COLEGIUL TEHNIC DE COMUNICAII NICOLAE VASILESCU-KARPEN BACU

PROIECT PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A COMPETENELOR PROFESIONALE DE NIVEL 3

SPECIALIZAREA: TEHNICIAN OPERATOR TELEMATICA NDRUMTOR:

Profesor: Balan LidiaELEV: Cimpanu Marius CLASA: a XII-a F

2012

1

MEMORIA INTERNA A CALCULATORULUI

2

CUPRINSPag. Argument..4 CAP. I Noiuni generale........ .............................6 CAP. II Descrierea tipurilor i caracteristicilor memoriei...............................................................................9

CAP. III Alocarea memoriei..................................18 Norme de protecia i securitatea muncii......................................................22 Bibliografie..27

3

ARGUMENTIndustria memoriilor este una dintre cele mai dinamice aplicatii ale electronicii din zilele noastre. In ultimi ani chip-urile de memorie au avansat intr-un ritm alert, ceea ce a dus la o scadere dramatica a pretului/MB. Factorul principal care a dus la cresterea productiei fund cererea de memorie, care a crescut datorita programelor ce utilizeaza tot mai multa memorie dar si datorita avantajului (din punct de vedere al performantelor) pe care memoria RAM il ofera in comparatie cu alte tehnologii de stocare a informatiei. In acelasi timp performantele noilor module au fost imbunatatite, au scazut timpii de acces iar viteza bus-ului a crescut. Toate aceste caracteristici au fost implementate din cauza mai multor factorii de ordin tehnic, unul dintre acestia ar fi evolutia procesoarelor, care prin cresterea frecventei introduc necesitatea cresterii performantelor pentru memorii. In lungul timpului memoriile au fost construite prin prisma mai multor tehnologii, dintre acestea doar o parte au reusit sa se impuna pe piata. Principalul motiv fiind, dupa cum multi dintre noi cunosc, raportul pret/perfomanta. Aceasta componenta permite lucrul cu diferitele informatii din sistem. Exista doua mari categorii de memorii: RAM Random Access memory (memorie cu acces aleator) si ROM Read Only Memory (memorie doar pentru citire). Ele sunt circuite electronice care pot memora o anumita cantitate de informatie. Unii includ in termenul de memorie si orice dispozitiv pentru stocarea datelor, cum sunt discurile, dar ne referim aici numai la memoria RAM sau memoria de sistem, cea care se sterge la oprirea sistemului. Prin memoria de sistem se intelege acea components care are rolul de a stoca temporar date folosite de computer in timpul functionarii sale. Fizic, este vorba de niste placute care se monteaza pe placa de baza, si ele contin circuite de memorie. Orice program lansat in executie manevreaza diverse date, si pe perioada procesarii acestora ele sunt stocate in circuitele de memorie, care sunt foarte rapide in comparatie cu alte dispozitive de stocare din sistem. Cu cit un sistem are mai multa memorie RAM, cu atit are mai mult spatiu temporar de manevrare a datelor, si poate procesa blocuri mai mari de date, sau poate lucra simultan cu mai multe programe. Cand memoria RAM ajunge sa se umple, sistemul incepe sa functioneze mai greu. Poti vedea cata memorie RAM are sistemul tau chiar de la pornire, cind se face un test initial al circuitelor de memorie, si apare un contor care avanseaza rapid pina la volumul total al memoriei instalate. Un sistem cu performante medii are astazi 128 MB de memorie RAM. In lipsa memoriei RAM, sau daca memoria RAM este defecta, sistemul poate refuza sa porneasca, deci si memoria este o componenta vitala a computerului. Unii includ in termenul de memorie si orice dispozitiv pentru stocarea datelor, cum sunt discurile, dar ne referim aici numai la memoria RAM sau memoria de sistem, cea care se sterge la oprirea sistemului. Prin memoria de sistem se intelege acea componenta care are rolul de a stoca temporar date folosite de computer in timpul functionarii sale. Fizic, este vorba de niste placute care se monteaza pe placa de baza, si ele contin circuite de memorie.

4

Lucrarea de fa care are ca tem memoria interna a calculatorului i este structurat n trei capitole. n capitolul I sunt tratate noiuni generale privind memoria interna a calculatorului. n capitolul II am prezentat descrierea tipurilor i caracteristicilor memoriei. In capitolul III am prezentat alocarea memoriei. Lucrarea de ncheie cu noiuni de protecia muncii.

Proba practic const n: extinderea reelei de internet,supraveghere video,antiefracie,cablu Tv.n toate slile de clas ale colegiului.

5

CAP. I

NOIUNI GENERALE

640 Kb ar trebui sa fie suficient pentru oricine Bill Gates, 1981 Memoria interna este componenta sistemului de calcul care stocheaza instructiunile, datele de prelucrat, rezultatele intermediare si finale ale programelor in executie la un moment dat. Memoria intern a calculatorului are rolul de a nregistra valori i de a reda valori. Memoria intern a unui calculator este acea parte a memoriei care intr n contact direct cu microprocesorul. Ea este alcatuit din dou mari pri ROM i RAM. Memoria intern este o component pasiv care pstreaz pe durata prelucrrii att programele care se execut ct i datele de care acestea au nevoie. Microprocesorul care este componenta activ ce realizeaz efectiv prelucrarea datelor iniiaz un permanent schimb de informaii cu memoria intern. El preia succesiv instruciunile de program, solicit i datele aferente, iar rezultatele se depun tot n memoria intern de unde sunt ulterior afiate sau stocate pe medii magnetice. Att datele, ct i instruciunile ce compun programele sunt alctuite din punctul de vedere extern al utilizatorului din litere, cifre si caractere speciale. Pentru a putea fi memorate i prelucrate de calculator ele trebuie convertite n cod binar. Codul binar folosete numai dou simboluri pentru reprezentarea informaiilor i anume cifrele 1 i 0. O cifr binar care poate avea numai dou valori 1 sau 0 se numete BIT, prescurtarea de la binary digit. Pentru a codifica oricare din cifrele de la 0 la 9 cu care opereaz sistemul de numeraie zecimal ar fi de ajuns 4 cifre binare. Dar pentru c trebuie codificate deopotriv i literele alfabetului i caracterele speciale, operatorii aritmetici, parantezele, virgula, punctul etc. s-a convenit s se foloseasc un ir de 8 poziii binare. Un ir de 8 bii se numete byte. Bitul se boteaz cu b iar byte-ul cu B. Nevoia de standardizare a impus pe plan mondial un sistem de codificare binar a datelor, cifre, litere, caractere speciale, pe 8 bii denumit ASCII - American Standard Code for Information Interchange. S-a recurs la reprezentarea binar a datelor datorit componentelor electronice care puteau menine numai dou stri stabile, stri care au fost asociate valorilor 1 i respectiv 0. Matematica prin Charles Boole i cunoscuta sa algebr boolean a constituit suportul logic al calcululelor cu numere binare. Tehnologia de realizare a memoriilor interne pentru stocarea informaiilor binare a evoluat de la primele circuite basculante bistabile CBB realizate cu tuburi electronice la memorii cu toruri de ferit i acum la circuite integrate sofisticate CMOS Complementary Metal on Siliciu. Progresul tehnologic s-a reflectat prin creterea capacitii de stocare i a vitezei de lucru a circuitelor de memorie. Capacitatea de memorare folosete urmtoarele uniti de msur: 1 Kilobyte = 1024 bytes (210 bytes)

