Home > Documents > Mircea Eliade Lupta contra somnului

Mircea Eliade Lupta contra somnului

Date post: 23-Nov-2021
Category:
Author: others
View: 5 times
Download: 2 times
Share this document with a friend
Embed Size (px)
of 2 /2
36 Clipa N r .5 • 20 1 1 Devenirea ` ntru fiin ` ` \ n n [ \ \ Mircea Eliade Lupta contra somnului L a Roma, am rămas o săptămână întreagă. Am avut astfel prilejul să asist la o lecţie a lui Giovanni Gentile, să-l întâlnesc pe Alfredo Panzini, să mă prezint lui Ernesto Buonaiuti. L-am cunoscut de asemenea pe Claudiu Isopescu. Era pe atunci lector de limba româ- nă la Universitate și în conflict cu atașatul nostru comercial, Eugeniu Porn, care era totodată și atașat de presă. Ne întovărășea în Flori Romani pe Via Appia Antica și, în timp ce grupul se strângea în jurul ghidului, Isopescu mă lua deoparte și-mi demonstra că prezenţa lui Porn înseamnă o adevărată cata- strofă pentru propaganda româ- nească. Notam tot ce-mi spunea în carnetul de buzunar. După câteva zile, nu mi-am mai putut stăpâni indignarea și am scris un articol violent și sarcastic: Roma domnului Porn. Publicat în „Cuvântul”, artico- lul a provocat un adevărat scandal la Direcţia Presei și chiar la Minis- terul de Externe, și Porn a trebuit să vină de urgenţă la București să-și apere situaţia. Mi-am dat seama, mai târziu, când l-am cunoscut mai bine pe înflăcăratul bucovinean, că n-ar fi trebuit să iau de-a bună tot ce-mi spusese. Claudiu Isopescu era certat cu aproape toţi colegii și ro- mânii din Italia, și râvnea de altfel postul lui E. Porn. Din toate întâlnirile de la Roma, cea care m-a impresionat mai mult a fost cu Ernesto Buonaiuti. Locuia destul de departe, la marginea orașului, într-o căsuţă plină de cărţi. Mi-a deschis chiar mama lui, o bătrână măruntă și tăcută. L-am găsit îmbrăcat în sutană, deși i se interzisese portul pe stradă; dar, cum mi-a spus el, nimeni nu-l putea împiedica s-o poarte la el acasă. Pe atunci, Buonaiuti avea vreo 45 de ani. Era un bărbat înalt, brun, cu tâmplele cărunte, cu ochii adânci, extrem de pătrunzători, care-mi aminteau pe cei ai lui Nae Ionescu – și parcă era mistuit de o flacără lăun- trică, cu neputinţă de stins, căci vorba, scrisul, gesturile lui erau pripite, nervoa- se, abrupte și totuși necontenite, ca o cas- cadă. Eram în cores- pondenţă de vreo doi ani, de când citisem, entuziasmat, celebrele lui „Profile” de sfinţi (Augustin, Ieronim și alţii). Îi scrisesem, rugându-l să-mi trimi- tă și alte lucrări. Îmi trimisese câteva pachete cu cărţi și revista lui, „Ricerche religiose”. Buonaiuti era un actor fecund și surprinzător de variat, scriind cu aceeași ușurinţă tratate erudite, cât și articole de ziar. Mi-a vorbit de dificultăţile lui cu Curia Romana, adăugând că volumul despre Luther, care tocmai ieșise de sub tipar, va spulbera bănuielile de „erezie” care pluteau asupra lui. A adăugat cu o bruscă gravitate că problema perso- nală cea mai cumplită o constituie mama lui, pe care o venerează ca pe o sfântă, căci de la ea a învăţat ce înseamnă credinţa și dragostea creștină și ea l-a îndemnat și susţi- nut în timpul studiilor lui teologice. Cea mai mare bucurie mama lui a avut-o în ziua când a fost sfinţit preot. Știe că excomunicarea lui ar putea-o ucide. Mi-a dăruit ultimele lui lucrări, Il Misticismo medievale și Origini dell ascetismo cristiano . În timp ce-mi scria dedicaţiile, mama lui a intrat în odaie cu un vraf de cărţi noi, pe care l-a așezat tăcută pe bi- rou. Buonaiuti le-a privit cu un ochi lacom. L-am întrebat când are timp să citească și să scrie atât de mult, purtând totuși o corespondenţă extraordinară. (Scria uneori 50 de scrisori pe săptămână, unele de șapte-opt pagini.) Mi-a răspuns că începe să lucreze la patru dimineaţa și că n-a avut niciodată vreo dificul- tate ca să exprime ce gândește sau ce simte, că scrisul nu-l obosește și că, dacă a meditat îndelung asupra subiectului, poate termina o carte în câteva săptămâni, uneori chiar mai puţin. Abia reîntors la hotel, am notat repede tot ce mi s-a părut impor- tant în convorbirea cu Buonaiuti. Interviul a apărut în „Cuvântul”, La bunei, Cristiana Grati
