Materiale de reper pentru diriginţi, cadre didactice şi ...€¦ · Materiale de reper pentru...

Materiale de reperpentru diriginţi, cadre didacticeşi manageriale din învăţămîntul primar şi gimnazial

Aspecte ale bioeticii în educaţie

1

Materiale de reper pentru diriginţi, cadre didacticeşi manageriale din învăţămîntul primar şi gimnazial

Chişinău – 2006

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

2

CZU 37.016.046:17A88

Lucrarea este editată în cadrul Proiectului “Contribuţie la dezvoltarea şi propagarea cunoştinţelor în domeniul ştiinţei şi tehnologiilor în Republica Moldova cu o accentuare deosebită a bioeticii. Implementarea elementelor de bioetică în procesul educaţional (treptele de învăţămînt primar, gimnazial şi liceal)” de Centrul “Dialog intercultural” cu concursul Comisiei Naţionale a Republicii Moldova pentru UNESCO şi cu suportul Biroului UNESCO de la Moscova pentru Azerbaidjan, Armenia, Belarus, Republica Moldova şi Federaţia Rusă.

Lucrarea a fost recomandată pentru editare la şedinţa Consiliului Ştiinţifico-Didactic al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei (proces-verbal nr. 14 din 21.12.2006).

Autorii concepţiei:dr. Luminiţa Drumea, Violeta Mija, Tatiana Mistreanu, Eugenia Parlicov, Natalia Hanbecov.

Autori:Luminiţa Drumea, doctor în filologie, cercetător ştiinţific superior, Institutul Patrimoniul Cultural, AŞM, director executiv al Centrului “Dialog intercultural”, expert pentru ştiinţă al Comisiei Naţionale a Republicii Moldova pentru UNESCO (Introducere).

Violeta Mija, cercetător ştiinţific superior, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (Preliminarii, Capitolul I).

Tatiana Mistreanu, inspector superior, Direcţia Generală Educaţie, Tineret şi Sport a Consiliului Municipal Chişinău (Capitolul II).

Eugenia Parlicov, specialist-consultant, Direcţia Generală Învăţămînt Preuniversitar a Ministerului Educaţiei şi Tineretului al Republicii Moldova (Capitolul III).

Natalia Hanbecov, şeful Laboratorului Multimedia, Universitatea de Stat din Moldova.

Experţi:Aurelia Crivoi, doctor habilitat în ştiinţe biologice, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova;

Nelu Vicol, doctor în filologie, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei.

Responsabil de ediţie: dr. Luminiţa Drumea.Redactare: dr. Angela Savin, conferenţiar universitar, cercetător ştiinţific coordonator, Institutul de Filologie, AŞM.Design şi machetare: Igor Condrea.

Ideile şi opiniile expuse în această lucrare aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al UNESCO.

Se distribuie gratuit.

© Comisia Naţională a Republicii Moldova pentru UNESCO, 2006, pentru prezenta ediţie.© Centrul “Dialog intercultural”, 2006, pentru prezenta ediţie.© Toate drepturile rezervate.ISBN 978–9975–9987–2–7

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Aspecte ale educaţiei în bioetică : Ghid pentru cadre didactice, ciclul gimnazial. / Luminiţa Drumea, Violeta Mija, Tatiana Mistreanu, Eugenia Parlicov. – Ch. : Periscop, 2007( Tipogr. “Grafema-Libris”). – 152 p. ISBN 978-9975-9987-2-7 3500 ex.

37.016.046:17


3

SUMAR

Introducere Activitatea UNESCO în domeniul bioeticii .................................................5Activitatea Comisiei Naţionale a Republicii Moldova pentru UNESCO în domeniul bioeticii .........................................................8File de istorie a bioeticii în Republica Moldova ................................... 10

Preliminarii ..........................................................................................................13

Capitolul I Repere psihopedagogice şi manageriale pentru implementarea bioeticii în practica educaţională .................17

Capitolul II Dimensiunea socială a bioeticii ................................................................... 53

Capitolul III Dimensiunea ecologică a bioeticii ........................................................... 105

Glosar ..................................................................................................................148

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

4


5

Activitatea UNESCOîn domeniul bioeticii

Din anul 2002 bioetica a devenit una din priorităţile de bază ale UNESCO. Organizaţia dată este preocupată de această problemă în cadrul mandatului său internaţional, de rind cu domeniile învăţămîn-tului, ştiinţei şi culturii, deoarece în competenţa ei intră chestiunile ce ţin de aspectele sociale şi umanitare – drepturile omului, etica ştiin-ţei, securitatea umanitară şi transformările sociale ( www.unesco.org, www.unesco.ru).

În activitatea sa UNESCO se bazează pe lucrul desfăşurat de trei organe consultative: Comitetul internaţional de bioetică (C.I.B.), Comitetul interguvernamental de bioetică (C.I.G.B.) şi Comisia mon-dială de etică în ştiinţă şi tehnologie (C.M.E.Ş.T.). Activitatea C.M.E.Ş.T. este chemată să unească savanţi şi intelectuali de renume în vederea elaborării recomandărilor etice în astfel de domenii ale activităţii umane cum sînt: realizarea cercetărilor cosmice, activitatea societăţii informaţionale, utilizarea energiei şi a apei potabile.

Structurile internaţionale menţionate acordă ajutor Organizaţiei în domeniul legislaţiei, dezvoltării şi consolidării potenţialului tehnic- ştiinţific şi cel uman, apt de a exista în condiţiile intelectualizării crescînde a comunităţii umane, asigurării unui acces echitabil al opi-niei publice la informaţie. În calitate de platformă care coordonează activităţile intituţiilor şi ale programelor Organizaţiei Naţiuniulor Unite figurează Comitetul interinstituţional al ONU pentru bioetică.

UNESCO a iniţiat un program “Etica ştiinţei şi a tehnologiei” care acordă susţinere activităţii de informare şi instruire, cercetărilor ştiin-ţifice, dezvoltării instituţionale, punînd un accent deosebit pe bio-etică. Obiectivele strategice ale UNESCO pentru aa. 2002-2007 sînt următoarele:

Introducere

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

6

ajutorul acordat propagării principiilor şi a normelor etice în calitate de direcţii de orientare în dezvoltarea ştiinţifică şi tehnologică, precum şi în cadrul transformărilor sociale;

susţinerea securităţii umanitare prin ameliorarea dirijării me-diului ambiant şi a transformărilor sociale;

contribuţia în dezvoltarea de mai departe a potenţialului tehnic-ştiinţific şi a potenţialului uman într-o societate in-telectuală.

UNESCO a elaborate o serie de documente normative, unde sînt prezentate principiile fundamentale ale bioeticii: Programul UNESCO pentru bioetică: priorităţi şi perspective (17.10.2001); Rezoluţia UNESCO: Bioetica şi drepturile copilului. Declaraţia de la Monaco (18.07.2001); Declaraţia generală cu privire la genomul omului şi drepturile omului (11.11.1999); Realizarea Declaraţiei generale cu privire la genomul omului şi drepturile omului (17.11.1999); Declaraţia internaţională cu privire la datele genetice ale omului (2003) etc.

În octombrie 2005 la Conferinţa generală UNESCO a fost adop-tată Declaraţia generală cu privire la bioetică şi drepturile omului. În acest document normativ internaţional de o mare importanţă la nivel global “sînt analizate problemele de etică cu privire la me-dicină, ştiinţele despre viaţă şi utilizarea tehnologiilor, destinate omului, ţinînd cont de aspectele sociale, juridice şi ecologice ale lor”. Declaraţia se referă atît la cetăţeni, familii şi comunităţi, cît şi la cei care iau decizii şi realizează acele activităţi care se află în vi-zorul bioeticii. În corespundere cu acest document, bioetica trebuie să devină obiectul atenţiei opiniei publice şi un elelment unanim recunoscut în relaţiile sociale.

Un aspect din cele mai importante al prezentei declaraţii este consolidarea coeziunii dintre domeniile de competenţă a bioeticii şi principiile generale ale drepturilor omului, respectului persona-lităţii umane şi al libertăţilor ei fundamentale. Astfel, actualmente bioetica îşi găseşte reflectare nu doar în practica medicală şi activi-tatea specialiştilor din domeniul medicinii, dar şi în perfecţionarea legislaţiei naţionale şi internaţionale din sfera drepturilor omului şi a dezvoltării dialogului social.

UNESCO, fiind o organizaţie internaţională de frunte în domeniul bioeticii, ajută statele-membre UNESCO de a crea şi dezvolta astfel de structuri ale bioeticii cum sînt: programele de predare a bioeticii, legislaţia şi comitetele de bioetică. Ultimele au fost create la diverse


7

niveluri (local, naţional, regional) în diferite state-membre UNESCO şi sînt ideale pentru a respecta actele normative, adoptate de către Organizaţie. În afară de aceasta, ele sînt chemate:

a da o apreciere problemelor de ordin etic, juridic, ştiinţific şi social din cadrul proiectelor de cercetare, al căror obiect de studiu este omul;

a da consultaţii privind problemele etice în medicina clinică; a evalua rezultatele progresului tehnic-ştiinţific; a elabora recomandări şi a contribui la determinarea princi-

piilor directorii în problemele de bioetică; a sprijini discutarea, iluminarea şi informarea opiniei publicei pri-

vind chestiunile de bioetică şi antrenarea ei la soluţionarea lor.Actualmente în cadrul activităţii sale din domeniul bioeticii UNESCO

acordă suport: accesului la informaţie şi schimbului intelectual; dezvoltării programelor de învăţămînt şi diverselor metode

şi procedee; întăririi potenţialului organelor naţionale care sînt preocupate

de problemele de etică; realizării normelor de etică, orientate la apărarea drepturilor

omului în domeniul biomedicinei.Fiecare stat e interesat de a populariza cunoştinţele din do-

meniul bioeticii, deoarece realizarea justiţiei sociale va depinde în mod direct de faptul, în ce măsură vor fi antrenate într-un dialog social cele mai diverse părţi şi cum anumite norme vor fi puse în aplicare, cînd valorile etice, morale îşi vor găsi aplicabilitatea lor în medicină, ştiinţă şi tehnică, în viaţa fiecărei persoane concrete. Din aceste considerente, acele persoane care activează în mod profe-sional în domeniul bioeticii trebuie să contribuie pe toate căile la faptul ca ea să devină un patrimoniu şi un instrument util pentru toată societatea.

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

8

Activitatea Comisiei Naţionale a Republicii Moldova pentru UNESCOîn domeniul bioeticii

Bioetica prezintă o etapă importantă în sfera cunoştinţelor fi-losofice, condiţionate de dezvoltarea civilizaţiei umane. Formarea ei este legată de procesul de transformare a eticii tradiţionale, în general, şi a eticii medicale, în special. Ea este determinată, mai întîi de toate, de atenţia crescîndă pentru drepturile omului şi de crearea unor noi tehnologii medicale care genereazã multe probleme acute şi care necesită o reglare juridică şi morală.

Gradul de informare a populaţiei Republicii Moldova în chestiunile care sînt indispensabile de etica ştiinţei, inclusiv de tehnologiile care necesită o atenţie deosebită din punct de vedere al eticii biologi-ce, este nesatisfăcător. Specialiştii Catedrei de filosofie şi bioetică a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacologie “N.Testimiţeanu” ţin cursuri de bioetică în calitate de disciplină în instituţiile de învăţămînt superior din republică, la fel desfăşoară conferinţe şi seminare anuale republicane cu genericul menţionat. Cu toate acestea, mai există lacune în chestiunile de dezvoltare şi propagare a cunoştinţelor din domeniul bioeticii în ţara noastră.

Ţinînd cont de actualitatea problemei date, Comisia Naţională a Republicii Moldova pentru UNESCO a iniţiat în a.2004 proiec-tul “Contribuţie la dezvoltarea şi propagarea cunoştinţelor în domeniul bioeticii în Republica Moldova”, conducătorul proiec-tului - L.Drumea, expert pentru ştiinţă al Comisiei Naţionale a Republicii Moldova pentru UNESCO. Proiectul s-a bucurat de suportul Secretariatului UNESCO (Paris) şi al Biroului UNESCO de la Moscova pentru Azerbaidjan, Armenia, Belarus, Republica Moldova şi Federaţia Rusă. Parteneri în realizarea proiectului au fost: Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova, Ministerul Ocrotirii Sănătăţii al Republicii Moldova, Ministerul Învăţămîntului şi Tineretului al Republicii Moldova, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacologie “ N.Testimiţeanu” din Moldova, Universitatea de Stat din Moldova, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei al Republicii Moldova, Catedra de filosofie şi bioetică a U.S.M.F. “N.Testimiţeanu”, Centrul “Dialog intercultural”, Asociaţia de bioetică din Republica Moldova şi mass-media.


9

Implementarea proiectului s-a efectuat în două etape. Prima etapă a inclus:

analiza situaţiei din Republica Moldova privind problemele de bioetică sub aspect ştiinţific, instructiv şi pragmatic (deter-minarea organizaţiilor, cadrelor, contingentului pe vîrste);

elaborarea strategiei şi a unui plan de acţiune în vederea propagării şi dezvoltării cunoştinţelor din domeniul bioeticii în Republica Moldova.

Etapa a doua a fost dedicată desfăşurării activităţilor, orientate în trei direcţii fundamentale privind propagarea ideilor din domeniul bioeticii în Republica Moldova:

dezvoltarea procesului de învăţămînt în domeniul dat; organizarea activităţilor ştiinţifice şi practice (seminare, pre-

legeri, conferinţe, consulting-uri, elaborarea şi perfecţionarea actelor şi normelor, participarea la adoptarea legilor etc.);

realizarea activităţii ştiinţifice. În cadrul proiectului ai fost realizate următoarele activităţi: a fost inaugurat Centrul naţional de bioetică în Republica

Moldova; s-a desfăşurat un concurs republican al posterelor pe întreg

teritoriul republicii (instituţii de învăţămînt superior, spitale, biblioteci, licee, instituţii de stat etc.) şi a fost editat cel mai bun poster “Bioetica – o cale spre viitor”;

a fost editat şi difuzat manualul “Elemente ale bioeticii” (în limba romană) pentru studenţii universităţilor, în care sînt elucidate problemele de corelaţie dintre bioetică şi ecologie, aspectele medicale şi juridice ale bioeticii etc.;

au fost traduse în limba romană documentele UNESCO privind problemele de bioetică, a fost editat şi difuzat pe teritoriul republicii o culegere de materiale din acest domeniu;

au fost desfăşurate o serie de foruri, inclusiv Conferinţa republicană “Introducere în bioetică” cu prezentarea manualului “Elemente ale bioeticii”(10.11.2005), Conferinţa republicană, dedicată in-augurării Centrului naţional de bioetică în Republica Moldova (12.04.2005), Seminarul ştiinţific-practic republican “Bioetica în Republica Moldova: realizări şi perspective” (11.11.2005);

au fost organizate un şir de lecţii şi consulting-uri; a fost creată pagina web al proiectului (http://bioethics.smtp.

ru) care reflectă acţiunile, efectuate în cadrul proiectului.

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

10

Rezultatele acestor activităţi au fost popularizate în presă, la radio şi televiziune.

Astfel, implementarea prezentului proiect a contribuit la difuzarea şi aprofundarea cunoştinţelor din domeniul bioeticii în rîndul po-pulaţiei Republicii Moldova, ţinînd cont de experienţa naţională şi internaţională. În proiect a fost antrenată populaţia matură: savanţi, profesori ai instituţiilor de învăţămînt superior, angajaţi din institu-ţiile de stat, medici, jurişti, ecologişti, studenţi, A.Ş.P., mass-media. Unele aspecte ale bioeticii au fost incluse în programe specializate universitare. Însă pentru ca ideile din domeniul bioeticii să se înrădă-cineze cu adevărat în conştiinţa oamenilor este necesar de a începe familiarizarea cu elementele fundamentale ale acestui domeniu încă din vîrsta preşcolară şi şcolară. Din aceste considerente o continui-tate a activităţilor în sfera dată este implementarea elementelor de bioetică în procesul de învăţămînt preuniversitar (şcoală, gimnaziu, liceu) din Republica Moldova. Întru realizarea acestui obiectiv au fost elaborate ghidurile pentru profesori “Aspecte ale bioeticii în procesul educaţional” (clasele 1-4, 5-9 şi 10-12) în limbile romană şi rusă.

File de istorie a bioeticii în Republica Moldova

Pentru prima dată noţiunea de bioetică a apărut în Republica Moldova în anii 80 ai secolului trecut. Însă doar după două decenii dezvoltarea şi propagarea ideilor din domeniul dat de cunoştinţe a început să poarte un caracter sistemic.

Catedra de filosofie a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacologie “N.Testemiţeanu” din Republica Moldova, condusă de prof. Teodor Ţîrdea, devine centrul de dezvoltare a cunoştinţelor din domeniul bioeticii în republica noastră. În a.1999 catedra dată a fost reorganizată în Catedra de filosofie şi bioetică, ceea ce a servit drept un moment de cotitură în propagarea cunoştinţelor bioeticii. Activitatea prodigioasă a colaboratorilor ei a permis de a crea o bază reală pentru implementarea lor în diverse domenii de activitate, în primul rind, în cel al ştiinţei şi învăţămîntului.

O mare influenţă în familiarizarea populaţiei Republicii Moldova cu bazele bioeticii a avut activitatea profesorului italian Pietro Kavasini care pe parcursul mai multor ani a venit în ţara noastră, pentru


11

a ţine prelegeri, a participat la diverse conferinţe naţionale şi in-ternaţionale, organizate de catedră. Cu începere din a.1995 au fost organizate mai bine de zece conferinţe ştiinţifice internaţionale la care au fost discutate atît probleme propriu-zise de bioetică, cît şi diverse chestiuni de ordin teoretic şi filosofic cu referinţă la cunoş-tinţele din bioetică.

O importanţă mare a avut-o elaborarea cursului “Filosofia şi bio-etica” la catedra menţionată mai sus a U.S.M.F. Variate aspecte ale bioeticii sînt incluse şi în alte discipline care sînt susţinute de spe-cialiştii catedrei: “Istoria şi filosofia culturii”, “Cultura comunicării”, “Doctrinele integrării europene”. În afară de aceasta, începînd cu a.1999 prof. Teodor Ţîrdea ţine un curs de lecţii de bioetică şi la facultatea de filosofie a Universităţii de Stat din Moldova, precum şi la Institutul de Ştiinţe Reale al R.M. În paralel, se efectuează lărgirea colaborării internaţionale în domeniul dat, se organizează conferinţe şi “mese rotunde”.

Etapele semnificative ale acestei activităţi prodigioase au fost următoarele:

organizarea instruirii postuniversitare în domeniul bioeticii (magistratură cu specialitatea “bioetică”) la Catedra de filosofie şi bioetică (1999);

înfiinţarea doctoranturii la catedra dată (2003); fondarea Asociaţiei de Bioetică a Republicii Moldova (2001); crearea Comisiei naţionale de etică pentru examinarea clinică

a medicamentelor de pe lîngă Ministerul ocrotirii sănătăţii al R.M. (2002);

organizarea de către Comisia Naţională a Republicii Moldova pentru UNESCO a Centrului Naţional de bioetică din Republica Moldova (2005);

editarea primului manual în Republica Moldova “Filosofia şi bioetica: istorie, personalităţi, paradigme”, Chişinău, 2000 (în limba română);

publicarea primului manual de acest fel în limba rusă “Filosofia (cu un curs de lecţii la bioetică)”, Chişinău, 2002;

editarea “Dicţionarului de filosofie şi bioetică”, Chişinău, 2004 (în limba română).

În procesul de formare a şcolii de bioetică în Republica Moldova sînt soluţionate următoarele probleme:

elaborarea cercetărilor complexe în domeniul bioeticii;

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

12

aprofundarea cercetărilor în domeniul bioeticii teoretice; studierea problemelor de bioetică din medicina clinică; determinarea unui şir de probleme ale disciplinelor limitrofe,

pentru care dezvoltarea bioeticii se prezintă ca un catalizator pentru apariţia lor etc.

O etapă importantă pentru dezvoltarea cunoştinţelor în domeniul bioeticii este fondarea Comitetului Naţional de Etică de pe lîngă Ministerul ocrotirii sănătăţii al Republicii Moldova (2005), al cărui preşedinte este prof. V.Ghicavîi, şeful Catedrei de farmacologie a U.S.M.F.

Un rol important în propagarea cunoştinţelor din domeniul bioeticii în republica noastră îl are Comisia Naţională a Republicii Moldova pentru UNESCO care a iniţiat şi a sprijinit numeroase ac-ţiuni în domeniul dat.


13

Preliminarii

În prezent, dimensiunea educaţiei se suprapune pe dimensiunea întregii existenţe a omului.

Problema educaţiei tinde să devină o problemă prioritară şi oricine vede limpede evoluţia fiinţei raţionale şi a umanităţii, în ansamblul ei, situează în centru educaţia. Problematica lumii contemporane a generat atît în sfera politicii şi culturii, cît şi în cea a educaţiei un număr de imperative, prioritare fiind promovarea culturii păcii, sal-varea mediului şi salvarea vieţii omeneşti, în special, salvarea vieţii pe pămînt, în genaral. Aceste imperative sînt adoptate, sub formă de recomandări şi rezoluţii, de ONU, UNESCO, de diferite organizaţii guvernamentale şi societatea civilă.

Educaţia ca proces orientat spre împlinirea spirituală a fiinţei umane şi a comunităţii presupune cunoaşterea evoluţiilor ce au avut loc în ultima perioadă.

Secolul, în care evoluţia ştiinţei şi a tehnologiei a atins stadiul de revoluţie, este secolul al XX-lea. În această perioadă a fost divizat ato-mul, eveniment ştiinţific care a condiţionat ca omenirea să deţină arma nucleară; a fost depăşită gravitaţia pămîntului, pas în urma căruia omul a penetrat în cosmos; a fost descoperită structura de dublu helix a ADN-ului, fapt ce a servit drept bază pentru evoluţia geneticii: omul a reuşit astfel să ajungă la însuşi fundamentul identităţii sale biologice; sînt aplicate tehnicile de reanimare, ceea ce influenţează pe de o parte cursul multor maladii, pe de altă parte schimbă viziunea asupra morţii. În legătură cu intervenţiile medicale respective are loc un alt eveni-ment important în viaţa ştiinţifică — este descrisă pentru prima dată coma depasse şi dată prima definiţie a morţii cerebrale; a fost realizat primul transplant reuşit de rinichi şi primul transplant cardiac; au fost încununate de succes încercările de fecundare animală, iar mai apoi umană in vitro, încercări care dovedesc capacitatea omului de a domina şi controla după bunul plac procesul generativ; s-a experimentat pe scară largă pilula anticoncepţională şi omul dobîndeşte pe de o parte puterea de a controla creşterea demografică, pe de altă parte separă funcţia sexuală de fecunditate; s-a născut prima clonă.

Acesta este secolul în care s-au născut eutanasia, eugenia, steriliza-

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

14

rea, clonarea şi cele mai inumane experimente în numele progresului. Consecinţa atitudinii tehnice faţă de viaţă a fost şi transformarea omului însuşi, din creator de ştiinţă în subiect sacrificat în cadrul unor experimente “necesare” progresului.

Dispreţul pentru viaţă s-a manifestat în cele două conflagraţii mondiale, în exterminarea sistematică şi programatică a poporului evreu de catre nazişti, în genocidul stalinist asupra populaţiilor din cadrul imperiului sovietic.

Una din domeniile în care s-a manifestat din plin, în acest secol, ostilitatea omului este mediul său ambiant. Acesta a subjugat natura externă provocînd criza ecologică şi transformînd-o în instrument de satisfacere a propriilor nevoi. Începînd cu anii 60 devine tot mai clar faptul că prezenţa omului industrial modern pe planetă a devenit o prezenţă periculoasă pentru echilibrul biosferei. Din ce în ce mai pro-nunţat apare conştiinţa că aroganţa omului şi raportul de exploatare a naturii duc la catastrofa ecologică şi că omul, distrugînd natura, distruge însuşi fundamentul propriei sale existenţe.

Există astăzi condiţiile nu numai ale modificării radicale a mediului ecologic într-un timp extrem de scurt, încît se face imposibilă adaptarea, dar şi ale fabricării omului: atît corpul uman, cît şi personalitatea indivi-dului pot deveni opera procreării, conceperii asistate de calculator.

Acestor provocări ale epocii contemporane vine să le răspundă bioetica, domeniul care este unul integrator, constituit dintr-o serie de elemente şi principii din biologie, medicină, filozofie, sociologie, psihologie, jurisprudenţă.

Deci, bioetica este disciplina care urmăreşte şi impune norme precise privind comportamentul oamenilor faţă de ceea ce numim viaţă.

În Republica Moldova subiectul bioeticii a fost explorat mai puţin, lăsîndu-se spaţiu larg pentru activitatea teoretico-practică în toate domeniile. Pînă în prezent, numărul cercetătorilor preocupaţi de bioetică este mult prea mic — T. Ţîrdea, doctor habilitat, V. Ojovanu, doctor, A. Crivoi, doctor habilitat, iar domeniul de activitate este preponderent medicina.

Actele reglatorii în vigoare abordează unele domenii de care se preocupă bioetica din perspectiva disciplinelor de studiu.

Astfel, unul din obiectivele majore ale Curriculumului “Ştiinţe” pen-tru clasele I-IV (Autori: dr.Botgros I., Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, dr.hab. Bolboceanu A., Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei et al.) este “cunoaşterea şi înţelegerea elementară a naturii, autocunoaşterea,


15

determinarea locului copilului în lume şi influenţa mediului asupra Eu-lui la nivel calitativ”. Curriculumul la educaţia moral-spirituală (Autori: dr.hab.Pîslaru Vl., Cara A. et al., Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei) orientează persoana spre un comportament etic. Curriculumul la educaţia civică în clasele V-IX (Autori: Parlicov E., Ministerul Educaţiei şi Tineretului, Mija V., Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei) vizează for-marea unei atitudini responsabile a persoanei faţă de calitatea sa de om, faţă de mediul social şi natură. În Curriculumul la dirigenţie în clasele V-XII (Autori: dr.hab.Pîslaru Vl., Mija V., Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Parlicov E., Ministerul Educaţiei şi Tineretului) „axiologia formării identităţii elevilor este concepută pe principiul individual-naţional-universal, ceea ce presupune cultivarea sistematică, continuă şi permanentă a conştiinţei identităţii, manifestă în conştiinţa iden-tităţii individului conştiinţa identităţii comunităţii naţionale/sociale, conştiinţa identităţii umanităţii.”

Concepţia Educaţiei în Republica Moldova formulează obiective transdisciplinare, precum formarea atitudinilor valorice faţă de Viaţă (atestarea vieţii ca dar divin; acceptarea şi ocrotirea vieţii în toate manifestările, varietăţile şi formele ei; practicarea modului sănătos de viaţă; ordonarea conştientă a propriei vieţi în calitate de subiect al ei), ideea atitudinii valorice faţă de viaţă nelimitîndu-se la sfera vieţii omului, ci depăşind cu mult hotarele ei, acolo unde există viaţă: viaţa oceanului, viaţa pădurii, viaţa munţilor, viaţa pămîntului etc.

În domeniul bioeticii, lucrarea de faţă este una de pionierat în sistemul de învăţămînt. Ea vizează realizarea obiectivelor transdis-ciplinare şi se adresează cadrelor didactice din învăţămîntul primar şi gimnazial, preponderent celor care predau disciplinele educaţie civică, educaţie moral-civică, educaţie moral-spirituală, ştiinţe, istorie etc., precum şi managerilor educaţionali, inclusiv diriginţilor.

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

16


17

Repere psihopedagogice şi manageriale pentru implementarea bioeticii în practica educaţională

Reflexie bioetică

Progresele ştiinţifice au stîrnit în acelaşi timp entuziasm, dar si reticenţă. „Intrînd în posesia cunoştinţelor despre natură, omul a ratat întrebările esenţiale specifice existenţei umane: ce este omul, cum trebuie să-şi trăiască viaţa şi prin ce mod pot fi eliberate acele forţe enorme, care sînt ascunse în adîncurile lui, dîndu-le aplicare productivă” (14, p. 23). Optimismului ştiinţific al celor care vedeau în aceste progrese începutul realizării dorinţei omului de a domina viaţa şi moartea i se alatură realismul celor ce se întrebau, dacă omul este în stare să administreze o asemenea putere pe care o dobîndise asupra multor aspecte ale vieţii.

Dar merită omul să preia, fără o pregătire suficientă, o astfel de forţă capabilă a modifica fundamental specia căreia îi aparţine? Oare nu există riscul descătuşării unor forţe necontrolabile şi deschiderii totalitarismului în biologie? Nu ar fi oare cazul ca omul să renunţe, măcar temporar, la a dispune discreţionar de mijloace pentru care nu este pregătit etic şi psihologic să le utilizeze?

Secolul al XX-lea este epoca celor mai grave ameninţări asupra vieţii din istoria omenirii, ameninţări provocate de însuşi compor-tamentul uman. Omul fiind limitat biologic în timp, prin evoluţia sa ontogenetică, situîndu-se între două puncte – procreerea şi moartea – şi acceptînd limitele sale, imperfecţiunile sale, s-ar putea să-şi recapete din demnitatea sa reală, să-şi recapete libertatea şi ade-vărul. Dorinţa de a atinge perfecţiunea prin biotehnologii ar putea

Capitolul I

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

18

să conducă la riscul de a deveni inuman.S. Bute afirmă că în faţa evoluţiei ştiinţei şi a tehnicii a început să se

formeze o conştiinţă generală că omul este pentru planeta sa precum cancerul este pentru un organism viu.

