MIRCEA BERINDEI PARAVANUL VENETIAN

MIRCEABERINDEI, membru al Uniunii Scriitorilor, s-a nscut la Bucuresti, n 1914, unde a si murit, n anul 2000. Absolvent al Faculttii de Drept (1934) si al celei de Litere si Filozofie (1937) din Bucuresti, a lucrat n cadrul Ministerului Afacerilor Strine al Romniei din octombrie 1938 pn n noiembrie 1947, cnd, n urma masurilor de restructurare dispuse de Ana Pauker, a fost eliminat, mpreun cu imensa majoritate a colegilor si de breasla, de pe scena politic. Din 1951, lucreaz la Institutul de Mecanic Aplicat al Academiei R.P.R., apoi la Academia R.P.R., la Institutul de Istorie a Artei al Academiei R.S.R. si, pn n 1974, la Institutul de Istorie si Teorie Literar George Clinescu" al Academiei de stiinte Sociale si Politice. OPERA: Nicomahos. Dialog despre ntelepciune si fericire, cu prefat de Alexandru Philippide, Editura Albatros, Bucuresti, 1970; Marcel Proust (monografie), cu prefat de Alexandru Philippide, Editura Albatros, Bucuresti, 1971; Fabian. Dialog despre vocatie si desvrsire, Editura Albatros, 1972; Shakespeare, Aforisme si cugetri, editie ngrijit de Mircea Berindei, Editura Albatros, Bucuresti, 1973; Rnisi balsamuri. Gnduri de-o viat, Editura Coresi SRL, Bucuresti, 1991. A colaborat la revistele Gorjul, Convorbiri literare, Romnia literar, Revista de istorie si teorie literar etc., precum si la emisiunile radiofonice Atlas cultural", Portrete si evocri literare", Caietele verii". Cuvnt nainte Mircea Berindei s-a nscut la 9/22 ianuarie 1914, ntr-o cas de pe Calea Mosilor din Bucuresti, ca unic fiu al familiei Berindei: tatl, loan (1873-1937), ofiter de carier, particip la primul rzboi mondial si primeste, pentru merite deosebite, Ordinul militar Mihai Viteazul" (la 27 decembrie 1916), precum si numeroase alte decoratii si medalii (Medalia pentru Brbtie si Credint clasa I, Crucea comemorativ a Rzboiului 1916-1918, Medalia Victoria" a Marelui Rzboi pentru Civilizatie 1916-1921, Medalia Ferdinand I cu spade pe panglic etc.). Mama, Marioara (1883-1977), nscut Alexandrescu, a fost presedinta Comitetului Filialei Trgu Mures a Societtii pentru Ocrotirea Orfanilor din Rzboi si primeste, la rndul ei, Crucea Meritul Sanitar" clasa 1. Tnrul Berindei studiaz la Liceul Alexandru Papiu Ila-rian" din Trgu Mures unde fusese mutat, ca ofiter, tatl su si obtine, la examenul de bacalaureat din 15 iulie 1931, nota medie EXCEPtIONAL". Urmeaz apoi cursurile Faculttii de Drept din Bucuresti. La 3 decembrie 1934, comisiunea examinatoare constat c dl Berindei Mircea a trecut examenul de licent cu patru bile albe si una rosie". Tnrul Berindei, puternic atras de studiile umaniste, se nscrie, n continuare, la Facultatea de Litere si Filozofie, al crei licentiat devine n 1937. Este elevul Marietei Sadova la Conservatorul de Art Dramatic din Bucuresti, la, de asemenea, lectii de desen si pictur. n tot acest timp, studiaz cu asiduitate si nvat, cu scrupu-lozitatea care-1 va caracteriza ntreaga viat, limbi strine, devenind bun cunosctor de francez (veche si modern), englez (veche si modern), german si latin. Citeste mereu cu elanul tnrului ndrgostit de cunoastere , e nelipsit din slile de concert si din cele

de teatru, edificndu-si o cultur umanist vast si devenind un rafinat cunosctor al filozofiei si literaturii universale, al artelor plastice, un mare meloman. Este, pe deplin, reprezentantul generatiei sale, crescut si format n dinamica istoric a Unirii din 1918, generatia programelor si a proiectelor febrile ale nceputurilor, cu visele si aspiratiile ei specifice. Debuteaz n 1929, la doar cincisprezece ani, cu poezii ce vd lumina tiparului n revista Gorjul. Fat de multi dintre colegii si de generatie ns, Mircea Berindei, desi scrie fr ntrerupere, e parcimonios n privinta publicrii, cci nu se grbeste sa se afirme mai ales nu cu orice pret. Mare admirator al clasicismului trstur accentuat, poate, de dimensiunea uneori peremptoriu livresc a gndirii sale artistice , preocuparea sa de cpetenie este, dintotdeauna si pregnant, cizelarea expresiei, cutarea esentei, rigoare care, privit din exterior, poate prea c-1 proiecteaz ca n Pa-ludes de Gide ntr-un fel de impas, n realitate, vocatia sa de scriitor cstig relief pe msura maturizrii ca artist si ca intelectual, dar ntr-un joc asumat de refuzuri si continue reevaluri ale operei pe care o scrie. La 16 iunie 1937, sustine un examen de admitere la Ministerul Afacerilor Strine (cu traducerea n limba francez a unui articol dintr-un ziar romnesc si redactarea lucrrii nsemntatea zilei de 10 Mai), n urma cruia devine, cu ncepere de la l octombrie 1938, functionar diplomatic n cadrul acestui minister (Decizia ministeriala nr. 57995/3 octombrie 1938, semnat de M. D. Comnen). n continuare, sustine, n iunie 1939, un examen de atasat (Les dispositions des Traites depaix de 1919-1920 relatives la Roumanie; Mijloacele de rezolvare pasnic a diferendelor internationale', Pozitia Romniei n conflictul cu U.R.S.S.; Les droits de la Roumanie sur la Transylvanie). ndeplineste, timp de aproape zece ani, diferite misiuni n tar si n strintate. La 20 iulie 1942, este numit la Legatia Romniei de la Helsinki, n locul lui Dinu Cantemir (care contractase, din cauza climei nordice, o boal grav de plmni, fiind transferat la Lisabona). Rechemat n tara la 15 august 1945, Mircea Be-rindei lucreaz, de la 3 decembrie, la Directia Afacerilor Politice, apoi, de la 11 iulie 1946, la Diviziunea Cabinetului si Cifrului. La 29 martie 1947, Ministerul Afacerilor Externe cerea acordul Consiliului de Ministri pentru ca M. Berin-dei s fie trimis la Copenhaga. Cererea a fost respins, n Romnia bteau deja vnturi potrivnice. O carier diplomatic despre care avem toate motivele s credem c ar fi putut fi strlucit este, la 15 noiembrie 1947, curmat brutal: la acea dat, la conducerea ministerului se afla Ana Pauker, care a dispus severe msuri de restructurare, ntreaga pleiad a vechii diplomatii romnesti fiind, ntr-o perioad de cteva luni, practic eliminat de pe scena politic. Multi colegi ai lui M. Berindei aflati n strintate au hotrt, n mprejurrile date, s rmn dincolo de hotarele trii si s mnnce pinea exilului. Cu ncepere din acel ntunecat noiembrie 1947, fostul diplomat este pe punctul de a rmne, pur si simplu, muritor de foame. Timp de trei ani si jumtate, pn n 1951, e nevoit s triasc din expediente, n primul rnd din traduceri, care ns pentru c autorul lor nu avea drept de semntura apar sub alte nume. Sunt ani de cumpn, n care doar devotamentul ctorva prieteni adevrati Lucia Demetrius, mai cu seama l ajut s depseasc loviturile sortii. La l iunie 1951, experienta pe care o avea n arta desenului si, nu n ultimul rnd, uriasa sa cultur l ajut pe M. Berindei s se angajeze la Institutul de Mecanic Aplicat Traian Vuia" al Academiei Republicii Populare Romne, unde, timp de paisprezece ani, este, pe rnd, desenator, sef al sectiei administrative, bibliotecar-sef, traductor. Se transfer n iulie 1965, la Academia R.P.R., ca organizator stiintific principal", iar la l martie 1966 devine secretar stiintific al Sectiei de literatur si art. n februarie 1970, este ncadrat n functia de cercettor stiintific la Institutul de Istorie a Artei al Academiei R.S.R., apoi, la scurt timp, la l iulie 1970, trece, cu aceeasi functie, la Institutul de Istorie si Teorie Literar George Clinescu" al Academiei de stiinte Sociale si Politice, unde lucreaz pn la l februarie 1974, cnd se pensioneaz. De la debutul din 1929 n revista Gorjul, Mircea Berin-dei continu s publice n diferite periodice ale epocii interbelice de pild, Convorbiri literare , iar, mai trziu, este prezent n Romnia literar, Revista de istorie si teorie literar cu articole de istorie literar. Devine colaborator permanent al Radiodifuziunii Romne, la emisiunile Atlas cultural", Portrete si evocri literare", Caietele verii", n cadrul crora si citeste eseurile, foarte bine primite de publicul asculttor: Repere finlandeze, Legendele antice si faima Greciei, Henri Dunant, Romnce contribuind la prestigiul Frantei, Pierre Teilhardde

Chardin, Dostoievski, Alma Mahler, Charles-Adolphe Cantacuzino, Vasile Deme-trius, Chamfort, Legenda Graalului, Dante Alighieri, Cu scriitorii prin Bucuresti, Camille Claudel, Lucia Demetrius, Palatul Mogosoaia, Alienor deAquitania, Imagini dintr-un Bucuresti mai vechi, Marcel Proust si Vederea Delftului", Despre atractia insulelor mici, Compostela, localitate sacr, Romanul Candide de Voltaire, mereu n actualitate etc. Apartinnd, asadar, tipului de artist clasic, cu o structur echilibrat, iubitor al ordinii si msurii, Mircea Berindei a publicat relativ putine crti, scrise ns, toate, sub semnul rigorismului amintit, ce-si avea ca model mari autori ai lumii. Iubirea lui neconditionat si autentic pentru acest tip de spiritualitate s-a dovedit, n cele din urm n spatiul creatiei artistice agresate de impunerea patului procustian al cenzurii ce a caracterizat a doua jumtate a secolului al XX-lea , si o modalitate fragil, dar salvatoare de rezistent spiritual. Refugiul clasicizant n lumea ideala a Cythereii luntrice s-a hrnit, la el, cu bucurie si voluptate, din cadente si inflexiuni platonice: dialogul va fi cu obstinatie ales ca model prestigios pentru propria sa creatie literar. n 1970, i apare, la Editura Albatros, Nicomahos. Dialog despre ntelepciune si fericire prefatat de Alexandru Phi-lippide, care afirm c lucrarea d dovad de o calitate care este mai rar dect s-ar putea crede, si anume aceea de a fi bine scris". Primit deosebit de favorabil din partea criticii de specialitate si a publicului cititor, cartea s-a epuizat nc din primele sptmni de la aparitie. Nicomahos reia problema aristotelic a moralei, ntr-un registru emotionant, de poem dramatic: este, de fapt, romanul existentei patetice a unui tnr care, frmntat de marile probleme ale spiritului uman, realizeaz, cu ajutorul semenilor si, un ideal moral prin sacrificiul de sine. ,fticomahos al lui Mircea Berindei este o lectie de ntelepciune, o fapt bun, o carte de autentic talent literar", afirma serban Cioculescu, iar Dana Du-mitriu remarca, n recenzia sa din Romnia literar (l 8 iunie 1970): Constructia sobr si conventional a crtii mentine, prin intensitatea demonstratiei si prin vioiciunea dialogului, interesul cititorului si, totodat, ncnt printr-un limbaj rafinat, neostentativ filozofic si neostentativ pitoresc." Despre aceeasi lucrare, George Muntean scria n Contemporanul din 25 septembrie 1970: tsnit dintr-o neliniste similar la punctul de plecare cu cea din eseurile lui Dan Botta sau din Dialogul interior al lui Mihai Sora, cartea lui Mircea Berindei se realizeaz ntr-un chip aparte si profund original. Aceasta face ca debutul trziu al autorului s echivaleze cu o veritabil consacrare." Din acelasi univers valoric face parte si Fabian. Dialog despre vocatie si desvrsire (Editura Albatros, 1972), lucrare ce ntregeste profilul de eseist si etician flexibil al lui Mircea Berindei" (George Muntean, Romnia literar m. 3 din 18 ianuarie 1973). Sub semnul marii admiratii fat de creatia proustian, el scrie si public, tot la Editura Albatros, monografia Marcel Proust (1971). n prefat, Al. Philippide afirm c Mircea Berindei, cu o rbdare ingenioas, cu ascutit fler critic, a izbutit s pun la ndemna cititorului o cluz sigura si inteligent prin labirintul lui Proust, stabilind puncte de vedere noi si originale." Nicolae Balot scrie n Romnia literar din 14 octombrie 1971: Cu mult finete, biograful si exegetul foloseste datele directe ale relatrilor, corespondentei, diverselor documente si pe cele, indirecte, ale operei, pentru a reconstitui timpul cu dublul sens al existentei lui Proust si al propriei sale retrospective n imaginar. Cartea e scrisa cu mult elegant, si autorul ei din stirpea vechilor moralisti, cum a dovedit-o si n volumul su Nicomahos stie s strneasc o coard patetic." n Revista de istorie si teorie literar w. 1/1971, Marian Vasile scrie despre aceeasi lucrare: Mircea Berindei face ca nelinistea cuttorilor s se converteasc n actiunea moral nchinat omului. Concluzie mai presant pentru vremea noastr, cnd avntul civilizatiei arunc n desuetudine (ntr-un mod nefericit) problema etic, problema de fond a existentei." Tot la Editura Albatros, Berindei public, n 1973, un volum de extrase din literatura dramatic a lui William Shake-speare, precedate de un amplu studiu introductiv: Shakespeare. Aforisme si cugetri, rod al aprofundatelor sale lecturi din creatia marelui autor elisabethan. Interventiile cenzurii n textele pe care le-a publicat nainte de 1989 au fost resimtite dureros de autor, care a fost obligat s le accepte sub forma unor adaosuri maligne sau a unor eliminri cu scop igienizantideologic" doar pentru a-si putea vedea operele publicate. n 1991, apare, la Editura Coresi, un amplu volum, purtnd titlul Rni si balsamuri. Gnduri de-o viat, despre care criticul Victoria Dimitriu va spune: Este cartea unui moralist n sensui ciasic, si nici unul

