MICROECONOMIE

CURS NR. 1 – Introducere în Microeconomie

Economia este ştiinţa care se ocupă cu modul de utilizare a resurselor limitate pentru acoperirea unor nevoi nelimitate. Nevoile sunt:

- dinamice ce evoluează în mod permanent- nelimitate- concurenţiale ( datorită faptului că resursele sunt limitate, indivizii nu-şi pot satisface

toate nevoile în acelaşi timp şi din această cauză nevoile concurează între ele)- regenerabile- limitată în capacitate ( ex. mănânc până mă satur)

Raţionabilitatea se ocupă cu modul de utilizare eficientă a resurselor economice. Intervine întotdeauna un cost al alegerii sau cost de oportunitate (Cop) care arată cea mai bună alternativă sacrificată. Exemple: 1. Dacă avem un venit (V) de 100 u.m. şi două bunuri A şi B, pA= 100, pB = 100. - dacă aleg o unitate din bunul A, atunci Cop 1A = 1B. - dacă aleg o unitate din bunul B, atunci Cop 1B = 1A. 2. pA = 10 u.m. pB = 5 u.m. - dacă cumpărăm 5 u.m. din B 5B = 5 x 5 = 25 u.m. A = ? A = 25/10 = 2,5 u.m. din A - dacă cumpărăm 5 u.m. din A 5A = 5 x 10 = 50 u.m. B = ? B = 50/5 = 10 u.m. din B

Cop ‗ – y y = bunul care este sacrificat x x = bunul a cărui cantitate o să crească

Presupunem că o economie poate produce doar două bunuri în următoarele variante: y 70 A X E 60 B 40 C În pct. A;B;C;D X F resursele sunt 10 D folosite eficient

0 x În punctul E nu se poate produce, 10 20 30 nu sunt resurse suficiente În punctul F resursele sunt folosite ineficient

Punctele A, B, C, D sunt situate pe o curbă concavă care poartă denumirea de Frontiera posibilă de producţie, front care ne arată diferite combinaţii de două bunuri care pot fi produse în condiţiile utilizării eficiente şi la maxim a resurselor.

1

FrontierăVariante X YA 0 70B 10 60C 20 40D 30 10

Un punct din interiorul frontierei ne arată că resursele nu sunt folosite în mod eficient ( producţia din ambele bunuri ar mai putea să crească până când ne situăm pe frontieră. Un punct situat în afara frontierei ne arată faptul că o economie nu poate produce în acel punct, deoarece nu are resurse suficiente. Ar putea ajunge în acel punct numai pe termen lung, datorită progresului economic sau datorită unei creşteri ecomomice. Ca o economie să producă în punctul E (exterior), ar trebui ca frontiera să se deplaseze în exterior. Dacă frontiera se deplasează în exterior putem vorbi de creştere economică. Dacă se deplasează la stânga, este criză economică.

Costul de oportunitate de la A la D (tabelul de mai sus) Cop ‗ – y ‗ – ( y1 – y0 ) x1; y1 = perioada curentă din bunul x; y x x1 – x0 x0: y0 = perioada anterioară din bunul x; y

Cop B ‗ – ( 60 – 70 ) ‗ 1 ; Cop C ‗ – ( 40 – 60 ) ‗ 2 ; Cop D ‗ – ( 10 – 40 ) ‗ 3 10 – 0 20 – 10 70 – 60 Observaţii: 1. Costul de oportunitate este crescător, adică pe măsură ce vrem să producem o cantitate dintr-un bun va trebui să sacrificăm o cantitate din ce în ce mai mare din celelalte bunuri. 2. Semnul ,, – ’’ nu are însemnătate matematică, ci ne arată care este bunul substituit.

Costul de oportunitate de la D la A (tabelul de mai sus) Cop ‗ – x y Cop C ‗ – ( 20 – 30 ) ‗ 10 ‗ 1 ‗ 0,33 40 – 10 3 3 Cop B ‗ – ( 10 – 20 ) ‗ 10 ‗ 0,5 60 – 40 20 Cop A ‗ – ( 0 – 10 ) ‗ 10 ‗ 1 70 – 60 10

CONSUMATORUL 1. Utilitatea totală şi cea marginală 2. Constrângerea bugetară 3. Curba de indiferenţă 4. Echilibrul consumatorului

1. Utilitatea totală şi cea marginală Prin utilitate înţelegem capacitatea unui bun de a satisface o anumită nevoie. Utilitatea intrinsecă derivă din proprietăţile bunului respectiv. Utilitatea economică ne arată satisfacţia obţinută de un individ atunci când consumă o anumită cantitate dintr-un bun economic în anumite condiţii de timp şi de loc. Utilitatea totală ne arată satisfacţia unui individ în urma consumării unor bunuri economice. Utilitatea marginală ne arată cum se modifică utilitatea totală dacă cantitatea din bunul ,, X ’’ creşte cu o unitate.

2

Umg ‗ ut ‗ Ut 1 – Ut 0 x x1 – x0

X Ut Umg Rezolvare1 10 – –2 30 20 30 – 10 = 20

2 – 1

3 40 10 40 – 30 = 10 3 – 2

4 45 5 45 – 40 = 5 4 – 3

5 45 0 45 – 45 = 0 5 – 4

6 40 – 5 40 – 45 = – 5 6 – 5

Observaţii:1. Utilitatea marginală este descrescătoare.2. Utilitatea totală creşte cu o rată descrescătoare ( 30 – 10 ; 40 – 30 ; 45 – 40 ; 45 – 45 ) până în

punctul în care utilitatea marginală este ,, 0 ’’3. Când utilitatea marginală este ,, 0 ’’ atunci utilitatea totală este maximă!4. Când utilitatea marginală este ,, – ’’ , utilitatea totală scade!

Ut A Umg ‗ Ut x

x Umg = ( Ut ) x

B x Dacă ,, X ’’ se modifică foarte puţin, atunci Utilitatea marginalăse poate calcula ca fiind derivata utilităţii totale în raport cu bunul ,, X ’’

Aplicaţii: 1. Ut ( x ) = 5 + 3x Umg = 3 – ( Ut )x 2. Ut ( x; y ) = 5 + 3x² + 6y Umgx = ( Ut)x = 6x Umgy = 6 m m - 1 a = m · a

a² = 2a² ¹־ ( a · b ) = a · b + b · a a ‗ a · b – a · b ‗ ( a ) ‗ 1 b b²

Utilitatea este subiectivă. Aceasta înseamnă că fiecare individ apreciează subiectiv satisfacţia pe care o obţine în urma consumării unui bun.

3

Punct de saturaţie

Umg = 0 Ut = max

Umg = ,, – ’’ Ut

Ut cu o rată

Umg

Proprietăţile derivatelor

2. Constrângerea bugetară În alegerile sale, un individ trebuie să ţină cont de venitul pe care îl are la dispoziţie. Să presupunem că un individ are de ales între două bunuri x; y, unde Px; Py = Preţul x; y;dreapta bugetului ne arată cantitatea care poate fi achiziţionată din cele două bunuri ( x; y ) ţinând cont de preţul lor şi venitul consumat. Db V = Px · x + Py · y Px · x + Py · y V constrângere bugetară Consumul unui individ nu ar trebui să depăşească venitul său. Py · y = V – Px · x Py y ‗ V _ Px x Py Py

Panta dreptului bugetului arată cum evoluează o variabilă ca urmare modificării altei variabile. În analiza economică vom considera panta în valoare absolută. – Px Px Py Py y Aplicaţii: 25 A Se dă Px = 20 şi Py = 40 15 B Panta

10 C B 5 D E 0 20 30 40 50 x

X YB 20 15C 30 10

Panta ‗ B · B ‗ 10 – 15 ‗ - 5 ‗ - 1 ‗ - 0,5 V y B · C 30 – 20 10 2 Py X ‗ y V x Py Panta ‗ Px ‗ 20 ‗ 0,5 Py 40 V" V = Px · x + Py · y Py" Dacă x = 0 y ‗ V cantitatea maximă din y Py Dacă y = 0 x ‗ V cantitatea maximă din x Px V" V V' x Py" Py Py'

4

Panta dreptei bugetului

creşte

scade

X Y Răsp. V=Px·x + Py·y0 25 V = 0 · 20 + 25 · 40 = 1.000

20 15 V = 20 · 20 + 15 · 40 = 1.00030 10 V = 30 · 20 + 10 · 40 = 1.00040 5 V = 40 · 20 + 5 · 40 = 1.00050 0 V = 50 · 20 + 0 · 40 = 1.000

Variaţia dreptei bugetului1. V

Px şi Py = constant DB se deplasează la dreaptaV Px

2. V Px şi Py = constant DB se deplasează la stânga V Px

Aplicaţii: 1. Când utilitatea marginală ( Umg ) este descrescătoare dar pozitivă, utilitatea totală: a. devine negativă b. creşte cu o rată crescătoare c. scade d. creşte cu o rată descrescătoare e. rămâne neschimbată

2. Prin consumul succesiv a unor unităţi dintr-un bun economic până la saturaţie, utilitatea totală ( Ut ) este:

a. pozitivă şi descrescătoare b. negativă c. 0 d. descrescătoare e. pozitivă şi crescătoare 3. Dacă utilitatea marginală ( Umg ) a unui bun este ‚, 0 ” atunci utilitatea totală ( Ut ) este: a. 0 b. negativă c. crescătoare d. descrescătoare e. maximă şi constantă

3. Curba de indiferenţă Curba de indiferenţă ne arată o combinaţie yde produse care oferă aceeaşi satisfacţie consumatorului. Un consumator este indiferent între combinaţiile indicate yo A A ( xo; yo ) ~ B ( x1; y1 )de două puncte oarecare de pe curba de indiferenţă. Satisfacţia consumatorului este constantă. Cu cât curba de indiferenţă se îndepărtează maimult de origine, cu atât nivelul de utilitate ( satisfacţie ) y1 B Ut = constanto să crească. Cu cât curba de indiferenţă se apropie, cu atât nivelul de utilitate ( satisfacţie ) o să scadă. 0 xo x1 x Panta curbei de indiferenţă este rata marginală de substituţie unde y este bun substituit, iar xeste bunul care substituie.

