Anul VII, Numărul 73, MARTIE 2013

R O M A N I A N - A M E R I C A N I N D E P E N D E N T N E W S P A P E R

SIMONA M. BOTEZAN

În data de 6 februarie 2013, Consulul Onor-ific al României la Boston, Dan Dimăncescu, in parteneriat cu Ambasada României la Wash-ington DC, au organizat un eveniment special pentru prezentarea culturii şi istoriei României - „Decoding Dacia: Romania’s Lost Heritage”.

În cadrul evenimentului a fost prezentat in premieră in capitala federală, a documenta-rului „Decoding Dacia” - inițiat de regizorul Nicholas Dimăncescu in ianuarie 2011 şi final-izat de către Kyle Brandse. Regizorul american de origine română Nicholas Dimăncescu, in vârstă de 26 de ani şi-a pierdut viața in mai 2011, intr-un accident in Munții Şurianu, in timpul filmărilor pentru acest documentar.

Filmul “Decodong Dacia”, prezentat in premieră la Washington DC in 6 februarie 2013, este cel de-al treilea documentar al re-gizorului Nicholas Dimăncescu, din seria “România în Război”. Celelalte două aveau că temă România în timpul Primului şi celui de-al Doilea Război Mondial şi au fost difuzate în țară şi în străinătate, bucurându-se de un suc-ces răsunător.

Filmul “Decoding Dacia” (Descifrând moştenirea dacică) are 50 de minute şi este produs de Casa de film “Kogainon” din Bos-ton, al cărei preşedinte este Dan Dimăncescu - tatăl regizorului decedat in timpul filmărilor. Documentarul a fost finalizat în parteneriat cu revista „National Geographic”, ediția in limba

română. Filmul reconstituie campaniile mili-tare ale Împăratului Traian în Dacia (101 -106 d.Hr.) şi explorează influențele şi moştenirea dacică în România contemporană.

Documentarul prezintă in premieră reconstrucția 3D a fortificației de la Sarmize-getusa - capitala şi sanctuarul dacilor. De ase-menea, filmul conține o reconstrucție 3D a a fortificației dacice Blidaru şi a podului peste Dunăre construit de Apolodor din Damasc din ordinul impăratului Traian. Podul măsura 1135 de metri lungime, aproximativ 18 me-tri înălțime și 12 metri lățime şi a facilitat invazia legiunilor romane in Dacia şi victoria Împăratului Traian in confruntarea cu dacii. A fost considerat cel mai lung pod construit in Lumea Veche şi cel mai important pod din Eu-ropa pentru urmatorii o mie de ani. Documen-tarul explică importanța strategică a podului peste Dunare pentru expansiunea Imperiului Roman in Dacia.

Documentarul “Decoding Dacia” conține date istorice şi elemente inedite, cum ar fi: avantajele şi dezavantajele amplasării cetăților dacice; tradițiile şi stilul de viață al dacilor; echipamentele militare şi strategiile luptătorilor daci; ilustrațiile dramatice ale artistului Radu Oltean; înregistrări video din Munții Orăştiei; reconstrucții 3D ale cetăților dacice Sarmize-getusa şi Blidaru și o coloană sonoră originală.

Premiera filmului „Decoding Dacia” a avut loc la prestigiosul Club Cosmos din Washing-ton D.C. Locația aleasă, deloc intâmplătoare,

a avut un impact maxim, deoarece la ClubulCosmos in ianuarie 1888, treizecişitrei de

exploratori şi oameni de ştiință au fondat „National Geographic Society” – o societate privată nonprofit, renumită in intreaga lume, care susține şi promovează explorări geogra-fice şi arhelogice; susține şi finanțează proiecte culturale, ştiințifice şi de cercetare in dome-niul ştiințelor naturii. De asemenea, Societa-tea “National Geographic” deține 50% din acțiunile postului de televiziune „National Geographic Channel” (NGC).

Printre membrii Cosmos Club, de-a lungul timpului, s-au numărat trei președinți, doi vicepreședinți, o duzină de judecători ai Curții Supreme, 32 laureați ai Premiului Nobel, 56 câștigători ai premiului Pulitzer și 45 de benefi-ciari ai Medaliei Prezidențiale a Libertății.

Gazda evenimentului din 6 februarie 2013 de la Cosmos Club, Consulul Onorific al României la Boston, Dan Dimăncescu, ocupă simultan şi funcția de preşedinte al Casei de Film “Kogainon”.

Evenimentul a debutat cu o introducere a domnului Dan Dimăncescu, despre contextul istoric in care s-au pus bazele relațiilor diplo-matice româno-americane. Pentru aproape o sută de ani, istoria familiei Dimăncescu s-a impletit cu istoria Misiunii Diplomatice Româneşti in SUA şi cu cea a clubului Cosmos de la Washington D.C.

Dan Dimăncescu a vorbit despre debutul relațiilor diplomatice româno-americane, care

s-a suprapus intr-un mod fericit cu inceputu rile carierei diplomatice a tatălui său, Dimitri D. Dimăncescu, Ataşat al Misiunii Diplomati-ce a României la Washington D.C. incepând din anul 1922. Dimitri D. Dimăncescu a asi-stat la vizita Reginei Maria în Statele Unite ale Americii în anul 1926 şi la inființarea “Society of Friends of România” la New York. Tânărul diplomat Dimitri D. Dimăncescu a contribuit atunci la Jurnalul special, editat de Societatea “Friends of Romania” la 18 octombrie 1926, în onoarea Reginei Maria, cu articolul “ Some of Our Customs”.

Printre invitații la acest eveniment, remarcați de Consulul Dan Dimăncescu in cuvantul său introductiv, s-au numărat mai mult diplomați: fostul ministru de externe şi ambasador al țării noastre la Washington D.C. şi preşedinte al senatului - Mircea Geoană; fostul ambasa-dor SUA la Bucureşti Mark Gitenstein (2009 -2012), intors recent din misiune şi Ambasa-dorul României la Washington D.C., Adrian Vieriță.

De asemenea, Consulul Dan Dimăncescu, a subliniat prezența, printre cei 300 de invitați, a celui de-al şaptesprezecelea editor al revistei “National Geographic” - Wilbur E. (Bill) Gar-rett “un om şi un prieten care mi-a influențat iremediabil destinul” , a mai spus Consulul Dan Dimăncescu in cuvantul său introductiv.

EVENIMENT SPECIAL: DESCIFRÂND MOŞTENIREA DACICĂ LA WASHINGTON D.C.

CONTINUARE IN PAG. 2 >

AmbAsAdORUl ROmANIEI lA WAshINGTON d.C., AdRIAN VIERITA, ImPREUNA CU sOTIA sI CONsUlUl ONORIfIC Al ROmANIEI lA bOsTON, dAN dImANCEsCU. fOTO: mIhAElA bIlIOVsChI & sImONA bOTEzAN

STIRI MARTIE 2013 MIORIŢA USA 2

IMPLANTE DENTAREAVETI DANTURA INCOMPLETA?

AVETI PROTEZA CARE VA DERANJEAZA?AVETI PUNTI PROTETICE CARE NU SE POT CURATA?

Dr. Dorel Onea, DDS, MS, Diplomat al Panoului American de Paradontologie

Experienta cu implante dentare din 1998 - Preturi foarte atractive Acceptam asigurari dentare

Asistenta pentru transport si cazare celor care locuiesc la distanta

Pacienta noastra este foarte multumita de proteza ancorata de patru implante dentare. Punte fixa poate fi instalata in loc de proteza.

APPLE PERIODONTICS & DENTAL IMPLANTS of DR. DOREL ONEA, DDS, MS4300 LIVE OAK LANE, SUITE A, ROCKLIN, CA 95765

(916) 789 1222 www.DoctorOneA.com

A urmat alocuțiunea Ambasadorului României la Washington D.C, Adrian Vieriță, care a mulțumit familiei Dimăncescu şi invitaților de onoare, pentru contribuția lor la consolidarea relațiilor diplomatice româno-americane. Mulțumiri speciale au fost adresate şi fostului Ambasador Mark Gitenstein, pen-tru sprijinul acordat României pe durata misi-unii sale la București. Excelența Sa a subliniat importanța filmului “Decoding Dacia” din mai multe puncte de vedere: “pe de o parte, regizorul Nicholas Dimăncescu reprezintă un model pentru tinerii americani de origine română, curioşi să calatorească pentru a afla de unde venim şi cine suntem? Pe de altă parte, documentarul este o incursiune în memoria colectivă şi in spiritul dacilor” a spus amba-sadorul. “Esența filmului constă în imagini şi confesiuni, în introspecții şi extrapolări, care pastrează echilibrul optim intre realitate şi legendă” a mai spus Adrian Vieriță.

A urmat discursul fostului Ambasador SUA la Bucureşti, domnul Mark Gitenstein, care a reiterat faptul că a fost "un adevărat privile-giu" să fie ambasador in România, țara natală a tatălui său. "Am văzut in fiecare român câte ceva din tatăl meu: inteligența, umorul, creati-vitatea, dragostea pentru America şi faptul că impartăşim aceleaşi valori”, a mărturisit diplo-matul. De asemenea, Mark Gitenstein a spus că pentru a putea să lucrezi în România trebuie mai intâi să o inveti şi să o ințelegi. Fostul am-basador a marturisit că cei patru ani petrecuți in România l-au legat definitiv de noi. “Sunt american, dar mă simt şi român", a spus am-basadorul.

“Sunt onorat să ma aflu în aceasta seară în compania unor americani şi europeni valoroşi, intr-un mediu academic distins, aici la Wash-ington. Simt caldura dumneavoastră şi mă bu-cur să asist la relatarea unei pagini de istorie, să văd rezultatul muncii unui om, care şi-a căutat rădăcinile in țara în care mi-am lăsat şi

eu o parte din muncă şi din inimă. Am văzut România facând paşi importanți pe drumul democrației, iar acum sunt aici pentru a ve-dea o parte din identitatea ei”, a spus domnul Gitenstein.

Fostul ambasador a declarat că România ocupă un loc special in sufletul, viața şi cariera dumnealui, că doreste să se implice in continu-are in ceea ce priveşte România şi a promis că va invăța toată istoria noastră până la ur-matoarea sa vizită in România. Fostul amba-sador a spus că anii petrecuți în țara noastră nu i-au fost suficienți pentru a-i dezlegat toate misterele: “Cu cât o cunoşti mai mult, cu atât o ințelegi mai puțin! De aceea sunt astăzi aici, pentru că istoria Daciei este doar primul capitol dintr-o poveste fără de care nu poți să ințelegi România.” Ambasadorul Gitenstein a povestit că a ințeles importanța Daciei abia în al doilea an de mandat în România şi după ce a vizitat de patru ori sanctuarul dacilor de la Sarmizegetusa, situat la o ora de zbor față de actuala capitală, Bucureşti. “Războaiele daco-romane au influentat urmatorii 2000 de ani de istorie şi ar fi fost bine că acest capitol să fie singurul moment dificil al României” a apre-ciat Mark Gitenstein.

“Din pacate, au existat şi alte perioade lungi de ocupație şi opresiuni în România, iar din aceasta cauză multe dintre deciziile importante pentru România au fost luate de altcineva, nu de ei! Am intrebat mai mulți români, care a fost cea mai importantă decizie pentru Româ-nia din ultimii 60 de ani? Raspunsul cuiva a fost surprinzător pentru mine, pentru că mi-a spus - decizia lui Winston Churchill” a spus Mark Gitenstein. Dealtfel, popoarele din Eu-ropa de Est consideră că marile puteri au sac-rificat națiunile din est pentru următorii 50 de ani, datorită deciziilor pe care le-au luat in cadrul Conferinței de la Ialta. Din acest mo-tiv, Mark Gitenstein consideră că SUA are o responsabilitate particulară față de țara noastră, iar in calitate de ambasador, s-a străduit să echilibreze situația. De asemenea, ambasa-dorul Gitenstein a declarat că efortul depus de

militarii români în Afganistan şi implicarea lor (pentru care le-a mulțumit încă odată), provine din faptul că ei ințeleg mai bine decât oricare altă națiune, ce inseamnă opresiunea şi faptul că alții iau decizii pentru tine.

