MINISTERUL EDUCAbIEI, CERCETR II ^I INOVR...

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

CENTRUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTULPROFESIONAL ŞI TEHNIC

Anexa nr 2 la OMECI nr. 4857 din 31.08.2009

CURRICULUM

PENTRU

CLASA A IX-A

LICEU TEHNOLOGIC

Profilul: ServiciiDomeniul pregătirii de bază: Comerţ

2009

Anexa nr 2 la OMECI nr. 4857 din 31.08.2009 2

GRUPUL DE AUTORI:

Dinescu Mirela – Şcoala Superioară Comercială „ N. Kretzulescu” Bucureşti

Georgescu Roxana – Colegiul Economic „Ion Ghica” Târgovişte

Poştovei Cătălina – Colegiul Economic Buzău

Tanislav Cristina - Colegiul Economic „Ion Ghica” Târgovişte

Vasilescu Maria – Liceul Economic „Costin C. Kiriţescu”

Cristina Parău- Gr. Şcolar Gr.Moisil Deva

CONSULTANŢI:

Ciobanu Gabriela – Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic

Ştefănescu Mihaela - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi

Tehnic


I. NOTA DE PREZENTARE A CURRICULUMULUI

Adaptarea la noile cerinţe ale economiei de piaţă, presupune însuşirea acelor rezultate ale

învăţarii care să dezvolte în rândul elevilor înaltul profesionalism, iniţiativa, perspicacitatea, abilitatea de

a opera eficace într-un mediu economic dinamic şi concurenţial.

Curriculumul cuprinde modulele: „Patrimoniul unităţii”, „Organizarea unităţii economice”şi

„Calitatea produselor şi serviciilor”; module ce asigură pregătirea de bază pentru calificările de Nivel 2:

„comerciant vânzător” şi „recepţioner - distribuitor”. Curriculumul este fundamentat în conformitate cu

planurile cadru aprobate prin Ordinul nr. 3309/ 2009 şi a planurilor de învăţământ aprobate prin Ordinul

nr.3312/2009.

Modulele de pregătire studiate în clasa a IX a urmăresc formarea la elevi a unor deprinderi legate

de:

Diferenţierea formelor evidenţei economice

Identificarea etaloanelor de evidenţă

Identificarea modului de organizare a contabilităţii

Încadrarea elementelor patrimoniale pe structuri specifice

Utilizarea tehnicilor de delimitare a elementelor patrimoniale pe structuri specifice

Realizarea calculelor simple în vederea determinării rezultatului exerciţiului

Identificarea echipamentelor fiscale, echipamentelor de birou şi programelor informatice utilizate

în activitatea practică

Utilizarea casei de marcat

Aplicarea modalităţilor de încasare şi plată

Citirea şi întocmirea documentelor

Completarea documentelor cu respectarea regulilor şi uzanţelor

Identificarea tipologiei unităţilor economice după criterii stabilite

Recunoaşterea poziţiei posturilor din structuri organizatorice diferite

Identificarea spaţiilor la nivel de depozit

Identificarea structurii spaţiului de contact cu clienţii

Diferenţierea fluxurilor de circulaţie

Identificarea structurii personalului în cadrul unei IMM

Descrierea şi analiza profesiei în vederea dezvoltării carierei

Exprimarea opţiunilor privind traseul profesional şi educaţional

Identificarea atribuţiilor şi responsabilităţilor personalului

Clasificarea sortimentelor de mărfuri alimentare şi nealimentare după criterii date

Încadrarea sortimentelor de mărfuri

Calcularea valorii energetice


Etichetarea mărfurilor alimentare/nealimentare

Verificarea caracteristicilor organoleptice ale mărfurilor alimentare/nealimentare

Identificarea defectelor mărfurilor alimentare/nealimentare

Clasificare serviciilor după criterii date

Prezentarea caracteristicilor serviciilor

Pe lângă acestea elevul dezvoltă şi deprinderi care derivă din agregarea abilităţilor cheie:

Comunicare şi numeraţie

Dezvoltarea personală în scopul obţinerii performanţei

Asigurarea calităţii

Acestea se întrepătrund cu cele prezentate mai sus şi permit o mai bună evaluare a rezultatelor

învăţării cu accent pe cerinţele în continuă schimbare ale pieţei muncii.

Orele alocate pregătirii practice permit dezvoltarea şi exersarea competen

cuno ă, reale sau similare celor reale, organizate la agentul economic

sau în atelierele școlii.

Pentru asigurarea premiselor integrării profesionale a absolvenţilor pe piaţa muncii, cât şi pentru

formarea profesională continuă, este nevoie de flexibilitate şi adaptare la cerinţele agenţilor economici,

orientarea spre o piaţă a muncii aflată în continuă schimbare şi adaptare la cerinţele impuse de

dezvoltarea

economică actuală.


PLAN DE INVĂŢĂMÂNTclasa a IX –a

Aria curriculară Tehnologii

Domeniul pregătirii de bază: COMERŢ

Cultură de specialitate şi pregătire practică săptămânală

Total ore/an = 9 ore/săpt. x 36 săptămâni = 324 ore

Modul I. Patrimoniul unităţiiTotal ore/an: 108din care: Laborator tehnologic -

Instruire practică -

Modul II. Organizarea unităţii economiceTotal ore/an: 108din care: Laborator tehnologic 36

Instruire practică 36

Modul III. Calitatea produselor şi serviciilorTotal ore/an: 108din care: Laborator tehnologic 36

Instruire practică -

Stagiu de pregătire practică - Curriculum în dezvoltare locală

Modul IV: * _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _Total ore/an: 90

Total ore /an = 3 săpt. x 5 zile x 6 ore /zi = 90 ore/an

TOTAL GENERAL 414 ore/an

Notă: În clasa a IX-a stagiul de pregătire practică se desfăşoară în atelierele şcoală.

* Denumirea şi conţinutul modulului/modulelor vor fi stabilite de către unitatea deînvăţământ cu avizul inspectoratului şcolar, în vederea dobândirii unităţilor de competenţe cheie“Rezolvarea de probleme” şi ,,Organizarea locului de muncă” din standardul de pregătireprofesională.


III. LISTA UNITĂŢILOR DE COMPETENŢE DIN STANDARDELE DE PREGĂTIREPROFESIONALĂ PE CARE SE FUNDAMENTEAZĂ CURRICULUMUL

Nr.

crt.

Modulul Unitate de

competenţă

SPP din care

provin(calificarea)

Competenţe

cheie

1. Patrimoniul

unităţii

UC 16 – Patrimoniul

unităţii comerciale

UC9 – Operaţii

specifice casei de

marcat

lucrător în comerţ


UC1 – Comunicare şi

numeraţie

2. Organizarea

unităţii

economice

UC 14 – Organizarea

unităţii comerciale

lucrător în comerţ UC4 – Dezvoltare personală

în scopul obţinerii

performanţei

3. Calitatea

produselor şi

serviciilor

UC 17 – Analiza

ofertei de mărfuri

alimentare:

UC 18 – Analiza

ofertei de mărfuri

nealimentare:


comerciant

vânzător

UC4 – Asigurarea calităţii


IV. MODULE:

MODUL I - Patrimoniul unităţii

1. Notă introductivă

Modulul „Patrimoniul unităţii ” face parte din domeniul de pregătire „Economic” şi „Comerţ; se

situează în cadrul Curriculumului diferenţiat şi are alocate un număr de 3 ore/săptămână. Modulul

„Patrimoniul unităţii” se planifică cu un număr egal de ore pe parcursul săptămânii, pe durata întregului

an şcolar. Se recomandă cumularea a 2 ore, din cele 3 alocate, pentru o mai bună sintetizare şi exersare a

rezultatelor învăţării..

Modulul asigură pregătirea de bază pentru calificările de nivel 2: „Comerciant vânzător” şi

„Recepţioner distribuitor”.

2. Unitatea / unităţile de competenţe/ rezultate ale învăţării la care se referă modulul

PATRIMONIUL UNITĂŢII

Patrimoniul unităţii economice

Operaţii specifice casei de marcat

Comunicare şi numeraţie

3.Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare:

Denumirea Modulului:Cunoştinţe Deprinderi Criterii de evaluare

Rezultatul Învăţării 1: Foloseşte vocabularul specific contabilităţii

Evidenţa economică

Definiţie, importanţă

Formele evidenţei

economice şi caracteristicile

acestora

Etalonul de evidenţă

Identificarea formelor evidenţeieconomice

Identificarea diferitelor tipuri deetaloane şi utilizarea acestoraCiteşte şi utilizează documentesimple

Elevul este capabil să diferenţiezeformele evidentei economice prinstudii de caz, exerciţii practice.

Elevul va demonstra că este capabilsă identifice etaloanele de evidenţăprin exerciţii practice, studii de caz,experimentare activă.

Organizarea şi sfera deacţiune a contabilităţii

Identificarea legislaţiei specificecontabilităţii

Identificarea modalităţii deorganizare şi a sferei de acţiune acontabilităţii

Elevul este capabil să identificelegislaţia specifică a contabilităţiiprin exerciţii practice, studii de caz,experimentare activă.

Elevul va demonstra că este capabilsă identifice modul de organizare acontabilităţii prin studii de caz,


Utilizează limbajul specific despecialitate

prezentări, experimentare activă.

Elevul va demonstra că este capabilsă utilizeze limbajul economic prinargumentarea răspunsului, prinutilizarea de idei clare, relevante,concise, adaptate contextului - studiide caz, prezentări, hartă conceptuală.

Rezultatul învăţării 2: Determină bunurile economice, drepturile şi obligaţiile titularului de patrimoniu

Patrimoniul – obiect alcontabilităţii

Gruparea elementelorpatrimoniale:

Structuri patrimoniale deactivStructuri patrimoniale depasivCheltuieli şi venituri

Particularizareastructurilor patrimoniale ladiferite tipuri deîntreprinderi

Recunoaşterea obiectului de studiual contabilităţii

Identificarea şi descriereaelementelor patrimonialeParticipă la discuţii pe un subiectsimplu

Gruparea elementelor patrimonialeîn structuri de activ şi pasiv

Clasificarea veniturilor şicheltuielilor după natura lor

Realizează calcule simple

Prelucrează grafic rezultateleobţinute într-o operaţie simplă

Elevul este capabil să încadrezeelementele patrimoniale pe structurispecifice

Elevul va demonstra că este capabilsă identifice elementele patrimonialeprin explorarea unui subiect din maimulte perspective, să participe ladiscuţii pe un subiect simplu, săelaboreze o prezentare scurtă pe unsubiect dat.

Elevul va demonstra că este capabilsă utilizeze tehnicile de delimitare aelementelor patrimoniale pe structuridistincte şi să clasifice veniturile şicheltuielile şi veniturile după naturalor în activităţi practice în condiţii desimulare şi/sau reale.

Elevul va demonstra că este capabilsă realizeze calcule simple pentrudeterminarea rezultatuluiexerciţiului.