dintre cele trei aspecte reflexiv, normativ si practic nu lipseste. [...] n ce priveste semnificatia aparitiei unei asemenea crti n atare moment, timpul e singurul care o poate stabili cu adevrat. E poate o ntmplare. Sau, poate, semnul unei schimbri. S ne amintim c asemenea crti cu idealuri nu numai estetice, ci si etice apar n Franta secolului al XVII-lea ntr-un anume ceas. Prima jumtate a veacului, spune Paul Morand, fusese o epoc fr moral si frne, n care scandalul nu avea nici o nsemntate si nici o urmare, iar gloria individului era totul. Din 1650, ncepe perioada unui colber-tism sever, cu inspectori de finante jansenisti, de mare rigoare moral, iar un scandal poate acum s ucid, n acest context, toat lumea cultivat redacteaz maxime. Schimbnd tot ce e de schimbat, n cele dou clipe din istorie, putem oare spera c Rni si balsamuri e semnul de nceput al unei perioade de reconstructie?" Sub semnul acelorasi criterii de valoare se afl si alte lucrri ale scriitorului, rmase, deocamdat, n manuscris: volumul de eseuri Arta de a tri frumos, romanul Jurnalul lui Teofil, piesa Fedra. Viata si cariera sa 1-au pus n legtur cu un foarte mare numr de personalitti romnesti si strine ale vremii, multe dintre acestea imortalizate n prezentele pagini cu caracter memorialistic. Obsedat de stricciunile ireparabile pe care le provoac timpul, Mircea Berindei recompune n volumul Paravanul venetian prin ample prim-planuri sau abile jocuri de clarobscururi chipuri de prieteni si cunoscuti, personalitti istorice sau doar figuri pitoresti, lumini si penumbre ale unei lumi apuse: rari nantes in gurgite vasto... Chiar daca reduse la fragment, fiecare parte contine si evoc ntregul ce a pulsat odinioar de viat. Asa cum ni se transmit aici, prin pana lui Mircea Berindei, ele sunt, ntr-un fel, private de neesential si ncnt sufletul cititorului ca acele seductoare historische Aufnahmen recuperatoare de interpretri muzicale de demult. Nae lonescu, Mircea Eliade, Liviu Rebrea-nu, Martha si Anton Bibescu, Alexandru Philippide, Emil Botta, Lucia Demetrius, Curzio Malaparte, Sergiu Celibida-che, Dinu Lipatti, pianistii scandinavi Erik Tawaststjerna si Timo Mikkil, celebri n epoc, pictorii Lucia Demetriade-Blcescu, Magdalena Rdulescu, Nicolae Drscu, Lucian Gri-gorescu, sculptorul Boris Caragea, actrita Nineta Gusti, apoi Nicolae lorga, profesorul universitar Istrate Micescu, ministrul Frantei la Bucuresti Jacques Truelle, primul-ministru I. Gh. Duca, Georges Duca, monseniorul Vladimir Ghika, celebra doamn Kollontay, ambasadoarea sovietic la Stoc-kholm sunt doar cteva dintre personalittile evocate n prezenta lucrare, pe care Mircea Berindei le-a cunoscut ndeaproape sau n preajma crora a trit. Alte mari nume ale vietii spirituale romnesti violonista Lola Bobescu, pianistul Alexandru Demetriad, balerinii Floria Capsali si Mi-tit Dumitrescu, muzicianul Constantin Silvestri, Zoe Dumitrescu-Busulenga etc. , repere importante n viata scriitorului, au fost zugrvite n alte pagini ale sale. Portretele si amintirile de fat din care nu lipseste anecdoticul bine temperat" recupereaz valoroase clipe de istorie, redate cu prospetimea si strlucirea unui stil excelent" (cum 1-a caracterizat Al. Philippide). Foarte plcute la lectur, aceste pagini, caracterizate prin cantitatea impresionant de inedit, sunt integrate de Editura Humanitas memoriei istorice si literare a publicului cititor, foarte deschis spre literatura memorialistic si cu deosebire ctre cea care prezint epoca dintre cele dou rzboaie mondiale. In ultimii douzeci si trei de ani de viat (ntre disparitia mamei sale, n 1977, si propria lui moarte, n 2000), Mircea Berindei a trit foarte retras, ntr-o garsonier din strada Sfintii Apostoli din Bucuresti, n imediata apropiere a vechii bisericii cu acelasi nume. Selectnd cu severitatea stoicului lucrurile din intimitatea sa, el nu le-a retinut fidel idealurilor austere de viat formulate n propriile pagini , dect pe cele de care avea absolut nevoie, n centrul acestui mic cmin auster, dar frumos, ntr-o vitrin vieneza din care 1-au privit, pn n ultima clip, cu sursurile lor sepia, umbrele trecutului a adunat (pe vremea cnd lucra la Academie si i se oferise posibilitatea s cumpere splendide editii Pleiade) cteva zeci de volume, toate din categoria acelora pe care, dac ar fi pus s aleag, omul le-ar lua bucuros cu sine pe insula pustie a singurttii sale. Multumim, pe aceast cale, tuturor celor cu ajutorul crora prezentul volum a putut s vad lumina tiparului n forma actual: conf. dr. Francisca Bltceanu; Vasile Bene; Carmen Grigoras, de la Ambasada Finlandei n Romnia; dr. ing. Vasile-Tudor Huncker; prof. univ. dr. ing. Dan lo-nescu; arh. princ. Nicolae Alexandru Nicolescu si diplomat Mariana Stoian de la Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor

Externe al Romniei. S. SKULTETY

Iunie 2004

Paravanul venetianNe trec uneori prin viat celebritti, dar fr s aib asupra noastr vreun efect struitor. Le strngem mna ntr-o sear, la aniversarea unei cunostinte comune, sau le cunoastem ntmpltor, n tren, si le sorbim de pe buze, ntre dou statii de cale ferat, cugetri admirabile, pentru ca apoi s le pierdem din vedere pentru totdeauna. Sau locuiesc, tot ntmpltor, n aceeasi vil cu noi n rstimpul unei vacante la mare si se leag ntre noi si ele o vag si precar prietenie de sezon. Uneori, copilrim sau suntem colegi de scoal cu o viitoare celebritate, de care timpul apoi ne separa. Se poate chiar s ne nrudim cu o mare personalitate si s nu-i acordm o prea mare ncredere tocmai din cauza asta. Nu e destul ca hazardul s ne aduc n prezenta unor oameni deosebiti pentru ca acestia s aib o nrurire special asupra noastr. Sau poate numai una minor si meschin, de vanitate, ntmplarea trebuie s ni-i pun n fata la momentul potrivit, adic tocmai atunci cnd avem nevoie de o prezent ca a lor ca de o hran spiritual, pentru a profita de exemplul sau de luminile lor, si asta cu conditia ca ei s fie dispusi s ne vorbeasc si s ne asculte, ceea ce rareori e cazul. Ni se ntmpl, mai degrab, s fim influentati de oameni care nu au jucat nici un rol pe scena istoriei, dar care, n ochii nostri, au strlucit la un moment dat, poate nu att prin vreun merit deosebit al lor, ct prin valoarea pe care imaginatia noastr le-a acordat-o. Lum uneori o sticl drept diamant, si strlucirea ei ne ncnt. Pentru fiecare dintre noi, dac ne gndim bine, oamenii care au nsemnat ceva, operele ce ne-au tulburat nu au fost totdeauna oameni si opere nscrise cu litere de foc pe cerul eternittii. Datorm unei fpturi rmase necunoscute acea mare iubire care ne-a inspirat o poezie memorabil sau subiectul unui roman pe care 1-am scris si a fost bine primit de public, asa cum datorm unei crti mediocre citite n adolescent revelatia frumosului artistic si nevoia de a face noi nsine literatur. Pentru fiecare dintre noi, capodopere sunt lucrrile care ne fascineaz, la fiecare vrst altele, pentru fiecare sensibilitate altele, pentru fiecare grad de cultur altele, si nu neaprat Hamlet, Gioconda sau Simfonia a IX-a. La vremea cnd descoperim frumosul artistic sau frumusetea moral, nu avem n aceeasi msur o judecat de-ajuns de matur pentru a nu cdea victime unor revolttoare erori de gust sau de pretuire a caracterului omenesc, iar n virtutea unor aprecieri naive, unele pnze modest pictate, unele melodrame, unii impostori ce fac obiectul admiratiei noastre exaltate pot trezi n noi adevratul fior al artei sau setea dup desvrsire, ce nu ne vor mai prsi toat viata. n anii copilriei, la Trgu Mures, mergeam adesea, mpreun cu printii mei, la o prieten a lor, profesoar de desen la Liceul de fete Unirea". Doamna Eugenia Nicolau locuia pe aceeasi strad cu noi, ceea ce nlesnea frecventa vizitelor reciproce. Era vduv, linistit, discret, delicat si ocupa dou camere mobilate n casa doamnelor Dek, ce mi se preau btrne poate pentru c eu aveam, pe vremea cnd leam cunoscut, vreo zece sau doisprezece ani. Poate c tot din cauza asta doamna Nicolau mi-a lsat amintirea uneia dintre acele femei, parc din ce n ce mai rar ntlnite, fr frumusete, fr vrst, blajine, ngrijite, darnice, ngduitoare, nscute parc s fie bunice. Casa n care locuia era srccioas pe dinafar, joas, cu trei ferestre la strad, sub un acoperis nalt de tigl, ce aveam impresia c avea s cad ntr-o bun zi peste fatada galben si jupuit. O adevrat cas de tar, o cenusreas tolerat parc cu dispret de celelalte case din jur, artoase mai toate, era aceea n care doamna profesoar Eugenia Ni-colau si-a trit ultimii cinsprezece ani ai vietii. Dup aspectul acesta exterior, oricine si-ar fi putut nchipui un interior pe msura, adic lipsit de orice strlucire. Dar nu era deloc asa, si cel ce intra pentru prima oar n casa scund cu trei ferestre la strad a doamnelor Dek avea

