiv şi calm, este de multe ori rezultatul unor ciocniri între polarităţi uni-versale. Refuz sofisme de genul celor care susţin că axiologia este valabilă doar în psihicul nostru, fără le-gătură cu „realul”. Un costum popular este rezultatul unei sinteze efectuate de ţărani de-a lungul secole-lor, reflectă întregul univers interior afectiv şi ontolo-gia omului simplu: înţelegerea firescului, a lumii „aşa cum a lăsat-o Dumnezeu”, cu „bune şi cu rele”, cu principiile antagonice văzute în complementareitatea lor. Anumite costume şi obiecte aveau o încărcătură ideatică complexă, toate obiectele care înconjurau omul născut în tradiţia culturii ţărăneşti având o le-gătură atât cu universul imaginarului arhaic transmis din generaţie în generaţie, cât şi cu universul utili-tar al acţiunilor de zi cu zi care impuneau „designul” îmbrăcăminţii şi acesoriilor venind din diverse filiere estetice – fie ecleziale – fie laice. Spre deosebire de o anume vulgaritate evidentă în gustul pentru stri-dent şi kitsch al unor anumite zone geografice, atât

155

Luana Prădatucoordonator | coordinated by Unda Popp

156

în decoraţiile arhitecturale cât şi în producţia costu-mului „de sărbătoare” sau eclezial – caracterele tem-peramentale, nu neapărat climatice, par a reflecta caracterul mai rezervat sau mai violent al culorilor şi ornamenticii, deseori kitsch-ul fiind rezultatul unei imitaţii de prost gust al hainelor boiereşti. Dincolo de semiotica modelor culturale, costumul călugărului budist de exemplu, reflectă nivelul ierarhic spiritual în funcţie de culoarea pe care o poartă. La fel culo-rile centurilor costumului de karate arată atât nivelul tehnic al luptătorului cât şi nivelul său filosofic. Dar aceste culori nu sunt însuşite din propria voinţă de persoana care le poartă ci îi sunt atribuite de către o „conştiinţă superioară”, acceptată universal fie de către breaslă, fie de către societatea sau comunita-tea mai largă, fie numai de către ucenicul care a fost învestit de maestru. Aici avem exemple definitorii de haine sau obiecte kitsch achiziţionate şi expuse cu mândrie numai pentru faptul că provin de la firme sau personalităţi recunoscute ca profesionişti sau „maeştrii”. Deşi par apuse timpurile în care breas-la nu mai are putere de hotărâre asupra membrilor, interrelaţionările psihice ale diferitor grupuri sociale denotă caracterul neschimbat al naturii umane. Ac-cesoriile de obicei pot trăda în mod voit o anume apartenenţă la un anumit grup social, pot simboli-za puterea sau umilinţa, cum ar fi coroana, mitra, crucea în diverse forme, anumite simboluri grafice, inele, bijuterii cu semnificaţie ezoterică. Pălăriile, ti-chiile, şepcile, căciulile, aveau, pe lângă rolul practic de protecţie a capului şi rolul de afirmare al unui rang social sau al unei atitudini estetice de acceptare sau negare a unei presiuni formale asupra psihicului uman. Dacii Tarabostes / Pileati (nobilime militară / boieri) şi Comati / Capillati (ţărani liberi) se deose-beau în funcţie de forma căciulii în special. În con-temporaneitate vestimentaţia nu şi-a pierdut rolul de diferenţiere socială, dar e mult mai uşor să te ascunzi sub diverse măşti exterioare printr-o îmbrăcăminte care de fapt nu are legătură nici cu nivelul econo-mic real al persoanei respective, nici cu nivelul de cultură estetică în special. Practic armonia estetică a devenit o problemă de gust educat din familie sau din şcoală, hainele pe care le poartă copilul de mic