Elevul va demonstra că este capabilsă prelucreze grafic rezultateleobţinute pentru exerciţiile financiareprin exerciţii practice.

Rezultatul Învăţării 3: Utilizează echipamentele, softurile şi documentele specifice

Echipamente şi softurispecifice

Echipamente fiscale (case demarcat, sisteme POS,scanere coduri de bare,maşini de numărat bani, etc.)

Echipamente de birou

Programe informatice

Casa de marcat:Verificarea funcţionăriiechipamentelor de casă.

Identificarea şi utilizareaechipamentelor

Asigurarea funcţionării casei demarcat

Elevul va demonstra că este capabilsă identifice echipamentele fiscale,echipamentele de birou şi programeleinformatice utilizate în activitateapractică în condiţii de simulare şi/saureale.

Elevul demonstrează că este capabilsă asigure funcţionalitatea casei de


Pregătirea casei demarcat în vedereafuncţionării.Operatii efectuate princasa de marcat;

Aplicarea modalităţilor deîncasare şi plată specifice unităţiicomerciale.

marcat în condiţii de simulare/saureale.

Elevul va demonstra că este capabilsă aplice modalităţile de încasări şiplăţi în condiţii de simulare şi/saureale.

Documente de evidenţă

Noţiune, importanţă

Structură

Clasificare

Întocmire, verificare,

corectare

Circuit, păstrare şi arhivare

Completarea documentelor

pentru principalele activităţi

Clasificarea documentelor dupădiferite criterii.

Citeşte şi utilizează documentesimple

Identificarea modalităţilor deîntocmire, verificare, corectare.

Identificarea circuituluidocumentelor, păstrarea şiarhivarea lor.

Întocmirea documentelor specificepe diferite tipuri de activităţi

Elaborează o prezentare scurtă peun subiect dat

Aplicarea tehnicilor de evidenţăoperativă

Elevul va demonstra că este capabilsă clasifice documentele de evidenţă.

Elevul va demonstra că este capabilsă citească şi să întocmeascădocumentele.

Elevul demonstrează că este capabilsă identifice elementeledocumentelor cu ajutorul exerciţiilorpractice, a studiilor de caz.

Elevul demonstrează că este capabilsă identifice circuitul documentelorcu ajutorul exerciţiilor practice, astudiilor de caz.

Elevul demonstrează că este capabilsă completeze documente curespectarea regulilor şi uzanţelor-exerciţii practice, studii de caz,proiecte.Elevul demonstrează că este capabilsăelaboreze o prezentare scurtă princare să evidenţieze modalitatea deîntocmire a documentelor specificepe diferite tipuri de activităţi

Elevul demonstrează că este capabilsă elaboreze o sinteză adocumentelor utilizate în funcţie deoperaţiile economico-financiare şi curespectarea criteriilor – mini proiect,exerciţii practice, hartă conceptuală.

4. Conţinutul formării

I. Momente în „devenirea” contabilităţii

II. Cadrul general de reglementare a contabilităţii

2.1. Evidenta economică

2.1.1. Definiţie, importanţă

2.1.2. Etalonul de evidenţă

2.1.3. Evidenţa economică – forme, caracteristici

2.2. Organizarea şi sfera de acţiune a contabilităţii

2.2.1. Utilizatorii informaţiei contabile


2.2.2. Contabilitatea – particularităţi, funcţii, sfera de acţiune

III. Obiectul contabilităţii

3.1. Patrimoniu – obiect al contabilităţii

3.1.1. Definire, trăsături

3.1.2. Ecuaţiile de echilibru ale patrimoniului

3.1.3. Rezultatele financiare

3.2. Structuri patrimoniale de activ

3.3. Structuri patrimoniale de pasiv

3.4. Cheltuieli şi venituri

3.5. Elemente extrapatrimoniale

3.6. Particularizarea structurilor patrimoniale la diferite tipuri de întreprinderi

IV. Echipamente, softuri şi documente

4.1. Echipamente specifice şi programe informatice

4.1.1. Echipamente fiscale

4.1.2. Echipamente de birou

4.1.3. Programe informatice

4.1.4. Verificarea, pregătirea şi utilizarea casei de marcat

4.1.5. Operaţii specifice casei de marcat

4.2. Documente de evidenţă

4.2.1. Definiţie, importanţă, structură

4.2.2. Clasificarea documentelor de evidenţă

4.2.3. Întocmirea, verificarea, corectarea, circuitul, păstrarea şi arhivarea

documentelor

4.2.4. Completarea documentelor pentru principalele evenimente şi tranzacţii

Se recomandă parcurgerea conţinuturilor în ordinea prezentată în tabelul de corelare, însă profesorul are

libertatea de a alege ordinea de parcurgere în funcţie de particularităţile colectivului de elevi.

5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului

Mijloacele de învăţămant şi materialele nu pot înlocui niciodată actul de predare – învăţare, iar

folosirea lor prezintă avantaje şi dezavantaje ce trebuie conştientizate de fiecare cadru didactic.

Mijloace de învăţământ ce cuprind mesaj didactic, specifice pentru modulul ”Patrimoniul unităţii”

Dicţionar legislativ;

Dicţionar economic ;

Legea contabilităţii ;

Reglementări privind documentele de evidenţă ;

Modele de documente/formulare contabile

Planul de conturi


Scheme structurale sau funcţionale despre întreprinderi cu diferite obiecte de

activitate

Mijloace de învăţământ care favorizează transmiterea de informaţii didactice :

Calculatoare

Echipamente fiscale

Simulatoare didactice

Programe specifice – soft contabilitate, soft gestiunea stocurilor

Chestionare, fişe de lucru, portofolii

ATENŢIE! Mijloacele de învăţământ se dovedesc a fi utile în măsura în care sunt integrate organic în

contextul lecţiilor şi li se imprimă o finalitate pedagogică.

Selectarea mijloacelor de învăţământ adecvate activităţii didactice desfăşurată cu o clasă de elevi,

anumite particularităţi de vârstă şi individuale, şi în conformitate cu obiectivele educaţionale prestabilite,

presupune găsirea răspunsurilor la următoarele întrebări:

-“La ce tip de învăţare recurg elevii în condiţiile utilizării unui anumit mijloc de învăţământ ?”

- “Care este raportul optim care ar trebui să se stabilească între concret şi abstract în procesul

perceperii, înţelegerii şi asimilării noului ?”

- “Care este aportul schematizării în procesul învăţării ?”

- “Cum influenţează semnele, simbolurile şi imaginile procesele memoriei, fixarea, stocarea şi

actualizarea / mobilizarea informaţiilor ?”.

6. Sugestii metodologice:

Curriculumul „Patrimoniul unitătii” urmăreşte ca prin rezultatele învăţării să se contribuie la

formarea profesională a elevilor, oferind posibilitatea ca după parcurgea acestuia să utilizeze vocabularul

economic specific, să analizeze informaţiile din documentele de evidenţă, să identifice şi să grupeze

elementele patrimoniale după criterii date.

Rezultatele învăţării vor demonstra formarea abilităţilor de comunicare profesională în relaţiile

cu clienţii sau cu furnizorii de bunuri, lucrări sau servicii, în funcţie de obiectul de activitate al firmei în

care îşi desfăşoară activitatea, de comunicare în limba străină pentru a putea intra în relaţie cu parteneri

externi; de utilizare a calculatorului în vederea gestionării stocurilor; de rezolvare a unor probleme

referitoare la înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în documente; de utilizare a limbajului

economic specific contabilităţii.

Inventar metodologic interactiv (fără a fi exhaustiv):

Prelegerea

Cu puţină „sare şi piper” prelegerea poate fi recondiţionată şi introdusă într-un demers didactic modern,

centrat pe achiziţiile elevului.


Brainstorming sau asaltul de idei - formularea a cât mai multor idei, ca răspuns la o situaţie enunţată,

după principiul „cantitatea generează calitatea”.

Ştiu/vreau să ştiu/am învăţat - Cu grupuri mici sau cu întreaga clasă, se trece în revistă ceea ce elevii

ştiu deja despre o anumită temă (exemplu: tipuri de întreprinderi după obiectul de activitate) şi apoi se

formulează întrebări la care se aşteaptă găsirea răspunsului în lecţie (identificarea ponderii elementelor

patrimoniale, în funcţie de obiectul de activitate al întreprinderii).

Jurnalul cu dublă intrare - cititorii stabilesc o legătură strânsă între text şi propria lor curiozitate şi

experienţă. Acest jurnal este deosebit de util în situaţii în care elevii au de citit texte mai lungi, în afara

clasei.

SINELG (Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii şi Gândirii) – texte economice de

specialitate. Cunoştinţele anterioare ale elevilor evidenţiate prin activităţi specifice se folosesc ca bază de

plecare pentru lectura unui text economic.

Discuţia - schimb organizat de informaţii şi idei - facilitarea intercomunicării şi a acceptării punctelor de

vedere diferite, conştientizarea complexităţii situaţiilor în aparenţă simple, exersarea abilităţilor de

ascultare activă şi de respectare a regulilor de dialog.

Eseul de 5 minute - modalitate eficientă de a încheia ora, îi ajută pe elevi să-şi adune ideile legate de

lecţie, dă profesorului o idee mai clară despre ceea ce s-a întâmplat în acea oră.

Mozaicul

Exemplu de activitate de învăţare

Modulul: Patrimoniul unitatii

Subiectul : Structuri patrimoniale

Elevii sunt împărţiţi în grupe de câte patru.

Fiecare primeşte un număr 1; 2; 3; şi câte o fişă de lucru individuală (fiecare fişă conţine după

caz următoarele – structuri de activ, structuri de pasiv, cheltuieli şi venituri).

Elevii se regrupează după numărul pe care l-au primit, de exemplu toţi elevii care au grupa

numărul 1 formează o grupă, toţi elevii care au numărul 2..., toţi elevii care au numărul 3...,

Astfel grupaţi ei lucrează în grupul lor, se consultă acolo unde nu ştiu sau au nelămuriri, dacă

este cazul sunt ajutaţi de profesor.

După ce au finalizat fişa de lucru, elevii se regrupează ca la început şi devin EXPERŢI în grupul

lor. Le prezintă şi colegilor conţinutul fişei, le dau lămuririle necesare acolo unde este cazul.

Profesorul monitorizează activitatea elevilor.

CUBUL - explorarea unui subiect din mai multe perspective.

Exemplu de activitate de învăţare:

Modulul: Patrimoniul unităţii

Tema: documentele de evidenţă

Elevii sunt împărţiţi în 6 grupe.

Fiecare din cele 6 grupe şi-a ales anumite simboluri.


Profesorul le prezintă elevilor un cub care are desenat pe fiecare latură unul din simboluri,

asociate cu verbe:

1. Simbol 1- DESCRIE

2. Simbol 2- COMPARĂ

3. Simbol 3- ANALIZEAZĂ

4. Simbol 4- ASOCIAZĂ

5. Simbol 5- APLICĂ

6. Simbol 6 - ARGUMENTEAZĂ

Toate aceste operaţiuni elevii le vor face pe fişe, fiecare echipă va primii o fişă conform

simbolului ales.