de ce sa rmn surprins. Se ptrundea, prin curte, ntr-o prim ncpere ce servea n principiu de sufragerie, iar n realitate drept camer de trecere, pentru c acolo niciodat nu lua masa nimeni. Odaia prea neschimbat din veacul al XlX-lea, cnd s-ar prea c fusese locuit de oameni cu mult dare de mn, pentru c pe mobila bine lustruit, din lemn de culoarea mierii, se aflau asezate n cea mai perfect armonie tvi si ceainice, zaharnite si potire, toate de argint, iar n vitrin cristale, portelanuri, tacmuri, acestea din urm n cutiile lor dublate cu mtase visinie, toate de mare pret. La dreapta, usile ddeau spre camerele doamnelor Dek, iar la stnga, ctre strad, spre odile ocupate de doamna Nicolau. Salonasul acesteia era primitor, mobilat cu o canapea si cu dou fotolii joase, n jurul unei msute ovale, si cu o comod pe care tronau sfesnice de argint, cteva fotografii n rame vechi de catifea si de bronz, precum si alte obiecte, printre care un mar de piatr asa de bine imitat, nct ori de cte ori l priveam mi lsa gura ap, mie, cruia merele nu-mi spuneau pe atunci mare lucru. Tot acolo, ntr-un colt al salonasului, si instala doamna Nicolau sevaletul, cnd picta. Pe pereti, avea cteva pnze lucrate de ea n ulei, printre care un profil de femeie pictat n senina manier academic si ct se poate de potrivit cu ambianta acelui interior ce inspira vizitatorului liniste luntric, pace sufleteasc, odihnindu-i cugetul. Cci tavanele joase, penumbra, luciul suprafetelor totdeauna bine sterse de praf, simetria, bunul-gust al lucrurilor de pret ce parc se vor neatinse invit la calm si la spiritualitate. La moartea ei, doamna Nicolau mi-a druit acel portret de femeie pe care l pstrez la loc de cinste si-1 privesc ca altdat, n copilrie, cu plcere si cu pietate. A rmas unul dintre putinele lucruri admirate de mine cu zeci de ani n urm care nu si-au pierdut o data cu trecerea timpului puterea de seductie. Salonasul doamnei Nicolau mirosea uneori, cnd intram, a vopsele. Mirosul acesta mi plcea, pentru cmi vestea de la us c, nainte de sosirea mea acolo, avusese loc o tainic oficiere a creatiei artistice. Doamna Nicolau pictase ntre timp ceva, se nscuse ntre timp un tablou din nimic si-1 cutam cu emotie. Descopeream ndat, pe sevalet, o pnz pe care era zugrvit, de pild, un vas cu albstrele. Recunosteam cu uimire vasul, care sedea de obicei pe comod, precum si coltul mesei ovale, ba chiar si o bucat din fata de mas pe care se afla parc din ntmplare o carte, da, almanahul Lumea ilustrat pe anul n curs, acelasi pe care doamna Nicolau mi-1 druise, ca de obicei, ndat dup aparitia lui. Recunosteam tot ce vedeam pe pnz, si asemnarea dintre obiectele pictate si cele reale mi producea o senzatie de uimire si de fericire necunoscut pn atunci. Simteam nevoia s fac si eu ceva de acest fel, eventual s copiez reproducerile din almanahul Lumea ilustrat, si, pentru ca doream asa de mult s desenez si s pictez, miau fost cumprate cele necesare si m-am apucat de lucru. Dar tot pe strada noastr, pe stefan cel Mare, mai locuia o alt prieten a printilor mei, tot profesoar la liceul de fete, ca si doamna Nicolau, dar, spre deosebire de aceasta din urm, cu care era bun prieten, domnisoara Carp era profesoar de lucru si era obsedat, as spune, nu doar de cteva preocupri artistice, ci de tot ce era art. Domnisoara Valentina Carp citea crti bune, stimulat, desigur, de prezenta n familie a domnului G. Ibrileanu, cumnatul ei, asculta muzic, dansa uneori dansuri de caracter", pirograva, si croia rochiile, broda, se mbrca ntr-un stil care-i era propriu si cnta la pian. Era tnr, slab, foarte slab, negricioa18 sa la chip, vioaie, plin de imaginatie. Doamna Nicolau se multumea s picteze flori, nuduri, portrete, si toate astea din cnd n cnd, foarte rar, iar lucrul ei progresa foarte ncet, n ceea ce fcea, punea mult constiinciozitate si rbdare. Domnisoara Carp, n schimb, era foarte abil. Lucra repede. De pild, n cteva minute picta n ulei un adorabil cap de cine pe fundul unei farfurioare de pmnt ars. Odaia ei de culcare era plin cu astfel de capete de cini de toate rasele. Dar ce nu era n odaia ei de culcare si n cea de primire, mai ales! Avea, pe divanul jos, acoperit cu un covor persan, pe care dormea noaptea, puzderie de perne cu fete lucrate de ea cu acul, pe etamin, sau pictate tot de ea, pe catifea, cu motive orientale. De altfel, Orientul romantic era prezent cu insistent si n camera de primire. Se afla acolo, ntre altele, o msut de lemn hexagonal, foarte joas, pirogravat tot de ea si tot cu motive orientale. (Pirogravura era la mod pe vremea aceea.) Pe msut, erau nghesuite artistic, ca pe un tablou reprezentnd o natur static", o narghilea, un colier de chihlimbar, un mic album cu vederi de la Constan-tinopol, alturi de cteva pliante cu ilustrate din Paris, Roma si Venetia, pe unde cltorise domnisoara Carp, o bote musique1 pe

care, uneori, la cererea mea, o ntorcea cu cheia, ca s ascult o succesiune de sunete gratios modulate , precum si fotografii mici, n rame pirogravate. Domnisoara Carp a achizitionat ntr-o bun zi un patefon His Master s Voice, cu cteva discuri foarte diferite ca gen: Pastorala, Kreutzer, habanera din Carmen, Valencia lui Jose Padilla si pe Maurice Chevalier cntnd Elle avait de toutpetits tetons, Valentine. Mi-aduc aminte c ntr-o sear s-a mbrcat ntr-o rochie alb cu multe volane, si-a pus n pr un pieptene nalt si, cu o floare rosie n gur, ne-a dansat habanera dup muzica lui Bizet. Musafirii fceau haz, iar eu eram n extaz. Mie mi-a dat, o buna bucat de vreme 1 Cutie muzical (lb.fr.) (n. ed.). 19 si fr prea mult profit, lectii de pian. Dup ce s-a mritat si s-a mutat cu sotul ei ntr-o cas mai mare, sau nmultit pernele brodate, scaunele pirogravate, capetele de cine pe farfurioarele de pmnt ars, iar pentru c ntre timp devenisem ceva mai mare, biblioteca ei a devenit pentru mine un izvor nesecat de crti pentru lectur. Domnisoara Carp era o fiint cu totul neobisnuit pentru mine. Aveam impresia c nu tria dect pentru ca s fabrice obiecte frumoase, si-i priveam cu admiratie degetele subtiri care cntau la pian, pictau, brodau, teseau ct era ziua de mare, cu aceeasi abilitate. ntr-o zi, intrnd n odaia ei de primire, am descoperit pe neasteptate ceva nou, ceva care m-a ncntat mai mult dect orice vzusem pn atunci si dect orice aveam s vd mult timp dup aceea: un paravan enorm, pe ale crui sase fete domnisoara Carp pictase n mare tain, ca s ne fac o surpriz", spunea ea, sase peisaje venetiene, inspirndu-se de pe cteva dintre ilustratele din albumele ei. Vederile mrunte, pe care le stiam de pe crtile postale, erau reproduse de ea, n ulei, pe suprafete mari. Aveam impresia c m aflu eu nsumi la Venetia. Palatele roz si verzi se nltau n fata mea, impresionante, uriase si se rsfrngeau n ap; Puntea suspinelor" m nfiora asa cum o vedeam atunci, cenusie, suspendat ntre dou fatade sumbre; de pe un alt panou, m nveselea, n schimb, un pod usor, aruncat peste un canal ngust, precum si o piat larg, plin de miscare si de lumin, animat de oameni n vesminte multicolore si de porumbei n zbor. Mi s-a explicat pe larg povestea Puntii suspinelor", simbolul leului naripat din vecintatea Palatului ducal, mi s-a vorbit despre statuia ecvestr a lui Bartolomeo Colleoni, sculptat de Verrocchio, despre Ca d'Oro, iar rezonanta sonor a numelor, noi pentru mine, ce nsoteau peisajele pictate mi sporea ncntarea pentru tot ce vedeam: Canal grande, Ponte dei sospiri, Ponte di Rialto, Ca d 'Oro, Piazza San-Marco, Palazzo ducale... Zile de-a rndul veneam s admir paravanul venetian si lui i datorez dorinta mea, vie si azi, de a vedea Venetia, pre20 cum si de a crea la rndul meu ceva la fel de spectaculos, de fascinant. Paravanul venetian a fost, pe vremea aceea, tot ce-mi imaginam mai frumos pe lume, de dragul cruia viata merita s fie trit. A fost botezul meu artistic, marele meu extaz, n fata lui mi-am jurat s triesc pentru frumos, pentru art, pentru creatie. Dar, dup foarte multi ani, ntmpltor, la Bucuresti, vizi-tnd-o pe fosta domnisoar Carp, care se mutase cu sotul ei, ca si noi, n Capital, am rugat-o s-mi arate paravanul ca-re-mi nsufletise copilria. Paravanul? Aproape c uitase de el si se minuna c-mi aminteam eu! De mult nu-1 mai tinea n cas. Paravanele nu mai erau la mod, si apoi acela, o biata pictur a ei de tinerete, o spoial, fcut dup crti postale, cum de putuse s-mi plac? Voiam neaprat s-1 revd? Ne-am suit mpreun n pod si 1-am gsit, strns, nghesuit ntre dou cufere, plin de praf, jupuit, cu pnza gurit pe alocuri. Nici urm din ce iubisem! Aveam n fata ochilor sase panouri mari, modest zugrvite de o amatoare nsufletit, dar nu o capodoper care s determine pe cineva s-si nchine viata artei. si totusi, asa se ntmplase. Lui i datorez prima si cea mai covrsitoare contemplatie artistic a vietii mele, lui, paravanului acela venetian! De cte ori, de atunci, nu-mi amintesc de el, revznd cu indiferent, si chiar cu uimire, fpturi altdat ndrgite... Privindu-le, m ntreb cum de le-am putut iubi... si-mi spun cu tristete: Iat pentru cine am vrut s-mi curm viata!" si tot de paravanul acela mi-aduc aminte cnd recitesc un roman ndrgit n adolescent, si care acum mi se pare naiv, sau o poezie care m-a emotionat cndva, si pe care azi o gsesc

siropoas. Iat, mi spun mai departe, romanele care m-au fcut s iubesc literatura si poeziile pe care as fi dorit s le fi scris eu nsumi! Ce maculatur!" si totusi, fr extazurile puternice pe care mi le-au trezit n copilrie, as fi apucat pe alt drum. De aceea rmn recunosctor primelor mele exaltri derizorii, cci e mai putin important cui datorm primele noastre simtminte puternice, dect faptul c le-am avut si au trezit n noi bucuria vietii. 21 Mmita Numai Camil, sotul ei, i spunea Mathilde". Ceilalti, adic cei sapte copii ai ei, precum si nepotii, ginerii, nurorile, prietenii si cunostintele acestora din urma nu i spuneau altfel dect maman", mamaia" sau mmita". Pn si slujnica, Mria (a saptea, a opta sau a douzecea, pentru c Mriile se succedau cu destul repeziciune n casa cu multe ncperi de pe Stradela Sfntului Atanasie din Iasi), folosea acelasi apelativ cnd vorbea cu altii despre ea. Una dintre Mriile acestea mi-aduc aminte c a ntors de la us niste musafiri veniti pe neanuntate la una dintre fiicele Mathildei, decla-rndu-le c nu e nimeni acas; doar eu si mmita". Creznd c e vorba de mama femeii de serviciu, vizitatorii au plecat. Da, toat lumea care o cunostea i spunea astfel, n afar, fireste, de printii, de fratii si de sora ei, dar, cnd am cunoscut-o eu, prin anul 1922 pare-mi-se, printi nu mai avea de mult, iar fratii si sora erau ca si cum n-ar fi fost. Va fi vorba de asta ceva mai departe. Mmita mi se prea btrn pe atunci, pentru c eu eram copil, iar ea corpolent, usor ncruntit, mbrcat invariabil n rochii de culoare nchis, cu mneci lungi, si mai ales pentru c era mama mtusii mele, sotia fratelui mamii. n realitate, cred c era ceva mai tnr dect sunt eu azi, adic o femeie n puterea vrstei, scund, rotofee, cu trsturi orientale, oaches, energic, bun gospodin si, la ocazii, vesel foarte. Era de o delicatete desvrsit n relatiile ei cu toat lumea, n afar de slujnice, pe care le mustruluia, ntrebuin22 tnd n acest scop un vocabular convenabil, e drept, dar care era un fel de esperanto pentru fetele de la tar angajate s gteasc, s mture n cas si s serveasc la mas. Acestea nu rezistau prea mult ciclelilor si nencetatei supravegheri a mmitei si-si cutau repede alti stpni, dac nu erau concediate mai nainte pentru incapacitate. n zorii zilei urmtoare celei n care noua viitoare victim se prezentase la serviciu, mamaia o astepta mbrcat n una dintre rochiile ei negre, cenusii sau maronii, totdeauna strmte, bine nchise n jurul gtului ei scurt, mpodobite cu un guleras foarte ngust fcut dintr-o umbr de dantel alb, de pichet sau de voal ori dintr-o dungulit de blana, dup sezon. Corsetul nalt n care era ferecat o fcea s stea teapn pe marginea unui scaun, n mijlocul odii canoanele bunei cresteri din lumea si din epoca ei interzicnd unei persoane bine educate s se aseze pe toat suprafata scaunului si s se rezeme cu spatele de sptarul acestuia astfel nct prea, n imobilitatea ei, asemenea unui idol al nendurrii n fata cruia se afla ngenuncheat ultima Mrie, cu o crp de praf n mn. Dup ce o privea pentru un rstimp cu o nencredere aprioric si o lsa s-si fac nclzirea stergnd colbul de pe dusumea, mmita i ddea startul, si proba de ndemnare ncepea. Fata trebuia s se ridice si s culeag n fata stpnei praful de pe mobile. Ca o balerin debutant, slujnica pornea prin camer cu crpa de praf ntr-o mn, iar, n cealalt, cuplumeaul-u\ ce-i fusese ncredintat n momentul startului, se strecura printre scaune n papucii de psl ce i se mprumutaser ocazional, mngia usor suprafata lucie a mesei din mijloc, apoi pe aceea a msutelor de prin colturi, se apleca, se ridica, se ntorcea, schita involuntar un arabesc, apoi o piruet, n timp ce mmita urmrea cu o privire exigent si expert coregrafia noii sale angajate si intervenea din cnd n cnd, ca un adevrat maestru de balet al dereticatului, ntr-un original dialect franco-moldav: 1 Pmtuf de pene mari (Ib. fr.) (n. ed.). 23 Apleac-te, mata, te rog, mai multisor, ca sa ajungi cu crpa ct mai au fond*, sub crivat. Ridic descend du /rY3-ul. De ce te uiti la mine, m chere4! si nu izbi scaunul de mas, te rog! Acum, sterge si lavaboul. Pentru bagdadie avem o perie cu coad. ti-am spus s cureti lavaboul. N-auzi ce-ti vorbesc? Las prostirea. Esti cam entetee5. Nu pricep de ce eviti s stergi lavaboul! Care bou, cucoan?

