LECȚI A MODEL NR. 1

30 minute pentru a explica și a practica funcționarea posterelor pe pereți: Acest lucru poate fi făcut în limba țintă prin efectuarea unor mișcări/acte de interpretare, ca să clarificăm folosirea fiecărui poster: Rutina clarificării, Cuvintele Folositoare și “Locuri faimoase din…!” În timp ce formulăm un dialog pentru a ilustra o Clarificare de Rutină și Cuvinte Folositoare, profesorul joacă rolul ambelor părți (al profesorului și al elevului). Aici avem o mostră de dialog:

• Profesorul spune puține cuvinte, dintre care ultimul este deliberat neinteligibil. De exemplu, prezentarea unui telefon și atingerea lui din spate, în timp ce profesorul spune: “Aceasta

este o găzduire”. • Apoi, profesorul joacă rolul unui elev care, cu o figură înmărmurită, întrerupe pentru a cere

clarificări: “Îmi pare rău, “Puteți repeta, vă rog?” sau “Nu înțeleg ce vrea să însemne ”găzduire'”.

• Profesorul revine la rolul său de profesor și explică: “Aceasta este o casă” (desenând pe una dintre table), “și aceasta este husa/găzduirea pentru acest telefon mobil”, (atingând partea

externă a telefonului, când spune “husă/găzduire/housing”); • În cele din urmă, profesorul se reîntoarce la rolul de elev, își compune o figură satisfăcută și

spune: “Înțeleg, mulțumesc.”

Profesorul îi invită apoi pe elevi să repete Clarificarea de Rutină. Același tip de “mime” ar trebui făcut și pentru Cuvintele folositoare.

Rolul profesorului: Acționați într-un mod cu totul empatic, pe cât de mult posibil, pentru a arăta sensul și ajutorul memorizării. De-a lungul primelor lecții, fiți siguri că fiecare cursant și-a întrerupt lecția pentru a cere o clarificare, cel puțin o dată. Repetați scenele după câteva lecții, înainte ca elevii să se simtă încrezători pentru a folosi cuvinte și grupuri de cuvinte alcătuite în mod spontan.

14 minute de vizionare a unui clip video Acest exercițiu nu are menirea de a-i ”învăța” pe elevi conținutul unui videoclip, dar mai ales de a prezenta materialul pentru a fi folosit acasă, la studiul individual, unde învățarea adevărată are loc.

• Profesorul va arăta cursanților un videoclip scurt. Luând în considerare atenția scurtă pe care începătorii, mai ales, o au în faza de inițiere a cursului, alegeți un videoclip scurt (30 secunde, lungimea unui spot comercial la TV, este suficient).

• Înainte de proiecția video, profesorul introduce persoanele sau situațiile care apar în videoclip (arătând o imagine-cheie selectată din videoclip) și explică ce se întâmplă în

video și peste scopurile educative ale vorbitorilor. Profesorul nu explică cuvinte individuale.

• El/ea va repeta această informație după prima vizionare. • Apoi, el sau ea, va cere cursanților un simplu da/nu la întrebări cum ar fi: “Este ea

Jane?” (arătându-i imaginea, sau imaginea celorlalți oameni implicați în conversație); “Îi întreabă Jane despre naționalitatea lor?”.

Profesorul nu-i va cere niciunui cursant, în mod deosebit, dar îi va lăsa elevului dreptul de a decide cine îi poate răspunde. Acest lucru va dezvălui ceva despre personalitatea celor care învață.

Rolul profesorului: Aceasta este o activitate pregătitoare pentru cea reală, dată cursanților pentru a fi efectuată acasă. Clipurile video ar trebui să fie mai scurte de 30 de secunde pentru cei

mai începători în timp ce, pentru cei nu atât de începători, să fi ales un videoclip mai lung (până la 1 minut) și cere mai multe întrebări complexe. Fii limpede, simplu și folosește gesturi dacă întrebările nu sunt înțelese.

15 minute pentru a desemna sarcinile individuale de efectuat acasă: Retrăgându-se pe Locul liber, profesorul explică cursanților tema de casă. În Locul liber, înainte de a da sarcina: • Profesorul explică importanța faptului de a ține un Jurnal care să fie folosit pe parcursul întregului

curs. Acasă, după fiecare lecție, cursanții își notează ceea ce au învățat. Acest lucru le dă lor sentimentul că fac progrese, în afara faptului că își sedimentează ceea ce au auzit în clasă. Ei sunt sunt rugați să țină ACASĂ caietul pe post de Jurnal, de ex., ei îl pot aduce în clasă pentru comparații cu alți cursanți, cât și pentru revizuirea lecțiilor anterioare.

• Profesorul încarcă într-un canal Youtube special creat pentru cursul de Engleză, videoclipul zilei. Le

dă și cursanților numele canalului pentru a-l găsi acasă. Pe pagina web videoclipul va fi intitulat “Video 1. “Titlu”. Profesorul va folosi această pagină pentru videoclipuri adiționale și activități, dându- i un număr de identificare și titlu fiecărui video și activități.

Desemnarea temei pentru acasă (profesorul este încă în Locul liber) • Re-vederea videoclipului. Acasă elevii privesc video din nou, ori de câte ori doresc.

• Scrie în Jurnal: Înainte de lecția următoare, cursanților li se cere să își treacă în Jurnalele lor

numele obiectelor pe care le identifică în videoclip, în limba țintă. • Profesorul le dă cursanților câteva puncte de reper, despre cum să găsească traduceri online,

folosind dicționare online, oferindu-le chiar și câteva link-uri. • În Jurnalul lor, cursanții trebuie să scrie simplu: “Video 1. “Titlu”, înainte de a scrie numele

obiectelor. • Profesorul explică cursanților că în acest stagiu lor nu li se cere să înțeleagă cuvintele (atât scrise,

cât și vorbite), astfel încât ei nu au nevoie să se streseze singuri, ci doar să asculte sunetul limbii. După explicația temei de casă și a felului în care trebuie efectuată, profesorul părăsește Locul liber și se mută în clasa limbii țintă, spunând la revedere elevilor săi.