După ce elevii vor lucra pe echipe aceste fişe, un reprezentant va prezenta colegilor rezultatele

finale.

Harta minţii - metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei.


MODULUL: Patrimoniul unităţii

Tema: Structuri patrimoniale

Elevii sunt împărţiţi în grupe

Fiecare echipă primeşte câte o fişă, care are scris în centrul ei, într-un oval, PATRIMONIU.

Elevii trasează pe fişă săgeţi din acel oval, scriind ELEMENTELE PATRIMONIALE, delimitate

pe structuri, care fac parte din acea categorie.

După ce au finalizat fişa elevii, cei care au fost desemnaţi raportori, vin la tablă şi prezintă

întregii clase, elementele patrimoniale, pe care a reuşit să le găsească.

Experienţa concretă

Experienţa poate fi reală

Exemplu: utilizarea CASEI DE MARCAT sau a unui program de gestiune a stocurilor la un agent

economic şi/sau în cabinetele de specialitate care sunt dotate cu echipamente fiscale şi de birou

Ca alternativă, de obicei mai puţin eficientă, este ”experienţa-substitut”

Exemplu:

Observarea unei persoane cu experienţă (în direct sau într-o înregistrare) – elevii observă un angajat

care utilizează casa de marcat sau computerul pe care este instalat un program de gestiune a stocurilor.

Cine ştie câştigă – joc de întrebări şi răspunsuri, orchestrat de obicei ca o competiţie între grupuri;

grupurile îşi construiesc seturi de întrebări pentru celelalte grupuri, pe o temă dată cu modele de răspuns.

Exemplu – Tema Structuri patrimoniale de activ


7. Sugestii cu privire la evaluare:

Procesul de evaluare pe parcursul anului şi evaluarea finală urmăreşte gradul de dobândire a

deprinderilor şi nu nivelul de cunoştinţe acumulate. Cunoştinţele ştiinţifice nu reprezintă decât cadrul în

care se dezvoltă aceste deprinderi conform criteriilor de evaluare stabilite (Corelarea rezultatelor învăţării

şi criteriilor de evaluare). Pe parcursul anului elevul este supus evaluării prin probe de evaluare diferite, în

momente diferite, iar rezultatul final al evaluării are în vedere progresul realizat de acesta. Criteriile de

evaluare se regăsesc în secţiunea „Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare”. Elevul poate

fi integrat în evaluarea activităţilor sale, consolidând astfel, capacitatea de a se autoevalua şi mărind

gradul de transparenţă a acordării notelor.

Promovarea modulului este demonstrată prin atingerea deprinderilor şi criteriilor de evaluare

specificate în tabelul „Rezultatele învăţării şi criteriilor de evaluare”.

Rezultatele învăţării specifice unui modul nu vor fi supuse evaluării finale în cadrul altor module.

Acest lucru nu exclude exersarea şi dezvoltarea acestora şi prin parcurgerea conţinuturilor altor module.

Elevii sunt evaluaţi numai în ceea ce priveşte criteriile de evaluare specificate în cadrul acestui

modul.

În situaţia în care elevul nu reuşeşte să demonstreze însuşirea unei deprinderi/rezultat al învăţării,

acesta are posibilitatea de a participa la o nouă evaluare, după o perioadă de pregătire.

Profesorul îşi elaborează pachete de evaluare pentru toate rezultatele învăţării incluse în modul.

Activităţile supuse evaluării sunt deprinderile şi criteriile de evaluare ale rezultatelor învăţării.

Sunt prezentate în continuare exemple şi repere generale de evaluare a rezultatelor învăţării.

Fiecare profesor poate alege şi aplica metodele specifice clasei/grupei, particularităţilor elevilor.

Pentru modulul ”Patrimoniul unităţii” se pot aplica ”metode tradiţionale” de evaluare, dar şi

metode alternative.

Planificarea evaluării lecţiei

– un model managerial –

Perioada de

timp implicată

Funcţia

pedagogică

specifică

Strategia

de evaluare

adoptată

Metodele de evaluare

folosite prioritar

Rezultatele şcolare

evaluate prioritar

Începutul

lecţiei

Diagnostică-

prognostică

Iniţială –

predictivă

Testul diagnostic,

interviul, chestionarul,

lucrările scrise,

lucrările practice

Cunoştinţe, capacităţi

dobândite anterior conform

scopului lecţiei, ca premisă

necesară pentru lecţia care

urmează să fie predată-

învăţată-evaluată


Pe tot

parcursul

lecţiei

Formativă –

formatoare

Continuă –

formatoare

Testul de capacitate,

conversaţia,

observaţia,

descoperirea,

modelarea

Cunoştinţe – capacităţi

proiectate conform

obiectivelor concrete, la

nivel de produs şi de

proces

La sfârşitul

lecţiei

Sumativă –

cumulativă

Finală –

de bilanţ

Testul de succes

educaţional,

explicaţia

demonstraţia

Cunoştinţe-capacităţi

învăţate, evaluate conform

obiectivelor concrete,

cumulate pe parcursul

lecţiei şi / sau unui “sistem

de lecţii”

Metodele tradiţionale – probele orale, probe scrise şi probe practice.

Metode alternative - observarea sistematică a elevilor, investigaţia, proiectul, portofoliul, auto-evaluarea.

Observarea sistematică a elevilor: poate fi facută pentru a evalua performanţa elevilor dar mai ales

pentru a evalua comportamente afectiv-atitudinale; furnizează informaţii asupra performanţelor elevilor

din perspectiva capacităţii lor de acţiune şi relaţionare, a competenţelor şi abilităţilor de care dispun

aceştia;

Investigaţia reprezintă o metodă de lucru presupunând cautarea de informaţii pe o tema dată. Se

caracterizează prin aceea că poate fi o sarcină care este efectuată fie individual, fie în grup, iar ca timp de

lucru, acesta se limitează la ora de curs.

Exemplu:

Sarcina de lucru: Alcatuirea unei fişe cu elementele patrimoniale pe exemplul unui agent

economic sau alcătuirea unei fişe cu documentele specifice utilizate în activitatea comercială.

Elevilor li se poate sau nu sugera o anumita ordine a informatiei care trebuie gasită sau nu, în funcţie

de

nivelul de cunoştinte al clasei, de anul de studiu etc.

Grila de evaluare a profesorului ar putea fi:

item

grup

înţelegerea

sarcinii de

lucru

calitatea informaţiilor calitatea raportului creativitate cooperare

număr

surse

informaţie

(in)completă

corelarea

surselor

organizare formă prezentare

Se mai pot adăuga aici, în funcţie de nevoile profesorului şi de nivelul clasei, nivelul de cunoştinţe

de limbă folosite – vocabular economic, structura frazei şi coerenţa globală a textului raportului etc.


În general, se evaluează deprinderile elevilor, atitudinea lor faţă de sarcina în sine şi mai puţin

nivelul de cunoştinte atins. Raportul fiind prezentat de către un singur elev, de regulă cel mai bine pregătit

care îşi asumă rolul de lider, este dificil de finalizat o astfel de activitate cu o notare. Ea însă se poate

constitui într-o etapă premergatoare pentru atribuirea de note pentru nivelul de cunoştinţe al elevilor.

Proiectul - activitate mult mai amplă decât investigaţia şi presupune ca lucrul să se intindă pe

parcursul mai multor zile, cu/fără consultarea profesorului.

În timpul realizării proiectului se va evalua: corectitudinea / acurateţea tehnică, a datelor, desenelor;

utilizarea corespunzătoare a materialelor şi echipamentului; organizarea ideilor şi materialelor într-un

raport; calitatea prezentării; rezultatele proiectului, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei.

Exemplu:

Daca vrem ca evaluarea să fie făcută cu cât mai multă acurateţe, tabelul poate lua în calcul şi

realizarea celorlalte obiective.

Pentru fiecare dintre itemi, rămâne la latitudinea profesorului de a găsi un sistem de notare.

Ex. medie : (10 p. realizare + 10 p. prezentare)/2

Tema proiect Componenţă grup Realizare Prezentare

a

b

c

Tema

proiect

Elevi

grup

realizare prezentare

org.

inf.

3p.

prez

. gen

.3p.

indi

care

a su

rsel

or1p

.

acur

atet

ea in

form

atie

i2 p

.

ilust

rare

(ex.

, im

g)1p

.

calit

. cun

. de

limba

3p.

usur

inta

exp

rim

are

2p.

Spon

tane

itate

1p.

met

alim

baj/

limba

j spe

cific

2p.

coer

enta

exp

rim

arii

2p

a i

b

c


Tabelul de mai jos include o trecere în revistă a metodelor, scopurilor şi instrumentelor utilizate

pentru monitorizarea progresului.

Metoda de

evaluare

Scopul Momentul

utilizării

Instrumentul de

evaluare

Observaţiile

informale şi fişele

de observaţie

Notiţele colectate prin

observare sprijină ajustările

procesului de predare şi

furnizează dovezile pentru

evaluarea finală.

Se utilizează pe întregul

parcurs al unităţii de

învăţare, atât în timpul

lucrului individual, cât şi

în grup.

Fişe colectate în dosare

individuale sau de grup

Liste de verificare care

ajută la focalizarea pe

comportamentele

aşteptate

Jurnalele învăţării Cuprind raportări pe scurt, în

mod regulat într-o agendă a

proiectului, într-un jurnal sau

într-un scurt formular care

conţine întrebări structurate

Verificarea acestora se

realizează în timpul

verificărilor de progres, în

întâlnirile de proiect sau în

timpul conferinţelor.

Formulare

Fişe

Listele de

verificare -

progres

Sunt necesare când proiectul

necesită din partea elevilor

îndeplinirea unor cerinţe

specifice secvenţiale sau

după un program.

Se utilizează în timpul

întâlnirilor echipei sau în

timpul conferinţelor.

Elevii le folosesc pentru

monitorizarea progresului

şi în timpul proiectării sau

le ajustează conform

nevoilor lor.

Liste de verificare

cuprinzând momentele

cheie, termenele şi

stadiile de elaborare

Rapoartele de

progres

Ajută elevii la documentarea

progresului sau pentru a

explica ceva nou legat de

înţelegerea lor. Raportul

poate fi un document de

lucru, un planificator sau un

sumar al datelor.

Se utilizează în timpul

stadiilor cheie din proiect,

cum ar fi atunci când se

alcătuieşte schiţa sau când

se ajunge la jumătate cu

prima formă de lucru.

Formulare

Fişe

Întâlnirile de

proiect şi

conferinţele

Dau permisiunea de trecere a

unui elev la stadiul următor

al proiectului. Se utilizează

pentru verificarea

Se utilizează pentru

informarea echipei şi în

cadrul întâlnirilor

individuale, pe parcursul

Agenda de lucru,

obiective şi formulare de

proces.


progresului, pentru

menţinerea dedicaţiei în ceea

ce priveşte activitatea

grupului şi pentru

planificarea următorilor paşi.

proiectului.