5

Rmg s ‗ - Δ y ‗ Umg x Δ x Umg

Umg x ‗ Δ Ut Δ Ut Δ x Umg x ‗ Δ x ‗ Δ y Umg y ‗ Δ Ut Umg y Δ Ut Δ x Δ y Δ y Semnul ,, – ’’ ne arată bunul care este substituit. Rata marginală de substituţie este descrescătoare. Din această cauză curba de indiferenţă este convexă. 4. Echilibrul consumatorului y Consumatorul se găseşte la echilibru atunci când curba de indiferenţă devine tangentă la dreapta bugetului. Vt În punctul A, panta dreptei bugetului este egală Pycu panta curbei de indiferenţă. Px ‗ Rmg s A Py Umg y y0

0 x0 Vt x Px Aplicaţii: 1. Ut ( x; y ) = x · y Px = 10 Py = 10 V = 100 Să se calculeze cantitatea din x; y la echilibru Rezolvare: Umg x ‗ Px Umg x = ( Ut )'x = y y ‗ 10La echilibru ( Ut max ) Umg y Py x 10 V = Px · x + Py · y Umg y = x 100 = 10x + 10y

y ‗ 1 x y = x 2x = 10 x = 5; y = 5 10 = x + y

2. Dacă produsul dintre Umg x şi preţul unui bun substituibil y = 48; Px = 8 ; Ut = max, atunci: Umg y = ? Rezolvare: Umg x ‗ PxUt max Umg y Py Umg y ‗ Umg x · Py ‗ 48 ‗ 6 Umg x · Py = Px · Umg y Px 8

6

A punct optim

Px ‗ - Δy ‗ Umg xPy Δx Umg y

În punctul de optim

Utilitatea totală este suma utilităţilor marginale.

Umg ‗ Δ Ut ; Δx = 1 Δ x Ut ‗ Ut 1 – Ut 0 + Ut 2 – Ut 1 + Ut 3 – Ut 2 x1 – x0 x2 – x1 x3 – x2

1 1 1 Ut = Ut3 – Uto

Aplicaţii: 1. Utilitatea marginală pentru primele 5 unităţi din punctul x este 12; 10; 8; 5; 1. Să se calculeze utilitatea totală pentru primele 3 unităţi. Răspuns: Ut = 12 + 10 + 8 = 30

2. Bunurile x şi y sunt bunuri pereche care pot fi combinate programul de consum A; B; C; D echivalente după cum urmează: Legendă:

Program x y Rms A 20 10 -B 15 12 2,5C 10 14,5 2D 5 18,50 1,25

Răspuns: Rms ‗ - Δy Δx B ‗ - ( 15 – 20 ) ‗ 5 ‗ 2,5 12 – 10 2 C ‗ - ( 10 – 15 ) ‗ 5 ‗ 2 14,5 – 12 2,5 D ‗ - ( 5 – 10 ) ‗ 5 ‗ 1,25 18,5 – 14,5 4

3. Dacă: V = 20 u.m. Px = 1; Py = 2 Umg x = 10 – x Umg y = 28 – 2y Să se calculeze cantităţile din x; y la echilibru. Răspuns: Umg x ‗ Px 10 – x ‗ 1 a. 28 – 2y = 20 – 2x Ut max Umg y Py 28 – 2y 2 V = Px · x + Py · y 20 = 1x + 2y b. x + 2y = 20 a. 2x – 2y = 20 – 28 b. x + 2y = 20 2x – 2y = - 8 x – y = - 4 | ( -1 ) x – y = - 4 x + 2y = 20 - x + y = 4 / 3y = 24 y = 8 ; x = 4

7

Ut = Umg

Rms = rată marginală substituţieRmg = rată marginală

Rmg descrescătoare

4. Ut max atunci când: a. Umg a = Umg b b. Umg a ‗ Umg b Pb Pa c. Umg a ‗ Pa Umg b d. Umg a ‗ Umg b Răspuns corect d. formula este Ut max ‗ Umg a ‗ Pa Pa Pb Umg b Pb

5. Utilitatea marginală este întotdeauna: a. pozitivă b. negativă c. crescătoare d. descrescătoare e. egală cu utilitatea totală

6. Curba costurilor de consum care generează acelaşi nivel al utilităţii se numeşte: a. linie a bugetului b. curbă de indiferenţă c. curbă a cererii

7. Dacă Ut = 3x · y ; V = 16 ; Px = 1 ; Py = 2 să se calculeze cantitatea optimă din x ; y. Răspuns: V = Px · x + Py · y 16 = x + 2y Umg x = ( Ut )'x = 3y Umg y = ( Ut )'y = 3x 1 ‗ 3y 2y = x ; 16 = 2y + x ; 16 = 2y + 2y ; 16 = 4y ; y = 4 ; x = 8 2 3x

8. Fie următoarea ecuaţie a bugetului 100 = 2x + 4y. Să se reprezinte grafic şi să se calculeze panta dreptei în valoare absolută Răspuns: y 100 = 2x + 4y Px = 2 ; Py = 4 Px panta Py V = Px · x + Py · y Dacă y = 0 atunci 100 = 2 · x + 4 · 0 100 = 2x x ‗ 100 x = 50 2 25 Dacă x = 0 atunci 100 = 2 · 0 + 4 · y 100 = 4y y ‗ 100 y = 25 4 Panta ‗ Px 2 ‗ 1 0 x Py 4 2 50

9. Dacă Umg x Umg y cum se va modifica cantitatea din x şi cantitatea din y pentru a

8

Px Pyajunge la echilibru. Răspuns: Umg x Umg y Px Py la echilibru Umg x ‗ Umg y Umg x x Px Py Umg y y

10. Venitul disponibil unui consumabil este 360. El poate cuprinde x; y. Px = 12 ; Py = 9. Dacă preţul lui x creşte de la 12 la 20 atunci: a. linia bugetului pentru acest consumabil se deplasează spre stânga b. linia bugetului pentru acest consumabil se deplasează spre dreapta, c. linia bugetului pentru acest consumabil nu se modifică d. cantitatea din bunul x se reduce Răspuns: V = 360 ; Px = 12 ; Py = 9 y a. Dacă Px = 12 360 = 12x + 9y 40 Dacă y = 0 x ‗ 360 ‗ 30 12 Dacă x = 0 y ‗ 360 ‗ 40 9 b. Dacă Px = 20 360 = 20x + 9y Dacă y = 0 x ‗ 360 ‗ 18 20 Dacă x = 0 y ‗ 360 ‗ 40 0 x 9 18 30

Cazuri particulare ale curbei de indiferenţă y

1. Pentru bunurile perfect substitutibilecurba de indiferenţă devine o dreaptă. Panta în acest caz este egală cu 1şi este constantă. 0 x 2. Pentru bunurile complet complementare ySunt acele bunuri care se consumă în cantităţi fixe Rmg s ‗ - Δy ‗ ∞şi simultane.Ex.: pantofii stâng + drept. Δx În acest caz curba de indiferenţă se repre- 0zintă cu ajutorul literei ,, L ’’ y1

Panta poate să fie ,, ∞ ’’- Δx ‗ Δy = constant; x variază pe panta ∞ y0

Δy Δx = 0 p. = c.

Δx = constant, y variază pe panta ∞ 0 x0 x1 x Δy = 0 p. = c.

Curba venit consum

9

V' y Py' Curba de venit consum se obţine prinunirea punctelor de optim ale consumatorilor V V adică: Py B Px; Py = ct.

A

x 0 V V' y Px Px V Curba preţ consumPy

y'' C V = ct. y A B V ‗ ct. y΄ Py = ct. Px

Px V 0 V V' V'' x Px Px Px' Px'' Px

A B C

0 x x' x'' x

CEREREA

1. Definiţia cererii2. Factorii care influienţează cererea3. Elasticitatea cererii4. Factorii care influienţează elasticitatea cererii

1. Definiţia cererii Cererea reprezintă cantitatea care poate fi achiziţionată de un consumator la un moment dat în funcţie de preţul existent pe piaţă. Legea cererii ne arată relaţia inversă dintre preţ şi cantitatea cerută, adică dacă preţul creşte cantitatea cerută scade.

a. preţul creşte = cererea scade P= Qc P

10

curba venit consum

curba preţ consum

scade cererea

b. preţul scade = cererea creşte P= Qc

P0 A C B P1

0 Q0 Q1 Q2 Q

Cantitatea cerută depinde de preţ, pe când cererea depinde de următorii factori: a. venitul consumatorilor V cons. = V C - panta se mută spre dreapta b. numărul consumatorilor Nr. cons. C c. preferinţele consumatorilor C d. preţurile altor bunuri e. bunuri substituibile x; y Px = Qx Cy f. bunuri complementare x; y Px = Qx Cy Diferenţa dintre cantitatea cerută şi cerere

- cantitatea cerută depinde de preţ- cererea depine de pct. a; b; c; d

Elasticitatea cererii 1. în funcţie de preţ = Ec/p 2. în funcţie de venit = Ec/v 3. încrucişată = El/încr. Elasticitatea ne arată cum se modifică cantitatea cerută dintr-un bun ca urmare a creşterii preţului. Ec/p ‗ - Δ%Q ‗ - ΔQ . Po ‗ - ( Q 1 – Qo ) . Po Δ%P ΔP Qo P1 – Po Qo Po = 10 Qo = 100 P1 = 20 Q1 = 80 Ec/p ‗ - ( 80 – 100 ) . 10 ‗ 20 . 10 ‗ 2 ‗ 0,2 20 – 10 100 10 100 10 În funcţie de coeficientul de elasticitate putem avea următoarele situaţii: a. Ec/p > 1 - cerere elastică Δ%Q > Δ%P P cu 10% Q cu 20% b. Ec/p < 1 - cerere inelastică Δ%Q < Δ%P P cu 10% Q cu 5% c. Ec/p = 1 - cerere unitară Δ%Q = Δ%P P cu 10% Q cu 10% d. Ec/p = ∞ - cerere perfect elastică ΔP = constantă e. Ec/p = 0 - cerere perfect inelastică ΔQ = constantă P Ec/p=1 Ec/p<1 Ec/p = 0 Elasticitatea într-un punct Ec/p ‗ - ΔQ . Po ‗ -dQ ( Q )' . Po Ec/p>1 ΔP Qo dP Qo Ec/p=∞ Dacă preţul se modifică foarte puţin, atunci P٭putem calcula elasticitatea într-un punct. A