Cursanții trebuie să găsească numele obiectelor și să și le noteze în jurnalele lor folosind limba țintă, prin a găsi, pe Internet, cuvintele. Profesorul îi informează pe elevi cum să găsească cuvintele: Google traducere, un dicționar web bilingual, un site web cu frazeologie în limba țintă, sau să pună un transcript pe film, denumind obiectele care apar. Profesorul nu le sugerează nicio modalitate expresă, ci doar le dă cursanților o idee despre modul în care pot să-și ușureze cercetarea: depinde de ei să-și găsească propria lor metodă, pe care ei să o împărtășească cu membrii grupului lor de-a lungul lecției următoare, și, în anumite cazuri, cu clasa întreagă. Această activitate este structurată într-un fel în care cursanții se obișnuiesc cu sunetul limbii și cu ascultatul activităților încă de la prima lecție, evitând astfel să exagerăm rolul gramaticii.

Rolul profesorului: în această activitate folosirea limbii L1/lingua franca dă posibilitatea elevilor să înțeleagă mai bine sarcinile și să devină independenți mai repede și mai responsabil. Deci, stați în Locul liber tot timpul, pe parcursul acestui stagiu.

Note asupra Lecți ei Model nr. 1 Folosirea posterelor este foarte importantă pentru toate lecțiile (și pentru toate nivelurile de limbă). De la prima lecție înainte, cursanții trebuie să întrerupă în limba țintă când au nevoie de clarificări și cand cer ceva. Scopul acestei activități este să îi facă pe cursanți conștienți de sarcina învățării lor. Prin folosirea comenzilor verbale pe postere, ei pot cere profesorului să se oprească și îi pot cere să reia (ca și cum ei ar opri un video și l-ar pune să se reia, pentru a se îmbunătăți ascultarea) și apoi să-i spună profesorului să-și continue lecția. Acest lucru “asumați-vă” atitudinea contrastează cu elevii tradiționali, pasivi, car enu întreabă întotdeauna atunci când nu înțeleg ceva și care chiar pretind că au înțeles chiar și când nu este adevărat. La acest nivel, un jurnal minimal va conține simple cuvinte. Un jurnal extrem de complet, care se va dezvolta, pe parcursul învățării cursanților, ar putea conține de la simple cuvinte inițiale, până la structuri mai complexe, cele mai multe dintre acestea din același video sau din altele. La început, profesorul cere să se facă activități mai simple (obiecte, mulțumiri etc.), apoi poate să treacă să descrie acțiunile în video, în descrierile oamenilor etc., și, de asemenea, să încerce, ca elevii săi să schimbe acțiunile în video cu diferite forme, dialoguri, mesaje publicitare și așa mai departe ... Pe parcursul revizuirii jurnalelor în clasă, activitate efectuată de către colegi și/sau de către profesor, elevii pot să compare și să schimbe ceea ce ei nu au înțeles, în scopul unei învățări foarte eficiente și efective. Profesorul nu cere cursanșilor jurnalul, dar ei singuri și-l aduc și-l corectează. Pe parcursul reviziei Jurnalelor (revizuirea lecției anterioare), profesorul poate să se retragă pe locul liber și să ceară cursanților săi să enunțe cuvintele; asta îii va permite profesorului să poată critica folosirea unor anumite proceduri nefolositoare pentru procesul de învățare (de exemplu Google translator) și să aprobe folosirea celorlalte surse (pagini web cu frazeologie în context, sau dicționare online). Considerați i pedagogice l a Lecți a M odel nr. 1 Observați că primele lecții sunt orientate mai mult către rezultatul oral; doar câteva activități sunt făcute cu privire la a scrie și/sau a vorbi în limba țintă. Faptul că elevilor li se cere să scrie câteva cuvinte în jurnalele lor de acasă, descoperindu-le pentru ei înșiși, în limba țintă, este o invitație să devină autonomi în învățarea unei limbi străine: cursanților li se permite să descopere lucruri de unii singuri. Odată ce jurnalele sunt ținute acasă, pe parcursul lecției, elevii pot lua notițe (nu în jurnal) dacă ei doresc, și apoi să le copieze din nou când le trec în jurnalele lor. Deci, amintiți-le elevilor voștri că Jurnalul nu ar trebui folosit în clasă, ci DOAR acasă. Luarea de notițe nu este cerută și nu ar trebui nici încurajată. Când elevii iau notițe, ei nu mai sunt atenți total la lecție, ci ei sunt concentrați să scrie cât de mult pot. Ei ar trebui încurajați să urmărească lecția în total, pentru a-și aminti și a-și lua notițele după ce a trecut lecția, în Jurnalul lor de acasă, atunci când ajung acasă. Și, pe măsură ce revăd Jurnalul, la începutul fiecărei lecții, ei își vor aminti conținutul lecției anterioare, chiar mai bine decât dacă ei și-ar fi notat în jurnale toto ceea ce profesorul a evidențiat la tabla sau în conversație cu colegii lor. Dacă elevii nu au realizat ce greșeli au avut, nici nu are importanță, în această fază a cursului. La urma urmei, ceea ce ei învață cu adevărat, efectuând această sarcină, este să-și ascută sensibilitatea cu privire la sunetul noii limbi, la fel și cu memoria lor; în plus, își mai asumă și responsabilitatea de a relua acasă ceea ce au dobândit în clasă. Aceste procese sunt graduale și este nerezonabil să ceri un grad de perfecție imediat. Sarcina de a scrie în jurnalele lor dă elevilor o oarecare stăpânire a formelor scrise în limba țintă, fără nicio altă înstrucțiune explicită din partea profesorului. Această procedură contrazice, desigur, ceea ce unii educatori spun despre cum să se dozeze și cum să se prezinte ”itemii” de învățare, într-un mod progresiv.

Cursanții sunt învățați să studieze de unii singuri, să ia inițiative, fiecare dintre ei în armonie cu propriul ritm de dezvoltare (și în deplină armonie cu presiunea locului său d emuncă sau a obligațiilor de familie).