Chiar dacă bioetica este o disciplină apărută relativ recent (secolul al XX-lea), problemele ce constituie domeniul respectiv au constituit subiectul al multiple discuţii, tratate filosofice generalizate în norme comportamentale, deoarece dintotdeauna au existat situaţii in care apăreau probleme de ordin moral. Societatea umană, fiind in continuă transformare, situaţiile noi obligau o reflecţie asupra lor, astfel încît acţiunile omului sa fie juste. In ultimul secol, dar mai cu seamă în ultimele decenii, ştiinţa s-a dezvoltat vertiginos. Întreaga umanita-te se transformă intr-un mod extrem de dinamic. Descoperirile de ultimă oră, în deosebi cele din biologie şi medicină (genetică), ne vizează pe toţi in mod direct.

In faţa noilor posibilităţi de a acţiona se cere găsirea unor noi frontiere care să delimiteze cît mai clar valoarea morală a fiecărei acţiuni. Cea care ar trebui sa răspundă noilor provocări este bioeti-ca. Puterea pe care ştiinţa o pune în serviciul omului este imensă, responsabilitatea revenind pe deplin conştiinţei umane. Pericolele care pot fi provocate de noile descoperiri sînt deseori necunoscute şi soluţiile trebuie găsite cît mai urgent. Bioetica îi întruneşte pe toţi cei care urmăresc influenţa descoperirilor ştiinţifice asupra destinului naturii si al omenirii, care sînt conştienţi de pericolul scăpării de sub control a ştiinţei, care n-au uitat încă ororile produse în numele ştiinţei în timpul regimurilor comuniste sau naziste şi care ştiu că oricînd omul poate deveni propria sa victimă.

Omul a început să realizeze că se creează treptat o discrepanţă între progresul ştiinţific şi tehnic şi progresul moral-spiritual şi psi-hologic. Se naşte ideea de responsabilitate. Înţelegerea că libertatea omului manifestată în sensul dominării şi a exploatării nu numai a lumii, ci şi a omului în numele ştiinţei are efecte distructive, a condus la formarea conştiinţei de responsabilitate pentru planetă şi pentru viaţa umană.

Două tipuri de probleme numite mai sus au atras atenţia so-cietăţii, ducînd treptat la conştientizarea unei responsabilităţi faţă de viaţă în general şi implicit la apariţia bioeticii ca ştiinţă: criza ecologică şi scandalurile folosirii omului ca instrument al ştiinţei. A apărut necesitatea de cunoastere etică a modului în care omul tre-


19

buie să se comporte faţă de viaţă. Noua conştiinţă ecologică a reuşit să creeze un curent contrar tendinţei destructive a civilizaţiei moderne, dar a fost şi cauza principală a naşterii bioeticii ca o nouă disciplină. Bioetica a apărut sub acest nume în Statele Unite în anii 70 din iniţiativa oncologului american Van Rensselaer Potter, ca răs-puns dat dezumanizării ştiinţei, în special a medicinii. El a nu-mit noua ştiinţă “The science of survival” - ştiinţa supravieţuirii. Van Potter a afirmat că a ajuns la această idee după ce a con-ştientizat criza ecologică şi după ce a înţeles că starea biosferei este condiţionata de modelele de existenţă în lume şi de rapor-tare la aceasta a fiinţei umane. În această ordine de idei ştiin-ţa trebuie să primească aportul ştiinţelor umaniste şi, în spe-cial, al eticii pentru a asigura supravieţuirea omului pe planetă. Bioetica s-a afirmat deja ca ştiinţă aplicativă şi are drept obiect:

viaţa, în orice formă biologică. Viaţa este înţeleasă în sens larg, nu redusă doar la viaţa speciei umane;

comportamentul uman raportat la viaţa, integritatea şi să-nătatea proprie, fizică şi psihică; la viaţa, integritatea şi să-nătatea, fizică şi psihică, a celorlalţi oameni – în particular şi general; la viaţa şi sănătatea animalelor – de uscat şi de mare, păsărilor, insectelor, plantelor etc., şi nu doar raportat la „ domeniul ştiinţelor vieţii şi al sănătăţii, examenul sistemic al comportamentului uman în domeniul ştiinţelor vieţii şi al sănătăţii”.

Scopul bioeticii îl constituie promovarea /susţinerea /conservarea vieţii prin angajarea responsabilă a potenţialului fizic, psihic şi moral-spiritual al omului. Rolul bioeticii constă în prezentarea responsa-bilităţii omului în faţa diverselor intervenţii asupra vieţii, privindu-le pe acestea în lumina valorilor umane şi ale principiilor morale. Principiile fundamentale ale bioeticii sînt:

respectul vieţii; axarea pe valorile general umane.

Cu principiile indicate mai sus corelează mai multe principii, ca-racteristice pentru alte domenii, şi anume:

• respectul faţă de individualitate; • recunoaşterea propriilor limite; • negocierea soluţiilor şi respectarea deciziilor beneficiarului; • nediscriminarea; • acordarea de servicii integrate.

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

20

Convenţional s-ar putea delimita trei domenii mai importante ale bioeticii: etica medicală, etica cercetării şi etica socială.

Etica medicală sau clinică este cea care se preocupă de relaţia directă medic –pacient. Aceasta se axează atît pe deontologia pro-fesională, precum şi pe dreptul pacientului la informare şi alegere privind tratamentul pe care îl va urma şi efectele secundare care ar putea surveni.

Etica cercetării vizează problema experimentărilor efectuate atît pe oameni, cît şi pe animale. Limita pînă la care obiectele experi-mentelor pot suferi de pe urma acestora, normele de comportament experimental constituie preocupările acestui domeniu al bioeticii.

Etica socială este ştiinţa care studiază impactul descoperirilor ştiinţifice asupra structurilor sociale si pericolele care pot apărea în urma acestora.

Etica întotdeauna a fost şi rămîne să fie în centrul atenţiei şcolii, exprimată în formule /clişee /sintagme ce relevă reguli, norme, valori specifice disciplinelor de studiu. Bioetica propune alte abordări şi perspective: conduita etică a persoanei în raport cu sine, cu ceilalţi /toţi şi mediul înconjurător, sănătatea fizică şi morală a acesteea, toate fiind promovate întîi de toate prin managementul şcolar.

În esenţă dincolo de viaţă şi moarte, bioetica controlează şi dă răspuns la tot ceea ce ştiinţa şi tehnica o provoacă. Faptul că ştiinţa evoluează mai repede decît omul aduce şi în comunitatea şcolară necesitatea bioeticii.

Etica, ca filozofie a moralei, întotdeauna a fost şi rămîne să fie în centrul atenţiei şcolii, exprimată în formule /clişee /sintagme ce relevă reguli, norme, valori specifice disciplinelor de studiu. Bioetica vine să complementeze curricula disciplinare şi propune abordarea integralistă a două perspective: perspectiva convergentă a lecţiei şi perspectiva tridimensională a personalităţii. Prin perspectiva con-vergentă se înţelege că arhitectura şi designul lecţiei va întruni şi focaliza trei linii strategice în formarea atitudinilor elevului pro viaţă /integritate /sănătate: comportament relaţional cu natura; compor-tament relaţional cu mediul social; comportament relaţional cu sine însuşi. În viziunea noastră, comportamentul relaţional este unul care depăşeşte un comportament oarecare, e mai mult decît un compor-tament situaţional – e un comportament care s-a stabilit, în timp, prin evoluţie, într-o relaţie cu ceva /cineva, relaţie demonstrată /validată comportamental. Ambii subiecţi ai relaţiei se interpenetrează de


21

identitatea celuilalt, iar comportamentul lor capătă “coloratura” relaţiei respective. Comportamentul relaţional nu este impersonal, ci este unul permanent, activ, conţine elementul afectivităţii şi, într-un final, poartă identitatea subiecţilor implicaţi. Calitatea relaţiei individului cu sine însuşi este în dependenţă de calitatea relaţiei acestuia cu persoanele importante pentru sine /cu ceilalţi şi, nu în ultimul rînd, de calitatea relaţiei cu mediul ambiant. Perspectiva tridimensională presupune că pedagogul va ţine în vizor, prin formularea obiectivelor operaţionale, de ordin cognitiv, afectiv şi psihomotor ale lecţiei şi metodologia realizării acestora, efectele conceptuale ale subiectelor abordate asupra practicilor elevului, transversînd cele trei dimensiuni /componente: sănătatea corpului, sănătatea sufletului şi sănătatea spiritului. Ele se întrepătrund, formînd o reţea, unde oricare din componente este în dependenţa celorlalte. De exemplu, minciuna (factor al spiritului) individului va afecta calitatea relaţiei sale cu alţii, concomitent şi cu sine (factori ai sufletului /psihicului), care la rîndu-i provoacă anxietate, neîncredere şi poate produce nevroză şi, deci, îi va afecta sănătatea fizică /corpul.

În consecinţă, calitatea relaţiilor cu natura, mediul social şi cu sine conduc spre sănătate, în toate aspectele numite mai sus.

Nevoia de educaţie în domeniul bioeticii este presantă. Există o nevoie de reguli de ordin public, de utilizare generală, care se impun tuturor, reguli care ar permite libertatea fiecăruia /a tuturor pînă acolo unde începe libertatea distructivă. Bioetica devine o sursă de drept care nu este altceva decît un minim de morală.

PROPUNEŢI ELEVILORLaborator Cu ce probleme credeţi că se confruntă omenirea la începutul

mileniului III? Întocmiţi o listă a acestora după gradul lor de importanţă.

Cum afectează progresul tehnologic viaţa fiinţelor vii, inclusiv pe cea a omului?

Ce evocă cuvintele etică, morală, natură, bioetică? În ce constă esenţa bioeticii? Se consideră că deteriorarea mediului, dezechilibrul ecologic

sînt consecinţe ale progresului, iar conflictul dintre individ şi mediu este condiţionat de revoluţiile din industrie. Sînteţi de acord cu acest punct de vedere? Comentaţi.

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

22

Studiu de cazLa rugămintea mea de a analiza capacitatea soţului ei (este

vorba de marele inventator Thomas A. Edison) de a se odihni atît de natural şi de complet, doamna Edison mi-a spus: „Era un fiu al naturii”, ceea ce însemna că se afla în armonie perfectă cu natura şi cu Dumnezeu. Nu avea obsesii, nu era dezorganizat, nu cunoştea stările conflictuale, întortochelile mentale, instabilita-tea emoţională. Muncea pînă cînd simţea nevoia de somn, apoi dormea profund şi se întorcea la munca lui. A trăit mult şi a fost, în multe privinţe, cea mai creativă minte care a apărut vreodată pe continentul american. Energia lui se năştea din autocontrol emoţional, din capacitatea sa de a se relaxa deplin. Relaţia sa uluitor de armonioasă cu universul a făcut ca natura să-i dez-văluie cele mai insondabile secrete.

Norman V. Peale

Tălmăciţi cuvîntul armonie. Comentaţi expresia a se afla în armonie cu natura şi cu Dumnezeu.

Cum credeţi, de ce oamenii folosesc atăt de des cuvîntul armonie cînd este vorba despre suflet?

Ce domenii în care se utilizează cuvîntul armonie mai cunoaş-teţi?

Inversaţi expresia într-un corp sănătos — spirit sănătos şi co-mentaţi-o, utlizînd secvenţe literare, observări din cotidian, experienţe proprii.

Lectură Modelul de a rezista, fiecare individ trebuie să şi-l făurească el

însuşi... Oricum, în toate circumstanţele, rostul omului este acela de a nu devia de la moralitate, căci „ajuns la absurd”, căutînd să trăiască în consecinţă, un om constată întotdeauna că lucrul cel mai greu de menţinut pe lume este conştiinţa. Aproape întotdeauna, împrejurările se împotrivesc. Este vorba să trăieşti luciditatea într-o lume în care dispersiunea este lege... Cît de moralizatoare-s aceste judecăţi pentru toţi şi pentru fiecare care „îşi rezolvă cum ştie pro-blema personală a relaţiilor sale cu marile categorii: viaţa, destinul, istoria...” (N. Steihardt)

L. Purice


23

De ce autoarea afirmă că lucrul cel mai greu de menţinut pe lume este conştiinţa?

Comentaţi enunţul „...să trăieşti luciditatea într-o lume în care dispersiunea este lege...”.

Tezaur1. “Omul e măsura tuturor lucrurilor” (Protagoros). Priviţi în retrospectiva istorică şi găsiţi argumente 1) pentru

a atesta omul drept fiinţă creativă; 2) pentru a detrona omul de pe poziţia de fiinţă raţională.

2. “Nu uita niciodată că eşti om” (Philemon). Cum credeţi, în ce cazuri /condiţii persoana poate uita că este

om? Găsiţi tangenţe între maxima lui Philemon şi titlul tabloului

marelui pictor Goya Somnul raţiunii naşte monştri.

Lumea vie: asemănări şi diferenţeOrice material este compus din particole mici – atomi, care,

grupîndu-se, formează molecule. Atomii din molecule pot fi legaţi sau conectaţi în mai multe moduri, fapt ce conduce la diversitatea comportamentală a materiei. Cu circa 3800 de milioane ani în urmă, cîteva substanţe chimice au format legături, devenind un compus complex capabil să se reproducă. Pietrele de temelie ale vieţii sînt proteinele, lipidele şi glucidele. Tocmai o astfel de transformare – din substanţe chimice inerte în ţesut viu – trebuie să fi fost cea care a început întregul proces, controlat de substanţa chimică organică, numită acid dezoxiribonucleic, cunoscut sub prescurtarea ADN.

Începutul vieţii pe Pămînt şi modul în care a luat fiinţă sînt încă un mister. Însă de cînd Charles Darwin a descris pentru prima oară procesul evoluţiei animalelor şi plantelor, savanţii au acceptat ideea că toate formele de viaţă sînt supuse unui proces continuu de dez-voltare. O specie poate da naştere mai multor specii noi, şi apoi să dispară; sau poate să supravieţuiască în forma sa originală, adap-tată perfect la propria sa nişă în sistem, pe cînd descendenţii săi prosperă în alte nişe.

Rezultatul este o reţea complicată de relaţii ce leagă toate orga-nismele care se găsesc azi pe Pămînt de un grup de specii ancestrale (strămoşeşti) care au dispărut deja. Pe Pămînt există o varietate ex-

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

24

traordinară de forme ale vieţii. Astăzi sînt înregistrate peste 400.000 de specii de plante, toate descendente din cîteva specii vechi; circa 50 de milioane de specii de insecte, pe lîngă nenumărate moluşte, viermi, crustacee şi vietăţi similare; aproximativ 40.000 de vertebrate – peşti, amfibieni, reptile, păsări şi mamifere.

O plantă verde singură îşi prepară hrana, folosind procesul cunos-cut sub numele de fotosinteză. Un animal ca iepurele, de exemplu, nu poate să facă acest lucru, aşa că el mănîncă plantele, care pot face fotosinteză. Vulpea care mănîncă iepurele îşi ia şi ea mîncarea de-a gata şi, în cele din urmă, ea depinde de plantele care transformă substanţele chimice în substanţe organice nutritive.

În plus, organismele superioare au asemănări de dimensiune psihologică. F. Nietzsche menţionează că „animalele învaţă să se stăpînească şi într-atîta să se prefacă, încît unele, de pildă, îşi schimbă culoarea în funcţie de culorile din mediul înconjurător (avînd aşa-zi-sele „funcţii cromatice”): ele pot să se prefacă moarte, să preia forma şi culoarea altui animal, a nisipului, frunzelor, ciupercăi, lichenilor. ...Animalul la fel ca şi omul este atent la impresia pe care o lasă asupra altor animale, astfel învăţînd autoobservarea şi a se privi „obiectiv”, şi atinge un anumit nivel de conştiinţă de sine. Animalul analizează acţiunile duşmanilor şi prietenilor săi, el le memorează însuşirile şi caracteristicile, li se aliniază; cu unii luptă permanent, pentru alţii are intenţii de pace şi conciliere. Elemente de echitate, precauţie, simţ al măsurii, curaj – tocmai ceea ce numim virtuţi socratice, putem găsi în lumea animală, ele constituind rezultatul tendinţei de a dobîndi hrană şi de a evita duşmanul” (10, p. 19)

Subiectul antropogenetic a rămas să fie actual în sec. al XX-lea, precum şi în sec. al XXI-lea. Una din ideile fertile pentru gîndirea filosofică a acestui secol a fost cea a lui Kassirer, potrivit căruia omul este un „animal simbolist”: numai omul e înzestrat cu darul de a crea simboluri. Nici unul dintre animale nu poate construi mediul simbolic intre sine şi natură. Doar omul o poate face.

O altă paradigmă antropologică a sec. al XX-lea e legată de numele lui M. Scheler care, împreună cu colegii săi, prezintă „fiinţa raţională” ca o fiinţă liberă şi deschisă, ca un organism biologic vulnerabil: devenind o fiinţă specială în natură, omul capătă puterea de a se autodezvolta, de a se re-crea. Însă natura nu l-a asigurat cu puncte de orientare. Urmaşii lui Adam sînt pe cale de formare, dar în afara oricăror semne şi indicatoare direcţionale. Omul este sortit să caute omenescul în sine însuşi. Omul reprezintă o lucrare nefinisată.


25

A treia paradigmă antropologică a sec. al XX-lea îi aparţine lui E. Fromm care susţine că spontanietatea firii omului, capacitatea acestuia de a modifica existenţa umană îl fac să se re-creeze nu numai spiritual şi existenţial, ci şi ca specie biologică. Schimbările aşteptate pot fi produse atît în natura lui, cît şi în viziunile lui subiective.

Creştinismul propovăduieşte că omul, nativ, este dotat cu bu-nătate, iar destructivismul nu este o caracteristică specific umană. Totuşi, în el izvorăşte agresivitatea, ura, autoritarismul. La oricare etapă a istoriei sale omul şi-a exteriorizat felul de a fi în modul cel mai paradoxal şi neaşteptat. Din perspectiva că omul nu e natură statică, ci este în permanentă autodezvoltare, un răspuns franc şi categoric la subiectul omul este o fiinţă bună sau rea este imposibil. În opinia lui E.Fromm omul nu e cel care este, el e cel care poate fi. Institutele sociale sînt abilitate cu funcţii şi responsabilităţi de a conceptualiza vectorii schimbărilor posibile în contextul educaţiei /autoeducaţiei permanente şi formării continue, a releva atotome-nescul, format de-a lungul istoriei omenirii, a ancora în om ceea ce îl determină ca om şi e în armonie cu firea lui.

Antropologii califică omul drept o formă a vieţii cu totul spe-cială care, deşi are asemănări cu alte forme, conţine diferenţe de principiu.

Omul este izvorul, dar şi cununa tabloului antropologic.Naşterea individului e doar una din treptele intermediare în seg-

mentul temporal dintre conceperea şi moartea sa. Viaţa e încadrată între aceste extremităţi şi reprezintă un proces continuu de descoperiri ale posibilităţilor /potenţialului omului. Dezvoltarea acestuia nu se finalizează niciodată; chiar în condiţiile cele mai favorabile persoana îşi realizează doar o parte din aspiraţiile sale, deoarece reuşeşte să moară înainte de a şi le actualiza în plină măsură. „Este important pentru eul omului să facă distincţie dintre ceea ce poate şi trebuie să facă şi ceea ce ar fi trebuit să facă sau ceea ce ar fi trebuit să fie” (12, p. 98).

PROPUNEŢI ELEVILORLaboratorStudiu de cazVeveriţele se nasc primăvara, ele nu cunosc frigurile iernii şi toate

greutăţile, legate de ele. Totuşi, toamna ele, harnice gospodine, activ adună şi depozitează nuci pentru lungile luni de iarnă. Păsările nu fac cursuri de construcţie a cuiburilor sau de artă navigaţională, dar

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

26

totuşi fac sute de kilometri fără greş, deseori peste largul mărilor şi oceanelor. Ele sînt foarte sensibile la apropierea frigurilor, ştiu unde este cald, chiar dacă aceste locuri sînt departe, la mii de kilometri.

Din secvenţa de mai sus concluzionaţi dacă există asemănări între animale, păsări şi oameni.

Ce este diferit? Cum se explică diferenţele marcate de către Dvs.? Care sînt acţiunile /activităţile specific umane?

LecturăA fost odată un vînător care stătea la pîndă într-un tufiş cu puşca

sa. Deodată a văzut doi porci mistreţi, mergînd unul după celălalt. Vînătorul a ţintit şi a tras în cel de-al doilea mistreţ, dar s-a întîmplat ceva care l-a uimit: primul porc a fugit, în timp ce celălalt părea că nu ştie ce să facă. Stătea părăsit, avînd ceva în bot ce părea a fi o rămurică uscată.

Vînătorul s-a apropiat cu grijă, deoarece credea că mistreţul l-ar putea ataca. Curînd s-a dumirit că mistreţul a rămas unde s-a oprit, fără a-şi urma prietenul. Curios, vînătorul s-a apropiat mai mult, pentru a vedea mai bine. Apoi el a văzut că, ceea ce părea o rămurică uscată, era de fapt coada mistreţului ce fugise. Vînătorul înţelese că mistreţul era orb şi că glontele lui a lovit în coada celui din faţă, retezînd-o. A prins apoi mistreţul orb şi l-a luat acasă, în tot acest timp mistreţul ţinînd coada luată în botul său...

(Basm selectat din Pachet educaţional, Institutul intercultural Timişoara, 1998)

Comentaţi basmul. Transpuneţi subiectul în mediul social. Ce s-a schimbat?

Identificaţi la oameni şi animale cîteva emoţii similare. Cum se comportă şi unii, şi ceilalţi în situaţii de stres /risc /pericol?

Tezaur“Omul nu e decît o trestie, cea mai fragilă din natură, dar o trestie

gînditoare” (Pascal). Cum credeţi, de ce Pascal a numit omul cea mai fragilă trestie

din natură? Despre specia umană se spune că este gînditoare. Mai sînt

şi alte specii numite similar? Comentaţi.


27

“Nimic mai minunat decît omul” (Sofocle). Imaginaţi-vă că fiecare din vieţuitoare ar spune despre sine

că ele sînt cele mai minunate. De pildă, nimic mai minunat decît furnica; sau ...decît delfinul; sau ...decît oaia etc. Expuneţi gîndurile dvs. într-un mini-eseu întru susţinerea autorului sau polemizînd cu acesta.

Etica şi caracterulAristotel afirmă că virtutea se manifestă în activitatea omului, iar

binele oricui se conţine în acea activitate care-l face deosebit de ceilalţi şi-l ajută să devină cel care este cu adevărat. Marele filosof a declarat productivitatea ca una din noţiunile cheie ale eticii.

Omul percepe, în mod realist, lumea înconjurătoare, dar, con-comitent, depune eforturi intelectuale /fizice pentru a o înviora, înfrumuseţa şi îmbogăţi prin culoare şi formă. Prezenţa ambelor capacităţi umane – de reproducere şi generare – e condiţia obliga-torie a productivităţii. Productivitatea - e o relaţie /atitudine specială a omului cu /faţă de natura. Ea, productivitatea, conduce la crearea valorilor materiale, operelor de artă, sistemelor de gîndire etc., dar cel mai important obiect al productivităţii este însuşi omul. Productivitatea este însoţită şi alimentată de dragoste.

În opinia lui Aristotel omul virtuos este acela care prin activitatea sa, fiind ghidat de raţiune, îşi realizează potenţialul nativ.

Viziunea lui Spinosa asupra virtuţilor este foarte apropiată de cea a lui Aristotel. „În opinia mea virtutea şi capacitatea (potentia) sînt identice”, scrie Spinosa (11, p. 524). Referindu-se la valori concrete, filozoful remarcă libertatea şi fericirea care presupun capacitatea omului de autocunoaştere şi tentaţia pentru autorealizare. Virtutea, susţine filozoful, se identifică cu punerea în exerciţiu a forţelor proprii, iar viciul se echivalează cu incapacitatea omului de a şi le utiliza. Esenţa răului, potrivit lui Spinosa, este inaptitudinea.

Caracterologia lui S.Freud presupune că virtutea este scopul natu-ral al dezvoltării umane. Diverse condiţii, preponderent externe, pot bloca această dezvoltare, fapt care, de cele mai multe ori, conduce la deformarea caracterului. O dezvoltare în limitele normei este însoţită de dezvoltarea unui caracter matur, de sine stătător şi creativ, apt de a iubi şi a munci. Potrivit opiniei lui S.Freud, sănătatea şi virtutea sînt sinonime (Apud, 15, p. 44).

Noţiunile de virtute şi viciu sînt subiectele principale ale eticii

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

28

tradiţionale. Ele pot fi abordate doar dacă sînt raportate la caracte-rul persoanei, despre care se spune că este sau virtuos, sau vicios. Fiind separate de persoană, aceste fenomene sînt non-sens. Viciul la fel ca şi virtutea îşi pierde din valoare în cazul în care este privit independent, în afara tipului de caracter. De exemplu, aroganţa, orgoliul, trufia etc. în realitate pot fi manifestări ale nesiguranţei, sentimentului de inferioritate etc. Or, obiect de cercetare în domeniul eticii devin caractere virtuoase sau, viceversa, cele vicioase, dar nu virtuţile sau viciile luate fiecare aparte.

„Toţi oamenii sînt asemănători datorită existenţei în comun şi datorită dihotomiei în aspect existenţial; însă fiecare om este unic, deoarece fiecare îşi soluţionează problemele în felul său, prin căi specifice doar sieşi. Însăşi această diversitate de personalităţi re-prezintă caracteristica condiţiei umane” (15,p. 53). Personalitatea întruneşte caracteristici congenitale – temperamentul, constituţia biomorfologică, aptitudinile etc.- şi caracteristici dobîndite – carac-terul. Odată ce însuşirile congenitale sînt lipsite de valoare etică, diversitatea caracterelor relevă o problemă etică reală; ele indică nivelul atins de către individ în arta de a trăi.

În opinia psihologilor behaviorişti trăsăturile de caracter sînt sinonime tipurilor de caracter. Din această perspectivă caracterul reprezintă tipul de comportament caracteristic individului respectiv.

Punctele cheie în caracterologia psihanalitică freudeană sînt:1. trăsăturile de caracter determină comportamentul persoa-

nei;2. nu o trăsătură concretă determină caracterul, ci structura

integră a caracterului este determinantă pentru orice tră-sătură. Totalitatea trăsăturilor de caracter trebuie văzută ca un sindrom, rezultat al unei deosebite organizări, numită de către Fromm E., mai tîrziu, „orientarea caracterului”.

Progresul teoriei psihanalitice, precum şi progresul ştiinţelor so-ciale şi celor ale naturii, au condus spre apariţia unui nou concept - umanist, fondat pe ideea interrelaţionării individului cu natura, cu sine şi cu ceilalţi oameni. Se presupune că anume acest raport direcţionează şi reglează energia individului, manifestată în pulsiunile sale emoţionale. Abordarea umanistă este centrată pe persoană şi recunoaşte în relaţiile interpersonale un mijloc şi un sprijin în rezol-varea diferitelor probleme de viaţă. Această abordare porneşte de la teza conform căreia, fiecare om posedă tot ceea ce-i poate permite


29

să se dezvolte, capacitatea de a evolua. Din această perspectivă esenţa caracterului constă în atitudinile specifice ale indivizilor faţă de lumea înconjurătoare.

„... legătura omului cu lumea înconjurătoare se realizează bifurcal: 1) acumulînd şi consumînd obiectele şi 2) stabilind relaţii cu alţi oameni (şi cu sine însuşi). Pe primul îl voi numi proces de asimilare, iar pe al doilea – proces de socializare. Ambele forme de legătură sînt „deschise”, necondiţionate de instincte precum e în lumea ani-malelor. Produsele materiale omul le poate căpăta sau dintr-o sursă externă, sau să le producă de sine stătător. Însă omul trebuie să le capete şi să le consume într-un anumit fel. În afară de aceasta, omul nu poate să trăiască de unul singur, în afara legăturii cu alţi oameni. El este nevoit să se asocieze cu alţii în scop de securitate, muncă, satisfacţie sexuală, joc, educaţie a copiilor, pentru a transmite altor oameni patrimoniul material şi cultural. Şi iarăşi ne întoarcem la aceea că omul se poate asocia cu alţii în diverse moduri: el poate iubi sau urî, concura sau coopera; el poate crea sisteme sociale pe principii de egalitate şi autoritate, libertate şi constrîngere; dar în-săşi forma legăturilor sale interpersonale va fi determinată, dictată de caracter” (16, p. 59).

Deci, potrivit opiniei lui E. Fromm, caracterul reprezintă forma (relativ stabilă), prin care se canalizează energia omului în procesele asimilării şi socializării.

Deloc întîmplător cunoscutul savant utilizează sintagma relativ stabilă. Pentru că, în timp, omul, sub presiunea experienţelor sale sau ale celor străine, prin educaţie şi autoeducaţie, îşi modifică, într-o anumită măsură, anumite trăsături de caracter.

Etica poate fi comparată cu gramatica: cunoşti foarte bine regu-lile, însă nu le poţi aplica în practica cotidiană. Ba mai mult ca atît, asimilarea regulilor în mod mecanic poate aduce prejudicii întîi de toate, copilului, iar mai apoi şi şcolii. De pildă, analiza rezultatelor evaluării nivelului de realizare a curriculum-ului la Educaţia moral-spirituală, Ştiinţe sau Educaţia civică scoate în evidenţă că reuşita majorităţii absolute a elevilor este înaltă, fapt pentru care atît elevul şi profesorul, cît şi administraţia instituţiei îşi sugerează liniştea şi încrederea în raport cu principiile morale. Indiferent de faptul că acele reguli nu vor fi atestate comportamental de fiecare dată, elevul poate să-şi camufleze oricînd greşelile prin discursuri demagogice despre moralitate.

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

30

În şcoala contemporană constatăm inutilitatea şi chiar pericolul tachinării elevilor cu formulele tradiţionale de tipul: fii cuminte, fii amabil, fii educat, respectă-ţi dirigintele/învăţătoarea, nu fă altuia ce nu ţi-ar place să ţi se facă ţie, fii asertiv etc. Pe de altă parte, demonstrativitatea în promovarea valorilor, fără confirmarea pre-zenţei acestora în realitatea cotidiană, va conduce la profanarea a însăşi ideii de valoare.