0 Q٭ Q Aplicaţii:

11

creşte cererea

1. Q = 5 – 2p P = 1 Ec/p = ? Răspuns: Ec/p = - ( - 2 ) . 1 ‗ 2 < 1 - cerere inelastică 3 3 2. Q = 10 – p P = 10 Ec/p = ? Răspuns: Ec/p = - dQ . Po ‗ - ( - 1 ) . 10 ‗ ∞ - perfect elastică dP Qo 0 Elasticitatea cererii se modifică în fiecare punct Panta ‗ ΔQ . dQ ‗ -b ΔP dP Dacă P = 0 Q = a Dacă Q = 0 P ‗ a B Ec/p = 1 Ec/p ‗ - dQ . Po ‗ - ( - b ) . Po ‗ b . Po ‗ 1 b · Po = a – b · Po dP Qo Qo a - b· Po

a = 2b · Po Q = a – bp Q = a – b · Po = a – b . a ‗ a 2b 2 a P b P2

Relaţia dintre elasticitate, preţ şi venitul P1

producţiei a P0

2b P2

P1

P0

0 a a Q

Vt 2

0 V2 V1 V0 a V2 V1 V0 Q 2

În funcţie de coeficientul elasticităţii cererii în raport cu venitul, putem stabili natura bunurilor.

12

Q = a - bp

Po ‗ a , 2b

Ec/p > 1

Ec/p = 1

Ec/p < 1

Vt = venit total

Ec/p > 1 Ec/p = 1 Ec/p < 1

P Vt Ct. Vt

P Vt Ct. Vt

Acest coeficient ne arată cum se modifică cererea datorată modificării venitului. Ec/v ‗ Δ%Q ‗ ΔQ . Vo Δ%V ΔV Qo

a. Dacă Ec/v > 0 Bunuri normaleb. Dacă Ec/v < 0 Bunuri inferioare ( V C )c. Dacă Ec/v > 1 Bunuri de lux ( Δ%C > Δ%V )d. Dacă Ec/v ( 0; 1 ) Bunuri de strictă necesitate

Dacă venitul se modifică foarte puţin Ec/v ‗ . Vo Qo Aplicaţii: Qx = 10 – Px + 2v P = 5 V = 10 a. natura elasticităţii ? b. natura bunului x ? Răspuns: ( Q )'P a. Ec/p ‗ - dQ . Po ‗ - ( - 1 ) . 5 ‗ 1 ‗ 0,2 - cerere inelastică dP Qo 25 5

( V )'Q b. Ec/v ‗ dQ . Vo ‗ 2 . 10 ‗ 20 ‗ 4 ‗ 0,8 - bunuri normale şi de strictă necesitate dV Qo 25 25 5

Elasticitatea încrucuşată ne arată cum se modifică cererea din ,, X ’’ în raport cu bunul ,, Y ’’ Ecx/py > 0 x; y sunt substituibile Ecx/py < 0 x; y sunt complementare

Aplicaţii: 1. Qx = 100 – 3Px + 2Py + V Px = 10 Py = 10 V = 100 a. să se stabilească natura elasticitaţii b. natura bunului c. relaţia dintre x şi y Răspuns: a. Ec/p ‗ - ΔQ . Po ΔP Qo Qx = 100 – 30 + 20 + 100 = 190 Ec/p ‗ - dQx . Pox ‗ - ( 3 ) . 10 ‗ 30 ‗ 0,15 - cerere inelastică dPx Qox 190 190 b. Ec/v ‗ dQx . Vox ‗ 1 . 100 ‗ 10 ‗ 0,4 - bun normal şi de strictă necesitate dVx Qox 190 19 c. Ecx/py ‗ dQx . Pyo ‗ 2 . 10 ‗ 20 ‗ 2 ‗ 0,11 > 0 - x; y sunt substituibile dPy Qxo 190 190 19 2. Cererea pentru punctul x este elastică iar preţul înregistrează o scădere. Ca rezultat, venitul obţinut de vânzător: a. creşte

13

dQdV

( Q )'x

b. scade c. rămâne neschimbat

3. Bunurile x; y sunt complementare. Px – scade Py – constant cererea de bunuri x: a. creşte b. scade c. este constantă d. nu putem determina modificarea

4. Curba cererii unui bun se deplasează spre dreapta dacă: a. preţul creşte b. preţul scade c. venitul consumatorului creşte d. preferinţele consumatorului scad 5. Dacă cererea din punctul x creşte cu 10%, iar venitul cu 20%, atunci stabiliţi natura bunului. Răspuns: Ecv ‗ Δ%Q ‗ 10 ‗ 0,5 ( 0; 1 ) bunuri normale, de strictă necesitate Δ%V 20

6. Dacă la o creştere cu 30% a preţului o firmă pierde 50% din cantitatea vândută, atunci cererea este: a. inelastică b. elastică c. cu elasticitate unitară d. perfect elastică e. perfect inelastică Răspuns: ΔP = 30% Δ%P = 0,3 Q cu 50% Δ%Q = - 0,5 Ec/p ‗ - Δ%Q ‗ - - 0,5 ‗ 5/10 ‗ 5 ‗ 1,66 > 1 - cerere elastică Δ%P 0,3 3/10 3 Explicaţii: a. ΔQ – modificare absolută ΔQ = Q1 – Qo ΔP = P1 – Po pa cu 10 u.m. ΔP = 10 pa cu 10 u.m. ΔP = -10 b. indicele de modificare Qa de 3 ori IQ = 3 Q 1 ‗ 3 Q1 = 3Qo Qo c. modificare procentuală Δ%Q ‗ ΔQ . 100 ‗ Q 1 – Qo . 100 Qo Qo Qa cu 50% ‗ Q 1 Qo . 100 Qa cu 50% ‗ Q 1 1 . 100

14

Indice de modificare

Qo Qo Qo se înlocuieşte Qa cu 50% cu Δ%Q şi Q 1 cu IQ Qo Δ%Q = IQ – 1 · 100

7. Bunurile x; y sunt substitutibile. Dacă preţul lui x va creşte, cum se modifică cantitatea cerută din x şi cererea din y ? Răspuns: Qx - cantitatea cerută din x scade Px = Cy - cererea din y creşte 8. Din punct de vedere al elasticităţii cererii în funcţie de venit, bunurile pot fi: a. normale b. inferioare c. substituibile d. complementare

9. Care sunt factorii care influienţează cererea: a. modificarea veniturilor consumatorilor b. modificarea preţului bunului respectiv c. numărul de cumpărători d. preferiţele cumpărătorilor

10. Fie ecuaţia cererii de forma P = 20 – 4Q. Pentru Q = 4 cererea este: a. elastică b. inelastică c. unitară d. perfect elastică e. perfect inelastică Răspuns: P = 20 – 4Q P = 20 – 16 P = 4 Q = 4 P = 20 – 4Q Q ‗ 20 – P ‗ 20 P = 5 – 0,25P Ec/p = - ( - 0,25 ) . 4 ‗ 0,25 4 4 4 4 Ec/p ‗ - ΔQ . Po ‗ - dQ . Po cerere inelastică ΔP Qo dP Qo 11. Venitul total încasat de vânzător unui bun x a crescut ca urmare a creşterii preţului cu 15%. În acest caz cererea pentru bunul x este: a. elastică b. inelastică c. unitară d. perfect elastică e. perfect inelastică

PRODUCĂTORUL

Scopul oricărui producător este maximizarea profitului ţinând cont de constrângerea bugetară.

15

Firma poate fi definită ca fiind o entitate economică care produce bunuri şi servicii. Pentru a produce bunuri şi servicii are nevoie de factorul de producţie. Principalii factori de producţie sunt:

1. Munca ,, L ’’ care se referă la resursele umane,2. Capitalul ,, K ’’ care se referă la materii prime, utilaje, terenuri etc. Capitalul se

împarte în: - Capital fix ,, Kf ’’ - Capital circulant ,, Kc ’’ Capitalul fix ,, Kf ’’ cuprinde terenuri, clădiri, utilaje etc. şi participă la mai multe cicluri economice care le consumă treptat, înlocuindu-se după mai mulţi ani de utilizare. Capitalul circulant ,, Kc ’’ cuprinde materii prime şi participă la un singur ciclu de producţie, înlocuindu-se la fiecare ciclu de producţie şi se consumă în întregime în cadrul fiecărui ciclu de producţie. Amortizarea ,, A ’’ se referă la consumul de capital fix în formă valorică. Prin amortizare, producătorul încearcă să-şi recupereze cheltuiala cu capitalul fix.

valoarea capitalului fix

numărul de ani de utilizare a capitalului

Exemplu: Kf ‗ 10.000 ‗ 1.000 Ra ‗ 1 . 100 ‗ 1 . 100 ‗ 10% Ra – rată de amortizare 10 10 10 3. Pământul este principalul factor de producţie în agricultură. Este un factor de producţie regenerabil, dar mai greu.

Relaţia dintre producător şi factorii de producţie implicaţi poate fi descrisă cu ajutorul unei funcţii de producţie:

În analiza economică, trebuie să facem deosebirea între termenul lung şi termenul scurt. Pe termen scurt avem un singur factor de producţie care este variabil, munca, restul fiind constanţi. Pe termen lung, toţi factorii de producţie sunt variabili.

Producţia pe TERMEN SCURT

Pe termen lung, putem vorbi de legea randamentului marginal descrescătoare. Dacă cantitatea dintre factorii variabili creşte din ce în ce mai mult, producţia o să crească până la un anumit nivel după care o să înceapă să scadă. Productivitatea medie a muncii ,, Wml ’’ ne arată contribuţia factorului de muncă la realizarea producţiei.

