UNIVERSITATEA ,,VALAHIA” DIN TÂRGOVIŞTEFACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂDE GESTIUNE

METODA TARGET COSTING ŞI POSIBILITĂŢI DE APLICARE A EI

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:Lect. Univ. Dr. MANEA MARINELA

ABSOLVENT:MIHĂLCIOIU ANDREEA-GEORGIANA

CUPRINS

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND METODA TARGET – COSTING………...3

1.1. Contextul apariţiei metodei target – costing……………………………….......3

1.2. Caracteristicile metodei target – costing……………………………………….3

1.3. Principiile metodei target – costing…………………………………………….4

1.4. Obiectivul metodei target – costing…………………………………………….5

1.5. Conceptul ,,cost obiectiv’’; conceptul ,,cost estimat’’………………………...6

1.6. Stabilirea costului ţintă………………………………………………………….7

1.7. Etapele metodei target – costing………………………………………………..8

CAPITOLUL II

ASPECTE PRACTICE PRIVIND METODA TARGET – COSTING…………11

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………14

2

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND

METODA TARGET COSTING

Metoda Target Costing (sau metoda costurilor ţintă) a fost

dezvoltată în Japonia în industria de automobile în anii 1980. Ea se

bazează pe ideea că preţul de vânzare al unui produs este fixat de piaţă.

Preţul nu depinde deci de cost. Din contră, costul produsului trebuie să fie

adaptat preţului de piată.

Această metodă este în concordanţă cu întocmirea bugetelor şi

previziunilor pentru o perioadă mai mare de timp. Practic, se pleacă de la

ideea că pe întreaga durată de viaţă a produsului sunt generate costuri şi

rezultate.

Metoda target – costing este o metodă care face legatura între firmă

sau întreprindere, piaţă şi implicit concurenţă şi strategia pe termen lung a

firmei, strategie la care contribuie într-un fel sau altul fiecare produs

(influenţe generate pe întreaga durată de viaţă a produsului).

Metoda target-costing este nu numai o metodă de calcul a

costurilor, dar şi o metodă de gestiune modernă care utilizează tehnici

evaluate cu privire la studierea pieţei, analiza valorii, reducerea

diversităţii, tehnologia de fabricaţie, parteneriat cu furnizorii.

Trăsaturi definitorii pentru target – costing sunt :

a) target – costing este un concept unitar şi închis al

managementului costurilor orientat pe produs;

b) analiza funcţională a costurilor (cât costă valoarea produsului

pentru a acoperi cât mai multe funcţii) până la analiza de substituţie (ce

3

produs poate să facă acelaşi lucru dar cu costuri mai reduse sau cu o bună

asigurare a funcţiilor);

c) orientarea produsului spre cerinţele clienţilor, clientul aşteaptă

un anumit raport între preţul şi capacitatea funcţională a produsului, iar

întreprinderea producătoare trebuie să se orienteze către cerinţe. Deci,

pentru ca întreprinderea să-şi vândă viitorul produs, dar în acelaşi timp să

poată obţine un anumit profit, este necesar din punct de vedere strategic

un proces de analiză sau inginerie a valorii în faza de definire a

produsului pe traseul preţ – profit – cost.

d) Asigurarea capacităţii concurenţiale în locul unor economisiri

rapide. Managementul strategic al costurilor trebuie să aibă ca obiectiv

capacitatea concurenţială şi nu efectul de economisire imediată.

Întreprinderea nu trebuie să-şi pună problema simplei economisiri,

dimpotrivă obţinerea unui avantaj al costurilor faţă de concurenţă.

e) Framantarea costurilor într-o fază timpurie a procesului de

naştere a produsului.

Procesând astfel, sunt identificate şi rezolvate probleme şi

interese deosebite, conflictele posibile între obiectivele urmărite sunt

descoperite din timp, iar pe această cale se evită costuri ulterioare de

modificare sau întarzieri în promovarea produsului pe piaţă.

Principii ale metodei target - costing :

1. Analiza se face pe întreaga durată de viaţă a produsului, pentru

că este demonstrat că circa 80% din costurile unui produs sunt angajate

înca din faza de concepţie a produsului.

2. Rezultatul este urmărit tot pe întreaga durată de viaţă a

produsului pentru că, de regulă, în primii ani de viaţă a produsului (la

lansare) sunt generate costuri mai mari şi , implicit, rezultate mai mici sau

chiar negative. Totuşi trebuie să existe capacitatea de a finanţa pierderile.

4

3. Costul produsului stabilit ca un cost ţintă se calculează, se

determină pornind de la preţul pieţei spre întreprindere, luând în

considerare şi o marjă de profit dorită sau acceptată.