Mark Gitenstein consideră că rolul pri-etenilor României, în acest moment, este să clădească relații strânse şi să vegheze la respec-tarea tradițiilor, culturii, conservarea artefac-telor, amintirilor şi măreției acestei țări deose-bit de frumoase. Mark Gitenstein a comparat România cu o placă tectonică mişcată de de-ciziile imperialiste când intr-o parte, când in cealaltă, iar acest lucru a inceput in urmă cu două mii de ani, odată cu invazia romanilor in Dacia, şi a continuat până in istoria recentă, când regalitatea a fost suprimată de o deci-zie a marilor puteri ale vremii. În calitate de ambasador SUA la București, domnul Mark Gitenstein declară că s-a străduit să echilibreze balanța, deoarece consideră că această istorie s-a repetat de prea multe ori in România, iar in situația unui echilibru fragil se impune sprijin din partea prietenilor devotați.

După vizionarea documentarului „Decod-ing Dacia”, prof. dr. Dennis Deletant şi prof. dr. Ernest Latham Jr. s-au adresat celor 300 de invitați și au prezentat alte date isorice şi el-emente inedite despre regatul Daciei şi despre războaiele daco-romane.

Prof. Dr. Dennis Deletante este profesor de Studii Românești la catedra “Ion Rațiu” a Universității Georgetown din Washington D.C. A fost profesor și la Universitatea din Amsterdam; a absolvit studiile postuniversitare la British Council in 1969, iar apoi a vizitat frecvent România, până în 1988 când a fost declarat persona non-grata, de către regimul lui Nicolae Ceauşescu.

În 1990, prof. Deletante a organizat, impreună cu British Book Appeal, o acțiune de ajutorare pentru Biblioteca Centrală Universitară din București, pentru a recupera o parte dintre cele 400.000 de volume distruse de foc, în timpul revoluției române din decem-brie 1989. Profesorul Deletante a facut parte

din consiliului consultativ al guvernului bri-tanic “Know-How Fund” şi este ofițer al Or-dinului Imperiului Britanic din 1995. În de-cembrie 2002 a fost numit „Senior Research Academic” pentru proiectul “Războiul Rece in Istoria Internațională” finanțat de Centrul “Woodrow Wilson” din Washington, DC. Studiul său despre regimul mareșalului Ion An-tonescu (1941-1944) a fost publicat la Londra în anul 2006. Profesorul Deletante a amintit legăturile dumnealui cu România şi faptul că preşedintele american Woodrow Wilson a fost unul dintre membrii marcanți ai gazdei noas-tre, Cosmos Club Washington D.C.

Profesor în cadrul Institutului Diplomatic al Departamentului de Stat (US Foreign Ser-vice Institute), unde conduce studiile avansate pentru România şi Republica Moldova, prof. Dr. Ernest Latham Jr. elaborează cursurile spe-ciale de civilizație şi cultură pentru diplomații americani, desemnați să plece la post în cele două țări.

A fost ataşat cultural la Bucureşti (1983-1987), profesor Fulbright la Universitatea din Bucureşti şi la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (2000-2002). Profesorul Ernest Latham este un promotor al culturii şi tradițiilor româneşti la Washington DC. Face parte dintr-un grup mic, dar statornic şi foarte valoros, al americanilor ce respectă, iubesc şi promovează valorile româneşti, cu un devota-ment şi o cunoaştere cum rar întâlneşti printre românii înşişi! Una dintre cărțile profesorului Ernest Latham Jr. se numeşte “Miorița: An Icon of Romanian Culture”. La evenimentul din 6 februarie 2013, prof. Latham a explicat invitaților teoria continuității daco-romane in spațiul Carpato-Danubiano-Pontic.

Inregistrarile audio cu discursul prof. Dr. Ernest Latham şi prof. Dr. Dennis Deletante, sunt disponibile in ediția online a ziarului Miorița USA www.ziarulmiorita.net

Secvențe din documentarul “Decoding Da-cia” (trailer) pot fi vizionate la adresa: http://vimeo.com/50881070

CONTINUARE dIN PRImA PAGINA >

MIORIŢA USA MARTIE 2013 STIRI3

Curtea de Conturi a Congresu-lui SUA (Government Account-ability Office) a permis scurgerea în presă a unui raport referitor la scutul anti-rachetă care urma să fie ampla-sat în estul Europei, la Deveselu. Concluziile acestui raport, elaborat de o instituție neutră din punct de vedere politic, arată că există şanse reale ca SUA să renunțe la scutul antirachetă în forma lui actuală şi să nu mai amplaseze element-ele scutului în România şi Polonia.

Raportul Curții de Conturi a Congresului SUA este primul pas spre renunțare sau reconfigurare radicală a scutului anti-rachetă. Ra-portul a ajuns la trei concluzii de fond. Prima arăta faptul că scutul este imperfect din punct de vedere tehnic şi nu se poate spune exact dacă va funcționa sau nu. A doua se referea la faptul că Polonia, şi în special România, sunt locații foarte proaste pentru amplasarea unui ase-menea sistem. A treia concluzie este că transformarea sistemului într-un sistem cu amplasare maritimă prezintă provocări excepționale din punct de vedere tehnic şi diplomatic.

De subliniat faptul că aceste argu-mente au fost invocate de vicepre-mierul rus Dmitri Rogozin în toate tratativele şi discursurile referitoare la scutul anti-rachetă. Valentin Vasi-lescu, fost comandant adjuct al Aero-portului Militar Otopeni şi Valentin Mândrăşescu au publicat încă din noiembrie 2012 pe site-ului Vocea

Rusiei faptul că SUA va renunța la sfera de influență din Europa de Est şi la scutul de la Deveselu.

Pentagonul a avizat concluziile raportului şi este foarte posibil că scurgerea raportului în presă a fost organizată special pentru a preveni posibilele „schimbări de opinie” în perioada următoare. În raportul Curții de Conturi a Congresului SUA se specifică în mod expres că alegerea locațiilor, mai ales în cazul României, a fost făcută fără efectuarea unor stu-dii aprofundate. Curtea de Conturi este o organizație non-partizană din punct de vedere politic, în sensul că interesele celor două partide sunt perfect echilibrate în cadrul acestei instituții. Raportul a fost coman-dat de republicani ceea ce înseamnă că partidul republican este de acord cu renunțarea la scutul anti-rachetă în Europa. După apariția acestui raport, republicanii vor acționa pentru închiderea programului.

Conform raportului Academiei şi raportului Curții de Conturi, Casa Albă poate cere anularea pro-gramului de creare a scutului anti-rachetă în Europa. Legat de Casa Albă, să nu uităm incidentul care a avut loc pe 26 martie 2012 la Seoul în cadrul negocierilor dintre Barack Obama şi Dmitri Medvedev. Un microfon „lăsat deschis în mod ac-cidental” a înregistrat o scurtă discuție dintre cei doi preşedinți în care Barack Obama l-a rugat pe Dmitri Medvedev să-i „transmită lui Vladimir” că după alegerile din SUA, Obama va fi mult mai flexi-bil în privința scutului anti-rachetă.

Raportul Congresului SUA a fost precedat şi a fost o consecința a concluziilor altor documente ale Pentagonului şi are rolul de a pregăti opinia publică pentru o decizie care a şi fost luată. El a ajuns la CSAT cu o săptămînă înainte să fie difu- zat de Associated Press şi Fox News. Acesta a fost motivul pentru care, pe

ordinea de zi la punctul 2, a şedinței CSAT din 5 februarie 2013 a apărut : realizarea, în cadrul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), a unui plan de contingență pentru România. Aceasta înseamnă găsirea unei soluții pentru ca Româ-nia pentru a fi apărată de NATO.

Conform Mediafax, Traian Băsescu

a declarat, duminică, 10 februarie a.c., că în opinia sa nu există un risc ca proiectul amplasării în România a scutului antirachetă să fie oprit de SUA pentru ineficiență în cazul unor atacuri ale Iranului, singurul risc fi-ind însă ca România să fie etichetat "stat imprevizibil".

AMERICANII RENUNŢĂ LA SCUTUL ANTI-RACHETĂ DE LA DEVESELU?

DANA DEAC

PhOTO sOURCE: hTTP://mEdIA.dEfENCEINdUsTRydAIly.COm/

Ministrul de Externe, Ti-tus Corlățean, a făcut un apel la asociațiile româneşti din SUA şi Canada pentru a semna petiția pentru ridicarea vizelor de cât mai mulți români. El a arătat că acest gest ar ajuta foarte mult demersu-rile oficiale făcute pe această temă.

“Am o rugăminte către asociațiile româneşti din SUA şi la fel şi Can-ada. Am discutat la New York un sprijin reciproc care să includă o petiție semnată de cât mai mulți români americani şi respectiv ca-nadieni, pentru a acorda un sprijin şi lor pe lângă Congresul ameri-can, pe lângă Departamentul de stat pe tema ridicării vizelor pentru români”, a declarat Corlățean la Fo-rumul românilor de pretutindeni. El a precizat că demersurile ofi-ciale ale Ministerului de Externe pe această temă ar beneficia, astfel, de un sprijin din partea comunităților de români din SUA şi Canada, fiind vorba şi despre o formulă de unitate de acțiune a românilor. “Comuni-tatea românească e o comunitate importantă, mare, în diferite zone ale SUA, ne-ar putea ajuta foarte mult, în paralel cu ceea ce întreprin-dem noi la nivel oficial, şi vă spun că facem paşi înainte, dar ne-ar ajuta foarte mult dacă românii din SUA

ar da curs acestei formule de sprijin. Americanii sunt foarte atenți la con-tribuabilii lor, la cât de importantă e comunitatea, e şi o formulă de unitate de acțiune a românilor din SUA”, a mai adăugat Corlățean.

Şeful MAE a declarat că îşi pro-pune să organizeze un Congres al românilor de pretutindeni pe lângă Parlamentul României, în acord cu prevederile Legii românilor de pre tutindeni adoptată încă din 2007:

“îmi propun să acționez la nivelul Guvernului, mai ales cu implicarea Parlamentului, pentru a organiza acest Congres, for reprezentativ al românilor atât din jurul României, din comunitățile tradiționale, dar şi

cu reprezentarea românilor plecați din țară din rațiuni politice sau, mai aproape, economice. Este un obiectiv pe care mi-l fixez, să putem avea această formă de reprezentare”.

MINISTRUL DE EXTERNE, TITUS CORLĂŢEAN CERE AJUTORUL ROMANILOR DIN SUA ŞI CANADA PENTRU RIDICAREA VIZELOR

DANA DEAC

PhOTO sOURCE: hTTP://WWW.CAlEAEUROPEANA.RO/

EVENIMENTE MARTIE 2013 MIORIŢA USA 4

După trei experiențe similare în Europa care au însumat 30.000 de kilometri, îşi ține prietenii la curent pe rețeaua de socializare Facebook. A terminat Facultatea de Geografie, secția Cartografie, iar visele din copilărie s-au combinat cu studiul din timpul facultății şi rezultatul este o aventură în jurul lumii. “A început cu o idee ca în Jules Verne sau cu un ‚Singur pe lume’, cu un roman citit în copilărie, cu un ‚Coliba unchiului Tom’. Îți faci curaj în timp.” spune I Rad. “Bănuiesc că este cam la fel pentru toată lumea. Mai e nevoie să fii şi o persoană fără prea multe frici sau griji de felul tău. Umblasem des-tul de mult cu autostopul în Româ-nia, aşa că mi-am zis ‚Bă, cât e să te duci până la Viena, după aceea de la Viena la Praga şi tot aşa, încet, până la Paris câteva zile şi ajungi înapoi că nu ai ce păți.’ Şi am făcut asta şi mi-a plăcut foarte mult. S-a întam-plat să fie nevoie să dorm în sacul de dormit pe plajă în Veneția. Aşa a fost fain pentru că a fost cald, a fost iulie. Nu a fost nici o problemă. Mâine dimineață o să pornesc spre Sahara şi îmi fac bagajul din seara asta. Nu sunt o persoană pretențioasă.”

Călătoria a început anul trecut şi va urma încă doi ani, după spusele şi planurile lui Timotei. “În mo-mentul de față am venit în Spania să lucrez, să cobor în Maroc şi Sahara Occidentală săptămâna viitoare aşa că nu mă întorc direct, ci pe ocolite, şi atunci din Spania o iau în Insulele Birtanice. Vreau să văd Irlanda, Nor-dul Scoției, Amsterdam, Berlin şi Polonia. Nu mă mai întorc în nici o altă parte. Pornind din România, spre est, planific să stau vreo 3 luni prin Rusia, vreo lună prin Mongolia şi vreo 2-3 luni prin China. Asta ar însemna circa 6 luni. Din Vietnam în Laos şi Cambodgia. Ideea e să mă întorc de pe cealaltă parte: o iau spre est şi să vin dinspre vest. Deci din Indochina vreau să cobor în Indone-zia, apoi în Australia, din Australia să trec Oceanul Pacific în America de Sud şi să iau Americile de la Sud la Nord. În America de Sud şi America Centrală vreau să petrec mult timp. Din America de Nord - de undeva din Canada - de unde e distanța mai scurtă, să trec în Europa cu vaporul.”