Productivitatea marginală ,, Wmg ’’ ne arată cum se modifică producţia, dacă factorul de muncă creşte cu o unitate.

16

A ‗ Kf n

Q = f ( K ; L )

Wml ‗ Q L

Wmk ‗ Q K

Wmp ‗ Q Pmunca

capital

preţ

Wmgk ‗ ΔQ ΔK

Wmgp ‗ ΔQ ΔP

Aplicaţie: Să se calculeze productivitatea muncii şi productivitatea marginală Răspuns: Wml ‗ Q Wml ‗ ΔQ L ΔL L K Q Wml Wmgl1 10 20 20/1 20 x x2 10 40 40/2 20 40-20/2-1 203 10 65 65/3 21,66 65-40/3-2 254 10 75 75/4 18,75 75-65/4-3 105 10 80 80/5 16 80-75/5-4 56 10 80 80/6 13,33 80-80/6-5 07 10 70 70/7 10 70-80/7-6 -108 10 60 60/4 7,5 60-70/8-7 -10

Relaţia dintre Producţie ( Q ), Productivitatea medie ( Wml ) şi Productivitatea marginală ( Wmgl)

Q

E

A Q

B C

0 D L Aplicaţii: 1. Dacă productivitatea marginală este mai mare decât cea medie atunci: a. creşte b. scade

17

Wmg ‗ ΔQ ‗ Q 1 – Q 0 ‗ [ Q ]' L ΔL L1 – L0

Wml

Wm = max

Wml > Wmgl

Wmgl

1. O→A - între O şi A producţia creşte cu o rată crescătoare - productivitatea marginală a muncii creşte şi devine maximă în punctul B - productivitatea marginală L creşte - Wmgl > Wml

2. A→E - între A şi E producţia creşte cu o rată descrescătoare - Wmgl scade - Wml creşte până în punctul C; în C Wml = Wmgl Wm = maxim; după punctul C Wml scade şi devine mai mare decât cea marginală.

3. Punctul E - în punctul E producţia este maximă ( Q = max ) - productivitatea marginală în pct. D= 0 ( Wmgl = 0 )

3. După Punctul E - producţia scade ( Q ) - productivitatea muncii scade (Wml) - productivitatea marginală este negativă Wmg = ,, – ’’

c. rămâne constantă

2. Când productivitatea marginală creşte, producţia: a. creşte cu o rată constantă b. creşte cu o rată descrescătoare c. creşte cu o rată crescătoare d. creşte cu o rată constantă

3. Când productivitatea marginală este 0 producţia: a. creşte b. este constantă şi maximă c. scade 4. Când producţia medie a muncii este mai mare dacât cea marginală aceasta din urmă: a. creşte b. scade c. nu se modifică

5. Când producţia medie a muncii este egală cu cea marginală cea medie este: a. creşte b. maximă şi constantă c. scade

6. Productivitatea medie devine mai mare dacât cea marginală atunci când: a. producţia creşte cu o rată crescătoare b. producţia creşte cu o rată descrescătoare c. după punctul de maxim al productivităţii medii a muncii

Costurile pe TERMEN SCURT

1. Costurile fixe sunt costurile care nu depind de volumul producţiei (chirii, amortizare, iluminat, salariile personalului administrativ). Costurile fixe sunt constante. 2. Costurile variabile sunt costurile care depind în mod direct de producţie (materii prime, salariile, energia folosită în producţie). - Q Cv - Q Cv 3. Costuri totale = Costuri fixe + Costuri variabile Ct = Cf + Cv 4. Costurile irecuperabile sunt costurile determinate de achiziţionarea unei tehnologii de producţie specifice unei singure firme sau unui singur produs. Tehnologia nu mai poate fi revândută.

Q Cfm Q Cfm

Exemplu:

18

Ctm ‗ Ct Q

Cfm ‗ Cf Q

Cost total pentru o unit. de producţie

Cost fix mediu

CostfinalCost total

Cfm = 100 Dacă Qo = 10 Cfm = 10 Dacă Q 1 = 20 Cfm1 = 5

5. Costul marginal este costul care ne arată cum se modifică costul total atunci când producţia creşte cu o unitate. Cmg ‗ ΔCt ‗ Ct 1 – Cto ΔQ Q1 – Qo Ct1 = Cf1 + Cv1 Ct1 = Cf + Cv1 Cmg ‗ Cf + Cv 1 – Cf – Cvo ‗ ΔCv Cto = Cfo + Cvo Q1 – Qo ΔQ Cf = constant Cto = Cf + Cvo Dacă Q se modifică foarte puţin atunci Cmg = ( Ct )' Q Aplicaţie: 1. Se dă: Ct = 5 + 3Q Să se afle: Cf = ? ; Cv = ? ; Cvm = ? ; Cfm = ? ; Ctm = ? ; Cmg = ? Rezolvare: 1. Cf = 5 deoarece formula este Ct = Cf + Cv 2. Cv = 3Q deoarece formula este Ct = Cf + Cv 3. Cvm ‗ Cv ‗ 3Q ‗ 3 Q Q 4. Cfm ‗ Cf ‗ 5 ‗ 1,66 Q 3 5. Ctm ‗ 5 + 3Q Q 6. Cmg ‗ ΔCt ‗ ( Ct )'Q = 3 ΔQ 2. Se dă următorul tabel. Să se calculeze: Ct: Cmg; Cfm; Cvm; Ctm

Q Cf Cv Ct = Cf + Cv Cmg ‗ Ct1 – Cto Q1 - Qo

Cfm = Cf/Q Cvm = Cv/Q Ctm = Ct/Q

0 50 0 50 + 0 = 50 X 0 0 01 50 50 50+50=100 100-50/1-0=50 50/1=50 50/1=50 100/1=1002 50 78 50+78=128 128-100/2-1=28 50/2=25 78/2=39 128/2=643 50 98 50+98=148 148-128/3-2=20 50/3=16,66 98/3=32,66 148/3=49,334 50 112 50+112=162 162-148/4-3=16 50/4=10,55 112/4=28 162/4=40,505 50 130 50+130=180 180-162/5-4=18 50/5=10 130/5=26 180/5=366 50 150 50+150=200 200-180/6-5=20 50/6=8,33 150/6=25 200/6=33,337 50 175 50+175=225 225-200/7-6=25 50/7=7,14 175/7=25 225/7=32,148 50 204 50+204=254 254-225/8-7=29 50/8=6,25 204/8=25,5 254/8=31,75

Observăm din primul grafic că, costul fix Ct Ct Cveste constant indiferent de evoluţia producţiei Cf Costul variabil este crescător Cv

19

Cvm ‗ Cv Q

Cost variabilCost variabil mediu

Costul total este costul fix + costulvariabil, fiind mai mare decât costul variabil

50 Cf

0 1 Q Relaţia dintre Cmg; Cvm; Ctm Cvm Cmg 1. Observăm cum costul marginal Cm mai Cmg întâi scade, atinge punctul minim apoi începe să Ctm Ctmcrească datorită Legii randamentelor marginale Adescrescătoare. Ctm = minim fs L = factorul muncă variază Cvm Ct1 = P1 L1 + Pk K B Cvm = minim Cto = P1 Lo + Pko K Pl1 ; Pk = constanţi Cmg = minim K = constant 0 Q ΔCt = Ct1 – Cto P1 L1 + Pk K – P1 Lo – Pko K pL ( L1 – Lo ) = pL Δ1 : ΔQ ΔCt = PL ΔL ΔCt ‗ PL . ΔL ΔQ ΔQ Cmg = PL . 1 Cmg ‗ PL , Wmgl Wmgl

2. Cmg > Ctm Ctm Cmg < Ctm Ctm Cmg = Ctm Ctm minim

3. Cmg > Cvm Cvm Cmg < Cvm Cvm Cmg = Cvm Cvm minim

Aplicaţii: Fie costul total de forma Ct = 10 + 2Q + Q². Să se calculeze: Cf; Cv; Ct; Cfm; Cvm; Ctm; Q Răspuns:

1. Cf = 10 2. Cv = 2Q + Q² = 2Q + 2Q = 4Q3. Ct = 10 + 4Q4. Cfm = Cf/Q = 10/Q5. Cvm = Cv/Q = 2Q + Q²/Q = Q( 2+Q)/Q = 2Q6. Ctm = Ct/Q = 10+2Q/Q7. Q = Ctm minim Cmg = Ctm 2+2Q = 10/Q+2+Q 2Q² = 10+Q²

Q² = 10 Q = 10 = 3,16Cmg ‗ ΔCt ‗ ( Ct )'Q = 2+2Q

20

ΔQ

PROFITUL ,, Π ”

Vt = PQ Dacă = 0 Vt = constant PQ = ct. : Q P ‗ Ct Q Pragul de rentabilitate ne arată acel nivel al producţiei pentru care profitul este ,, 0”. Condiţia care se impune este Vt = constant sau p = Ctm = Vt – Ct : Q ‗ Vt _ Ct ‗ PQ _ Ct Q Q Q Q Q Q

Aplicaţii: 1. Firma A are o producţie de 1.000b pe care o vinde la P = 10 u.m. Dacă Cf = 5.000 şi Cv = 2.000, să se calculeze:

a. = ? b. u = ?