6

1 Megabyte = 1024 Kb (210 kilobytes) = 220 bytes 1 Gigabyte = 1024 Mb (210 megabytes) = 230 bytes 1 Terabyte = 1024 Gb (210 gigabytes) = 240 bytes 1 Pentabyte = 1024 Tb (210 terabytes) = 250 bytes 1 Exabyte = 1024 Pb (210 petabytes) = 260 bytes 1 Zettabyte = 1024 Eb (210 exabytes) = 270 bytes 1 Yottabyte = 1024 Zb (210 zettabytes) = 280 bytes Pentru a manipula cu mai mult operativitate numerele mari i codurile instruciunilor complexe de program, s-a introdus termenul de cuvnt de memorie word, cu variantele: semicuvnt halfword i dublu cuvnt double word. Primele PC-uri au fost proiectate pentru a lucra cu cuvinte de 8 bii, apoi s-a trecut la cuvntul de 16 bii, n prezent generalizndu-se tehnologia pe 32 de bii. Au aprut desigur i calculatoare pe 64 de bii. Extinderile multimedia (MMX Multimedia Extensions) utilizate de microprocesoarele Intel i AMD au introdus suplimentar patru tipuri de date ce se prelucreaz pe 64 de bii: byte mpachetat prelucrat n grupuri de cte opt; cuvnt mpachetat ce se prelucreaz n grupuri de cte patru; dublu cuvnt mpachetat a crui prelucrare se realizeaz n grupuri de cte dou; cuvnt quadruplu. Principial memoria intern o putem privi ca o succesiune adiacent de celule de memorie, fiecare celul avnd proprietatea de a memora un byte. Fiecare celul are o adres unic care este un numr natural ncepnd cu zero. Adresele de memorie servesc pentru identificarea direct i rapid a oricrei celule i implicit a oricrei instruciuni sau operand prezent n memorie. Unii autori mai folosesc i termenul de locaie de memorie n loc de celul de memorie. Memoria sistemelor de calcul este caracterizat de urmtorii parametrii: 1. capacitatea reprezint numrul maxim de bytes pe care i poate stoca memoria la un moment dat; capacitatea se exprim n multiplii de bytes: KB, MB, GB, TB; 2. timpul de acces reprezint intervalul de timp dintre solicitarea unei date/informaii din memorie i obinerea ei: t = t2 - t1 unde t timpul de acces t1 momentul solicitrii unei date/informaii din memorie t2 momentul obinerii datei/informaiei solicitate 3. rata de transfer reprezint numrul de bytes ce se transfer n/din memorie ntr-o unitate de timp; 4. modularitatea reprezint posibilitatea divizrii memoriei n module de memorie cu o anumit capacitate, cu posibilitatea extinderii n funcie de configuraie.

7

Transferul datelor n memorie se numete scriere, iar extragerea informaiilor din memorie se numete citire, ambele operaii efectundu-se sub supravegherea UCP. Localizarea unei informaii n memorie se realizeaz prin specificarea adresei ntr-un registru de adrese. Dup localizarea adresei n memorie, dac se emite un semnal de scriere, datele coninute n registrul de date se transfer n memorie sau dac este o comand de citire datele coninute la adresa specificat sunt aduse n registrul de date. Intervalul de timp necesar unei referiri la memorie se numete ciclu de memorie (a nu se confunda cu timpul de acces) pe parcursul cruia coninutul registrului de adrese rmne nemodificat. Dispozitivele fizice care alctuiesc memoria intern trebuie s indeplineasc anumite cerine ca : s aib dou stri stabile n vederea memorrii datelor binare; volum i timp de acces ct mai redus; preul pe megabyte ct mai sczut; realizare modular cu posibiliti de extindere. Aceste dispozitive se construiesc din circuite semiconductoare integrate numite circuite basculante bistabile. Ele sunt plasate pe o pastil de siliciu, care asigur o mare densitate pe unitatea de volum. Din punct de vedere funcional, deci al rolulului pe care-l ndeplinee n funcionarea sistemului, memoria intern se divide n urmtoarele categorii: memoria RAM: memoria ROM; memoria Cache; memoria CMOS; memoria Video.

8

CAP. II DESCRIEREA TIPURILOR I CARACTERISTICILOR MEMORIEIMemoria este locul de stocare a tuturor octeilor de care are nevoie microprocesorul pentru a funciona. Ea conine att datele brute care urmez s fie prelucrate, ct i rezultatele prelucrrilor. n sensul cel mai strict, memorie poate s nsemne orice dispozitiv de stocare a datelor, chiar dac acesta conine un singur bit. n timpul funcionrii procesorul execut instruciuni memorate n memoria calculatorului. O parte dintre instruciuni sunt legate de procesul de pornire a calculatorului si din acest motiv sunt nregistrate ntr-o memorie permanent cunoscut sub numele de memorie R.O.M. (Read Only Memory). Tot n aceast memorie sunt pstrate si secvenele programate care servesc la accesul perifericelor principale deoarece ele sunt folosite n procesul de pornire. Ansamblul acestor programe de acces este cunoscut sub numele de BIOS Basic Input Output System.

Memorie intern ROM

Restul memoriei este denumit memorie R.A.M. (Random Access Memory), memorie cu acces aleator. Coninutul acesteia se modific permanent n timpul funcionrii calculatorului. Din punct de vedere fizic, memoria RAM a unui calculator este format prin alturarea unor module (barete) de memorie. O caracteristic a unei barete de memorie este capacitatea acesteia, exprimat n MB (megaoctei). Valorile uzuale sunt 512 MB, 1024 MB sau 2048 MB. Caracteristica de baz a memoriei pentru PC este posibilitatea de a fi modificat prin intermediul electricitii. De aceea cele mai practice memorii sunt din circuite integrate, disponibile n diferite forme, deosebindu-se prin funcii, accesibilitate, tehnologie i capacitate de vitez.

9

Memorie intern RAM

Din punct de vedere al modului de funcionare al memoriei, ntlnim dou sisteme de stocare ntr-un PC: primar i secundar. Memoria utilizat direct de microprocesor, fr un transfer de date n regitrii acestuia este numit memorie de lucru sau sistem de stocare primar. Posibilitatea de acces imediat la aceasta face posibil ca procesorul s gseasc orice valoare fr a cuta blocuri mari de date, ceea ce a dus la denumirea acestui tip de memorie RAM memorie cu acces aleatoriu. Cel de al doilea sistem de stocare este sistemul de stocare secundar, bazat pe discuri i benzi la majoritatea PC-urilor. Datorit capacitii mari este numit sistem de stocare masiv. Sistemul de stocare primar este caracterizat de viteza de acces, iar cel secundar de capacitate, tendina fiind de a se extinde i celelalte caracteristici. La calculatoare, reacia la ntreruperea energiei electrice definete diferena ntre memoria pe termen scurt i cea pe termen lung, proprietate denumit volatilitate. Din acest punct de vedere memoria se clasific n memorie volatil i memorie nevolatil (venic). Memoriile volatile pot simula nevolabilitatea prin asigurarea alimentrii cu un sistem de rezerv bazat pe baterii. Tipurile de memorie dintr-un calculator sunt urmtoarele: - RAM (memoria cu acces aleatoriu): - DRAM (memorie dinamic), bazat pe condensatoare, necesit ntreinerea activ prin remprosptare. Alctuite din circuite bazate pe semiconductoare. - SRAM (memoria static), permite curentului s-i continue drumul, opernd ca un comutator care permite sau mpiedic trecerea curentului electric. Alctuit din circuite bistabile cu tranzistori, miniaturizate. - memoria doar pentru citire (ROM).