Listă de verificare – observarea capacităţilor de gândire

Notaţi-vă când elevii demonstrează fiecare capacitate, fie în grup, fie în discuţii cu întreaga clasă

(modificaţi incluzând capacităţi alternative, care nu sunt prezente mai jos). Examinaţi această listă pentru

a identifica acele capacităţi care trebuie accentuate sau pentru a identifica elevii care au nevoie de mai

multă instruire sau încurajare.

Numele elevului

Evaluare

Generalizare

Formulare de concluzii

Interpretare

Analiză

Elaborare

Abstractizare

Analiza perspectivelor

Luarea deciziilor

Rezolvarea problemelor

Notiţe

Jurnalele învăţării - pot conţine o explicaţie legată de o strategie de rezolvare a unei probleme,

observarea, colectarea datelor, întrebări despre o activitate desfăşurată, lista de materiale documentare

studiate - articole, temele pentru acasă, notiţe pentru aducere aminte sau orice altceva care este potrivit

pentru a fi înregistrat.

Portofoliul - cea mai complexă activitate de evaluare şi de autoevaluare, iar rezultatul final este o colecţie

eterogenă de documente care poate cuprinde: date despre programul elevului; temele pentru acasă;

proiectele realizate în decursulul unei perioade de timp (în general un semestru sau tot anul), precum şi o

scurtă „istorie” a acestora (data la care a fost dat în lucru, echipa de lucru cu atribuţiile fiecaruia, timpul de

lucru eşalonat în zile, bibliografie consultată, etc.); fişe de autoevaluare de tipul: ştiu să fac...,

calităţi/defecte; tot ceea ce s-a lucrat la clasă în decursul perioadei vizate, etc.


Autoevaluare;

Întrebări pe care elevii ar trebui să şi le pună:

există şi un alt mod (metodă) de a rezolva această sarcină?

am rezolvat sarcina suficient de bine?

ce ar trebui să fac în pasul următor?

ce produs care mă reprezintă ar trebui să-l pun în portofoliu?

Completarea la sfârsitul unei sarcini importante a unor propoziţii de genul (în cadrul unei fişe):

1. am învăţat ..

2. am fost surprins de faptul că ...

3. am descoperit că ...

4. am folosit metoda ... deoarece ...

5. în realizarea acestei sarcini am întâmpinat următoarele dificultăţi ...

Matrice de evaluare = proiectarea evaluării pe obiective (rezultate ale învăţării) în funcţie de

instrumentele de evaluare;

- centrată pe capacităţi (rezultate ale învăţării);

- centrată pe conţinuturi şi domenii de conţinut;

Unitate de învăţare: ....................................................................................................

Instrumente de evaluare

Obiective (rezultate ale

învăţării) ale unităţii de

învăţare

Proba

scrisă

Proba

orală

Proba

practică

(proiect)

Tema

de lucru

în clasă

Tema

pentru

acasă

Observarea sistematică

a elevilor

1.

2.

Alte exemple pentru probe de evaluare

Evaluare formativă

”Tenis” - Grupaţi-vă pe perechi şi puneţi-vă pe rând întrebări din tema ”Evidenţa economică”.

Investigaţia - Documentaţi-vă şi scrieţi un eseu despre sfera de acţiune a contabilităţii

În perechi, interpretaţi pe rând rolul unui vânzător şi al unui client - acţiunea se referă la vânzarea-

cumpărarea de mărfuri şi înregistrarea vânzării în casa de marcat

Elaboraţi o hartă conceptuală în care să cuprindeţi toate elementele referitoare la casa de marcat.

Comparaţi răspunsul cu cel al colegului/colegei de bancă

Verificati modul de completare a documentelor prin comparare cu documente reale.

Evaluare sumativă

Desenaţi o hartă conceptuală care să rezume punctele cheie din capitolul ”Obiectul contabilităţii”


Experimentare activă - Stabiliţi care sunt etapele în utilizarea casei de marcat, identificaţi documentele

specifice ale activităţii de vanzare, construiţi o situaţie – plan de acţiune; transpuneţi planul de acţiune

prin utilizarea casei de marcat

8.Bibliografie

BROOKSON, Stephan, Cum să înţelegem contabilitatea, Ed.RAO

CARAIANI Chirata, DUMIRANA Mihaela, Bazele contabilităţii Editia a III- a, Ed.Universitară

DOCUMENTE FINANCIAR-CONTABILE, Ed.Monitorul Oficial, 2009

Noile reglementări contabile armonizate cu directivele Europene, ediţia a IV-a., Ed.Best Publishing, 2009

Consilier – Contabilitate, Ed.Rentrop&traton, 2009

CERGHIT, Ioan, Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii,

Bucureşti, Editura Aramis, 2002

CRISTEA, Gabriela C., Managementul lecţiei, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., 2003

CRISTEA, Sorin, Dicţionar de pedagogie, Bucureşti, Grupul Editorial Litera, 2000

JINGA, Ioan; Negreţ, Ioan, Învăţarea eficientă, Bucureşti, Editura Editis, 1994

LISIEVICI, Petru, Evaluarea în învăţământ. Teorie, practică, instrumente, Bucureşti, Editura Aramis,

2002

MEYER Geniviève, De ce şi cum evaluăm, Iaşi, Editura Polirom

RADU Ion T., Evaluarea în procesul didactic, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., 2000

VOGLER Jean (coord.), Evaluarea în învăţământul preuniversitar, Iaşi, Editura Polirom, 2000

TRIBUNA ECONOMICĂ – colecţie 2007, 2008, 2009, Ed.PRESA

REVISTA FINANŢE PUBLICE ŞI CONTABILITATE – colecţie 2007, 2008, Ed.PRESA

Legea 319/2006 - Legea securităţii şi sănătăţii în muncă

Legea nr. 31/1990 - Legea societăţilor comerciale

Legea nr 82/1991 - Legea contabilităţii. Editia a IX-a. 2009, Ed.Best Publishing

Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 3.512/2008 privind documentele financiar-contabile, în

vigoare de la 1 ianuarie 2009

www.e-legis.ro

www.conta.ro

www.gestiunestocuri.ro

www.e-contabilitate.ro

www.programedecontabilitate.ro

http://educate.intel.com/ro/AssessingProjects

www.e-legis.ro

www.conta.ro

www.gestiunestocuri.ro

www.e-contabilitate.ro

www.programedecontabilitate.ro


MODUL II - Organizarea unităţii economice


Modulul “Organizarea unităţii economice ” face parte din pregătirea de bază pentru calificările

de nivel 2 “comerciant - vânzător ”şi „recepţioner distribuitor ”.

Modulul se studiază în clasa a IX-a, având alocate un număr total de 108 ore, din care: laborator

tehnologic 36, instruire practică 36.

Acest modul agregă: Unitatea de competenţe pentru abilităţi cheie „Dezvoltare personală în

scopul obţinerii performanţei” cu următoarele competenţe individuale:

Analizează caracteristicile personale şi factorii implicaţi în dezvoltarea carierei

Exprimă opţiuni privind traseul personal de educaţie şi formare profesională, abilităţi care

trebuie dezvoltate şi evaluate în cadrul modulului „Organizarea activităţii economice”.


Organizarea activităţii economice

Dezvoltare personală în scopul obţinerii performanţei

3. Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare:

Denumirea Modulului: Organizarea activităţii economice

Cunoştinţe Deprinderi Criterii de evaluare

Rezultatul Învăţării 1: Prezintă modul de organizare al unităţilor economice

Particularităţile activităţii

economice

Delimitări terminologice :

întreprindere, societate, firmă,

unitate economică

Identificarea tipologiilor

unităţii economice după

următoarele forme:

- forma de proprietate

- forma juridică

- modul de asociere,

- obiectul de activitate,

- structură operativă

Particularităţile constituirii unei

unităţi economice din domeniul

Identificarea tipului unităţii

economice şi diferenţierea

acestora după criterii date.

Elevul va demonstra că este

capabil să identifice

tipologia unităţii economice

după următoarele forme:

- forma de proprietate

- forma juridică

- modul de asociere,

- specializare

- obiectul de activitate,

- structură operativă

prin studii de caz, prin activităţi

de simulare, prin proiecte etc.

http://educate.intel.com/ro/AssessingProjects


distribuţiei cu amânuntul

Recunoaşterea poziţiei proprii

în: structura organizatorică:

compartiment, birou, serviciu,

raion, secţie, atelier.

Recunoaşterea poziţiei proprii în

structura organizatorică.


capabil să recunoască

poziţiile posturilor din

diferite structuri

organizatorice prin studii de

caz, problematizare,

proiecte .

Rezultatul învăţării 2: Urmăreşte fluxurile de circulaţie în spaţiile unităţii economice

Fluxurile tehnologice în unităţile

economice

Spaţiile la nivel de depozit :

- Spaţiul privind recepţia

mărfurilor, a materiilor

prime;

- Spaţiul privind depozitarea,

păstrarea, condiţionarea

ambalajelor şi a stocului

de marfă,

Spaţiul de contact cu clienţii :

raioane, culoare de circulaţie,

spaţii de prezentare, spaţii de

aşteptare

Diferenţierea fluxurilor de

circulaţie într-o unitate

Identificarea spaţiilor la nivel de

depozit.

Identificarea structurii spaţiului

de contact cu clienţii .

Diferenţierea fluxurilor de

circulaţie într-o unitate


capabil să identifice spaţiile

la nivelul unui depozit

(privind recepţia mărfurilor,

a materiilor prime;

depozitare, păstrare,

condiţionarea ambalajelor

şi a stocului de marfă) la

diferiţi agenţi economici cu

domenii de activitate

diverse prin activităţi de

simulare, problematizare,

proiecte,



structura spaţiului de

contact cu clienţii (raioane,

culoare de circulaţie, spaţii

de prezentare, spaţii de

aşteptare) la diferiţi agenţi

economici cu domenii de

activitate diverse prin

activităţi de simulare,

problematizare, proiecte,

lecţii vizită .


capabil să diferenţieze


economică: ale informaţiilor,

ale mărfurilor, ale personalului,

ale clienţilor

economică. fluxurile de circulaţie într-o

unitate economică: ale

mărfurilor, personalului,

clienţilor prin activităţi de


proiecte, lecţii vizită.

Rezultatul învăţării 3: Prezintă atribuţiile şi responsabilităţile personalului în cadrul unităţii

economice

Atribuţiile şi responsabilităţile

personalului în cadrul unităţii

economice

Structura personalului :

în funcţie de: sex, vârstă,

pregătire de specialitate,

vechime

Descrierea capacităţilor de

muncă pentru descrierea profesiei:

fizice, psihice, intelectuale;

Recrutarea şi selecţia resurselor

umane; Perspectiva profesională şi

promovarea resurselor umane;

Evaluarea activităţii resurselor

umane;

Atribuţiile şi responsabilităţile

Identificarea structurii

personalului.