LECȚIA MODEL NR. 2

Pentru fiecare activitate în lecțiile următoare, de acum înainte, profesorul explică sarcinile în interiorul Locului liber, doar când i se cere de către elevi. 1 minut exercițiul de liniște - silence exercise

20 minute revizuirea lecțiilor anterioare astfel încât cursanții să-și poată verifica de unii singuri Jurnalele Profesorul cere elevilor săi să-și compare între ei Jurnalele, în interiorul grupului. Liderul de grup strânge toată lista de nume de obiecte și, de asemenea, instrumentele folosite de către fiecare cursant pentru a duce la îndeplinire sarcina, apoi transmițând informația întregii clase. Profesorul scrie toate cuvintele pe tablă, astfel încât elevii să poată verifica și să corecteze pronunția/scrierea. Dacă un elev are nevoie să știe sensul unui cuvânt nou, el trebuie să folosească una dintre întrebările puse în posterul Clasificarea de Rutină, cum ar fi “Ce……înseamnă?”, și un elev din grup care a dat acel cuvânt să mimeze sensul cerut. Profesorul intervine doar dacă îi este cerut acest lucru de către cursanți. În lecțiile viitoare răspunsurile pot fi mai variate și mai complexe, cum studenții au experimentat cu limba țintă.

Profesorul, înainte să înceapă cu vizionarea videoclipului,repetă practica Clarificării Rutinei în limba engleză, folosind variate exemple și învitând cursanții să practice unii cu alții.

14 minute vizualizarea aceluiași video - lecția nr. 1: Profesorul arată cursanților săi același video, explicând încă o dată cea mai importantă informație despre acesta și scopul folosirii lui, în același fel ca la prima lecție.

40 minute ascultare activă – grup de lucru Pentru prima dată profesorul va distribui o sarcină fiecărui grup: - Prima sarcină poate fi să identifice și să repete cele mai evidente fraze (sau părți de frază) folosite

pentru interacțiuni între oameni sau folosite să comunice mesajul în video (depinde de felul filmului video), încât ei să devină capabili să prindă din ce în ce mai mult cu fiecare exprimare.

- Membrii grupului practică frazele pe care le-au găsit. Pronunțarea greșelilor nu sunt relevante la acest stagiu, totuși corectarea din partea colegilor ar trebui să fie încurajată.

- Fiecare grup raportează clasei propozițiile pe care le-au practicat. Grupul alege cele mai asemănătoare pronunții. Profesorul întreabă sensul cuvintelor și folosirea fiecărei propoziții. - Profesorul scrie propozițiile pe tablă pentru a corecta pronunția. - Cursanții pot să-și ia note acasă scriindu-le în jurnal.

La acest moment, elevii știu deja intenția fiecărei afirmații astfel încât ei nu au nevoie să înțeleagă fiecare cuvânt sau formă sintactică pe care o aud; sarcina lor este simplă, ei trebuie să repete cuvintele care par a fi cele mai proieminente, fie din cauza stesului, a tonului, a duratei sau orice altceva. Acest lucru îi învață să se focuseze pe cuvintele subliniate când ascultă vorbitorii de limbă engleză, și acordă mai puțină atenție acelor cuvinte pe care vorbitorii înșiși le deformează din punct de vedere fonetic – o abilitate cheie în ascultarea și înțelegerea limbii engleze. Pentru ascultarea de grup, o idee bună, dacă e posibil este ca cel puțin un membru al grupului să

aibe un smartphone conectat la Internet, să asculte video nr.1 pe canalul youtube al clasei. Un smartphone per grup este suficient dacă speaker-ul telefonului este dat tare și limpede suficient, dar nu atât de tare, astfel încît să nu le deranjeze pe celelalte grupuri, totuși. Dacă nu este o posibilitate de folosire a smartphon-urilor, pot fi folosite și alte instrumente cum ar fi computere, CD-uri etc. Rolul profesorului: În timp ce cursanții duc la îndeplinire sarcina, profesorul stă deoparte și intervenine doar dacă cei care învață cer ajutorul. Mișcându-se în jur și observând interacțiunea dintre cursanți este deasemenea posibil să și afle câte ceva despre personalitățile lor, folositoare în a le propune câte ceva potrivit lor, ca sarcină, în viitor

15 minute ca să le dați sarcini individuale de efectuat acasă. Profesoru merge în locul liberși explică cursanților că, înainte de ora următore, ar trebui să repete acasă exercițiil epe care le-au făcut în clasă ca grup: asta înseamnă că ei ar trebui să spună cu voce tare propozițiile subliniate în materialul video deja aflat în posesia lor, pe care ei deja le-au practicat. Ei le scriu în Jurnalui propriu. În următoarea lecție fiecare cursant își va aduce Jurnalul pentru a compara ceea ce și-a scris cu aproximație cu ceilalți cursanți din grup.

Cum cursanții nu au idee despre regulile de pronunțare ale limbii engleze, explicațiile că ei pot să scrie orice pare ca cea mai bună reprezentare a cuvintelor subliniate pe care ei le aud. Elevul nu trebuie să știe că acel cuvânt este în limba engleză sau ce înseamnă el. Este de ajuns să ghicească ce grup de sunete constituie acel cuvânt și să scrie acele sunete în Jurnal.

Rolul profesorului: Prăstrați un rol pasiv, doar explicați cum să ducă la îndeplinire sarcina. Fiți prgătiți să înfruntați posibile plângeri (adulții de obicei sunt speriați să greșească în fața tuturor), reasigurați-i că perfecțiunea nu este cerută, și spuneți-le că toate acestea constituie primul lor pas către câștigarea independenței lor. Acest lucru se potrivește cu predarea Montessori: este la latitudinea cursantului să se responsabilizeze cu privire la învățare, incluzând verificarea răspunsurilor, facând o evaluare onestă a ceea ce a lipsit și, dacă e nevoie, să caute un ajutor liniștitor din partea profesorilor.