10

MEMORIA RAMMemoria RAM este o memorie cu acces direct realizat din module (cipuri) de diverse capaciti. Este o memorie volatil de mare capacitate n care utilizatorul, de fapt programele acestuia, au dreptul de a scrie i ulterior de a citi date. Ea este memoria de lucru curent. Dac dorim s pstrm datele din aceast memorie pentru a le utiliza i dup nchiderea calculatorului, ele trebuie salvate, adic memorate pe un suport de memorie extern, hard disc sau floppy disc, de exemplu.

FORMATE FIZICE ALE MEMORIEI RAMUn cip de memorie apare ca un strat de siliciu mai mic, de civa milimetri. Pentru a fi uor de manevrat, cipurile de memorie sunt nchise ermetic ntr-o capsul care asigur protecia siliciului. Cipurile sunt lipite unul lng altul pe modulele de memorie, ocupnd astfel o suprafa mai compact de civa centimetri. Modulele de memorie astfel constituite, apar sub forma unor circuite integrate cu conectori externi, pentru a fi introduse n soclurile disponibile pe placa de baz. Cipurile disponibile pe pia sunt construite n diverse formate fizice. Primele cipuri numite SIP, DIP, erau sudate pe plac, deci fixe. Urmtoarea generaie de cipuri RAM cunoscutele SIMM-uri i DIMM-uri, au fost realizate n aa fel nct s poat fi scoase din soclu i nlocuite. Cipul de tip SIMM (Single In line Memory Module) leag contactele de pe ambele pri ale modulului i furnizeaz un singur semnal, n timp ce un cip DIMM (Dual In line Memory Module) preia semnale separat de pe fiecare parte a modulului. Cele mai multe PC-uri verific cipurile de memoria RAM de fiecare dat cnd se pornete sau se reseteaz calculatorul; n acest scop, la fiecare byte al memoriei se ataeaz un bit suplimentar numit bit de control al paritii, care permite s se determine dac un anumit byte de memorie conine numrul corect de zerouri binare (parity check). Controlerul de memorie face totalul celor nou bii memorai n fiecare byte, verificnd dac totalul rmne impar; n caz negativ, invalideaz datele memorate. Exist ns procedee care pot efectua att detectarea, ct i corectarea unor erori. Un exemplu l constitue procedeul ECC (Error Corection Code) care necesit trei bii suplimentari pentru fiecare byte memorat; procedeul poate s localizeze bitul eronat, iar eroarea poate fi remediat (tehnologia se mai numete i EDAC Error Detection And Corection ). IBM folosete ECC pe calculatoarele ce vor fi servere. Primele SIMM-uri cu 30 de pini permiteau o stocare de nou bii pentru fiecare byte (un bit extern pentru verificarea paritii). Pentru magistrale mari de date a fost proiectat SIMM-ul cu 72 pini care ncorporeaz patru bancuri de memorie pe acelai modul; SIMM-urile cu 72 pini au conectorii plasai pe ambele pri ale modulului de memorie. Un SIMM se prezint astfel:

11

Odat cu apariia microprocesoarelor PENTIUM i AMD, chiar i SIMM-urile cu 72 pini i-au pierdut mult din utilitate deoarece pentru magistralele de date pe 64 bii, erau necesare dou SIMM-uri de 72 pini la un bank de memorie. Pentru a asigura extinderea la 64 bii, s-au dezvoltat module cu mai multe conexiuni, DIMM-uri, pentru a permite o adresare mai larg. Modelele rezultate au 168 de conexiuni, poziionate pe cele dou pri ale cipului de memorie, cele dou linii de conectori fiind independente. DIMM-urile actuale se regsesc uzual, sub forma modulelor de 64 MB, 128 MB i 256 MB pe modul. Un DIMM se prezint astfel:

SIMM-urile de 72 pini sunt convenabile pentru desktop-uri, dar sunt prea mari pentru laptop-uri; productorii de PC-uri miniaturizate au transformat SIMM-urile de 72 pini astfel c n locul conectrii pinilor de pe cele dou pri ale modulului au introdus spaii pe fiecare parte, pentru a avea dou semnale separate. Astfel, lungimea modulului s-a redus la jumtate, rezultatul fiind module SODIMM (Small Outline Dual In line Memory Module) numit astfel datorit dimensiunilor reduse ale modulului i celor dou linii de conectori independeni de pe fiecare parte a modulului. Un SODIMM cu 72 pini este echivalent cu un SIMM de 72 pini cu conectori pe ambele pri ale modulului, asemntor DIMM-urilor. Un SODIMM se prezint astfel:

FORMATE LOGICE ALE MEMORIEI RAM12

Pentru a mri performanele memoriei, proiectanii au dezvoltat o serie de tehnologii care s depeasc aceste limite, orientndu-se asupra modului n care sunt procesate datele intern moduri ce constitue formatele logice ale memoriilor interne. Cipurile SDRAM au un timp de acces de 10 ns, fiind utilizabile pentru magistrale de memorie de 100 Mhz. Cipurile actuale au anumite limite care reduc frecvena la aproape 66 Mhz; SDRAM-urile nu vor opera la frecvene mai mari de 100 Mhz deoarece sloturile SIMM-urilor devin nesigure la frecvene mai nalte. Memoriile DDR (Double Data Rate) sunt realizate ntr-o tehnologie SDRAM cu posibilitatea dublrii frecvenei de la 100 la 200 Mhz. Memoriile EDRAM (Enhanced DRAM) fac DRAM-urile companiei Ramtron mai rapide prin adugarea unor blocuri mici de memorie cache static pe fiecare cip. Cacheul opereaz la vitez nalt (n mod obinuit 15 ns), astfel nct poate s acopere cererile de date ale microprocesorului fr a aduga stri de ateptare generate de operaia de remprosptare. Memoria CDRAM (Cached DRAM) realizat de Mitsubishi adaug o memorie cache pe fiecare cip utiliznd un model de tip asociativ pe set; cipul iniial de 4 MB avea ncorporat o memorie cache de 2 K i folosea dou buffere de cte un cuvnt (16 bii) pentru transferul dintre cache i circuitele externe. Spre deosebire de EDRAM, CDRAM permite att cache-ului ct i DRAM-ului principal s opereze independent una de cealalt. Cache-ul este suficient de rapid pentru a transfera date n mod burst la o frecven de 100 Mhz. Modelul RDRAM (Rambus DRAM) al firmei cu acelai nume folosete un cache RAM static de 2048 K cuplat la DRAM printr-o magistral foarte larg, ce permite transferul unei pagini de memorie n cache ntr-un singur ciclu. Cache-ul este destul de rapid, furniznd datele la un timp de acces de 10 ns. Rata de transfer poate ajunge la 800 Mb/sec dublu fa de SDRAM. Modelul Rambus cere o modificare radical a plcii de baz pe care se instaleaz, soclurile purtnd denumirea de RIMM (Rambus In line Memory Module). Deocamdat sunt utile pentru sisteme care includ integrare video. Capacitile disponibile actual sunt de 64 MB, 128 MB i 256 MB/modul, dar exist potenial pentru crearea modulelor de 1 G i 2 G care s funcioneze pe magistrale ale sistemului de 200 Mhz. n locul unui bloc de memorie n care fiecare celul este adresat de numrul liniei i coloanei, memoria MDRAM (Multibank DRAM) produs de MoSys Incorporated desparte informaia stocat ntr-un numr de bank-uri de memorie separate.

