Metoda contabilităţii - FSEGAvictor.muller/Download/BC/Curs 2017/BC... · Principiile...

1

Presentation by Razvan Mustata

BAZELE CONTABILITĂŢIIPROF.UNIV.DR. DUMITRU MATIȘ 1

Bazele contabilităţiiProf.univ.dr. Dumitru Matiș



Metoda contabilităţii

Noţiuni generale privind metoda contabilităţii

2



Metoda contabilităţiiAspecte preliminare

• Între obiectul şi metoda contabilităţii există o

legătură de interdependenţă sau de condiţionare

reciprocă.

• Această legătură constă în faptul că obiectul defineşte

ce trebuie studiat, iar metoda arată cum anume trebuie

studiat obiectul unei ştiinţe.

• Metoda contabilităţii este constituită dintr-un sistem

logic de principii, convenţii, procedee şi instrumente

folosite pentru realizarea obiectului ei de studiu.



• Procedeele metodei contabilităţii se bazează pe

anumite principii generale care stabilesc legăturile

reciproce dintre aceste procedee şi structurile esenţiale

ale obiectului contabilităţii.

Metoda contabilităţiiAspecte preliminare

3



Principiile fundamentale ale contabilităţii




• Principiile contabilităţii sunt enunţuri de esenţă

conceptuală foarte generale şi delimitate ca sistem dereferinţă pentru construirea informaţiei contabile privind

situaţia patrimoniului, poziţia financiară şi rezultatul

obţinut.

• Prin geneză sunt un produs al practicilor de

contabilitate , fiind acceptate prin consensul producătorilor

şi utilizatorilor de informaţii contabile.

• Principiile mai figurează şi sub denumirea de reguli sau

convenţii contabile.

4



• Contabilitatea în partidă dublă are trei

principii fundamentale:

• 1. Principiul dublei reprezentări a

patrimoniului;

• 2. Principiul dublei înregistrări a operaţiilor

economice;

• 3. Principiul dublei determinări a rezultatului.

• 4. Principiul dublei centralizări




• 1. PRINCIPIUL DUBLEI REPREZENTĂRI A PATRIMONIULUI:

• Dubla reprezentare se realizează cu ajutorul Bilanţului.

• Acest principiu se bazează pe echilibru permanentdintre activele patrimoniale şi pasivele patrimoniale ,echilibru denumit şi egalitate bilanţieră.


5



• 1. PRINCIPIUL DUBLEI REPREZENTĂRI A PATRIMONIULUI:

• Dubla reprezentare abordează patrimoniul sub douăaspecte:

• 1. sub aspectul componenţei şi destinaţiei(utilizării, alocării) elementelor de activ;

• 2. sub aspectul provenienţei elementelor decapitaluri proprii şi datorii




• 1. PRINCIPIUL DUBLEI REPREZENTĂRI A

PATRIMONIULUI:

• Dubla reprezentare a patrimoniului cu ajutorulBilanţului, se bazează pe următoarele ecuaţii de

echilibru:

ACTIVE

PATRIMONIALE =

PASIVE

PATRIMONIALE

ACTIVE

PATRIMONIALE = CAPITALURI

PROPRII + DATORII

FAŢĂ DE TERŢI


6



• 2. PRINCIPIUL DUBLEI ÎNREGISTRĂRI A

OPERAŢIILOR ECONOMICE:

• Acest principiu creează un raport valoric de

echivalenţă între utilizări/resurse, intrări/ieşiri aferente

mişcărilor individuale ale elementelor patrimoniale,mişcări ce se produc într-un echilibru permanent dat de

echilibrul patrimonial.

• Ecuaţiile de echilibru nu se mai stabilesc între totalulelementelor de activ şi totalul elementelor de pasiv, ci

între elementele individuale din Bilanţ şi elementele

contului de rezultate.






• Pentru reflectarea existenţelor, a modificărilor şi

transformărilor elementelor individuale, contabilitateautilizează CONTUL.

• Dubla înregistrare dă posibilitatea exercitării unuicontrol permanent asupra exactităţii înregistrărilor

efectuate cu privire la operaţiile economice şi financiare

efectuate de unitatea patrimonială.