Costul ţintă = Preţul pieţei – Marja de profit

Preţul pieţei este impus de piaţă, deci nu poate fi modificat pentru

că este dat de concurenţă.

Marja de profit este de regulă o marjă medie a sectorului respectiv

de activitate. Marja poate fi diminuată dar are implicaţii în strategia şi

dezvoltarea ulterioară a firmei.

4. Cu toate acestea, pentru obţinerea unui produs, firma

înregistrează anumite costuri potrivit metodelor tradiţionale, respectiv se

va proceda la însumarea elementelor de cost ( materii prime, salarii, etc.)

pe articole de calculaţie, obţinând astfel un cost estimat.

Obiectivul target – constingului

Obiectivul target – costingului a fost formulat astfel :

„îmbunătăţirea situaţiei rezultatelor legate de produs printr-o reducere a

costurilor standard în direcţia unor costuri scop conforme cu situaţia

concurenţială”.

Teoretic, obiectivul target – costingului se fundamentează pe

şase principii, dupa cum urmează :

1) costurile viitoarelor produse se evaluează din producţia de serie

ulterioară a veniturilor prognozate de marketing;

2) costurile ţintă necesare, bazate pe formula costurilor complete, sunt

evaluate prin decuparea din preţul de vânzare a unei marje dorite a

profitului cu luarea în considerare a unei cote de risc;

5

3) costurile de ansamblu se determină prin diferenţă, preţul de vânzare –

marja dorită + cota de risc, se repartizează pe diferitele componente

ale produselor corespunzatoare valorii funcţiilor faţă de clienti ;

4) costurile componentelor produsului servesc sarcina pentru întregul

lanţ de creare a valorii, pornind de la cercetare – dezvoltare şi

continuând cu aprovizionarea, producţia şi desfacerea ;

5) prin analiza diferenţelor dintre costurile ţintă şi costurile standard şi

prin bankhmarking se identifică, la nivelul componentelor produsului,

potenţialul de optimizare ;

6) lanţul de creare a valorii trebuie să asigure prin intermediul unor

planuri de desfacere pe produs, condiţiile de desfacere şi prin

optimizarea costurilor materiale şi de prelucrare, precum şi prin

analiza valorii pentru a stabili măsurile de luat şi de aplicat pentru

realizarea obiectivelor necesare pe fiecare produs.

Conceptul ,,cost obiectiv’’ ; conceptul ,,cost estimat’’:

“Costul obiectiv” este comparat cu costul estimat al produsului.

Costul estimat este determinat pe baza metodelor existente de

aprovizionare, de producţie sau de distribuţie ţinând cont de volumul de

fabricaţie determinat. El este stabilit în funcţie de caracteristicile atribuite

produsului din momentul definirii în faza de proiect.

Costul estimat este în general superior costului ţintă şi va fi

diminuat pana la nivelul costului obiectiv. Reducerea se poate obţine fie

printr-o modificare a caracteristicilor produsului care să nu altereze

valoarea percepută de client fie printr-o ameliorare a metodelor de

aprovizionare, producţie, distribuţie existente. Pentru estimarea costurilor

se pot folosi metode diferite, cum ar fi: metode parametrice, analogice

sau analitice .

6

Stabilirea costului-ţintă

Costul-ţintă se stabileşte prin deducerea din preţul pieţei a unei

marje (profit) dorită.

Costul-ţintă se situează deseori între următoarele tipuri de costuri:

Costul admisibil sau acceptabil (allowable cost) – reprezintă

diferenţa dintre obiectivul preţului de vânzare şi marja obiectivului de

profit. Acest cost corespunde opticii pieţei şi unei logici funcţionale de

realizare a produsului şi este determinat în funcţie de concurenţă, în mod

prioritar după considerente comerciale.

Relaţia de calcul este:

Costul admisibil = Preţul de vânzare – Marja dorită

Marja-ţintă (profitul-ţintă) poate fi stabilită după o rată normală

constatată pe tip de piaţă (rata marjei întreprinderii sau a concurenţilor

săi, obiectivele pe termen lung privind rezultatul etc.)

Costul estimat este de obicei mai ridicat şi ia în considerare

îndeplinirea reală a obiectivului de reducere a costului. El corespunde

unei logici organice de construcţie a produsului şi este determinat în

funcţie de mijloacele de producţie actuale şi de tehnologiile utilizate.