MEMORIA CMOSMemoria CMOS este o mic zon din memoria RAM care are un circuit de alimentare separat de la un acumulator cu litiu. Datorit acestuia informaia din memoria CMOS se va pstra i dup ce se oprete calculatorul. Din acest motiv memoria CMOS se comport ca o memorie permanent, nevolatil. Avantajul su esenial const n aceea c informaiile nscrise aici se pot actualiza oricnd este nevoie prin folosirea unui mic

13

program al sistemului de operare numit SETUP. n memoria CMOS se introduc o serie de parametrii i informaii de control ca de exemplu: parole, data curent i ora, informaii despre setri ale echipamentelor din configuraie etc. Utilizatorii nceptori e bine s nu umble n Setup.

MEMORIA ROMAlturi de memoria de lucru RAM utilizat pentru execuia diverselor aplicaii n curs de execuie, calculatoarele personale dispun de circuite de memorie care pstreaz programe necesare pentru funcionarea sistemului, programe ce nu-i modific de regul, coninutul. Aceste programe speciale sunt pstrate ntr-o memorie nedistructibil numit memorie ROM (Read Only Memory). Informaiile din memoria ROM sunt destinate numai citirii, deci nu pot fi modificate sau terse. Rolul acestei memorii este de a stoca programe cu grad mare de generalitate i o frecven sporit de utilizare. Plasarea acestor programe n partea de hardware a unui sistem de calcul ofer avantajul vitezei i siguranei n execuie, comparativ cu implementarea lor ca software, care ar avea doar avantajul flexibilitii. Iniial cipurile ROM au fost realizate ca memorii capacitive (CROS - Capacitive Read Only Storage) i inductive, cu transformatoare (TROS). In prezent se folosesc circuite semiconductoare integrate ce au permis o mai mare flexibilitate n fixarea coninutului, chiar eventuale tergeri i modificri ale coninutului prin tehnici de laborator. Rolul acestor memorii este de a stoca programe cu grad mare de generalitate si o frecventa sporita de utilizare; construirea acestor programe in partea hardware a unui siatem de calcul ofera avantajul vitezei si sigurantei in executie, comparative cu implementarea ca software, care ar avea doar avantajul flexibilitatii. Dintre variantele de memorii ROM realizate cu elemente semicoductoare integrate pe pastile de siliciu se mentioneaza: PROM (Programmable ROM - memorii ROM programabile) este un ROM doar pentru citire cu programare. Folosete siguranele fuzibile ca elemente de programare, care se ard cu un programator sau arztor de PROM-uri, procesul fiind ireversibil EPROM (Erasable PROM) memoria ROM cu programare i tergere, au o fereastr n partea superioar, acoperit cu o etichet, se terge la expunerea la lumina natural, raze ultraviolete. EEPROM (Electrically EPROM) sunt memorii EPROM care nu necesit surse de radiaii ultraviolete, ci doar un curent de voltaj nalt pentru tergerea coninutului; spre deosebire de EPROM, ele nu trebuie scoase din soclurile n care sunt montate pe placa de baz. Dac EPROM trebuie tears integral pentru a se renscrie, EEPROM execut operaia de tergere i rescriere a fiecrui byte n mod independent, poate fi modificat doar de un numr finit de ori.

14

Flash ROM sunt actualele EEPROM dar care folosesc voltajul normal pentru tergerea i renscrierea coninutului (5V sau 3,3V). tergerea i renscrierea datelor se poate realiza pentru unul sau mai multe blocuri de memorie, existnd posibilitatea ca pentru modificarea anumitor blocuri s fie solicitat un voltaj mai mare- cum este cazul blocului de boot ce are inclus protecia anumitor blocuri mpotriva tergerilor, bloc ce poate fi modificat numai printr-un voltaj superior. Ultimele nouti preconizate de proiectul IBM, prevd utilizarea celulelor de memorie bazate pe jonciuni tunel magnetice dispuse pe un substrat de siliciu (MTJ Magnetic Tunneling Join) pentru realizarea de memorii magnetice MRAM (Magnetic RAM), a cror vitez de citire/scriere va fi de aproximativ 10 ns. Spre deosebire de DRAM i SRAM care folosesc celule electrice, MRAM utilizeaz celule magnetice ce nu-i vor pierde coninutul odat cu ntreruperea alimentrii. Ca performane, MRAM va fi aproape la fel de rapid ca SRAM i de ase ori mai rapid dect DRAM. O alt noutate aparine corporaiilor Toshiba i Infineon Technology care vor lansa module de memorie FeRAM iniial cu o capacitate de 32 MB/modul, tehnologia de elaborare bazndu-se pe construirea celulelor de memorie din materiale feroelectrice. Asemntor memoriilor MRAM, memoriile FeRAM vor avea un coninut nevolatil care va combina nalta densitate a memoriilor DRAM actuale, cu performanele memoriilor SRAM. Clasificarea memoriei depinde cel puin parial de sistemul de operare rulat. Din punct de vedere hardware, memoria fizic se mparte n mai multe clase, ce pot fi modificate doar prin ajustri ale componentelor hardware.

ROM BIOSCea mai important parte a programelor de sistem care coordoneaz activitatea PC-ului i furnizeaz servicii eseniale pentru programele de aplicaii, sunt implementate din construcie n memoria ROM, constituind sistemul de intrare/ieire de baz BIOS (Basic Input Output System). ROM BIOS-ul conine programe de conversaie cu elementele hardware ale PC-ului. Scopul principal l constituie ncrcarea sistemului de operare de pe dispozitivul de iniializare i autotestarea componentelor n momentul pornirii PC-ului (dispozitivul de iniializare este de obicei hard-disc-ul, CD-ROM-ul sau portul de reea). De cele mai multe ori, programele coninute n ROM-BIOS sunt transferate pentru execuie n DRAM care este mai rapid prin tehnica ROM-shadowing. Cele mai noi tipuri de BIOS ncorporeaz faciliti de determinare a configuraiei interne i de alocare a resurselor prin intermediul standardului PnP (Plug and Playconectare i folosire). Dac cipurile ROMBIOS sunt de tip Flash ROM, acestea pot fi inscripionate prin nlocuirea vechiului coninut; n caz contrar, se schimb cipurile de BIOS de pe placa de baz.