Diana Bobână & Caty Guzuncoordonator | coordinated by Doina Lucanu

157

158

intrându-i în subconştient pentru a se reflecta mai târziu, la maturitate, în exterior. Bunăoară ne putem îmbrăca elegant de la „second hand” sau kitsch din cele mai scumpe magazine, aspectul nostru exteri-or evidenţiind astăzi nu atât propria noastră cultură estetică şi nici apartenenţa noastră socială sau sta-rea economică, ci numai atitudinea noastră faţă de exterior. Cunosc în România de astăzi un exemplu al unei persoane cu o stare materială mult peste medie care experimentează fenomenul „prinţ şi cerşetor” aceeaşi persoană punându-se din proprie iniţiativă în cele două situaţii extreme, privind practic „exterio-rul”, „realul” din diferite unghiuri. Filosoful de origine austriacă Ludwig Wittgenstein face o distincţie ce-lebră între „a spune” şi „a arăta” care exclude orice vorbire cu sens despre frumos, bine sau Dumnezeu. A purta o coroană nu mai înseamnă a fi rege sau a avea putere. Este mai degrabă un element istoric, liturgic sau strict limitat la poveşti teatrale pentru copii. Însuşi teatralul clerical care afişează o anume opulenţă este în pericol în faţa uniformizării contem-porane, a percepţiei banalizante. Accesoriului vesti-mentar căruia dorim să-i conferim un înţeles dat de noi nu răspunde percepţiei societăţii. [Wittgenstein spune: Vreau să joc şah, iar cineva îi pune regelui alb o coroană de hârtie, lăsând neschimbată folo-sirea piesei, spunându-mi însă că acea coroană are un înţeles pentru el în cadrul jocului, pe care însă nu-l poate exprima prin reguli. Eu spun: „atât timp cât nu schimbă folosirea piesei, nu are ceea ce eu numesc un înţeles”.] Simbolistica anumitor mono-grame cu iniţialele proprietarului hainei se regăsesc de exemplu pe pieptare (bundiţe) de piele care au fost purtate de persoana respectivă în momente de-osebite sau de sărbătoare, dar care nu mai au nici o semnificaţie pentru turistul care le cumpără de la magazinul muzeului, în afară de calitatea strict este-tică a obiectului. Aici caracterul apotropaic dispare, dar limbajul rămâne în continuare autonom.

Lipsa de educaţie care duce la vandalism şi subcul-tură şi care produce mode şi curente de grup ca norme obligatorii, devenite chiar norme pentru tineri studenţi, putem spune că împing societatea contem-

159

porană spre haos şi primitivism, aşa cum prevăd de altfel o serie de futurologi care anunţă deja efectele epocii informaţionale. Omogenizarea culturii rurale şi urbane în ce priveşte gustul estetic este de altfel rezultatul inerent al globalizării, respectiv al pierderii identităţii. Lipsa transmiterii în familie a filosofiei de viaţă care să călăuzească tinerii în formarea lor trep-tată, în modelarea minţii lor în înţelegerea tradiţiilor şi implicit în repetarea lor către alte generaţii şi mai tinere, duce în prezent la imitarea superficială a or-namenticii din costumul popular tradiţional, redus la schematizări romboidale sau cu linii încrucişate, în fond o percepţie disproporţionată care trădează lipsa educaţiei gustului estetic, incultură generală şi am-biguitate axiologică. „Forma mentis” a generaţiilor care se succed astăzi nu mai este modelată de către părinţi ci aleator de către Internet cu informaţie apa-rent variată, dar neselectivă. Dacă în perioada co-munistă în România societatea bolnavă mergea spre deriva uniformizării impuse, astăzi fenomenul unei libertăţi de expresie totale în alcătuirea garderobei contemporane face de fapt să transpară spiritul de turmă şi sclavia majorităţii în faţa sloganului publi-citar al lui „must have”. Creaţiile autentice folclorice preluate de creatori de modă şi transformate stilistic pentru a răspunde cerinţelor de înalt profesionalism şi gust estetic rafinat cu care se prezintă colecţii ale unor firme de renume nu fac mai puţin periculoasă joaca de-a „ornamentul floral” preluat din diverse surse/culturi şi „aplicat” fără discernământ estetic şi mai ales capacitate de a înţelege valori fundamenta-le tradiţionale atât artistice cât şi filosofice.

Faptul că ambientul gospodăriei ţărăneşti expus în muzeele culturii ţărăneşti din întreaga lume, cu toate elementele şi obiectele universului acestei culturi – de la casa de locuit la casa „de curat”, de la grajd, şură, pătul, coteţ (de purcel, de păsări) până la sai-van, strungă, beci, gheţărie, toaletă, de la uneltele de gătit la cele de lucrat pământul sau ţesut hainele – se poate compara ca microunivers rural, echilibrat volumetric şi estetic, cu macrouniversul urban, de multe ori dezechilibrat volumetric şi estetic, face ca acel „imago Mundi” al al ţăranului să nu mai fie