Descrierea capacităţilor de

muncă pentru descrierea

profesiei.

Analizează caracteristicile

personale şi factorii implicaţi în

dezvoltarea carierei.

Exprimă opţiuni privind traseul

personal de educaţie şi formare

profesională.

Identificarea atribuţiilor şi

responsabilităţilor personalului .



structura personalului unei

IMM.


capabil sa descrie diferite

profesii, să analizeze

caracteristicile personale şi

factorii implicaţi în

dezvoltarea carierei printr-

un raport dintre diferenţa

dintre aspiraţii, interese şi

posibilităţi şi dintre

competenţele personale şi

comanda socială pe piaţa

muncii prin activităţi de

simulare şi joc de rol.


capabil să exprime opţiuni

privind traseul personal de

educaţie şi formare

profesională in cadrul unor

activităţi de simulare pe o

perioada de 1-5 ani.


personalului comercial:

conform Fişei postului, ROF



atribuţiile şi

responsabilităţile

personalului din diferite

domenii de activitate prin

activităţi de simulare sau

proiect .


1. Particularităţile activităţii economice

Delimitări terminologice : întreprindere, societate, firmă, unitate economică

Caracteristicile şi rolul unităţii economice în economia de piaţă

1.3.Tipologiile unităţii economice după următoarele forme:

- forma de proprietate;

- forma juridică ;

- modul de asociere;

- obiectul de activitate;

- structură operativă ;

1.4. Particularităţile constituirii unei unităţi economice din domeniul distribuţiei cu amănuntul:

- motivaţia înfiinţării unităţii economice;

- etapele înfiinţării unităţii economice;

- documentele înfiinţării unităţii economice;

1.5. Organizarea structurală a unităţii economice;

- elementele de bază ale structurii organizatorice (postul, funcţia, ponderea ierarhică,

compartimentul, relaţiile dintre compartimente sau posturi, niveluri ierarhice);

- tipuri de structuri organizatorice;

2. Fluxurile tehnologice în unităţile economice

2.1.Depozitul :

- Spaţiul privind recepţia mărfurilor, a materiilor prime;

- Spaţiul privind depozitarea, păstrarea, condiţionarea ambalajelor şi a stocului de marfă;

2.2.Spaţiului de contact cu clienţii : raioane, culoare de circulaţie, spaţii de prezentare, spaţii de

aşteptare;

2.3.Fluxurile de circulaţie într-o unitate economică: informaţiilor, mărfurilor, personalului,

clienţilor

3. Atribuţiile şi responsabilităţile personalului în cadrul unităţii economice

3.1. Tipologia personalului la nivelul unei unităţi economice;

3.2. Descrierea capacităţilor de muncă pentru descrierea profesiei: fizice, psihice, intelectuale;


3.3. Recrutarea şi selecţia resurselor umane;

3.4. Perspectiva profesională şi promovarea resurselor umane;

3.5. Evaluarea activităţii resurselor umane;

3.6. Atribuţiile şi responsabilităţile personalului comercial: conform Fişei postului, ROF;

5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului

Pentru desfăşurarea în condiţii optime a procesului de predare învăţare sunt necesare următoarele

resurse:

- computere, conexiune la internet, flipchart

6. Sugestii metodologice:

Toate conţinuturile modulului „Organizarea activităţii economice” vor fi efectuate atât în

orele de pregătire teoretică cât şi practică prin laboratorul tehnologic de către profesorul de

specialitate. În cadrul orelor de instruire practică vor fi abordate următoarele conţinuturi: Organizarea

structurală a unităţii economice şi Fluxurile tehnologice în unităţile economice.

Trebuie făcută o corelarea riguroasă a rezultatelor învăţării cu criteriile de evaluare (vezi

punctul 3 al programei), astfel încât la sfârşitul procesului de învăţare elevul să poată dobândi

deprinderile necesare fiecărui rezultat al învăţării precizat în cadrul modulului.

Pentru atingerea rezultatelor învăţării lecţiile se desfăşoară atât în sala de clasă, cât şi în laborator

cu profesorul de specialitate dar şi la agenţii economici de profil prin lecţiile vizită la orele de instruire

practică.

Ordinea logică de parcurgere a conţinutului este cea de la punctul 4 „Conţinutul formării” al acestui

document.

Vor fi promovate situaţiile din viaţa reală şi se va urmări aplicarea rezultatelor învăţării la

probleme reale, pentru a se ţine cont în măsură mai mare de nevoile elevilor, ale angajaţilor şi ale

societăţii. Repartizarea numărului de ore pe conţinuturi tematice se realizează în funcţie de ritmul de

învăţare al elevilor şi de complexitatea conţinutului.

Se recomandă folosirea cât mai intensă a învăţării centrate pe elev. În cadrul acesteia elevii vor

lucra atât individual dar mai ales în grupuri pentru a explora diverse probleme (de exemplu: exploatarea

diverselor surse interne informative ale agentului economic, caracterizarea poziţiei unei unităţi economice

pe piaţă, prezentarea diferitelor tipologii de unităţi economice, identificarea informaţiilor utile în studiul

diferitelor structuri organizatorice, descrierea unei diferitelor fluxuri existente la nivelul unei unităţi

economice, etc.), constituind persoane care folosesc în mod activ cunoştinţele şi nu receptori pasivi de

cunoştinţe.

Actul de învăţare presupune în acest context înlocuirea prelegerilor cu un stil de învăţare activ-

participativ, funcţie de ritmul propriu al elevului şi/sau situaţii de cooperare în grup dar şi de stilul de

învăţare al elevului.


Ca metode de învăţare se recomandă: prezentările pentru colegi, brainstormingul, proiecte,

analiza SWOT, munca în grup, vizite, jocuri de rol, studii de caz şi scenarii reale, discuţii, portofolii.

Trebuie avut în vedere faptul că scopul procesului de instruire este dezvoltarea rezultatelor

învăţării cuprinse în programa modulului. Conţinuturile sunt suportul pentru realizarea acestui deziderat.

În proiectarea activităţilor de învăţare trebuie avute în vedere cerinţele educaţionale speciale ale

elevilor. Formularea de obiective de învăţare diferenţiate va da profesorului o imagine clară asupra a ceea

ce trebuie să fie capabili să realizeze toţi elevii, a ceea ce ar trebui să fie capabili să realizeze cei mai

mulţi dintre ei şi a ceea ce numai unii vor fi capabili să realizeze. Luând în considerare obiectivele de

învăţare diferenţiate şi datele despre elevi (ritm de învăţare, stiluri de învăţare, tipuri de inteligenţe,

dificultăţi în învăţare), profesorul va putea adapta parcursul formării elevilor.

Alături de rezultatele învăţării precizate în conţinutul modulului, pot fi dezvoltate şi alte

rezultate ale învăţării din categoria celor pentru abilităţile cheie prin activităţile de învăţare propuse de

profesor.

Pe parcursul modulului, evaluarea continuă va viza atât atingerea deprinderilor tehice cât şi a

deprinderilor dezvoltate prin unitatea de abilitate cheie „Dezvoltare personală în scopul obţinerii

performanţei”. Aceasta trebuie dezvoltată prin conţinuturile „Descrierea capacităţilor de muncă pentru

descrierea profesiei: fizice, psihice, intelectuale”.

Profesorul are rolul de facilitator, comunicator, colaborator implicând activ pe cel ce învaţă. Se

pot utiliza metode ca: observaţia, munca independentă, experimentul, simularea, problematizarea, jocul

de rol, exerciţiul, discuţiile în grup care stimulează critica, învăţarea prin proiecte, studiul de caz,

brainstormingul, etc.

Aceste metode se caracterizează prin faptul că:

sunt concentrate pe elev şi pe activitate;

pun accent pe dezvoltarea gândirii, formarea aptitudinilor şi a deprinderilor;

încurajează participarea elevilor, creativitatea, iniţiativele;

determină un parteneriat profesor – elev;

au un puternic accent formativ, nu informativ;

presupun folosirea unui limbaj simplu, accesibil;

adaptează metodele de lucru la nivelul clasei.

Activităţile didactice vor fi variate, astfel încât, indiferent de stilul de învăţare, caracteristic, toţi

elevii să dobândească abilităţile necesare.

Se recomandă de asemenea organizarea predării – învăţării utilizând activităţi diferenţiate pe

grupe de elevi care facilitează procesul de învăţare. Această metodă se poate aplica pentru verificarea

între colegi (verificări şi evaluări ale lucrărilor între colegi), joc de rol (elevii se ajută reciproc, iar

profesorul îi îndrumă pentru învăţare eficientă).

Exemple de metode de predare şi învăţare adecvate modulului :


Metodă : Învăţarea prin descoperire

Rezultatul învăţării 1: Prezintă modul de organizare al unităţilor economice

Deprindere : Identificarea tipului unităţii economice şi diferenţierea acestora după criterii date

Pe baza acestor metode elevii pot identifica diferite unităţi economice completând următoare fişă

de observaţie

Denumire

firmă

forma de

proprietate

forma

juridică

modul de

asociere

obiectul

de

activitate

structură

operativă

Indiferent de felul ei – inductivă, deductivă şi analogică - metoda are următoarele etape:

a) confruntarea cu o situaţie problemă, etapă în care se realizează declanşarea dorinţei lor de

căutare şi explorare;

b) realizarea actului descoperirii, care presupune structurarea şi interpretarea datelor, utilizarea

operaţiilor gândirii şi evidenţierea noului;

c) verbalizarea generalizărilor şi formularea concluziilor;

d) exersarea în ceea ce s-a descoperit, etapă care constă în aplicarea celor descoperite în noi

contexte situaţionale.

Metodă : Analiza SWOT

Rezultatul învăţării 3: Prezintă atribuţiile şi responsabilităţile personalului în cadrul unităţii economice

Deprindere: Identificarea atribuţiilor şi responsabilităţilor personalului

Cu ajutorul unei analize SWOT elevii îşi pot identifica punctele tari şi slabe pentru exercitarea unei

profesii, conform unei fişe a postului.

Întrebări orientative pentru identificarea răspunsurilor la factorii interni şi externi:

Factori

interni

PUNCTE TARI Care sunt avantajele ?

Ce este mai bine realizat decât în cazul....?

Ce capacităţi sau abilităţi dezvoltă?

PUNCTE SLABE Ce ar putea fi îmbunătăţit?

Ce nu faci bine?

Ce văd cei din jur ca fiind puncte slabe?

Ce ar trebui să eviţi din experienţa trecută?

Factori externi

OPORTUNITAŢI Care sunt condiţiile favorabile desfăşurării

proiectului, strategiei...etc.?


Care este avantajul concurenţial?

AMENINŢĂRI

Care sunt obstacolele în realizarea ..

Care sunt schimbările globale care pot afecta..?

În ce mod te poate afecta negativ activitatea?