Cum care bou"? Esti de-a dreptul exorbitant. Ai nceput s m embetezi6. si pun pari6 cu mata c sub crivat n-ai mturat pn la perete. Ah, sortez m chere, esti im-possible, m parole d'honneur*! Noua slujnic nu avea de unde s stie c mamita si fcuse educatia la Paris, chez des dames augustines9, cum i plcea ei s spun, numai c, si s fi stiut acest lucru, tot nu i-ar fi servit la nimic. Mamaia nu numai c asista nenduplecat la dereticatul odilor, exprimndu-si pretentiile si nemultumirea ntr-un limbaj care le zpcea pe bietele fete venite s-si cstige o pine la oras, dar de-a lungul ntregii zile, pn seara trziu, descoperea mereu cte ceva ce trebuia neaprat fcut de ctre ele, astfel nct slujnicele nu aveau nici un moment de rgaz. Asta nu pentru c ar fi fost nevoie s se speteasc cineva muncind, c doar nu era acea cas nici internat, si nici cazarm, ci numai pentru c n conceptia etico-gospodreasc a mmitei o servitoare trebuia s aib totdeauna ceva de fcut, pentru c inactivitatea e un ru sftuitor. 2 n adnc, n spate (lb.fr.) (n. ed.). 3 Covoras (pe care se puneau picioarele la coborrea din pat) (lb.fr.) (n. ed.). 4 Draga mea (lb.fr.) (n. ed.). 5 ncptnat (lb.fr.) (n. ed.). 6 M plictisesti (frantuzism, cf. embeter) (n. ed.). 1 Pariu (lb.fr.) (n. ed.). 8 Du-te, draga mea, (esti) imposibil, pe cuvnt de onoare (lb.fr.) (n. ed.). 9 La clugritele din Ordinul Sfntului Augustin (lb.fr.) (n. ed.). decreta ea, fr alte explicatii, dar cltinnd din cap, ca si cum ar fi vrut s spun: stiu eu de CQ sunt n stare fetele aistea cnd n-au ce face. Le e gndul la prostii." Papaia, sotul mmitei, brbat chipes, cu barba bine ngrijit, era secretar" la Primria din Iasi, pretuit si respectat pentru marea amabilitate cu care primea, asculta si-i satisfcea pe toti solicitantii, ca si pentru corectitudinea si spiritul su obiectiv. Acas i plcea, cnd 1-am cunoscut eu, s stea lungit pe pat, n iatac, cu o carte n mn, n vreme ce mamaia cu fetele ei, bietii, ginerii, nurorile, nepotii, ma-dam Corjescu, Marieta Vrnav, Lilica Tereuzescu si alti musafiri statornici se foiau ctva vreme prin celelalte odi, vorbeau tare, se mai sfdeau cteva clipe din te miri ce, dup care se asezau la cte o mas sau dou de crti, si n casa se asternea, pn seara trziu, tcerea. Printii mei si cu mine veneam la Iasi o dat pe an, de Crciun, iar cei de-acolo ne ntorceau vizita, rmnnd la noi, la Trgu Mures, cteva sptmni, uneori o luna ncheiat. Erau, aceste ntlniri, perioade de veselie general. Toata lumea era pus pe glume, pe petrecere, pe plimbri cu trsura afar din oras, la o mic statiune de bai curative din vecintate, la pdure, sau la Mures, unde ne scldam la apusul soarelui toate astea vara, cnd veneau cei de la Iasi la noi si pe mese copioase, joc de crti si preumblri cu sania, iarna, cnd mergeam noi la ei. Abia dup ce m-am fcut mai mare am nceput s aflu cte ceva din viata mmitei si s nteleg c tineretea ei fusese iesita din comun. Mult mai trziu ns, pe cnd mmaita se apropia de nouzeci de ani, iar eu trecusem de treizeci, am avut prilejul s aflu din gura ei, ntr-o dup-amiaz n care toat lumea era plecat de acas, povestea ntmplrilor ciudate pe care le ' Trebuie s i se dea de lucru! (Ib. fr.) (n. ed.). 25 trise cu multi ani n urma, un adevrat basm de dragoste si de ur, din care nu au lipsit nici superstitiile, nici cruzimea. M aflam n iatacul mmitei si priveam o miniatur agtat la cptiul divanului ei. Mmita sedea culcat, cu minile cruce sub cap. Era aproape la fel de corpolent ca altdat, i pierise ns energia, dormita adesea n timpul zilei, dar pe pergamentul fetei privirea si pstrase nc ntunecata strlucire din trecut. Te uiti la miniatura ceea? E portretul mamei mele, fcut de ea pe portelan. Din ovalul ramei nguste de bronz, usor nvechit de ani, m privea cu rceal o femeie tnr, palid, cu buze nguste si cu ochi la fel de negri ca zulufii ce-i gdilau urechile. O rochie foarte decoltat abia i acoperea snii mici, sub care talia aprea ngust si nefiresc de nalt, ntr-o mn tinea fr gratie un trandafir rosu. Picta foarte frumos, dar nu-mi dau seama dac era frumoas.

Avea talent, dar frumoas nu era. Era neagr la fat, numai piele si os, aprig, viclean, avar si foarte rzbuntoare. Vai, mmit! Cum poti vorbi asa despre mama matale? Ai s ntelegi dac ti-oi povesti. M-am asezat pe un scaun lng divanul ei. Povesteste-mi, mmit. Te rog frumos! M mere11 era nscut Negruzzi. O chema Helene Ne-gruzzi nainte de a se mrita cu tatl meu, Costachi Ghica. A avut cu brbatul ei nc o fat, n afar de mine, si trei bieti. Pe mine, nu m-a iubit niciodat. De ce? Nu prea ne potriveam. De altfel, mama mea spunea totdeauna c i-ar fi plcut s aib numai bieti. Pe fratii mei i iubea, i alinta, le ndeplinea toate gusturile. Pe mine, m-a 11 Mama mea (lb.fr.) (n. ed.). 26 trimis la Paris, chez Ies dames augustines, adic la clugrite comme on ditn, ca s fiu ct mai departe de ea. Dar s vezi mata ce s-o-ntmplat. Era la Iasi pe atunci, pe la 1880 pa-re-mi-se, sau mai nainte, un tnr avocat de origine francez, pe nume Camil, tare distins si cu educatie aleas, nrudit pare-se cu vestitul medic din veacul trecut, Frantois-Joseph Gali, cel cu frenologia, stii mata, care a strnit mare vlv, pare-se, pe vremuri. Camil aista era brbat frumos, cultivat, avea o voce tare plcut, si femeilor le cam sucise capul. Era poftit peste tot, des raouts, des sauteries, partout13. Printre damele din societate care l admirau era si mama mea. Ar fi dorit ea s-1 aib n toate zilele n salonul ei, dar asta ar fi btut la ochi, pentru c mama mea era foarte cunoscut n lasi. n fiecare dup-amiaz, cnd era vremea bun, mama mea iesea s se plimbe, mbrcat elegant, cobora treptele peronului, n curte, unde o asteptau patru albanezi din serviciul ei, cu turban pe cap, si-i fceau plecciune. Erau slugile ei credincioase. Gorilele dumneaei. Ce spui? Nu, drag, erau albanezi veritables14. Familia tatlui meu era tot de neam albanez. Ei stiau si ne erau foarte devotati. Era vorba ca fratele meu Albert s devin rege al Albaniei, dar nu s-a putut. Dar asta e alta istorie. Mama scotea dintr-o pung de piele niste bumbi mari din diamant, culbeci le spunea, si i punea pe palm. Apoi, ntindea mna spre albanezii aistia, fr s-i priveasc, fr s spun o vorb. Ei luau bumbii si-i prindeau de turbane, apoi alergau cu pasi mici unul dup altul, deschideau poarta pe care iesea dreapt si aspr mama mea, o ajutau s urce n caleasca, i acopereau picioarele cu o blan scump, usoar si moale ca o mtase, dup care alergau din nou si se instalau repede - mamii mele nu-i plcea s astepte dup slugi doi pe 12 Cum se spune (Ib. fr.) (n. ed.). 13 La receptii, la serate dansante, peste tot (lb.fr.) (n. ed.). 14 Adevrati (lb.fr.) (n. ed.). 27 capra calestii si doi n spatele ei, n picioare. Caleasca pornea spre Copou, caii negri sltau n trap elegant, culbecii strluceau ca niste luceferi pe fruntile albanezilor, iar mama mea sttea dreapt, nemiscat n mijlocul trsurii. Tot la-siul stia c a iesit printesa Elenco Ghica la plimbare. Intl-nind-o, brbatii din lumea ei ridicau jobenul, iar ea binevoia s le rspund la salut, cltinnd din cap cu un aer nemultumit, ca si cum salutul lor ar fi tulburat-o din visare. La napoiere, mama cobora din caleasca, ajutat de cei patru albanezi, se oprea apoi n fata usii de la intrare, ntindea n lturi bratul drept, tot fr s priveasc dect nainte, deschidea palma nmnusat, iar albanezii depuneau acolo culbecii cu diamante mari ct ochiul. Ei bine, fiindc era asa de cunoscut n oras, mama mea nu se putea expune commeragesl5-e-lor, aducndu-1 prea des pe tnrul Camil la soareurile16 ei, desi ar fi putut-o face, fiindc el era sftuitorul familiei n tot felul de chestiuni ce priveau administrarea averii printilor mei. Dar, vezi mata, cnd te stii, comme on dit, cu musca pe cciul, ai impresia c toat lumea se ocup doar de tine. Mama mea se namorase de-a binelea, si o fimee namorat se prosteste adesea. Pe de-o parte, se-ngrijeste s nu-i afle lumea taina, iar pe de alta se d de gol. si acopere fundul si se descopere n fat. S vezi mata ce i-o trecut prin minte. M-a chemat de la Paris! Zicea c i s-o fcut dor de mine si c se afl aici quelqu 'un de tres cultive11 ce mi-ar putea completa nvttura n trgul lesilor tot asa de bine ca chez Ies dames augustines, care o costau o

avere. Asa c m-am napoiat n tar si, spre surprinderea mea, m-am trezit cu un preceptor abia mai vrstnic dect mine, tare plcut la chip si tres agreable18, care a nceput s m viziteze zilnic spre a-mi vorbi despre l'histoire de la France^ si a 15 Brfe (Ib. fr.) (n. ed.). 16 Cf. fr. soiree serat" {n. ed.). 17 Cineva foarte instruit (lb.fr.) (n. ed.). 18 Foarte plcut (lb.fr.) (n. ed.). 19 Istoria Frantei (lb.fr.) (n. ed.). 28 citi cu mine din Corneille si din Racine, si din alte celea. jVlama mea era nelipsit de la lectiunile aistea, lua ceaiul cu noi, se ntretinea prieteneste cu Camil. fceau haz amndoi de lucruri pe care nu le ntelegeam, iar eu tceam cu ochii n jos, nciudat pe mama mea, care se tinea mereu dup noi. poar la plecare mi ngduia s-1 conduc pn la us. Azi asa, mine asa, pn ce, dintr-o privire, dintr-o strngere de mna mai ndelung, dintr-o soapt, am nteles c tnrul Camil prinsese drag de mine. Eu barem, cred c m amorezasem de el din prima zi. M roseam cnd se uita la mine, devenisem de la o vreme tare distrat si nzuroas, plngeam fr rost, iar pe mama nu o mai puteam suferi. Nu stiam s m prefac. Crescusem la clugrite, eram copil si Camil aista era primul brbat de care m ndrgostisem. Mama a nteles. De team s nu i-1 iau pe Camil, s-a gndit s m mrite ct mai repede cu altul. Mi-a gsit un mire artos, de familie mare, dar plin de datorii si tare stricat, pare-se. I-a fgduit c-mi va da de zestre o mosie sau dou, nu mai tin minte, numai s m ia de nevast. Tnrul a fost de acord, cu toate c avea o legtur veche de dragoste. S-au ndeplinit formalittile si a venit ziua nuntii. Dar ntre timp nici Camil al meu nu sezuse cu minile n sn. i fgduise celuilalt c-i plteste ndat datoriile de la baccara, dac se nvoies-te s renunte la mine. Acela era membru la Jockey, unde nu se admiteau ntrzieri cnd era vorba de asa-zisele datorii de onoare", fcute acolo, la masa de crti a clubului. Nu mai tin minte ct si cnd i-a pltit, e mult de-atunci, dar afla mata c m-am cununat totusi cu acela. A trebuit. Numai c, dup ce am iesit din biseric si am plecat n cupea cu mirele meu n obisnuita plimbare dup nunt, la un colt de strad, unde astepta Camil n alt cupea. m-am dat jos si m-am urcat la aista. Sotul pe care l abandonam mi-a srutat mna, mi-a urat galant cltorie buna si si-a vzut de drum. A preferat s scape de datorii fr mine, dect s se aleag cu mosii, dar si cu mine. Eu am fugit cu Camil la Botosani, unde aveam 29 rude care ne-au ajutat joindre Ies deux bouts20 pn ce Ca-mil si-a fcut o situatie. Am cerut divortul de cellalt, a fost un ntreg scandal mondain2}, si m-am mritat cu Camil. L-am obtinut pe aista, dar n schimb am pierdut-o pe mama. ti imaginezi mata suferinta, desperarea, mnia mamei mele, care era pe atunci o fimeie ntre dou vrste, ndrgostit foc de un brbat chipes mai tnr dect ea, cnd s-a vzut abandonat de aista, pentru a fugi cu cine? Cu fata ei! M ura de moarte. E explicabil si te rog s m crezi mata ca am nteles-o, c am plns-o, que toute m vie j'ai eu des re-mords22 pentru c mi-am cldit fericirea pe durerea ei. As fi dorit sa-i cer iertare, s ncerc s-o-mpac, dar nu se putea. Cred c m-ar fi strns de gt dac i-as fi iesit n cale. Noroc c nu triam pe-un loc. si totusi, ce nu mi-a fcut! Ce n-a ncercat, ca s se rzbune! Povesteste-mi, mmit! S vezi. n iatacul meu de fat, n crivatul meu a culcat o ppus cu capul de cear, pe care cineva, probable-ment une sorciere23, s-a strduit s-1 fac s semene ct de ct cu al meu, poate dup descriptiile mamei mele, pentru c n-aveam n cas portret, n fiece sear, mama intra n odaia mea, pe ntuneric, si mplnta n pieptul de clti al ppusii o andrea. Spera ca gestul aista, repetat nentrerupt de ea acolo, la Iasi, avea s-mi atrag moartea la Botosani, unde ns eram fericit alturi de Camil si asteptam un copil. Vznd c procedeul cu ppusa nu d rezultat, mama mea a ncercat un altul. Mi-a trimis prin cineva o epistol si o boccea. Drag Mathilde, scria ea cam n felul aista, s uitm trecutul si s ne mpcm, ti trimit zestrea ce ti se cuvine, n speranta c-ti va fi de folos." Am srutat scrisoarea, plngnd de bucurie. Am desfcut bocceaua, si ce crezi mata c 20 S facem fat cu greu cheltuielilor gospodriei (lb.fr.) (n. ed.). 21 Monden, din lumea bun (Ib. fr.) (n. ed.).

