Clasificarea metodele şi tehnicilor interactive de grup

1. Metode de predare-învăţare interactivă în grup:

Metoda predării/învăţării reciproce (Reciprocal teaching –

Palinscar);

Metoda Jigsaw (Mozaicul);

Citirea cuprinzătoare;

Cascada (Cascade);

STAD (Student Teams Achievement Division) – Metoda învăţării

pe grupe mici;

TGT (Teams/Games/Tournaments) – Metoda turnirurilor între

echipe;

Metoda schimbării perechii (Share-Pair Circles);

Metoda piramidei;

Învăţarea dramatizată

2. Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de

verificare:

Harta cognitivă sau harta conceptuală (Cognitive map,

Conceptual map);

Matricele;

Lanţurile cognitive;

Fishbone maps (scheletul de peşte);

Diagrama cauzelor şi a efectului;

Pânza de păianjăn ( Spider map – Webs);

Tehnica florii de nufăr (Lotus Blossom Technique);

Metoda R.A.I. ;

Cartonaşele luminoase

3. Metode de rezolvare de probleme prin stimularea

creativităţii:

Brainstorming;

Starbursting (Explozia stelară);

Metoda Pălăriilor gânditoare (Thinking hats – Edward de Bono);

Caruselul;

Multi-voting;

Masa rotundă;

Interviul de grup;

Studiul de caz;

Incidentul critic;

Phillips 6/6;

Tehnica 6/3/5;

Controversa creativă;

Fishbowl (tehnica acvariului);

Tehnica focus grup;

Patru colţuri (Four corners);

Metoda Frisco;

Sinectica;

Buzz-groups;

Metoda Delphi

4. Metode de cercetare în grup:

Tema sau proiectul de cercetare în grup;

Experimentul pe echipe;

Portofoliul de grup;

VII.2.2. METODE ŞI TEHNICI INTERACTIVE CE POT FI UTILIZATE ÎN

ABORDAREA TEXTULUI EPIC ( CU APLICAŢII PE TEXTELE LUI I.L. CARAGIALE.

1. Ciorchinele

,,Ciorchinele” este o tehnică eficientă de predare şi învăţare care încurajează

elevii să gândească liber şi deschis. Metoda este un "brainstorming" necesar, prin

care se stimulează evidenţierea legăturilor dintre idei; o modalitate de a construi

sau realiza asociaţii noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor.

"Ciorchinele" este o tehnică de căutare a căilor de acces spre propriile

cunoştinţe, evidenţiind modul de a înţelege o anumită temă, un anumit conţinut.

Etapele realizării "ciorchinelui":

1. Se scrie un cuvânt (tema) sau o propoziţie-nucleu în mijlocul tablei.

2. Se cere elevilor să noteze toate cuvintele (ideile) sau sintagmele care le vin în

minte în legatură cu tema pusă în discuţie.

3. Se trasează între acestea şi cuvîntul / propoziţia-nucleu pentru a evidenţia

conexiunile

4. Ideile şi cuvintele aflate în legatură cu tema propusă vor fi dispuse astfel încât

să se realizeze o structură în formă de ciorchine

Reguli pentru utilizarea acestei tehnici:

- Scrieţi tot ceea consideraţi necesar legat de tema respectivă.

- Nu judecaţi ideile expuse, doar luaţi act de acestea.

- Nu vă opriti până nu epuizaţi toate ideile pe care le aveţi legate de tema dată.

- Dintr-o idee dată pot aparea alte idei, astfel puteţi construi "sateliţi" ai ideii

respective.

- Lăsaţi să apară cât mai multe şi mai variate legături între idei. Nu limitaţi

numărul de idei, nici fluxul de legături dintre ele.

Avantajele acestei tehnici de învăţare:

- Prin această tehnică se fixează mai bine ideile şi se structurează informaţiile,

facilitându-se reţinerea şi înţelegerea acestora.

- Tehnica "ciorchinelui" poate fi aplicată atat individual (chiar şi la evaluare), cât

şi la nivelul întregii clase pentru sistematizarea şi consolidarea cunoştinţelor.

- In etapa de reflecţie elevii pot fi ghidaţi prin intermediul unor întrebari, în

gruparea informaţiilor în funcţie de anumite criterii.