Se poate stabili următoarea relaţie între costul-ţintă şi cele două

tipuri de costuri amintite:

Costul admisibil < Costul-ţintă < Costul-estimat

“Costul ţintă reprezintă astfel un compromis între două evaluări

extreme, constituind însă un obiectiv realist şi motivat pentru diferitele

părţi implicate din întreprindere. Această evaluare va fi revizuibilă în

mod progresiv pentru a o apropia pe cât posibil de costul admisibil, pe

7

măsură ce diferitele etape de concepţie a produsului vor fi parcurse sau

diferitele perioade ale ciclului de viaţă al produsului vor fi atinse”1.

Etapele metodei target – costing

Etapa I Fixarea preţului ţintă. În principiu, preţul ţintă este

stabilit prin tehnici de studiu şi vizează întreaga durată de viaţă a

produsului. În consecinţă, aceasta are o determinare strategică, un

caracter dinamic şi capătă mai multe forme şi niveluri în raport de

segmentele de piaţă şi evoluţia în timp a cererii şi ofertei. Un model de

teterminare a preţului ţintă este :

=

Etapa II Fixarea profitului ţintă. Această fixare decurge din

planificarea stategică a întreprinderii pe termen mediu şi din portofoliul ei

de produse la acel orizont. De aceea, mărimea preţului ţintă nu este o

sumă fixată ci o curba de profit în funcţie de ciclul de viaţă al produsului

care simulează cu ajutorul analizelor financiare, rentabilitatea aşteptată a

produsului şi ţinând cont de ipotezele privind volumul desfacerilor.

=

Etapa III Stabilirea costului ţintă. Costul ţintă este dedus din

calculele precedente prin simpla scădere. Evaluarea nu se face la nivel

global, ci în mod analitic pe feluri de costuri ţintă parţiale în funcţie de

componentele şi subansamblele produsului descompunerea poate fi făcută

cu ajutorul a doua mari familii de metode:

descompunerea organica a produsului în subansamble ţinand cont

de structura sa fizică. Această metodă se bazează pe cunoaşterea 1 Chiraţa Caraiani, Mihaela Dumitrana (coordonatori) – Contabilitate de gestiune şi control de gestiune

8

costurilor actuale ale componentelor şi pe capacitatea

întreprinderii de a le produce. Ea presupune o continuitate în

conservarea tehnicilor existente, dar şi o adaptare prin inovare

privind caracteristicile produsului;

descompunerea funcţională bazată pe analiza produsului, ţinând

cont de nevoile repetate ale clientului : fiecare funcţie reprezintă o

nevoie a clientului pe care produsul trebuie să o satisfacă. Această

metodă se bazează pe nevoile clientului şi ale pieţei ; prin costul

ţintă se întelege ceea ce clienţii sunt gata a plăti pentru ansamblul

serviciilor ce le aşteaptă de la produs.

În acest stadiu se optimizează relatia valoare – cost tradusă prin

capacitatea întreprinderii de a realiza produsul cerut, cu funcţionalităţile

precise, ţinând seama de costurile ţintă. Costul estimat este adesea

superior costului ţintă ce devine deci un cost plafon care nu trebuie

depăşit. Această confruntare între costul ţintă şi costul estimat face

obiectivul unei cereri de reducere a costului.

Formulele utilizate în evaluarea costului ţintă sunt :

a) evaluarea costului acceptabil prin prisma relaţiei :

Costul acceptabil = Preţul de vânzare – Marja dorită

b) evaluarea costului ţintă pe baza relatiei:

Costul ţintă = Costul acceptabil + Costurile de reducere şi optimizare

c) evaluarea costului estimat exprimă costul complet unitar calculat

pe baza datelor din contabilitate, în cazul perfecţionării produselor

existente, sau pe baza datelor de proiectare, în cazul dezvoltărilor de noi

produse.

Pentru ultimul caz se pot folosi mai multe metode de evaluare după

cum urmează:

9

metoda corelaţiei. Se bazează pe analiza intercorelată între produsele

existente şi dezboltările de noi produse, cu reţinerea elementelor

congruente care se înscriu în strategia construirii costului estimat.

metoda analitică. Consta în construirea costului estimat prin

valorificarea datelor din contabilitatea de gestiune privind trecutul,

prezentul şi viitorul noului produs.

metoda parametrilor. Se întemeiază pe anliza şi evaluarea

raporturilor dintre parametrii tehnici ai produsului şi cei ai costurilor.

La metodele de mai sus se adaugă: metoda ingineriei costurilor, metoda

ABC, metoda ingineriei valorii şi metoda integrată .

Costul estimat, este un cost construit pe toata durata ciclului de viaţă

al produsului.