22 C toat viata mea am avut remuscri (lb.fr.) (n. ed.). 23 Probabil, o vrjitoare (lb.fr.) (n. ed.). 30 era nuntru? Scufa, cmas alb, giulgiu, pern, adic o garnitur complet pentru nmormntare! A mai trecut un timp de la aiast glum sinistr ce trebuia s-mi aduc moartea, jfli s-a nscut si al doilea copil, si iat c ntr-o bun zi mama apare pe neasteptate la Botosani si d ochii cu mine, zicn-du-mi c a venit s-mi vad copiii. Am primit-o cu emotie mare, dar si cu team, pentru c nu mai aveam confent n ea. ntr-o sear, m-am dus cu Camil la un bal. Am lsat copiii n grija mnci si am rugat-o s nu-i abandoneze nici o minut. Cnd ne-am ntors noaptea, mama, care era ascuns n dosul usii de la intrare, pe ntuneric, a mplntat un cutit n mine. De data asta, nu a mai avut ncredere n vrji si a procedat fr nconjur. Dar nici acum n-a avut noroc, pentru c lama cutitului a alunecat de-a lungul balenelor de la corset, sfsiindu-mi doar rochia si lsndu-mi ca souve-nir o zgrietur. Asta a fost ultima ei ncercare de a m suprima. Au mai trecut alti ctiva ani. Mi-a murit tatl. Nu mi-a ngduit s vin la nmormntare. Atunci am fcut si eu ce-am putut. Ai s vezi. Mamita fcu o pauza. Se ridic cu greu de pe divanul pe care sezuse culcat pn atunci, si sterse fruntea cu o batist, se uit la ceasul destepttor de pe msuta de noapte si cltin usor, nemultumit, din cap. Ai obosit, mmit! Nu, dar am uitat s-mi iau doctoriile. nghiti cu putin ap dintr-o cescut cteva pastile albe, apoi se ntinse din nou, cu capul pe perne. Matale aud c-ti place s scrii. Poate c ai s pui ntr-o zi pe hrtie si povestea mea. Iat. Cnd n-oi mai fi, s rmn dup mine... Dar s-ti spun si ce s-a petrecut la nmormntarea tatlui meu. Te ascult, mmit. Cortegiul funebru trecea pe strada Lpusneanu. Mai nti, dricul n care se afla sicriul tatlui meu, apoi un altul, care ducea florile si coroanele, n urma lor, veneau cupeu-rile, si dup ele lumea pe jos. Mama mea se afla, binente31 Ies, n prima cupea, chiar n spatele carului cu flori. Zri deodat n vrful acesteia o coroan foarte mare fcut din trandafiri artificiali, rosii toti, si-si aminti, probabil, c nvtasem la damele augustine s fac asemenea flori, pentru c altcum n-ar fi ntrebat-o pe sora mea, de-alturi, dac stie cine le-a trimis. Sunt de la Mathilde", i-a rspuns sora mea. ntr-a-devr, erau de la mine. Dup ce m-am ntors de la Paris, m obisnuisem s-mi umplu ceasurile goale cu ndeletnicirea aias-ta, asa cum altii si le umplu fcnd pasiente. Aveam o lada plin. Cum si-a ngduit?" a ntrebat, furioasa, mama mea, si a poruncit ca pe dat s fie oprit n loc dricul si s fie cobort coroana mea de roze rosii. A deschis apoi portiera cupelei, s-a dat jos n mijlocul strzii si, sub ochii multimii adunate acolo ca s vad ce se ntmpl, mama si-a ridicat poalele rochiei lungi si negre, de doliu mare, si mi-a clcat florile n picioare. A fcut apoi semn cioclilor s porneasc convoiul, s-a urcat napoi n cupea si a nchis portiera, trntind-o cu zgomot. Iac! A fost ultimul ei acces de folie furieuse24 mpotriva mea. Adic nu! Ca s nu-mi lase nici o mostenire, si-a mprtit o bun parte din avere bietilor ei si surorii mele, iar ceea ce i-a mai rmas si era nc destul de mult, fiindc mama mea nu era prea darnic din fire a nceput s risipeasc nebuneste, pentru ca dup moartea ei s nu mai rmn nimic altora. De la o vreme, am auzit c ncepuse s se plng c a srcit. Se prefcea, pentru c tria mai departe tot pe picior mare, asa cum apucase. stii mata vorba cu nravul din fire. Dac ai srcit, cocoan Elenco, a ntrebat-o o dat cineva, nu mai tin minte cine, de ce nu-ti vinzi culbecii ceia, c ai scoate bani frumosi pe ei... Cu ei sau fr ei, mata rmi aceeasi!" Noblesse oblige!25 i-a rspuns mama, rspicat. Asta a fost Elenco Ghi-ca. Trufas, nenduplecat pn n ultimul moment. Nu m-a iubit, nu am iubit-o, dar i-am admirat energia, autoritatea 24 Nebunie furioas (Ib. fr.) (n. ed.). 25 Nobletea te oblig (lb.fr.) (n. ed.). 32 u care a stiut s se fac ascultat si temut de cei din jurul ei. A fcut n viata ce-a vrut, avere a avut mai mult dect i_a trebuit, dar fericit n-a fost. A vrut s m distrug, ea, cea tare, dar din pcate am distrus-o eu, cea slab. Am nscut opt copii, dintre care, iac, triesc sapte, si triesc bine. Camil mi-a fost un sot

bun, un admirable tovars de drum, pn la moarte. Avere n-am avut, am trit din leafa lui Camil, dar am stiut s ne chivernisim bine. Am avut cas deschis, am srbtorit la Iasi cincizeci de ani de cstorie, si acum, multumit copiilor mei care au grij de mine, m bucur de o btrnete linistit. Pe fratii si pe sora mea nu i-am mai vzut niciodat. Sora mea trieste la Constanta. Aud c o duce greu cu sntatea si c, singur fiind, a ncput pe mini strine, care o ngrijesc ca vai de om si o storc de ultimele giuvaeruri. Fratii mei au avut vieti agitate, cutnd mai ales iubire, aventur si glorie. Unul a murit devreme, ceilalti doi mai trziu, dar amndoi n acelasi an. Primul dintre acestia si-a lsat averea celuilalt, iar aista, ntr-o sear, simtindu-se ru, si-a scris testamentul, dar n-a apucat s-1 semneze si a murit aplecat peste el, la masa de scris. Asa c o parte din avutul lui mi-a revenit mie, ca sora. Binenteles c familia lui s-a mpotrivit, asa c ne-am judecat si, fiindc procesul era interminable26, am czut la nvoial cu urmasii lui. si astfel te-ai vzut dintr-o dat plin de bani. Asa e. Dar ce-am luat de la fratele meu rposat am dat cu mprumut bancherului Rosenthal, de la Iasi, cu dobnd bun, fireste. Numai ca a venit curnd legea conversiunii, care-i ierta pe datornici, si am pierdut cu o mn ce luasem cu cealalt. Cam asta e tot. 26 Fr sfrsit (lb.fr.) (n. ed.). 33 Clara Urmam aceeasi facultate. Pe lng asta, ne si nrudeam. Mamele noastre coborau, pe pante diferite, din aproape legendarul lancu Jianu. Pe noi doi, vorbind despre asta, nu ne impresiona att vajnicul strmos comun, ct descoperirea rudeniei, care, orict era ea de ndeprtat, ne cimenta totusi amicitia. Clara, cci despre ea e vorba, era cu totul altfel dect toate celelalte fete pe care le cunoscusem pn la ea. Venisem de curnd n Capital, din frumosul oras transilvnean un-de-mi fcusem liceul, si eram avid s cunosc lume interesant, s m cultiv si s scriu. Studentimea adunat din toate ungherele trii m atrgea, dar m si intimida. Aveam complexele de inferioritate ale adolescentului picat din provincie ntr-o lume ce-i era strin si de-asta m simteam mgulit de prietenia pe care mi-o arta Clara, de a crei superioritate intelectual mi ddusem seama din clipa n care o cunoscusem. Era una dintre acele fete hrnite pn la saturatie cu literatur si cu poezie, cu muzic si cu filozofie si care, mai ales cnd fac cunostint cu cineva, se simt obligate s-i tin o prelegere. Pentru c o ascultam cu interes si cu plcere, Clara profita de orice prilej spre a-mi transmite, ca un dascl discipolului su, ct mai mult din tot ce stia. Dar ceea ce m atrgea poate mai mult dect consideratiile ei originale cu privire la Elegiile lui Rilke sau la Tetralogie, la Golemul 34 jui Gustav Meyrink1 sau la expresionismul german, cu care Clara mi mbogtea cunostintele, era, la nceputul prieteniei noastre mai ales, marea ei frumusete. Trsturile fetei ei mi preau c exprim uimitor de limpede generozitatea sufleteasc si hotrrea ce o caracterizau. Arcul sprncenelor i era viguros desenat, avea ochii mari, nasul statuilor grecesti, dintii i strluceau sntosi ndrtul buzelor crnoase, mna i era puternic, degetele i erau lungi, trupul perfect, cu umeri lati si solduri nguste, ca de nottoare. Clara mi prea o fiint perfect si, fiindc mi ngduia, o urmam ca o umbr. Devenisem pe nesimtite pajul ei. i fceam mici comisioane, o asteptam dimineata n statia de tramvai unde cobora pentru a merge la Universitate si intram n sal mpreun, i cumpram bilet la spectacolele mai deosebite, n special la concerte, i cutam la anticari crtile de care avea nevoie si eram mndru, cnd i le gseam, c i-am putut fi de folos. Bucuria ce-i lumina fata sau srutarea fugar cu care mi pecetluia obrazul erau marea mea rsplat. Dup-amiaza sau seara, dup cin, eram din ce n ce mai des la ea acas. Printii ei mi artau o binevoitoare indiferent. Pe tatl ei, fost cpitan de vapor, l vedeam rareori. Pe mama Clarei ns, o gseam de fiecare dat cufundat ntr-un jilt enorm, adesea cu un ctel n brate. Jiltul era cuibul n care mama prietenei mele si fcea siesta, n care citea, n jurul cruia se grupau oaspetii si la picioarele cruia si lipia laptele ctelul, n odaia ei luminoas si vast, ghemuit pe divanul vrt n coltul dintre doi pereti, rezemat de perne decorative, cu crti mprejur, cu discuri pe jos, cu scrumier si tigri ieftine pe scunasul rotund, turcesc, ce-i servea drept noptier, cu o ceasc de cafea ntoars n far1 Gustav Meyrink (1868-1932), scriitor austriac, celebru autor de literatur fantastic si de fictiune:

Golem (1914), Noaptea Walpur-giei (1917), ngerul de la fereastra dinspre apus (1917) etc. (n. ed.). 35 furioara ei, ntr-o dezordine ncnttoare, m astepta Clara, n unele zile, punea n functiune patefonul, pe covor, n mijlocul odii, iar noi ne asezam pe jos, lng el, cu perne la spate, cu discuri, tigri si crti alturi. Clara m silea atunci s ascult ore ntregi simfonii si concerte, atrgndu-mi atentia asupra temelor si variatiunilor lor, fredonndu-le n pas cu orchestra, ca s-mi intre mai bine n cap, sau tulburat de frumusetea unora, cltinndu-si capul ntr-o parte si n alta, legnndu-si gratios mna n concordant cu ritmul ori privindu-m cu ochi nlcrimati si ntrebtori cnd muzica devenea dezndjduit si ntrebtoare. Am aflat, cu timpul, de la alti colegi c naintea mea Clara avusese alti paji si alte confidente care i fceau comisioane si care-i sorbeau ideile. Avusese alti discipoli crora le pusese la patefon Cavalcada walkiriilor si alturi de care lcrimase ascultnd Drumul spre Montsalvat, mai nainte de a m cunoaste pe mine. Am aflat, de asemenea, c unii dintre alesii ei rezistaser mai mult, altii mai putin presiunii intelectuale la care i supunea Clara, si asta n functie de pregtirea lor aperceptiv, de sensibilitatea lor, de curiozitatea intelectual sau de snobismul literar ori artistic propriu fiecruia. Colegii care-mi spuneau toate astea m lsau s nteleg c sunt, la rndul meu, o victim a Clarei si m ntrebau n glum ct voi mai rezista, ct timp voi mai putea s-o suport. Nu m credeau cnd le mrturiseam c pe mine Clara m oboseste, dar m atrage. Nu luam n seam remarce-le lor necuviincioase. Continuam s o vizitez aproape zilnic. De fiecare dat, plecam de la ea fascinat, dar si intoxicat de muzica si de poezie, bine hrnit sufleteste, dar si stul de a o fi ascultat vorbindu-mi ore n sir despre ce-i plcea ei, fr s se ntrebe dac m intereseaz sau nu, dar a doua zi reveneam si m lsam din nou prins n mreje. Examenele la filozofie le pregteam mpreun. Clara parcurgea materia singur, pentru a mi-o putea explica apoi mie. Asta era singura si strania ei voluptate. sedeam amndoi pe divanul ei, cu 36 perne la spate, eu o priveam si o ascultam, iar ea mi desena pe caiet scheme dup scheme, n mintea ei, sistemele filozofice se desfceau n ramuri, iar ramurile n rmurele, gndirea cea mai profund era despicat de ea n idei limpezi, din care izvorau alte idei limpezi, pe care mi le nota cu creionul pe maculator, umplnd pagini dup pagini cu sgeti trase viguros cu creionul n sus si n jos, avnd n vrful lor cuvintele-cheie, scrise apsat, brbteste, destinate s-mi rmn mie n memorie si s-mi ajute la examen sa deschid cu ele sertarul mintal n care se afla nghesuit istoria doctrinelor filozofice. Criticismul kantian devenea lesne de nteles pentru oricine i-ar fi consultat schemele, iar voluntarismul german un joc de copii. Filozofia greaca crestea armonios pe ramurile trasate de creionul ei, pornind de jos, de la scoala din Milet, si se ridica, devenind un adevrat arbore, pe ale crui crengi sta scris, n ordine suprapus: Par-menide, Socrate, Platon, Aristot. Clara avea o mare vocatie pedagogic. M-a nvtat s gndesc limpede, s iubesc precizia, s discern ideea adevrat de vorbria goal, s nu-mi pierd vremea cu literatura mbcsit a spiritelor confuze, pe care multi o socotesc profund pentru c nu o nteleg. Tot de la ea am nvtat s pretuiesc n art, n poezie, n muzic, n viat retinerea demn a unei sensibilitti excesive, turnarea acesteia n forme limpezi, marmoreene, diamantine. Clara detesta literatura bocitoarelor, vicreala lutreasc, pictura siropoas, distingea harul de abilitate, cultura adevrat de spoiala grandilocvent, capodoperele de imposturile ndrznete ce-i zpcesc pe cei neavizati. Clarei i plcea s fie liber, sa nu depind de nimeni, de familie n primul rnd. n privinta asta, avea unele manifestri copilresti, adevrate teribilisme cu care nu eram totdeauna de acord si care totusi m ddeau gata. ntr-o zi, de pild, m-a anuntat c s-a logodit. Ca s scap de-acas", nii-a explicat ea, adugnd: Fii pe pace, nu-1 iubesc", ca si cum as fi putut-o dispretui nchipuindu-mi c a czut, la rndul ei, victima acelei slbiciuni omenesti ce ni se prea 37 sublim cnd era vorba de Isolda sau de Anna Karenina, dar deprimant de vulgar cnd i nrobea pe cei din jurul nostru, n ce priveste iubirea, i ddeam amndoi dreptate lui Schopenhauer. Citeam cu mil si cu dezgust rubrica faptelor diverse de pe ultima pagin a ziarelor, care relata otrvirea cu mangal a vreunei biete croitorese srace si gravide, prsite de un seductor necunoscut. E cu mult mai n vrst dect mine", a continuat Clara vorbindu-mi de logodnicul ei, nu-i plac nici muzica, si nici poezia, pentru c nu

le ntelege. Cum as putea iubi un asemenea om? n schimb, pare cumsecade, cstig bine si mi-a fgduit c are s m lase s m duc la concerte, s-mi cumpr cte discuri poftesc, s-mi comand crti n strintate, n sfrsit, s fac tot ce-mi place. Nu mai pot suporta cenzura familiei." Mereu: Unde ai stat pn la ora asta? Iar ai cheltuit bani pe discuri!? Mai las cititul si mai iesi si tu n lume, c cu cititul n-ai s te mai mriti niciodat!" etc. Dup vreo cteva sptmni, ntr-o dimineat de nceput de primvar nsorit si cald, Clara mi sopti, n banc, n vreme ce Tudor Vianu si tinea cursul de estetic: Sunt fericit! Dup ce iesim, te invit la cofetrie." Dar ce s-a ntmplat? Spune-mi acum." Nu pot, pentru c Vianu se uit la noi. ti spun afar." Mi-a explicat n drum spre cofetrie ce se ntmplase chiar n ajun: Ieri, trebuia s ne ntlnim la statia de la Universitate. Sttuse ploaia. Era pe la prnz. Cnd am cobort din tramvai, el mi-a iesit nainte cu un buchetel de violete ntre degetele nmnusate. Eu aveam, ca de obicei, nu stiu cte crti si o sacos n mini. Mi-a ntins florile, le-am apucat, dar le-am scpat pe jos, ntr-o bltoac. M-am aplecat s le ridic. stii ce-a fcut? N-ai s ghicesti, pentru c tie nu ti-ar trece niciodat prin cap asa ceva. Apus talpa piciorului pe ele si mi-a spus: Nu te apleca! Nu vezi ca s-au murdrit de noroi? Las-le dracului, c-ti cumpr eu altele!" Omul avea cele mai bune intentii", i-am spus Clarei. N-a vrut s te apleci ca s ridici de jos niste biete flori murdare." Nu-i tine parte! Tu n-ai fi fcut asta, 38 sunt sigura. Un om care calc azi n picioare o floare, mine m va clca pe mine n picioare, mpreun cu tot ce mi-e drag, si asta cu o inocent nepsare, mi va sparge discurile, rni va lua de pe mas notele muzicale ca s fac din ele pungi rezistente pentru fructe, si, dac as protesta, mi-ar rspunde linistit: Calmeaz-te, drag! ti cumpr altele. Apoi, mi va sterge lacrimile de pe obraji cu o hrtie de o sut de lei." n alt zi, era s n-o recunosc, si vopsise prul. si-1 fcuse rosu. Da, mi 1-am vopsit si stiu c nu-mi sade bine", mi-a spus. si ce mai scandal acas! Dar tu ai s m ntelegi. Puteam s mi-1 fac si verde, oricum, pentru c m-am plictisit s m vd n oglinda mereu aceeasi. M-am plictisit de mine nsmi, si asta e foarte grav. Trebuia s iau o msur, fie ea orict de exterioar, de superficial. S stii de la mine: din cnd n cnd, trebuie neaprat s schimbm ceva n felul nostru de a fi, de a tri, n idealurile noastre, n jurul nostru, dac nu vrem s devenim neurastenici." Alta dat, iarna, spre sfrsitul lui ianuarie era ziua mea de nastere , ne-am ntlnit n statia de tramvai unde soseaua Mihai Bravu taie soseaua lancului. Nu mai stiu unde trebuia s mergem. Am urcat n tramvai la clasa nti, n urma ei, am luat bilete si ne-am asezat alturi, pe o banchet liber. Eram nghetati. Totusi, Clara si-a scos fularul de ln din jurul gtului, precum si cciula, si-a trecut degetele prin pr, apoi si-a ntors capul spre mine si a nceput sa-mi recite, ncet, n ureche: Mon enfant, m soeur, songe la dou-ceur.,.2 Mi-a spus astfel L 'Invitation au voyage a lui Baude-laire de la un capt la altul. Ai spus-o foarte frumos, Clara, dar ce ti-a venit, asa, deodat?" Nu e azi ziua ta?" m-a ntrebat, zmbindu-mi tandru. E darul meu de ziua ta! Mi-ai spus o dat c-ti place mult poezia asta si am nvtat-o as-t-noapte pe dinafar ca s-ti fac o surpriz." n realitate, i 2 Mon enfant, m soeur, /Songe la douceur /D 'aller l-bas vi-vre ensemble! Sor, bine-ar fi / De-am pomi-ntr-o zi / mpreun-n pribegie! (trad. rom. de Virgil Teodorescu) (n. ed.\ 39 spusesem c-mi place deosebit de mult Le voyage, si multumeam cerului pentru fericita confuzie. Altfel, ar fi fost n stare s nvete pe dinafar Le voyage, adic mai bine de o sut si patruzeci de versuri. Rzboiul ne-a separat. Eu am plecat pentru vreo ctiva ani n strintate si, ntorcndu-m, am aflat c ntre timp scrisese si publicase un volum de nuvele pentru care primise premiul scriitorilor tineri". Am alergat s-o revd, si, fe-licitnd-o, i-am cerut un exemplar. A scos din bibliotec un volum si, spre marea mea uimire, a rupt din el cteva pagini pe care mi le-a ntins, spunndu-mi: Citeste numai nuvela asta. Restul nu e cine stie ce." Exemplarul amputat a fost azvrlit cu nepsare n cosul de hrtii. Nuvela i-o pstrez ntr-un dosar, si o recitesc uneori. E fcuta numai din nuante subtile si e, ntr-adevr, foarte frumoas. S-a apucat, apoi, s fac regie de teatru. M-a poftit la spectacolul de sfrsit de an al institutului, pentru c pusese n scen momentul dramatic al portretelor, din Hamlet. Regina era instalat n mijlocul scenei, pe