Note pentru Lecț i a Model nr. 2 Această activitate ar putea părea complicată și peste capacitatea (sau interesul) orcărui cursant – în mod special un funcționar, extrem de obosit seara, după o lungă zi la birou și apoi îndatoririle de acasă. În realitate, funcționarii – la fel ca și pensionarii, studenții de la universitate și doctorii din spitale – toți găsesc acest tip de exercițiu mai puțin provocator decât execițiu de gramatică tipic și mult mai util în a-i ajuta pe ei ”să audă” lucrurile mai mărunte care le scapă când ascultă o limbă străină. În această activitate de ascultare, cursanții nu primesc transcrieri. Totuși, într-o anumită maăsură, un transcript scris ar clarifica multe dintre cele spuse în videoclipuri: Văzând textul scis nu-i ajută pe cursanți să audă mai bine. Astfel când cursanții aud un nou videoclip în limba țintă, ei au aceiași impresie de a asculta ”mici lucruri” confuze cu nicio șansă de a le stăpâni; astfel, în acest caz transcrierea devine o adăugire necesară. Considerați i pedagogice asupra Lecț i ei M odel nr. 2 Maria Montessori ne-a învățat că ar trebui să-i ajutăm pe cei care învață să exploreze realitatea cu care ei se întâlnesc, nu cu anumite substitute (ca ”transcripturi scrise” în cazul de față). Materialele de învățare ar trebui să se orienteze pe aspecte unice ale acelei realități, fără a o falsifica. Exercițiul de față chiar face asta: îi face pe cursanți să exploreze lumea sonoră a limbii țintă cu care ei intră în contact, tratând-o ca sunet, și abia apoi ca și ”cuvinte” sau ca scriere. În predarea Montessori, profesorul nu are nevoie să verifivice Jurnalele cursanților deoarece el nu trebuie ”să pună o notă”, care va conta pentru absolvirea lor finală. Aceasta deoarece, în predarea Montessori, nu există note și nu exisă grade. Dacă instuția profesorului insistă ca profesori să dea note, profesorul poate să ceară cursanților, din când în cînd, să-și aducă Jurnalele în clasă. Membrii fiecărui grup, prin verificarea și compararea Jurnalelor, vor de note pentru curs. Ar trebui să fie clar că, după aceste prime două lecții, prdarea libbilor stăine în stil Montessori elimină automat cauzele de stres și inhibiție care se găsesc în orele de a doua limbă, așa cum s-a afirmat în Capitolul al doi-lea. Nu există stes deoarece cursanții: își asumă responsabilitatea propriei învățări; își asumă desemnarea notelor. Nu există inhibiție deorece: 1) cursanții se pregătesc să ducă la îndeplinire o sarcină în interiorul unui ”grup suport” de colegi; 2) grupul oferă suport fără a judeca și exemple cu privire la modalitatea de rezolvare a sarcinilor; 3) sarcina însăși este dată în siguranța celui care o stăpânește; 4) limba este explorată natural, așa cum cursanții o experimentează (nu prin elaborări mentale de gramaticieni). Când copiii mici de familii înstărite învățau odinioioară o a doua limbă de la bonele lor, sau când, astăzi imigranți analfabeți învață o a doua limbă prin contact cu vorbitorii nativi, cu toții au urmat în mod clar obiectivele subordonate listate mai jos. Obiectivele pe care ei le-au descoperit sunt pe departe mult mai ușor de obținut decât ar pute fi vreodată studiul gramaticii unei a doua limbi și cuprinderea unei cărți de exerciții. În timp ce studiul gramatical al unei limbi are o valoare de necontestat pe care disciplina intelectuală i-o conferă, este cel

mai puțin eficient mod de a învăța o limbă vie pentru scopul practice. Mai mult, disciplina intelectuală poate fi dobândită tot la fel de bine și mult mai folositor prin studierea celei de-a doua limbi ca un sistem conceptual după ce l-am dobâdit ca o dorință evidentă și cu sens cultural (ceea ce vorbitorii nativi fac cu copii lor ca acea limba L1). Toate acestea nu înseamnă că limba ar trebui predată adulților în același mod în care copii mai mici învață limba lor L1: adulții au dobândit deja instrumentele intelectuale și aptitudinile sociale care ar trebui să fie considerate drept un avantaj. Dar asta înseamnă că limbile străine ar trebui predate adulților cu obiectivele pe care copii mici și imigranții le urmează în învățarea celei de-a doua limbi, obiective pe care adulții pot mai ușor și mai repede să le atingă decât copii, având avantajul instrumentelor lor intelectuale și al aptitudinilor sociale.

LECȚI A MODEL NR. 3

Profesorul salută elevii pe măsură ce intră, chemându-i pe numele lor englezesc.

Cum să-și amintească profesorul fiecare nume după un număr de lecții? Deși nu am mai menționat până acum, după ce s-au format grupurile în timpul celei de-a doua lecții, profesorul cere fiecărui elev să aducă o fotografie personală. Apoi, during the third lesson, the teacher asks the group leaders to write the English-language name of each student under each photo. The greeting routine will be repeated at the beginning of each lesson, to mark the students' transition into an English-speaking world.

1 minut exercițiu de liniște O procedură este urmată.

10 minute, revizuirea lecției anterioare (astfel încât cursanții să poată să-și verifice singuri jurnalele) Profesorul se mută în Locul liber, cere elevilor săi cum sunt răspunsurile or în comparație cu ale celorlalți. Chiar dacă nu sunt necesare clarificări, profesorul ar trebui să repete cele mai importante propoziții și folosirea lor, învitându-i și pe cursanți să facă același lucru. Aceasta este pentru a-i ajuta pe cei din urmă ”să-și intre în ritm”, prin folosirea unor tipuri de exprimare în limba engleză (vezi: rolul Profesorului). Profesorul pune să meargă videoclipul încă o dată și îl oprește la intervalele unde sunt pronunțate acele propoziții, astfel încât elevii săi să-și poată corecta pronunția. După aceasta este încurajat și jocul de rol în care cursanții vor folosi aceste propoziții în diferite situații de comunicare.