Această tehnică este foarte flexibilă şi poate fi utilizată atât individual

cât şi ca activitate de grup. Atunci când se aplică individual, tema discutată

Cuvântul-cheie

trebuie să fie familiară elevilor care nu mai pot culege informaţii de la colegi.

În acest caz, utilizarea acestei tehnici poate reprezenta o pauză în

brainstormig-ul de grup, dând posibilitatea elevilor să gândească în mod

independent. Când este folosită în grup, elevii pot afla ideile altora şi

cunoştinţele se îmbogăţesc. Se poate folosi tehnica în faza de fixare-

consolidare a cunoştinţelor sub denumirea de „ciorchine revizuit”, elevii fiind

dirijaţi, cu ajutorul unor întrebări, în gruparea informaţiilor în funcţie de

anumite criterii. Astfel se fixează mai bine ideile şi se structurează facilitându-

se reţinerea şi înţelegerea lor. Adesea poate rezulta un „ciorchine cu mai

mulţi sateliţi”.

Folosirea aceste metode asigură condiţii optime elevilor să se afirme

atât individual cât şi în echipă, să beneficieze de avantajele învăţării

individuale, cât şi de cele ale învăţării prin cooperare. Stimulează participarea

activă a elevilor la propria lor formare şi îi încurajează să gândească liber şi

deschis

2. Mozaicul (Jigsaw sau “metoda grupurilor interdependente”)

Este o strategie bazată pe învăţarea în echipă. Fiecare elev are o sarcină

de studiu în care trebuie să devină expert. El are în acelaşi timp şi

responsabilitatea transmiterii informaţiilor asimilate, celorlalţi colegi (metoda se

bazează pe distribuirea sarcinilor de învăţare unor grupuri de elevi astfel ca, în

urma colaborării, fiecare elev să aibă întreaga schemă de învăţare; învăţarea

diferenţiată se bazează pe ideea că unii elevi pot cunoaşte mai bine anumite

aspecte ale conţinutului, dar toţi elevii vor avea aceleaşi cunoştinţe generale

despre subiect).

Elevii se împart pe grupe, după un algoritm specific: grupele iniţiale sunt

formate din patru elevi, fiecărui elev revenindu-i un număr de la 1 la 4. Textul ce

urmează a fi studiat se împarte în patru părţi de dimensiuni şi grade de

dificultate similare. Urmează reaşezarea elevilor în sală: toţi elevii cu numărul 1

vor forma un grup de experţi, acelaşi lucru se întâmplă cu celelalte numere,

obţinându-se astfel patru grupuri de experţi.

Elevii din grupurile de experţi au sarcina de a învăţa cât mai bine partea

din materialul de studiu care le-a fost atribuită pentru a o preda colegilor din

grupurile iniţiale. Pentru aceasta elevii vor discuta problemele şi informaţiile cele

mai importante şi se vor gândi la o modalitate de a le prezenta, de a preda

partea pregătită de ei colegilor din grupul iniţial. Profesorul poate interveni ca

moderator şi facilitator, oferind consultanţă elevilor când aceştia ajung în impas.

După îndeplinirea sarcinilor de lucru din fiecare grup de experţi, elevii specializaţi

fiecare într-o anumită parte a lecţiei revin în grupurile iniţiale şi predau colegilor

partea pregătită cu ceilalţi experţi. În fiecare grup vor fi astfel patru elevi

specializaţi într-o parte diferită a lecţiei şi fiecare din aceştia va preda partea lui.

Astfel, fiecărui elev îi revine responsabilitatea predării şi învăţării de la colegi.

Este foarte important ca evaluarea să se facă din întregul cunoştinţelor,

acoperind toate părţile lecţiei (nu doar aspectele în care elevii s-au specializat).

Astfel toţi elevii vor fi stimulaţi să înveţe toate părţile lecţiei predate de colegii

lor.

O altă variantă a metodelor de tip Mozaic constă în împărţirea tematică a

aceluiaşi text. Fiecărui grup de experţi i se dau 2-3 întrebări la care să răspundă.