Forma proclamativă /declarativă a valorilor în actul educaţional poate provoca repulsie şi reacţie de protest.

Suprasaturaţia axiologică verbalizată a spaţiului educaţional va conduce la diminuarea valorii valorilor.

La nivel individual, starea de linişte şi împăcare cu sine însuşi este posibilă în circumstanţe similare:

persoana se socializează în condiţii exogene, decente, inclusiv cele axiologice de adevăr, bine, frumos şi sacru, în mod ne opresiv / ne abuziv şi fără exces;

ca şi consecinţă, se creează condiţii psihogene favorabile, cînd persoana, pe de o parte, nu are sentimentul vinei pentru că spune adevărul; denotă în comportament corectitudine, adică “produce” binele şi frumosul; promovează valorile spirituale şi, deci, răspîndeşte sacrul; iar pe de altă parte, ea nu are senti-mentul inferiorităţii pentru că mediul salută, aprobă, sprijină şi stimulează un comportament bazat pe valori.

În realitatea cotidiană, faţă în faţă cu o dilemă comportamentală, în opinia lui S. Frene, oamenii se divizează în două categorii:

Cei care, potrivit felului său de a fi sau în urma educaţiei in-corecte, nu pot vedea problema în contextul său real, cine nu încearcă s-o analizeze şi s-o exploreze în profunzime pentru ca să o soluţioneze pe cît se poate de adecvat, ţinînd cont de circumstanţele care au condiţionat-o. Ei sînt cei ce de fiecare dată fac trimiteri la regulile învăţate, reguli care, de obicei, sînt inadvertente condiţiilor respective...;

...cei care totalmente ignoră noţiunile verbale şi regulile în-văţate. Aceştea soluţionează problemele similare reieşind din propria-şi experienţă căpătată în mediul său de viaţă, experienţă pe care şcoala n-a putut-o nici conştientiza, nici îmbogăţi, astfel ignorîndu-şi funcţia sa educativă.

Moralitatea nu se predă, ea se formează în procesul vieţii umane. (14, p. 147)


31

F. Nietzsche susţine că „în om se află îmbinate creatura şi creatorul: în om se află materie, fragment, prisos, lut, noroi, nebunie, haos; dar în el sălăşluieşte şi un creator, un sculptor, duritatea barosului, contemplaţia divină şi ziua a şaptea...” (3, p. 152). Omul este o fiinţă contradictorie, el reprezintă un cîmp de luptă, unde-şi încearcă pu-terile Binele şi Răul. Vechiul Testament ne spune că omul este apt de a face atît bine, cît şi rău; el, omul, trebuie să aleagă între ele. Dumnezeu nu are amestec în decizia omului, doar îl învaţă mijlocit, prin trimişii săi, să recunoască răul şi să facă binele. Dar lăsînd în urmă fapta, omul rămîne faţă în faţă cu cele „două tendinţe” ale sale – tendinţa către bine şi tendinţa către rău. Cu regret, nu întotdeauna învinge cea care năzuieşte spre bine.

PROPUNEŢI ELEVILORLaboratorStudiu de caz1. G. Flobert a scris o legendă despre un băiat – Julian - care nu

se deosebea cu nimic de toţi ceilalţi. Nu se deosebea atîta timp, cît n-a ştiut ce înseamnă a ucide. În biserică, în timp ce preotul îşi citea predica, el urmărea cu privirea un şoarece care tot se arăta din gaură. Băiatului îi displăcea tabloul şi el a hotărît să pună punct situaţiei. El a închis uşa altarului, a împrăştiat fărîmituri în faţa găurii şi, înarmat cu un băţ, a stat nemişcat în aşteptarea şoarecelui. A apărut mai întîi botişorul roz, apoi micuţul şoarece. Băiatul uşor a lovit în el şi a rămas trăznit în faţa micului corp neînsufleţit. O picătură de sînge a rămas pe podeaua de piatră. Băiatul a şters-o repede cu măneca, a aruncat şoarecele afară. Nimănui n-a spus despre cele întîmplate. Cînd mai tîrziu a strangulat o pasăre, convulsiile ei agonice i-au în-desit pulsul şi i-au împlut sufletul de o bucurie nebună. După ce a savurat din extazul vărsării de sînge, băiatul a devenit obsedat de patima omorului de animale. El se întorcea acasă murdar, plin de sînge, cu miros de animale sălbatice. El le semăna.

Raportaţi expresia “Făcînd rău, omul devine el însuşi mai rău” (E. Fromm) la textul de mai sus.

Găsiţi în viaţa cotidiană exemple, cînd oamenii devin mai răi prin faptele sale.

Analizaţi-vă experienţa de viaţă şi aduceţi-vă aminte de cazuri cînd aţi procedat nedemn. Ce v-a făcut să acţionaţi astfel?

Cum credeţi, de ce oamenii comit crime?

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

32

LecturăDouă vase de război, ce făceau parte din escadronul de antre-

nament, petrecuseră cîteva zile de manevră pe o mare furtunoasă. Eram de serviciu pe vasul de comandă, de cart, pe punte, la că-derea nopţii. Vizibilitatea fiind proastă din cauza pîclei, pe alocuri compactă, căpitanul a rămas pe punte pentru a supraveghea toate activităţile. Puţin după înserat, omul de la postul de observaţie ra-portă: „Lumină la tribord.”

“E fixă sau se mişcă înspre pupă?” strigă căpitanul.De la postul de observaţie veni răspunsul: „Fixă, domnule că-

pitan.” Căpitanul comandă semnalizatorului: „Semnalează vasului: ne aflăm pe un curs de coliziune, e de dorit să schimbaţi cursul cu 20 grade.”

Semnalul de răspuns sună: „E de dorit ca voi să schimbaţi cursul cu 20 grade.” Căpitanul ordonă: „Transmite: sînt căpitan, schimbaţi cursul cu 20 grade.” „Sînt marinar clasa a doua”, veni replica. „Aţi face bine să schimbaţi voi cursul cu 20 grade.” Căpitanul face spume la gură. Scuipă: „Transmite: sînt un vas de război. Schimbaţi cursul cu 20 grade.” Articulat în flash-uri de lumină, răspunsul sosi îndată: „Sînt un far.”

Am schimbat cursul.

Expuneţi în cuvinte proprii fragmentul de mai sus. Interpretaţi incidentul.

Ce reguli /valori au fost încălcate? Cum credeţi, ce l-a determinat pe căpitan să procedeze

astfel? Intuiţi, care din însuşirile care-l caracterizează pe căpitan sînt

în plus?

Tezaur“Şi există oare ceva mai frumos pe lume decît să-ţi cauţi propriile

virtuţi? Nu e oare aceasta aproape sinonim cu a crede în propriile virtuţi?” (F. Nietzsche).

Exprimaţi-vă acordul sau dezacordul în raport cu enunţul de mai sus. Argumentaţi-vă opţiunea.

În cazul în care părera Dvs. este diferită de cea a lui F. Nietzs-che, prin ce l-aţi putea convinge?


33

Naşterea individului e doar una din treptele intermediare în seg-mentul temporal dintre conceperea sa şi moarte. Viaţa e încadrată între aceste extremităţi şi reprezintă un proces continuu de descoperiri ale posibilităţilor /potenţialului omului. Dezvoltarea acestuia nu se finalizează niciodată; chiar în condiţiile cele mai favorabile persoana îşi realizează doar o parte din aspiraţiile sale, deoarece reuşeşte să moară înainte de a şi le actualiza în plină măsură. „Este important pentru eul omului să facă distincţie dintre ceea ce poate şi trebuie să facă şi ceea ce ar fi trebuit să facă sau ceea ce ar fi trebuit să fie” (12, p. 98).

Persoana şi impactul eiasupra mediului săuPrintre oameni, în opinia lui E. Fromm, există biofili şi necrofili.

Biofilia reprezintă o caracteristică psihologică tipologică care ma-nifestă tendinţa pro viaţă a tuturor organismelor vii. Totul ce e viu, nativ este tentat să-şi conserveze existenţa. Biofilia se manifestă nu în optimismul persoanei, tentaţia acesteia de a se bucura de viaţă şi de a consuma plăcerile vieţii. Biofilia reprezintă orientarea profundă către viaţă, către progres, viziunea integrală asupra evenimentelor şi situaţiilor, din toate perspectivele posibile, fără a le segmenta pe anumite realităţi relevante la moment, din perspectiva binelui propriu al unei persoane/ grup social.

Există oameni care iubesc totul ce este viu şi iubesc oamenii.Există oameni care distrug de dragul distrugerii şi urăsc de dra-

gul urii.Aceştea sînt necrofilii.Necrofilia este antipodul vieţii. E o pasiune pentru ceea ce nu

creşte, nu se schimbă, e pasiunea pentru mecanisme. Comportamentul lui este condus nu numai de tendinţa către „mortăciune”, ci şi de a distruge ceea ce înverzeşte, este viabil, motiv pentru care necrofilul este tentat să transforme procesele biologice, sentimentele, pulsiunile în obiecte. Viaţa în afara controlului intern – ea nu dispune de un dispozitiv mecanic (9, p. 101).

Tendinţa necrofilă a omului industrial modern a primit şi o definiţie din partea psihologiei: o obsesie nevrotică de a distruge tot ceea ce este viu”; “pasiunea de a transforma ceea ce este viu în ceva non-viu; de a distruge pentru placerea de a distruge; interesul exclusiv pentru ceea ce este pur mecanic; pasiunea de a sfîşia structurile vii.

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

34

Din rîndurile aceştora, potrivit lui E.Fromm, se recrutează executorii pedepsei capitale, teroriştii, violatorii, supraveghetorii din instituţiile penitenciare, supraveghetori de carceră, schingiuitorii, abuzivii etc. De-a lungul istoriei noastre, mai cu seamă în a doua jumătate a sec. al XX-lea, ideologii creau şi imprimau cu insistenţă în mentalitatea umană imaginea duşmanului. Şi astăzi observăm aceleaşi tendinţe în viaţa socială, îndeosebi în viaţa politică. Exemplu relevant pot servi evenimentele zguduitoare din Franţa, cînd au fost arse, din protest, zeci de autobuze; cele din Portugalia, unde au ars, din in-tenţia omului, sute de hectare de păduri, ducînd cu sine şi vieţi omeneşti; Rusia, cînd oamenii de provenienţă ne-rusă sînt izgoniţi din comunităţi, bătuţi şi, tot mai des, omorîţi.

Cîţiva ani în urmă ziarele scrieau despre apariţia în SUA a unui „club de elită”, unde erau demonstrate filme documentare şi ar-tistice cu subiecte de groază: despre jertfe care îşi iau rămas bun de la viaţă. Dar gurmanzii de „spectacole sîngeroase” savurau alte pelicole. Se adunau călăi (totul era filmat) şi discutau cine va fi jertfa şi alegeau modul cel mai spectaculos şi impresionant de efectuare a crimei. Erau alese candidaturile, dar unii refuzau să participe din cauza corespunderii parţiale înaltelor standarde necrofile. Părea prea simplu doar să stranguleze jertfa. Se discutau planurile unui omor lent, care ar permite să-i privească jertfei în ochi, să-i simtă groaza, să vadă ultima suflare. Dar bine era s-o readucă un pic la viaţă, după atîta suferinţă, pentru ca s-o ia de la început.

„Scenele sîngeroase sînt prezente, zi de zi, pe ecranele televizoa-relor. Cu cît mai mult sînge şi suferinţă, cu atît mai mulţi telespec-tatori privesc emisiunea. Deseori pelicolele televizate descriu scene virtuale ale catastrofelor universale: pămînturi arse, cadavre, ruini. Însă scenele groaznicei pedepse sînt urmate, potrivit proiectului prorocilor necrofili, de idilă. Păcătoşii au fost pedepsiţi, vine împărăţia fericirii. Nu există fericire în afara jertfirilor. Învierea şi înfruptarea din bucuriile vieţii sînt imposibile fără scurgerea preventivă de sînge” (9, p. 104). Filosoful susţine că uşor pot fi folosite stările de nelinişte, angoasele ascunse ale omului. „Demonii înghesuiţi în inconştient pot fi eliberaţi. Trebuie doar să sesizezi care este natura angoaselor şi să le conferi configuraţia aşteptată ” (9, p. 105).

Pentru asigurarea securităţii vieţii sociale, oamenii au fost ne-voiţi să formuleze reguli şi norme etice. Iniţial, tabu-ul în sistemul primitiv, mai tîrziu omul a început să înainteze, pe rînd, norme de


35

comportament social, norme care vin să protejeze de violenţă atît individul, cît şi grupuri, mai mici sa mai numeroase, de ceilalţi.

PROPUNEŢI ELEVILORLaboratorStudiu de cazChristin Cebbak, reporteră a companiei ABC din Florida, avea funcţia

de a pregăti materiale despre tot felul de accidente din stradă – bătăi, jafuri, violuri, omucideri etc. Directorul companiei mereu îi cerea mai multe amănunte sîngeroase, motivînd cerinţa prin faptul că spectatorii, în suflet, sînt sadici. Odată s-a întîmplat ceva senzaţional, neplanificat. Christin a întrerupt emisiunea cu o adresare către telespectatori: „În corespundere cu tentaţia noastră de a vă demonstra vărsare de sînge, în culorile sale naturale, acum aveţi ocazia să priviţi nişte cadre de calitate”. Ea a pus pistolul la tîmplă şi a apăsat pe trăgaci...

Găsiţi argumente pro şi contra deciziei reporterei.

LecturăDorind să găsească un prototip care l-ar fi pozat pentru realiza-

rea chipului lui Hristos, Leonardo da Vinci, într-una din disperatele lui vizite prin taverne, întîlni un tînăr ce-l inspiră prin înfăţişarea-i blîndă, umilă şi sinceră. Entuziasmat, maestrul îl angajă ca model şi tînărul acceptă cu dragă inimă... Peste şase ani de la momentul reprodus, Leonardo da Vinci este în căutarea unui tip care l-ar fi inspirat fizionomic în trădarea lui Iuda. Colindînd aceleaşi bodegi, artistul întîlni un individ cu o înfăţişare jalnică, dezumanizat parcă, şi cu o privire cumplit de înşelătoare... Fireşte, l-a tentat o asemenea mină răvăşită. Uluitoare însă îi fu descoperirea de mai apoi de a nu fi recunoscut în nenorocita fiinţă băiatul de odinioară care i-a fost model pentru figura centrală din frescă. Ce se întîmplase cu acel june curat, franc, resemnat în sine?

L. Purice Răspundeţi autorului la întrebarea adresată la finele secven-

ţei. Cum credeţi, care a fost locul autoeducaţiei în viaţa perso-

najului?Tezaur“Acolo unde trăieşte un Brutus, trebuie să moară un Cezar“

(Schiller).

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

36

Comentaţi maxima. “Aşteptarea în raport cu voi este nu perfecţiunea, ci împlinirea”

(C.G.Jung). Cum înţelegeţi cuvîntul împlinire? Comentaţi-l, raportîndu-l

la fericire şi sănătate. În ce măsură atitudinea /comportamentul Dvs. conduce la starea

de bine a celorlalţi, inclusiv cea a lumii înconjurătoare.

Relaţiile interpersonaleAvem nevoie de ceilalţi. Unii ne atrag, alţii ne inspiră o dorinţă

de retragere. Dar fiecare raport interpersonal ne îmbogăţeşte, ne oferă informaţii pentru interacţiuni viitoare, ne dezvoltă competen-ţa intercunoaşterii. Un psiholog american, Homans, avansa ideea că orice cunoaştere a altuia poate fi evaluată în termeni de profit. Dacă scad “costul” investiţiei (timp, afectivitate, energie, bani), pot aprecia cu ce am rămas.

Majoritatea relaţiilor interpersonale stau într-un echilibru precar. Mereu evaluăm ce oferim şi ce primim, pentru a decide dacă ne apropiem de cineva sau ne îndepărtăm. Nu-i frecventăm pe alţii adesea decît dacă noi constatăm similitudini de opinii, valori, isto-rie socială sau alte asemănări. Alteori tocmai deosebirea de noi ne atrage. Putem astfel să ne punem în valoare mai bine, să influenţăm. Similitudinea, ca şi complementaritatea, naşte şi menţine atracţia, face să funcţioneze relaţia. Avem însă nevoie de o evaluare cît mai obiectivă a situaţiei actuale. E nevoie să ne punem mereu întrebarea: Cum stăm? La ce etapă sîntem? De “creştere“ sau de “declin”? Calea stabilirii unor relaţii profunde se bazează pe norme, reguli, principii, acceptate de societate şi de cei doi parteneri.

Relaţiile umane între colegi mai bine să se practice, decît să se teoretizeze. Depinde de fiecare dintre noi să facem prezenţa laolaltă a oamenilor un prilej de bucurie, nu un coşmar al existenţei, pentru că omul este pentru om sursa celor mai autentice satisfacţii, dar şi rezervorul inepuizabil al atîtor frustrări.

Oamenii formează grupuri, iar acestea — societăţi. Societatea este o reţea de grupuri, care diferă prin funcţiile sale, structură, dar care sînt interdependente.

Indivizii concomitent fac parte din mai multe grupuri: întreprinde-rea, şcoala, clasa, partid politic, unitatea militară, grup de activitate religioasă, de pasageri, de amici ce iau masa la cantină etc.


37

Existenţa unor din aceste grupuri este condiţionată de prezenţa fizică, reală a persoanelor într-un local respectiv. Aşa, cîteva persoane ce discută la o masă într-o cafenea formează un grup. Dar există grupuri care nu necesită o astfel de prezenţă. Clasa rămîne să fie clasă şi în timp ce elevii sînt plecaţi în vacanţă.

Existenţa unor grupuri necesită un anumit local – şcoala, clasa, secţia sportivă etc., altele nu – asociaţia filateliştilor, fanilor muzicii rok, hippy, skating etc. Acest lucru permite persoanei să fie conco-mitent membru al cîtorva grupuri: familie, clasă, echipă de baschet, mişcare scoutistă etc.

Unele grupuri sînt formate pentru a exista un timp îndelungat. Şcoala, instituţiile preşcolare, întreprinderea, comunitatea sînt tentate să existe un timp cît se poate de îndelungat. Aceste grupuri nu-şi doresc dispariţia. Componenţa lor e schimbătoare, dar ca organism tinde să trăiască un veac cît se poate de lung.

Există grupuri permanente, membrii cărora se întîlnesc periodic, în zile stabilite. Ca exemplu pot servi partidele politice, mişcările ecologice sau scoutiste care, să zicem, se adună în fiecare duminică la ora 10 dimineaţa. Alte grupuri, însă, de la bun început sînt sortite la o existenţă de scurtă durată: turiştii formează o grupă, existenţa căreia este limitată în timp.

PROPUNEŢI ELEVILORLaboratorStudiu de cazPentru a triumfa, un principe trebuie să ignore complet consi-

derentele morale şi să se bazeze pe forţă şi viclenie.În momentul preluării puterii, cuceritorul ar trebuie să comită

imediat toate actele de cruzime, ca să nu fie nevoit să le repete zilnic şi să acorde privilegii puţin cîte puţin, ca să fie apreciate aşa cum se cuvine.

Teama, susţinută de frica de pedeapsă, se dovedeşte infailibilă.Un principe găseşte întotdeauna scuze pentru a motiva neres-

pectarea unei promisiuni, dar trebuie să fie circumspect cînd e vorba de promisiunile celorlalţi.

Analizaţi ideile de bază ale lui Machiavelli, expuse mai sus, din perspectiva managementului contemporan.

Care ar fi argumentele pro şi contra acestor afirmaţii, în cazul în care aţi discuta cu un machiavelist înverşunat?

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

38

Exerciţii de comunicareInstrucţiune: Studiaţi 99 de modalităţi de stimulare, expuse mai

jos, adăogaţi-le pe ale Dvs. Analizaţi diferenţa în ceea ce priveşte gradul de acţiune a fiecărei din expresiile stimulatorii respective asupra Dvs. personal. Selectaţi-le, din perspectiva persoanei – re-ceptor, pe acelea care sînt mai eficiente.

1. Aţi ales o cale corectă.2. Excelent!3. Aţi reuşit să faceţi acest lucru.4. Corect!5. Bine.6. Super!7. Anume aşa! (Exact aşa!)8. Sînt mîndru de felul cum aţi lucrat astăzi.9. Acest lucru Vă reuşeşte foarte bine.10. Aşa e mult mai bine.11. Bun lucru!12. Sînt fericit să văd această realizare a dumitale.13. Astăzi faceţi aceasta evident mai bine.14. Faceţi un lucru bun.15. Eşti aproape de adevăr!16. Această realizare a dumitale e una din cele mai mari.17. Felicitările mele!18. Aceasta e exact ceea ce trebuie!19. Ştiam eu că puteţi face aceasta.20. E o îmbunătăţire vizibilă.21. Acum aţi înţeles.22. Remarcabil!23. În sfîrşit!24. Nu e rău.25. Învăţaţi repede.26. Continuînd să lucraţi la fel, veţi atinge multe.27. Aceasta-I bine pentru dumneata.28. Eu n-aş fi reuşit să fac mai bine.29. Nu va dura mult şi veţi reuşi.30. Veţi reuşi fără mari eforturi.31. Dumneata, pe bună seamă, mi-ai făcut lucrul uşor, parcă într-o

glumă.32. Calea pe care aţi ales-o pentru a face acest lucru este


39

corectă.33. Pe zi ce trece, faceţi acest lucru tot mai bine.34. Aşa de repede aţi făcut aceasta!35. Asta nu e rău deloc!36. Da!37. Asta-i calea!38. Nu v-a scăpat nimic!39. E exact modalitatea potrivită!40. Aşa s-o ţineţi!41. Nemaipomenit!42. Admirabil!43. Asta-i cel mai bine!44. Perfect!45. Lucrul merge perfect!46. În sfîrşit aţi înţeles.47. Senzaţional!48. Aşa-i deja mai bine.49. Acum nu Vă mai împiedică nimic.50. Extraordinar!51. Acest lucru a fost primul de aşa calitate.52. Minunat!53. Încă mai bine!54. Ciar acum aţi făcut asta?55. E mai bine ca oricînd.56. Creierul dumitale a muncit pe cinste.57. Într-adevăr veţi avea succes.58. E o descoperire remarcabilă.59. Fantastic!60. Grozav de bine!61. Asta se numeşte lucru perfect.62. V-a reuşit foarte bine!63. Cred că aţi exersat mult.64. Lucraţi frumos!65. Ce mult aţi făcut!66. Corect!67. Într-adevăr, aţi schimbat (ceva) spre bine.68. De excepţie!69. Bine aţi memorat!70. Vă felicit.

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

40

71. Aveţi dreptate!72. Să o tot ţineţi aşa!73. Aţi făcut aceasta exact la timp.74. Aţi făcut un lucru mare astăzi.75. Da, ăsta-i mod de acţiune!76. Acum sînteţi abil în aceasta.77. Îmi place traseul gîndurilor dumitale!78. Mă mîndresc mult cu dumneata.79. E foarte plăcut să înveţi aşa copii deştepţi.80. Vă mulţumesc mult.81. Astăzi te-ai depăşit pe dumneata însuţi.82. Niciodată n-am văzut ceva mai bun.83. Aţi pătruns în esenţă foarte repede.84. Realizarea dumitale mi-a adus multă bucurie / plăcere.85. Curios!86. All right (din engleză: în ordine).87. Aşa – aşa.88. Salt mare!89. N-am mai văzut nimic asemănător.90. Astăzi sînteţi de nerecunoscut.91. Asta-i deja o reuşită!92. E victoria dumitale.93. Acum Vă simţiţi puterile / posibilităţile.94. Sînteţi un maestru adevărat!95. Din toată inima mă bucur pentru dumneata.96. Nu pot să nu-mi exprim încîntarea.97. Grandios!98. E o idee frumoasă.99. Am toată încrederea în dumneata, totul Vă va reuşi nu mai

prost decît acum.(7, p. 323)Instrucţiune: Expuneţi în cîteva cuvinte ce simte emiţătorul expre-

siilor care urmează. Argumentaţi. Ce va simţi receptorul acestora?1. ‘Mneaţa, ‘mneaţa… 2. Lăsaţi vorbele astea!3. Ce vreţi, toţi, de la mine?4. Asta-i treabă, ăsta-i rezultat? Nu m-am aşteptat la aşa ceva

de la tine!5. Da – da – da! Vrei să te deosebeşti!


41

6. Şi eu care credeam…7. Prostii!8. El face orice pentru dumneata…9. Ca să vezi, ea a uimit toată clasa…10. Aceasta cine trebuie să facă, eu?!11. Ei iată, în sfîrşit, V-am spus-o…12. Mă îndoiesc de asta, în plus…13. Dacă vorbiţi serios, atunci e catastrofal.14. Să fim serioşi! Ai spus-o şi dumneata…15. Şi cînd veţi termina lucrarea?!16. Cînd se va termina odată!17. Aveţi pretenţii la mine, da?18. Cred că aţi înţeles ce am vrut să vă spun, nu-i aşa?19. De regulă, sînt liniştit /-ă şi calm /-ă.20. Cînd, într-un sfîrşit, pot intra …21. Vă rog să nu plecaţi.22. Ori să-I spui, ori nu – e totuna.23. Cînd? La sfîntu’ aşteaptă!24. La vîrsta asta toţi sînt aşa.25. Bani, bani, bani! La muncă!26. Vă rog să nu mă numiţi Teodor. Aşa-i spunea ex-şefului

meu.EXERCIŢIU: Şedinţe de antrenament antistres.Pregătire: nici un fel.Timp necesar: 15 minute.Indicaţii: carnet.Frecvenţă: o dată.Exerciţiile fizice regulate nu sînt doar bune pentru sănătate, ci

reprezintă o parte esenţială a programului de reducere a stresului. Această secţiune nu se referă la exersarea în sine (care înseamnă două sau mai multe şedinţe pe săptămînă, de cel puţin o jumătate de oră), ci la planificare. Majoritatea celor care hotărăsc brusc să facă exerciţii fizice nu reuşesc să se ţină de ele. Iată un plan din trei puncte. 1. Auto-motivarea. Trebuie să găsiţi un motiv pentru a face exerciţiile fizice… Trebuie să-l aveţi în prim-planul minţii atunci cînd alegeţi modalitatea cum să vă folosiţi timpul. 2. Alegeţi ceva ce vă place. Aceasta poate să pară un lucru de la sine înţeles, dar mulţi aleg o anumită formă de exerciţii pentru că este la modă (gimnasti-ca)… Găsiţi ceva ce vă place cu adevărat. 3. Daţi-i o valoare în plus.

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

42

Chemaţi-vă prietenii şi faceţi să fie un eveniment social sau alegeţi o activitate în care puteţi purta căşti la care să ascultaţi muzică, discursuri radiofonice sau cărţi în varianta audio, sau să învăţaţi o limbă străină.

Feed- back. Activitatea aleasă trebuie să fie aerobică, să lucreze corpul la maximum. Variantele tipice sînt înotul, ciclismul, alerga-rea sau forme de gimnastică – evitaţi sporturile care nu implică o activitate continuă. Dacă, la fel ca mine, le găsiţi plicticoase, nu ignoraţi plimbările. Sîntem obişnuiţi cu plimbările lente, ce familiari-zează lumea cu exerciţiile fizice. În realitate, plimbarea cu pas rapid poate fi un exerciţiu eficient (mai ales într-o zonă cu dealuri)… Mai mult, plimbarea are şi utilitate. Detest exersarea de dragul exersării – scopul de a ajunge undeva îi dublează valoarea.

Nu vă recomandăm exerciţiile fizice intense. Dacă aveţi dubii, cereţi sfatul unui specialist.

Dacă vă este greu să găsiţi un exerciţiu fizic care să vă atragă cu adevărat, luaţi-o altfel şi încercaţi să-l construiţi în jurul unei activităţi pe care trebuie oricum să o faceţi. Trebuie să luaţi liftul? Urcaţi pe scări. Trebuie să mergeţi la o întîlnire în cealaltă parte a oraşului? Încercaţi să mergeţi pe jos sau cu bicicleta.

Rezultatul. Exerciţiile fizice reduc tensiunea fizică şi scad nivelul substanţelor chimice asociate cu stresul. De asemenea, întăresc cor-pul, fortificînd starea generală bună şi capacitatea de adaptare la situaţii. Controlul fizic al stresului este baza pe care o construieşte restul. Nu puteţi face abstracţie de acest lucru.

Variaţiuni. Nici una.Organizarea timpului * Controlul stresului * * * *Abilitate în negociere *Dezvoltare generală * * *Distracţie * *(Clegg B. Dezvoltarea personală. Polirom, 2003, p.219 – 220)

LecturăRugăciunea Sf. FrançoisFă-mă, Doamne, instrumentul păcii Tale,Pentru ca acolo unde e ură, să aduc dragostea,Acolo unde e rău, să aduc iertarea, Acolo unde e discordie, să aduc înţelegerea,


43

Acolo unde e greşeală, să aduc dreptatea,Acolo unde e îndoială, să aduc credinţa,Acolo unde e disperare, să aduc speranţa,Acolo unde e întuneric, să aduc lumina,Acolo unde e tristeţe, să aduc bucuria.

Cum credeţi, de ce François a devenit un sfînt? Găsiţi în text antonimele şi selectaţi-le. Comentaţi-le din pers-

pectiva cauză-efect.

Tezaur“Sîntem ceea ce facem în mod repetat. De aceea măiestria nu

este un act, ci o deprindere” (Aristotel). Comentaţi maxima din perspectivele comunicării cu ceilalţi,

autoeducaţiei pentru reuşită şi sănătate. Găsiţi tangenţe între maxima “Într-un corp sănătos – un spirit

sănătos” şi dictonul lui Aristotel.