Unul dintre cei mai importanţi factori care contribuie la încrederea publicului în sistemul de

învăţământ este calitatea evaluării. Procesul de evaluare trebui să fie atât riguros, cât şi corect. Pentru a

trezi încredere, evaluarea trebuie să fie: validă, credibilă, practică, corectă şi utilă. Indiferent că este

aplicată prin intermediul examenelor scrise, întrebărilor orale, testelor practice, testelor online pe

calculator, sau al oricăror altor mijloace, principiile rămân aceleaşi.

Evaluarea diagnostică este utilizată pentru identificarea nevoilor, abilităţilor, intereselor,

preferinţelor şi a achiziţiilor anterioare ale elevului, astfel încât să se poată lua deciziile corespunzătoare

şi asigura sprijin individual, dacă este necesar. Pentru modulul „Organizarea activităţii economice”

evaluarea diagnostic este necesară pentru a identifica acumulările cu care elevii vin din şcoala generală

sau din viata reală. Evaluarea formativă se desfăşoară în mediul de învăţare şi oferă informaţii privind

progresele elevului. Permite evaluatorilor şi elevilor să identifice şi să încerce să ţină cont de orice

aspecte care ar putea afecta procesul de învăţare. Evaluarea pentru învăţare ar trebui să fie sensibilă

şi constructivă, pentru că orice evaluare are un impact emoţional. Profesorii trebuie să fie conştienţi de

impactul pe care comentariile, notele şi calificativele îl pot avea asupra încrederii în sine şi

entuziasmului elevilor şi ar trebui să fie cât mai constructivi cu putinţă în feedback-ul pe care îl

oferă. Comentariile care se concentrează asupra activităţii mai curând decât asupra persoanei sunt

mai constructive atât pentru învăţare, cât şi pentru motivaţie. Evaluarea pentru învăţare ar trebui să

ţină cont de importanţa motivării elevului. Evaluarea care încurajează învăţarea stimulează

motivarea, evidenţiind progresele şi realizările, nu eşecurile. Este puţin probabil ca o comparaţie cu

alţii care au avut mai mult succes să îi motiveze pe elevi, mai curând îi face să simtă că „nu sunt

buni”. Evaluarea pentru învăţare ar trebui să promoveze angajamentul faţă de obiectivele

învăţării şi o înţelegere comună a criteriilor conform cărora sunt evaluaţi.

Evaluarea sumativă a modulului se poate realiza pe baza unui plan :

a. Planul ar trebui să includă cel puţin un instrument de evaluare prin care se evaluează

abilităţile cognitive şi/sau practice, precum şi rezultatele învăţării elevilor. Poate fi o

temă de lucru care se desfăşoară pe mai multe săptămâni. Aceasta va constitui cel puţin

60% din notele pentru acel modul. De exemplu realizarea unui proiect cu tema „

Prezentarea fluxurilor tehnologice din unitatea economică X”.

b. Pot exista mai multe evaluări care contează în vederea evaluării sumative.

c. Nota finală va reprezenta totalul ponderat al evaluărilor.


d. Nu este necesară o examinare scrisă la finalul modulului, cu excepţia cazului în care

curriculumul modulului o menţionează în mod specific ca fiind obligatorie, ex.

„Tipologiile unităţii economice după următoarele forme”.

e. Acest plan le oferă profesorului şi elevilor o indicaţie privind încadrarea în timp implicată

de modulul respectiv.

Profesorul îşi elaborează pachete de evaluare pentru toate rezultatele învăţării incluse în modul.

Pentru a veni în sprijinul profesorilor este prezentat un model (orientativ) de realizare a evaluării.

Activităţile supuse evaluării sunt deprinderile obţinute în urma rezultatelelor învăţării.

Exemplificarea unui pachet de evaluare pe un rezultat de învăţare


economice.

Abilitatea cheie : Dezvoltare personală în scopul obţinerii performanţei

DeprinderiPrecizări privind conţinuturile supuse

evaluăriiEvaluare

a Descrierea capacităţilor de muncă

pentru descrierea profesiei

4. Descrierea capacităţilor de muncă pentru

descrierea profesiei: fizice, psihice,

intelectuale;

5. Recrutarea şi selecţia resurselor umane;

6. Perspectiva profesională şi promovarea

resurselor umane;

7. Evaluarea activităţii resurselor umane;

Evaluare prin

simularea unui

interviu pe piaţa

munciib

Analizează caracteristicile personale

şi factorii implicaţi în dezvoltarea

carierei

c

Exprimă opţiuni privind traseul

personal de educaţie şi formare

profesională

Activitate. SC „X „ SA doreşte recrutarea unui personal calificat în unul din departamentele

societăţii. Pe baza „chestionarului de interviu” candidaţii au următoarele sarcini:

Descrieţi capacităţile de muncă pentru profesia voastră.

Analizaţi caracteristicile personale şi factorii implicaţi în dezvoltarea carierei

Exprimaţi opţiuni privind traseul personal de educaţie şi formare profesională pe o perioada de 5 ani

Profesorul va evalua elevul pe baza unei grile de evaluare

Grila de evaluare

Nume candidat:

Nume evaluator:


economice.

Abilitatea cheie : Dezvoltare personală în scopul obţinerii performanţei


Nr.

crt.

CerinţeRezultatul

evaluăriiData

a. Descrierea capacităţilor de muncă pentru descrierea profesiei Da sau (√)

Nu sau (X)

b. Analizează caracteristicile personale şi factorii implicaţi în

dezvoltarea carierei

Da sau (√)

Nu sau (X)

c. Exprimă opţiuni privind traseul personal de educaţie şi formare

profesională

Da sau (√)

Nu sau (X)

Profesorul va urmări modul de lucru al elevului.

Evaluatorul va bifa fiecare sarcina îndeplinita corect de către elev.

Rezultatul învăţării se consideră atins dacă elevul îndeplineşte sarcina o singura dată.

Precizări pentru aplicarea probei de evaluare

elevul va fi evaluat în urma parcurgerii tuturor etapelor de învăţare

elevul va realiza operaţiile practice cerute înainte de evaluare la fiecare etapă de învăţare

certificarea acestui rezultat al învăţării se va realiza în urma evaluării formative.

înregistrarea performanţei se va realiza printr-o fişă de observare completată de profesor pe

parcursul probei

Sugestii privind dovezile evaluării:

Fişa de observare, care trebuie să fie elaborată conform criteriilor de performanţă şi

condiţiilor de aplicabilitate, utilizată pentru evaluarea prin probe practice constituie

dovadă a evaluării

Pentru probele scrise, dovezi ale evaluării sunt considerate fişele de lucru, proiectele,

portofoliile.

8. Bibliografia

Boc, C (coordonator) , Economia Întreprinderii, Editura ASE, 1997

Deaconu, A Economia Întreprinderii , Editura Didactica si Pedagogică , Bucureşti 1998

Patriche D. Tratat de economia comerţului, Editura Eficient , Bucureşti , 1998

Stanciulescu G (coordonator), Managementul Organizaţiei, Editura Economică ,

Bucureşti 1998


MODUL III - Calitatea produselor şi serviciilor


Modulul „CALITATEA PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR” face parte din domeniul de pregătire

„Economic” şi „Comerţ”; se situează în cadrul Curriculumului diferenţiat şi are alocate un număr 108 ore

pe an din care 36 ore de laborator tehnologic. Modulul „Calitatea produselor şi serviciilor” se planifică cu

un număr egal de ore pe săptămână pe parcursul întregului an şcolar. Se recomandă cumularea in

programul orar a 2 ore (dintre care una de laborator tehnologic) pentru o mai bună sintetizare şi exersare a

rezultatelor învăţării.


Calitatea produselor şi serviciilor:

Analiza ofertei de mărfuri alimentare

Analiza ofertei de mărfuri nealimentare

Asigurarea calităţii

3.Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare:

Denumirea Modulului: Studiul calitatii produselor si serviciilor

Cunoştinţe Deprinderi Criterii de evaluare

Rezultatul Învăţării 1: Prezintă grupele de mărfuri alimentare

Grupele de mărfuri

alimentare:

Definirea termenilor – marfă,

produs, serviciu, proprietăţi,

calitate, caracteristici de

calitate, sortiment, grupă,

subgrupă, articol

Clasificarea sortimentului de

mărfuri alimentare:

produse din cereale şi

derivate

legume, fructe şi

produse industrializate

carne şi produse din

carne

produse zaharoase

peşte şi produse din

Clasifică sortimentul de mărfuri

alimentare


capabil să clasifice sortimentul de

mărfuri alimentare după criterii

date prin simulare,

problematizare, studii de caz.


peşte

produse gustative

laptele şi produsele

din lapte

grăsimi alimentare

Clasificarea merceologică a

sortimentului de mărfuri

alimentare

Încadrează sortimentul de mărfuri

alimentare conform clasificării

merceologice


capabil să încadreze sortimentul

de mărfuri alimentare conform

clasificării merceologice prin

probe practice dar şi simulare,

problematizare, studii de caz.

Valoarea energetică

(calorică) a mărfurilor:

Definire: proteine, lipide,

glucide

Valoare:

energetică

psiho-senzorială

Analizează valoarea energetică



componentelor valorii energetice

folosind elementele de informare

de pe ambalaje, conţinutul în

substanţe nutritive la 100g produs

prin probe practice dar şi

simulare/problematizare/studii de

caz.


capabil să calculeze valoarea

energetică folosind elementele de

informare de pe ambalaje,

conţinutul în substanţe nutritive la

100g produs prin probe

practice/simulare.

Marcarea – etichetarea

mărfurilor:

elemente de

identificare

elemente de informare

elemente de etichetare

specifice pe grupe de

mărfuri

Verifică elementele de

marcare-etichetare


capabil să verifice elementele de

informare şi identificare specifice

etichetării mărfurilor

alimentare/nelimentare prin

simulare, utilizarea etichetelor de

mărfuri, studii de caz.

Rezultatul învăţării 2: Descrie caracteristicile de calitate ale grupelor de mărfuri alimentare

Caracteristicile

organoleptice ale mărfurilor

alimentare:

aspect

Identifică caracteristicile

organoleptice ale grupelor de

mărfurilor alimentare.



caracteristicile organoleptice ale

mărfurilor alimentare pentru


culoare

miros

consistenţă

gust

grad de prospeţime

grad de maturitate

Utilizează normele de calitate în

activitatea curentă.

Relatează cerinţele de calitate

impuse de normative pentru

propriul loc de muncă.

Verifică organoleptic produsele

alimentare în conformitate cu

documentaţia de specialitate

Identifică normele de calitate

specifice domeniului propriu de

activitate

sortimente de mărfuri date prin:

probe practice, simulare,

problematizare.


capabil să utilizeze normele de

calitate în activitatea curentă şi

să relateze cerinţele de calitate

impuse de normative pentru

propriul loc de muncă prin: probe

practice, simulare,

problematizare.


capabil să verifice caracteristicile

organoleptice ale produselor

alimentare pentru sortimente date

prin probe practice, simulare,

studii de caz.


capabil să identifice normele de

calitate specifice domeniului de

pragătire prin simulare.