10 minute, prima temă pentru lecția următoare Aflându-se încă în Locul liber, profesorul prezintă cele două misiuni ale lecției care va urma. Acesta le explică faptul că, începând de acum înainte, pentru a face tranziția la o lume în care se vorbește doar în limba engleză, cursanții se vor comporta diferit de cum intră în clasă -ceva preătit sau care este reprezentativ pentru o societate de limba engleză sau ceva pe care cursanții pot sa-l stabilească ca element fix sau emblemă și care să conțină un slogan referitor la Marea Britanie, lucru pe care să si-l pot pune pe bluză înainte să intre în clasă. http://bit.ly/brit-slogan.

Sceastă cerere împreună cu salutul profesorului care le folosește numele cursanților în limba țintă, posterele de pe perete care îi introduc în cultura soscietății țintă, minutele de liniște, o farfurie cu dulciuri aparținând culturii țintă, pusă pe birou, pentru ei, în scopul de a se servi și, desigur nevoia de a flosi limba țintă (cel puțin de a cere profesorului să se mute în Locul liber), toate aceste lucruri creează un spațiu aparte în viața obișnuită a cursanților și cultura și limba lor L1 . Afișând ceva britanic (sau american sau australian sau altele), înainte de a intra în clasa de limba engleză poate fi și un semn ”Rit de trecere” în lumea limbii țintă. Această abilitate de ”a transforma conștiința cuiva” și de ”a pune pe altcineva în locul interlocutorului” este o achiziție de valoare inestimabilă flositoare, chiar și în cultura proprie a cuiva. Mai mult, acest lucru îi face pe cursanți mai perspicaci și îi ajută să depășească stereotipurile.

Profesorul apoi iese din Locul liber și , înainte de a începe cu vizionarea videoclipului, repetă practica Clarificării Rutinei în engleză, flosind numeroase exemple și invintând cursanții să practice unii cu alții.

15 minute vizionarea unei conversații video Vizionarea exercițiului urmează standardul audio-vizual și procedurile de ”abordare comunicativă” care au fost ilustrate mai sus. Profesorul va arata elevilor un scurt videoclip cu un interviu luat unui vorbitor nativ de limba engleză. Acest extract de 24 de secunde este folosit și în Proiectul Imagine (vezi http://www.worldenough.net/picture/). Aici cei care iau interviul sunt doi studenți olandezi care așteaptă la ieșirea dintr-un muzeu, turiștii din Amsterdam; cei intervievați sunt doi turiști britanici în vacanță în Amsterdam, care tocmai ce au sosit la muzeu. Profesorul ar fi trebuit să încarce acest videoclip în canalul Youtube al cursului de engleză, înainte de a începe lecția: https://dl.dropboxusercontent.com/u/4013735/interview1-picture.wmv 25 minute pentru a introduce grilele de evvaluare

Profesorul va distribui copii ale unei grile speciale de evaluare fiecărui student și apoi se va duce înapoi la Locul liber pentru a explica cum se folosesc acestea. Lista cu grilă conține patru ticuri comportamentale care îi caracterizează într-un mod stereotip pe britanicii vorbitori de limba engleză, când fac afirmații: 1. ezitare, 2. afrimație, 3. exprimarea opiniei personale. Tabel 1

Indicați ticurile cu “/” . (“////” = 4 ticuri) Total

1. ezitare

2. afirmare

3. opinii personale

Grila este în limba engleză, astfle încât profesorul trebuie să traducă fiecare termen pentru elevi, dacă nu pot înțelege. Cursanții fiecărui grup de lucru vor privi videoclipul din nou. Fiecare dintre ei va nota, în grilă numărul și tipul ticurilor observate și, când videoclipul s-a încheiat vor confrunta între ei și cu ceilalți din celelalte grupuri. Dacă există discrepanțe mari (deobicei există), cursanții acelui grup vor face exercițiu din nou. Fiecare grup va înmâna grilele completate profesorului care, înainnte să de a răspunsurile cere grupurilor să-și schimbe rezultatele pentru a facilita înțelegerea comună. După ce profesorul a dat rezultatele, monteză videclipul din nou și scrie într-o grilă ca următoaarea, cuvinte sau frânturi de propoziție folosite pentru scopurile de comunicare 1, 2, 3,: Tabel 2

Cuvinte /propoziții

1. ezitare (exemplu: Mmmm! Nu știu)

2. afirmare (examplu: Da, așa este)

3. opinie personală (examplu: Cred că…)

Apoi profesorul pune întrebări cursanților cerându-le să practice și să interpreteze folosind cuvintele / frânturile de prepoziții găsite (examplu: Profesorul: “Este frig astăzi?” Cursanții: “Mmmmm! Nu știu”)

19 minute pentru indicarea sarcinii individuale de efectuat acasă

Profesorul se va duce încă o dată în Locul liber, pentru a ilustra o nouă grilă. Cursanții, după ce ascultp videoclipul de câte ori au nevoie, ar trebui să-și noteze secundele când aud cuvintele de ma jos: Tabel 3

Cuvinte Câte secunde

Yeah

Cred

Presupun

Bine

erm, uh, mmm Acasă, aceștia din urmă, își notează in Jurnalele lor acele cuvinte și folosirea lor în comunicare care trebuie să fie scrisă folosind afirmațiile ca în tabelul 1 (1. ezitare, 2. afirmație, 3. exprimarea opiniilor personale) Următoarea lecție profesorul scrie răspunsurile corecte pe tablă și cursanții caută în Jurnalele lor și își îndeplinesc sarcina.