7





• Pornind de la relaţia generală de echilibru proprie dublei

reprezentări, prin dubla înregistrare se creează cea de-adoua relaţie specifică, şianume:

creşterea

bunurilor economice

+

micşorarea

drepturilor proprietarilor şi

obligaţiilor faţă de terţi

=

creşterea

drepturilor proprietarilor

şi obligaţiilor faţă de terţi

+

micşorarea

bunurilor economice




• 3. PRINCIPIUL DUBLEI DETERMINĂRI A

REZULTATULUI:

• Contabilitatea reflectă mişcări şi transformări

complexe , ce determină modificări atât în structura,cât şi în mărimea bogăţiei unei entităţi, a capitalurilor

proprii şi implicit a rezultatului activităţii, ca şicomponentă a acestora.


8




REZULTATULUI:

• Determinarea rezultatului se poate realiza în două

moduri:

• dacă rezultatul se calculează în funcţie de activitatea

desfăşurată în decursul unei perioade, ecuaţia de echilibru

este:

VENITURI – CHELTUIELI = REZULTATUL

EXERCIŢIULUI





REZULTATULUI:

• Determinarea rezultatului se poate realiza în două

moduri:

• dacă rezultatul se calculează în funcţie de variaţia bogăţiei (a

capitalurilor proprii) ecuaţia de echilibru este:

REZULTATUL

EXERCIŢIULUI =

CAPITALURILE

PROPRII LA ÎNCHIDEREA

EXERCIŢIULUI –

CAPITALURILE

PROPRII LA ÎNCEPEREA

EXERCIŢIULUI


9



• 4. PRINCIPIUL DUBLEI CENTRALIZĂRI:

• Presupune înregistrarea operaţiilor economice la

nivelul a două tipuri de evidenţe:

• Evidenţa cronologică

• Evidenţa sistematică

• Evidenţa cronologică presupune înregistrareaoperaţiilor economice în ordinea apariţiei şi

efectuării lor.

• Utilizează Registrul Jurnal




• 4. PRINCIPIUL DUBLEI CENTRALIZĂRI:

• Presupune înregistrarea operaţiilor economice la

nivelul a două tipuri de evidenţe:

• Evidenţa cronologică

• Evidenţa sistematică

• Evidenţa sistematică presupune înregistrareaoperaţiilor economice în funcţie de conţinutul

economic al acestora.

• Utilizează Registrul Cartea Mare


10



Principiile normative ale contabilităţii




• Principiile normative asigură armonizarea contabilităţii,conferindu-i acesteia o universalitate relativă.

• Aplicarea acestor principii este puternic influenţată denormele (standardele) contabile care sunt rezultatulnormalizării contabile supuse influenţelor economice,sociale şi politice.

• OBSERVAŢII:

• Prezentăm următoarea structură a principiilornormative ale contabilităţii:

11



• Principiile normative pot fi clasificate în două

categorii:

• 1. Principiile normative ale contabilităţii explicite

(enunţate)

• 2. Principiile normative ale contabilităţii implicite

(subînţelese)




• Principiile normative ale contabilităţii explicite

• 1. Principiul continuităţii activităţii

• 2. Principiul permanenţei metodelor

• 3. Principiul prudenţei

• 4. Principiul independenţei exerciţiului

• 5. Principiul evaluării separate a elementelor de activ

şi de pasiv


12



• Principiile normative ale contabilităţii explicite

• 6. Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere

• 7. Principiul necompensării

• 8. Principiul prevalenţei economicului asupra

juridicului

• 9. Principiul pragului de semnificaţie (principiul

importanţei relative)




• 1. Principiul continuităţii activităţii

• Principiul continuităţii activităţii se bazează pepresupunerea că într-un v iitor previzibil, entitatea îşi continuă

în mod normal activitatea.

• Entitatea nu are intenţia şi nici nu va fi obligată să intre înstare de lichidare sau de reducere sensibilă a activ ităţii într-o

perioadă viitoare.

• Continuitatea activităţii impune evaluarea elementelorpatrimoniale cu ocazia inventarierii şi la închiderea

exerciţiulu i la valoarea actuală a fiecărui element, în funcţiede utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pieţei.