Partea pregătită şi predată de experţi va reprezenta o focalizare asupra unor

aspecte sau probleme specifice aceluiaşi material de studiu. În grupurile iniţiale

fiecare elev va citi tot textul, iar aoi se va face regruparea în grupurile de experţi,

ceilalţi paşi fiind similari cu cei ai mozaicului descris anterior. Important este

modul de formulare a celor trei întrebări. Se recomandă ca ele să corespundă

unor niveluri diferite ale taxonomiei lui Bloom. De exemplu: prima întrebare

poate să vizeze nivelul factual, cerând răspunsuri exacte cu privire la date

colectate din text. A doua întrebare poate viza nivelul analizei şi sintezei, oferind

soluţii originale la o problemă, iar ultima întrebare poate viza nivelul de

evaluare, stimulând luarea unei atitudini, examinarea conţinutului respectiv din

prisma propriei experienţe de viaţă.

După rezolvarea sarcinilor de lucru, elevii se întorc la grupurile iniţiale

pentru a preda celorlalţi colegi ceea ce au învăţat. Este foarte important ca

fiecare individ din grup să stăpânească conţinutul tuturor secţiunilor lecţiei

(astfel încât la finalul orei toţi elevii să aibă interpretarea globală a textului).

Elevii îşi notează, pot pune întrebări expertului sau grupului de experţi. În

final, profesorul cere elevilor să prezinte oral, în ordinea iniţială, fiecare parte

a lecţiei, tema trecându-se în revistă în unitatea ei logică. Pentru feedback-ul

activităţii, profesorul poate aplica un test sau poate adresa întrebări pentru a

verifica gradul de înţelegere a noului conţinut.

În timpul învăţării, profesorul monitorizează predarea pentru a fi sigur

că informaţia se transmite corect, stimulează cooperarea, asigură implicarea

tuturor membrilor.

Metoda poate fi folosită în etapa de realizare a sensului şi are

următoarele avantaje:

- are caracter formativ;

- stimulează încrederea în sine a participanţilor;

- dezvoltă abilităţi de comunicare şi relaţionare în cadrul grupului;

- dezvoltă gândirea logică, critică şi independentă;

- dezvoltă răspunderea individuală şi de grup

3. Cadranele

Metoda Cadranelor, metodă a gândirii critice, este o modalitate de rezumare

şi sintetizare a unui conţinut informaţional solicitând participarea şi implicarea

elevilor în înţelegerea lui adecvată. Metoda poate fi folosită cu succes la

evaluarea unei unităţi de conţinut, dar şi în vederea consolidării, făcându-se apel

la cunoştinţele dobândite de elevi.

Avantajele metodei:

- Conştientizează elevul asupra propriului nivel al cunoştinţelor;

- Stimulează atenţia şi gândirea; 

- Lucrul individual, în echipe sau participarea întregii clase la realizarea

“cadranului” este o provocare şi determină o întrecere în a demonstra

asimilarea corectă şi completă a cunoştinţelor noi, conexiuni legate de

termenul propus. 

- Caută căi de acces spre propriile cunoştinţe, credinţe şi convingeri

Modalitatea de realizare 

- Pe mijlocul tablei se trasează două axe principale perpendiculare (una

orizontală şi alta verticală) în urma căreia apar “patru cadrane”; 

- Elevii vor fi grupaţi în patru echipe la mesele de lucru (Aactivitatea se poate

desfăşura pe grupe sau ca activitate independentă); fiecare grup va avea o foaie

pe care va construi propriul “cadran”. Participarea la completarea foii comune va

fi dirijată de profesor, care trebuie să încurajeze activizarea tuturor elevilor din

grupurile constituite; 

- Elevii audiază o prelegere, o povestire, sau citesc un text; 

- Sunt invitaţi să noteze informaţiile în fiecare cadran, după exemplul: 

CADRANUL I: sunetele auzite în prezentare sau desprinse din ideile textului; 

CADRANUL AL II-LEA: sentimentele pe care le-a trezit conţinutul textului; 

CADRANUL AL III-LEA: stabilirea unor legături între conţinutul textului, pe de o

parte, şi cunoştinţele şi experienţa lor de viaţă, pe de altă parte; 

CADRANUL AL IV-LEA: mesajul textului (“morala”sau ”învăţătura” ce se desprinde

din conţinutul de idei prezentat).

  Profesorul monitorizează permanent activitatea fiecărei grupe, îi îndrumă

şi îi consiliază pe elevi pentru a se asigura că informaţiile vehiculate sunt corecte.

Din fiecare grupă se va alege un expert / raportor care va citi şi va nota pe

tablă (în cadranul corespunzător) planul alcătuit în activitatea de grup. Profesorul

completează şi corectează, după caz, răspunsurile elevilor. Elevii din celelalte

grupe vor nota în caiete răspunsurile date de colegii lor.