Rolul profesorului: Profesorul ar trebui să acorde atenție rolului potrivit în limba engleză, mai mult decât pronunțarea corectă a cuvintelor individuale, pentru a se face înțeles. Acest lucru este valabil și pentru alte limbi, desigur. Profesorul ar trebui să explice această parte elevilor săi, pentru a-i ajuta să performeze în aptitudinile lor de ascultare, fără a se bloca la înțelesul fiecărui cuvânt în parte. Noi toți știm că traducerea ar trebui evitată și că, în cea mai mare parte a timpului, e mai bine să dâm elevilor șansa să deducă sensul cuvintelor din context. Dar ca să ducem la îndeplinire sarcina aceasta, este necesar ca cei care învață să înțeleagă perfect instrumentul cu care lucrează, cât și felul în care să-l folosească. Exercițiul de a completa grilele a avut menirea de a pregăti cursanții pentru sarcina pe care o aveau de îndeplinit acasă. Activitatea din Tabelul 2 va introduce cursanții, începând cu a 3-a lecție, într-o conversație în limba țintă. Această parte ar trebui să fie repetată de mai multe ori, pe parcursul lecțiilor următoare, și ținută la zi cu celelalte, pe masură ce aceștia din urmă vor deveni mai familiari cu uzul limbii, în diferite forme de comunicare, ca și comportamentul cultural. Aceste re-adaptări ar trebui făcute direct de către cursanți, ori de câte ori gasesc o formă de comunicare nouă, având încurajarea profesorului.

Note asupra Lecți ei Model nr. 3 A doilea exercițiu în clasă (tabel 1) și urmând indicațiile temei avute (tabel 3), această sarcină cu privire la fonologie, poate părea într-adevăr un exercițiu complicat și abstract, de puțin folos unui elev care are foarte puține cunoștințe cu privire la limba țintă. În realitate, este exact invers. Pentru că această strategie să-i facă pe cursanți să se concentreze pe aspectele materiale ale limbajului așa cum e el vorbit; acest lucru îi face capabili să acorde mai multă atenție cuvintelor cheie ale limbii țintă, cele cel mai mult întâlnite în viața reală. În alte cuvinte, ei învață să ”audă” în limba țintă (limba engleză, în cazul de față) mult mai distinct, și să ghicească cuvintele și sensurile mult mai ușor. Acest exemplu este o versiune simplificată și poate fi adaptat de către profesori, folosind diferite sunete și cuvinte cheie pentru a le face mai bine înțelese. În plus, cursanții găsesc exerciții, ca cel deja descris mai sus, mult mai interesante decât exercițiile tradiționale, cele mai multe dintre ele focusate pe reguli gramaticale pe care, de obicei, cei care învață o limbă străină, le gasesc inutile în viața reală și plictisitoare. Ecercițiul de clasă din tabelul 3 poate fi considerat ca “ușa de intrare” în comunicarea în limba țintă și în cultura acesteia, așa cum elevilor li se cere nu doar să folosească cuvintele potrivite (sau frânturile de fraze) pentru un anume scop de comunicare, dar și să acționeze în felul în care comunicarea în limba țintă o cere. Considerați i pedagogice l a Lecți a Model nr. 3 Educația tradițională cu alte cuvinte, îi obligă pe cursanți să se focuseze pe construcțiile mentale, acelea pe care gramaticienii le-au descoperit (sau cred ca le-au descoperit), într-o limbă dată, deobicei, în forma sa scrisă, și apoi să le aplice pe acestea fenomenului de limbaj verbal țintă întâlnit pe parcursul lecțiilor. Totuși educația Montessori începe cu realitatea experimentală pe care cursanții o consolidează în timpul ecțiilor, fie pe Internet, fie în interviuri stradale, fie în schimbul de videoclipuri, cu elevi din alte țări. Acest lucru îi ajută pe elevi să descopere realitatea întâlnită în materilele de învățare pe care le selectează și să se focuseze pe fenomenul cheie întâlnit. Astfel învățarea limbajului tradițional și învățarea limbajului în metoda Montessori au până la urmă multe puncte comune; aceste două tipuri de învățare acționează totuși diferit, printr-un proces de descoperire diferit cu un rol diferit al profesorilor și al elevilor.

LECȚI A MODEL X Această lecție a fost denumită “X” deoarece este o lecție pentru rezultat, și profesorii pot decide când vor începe cu activitățile de comunicare reală, avnd în vedere nivelul dobândit de către elevi.

1 minut exercițiu de liniște Următoarea procedură obișnuită se implementează.

Revizuirea lecției anterioare (astfel elevii pot să-și verifice singuri jurnalele)

Practica clarificării rutinelor în limba engleză, folosind exemple variate și invitând cursanții să practice unii cu alții

Profesorul se mută în locul liber și explică sarcinile zilei:

Analiza informației culturale despre viața în țările vorbitoare de imba engleză. Scopul activității: Cursanții trebuie să distingă ceea ce este diferit în Marea Britanie și SUA. Instrumente: Videoclipuri. Example de videoclipuri britanice sau de diferite origini (la fel americane, australiene etc., videoclipuri sunt disponibile pe Internet: Travelogue :http://www.youtube.com/watch?v=MKzD9fAyD_Y ; http://www.youtube.com/watch?v=jyp7icIOuEs

Sociological :http://www.youtube.com/watch?v=KUcEAMqJXaw http://www.youtube.com/watch?v=h0kQ4pEAN2A), Ethnographic :http://www.youtube.com/watch?v=h0kQ4pEAN2A ; http://www.youtube.com/watch?v=LLp4QxkMIFs).

Activitate:

fiecare grup își alege propria ”identitate” – americană, britanică, australiană etc., - și privește videoclipul care este în legătură cu faptul că și-au ales o anumită identitate;

ficare membru al grupului își ia notițe despre comportamentul oamenilor și modul de comunicare pe care-l văd și-l aud în timpul vizionării clipului;

fiecare grup colectează toate observațiile și practicile în interiorul grupului: pronunțarea corectă, comportament și tipuri de comunicare, în acord cu identitatea aleasă așa cum a fost vazută în video;

liderul, cu ajutorul celorlalți membri împarte notele și practicile, cu voce tare în clasă, pentru comparație;

cum suntem la un nivel începător, profesorul corectează pronunția sau afirmația doar dacă este strict necesar.

Stabilirea temei pentru lecția următoare

În Locul liber (dacă e necesar), profesorul cere cursanților să practice engleza americană (sau britanică, australiană etc.), pronunția (în funcție de identitatea grupului) prin învățarea unor hituri pop recente. Cântecele pot fi învățate chair pe nevăzute, dacă elevul nu are timpul de a descoperi sensul cuvintelor, sau, ca o extensie a acestei activități, ei pot traduce versurile, folosind dicționarul on line (nu traducători).