Rezultatul invatarii 3: Caracterizează grupele de mărfuri nealimentare

Grupe de mărfuri

nealimentare - clasificare:

destinaţie

frecvenţa cererii

complexe de nevoi

Clasifică grupele de

mărfuri nealimentare


capabil să clasifice sortimentul de

mărfuri nealimentare ţinând cont

de criteriile date (destinaţie,

frecvenţa cererii, complexe de

nevoi) prin simulare,

problematizare, etc.

Încadrare:

familii

grupe

subgrupe

articole

sorturi

Grupe de mărfuri:

Încadrează produse nealimentare

utilizând clasificarea merceologică

Caracterizează grupele de mărfuri


capabil să încadreze un produs

nealimentar conform clasificării

merceologice prin probe

practice/simulare.



textile-încălţăminte

metalo-chimice

cosmetice

sticlă şi ceramică

lemn

tehnico-sanitare

materiale de

construcţii

electrocasnice şi

electronice

autoturisme

birotică şi papetărie

sport-voiaj – turism

bijuterii şi gablonturi

nealimentare capabil să caracterizeze grupele

de mărfuri nealimentare prin

simulare, problematizare, studii

de caz.

Rezultatul învăţării 4: Respectarea condiţiilor de calitate pe grupe de produse nealimentare/

Caracteristicile de calitate pe

grupe de mărfuri

nealimentare

organoleptice

tehnico – funcţionale

specifice grupei de

mărfuri

Verifică caracteristicie de

calitate pe grupe de mărfuri

nealimentare

Enumeră metodele standardizate

de

asigurare a calităţii


capabil să verifice caracteristicile

de calitate pe grupe de mărfuri

nealimentare prin probe practice,

simulare.


capabil să enumere metodele

standardizate de asigurare a

calităţii prin probe practice sau

simulare.

Defectele mărfurilor

nealimentare:

datorate

producătorului

comerciantului

transportatorului

Identifică defectele mărfurilor

nealimentare

Descrie procedurile specifice

metodelor standardizate de

asugurarea calităţii


capabil să identifice defectele

mărfurilor nealimentare pe grupe

de produse prin probe practice,

simulare, problematizare, studii

de caz.


capabil să descrie procedurile

specifice metodelor standardizate

de asigurarea calităţii în situaţii


Identifică condiţiile de

marcare, ambalare, transport,

păstrate, depozitare

Aplică metode standardizate de

asigurarea calităţii

de simulare sau joc de rol.


capabil să identifice condiţiile de

marcare, ambalare, transport,

păstrate, depozitare în activităţi

practice la agentul economic de

profil prin lecţii vizită.


capabil să aplice metode

standardizate de asigurarea

calităţii prin probe practice,


studii de caz.

Rezultatul învăţării 5: Caracterizarea serviciilor

Serviciile

Definire

Clasificare (scop, mod de

obţinere, ISO 9004-

2:1994)

Carcateristici:

forma nematerială

nestocabilitatea

intangibilitatea

coincidenţa în timp şi

spaţiu a producţiei şi

consumului

eterogenitatea

Caracteristici calitative pe

tipuri de servicii (bancare,

asigurare, comerciale,

hoteliere, transport,

telecomunicaţii.)

Clasifică serviciile după criterii

date

Prezintă caracteristicile calitative

pe tipuri de servicii


capabil să clasifice serviciile după

criterii date prin simulare, studii

de caz.


capabil să prezinte caracteristicile

calititative ale serviciilor prin

exemplificare, simulare,

problematizare.


I. Grupele de mărfuri alimentare


I.1. Definirea termenilor – marfă, produs, serviciu, proprietăţi, calitate, caracteristici de calitate,

sortiment, grupă, subgrupă, articol

Clasificarea sortimentului de mărfuri alimentare:

produse din cereale şi derivate; legume, fructe şi produse industrializate; carne şi produse din

carne; produse zaharoase; peşte şi produse din peşte; produse gustative; laptele şi produsele din

lapte; grăsimi alimentare.

Clasificarea merceologică a sortimentului de mărfuri alimentare

I.2. Valoarea energetică (calorică) a mărfurilor (LT)

Definire: proteine, lipide, glucide

Valoarea: energetică; psiho-senzorială

I.3. Marcarea – etichetarea mărfurilor alimentare (LT):

elemente de identificare, elemente de informare

Elemente de etichetare specifice pe grupe de mărfuri alimentare

I.4. Caracteristicile organoleptice ale mărfurilor alimentare (LT):

aspect; culoare; miros; consistenţă; gust; grad de prospeţime; grad de maturitate

II.Grupe de mărfuri nealimentare

II.1. Clasificare:

destinaţie; frecvenţa cererii;complexe de nevoi

II.2. Încadrare:

familii; grupe; subgrupe; articole;sorturi

II.3. Grupe de mărfuri:

textile-încălţăminte; metalo-chimice; cosmetice; sticlă şi ceramică; lemn; tehnico-sanitare;

materiale de construcţii; electrocasnice şi electronice; autoturisme; birotică şi papetărie; sport-

voiaj – turism; bijuterii şi gablonturi

II.4. Caracteristicile de calitate pe grupe de mărfuri nealimentare (LT):

organoleptice, tehnico – funcţionale specifice grupei de mărfuri

II.5. Marcarea – etichetarea mărfurilor nealimentare (LT):

elemente de identificare, elemente de informare

Elemente de etichetare specifice pe grupe de mărfuri nealimentare

II.6. Defectele mărfurilor nealimentare (LT):

datorate producătorului, comerciantului, transportatorului

III.Serviciile

III.1. Definire

III.2. Clasificare (scop, mod de obţinere, ISO 9004-2:1994)

III.3. Carcateristici:

forma nematerială, nestocabilitatea, intangibilitatea, coincidenţa în timp şi spaţiu a producţiei şi

consumului, eterogenitatea


III.4. Caracteristici calitative pe tipuri de servicii:

bancare; asigurare; comerciale; hoteliere; transport; telecomunicaţii

5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului – echipamente, instrumente de

lucru, documente:

instrumente de lucru:

balanţă; cântar; metru; termometru

ambalaje de mărfuri alimentare şi nealimentare

mostre de mărfuri alimentare şi nealimentare

documente:

etichete pentru mărfuri alimentare

etichete pentru mărfuri nealimentare

6. Sugestii metodologice:Conţinuturile modulului „Calitatea produselor şi serviciilor” sunt abordate în ordinea în care

sunt prezentate în secţiunea „Conţinutul formării”.

Profesorul are doar rolul de facilitator, comunicator, colaborator implicând activ pe cel ce învaţă.

Se pot utiliza metode ca: observaţia, munca independentă, experimentul, simularea, problematizarea,

jocul de rol, exerciţiul, discuţiile în grup care stimulează critica, învăţarea prin proiecte, studiul de caz,

brainstormingul etc.

Aceste metode se caracterizează prin faptul că:

sunt centrate pe elev şi pe activitate;

pun accent pe dezvoltarea gândirii, formarea aptitudinilor şi a deprinderilor;

încurajează participarea elevilor, creativitatea, iniţiativele;

determină un parteneriat profesor - elev;

au un puternic accent formativ, nu informativ;

presupun folosirea unui limbaj simplu, accesibil;

adaptează metodele de lucru la nivelul clasei.

Sunt promovate situaţiile din viaţa reală şi se urmăreşte aplicarea cunoştinţelor la probleme reale,

pentru a se ţine cont în măsură mai mare de nevoile elevilor, ale angajaţilor şi ale societăţii. Elevilor li se

permite să aplice propriul mod de înţelegere a conţinutului, prin descoperire, conversaţie şi realizarea de

materiale cum ar fi: proiecte, scheme, portofolii.

Repartizarea numărului de ore pe conţinuturi tematice se realizează în funcţie de ritmul de

învăţare al elevilor şi de complexitatea conţinutului.

Se promovează metode activ – participative, centrate pe elev, care dezvoltă gândirea încurajează

participarea elevilor, dezvoltă creativitatea şi realizează o comunicare multidirecţională.

Exemple:


Eseul de 5 minute - modalitate eficientă de a încheia ora, îi ajută pe elevi să-şi adune ideile legate de

lecţie, dă profesorului o idee mai clară despre ceea ce s-a întâmplat în acea oră.

Pentru a identifica modul în care elevii au reţinut diferenţa dintre elementele de informare şi identificare

putem cere acestora ca în timp de 5 minute să prezinte aceste elemente diferenţiate pe tipuri de mărfuri

alimentare/nealimentare.

Mozaicul


Modulul: Calitatea produselor şi serviciilor

Subiectul : Defectele mărfurilor nealimentare

Elevii sunt împărţiţi în grupe de câte patru.

Fiecare primeşte un număr 1; 2; 3; şi câte o fişă de lucru individuală (fiecare fişă conţine după caz

următoarele elemente – produs/marfă, defecte posibile, identificare, cauze).

Elevii se regrupează după numărul pe care l-au primit, de exemplu toşi elevii care au grupa

numărul 1 formează o grupă, toţi elevii care au numărul 2..., toţi elevii care au numărul 3...,

Astfel grupaţi ei lucrează în grupul lor, se consultă acolo unde nu ştiu sau au nelămuriri, dacă este

cazul sunt ajutaţi de profesor.

După ce au finalizat fişa de lucru, elevii se regrupează ca la început şi devin EXPERŢI în grupul

lor. Le prezintă şi colegilor conţinutul fişei, explică nelămuririle celorlalţi acolo unde este cazul.

Profesorul monitorizează activitatea elevilor.

CUBUL - explorarea unui subiect din mai multe perspective.

Exemplu de activitate de învăţare:

Modulul: Calitatea produselor şi serviciilor

Tema: Caracteristicile de calitate pe grupe de mărfuri nealimentare

Elevii sunt împărţiţi în 6 grupe.

Fiecare din cele 6 grupe şi-a ales un anumit simbol simbol.

Profesorul le prezintă elevilor un cub care are desenat pe fiecare latură unul din simboluri, asociat

cu verbe:

1. Simbol 1- DESCRIE

2. Simbol 2- COMPARĂ

3. Simbol 3- ANALIZEAZĂ

4. Simbol 4- ASOCIAZĂ

5. Simbol 5- APLICĂ

6. Simbol 6 - ARGUMENTEAZĂ

Toate aceste operaţiuni elevii le vor face pe fişe; fiecare echipă va primi o fişă conform

simbolului ales.

După ce elevii vor lucra pe echipe completând aceste fişe, un reprezentant va prezenta colegilor

rezultatele finale.

Harta minţii - metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei



MODULUL: Calitatea produselor şi serviciilor

Tema: Caracteristicile organoleptice ale mărfurilor alimentare

Elevii sunt împărţiţi în grupe

Fiecare echipă primeşte câte o fişă, care are scris în centrul ei, într-un oval, „Caracteristici

organoleptice”

Fiecare echipă primeşte un produs alimentar

Elevii trasează pe fişă săgeţi din acel oval, scriind caracteristicile organoleptice ale produsului

alimentar primit.