un fotoliu aurit. In prti, pe piedestale aurite si ele, ardeau lumnri n sfesnice de bronz. O perdea cenusie de catifea acoperea ntregul fundal, n rest, scena era goal. Tnrul Hamlet, interpretat de Ion Omescu, si rostea cunoscutele-i imprecatii, rotindu-se n jurul fotoliului-tron pe care sttea regina. I le striga cnd n urechea dreapt, cnd n spate, cnd n cea stng, cnd n fat, prinzndu-i ntre degete medalionul de la gt pe care era pictat portretul actualului ei sot si alturndu-1 de medalionul de la gtul lui, reprezentndu-i tatl, fostul ei sot. ngenunchea la picioarele ei, se ridica brusc n fat-i, o jignea fr mil, o implora bezmetic, i argumenta lucid, oco-lind-o mereu, ametind-o nu numai cu vorbe, cnd dure, cnd pasionate, cnd nebunesti, dar si cu acel cerc magic pe ca-re-1 nscria n jurul ei. Vorbele lui dobndeau astfel forta unor formule vrjitoresti a cror victim cdea, pn la urm, el nsusi. Niciodat nu am vzut o mai tulburtoare scen a portretelor. 40 Dar Clara a abandonat regia de teatru, asa cum a abandonat literatura, filozofia, asa cum s-a lsat pe rnd de tot ce a nceput n viat, cu un succes rsuntor totdeauna, din-tr-o mare nevoie luntric de a alerga dup ceva nou, de a porni mereu pe o nou cale, spre mai sus, spre desvrsire, n ultima vreme, Clara s-a retras n umbr, nchinndu-si viata familiei, copiilor ei, pentru c, ndat dup rzboi, Clara s-a cstorit. Probabil c si-a gsit n copiii ei discipolii ideali pentru a-si satisface coplesitoarea vocatie didactic si educativ. Cci natura pare s o fi nzestrat cu toate harurile numai pentru a le distribui altora. Balcic 1936 Plecasem n vara aceea la Balcic cu dou geamantane, dintre care unul greu, plin cu crti. Plnuiam s-mi redactez acolo, ntre mare si cer, teza de licent n filozofie. Mir-cea Eliade mi mprumutase o seam de lucrri cu privire la epoca si la opera lui Giordano Bruno, despre care tot el mi dduse ideea s scriu. Numai c toat documentatia pe care cu generozitate mi-o oferise era n italieneste, iar eu nu stiam italieneste, iar descifrarea textelor cu ajutorul dictionarului mi lua, mai ales la nceput, mai mult timp dect studierea ideilor filozofice formulate de Bruno. Eram ns foarte tnr si-mi plcea s buchisesc texte filozofice, nu din-tr-o pasiune fireasc unora pentru eruditie, ci din nevoia mea, poate naiv, de a gsi pe undeva Adevrul. Eram ntr-un autobuz cam hodorogit. M apropiam de Balcic, naintnd pe o sosea prfuit. M simteam obosit si transpirat, iar peisajul pe care-1 vedeam prin ferestrele vehiculului mi se prea banal, ars de soare, fcut din mult ses, presrat cu rzlete lanuri de floarea-soarelui si cu plcuri de case srccioase. De la o vreme, desi continuam s m uit pe fereastr, nu mai priveam la nimic. Gndul ostenit mi-era frmitat, inconsistent, vagabond, ca n momentele ce preced somnul. Deodat ns, la stnga mea, departe, n continuarea sesului, dincolo de ctiva arbori opriti de arsit, o ciudat pat violet, prelung si insolit, mi-a atras atentia. Nu-mi ddeam seama ce putea fi. O acoperea uneori un sir de case scunde, de cret, apoi pata violet se zrea din nou, 42 incredibil, btnd n albastru; disprea iarsi la o cotitur a autobuzului si reaprea, strlucitoare n lumina amiezii, stranie ca o iluzie optic, trezind n vehiculul aglomerat de prezente turistice si localnice o forfota vesel. Nu stiu daca am simtit sau dac am auzit de la altii ntr-o anumit clip revelatoare c dunga aceea violet era marea, dar mi-aduc aminte c momentul descoperirii a fost un moment de extaz. Am tresrit, mi s-a pus un nod n gt si m-am simtit cuprins de o mare fericire. Vedeam marea! Ne apropiam de ea, o vedeam tot mai bine, smltuit, ireal, marea spre care ne ndreptam noi, cei din autobuz, unii venind de departe, nedormiti si nemncati, atrasi de ineditul ei, de inexplicabila ei fascinatie, ca de un Partenon sau de o Giocond. Mai vzusem marea, cu ani n urm, n copilrie, dar n treact si pe neasteptate, cobornd dintr-un tren. Fusesem atras atunci nu de prezenta ei neverosimil, ca acum pentru c n copilrie ntlneam la fiecare pas ceva nou si surprinztor , ci de trmul ei albicios, plin de scoici. Ochii mei de copil descopereau nu att marea, ct o sumedenie de mici obiecte nentelese, un fel de jucrii de forme bizare, ce m ncntau. Jucrii ce nu costau nimic, din care puteam lua cu mine cte voiam. Asa ceva nu-mi nchipuisem pn atunci c poate s existe. Culegeam scoici de sub sinele de tren sau le clcam n picioare, auzind cum se strivesc sub minuscula mea ncltminte si parndu-mi ru ca, fr s vreau, le distrugeam. Pe cele culese le vram n buzunare si apoi, acas, le priveam descumpnit, pentru c nu stiam ce sa fac cu ele. Nu eram

n stare s nscocesc nici un joc de unul singur cu aceste cochilii asemntoare unor turbane orientale, sau unor farfurioare, sau unor bnuti albi si striati, sau unor nasturi, nsiram capacele scoicilor pe mas, dup mrime si dup form, dar nimic nu se lega. Pn la urm, dup ce m-am sturat de ele, le-am pus ntr-o cutie si le-am uitat n camera de hotel n care locuisem cu printii pn n ziua cnd am pornit spre un alt capt de tar. Tata se ntorsese din rzboiul abia terminat, si unitatea lui militar era 43 mereu n cutarea unei garnizoane stabile, mplinisem : ani cnd, n sfrsit, ne-am fixat pentru o mai lung duraJ la Trgu Mures. fj/( Acum, dup vreo saisprezece ani, revedeam marea sau, mai bine zis, o vedeam pentru prima oar, pentru ca ochii mei de copil n-o nregistraser. Copiii sunt atenti ndeosebi la lucrurile mrunte; marile suprafete atrag atentia oamenilor maturi. Spiritul infantil e propriu analizei, sinteza fiind apanajul mintilor evoluate. Romancierii fini analisti au pstrat n ei ceva din copilul care au fost cndva. Proust, de pild. Oamenii maturi, care si-au pierdut copilria, nu mai scriu versuri, nici romane, nici critic literar, nici eseuri, nimic din toate astea, pentru c a scrie literatur sau despre literatur, sau a face art denota, n scriitor sau n analist, totusi, o struitoare urm a copilriei. Geniile sunt si ele adesea acele uimitoare inteligente care nu si-au uitat pe deplin preocuprile copilriei, iar oamenii care si le-au uitat cu totul devin cu timpul, de multe ori, anosti, posaci, banali, plictisitori. Balcicul mi se prea ireal, ca un decor de teatru pentru un basm oriental. Poate c numai la Stockholm, mai trziu, aveam s mai triesc un sentiment asemntor de uimire fericit, de exaltare, de topire ntr-un mediu oniric devenit realitate. La Balcic mi se prea c triesc n lumea celor O mie si una de nopti sau la Biskra vzut de Andre Gide. Eram desctusat de orice obligatii, eliberat de orice griji, scutit de orice disciplin, notam ct voiam, sedeam la soare ct voiam, mncm cnd se nimerea, ntrziam seara prin cafenele slab luminate, printre trgoveti si sezonisti, printre localnici romni, turci si bulgari. Hoinream la voia ntmplrii ct era ziua de mare, purtam o cmas pe care soarele a decolorat-o cu repeziciune, pantaloni din pnz de sac si espadrile care s-au gurit la vrf. Banii pe care-i aveam de-acas erau cam putini, dar viata era ieftin si m strduiam s-ntind ct mai mult de ei, pentru a-mi prelungi ct puteam sederea. Dimineata, porneam uneori cu barca de-a lungul trmului abrupt, trecnd n revist colinele plesuve de care erau agtate cteva vile semete si pitoresti, de pil44 A% cuibul de vulturi al domnului de Faucigny-Lucinge sau casa Storck, n chip de templu antic. Alteori, urcam n cimitirul ttrsc, suspendat deasupra jnrii ca n poemul lui Paul Valery, rtceam printre pietrele piezise ce strjuiau mortii locului, nsotit uneori de ctiva copii de prin mprejurimi, care cntau, vociferau si fceau tot felul de pozne ca s le arunc vreo ctiva gologani. Turcoaicele n salvari si ofereau manufactura pe la colturi de drum: brtri orientale, testuri, salbe, vase de aram, recomandndu-le cu un singur cuvnt: Antica!" Spre sear, vizitatorii Balcicului se strngeau n cafeneaua lui Mahmut. Acolo poposeau pictorii de la lucru, cu sevaletele strnse si cu pnzele care, dup ani, aveau sa devin celebre. ntre timp, mi mai scriam si teza de licent, instalat confortabil pe veranda casei unde locuiam. Lucrarea avansa si eram multumit. De singurtate nu m puteam plnge. Venise o data cu mine la Balcic bunul meu prieten Alexandru Ba-ciu, pe arunci student la istorie, dar nsetat de literatur, creia avea mai trziu s i se devoteze, i-am ntlnit pe verii mei Tanta si Camil Gali, 1-am cunoscut pe pictorul lorgulescu-Yor1 - pe care surzenia l ndeprta de pe atunci de lume si care avea s se sinucid dup vreo ctiva ani , mam mprietenit cu dansatoarea Iris Barbura2, cu Sergiu Celibidache, pe atunci tnr pianist, cu Lucia Demetrius, proaspt ncununat cu dou prestigioase premii literare pentru primul ei roman, Tinerete si triam zile nsorite de fericire. Lucia Demetrius era foarte tnr si la fel de timid ca mine. Avea ochi mari, ncercnati si calzi, soarele i aurise trupul delicat, astfel nct mi plcea s-o asemuiesc cu o statuet de Tanagra. Pasiunea amndurora pentru poemele lui 1 Petre lorgulescu Yor (1890-1939), pictor romn (n. ed.). 2 Iris Barbura, reprezentant de seam a dansului modern romnesc, n 1940-1941, a avut la Bucuresti un studio de dans modern. S-a sinucis la nceputul anilor '50. (n. ed.).

45 Apollinaire a stat la baza prieteniei noastre, pe care anii aveau s-o cimenteze pentru totdeauna. Pe terasa vilei Krepler, unde ea locuia cu o prieten, pe plaja ngust, pe coclauri si pe ulitele n pant ale Balcicului spuneam amndoi n cor" versuri la nesfrsit. si unul, si altul aveam bani putini, asa c adesea luam masa mpreun n birturi ieftine, populare, ca s apucm la mare nceputul lui septembrie. Balcicul era paradisul pictorilor, i ntlneam la tot pasul. Lucia Demetriade-Blcescu3, de pild, era pretutindeni. O ntlneam zilnic, i recunosteam de departe bereta asezat pe ceaf, bretonul dat pe ochi, sau, nainte de a o vedea, i auzeam glasul. Aprea apoi de dup coltul unei ulite, narmat cu sevaletul, cu scunelul pliant si cu pnzele, nsotit de ctiva confrati, schioptnd, vorbind tare, vorbind mereu. Drscu4 si Lucian Grigorescu5 pictau marea, colinele albicioase, cimitirul ttresc, casele scunde cu olane rosii, asezate unele n spinarea altora, nconjurati adesea de privitori anonimi care n-aveau alt treab dect s-i vad cum picteaz, n vreme ce turcoaicele n salvari treceau legnat pe lng ei si cntnd: Saka maka derken har a kiz...6 3 Lucia Demetriade-Blcescu (1895-1979), artist plastic romn. Ia lectii cu pictorita Louise Silberling, apoi, la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti, cu Ipolit Strmbu, Petre Serafim, Eustatiu Sto-enescu, Gheorghe Petrascu. n 1921, frecventeaz la Paris Academia Modern, apoi Academia Ranson. Este membr fondatoare a Grupului Criterion" (n. ed.). 4 Nicolae Drscu (1883-1959), artist plastic romn. Studiaz la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti cu G. D. Mirea si Ipolit Strmbu. Din 1906, e student, la Paris, la Academia Julien, apoi la scoala National de Arte Frumoase (n. ed.). 5 Lucian Grigorescu (1894-1965), artist plastic romn, n anii 1912-1915 si 1918-1920, este audient la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti, n 1925, frecventeaz, la Paris, Academiile La Gran-de Chaumiere si Ranson (n. ed.). 6 Glumind de una, de alta, apare si fata cea oaches (Ib. turc) (n. ed.). 46 Tot ce n-avea alt nume era acolo kara kiz: o amulet, o mic brodat, asa cum n Finlanda asemenea mruntisuri erau denumite kalevale. Seara, la restaurantul lui Ka-ra_Miti, un cobzar btrn si rgusit, cruia n alt parte, n orice alt localitate, nimeni nu i-ar fi dat atentie, distra publicul venit s mnnce pilaf cu midii, cntnd din gur si zngnind din strune un cuplet pescuit de la cine stie ce vechi spectacol de revist. Acolo, lumea fcea haz de cntecul lui nesrat, pentru c lumea devenise copilroas n acel rai al inocentei. Pentru c la Balcic se picta dup fiecare colt de ulicioar, mi-am adus aminte c n adolescent pictasem si eu, si am renceput. Anii care au urmat, nencrederea n mine si un simtmnt al zdrniciei ce-si pune pecetea pe realizrile ce-mi preau mediocre m-au fcut s distrug acuarelele mzglite sub semnul Balcicului. Doar prietenul Dinu Canta-cuzino a mai salvat vreo dou, nnobilndu-le cu ram si geam si facndu-le cinstea s le atrne pe un perete, la el n casa. O invincibil manie a distrugerii m-a determinat de-a lungul vietii s rup, treptat, tot ce am pictat, ce-am desenat si, n buna parte, ce-am scris n diferite rstimpuri. Mereu nemultumit de mine, m-am ndrtnicit s sterg cu nversunare urmele trecutului, pentru c mi se preau sordide, departe de idealul de perfectiune pe care 1-am urmrit zadarnic. Dac ar fi fost posibil s ard la fel de lesne si povestea vietii mele irosite, as fi fcut-o bucuros si cu deosebit rvn, dar, ciudat contradictie luntrica, pentru a m apuca apoi s o rescriu, asa cum fac acum. n vara aceea, la Balcic, urcam ntr-o zi, pe la amiaz, cu Lucia Demetrius si cu Cella Voinescu prietena cu care Lucia locuia n vila Krepler , agale, venind de la plaj si ne ndreptam spre casele noastre, cu soarele pe cap, osteniti, nsetati si flmnzi, nvesmntati ca vai de lume, cnd, de47 odat, ne apru n fat, tindu-ne drumul, odihnit si elegant ca totdeauna, profesorul nostru de logic de la Universitate, domnul Nae lonescu. Ne zmbea binevoitor, condescendent, usor ironic. Am fi preferat s intrm ctesitrei n pmnt, dar nu se putea. Ne nftisam celui mai contradictoriu dintre dasclii nostri n cea mai lamentabil postur. Prul le cdea fetelor n ochi, baticurile peste piept le erau strnse cam la ntmplare, sorturile le erau ude, eu purtam cmasa mea decolorat, liliachie, de care nu stiu de ce nu m