În acest exemplu luăm în considerare videoclipurilor cu subtitrare și videoclipurile care conțin doar imagini. Această activitate poate fi adaptată la toate nivelele, deci pentru un nivel mai ridicat, alegem viodeclipuri mai complexe.

Rolul profesorului: Încurajați acest tip de activitate: permite cursanților să practice imba vorbită și să mergă mai în profunzime, atingând aspectul psihologic al procesului de învățare. De fapt, acest lucru ușurează sentimentul identității de grup, ajută să se elimine blocajele afective datorate simțului loialității față de propria limbă și cultură. Într-un cuvânt: ajută la deschiderea minții cursantului, lucru care înseamnă o învățare mai ușoară. Pe Internet sunt multe instrumente pentru ascultarea pronunțărilor, așa cum unele dintre videoclipuri, sugerate mai sus, sunt ”fără sonor”. Explocați cursanților că folosirea mijloacelor de traducere automate nu ajută învățarea, așa cum nu există activitate de memorare și adesea aceste traduceri sunt departe de înțelesul originar, în timp ce folosire a unui dicționar pentru un cuvânt (on line sau tipărit), este o acțiune activî și ajută memorarea.

3.1 Comentarii finale asupra Lecțiilor 1, 2, 3 și X Lecțiile model pe care tocmai le-am descris arată cum este posibil să faci o lecție de limbă străină cu niște cursanți care devin responsabili pentru propria lor învățare și în care misiunea profesorului este:

• să nu predea, • să nu judece, • să nu corecteze teme, • să nu dea examene, • să nu țină întâlniri plictisitoare care să ”programezel” parcursul cursului, • să nu caute răspunsuri la întrebările cursanților (ei ar trebui să și le dea singuri), • să nu motiveze cursanții, • să nu motiveze, • să nu-i disciplineze, • să nu facă nimic pe parcursul lecției cu excepția prezentării materialelor și a observației

cum aceștia le folosesc, pentru a știi cum să elimine sau să schimbe data viitoare problemele întâlnite. Întradevăr, deși poate ărea un paradox, metoda Montessori demonstrează fără îndoială că cu cât profesorii predau mai puțin cu atât mai mult se bucură de procesul de predare iar elevii lor învață mai repede. 3.2 Sugestii petru crearea propriului curs de limbă Montessori.

Mai jos câteva sugestii practice:

Săajungisă-țicunoșticursanții/elevii 2

Pentru a structura un curs care corespunde intereselor și nevoilor cursanților trebuie să definim cine sunt cu adevărat ei, luând în considerare formația lor de bază, punctele de vedere și diversitatea așteptărilor. Nu este posibil să structurezi un set de lecții adaptabile la orice situație educațională. Aceasta înseamnă că profesorii trebuie să descopere ceea ce cursanții lor cred că vor și apoi să descopere ceea ce ei vor cu adevărat. Cursanții pot de fapt să fie motivați inconștient mai mult decât nevoia de a folosi limba țintă în motivația lor inițială. De exemplu: nu doar pentru serviciu. Elevii dint-o companie pot într-un mod secret să aibă dorința de a lua o pauză de la birou, dea ieși din rutina lor zilnică, și de a învăța despre alte moduri de viață din alte locuri; acest lucru va deveni clar prin interesul arătat față de materialele care ilustrează cultura, mentalitatea și viața socială a limbii țintă. Sau ei ar putea fi în mod inconștient motivați de dorința de a depăși traumele de învățare (și de a reduce deficiențele) dobândite de-alungul copilăriei la școală. Acest lucru va deveni clar prin interesul pe care ei îl arată față de materialele care le permit să înțeleagă și să memoreze difucltățile gramaticale ale limbii țintă, într-un mod neamenințător (prin folosirea autocorectării, de unii singuri, acasă). Într-un curs Montessori profesorii îi ajută pe cursanți să învețe ceeea ce ei vor cu adevărat, prin observarea lor și prin faptul că le furnizează materialele potrivite. Un profesor Montessori, ca să fie capabil să-și ghideze cursanții către descoperirea celor mai intime și inconștiente nevoi de învățare, ar trebui să-și cunoască elevii chiar de la început, având mici discuții cu ei înainte 2 Vezi tabel 1 ”Manegementul stresului” și Analiza de Nevoi - tabel 1 și ”Anexe”

Contribuțieesențialăpentruobținereaderezultatelaniveluriledeîncepători(începătorilaA2) Pe parcursul primelor lecții ar trebiui să fie auzit și văzut mai mult, puțin vorbit și puțin scris. Dacă este posibil să gătești în cultura țintă în clasă, se va crea atunci mirosul, gustul și simțul. Folosirea videoclipurilor, filmelor, fotografiilor, dansurilor populare cu pașii ilustrați pe postere și denumiți de către profesori sunt instrumente sugerate și activități care activează simțurile încă din prima zi, și care produc un real răspuns fizic total la învățare și memorare naturală. .

• Despre scris: Deși cursanții încep să învețe limbă nouă cu puțin scris, ei își îmbunătățesc această atitudine prin observarea profesorului (Maria Montessori numește aceasta ”perioada

tăcută”). Profesorul ar trebui să încurajeze elevii să găsească singuri formele corecte și propozițiile, sugerând și legături către forumuri și posibilități de discuții on-line, ca și dicționarele valabile pe Internet.

• Despre gramatică: Câteva cărți de gramatică ar trebui să fie disponibile în interiorul clasei, astfel încât cursanții să le poată consulta ori de câte ori au nevoie. Cărțile de gramatică ar trebui să fie în limba L1 a cursanților pentru nivelurile de începători (până la A

2) ca să-i ajute să devină autonomi fără intervenția profesorului – exemplificând motto-ul Montessori: ”Ajută-mă să fac singur”. Odată ce nu există o singură, ”oficială” carte pe care toată clasa o folosește întregul material didactic disponibil în clasă, constituie de facto ”cartea de curs”. Într-o clasă Montessori, profesorul ESTE o bibliotecă a clasei de asemenea: cunoștințele sale sunt o resursă la dispoziția cursanților când aceștia au nevoie.