 

4. Cubul

Este o strategie de predare utilizată pentru studierea unei teme, a unui

subiect, a unei situaţii,  din mai multe perspective. 

Metoda poate fi folosită în orice moment al lecţiei şi oferă elevilor posibilitatea

de a-şi dezvolta competenţele necesare unor abordări complexe.

Modalitatea de realizare:

- Se realizează în cub ale cărui feţe pot fi acoperite cu hârtie de culori

diferite; 

- Pe fiecare faţă a cubului se scrie câte una dintre următoarele instrucţiuni:

DESCRIE, COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ. 

Este recomandabil ca feţele cubului să fie parcurse în ordinea prezentată,

urmând paşii de la simplu la complex.

- Elevii vor fi grupaţi în şase echipe (câte una pentru fiecare faţă a cubului)

la mesele de lucru; 

- Participarea la completarea fişei comune va fi dirijată de profesor, care

trebuie să încurajeze participarea tuturor elevilor din grupurile constituite; 

- La finalul exerciţiului se va comenta şi se va completa întreaga structură

cu explicaţiile de rigoare

- Forma finală a conţinuturilor realizate de fiecare grupă este împărtăşită

întregii clase

Avantajele metodei:

- Lucrul individual, în echipe, sau participarea întregii clase la realizarea

cerinţelor “cubului” este o provocare ce determină o întrecere în a

demonstra asimilarea corectă şi completă a cunoştinţelor;

- Sporeşte eficienţa învăţării (elevii învaţă unii de la alţii);

- Stimulează gândirea logică.

Exemplu:

 Se împarte clasa în 6 grupuri şi se atribuie rolurile membrilor în fiecare grup:

1. Cititorul – rostogoleşte cubul şi anunţă grupului cerinţa înscrisă pe

faţa de deasupra;

2. Ascultătorul activ – repetă sarcina, o reformulează pentru a fi

înţeleasă de fiecare membru, adresează întrebări profesorului;

3. Interogatorul – solicită idei legate de modul de rezolvare a sarcinii de

la membrii grupului

4. Rezumatorul – va fi raportorul grupului, va trage concluziile, le va nota

şi le va comunica întregii clase

 

Elevii discută şi colaborează pentru rezolvarea sarcinilor de lucru, iar la

terminarea activităţii în echipe, raportorul fiecărei grupe va comunica ideile

întregii clase. Elevii celorlalte grupe ascultă, pun întrebări, solicită lămuriri.

5. Tehnici de organizare grafică

Aceste tehnici facilitează esenţializarea unui material informativ prin

schematizarea ideilor. Această metodă ajută elevii să facă corelaţii între ceea ce

ştiu şi ceea ce urmează să înveţe sau ce vor trebui să răspundă. De asemenea,

profesorii sunt ajutaţi să stabilească obiectivele lecţiei, să conştientizeze mai bine

ceea ce vor preda sau evalua.  Organizatorul grafic se poate utiliza pentru

prezentarea structurată a informaţiei în mai multe moduri: comparativ,

descriptiv, secvenţial, de tipul cauză-efect, problematizat etc

            Există mai multe tehnici de organizare grafică: tabelul consecinţelor,

tabelul comparativ, tabelul conceptelor, diagrama Venn, diagrama cauzelor şi a

efectului ( fishbone map – scheletul de peşte ), diagrama Spider Map ( pânza de

paianjen ), hexagonul, ciorchinele, tabelul „T”, lanţul evenimentelor, harta

evenimentului, network tree etc.

În abordarea / receptarea textului liric se pot folosi, dintre cele enumerate,

diagrama Venn, tabelul comparativ, tabelul conceptelor, ciorchinele (descris

anterior).

Diagrama Venn

Diagrama Venn o metodă grafică folosită pentru a compara procese,

evenimente, noţiuni istorice, personalităţi. Diagrama este formată   din două

cercuri care se suprapun parţial, fiind folosită pentru a arăta asemănările şi

diferenţele dintre două idei sau concepte, între două texte, două teme etc. În

zona care se suprapune se notează asemănările. Elevii pot lucra individual, în

pereche sau în echipă ( învaţă prin colaborare ).