13




• Permanenţa metodelor presupune continuitatea

aplicării aceloraşi reguli şi procedee contabile privind

evaluarea activelor şi datoriilor, a veniturilor şi

cheltuielilor, înregistrarea în contabilitate şi prezentareaelementelor de activ şi de pasiv şi a rezultatelor,

asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilorcontabile.

• Este cunoscut faptul că metode şi tehnici contabile

diferite conduc la rezultate diferite .





• Nerespectarea acestui principiu, respectiv modificarea

politicilor şi tehnicilor contabile are loc atunci când

noua metodă este impusă de lege sau de o autoritate cu

atribuţii de normalizare contabilă, precum şi în cazul în

care se apreciază că această schimbare va oferi oprezentare mai adecvată a evenimentelor şi tranzacţiilor.

• Politicile contabile pot fi modificate atunci când

intervine o schimbare semnificativă în naturaactivităţii unei entităţi.


14




• Principiul prudenţei constă în aprecierea rezonabilă

a faptelor astfel încât să se evite riscul transferului

asupra viitorului, a incertitudinilor prezentului,incertitudini ce pot greva patrimoniul şi rezultatele

unei entităţi economice.

• Principiul prudenţei constă „în esenţă”, încontabilizarea oricărei pierderi probabile şi în

necontabilizarea profiturilor sperate, chiar dacă acesteasunt foarte probabile.





• Aplicarea acestui principiu are în vedereurmătoarele aspecte:

• la închiderea exerciţiului se iau în considerarenumai profiturile recunoscute;

• se contabilizează toate obligaţiile previzibile şipierderile potenţiale , chiar dacă acestea apar întredata închiderii exerciţiului şi data întocmiriibilanţului şi nu se contabilizează profiturileprobabile;


15




• Aplicarea acestui principiu are în vedereurmătoarele aspecte:

• se va ţine seama de toate ajustările de valoaredatorate deprecierilor, indiferent dacă rezultatulexerciţiului financiar este profit sau pierdere.





• Independenţa exerciţiului presupune decuparea,

secţionarea activităţii continue a unei entităţi

patrimoniale în exerciţii financiar-contabile.

• Conform acestui principiu, efectele tranzacţiilor şi alte

evenimente sunt luate în calcul în momentul în care

acestea s-au produs şi nu atunci când intervine platasau încasarea de lichidităţi sau echivalente de lichidităţi.


16




• Independenţa exerciţiului presupune delimitarea în

timp a veniturilor şi cheltuielilor unei entităţipatrimoniale, pe măsura angajării acestora.

• Veniturile şi cheltuielile influenţează rezultatele

exerciţiului la care se referă şi nu ale exerciţiului în

care au loc plăţile sau încasările.




• 5. Principiul evaluării separate a elementelor de

activ şi de pasiv

• În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei

poziţii din bilanţ, se va determina separat valoareaaferentă fiecărui element individual de activ sau de

datorii, respectiv de capitaluri proprii.


17



• 6. Principiul intangibilităţii bilanţului dedeschidere

• Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie săcorespundă bilanţului de închidere al exerciţiuluiprecedent.

• Schimbările de procedee de lucru, de metode , nutrebuie să influenţeze situaţia iniţială (bilanţul dedeschidere) al noului exerciţiu.

• Prin aplicarea acestui principiu se asigură oinformare corectă a utilizatorilor informaţieicontabile.





• Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi

compensate cu valorile elementelor ce reprezintă

datorii sau capitaluri proprii, respectiv veniturile cucheltuielile , cu excepţia compensărilor între active şi

pasive, permise de reglementările legale.


18




• Aplicarea principiului necompensării presupune:

• 1. necompensarea între posturile de activ şi cele de

datorii şi capitaluri proprii în bilanţ;

• 2. necompensarea creanţelor cu datoriile faţă de acelaşi terţ;

• 3. necompensarea între venituri şi cheltuieli în contul

de rezultate.