desprteam, pantalonii din pnz de sac mi-erau mototoliti, espadrilele gurite n vrf iar Nae lonescu ne lsa s-i admirm cmasa alb de in, esarfa de mtase nnodat n jurul gtului pe sub gulerul cmsii, pantalonii bleumarin proaspt clcati, pantofii de pnz, din import, desigur, si ne msura nemilos pe fiecare, de sus pn jos. Aveam pentru el, n ce m priveste, un fel de respect amestecat cu team: m copleseau inteligenta lui neobisnuit si, mai ales, necunoscutul din el, pentru c persoana i era nvluit ntr-un mister de neptruns. Se fceau cu privire la el cele mai bizare afirmatii, cu att mai bizare, cu ct se bteau cap n cap. M atrgea si, n acelasi timp, m incomoda. Era dintre oamenii pe care eram tentat s-i vd, s-i aud vorbind, dar de la distant. Continua s ne arunce pe sub sprncenele stufoase ce-i ncununau arcadele, nu priviri, ci vpi. Ne zmbea cum zmbea probabil copiilor slujnicei sale veniti s-1 felicite de Anul Nou, si totusi, cnd ncepu s vorbeasc cu noi, s ne ntrebe cnd am venit si cum ne distrm, glasul lui n-a mai avut nimic din ironia privirii. Poate c nici nu ne privise ironic, poate c m nselasem; nu mai stiam ce s cred. Apoi, ne strnse mna prieteneste, spunndu-ne, spre surprinderea si spre groaza noastr: Dac v face plcere, v rog s veniti azi dup-amia-z la mine. Pe la orele sase e bine? stiti unde locuiesc? Dac stiam unde locuieste? Cine nu stia unde locuieste Nae lonescu, la Balcic? Un automobil mare, negru, cum erau 48 n Bucuresti, pzea intrarea vilei Popovici-Lupa, unde adsta el, si i-1 stia toata lumea. Gurile rele pretindeau c automobilul acela ar fi un dar pe care i-1 oferise seful unui stat strin, dar despre asta nimeni nu avea nici o dovad. L-am lsat totusi s ne spun unde locuieste, prefcndu-ne foarte atenti: Stau foarte aproape de aici. Daca urcati nc putin si cotiti pe prima ulicioar la dreapta, vedeti o vil mare, alb, cu niste stlpi grosi de piatr la intrare si cu o poart de fier forjat. Aveti s nimeriti, desigur. L-am asigurat c aveam s nimerim, i-am multumit, ne-a strns iar mna cam prea energic, spuneau fetele si ne-a lsat descumpniti n drum. Ne simteam importanti, mguliti de invitatia neasteptat a profesorului, dar si stingheriti. Eram scosi din anonimat, dar si din ritmul obisnuit al vietii noastre de pn atunci, purtat cam la voia fermectoare a ntmplrii. Fetele ncepur s se ntrebe cum aveau s se mbrace, dac mai aveau timp s se spele pe cap si s-si calce o bluz sau o fust, iar eu mi spuneam c, nainte de toate, trebuie s-mi cos espadrilele ct mai artistic. M consola doar gndul c n-am fost poftit numai eu singur. Cu Lucia de o parte si cu Cella de cealalt, avea s-mi fie mai usor s fac fat situatiei. Pe drum, fetele mi povestir ptaniile lor n legtur cu Nae lonescu. Fuseser amndou studentele lui, cu putini ani naintea mea. La un examen, ct timp" a sezut pe scaun la catedr, n fata lui Nae lonescu, Cella Voinescu, fr s-si dea seama, a btut tactul cu pantoful pe piciorul lui. Abia la sfrsit, dup ce a ascultat-o, Nae si 1-a retras discret de sub al ei. Pe Lucia a frecat-o" la examen, speriind-o cu privirea lui de hipnotizator. Eu aveam proaspt n minte cursul lui de logic a colectivelor, pe care l urmasem constiincios. II tinuse la Universitate n fata unei sli de fiecare dat arhipline. si la cursurile lui lorga se mbulzea lumea din afara Faculttii de Istorie, dar nu era asa de pitoreasc precum cea care alerga s-1 aud 49 vorbind pe Nae. n primele bnci, si fceau loc femei frumoase, dintre care, unele, actrite cunoscute. Tot n fat luau loc brbati ntre dou vrste, cu figuri autoritare de oameni sus-pusi. Dintre ei, unii erau figuri proeminente ale unor partide politice, iar despre altii mi se spusese c erau mari industriasi sau ziaristi. Ne mai atrgeau atentia unii tineri necunoscuti, palizi, tcuti, cu ceva aspru n privire, si ctiva clugri brbosi, cu fete emaciate. Nae ddea buzna n sal, se aseza repede pe un scaun la catedr, ca la cafenea, picior peste picior, cu bratul drept adus peste rezemtoare. Era trecut de patruzeci de ani, chipes, totdeauna foarte bine mbrcat, de la gt nu-i lipsea cravata-pa-pillon, iar de la buzunarul de 'a piept batista alb, pe jumtate afar. Prea ca dispretuieste morga universitar a confratilor si, ceremoniosi la cursuri, prefernd acesteia tonul amical, lipsit de emfaz. Se strduia s se exprime ct se poate de firesc, mai ales cnd era vorba de lucrurile cele mai putin firesti. V vorbesc despre Dumnezeu asa cum v-as vorbi despre brnz", ne-a

spus o dat. Dac pretindea n felul acesta foarte prozaic, anume ales, c nu are nici o ndoial cu privire la existenta divinittii, prea c are, n schimb, una n privinta filozofiei, cci ne spunea, ntre altele, c filozofia e absolut, dar subiectiv, pe cnd stiinta e relativ, dar obiectiv. Dac orice sistem filozofic bine nchegat e absolut, adic inatacabil din punctul de vedere al celui ce 1-a formulat, rmne ns valabil numai pentru aceasta, n schimb, stiinta, desi ne ofer numai adevruri relative, e obiectiv, aceeasi pentru toat lumea, pn la descoperirea unor noi fenomene, care s duc la noi adevruri. n timpul prelegerii, Nae lonescu si rotea privirile vulturesti asupra slii si le fixa uneori temporar asupra cte unei persoane, creia prea atunci c i se adreseaz n mod special, mgulind-o si intimidnd-o. Doamnele din banca nti, nvesmntate n rochii sobre mpodobite cu cte o floare sau cu un giuvaer, l priveau insistent, prefcndu-se, une50 . atente, si n realitate lsndu-se tulburate de virilitatea are-i dubla scprtoarea inteligenta. fsfumai la cursurile de drept civil ale lui Istrate Mices-cll7, sau ale lui lorga, mai vzusem, cum spuneam, o atare afluent de public extrauniversitar. Istrate Micescu si tinea prelegerile seara, de la opt la nou pe programul anuntat afar, dar de la nou la zece, si chiar dup zece, n realitate. Totdeauna n ntrziere, ddea buzna n sala arhiplin, tot ca Nae lonescu, dar nu singur, ca acela, ci nsotit de Floru Andronic, stenograful sau. Alerga spre catedr, strecurndu-se prin spatiul dintre marginea bncilor si perete, ca pe un fel de culoar foarte ngust. Urca pe estrad, rmnea n picioare si ncepea s ne vorbeasc pe tonul persuasiv cu care si sustinea strlucitele lui procese. Impresionanta lui cultur clasic, ideile neasteptate, ntorsturile savante de fraz, parantezele amuzante ofereau celor de fat un spectacol magistral. Uscat, plesuv, cu o brbut ascutit si rosie, Micescu avea un ceva" mefistofelic n figur, pe care timbrul vocii, privirea rece si neobisnuita lui inteligent nu fceau dect s mi-1 confirme. si Nae lonescu mi prea demonic, dar numai n privire si n cutezanta gndirii, pe cnd Micescu n ntreaga lui nftisare. Femeile erau puternic atrase n aceeasi msur de unul, ca si de cellalt. Dup ani si ani, mi-a rmas n urechi nealterat timbrul vocii lui Istrate Micescu, autoritar si aspru. Parc l aud spu-nndu-ne: n dreptul roman, sotia fugar putea fi adus napoi, la domiciliu, mnu militari, ceea ce dumneavoastr nu trebuie s traduceti la bratul unui ofiter". Eu stteam totdeauna n prima banc, n al doilea loc de la marginea din dreapta. Lng mine, capul de banc era locul 7 Istrate Micescu, profesor universitar la Facultatea de Drept din Bucuresti, om politic si avocat celebru, sa nscut n 1881. A fost ministru al afacerilor strine n 1937-1938 n guvernul Goga-Cuza si ministru de justitie n 1939. A murit n nchisoarea de la Aiud, n 1953 (n. ed.). 51 .'." colegei mele Olga lonescu. Era deosebit de frumoas. La unul dintre concursurile de frumusete la mod pe atunci n toat lumea, fusese declarat miss Bucuresti", si fotografia i aprase n toate revistele ilustrate. Era o student serioas si foarte srguincioas. Lua notite, fcea lucrri de seminar, iar de la cursuri nu lipsea niciodat. Venea totdeauna frumos mbrcat si mi-aduc aminte c purta plrii mari, care i veneau deosebit de bine. Borurile largi i umbreau privirea si linia fin a nasului scurt, lsndu-i n lumin doar buzele, n coltul crora o alunit ddea chipului nu stiu ce farmec picant. Avea un zmbet bun, de copil si o voce moale, mngietoare. La cursuri, lua notite pe jumtti de coal, pe care si le aseza n ordine, pe banca, nainte de nceputul orei de curs. Mai multe creioane bine ascutite erau de asemenea pregtite din vreme. ntr-una din seri, cnd Istrate Micescu a ptruns n sal pe neasteptate, ca de obicei, iar noi ne-am ridicat n picioare, colegei mele Olga lonescu i-au czut pe jos jumttile de coal pe care urma s-si fac nsemnrile. Micescu, care tocmai trecea pe lng banca noastr, spre catedr, s-a aplecat, galant, s i le ridice. Stenograful, care venea n urma lui, vznd c maestrul se apleac, s-a repezit pentru a-1 scuti de efort si a ridicat el hrtiile czute. Micescu s-a oprit atunci n fata colegei mele, mbujorat la fat si stingherit, deci si mai fermectoare ca de obicei, spunndu-i pe obisnuitul lui ton de pledoarie, cu degetul ndreptat spre stenograf: Domnisoar, eu am pus intentia, iar dumnealui numai agilitatea!

Un an mai trziu, Olga lonescu devenea pare-mi-se a patra sotie a marelui Istrate Micescu, dar cstoria na durat. mi aminteam de toate astea n drum spre cas, dup ce m desprtisem de fete, pe care urma s trec s le iau de la vila Krepler, dup-amiaza, nainte de ora sase. ntre timp, m-am ferchezuit att ct am putut, prietenele mele de asemenea, astfel nct, cu cteva minute dup ora fixat ap52 aff> tn fata portii de fier forjat a casei unde locuia profesorul Nae lonescu, de-ajuns de prezentabili dup prerea noastr. La poart, ne astepta dansatoarea Iris Barbura ctrat pe unul dintre cei doi stlpi de piatr de la intrare. Purta o hain viu colorat, cu motive turcesti, confectionat de ea ca pentru un dans oriental, si prea un pun odihnindu-se pe marginea acelui stlp ce strjuia poarta sau un duh bun dmtr-un basm persan. La Balcic, ca n Renastere, fiecare se putea mbrca oricum, dup posibilitti si dup cum l tia capul. Nimeni n-avea nimic de zis. Tot astfel, fiecare se aseza unde poftea si nu-1 deranja nimeni. Unul picta n curtea unei case strine, juna actrita Nineta Gusti se odihnea rezemat de un parapet ridicat de-a lungul strzii, iar tnrul sculptor Bo-ris Caragea8 l imita ntr-o zi pe Tarzan, vocifernd fioros din vrful unui copac. Asa c nu ne-au mirat salvarii lui Iris, salbele si brtrile ei zngnitoare, papucii rosii cu vrf ascutit, brodati cu fir de aur. Prul i cdea n bucle largi pe umeri si, n pasi de dans, ne-a condus n hol, unde era umbr, ordine, lux, atmosfer odihnitoare. Eu locuiam ntr-o odit curat, dar foarte modest, la Cadrie Ibrahim, o turcoaic btrn cu care m ntelegeam prin semne, pentru c nu stia romneste. O vedeam rar, n curte, asezat pe vine n fata unui foc de vreascuri, cu un ibric n mn, pregtin-du-si cafeaua. Obisnuit cu srcia casei mele, mi se prea c interiorul vilei unde locuia Nae e un decor de teatru. In jurul unei mese dreptunghiulare, joase, erau mai multe fotolii largi n huse de creton, pe jos pardoseala era din piatr bine lustruit, acoperit pe alocuri cu cteva covorase orientale de rugciune, iar prin colturi, n m