Transcript
Output file36 Clipa N r . 5 • 2 0 1 1
Devenirea `ntru fiinntru fiin`ntru fiin` \\ntru fiin\ntru fiinntru fiin\ntru fiin [\[\
Mircea Eliade
Lupta contra somnului
L a Roma, am rmas o sptmân întreag. Am avut astfel prilejul s asist la o lecie a lui
Giovanni Gentile, s-l întâlnesc pe Alfredo Panzini, s m prezint lui Ernesto Buonaiuti. L-am cunoscut de asemenea pe Claudiu Isopescu. Era pe atunci lector de limba româ- n la Universitate i în conflict cu ataatul nostru comercial, Eugeniu Porn, care era totodat i ataat de pres. Ne întovrea în Flori Romani pe Via Appia Antica i, în timp ce grupul se strângea în jurul ghidului, Isopescu m lua deoparte i-mi demonstra c prezena lui Porn înseamn o adevrat cata- strof pentru propaganda româ- neasc. Notam tot ce-mi spunea în carnetul de buzunar. Dup câteva zile, nu mi-am mai putut stpâni indignarea i am scris un articol violent i sarcastic: Roma domnului Porn. Publicat în „Cuvântul”, artico-
lul a provocat un adevrat scandal la Direcia Presei i chiar la Minis- terul de Externe, i Porn a trebuit s vin de urgen la Bucureti s-i apere situaia. Mi-am dat seama, mai târziu, când l-am cunoscut mai bine pe înflcratul bucovinean, c n-ar fi trebuit s iau de-a bun tot ce-mi spusese. Claudiu Isopescu era certat cu aproape toi colegii i ro- mânii din Italia, i râvnea de altfel postul lui E. Porn.
Din toate întâlnirile de la Roma, cea care m-a impresionat mai mult a fost cu Ernesto Buonaiuti. Locuia destul de departe, la marginea oraului, într-o csu plin de cri. Mi-a deschis chiar mama lui, o btrân mrunt i tcut. L-am gsit îmbrcat în sutan, dei i se interzisese portul pe strad; dar, cum mi-a spus el, nimeni nu-l putea împiedica s-o poarte la el acas. Pe atunci, Buonaiuti avea vreo 45 de ani. Era un brbat înalt, brun, cu
tâmplele crunte, cu ochii adânci, extrem de ptrunztori, care-mi aminteau pe cei ai lui Nae Ionescu – i parc era mistuit de o flacr lun- tric, cu neputin de stins, cci vorba, scrisul, gesturile lui erau pripite, nervoa- se, abrupte i totui necontenite, ca o cas- cad. Eram în cores- ponden de vreo doi ani, de când citisem, entuziasmat, celebrele lui „Profile” de sfini (Augustin, Ieronim i alii). Îi scrisesem, rugându-l s-mi trimi- t i alte lucrri. Îmi
trimisese câteva pachete cu cri i revista lui, „Ricerche religiose”. Buonaiuti era un actor fecund i surprinztor de variat, scriind cu aceeai uurin tratate erudite, cât i articole de ziar. Mi-a vorbit de dificultile lui cu Curia Romana, adugând c volumul despre Luther, care tocmai ieise de sub tipar, va spulbera bnuielile de „erezie” care pluteau asupra lui. A adugat cu o brusc gravitate c problema perso- nal cea mai cumplit o constituie mama lui, pe care o venereaz ca pe o sfânt, cci de la ea a învat ce înseamn credina i dragostea cretin i ea l-a îndemnat i susi- nut în timpul studiilor lui teologice. Cea mai mare bucurie mama lui a avut-o în ziua când a fost sfinit preot. tie c excomunicarea lui ar putea-o ucide.
Mi-a druit ultimele lui lucrri, Il Misticismo medievale i Origini dell’ascetismo cristiano’ascetismo cristiano’ . În timp ce-mi scria dedicaiile, mama lui a intrat în odaie cu un vraf de cri noi, pe care l-a aezat tcut pe bi- rou. Buonaiuti le-a privit cu un ochi lacom. L-am întrebat când are timp s citeasc i s scrie atât de mult, purtând totui o coresponden extraordinar. (Scria uneori 50 de scrisori pe sptmân, unele de apte-opt pagini.) Mi-a rspuns c începe s lucreze la patru dimineaa i c n-a avut niciodat vreo dificul- tate ca s exprime ce gândete sau ce simte, c scrisul nu-l obosete i c, dac a meditat îndelung asupra subiectului, poate termina o carte în câteva sptmâni, uneori chiar mai puin.