MEMORIA CACHE

15

Memoria cache interpune un bloc de memorie rapid SRAM ntre microprocesor i un bloc de DRAM. Un circuit special denumit controller de cache ncearc s menin n memoria cache, datele sau instruciunilepe care microprocesorul le va solicita n momentul urmtor apelnd la un algoritm statistic de anticipare. Dac informaia cerut se afl n memoria cache, ea poate fi furnizat fr stri de ateptare; dac informaia cerut nu este n memoria cache, ea este transferat din RAM la viteza corespunztoare RAM-ului, constituind un eec cache. Un factor major ce determin performanele cache-ului este cantitatea de informaie coninut; cu ct cache-ul este mai mare, cu att cantitatea de date tranferat este mai mare. Practic, cache-ul este cuprins ntre 256 K i 2-4 M. Dezavantajul unui cache mai mare l reprezint costul, cipurile SRAM mai rapide majornd costul ntregului sistem. Configuraia logic a memoriei cache se refer la modul n care este aranjat memoria n cache i la modul n care este adresat, ceea ce reprezint de fapt modalitatea prin care microprocesorul stabilete dac informaia solicitat la un moment dat este sau nu disponibil n cache. Pentru microprocesor, cache-urile pot fi externe sau interne. Un cache intern (cache L1), numit cache primar, este construit n circuitul microprocesorului, iar un cache extern (cache L2) sau cache secundar, folosete un controller extern i cipuri de memorie extern. Cache-ul primar deine un potenial de accelerare mai mare dect cache-ul secundar din cauza conectrii sale directe la circuitul intern al microprocesorului. La microprocesoarele Pentium, transferul datelor dintre cache-ul intern i celelalte componente ale microprocesorului se realizeaz printr-o linie de 128 de bii care necesit dou cicluri datorit magistralei de date de 64 de bii. Cache-ul secundar este implementat pe magistrale de 128 bii avnd un mod de adresare orientat pe linie streamlined (burst mode). Cache-ul intern pstreaz ns un avantaj de performan de dou pn la cinci ori asupra acestui mod de adresare avansat. Pentru a aduga flexibilitate i expandabilitate cache-urilor secundare, n calculatoarele ce au proiectate seturile de cipuri corespunztoare, Intel a lansat propriul standard pentru cache-ul instalabil cache-on-a-stick (abreviat COAST). Modelul de baz folosete un conector CELP cu 160 pini. Specificaia COAST este flexibil i permite folosirea unor cache-uri secundare de diferite tehnologii.

MEMORIA VIDEOAfiarea pe monitor a devenit o sarcin din ce n ce mai complex odat cu trecerea de la monitoarele alb-negru la monitoarele color, de la simpla afiare de text la afiarea imaginilor n micare. Placa grafic responsabil de procesarea informaiilor care se afieaz a devenit din ce n ce mai sofisticat incluznd acum urmtoarele elemente: BIOS-ul video; Procesorul video;

16

RAM-ul video; Drivere. Fr a intra n amnunte constructive s reinem faptul c zona de memorie RAM alocat special lucrului cu monitorul, valabil la primele PC-uri, este acum plasat direct pe placa grafic sub denumirea de RAM-video.

CAP. III

ALOCAREA MEMORIEI

Ce este de fapt alocarea memoriei? Calculatorul poseda din fabricatie o anumita cantitate de memorie (RAM). In memorie vor fi incarcate mai multe programe si datele prelucrate de ele: nucleul sistemului de operare, datele acestuia, programele utilizatorilor

17

si datele asupra carora acestea opereaza, datele citite de la dispozitivele periferice, pachetele de date care vin si merg in reteaua in care calculatorul este conectat, bibliotecile incarcate dinamic, etc. O singura bucata mare de memorie (RAM-ul) trebuie impartita intre toate aceste entitati lacome, in asa fel incat sa nu se incomodeze unele pe altele. Entitatea care gestioneaza memoria, tine contabilitatea zonelor ocupate si a celor libere, care satisface cererile pentru noi zone si care reutilizeaza zonele eliberate este alocatorul de memorie. Alocarea memoriei este de obicei o treaba ierarhica; la baza ierarhiei se afla sistemul de operare, care are la dispozitie intregul RAM. Sistemul de operare da feluritelor programe ale utilizatorilor portiuni de memorie. La rindul lor, fiecare din programe gestioneaza bucatica primita de la nucleu pentru nevoile sale interne. O clasificare a limbajelor din punctul de vedere al alocarii memoriei le imparte in trei categorii: Limbaje care nu pot aloca dinamic memorie. Din aceasta categorie fac parte cele mai ancestrale limbaje: Cobol, Fortran. In aceste limbaje (cel putin in versiunile lor initiale), utilizatorul nu poate aloca dinamic memorie de loc in momentul executiei programului; toata memoria necesara trebuie sa fie alocata inainte ca programul sa porneasca in executie. Limbaje cu alocare si dealocare explicita. Limbaje ca Pascal, C si C++ ce permit utilizatorului sa ceara pe parcursul executiei noi zone de memorie si sa returneze memoria folosita. Utilizatorul apeleaza pentru acest scop niste functii de biblioteca. Aceste functii au fost implementate de cel care a scris compilatorul pentru limbajul respectiv. Aceste functii cer de la sistemul de operare o bucata mare de memorie pe care apoi o impart dupa necesitati; atunci cand toata bucata este consumata cer o alta de la nucleu. Limbaje cu colectoare de gunoaie (garbage collection). Lisp si Java folosesc un mecanism extrem de interesant, prin care utilizatorul nu specifica niciodata cind vrea sa elibereze o zona de memorie (adica free() nu exista); compilatorul si un sistem de functii care se executa simultan cu programul (runtime system) deduc singure care dintre zone sunt nenecesare si le recupereaza. Lisp-ul aparent este un limbaj in care nu exista nici macar alocare dinamica (o functie de gen new); in realitate in Lisp fiecare obiect nou creat este automat alocat intr-o zona de memorie noua, fara ca utilizatorul sa trebuiasca sa specifice asta (de exemplu cind utilizatorul concateneaza doua liste, atunci sistemul aloca automat spatiu pentru lista rezultat). Din anumite puncte de vedere, tehnica colectarii de gunoaie este cea mai preferabila. Principalul ei avantaj este ca scuteste utilizatorul de pericolul de a folosi zone de memorie nealocate. Avantajele ei nu se opresc aici: impreuna cu o disciplina de tipuri stricta, colectarea deseurilor face demonstrarea automata a corectitudinii programelor o sarcina mult mai simpla: un demonstrator de teoreme va fi intotdeauna sigur ca o zona de memorie folosita nu este dealocata. Pe de alta parte, colectarea de gunoaie are anumite dezavantaje: este impredictibila ca timp consumat (adica nu e clar in ce moment al executiei programului se va petrece). Intrebarea daca o anumita zona de memorie va mai fi sau nu folosita de un program in viitor este in general o chestiune nestiuta; asta inseamna ca nu se poate scrie nici un18