• 8. Principiul prelevanţei economicului asupra

juridicului

• Informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuiesă reflecte realitatea economică a evenimentelor şi

tranzacţiilor, nu numai forma lor juridică.


19



• 8. Principiul prelevanţei economicului asupra

juridicului

• Potrivit Cadrului General de întocmire şi prezentare a

situaţiilor financiare (IASB):

• “Pentru ca informaţia să prezinte în mod credibil

evenimentele şi tranzacţiile pe care le reprezintă

este necesar ca acestea să fie contabilizate şi

prezentate în concordanţă cu fondul lor şi cu

realitatea economică, şi nu doar cu forma lor

juridică”.




• 9. Principiul pragului de semnificaţie

• Potrivit acestui principiu: Orice element care are o

valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul

situaţiilor financiare.

• Elementele cu valori nesemnificative , care au aceeaşi

natură sau cu funcţii similare trebuie însumate, nefiind

necesară prezentarea separată.


20



• 9. Principiul pragului de semnificaţie

• Cu ocazia întocmirii situaţiilor financiare trebuie

evitate două extreme:

• să nu fie prea condensate sau agregate deoareceîngreunează utilizarea lor, duc la decizii eronate şi

fac dificil controlul;

• să nu abunde în detalii inutile şi nesemnificative

deoarece se aglomerează traseele de transmitere a lor

şi se îngreunează activitatea de interpretare şi

utilizare a acestora.




• Principiile normative ale contabilităţii

implicite

• 1. Principiul cuantificării monetare;

• 2. Principiul costului istoric;

• 3. Principiul entităţii.


21



• 1. Principiul cuantificării monetare

• Acest principiu nu este prevăzut în mod distinct înlegislaţia din România.

• Potrivit Cadrului General de întocmire şi prezentare asituaţiilor financiare (IASB) evaluarea (cuantificareamonetară) este procesul prin care se determinăvalorile la care structurile situaţiilor financiare vor firecunoscute în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere.

• Cuantificarea monetară permite omogenizarea şiagregarea unor elemente eterogene, folosind monedanaţională sau o altă monedă.




• 1. Principiul cuantificării monetare

• Unitatea monetară este reţinută atât ca unitate de cont

cât şi ca unitate de cumpărare .

• Ca unitate de cont moneda este folosită pentrumăsurarea şi înregistrarea fluxurilor şi a structurilor

patrimoniale.

• Ca unitate de cumpărare , moneda trebuie tratată ca unrezervor de înlocuire în formă naturală a bunurilor ce

formează obiectul evaluării.


22



• 2. Principiul costului istoric

• Principiul costului istoric constă în înregistrarea

elementelor patrimoniale, a veniturilor şi cheltuielilor lavaloarea lor de intrare, numită şi valoare contabilă sau

cost istoric.

• Cu ocazia inventarierilor anuale şi a lucrărilor de

închidere a exerciţiilor, costurile istorice sunt

rectificate prin intermediul armonizărilor şiprovizioanelor pentru depreciere:

valoarea contabilă

netă = costul istoric – amortizările –

ajustări pentru

depreciere





• Costul istoric este mai mult un procedeu de evaluare ,

motiv pentru care legislaţia noastră nu-l include încategoria principiilor contabile.


23




• Valoarea unui bun se determină în două moduri, având

în vedere criteriul cost sau criteriul câştig:

• 1. valoarea bunului este dată de consumurile de

resurse ocazionate de intrarea bunului în entitate

(criteriul cost).

• 2. valoarea bunului este dată de veniturile obţinute

prin vânzarea acestuia în prezent sau în viitor

(criteriul câştig).





• Valoarea unui bun se determină utilizând mai multe

categorii de costuri, cum ar li:

• Costul istoric de intrare. Ia în considerare costurilesuportate în trecut pentru achiziţionarea sau

producerea bunului respectiv;

• Costul curent (costul de înlocuire). Se determină înfuncţie de consumurile sau plăţile ce ar trebui

efectuate în prezent pentru intrarea în entitate a unui

bun echivalent.


24




• Valoarea unui bun se determină utilizând mai multe

categorii de costuri, cum ar fi:

• Valoarea realizabilă (de decontare a obligaţiei).