După ce au finalizat fişa, elevii care au fost desemnaţi raportori, vin la tablă şi prezintă întregii

clase, caracteristicile organoleptice, pe care au reuşit să le identifice.

Experienţa concretă

Experienţa poate fi reală

Exemplu: utilizarea balanţei/cântarului pentru determinarea greutăţii unui produs.

Ca alternativă, de obicei mai puţin eficientă, este ”experienţa-substitut”

Exemplu:

Observarea unei persoane cu experienţă (în direct sau într-o înregistrare) – elevii observă un angajat care

utilizează balanţa/cântarul pentru determinarea greutăţii produsului.

Cine ştie câştigă – joc de întrebări şi răspunsuri, orchestrat de obicei ca o competiţie între grupuri;

grupurile îşi construiesc seturi de întrebări pentru celelalte grupuri, pe o temă dată cu modele de răspuns.

Exemplu – Tema „Clasificarea mărfurilor nealimentare”

Se pun întrebări legate de:

clasificarea mărfurilor nealimentare după destinaţie

clasificarea mărfurilor nealimentare după frecvenţa cererii

clasificarea mărfurilor nealimentare după nevoi

Elevul/grupa cu cele mai multe răspunsuri corecte câştigă.

Avantajele învăţării centrate pe elev:

creşterea motivaţiei elevilor, deoarece aceştia sunt conştienţi că pot influenţa procesul de

învăţare;

eficacitate mai mare a învăţării şi a aplicării celor învăţate, deoarece aceste abordări

folosesc învăţarea activă;

memorare mai bună, elevii îşi amintesc mai uşor ce au învăţat, deoarece a stăpâni materia

înseamnă a o înţelege;

posibilitate mai mare de includere – poate fi adoptată în funcţie de potenţialul fiecărui

elev, ţinând cont de faptul că fiecare elev are o capacitate de a învăţa diferită.

Activităţile la lecţii sunt variate, astfel încât, indiferent de stilul de învăţare caracteristic, toţi

elevii să dobândească deprinderile necesare.


Se recomandă de asemenea organizarea predării-învăţării utilizând activităţi diferenţiate pe

grupuri de elevi care facilitează procesul de învăţare. Această metodă se poate aplica pentru verificarea

între colegi (verificări şi evaluări ale lucrărilor între colegi), joc de rol (elevii se ajută reciproc, iar

profesorul îi îndrumă pentru o învăţare eficientă).


Procesul de evaluare pe parcursul anului şi evaluarea finală urmăreşte gradul de dobândire a

deprinderilor şi nu nivelul de cunoştinţe acumulate. Cunoştinţele ştiinţifice nu reprezintă decât cadrul în

care se dezvoltă aceste deprinderi conform criteriilor de evaluare stabilite (Corelarea rezultatelor

învăţării şi criteriilor de evaluare). Pe parcursul anului elevul este supus evaluării prin probe de evaluare

diferite, în momente diferite, iar rezultatul final al evaluării are în vedere progresul realizat de acesta.

Criteriile de evaluare se regăsesc în secţiunea „Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare”.

Elevul poate fi integrat în evaluarea activităţilor sale, consolidând astfel, capacitatea de a se autoevalua şi

mărind gradul de transparenţă a acordării notelor.

Promovarea modulului este demonstrată prin atingerea deprinderilor şi criteriilor de evaluare

specificate în tabelul „Rezultatele învăţării şi criteriilor de evaluare”.

Rezultatele învăţării specifice unui modul nu vor fi supuse evaluării finale în cadrul altor module.

Acest lucru nu exclude exersarea şi dezvoltarea acestora şi prin parcurgerea conţinuturilor altor module.

Elevii sunt evaluaţi numai în ceea ce priveşte criteriile de evaluare specificate în cadrul acestui

modul.

În situaţia în care elevul nu reuşeşte să demonstreze însuşirea unei deprinderi/rezultat al învăţarii,

acesta are posibilitatea de a participa la o nouă evaluare, după o perioadă de pregătire.

Metode de evaluare propuse:

Investigaţia reprezintă un instrument în cadrul căruia elevii pot aplica în mod creator

cunoştinţele şi experienţele de învăţare pe care le-au dobândit în instruirile anterioare, putându-se realiza

pe o temă propusă de profesor sau de elevii înşişi, în cazul în care aceştia nutresc anumite interese faţă de

diversele aspecte ale realităţii.

Tema: Valoarea energetică a mărfurilor alimentare

Cu ajutorul cunoştinţelor anterioare, elevii pot defini elemente ca: proteine, glucide, lipide, bazându-se pe

cunoştinţele pe care le au de la biologie.

Proiectul reprezintă o metodă mai complexă de evaluare care poate furniza informaţii mai bogate

în legătură cu competenţele elevilor şi, în general, cu progresele pe care ei le-au făcut de-a lungul unei

perioade mai îndelungate de timp.

Temele pentru care se realizează proiectele pot fi oferite de către profesor, dar, în anumite cazuri,

ele pot fi propuse şi de către elevii care elaborează aceste proiecte. În cazul proiectului trebuie avuţi în

vedere o serie de determinanţi, precum: vârsta elevilor, motivaţia acestora pentru un anumit domeniu de

cunoaştere, varietatea experienţelor de învăţare pe care elevii le-au acumulat în timp, rezistenţa acestora

la efort etc.


Tema: Caracteristicile serviciilor

Proiectul cuprinde informaţii legate de:

clasificarea serviciilor

exemplificarea serviciilor pe tipuri determinate

caracteristicile de calitate ale serviciilor pe tipuri determinate

Portofoliul cuprinde un ansamblu de documente elaborate de către elev, produse ale acestuia:

probleme, eseuri, contribuţii mai mult sau mai puţin reuşite.

Tema: Grupele de mărfuri alimentare

Pe parcursul primului semestru elevul demonstrează că este capabil să recunoaşcă grupele de

mărfuri elimentare întocmind un portofoli personal care să cuprindă:

Definirea mărfurilor alimentare

Criteriile de clasificare ale mărfurilor alimentare

Clasificarea merceologică a mărfurilor alimentare

Valoarea energetică a mărfurilor alimentare

Marcarea/etichetarea mărfurilor alimentare

Caracteristicile organoleptice ale mărfurilor alimentare

Concluzii

Nu trebuie să lipsească exemplificările pe sortimente diferite de mărfuri alimentare.

Profesorul îşi elaborează pachete de evaluare pentru toate rezultatele învăţarii incluse în modul.

Pentru a veni în sprijinul profesorilor este prezentat un model (orientativ) de realizare a evaluării unui

rezultat al învăţarii. Activităţile supuse evaluării sunt deprinderile şi criteriile de evaluare ale rezultatelor

învăţării.


Exemplificarea unui pachet de evaluare al unui rezultat al învăţării:

1.2. REZULTATE ALE

ÎNVĂŢĂRII

3. Criteriile de realizare exprimate prin

deprinderi4. Probe de evaluare

1Încadrează un produs

nealimentar la alegere

conform criteriilor de

clasificare stabilite

Identificarea criteriilor de clasificare

a mărfurilor nealimentare:

Destinaţie

Frecvenţa cererii

Complexe de nevoi

Clasificarea merceologică

Probe /orale

Identificarea produsului nealimentar

ce urmează a fi încadrat conform

criteriilor de clasificare

Probe practice/orale

Încadrarea produsului conform

criteriilor de clasificare a mărfurilor

nealimentare

Probe

practice/scrise/orale

Încadrarea produsului nealimentar

conform clasificării merceologice

Activitate. Încadraţi un produs nealimentar la alegere conform criteriilor de clasificare studiate

parcurgând următoarele activităţi

Sarcini de lucru:

1. Prezentaţi criteriile de clasificare a mărfurilor nealimentare

2. Alegeţi produsul nealimentar ce urmează a fi încadrat conform criteriilor de clasificare identificate

(inclusiv clasificarea merceologică)

3. Încadraţi o produsul nealimentar conform criteriilor de clasificare identificate

Profesorul va evalua elevul pe baza unei grile de evaluare.

Grila de evaluare

Nume candidat:

Nume evaluator:

Nr.

crt.Cerinţe

Rezultatul

evaluăriiData

a. Criteriile de clasificare a mărfurilor nealimentare:

Destinaţie

Frecvenţa cererii

Da sau (√)

Nu sau (X)


Complexe de nevoi

Clasificarea merceologică

b. Identificarea produsului Da sau (√)

Nu sau (X)

c. Încadrarea produsului conform criteriilor de clasificare stabilite Da sau (√)

Nu sau (X)

Profesorul va urmări modul de lucru al elevului.

Evaluatorul va bifa fiecare sarcină îndeplinită corect de către elev.

Rezultatul învăţării este validat dacă elevul îndeplineşte sarcina o singura dată.

Certificarea rezultatului învăţării se obţine dacă toate sarcinile de lucru sunt îndeplinite.

Sarcinile neîndeplinite se vor reevalua după o perioada de pregătire folosindu-se acelaşi

instrument de evaluare.

Precizări pentru aplicarea probei de evaluare

elevul va fi evaluat în urma parcurgerii tuturor etapelor de învăţare

elevul va realiza operaţiile practice cerute înainte de evaluare la fiecare etapă de învăţare

certificarea acestui rezultat al învăţării se realizează în urma evaluării formative.

înregistrarea performantei se realizează printr-o fişă de observare completată de profesor pe

parcursul probei de evaluare.

Sugestii privind dovezile evaluării:

Fişa de observare se elaborează conform criteriilor de performanţă şi condiţiilor de

aplicabilitate, şi se utilizează pentru evaluarea prin probe practice ( dovadă a evaluării)

Pentru probele scrise, dovezi ale evaluării sunt considerate fişele de lucru, proiectele,

portofoliile.

Orice alt material elaborat de către elev sau utilizat de către profesor pentru evaluare

poate constitui o dovadă a evaluării rezultatelor învăţării.

8. Bibliografia:

Prof.univ.dr. Dumitru DIMA Prof.univ.dr. Ion DIACONESCU Prof.univ.dr. Rodica PAMFILIE

Conf.univ.dr. Roxana PROCOPIE Lect.univ.dr. Magdalena BOBE Lect.univ.dr. Carmen PĂUNESCU

Lect.univ.dr. Dorin POPESCU Asist.univ.drd. Lelia CHIRU - Fundamentele Ştiinţei mărfurilor

alimentare

Prof.univ.dr. Ileana RADUCANU; Conf.univ.dr. Roxana PROCOPIE – Merceologie

Conf.univ.dr.Roxana SARBU - Merceologie

Date post:	09-Jan-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	3 times
Download:	0 times

MINISTERUL EDUCAbIEI, CERCETR II ^I INOVR...

Documents