Răspuns: a. = Vt - Ct Ct = Cf + Cv Ct = 5.000 + 2.000 = 7.000 Vt = PQ = 10 1.000 = 10.000 = 3.000 b. u = p – Ctm u = 10.000 – 7.000 = 3.000 sau u ‗ ‗ 3.000 ‗ 3 Q 1.000 2. Ct = 10 + 2Q P = 10 Să se calculeze pragul de rentabilitate ( acel nivel al productivităţii pentru care profitul este 0). Răspuns: Vt = PQ Vt = 10Q 10Q = 10 + 2Q 8Q = 10 Q = 10/8 = 1,25

Gradul de rentabilitate al firmei îl putem determina cu ajutorul ratei de profit

sau sau

21

= Vt – Ct

P = Ctm

u = p – Ctm Profitunitar

r ‗ . 100Ct

r ‗ . 100Vt

r ‗ . 100K

Producţia pe termen lung

1. Dreapta izocostului ne arată cantităţile de capital şi de muncă care pot fi achiziţionate ţinând cont de preţul capitalului si resursele firmei, preţul muncii. Ct = pl L + pk K pkK = Ct - pl L : Pk K ‗ Ct _ Pl . L Pk Pk

Raportul dintre Pl şi Pk k Ct' Dacă resursele intreprinderii cresc, costul Pksău de producţie o să crească. Dreapta izocostului Ctse deplasează spre dreapta. Pk O deplasare spre stânga, ne arată că resurseleo sa scadă. Dreapta izocostului se deplasează Ct''spre stânga. Pk Dacă K = 0 L ‗ Ct Pl Dacă L = 0 K ‗ Ct Pk

0 Ct'' Ct Ct' L Pl Pl Pl Aplicaţie: Se dă Ct = 4L + 2K

a. să se reprezinte graficb. să se determine panta izocostului L

Răspuns: a. Dacă K = 0 Ct = 4L L ‗ Ct 4L Pl Ct = 100 4L L ‗ 100 ‗ 25 4 25 Dacă L = 0 Ct = 2K K ‗ Ct 2K Pk Ct = 100 2K K ‗ 100 ‗ 50 2 0 50 K

2. Curba de izoproducţie ( izocuantă ) ne arată diferitele combinaţii de capital şi muncă pentru care producţia este constantă. Cu cât curba se îndepărtează mai mult de origine,( spre dreapta ) cu atât nivelul de producţie o să crească. Cu cât curba se apropie de origine, ( spre stânga ) cu atât nivelul de producţie o să scadă. Panta curbei de izoproducţie poartă denumirea

22

Panta dreptului izocostului

dreapta izocostului

scadeCt > Ct''

creşteCt' > Ct

Producţia scade

Producţia creşte

de rată marginală de substituţie tehnică. factor substituit Rmg st ‗ - ΔK ΔL Q QWmgl ‗ ΔQ ΔQ ΔL Wmgl ‗ ΔL ‗ ΔK Q = ct.Wmgk ‗ ΔQ Wmgk ΔQ ΔL ΔK ΔK Q Q adică

K

3. Echlibrul producătorului. Producţia se află la echilibru în punctul la care curba de isoproducţiedevine tangentă la dreapta izocostului. Ct În punctul A panta izoproducţiei este Pkegală cu panta izocostului. A Ko

0 Lo Ct L Pl

Aplicaţii: 1. Fie funcţia de producţie Q = L K ; Pl = Pk = 10 ; Ct = 100. Să se calculeze: a. cantitatea de muncă şi de capital la echilibru b. dacă P = 10, = ? Răspuns: a. Wmgl ‗ ΔQ ‗ ( Q )'L = K K ‗ 10 ‗ 1 K = L ΔL L 10 Wmgk ‗ ΔQ ‗ ( Q )'K = L 100 = 10L + 10K : 10 10 = K + L ΔK 2L = 10 L = 5 ; K = 5 b. = Vt – Ct Vt = 10 25 = 250 Vt = PQ Q = L K = 5 5 = 25 = 250 – 100 = 150

Randamentele de scară

Conceptul de randament de scară arată cum evoluează producţia atunci când sporeşte cantitatea celor doi factori de producţie ( k; l ) în aceeaşi proporţie. K ‗ constant L

23

Rmg st ‗ - ΔK ‗ Wmgl ΔL Wmgk

Rmg st ‗ PL PK

Rmg st ‗ - ΔK ‗ Wmgl ‗ PL ΔL Wmgk PK

În pct. A costul totaleste minim

Randamentele de scară pot fi:1. crescătoare atunci când producţia creşte mai mult decât cantitatea de factori de

producţie utilizaţi.2. constante atunci când producţia creşte în aceeaşi proporţie cu cantitatea de factori de

producţie utilizaţi.3. descrescătoare atunci când producţia creşte mai puţin decât cantitatea de factori de

producţie utilizaţi.

Exemplu: Funcţia COOB – DOUGLAS

A = mărimea firmei ( contribuţia fiecărui factor de producţie la creşterea dimensiunii ) K = capitalul = elasticitatea producţiei cu factorul capital = elasticitatea producţiei în raport cu factorul muncă

Q = A K L Q ( K; L ) = A K L

= E Q : K Q ( mK; mL ) = A (mK) (mL)

= E Q : L = Am m K L +

+ = 1 = m A K L

Q +

= m Q Randamente: a. Dacă + > 1 b. Dacă + = 1 constant c. Dacă + 1

Exemplu: 0,5 0,2

Q = K L 0,7 1

OFERTA

Oferta reprezintă cantitatea dintr-un bun pe care un producător poate şi este capabil să o ofere pe piaţă la un moment dat în funcţie de preţul existent pe piaţă Legea ofertei. P Dacă preţul creşte cantitatea oferită o să crească. Dacă preţul scade cantitatea oferită o să scadă. B P1

24

Q = A K L

scade

P Of P Of A Preţul influenţează numai cantitatea oferită, nu Poinfluenţează deplasarea ofertei. Oferta poate să crească la dreapta sau la stânga.

0 Qo Q1 Q Factorii care influenţează deplasarea ofertei 1. costul de producţie – cu cât costul de producţie este mai mare, oferta scade Ct Of Ct Of 2. preţurile factorilor de producţie. Pfdp Ct Of Pfdp Ct Of 3. numărul de ofertanţi – cu cât numărul de ofertanţi pentru un anumit bun creşte, atunci oferta o să fie mai mare. 4. taxele şi subsidiile ( ajutoarele pe care le primesc ) - dacă taxele Ct Of - dacă taxele Ct Of - subsidiile Ct Of - subsidiile Ct Of 5. bunuri substituibile ( x; y ) – firma poate să producă cu aceleaşi resurse şi bunul x şi bunul y. - x; y Px Of x Of y Px Of x Of y 6. bunuri complementare – firma nu poate să producă bunul x fără bunul y. - x; y Px Of x Of y Px Of x Of y 7. previziunile privind evoluţia preţului. Dacă se anticipează o creştere a preţului bunului x, atunci oferta prezentă scade şi creşte oferta viitoare. Dacă se anticipează o scădere a preţului, oferta prezentă o să crească.

Elasticitatea ofertei ne arată sensibilitatea evoluţiei cantităţii oferite ca urmare a modificării preţului. Eo/p ‗ Δ Q ‗ ΔQ Po ΔP ΔP Qo În funcţie de elasticitatea ofertei avem următoarele cazuri: 1. Eo/p > 1 ofertă elastică – modif. cantităţii > modif. preţului – ΔQ > ΔP P cu 10 Q cu 20 2. Eo/p = 1 ofertă unitară – ΔQ = ΔP P cu 10 Q cu 10 3. Eo/p 1 ofertă inelastică – ΔQ ΔP P cu 10 Q cu 5 4. Eo/p = ΔP = constant ofertă perfect elastică 5. Eo/p = 0 ΔQ = constant ofertă perfect inelastică

25

creşte

Eo/p = 0 P Eo/p 1 Eo/p ‗ ΔQ Po Eo/p = 1 ΔP Qo Eo/p > 1 Dacă preţul se modifică foarte puţin se calculează elasticitatea. P* Eo/p =

Eo/p ‗ dQ Po dP Qo

( Q )P Q = a + bp Aplicaţii: 0 Q* Q 1. Q = 3 + 2P P = 1 Răspuns: Eo/p = 2 1 ‗ 2 ‗ 0,4 Q inelastic 5 5 2. Po = 10 ; Qo = 100 ; P1 = 20 ; Q1 = 150 Eo/p = ? Răspuns: Eo/p ‗ ΔQ Po ‗ Q 1 – Qo Po ‗ 150 – 100 10 ‗ 50 10 ‗ 0,5 ofertă inelastică ΔP Qo P1 – Po Qo 20 – 10 100 10 100 2. Q = 10 + 2P P = 5 Eo/p = ? Răspuns: Eo/p = ( Q )P ‗ Po ‗ 2 5 ‗ 0,5 ofertă inelastică Qo 20 3. Dacă preţul bunului x creşte atunci: a. oferta se deplasează la dreapta b. oferta scade c. cantitatea oferită creşte d. cantitatea oferită scade 4. Factorii care influenţează deplasarea ofertei la dreapta nu sunt: a. creşterea costului de producţie b. scăderea costului de producţie c. scăderea numărului de ofertanţi d. creşterea taxelor

Factorii care influenţează elasticitatea ofertei

1. Costul de producţie – cu cât costul de producţie este mai mare cu atât producţia scade. Producţia şi oferta este inelastică. Concluzie: Între costul de producţie şi elasticitetea ofertei este o relaţie inversă. 2. Posibilitatea de stocare a bunurilor. Dacă posibilitatile de stocare a mărfii sunt posibile ( adică de depozitare a mărfii ), atunci oferta o să fie mai elastică. Concluzie: Între posibilitatea de stocare şi elasticitatea ofertei este o relaţie directă.

26

3. Costul de stocare. Cu cât costul de stocare este ridicat cu atât oferta este inelastică. Concluzie: Între costul stocării şi elasticitate este o relaţie inversă. 4. Perioada de timp. Concluzie: - termen scurt ofertă inelastică - termen lung ofertă elastică

Echilibrul pe piaţă

Echilibrul pe piaţă se stabileşte atunci când cererea este egală cu oferta.