Metoda se foloseşte, mai ales, în etapa de reflecţie pentru evaluarea unei

unităţi de învăţare.

a) După ce fiecare grupă a rezolvat sarcina de lucru se trece la însumarea

diagramelor rezultate , notând pe tablă, în ordine, rezultatele activităţii pe

grupe.

b) La finalul orei toţi elevii vor avea o reprezentare clară şi sistematică a

viziunii despre lume exprimate în textele date a celor doi scriitori, cu

distincţia clară a elementelor care îi apropie şi a celor care le sunt specifice.

Tabelul comparativ

Este o tehnică ce poate fi utilizată pentru a realiza o paralelă literară,

prezentând într-o formă structurată şi sistematizată aspectele comune / diferite

în tratarea unei teme, în exprimarea viziunii despre lume etc. în două (sau mai

multe) texte literare.

Tabelul comparativ completat în urma activităţii din clasă va servi drept

instrument pentru redactarea eseului. Activitatea se poate desfăşura frontal

(în acest caz profesorul trebuind să fie atent să mobilizeze şi să-i stimuleze pe

toţi elevii să participe la discuţii) sau pe grupe. Pentru tema dată e necesară

împărţirea clasei în 7 grupe de studiu, fiecare dintre ele primind ca sarcină să

analizeze câte un reper din cele indicate în cerinţă. La final se însumează în

tabel rezultatele gasite de fiecare echipă în parte şi se completează cu

observaţii ale colegilor din celelalte grupe de studiu.

6. Tehnica Lotus (Floarea de nufăr)

Este o tehnică ce presupune deducerea de conexiuni între idie, concepte, pornind

de la o temă centrală. Problema sau tema centrală determină 8 idei secundare

cate se construiesc în jurul celei principale asemenea petalelor florii de nufăr

Etapele activităţii:

a) Se stabileşte şi se anunţă tema centrală

b) Se constituie un grup central format din 8 elevi din clasă. Aceştia vor fi cei

care vor stabili cele 8 idei secundare generate de tema centrală

c) Constituirea grupelor secundare după punctarea celor 8 idei în diagramă,

fiecare membru din grupul central îşi alcătuieşte un grup de lucru din elevii

clasei. Un elev aparţine unui singur grup. Se constituie astfel 8 grupuri

care vor aborda tema propusă de cel care a construit grupul.

d) Etapa muncii în grup: fiecare grup secundar lucrează la elaborarea a 8 idei

legate de tema dată. Toţi membrii trebuie să-şi aducă contribuţia. La

nivelul grupului se pot stabili rolurile de: lider (coordonează activitatea în

cadrul grupului), secretar (are rolul de a consemna datele), raportor

(comunică rezultatele)

e) Comunicarea ideilor. Au loc discuţii, completări, comentarii

f) Aprecieri privind munca în grup, modul de organizare a muncii de către

lider şi valoarea ideilor emise

7. Cvintetul   

Cvintetele sunt instrumente rapide şi eficiente de reflecţie, sinteză şi

rezumare a conceptelor şi informaţiilor. Un cvintet este o poezie care necesită

sintetizarea informaţiei în exprimări concise care descriu sau exprimă reflecţii

asupra unui subiect. Se poate cere elevilor să lucreze individual sau în perechi la

elaborarea lor. Regulile pentru elaborarea unui cvintet sunt:

    - primul vers constă într-un singur cuvânt, care precizeaza subiectul (fiind, de

regulă, un substantiv);

    - al doilea vers este format din două cuvinte care descriu subiectul (de

obicei adjective);

    - al treilea vers este format din trei cuvinte care exprimă acţiuni (verbe, de

regulă, la gerunziu);

    - al patrulea vers este format din patru cuvinte care exprimă sentimente

faţă de subiect;

- ultimul vers este format dintr-un cuvânt care exprimă esenţa subiectului.

   

    Cvintetele pot servi ca instrument de sintetizare a unor informaţii

complexe, ca mijloc de evaluare a înţelegerii elevilor sau a creativităţii lor.

8. Turul galeriei

Este o metodă de învăţare prin colaborare care poate fi utilizată la finalul

unei activităţi care se bazează pe crearea unui produs.