algoritm care sa raspunda la o astfel de intrebare, chiar daca are informatii complete despre programul analizat si despre datele lui de intrare. Din cauza aceasta este posibil ca un program cu colectare automata sa pastreze alocate zone de memorie care sunt in realitate inutile, pentru ca sistemul nu are cum sa demonstreze acest lucru. n interiorul unui PC ntlnim urmtoarele zone distincte de memorie: Memoria n mod real Baza sistemului de memorie al unui PC este memoria ce poate fi adresat de microprocesor n timpul rulrii n mod real, numit memorie n mod real. Domeniul de adrese ncepe de la 0, ultima adres fiind cu puin nainte de 1 megaoctet, adic 1048575 sau 0FFFFFH. Deoarece se afl n partea de jos a domeniului de adrese se numete memorie de baz. Cnd modul real de lucru al procesorului a fost suplimentat cu cel protejat, ncepnd cu 286, spaiul de adrese a fost lrgit cu unul nou, mai mare, peste limita de 1MB, ceea ce a dus la redenumirea memoriei de baz n memorie convenional. Memoria n mod protejat Restul memoriei ce poate fi adresat de procesoarele moderne se numete n mod protejat. Poate fi accesat de acestea doar n timpul rulrii n modul protejat. Domeniul de adrese se ntinde de la limita de sus a memoriei n mod real pn la limita de adresare a procesorului (16 MB la 286 sau 4 GB la 386-Pentium). Memoria joas La primul PC, IBM a rezervat jumtate din domeniul de adrese de 1MB accesat de procesorul 8088, 512 K pentru codul BIOS al sistemului i pentru accesul direct al procesorului la memoria folosit de sistemul video. Jumtatea inferioar a fost lsat la dispoziia programelor. Ulterior, aceasta a fost restrns la 384 K utilizai pentru rutinele BIOS i memoria video, iar 640 K au rmas pentru programe, zon numit i memorie joas. Zona de date BIOS IBM a rezervat primul KB din memoria joas pentru funcii specifice componentelor hardware i sistemului de operare. Aceasta conine datele folosite de funciile BIOS i este numit zona de date BIOS. Printre octeii din partea de jos se afl vectorii de ntrerupere i buffer-ul de tastatur de 16 bii (16 caractere). Memoria superioar UMA Domeniul de adrese de 384 KB, aflat deasupra memoriei joase din memoria n mod real se numete memorie superioar, fiind un amalgam de RAM, ROM i spaii libere. n majoritatea PC-urilor, primii 128 KB formeaz memoria RAM video, urmtorii 128 KB sunt rezervai pentru programele BIOS de pe plcile adaptoare iar ultimii 128 KB ai memoriei superioare sunt ocupai de memoria ROM care conine codul BIOS al sistemului (de regul doar 32 sau 64 de KB sunt ocupai efectiv). Zona nalt de memorie HMA Microprocesoarele pot s adreseze mai mult de 1 MB de memorie n mod real dac au posibilitatea de a lucra cu memoria n mod protejat. ncepnd cu 286, dac linia a 21-a de adrese este activat, primul segment de adrese ce depete 1 MB este mapat n memoria extins. Aceast linie de adrese A20 poate fi activat n timpul operrii n mod

19

real folosind o instruciune de program. HMA este memoria suplimentar de 64K minus 16 octei. Memoria bufferului cache Sistemele video ale calculatoarelor sunt mapate n memorie, astfel nct culoarea fiecrui pixel de pe monitor este stocat ntr-o locaie de memorie, la care procesorul are acces direct. Memoria n care este pstrat un cadru complet al imaginii se numete buffer de cadre. Pentru sistemele VGA ncepe imediat dup limita de 640 KB a memoriei joase, iar pentru sistemele monocrom i modul text ncepe cu 64KB mai sus. Memoria de duplicare Ultimele generaii de calculatoare permit accesul la memorie pe magistrale de 8, 16,32 i 64 de bii, ceea ce face ca anumite plci de extensie s nu in pasul cu viteza de acces cerut de memorie. Pentru a depi aceste bariere de vitez se utilizeaz memoria de duplicare (shadow). Memoria cache Este utilizat pentru asigurarea legturii ntre memoria principal i microprocesoare i funcioneaz ca un sistem distinct i separat n afara controlului programului. Pentru procesor, memoria cache are adresele datelor pe care le conine. Rolul acesteia este de a crete viteza nu capacitatea de memorie a sistemului. Cea mai cunoscut tehnic de accelerare a vitezei sistemului este utilizarea cache-ului. Aceast tehnic interpune ntre procesor i memoria principal un bloc de memorie rapid, de regul SRAM de mare vitez. Un circuit special, controllerul cache alimenteaz continuu memoria cache cu instruciunile i datele cel mai probabil s fie utilizate de procesor n continuare. Dac datele cutate nu se afl n memoria cache sunt obinute din memoria RAM obinuit, la viteza de lucru a acesteia i avem o ratare a cacheului (cache-miss). Memoriile cache difer prin patru aspecte principale: - dimensiune, cu ct este mai mare crete posibilitatea existenei datelor accesate de procesor imediat - modul de organizare logic, depinde de modul de organizare i adresare a memoriei, exist trei opiuni: mapare direct, complet asociativ i asociativ pe seturi. - modul de localizare, interne sau externe procesoarelor. Cel intern se numete primar L1, are maxim 64 K iar cel extern secundar L2 sau L3 i are 512 12 MB. - modul de operare, pentru reducerea strilor de ateptare se utilizeaz operarea n rafale. Sunt dou tipuri de memorii cache: SRAM sincrone cu operare n rafale (syncronous burst SRAM) i SRAM cu canal i operare n rafale (pipelined burst SRAM). Memoria extins XMS Este toat memoria aflat dup primul MB i poate fi accesat doar cnd procesorul lucreaz n modul protejat. ncepnd cu procesoarele 286 se aplic standardul XMS elaborat n 1987. Pentru ca memoria RAM s se conformeze standardului XMS trebuie instalat un driver n CONFIG.SYS, numit HIMEM.SYS. Memoria expandat EMS

20

Unele programe mai vechi utilizau memoria expandat, care nu poate fi accesat direct de microprocesor, accesul fiind realizat prin intermediul unei ferestre de 64 KB stabilit n zona de memorie superioar. CONCLUZII Alocarea memoriei este un subiect foarte generos, care suscita in continuare interes cercetatorilor. Gestiunea memoriei este una din functiile principale ale unui sistem de operare. Nucleul unui sistem de operare gestioneaza intreaga memorie fizica a unui calculator; el ofera memorie atat siesi (nucleului), pentru functionarea sa, cat si proceselor executate de utilizatori. Procesele utilizatorilor gestioneaza la rindul lor bucatelele primite de la nucleu.

NORME DE PROTECIA I SECURITATEA MUNCIIATENIE! n instalaiile electrice pericolul de electrocutare nu este semnalat prin simuri