1. Oferta este mai mare decât cererea P Q>C exces O Q > C exces de ofertă de ofertă

Q = 200 + 4P ( O ) A Q = 1.400 – 4P P* La echilibru C = 0 200 + 4P = 1.400 – 4P 8P = 1.200 P* = 150 ( O ) Q = 200 + 4 x 150 = 200 + 600 = 800 0 Q* C ( C ) Q = 1.400 – 4 x 150 = 800 Q Dacă preţul este mai mare decăt cel de echilibru P = 200 > 150 cererea Q = 1.400 – 4 x 200 = 600 exces de ofertă oferta Q = 200 + 4 x 200 = 1.000

2. Cererea este mai mare decât oferta P C O C > Q exces de cerere

P1 = 100 150 A cererea Q = 1.400 – 4 x 100 1.000 exces de P* ofertă Q = 200 + 4 x 100 = 600 cerere

0 Q Q* 3. Modificarea echilibrului 4. C > Of C ; Of = constant Q ; P P P O O1

P1

P1 B A P P C C creşte creşte creşte

27

cerere

ofertă

cerere

ofertă

C>Q excesde cerere

C C 0 Q Q1 Q 0 Q Q1 Q

5. Of ; C = constant 6. Cererea creşte mai mult decât scade oferta C > Of P O1 P O1 O O scade B scade P1 P P A B P1 A

creşte C1

C C 0 0 Q1 Q Q Q1 Q Q Aplicaţii: 1. Cererea creşte mai mult decât scade oferta. Se dau datele: Q = 10 + P şi Q = 16 – P. Să se calculeze preţul şi cantitatea de echilibru . Dacă P = 5, să se calculeze excesul de cerere şi ofertă. Dar pentru P = 2? Răspuns: ( C ) Q = 10 + P 10 + P = 16 – P 2P = 16 – 10 2P = 6 P = 3 ( Of ) Q = 16 – P Q = 10 + 3 Q = 13 Dacă P = 5 ( C ) Q = 10 + 5 Q = 15 exces de cerere ( Of ) Q = 16 – 5 Q = 11 Dacă P = 2 ( C ) Q = 10 + 2 Q = 12 exces de ofertă ( Of )Q = 16 – 2 Q = 14

2. Presupunând că bunurile X şi Y sunt substituibile, dacă X atunci în această situaţie: a. cererea pentru ambele bunuri creşte b. cererea pentru X şi oferta pentru Y c. cererea pentru X şi oferta pentru Y d. cererea pentru X şi oferta pentru Y e. cererea pentru ambele bunuri scade 3. Dacă bunurile X, Y sunt complementare, creşterea preţului bunului X determină: a. scăderea cererii ambelor bunuri b. creşterea cererii pentru bunul X şi scăderea cererii pentru bunul Y c. creşterea cererii pentru ambele bunuri d. menţinerea constantă a cererii bunului X şi bunului Y

4. Nu reprezintă caracteristica nevoilor economice: a. limitarea b. nelimitarea c. complementaritatea d. concurenţa

28

5. În cazul bunurilor normale, atunci când venitul creşte, cererea: a. scade b. creşte c. este constantă d. este întotdeauna nulă

6. Dacă preţul unui bun scade, cantitatea cerută din bunul respectiv: a. creşte b. scade c. este constantă d. este întotdeauna nulă

7. În cazul bunurilor inferioare, atunci când venitul scade, cererea: a. scade b. creşte c. este constantă d. este întotdeauna nulă

8. Coeficientul de elasticitate a cererii este mai ridicat la: a. bunuri alimentare de primă necesitate b. bunuri a cărui înlocuitori nu se găsesc pe piaţă c. bunuri puternic substituibile

9. Dacă preţul unei mărfi se reduce, vânzătorul va fi avantajat atunci când: a. cererea este inelastică b. cererea este perfect inelastică c. cererea este de elasticitare inelară d. cererea este elastică

10. Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de preţ este 3. Dacă preţul creşte cu 20%, cu cât se modifică cantitatea cerută? Răspuns: P 20 Ec/p = 3 Ec/p ‗ Q ‗ Q P 0 3 ‗ Q 60 = Q Q = 60 P P Q0 P

11. Dacă preţul pieţei este mai redus decât cel de echilibru: a. creşte cantitatea produsă b. scade preţul c. creşte costurile de producţie d. scade cantitatea produsă

12. Dacă preţul creşte de la 50 la 100 u.m. iar cantitatea oferită creşte de la 400 la 600. Să se calculeze coeficientul de elasticităţii ofertei în funcţie de preţ. Răspuns: P0 = 50 u.m. Q0 = 400 P1 = 100 u.m. Q1 = 600

29

E0/p ‗ Q ‗ Q P 0 ‗ 600 – 400 50 ‗ 200 50 ‗ 1 ‗ 0,5 P P Q0 100 – 50 400 50 400 2

13. Dacă oferta unui bun are elasticitate unitară iar preţul bunului creşte cu 10%, cu căt se modifică cantitatea oferită? Răspuns: E0/p ‗ Q ‗ 1 Q ‗ 1 Q = 10 P 10 P cu 10

14. Curba unei oferte perfect elastice este: a. crescătoare b. verticală c. descrescătoare d. orizontală

15. Nu este factor care determină care influenţează elasticitatea ofertei: a. costul de producţie b. posibilităţile de stocare c. costul stocării d. durata de timp pe care vânzătorii o au la dispoziţie pentru a ajusta preţul e. gradul necesităţii în consum

16. Cantitatea oferită dintr-un bun scade dacă: a. se utilizează noi tehnologii de fabricaţie b. creşte cererea c. scade preţul d. creşte preţul

17. Un exemplu de bunuri complementare este: a. cafea cu ţigări b. oi şi lână c. lemn şi mobilă d. imprimanta şi tunerul 18. Într-o piaţă concurenţială, preţul de echilibru este determinat de: a. preţul maxim pe care orice consumator este dispus să-l plătească b. preţ minim pe care orice producător este dispus să îl accepte c. intersecţia cererii cu oferta d. preţul stabilit de cel mai mare producător

19. Dacă funcţia cererii este de forma: Qa = 270 – 8Pa Qa = 200 + 6Pa în acest caz să se determine preţul şi cantitatea de echilibru. Răspuns: 1. Qa = 270 – 8Pa ( cerere ) 270 – 8Pa = 200 + 6Pa 14Pa = 70 Pa ‗ 70 Qa = 200 + 6Pa ( ofertă ) 14

30

Pa = 5 2. Qa = 270 – 8 5 Qa = 230

20. Dacă cererea creşte mai încet dacât oferta, preţul de echilibru: a. creşte b. scade c. nu se modifică P O* Q ; P creşte A O1

P* P1 B C1

creşte C* 0 Q* Q1 Q

21. Cănd cererea creşte mai mult decăt oferta, preţul de echilibru: a. creşte b. scade c. nu se modifică C1

P C* O* Q ; P creşte O1

P1 B A P* creşte

0 Q* Q1 Q

22. Pe piaţa benzinei cererea şi oferta sunt: Q = 100 – 10P Q = 20 + 5P dacă statul impune un preţ de 5 u.m., pe piaţă apare: a. un surplus de 15 unităţi de Q b. un surplus de 5 unităţi de Q c. un deficit de 5 unităţi de Q Răspuns: Q = 100 – 10P ( cerere ) Q = 100 – 10 5 Q = 50 surplus de cerere Q = 20 + 5P ( ofertă ) Q = 20 + 5 5 Q = 45

23. În cazul bunurilor substituibile, coeficientul elasticităţii încrucişate a cererii este:

31

a. mai mare ca zero ,, 0 ’’ b. mai mic ca zero ,, 0 ’’ c. mai mare ca unu ,, 1 ’’ d. mai mic ca unu ,, 1 ’’

24. Fie funcţia cererii de forma: P = 15 – 2Q Pentru Q = 2 cererea este: a. elastică b. inelastică c. unitară Răspuns: P = 15 – 2Q P = 15 – 2 2 P = 15 – 4 P = 11 Q = 2 Ec/p ‗ Q P 0 ‗ Q p P 0 ‗ 1 11 ‗ 11 ‗ 2,75 1 cerere elastică P Q0 Q0 2 2 4

25. Fie funcţia de forma: 0,9 0,2

Q = A K L Randamentele de scară sunt:

a. crescătoareb. descrescătoarec. constante

Răspuns: 0,9 0,2

Q = A K L Q = 0,9 + 0,2 Q = 1,1 1 - randamente crescătoare

26. Costul total mediu este minim dacă: a. costul marginal – Cmg costul total mediu – Ctm b. costul marginal – Cmg costul total mediu – Ctm c. costul marginal – Cmg = costul total mediu – Ctm

27. Dacă costul marginal Cmg este mai mare decât costul total mediu Ctm, atunci costul total mediu este: a. crescător b. descrescător c. constant

28. Dacă costul marginal Cmg este mai mic decât costul variabil mediu Cvm, atunci: a. costul variabil mediu creşte b. costul variabil mediu scade c. costul variabil mediu este constant

29. Izocuanta ne arată:

32

a. ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care firma obţine un profit maxim b. ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care firma obţine un cost total mediu minim c. ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care firma obţine aceeaşi producţie 30. Se dau următoarele date: - Qo = 10 - în To, costurile fixe reprezintă 20% din costul total. - în T1, la o dublare a producţiei, costurile variabile au sporit cu 115% - costurile fixe au fost de 4 mld. lei Să se calculeze:

a. costurile variabileb. costurile totalec. costul marginal

Răspuns: Qo = 10 Cfo = 0,2Cto Q = 2Qo Cv = 1,15 Cf1 = 4 mld. Cv1 = ? ; Cmg = ? ; Ct1 = ? a. Cv Cfo = Cf1 = constant = 4 mld. Cto ‗ 4 mld. ‗ 20 mld. Cfo = 0,2Cto 0,2 Cvo = Cto – Cfo = 20 mld. – 4 mld. = 16 mld. Cv = 1,15 Cv = ICv – 1 1,15 + 1 = ICv ICv = 2,15 Cv 1 ‗ 2,15 Cvo Cv1 = 2,15 16 mld. = 34,4 mld. b. Ct Ct1 = Cv1 + Cf = 34,4 mld. + 4 mld. = 38,4 mld. c. Cmg Cmg ‗ Ct ‗ Cv ‗ 34,4 – 16 ‗ 8,4 ‗ 0,84 Q Q 20 – 10 10 Dacă Qo = 10 Q1 = 20 Microeconomia se ocupă cu studiul economiei la nivelul fiecărui agent economic şi la nivelul fiecărui consumator. Macroeconomia studiază economia la nivel de ansamblu ( venitul naţional, şomaj, inflaţie, creştere economică etc.) Economia pozitivă descrie ceea ce este în economie. Economia normativă ne arată ceea ce ar trebui să fie în economie. Exemple: 1. Afirmaţia ,, rata şomajului în anul 2002 a fost de 9% ’’ este o afirmaţie: a. pozitivă b. normativă c. implicită 2. Afirmaţia ,, rata şomajului ar trebui să scadă în România ’’ este: a. pozitivă

33

b. normativă c. implicită

Tipuri de economii

Economia naturală se bazează pe autoconsum ( consum ceea ce produc ) Economia planificată ( centralizată ) reprezintă acel tip de economie în care statul răspunde la următoarele întrebări: ce?, cum?, cât?, pentru cine se produce? Economia de piaţă reprezintă acel tip de economie în care agenţii economici privaţi răspund la următoarele întrebări: ce?, cum?, cât?, pentru cine se produce?