Activele sunt înregistrate la valoarea în numerar sauîn echivalente ale numerarului care poate fi obţinută

în prezent prin vânzarea normală a activelor;

• Valoarea actualizată. Activele sunt înregistrate lavaloarea actualizată a viitoarelor intrări nete de

numerar, care urmează să fie generate în derulareanormală a activităţii entităţii.




• 3. Principiul entităţii

• Principiul entităţii impune separarea activităţii

unităţilor patrimoniale de activitatea proprietarilor

acesteia.

• Sunt contabilizate tranzacţiile întreprinderii şi nucele ale proprietarilor săi. Întreprinderea este o entitate

autonomă, distinctă de proprietarii săi, indiferent deforma juridică şi de activitatea sa.

• Acest principiu nu este enunţat în mod explicit în

textele contabile româneşti. El există în mod implicit.


25



Procedeele metodei contabilităţii




• Principiile contabilităţii îşi găsesc aplicarea şiconcretizarea în practică prin utilizarea unor procedee şiinstrumente concrete.

• Prin procedeu se înţelege un modul sistemic de efectuare aunei lucrări, modalitatea, maniera, felul de a proceda.

• Instrumentul este un aparat, unealtă cu ajutorul căruia seefectuează o anumită operaţie.

• Procedeul indică cum trebuie procedat pentru atingereaunui scop, iar instrumentul indică mijlocul cu ajutorulcăruia se realizează procedeul respectiv.

26



• În scopul realizării obiectului contabilităţii, metodaacesteia se foloseşte de procedee, care se împart în:

• A. Procedee generale utilizate de toate ştiinţele;

• B. Procedee ale metodei contabilităţii comune şi

altor ştiinţe de gestiune;

• C. Procedee specifice metodei contabilităţii.




• A. Procedee generale utilizate de toate ştiinţele :

• Observarea este faza iniţială a cercetării obiectuluide studiu al oricărei ştiinţe .

• Contabilitatea observă fenomenele şi proceseleeconomice care pot fi exprimate în etalon valoric şi pecare, după consemnarea lor în documente, le reflectă înconturi, respectând anumite reguli.


27



• A. Procedee generale utilizate de toate ştiinţele :

• Raţionamentul se aplică de metoda contabilităţii pentruca pe bază de judecăţi logice, pornind de lareprezentarea mişcărilor de valori economice care au locîn patrimoniul unităţilor, să se ajungă la concluzii noi, cepermit stabilirea cu exactitate a modului de reflectare aacestora cu ajutorul diferitelor sale procedee.




• A. Procedee generale utilizate de toate ştiinţele:

• Comparaţia este paralela dintre două obiecte,

fenomene, situaţii etc. care serveşte pentru fixarea

anumitor noţiuni prin reliefarea asemănărilor şi

deosebirilor dintre obiectele comparate.

• Comparaţia este întâlnită foarte frecvent în cadrul

procedeelor metodei contabilităţii.


28




• Clasificarea se bazează pe principiul diviziunii şi

constă în împărţirea obiectelor sau fenomenelor înclase sau grupe omogene potrivit asemănărilor dintre

ele, astfel că fiecare clasă sau grupă să ocupe un locconstant şi precis în raport cu celelalte clase sau grupe.





• Verificarea este folosită de contabilitate în scopuldeterminării exactităţii datelor sale informaţionale.

• De exemplu, se verifică înregistrările în conturi cudatele din documentele care au servit ca bază a acestorînregistrări, se verifică datele din contabilitate cu celedin inventarul faptic al bunurilor etc.


29




• Analiza reprezintă un procedeu ştiinţific de cercetare aunui întreg, a unui fenomen care se bazează peexaminarea, pe studierea sistematică a fiecărui elementcomponent în parte.

• Analiza contabilă este folosită la înregistrareaoperaţiilor economice în contabilitate.





• Sinteza constă în reconstituirea întregului din părţile

lui componente.

• Ea se bazează pe trecerea de la particular la general, de

la simplu la complex, pentru a ajunge la generalizare.

• Sinteza este folosită de contabilitate la gruparea şi

centralizarea datelor cu ocazia întocmirii situaţiilorperiodice.