21

Protecia muncii este o problem de stat urmrind mbuntirea continu a condiiilor de munc i nlturarea cauzelor care pun n pericol viaa i sntatea oamenilor muncii n procesul de producie. Protecia muncii are un rol nsemnat n organizarea produciei, creterea productivitii i ntrirea disciplinei n producie. A. ACCIDENTE ELECTRICE Din practic s-a constatat ca n instalaiile de joas tensiune sub 1000 V, numrul de accidente prin electrocutare este mult mai mare decat n instalaiile de tensiuni nalte, datorit nerespectrii regulilor de tehnica securitii muncii, considerndu-se, n mod greit, tensiunea sub 1000 V mai puin periculoas. Efectele patologice ale trecerii curentului electric prin organele vii poart numele de electrocutare. Efectele produse de electrocutri sunt electrotraumatismele i ocurile electrice. n categoria electrotraumatismelor se ncadreaz o serie de accidente care produc de obicei vtmari externe : - arsura electric, este un traumatism produs de actiunea curentului electric. Acest accident poate avea loc i n cazul conectrilor gresite a unor ntreruptoare sau n cazul nlocuirii unor sigurane fr a se fi remediat scurtcircuitul din reea ; - semnele electrice, apar la locul de contact al conductorului electric cu pielea sub form de leziuni, umflturi sau pete; - electrometalizarea este un traumatism electric produs prin acoperirea unei pri din suprafaa pielii cu o pelicul metalic provenit din metalul volatilizat prin cldura arcului electric ; - vtmarea ochilor prin lumina puternica a arcului electric, care produce orbirea temporar sau slbirea definitiv a vederii ; - vtmarea prin cdere apruta ca urmare a contraciilor involuntare ale muchilor, produse n cazul electrocutrii. B. ACIUNEA CURENTULUI ELECTRIC ASUPRA CORPULUI OMENESC Curentul electric strbtnd corpul omenesc, acioneaz asupra centrilor nervoi i asupra muchilor inimii, putnd provoca, n cazuri grave, stop respirator, stop cardiac i moartea prin electrocutare. Electrocutarea se poate produce atunci cand omul atinge simultan doua puncte care au intre ele o diferen de potenial mai mare de 40 V. Gravitatea unui accident produs prin electrocutare depinde prin urmatorii factori : starea pielii i zona de contact; suprafaa i presiunea de contact; mrimea, felul i durata de aplicare a tensiunii electrice; frecvena tensiunii electrice; traseul cii de curent prin corpul accidentatului. Cureni nepericuloi : mai mici decat 50 mA in curent continuu ; mai mici de 10 mA in curent alternativ. Cureni periculoi : 50 - 90 mA in curent continuu ; 10 - 50 mA in curent alternativ.

22

Cureni letali : mai mare de 90 mA in curent continuu ; mai mare de 50 mA in curent alternativ. EVITAREA ACCIDENTELOR PRIN ELECTROCUTARE Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, este necesara eliminarea posibilitatii de trecere a unui curent periculos prin corpul omului. Masurile, amenajarile si mijloacele de protectie trebuie sa fie cunoscute de catre tot personalul muncitor din toate domeniile de activitate. Principalele masuri de prevenire a electrocutarii la locurile de munca sunt: Asigurarea inaccesibilitatii elementelor care fac parte din circuitele electrice si care se realizeaza prin: o amplasarea conductelor electrice, chiar izolate, precum si a unor echipamente electrice, la o inaltime inaccesibila pentru om. Astfel, normele prevad ca inaltimea minima la care se pozeaza orice fel de conductor electric sa fie de 4m, la traversarea partilor carosabile de 6m, iar acolo unde se manipuleaza materiale sau piese cu un gabarit mai mare, aceasta inaltime sa depaseasca cu 2.25m gabaritele respective. o Izolarea electrica a conductoarelor; o Folosirea carcaselor de protectie legate la pamant; o Ingradirea cu plase metalice sau cu tablii perforate, respectandu-se distanta impusa pana la elementele sub tensiune. Folosirea tensiunilor reduse (de 12, 24, 36V) pentru lampile si sculele electrice portative. Sculele si lampile portative care functioneaza la tensiune redusa se alimenteaza la un transformator coborator. Deoarece exista pericolul inversarii bornelor este bine ca atat distanta picioruselor fiselor de 12, 24 si 36V, cat si grosimea acestor picioruse, sa fie mai mari decat cele ale fiselor obisnuite de 120, 220 si 380 V, pentru a evita posibilitatea inversarii lor. La utilizarea uneltelor si lampilor portative alimentate electric, sunt obligatorii: o verificarea atenta a uneltei, a izolatiei, a fixarii sculei inainte de incperea lucrului; o evitarea rasucirii sau a incolacirii cablului de alimentare in timpul lucrului si a deplasarii muncitorului, pentru mentinerea bunei stari a izolatiei; o menajarea cablului de legatura in timpul mutarii uneltei dint-un loc de munca in altul, pentru a fi solicitat prin intindere sau rasucire; unealta nu va fi purtata tinandu-se de acest cablu; o evitarea trecerii cablului de alimentare peste drumurile de acces si in locurile de depozitare a materialelor; daca acest lucru nu poate fi evitat, cablul va fi protejat prin ingropare, acoperire, cu scanduri sau suspendate; o interzicerea repararii sau remedierii defectelor in timpul functionarii motorului sau lasarea fara supraveghere a uneltei conectate la reteua electrica. Folosirea mijloacelor individuale de protectie si mijloacelor de avertizare. Mijloacele de protectie individuala se intrebuinteaza de catre electricieni pentru prevenirea electrocutarii prin atingere directa si pot fi impartite in doua categorii: principale si auxiliare. Mijloacele principale de protectie constau din: tije electroizolante, clesti izolanti si scule cu manere izolante. Izolatia acestor mijloace suporta tensiunea de regim a instalatiei in conditii sigure; cu ajutorul lor este permisa atingerea partilor conductoare de curent aflate sub tensiune.

23

Mijloacele auxiliare de protectie constau din: echipament de protectie (manusi, cizme, galosi electroizolanti), covorase de cauciuc, platforme si gratare cu picioruse electroizolante din portelan etc. Aceste mijloace nu pot realiza insa singure securitatea impotriva electrocutarilor. Intotdeauna este necesara folosirea simultana cel putin a unui mijloc principal si a unuia auxiliar. Mijloacele de avertizare constau din placi avertizoare, indicatoare de seuritate (stabilita prin standarde si care contin indicatii de atentionare), ingradiri provizorii prevazute si cu placute etc. Acestea nu izoleaza, ci folosesc numai pentru avertizarea muncitorilor sau a persoanelor care se apropie de punctele de lucru periculoase. Deconectarea automata in cazul aparitiei unei tensiuni de atingere periculoase sau a unor scurgeri de curent periculoase. Se aplica mai ales la instalatiile electrice care functioneaza cu punctul neutru al sursei de alimentare izolat fata de pamant. Mentionand faptul ca un curent de defect 300-500A poate deveni in anumite conditii, un factor provocator de incendii, aparatul prezentat asigura protectia si impotriva acestui pericol. Intreruptorul este prevazut cu carcase izolante, si este echipat cu declansatoare termice, electromagnetice si releu de protectie la curenti de defect. Separarea de protectie se realizeaza cu ajutorul unui transformator de separatie. Prin acesta, se urmareste crearea unui circuit izolat fata de pamant, pentru alimentarea echipamentelor electrice, la care trebuie inlaturat pericolul de electrocutare. In cazul uni defect, intensitatea curentului care se inchide prin om este foarte mica, deoarece trebuie sa treaca prin izolatia care are o rezistenta foarte mare. Conditiile principale care trebuie indeplinite de o protectie prin separare sunt: o la un transformator de separatie sa nu se poata conecta dacat un singur utilaj; o izolatia conductorului de alimentare sa fie intotdeuna in stare buna, pentru a fi exclusa posibilitatea aparitii unui curent de punere la pamant de valoare mare. Izolarea suplimentara de protectie consta in executarea unei izolari suplimentare fata de izolarea obtinuta de lucru, dar care nu trebuie sa reduca calitatile mecanice si electrice impuse izolarii de lucru. Izolarea suplimentara de protectie se poate realiza prin: o aplicarea unei izolari suplimentare intre izolatia obisnuita de lucru si elementele bune conducatoare de electricitate ale utilajului; o aplicarea unei izolatii exterioare pe carcasa utilajului electric; o izolarea amplasamentului muncitorului fata de pamant. Protectia prin legarea la pamant este folosita pentru asigurarea personalului contra electrocutarii prin atingerea achipamentelor si instalatiilor care nu fac parte din circuitele de lucru, dar care pot intra accidental sub tensiune, din cauza unui defect de izolatie. Elementele care se leaga la pamant sut urmatoarele: carcasele si postamentele utilajelor, masinilor si ale apartelor electrice, scheletele metalicecare sustin instaltiile electrice de distributie, carcasele tablourilor de distributie si ale tablourilor de comanda, corpurile mansoanelor de calibru si mantalele electrice ale cablurilor, conductoarele de protectie ale liniilor electrice de transport etc. Instalatia de legare la pamant consta din conductoarele de legare la pamant si priza de pamant, formata din electrozi. Prizele de paman verticale sau orizontale se realizeaza astfel incat diferenta de potential la care ar putea fi expus muncitorul prin atingere directa sa nu fie mai mare de 40V.