Trăsăturile economiei de piaţă- preţul se formează liber pe baza cererii şi a ofertei- relaţiile dintre agenţii economici sunt relaţii de concurenţă- implicarea statului este limitată- relaţiile în ecomonie dintre producători şi consumatori sunt realizate prin intermediul banilor

În economie putem întâlni două tipuri de fluxuri:- fluxuri reale ce se realizează prin intermediul bunurilor- fluxurile monetare ce se realizează prin intermediul banilor

Totalitatea fluxurilor reale şi monetare formează circuitul economic de ansamblu.

Concurenţa

A. Concurenţa perfectăB. Concurenţa imperfectă

- concurenţă monopolistă- monopol- oligopolul- olicopson- monopson

A. Concurenţa perfectă este acel tip de concurenţă care nu există în realitate, însă studierea ei ne ajută să înţelegem celelalte forme de concurenţă. A1. Trăsăturile concurenţei perfecte

a. atomicitatea cererii şi a ofertei – aceasta înseamnă că pe piaţă avem numeroşi producători şi numeroşi consumatori;

b. omogenitatea bunurilor – aceasta înseamnă că bunurile sunt identice; Notă: Din atomicitatea cererii şi a ofertei şi omogenitatea bunurilor (pct. a şi b), preţul se formează liber pe piaţă pe baza cererii şi a ofertei şi nu poate fi influienţat de nici un producător. Rezultă deci că preţul este constant.

c. transparenţa perfectă – aceasta înseamnă că între consumatori şi producători există o informaţie perfectă;

34

d. perfecta mobilitate a factorilor de producţie – aceasta înseamnă că factorii de producţie se vor deplasa uşor de la o firmă la alta sau dintr-o regiune în alta;

e. libera intrare sau libera ieşire de pe piaţă – oricare produs poate intra şi ieşi de pe piaţă când doreşte.

A2. Cererea pieţei şi cererea la nivelul unei firme P P O

A Vm = Vmg P* P*

C

0 Q* 0 Q Cererea la nivelul pieţei Cererea la nivelul firmei ,, X ’’

Din graficul de mai sus observăm că preţul se formează pe piaţă pe baza cererii şi a ofertei. Deoarece preţul nu poate fi influienţat de nici un produs şi în plus bunurile sunt identice, rezultă că firma X va practica preţul care se formează pe piaţă. Indiferent de cantitatea Q produsă, preţul rămâne acelaşi iar cererea este perfect elastică. Venitul mediu = Vm

Vm ‗ Vt Vm ‗ P Q ‗ P Q Q Vm = P = constant Vt = CA = P Q P = constant

CA = capacitatea afacerii Relaţia dintre Vm şi Vmg este aceeaşi ca relaţia dintre Wm şi Wmg (vezi legea randamentelor marginale descrescătoare) Vm = constant = Vmg Deoarece Vm = constant Vm = Vmg → Notă: a se vedea relaţia dintre Wm = Wmg

Vm = P în concurenţă perfectă

A3. Concurenţa perfectă pe termen scurt. Pe termen scurt, profitul este maxim dacă prima derivată a profitului este 0 iar a doua este negativă. Π′ = 0 Πmax Π′′ 0

35

Vm = Vmg = P

Π = Vt – Ct

Π ′Q = 0 Vt ′Q Ct ′Q = 0 Vmg ‗ Vt Vt ′Q Q Vmg Cmg = 0 Vmg = Cmg Cmg ‗ Ct Ct ′Q Q

Π ′′Q 0 Vmg ′Q – Cmg ′Q 0 Cmg ′Q 0 Cmg ↑ Vmg – Cmg = 0 Π ′ Vmg = P = constant

În concluzie, profitul este maxim pe termen scurt dacă Vmg = Cmg iar Cmg este crescător ↑ ts → termen scurt Vmg = Cmg ts : Vmg = Vm = P

Aplicaţii:1. Fie Ct = 4Q² + 4Q + 2Q

P = 36 să se calculeze producţia pentru care profitul este maxim.

Răspuns: ts : Cmg = P Cmg = Ct ′Q = 8Q + 4 8Q + 4 = 36 8Q = 32 Q = 32/8 Q = 4 P = 36

2. Dacă costul total Ct = 10Q + 2Q + 5, iar P = 12, să se calculeze producţia pentru care profitul este maxim.

Răspuns: Cmg = P 20Q + 2 = 12 20Q = 10 Q = 10/20 Q = 0,5 Cmg = Ct ′Q = 20Q + 2 A4. Concurenţa perfectă pe termen lung. Deoarece pe piaţă firmele obţin profit pe termen scurt ts rezultă că pe piaţă vor dori să intre şi alte firme, oferta o să crească. Oferta o să crească până când preţul este egal cu costul total mediu rezultând că profitul este egal cu zero. Preţul = Ctm Profitul = 0

P P O

O′ Cmg P* P* O′′ A1 Ctm1 P1 P1 Ctm2

36

Vmg = Cmg = P = Vm

P2 P2 A2

C 0 Q* Q1 Q2 Q 0 Q Piaţa Firma ,, X ’’

mA p = Ctm π = 0

Pe TL Vmg = Cmg = Vm = P = Ctm

Pe tl

B. Concurenţa imperfectă

B1. Concurenţa monopolistă se caracterizează prin: a. atomicitatea cererii şi a ofertei (numeroşi consumatori şi numeroşi producători)b. bunurile sunt puţin diferenţiatec. există o bună informare între consumatori şi producătorid. există o bună libertate de intrare şi de ieşire de pe piaţăe. factorii de producţie sunt mobili

B2. Monopolul se caracterizează prin:a. atomicitatea cereriib. un singur produsc. bunul nu poate fi substituit

În realitate, există foarte puţine firme care deţin monopolul total asupra producţiei unui bun. În schimb, există firme care au putere de monopol, adică controlează o mare parte din piaţa unui produs. Cauze care duc la formarea monopolului:

a. atunci când statul le facilitează numai pe anumite firmeb. atunci când o firmă deţine o anumită tehnologie de producţie care nu este deţinută

de celelalte firme şi care îi facilitează obţinerea unui anumit produs. c. atunci când costul de intrare pe piaţă este foarte ridicat (metrou; C.F.R.). În acest caz putem vorbi de monopol natural. Profitul este maxim în cazul monopolului Vmg = Cmg

Aplicaţii:1. Fie funcţia cererii de forma:

Q = 2.200 – 20P iarCt = 0,5Q² + 5.000Să se determine nivelul producţiei şi preţul de vânzare pentru care firma A aflată în

situaţia de monopol îşi maximizează profitul. Răspuns: Q = 2.200 – 20P Ct = 0,5Q² + 5.000 Πmax Vmg = Cmg Cmg = Ct ′Q = 0,5 2Q = Q

37

π = 0

Vmg = Vt ′ Q 20P = 2.200 – Q P ‗ 2.200 – Q ‗ 110 1 Q Vt = P Q 20 20

Vt = P Q = ( 110 1 Q ) Q = 110Q 1 Q² Vmg = Vt ′Q = 110 1 2Q = 110 – Q 2 2 2 Vmg = Cmg 110 – Q = Q 110 = 2Q Q = 55 P ‗ 2.200 – Q ‗ 110 1 Q ‗ 110 1 55 = 110 – 2,75 = 107,25 20 20 20

B3. Oligopolul se caracterizează prin:a. atomicitatea cererii (numeroşi consumatori)b. câţiva producătoric. bunurile pot fi fie identice (ex. petrolul), fie diferenţiate (ex. automobilele)

În oligopol fiecare firmă urmăreşte în general ce face cealaltă firmă. Rezultă că firmele au un comportament strategic.

B4. Monopsonul înseamnă un singur cumpărător şi numeroşi vânzători.

B5. Oligopsonul înseamnă câţiva consumatori şi numeroşi producători.

În Oligopol firmele pot coopera între ele şi pot da naştere la carteluri. Ele apar atuni când mai multe firme care produc aceste bunuri se înţeleg cu privire la preţ şi la cantitate. În cartel firmele îşi păstrează autonomia. În Trust avem mai multe firme care produc bunuri diferite şi care se găsesc sub aceeaşi conducere.

Aplicaţii: 1. Una din următoarele caracteristici nu aparţine concurenţei perfecte: a. atomicitatea cererii şi a ofertei b. omogenitatea produselor c. transparenţa perfectă d. informaţie asimetrică

2. Piaţa de oligopol se deosebeşte de piaţa de oligopson prin: a. atomicitatea cererii b. existenţa câtorva cumpărători c. omogenitatea produselor d. existenţa unui singur vânzător e. existenţa unui vânzător şi unui cumpărător

3. Spre deosebire de monopol, monopsonul se caracterizează prin: a. atomicitatea cererii b. existenţa unui singur cumpărător c. existenţa unui singur vânzător d. omogenitatea bunurilor e. existenţa mai multor cumpărători

4. O firmă monopolistă îşi maximizează profitul atunci când: a. Ctm = Vmg

38

b. Cvm = Vmg c. Cmg = Vmg d. Ctm minim

5. Dacă Cmg = 3Q iar monopolistul se confruntă cu o cerere P = 20 – Q în scopul maximizării profitului, producţia este: a. 3 b. 4 c. 5 d. 10 Răspuns: Cmg = 3Q P = 20 – Q Q = 20 – P Cmg = Vmg Vmg ‗ Q ‗ Vt ′Q P Vmg = Vt ′Q = 20 – 2Q Vt = PQ = ( 20 – Q ) Q = 20Q – Q²

3Q = 20 – 2Q 5Q = 20 Q = 4

6. Oligopolul presupune: a. un număr mare de vânzători şi puţini cumpărători b. un număr mare de cumpărători şi un singur vânzător c. un număr mare de vânzători şi cumpărători d. un număr mare de cumpărători şi câţiva vânzători mari.