O idee, o aventură care ne va aduce cu siguranță altfel de poveşti din toate colțurile lumii, prin ochii

lui Timotei. “Nu sunt primul care face asta. Sunt oameni care au reuşit să facă înconjurul lumii pe jos. Sunt 4 români care în 1911 au în-ceput o călătorie care a durat 6 ani şi doar unul din ei a ajuns înapoi în viață. Are un muzeu undeva, în ap-ropiere de Bacău. Înconjurul lumii a mai fost făcut şi de alții. Eu am această noutate cu autostopul. Unii consideră că e mai periculos cu au-tostopul dar nu e.”

L-am întrebat pe Timotei, cum îl primesc oamenii din localitățile în care se duce şi le spune că a plecat să vadă lumea pe jos, cu autostopul? “Oamenii sunt amabili. Tututor li se pare fain şi faptul că am cartea asta de vizită, toată lumea care te ia cu maşina ca să intre in vorbă, te întrebă: ‚Ce faci? De unde vii? Unde mergi?’ şi spui că mergi în Sahara sau, mă rog, în Madrid şi te întrebă ‚Cum? De la ce aeroport vii?’ Se gândeşte care o fi oraşul mai mare în care a aterizat avionul cu care am venit.. Sunt unii care nu pricep de la început. Li se pare de nerealizat. M-a luat un soldat american undeva în Italia, lângă Vicenza şi îi spuneam că vin din România şi nu îi venea să credea. Îi ziceam că merg la Paris şi mi-a propus, la modul cel mai serios, să îmi cumpere bilet de avion din Milano la Paris şi nu am vrut. Îmi plac poveştile, îmi plac experiențele să fie de cât mai multe feluri şi să fie cât mai multe de învățat din ele.”

Din Spania a plecat spre Sahara.“Da, o să ajung. Nu îmi fac nici o problemă. Am prieteni care au mai fost în Maroc cu autostopul şi spun că marocanii sunt oameni amabili. Nu-i o problemă. E mai greu de circulat cu autostopul în Spania pentru că spaniolii sunt mai reticenți, însă britanicii sunt cei mai reticenți. E foarte greu în Marea Bri-tanie pentru că stai ore în şir până să te ia cineva. Dar zice că în Maroc e foarte bine. Şi drumurile sunt foarte bune. Mă gândeam că sunt oame-nii amabili dar ‚Măi, ce drumuri au ăia în Africa?’, însă au zis că au drumuri mai bune decât în Româ-nia. Prefer de cele mai multe ori să nu mă informez decât minimum necesar ca să fie sentimentul ăla de a descoperi, de a trebui să îți bați tu capul, să te gândeşti „Acum ce fac? Cum fac?”. Punându-te în situațiile asta îți dezvolți orientarea şi anumite instincte. Mă rog, o călătorie în ziua de astăzi, în 2013, o poți planifica în cel mai mic detaliu dacă vrei şi aloci

timp. Stai pe internet şi găseşti tot ceea ce te intereseză. Atunci pierzi farmecul de a fi pierdut pentru că până la urmă e farmec şi în a te pierde.”

Am vrut să mai aflu de la Timotei dacă a avut momente în care a vrut să renunțe. “Sunt situații dificile pentru că mergând multe ore se întâmplă să adormi. Omul nu cunoaşte foarte bine drumul, zona şi pierzi ieşirea. Dacă eşti pe autostradă, trebuie să te lase undeva, într-un peco, înaintea joncțiunii care se face între drumul tău şi drumul lui. Chiar să zicem: el o va lua spre sud, tu spre nord. Şi atunci omul a uitat să se trezească sau ai adormit tu, aşa că te lasă în următorul peco şi de acolo fă bine şi întoarce-te. Nu-i la fel de uşor ca la noi pentru că la noi dacă ai luat-o într-o direcție opusă, te dai jos din maşină şi treci pe partea cealaltă a drumului. Când nici măcar nu mi-a trecut prin cap până acum să nu fac asta şi să mi se pară că e greu. Adică

poate fi greu fizic, psihic, emoțional, să fii foarte obosit. La un moment dat m-am ambiționat să fac 3100 de Km încontinuu, 65 de ore şi a fost foarte obositor, dar oricât de greu a fost, din orice punct de vedere nu mi-a trecut prin cap aşa ceva. Deci numai chiar constrâns, nu ştiu, legat şi adus înapoi acasă cu escortă.. Eu am studiat Cartografie. În meseria asta eşti un tehnician care învață să facă hărțile folosind un calculator. Munca de teren e dar e ceva con-cret. Te duci şi măsori, dar astea sunt informații tehnice care nu țin de orientare. Eram într-o situație în care am luat ocazie şi adormisem. M-a trezit şi mi-a zis că am ajuns la destinație şi cum eram buimac de somn am mulțumit, am salutat şi m-am dat jos. După aceea mi-am dat seama că nu ştiu unde sunt. Şi ziceam: No, acum hai să vedem cum stai cu orientarea. În ce parte e Franța, în ce parte e Spania! Sau în alte situații întreb localnicii unde e

cutare lucru, unde vrei să ajungi şi te îndrumă greşit pentru că nu ştiu. Ca eu să circul cu autostopul prin Eu-ropa de Vest trebuie să stau în peco care sunt pe marginea autostrăzii. De multe ori să ajungi la un peco de pe marginea autostrăzii e greu, pentru că nu sunt amplasate şi nu sunt gân-dite ca să ajungi la ele pedestru. Tre-buie să o iei poate un pic pe câmp, pe marginea autostrăzii, să mergi pe jos, pe unde poți şi atunci oamenii chiar dacă sunt din localitate zic: ‘Ştiu că acolo e un peco, dar nu ştiu cum să ajungi acolo pentru că tot timpul am mers cu maşina până acolo’ sau îți zic ‘Du-te şi încearcă pe acolo’ dar aia e în contradicție cu orientarea ta în teren şi de fiecare dată trebuie să merg pe mâna mea Îți dezvoltă instinctele.”

Între timp Timotei a ajuns în Sahara şi se pregăteste pentru un nou traseu care să-l aducă cu fiec-are zi mai aproape de împlinirea vi-sului său. Îi urăm mult succes şi îl aşteptăm cu poveşti din jurul lumii.

MĂDĂLINA CORINA DIACONU

UN CLUJEAN VA FI PRIMUL ROMÂN CE VA FACE ÎNCONJURUL LUMII CU AUTOSTOPUL

TImOTEI RAd

De la cărțile pe hârtie, la cărțile electronice nu ne desparte decât un “click” online, sau câteva comenzi pe telefonul mobil! “Marshall McLu-han spunea că mediul este mesajul. E foarte important” spune Mircea Cărtărescu, “pe ce mediu împrăştii cultura în lume. Nu este doar o simplă trecere de pe hârtie pe elec-tornic. Este vorba de schimbarea unei întregi mentalități. Oamenii tineri de astăzi cam ignoră cartea în forma ei tradițională şi sunt obişnuiți cu ecranele. Ei stau în fața ecranelor tot timpul fie că socializează, fie că - ştiu eu - se joacă pe calculator jocuri video, fie că citesc cărți. Pentru ei ecranul este esențial. Este o altă

generație, o altă mentalitate, o altă formă de a înghiți cultură până la urmă.”

Mircea Cărtărescu este primul au-tor român care a oferit în premieră în România autografe personalizate pe ediția digitală a celei mai recente cărți ale sale: „Ochiul căprui al dragostei noastre”. “Este o carte foarte umană. Este una dintre cărțile mele pe care le iubesc cel mai mult, pentru că este mult mai apropiată de preocupările mele reale din ultima vreme decât alte cărți. Este o culgere depovestiri, de eseuri, de amintiri, de tot felul de alte lucruri care vorbesc foarte mult şi foarte intens despre mine, despre ce simt eu, despre oamenii care îmi sunt dragi, despre tot ceea ce eu iubesc în acest moment.”

Biblioteca Digitală Vodafone (în

colaborare cu editura Humanitas) s-a relansat astfel cu un eveniment inedit: prima sesiune de autografe digitale din România, eveniment care a avut loc la la AFI Plaza Cotroceni din Bucureşti. Cele peste 500 de tit-luri de volume electronice, care se pot descărca online, sau pe telefoanele mobile, au acum şi posibilitatea de a primi autografe digitale de la au-tori! Din lista titlurilor disponibile în “Biblioteca Digitală” fac parte scriito-rii: Mircea Cărtărescu,

Neagu Djuvara, Gabriel Liiceanu, Gellu Naum, Octavian Paller sau Oana Pellea, Haruki Murakami, David Lodge, Paulo Coelho, Mihail Bulgakov.

Pentru mulți dintre noi există acum întrebarea: oare va dispărea cartea dacă nu va mai fi publicată

pe hârtie? Mircea Cărtărescu ne-a răspuns: “Nu e vorba - cum zic unii - despre moartea cărții în privința asta, ci despre o şansă a cărții.” Cartea are şansa să treacă pe un nou mediu care corespunde poate mai bine unei noi lumi deşi eu sunt - cum vă puteți imagina la vârsta mea - nostalgic al cărții şi n-aş părăsi cartea niciodată. Mi se pare un instrument minunat de lectură, însă vremurile sunt în schimbare. Cartea nu are nici o şansă să moară indiferent de forma în care este prezentată, pentru că oamenii au nevoie de ficțiune şi au avut întot-deauna nevoie de poveşti la nivelul cel mai bazal al cuvântului. Fie că aceste poveşti sunt sub forma unor scenarii de filme, fie că sunt sub foma unor istorii care stau la baza jocuri lor video, fie că sunt sub forma recla-

melor, fie că sunt sub forma cărților de literatură, scrierilor de literatură. Oamenii au nevoie de poveste, nu doar de imagine aşa încât eu sunt fo-arte linşitit. Arta căreia i-am dedicat deja peste 30 de ani de viață, merge înainte şi este foarte bine că este aşa.”

Mircea Cărtărescu este nominal-izat anul acesta la premiul Nobel pen-tru literatură. Am avut astfel ocazia să-l întreb dacă această nominalizare va afecta proiectele sale de viitor.“Nu e destul ca să îmi schimbe mie plan-urile şi proiectele. Am spus de multe ori - riscând să par puțin ciudat - că nici o revoluție, nici un premiu, nici un lucru exterior nu sunt suficiente ca să mă schimbe pe mine şi scrisul meu. Scrisul meu merge mai departe în orice condiții: bune sau rele.”

LITERATURA DIGITALĂ VERSUS LITERATURA PE HÂRTIE! MIRCEA CĂRTĂRESCU, PRIMUL AUTOR ROMÂN CARE A OFERIT AUTOGRAFE DIGITALE!

MĂDĂLINA CORINA DIACONU

MIORIŢA USA MARTIE 2013 EVENIMENTE5

DE LA "ATELIER BD" LA "LEGENDELE DACILOR - PERSONAJE"

Totul a început de la organizarea atelierelor de benzi desenate pentru copii! “De la 8 ani am participat în Mangalia, oraşul în care m-am născut şi am crescut, la diferite concursuri de desen: desen pe asfalt, pictură şi grafică, împreună cu alți copii” ne spune Mihai Ionut Grăjdeanu, au-tor al primului roman grafic despre fotbal „Ciutanul” şi a ltor volume de benzi desenate: După Gratii, O scrisoare pierdută, trilogia Ciutanul, Istoria alternativă a literaturii române în benzi desenate, Legendele Dacilor Liberi – Piatra Sacră si revista de benzi desenate pentru copii „Atelier BD”. “Mesajul revistei este simplu: promovarea copiilor talentați la desen şi pasionați de bandă desenată.

Eu coordonez revista dar talentul copiilor o dezvoltă.” continuă Mi-hai. “Primul număr al revistei m-am hotărât să îl fac, după ce am realizat mai multe ateliere de bandă desenată împreună cu copiii. După aceste ate-liere, am strâns foarte multe desene şi nu ştiam ce să fac cu ele, aşa că mi-a venit ideea de a le publica într-o

revistă în variantă online. Revista a început să devină cunoscută prin-tre părinții copiilor, aşa că primesc e-mail-uri cu propuneri de publi-care. În revistă avem şi un concurs, bineînțeles cu premii. Concursul se numeşte: Creează o bandă desentă şi poți câştiga! Pot participa copii cu vârste de până la 14 ani şi pot trimite pagini de bandă desentă, revista însă primeşte şi publică şi desene în crei-on sau picturi. Eu nu mă consider un profesor, ci doar am creat un loc, un grup unde copiii pot trimite desene şi în acelaşi timp pot vedea alte desene ale altor copii de aceeaşi vârstă.”