Prin prisma întreprinderii producătoare, costul estimat are la bază

următoarea formulă:

costul producţiei

+ costul de cercetare-dezvoltare

+ costul de distribuţie

+ costul generat de administraţie

= Costul complet estimat

Prin prisma clientului, costul estimat de posesie se construieşte pe baza

formulei:

preţul de achiziţie (cumparare)

+ costuri accesorii de achiziţie

+ costul de utilizare (exploatare)

+ costuri de menţinere şi întreţinere

+ costul rezidual

= Costul de posesie al utilizatorului

10

CAPITOLUL IIASPECTE PRACTICE PRIVIND METODA TARGET COSTING

O societate comercială fabrică lămpi de veghe pentru care s-au estimat următoarele:

INDICATORI ANUL N ANUL N+1 ANUL N+2 ANUL N+3

Cantităţi previzionate(buc)

1.000.000 1.250.000 1.500.000 1.500.000

Preţ de vânzare (lei/buc)

20 17,5 15 15

Rata profitului 35 % 25 % 22 % 22 %

Produsul se poate descompune în 5 părţi componente. Pentru părţile componente s-au calculat următoarele costuri :

COMPONENTE COST ESTIMAT (LEI/BUC)Componenta 1 2,8Componenta 2 3,5Componenta 3 2,3Componenta 4 2,5Componenta 5 2,6Total produs 13,7

Întreprinderea a realizat un studiu de piaţă prin care s-au identificat 2 funcţii ale produsului care sunt apreciate astfel :

FUNCŢII GRAD DE IMPORTANŢĂMecanică 2Estetică 3TOTAL 5

Proiectanţii au determinat măsura în care componentele produsului contribuie la realizarea funcţiilor acestuia, astfel :

11

COMPONENTE MECANICĂ ESTETICĂComponenta 1 26 % 20 %Componenta 2 30 % 27 %Componenta 3 15 % 20 %Componenta 4 20 % 15 %Componenta 5 9 % 18 %Total produs 100 % 100 %

Determinaţi costul ţintă al produsului.

REZOLVARE :

Preţ ţintă =

Preţ ţintă =

Preţ ţintă = = 16,547619 lei/buc

ProfitN = (1.000.000*20)*35 % = 20.000.000*35 % = 7.000.000 leiProfitN+1= (1.250.000*17,5)*25 % = 21.875.000 *25 % = 5.468.750 leiProfitN+2= (1.500.000*15)*22 % = 22.500.000 *22 % = 4.950.000 leiProfitN+3= (1.500.000*15)*22 % = 22.500.000 *22 % = 4.950.000 lei

Total profit= 7.000.000 + 5.468.750 + 4.950.000 + 4.950.000 = 22.368.750

Profit ţintă = = = 4,260714

Cost ţintă = profit ţintă – marja de profit Cost ţintă = 16,547619 – 4,260714 = 12,286905

Diferenţa = cost estimate – cost ţintă = 13,7 – 12,286905 = 1,413095 lei

Ponderea funcţiilor în utilitatea produsului şi costul ţintă pe funcţii :

Funcţii Ponderea funcţiilor Cost ţintă/funcţiiMecanică *100 = 40 % 12,286905 * 40% = 4,914762

Estetică *100 = 60 % 12,286905 * 60% = 7,372143

Total 100 % 12,286905

12

Cost tinta/functii = cost tinta * ponderea functiilor

COSTUL ŢINTĂ PE COMPONENTE : Cost tinta pe componente = cost tinta pe functii * ponderea in care componentele contribuie la realizarea functiilor acestora.

C1 = cost tinta pe functii * pondere = 4,914762 * 26% = 1,2778381C2 = 4,914762 * 30% = 1,4744286 …

COMPONENTE MECANICĂ ESTETICĂ TOTALComponenta 1 1,2778381 1,4744286 2,7522668Componenta 2 1,4744286 1,9904786 3,4649072Componenta 3 0,7372143 1,4744286 2,2116429Componenta 4 0,9829524 1,1058215 2,0887739Componenta 5 0,4423286 1,3269857 1,7693142TOTAL 4,914762 7,372143 12,286905

DIFERENŢA DINTRE COSTUL ESTIMAT ŞI COSTUL ŢINTĂ PE COMPONENTE :

COMPONENTE COST ESTIMAT COST ŢINTĂ DIFERENŢA

Componenta 1 2,8 2,7522668 0,0477332Componenta 2 3,5 3,4649072 0,0350928Componenta 3 2,3 2,2116429 0,0883571Componenta 4 2,5 2,0887739 0,4112261Componenta 5 2,6 1,7693142 0,8306858TOTAL 13,7 12,286905 1,413095

13

BIBLIOGRAFIE

1.

14