24

In general, pentru a se realiza o priza buna, cu rezistenta mica, elementele ei metalice se vor ingropa la o adancime de peste 1M, in pamantul bun conducator de electricitate, bine umezit si batut. Sistemul de priza (legare la pamant) separata pentru fiecare utilaj prezinta urmatoarele dezavantaje: este costisitor (cantitati mari de materiale si manopera); unele utilaje (transformatoare de sudura, benzi transportoare etc.) se muta frecvent dintr-un loc in altul; legatura este de multe ori incorect executata datorita caracterului de provizorat al instalatiei. Protectia prin legare la nul se realizeaza prin construirea unei retele generale de protectie care insotesc in permanenta reteua de alimenare cu energi electrica a utilajelor. Reteaua de protectie are rolul unui conductor principal de legare la pamant, legat la prize de pamant cu rezistenta suficient de mica. Sistemul prezinta o serie de avantaje: utilajle electrice pot fi legate la o instalatie de legare la pamant cu o rezistenta suficient de mica; este economic, deoarece la instalatiile provizorii pentru santiere, materialele folosite pot fi recuperate in cea mai mare parte; este usor de realizat, putand fi folosite prizele de pamant naturale, constituite chiar din constructiile de beton armat; permite sa se execute legaturi sigure de exploatare, deoarece are prize stabile cu durata mare de functionare; toate utilajele electrice pot fi racordate cu usurinta la reteua de protectie; se poate executa in mod facil un control al instalatiei de legare la pamant, deoarece legaturile sunt simple si vizibile, iar prizele de pamant pot fi separate pe rand pentru masurare, utilajele ramanand protejatesigur de celelalte prize. Pentru cazul unei intreruperi accidentale a legaturii la nul se prevede, ca o masura suplimentara, un numar de prize de pamant. In aceeasi instalatie nu este permisa protejarea unor utilaje electrice prin legare la pamant, iar a altora prin legare la nul. Instalatia de protectie nu poate fi modificata in timpul exploatarii, fara un proiect si fara dispozitia sefului unitatii respective. Conductoarele de legare la pamant si la nul nu se vor folosi pentru alte scopuri (alimentarea corpurilor de iluminat, a prizelor monofazate etc.). Conductoarele circuitelor electrice prin care circula curentul de lucru (conductoarele de nul, de lucru) nu pot fi folosite drept conductoare de protectie. Pentru a nu se crea confuzii, conductoarele de nul de protectie se vopsesc in culoarea rosie (sau se folosesc conductoare cu izolatie rosie), iar cele de lucru in culoare alb-cenusie. Protectia prin egalizarea potentialelor este un mijloc secundar de protectie si consta in efectuarea unor legaturi, prin conductoare, in toate partile metalice ale diverselor instalatii si ale constructiilor, care in mod accidental ar putea intra sub tensiune si ar fi atinse de catre un muncitor ce lucreaza sau de catre o persoana care trece prin acel loc. Prin intermediul legatuirlor se realizeaza o reducere diferentelor de potential dintre diferite obiecte metalice sau chiar o anulare a acestor diferente, obtinandu-se astfel egalizarea potentialelor si deci eliminarea pericolului de electrocutare. De precizat insa ca reteua de egalizare trebuie conectata la instalatia de legare la pamant sau la nul. MSURI DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE ELECTROCUTARE rapiditatea n intervenie i n aplicarea primului ajutor; degajarea accidentatului; respiraie artificial.25

Pentru evitarea accidentelor este necesar ca personalul nsrcinat cu ndrumarea lucrrilor practice (profesor-inginer, maistru instructor, tutore) s urmreasc: - nainte de nceperea lucrului dac s-a efectuat instructajul la locul de munc; uneltele, mesele de lucru, mainile, instalaiile, aparatele etc. sunt n bun stare de funcionare, bancurile de lucru sunt la nlimile optime pentru elevi; echipamentul de protecie pentru fiecare loc de munc repartizat elevilor este n bun stare, exist plci avertizoare de protecie la locurile unde se pot produce accidente s-au asigurat msurile de siguran impuse de normele de protecie a muncii. - n timpul lucrului: dac elevii poart echipamentul individual de protecie stabilit pentru fiecare loc de munc, halatele de lucru sunt strnse pe corp i ncheiate la mneci, prul elevilor este strns i acoperit cu basma sau basc: folosirea i mnuirea corect a sculelor, uneltelor, aparatelor, mainilor, etc. i poziia normal (neforat) n timpul lucrului; pstrarea ordinii i cureniei la locul de munc; elevii s nu lucreze la maini, aparate etc. fr aprobarea personalului nsrcinat cu ndrumarea i supravegherea lucrrilor practice; asigurarea la locurile de munc a tuturor condiiilor igienico-sanitare; s nu se consume sau pstreze alimente proprii n atelierele de lucru; orice aliment se va consuma numai la locurile special amenajate respectndu-se regulile de igien. - la terminarea lucrului: deconectarea mainilor unelte de la priza de for, curirea de ctre elevi a locului de munc, a echipamentului, dispozitivelor mainilor etc. i aezarea uneltelor, sculelor n sertare sau dulapuri;

BIBLIOGRAFIE1. GEORGESCU, IOANA. (2006). SISTEME DE OPERARE, Craiova: Editura Arves 2. WINN L. ROSCH - TOTUL DESPRE HARDWARE editura Teora,1999 3. SCOTT MUELLER - PC DEPANARE I MODERNIZARE edituraTeora, 1997 i 1999 ediia a 3-a 4. LISA BUCKI PC 6 N 1 - editura Teora, 1999 5. PETER NORTON SECRETE PC - editura Teora, 199826

6. KRIS JAMSA MODERNIZAREA CALCULATORULUI PERSONAL editura ALL, 1996 7. ANDY RATHBORNE MODERNIZAREA I DEPANAREA CALCULATOARELOR PENTRU TOI edituraTeora, 1996 8. JENNIFER FULTON - GHIDUL BOBOCULUI PENTRU MODERNIZAREA CALCULATORULUI PERSONAL - editura Teora, 1996 9. JENNIFER FULTON GHIDUL BOBOCULUI PENTRU MODERNIZAREA CALCULATORULUI PERSONAL - editura Teora, 1996

27