Revista a ajuns la numărul 4 cu participanți din toată țara, iar numărul mare de copii strânşi în jurul acestui proiect, l-a determinat pe Mihai să le pregătească acestora o nouă surpriză. “Momentan pregătesc o revistă pentru a participa pe aleea artiştilor la Comi-Con 2013, la sfârşitul lunii martie in Bucureşti. Acolo voi lansa revista numită : Leg-endele dacilor – Personaje, care va conține o serie de poveşti bazate pe miturile traco-geto-dacilor printre care: Legenda lui Zamolxis, Legena lui Omu, sau Zânele din grotă.

Revista va avea de asemenea bandă desenată, plus un concurs cu premii pe măsură.”

Revista se poate răsfoi la adresa: http://mihaibd.blogspot.ro/p/work-shop.html

http://mihaibd.blogspot.ro/; http://ciutanul.blogspot.ro/

MĂDĂLINA CORINA DIACONU

DE LA ALEP LA BUCUREŞTI, ARTA NU ARE GRANIŢE!

S-a născut în 1977 în Alep, Si-ria, unde a studiat pâna la vârsta de 20 de ani. A câştigat concursuri internaționale şi astfel a început să călătorească în Asia si Europa, stabil-indu-se în cele din urmă în România. Samar Draie este acum o pictoriță recunoscută în România şi Europa.

In 2005 câştigă concursul Miss Siria, în 2008 câştigă locul 2 la con-cursul internațional de Body Paint-ing de la Bucureşti, iar în 2009 este invitată în Siria, să lucreze în atelierul artistului de talie internațională, Akil Yousef.

Lucrările realizate în ultimii ani, au plasat-o pe Samar Draie, în anul 2012, printre primii 30 dintr-un număr de 400 de artişti ai generației sale.

“Eu sunt născută în familie de artişti, pictori, muzicieni.” spune Sanra Draie. “Tatăl meu a fost pic-tor, sculptor, poet, muzician, a cântat la nai. Din toată familia eu semăn cel mai mult cu el şi am fost şi cea mai apropiată de el. Tot timpul mi-am dorit să semăn cu el, să fac numai ce face el: muzică, pictură, artă. Pictez de când eram mică însă nu ştiu ex-act de la ce vârstă. Cânt. Am voce. Cânt şi la pian. Am terminat Şcoala de Muzică în Siria, apoi am venit în România unde fac Facultatea de Arte, la Universitatea Națională de Arte din Bucureşti. Eu am venit de fapt dintr-o țară orientală cu tot ceea ce este plin de culoare, frumos, bun, de acolo. Îmi place unde stau, unde mă duc, îmi plac oamenii şi culorile, toate amestecate cu lumea, cu sufletul meu, cu dragostea pe care am trăit-o. Nu mă gândesc la ziua de mâine, la ce trebuiesă fac, să mănânc sau cu ce să mă îmbrac. Trăiesc prezentul. Mă gândesc la ce să desenez acum.

Asta-i viața mea: culoare şi culori. Am multe expoziții anul acesta: în Kârgâzstan, în Erbil, la Viena. Am una şi în Bucureşti luna viitoare

la Parlament, ori la Biblioteca Națională. Eu de obicei folosesc culori acrilice, pigmentul acrilic. Sunt culorile care redau cel mai bine farmecul şi culoarea nisipului, pământului, naturii etc. Îmi place

să mă joc cu ele. E ceva pe care îl înțeleg atât de bine, mult mai bine decât culorile simple. Îți dă senzația că tablourile sunt vechi, că poartă patina timpului”.

MĂDĂLINA CORINA DIACONU

INTERVIU FEBRUARIE 2013 MIORIŢA USA 6

Loredana BALTAZAR: Cum se face şi ce te-a determinat să fii atât de multilaterală în domeniul muzi-cii?

Corina UNGUREANU-KISS: În anii ’80 ca elevă la Liceul de Muzică „George Enescu” din Bucureşti am avut şansa de a colabora permanent cu Orchestra de Cameră a Televizi-unii Române (pe atunci singura din țară) şi să fiu în renumitul cor „Pre-ludiu” condus de Voicu Enăchescu. Pe lângă aceste activități am fost atrasă de pedagogia pianistică încă de la 14 ani, începând deja de la 15 ani să predau ore particulare; dorința mea permanentă a fost de a desco-peri labirintul stilurilor pianistice dar şi multitudinea de personalități, extrem de variate, ale copiilor. Apoi, am cochetat cu moda vestimentară la Casa de Mode din Bucureşti şi cu actoria jucând în filmul „A doua variantă” care s-a dat şi pe pos-tul Televiziuni Române, dar a fost prezentat şi la Concursul de film din Ungaria (1984). Deci, cum vezi, sunt „antrenată” de la 17 ani să rez-ist într-un astfel de ritm. Toate aceste activități, să le spunem colaterale şcolii, studiul meu de zi cu zi la pian şi recitalurile mele din Bucureşti (Casa Armatei, Sala Polivalentă, Casa Schiller, Sala Dalles, Ateneul Român, etc.), m-au ajutat şi au con-tribuit major la dezvoltarea mea ca ARTISTĂ-MUZICIANĂ.

Loredana BALTAZAR: Sunt într-adevăr multe preocupări pentru o adolescentă de liceu. Cum s-a dez-voltat mai apoi dorinţa ta, ca după absolvirea facultăţii unde pianul era instrumentul coordonator al vieţii tale, să recurgi la un doctorat în muzicologie?

Corina UNGUREANU-KISS: Tot ceea ce am făcut are legătură cu cariera mea de muzician. Pentru mine un artist, fie el cântăreț, in-strumentist, dirijor sau balerin nu este acela care stă 8-9 ore în sala de studiu să tocească un anumit pasaj dificil, deoarece niciodată nu o să-l cânte cu uşurință şi lejeritate. Nu îi rămâne în „instinct” sau „în sânge” să-i spun aşa, pentru că lipseşte ori-zontul multilateral şi anume multe alte sfere cu care-l poate asocia. De exemplu ritmul dintr-un pasaj difi-cil nu o să-l poți cânta şi transmite niciodată dacă nu-l ai în corp, iar

lejeritatea acestor ritmuri le obții nu-mai dacă le-ai studiat corporal, deci într-o sală de dans! (unde eu am fost timp de 6 ani ca „discipol”, dar şi ca pianistă la Teatrul de balet „Oleg Danovski”). Apoi, melodiile pieselor se învață numai după armonii; şi atunci cum sa poți înțelege şi asculta aceste armonii concomitent dacă nu ai cântat niciodată într-un cor? Aso-ciiind toate acestea am fost atrasă la început de teoria muzicii, mai apoi de istoria muzicii şi estetica muzicală.

Loredana BALTAZAR: Să înţeleg din asta că la tine toţi studenţii sau elevii trebuie să făcă şi dans sau balet?

Corina UNGUREANU-KISS: DA! La mine toți ştiu să danseze, dar nu asta e important ci toți au fost în-tr-o sala de dans cursanți cel puțin la trei cursuri, adica un an şi jumătate, putând să vorbim despre ritmuri cu cea mai mare uşurință, şi nu li se pare niciodată deplasat dacă îi pun să schițeze şi să-l repede de 50 de ori cu picioarele în sala de pian sau teorie.

Loredana BALTAZAR: Crezi că un muzician are nevoie chiar de atâtea ramuri: dans, balet, pictură, cor, instrument, istoria muzicii?

Corina UNGUREANU-KISS: Există câteva meserii care sunt cele mai grele din lume, una dintre aces-tea este muzica. O să-mi pui între

barea: de ce? Pentru că meseria aceas-ta nu cere numai 4-5 ani de studiu casă ştii exact despre ce e vorba, ci cere zeci de ani. Se învață, se studiază şi se aprofundează toată viața (50-60-70 de ani) cu aceiaşi rigurozitate, seriozitate, perseverență, dorință. Acestea toate nu sfârşesc odată cu absolvirea facultății sau a unui doc-torat. Este exact ca zborul cu avionul, dacă s-a oprit motorul cazi şi mori. De aceea foarte puțini tineri se decid astăzi pentru o astfel de meserie şi fo-arte puțini sunt foarte buni pentru că au nevoie nu numai de o rezistență pe o durată lungă, ci şi de un bagaj extrem de mare de cunoştințe.

Loredana BALTAZAR: Concu-renţa în ţările vestice este mare?

Corina UNGUREANU - KISS: Universul nostru, al muzicienilor, este, practic nelimitat, extinzându-se pe toate continentele. Vezi, dar, la ce nivel se află concurența? De aceea, fără o pregătire asiduă şi un antrena-ment profund de mic copil, nu poți rămâne în această sferă, în acest ethos al muzicii.

Loredana BALTAZAR: Deci să înţeleg că atât pregătirea ta sistematică, cât şi dezvoltarea muzicală în şase-şapte ramuri te-a ajutat mult?

Corina UNGUREANU-KISS: Pentru mine, faptul că sunt angre-

nată activ în mai multe ramuri este normal, este firesc şi de fapt este un „muss” (cum spune neamțul) adică un „trebuie”. Cum să ştii să-l in-terpretezi pe Beethoven dacă nu şti nimic despre el? Dacă nu ştii ce paletă ritmică a folosit în toată creația lui? Dacă nu ştii care a fost piesa cea mai simplă cu ritmul cel mai simplu, sau dacă nu ştii că în Simfonia a IX-a a folosit într-un scurt pasaj o inflexi-une jazzistică, sau că a fost primul compozitor clasic care a utilizat corul în vestita „Odă a bucuriei”? Cum să ştii să-l cânți pe Hans-Werner Henze sau pe Benjamin Britten dacă nu le-ai ascutat toate lucrările, sau nu ai citit nimic despre viziunea lor asupra vieții?

Loredana BALTAZAR: Înţeleg din spusele tale că muzica înseamnă o traducere emotivă foarte minuţioasă?

Corina UNGUREANU-KISS: Exact! Muzica trebuie transmisă cu emoție publicului. De aceea ca să poți transmite minuțios fiecare „cuvânt” tradus în sunete trebuie să exersezi, să exersezi, să citeşti, să citeşti, să-ți dezvolți mereu şi mereu orizontul multilateral şi asta o viață întreagă. Muzica trebuie să o simți undeva în tine pe parcursul întregii existențe.

Loredana BALTAZAR: Ce înseamnă pianul pentru tine?

Corina UNGUREANU-KISS: Pianul e parte din mine. E ca şi cum sunt gravidă de mult timp şi simt cum creşte copilul, iar eu trebuie să-i ofer totul şi să am grijă să nu stric cu gesturile mele, cu tehnica mea, cu mentalitatea mea, momentul naşterii.

Loredana BALTAZAR: Eşti deja de peste 15 ani stabilită în Ger-mania, a fost o alegere bună?

Corina UNGUREANU-KISS: Nu mereu le stă oamenilor în putere să decidă unde să trăiască. Însă păstrează mereu vie în inima lor

amintirea țării, a locului în care au văzut lumina zilei. Iar acolo unde viața îi duce să trăiască, ei caută să fie din ce în ce mai buni, mai perfecționişti, mai omenoşi şi, de ce nu, mai fericiți!

Loredana BALTAZAR: Îți mulțumim pentru acest interviu cu happy end, Corina, îți dorim un an plin de realizări din toate punc-tele de vedere şi te mai aşteptăm să ne povesteşti despre activitatea ta recentă din toate domeniile, cu aceeaşi deschidere şi pasiune ca şi acum!

Corina UNGUREANU-KISS: Desigur că o voi face. Mulțumesc şi eu, la rândul meu!

INTERVIU CU MUZICIANA CORINA UNGUREANU-KISSLOREDANA BALTAZAR

De vorbă cu dr. Corina Ungureanu-Kiss pianistă, teoreticiană, com-pozitoare, muzicolog şi manager artistic

Corina Ungureanu-Kiss este braşoveancă formată la Bucureşti, stabilită în Germania unde este profesoară de pian şi teorie la Fac-ultatea din Düsseldorf. Ca pianistă a concertat atât în Europa (Aus-tria, Germania, Luxemburg, Italia, Spania) cât şi în Statele Unite ale Americii (Chicago, Saint Louis, Vir-ginia). Este deținătoare a mai multor premii dintre care amintesc: Premiul 1 şi 2 la faza națională a Concursului „Cântarea României (1986-1988), Premiul 2 la Concursul de pian „Hariclea Darclée“ Piteşti (1989), Premiul 2 la Concursul muzicologic în cadul Universității „Transivania” Braşov (1991), Premiul 2 la Con-cursul Internațional de Compoziție Siegburg-Germania (2008) şi Dip-lome de onoare ca profesor de pian la Concursul Internațional de Stu-dii St. Georgen-Germania (2009 şi 2010).