7. Piaţa caracterizată prin existenţa a numeroşi agenţi ai cererii şi numeroşi agenţi ai ofertei poate fi: a. de monopol b. monopolistă c. de oligopol d. oligopol bilateral

8. Trăsătura fundamentală din care concurenţa monopolistică se delimitează de concurenţa perfectă este: a. transparenţa informaţiei b. omogenitatea bunului c. intrarea liberă pe piaţă d. diferenţierea bunurilor e. atomicitatea 9. Dacă utilitatea marginală a unui bun este negativă, atunci utilitatea totală este: a. 0 b. negativă dar crescătoare c. crescătoare d. descrescătoare e. maximă

39

10. Când utilitatea marginală a bunului X este pozitivă, dar descrescătoare, utilitatea totală: a. creşte b. scade c. rămâne neschimbată d. este negativă

11. Prin consumul a şase unităţi succesive dintr-un bun, un consumator obţine următoarele utilităţi marginale: 30, 28, 22, 13, 2, -11. Utilitatea totală a primelor cinci unităţi consumate este: a. 95 b. 28 c. 84 d. 82 Răspuns: Ut = 30 + 28 + 22 + 13 + 2 = 95

12. Dacă Umg x > Umg y consumatorul realizează o creştere a utilităţii totale dacă: Px Py

a. consumă mai puţine unităţi din bunul Xb. consumă în cantităţi egale din bunul X şi Yc. consumă mai puţin din ambele bunurid. consumă mai mult din bunul X

Răspuns: Umg ‗ Ut x Ut x ‗ y > Px Ut x Py y

13. Dacă utilitatea marginală a bunului X Umg x = 10 – 2x iar Umg y = 5 – y iar Px = Py = 2 V = 14 să se calculeze cantităţile din X şi Y la echilibru: Răspuns: V = x Px + y Py 14 = x 2 + y 2 x ‗ 14 – 2y 2 10 2 14 – 2y Umg x ‗ Px ‗ 1 2 ‗ 1 Umg y Py 5 – y 10 – 14 + 2y ‗ 1 – 4 + 2y = 5 – y 3y = 9 y ‗ 9 ‗ 3 5 – y 3

x ‗ 14 – 6 ‗ 4 x = 4 şi y = 3 2

14. Principalii factori de producţie sunt:

40

a. capitalul fix, capitalul circulant, banii b. banii, munca, spiritul antreprenorial c. munca, pământul, capitalul

15. Care din expresiile de mai jos este utilizată pentru măsurarea productivităţii muncii a. K/L b. Q/L c. K/Q d. Q/K

16. Productivitatea marginală a unui factor de producţie exprimă: a. productivitatea obţinută prin utilizarea unui factor de producţie b. productivitatea medie a factorului dat c. suplimentul de producţie obţinut cu ultima unitate utilizată dintr-un factor de producţie când ceilalţi sunt constanţi d. raportul dintre producţie şi factorul de producţie consumat

17. Creşterea productivităţii muncii este: a. un factor extensiv de creştere economică b. un factor intensiv de creştere economică c. un factor secundar de creştere economică 18. O firmă are 125 de salariaţi şi o producţie de 2.500. Câţi salariaţi trebuie să mai angajeze firma pentru a-şi dubla producţia în condiţiile creşterii productivităţii mincii cu 25% Răspuns: Lo = 125 Qo = 2.500 Q1 = 2Qo %WL = 0,25 L = ? WLo ‗ Qo ‗ 2.500 ‗ 20 Lo 125 IWL = %WL + 1 = 1,25 W 1 ‗ 1,25 Wo WL1 = 20 1,25 = 20 125 ‗ 25 100 25 ‗ Q 1 ‗ 500 L1 ‗ 5.000 ‗ 200 L1 L1 25 L = L1 – Lo L = 200 – 125 = 75

19. Când productivitatea medie a muncii este egală cu cea marginală, cea medie este: a. creşte b. este egală cu zero c. minimă d. maximă

20. Funcţia de producţie exprimă legătura între: a. cantitatea şi calitatea factorilor de producţie folosiţi

41

b. factorii de producţie şi rezultatele obţinute c. cost şi profit 21. Dacă un producător trebuie să utilizeze cantităţi de 4 ori mai mari din toţi factorii de producţie pentru a mări producţie de 3 ori, atunci funcţia de producţie are: a. randamente descrescătoare de scară b. randamente crescătoare de scară c. randamente constante de scară

22. O creştere succesivă a bugetului generează: a. curba costului marginal b. dreapta expansiunii c. curba costului total mediu

23. Scumpirea în aceeaşi măsură a factorilor de producţie: a. este echivalentă cu reducerea bugetului b. este echivalentă cu rotaţia spre dreapta a dreptei bugetului c. este echivalentă cu rotaţia spre stânga a dreptei bugetului d. este echivalentă cu creşterea bugetului

24. Ieftenirea unui singur factor de producţie a. este echivalentă cu reducerea bugetului b. este echivalentă cu rotaţia spre dreapta a dreptei bugetului c. este echivalentă cu rotaţia spre stânga a dreptei bugetului d. este echivalentă cu creşterea bugetului

25. Scumpirea unui factor de producţie: a. este echivalentă cu reducerea bugetului b. este echivalentă cu rotaţia spre dreapta a dreptei bugetului c. este echivalentă cu rotaţia spre stânga a dreptei bugetului d. este echivalentă cu creşterea bugetului

26. Un producător produce 1.000 buc. dintr-un bun. Costul fix este de 20.000.000 iar costul variabil de 22.000.000. Preţul corespunzător pragului de rentabilitate este: a. 42.000 b. 20.000 c. 22.000 d. 4.200 Răspuns: Cf = 20.000.000 Cv = 22.000.000 Q = 1.000 π = 0 Vt = constant PQ = Ct Ct = Cv + Cf = 22.000.000 + 20.000.000 = 42.000.000 1.000 P = 42.000.000 P ‗ 42.000.000 ‗ 42.000 1.000

42

27. Se dau următoarele date: Ct1 = 2.000 Cto = 0,75 Ct1

Cvo = 3 Cf Să se calculeze: Cf = ? Cv1 = ? Răspuns: Cto = 0,75 2.000 = 1.500 1.500 = 3 Cf + Cf 1.500 = 4 Cf Cto = Cvo + Cf Cf ‗ 1.500 ‗ 375 4 Cv1 = 2.000 – 375 = 1.625

28. Se dau următoarele date: Q Cf Cv1 300 3002 300 4405 300 50010 300 560

Pentru Q = 5 costul total mediu este:a. 100b. 160c. 180d. 200e. 220

Răspuns: Ct = Cf + Cv ‗ 300 + 500 ‗ 800 ‗ 160 Ctm ‗ Ct 5 5 Q 29. În cazul în care costul total mediu este minim a. costul marginal este crescător b. costul marginal este descrescător c. costul marginal este mai mare decât costul total mediu

30. Dacă costul total Ct = 3 + 7Q. Să se calculeze costul fix Cf, costul variabil Cv, costul total marginal Ctm, costul marginal Cmg. Răspuns: Ct = 3 + 7Q Cf = ? Cv = ? Cmg = ? Din formula Ct = Cf + Cv se observă că: Cf = 3 Cv = 7Q Ctm ‗ Ct ‗ 3 + 7Q Q Q

43

Cmg ‗ Ct sau Q Cmg = Ct ′Q = 7

31. Dacă preţul de vânzare estimat al unei firme este 25, iar costul final Cf este 10.000, iar Cvm este 5. Să se calculeze pragul de rentabilitate pentru acel bun. Răspuns: Vt = constant Ct = Cf + Cv = 10.000 + 5 Q 25Q = 10.000 + 5Q 20Q = 10.000 Vt = P Q Vt = 25 Q Q = 500

32. Pragul de rentabilitate reflectă situaţia în care: a. costurile de producţie nu sunt acoperite de încasările totale b. încasările totale depăşesc costurile totale c. profitul este nul

33. Când preţul bunurilor complementare în ofertă creşte, oferta poate să: a. crească b. scade c. să rămână constantă 34. Atunci când firmele aflate în condiţii de oligopol decid să coopereze, rezultatul este: a. o producţie mai mare, un preţ mai mic, un profit mai mic b. o producţie mai mică şi un preţ mai mare c. o producţie şi un preţ mai mare

35. Prin unirea succesivă a punctelor de optim, obţinem: a. calea de expansiune a firmei b. costul marginal c. costul total mediu 0,3 0,5

36. Fie funcţia de producţie Q = K L randamentele de scară sunt: a. crescătoare b. descrescătoare c. constante Răspuns: 0,3 0,5 Q = K L Q = 0,3 + 0,5 = 0,8 Q 1 – randamente descrescătoare

37. Dacă funcţia de producţie este de forma Q = L² + K², iar PL = PK = 5, iar Ct = 20. Să se calculeze cantitatea optimă de K şi de L utilizată şi să se stabilească natura randamentrlor de scară. Răspuns: Q = L² + K² RK = 5 Ct = 20 QK = ? QL = ? Wmg L ‗ P L

44

Wmg k Pk Ct = PL L + Pk k Wmg L ‗ Q ‗ Q ′L = 2L 2L ‗ 5 L = K L 2K 5 Wmg k ‗ Q ‗ Q ′ K = 2K 20 = 5L + 5K : 5 K

4 = L + K 4 = 2L L = 2 ; K = 2

45