Repere managerialeDacă, simţind fireasca nelinişte în raport cu viitorul generaţiilor

în creştere, sîntem preocupaţi de problemele etice în sistemul de învăţămînt preuniversitar, ar trebui să ne revedem atitudinea pentru condiţiile în care se realizează procesul educaţional. În instituţia de învăţămînt acestea vor fi realizate prin obiective educaţionale de ordin afectiv, cognitiv şi atitudinal ce pot fi atinse prin modalităţi specifice vîrstei şi comunităţii educogene pentru formarea tineri-lor, a capacităţilor integratoare proprii personalităţii contemporane, definite în Legea învăţămîntului din Republica Moldova, Concepţia învăţămîntului şi Concepţia educaţiei în Republica Moldova. Unitatea şcolară nu este în stare de una singură, separat de comunitate, să realizeze scopurile educaţionale. „Însă se persupune că vă veţi strădui să creşteţi copilul în condiţii de viaţă fireşti, în corespundere cu care acesta îşi va soluţiona problemele” (14, p. 147).

În literatura de specialitate tot mai multă importanţă se acordă ecologiei dezvoltării umane (Bronfenbrenner) care este definită ca o acomodare progresivă şi reciprocă a individului la mediul său înconjurător imediat ce se află în permanentă schimbare. Această abordare – abordare eco-sistemică – aduce în valoare diversitatea situaţiilor de învăţare şi variabilele de care trebuie de ţinut seama

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

44

în intervenţii. Ea atrage atenţia asupra multiplelor influenţe exer-citate asupra învăţării şi tinde să utilizeze toate resursele dintr-un mediu dat.

Educaţia copilului în sistemul de învăţămînt, unde efortul pe-dagogic este direcţionat /orientat de idealul /modelul educaţional, prezent în documentele numite mai sus, este ghidată, datorită tocmai funcţiei verigelor acestui sistem.

Unul din cele mai complexe domenii funcţionale ale directorului şcolii este cel de proiectare. Managerul, evaluînd /diagnosticînd situaţia socială din comunitate în scopul prognozării activităţii in-stituţiei de învăţămînt pentru anii ulteriori, inevitabil ţine cont de problemele şi grijile mari ale comunităţii, reflectîndu-le, din pers-pectivă educaţională, în componenta strategică a proiectului de dezvoltare instituţională. Este cunoscut lucrul că atingerea acestor obiective strategice presupune urmărirea anumitor etape şi paşi concreţi, toate acestea fiind prevăzute în componenta operaţională a proiectului respectiv. Etica întotdeauna a fost şi rămîne să fie în centrul atenţiei şcolii, exprimată în formule /clişee /sintagme ce ex-primă reguli, norme, valori specifice disciplinelor de studiu. Bioetica propune alte abordări şi perspective: conduita etică a persoanei în raport cu sine, cu ceilalţi /toţi şi mediul înconjurător, sănătatea fizică şi morală a acesteia, toate fiind promovate întîi de toate prin managementul şcolar.

Astfel, dacă standardul profesional nr. 1 al directoruluiui şcolii este activitatea instituţiei de învăţămînt se desfăşoară în conformitate cu proiectul instituţional de dezvoltare a unităţii şcolare, aceasta ar însemna că întregul colectiv de elevi ai şcolii este în strictă dependenţă de capacitatea directorului de a programa acţiuni corecte de depăşire a problemelor educaţionale, iar apoi a le organiza şi desfăşura, aşa încît să aibă de cîştigat elevul, întreg procesul educaţional şi nu în ultimul rînd comunitatea şi mediul. În astfel de condiţii se interio-rizează şi materializează demersul axiologic.

Ţinînd cu perseverenţă în vizor valorile bioeticii, indicatorii de performanţă ce vin să descrie standardul reprodus mai sus achizi-ţionează identitate:

- proiectarea este sistemică şi cuprinde patru niveluri principa-le ale proiectării: stabilirea misiunii, nivelul strategic, nivelul tactic, nivelul operaţional;

- proiectarea corespunde următoarelor cerinţe: relevanţă, pro-


45

nosticare adecvată, raţionalitate, fezabilitate, consistenţă in-ternă şi externă;

- proiectarea respectă etapele esenţiale: stabilirea politicilor şi a strategiilor, diagnoza mediului intern şi extern, explorarea viitorului apropiat, stabilirea obiectivelor, identificarea şi alo-carea resurselor, operaţionalizarea şi definitivarea planului de acţiuni concrete în timp şi spaţiu.

- proiectele conţin finalităţi clare evaluabile, care sînt analizate în termenii raportului cost-rezultate;

- proiectarea valorifică raţional şi dezvoltă resursele reale şi poten-ţiale (umane, informaţionale, materiale, financiare, de timp);

- monitorizarea proiectelor are caracter permanent;- proiectarea implică resurse umane cu statut diferit (cadre

didactice, părinţi, elevi, parteneri educaţionali etc.) în cadrul proiectelor iniţiate în instituţia de învăţămînt.

Astfel, proiectînd activitatea, se va avea în vedere 2 lucruri: pe de o parte – indicatorii de performanţă, pe de altă parte – dimensiunile bioeticii, cea socială şi cea ecologică.

În continuarea celor expuse anterior menţionăm o dată în plus că eficienţa sistemului se învăţămînt preuniversitar va spori odată cu penetrarea procesului educaţional din viaţa vie a comunităţii, cu toate problemele şi perspectivele sale.

În această ordine de idei managerii superiori vor elabora strategia dezvoltării instituţionale în vederea obţinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizaţiei (2, p.131).

Cele menţionate mai sus corelează cu un alt standard profesional al directorului instituţiei de învăţămînt, şi anume: imaginea şi interesele unităţii şcolare sînt promovate în relaţiile cu comunitatea.

Indicatori de performanţă:- programele comunitare iniţiate se realizează cu sprijinul par-

tenerilor sociali şi ai autorităţilor;- programele comunitare iniţiate explorează diferite modalităţi

de colaborare cu părinţii prin antrenarea acestora în diverse activităţi;

- problemele actuale şi de perspectivă ale instituţiei de învă-ţămînt se află în atenţia autorităţilor;

- metodele şi mijloacele de marketing sînt utilizate în promo-varea instituţiei pe piaţa serviciilor educaţionale.

Eficienţa activităţii educaţionale, în baza principiului sinergiei,

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

46

este mult mai mare atunci cînd şcoala şi comunitatea depun eforturi coordonate în vederea realizării scopurilor propuse.

Ca în orice sistem, la fel şi în cel educaţional orice modificare produce schimbări în întreg sistemul: toate componentele necesită ajustare la strategia managerială prin realizarea planului de învăţă-mînt, curricula disciplinare, tehnologiile utilizate etc.

Or, sistemul de învăţămînt este flexibil şi induce schimbări endogene.

Este principial: schimbarea va conduce situaţia iniţială la alta, calitativ mai

bună; orice schimbare calitativă va fi raportată la obiectul educaţiei

– copilul şi expectanţele mediului; evaluarea se va efectua din perspectiva achiziţiilor şi intere-

selor primordiale ale copilului.Odată ce mediul social – economic din comunitate dictează unele

schimbări în sistemul de învăţămînt, acesta se obligă să se confor-meze. Motivul pentru care funcţionează acest sistem complex este copilul, iar produsul său final se presupune a fi tinerii cu potenţa nu numai de a se potrivi cererii mediului, dar şi, la rîndu-le, să-l conducă spre noi schimbări calitative.

Or, sistemul de învăţămînt este sensibil pentru schimbările exogene.

Arsenal metodicO metodă poate fi o modalitate/cale de reflecţie care întruneş-

te un ansamblu de tehnici, prin intermediul cărora se culeg şi se analizează anumite date. Astfel, o metodă duce spre o mai bună cunoaştere a fenomenului. Metodele expuse mai jos aparţin în-tregului cîmp al ştiinţelor umane şi sociale şi, credem, vor fi utile diriginţilor, profesorilor/învăţătorilor şi managerilor şcolari în activi-tatea profesională.

Metoda Brainstorming – una din cele mai cunoscute şi apli-cate metode creative colective (autor A. Osborn), unde calitatea soluţiei face să depindă de cantitatea ideilor prezentate. Metoda facilitează producerea de idei: fiecare idee emisă de un partici-pant îi stimulează pe ceilalţi şi provoacă o reacţie în lanţ. Metoda suprimă inhibiţiile (se spune tot ce vine în minte, fără critică) şi eliberează energia creatoare (furtuna) făcînd posibilă astfel


47

producerea unui număr mare de idei într-un timp scurt. Scopul metodei este sinergia inteligenţelor individuale, respectînd prin-cipiul asocierii ideilor şi excluzînd criticile, opoziţiile, evaluările care frînează inventivitatea grupului.

Demers. Reuşita metodei ţine de parcurgerea unor faze di-ferite.

1) Pregătirea: alegerea animatorului (stilul de comportament al grupului este determinat), compoziţia grupului (8-10 pers.), specifica-rea problemei nesoluţionate (reală, clară, simplă), locaţie şi instalare materială (confort, climat, psihologic bun pentru participanţi).

2) Producerea ideii: animatorul aminteşte regulile (imaginaţia este liberă, se exclude judecata critică, primordială este cantitatea de idei, se caută combinaţiile îndrăzneţe de idei) şi enunţă în amă-nunt problema. În cursul ,,asaltului de idei” stimulează participanţii şi entuziasmul colectiv atît cît trebuie. El este asistat de observatori care înregistrează şi transcriu ideile pe un panou (ideea pronunţată este valorizată prin retranscriere).

3) Examinarea ideilor: grupul alege ideile care pot fi reţinute şi le aruncă pe celelalte (deşeurile sînt considerabile, dar cantitatea dă naştere calităţii). Se pregăteşte astfel munca grupurilor de experţi şi a celor care decid.

Metoda idealtipului Esenţa metodei constă în extragerea din situaţii şi cazuri concre-

te caracteristicile lor ,,tipice” (cele mai difinitorii) pentru a contura un tip extrem (,,idealtip”) în raport cu care se pot ierarhiza diferite cazuri concrete întîlnite (Weber, 1965).

De exemplu, ,,caracterul rural” poate fi definit, plecînd de la acest tip de analiză, prin 4 ,,trăsături” tipice:

1) Densitatea slabă a populaţiei.2) Mediul natural de viaţă.3) Raportul constrîns cu spaţiul locuit.4) Tendinţa de fuziune a grupului domestic cu grupul de pro-

ducţie şi cel de consum (Jolivet,1965).Pentru a perfecţiona metoda, Lazarsfeld (1965) a propus să se

lucreze pe ,,spaţii de atribute”, ceea ce înseamnă că fiecare caracte-ristică tipică este considerată o dimensiune pentru care este nevoie să se găsească nişte ,,indicatori”.

Metoda interviului de grupMetodă de culegere a informaţiilor aplicate unui grup de persoa-

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

48

ne reunite pentru a participa la o discuţie colectivă pe un subiect anume.

Pentru un grad mai înalt de siguranţă a metodei, cursul discuţiei se supune unor reguli precise: prezentarea regulilor interviului, in-troducerea subiectului de discuţie, non – directivitate asupra fondului (conţinutului), directivitate la nivelul formei, intervenţie de regularizare (dacă este necesară a dinamicii grupului, mînuire adecvată a tehnicii interviului non – directiv centrat, sinteză posibilă a participanţilor în schimbul informaţiilor.

Metoda interviului non – directiv (sau comprehinsiv) centrat Metoda prezenţială de discuţie, fondată pe empatia celui care

face interviul faţă de actorul intervievat (individ sau grup), utilizată pentru culegerea de informaţii care depind de subiectivitatea acto-rilor (descriere, punct de vedere, analiză, sentimente…). Atitudinea ,,non-directivă” care defineşte folosirea şi îi lasă intervievatului liber-tatea de a răspunde aşa cum a înţeles la întrebarea deschisă ce îi este adresată (tema dată care constituie axa centrală a interviului). Pentru a avea succes, această metodă necesită punerea în practică a unor tehnici specifice de dialog (cf. mai jos).

În interviul non-directiv trebuie evitată orice intervenţie direc-tivă care să introducă în cîmpul de experienţă al interlocutorului o structură (manieră de a percepe, valoare, scop) şi deci să nu se intervină decît pentru a spori informaţia acestui interlocutor asupra propriei sale activităţi mentale.

,,Diferitele interviuri non-directive nu se disting de fapt decît prin tema lor, adică prin obiectiv ultim căruia îi va servi: căutarea motivaţiei, culegerea cazurilor, culegerea anticidentelor critice, cu-legerea povestirilor imaginare, culegerea mulţumirilor, culegerea percepţiilor de situaţie, a aspiraţiilor sau aşteptărilor.

Atitudinea non-directivă se exprimă printr-un ansamblu de tehnici de comunicare interpersonală şi de procedee nonverbale.

Tehnicile de provocare a exprimării: tăcere atentă, încurajare prin încuviinţare; paralimbajul de înţelegere (atitudini, mimici, tonul şi privirile trebuie să fie convergente în ce priveşte semnificaţia lor de centrare asupra celuilalt şi de comprehensiune a ceea ce spune; toate acestea concretizează empatia). Cel care intervievează ,,inter-vine nu asupra fondului, ci asupra organizării conţinutului a ceea ce i se spune. Îl susţine neîncetat pe interlocutor în reflecţia sa. El analizează şi sintetizează, de-a lungul discursului, ce spune important


49

interlocutorul său. Pentru a face bine aceasta trebuie – în afara în-ţelegerii conţinutului - să fie capabil să divizeze întotdeauna procesul înţelegerii spuselor celuilalt în raport cu obiectul discuţiei.”

Metoda introspecţieiIntrospecţia este reflecţia întreprinsă de un subiect pentru a se

observa şi a se analiza pe sine însuşi. În acest efort de autocunoaş-tere subiectul se consideră drept obiect, devenind în acelaşi timp subiect de autocunoaştere, agent sau instrument de cunoaştere şi obiect al propriei sale cunoaşteri.

Introspecţia pune problema dificilei decentrari a observatorului şi deci a obiectivităţii observaţiilor şi a analizelor făcute.

,,Pentru a ne forma în ,,implicarea controlată”, putem utiliza mai multe mijloace. Mai întîi se face un antrenament în auto-analiză prin şi pe baza înregistrărilor propriilor comportamente în diverse situaţii (pornind de la filme, înregistrări video sau pe magnetofon...).

Mai apoi, se pot relua sau analiza la rece, într-un moment ulterior, note luate la cald şi se pot discuta aceste analize cu alte persoane. Se poate, de asemenea, confrunta propria cunoaştere de sine cu analizele de sine făcute de alţii (şedinţe de confrun-tare în grupurile de terapie, de exemplu). Formarea va consta şi în antrenamentul de acordare a unei atenţii specifice ,,formelor comportamentale”, manierelor recurente de a fi în situaţii ,,ana-logice”, iar nu acţiunilor şi reacţiilor imediate… Formarea trebuie de asemenea să cuprindă deprinderea de a analiza contextul unei situaţii. Într-adevăr, pentru a înţelege sensul propriilor comporta-mente, trebuie să putem, la fel ca atunci cînd vrem să înţelegem sensul oricărui comportament, să replasăm comportamentul în contextul său, adică să-l aşezăm printre elementele semnificative (pentru noi sau pentru subiectul observat), extrase din mediul global. Pentru aceasta, nu putem antrena să identificăm con-textele existenţiale în care resimţim cutare sau cutare emoţie, în care folosim un anumit comportament. Un anumit număr de tehnici: jocul de rol, psihodroma, analiza tranzacţională… uşu-rează această formare.

Metoda metaplanuluiMetoda de analiză de conţinut a reprezentărilor sau a trăirilor

colective care constă în a cere membrilor unui grup a scrie pe o fişă colorată primul termen care le vine în minte pentru a desemna fenomenul studiat, apoi, pe fişe de alte culori, termeni care le vin

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

50

ulterior în minte sau opuşi celor pe care tocmai i-au notat. Fişele sînt grupate, cu ajutorul unei analize tematice, şi lipite pe o tablă, punînd în evidenţă un anumit număr de legături între grupările tematice ale fişelor. Acest tip de metodă permite participarea colectivă la analiză şi o vizualizare a rezultatelor analizei.

Metoda studiilor de cazStudiul de caz este o tehnică specială a culegerii, a punerii în

formă şi a prelucrării informaţiei. Metoda constă în a raporta o situa-ţie reală, luată în contextul său, şi a o analiză pentru a vedea cum se manifestă şi cum evoluează fenomenele care –l interesează pe cercetător. Cazul studiat furnizează de fapt un teren de observaţie ce permite identificarea sau descoperirea proceselor speciale. Cazul însuşi trebuie tratat ca un sistem integrat (stake, 1994). Deseori el este de un interes secundar, important este că el permite o înţe-legere mai profundă a obiectului de studii. Avantajul principal al metodei respective constă în ceea că, explorînd situaţia concretă, poate fi observat jocul unui mare număr de factori care interacţio-nează, permiţînd astfel să fie recunoscute complexitatea şi bogăţia situaţiilor sociale.

Studiul de caz este adecvat dacă ne interesează cum anume şi de ce se produc fenomenele într-o situaţie, dacă cercetătorii au un control mic asupra evenimentelor studiate şi dacă atenţia este dirijată spre fenomene contemporane într-un context al vieţii reale .

Una din calităţile studiului de caz este de a procura elemente noi despre un subiect care ar putea îmbogăţi sau nuanţa o teorie.

În realizarea unui studiu de caz se disting trei elemente: 1) cadrul general, 2) culegerea şi prelucrarea informaţiilor, 3) analiza cazului.

Este important ca la acest stadiu să se acorde o mare atenţie creării unui cadru ce se sprijină pe experienţa trăită de actori în situaţia şi pe percepţia pe care o au despre această experienţă.

Prelucrarea studiului de caz pune problema selectării informaţiilor de reţinut. Trebuie, deci, bine definit punctul de vedere din care dorim să examinăm situaţia studiată şi să structurăm prezentarea, astfel încît să fie clar tipul de fenomene care ne interesează. Într-un cuvînt, trebuie relatate toate elementele utile, şi doar acestea, iar lucrurile complicate să fie făcute transparente.

Pentru prelucrarea cazului se cere o mare prudenţă şi, în primul rînd, asigurarea că s-a relatat situaţia întocmai cum a fost ea trăită


51

de actorii implicaţi, căci a exprima clar ce au trăit actorii este însăşi esenţa unui studiu de caz, şi asta pornind de la sistemul lor de pertinenţă, certitudine, pricepere.

Pentru a asigura o formulare care să respecte realitatea aşa cum au trăit-o actorii, cercetătorul trebuie să vizeze mai multe surse de informaţie.

Modalităţi de formulare ale rezumatelor /concluziilor dirigintelui/ cadrului didactic/ managerului din perspectiva eficientizării activităţii elevilor/ colegilor de serviciu/ subalternilor.

Instrucţiune: Analizaţi rezumatele / concluziile ce urmează şi deter-minaţi efectul acţiunii acestora (10 puncte – efect maxim, 0 - minim). Argumentaţi nota acordată, ţinînd seama de impresia pe care v-a lăsat-o fiecare din formulele rezumatelor /concluziilor respective.

1. Trebuie să ne luăm rămas bun. Sper că aţi înţeles cît de mult nu aţi avut dreptate cînd aţi caracterizat situaţia Dvs. ca fiind fără şanse de reuşită.

2. Cred că sînteţi satisfăcut de decizia pe care aţi luat-o acum. Ea o să vă conducă spre altă experienţă, o să vă aducă noi sentimente, trăiri. Vă doresc succes, la revedere.

3. Noi am descoperit atîtea calităţi noi în relaţia Dvs. cu colectivul /colegul /colegii. Nu uitaţi de ele şi atunci nu veţi repeta experienţa anterioară.

4. Luaţi aminte că nu e atît de grav tot ce s-a întîmplat, precum vi se pare. Aveţi atîtea şanse de a o lua de la capăt…

5. Astăzi veţi merge în clasă / acasă şi neapărat le veţi spune ele-vilor /copiilor cît de mult îi iubiţi. Le veţi spune aşa, cum am stabilit noi aici… Sînt convins /-ă că veţi reuşi să faceţi aceasta.

6. Da, Dvs. trebuie să-i cereţi iertare copilului /clasei / şefului /subalternului etc. Aceasta o veţi face neapărat astăzi, în mod obli-gatoriu.

7. Sînt convins /-ă că împreună am luat o hotărîre corectă. Urmează să stabilim algoritmul acţiunilor şi responsabilii.

8. Să nu mai pierdem timpul pentru dezbateri. Încercaţi să vă puneţi pe hîrtie ideile şi să construiţi scenariul. Aveţi acordul meu şi toată susţinerea.

9. Nu are sens să mai discutăm. Am pierdut atîta timp de dragul vorbelor. Faceţi în felul următor…

10. Să nu aveţi nici o frică s-o faceţi, să nu aveţi frică de Dvs. înşivă. Totul o să vă reuşească. La acţiune!

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

52

Notă: Metodele expuse în Arsenal metodic sînt adaptate după „Dicţionar al metodelor calitative în ştiinţe umane şi sociale”. Coord. Alex Mucchielli, Polirom, 2002.

Note bibliografice 1. Covey S. R., Eficienţa în 7 trepte sau Un abecedar al înţelepciunii, Buc.,

ed. ALLFA, 2002, 319 p.2. Nicolescu O., Verboncu I., Management. Ediţia a II-a, reviz. şi adăug., Buc.,

Ed. Economică, 1997, 596 p.3. Nietzsche F., Dincolo de Bine şi Rău, Buc., Universitas, 1998, 235 p.4. Peale N. V., Forţa gîndirii pozitive, Buc., ed. Cartea veche, 1999, 260 p.5. Purice L., Viul din noi, Buc., Ed. Fundaţiei Culturale Române, 2002, 235 p.6. Ţîrdea T., Elemente de bioetică, Chişinău, “Univers Pedagogic”, 2005.7. Абрамова Г., Практическая психология, Екатеринбург, Деловая книга,

1997.8. Бердяев Н., Самопознание. Опыт философской автобиографии,

Москва, Мысль, 1991. 9. Гуревич П.С., Приключения имиджа, Москва, Искусство, 1991.10. Ницше Ф., Утренняя заря (Мысли о моральных предрассудках), Изд.

Тираспольского общества друзей книги, 1991, 199 с.11. Спиноза Б., Этика. Ч. 4. // Избранные произведения: В 2 т. М., 1957,

Т.2.12. Фейдимен Дж., Фрейгер Р., Личность и личностный рост, М., 1991,

115 с.13. Франкл В., Человек в поисках смысла, Москва, 1974.14. Френе С., Избранные педагогические сочинения, М., Прогресс, 1990,

302 с.15. Фромм Э., Психоанализ и этика, Москва, Республика, 1993. 415 с.16. Фромм Э., Душа человека, Москва, Республика, 1992, 430 с.


53

Dimensiunea socială a bioeticii

Bioetica ca ştiinţă a supraveţuiriişi drepturile copilului în viziunea bioeticiiSecolul al XX-lea a fost plin de variate revoluţii / schimbări în

economie, societate, cultură, politică şi, respectiv, a avut impact asupra modul de viaţă al fiecărui individ. A fost afectată familia ca instituţie de protecţie şi aceasta a diminuat gradul de conştiinţă şi responsabilitatea fiecărei persoane de a avea grijă atît de sine, cît şi de ceilalţi din jurul său. Individul astăzi este pe cont propriu atunci, cînd decide cum să trăiască sau cum să moară. În acest context s-a înmulţit numărul persoanelor care concep viaţa ca pe ceva absolut personal şi îşi asumă responsabilităţi enorme, demonstrînd de cele mai multe ori iresponsabilitate faţă de viaţa personală şi faţă de viaţa oamenilor din jur, în primul rind faţă de membrii familiei sale. A avea grijă de viaţă înseamnă a-ţi asuma o poziţie morală imparţială, a percepe viaţa ca un dar divin şi a o trăi în baza principiilor etico-normative care subliniază inviolabilitatea vieţii, responsabilitatea fiecăruia faţă de propria viaţă şi a celor din jur. Această paradigmă a vieţii trebuie formată tuturor din fragedă copilărie şi acest rol îl poate realiza în cadrul educaţiei bioetica.

Bioetica a apărut ca o reacţie firească la avalanşa de noi tehnologii ştiinţifice (medicale, chimice, atomice, biologice, ) care deseori se aliniază sub semnul comercialului şi mai rar sub cel al umanismu-lui. Bioetica are rolul de a trasa unele bariere etico – morale şi/sau legislative pentru a evita posibile abuzuri generate de utilizarea necontrolată a acestor tehnologii.

Bioetica este ştiinţa care abordează discuţii, reglementări şi confruntări privind impactul asupra vieţii omului, fie în mod direct sau indirect. Viaţa ca noţiune filosofică este studiată în bioetică

Capitolul II

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

54

în contextul problemelor legate de om, de existenţa şi istoria sa, iar îngrijirea vieţii umane este principiul fundamental în bioetică. Aspectele protecţiei vieţii umane sînt abordate de bioeticieni din mai multe aspecte: protecţia vieţii umane prin intermediul documentelelor şi actelor normative, aprobate de organizmele internaţionale şi naţionale, acţiunilor de protecţie prin asigura-rea unei calităţi autentice serviciilor sanitaro-medicale, acţiunilor personale de protecţie a propriei vieţi prin acceptarea unui mod de viaţă sănătos, prin respectarea tuturor normelor şi regulilor care sînt elaborate în conformitate cu descoperirile în domeniul ştiinţelor biologice şi medicale, în domeniul tehnologiilor contem-porane şi sînt orientate spre oferirea unei calităţi vieţii omului şi prelungirii duratei ei. Educaţia pentru bioetică are menire să ofere copilului cunoştinţe şi să-i formeze competenţe reale pentru ca să fie capabil să-şi reglamenteze viaţa şi să contribuie personal la protecţia ei şi la dezvoltarea ei spre accente calitative.

Bioetica insistă conceptual şi argumentat că viaţa este cea mai mare valoare şi că majoritatea din noi nu reuşim s-o inţelegem şi s-o interpretăm, ci pur şi simplu o trăim.

De cele mai multe ori, în momentul în care ai găsit răspunsuri la întrebările esenţiale despre sensul vieţii, în viaţă au apărut deja alte întrebări, deoarece însăşi viaţa s-a schimbat. Toţi tind spre asigurarea calităţii vieţii omului, chiar şi copii au viziunea lor asupra calităţii vieţii lor. Pentru a asigura vieţii un sens calitativ, fiecare trebuie să conştientizeze pe tot parcursul vieţii că sănătatea şi demnitatea ca valori binomice se dizolvă în însăşi valoarea vieţii. Demnitatea este dată de capacitatea de a dispune de viaţa umană în baza unor circumstanţe contingente.

Calitatea vieţii omului este tot un binom filosofic. Unii oameni maximalizează plăcerile şi acceptă calitatea ca o pondere a su-mei de plăceri asupra durerilor, alţii insistă că sens vieţii oferă doar suferinţele. Majoritatea oamenilor acceptă cu demnitate atît plăcerile, cît şi durerile oferite de căile vieţii, acceptînd ca sens dăruirea de sine pentru binele altor oameni.

Copilul trebuie învăţat din cea mai fragedă copilărie că viaţa este cea mai importantă valoare şi pentru fiecare este important de a o trăi cu demnitate. Copilului trebuie să i se formeze cunoştinţe şi competenţe reale de integrare socială pentru ca el să fie pregătit de a-şi influenţa viaţa pentru a-i asigura calitate; pentru a cunoaşte


55

riscurile şi pericolele vieţii şi a avea acumulate modele funcţionale de depăşire a riscurilor sau de a le atenua consecinţele negative pentru calitatea şi durata vieţii lui.

PROPUNEŢI ELEVILORPrimar 1. „Mingea activă”.Aranjaţi copiii în cerc. Copiii aruncă unul altuia mingea. Cel care

aruncă îi pune o întrebare celui care prinde mingea. Cel care prinde, răspunde şi, aruncînd mingea altui copil, pune întrebarea sa.

Deoarece copiii sînt elevi ai şcolii primare sau gimnaziale, în-văţătorul, în timpul cînd face explicaţiile propuse în text, scrie pe tablă întrebările:

1. Ce este viaţa?2. Cu ce cuvinte poţi explica sensul vieţii?3. Cine ne oferă viaţă?4. Ce plăceri deosebite ai avut în viaţa ta?5. Ce dureri ai suferit în viaţă?6. Ce avantaje şi probleme ţi-au creat plăcerile?7. Suferinţele ţi-au creat doar probleme?8. Ce ai învăţat din suferinţe?9. Cum ar fi viaţa ta, dacă ai avea numai plăceri?Primar 2. „Rîul vieţii” Copiii se vor separa în perechi. Ei vor discuta între ei momen-

tele cele mai plăcute şi cele mai grele, neplăcute din viaţa sa. Apoi vor desena un rîu comun al vieţii şi vor înscrie pe fiecare mal doar momentele proprii fiecăruia din ei, iar în albia rîului – plăcerile şi suferinţele comune. Vor scrie mai jos care din ele i-au afectat cel mai mult, precum şi concluziile care le-au fost de folos în continuare.

Primar 3. Spune-ţi adevărul despre sine: Profesorul pregăteşte fişele cu întrebări: 1. Ce înseamnă pentru tine viaţa ta?2. Ce te face să zîmbeşti?3. Ce faci pentru a-ţi proteja viaţa?4. Cine are dreptul asupra vieţii tale?5. Viaţa ta are calitate?6. Ţi-a încălcat cineva demnitatea? Cum te-ai simţit? 7. Ai dori să fii altcineva?8. Cînd ai plîns ultima dată? Vrei să spui de ce?9. Spui părinţilor adevărul despre faptul cum te simţi?

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

56

10. Cît de mult vrei să trăieşti?11. Ce vrei să realizezi în viaţă?12. Vrei să ştii ceva despre genomul tău? 13. Vrei ca alţii să te cunoască mai bine? Primar 4. Gimnazial. Dezvoltarea ştiinţei bioeticaProfesorul pregăteşte foi de hîrtie şi scrie pe fiecare cîte o rubrică:a) Lista cuvintelor care indică că ştiinţa bioetica este necesară

şi se dezvoltă.b) Lista cuvintelor că bioetica nu este atît de importantă şi nu

se dezvoltă. Copiii se împart în 2 grupuri, discută şi completează listele.