MIORIŢA USA MARTIE 2013 RECLAME 7

SHOW MARTIE 2013 MIORIŢA USA 8

VALENTINE" S DAY SUPER PARTY - SACRAMENTO, 2013

fOTO : AdI KAszONI

sTElIAN PETCU ANA mARIA fERENTz

jEAN dE lA CRAIOVA AUTENTIC

MIORIŢA USA MARTIE 2013 RECLAME9

BALUL MARTISORULUI 2013

RESERVARI SI INFORMATII LA 916-868-5395

CALEIDOSCOP MARTIE 2013 MIORIŢA USA 10

CALIFORNIA TRAVEL VA OFERA CELE MAI REDUSE PRETURI IN FIECARE SEZON

Agentia noastra va sta la dispozitie cu tarife si din alte orase.

Din: La: BUCURESTI CLUJ TIMISOARA BUDAPESTALos Angeles $ 495 $ 545 $ 575 $ 480San Francisco $ 495 $ 545 $ 545 $ 480 +Sacramento $ 525 $ 575 $ 575 $ 490 Taxe Phoenix $ 535 $ 585 $ 585 $ 495Portland $ 545 $ 590 $ 590 $ 495 Bucuresti-Los Angeles E 775 Budapesta-Los Angeles E 675 Plus taxe

VACANTE DE NEUITAT – CROAZIERE – MASINI - HOTEL USA/EUROPE 21785 Calle Prima, Moreno Valley, CA 92557

TEL: (951) 682-4492 & ( 714) 486-1915

CITIM BIBLIA, CÂT DE DES O FACEM?

Se spune că dacă ajungi la Paris vei fi întrebat ce studii ai. Dacă te afli în Londra, lumea va dori să pună întrebări referitoare la originea ta, va dori să afle din ce arbore genealogic te tragi, dacă eşti de neam nobil sau nu. Dacă ajungi la Washington, între-barea preliminară va fi: câți bani ai?

Dincolo de aceste expresii ale curiozității umane care pe alo-curi se interferează în cele trei țări, dar şi în alte părți ale lumii, rolul educației rămâne unul decisiv, atât în Europa, cât şi în Statele Unite.

Dar oare câți “curioşi” din lumea aceasta mare şi atât de diferită ca structură umană, concepții, tradiții, cultură sunt interesați dacă tu, ca in-divid, ai printre preocupările cotidi-ene şi una legată inexorabil de latura spirituală a existenței, citirea şi studiul Bibliei? Şi nu fac referire la un studiu specializat, academic, ci la o interp-retare primară şi extragerea esenței din cartea de căpătâi a omenirii.

Potrivit unui clasament întocmit de către societatea “Barna Group” (care-i defineşte ca “Bible-minded” pe cei care citesc Biblia, cel puțin săptămânal), oraşul Phoenix se aflăea ce priveşte citirea Bibliei. Zia-rul “The Huffington Post” relata că statisticile obținute în urma studi-ului de cercetare efectuat prin inter-vievarea unui număr de 42.855 de persoane (în perioada 2005-2012), au dezvăluit faptul că doar 17% din-tre locuitorii metropolei arizoniene cunosc bine Biblia şi încearcă să-şi ghideze viața potrivit preceptelor enunțate în ea.

Oraşele Knoxville şi Chattanoo-ga (din statul Tennessee) se află pe primul loc în clasament, cu ponderea cea mai însemnată în rândul ameri-canilor care nu uită să citească Biblia, măcar o dată pe săptămână.

pe unul dintre ultimele locuri în ceGeorgy Fedorovich Morozov, referindu-se la însemnătatea cărților şi a cititului, afirma: „Cartea reflectă ca o oglindă lungul şir de secole al vieții omenirii, istoria luptei sale pentru existență, pentru un viitor

mai luminos, suferințele, bucuri-ile, înfrângerile şi biruințele sale toate. Iubiți cartea, îngrijiți-o şi citiți cât mai mult. Cartea ne este prieten credincios, de nădejde.”

La început a fost Cuvântul? Da, dar ce simbolizează acum Cuvântul

într-o societate? Ce putere poate să aibă asupra lumii acesteia pline de neprevăzut şi de anomalii? Fără a cădea în latura habotniciei, dar privind cu luciditate spre acest as-pect existențial sensibil, trebuie să recunoaştem că pentru lumea în

care trăim, cu bunele şi mai puțin bunele ei deopotrivă, înțelepciunea Cuvântului biblic şi învățămintele desprinse din el sunt pârghii şi ghidaje de o valoare nebănuită în planul existențial al umanității.

OCTAVIAN D. CURPAŞ

mARINA GlOdICI

PhOTO sOURCE: hTTP://2.bP.blOGsPOT.COm/

MIORIŢA USA MARTIE 2013 CULTURA11

„Aştepți ce de altă tărie ține, ce-i unic, puternic din cale-afară,trezirea pietrelor,adâncimi întoarse spre tine.”(Rainer Maria Rilke)

Unii Oameni s-au născut spre a fi model celorlalți. Alții - copii morți spiritualiceşte încă de dinainte de a se naşte - spre a fi călăi tuturor. Dacă aş putea sculpta în memoria timpu-lui o imagine anume plămădită din aceeaşi substanță cu veşnicia în stare să-i întruchipeze pe cei veniți pe această lume pentru a fi prin ei înşişi un veritabil exemplu celor din jur, atunci aceasta ar fi compusă din por-tretele acelor multe Ființe pe care le-am iubit de-a lungul parcursului meu existențial de până acum, de fapt, o umilă încercare întru dezvoltarea unei relații pe cât se poate de simetrice în-tre Cuvânt şi Suflet, care să tindă către intenția inițială a Creatorului de Verb primordial şi lume, Dumnezeu. Iar în această mulțime destul de încăpătoare de portrete cu pricina, s-ar afla, în mod evident, şi chipul fascinant, de o rară expresivitate artistică al celei care a fost actrița LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ*, o entitate umană cu aparență telurică, ajunsă între granițele înguste ale spațiului normat al țărânii de aici de undeva, de dincolo de lume şi de timp.

Actrița LEOPOLDINA BĂLĂ-NUŢĂ reprezintă în viziunea mea unul dintre cele mai frumoase po-eme lumeşti închinate îngerilor Lu-minii... Şi aş îndrăzni să realizez în această direcție o legătură specială între smerenia şi nevoința telurică a acestei actrițe-model a teatrului şi fil-mului românesc şi cea a poetului plin de har şi de patimi nestinse CEZAR IVĂNESCU. Pe amândoi, Cel de Sus a catadicist să îi lege organic şi destinic cu două lanțuri deosebit de puternice de taina neştiută a țărânii: suferința şi versul... Alcătuită de divinitate dintr-o structură interioară echivalentă cu însăşi personalitatea inefabilă a poeziei Universului, LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ închide în lăuntricitatea sa întreaga comunitate a precuvintelor zămislite din starea de nestare a Ființei omeneşti ziditoare de civilizație şi cultură, din izvorul nestins de lacrimi zăvorâte pentru totdeauna între cutele adânci ale inimii încercănate ori din şoapta nemărturisită a suferinței ne-voitorului umil al existenței, Poetul...

Şi, pentru că îngerii Luminii dumnezeeşti vin să te mângâie pe frunte şi pe mult încercatul tău suflet fără ca tu să îi vezi vreodată ori de câte ori te doboară chinurile durerii amare, încerc să-mi închipui cum ar susține LEOPOLDINA un deloc ultim re-cital poetic din cele “Şapte cântece ale morții” semnate de Georg Trakl într-o înghețată şi albă seară de repetabilă iarnă românească. Spectacolul ar în-cepe, probabil, cu o notă gravă a vo-cii singulare leopoldine în armonia misterioasă şi tainică a Adagio-ului albinonian, intonând ca un imn închi-nat durerii următoarele cuvinte ale cu-noscutului poet austriac, printre altele, al „Toamnei însinguratului”:

„Amară zăpadă şi lună./ Un lup roşcat pe care-l sugrumă un înger. Picioarele tale scrâşnesc în umblet ca gheața albastră şi, plin de tristețe şi trufie, un zâmbet îți împietreşte chipul şi fruntea păleşte în voluptatea gerului;/ sau se-nclină-n tăcere peste somnul unui paznic prăbuşit în coliba-i de lemn./ Ger şi fum. O albă cămaşă-

nstelată îți arde umerii împovărați şi vulturii Domnului îți sfâşie inima de metal.”

Am simțit de foarte multe ori ne-voia să fi rămas la stadiul celest de duh neînomenit, de spirit care să se fi revărsat tainic în această lume a trăirilor profund inestetice şi, în ge-nere, ignobile prin şoapta sau prin respirația de una sau de mai multe secunde ale unei Ființe deloc oarec-are şi banale, dar completamente lipsite de putința de a călca zilnic în picioare tina cu gândul maladiv că acest lucru i se cuvine într-un mod cu totul şi cu totul justificat datorită simplului său statut biologic carac-teristic. Din fericire, asemenea soi de Ființe non-antiumane, prin sufletul cărora Universul îşi respiră în chip liber şi concret existența, nu sunt doar o simplă plăsmuire a rațiunii mele scriitoriceşti, ci ele au ca axă de reprezentare continuă un alt fel de prototip uman comparativ cu toate celelalte, unul fix ca geometrie internă alcătuitoare, evident detaşat de noroiul impur al eterogenității lumeşti postmoderne, încărcat până la esență cu simplitate şi curat ca in-ima unui sihastru al pustiei primind în dar, cu o smerenie nemărginită, seva euharistică mântuitoare a bunului şi de viață dătătorului Său Dumnezeu incontestabil. Cu alte cuvinte, m-as fi bucurat a sălăşlui duhovniceşte pentru totdeauna în vibrația superioară a acelei inimi calde în stare să nască din gestul şi trăirea-i personale veritabilul mit al fericirii reale, o fericire specifică, până la urmă, oricărei formule comunitare din încâlcita şi multimilenara istorie a bietei noastre umanități cu iz vădit decadent în ziua de azi.

Pentru foarte mulți dintre noi, aceste Ființe umane scoborâte din Os divin şi capabile întru totul de a lăsa urme adânci în colbul timpului ilu-zoriu nici măcar nu există. În ceea ce mă priveşte, am crezut dintotdeauna că ele, Entitățile acestea sfinte cu nume aproape nefiresc de Om, lo-cuiesc în permanență foarte aproape de noi, de privirea, de rațiunea, de sufletul pe care îl avem, ca o infinită multiplicare a sărutului divinității oferit cu blândețe fiecărui construct al naturii în parte de Dumnezeul întreit ca persoană al Iubirii veşnice. Mărturisesc faptul că după aseme-nea gen de Ființe contopite în mod absolut cu ne-Ființa perceptibilă a divinității îmi aleargă cu nădejde, dar şi cu disperare, în acelaşi timp, suflet-ul, pentru că, întâlnindu-le, primesc, de fapt, în palma mea uscată de lut mâna binecuvântată a unicului Creator al Universului (un Univ-ers întors ştiințific pe toate fețele lui posibile), Dumnezeu. Când mi-a fost dat să întâlnesc pentru prima oară chipul solemn al LEOPOLDI-NEI BĂLĂNUŢĂ, tot ceea ce până atunci semnifica într-un chip diferit pentru mine Poezie cu majusculă s-a transformat dintr-o dată în alt-ceva, într-o Ființă concretă, cu trup şi destin personal, izvorâtă cu bucu-rie imensă dintr-o altă Ființă, una umană de această dată, dar la fel de concretă şi de serafimică, întocmai unei reluări perpetue, dacă putem spune aşa, a mitului ancestral al Fac-erii celei dintâi a omenirii...