Abia reîntors la hotel, am notat repede tot ce mi s-a prut impor- tant în convorbirea cu Buonaiuti. Interviul a aprut în „Cuvântul”, La bunei, Cristiana Grati
37Clipa N r . 5 • 2 0 1 1
Devenirea `ntru fiinntru fiin`ntru fiin` \\ntru fiin\ntru fiinntru fiin\ntru fiin [\[\
dar fr s vreau am pricinuit o sea- m de neplceri acestui om pe care îl admiram i-l iubeam atât. Îl în- trebasem ce crede despre fascism i Buonaiuti mi-a rspuns c pân acum el n-a avut dificulti, cci Mussolini îi persecut pe antifasciti, dar îi tolereaz pe apolitici. Or el, Buonaiu- ti, n-are o activitate politic, ci numai una religioas i cultural. Dar, evident, a adugat zâmbind, n-avea nicio simpatie nici pentru Mussolini, nici pentru fascism. În marea mea naivitate, am tiprit i mrturisirile acestea în interviu. Ernesto Buonaiuti a fost anchetat de Poliia politic, dar i-a dat repede seama c e vorba de o naivitate i, în marea lui buntate, m-a iertat.
Am rmas cu el în coresponden pân în 1939, am colaborat la re- vista lui, „Richerche religiose”, dar n-am mai apucat s-l vd de atunci. Când i-am scris din nou, de la Paris, în 1945, era pe patul de moarte.
* * * De curând, începusem o alt
serie, Scrisori ctre un provincial, în care, într-un anumit fel, stteam de vorb cu tinerii din generaia mea. Din multele scrisori pe care le pri- meam, construisem un „provincial”, la care adugasem i multe trstu- ri personale, bunoar melancoliile mele (împotriva crora, evident, tunam i fulgeram). Acestui „pro- vincial” îi ddeam lecii de brbie i eroism, îl somam s se scuture de cliee, de indolen i medio-
critate, s-i ia tinereea în serios, adic în primul rând s munceasc din rsputeri, s fac ceva, s creeze. Eram obsedat de teama c genera- ia noastr, singura genera- ie liber, „disponibil”, din istoria neamului românesc, nu va avea timp s-i îndepli- neasc „misiunea”, c ne vom trezi într-o zi „mobilizai” aa cum au fost prinii, moii i strmoii notri, i atunci va fi prea târziu ca s mai putem crea liber, atunci nu vom mai putea face decât ceea ce au fost ursii s
fac înaintaii notri: s luptm, s fim jertfii, s amuim.
Îmi aduc aminte de unul din aceste articole patetice: Anno Domini, care l-a impresionat pe Perpessicius, pentru c, spunea, regsise în el spectrul rzboiului. Nu m gândeam totui numai la rzboi scriin- du-l, ci la orice fel de catastrof sau sincop istoric. Sfatul pe care îl dam „provincialului” era acesta: s-i închipuie anul care începe, 1928, ca fiind ultimul lui an i s se strduiasc s fac, în cele dousprezece luni care vor urma, tot ce-i propusese s fac în via. De unde izvora viziunea aceasta apocaliptic? În niciun caz din situaia politic a României sau a Europei. La înce- putul anului 1928, nu cred c erau muli care triau sub teroarea unui iminent rzboi mondial. De altfel, ignoram aproape cu desvârire situaia politic intern i interna- ional. Teama mea era de alt ordin: c Timpul ne e potrivnic, în sensul c, pentru ce avem de fcut, dis- punem de prea puin timp; c deci nu trebuie s-l risipim zadarnic. Pe un alt plan, era aceeai „lupt contra somnului” pe care o înce- pusem în liceu, când îmi ddusem seama c pentru ceea ce aveam de
Motiv vegetal, Mihaela Paladi
fcut – mii de cri de citit, atâtea tiine de învat – aisprezece ore de veghe nu-mi erau de ajuns. De data aceasta îns, nu mai era vorba de mine. M simeam responsabil pentru întreaga „generaie tânr”. Mi-o închipuiam chemat pentru lucruri mari; în primul rând, tiam c aveam datoria s lrgim conside- rabil orizontul cultural românesc, deschizând ferestre ctre univer- suri spirituale rmase pân atunci inaccesibile. Dac publicasem foile- toane despre Asvagosha i Milare- pa, despre Kierkegaard i orfism, o
fcusem, pe de-o parte, pentru c asemenea oameni i probleme nu-i interesaser pe înaintaii notri, iar, pe de alt parte, pentru a m împotrivi dependenei noastre cul- turale de librria francez, depen- den care mi se prea o dovad de lene intelectual. Ceream „provin- cialului”, cum îmi ceream i mie, un efort supraomenesc pentru a înva i a face tot ce nu avuseser rgaz s învee sau s fac înaintaii notri.
Cred c nu m înelam. În fond, generaia mea a avut doar vreo zece-doisprezece ani de „libertate creatoare”. În 1938, s-a instaurat dictatura regal, apoi a venit rz- boiul i în 1945 ocupaia sovietic – i totul a amuit.
Memorii. 1907-1960, Editura Humanitas, Bucureti, 1997
Peisaj rural, Diana Ni

Recommended