Profesorul mediază. Apoi fiecare prezintă lista sa.Gimnazial 1. EvaluareProfesorul oferă întrebări:1. Cine din voi ştie despre necesitatea şi dezvoltarea bioeticii şi

cine nu?2. Care listă este mai completă? De ce?3. Formulaţi printr-o propoziţie importanţa bioeticii.Gimnazial 2. Votaţi pentru bioeticăProfesorul le spune participanţilor că vor lucra pentru a înţele-

ge mai bine sensul cuvîntului bioetică. Pentru început, se va da o definiţie a acestui cuvînt. Trebuie conştientizat faptul că nici maturii nu cunosc o definiţie exactă a acestui cuvînt şi din cauza aceasta nu poate fi perceput corect. Profesorul împarte participanţilor buletine de vot pentru bioetică. După ce toţi completează formularul, se discută răspunsurile. Profesorul va întreba care au fost întrebările la care le-a fost mai greu să răspundă. După aceasta, se vor aduna foile, se vor prelucra datele pentru exerciţiul următor.

Gimnazial 3. Formular „Votaţi pentru bioetică”1. Ce ştiţi despre bioetică?2. Ce ştiu despre bioetică colegii tăi?3. Citiţi atent întrebările şi răspundeţi la ele. Puteţi răspunde

doar DA sau NU. Cu ce cuvinte puteţi asocia cuvîntul “bioetică”? Care este locul cel mai curat în şcoala voastră? De ce? Acasă la voi se respectă regulile bioetice? Puteţi explica de

ce şi cum? În comunitatea voastră se respectă drepturile fiinţelor? Puteţi

explica de ce şi cum?


57

Credeţi că în majoritatea ţărilor de pe glob sînt create condiţii pentru dezvoltarea copilului? De ce?

Cum credeţi, trebuie oare oamenii din ţara noastră să cunoască principiile bioetice? Argumentaţi.

Realizaţi o investigaţie şi numiţi locurile de pe glob unde acum nu se respectă drepturile fiinţelor vii.

Bioetica din perspectiva teologiei ortodoxe asupra vieţii omuluiToate ştiinţele socio-umane, cele biologice şi medicale, şi cu

toată fermitatea teologia ortodoxă afirmă cu certitudine că viaţa este un dar, o taină, deoarece este dată de Dumnezeu. Omului îi revine dreptul de a o trăi, de a o folosi ca pe cel mai scump dar, nicidecum de a o suprima. Tradiţia creştin-ortodoxă insistă şi afirmă dreptul inviolabil la viaţă ca fiind cel mai elementar drept al fiecărei persoane. Viaţa este de la Dumnezeu şi El decide cît poate dura ea la fiecare persoană în parte. Exemplu ne serveşte atitudinea lui Iisus Hristos faţă de viaţa altor oameni: vindecarea bolnavilor, îngrijirea lor, învierea din morţi a lui Lazăr, a ficeii lui Iair, a fiului văduvei din Nain. Ca ştiinţă şi disciplină normativă (axată pe principii şi norme juridice) care îşi propune apărarea vieţii umane şi a mediului am-biant de performanţele şi eşecurile biotehnologiei, bioetica nu poate ignora contribuţia religiei creştine în contextul educaţiei, deoarece viaţa umană este şi în centrul preocupărilor teologice.

Bioetica este o ştiinţă, dar fără accentul pe spiritul uman riscă să abordeze viaţa umană la nivelul oricăror fiinţe vii şi în acest caz im-portante devin pentru fiecare doar aspectele biologice ale vieţii.

Biserica creştină protejează viaţa umană în baza propriilor principii şi ea (biserica) nu acceptă viaţa omului drept un fenomen întîmplă-tor care, la nivel individual, apare ca să dispară de-a lungul istoriei, lăsînd în urmă sub formă de urmaşi alte progenituri biologice şi eventuale semne, urme culturale. Teologia ortodoxă concepe viaţa umană ca expresia unui act creator special al lui Dumnezeu, ca cea mai înălţată formă de manifestare în lume a ceea ce este viu.

Pentru Biserica creştină viaţa umană este mai mult decît ma-nifestarea ei bio-psihologică. Ea este un dar al lui Dumnezeuzeu care ni se oferă şi care trebuie să se reîntoarcă la Dumnezeu, dar nu oricum. Împlinirea vieţii umane se realizează la nivel personal şi duhovnicesc, dar în procesul de împlinire personală, corpul omului

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

58

are un rol deosebit. Corporitatea face parte din viaţa umană. Cu interiorul său şi cu corpul său omul trebuie să se îndeplinească în veşnicia împărăţiei lui Dumnezeu. De aceea se impune să avem un respect deosebit faţă de viaţa trupului omenesc.

Prin urmare, Biserica sprijină orice efort biotehnologic şi biome-dical care urmăreşte apărarea vieţii şi protejarea omului de suferinţe. Este îngrijorată însă de ambiţiile individuale sau colective care, în numele ştiinţei sau din alte motive, pot folosi ştiinţa şi tehnologia biomedicală în vederea opririi dezvoltării fireşti a embrionului uman, în vederea distrugerii şi folosirii acestuia în alte scopuri, în final, în vederea modificării vieţii ca fenomen general, fără să se ia în calcul riscurile pe termen scurt sau lung.

Biserica evaluează viaţa umană luînd în calcul atît originea, cît şi perspectiva ei — eternitatea în împărăţia lui Dumnezeu. În funcţie de această perspectivă valoarea corporeităţii umane creşte ea însăşi, iar viaţa umană va fi lipsită nu numai ca existenţă, ci şi ca existenţă bună, nelipsită de posibilităţile şi calităţile care să o facă aptă pentru împărăţia lui Dumnezeu.

Prin comisiile sale de Bioetică şi prin vocea autorizată a Sfîntului Sinod, Biserica ortodoxă rusă şi română a precizat punctul său de vedere cu privire la cîteva teme care fac obiectul Bioeticii (transplant de organe, avort, eutanasie), altele fiind în studiu, spre a atenţiona fiii săi duhovniceşti că viaţa umană este darul lui Dumnezeu ce trebuie transformat, nu desfigurat şi, cu atît mai puţin, distrus în orice moment al existenţei sale.

Bioetica este, poate şi trebuie să aibă un rol important în co-munitatea umană, în sensul în care ca ştiinţă de frontieră foloseşte datele celorlalte ştiinţe, afirmînd demnitatea şi inviolabilitatea vieţii umane şi propunînd principii etice, pe care ulterior ştiinţa are dreptul să le traducă în viaţă sub formă de norme juridice

În cadrul tuturor problemelor abordate astăzi de bioetică un loc central îl ocupă viaţa şi sănătatea copilului.

PROPUNEŢI ELEVILORGimnazial 1. Profesorul propune elevilor să răspundă la între-

bările: Care este viziunea teologiei ortodoxe despre apariţia vieţii? Cum apreciază teologia ortodoxă sensul vieţii? Cui atribuie teologia ortodoxă dreptul asupra vieţii omului?


59

Ce reguli pentru modul de viaţă propagă religia creştină? Care din aceste reguli sînt apropiate sau coincid cu principiile

şi regulile modului de viaţă în context bioetic? Poate oare bioetica avea o perspectivă de dezvoltare ca ştiinţă

a supravieţuirii omului, fără a se baza şi pe unele principii ale religiei creştine?

Primar, Gimnazial 2. Profesorul poate organiza o întîlnire cu preotul din comunitate. La întîlnire copiii şi profesorul vor pune în-trebări privind conceptele religiei creştine la viaţă, sensul vieţii, durata vieţii, dreptul medicilor de a decide apariţia omului (de exemplu, clonarea) sau interzicerea vieţii (eutanasia). Ar fi bine ca profesorul şi elevii să pregătească anticipat întrebările.

Drepturile copiluluiîn contextul problemelor bioeticeCopii au drepturile lor în calitate de fiinţe umane care nu pot fi

private de esenţa lor indiferent de împrejurări. Sînt drepturi intrinsece condiţiei umane, universale şi inalienabile. Principalele documente internaţionale recunosc drepturile copilului şi prevăd modalităţi con-crete de protecţie a lor. Declaraţia universală a Drepturilor Omului, Convenţia Europeană cu privire la Drepturile Omului, Convenţia cu privire la Drepturile Copilului chiar în primul paragraf al preambulului lor expun conceptul demnităţii inerente a tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile, ceea ce constituie baza etică pe care se ridică întregul sistem de drepturi şi libertăţi, care îi conferă coerenţă şi defineşte spiritul, sensul în care trebuie interpretate, direcţionate şi evaluate toate reglementările interna-ţionale, legislaţia şi alte măsuri în această materie, tot ceea ce se întreprinde pentru protecţia şi efectivitatea lor.

Într-o epocă a marilor provocări ale ştiinţei şi tehnologiei, recursul la postulatul demnităţii şi drepturilor omului devine obligatoriu în soluţionarea problemelor complexe pe care le ridică gestionarea pro-gresului în domeniile ştiinţifice care afectează viaţa omului, orientînd acest proces în interesul fiinţei umane şi nu în detrimentul ei.

Pentru toţi astăzi este clar că progresul ştiinţei şi al tehnologiei trebuie însoţit de progresul gîndirii sociale şi de reglementări nor-mative pentru a oferi siguranţă vieţii omeneşti. Gîndirea juridică expusă sub formă de legi care încearcă să reglementeze utilizarea descoperirilor ştiinţelor biologice şi medicale în modul în care ele

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

60

trebuie să afecteze cel mai puţin posibil viaţa omului şi, în primul rînd, al copilului nu va putea să dea soluţii corecte decît în logica postulatului etic şi nici o reglementare juridică, cît de corectă în domeniul drepturilor Copilului sau al Bioeticii, nu va putea fi aplicată în practică într-un mod eficient fără susţinerea largă a unor norme etice în rîndul celor chemaţi să o aplice. Protecţia drepturilor copi-lului în context bioetic înseamnă, de fapt, că societatea nu numai trebuie să cunoască şi să ofere protecţie reală drepturilor, ci să le aplice în conformitate cu normele morale ale societăţii laice şi ale bisericii creştine.

Documentele internaţionale cum ar fi „Declaraţia Generală privind Genomul Omului şi Drepturile Omului” (1997), Declaraţia privind uti-lizarea progresului tehnico – ştiinţific în interesul păcii şi pentru binele omenirii (1975), rezoluţia nr.25c/73 a ONU Dreptul Omului şi progresul ştiinţific acorda o atenţie deosebită necesităţii respectării drepturilor omului şi, în special, ale copilului.

Rezoluţia ONU 27c/1.20 Instituirea profilactică, Convenţia privind Drepturilor Copilului (1989) în preambulul căreia se menţionează că „aşa cum este indicat în Declaraţia Drepturilor Omului ” copilul, pe motivul imaturităţii sale fizice şi intelectuale, are nevoie de o pro-tecţie şi grijă deosebită, incluzînd protecţia juridică, atît prenatală, cît şi postnatală, considerînd că în lumina anumitor realizări ale ştiinţei care este în permanenţă dezvoltarea şi utilizării lor aplicate care pot prezenta pericol pentru copii există o necesitate de analiză a problemelor de bioetică în scopul protecţiei copiilor, evoluînd pozitiv acţiunile organizaţiilor întreprinse în scopul consolidării şi dezvoltării multilaterale a copilului”.

Un pas real în această ordine de idei la nivel internaţional a fost realizat în aprilie 2000 la Monaco în cadrul unui seminar in-ternaţional UNESCO la care a fost aprobată Declaraţia Analiza pro-blemelor de bioetică şi drepturile copilului. În Declaraţia de la Monaco s-a menţionat că copilăria este o realitate complexă şi evolutivă, care merită la momentul actual o analiză specială, că copilul este o fiinţă fragilă, dar asta nu înseamnă că cineva poate refuza recunoaş-terea independenţei lui. În Declaraţie s-a menţionat că drepturile copilului, în special dreptul la viaţă, dezvoltarea şi participarea la deciziile cu referinţă la sine şi protecţia sa personală figurează în mai multe acte internaţionale: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, Convenţia


61

cu privire la Drepturile Omului, dar problemele legate de asigurarea calităţii existenţei biologice şi spirituale a copilului sînt atît de reale şi profunde la începutul mileniului al treilea că este necesar ca ele să fie abordate în documente internaţionale şi să fie la ordinea zilei tuturor comitetelor de bioetică.

Bioetica încearcă să explice tuturor şi în special specialiştilor în domeniu şi înşişi copiilor rolul pe care în societatea contemporană îl joacă chiar de la apariţia embrionului, descoperirile ştiinţifice în domeniul biologiei şi al medicinii şi să determine relaţia dintre ele şi drepturile omului şi ale copilului în contextul aplicării lor şi con-tribuţiei lor la schimbările în modul de viaţă şi cultură .

Bioetica este ştiinţa apărută în societatea contemporană şi toa-te problemele care sînt abordate de ea: cercetarea celulelor stem; diagnostica înainte de implantare; organe şi ţesuturi de donator; participarea la tratamente experimentale care aduc sau nu un folos terapeutic; efectuarea cercetărilor genetice în scopuri nemedicinale (cazuri penale sau pentru a determina paternitatea sau maternitatea); intervenţia în celulele embrionare; consultarea genetică; cercetarea creierului; organisme modificate genetic; siguranţa alimentelor , medicamentelor şi siguranţa ecologică; tipurile de tratament palia-tive şi îngrijirea pînă la sfîrşitul vieţii, sînt legate direct de protecţia Drepturilor Omului şi ale copilului, prevăzute de mai multe Declaraţii Internaţionale.

PROPUNEŢI ELEVILORPrimar, Gimnazial 1. Cuibul drepturilor copilului Profesorul aşterne pe o masă mare un poster (dacă numărul

de elevi în clasă este mare, se pot utiliza două postere). În centrul posterului se desenează figura unui copil. Apoi toţi copiii din grup se apropie şi desenează în jurul figurii un cuib sau o căsuţă. Profesorul le numerotează sau elevii îşi semnează numele. Se utilizează foiţe mici care coincid cu numărul căsuţelor. Pe foiţe sînt înscrise drepturile copilului: cîte un drept pe fiecare foiţă. Foiţele se află într-o cutiuţă pe masa profesorului. Fiecare copil se apropie, extrage cîte o foiţă, se pregăteşte singur sau cu ajutorul altor copii, apoi prezintă infor-maţia despre conţinutul dreptului respectiv şi dacă reuşeşte, aduce şi exemple adecvate pentru argumentarea răspunsului. Conţinutul foiţelor este următorul: Dreptul la familie

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

62

Dreptul la educaţie Dreptul la protecţia sănătăţii Dreptul la viaţă privată Dreptul la informare Dreptul inerent la viaţă Dreptul de a nu fi discriminat Dreptul de a-şi exprima opinia Dreptul la un mediu natural ecologic curat Dreptul la securitatea vieţii şi de a nu fi supus exploatării şi

de a fi tratat cu îngrijire.La necesitate profesorul sau alţi copii completează răspunsurile.

În caz dacă în clasă este un număr mare de copii, foiţele se dublează, copiii se regăsesc şi lucrează în perechi sau în grupuri de cîte trei.

Primar, Gimnazial 2. Copacul vieţiiProfesorul împarte fiecărui copil cîte o foaie A4 şi le explică că ei

trebuie să deseneze un copac. Desenul trebuie să fie extins pe foia întreagă, deoarece pe el se vor face unele înscrieri. După ce copiii au realizat desenele, profesorul fixează pe tablă un poster pe care este înscris algoritmul de completare a desenului:

Rădăcinile: membrii familiei din care face parte copilul, alte persoa-ne care l-au influenţat în educaţie, aspectele sănătăţii personale;

Tulpina: însăşi viaţa copilului şi aici se înscriu activităţile la care el participă, drepturile copilului care îi oferă posibilităţi de dezvoltare şi afirmare, competenţele care-i asigurară calitatea vieţii;

Fructele: (copiii desenează fructele pe care le doresc) reprezintă succesele fiecărui copil, proiectele realizate, reuşita la învăţătură;

Mugurii: reprezintă speranţele, visele şi proiectele de viitor ale co-piilor.

După ce copiii realizează desenele şi inscripţiile personale, toate desenele se afişează în formă de expoziţie. Profesorul împreună cu copii trec de la un desen la altul, ascultă prezentările autorilor, discută cu ei.

Evaluare:1. Ce v-a plăcut în timpul activităţii?2. Ce aţi învăţat în timpul activităţii?3. Ce aţi aflat despre colegii voştri?Gimnazial 3. Drepturi în lanţEtapa 1. 1. Împărţiţi participanţii în perechi şi repartizaţi perechilor

o fişă cu un articol din CDC, fie o fişă Copiii din întreaga lume, ce


63

conţine istoria unui copil căruia i s-a încălcat unul din drepturi.2.Perechile se mişcă prin sală, citind fişele cu voce tare. Cînd

reuşesc să coreleze un articol din Convenţia cu privire la Drepturile Copilului cu relatarea din fişă, perechile formează un grup de 4 persoane.

Etapa 2. 3. Odată ce grupul de 4 persoane este format, perechea ce deţine fişa cu articolul din Convenţia cu privire la drepturile copilului se aşează şi primeşte 8 exemplare suplimentare ale articolului din Convenţie pe care îl deţine.

4. Perechea ce deţine fişa Copiii din întreaga lume trece pe la fiecare pereche aşezată şi discută cu ei dacă este vreo legătură în-tre istoria „copilului lor” şi alte articole din Convenţia cu privire la Drepturile Copilului.

Exemplu: Istoria unui copil: „Familia mea locuia departe de cen-trul de asistenţă medicală şi de aceea niciodată nu am fost vaccinat. Acum am 8 ani şi sînt bolnav de poliomielită”.

Această povestire este o ilustrare a articolului 24 din Convenţie – dreptul de a se bucura de cea mai bună stare posibilă de sănătate şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare.

Alte articole: în negociere cu alţi membri ai grupului pot fi sta-bilite legături între povestiri şi următoarele articole:

Articolul 28 – dreptul la educaţie. Dacă copilul nu primeşte asistenţă medicală adecvată, posibilităţile lui de a beneficia de fa-cilităţile educaţionale pot fi ratate.

Articolul 32 – dreptul copilului de a fi protejat împotriva exploa-tării economice. Dacă copilul este nevoit să lucreze de la o vîrstă fragedă, el poate să nu fie în stare să ajungă la o clinică pentru a urma un tratament şi poate fi expus unor situaţii care îi ameninţă sănătatea.

5. De fiecare dată cînd se stabileşte o legătură între un caz concret şi un articol din Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, perechea aşezată oferă un exemplar al acestui articol perechii ce reprezintă copilul.

Primar, Gimnazial. EvaluareProfesorul discută cu copiii despre tipurile de legături stabilite între

drepturile copilului şi cazurile indicate şi le solicită să descrie cazuri concrete din viaţa personală despre încălcarea unor drepturi.

Variante: profesorul foloseşte alte drepturi din Convenţia cu pri-vire la Drepturile Copilului şi propune participanţilor să alcătuiască propriile fişe Copiii din întreaga lume

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

64

Fişe “Articole din Convenţia cu privirela Drepturile Copilului”

1) Articolul 24Copiii au dreptul să se bucure de cea mai bună stare posibilă de sănătate şi să beneficieze de serviciile medicale şi de recuperare;

5) Articolul 31Copiii au dreptul la odihnă şi la timp liber, la joacă şi la activităţi recreative proprii vîrstei lor, de a participa, în mod liber, la viţa culturală şi artistică.

2) Articolul 27Copiii au dreptul la un nivel de viaţă adecvat dezvoltării lor fizice, mintale, spirituale, morale şi sociale;

6) Articolul 32Copiii au dreptul de a fi protejaţi împo-triva exploatării economice şi exercitării unei munci ce comportă riscuri sau îm-pedică educaţia ori le dăunează sănătăţii, dezvoltării lor fizice, mintale, spirituale, morale sau sociale.

3) Articolul 28Copiii au dreptul la educaţie

7) Articolul 33Copiii au dreptul la protecţie împotriva folosirii drogurilor şi a implicării în pro-ducerea şi răspîndirea lor.

4) Articolul 30 Copiii care aparţin unei comunităţi mi-noritare au dreptul de a avea propria lor cultură şi de a practica propria religie şi limbă;

8) Articolul 38 Copiii care nu au atins vîrsta de 15 ani au dreptul să fie protejaţi împotriva partici-pării directe în conflictele armate.

Fişe “Copii din întreaga lume” Familia locuia departe de centrul de asistenţă medicală şi de aceea niciodată

nu am fost vaccinat. Acum am 8 ani şu sînt bolnav de poliomielită.

Fraţii mei merg la şcoala din sat. Eu am 7 ani, sînt unica fiică şi familia are nevoie de ajutorul meu în lucrul casnic, de aceea nu pot să merg la şcoală.

Am 11ani şi merg la şcoală în fiecare zi. Venind acasă, îi ajut pe părinţii mei în magazin pînă seara. Apoi, după cină spăl vasele şi am grijă de fratele şi sora mea care sînt mai mici decît mine, în timp ce părinţii mei termină lucru la magazin. După ce fraţii mei pleacă la culcare, eu încerc să-mi fac temele pentru acasă, dar de obicei sînt prea obosită şi pur şi simplu adorm.

Am 6 ani şi familia mea nu are mulţi bani. Locuim în două odăi mici şi tre-buie să aducem apă de la o fîntînă de la distanţă de 1 km. Casele din satul nostru nu sînt dotate cu WC- uri şi de aceea folosim o groapă de la marginea străzii.


65

Am 13 ani şi ţara mea luptă cu statul vecin de 3 ani. Un ofiţer din armată a venit la noi acasă şi, văzîndu-mă, mi-a spus că deja sînt destul de mare şi puternic pentru vîrsta mea şi că ar trebui să mă înrolez în armată şi să lupt pentru ţară.

Am 10 ani şi vorbesc limba părinţilor, bunicilor şi a întregii mele familii. În şcoala din localitate nici un profesor nu vorbeşte limba mea şi nu-mi permite nici mie s-o vorbesc. Ei spun că noi toţi trebuie să vorbim limba lor.

Am 12 ani şi am început să lucrez în timpul verii pe o plantaţie la cules fructele de cînd aveam 9 ani. Acum proprietarul vrea să lucrez acolo în fiecare zi tot anul împrejur. Banii pe care îi voi cîştiga vor ajuta familiei mele să cumpere ceva de mîncare.

Primar, Gimnazial 4. EvaluareProfesorul discută cu copii despre relaţia dintre drepturile co-

pilului şi problemele abordate de bioetică. Îi provoacă cu ajutorul următoarelor întrebări:

1. Ce este bioetica?2. Ce sînt drepturile copiilor?3. De ce drepturile copilului sînt reglementate nu numai de

documente cu conţinut juridic, dar şi de acte cu conţinut bioetic?

4. Care dintre drepturile copilului sînt direct legate de aspectele bioeticii?

5. Ce drepturi cu aspecte bioetice au fost respectate sau încălcate în familie, şcoală, comunitate? Descrie cele întîmplate. Ce-ai simţit?

Principiile bioetice în contextulprotecţiei drepturilor copiluluiLiteratura ştiinţifică în domeniul bioeticii determină şi explică mai

multe principii ale bioeticii. Abordarea bioeticii în sens îngust ca etică medicală se axează pe patru principii care stau la baza normelor etice în cadrul cercetărilor şi tratamentelor medicale: autonomiei, nondăunării, binefacerii şi echităţii (justiţiei).

Principiul autonomiei presupune dreptul fiecărui individ de a ac-ţiona în conformitate cu interesul şi concepţiile sale despre viaţă, politică, sănătate, religie în calitate de proprietar al corpului său dispune de el cum vrea. Acest principiu include în sensul său şi respectul autonomiei celorlalţi, ceea ce înseamnă să le acorzi şi altora dreptul de a dispune de libertatea de acţiune. Principiul auto-

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

66

nomiei se referă doar la relaţiile sociale, deoarece reprezentanţii faunei nu pot realiza acest principiu bioetic, deşi conceptul bioeticii ca ştiinţă a supraveţuirii societăţii şi a fiecărui individ în parte nu poate fi realizat fără acceptarea şi respectarea anumitor norme etice care reglementează relaţiile om-natură. Fără supraveţuirea naturii supraveţuirea omului nu are sens. În context direct cu principiul autonomiei se află prevederile drepturilor omului şi ale copilului: dreptul inerent la viaţă, dreptul la viaţă privată, dreptul la opinie şi libertatea exprimării. Autonomia astăzi a devenit o valoare impor-tantă în contextul extinderii societăţilor democratice. În special, se vorbeşte deseori despre autonomie cu referire la dreptul persoanei de a lua decizii privind sănătatea personală. Este, totuşi, important de a determina în cadrul unor reguli cu caracter bioetic limitele acestei autonomii în cazul în care, deja acceptat şi utilizat, acest drept la autonomie bioetică poate afecta sănătatea morală, psihică şi fizică a altor persoane, aflate alături din considerente de rudenie sau din alte cauze.

Exemplu: naşterea unui copil de către o mamă de 65 ani (Adriana Iliescu, România) afectează indirect normele etice ale societăţii, direct copilul care nu se ştie cîţi ani va avea mama, ce resurse materiale şi morale îi poate oferi mama în educaţie şi altele...

Există o relaţie de cauzalitate de opoziţie directă între creşterea neîncrederii societăţii în general, a unor structuri de stat şi nongu-vernamentale faţă de acţiunile şi deciziile individuale, motivate de consecinţe şi afecţiuni majore posibile pentru alţii şi tendinţa per-manentă a individului spre autonomie. Autonomia „bioetică” este prima condiţie a moralităţii, dar nu este suficientă.

Principiul nondăunării exprimă unul din cele mai vechi postulate ale medicinii. Sensul este clar pentru toţi: orice acţiune de cercetare, investigaţie medicală sau tratament trebuie realizată cu un pericol şi efect dăunător minim pentru corpul şi psihicul persoanei supuse acestor acţiuni. În acest context principiul pe care medicii îl respectă încă din antichitate are o interpretare nouă în cadrul drepturilor la sănătate, la protecţie socială, la respectarea demnităţii umane.

Principiul binefacerii asigură calitate conceptuală relaţiilor dintre oameni (om–om), om şi natură şi orientează toate fiinţele umane doar spre fapte bune, realizate întru interesele şi aspiraţiile celor-lalţi. Acest principiu are la bază şi principiile moralei creştine şi se reliefează în conţinuturile tuturor drepturilor copilului.


67

Principiul echităţii sau justiţiei oferă tuturor indivizilor şanse egale în relaţiile sociale, în asigurarea tratamentelor medicale, în condiţiile oferiri oricărui ajutor medical. Acest principiu al bioeticii medicale este evidenţiat în mai multe drepturi acordate copiilor în Convenţia cu privire la drepturile copilului: dreptul la supraveţuire şi dezvoltare, dreptul la identitate, dreptul la familie.

Abordarea bioeticii în sens larg ca ştiinţă a supraveţuirii umane în viziunea savanţilor din domeniu se bazează pe principiile demnităţii şi integrităţii umane, ale vulnerabilităţii corpului fizic şi psihicului lui.

În opinia profesorului T. Ţîrdea, interpretarea largă, generală a bioeticii evidenţiază şapte principii: biosferocentrist, coevoluţionist, socializării, moralităţii, principiul libertăţii şi responsabilităţii umane, vulnerabilităţii, integralităţii. (6, p. 29-30)

Principiul-cheie al bioeticii generale este cel biosferocentrist care accentuează că în centrul acţiunilor şi cercetărilor cu caracter bioetic stă omul, iar scopul lor este asigurarea securităţii şi supraveţuirii lui. Alături de securitatea omului se află acţiunile de protecţie a florei şi faunei, a biosferei în general. Acest principiu este evident respectat în conţinuturile articolelor Declaraţiei Universale cu privire la Drepturile Omului.

Principiul coevoluţionist insistă să se respecte interacţiunea şi existenţa armonioasă între om şi natură, păstrarea echilibrului na-tural în ecosistem, chiar şi atunci cînd apar şi se dezvoltă variate tehnologii ştiinţifice şi de producţie.

Principiul socializării solicită educaţie în bioetică, orientată spre formarea de competenţe vitale care ar facilita integrarea individului în societate în condiţiile respectării principiilor bioeticii şi drepturilor omului.

Principiul moralităţii stă la baza tuturor relaţiilor persoanei cu elementele biosferei şi accentuează că respectarea valorilor general umane este esenţa existenţei umane. Fără respectarea lor strictă toate descoperirile ştiinţifice în orice domeniu, dar mai ales în biologie şi medicină, pot deveni pericole şi riscuri reale pentru viaţa omului şi pot expune riscului major însăşi existenţa umană.

Bioetica se bazează şi pe principiul libertăţii şi responsabilităţii umane în sensul formulei expuse de Micul Prinţ- eşti responsabil de cei pe care-i iubeşti şi pe care i-ai îmblînzit. Acest principiu ofe-ră omului o anumită libertate în context bioetic care este limitată de necesitatea respectării drepturilor şi libertăţilor altora, expuse

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

68

în documente universale şi naţionale, şi de simţul responsabilităţii omului faţă de tot ce este viu: animale, plante etc.

Principiul vulnerabilităţii este o realitate a vieţii fiecărui individ în particular şi a tuturor oamenilor în general şi bioetica estimează vulnerabilitatea celor slabi: a copiilor, a bătrînilor, a persoanelor cu handicap, a săracilor, a femeilor însărcinate, a invalizilor în tangenţă directă cu prevederile documentelor internaţionale cu referinţă la drepturile omului.