„Poezia poate să spună cel mai mult dintre toate formele de expre-sie de pe pământ, cu două excepții, căci sunt două stadii care o depăşesc: muzica şi mitul.”, scria nu de mult poetul CEZAR IVĂNESCU, un EMINESCU recent, nerecunoscut

încă, aşa precum merită, al versului autohton şi universal. Apropiată prin credință de tăria înaltelor sfere ale divinității, actrița LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ a reuşit, în afara mul-tiplelor sale roluri reprezentative din teatru şi din cinematografie, să în-nobileze prin descătuşarea vizibilă şi completă a sufletului său profund acel ceva anume cumplit de greu de prins în mrejele pânzei de păianjen a oricărei rostiri artistice de geniu, anume esența însăşi a magistrei fi-bre poetice a lumii, îngenunchind, cu o putere ieşită din comun, aid-oma unui psalm ce alungă defini-tiv demonii, o mare parte din răul spiritual al Omului prezent (en-titate extrem de firavă, din păcate, încărcată însă de prea mult lut şi înconjurată realmente de prea puțin spirit) prin şoapta abia rostită a sti-hului metamorfozat cu inteligență şi delicatețe în silaba increată, parcă, a unei ode divine semnate de un înger cu aripi țesute din Lumină.

În genere, se spune că psalmul „scoate lacrimă şi din inimă de piatră”, născând „tristețea cea după Dumnezeu”. Sfântul Vasile cel Mare a explicat cel mai bine acest lucru în a lucrarea sa intitulată „Tâlcuire duhovnicească la psalmi”. Mergând pe firul acestei fireşti analogii aici conturate, despre LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ se poate afirma in-contestabil că, în textura creației sale, această mare personalitate a teatrului românesc şi universal toc-mai exact acest lucru s-a şi străduit să nască din propria-i durere şi din patima neținută în frâu pentru arta dramatică în sine: să scoată la iveală, cu toate puterile sale dăruite de di-vinitate, semantica precisă a oricărui crâmpei de vers decodificat la nivel analitic-interpretativ cu o minuție rară, într-o aşa manieră de parcă el, versul cu pricina, ar fi primit pentru prima oară viață atunci şi nicidecum cu ceva vreme în urmă din mintea şi din mâinile creatorului său...

Pentru harul desăvârşit al LEOP-OLDINEI, nu s-a conceput în tim-pul vieții sale o piesă de teatru care să îi definească în totalitate ființa şi care să fi transcens prin forța me-sajului conceput întreaga gamă dramaturgică universală creată până în acel moment de sfârşit de secol XX, când actrița s-a mutat definitiv în toamna anului 1998 pe tărâmul necunoscut al pieselor de tip mono-log cu distribuție unică. Nu a fost să fie aşa, pentru că, de foarte multe ori, din păcate, prioritățile şi vizi-unile existente în perimetrul teatral contemporan privesc în cu totul alte direcții proscrise (de cele mai multe ori) şi nicidecum în lăuntrul cel mai de preț al unui artist de ge-niu - sufletul său. Personal, consider că întreaga filozofie a interpretării actoriceşti impuse de LEOPOL-DINA BĂLĂNUŢĂ, interpretare ce face trimitere, bineînțeles, doar la o mică parte a marii poezii a omenirii, a determinat apariția unui stil unic în ceea ce priveşte modalitatea de abor-dare a unui text poetic prin descifra-rea sensurilor lui prime gândite de creatorul operei literare respective, propunând astfel, în sfera complexă a actului artistic analizat, un adevărat model semiotic sui-generis demn de a fi studiat şi urmat pe viitor în cadrul şcolii de teatru contemporan de aici şi de pretutindeni, modelul interpretativ-teatral LEOPOLDI-NA BĂLĂNUŢĂ, precum este cel dezvoltat de mezzosoprana ELENA CERNEI în muzica de operă, este

vorba aici, bineînțeles, despre mod-elul CERNEI-POEN.

„Lângă Dumnezeu există muz-ica, iar după numai tăcerea!“, ne rosteşte în grai românesc desăvârşit acelaşi poet CEZAR IVĂNESCU. Prin ne-masca spiritului său de esență angelică, LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ a adus în inima ce-lui care i-a ascultat versul toate cugetările profunde ale spiritului creator omenesc. În arta dramatică plină de sacralitate a artistei, artă legată într-un fel organic de matca genuină a religiozității sale vădite, s-a simțit întotdeauna plutind peste firea răsfățată a imperfectului spec-tru humanoid melancolia unei emoții fără umbre şi fără vreme a ne-temporalității celeste, ne-tempo-ralitate în cuprinsul căreia Doamna Poeziei nemairostite, din păcate, azi sălăşluieşte, prin Voie divină, din toamna unui an cu multe zile nefaste şi goale de conținut, când mormân-tul de frunze de dimprejurul paşilor mult prea zgomotoşi ai omenirii îmi năştea în suflet o tăcere extrem de greu de suportat interioriceşte, de care doream să mă desprind cu orice preț spre a nu mai reveni niciodată pe pământ printre oameni…

„Ce este fericirea?”, se întreba cu o retorică scăldată în tristețea unei lumi pierdute în neputință şi alienare LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ, prin modulațiile distincte al glasului său încărcat de o sensibilitate ieşită din comun şi dublată în permanență de accentele grave ale unei meditații personale profunde. Fericirea este „Tot ce nu am uitat” între granițele imaginare ale acestei existențe telurice necognoscibile încă, şi-ar răspunde probabil LEOPOLDINA, un miracol scoborât printre oameni din aburul cald al rugăciunii cuvân-tate cu lacrimi de amară suferință a inimii în fața tulburătoarelor şi in-controlabilelor, totdeodată, taole de destin…

„Să ningă peste noi cu miei” în aceeaşi străveche limbă românească şi nu doar azi, când zăpada spulberă în taină tăcerea de pe urmă a morții. „Să ningă inima în noi”, căci „Noi niciodată nu am fost noroi/ O spun şi mieii care ning pe noi”… Sunt ver-suri aşezate în piatra templului zeesc al Iubirii de către poetul NICHITA STĂNESCU, un templu divin unde, printre altele, ruga eminesciană şi spațiul precuvintelor-cuvinte de sorginte rilkeană ale sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX au format cu fiecare rostire tân-guitoare a lor fundamentul solid al discursului artistic fără precedent al acelei Ființe creatoare de vers nemu-tilat lăuntric (aşa cum se întâmplă astăzi, în postmodernitatea vulgară şi inestetică, pe care suntem obligați a o parcurge împotriva voinței no-astre dornice de puritate şi frumos), actrița cu glas îngeresc şi chip serafic a teatrului românesc şi universal - LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ...

* Leopoldina BĂLĂNUŢĂ (n. 10 decembrie 1934, Păuleşti, județul Vrancea - d. 15 octombrie 1998, Bucureşti) a fost o actriță română de scenă, film, voce şi televiziune. A ab-solvit în 1957 Institutul de de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC) din Bucureşti, la clasa Mariettei Sa-dova şi a lui Marcel Anghelescu. A debutat la Bucureşti, în regia lui Ion Cojar, jucând-o pe Velea din „Prima întâlnire”, de Tatiana Sîtina. Ul-timul ei rol a fost cel din „O batistă în Dunăre", de D.R. Popescu, la Teatrul Național, montat de acelaşi regizor. A avut roluri memorabile în „Vassa Jeleznova" şi „Mama" de Maxim Gorki, „Anna Karenina", de Lev Tolstoi, „Medeea" de Eurip-ide, „Martin Eden" de Jack London, „Noaptea Iguanei" de Tennessee Wil-liams, „Oameni sărmani" de Feodor Dostoievski, „Livada cu vişini" de Anton Pavlovici Cehov, „Doi pe un balansoar" de William Gibson şi, în special, în piesele lui Dumitru Radu Popescu, „Ca frunza dudului în rai" şi „O batistă în Dunăre" (alături de Mariana Mihuț şi Ileana Stana Io-nescu). A fost distribuită şi în filme, mai ales în roluri cu încărcătură dramatică, „Nunta de piatră" (1972), „Dincolo de pod" (1975), „Ion, ble-stemul pământului, blestemul iubi-rii" (1979), „Clipa" (1979), „Bietul Ioanide" (1979), „Năpasta" (1982), etc. Leopoldina Bălănuță a avut şi o colaborare de succes cu Televiziunea. „"Gaițele" (1993), „Strigoii" (1992), „Trandafirul şi coroana", „Conu' Leonida față cu reacțiunea"(1985), „Moartea unui comis voiajor" (1977), „Idolul şi Ion Anapoda" (1991) sunt doar câteva din piesele în care a apărut la Televiziune. Deşi a fost considerată o actriță dramatică, Leopoldina Bălănuță a avut şi mem-orabile roluri de comedie. Sceneta TV „Care de dame" de G.H. Brăescu [1], realizată în 1980 (unde actrița întruchipează 4 personaje) este considerată unul din momentele de referință din istoria divertismentului TV românesc.Leopoldina Bălănuță a fost una din cele mai importante actrițe care a practicat spectacolul de poezie şi care s-a preocupat intens de acest lucru. Continuatoare a rec-itativului dramatic creat de şcolile lui Constantin Nottara şi Gheorghe Storin, Leopoldina Bălănuță a dat un regal de muzică şi poezie, împreună cu Narcisa Suciu, în spectacolul "O întâmplare a ființei" din 27 ianuarie 1998, pe versuri de Ana Blandiana, Ştefan Augustin Doinaş, Magda Isanos, Nicolae Labiş şi Nichita Stănescu. „Eu plec cu viața mea în teatru; teatrul vine cu viața lui în viața mea. Mă gândeam câtă dreptate a avut sărmanul Tarkovski, care spu-nea, în ultimele zile ale existenței lui: «Doamne, am obosit aşteptându-te!» […] totdeauna arta mi-a apărut ca o ştafetă a Dumnezeirii”. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Leopoldina_B)

LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ - FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI…

MAGDALENA ALBU  

ZIG-ZAG MARTIE 2013 MIORIŢA USA 12

Vorbind în câteva cuvinte sărace dar sincere, omagiale şi aniversare, despre cel care s-a născut la 12 februarie anul 1959 în ținuturile Buzăului, mai exact, pe Valea Siri-ului, la Nehoiu, voi susține că ac-torul, regizorul şi mărturisitorul creştin Dan Puric stabileşte de la bun început identitatea sa cu lumea şi cu el însuşi printr-o cunoaştere absolută, autentică şi nefățarnică. Aş spune că anticipează esențialitatea sensibilității şi a sensibilizării, prin propria-i sensibilitate, surprinzând, totodată, prin structura rațională a ideilor, create chiar de substanța artistică pură, esență rară, din care este alcătuit. Adevărata cunoaştere în artă, de pildă, este una de natură spirituală, pe care Artistul total - Maestrul Dan Puric, o deține şi o transmite tuturor ca pe o revelație încercată şi alimentată de el însuşi, prin cuvânt, gest, dans, adică prin tot ceea ce face în lumina reflectoare-lor. Publicul sincer şi (re)cunoscător soarbe această sevă din cupa pe care i-o întinde cu caldă generozitate ar-tistul, devenind una cu el, transfor-mând momentul ori clipa în eter-nitate şi veşnicie. Este adevărat că frumusețea trebuie mai întâi simțită, şi abia după aceea să încerci să o ex-plicit, dacă îți este cu putință. Există oare vreo altă modalitate prin care să găsim o asemenea bogăție de ges-turi şi mişcare a corpului omenesc, prin care să te poți exprima, mai bine decât prin dans? Dan Puric a găsit tainice înțelesuri prin scânteia divină, ce sălăsluieşte în el, şi a făcut din acest dans un mod de viață.

„Undeva, ascunse în negura vremurilor, teatrul şi dansul sunt la frontieră. Amândouă au origine sacră - spunea Dan Puric, într-o discuție despre pasiune şi spirit, despre nevoia disperată de comuni-care a gândurilor, a sentimentelor şi adevărurilor - pentru el, la început a fost teatrul, după care a venit pan-tomima. Dansul a fost după aceea, ca o nevoie de comunicare dincolo de cuvânt, ca o nevoie disperată de a desființa prăpastia dintre mine şi spectator, care la vremea aceea, era student, şi era destul de bine fixată prin ideologie, printr-o cenzură puternică ce creea această prăpastie de comunicare a adevărului. ”Dan-sul este simbolul grației în artă, şi aşa cum recunoaşte Maestrul, ca şi muz-ica, el are această calitate deosebită de a depăşi granițele.

Prin frumusețea temelor şi mai cu seamă, prin sensibilitatea execuției, artistul profund Dan Puric are o forță de sugestie extraordinară, exprimându-şi (şi) în acest fel con-vigerea că spiritual, duhul este superi-or. El răspândeşte, ca o mirare de vis, ceață lăsată pe marginea lucrurilor, din indiferența naturii şi obisnuința omului – cea plină de nepăsare şi împietrire a inimii. Secvențe de in-tens lirism, care îl învăluie într-un fel de halou, dar şi pasaje cu ritm de focuri de artificii, creează spectatoru-lui un sentiment de subtilă surpriză, dăruind în fiecare moment câte un ac-cent întregitor de frumusețe rotunjită.