160

161acelaşi cu cel al orăşeanului. Aceasta se datorează bineînţeles unităţii de stil conferite de unitatea de gândire ontologică a omului rural care-şi produce singur casa şi uneltele, îmbrăcămintea şi hrana, spre deosebire de specializarea îngustă a omului urban care nu mai cântă la „clacă”, nu mai are ritualuri de semănat, arat, recoltat, nu mai creează „ziceri” sau „ţipurituri” cu caracter magico-religios. Omul urban mănâncă „de la alţii”, se îmbracă cu ceea ce au desenat şi cusut „alţii”, îşi încălzeşte sufletul cu informaţie prelucrată şi oferită sub diverse forme de „alţii”, dar, cu toate acestea caracterul apotropaic al gesturilor şi opţiunilor estetice ale omului contempo-ran sunt o constantă fundamentală a naturii umane şi se camuflează în modul în care acesta se prezintă în societate. De multe ori aspectul nostru exterior trădează starea noastră interioară, mai ales în ceea ce priveşte lumea masculină, care este foarte uşor „citibilă” de către lumea feminină. Deoarece aparen-ta lipsă de ritual, regulă, normă şi sacralitate a ges-turilor contemporane nu legitimează răutatea sau furtul, aceasta înseamnă că sub masca ideologică a postmodernismului putem lua aleatoriu un obiect oarecare pe care să-l utilizăm ca fiind al nostru, să

Diana Bobână & Caty Guzuncoordonator | coordinated by Doina Lucanu

162 ne proclamăm creatorii lui schimbându-i contextul, în concluzie să facem ce vrem pentru că oricum din punct de vedere moral nu ne pedepseşte nimeni, ba chiar ne apreciază pentru inovaţii artistice deosebite. Celebra lucrare a lui Marcel Duchamp „Fântână” a demonstrat din plin eficacitatea schimbării contex-tului.

Modul în care este utilizat veşmântul îtr-un anumit context pare să nu mai aibă nevoie de comentariu, totul părând a fi evident – adecvat sau inadecvat – în funcţie de obiceiurile şi normele morale accep-tate în societatea respectivă.

163

Alina Gurguţă

164

...Eva | Evecoordonatori | coordinated by Unda Popp & Manuela Ungureanu

165... Un interesant proiect interdisciplinar s-a născut din colaborarea UNAB – Departamentul Modă şi University of British Columbia din Canada. Un con-sistent grup de tineri canadieni înscrişi la un curs intitulat „Estern Europe at a Crosss Roads” urmau să parcurgă un traseu tematic în România, cu punc-tul terminus Bucureşti, pentru a se familiariza cu trecutul, istoria, geografia, tradiţiile şi obiceiurile acestei părţi a lumii. Erau printre ei sociologi, psi-hologi, filozofi, istorici în devenire preocupaţi de transformările de sistem din Europa de Est, ca şi de tot ceea ce ţine de antropologie culturală, intercul-turalitate şi globalizare.

Ei au fost invitaţi să lucreze, în echipe mici cu studenţii de la Design – Modă şi să traducă în instalaţii plastice, motive sau teme ale miturilor lo-cale şi universale pe care le cunosc şi în care într-un fel sau altul se regăsesc. O activitate de atelier, bazată pe studiul unor semne şi simboluri precum şi a unor tehnici de redare în forme şi volume cu valenţe artistice. Aşa au apărut într-un indedit spec-tacol – expoziţie din curtea şcolii, cu prilejul Galei Absolvenţilor 2012: Adam şi Eva ecologişti, Maurul

Eveniment ...Artişti şi filozofi ...

166

transfigurat în Zmeul tandru şi nu gelos cu prinţesa Ileana Cosânzeana şi alte construcţii, ilustrând con-cepte legate de toleranţă în convieţuirea globală, ori cultivarea respectului pentru natură şi resurse. Conlucrarea a dus fireşte, la cunoaştere şi întelege-re reciprocă, la împărtăşirea unor valori si la legarea unor prietenii. A fost şi un bun prilej de exersare a unor abilităţi de exprimare plastică şi verbală de ambele părţi, de comunicare transnaţională, care ar merita repetată.

Workshop-ul a fost coordonat de Unda Popp si Ma-nuela Ungureanu.

167

168

169

170

Date post:	18-Jan-2016
Category:	Documents
Upload:	ioanasanda
View:	112 times
Download:	8 times

Moda Obiect Costum Vesmant Teme de Cercetare

Documents