Formularele de prezență pentru proiecte individuale sau de grup cu autoevaluare la sfârșit. Asemenea proiecte sunt echivalentele ”testelor” sau ”referatelor” în anumite cursuri. Fiecare formular de prezență prezent în clasă pe perete astfel încât cursanții să-și poată adăuga numele, indică câteva proiecte propuse de către profesor care durează cel puțin o săptămână, pentru a fi făcute în afara clasei. Un exemplu poate fi implementarea și apoi luarea unui interviu la vorbitori nativi de-ai limbii țintă folosind limba lor potrivit nivelului studenților; interviurile ar trebui înregistrate și făcute ad-hoc. Săptămânal, la ănceputul lecției, profesorul sau grupul de lideri cer informații despre proiect și își notează progresul făcut de fiecare student sau de către grup. Aceste evaluări săptămânale servesc la siguranța efectuării proiectelor și la oferirea posibilității fiecărui cursant sau grup să explice obstacoele pe care le-au întâlnit și să ceară ajutor.

Jurnalele ăn care se scriu lucrurile învățate în clasă. Scrisul este făcut acasă după lecții nu în timpul acestora – acest lucru îi forțează pe cursanți să revizuiască lecțiile și să întărească ceea ce ei au învățat. Profesorul sugerează cursanților ca Jurnalul să fie împărțit în secțiuni tradiționale: vocabularul învățat, regulile gramaticale învățate, artificiile de învățare pronunțate, felul în care interacționează principiile culturale învățate, dar să lase cursanții liberi să-și organizeze Jurnalul propriu în felul cel mai bun pentru ei. Jurnalele ”reasigură” cursanții care dovedesc în mod verificabi ceea ce au învățat și este un bun instrument pentru autoevaluare. Cursanților li se cere adesea, după o anumită perioadă, să-și aducă jurnalele în casă și să le schimbe între ei cu ceilalți membrii ai grupului pentru corectarea colegilor și sesi zarea greșelilor. Profesorul doar cere cursanților la începutul fiecărei lecții, să spună dacă și-au notat anumite lucruri spuse și făcute pe parcursul lecțiilor anterioare.

Materiale de învățare. Materialele de învățare în abordarea Montessori pentru adulți ajută cursanții să devină autonomi. Cu alte cuvinte, pe parcursul lecțiilor profesorul va obișnui cursanții cu materialele pe care aceștia le vor folosi acasă. Acasă adevărata învățare va avea loc. Acesta este secretul succesului Metodei Motessori: Să furnizeze cursanților materialele pe care ei le vor folosi la discreție și care sunt stimulatoare

pentru autoînvățare. Metoda Montessori încercă să educe întrega personalitate a celui care învață și ”să dezvolte mintea elevului”. În cazul învățării unei limbi, asta înseamnă să-i ajuți pe cursanți să își ia responsabilitatea propriei educații și învățături, pe cont propriu, cum să interacționeze în mod eficient și să raporteze cu totul la o lume cultural-lingvistică nouă. Noi știm că cursurile de limbă încep cu interacțiunea inițială între profesori și elevi, în limba țintă. Diferența este în felul ÎN CARE cursanții învață abilitățile de a da și a cere informații. Deoarece, în predarea Montessori ăîn timp ce cursanții dobândesc aceste două simple abilități, în același timp, ei învață cum să continue să învețe pe cont propriu în viitor. 3 Și deoarece principala procupare este explorarea limbii ca și Cultură, ei învață de asemenea că, atunci când vorbesc în limba țintă,pot să schimbe felul în care acționează și lucrurile pe care e spun. Ei trebuie ”să fie” diferiți, pentru a se potrivi coordonatelor culturale ale interlocutorilor lor, sau, în cazul limbi engleze o limbă vorbită în lumea întreaga de către diferite culturi, cursanții trebuie să fie pregătiți să-și părăsească propria lor cultură deoarece ei vor interacționa cu alte culturi unde anumite comportamente sau atitudini ar putea cauza neînțelegeri. Materialele de învățare trebuie să corespundă pe cât de mult posibil formației cursanților, intereselor, nevoilor, și cerințelor instituționale ale situației specifice de învățare. Materialele de învățare sunt menite să fie folosite acasă. Acest lucru este posibil deoarece ele sunt auto-corective. Aceste materiale pot fi cumpărate la magazin der cele mai multe dintre ele sunt pregătite de către fiecare profesor, astfel încât ele să corespundă intereselor și nevoilor acelui grup anume de cursanți și de asemenea să fie agreabile profesorului. Practicile de predare Maria Montessori, pe lângă cele ale altor educatori din lumea întreagă, care i-au precedat și au urmat-o, ar putea să influențeze profund felul în care limbile sunt predate în mai multe instituții educaționale, și niște profesori deja le aplică, nefiind conștienți de originile principiilor pe care ei efectiv le pun în practică. De exemplu, în anumite centre de învățare cursanții își autodirecționează învățarea, cu un profesor (fotografia din centru drapta) todeaunta gata să intervină când este cazul.

Acest tip de centre de limbă oferă un mediu ideal pentru tipul de învățare autonomă pe care l-a instituit Maria Montessori. Deși aceste centre sunt de obicei folosite ca centre de serviciu uneori pentru departamentele de limbi străine ale universităților, ele constitue, de fapt o adevărată școală de limbi stăine Montessori. 3 Vezi folosirea posterelor ”lecția model nr.1”

”Alternativa” modului de predare practicat în anumite universități americane este alt exemplu de cum metodologia Montessoriană a pătruns într-un anumit număr de instituții educaționale oriunde. Mai jos este o fotografie a unei ore de limbă străină în aer liber la o instituție de învățământ superior din California. .

La dreapta este profesorul care observă și e gata să intervină. L dreapta jos este ”Biblioteca Clasei” un cufăr deschis la începutul lecției. Nici profesoriull nici cursanții nu vor fi auzit vreodată de Maria Montessori, dar principiile ei popularizate în toată lumea, au inspirat probabil acest tip de predare