În arta lui Dan Puric găsim o estetică profund originală, un fel de sculptură în mişcare armonioasă, ceva greu de exprimat în cuvinte, care te lasă impresionat şi ferme-cat. Artistul are în el ceva fantastic, o forță ce contaminează şi care ne obligă să descoperim esența însăşi a spiritului şi a artei, exprimată prin gest. Are harul de a crea efect şi re-zultat estetic, fără a-şi falsifica ori ciopârți personalitatea. Privindu-l dansând, şi mi s-a întâmplat de multe ori să îl văd pe scenă, în spec-tacol, cu acel calm, cu acea distincție supremă pe față, nu cred că gresesc dacă i-aş spune: ”tu, nobile prinț… porți îngerul în mijlocul cerului”, cum spunea poetul Nichita Stănescu în “Ridicare de cuvinte”. Aceleaşi momente de emoție şi adevăr creează Dan Puric în teatru. Orice rol inter-pretat de el este perceput senzorial, fie el de dramă sau un rol comic. Per-sonajele create de el sunt vii, trăiesc în mijlocul nostru, facem cunoştință cu ele şi apoi le luăm cu noi, atunci când plecăm spre casă, spre “cămara” trupului şi a sufletului nostru.

Mai cunoaştem şi recunoaştem faptul că actorul Dan Puric munceşte mult pentru tot ceea ce face în lu-mina reflectoarelor, este şi spontan căci are mult talent şi generoşi talanți oferiți de Stăpânul, Creatorul şi Pro-niatorul, şi care sunt fructificați şi cultivați de el cu multă străşnicie, de asemenea, are mult umor şi o fină ironie (dar nu băşcălie ori sar-casm), ce dă farmec prin abilitatea şi eleganța cu care abordează momen-tele cheie.

Dan Puric este el însuşi un per-sonaj: misterios şi tulburător. Cu el şi datorită lui, poți căuta şi chiar ai şansa de a găsi frumusețile şi adevărurile ascunse în spatele lucrurilor vizibile. Mi-am imaginat întotdeauna că undeva ar putea exista un monu-ment care să reprezinte Omul, cu O mare, adică Omul frumos. M-am întrebat ce ar scrie Dan Puric la baza acestui monument? Răspunsul l-am găsit într-o declarație a sa de suflet, o identificare a lui cu harul pe care i l-a oferit Dumnezeu, acea scânteie divină ce arde în el. „Nu ştiu dacă acest monument ar putea fi construit în afară - a declarat artistul. Dacă ar fi aşa, ar fi ceva mort. El ar trebui să fie în sufletul nostru. Şi dacă trebuie spus ceva, ar trebui spus în gând. În sensul că, neştiind de unde vii şi nici încotro te duci, păstrezi acea scân-teie divină din tine, şi în acel timp binecuvântat nu mai poți fi încălecat nici de doctrine, nici de ideologii şi nici de interese economice. Pentru că stăpânul tău suprem, în sensul bun, este acest mare anonim căruia îi spunem Dumnezeu. Şi atunci multe lucruri s-ar anula, şi iată, în acest fel, este un monument al Omului, închinat permanent lui Dumnezeu, fiindcă El ne-a lăsat acea scânteie divină din noi, ca să putem să ne desăvârşim”.

Dacă până aici am vorbit despre Dan Puric – Artistul, în cele ce urmează îl vom descrie la modul suc-cinct şi sumar pe Dan Puric – Apolo-getul, Mărturisitorul şi Misionarul, fără convenții şi clişee, autentic şi

neipocrit, care gândeşte cu propriul său cap, inclusiv atunci când vine vorba despre Biserica Ortodoxă. El mărturiseşte Biserica în care a fost botezat, făcând acest lucru cu sim-plitate şi încredere, deoarece el este convins că credința se asumă… Ori, ca şi iubirea, credința se trăieşte - aşa cum se vede în permanență la Dan

Puric; se mărturiseşte. Pentru că învățătura ei este revelată de Dum-nezeu şi formulată sub cea mai înaltă egidă spirituală - a Duhului Sfânt - de către Sfinții Părinți ai Sinoadelor Ecumenice. Nu prea ai ce să discuți asupra dogmei, a "adevărului reve-lat" şi descoperit nouă, cei mult neputincioşi şi slugarnici. Tot ce poți face este să te lupți pentru ca el să fie păstrat intact, atunci când apare tentativa de corupere sau de ispitire. Căci, n-ai ce discuta cu ereticii şi cu atât mai puțin despre mistificări gro-solane gen "Codul lui Da Vinci" , “Avatar”, “Agora” ori "Evanghelia lui Iuda". Aici nu încape opoziția vechi/nou în felul disputei dintre clasici şi romantici. Însă intelectualul "pune botul" prin natura formației sale şi prin teama de a nu fi considerat obscurantist ori demodat – potrivit afirmațiilor, pline de responsabilitate făcute deseori de către Dan Puric. După cum spunea, la un moment dat, şi scriitorul ori publicistul creştin Dan Ciachir: pe vremuri, mulți se temeau să intre în biserică pentru nu a fi dați afară din partid. Nu era "politic" să fii perceput şi catalogat drept credincios. Iar astăzi nu este "european" să bați mătănii şi să te închini la icoane. Şi atunci, cu excepțiile de rigoare, intelec-tualul român recurge la jumătățile de măsură: toarnă sifon în vinul mărturisirii şi obține un spriț (ori un spirit) ridicol, penibil şi mizerabil. Face hermeneutică, istorie şi soci-ologie a religiilor, denunță lungimea slujbelor ortodoxe şi a parastaselor, îi declină babei Floarea frecventarea bisericii şi asumarea Tainelor, ba îi mai şi sminteşte pe unii clerici, cu înclinația şi predispoziția lui pentru "dezbateri sincere"... Dar teologie nu ştie. Fiindcă teologia nu se deprinde numai în bibliotecă, tot aşa cum ex-cursiile nu se fac doar pe hartă. In-telectualul nostru nu mai are priza la popor fiindcă nu-i cunoaşte (şi mai ales nu-i împlineşte) credința. N-o are de o sutăcincizeci de ani şi de aceea n-a avut niciodată dialog cu masele. Din acelasi motiv n-a putut să existe la noi un sindicat numit generic "Solidaritatea". Pentru că între popor şi persoanele oficiale sau oficializate nu avem, mai nou, decât dialogul surzilor. Fiindcă, potrivit recunoaşterii şi mărturisirii maestru-lui, vremurile pe care le trăim sunt triste, poate mai triste decât cele până în ’89, pentru că atunci nădăjduiam, visam. Ideologia comunistă a amor-tizat senzorii de alarmă. Înainte se distrugeau trupuri, oameni şi su-flete, acum se cumpără. Parcă totul s-a degradat, până şi coeficientul de aşteptare. Dostoievski făcea diferența între sărăcie şi mizerabilitate. Mizer-abilitatea înseamnă degradare. Este şi aici o degenerare. După comunism, cu toții am rămas cu sechele.

Acum există numai o formă de stat mafiot. Lupta în zona politică este intraspecifică. Se luptă ei între ei şi atunci lupta de cartier, inducând în eroare acest lot de votangii, făcându-l să creadă că totul este pentru țară. Politicienii doar mimează dragostea de țară. Este o rotație de cadre pentru că este bine să ai guverne-marionetă, cu politruci care, cu inconştiență, au vândut această țară. Importăm alimente în proporție de 80%, când țara are o putere agricolă care i-ar permite să se hrănească singură de trei ori. Tinerii intelec-tuali ne pleacă în străinătate. Am fost obligați să contractăm împrumu-turi împovărătoare. Frumosul este o amintire, care abia mai pâlpâie sub marşul triumfal. Imaginea poporu-lui român a fost distrusă, făcută praf. Dar din cioburile ei mi-am făcut icoana mea. Iar nădejdea vine atunci când ştii că nu numai tu eşti pe pământ, ci şi Dumnezeu. Mo-artea unei lumi vechi şi începutul uneia noi presupun o cernere. Nu este vorba că ne împărțim în tabere politice. Apare o categorie restrânsă, necumpărabilă, care începe să-şi re-cupereze sufletul, care generează o tensiune a diferenței. Această ten-siune trebuie păstrată pentru că în-cepe să refacă frontiera între bine şi rău. De douăzeci de ani, în numele democrației şi al unei libertăți care s-a transformat în libertinaj, nu mai putem identifica ce este bine şi ce este rău. S-a instalat, în numele unei egalități care îmi aduceaminte de comunism, o încercare de nivelare a personalităților pentru a crea o masă de indivizi. Semioti-cianul Roland Barthes scria că iubirea nu se defineşte, ea se enunță. Eu cred că se înşela. Iubirea se mărturiseşte. Mărturisirea este un enunț pe care îl faci cu inimă cu tot. Ea are o altă încărcătură. Blaise Pascal spunea la 1653, în „Discours sur la passione d’amour“, că inima are rațiuni pe care rațiunea nu le poate înțelege. Şi a mai emis un paradox: dragostea nu este oarbă. Ea nu îl orbeşte pe om“. Iubi-rea este tot o judecată, mărturiseşte maestrul. Prin această judecată a iu-birii eu văd poporul. Altfel, aş vedea numai populația… Căci, un om fără memorie nu se poate legitima în fața

istoriei…În schimb, Apologetul Dan Pu-

ric apără şi mărturiseşte, prin toate formele şi cu toate mijloacele mass media. O face firesc şi integral. Şi s-ar putea să facă şi şcoală, atrăgând prin sinceritatea, autenticitatea şi prin inteligența sa, luminată de Duhul scripturistic, patristic şi istoric. Este un apologet şi un propovăduitor strălucit. Unul de care comunitatea de credință şi iubire a Bisericii no-astre poate avea realmente, nevoie. Cu alte cuvinte, Maestrul Dan Puric, tonifică destinzând şi (re)consolidând, descoperindu-ne şi arătându-ne, în acest chip spontan, credință, luciditate, creativitate, forță şi atitudine de structura stâncii, ce ne cheamă şi ne îndeamnă pe fiecare să alegem, să fim: ce altceva dacă nu Omul frumos!...

Prin urmare, Maestrul Dan Pu-ric este, la urma urmei, o conştiință înaltă a vremii sale. Cu o energie inepuizabilă, mânată de o vocație dominatoare, “el creează continuu, distribuindu-se în arta teatrului, în arta pedagogiei teatrale, în arta retoricii verbale şi aceea a omului public, gratificându-le cu excelență, dar fără să se împartă. Crede nez-druncinat în puterea germinativă a spiritualității noastre româneşti de tip răsăritean şi în dăinuirea sa valorică demnă, angajată în dialogul cu alte viziuni asupra lumii, şi de-plânge precaritatea ei de azi, produsă de o istorie inumană” – conform afirmațiilor Profesorului Gheorghe Ceauşu. In

coruptibil şi răsunător, glasul lui se aude din ce în ce mai mult şi mai tare, iar simpatia şi prețuirea publică pentru el cresc, aşa încât se prezintă ca un punct de reper şi ca o referință bine aşezată ori corect amplasată… De ce? Pentru că “inițiativele lui, căci este un om la care se îngemănează gândul cu acțiunea, sunt marcate de o mare doză de noutate, ceea ce face, prin forța lucrurilor, să se opună ru-tinei canonizate şi banalității leneşe. De aceea, el ni se înfățişează ca un biruitor şi deschizător de drum, dar aflat pe culmea înaltelor valori...

LA MULŢI ŞI FERICIŢI ANI, IUBITE MAESTRE DAN PURIC, CU PRILEJUL ZILEI DE NAŞTERE!...