Principiul integralităţii este unul de bază în cadrul educaţiei în bio-etică. Fiecare copil trebuie să conştientizeze integritatea sistemului biosferic. Profesorul trebuie să utilizeze exemple cotidiene pentru a-i convinge pe copii că sănătatea lor fizică şi psihică depinde de relaţiile lor cu componentele ecosistemului, de respectul lui faţă de tot ce este viu şi că orice dereglare a ecosistemului, fie tăie-rea pădurilor, omorîrea animalelor şi a peştilor, conflictele armate, tensionarea relaţiilor dintre persoane sau grupuri mari de oameni afectează, în principiu, viaţa, securitatea, existenţa fiecărui om şi, în special, a celor mai slabi.

Profesorul oferă copiilor cunoştinţe în bioetica teoretică în sens larg şi este orientat spre a le forma competenţe şi modele teoretice şi practice de supraveţuire umană. Competenţele în domeniul bio-eticii vor facilita calea copilului spre o existenţă sănătoasă şi calitativă şi-i vor mări durata vieţii. Bioetica formează modele de contact şi comunicare între oameni, între oameni şi natură şi îi determină să se simtă conştienţi ca fiind parte integrantă a întregului ecosistem.

PROPUNEŢI ELEVILORPrimar, Gimnazial 1. Citeşte textul şi răspunde la întrebări:„Bioetica ca domeniu al ştiinţei şi ca fenomen sociocultural are

cîteva obiective principale:• Să contribuie substanţial la elaborarea concepţiei strategice de

supravieţuire a întregului ecosistem, a biosferei în special;• Să protejeze viaţa în general, sănătatea individuală şi cea

publică, în particular;• Să orienteze opinia publică spre cunoaştere modalităţilor ce

servesc la îmbunătăţirea vieţii şi la împiedicarea inhibiţiilor fizice, psihice, morale, spirituale ale omului;

• Să reglementeze în mod legislativ atît cercetările biomedicale, practica ocrotirii sănătăţii (mai ales domeniile transplantolo-


69

giei, determinării momentului morţii, limitele susţinerii vieţii bolnavilor incurabili, noilor tehnologii medicale ş.a.), cît şi orice activitate socială ce ţine de existenţa omenirii.”

1. Comentează fiecare obiectiv al bioeticii.2. Care din aceste obiective sînt orientate spre îmbunătăţirea

vieţii omului / copilului?3. Enumeră care drepturi ale copilului sînt vizate în conţinutul

acestor obiective?Primar, Gimnazial 2.Completează tabelul: Principiile bioeticii

Nr. Bioetica medicală Bioetica generală

Gimnazial 3. Ce principii ale bioeticii sînt relevate în conţinutul articolelor Convenţiei cu privire la drepturile copilului?

Gimnazial 4. Profesorul scrie pe foiţe aparte cele mai importante principii ale bioeticii. Copiii extrag cîte o foiţă, discută în perechi şi fiecare prezintă un principiu.

Dreptul inerent la viaţă în context bioeticConvenţia cu privire la Drepturile Copilului în articolul 6 insistă ca toate

statele să recunoască şi în mod obligatoriu să asigure supraveţuirea şi dezvoltarea copilului. Declaraţia de la Monaco Bioetica şi drepturile copilului in capitolul 1. „ Provenienţa copilului ” expune faptul că fiecare copil este o fiinţă deosebită şi nouă şi că respectul faţă de demnitatea lui începe cu respectul faţă de demnitatea embrionului conceput în „vitro” în scopul reproducerii urmaşilor. Bineînţeles că acest drept se referă şi la embrionii concepuţi pe cale naturală.

În conţinutul Declaraţiei se estimează că viaţa oricărui copil nu poate fi privită ca un prejudiciu, indiferent de faptul că este sănătos sau deţine un anumit grad de handicap. Declaraţia nominalizată confirmă conceptele expuse în conţinutul altor documente inter-naţionale şi anume că dreptul la viaţă în contextul bioetic este in-despensabil legat de respectarea demnităţii umane. Acest drept inalienabil vieţii omului, şi în particular, al copilului este prevăzut în mai multe documente din domeniul bioetici. De exemplu, Declaraţia Generală cu privire la Genomul Omului şi drepturile Omului indică că genomul omului se află la baza comunităţii iniţiale a tuturor repre-

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

70

zentanţilor neamului omenesc, precum şi a recunoaşterii demnităţii şi diversităţii indispensabile.

Articolul 2 al acestei Declaraţii afirmă cu toată certitudinea că fiecare om, bineînţeles şi fiecare copil, are dreptul la respectarea dem-nităţii şi drepturilor lui, indiferent de caracteristicile lui genetice.

O astfel de demnitate semnifică neîndoielnic că personalitatea omului nu se poate limita doar la caracteristicile lui genetice şi soli-cită respectarea unicităţii şi irepetabilităţii lui. În acest context orice persoană trebuie să ştie că genomul omului datorită caracterului său evolutiv este supus mutaţiilor. El conţine în sine posibilităţi care se manifestă în mod divers în dependenţă de mediul natural şi social al fiecărui om, în special de starea sănătăţii omului, condiţiile de viaţă, alimentare şi studii.

Declaraţia constată ca genomul omului în starea lui naturală nu trebuie să servească în calitate de sursă pentru obţinerea venitului. În contextul dreptului inerent la viaţă, respectării demnităţii umane, în particular al copilului, este important ca fiecare copil să înţeleagă şi să poată singur explică faptul că fiecare persoană posedă o con-stituţie unică proprie doar lui, practic irepetabilă în lume.

Dar identitatea fiecărui copil (om) nu se rezumă doar la caracteris-ticile lui genetice, deoarece se formează şi se schimbă sub influenţa factorilor de educaţie, ecologici, personali, a legăturilor emoţionale, sociale, spirituale şi culturale cu alţi oameni şi presupune un element important al libertăţii umane. În acest context viaţa omului este direct legată cu tot ce îl înconjoară: mediul natural şi social.

PROPUNEŢI ELEVILORPrimar, Gimnazial 1. „Determină identitatea” Fiecărui copil i se repartizează 3 foiţe de hîrtie. Elevul scrie pe

fiecare foiţă cîte o calitate care îl caracterizează. Toate foiţele se adună într-o cutie. După ce profesorul le amestecă, fiecare din elevi extrage din cutie trei foi şi, citind caracteristicile, încercă să identi-fice persoana. Apoi scrie pe fiecare foiţă numele colegului pe care crede că l-a identificat. Cînd sînt identificaţi toţi participanţi, foiţele se citesc şi copiii se recunosc singuri.

Evaluare1. Aţi scris cele mai importante calităţi care vă caracterizează?2. Posedaţi calităţi care sînt dificile de identificat?3. Ce calităţi ale voastre le cunosc doar părinţii?


71

4. Cum v-aţi simţit cînd aţi fost sau nu aţi fost identificat?5. Ce calităţi pot fi identificate prin cercetările medicale?6. Care din ele aţi dori să le cunoască şi alţii?Primar, Gimnazial 2. „Viaţa în ecosistem” Profesorul explică participanţilor că este vorba despre legătura

şi interdependenţa în natură. Profesorul împarte cîte o fişă „Lanţul vieţii” fiecărui participant. Ei o citesc şi pun întrebări în caz dacă ceva nu este clar. Participanţii care au spaţii libere în fişe pot în-scrie acolo denumirea unui animal, păsări, plante sau insecte care corespunde descrierii date. Unul din participanţi citeşte conţinutul fişei sale cu voce tare. Ceilalţi ascultă şi se gîndesc dacă există între ei şi participantul din faţă vreo legătură (mănîncă ei acest animal sau sînt mîncaţi de acesta). Dacă o astfel de legătură există, unul din participanţi se leagă cu o sfoară, iar capătul (lung. – 1-2 m.) îl leagă de talia vecinului. Următorul participant citeşte în glas fişa sa. Se repetă procedura descrisă mai sus. Aceasta se repetă, pînă toţi participanţii nu se vor lega, formînd o plasă. Unii participanţi vor fi legaţi cu cîteva sfori. Animatorul explică situaţia în care apare o problemă ecologică. Spre exemplu:

„Fabrica din apropiere impurifică aerul. Din această cauză pe pămînt cad ploi acide care distrug plantele verzi; copiilor care lo-cuiesc în apropiere le poate fi afectată sănătatea fizică, sănătatea spirituală şi posibil pot căpăta unele boli care ulterior se vor trans-mite genetic”.

Toţi elevii care se află în plasă şi asupra cărora influenţează această situaţie (în acest caz elevii reprezintă plantele verzi sau pe copii) trebuie să se aşeze, pentru a arăta că ei nu pot să supravieţuiască în aşa condiţii. După aceasta, toţi elevii care depind direct de plantele verzi (legaţi de participanţii de mai sus prin sfoară), de asemenea, trebuie să se aşeze, arătînd efectele secundare ale ploilor acide. Fiecare participant care este legat de participantul aşezat trebuie să se aşeze.

Alte exemple de situaţii: - Nişte insecte mănîncă toată roada şi fermierii încep să lupte cu

ele, folosind insecticide. Aceste substanţe chimice omoară şi alte insecte, animale domestice şi afectează sănătatea tuturor locuitorilor.

- Compania silvică a hotărît să cureţe un teritoriu întreg de copaci, cîştigînd din aceasta mulţi bani, dar tăierea copacilor

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

72

a influenţat... (copii propun singuri variante).- În zonele unde au loc conflicte militare este atacat întreg

ecosistemul: flora, fauna, solul, sănătatea fizică şi psihică a persoanelor mature şi a copiilor. Cum credeţi, vor fi peste un timp schimbări de ordin ereditar în cadrul ecosistemului ca nişte consecinţe ale conflictelor armate?

EvaluareToţi împreună discută următoarele întrebări:- Ce informaţii aţi aflat privind noţiunea de ecosistem?- Există fiinţe vii care de asemenea trebuie să fie incluse în

reţea?- Asupra căror componente ale ecosistemului au influenţat

problemele ecologice? Au existat domenii asupra cărora aceste probleme nu influenţează?

- Ce probleme ecologice cunoaşteţi? Asupra căror componente ale ecosistemului influenţează?

- Puteţi face ceva pentru soluţionarea acestor probleme eco-logice?

Variante posibile:1. Pot fi folosite alte ecosisteme (lac, rîu). Participanţii pot stabili

părţile componente ale ecosistemului şi să compună fişele proprii.

2. Participanţii pot să reprezinte o reţea de relaţii în ecosisteme, desenînd pe hîrtie săgeţi intre componentele care depind unele de altele.

Fişe „Lanţul vieţii” (1)Sînt om şi mănînc carne. Mănînc carnea mamiferelor mari şi a păsărilor. De aseme-nea, mănînc boabe, fructe şi legume.

Sînt pasăre. Eu mănînc boabe, seminţe şi insecte. Uneori oamenii mă folosesc în mîncare.

Eu sînt pasăre. Eu consum boabe, semin-ţe şi insecte. Uneori folosesc ca hrană animale mici.

Eu sînt pasăre. Eu mănînc boabe, seminţe şi insecte. Uneori animale mici mă folo-sesc în calitate de hrană.

Sînt un mamifer mare. Eu mănînc iarbă şi boabe. Uneori oamenii mă consumă.

Eu sînt un mamifer mare. Mănînc mami-fere mici şi unele fructe şi boabe. Cînd eu mor, bacteriile şi mucegaiul descompun corpul meu şi-l prefac în sol.


73

Eu sînt un mamifer mic. Consum boa-be, seminţe, fructe, insecte şi păsări. Mamiferele mari mă mănîncă. Cînd eu mor, bacteriile şi mucegaiul descompun corpul meu şi-l prefac în sol.

Eu sînt mamifer. Consum boabe, seminţe, fructe. Mamiferele mari nu mă consumă, deoarece sînt otrăvitor. Cînd eu mor, bac-teriile şi mucegaiul descompun corpul meu şi-l prefac în sol.

Fişe „Lanţul vieţii” (2)Eu sînt un copac. Pentru a creşte am nevoie de soare, sol bun şi apă curată. Insectele, păsările şi mamiferele mici fac în mine casele lor şi consumă seminţele mele şi fructele.

Eu sînt o rîmă. Consum plantele ce se descompun şi le ajut să se transforme în sol.

Sînt o bacterie. Eu consum plante ce se descompun şi animale şi le ajut să se transforme în sol.

Eu sînt mucegai. Consum plantele ce se descompun şi animale şi le ajut să se transforme în sol.

Eu sînt o insectă. Consum plante. Păsările şi unele mamifere mă folosesc drept hrană.

Eu sînt o insectă. Consum plante. Păsările şi unele mamifere mici mă folosesc în mîncare.

Eu sînt o plantă verde. Pentru a creşte, eu am nevoie de soare, sol bun şi apă curată. Păsările, micile mamifere şi unele mamifere mari mă consumă (seminţele mele şi fructele).

Eu sînt o plantă verde. Pentru a creş-te, eu am nevoie de soare, sol bun şi apă curată. Păsările, micile mamifere şi unele mamifere mari nu mă consumă, deoarece seminţele şi fructele mele sînt otrăvitoare.

Dreptul la sănătate şi educaţia în bioeticăArticolul 24 al Convenţiei pentru Drepturile Copilului obligă statele

de a recunoaşte şi a proteja dreptul absolut al fiecărui copil de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate posibilă şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare.

Conţinutul articolului subliniază că în asistenţa medicală un accent deosebit se pune pe îngrijirea primară şi preventivă a sănătăţii publice şi pe diminuarea mortalităţii infantile. Statele părţii sînt obligate să lupte contra maladiilor şi malnutriţiei copiilor, să aplice tehnologii uşor aplicative pentru producţia şi furnizarea de alimente nutritive şi apă potabilă, luînd în considerare pericolele şi riscurile de poluare a mediului natural. Convenţia obligă statele să asigure ocrotire co-respunzătoare sănătăţii mamelor în perioada pre şi post natală.

Dreptul la sănătate al copilului are un caracter mai mult social, dar în Declaraţia de la Monaco Bioetica şi drepturile copilului sînt

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

74

explicate aspectele bioetice ale acestuia.În capitolul „Corpul copilului”, Declaraţia nominalizată explică că

referitor la tratamentul necesar pentru ocrotirea sănătăţii copilului el trebuie să fie informat, să se obţină acordul lui, iar în situaţia cînd copilul refuză să primească un anumit tratament, se analizează condiţiile şi se ia decizia în conformitate cu gradul de independenţă al copilului, reglementat de legislaţia statului respectiv.

În cazul cînd se efectuează unele experimente asupra copilului sau se iau analize, exigenţa este foarte strictă şi ele sînt permise doar în condiţiile unor interese serioase pentru sănătatea copilului, care la moment nu poate fi păstrată prin alte mijloace. Niciodată, nici într-un caz, nici într-un stat interesele publice nu pot prevala asupra intereselor copilului.

În conformitate cu articolul 23 al Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului copiii cu handicap au drept deosebit la îngrijire, educaţie şi instruire specială care are scopul să-i ajute să se realizeze la ma-ximum, să se bucure de o autonomie posibilă şi să-şi ducă viaţa deplină şi activă în societate. În context bioetic protecţia drepturilor lor este consolidată în fiecare stat. Declaraţia de la Monaco Bioetica şi drepturile copilului completează aceste prevederi cu indicaţia ca realizările ştiinţei şi aplicarea lor în practică, în particular în domeniul profilacticii şi tratamentului, trebuie să fie folosite în interesele copiilor cu handicap şi nu trebuie să ducă la îndepărtarea şi înstrăinarea lor de alţi membri ai societăţii.

În aceeaşi Declaraţie societăţile contemporane sînt chemate să încurajeze, în special, cercetările în domeniul maladiilor rare şi al elaborării de metode eficiente în tratarea lor.

Participanţii la Seminarul Internaţional „Bioetica şi drepturile copilului” şi-au exprimat convingerea că considerentele indicate în Declaraţia aprobată de ei vor contribui la ridicarea nivelului respec-tului demnităţii copilului şi al protecţiei drepturilor lui.

Învăţătorul are datoria să explice elevilor că din fragedă copilărie ei trebuie să cunoască drepturile lor ca eventuali pacienţi şi posibilele riscuri şi pericole care pot atenta la sănătatea lor în familie, şcoală, comunitate, mediu, instituţiile medicale, etc.

Abuzul de medicamente sau administrarea necontrolată a lor la fel prezintă pericol pentru sănătatea copiilor. Medicina şi comitetele de bioetica organizate la diferite niveluri şi structuri statale şi nonguverna-mentale, organismele internaţionale de monitorizare a medicamentelor


75

şi altor produse farmaceutice, suplimentelor alimentare etc. atrag atenţia asupra uşurinţei cu care ministerele sănătăţii din unele ţări îşi dau avizul pentru folosirea unui număr foarte mare de produse din categoria aşa zişilor „nutrienţi, vitamine,” multe dintre care nu sînt acceptate în ţările civilizate, deoarece nu li s-a putut proba eficacitatea, dar sînt distribuite practic necontrolat în ţările mai slab dezvoltate economic. Uneori ele sînt promovate chiar şi de unii medici... De cele mai multe ori sînt explicate consecinţele benefice imediate, nu întotdeauna convingătoare şi practic niciodată nu sînt expuse cele negative. Se observă o creştere rapidă a metodelor terapeutice care deseori analizate în baza criteriilor medicinii ştiinţifice nu demonstrează eficacitate terapeutică autentică („apă vie”, „apă moartă”, urinoterapia). Multe practici terapeutice alternative au raporturi directe cu magia, alchimia, astrologia, altele sînt practicate de persoane care s-au autodefenit cu haruri speciale. Există organisme internaţionale ca FDA (Food and Drug Administration) care sesizează multe cazuri de publicitate mincinoasă, dar nu reuşesc foarte multe.

Cînd sînt atacaţi, se argumentează prin unele cazuri concrete şi nici odată nu se operează cu studii statistice sistemice.

Toţi trebuie să ştie că medicamentele propuse pentru tratamentele medicale sînt supuse unei proceduri îndelungate de realizare, apoi de producţie la baza căreia stau studii farmaceutice, farmacologice, toxicologice şi, în mod obligatoriu, clinice şi că:

• lansarea unui medicament indică o mare responsabilitate;• înainte de lansare medicamentul este supus unei ample ,

îndelungate şi costisitoare munci de cercetare, de experi-mentare, de observări asupra sănătăţii persoanelor care le-au administrat;

• din trei mii de molecule luate în studiu pentru a deveni me-dicamente numai o moleculă ajunge să fie valorificată;

dintre structurile chimice noi propuse pentru a deveni medi-camente numai 1% ajunge să fie testate chimic şi din ele doar 1% primesc pe parcurs autorizaţie de a deveni medicamente. În realitate, între descoperirea unei molecule şi introducerea ei în terapeutică este o distanţă de minimum 10 ani.

PROPUNEŢI ELEVILORPrimar, Gimnazial 1. „Deprinderi sănătoase”Toţi elevii primesc cîte o foaie curată de hîrtie. Fiecare scrie in-

dividual lista tuturor deprinderilor pe care le posedă întru protecţia

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

76

propriei sănătăţi. Apoi copiii se organizează în grupuri mici (4-5), îşi citesc reciproc listele deprinderilor personale şi împreună creează lista deprinderilor pe care le posedă grupul lor.

Profesorul organizează în continuare un asalt de idei şi scrie lista comună a tuturor deprinderilor pe care le posedă elevii clasei.

Din lista de pe tablă fiecare grup îşi alege 2-3 deprinderi, discută şi elaborează un poster în care expune aspectele pozitive şi nega-tive ale deprinderilor respective, faptul cum afectează sănătatea şi propune căi, soluţii de dezvoltare a deprinderilor pentru a contribui la protecţia sănătăţii fiecăruia. Grupurile îşi prezintă posterele.

Evaluare1. Ţi-a fost uşor să scrii deprinderile tale care îţi protegează

sănătatea?2. Posezi deprinderi care îţi afectează negativ sănătatea?3. Ce ai învăţat de la colegi în privinţa faptului cum să-ţi dezvolţi

deprinderile de protecţie a sănătăţii? Primar, Gimnazial 2. „Ce ştiu despre sănătatea mea?”Rugaţi copiii să se deseneze pe sine în centrul unei foi de hîrtie.

În colţul stîng, în partea de sus a foii ei trebuie să scrie cuvintele „Ca persoană biologică”, în colţul drept „Ca persoană spirituală”. Sub fiecare titlu copiii trebuie să scrie cîte 5 cuvinte care se referă la sănă-tatea lor biologică sau psihică. Copilul poate prezenta colegilor cele scrise. În caz dacă nu doreşte, el nu prezintă nimănui foia. Exerciţiul este important pentru copil care este pus în situaţia să reflecteze asupra propriei sănătăţi. În caz dacă nu înţelege ceva despre sine şi sănătatea sa, profesorul îi indică unde se poate adresa. Pentru a ajuta copiii, profesorul poate anticipat să scrie pe tablă posibilele şi tradiţionalele dereglări ale sănătăţii copiilor.

Evaluare• Ştii totul despre sănătatea ta?• Cui te vei adresa pentru a afla mai multe despre sănătatea

ta?• Ţi-a fost uşor să realizezi acest exerciţiu?• Ce-ai învăţat de la colegi în timpul activităţii?

Primar, Gimnazial 3. „Rîul sănătăţii”Copiii se separă în perechi. Ei discută pericolele şi riscurile care le

submină sănătatea. Împreună vor desena un rîu al sănătăţii. În albia rîului vor înscrie riscurile şi pericolele comune, iar pe fiecare mal doar riscurile care afectează sănătatea personală. Copiii fac prezentarea


77

împreună. Profesorul sau un elev mediator scrie pe tablă în timpul prezentării riscurilor comune în faţa copiilor din clasă.

Apoi profesorul discută cu elevii şi propune sugestii de aplanare a riscurilor.

Evaluare: profesorul determină dacă elevii au conştientizat riscurile sănătăţii lor, dacă au învăţat metode de aplanare a lor şi cum s-au simţit în timpul activităţii.

Primar, Gimnazial 4. „Călătoria spre sănătate”.Copii se aranjează în cerc şi bat din palme în unison. Unul din

copii începe jocul cu fraza: „Eu încep o călătorie spre sănătate şi iau cu mine (el numeşte un obiect util pentru sănătate – de ex.: periuţa de dinţi)”, cel de alături repetă fraza întreagă şi numeşte al doilea obiect. Jocul continuă pînă cînd ultimul copil repetă fraza întreagă cu toate obiectele enumerate de alţi copii şi numeşte ultimul obiect.

EvaluareProfesorul discută cu copiii despre utilitatea reală a acestor obiecte

sau alimente pentru protecţia sănătăţii.Gimnazial 5. Profesorul roagă copii să realizeze individual ur-

mătoarea sarcină: să completeze tabelul, apoi (doar dacă doreşte) să-l prezinte colegilor.

Caracteristicile sănătăţii personalePărul Pielea Ochii Muşchii Aparatul

digestivOasele Organele

respiratoriiVasele

sangvine

Gimnazial 6. Profesorul solicită elevilor să răspundă la urmă-toarele întrebări:

• Explică sensul dreptului la sănătate a copilului.• Care sînt aspectele bioetice ale dreptului la protecţia sănă-

tăţii?• Care sînt drepturile copilului în calitate de pacient? • Ai primit tratamente. Descrie cum te-ai simţit şi dacă ţi-au

fost respectate toate drepturile.Gimnazial 7. Numeşte activităţile efectuate privind protecţia

sănătăţii copilului:în comunitatea ta __________________________________faţă de persoana ta _________________________________Gimnazial 8. Citeşte textul şi răspunde la întrebări.„Art. 24. 1.Statele părţii recunosc dreptul copilului de a se bu-

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

78

cura de cea mai bună stare de sănătate posibilă şi de a benificia de serviciile medicale şi de recuperare. 2. Statele părţi vor urmări realizarea integrală a acestui drept şi, în mod deosebit, vor lua mă-surile corespunzătoare pentru: a) reducerea mortalităţii infantile; b) asigurarea pentru toţi copiii a asistenţei medicale şi îngrijirii necesare de sănătate, accentul fiind pus pe dezvoltarea măsurilor primare de ocrotire a sănătăţii; c) combaterea maladiilor şi malnutriţiei în cadrul măsurilor primare de ocrotire a sănătăţii, prin aplicarea tehnologiei uşor de procurat şi prin furnizarea de alimente şi apă potabilă, ţinînd seama de pericolul şi riscurile de poluare a mediului ambiant.”

(Convenţia cu privire la Drepturile Copilului)• Care este locul copilului în sistemul de servicii medicale?• Care sînt scopurile principale în privinţa ocrotirii sănătăţii

copilului, expuse în Convenţie?• Ce pericole pentru sănătatea copilului sînt menţionate în

Convenţie?• Cum se realizează în comunitatea Dvs. asigurarea cu apă po-

tabilă?• În familia ta se respectă un mod de viaţă sănătos?

Studiu de caz:„Dreptul la sănătate al copiilor din Republica Moldova; realizări,

probleme şi perspective” Începînd cu anul 2003 în Republica Moldova a fost introdus

Pachetul de Bază al serviciilor de sănătate, iar din 2004 - Asigurarea obligatorie de sănătate , care au asigurat accesul gratuit al femei-lor însărcinate şi al copiilor la servicii de sănătate, la medicamente esenţiale. Imunizarea copiilor a atins 95%, iar asistenţa prenatală şi naşterea copiilor este asigurată total 100%.

Majoritatea cadrelor medicale au participat la activităţi de instruire. Aceasta a dus la îmbunătăţirea serviciilor medicale, în special privind copiii, asigurînd pozitiv dreptul la sănătate.

Dar există şi probleme. Patru raioane din republică au rata mor-talităţii infantile destule de înaltă – 20 copii la 1000 nou născuţi, în multe raioane există deficit al resurselor financiare, de specialişti, în 15 % de sate lipsesc medicii de familie, se observă un nivel în-alt al mortalităţii infantile la domiciliu (23%) din cauza îngrijirilor inadecvate a copiilor şi a faptului că unii părinţi nu sînt capabili să identifice semnalele de pericol.


79

Malnutriţia acută se întîlneşte rar, totuşi, oprirea în creşterea co-piilor s-a extins de la 10% la 17% între anii 1996 şi 2003, iar printre copiii săraci aceste cazuri s-au mărit de la 11% la 26%. Cauza care influenţează procesul de creştere a copiilor sînt lipsa micronutriţiei cu prevalenţa înaltă a bolilor infecţioase şi diareice din cauza con-diţiilor proaste de igienă. Doar 51% din copiii din localităţile rurale cu vîrsta între 4 şi 7 ani se spală pe mîini cu regularitate, iar în oraş - 77 %. Doar 43% de copii din familiile sărace se spală cu regularitate pe mîini. „Subnutriţia ascunsă” sau deficienţele de micronutriţie sînt cauzate de consumul insuficient de iod şi fier. Fiecare al treilea copil din Moldova are forme vizibile sau palpabile de guşă. Se estimează că pînă la 15.000 de nou născuţi sînt supuşi în fiecare an riscului de diminuare a dezvoltării mintale din cauza deficienţei de iod în timpul sarcinii femeilor. Doar 34% din familii folosesc sarea iodată, iar în sate doar 29,5%.

Între copiii de pînă la 5 ani 8% sînt anemici, iar între cei de vîrsta de 6-12 luni 21% sînt afectaţi de anemie.

Aproximativ 30% din copiii de pînă la doi ani sînt supuşi riscului de întîrziere a dezvoltării creerului şi au retard statural din cauza deficienţii de fier. Consumul insuficient de alimente bogate în fier - carne, peşte, ouă – constituie principale cauză a anemiei.

Copiii din Moldova sînt din ce în ce mai mult infectaţi de HIV/SIDA. Fiecare a zecea persoană infectată cu HIV este în vîrstă de 1-19 ani. Mai mult de o treime din cazurile de tuberculoză sînt în-registrare la copiii de 0-14 ani ceea ce a oscilat de la 5,8 la 70% din numărul total de cazuri, anual fiind descoperite 200 de cazuri noi la copiii sub 14 ani.

Există unele probleme în calitatea serviciilor spitaliceşti acordate copiilor. Separarea copilului de părinţi după internare şi în special în timpul procedurilor de intervenţie, lipsa de control al durerii, utilizarea excesivă a injecţiilor intramusculare, nerespectarea necesi-tăţilor copilului ce ţin de viaţa privată sau nerespectarea demnităţii copilului; refuzul de a explica copilului sau părinţilor lui maladia şi tratamentul acesteia sînt exemple dese de încălcare a drepturilor copilului în spitale.

(Evaluare Comună de ţară, Guvernul Republicii Moldova, Organizaţia Naţiunilor Unite, iulie 2005, Chişinău, pag. 16-25)

Primar, Gimnazial. Evaluare1. Ce îmbunătăţiri au avut loc în sistemul asistenţei medicale

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

80

din Moldova în ultimii 4 ani?2. Care sînt cauzele care duc la înrăutăţirea sănătăţii copiilor în

Republica Moldova?3. Care sînt bolile ce afectează sănătatea copiilor?4. Care sînt diferenţele între starea igienei copiilor din localităţile

rurale şi urbane?5. Sînt la voi în clasă copii care suferă de anemie?6. Ai suferit personal de vreo boală din cauza lipsei de protecţie

a dreptului la sănătate?7. Ce propuneri ai avea pentru ca şi copiii din Moldova să nu

sufere din cauza încălcării dreptului lor la sănătate?8. Cum sînt afectaţi copiii din Moldova de HIV/SIDA şi tubercu-

loză?9. Ce probleme există în prestarea serviciilor spitaliere copiilor? 10. Ce drepturi ale copilului se încalcă în spitale în contextul

acestor probleme?11. Ai fost internat în spital? Ai avut suferinţă din cauza încălcărilor

drepturilor tale?

Alimentaţia copiilorÎn riscurile cu caracter general ce pot afecta sănătatea copilului

se includ şi cele legate de alimentaţia şi administrarea necontrolată a medicamentelor.

Pe lîngă faptul că copiilor nu numai trebuie să li se acorde o alimentaţie corectă pentru asigurarea sănătăţii, ei trebuie să deţină anumite cunoştinţe privind unele legităţi/reguli alimentare.