30



• B. Procedee comune şi altor ştiinţe de gestiune:

• Procedeele comune sunt necesare metodei

contabilităţii fie ca o condiţie pentru aplicarea

procedeelor specifice , fie ca o completare a acestora.

Ele se întrepătrund şi formează un tot unitar.

• Din categoria procedeelor metodei contabilităţii

comune mai multor ştiinţe de gestiune sunt:documentarea, evaluarea, calculaţia şi

inventarierea.





• Documentarea constă în studierea fiecărei operaţiieconomice şi consemnarea în documente a datelor

informaţionale privitoare la acestea.

• Evaluarea este un procedeu cu ajutorul căruia se

realizează exprimarea valorică, în etalon bănesc, a

elementelor patrimoniale şi a operaţiilor şi proceseloreconomice.

• Exprimarea valorică permite gruparea, sintetizarea şi

compararea diferitelor structuri în contabilitate şi lanivelul situaţiilor financiare.


31




• Calculaţia presupune utilizarea unor algoritmi de

calcul pe care se bazează toate procedeele metodeicontabilităţii.





• Inventarierea constituie un procedeu de verificare a

realităţii informaţiei contabile şi de punere de acordcu existenţa faptică a patrimoniului pe care îl

reprezintă.

• Elementele patrimoniale constatate faptic se evaluează

apoi la valoarea actuală sau curentă. Prin comparareavalorii actuale cu cea din contabilitate se determină

deprecierea elementelor patrimoniale inventariate.


32



• C. Procedee specifice metodei contabilităţii:

• Metoda contabilităţii foloseşte următoarele procedeespecifice de cercetare a obiectului său:

• Bilanţul;

• Contul;

• Balanţa de verificare .





• Bilanţul:

• Bilanţul este procedeul folosit de metoda

contabilităţii, prin care se înfăptuieşte dublareprezentare a patrimoniului.

• În bilanţ se prezintă şi rezultatele finale ale unităţii

la un moment dat sub formă de profit sau pierdere.

• Bilanţul asigură sintetizarea şi generalizarea datelor

cu privire la situaţia patrimoniului la un moment dat,

în expresie valorică.


33




• Bilanţul:

• Bilanţul încheie un ciclu de înregistrări

contabile , dintr-o perioadă de gestiune.

• În acelaşi timp pe baza informaţiilor din bilanţ sedemarează noul ciclu de prelucrare a datelor.





• Contul:

• Pentru reflectarea fiecărui element patrimonial

contabilitatea utilizează câte un cont distinct.

• Totalitatea conturilor utilizate de contabilitate în

scopul realizării obiectului său de studiu formeazăsistemul conturilor.

• Cu ajutorul conturilor se realizează dubla

înregistrare a operaţiilor economice.


34




• Balanţa de verificare:

• Legătura dintre cont, care furnizează informaţii dedetaliu asupra fiecărui element patrimonial şi bilanţ,care asigură informaţii generalizatoare asupraactivităţii de ansamblu a unităţii, se realizează cuajutorul balanţei de verificare.






• Balanţa de verificare asigură centralizareadatelor înregistrate în conturi şi se controleazăexactitatea înregistrărilor contabile.

• Operaţia de centralizare a datelor cu ajutorulbalanţei de verificare este posibilă datorităexprimării valorice a informaţiilor contabile.


35





• Pe baza balanţei se întocmeşte bilanţul, asigurând

respectarea principiului dublei reprezentări.

• Elementele patrimoniale, veniturile, cheltuielile şi

rezultatele oglindite distinct în diferite conturi, sunt

centralizate cu ajutorul balanţei de verificare atât

pentru perioada curentă, cât şi cumulat de laînceputul anului (exerciţiului).






• Pe baza balanţei de verificare se pot pune înevidenţă modificările intervenite în volumul şi

structura patrimoniului în urma activităţii

desfăşurate.


Date post:	30-Aug-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	7 times
Download:	1 times

Metoda contabilităţii - FSEGAvictor.muller/Download/BC/Curs 2017/BC... · Principiile...

Documents