DRD. STELIAN GOMBOŞ

CONTINUARE IN NUmARUl URmATOR >

MIORIŢA USA MARTIE 2013 PUBLICITATE13

- Angajam caregiver, preferabil cuplu live-in. Fair Oaks. Call or text :916-802-7956- Angajez URGENT caregiver sau cuplu live-in. Pentru detalii la tel . 916 501 8901- Angajam caregiver, preferabil cuplu live-in sau schimburi. Conditii excelente,camera si baie privata.Pentru informatii sunati la : 916 761 5795 - Angajez caregiver part time/full time la casa de batrani in Sacramento, acte si engleza necesare. Sunati la 916-717-0438.- Angajam caregiver la casa de batrani in Surprise, Arizona. Conditii bune de lucru si salariu stimulativ. Tel. (623)518-6890 sau (623)451-7556.- Angajăm caregiver pentru îngrijit bătrâni în Sacramento. Informații suplimentare la telefon: (916) 205-2273.- Angajez persoană pentru lucru la casa de îngrijit bătrâni. Informații suplimentare la telefon: (916) 652-2309.- Angajez babysitter. Informații la madamaria2006@yahoo.com.- Ofer servicii de babysiting şi asistență persoanelor vârstnice. Informații suplimentare la telefon: (510) 487-7991.- SERVICII POŞTALE - Toți cei care vor sa trimită pachete în Romania pot apela cu încredere la serviciile noastre. Vă rugăm să aduceți pachetele la familia Iacob Nicoara, 1237 148th Avenue, San Leandro, CA. Informații suplimentare la telefon: (510) 614-2122 sau (510) 453-0171.- Board and care in Clayton serving people with developmental disabilities is looking for full-time live-in staff to assist residents with meal preparation, medication, administration and activities of daily living. Salary based on experience. Please call: (925) 297-9344.- For rent in residential duplex: 3 bedrooms, 1 full bath and kitchen, new paint, new carpet & new range/ oven combo, air cond., refrigerator, washer & dryer, front yard & back yard. Affordable rent. Call: 916-729-7807 or 408-390-8132.- Inchiriez Assisted Living Home in Arizona cu licenta pentru 6 rezidenti. Pret $2,200 / luna. Pentru mai multe informatii, va rog sa sunati la: (623)215-7337 sau (602)400-6031.- Prepar mici la comanda.La fiecare pound vandut ,donez $1 Parohiei Invierea Domnului-Hayward,CA.Informatii la tel.(510) 258- 2241"- Cetatean american,73 de ani,cu situatie materiala stabila,fost marinar din Constanta,caut doamna serioasa,buna gospodina cu rezidenta in SUA,pentru casatorie. Te. (207)892-7150- Caut femeie pentru ingrijirea unei batrane, zona Los Angeles. Informatii la telefon : (310) 699-6917

M I C A P U B L I C I T A T E

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

AMALGAM Orizontal: 1). Altruist – Obisnuit 2). Cu sunet asemenea la sfarsit de vers – A estima un volum. 3). Fond de pensii (sing.) – Iesit din ruta. 4). Este un artist la inele – Nota doi la muzica.5). Uitata in cuptor – Aici altfel zis. 6). In tema! – Dimie.7). Cupe ce fac planul – Opera publicata in timpul vietii. 8). Deplasat in apa – Complet scos din minti. 9). Amanati de azi pe maine.10). Fir textil – Dedat la invar-teli ilicite.Vertical: 1). Citadela – Prima clasa la masa. 2). Merge in continuare cu suta – Taraganat. 3). Prima bricheta in uz – Sotia fiului. 4). Oferta nepoliticoasa – Una care asigura accesul – Cuta!5). Expozitie cu vanzare la piata. – Un grup la extreme.6). Nu altfel spus – Revista periodica cu profil stiintific.7). Directori de cale – Ai prinde bi-ne.8). Merge la fix cu federul – Pus in urmarire.9). Apa aflata ca un gaz – Nu poate fi trecuta cu vederea.10). Deschise la vedere – Pusul la patru ace.

Rezolvarea careului precedent “REALITATIORIZONTAL: 1). APAS – SEDUS. 2). CAPITALIZA. 3). TRUCATI – IL. 4). ES – CIMENT. 5). AR – MARIME. 6).GETA - INI – M. 7). R – ATACANTI.8). ATRAS – TERN. 9). FAT – IRONIE. 10.). ACAR – ARTAR.

VERTICAL: 1). ACT – AGRAFA. 2). PARERE – TAC. 3). APUS – TARTA. 4). SIC – MATA – R. 5). TACA – ASI. 6). SATIRIC – RA. 7). ELIMINATOR. 8). DI – EMINENT. 9). UZINE – TRIA. 10). SALT – MINER.

Mircea Neagoe San Jose, CA

RECLAME MARTIE 2013 MIORIŢA USA 14

Vă aşteptăm cu mâncare caldă!

EuroMarket & Delicatessen ASHLEY

PLACE

AFFORDABLE Studios,1's & 2's bedroomsFOR EVERYONE

1601-1745 Cormorant WaySacramento, CA 95815

*** Vorbim romaneste ***Tel. 916.927.7202Fax. 916.568.0792

GREAT SPECIALS

SKYLIN TRAVEL BILETE DE AVIONTel: (424) 354 6875

VA OFERIM CELE MAI REDUSE PRETURI DE AVION ORI DE UNDE SI ORIUNDE IN LUME

Croaziere Hawaii Mexico Inchirieri De Masini Si HoteluriLos Angeles / Cluj $ 550 Los Angeles / Bucuresti $ 425Los Angeles / Timisoara $ 495 Los Angeles / Budapest $ 415 Note: Plus taxe difera in functie de sezon

Plecari din: Seattle. Portland. Sacramento. San Francisco. Chicago. Phoenix Dallas. La: Bucharest. Budapest. Timisoara. Sibiu. Cluj. Kiev. London. Europe. Germany.Email: skylintravel21@yahoo.com Address: 11728 Wilshire Blvd. Los Angeles, CA 90025

MIORIŢA USA MARTIE 2013 SPORT15

MIORITA USAPublisher:

MIORITA CULTURAL

ASSOCIATIONProf. Dr. Ing. Mircea Ratiu

(Director Onorific)

Viorel Nicula(Director)

Simona Botezan(Director Adj.)

Prof. Dr. Marius Petraru(Redactor Sef)

Dana Deac(Redactor Sef Adj.)

George RocaOctavian Curpas

George StancaAlex B. Chihaia

Mara CirciuMarian Petruta(Senior Editors)

Ovidiu Junc(Graphic/Layout Designer)

Ovidiu Botezan(Marketing)

Octavian RomanMarius Baciu(Web Master)

Adi Kaszoni(Photo)

Colaboratori onorifici:Prof. Dr. Theodore Bucur - Franta

Adalbert Gyuris - GermaniaLaurentiu Fulga - AustraliaLucretia Berzintu - IsraelLia Lungu - New York

Ramona Jirebie - ChicagoGabriel Jirebie - ChicagoMarius Jar - California

Amelia Avram - CaliforniaAlina Jar - California

Mircea Neagoie - CaliforniaPr. Octavian Mahler - California

Prof. Dr. Adrian Botez - RomaniaEduard O. Ohanesian - RomaniaMadalina C. Diaconu - Romania

George Petrovai - RomaniaEric Vamos - Romania

Nicolae Gavrea - RomaniaMihai Junea - Romania

Maria Diana Popa - RomaniaMagdalena Albu - Romania

Mihai Stirbu - RomaniaBebe Boanta - Romania

Colaboratori presa: Agerpress

Los Angeles Press ClubSacramento Press Club

Clubul Presei TransatlanticeNARPA, AIPS

E-mail stories & photos: mioritausa@yahoo.comwww.ziarulmiorita.net

ADDRESS: P.O.BOX 193 WEST SACRAMENTO, CA 95691

PHONE: 916 868 5395"MIORITA USA" este o publicatie lunara ce apare la inceputul fiecarei luni calendaristice. Va invitam sa va abonati. Costul unui abonament este de $15 pe 6 luni si $25 pe un an intreg. In pret sunt incluse si taxele postale. Efectuati check pe MIORITA USA si expediati la adresa ziarului. Ziarul "MIORITA USA" nu cenzureaza articolele asa ca ideile anuntate apartin autorilor,la fel si responsabilitatea juridica.

DONATIE $1.00 DONATION

Marius Baciu

Prof. Dr. Ing. Mircea Ratiu

Florin și Andrei Militaru sunt doi tineri sportivi români pasionați de un sport foar-te la modă în lumea occidentală, și care în ultima vreme a devenit foarte popular și în România, POWERLIFTING. Pow-erliftingul, considerat “cel mai reprezen-tativ sport de forța” este o disciplină sportivă destinată exclusiv celor puternici, și măiestria sportivilor este încercată prin trei probe speciale legate de ridicarea unei greutăti maxime. Zilele trecute, în cadrul Campionatului Național de Powerlift-ing desfașurat la Alba-Iulia, cei doi frați timișoreni au realizat performanța de a deveni campioni naționali. Interviul de mai jos ne va dezvălui câteva din secretele acestui sport, și totodată îi vor introduce în atenția dvs. pe cei doi frați campioni.

Mara Circiu: Felicitarile mele, Florin și Andrei, ați devenit campioni naționali! Care sunt senzațiile unui învingător și cum ați reusit aceasta performanță?

Florin Militaru: Mulțumim, trăim o bucurie imensă pe care nu o pot descrie în cuvinte, suntem însă conștienți că nu puteam obține aceste rezultate decat prin multă muncă și perseverență.

Andrei Militaru: Rezultatele obținute sunt un adevărat imbold pentru noi, vrem să ne perfecționăm în acest sport și să îl introducem în atenția cât mai multor ti-neri, bucuria ce o simțim noi atunci când suntem in sala, este molipsitoare și sunt convins că mulți s-ar regasi în acest sport.

Mara Circiu: Cum arată un program de pregatire înainte de a participa la un cam-pionat de mare anvergură?

Florin Militaru: În ultima săptamână ne conservăm forțele pentru a fi în formă maximă iar înainte de această saptamână avem un program de antrenament foarte intens, care, pe lângă cresterea în forță și masă musculară ne asigură și flexibilitate, stabilitate și antrenament cardiovascular.

Mara Circiu: Ce reprezintă pentru voi powerliftingul? Cum v-ați îndreptat înspre acest sport?

Andrei Militaru: Powerliftingul presu-pune disciplinarea corpului și a minții în acelasi timp. Întâmplator, am avut ocazia să îl cunoaștem pe antrenorul nostru, dl. Lucian Oprin care ne-a încurajat și ne-a recomandat acest sport…

Florin Militaru: Noi vroiam doar să fa-cem miscare și tata ne-a dus la o sală de sport, poate părea simplu dar chiar și cei mai mari campioni pot avea un început modest.

Mara Circiu: Cine sunt sportivii care ii admirați și vă inspiră?

Florin Militaru: Pentru mine, inspirația vine de la Bogdan Onolov, colegul meu de sală care practică acest sport de cinci ani și acum este campion European. Succesul lui mă inspiră și îmi spune că totul este posibil-dacă vrei!

Andrei Militaru: Lucian Bute! Îmi doream de mic să fiu asemeni lui, acum că am descoperit acest sport sper ca într-o buna zi cineva să îsi dorească să fie asemeni mie!!

Mara Circiu: Performanța inseamnă sacrificiu. A trebuit să renunțati la multe pentru a obține aceast rezultat?

Florin Militaru: Da, am renunțat în primul rind la calculator nu mai stăm 2, 3 ore pe zi în fața monitorului, și mergem

cât mai des la sală pentru antrenament.Andrei Militaru: Timpul liber a devenit

mai limitat, mă uit la TV mai puțin, dar nici un sacrificiu nu mi se pare prea mare pentru satisfacția pe care am simtit-o cand am urcat pe podium!

Mara Circiu: În afară de aceste medalii obținute recent, care sunt celelalte rezultate de care vă mândriți?

Florin Militaru: Am participat la primul nostru concurs în noiembrie, 2012; eu am obținut locul III pe țara iar Andrei locul I, ne-am dat seama că avem potențial si reusita noastră ne-a dat curaj și totodată motivat să mergem mai departe. Este o adevarată bu-curie să fiu la sală și pe podium alături de fratele meu, Andrei!

Mara Circiu: Ce planuri de viitor aveți? Florin Militaru: Ne dorim să continuăm

acest sport și să obținem rezultate cat mai bune la competițiile din anul acesta. Ne-am bucura, totodată, dacă acest sport ar caștiga câți mai mulți suporteri și participanți în România.

Andrei Militaru: Latinii spuneau “men sana in corpore sano” adică o minte sănatoasă într-un corp sănătos, dictonul lor este mereu prezent în viata noastră de sportivi! Îți mulțumim pentru faptul că ne promovezi în mass media, și vrem să fim un exemplu pozitiv și pentru alți tineri de vârsta noastră!

Mara Circiu: Dragii mei, Florin & An-drei, vă felicit încă odată pentru frumoasele voastre rezultate, și vă doresc mult success în toate competițiile ce vă asteaptă!

CAMPIONII

fOTO, dE lA sTANGA lA dREAPTA: flORIN mIlITARU, CAmPION NATIONAl - 17 ANI, ANTRENORUl lUCIAN OPRIN sI ANdREI mIlITARU CAmPION NATIONAl - 1 3 ANI

DE LÂNGĂ NOI

MARA CIRCIU