Pentru asigurarea unui regim alimentar adecvat copiii trebuie să mănînce zilnic alimente variate care să includă : fructe şi legume, produse de panificaţie şi cerealiere integrale şi îmbogăţite, lapte, brînză şi iaurt, carne, peşte, ouă, păstăioase (fasole, boabe şi mazăre uscată). Copiii trebuie să conştientizeze că consumarea de alimente se realizează din mai multe motive:

- pentru a trăi;- pentru a creşte;- pentru a se simţi bine şi sănătos;- pentru a obţine energia necesară pentru a lucra, a învăţa şi

a se juca.Copiii de vîrsta şcolii primare trebuie să deţină cunoştinţe ele-

mentare despre alimente şi anume că:


81

grupa lapte – contribuie la creşterea oaselor şi dinţilor; grupa carne – contribuie la creşterea muşchilor; grupa fructe – stimulează funcţiile organismului; grupa cereale ( grîne ) – asigură energie.Părinţii şi învăţătorii trebuie să înveţe copii citirea semnelor con-

venţionale de pe ambalajul alimentelor, să distingă alimentele care pot fi dăunătoare din cauza conservanţilor, modului de preparare etc. Copiii trebuie să cunoască riscurile pentru sănătatea lor ce le pot prezenta şi jucăriile din cauza componenţilor de producere, vopselei, murdăriei etc.

Nici unul din alimente nu poate asigura organismului uman (al copilului) toate componentele necesare pentru a contribui la creşte-re, la dezvoltarea intelectuală, la asigurarea cu energie a muşchilor pentru activitatea fizică, pentru a păstra constituţia organismului şi a stimula dezvoltarea lui. Copilul trebuie să cunoască cele mai elementare reguli alimentare, de exemplu: o treime din produsele alimentare asimilate într-o zi trebuie să fie legumele şi fructele, o cincime – produsele lactate şi carnea, restul – produsele extrase din cereale: ovăz, grîu, porumb etc. Rareori pot fi utilizate şi dulciurile: bomboane, biscuiţi, ciocolată, etc. Apa tot este produs alimentar şi este necesară zilnic. Savanţii au determinat că organismul uman pierde cam 6 pahare de apă pe zi. Pentru protecţia organismului trebuie de băut pe zi minimum şase pahare cu apă.

Toţi copiii au nevoie de cel puţin două legume în fiecare zi. Una din ele trebuie să ne furnizeze vitamina A, iar cealaltă – C. Vitamina A influenţează pozitiv vederea. De asemenea, ea ajută la formarea unui ţesut epitelial sănătos, contribuie la creştere şi ne ajută să luptăm împotriva infecţiilor. Vitamina A ajută, de asemenea, la vindecarea rănilor, la menţinerea în stare sănătoasă a gingiilor, dinţilor şi a oa-selor şi ne ajută să ne fortificăm vasele sangvine.

Legumele galbene sau portocalii, conţin foarte probabil vitamina A. Morcovii, cartofii dulci, dovleceii sînt doar cîteva legume pe care copiii le mănîncă. Există, de asemenea, legume care conţin multă vitamină C, cum sînt varza de Bruxelles, ardeii graşi şi varza. Trebuie incluse legumele precum conopida, spanacul, roşiile, varza creaţă şi guliile în regimul vostru alimentar!

Există legume care conţin atît vitamina A, cît şi vitamina C. Foarte bune sînt legumele de culoare verde – închis. Studii importante ne arată că legumele din familia verzei (numite şi crucifere) ne pot ajuta

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

82

să ne protejăm împotriva unor anumite tipuri de cancer. În aceste legume se includ conopida şi toate felurile de varză. Copiii trebuie să mănînce cel puţin una din aceste legume în fiecare zi.

Este, de asemenea important ca şi copiii să-şi dea seama de necesitatea includerii fibrei vegetale în alimentaţie. Fibra ajută la transportul alimentelor prin tractul intestinal. Cea mai bună cale de a facilita transportul mîncării în organismul omului este consumul de alimente care conţin fibră. Legumele crude sînt cea mai bună sursă de celuloză. Pentru ca copiii să crească, ei au nevoie nu numai de aportul de vitamine A şi C, ci şi de cel de celuloză care se conţine în următoarele legume:

ARDEI SFECLĂROŞII FASOLECONOPIDĂ MAZĂREGULII MORCOVIDOVLECEI CARTOFI

Celuloza să găseşte, de asemenea, în produsele de panificaţie. Se găseşte mai multă fibră în pîinea neagră decît în pîinea albă: pîinea neagră este, deci, mai bună pentru copii.

PROPUNEŢI ELEVILORPrimar, Gimnazial 1.1. Propune un meniu corect pentru ospătaria şcolii pentru o zi.2. Imaginează-ţi o călătorie sau un marş turistic prin locuri unde

nu sînt localităţi. Scrie lista alimentelor pe care le vei lua cu tine. Ţine cont de regulile alimentaţiei corecte.

3. Propune un meniu adecvat pe o zi pentru membrii familiei tale. Poţi activa în echipă cu colegii şi realiza sarcina împreună.

4. Care este sensul bioetic al alimentaţiei?5. Descrie cum o alimentaţie corectă poate contribui la securi-

tatea vieţii fiecărei persoane şi a tuturor?Determină dacă este vreo relaţie între modul de alimentaţie şi

supravieţuirea societăţii umane?


83

Primar, Gimnazial 2. „Gusturi şi sănătate”Profesorul împarte copiilor cîte o fişă cu următoarele întrebări:

Scrie care sînt preferin-ţele tale alimentare

Cum contribuie la protecţia sănătăţi

Trebuie să schimbi ceva în alimentare

Grupa lapte

Grupa carne

Grupa legume

Grupa fructe

Grupa grîne

Grupa dulciuri

EvaluareCopiii prezintă, profesorul discută cu ei şi comentează gusturile

de pe poziţiile principiului bioeticii în alimentaţia corectă.

Dreptul la educaţieÎn conţinutul articolului 28 din Convenţia cu privire la Drepturile

Copilului este prevăzut că statele remarcă dreptul copilului la educaţie şi creează condiţii pentru asigurarea exercitaţii progresive a acestui drept şi asigurării egalităţii şanselor copiilor în educaţie. Pe lîngă determinarea aspectelor şi a principilor organizării educaţiei, acest articol indică că statele vor contribui la eliminarea ignoranţei şi a analfabetismului şi vor facilita accesul copiilor la cunoştinţele ştiinţi-fice şi la metodele de învăţămînt moderne. În continuare articolul 29 stipulează că educaţia copilului trebuie să urmărească: dezvoltarea personalităţii copilului, a aptitudinilor şi a capacităţilor sale mintale şi fizice la nivelul potenţial maxim; dezvoltarea respectului faţă de drepturile altora, faţă de părinţi, de identitate, de limbă şi valorilor culturale şi naţionale ale ţării sale; pregătirea lui pentru a-şi asuma responsabilitatea vieţii într-o societate liberă; dezvoltarea respectului faţă de mediu şi educaţia pentru bioetică, care-l orientează spre conştientizarea rolului şi locului propriei fiinţe ca parte componentă a mediului natural. În conformitate cu obiectivele generale educa-ţionale, instituţiile de învăţămînt îşi orientează activitatea principală

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

84

în pregătirea elevului în domeniile ştiinţelor şi tehnicii, orientîndu-l în primul rînd pentru afirmarea profesională. Însă în societatea con-temporană această pregătire trebuie completată cu domenii sociale şi bioetice care facilitează integrarea socială a elevului.

Declaraţia Universală cu privire la Genomul Omului şi Drepturile Omului în articolul 20 obligă statele membre ale UNESCO să în-treprindă acţiuni multiple pentru ca principiile stipulate în această Declaraţie să fie transferate pe bază de învăţămînt, pe baza imple-mentării în domeniul cercetărilor ştiinţifice. Statele sînt obligate să ofere posibilităţi de instruire în domeniul bioeticii la toate nivelurile, în special persoanelor care sînt responsabile pentru elaborarea poli-ticii în domeniul ştiinţei.

PROPUNEŢI ELEVILORPrimar, Gimnazial 1. “Imaginea proprie”. Fiecărui copil i se repartizează o foaie A4.Foaia se împătureşte de 2 ori în aşa fel ca atunci cînd foaia va

fi desfăcută, să se formeze patru pătrate. În aceste pătrate fiecare elev va scrie următoarele:Imaginea proprie azi: Calităţi, cunoştinţe:

Imaginea proprie de viitor:ce calităţi şi cunoştinţe vreau să acu-mulez:

Ce nevoi am pentru dezvoltare: Ce acţiuni voi realiza:

După ce completează formularul, copiii îl prezintă colegilor. La sfîrşit profesorul poate organiza un asalt de idei şi înscrie pe tablă cel puţin imaginea de viitor sintetizează a tuturor copiilor şi acţiunile necesare pentru ca această imagine să devină realitate.

Studiu de caz:„Dreptul copiilor din Republica Moldova la educaţie: realizări

şi probleme” Realizări: „Educaţia este temelia creşterii economice şi coeziunii

sociale, iar eforturile de reducere a sărăciei nu pot reuşi fără in-vestiţii echitabile în capitolul uman: cunoştinţele, competenţele şi capacităţile creative.”

• Dreptul la educaţie pentru toţi cetăţenii.• Învăţămînt primar şi gimnazial obligatoriu şi gratuit.• Reformarea sistemului de învăţămînt şi instruirea cadrelor

didactice.


85

• Obiectivul pînă în 2015 – toţi copiii din ţară să încheie un ciclu complet de educaţie de bază.

Probleme: Deşi în ultimii cinci ani s-au dublat cheltuielele în învăţămînt,

totuşi, proporţional cu produsul intern brut ele au scăzut de la 10% în 1996, pînă la 5,3% în 2003.

Multe familii sărace nu sînt capabile să acopere costurile spo-rite ale educaţiei.

Este afectat sistemul educaţiei preşcolare: 4 din 5 copii cu vîrsta între 0 şi 5 ani nu benificiază de nici un fel de educaţie timpurie; numărul instituţiilor preşcolare a scăzut în ultimii 6 ani cu o treime, iar numărul personalului - cu 70%.

Rata de cuprindere a copiilor în învăţămîntul primar la scară naţională este peste 90%, nu există discriminare de gen, doar 74% de copii din familiile sărace frecventează şcoala primară şi 7% au acces la învăţămînt secundar.

Ministerul Educaţiei Tineretului şi Sportului estimează că apro-ximativ 15.000 de copii, majoritatea între 15-16 ani, părăsesc anual şcoala.

Este evidentă problema accesului la Dezvoltarea Timpurie a Copilului de calitate care este legată direct de accentul bio-etic.

Sînt foarte mulţi copii lipsiţi de grija părintească – 68 mii copii au un părinte care munceşte peste hotare şi aproape la 28 mii sînt plecaţi ambii părinţi. Aceşti copii sînt supuşi riscului abandonului şcolar, sînt vulnerabili la exploatarea sexuală şi prin muncă.

O treime din copii indică că ei cunosc pe cineva care a fost supus abuzului fizic în şcoală.

(Evaluare comună de ţară, Guvernul Republicii Moldova, ONU, pag.26-29)

Primar, Gimnazial 1.Evaluare1. Care sînt realizările cele mai deosebite orientate spre asigu-

rarea dreptului la educaţie a copiilor din Moldova?2. Cunoaşteţi schimbări pozitive în şcoala Dvs.? Descrieţi-le. 3. Ce probleme există în realizarea dreptului copiilor la educaţie?

Numeşte şi descrie acelea care te afectează personal.

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

86

4. Cunoşti copii care sînt lipsiţi de grija părintească? Ce probleme ai cu ei?

5. Ce probleme enumerate îţi afectează direct formarea cunoş-tinţelor şi a competenţelor cu referinţă la sine, la sănătatea ta, la cunoaşterea şi realizarea drepturilor tale?

Dreptul la informaţieConvenţia cu privire la Drepturile Copilului, articolul 17, prevede că

statele care au aderat la ea recunosc importanţa funcţiei îndeplinite de mijloacele de informare în masă şi vor veghea permanent ca copilul să aibă acces la informare şi materiale din surse naţionale şi internaţionale, în special la acea informaţie care promovează as-pectele bunăstării sociale, spirituale, morale, precum şi ale sănătă-ţii sale fizice şi mintale. Statele vor încuraja difuzarea informaţiilor care contribuie la realizarea educaţiei copilului şi prezintă în acest sens utilitatea socială şi culturală pentru copii şi vor contribui la elaborarea unor principii directoare, destinate protecţiei copilului împotriva informaţiilor şi materialelor care dăunează bunăstării sale. În conformitate cu abordările educaţiei pentru bioetică, expuse şi dezvoltarea în mai multe documente cu caracter internaţional, dreptul copilului la informare se extinde asupra informaţiilor cu referinţă la genomul omului (aspecte generale), la explicarea unor tratamente şi intervenţii medicale, luînd în considerare în fiecare caz gradul de independenţă a copilului.

Declaraţia Universală cu privire la Genomul Omului şi Drepturile Omului (noiembrie 1997) prevede în articolul 5 că cercetările trata-mentului sau diagnosticul, aflate în legătură cu genomul omului, se realizează doar după o evaluare minuţioasă a pericolelor şi beneficiilor, legate de ele, în conformitate cu legislaţia naţională a fiecărui stat. În toate domeniile de cercetare, diagnostic şi aplicare de tratament cu referinţă la genomul omului trebuie să existe acordul preliminar, liber şi clar formulat al persoanei respective. În caz dacă persoana nu este în stare să-l exprime şi în cazul copiilor atunci acest acord este obţinut in conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale. Persoana are dreptul să decidă dacă vrea sau nu să cunoască informaţia cu privire la genomul său. Dacă persoana a fost supusă cercetărilor cu referinţă la genomul său (art. 7, 8, 9), indiferent de scopul avut, toţi cei implicaţi sînt obligaţi să păstreze confidenţialitatea datelor genetice.


87

Articolul 25 obligă statele să contribuie la dezvoltarea cercetărilor ştiinţifice în domeniul geneticii, la pregătirea cadrelor, la propagarea informaţiei respective şi la conştientizarea de către toţi membrii societăţii a faptului că sînt responsabili pentru protecţia drepturilor omului/copilului şi a demnităţii lui, chiar şi în urma cercetărilor şi descoperirilor ştiinţifice în biologie, genetică, medicină.

Declaraţia Universală cu privire la Genomul Omului şi Drepturile Omului în articolul 19/IV indică statelor ca în cadrul colaborării in-ternaţionale să stimuleze accesul liber de cunoştinţe ştiinţifice şi de informaţie în domeniul biologiei, geneticii şi medicinii. În acest context Comitetul Internaţional şi toate comitetele de Bioetică tre-buie să asigure accesul la informaţie, dar şi să respecte principiile confidenţialităţii vieţii private şi să nu permită difuzarea informaţiei cu referinţă la persoane concrete, pentru a nu afecta demnitatea umană în prezent şi, posibil, şi în unele cazuri pentru a nu putea influenţa viaţa urmaşilor.

PROPUNEŢI ELEVILORPrimar, Gimnazial 1. „Iarmarocul Fermecat”.Profesorul se adresează copiilor: „Imaginaţi-vă că sînteţi la un

iarmaroc imens, unde există toată informaţia cu referinţă la drepturi, libertate şi calităţile tale genetice. Acest iarmaroc este magic şi el poate să-ţi schimbe una din calităţile tale genetice. În acest iarmaroc se poate de intrat o singură dată şi de procurat doar două lucruri: o informaţie importantă pentru viaţa ta şi un drept de a schimba ceva în caracteristicile tale biologice sau în trăsăturile tale de caracter.”

Fiecare copil va scrie pe 2 foiţe informaţia de care are nevoie şi trăsătura care vrea să o schimbe. Tabla sau un perete reprezintă iarmarocul respectiv. Fiecare copil lipeşte foiţele şi explică opţiunea sa. Profesorul realizează o analiză generală, apreciind opţiunile din perspectiva valorilor general – umane, a viciilor şi slăbiciunilor.

Evaluare1. Ce concluzii aţi făcut fiecare din voi?2. Dacă ai avea din nou şansa să vii la iarmarocul fermecat, ţi-ai

schimba opţiunile sau nu?3. Cît de important pentru Dvs. este autocunoaşterea în calitate

de fiinţă biologică?

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

88

Dreptul la opinie şi libertatea de exprimareConvenţia cu privire la Drepturile Copilului în conţinutul articolelor

13 şi 14 expune dreptul copilului de a obţine şi a difuza informaţii de orice natură, cu excepţia cazurilor cînd acest fapt ar viola drepturile altora şi obligă statul să respecte dreptul copilului la libertatea de gîndire, conştiinţă şi religie şi exercitarea acestui drept într-o manieră care să corespundă dezvoltării capacităţilor copilului.

Declaraţia Universală cu privire la Genomul Omului şi Drepturile Omului extinde prevederile acestui drept în conformitate cu as-pectele bioetice şi menţionează că toate cercetările, tratamentul, diagnosticul cu referinţă la genomul omului se pot realiza numai dacă individul îşi dă preliminar acordul în mod liber şi clar formulat. În caz că persoana nu poate să-şi realizeze acest drept la opinie şi liberă exprimare din cauză că suferă de boli mintale sau este minor, atunci decizia despre cercetări, investigaţii sau tratament se ia în conformitate cu legislaţia statului şi în interesul persoanei.

În orice caz de afectare asupra corpului şi psihicului uman trebuie de respectat dreptul fiecărui om de a decide a fi sau a nu fi infor-mat referitor la rezultatul analizei genetice şi de a-şi exprima opinia referitor la utilizarea sau comunicarea acestor date altor persoane.

PROPUNEŢI ELEVILORPrimar, Gimnazial 1.Evaluare1. Explică sensul dreptului copilului la exprimare şi la opinie?2. Ce înseamnă acest drept în sens bioetic?3. Ce documente internaţionale reglementează dreptul copilului

la exprimare şi opinie?4. Ce prevede acest drept cu referinţă la tine?5. Descrie situaţii concrete din viaţă cînd ţi s-a respectat acest

drept sau, din contra, a fost neglijat. Descrie cum te-ai sim-ţit.

6. Cum crezi, ce condiţii sau poate de al cui ajutor ai nevoie pentru a-ţi realiza acest drept?

7. Unde se încalcă acest drept mai des: în familie, în grupul de prieteni, în clasă, în şcoală, în comunitate? Exemplifică răspun-sul cu situaţii concrete din viaţa ta sau a celor apropiaţi.


89

Primar, Gimnazial 2. „Barometrul valoric.”Profesorul expune enunţul „Copiii trebuie să deţină informaţia

deplină despre genomul său, despre tratamentul medical care îi este aplicat în caz de boală”. Sau „Experimentele trebuie să fie realizate doar pe animale”. Într-un colţ de clasă se afişează o foaie cu rubrica „Pro”, în alt colţ – o foaie cu menţiunea „Contra”. După ce profeso-rul expune enunţul, copiii ocupă poziţia în conformitate cu opinia personală. Cei care nu se pot decide ocupă un loc între cele două colţuri conform opiniei proprii. Fiecare îşi prezintă opinia cu argu-mente. Profesorul discută cu ei pe parcurs şi-i ajută să argumenteze opiniile în conformitate cu aspectele bioetice.

Dreptul la familieConţinutul articolului 5 din Convenţia cu privire la Drepturile

Copilului indică că este datoria statului de a respecta drepturile şi responsabilitatea părinţilor, ale altor membri ai familiei în sensul în-drumării adecvate dezvoltării capacităţilor copilului. Articolele 8,9,10 ale Convenţiei prevăd asigurarea protecţiei relaţiilor familiale ale copilului.

În conţinutul Declaraţiei de la Monaco Analiza problemelor de bioetică şi a drepturilor copilului, capitolul II este consacrat relaţii-lor de familie a copilului în context bioetic. Declaraţia confirmă că toate acţiunile întreprinse pentru asigurarea protecţiei drepturilor copilului trebuie să ia în considerare gradul independenţei lui în conformitate cu prevederile legislaţiei statului. În situaţia copiilor născuţi în rezultatul asistenţei medicale (concepere aîn vitro) decizia de a informa copilul despre originea sa şi modul de apariţie este adoptată în interesele copilului de către părinţi sau alte persoane care deţin drepturi părinteşti. În continuare, Declaraţia de la Monaco accentuează unele aspecte ale dreptului copilului la familie, expuse, în Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, cînd insistă că îngrijirea copilului şi educaţia lui în familie este responsabilitatea membrilor ei şi aceasta este situaţia cea mai bună pentru copil şi la asigurarea acestei situaţii trebuie să se tindă în toate cazurile. Odată cu creşterea, se consolidează gradul independenţei copilului în conformitate cu prevederile legislaţiei statului respectiv. Odată cu creşterea gradului de independenţă, copilul trebuie tot mai mult şi mai activ să parti-cipe la adoptarea deciziilor care se referă la el, la viaţă, la educaţie şi sănătate sa. Părinţii lui trebuie să respecte aceste cerinţe. În toate

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

90

situaţiile prevăzute şi întîmplătoare interesele supreme ale copilului, în principiu, trebuie să prevaleze asupra intereselor celui matur.

Pentru a asigura respectarea drepturilor copilului la familie, a tuturor drepturile sociale, individuale şi poate chiar şi politice şi în-tru respectarea demnităţii umane Declaraţia Universală cu privire la Genomul Omului şi Drepturile Omului (1997), în articolul 11, interzice categoric practica de clonare în scopul reproducerii fiinţei umane.

PROPUNEŢI ELEVILORPrimar, Gimnazial 1. Aşteptări şi reguliProfesorul pregăteşte 3 postere cu titlurile: „Relaţii”, „ Condiţii”,

„Detalii practice” şi le afişează pe tablă. Copiii se aproprie împreună şi scriu pe aceste foi ceea ce ei nu doresc să se întîmple în familiile lor. Ei pot scrie aceste lucruri şi în mod individual pe foi cu lipici şi apoi le pot lipi pe postere. După ce toate aşteptările copiilor au fost înscrise şi încheiate, profesorul discută cu copiii şi apoi pe un pos-ter aparte el formulează împreună cu elevii reguli pentru o familie fericită, unde copilul se va simţi bine.

Evaluare.Notiţele copiilor deseori expun trăirile lor interne, de aceea aces-

te informaţii şi regulile formulate de copiii ar fi bine de adus la cunoştinţă părinţilor.

Primar, Gimnazial 2. Analizează relaţiile din familia ta prin prisma recomandărilor expuse în fragmentul ce urmează.

Psihologii contemporani au stabilit că pentru o dezvoltare sănă-toasă a fiecărui copil relaţiile în familie trebuie să corespundă unor anumite condiţii:

- să se accepte gîndurile, sentimentele, valoarea ca personali-tate a fiecăruia dintre membrii şăi, indiferent de vîrstă, sex, rol, aport economic;

- să fie corecte, clar definite pentru toţi, deschise pentru discuţii, flexibile în caz că necesită schimbări;

- să se asigure egalitatea tuturor membrilor. Nici o persoană, mai ales copilul, nu are nevoie pentru dezvoltare de o libertate nelimitată;

- să se ia în considerare necesităţile şi dorinţele copilului, chiar dacă nu se pot satisface la moment, să se respecte demnitatea fiecărui membru, oferindu-i drepturi egale;

- să fie toţi preocupaţi de sănătatea personală şi a altor membri,


91

să se ia în considerare opiniile fiecăruia (în măsura posibili-tăţilor) cu referinţă la investigaţii şi tratamente medicale;

- să se excludă violenţa, umilinţele pentru a controla sau a manipula alţi membri.

Familia acordă fiecărui membru şansa de a învăţa din greşeli şi recunoaşte că procesul de acumulare de cunoştinţe şi de deprin-deri de comunicare şi comportament corect este imposibil fără ele, pentru corectarea lor nu este nevoie de pedepse, ce de discuţii şi explicaţii.

1. Ce condiţii sînt respectate în relaţiile din familia ta?2. Ce probleme există în relaţiile din familia ta?3. Citeşte textul şi răspunde la întrebări.Primar, Gimnazial 3. Studiu de caz: Sticla cu lapteFrăţiorul şi surioara şedeau ca pe ace. Pe masă, în bucătărie, era

o sticlă cu lapte la care copiii trăgeau din cînd în cînd cu coada ochiului, croind în căpşoarele lor diferite planuri. La un moment dat, frăţiorul a înşfăcat sticla şi a vrut s-o şteargă afară. Surioara, un pic mai mare şi mai vînjoasă, i-a barat calea şi i-a smuls sticla din mînă. Auzind cearta, mama a intrat în bucătărie şi le-a umplut copiilor cîte un pahar cu lapte, apoi a pus sticla în frigider. Dar copiii au rămas profund nemulţumiţi – gestul mamei le stricase planurile lor altruiste. Frăţiorul vroia să hrănească cu lapte un pisic oploşit de curînd în curtea lor, iar surioara care tocmai se pregătea să plece în tabără dorea să-şi servească pe drum prietenele cu cîte o ceşcuţă de lapte rece.

1. Oare comunică şi se comportă corect membrii acestei fa-milii?

2. Care ar fi soluţia justă în cazul dat?3. Propune variante de rezolvare a situaţiei de conflict.Gimnazial 4. Citeşte ambele fragmente şi compară-le cu con-

diţiile din familia ta. Încearcă să determini ce nevoi personale sînt satisfăcute în familie. Scrie-le.

a). „Toate familiile au rolul de a satisface nevoile psihice ale omu-lui de a fi iubit, ascultat, îngrijit, susţinut şi acceptat aşa cum este doar pentru faptul că este/există. Familia ocroteşte copilul în mediul înconjurător, îl asigură cu hrană, îmbrăcăminte, îi oferă siguranţă materială, dragoste, îngrijire, condiţii de dezvoltare fizică, spirituală şi psihică. Dragostea şi îngrijirea de care beneficiază copilul din partea familiei sale nu por fi schimbate în funcţie de performanţe şi succese”.

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

92

„Statele părţi sînt de acord că educaţia copilului trebuie să ur-mărească: a)dezvoltarea personalităţii copilului, a aptitudinilor şi a capacităţilor lui mintale şi fizice, la nivelul potenţial maxim”.

(Art.29 [Extras din Convenţia cu privire la Drepturile Copilului])b). Conform teoriei savantului american A. Maslow, indivizii au

nevoi/trebuinţe care trebuie satisfăcute. Satisfacerea acestor nevoi duce la formarea unei personalităţi. Primele sînt nevoile primare, numite şi fiziologice – hrană, apă, aer. Urmează trebuinţele de protecţie şi securitate: pericole, privaţiuni. Nevoia de afiliere: de a fi acceptat, de a avea prieteni, de a-ţi fi recunoscută apartenenţa la o comunitate/grup social, naţional. Nevoia de status social este satisfăcută prin achiziţionarea/formarea respectului de sine, autoritate în grup. Trebuinţele de autorealizare/actualizare sînt trebuinţe umane de nivel superior. Toate nevoile pot fi satisfăcute doar în familie şi mediul social al omului.

1. Vorbeşte despre trebuinţele tale personale.2. Descrie trebuinţele tale cu referinţă la protecţia sănătăţii

tale3. Care din ele pot fi satisfăcute în şcoală? În ce mod?4. Care sînt satisfăcute în familie?5. Ce factor are rolul decisiv în formarea ta: familia sau şcoala?6. Cine are rolul decisiv în protecţia sănătăţii tale? . Gimnazial 5. Citeşte textul. Compară condiţiile de respectare a

drepturilor fiecărui membru în familia ta. Notează cu „+” ce drepturi se respectă sau se încalcă.

„Ca element al societăţii, în familie se respectă drepturile gene-rale ale omului: la viaţă, la proprietate, la inviolabilitatea persoanei, la secretul corespondenţei şi convorbirilor telefonice, la învăţătură, la odihnă, la protecţia sănătăţii, la opinia vizavi de investigaţii şi tratamente medicale. Convenţia cu privire la Drepturile Copilului ex-tinde spectrul respectării lor în familie: de a avea un nume, de a-şi exprima şi de a i se lua în considerare opinia; de a obţine şi de a difuza informaţii, de a avea libertatea de gîndire, conştiinţă şi religie. Familia care încalcă drepturile copiilor stagnează dezvoltarea lor fizică, psihică şi intelectuală.”

Se respectă Se încalcă

Dreptul la viaţăDreptul la proprietate


93

Dreptul la inviolabilitate

Dreptul la secretul corespondenţei şi convorbirilor telefoniceDreptul la învăţăturăDreptul la odihnă

Dreptul la protecţia sănătăţii Dreptul la opinie vizavi de investigaţii şi tratamente medicaleDreptul de a avea un nume

Dreptul de a-şi exprima şi de a i se lua în consi-derare opiniaDreptul de a obţine şi de a difuza informaţiiDreptul la libertatea gîndiriiDreptul la conştiinţă şi religie

Gimnazial 6. Copiii transferă schema în caiet şi o completează.

Respectarea vieţii privateConţinutul articolului 16 din Convenţia cu privire la Drepturile

Copilului expune în mod necondiţionat dreptul copilului la prote-jarea vieţii private, a familiei sale, a domiciliului, a corespondenţei sale şi împotriva calomniei sau defăimării.

Declaraţia Universală cu privire la datele genetice ale omului în articolul 14 “Dreptul la viaţa” privată insistă la confidenţialitate da-telor genetice care se referă la persoană, familie sau la grupul care poate fi identificat. Declaraţia nominalizată menţionează ca datele

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

94

genetice ale omului, datele proteome ale omului şi mostrele bio-logice care se referă la persoana care poate fi identificată după ele nu trebuie să fie dezvăluite sau făcute accesibile pentru o a treia parte, în special patronilor, companiilor de asigurări, instituţiilor de învăţămînt şi membrilor familiei, cu excepţia cazurilor cînd informaţia poate fi deschisă unui grup responsabil din motive legate de interese publice în condiţii prevăzute de legislaţia statului şi legislaţia inter-naţională. Informaţia cu privire la genomul omului poate fi deschisă şi cu acordul prealabil, liber, informat şi clar exprimat al persoanei în conformitate cu prevederile legale.