Etapele activităţii:

a) Elevii lucrează în grupuri şi reprezintă munca lor pe o foaie format mare

sub forma unui afiş. Produsul poate fi o diagramă, o schemă, o

reprezentare simbolică (desen / caricatură), etapele esenţiale ale unei

activităţi surprinse în propoziţii scurte.

b) Elevii vor face o scurtă prezentare în faţa întregii clase a proiectului lor,

explicând semnificaţia afişului şi răspunzând la eventuale întrebări.

c) Elvii vor expune afişele pe pereţi, alegând locurile care li se par cele mai

favorabile. Lângă fiecare afiş se va lipi o foaie goală pe care se poate scrie

cu creioane colorate sau cu carioci.

d) Profesorul va cere grupurilor de elevi să se oprească în faţa fiecărui afiş,

să-l discute şi să noteze, pe foaia albă anexată, comentariile, sugestiile şi

întrebările lor. Această activitate poate fi comparată cu un tur al galeriei

de afişe.

e) În final elevii revin la produsele lor, le compară cu celelalte, citesc

comentariile făcute de colegii lor în foile anexate. Se poate continua cu un

răspuns al grupului la comentariile, sugestiile şi întrebările din anexe.

9. Cafeneaua literară

Este o metodă asemănătoare cu Mozaicul, dar diferă mai ales din punct de

vedere al scopului pentru care este concepută: mozaicul are ca scop de bază

divizarea sarcinilor şi predarea reciprocă, în timp ce cafeneaua păstrează

divizarea sarcinilor, urmărind realizarea unor produse printr-un schimb reciproc

de idei sau informaţii. Metoda este eficientă atunci când se doreşte ca fiecare

grupă să realizeze un produs care integrează ideile şi sugestiile colegilor lor.

Elevii clasei se împart în 3-4 grupe, având un număr egal de membri (cel

puţni 4 în fiecare grupă). Fiecare grupă primeşte anumite sarcini de realizat

(sarcinile pot fi aceleaşi sau diferite). De asemenea grupele pot primi şi fişe de

lucru care să conţină sarcinile de lucru.

În prima etapă fiecare grupă îşi realizează sarcinile primite de la profesor

sau din fişele de lucru. După terminarea sarcinilor (care se pot concretiza într-un

afiş conţinând ideile principale), grupele îşi deleagă fiecare câte un reprezentant

(denumit vizitator) pentru a se deplasa la mesele celorlalte grupe. Membrii

rămaşi (gazdele) prezintă ,,vizitatorilor” produsul pe care l-au realizat.

După acest moment, vizitatorii revin în grupele lor şi, în funcţie de

informaţiile preluate / primite de la colegii din celelalte grupe, îşi perfecţionează

şi îşi dezvoltă materialul. În final fiecare grupă îşi prezintă produsul sau acestea

pot fi afişate, utilizându-se metoda Turul galeriei.

10. Metoda 6-3-5

Este bazată pe un concept de brainstorming şi presupune rezolvarea de

probleme prin stimularea creativităţii. Tehnica implică grupuri formate din câte 6

elevi, supravegheaţi de un moderator (profesorul). Fiecare participant se

gândeşte la 3 idei în 5 minute. Participanţii sunt încurajaţi să se ancoreze (inspire

din) de ideile exprimate de colegii lor, ceea ce stimulează creativitatea. După 6

reprize (în 30 de minute) fiecare grup a găsit în total 108 idei.

11. Studiul de caz

Studiul de caz reprezintă o metodă de confruntare directă a participanţilor

cu o situaţie reală, autentică, luată drept exemplu tipic, reprezentativ pentru un

set de situaţii şi evenimente problematice.

Scopurile acestei metode interactive, valoroasă din punct de vedere

euristic şi aplicativ constau în:

− realizarea contactului participanţilor cu realităţile complexe, autentice dintr-un

domeniu dat, cu scopul familiarizării acestora cu aspectele posibile şi pentru a le

dezvolta capacităţile decizionale, operative, optime şi abilităţile de a soluţiona

eventualele probleme;

− verificarea gradului de operaţionalitate a cunoştinţelor însuşite, a priceperilor şi

deprinderilor, a comportamentelor, în situaţii limită;

− sistematizarea şi consolidarea cunoştinţelor, autoevaluarea din partea fiecărui

participant în parte, a gradului de aplicabilitate a acestora în situaţiile create;

− educarea personalităţii, a atitudinilor faţă de ceilalţi participanţi şi faţă de cazul

respectiv, tratarea cu maturiate a situaţiilor;

− exersarea capacităţilor organizatorice, de conducere, de evaluare şi decizie

asemeni unei situaţii reale;