Participarea unei persoane la cercetări cu utilizarea datelor gene-tice, datelor proteome sau a mostrelor biologice se supune aceluiaşi drept de confidenţialitate. În cazurile cînd cu acordul persoanei sînt colectate în scopuri ştiinţifice datele genetice, datele proteome, mostrele biologice, ea (persoana) nu trebuie identificată ca sursă. Uneori aceste date colectate în scopuri medicale şi ştiinţifice pot rămîne neseparate de persoana care poate fi identificată ca sursă, dar confidenţialitatea mostrelor trebuie să fie protejată în conformitate cu dreptul omului la viaţa privată.

Comitetul Internaţional UNESCO de Bioetică (C.I.B.) din clipa creării sale s-a preocupat de problema caracterului confidenţial al infor-maţiei genetice, deoarece permanent a conştientizat pericolul etic legat de ele. Au fost adoptate mai multe rapoarte „Skrinning-ul şi testele genetice”(1994), „Bioetica şi cercetările în domeniul geneticii omului”(1996), „Confidenţialitatea şi informaţia genetică”, în cadrul cărora au fost abordate problemele de confidenţialitate şi comuni-carea informaţiei altei părţi, dar nu s-au clarificat condiţiile atunci, cînd e vorba de copii.

PROPUNEŢI ELEVILORPrimar, Gimnazial 1.1. Explicaţi sensul noţiunii „viaţă privată”.2. Care sînt aspectele vieţii private în contextul bioeticii?3. Aţi fost vreo dată internat în spital? Descrieţi cum V-aţi simţit.4. V-a fost asigurat dreptul la viaţă privată în timpul tratamen-

telor?5. Au fost vreo dată discutate în public rezultatele analizelor

medicale sau aspectele sănătăţii Dvs.? Cum V-aţi simţit.6. Fiecare elev descrie pe o foaie o situaţie din viaţa personală,


95

cînd i-a fost încălcat dreptul la viaţa particulară. Foiţele nu se semnează, se adună şi se împart din nou. Fiecare va primi o situaţie străină, dar o va descrie ca pe o întîmplare personală, va reda emoţiile şi sentimentele respective.

Primar, Gimnazial 2. Elaboraţi în grup cîteva motive care ar justifica acţiunile celor

apropiaţi în situaţiile ce urmează: a) violarea corespondenţei Dvs.; b) ascultarea convorbirilor telefonice ale Dvs.; c) controlarea deciziilor Dvs.; d) controlarea vestimentaţiei, alimentaţiei, odihnei Dvs. etc.

Formulaţi o adresare, continuînd fraza: “Ştiu că îmi doriţi binele, dar...”.

Primar, Gimnazial 3. Diagrama vieţii mele private.Pe verticală sînt indicate criteriile de respectare a limitelor vie-

ţii tale private. Pe orizontală sînt înscrise aspectele vieţii private. Îţi apreciezi cu puncte de la 1 la 10 respectarea vieţii tale private, notînd cu „+” în dreptul criteriului respectiv. Discută cu colegii cum poţi soluţiona problemele vieţii private.

Crit

erii

Aspectele vieţii private

Intim

itate

şi si

ngur

ătat

e

Secr

etul

not

iţelo

r

Prop

rieta

te p

erso

nală

Secr

etul

core

spon

denţ

ei

Opin

ie p

ropr

ie c

u re

ferin

ţă la

să

năta

te

Aleg

erea

prie

teni

lor

Sănă

tate

a pe

rson

ală

Drep

tul d

e a

te îm

brăc

a du

pă

gust

ul tă

u

Drep

tul d

e a

fi as

culta

t

Secr

etul

conv

orbi

rilor

1

2

3

4

5

6

7

8

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

96

9

10

• Calculează punctajul acumulat. Dacă ai obţinut mai puţin de 50 de puncte – ai probleme în respectarea vieţii tale private.

Dreptul la ambianţă ecologicăÎn secolul al XX-lea mediul natural al Planetei a fost supus unor

presiuni uriaşe. În primul rînd, a crescut de patru ori numărul locui-torilor, ceea ce a intensificat exploatarea solului şi nu doar a lui, în scopuri de supraveţuire. În acelaşi timp s-a multiplicat de circa 18 ori producerea economică mondială. De acum în a doua jumătate a secolului trecut a devenit real riscul ca prin intensificarea activităţii omului să fie provocate daune ireparabile mediului şi, ca urmare, să fie create riscuri majore pentru supravieţuirea generaţiilor viitoare.

Astăzi este ştiut de fiecare individ, inclusiv şi de copii, că supra-vieţuirea biosferei planetei este în primejdie şi că asigurarea duratei vialibilităţii planetei este datoria fiecărui locuitor al Pămîntului.

Condiţia principală pentru fiecare şi pentru toţi împreună este să ne asigurăm nevoile economice şi biologice, fără a afecta capacităţile Pămîntului de a satisface şi necesităţile generaţiilor viitoare.

Problema poluării mediului a fost abordată la nivel internaţional în 1972 la o Conferinţă a Organizaţiilor Naţiunilor Unite. În conformi-tate cu recomandările conferinţei, în următoarele decenii s-au creat ministere ale mediului în multe ţări, s-a elaborat Programul Naţiunilor Unite pentru mediu, s-au înfiinţat numeroase organizaţii non - gu-vernamentale care şi-au orientat activitatea în acest domeniu.

În 1992 s-a desfăşurat Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite privind mediul şi dezvoltarea care a recomandat şi pe parcurs s-a realizat încheierea acordului privind schimbările climatice, pădurile şi diversitatea biologică.

Tot în 1992 s-a dezvoltat şi cadrul de acţiune privind realizarea unei dezvoltări durabile în armonie cu natura în toate ţările membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite.

În 1987 a fost semnat Protocolul de la Monreal cu privire la pro-tecţia stratului de ozon şi statele semnatare au acceptat necesitatea reducerii progresive a substanţelor care distrug stratul de ozon. În anii 90 ai secolului al XX-lea au fost adoptate şi alte documente internaţionale cu referinţă la protecţia mediului.


97

Realizarea actuală a vieţii pe planetă demonstrează că acţiunile întreprinse pînă acum pentru protecţia mediului nu sînt suficiente şi efectele distrugătoare asupra biosferei depăşesc permanent efectele acţiunilor de protecţie.

Organismele internaţionale, savanţii au constatat că totul ce s-a întreprins în ultimi trei decenii cu privire la protecţia mediului este bine, dar ne este suficient. În ţările dezvoltate problema protecţiei mediului are un cadru legislativ riguros care este respectat, dar toate acestea nu sînt suficiene. În ţările în curs de dezvoltare şi în Ţările Europei de Sud şi de Est lipsesc cadrele legislative serioase, fondurile materiale şi financiare pentru asigurarea protecţiei mediului.

În afară de aceste lacune, în ţările sărace, inclusiv şi în Republica Moldova, mentalitatea dominantă în societate acceptă problemele de mediu ca ceva secundar, nu există o unitate conceptuală în opinia publică cu referinţă la problemele de mediu şi nu există instrumente democratice funcţionale care ar influenţa persoanele responsabile de poluarea mediului să-şi schimbe modul de a acţiona doar în corespundere cu aspectele factorilor ecologiei. Societatea noastră traversează astăzi o criză ecologică care are la bază mai multe cauze: sărăcia, neglijenţa, obţinerea profitului cu orice preţ, gestionarea proastă a solului, a apei şi a mediului în general. Această criză este profundă şi greu de depăşit, dar există recomandări sistemice pentru depăşirea ei.

Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite a numit patru priorităţi pentru depăşirea crizelor ecologice:

1. Înainte de toate trebuie informat publicul prin educaţie, mass – media şi alte mijloace posibile;

2. De schimbat locul rezervat problemelor de mediu în elaborarea politicilor cu caracter economic – politic – social, trecîndu-l printre primele;

3. Guvernanţii sînt singurii care deţin puterea de a aplica legi-slaţii de mediu, de a adopta măsuri severe pentru încălcarea acestora şi ei trebuie să-şi asume aceste responsabilităţi;

4. Politica de mediu poate fi eficientă, dacă e concepută în con-formitate cu cercetările şi realizările ştiinţifice în domeniu.

Informarea publicului cu referinţă la problemele de mediu este prioritară pentru toate structurile educaţionale şi informaţionale, deoa-rece sînt legate direct de supravieţuirea planetei şi a omului pe această planetă. Aceasta este concepţia bioetică a protecţiei vieţii umane.

Organizaţia Naţiunilor Unite recomandă cu insistenţă ca politica

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

98

de mediu să nu fie considerată drept o categorie aparte de care răspunde un minister specializat, dar problema mediului trebuie in-tegrată în politica economică generală a statului. Peste 20 de ţări în cadrul programelor economice iau în considerare resursele naturale şi posibilităţile de poluare a mediului şi aceasta asigură eficienţa programelor economice şi gestionarea corectă a mediului.

Pentru a standardiza aprecierea problemelor de mediu şi a va-riantelor de soluţionare a lor Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu, PNUD-ul, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, UNESCO, Banca Mondială, Institutul Mondial al Resurselor au susţinut propunerea unor personalităţi în domeniu de a elabora o adevărată carte a sănătăţii planetei. În ea va fi determinat nive-lul sănătăţii a cinci ecosisteme: păduri, apă dulce, păşuni, zone de coastă şi agrosisteme.

O altă iniţiativă, susţinută de organismele internaţionale, este constituirea „Tezaurului multilingvistic al mediului ” în care se în-cearcă a standardiza vocabularul multilingvistic al mediului, pentru a facilita accesul la informare a publicului şi asigura bazele teoretico – practice ale oricăror proiecte în domeniul protecţiei mediului.

În martie 2000 la Paris a fost elaborat un document ghid etic global la care au lucrat opt ani peste o sută de mii de persoane din 50 ţări. Acest document se numeşte „Carta Pămîntului”. Carta Pămîntului conţine 16 principii de bază care integrează drepturile omului în procesul dezvoltării durabile. Primele patru principii sînt:

1. respectarea Pămîntului şi a vieţii în toată diversitatea lor;2. preocuparea comunităţii umane pentru apărarea vieţii cu

compasiune, înţelegere şi dragoste;3. constituirea unei societăţi democratice, juste, susţinute, par-

ticipative şi paşnice;4. securitatea Pămîntului şi frumuseţii pentru generaţiile pre-

zente şi viitoare.Carta Pămîntului explică argumentat interdependenţa sărăciei

şi degradarii mediului, a conflictelor interetnice şi religioase şi a inegalităţii sociale.

Carta Pămîntului este direct legată de conţinutul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, Convenţiei Europene cu privire la Drepturile Omului şi al Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului, deoarece abordează cu stricteţe aspectele drepturilor omului, leagă progresul material de progresul moral şi îşi orientează recomandările


99

spre formarea unei responsabilităţi globale integrale privind pro-blemele sociale, inclusiv a sănătăţii populaţiei, de cele economice şi de mediu.

Obiectivul principal al Cartei Pămîntului este formarea respon-sabilităţii unice faţă de viabilitatea Pămîntului.

PROPUNEŢI ELEVILORPrimar, Gimnazial 1.1. Ce înseamnă etică ecologică?2. Cînd s-au evidenţiat problemele poluării mediului?3. Cînd au fost discutate prima dată la nivel internaţional pro-

blemele de mediu?4. Care este deosebirea dintre politicile de mediu ale statelor

sărace de cele a statelor bogate?5. Care sînt priorităţile într-o politică de mediu moale?6. Ce iniţiative au fost întreprinse de organismele internaţionale

privind protecţia mediului în ultimele decenii?7. Cînd a fost aprobată prima variantă a Cartei Pămîntului?8. Enumeră şi explică cele patru principii de bază ale Cartei

Pămîntului din aspectul drepturilor copilului.9. Cum crezi, care este importanţa elaborării şi funcţionării Cartei

Pămîntului?Gimnazial 2. În baza informaţiilor propuse realizează un eseu

sau o simplă comunicare cu genericul:a) Poluarea mediului este un rezultat al încălcărilor principiilor

bioeticii;b) Sănătatea planetei Pămînt este în realitate sănătatea populaţiei

ei;c) Protecţia mediului este şi protecţia principiilor bioeticii.

Relaţiile lucrătorilor medicali cu pacienţii în contextul drepturilor lor şi al principiilor bioeticiiRepublica Moldova ca şi alte state post sovietice parcurge astăzi

drumul de la un sistem totalitar comunist spre unul care se vrea cu adevărat democratic. În perioada de tranziţie se reformează şi se transformă toate aspectele vieţii în societate şi, la fel de dificil, se schimbă şi sistemul protecţiei şi asigurării sănătăţii publice. Ultimii 15 ani în sistemul naţional de asigurare a sănătăţii publice au avut

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

100

loc schimbări radicale, printre care cea mai importantă pare a fi in-troducerea sistemului de stat de asigurarea medicală.

Însă rămîn probleme generale în domeniul sănătăţii care solicită rezolvare:

1. ameliorarea situaţiei sanitare generale;2. reducerea inegalităţii în domeniul sănătăţii;3. realizarea rapidă a cerinţelor societăţii cu referinţă la sănătatea

publică şi sănătatea fiecărui pacient;4. optimizarea şi eficientizarea calităţii tratamentului medical;5. asigurarea financiară a instituţiilor medicale pentru a fi cît

mai aproape de crearea unei posibilităţi reale de prestare a serviciilor medicale de calitate;

6. realizarea unor relaţii de colaborare şi parteneriat între compo-nentele sistemului protecţiei sănătăţii: cheltuielele financiare din bugetul statului, resursele financiare ale sistemului de stat, asigurarea medicală, furnizarea de servicii de sănăta-te (lucrători medicali şi farmacişti) şi pacienţii, beneficiari ai acestor servicii. Astăzi în Moldova majoritatea pacienţilor sînt şi contribuabili la finanţarea sistemului de sănătate.

Bioetica abordează problemele etice apărute dintre două com-ponente ale sistemului protecţiei sănătăţii: lucrătorii medicali şi far-maciştii pe de o parte şi pacienţii, pe de altă parte.

Profesorii şi elevii, în calitate de eventuali pacienţi, trebuie să conştientizeze că întotdeauna au dreptul la înţelegere şi respect, deoarece în calitate de pacienţi se află într-o stare de dificultate fizică şi psihică, temporară sau cronică şi sînt în acest context dez-avantajaţi în raport cu lucrătorii medicali, deoarece aşteaptă de la ei salvare şi îngrijire.

Totodată toţi cetăţenii, inclusiv şi copiii în calitate de pacienţi trebuie să înţeleagă şi să accepte şi alt adevăr, că toţi angajaţii din serviciul medical sînt şi ei oameni, cu grijile şi necazurile lor, iar mulţi dintre ei sînt foarte devotaţi muncii lor, dar ca şi oricare fiinţă umană uneori greşesc, deşi s-ar părea că n-au dreptul la greşeală.

Lucrătorii medicali ajută pacienţii, aplicând tratamente me-dicale adecvate stării lor de sănătate, prin atitudine pozitivă şi îngrijire corectă. Din păcate, în practica medicală astăzi se mai întîlneşte incompetenţă şi lipsa de înţelegere pentru cel bolnav şi există permanent riscuri ale agravării stării sănătăţii bolnavu-lui, chiar la medicii foarte competenţi. Atunci cînd tratamentul


101

este urmat de un respect faţă de drepturile pacienţilor, în aspect bioetic are loc:

1. informarea (pe cît de posibil) a pacientului despre starea sănătăţii, despre tratamentul care se aplică, despre medica-mentele administrate, despre posibilele consecinţe pozitive şi negative;

2. solicitarea acordului liber şi clar formulat al pacientului la tratamentul şi medicamentele prescrise (a dreptului la auto-nomie);

3. asigurarea în măsura posibilităţilor a unei îngrijiri care să nu afecteze demnitatea umană;

4. acceptarea condiţiilor dezacordului pacienţilor şi asigurarea în condiţiile prevederilor legislaţiei a acordului lui sau al altor persoane responsabile pentru aplicarea tratamentelor medicale şi salvarea pacientului.

Un aspect al încălcării bioeticii medicale este şi utilizarea reţete-lor şablon pentru majoritatea pacienţilor care afectează unicitatea biologică şi spirituală a fiinţei umane.

Uneori şi farmaciştii oferă medicamente standard pentru toţi pacienţii cumpărători, fără a ţine cont de specificul fiecăruia din ei (vîrstă, sex, starea sănătăţii).

Acest aspect al abaterilor de la prevederile bioetice are şi unele premise obiective, deoarece medicului şi farmacistului le este foarte dificil ca din multitudinea de medicamente şi proceduri ale medicinii tradiţionale şi uneori neconvenţionale să aleagă întotdeauna cel mai reuşit remediu pentru bolnavul dat. Chiar şi atunci cînd medicul respectă cu sfinţenie jurămîntul lui Hipocrat de a nu dăuna, poate aduce un anumit element dăunător.

În orice situaţie ambii subiecţi ai tratamentului trebuie să se res-pecte şi să colaboreze, iar pacientul într-adevăr trebuie să demonstreze că este subiect al propriei însănătoşiri. Încredere şi respect – acestea sînt baza aspectelor bioetice ale relaţiilor medic - pacient.

Există un alt aspect bioetic în practica farmaciştilor atunci, cînd sînt puşi în situaţia de a înlocui un medicament care lipseşte cu altul care este pe poliţa farmaciei. Acest schimb este întotdeauna o problemă delicată de etică şi fiecare o soluţionează pornind de la nivelul profesionalismului personal.

Paradoxal, dar publicitatea insistentă a unor medicamente mai mult încalcă decît respectă dreptul pacientului la informare, deoa-

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

102

rece prezentarea medicamentului deseori este exagerat de pozitivă, uneori cu martori şi mărturii false, preţuri înşelătoare sau cu afirmaţii defăimătoare la adresa altor medicamente din acelaşi grup. Uneori publicitatea se încheie cu nişte precauţii formale şi indicaţii generale: în caz de incidente sau accidente de adresat medicului. De regulă ultimele aspecte ale informaţiei sînt prezentate rapid şi sînt apreciate de mulţi ca neimportante.

Un aspect bioetic apare astăzi şi la prescrierea unor medicamente cu efect direct de drog sau care prin alte combinări pot declanşa consecinţele unor droguri autentice. Pacienţii care solicită aceste medicamente fac abuz de bunăvoinţa medicului sau acţionează prin corupţie, efracţie, dar în toate cazurile medicii sînt cei care din cauza nerespectării regimului de prescriere şi comercializare a medicamentelor devin complici la grava problemă care se extinde astăzi în Moldova – consumul de droguri.

O încălcare directă a drepturilor pacienţilor în contextul bioeticii este şi costul exagerat al multor medicamente importante – mai mare ca în România, Ucraina şi alte ţări europene, precum şi asigurarea foarte slabă cu medicamente a serviciilor de urgenţă medicală şi asigurarea insuficientă a fondurilor pentru bolnavii cronici: de SIDA, hepatite virale cronice, cancer, diabet, care ar trebui să se bucure de anumite privilegii legitime în asigurarea cu medicamente.

Constituţia Republicii Moldova prevede dreptul cetăţenilor la ocrotirea sănătăţii. Statul trebuie să asigure condiţii optime pentru asigurarea sănătăţii publice, asigurarea asistenţei medicale, organizarea activităţii funcţiilor de către toţi angajaţii în sistemul de ocrotire a sănătăţii şi controlul asupra respectării drepturilor pacienţilor. Acest lucru poate fi apropiat de o realitate doar dacă profesioniştii medicali vor avea şi un comportament etic autentic iar cunoştinţele bioetice, vor fi răspîndite în rîndul tuturor ce-tăţenilor, inclusiv al copiilor. Numai prin colaborarea echitabilă, axată pe principiile bioetice, sănătatea publică poate deveni în republica noastră o problemă de demnitate umană, care poate fi soluţionată atît de stat cît şi de societate.


103

PROPUNEŢI ELEVILORPrimar, Gimnazial 1.1. Ce înseamnă ocrotirea sănătăţii publice?2. Ce a reuşit să realizeze statul Republica Moldova în domeniul

ocrotirii sănătăţii publice?3. Ce probleme mai există în asigurarea ocrotirii sănătăţii?4. Care sînt cele patru componente ale sistemului ocrotirii să-

nătăţii?5. Ce relaţii dintre componentele sistemului ocrotirii sănătăţii

sînt abordate de bioetică?6. Ce trebuie să cunoaştem şi să acceptăm în calitate de pacienţi

despre sine şi despre medici?7. Care sînt drepturile pacienţilor?8. Ce drepturi ale pacienţilor sînt deseori lezate în Republica

Moldova? Exemplifică. 9. Aminteşte-ţi un caz legat de cei apropiaţi sau de unii cunos-

cuţi cărora le-au fost încălcate drepturile pacienţilor. Prezintă cazul colegiilor. Discutã cazul din perspectiva medicului, pacientului, rudelor.

10. De ce cunoştinţele bioetice trebuie răspîndite în rîndurile populaţiei?

Primar, Gimnazial 2. Elaboraţi un joc de rol în care ar participa: medici, farmacişti, pacienţi, alţi lucrători medicali. Analizaţi rolurile şi acţiunile din punctul de vedere al respectării drepturilor omului (pacientului).

Bibliografie1. Moldova XXI, strategia naţională pentru dezvoltare Durabilă, Consiliul economic

suprem pe lîngă preşedenţia Republicii Moldova, Chişinău, 2000, 129p.2. Simpozion naţional cu participarea internaţională „Educaţia în bioetică şi drep-

turile Omului”, Comisia Naţională a României pentru UNESCO, Comitetul Naţional Român de Bioetică, Cheia, România, 2005, 120p.

3. Popescu, Octavian, Sănătatea. Drepturi. Responsabilităţi, Casa Editorială „Ca-listrat Hogaş”, Bucureşti, 2001, 328p.

4. Mistreanu, Tatiana, Caiet de educaţia civică, cl. VI, Civitas, Chişinău, 2003, 48p.

5. Moroianu Zlătescu, Irina, Bioetica. Mijloace şi căi de acţiune. Institutul Român pentru drepturile Omului, Bucureşti, 2004, 59p.

6. Ţîrdea, Teodor, Elemente de bioetică, Chişinău, 2005, 175p.7. Convenţia cu privire la drepturile copilului, Unicef, SOROS Moldova , 20p.8. Educaţia în bioetică şi drepturile omului, Institutul Naţional pentru studii de

opinie şi marketing Bucureşti, 2005, 8p.

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

104

9. Cadrul Naţiunilor Unite de asistenţă pentru dezvoltarea 2007-2011, Guvernul Republicii Moldova, Organizaţia Naţiunilor Unite, Chişinău, 2005, 71p.

10. Evaluare comună de ţară, Guvernul republicii Moldova, Organizaţia Naţiunilor Unite, Chişinău, 2005, 81p.

11. Bogdan, Constantin, Medicina alternativă, medicina bazată pe dovezi, bioetica, Revista Română de Bioetică, vol. 3.2005, 86-94p.

12. Manual de educaţie pentru viaţă de familie, Chişinău, 200213. Bioetica , documente ale UNESCO, Comisia Naţională UNESCO pentru Moldova,

Chişinău, 2006, 59p.


105

Dimensiunea ecologică a bioeticii

I. Omul – element al naturii“Nu mai avem nici un acces la spiritul lumii, poate

fiindcă nu-l căutăm; însă trupul omenesc nu este nici el diferit de Spiritul Universului”.

(Constantin Brîncuşi)Cunoşti, desigur, afirmaţia precum că natura l-a creat pe om.

Cunoşti, de asemenea, că natura, în complexitatea ei, cu tot ce se conţine în aer, pe pămînt şi sub suprafaţa pămîntului, constituie un enorm depozit de resurse de care omul are nevoie în activitatea sa de viaţă.

Care este, însă, locul omului în natură? În această privinţă există mai multe opinii. Chinezii antici, de exemplu, reprezentau toate fiin-ţele vii în formă de scară, plasînd la nivelul de jos plantele, mai sus peştii, apoi animalele şi pe treapta de sus – omul. Ştiinţa a avansat mult de atunci, însă concepţia generală despre evoluţie ca fiind o scară ascendentă, pe cea mai înaltă treaptă a căreia se află omul, a rămas neschimbată. “Rege” sau “cunună” a naturii – aşa se definesc oamenii pe sine în sistemul biologic.

Conform altui punct de vedere, omul constituie doar o verigă în lanţul evoluţiei, care nu are o orientare determinată de la simplu la compus. Adepţii acestei viziuni nu consideră omul drept ultima verigă a lanţului, mai mult decît atît, el poate fi succedat de alte organisme. Unul din argumente îl constituie faptul că delimitarea în organisme simple şi compuse este foarte relativă. Astfel, este greu de determinat care organism e mai compus – albina sau peştele.

Cronica vieţii pe Pămînt conţine informaţii despre felul cum une-le grupuri de animale au dispărut, altele au apărut, pentru ca mai apoi să dispară şi ele. Viaţa, însă, a continuat. A venit rîndul altor

Capitolul III

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

106

stăpîni – mamiferele, din una din ramurile cărora s-a dezvoltat omul. Condiţiile vieţii pe pămînt schimbîndu-se, au învins acele grupuri de organisme care au reuşit să se adapteze mai bine schimbărilor. Viaţa nu a încetat.

Bacteriile pot supravieţui în aşa locuri şi la aşa temperaturi, pe care omul nu le-ar putea suporta. Ele au apărut pe pămînt cu milioa-ne de ani în urmă şi nu există motive pentru care n-ar supravieţui şi în continuare. Apariţia speciei umane, însă, este mai recentă. Ea există doar de vreo sută de mii de ani şi deja şi-a pus în pericol propria existenţă.

Ca fiinţă biologică omul este compus din apă (circa 50 % din greutatea corpului omenesc), 206 oase, 600 de muşchi, 4-5 litri de sînge şi miliarde de celule – cărămizile microscopice care reprezintă unitatea structurală a corpului şi sînt răspunzătoare de toate procesele fundamentale ale organismului, ce asigură continuitatea vieţii.

Avînd o prioritate importantă faţă de speciile biologice prede-cesoare – raţiunea, omul pretinde la rolul de rege al naturii. Însă comportamentul său nu întotdeauna este raţional. Aceasta se ma-nifestă îndeosebi prin atitudinea lui faţă de natură doar ca faţă de un atelier, unde poate gospodări fără grijă, în voia lui.

Natura este casa comună a tuturor vietăţilor de pe Terra, inclusiv a omului şi de felul cît de responsabil va fi ea gestionată depinde soarta de mîine a tot ce e viu şi chiar a întregii planete. În acest proces rolul omului este decisiv.

Natura este biosfera planetei noastre care include partea de la suprafaţa pămîntului în sus pînă la înălţimea la care pot zbura păsările şi în jos pînă în adîncurile oceanelor. Existenţa plantelor şi animalelor în natură se află într-un echilibru delicat. Animalele inspiră oxigen din aer şi elimină la expiraţie dioxid de carbon. Plantele verzi preiau dioxidul de carbon pentru procesul de fotosinteză, eliminînd oxigen. Existenţa fiecărei plante şi animal depinde de acest proces.

Întreaga lume este în permanentă interrelaţie. Fiecare acţiune produce o reacţie, care în complexul sistemelor vii este de multe ori imprevizibilă. Dispariţia măcar a unei specii provoacă pieirea multor organisme interdependente şi chiar modificări în atmosferă, în stratul de ozon, straturile superioare ale suprafeţei pămîntului etc.

Atunci cînd resursele naturale sînt epuizate pe scară largă şi me-diul ambiant este poluat din cauza activităţii umane, are de suferit nu doar mediul. Sănătatea oamenilor este, de asemenea, afectată:


107

starea sănătăţii nu poate fi menţinută respirînd aer poluat, consumînd apă şi alimente contaminate cu pesticide sau alte elemente chimice. Starea mediului este cea care afectează sănătatea indivizilor şi chiar a unor comunităţi întregi.

De regulă ceea ce este bun pentru natură este sănătos şi pentru vieţuitoarele ei şi invers.

E uşor a distruge interdependenţa existentă în natură, dar gra-vitatea consecinţelor nefaste este greu de imaginat.

Fiecare om este dator să înţeleagă şi să-şi asume responsabilitatea privind impactul pe care modul lui de viaţă îl are asupra vieţii pla-netei. Spaţiul extraterestru este un mediu ostil. Fără un echipament potrivit, oamenii s-ar prăji la razele soarelui, ar îngheţa la umbră, ar suferi de efectele radiaţiei şi s-ar sufoca din lipsă de oxigen.

Numai Terra e mediul potrivit pentru viaţa omului.

PROPUNEŢI ELEVILORLaborator Tălmăceşte noţiunile “natură” şi “biosferă”. Sînt identice sau nu noţiunile “biosfera” şi “natura vie”? Co-

mentează. Numeşte elementele comune pentru întregul eco-sistem.

Descrie asemănările dintre lumea animală şi om, utilizînd cuvintele: celule, structură, elemente chimice, sisteme, ţesuturi etc.

• Exprimă-ţi presupunerea cum ar arăta fiinţa în care ar putea evolua omul?

• Concluzionează asupra rolului ce îi revine omului în salvarea propriei specii.

• Fiecare persoană afectează mediul ambiant, fie că-şi dă sea-ma ori nu de aceasta. Sînt lucruri pe care le putem face şi altfel, fără a afecta mediul. Dacă pînă acum n-ai realizat cum acţiunile tale afectează mediul, încearcă:

– Fă o listă cu activităţile tale zilnice.– Fă o a doua listă care va conţine elementele ce le foloseşti

pentru a realiza activităţile din prima listă.– Cugetă asupra eventualelor efecte pe care acţiunile tale le au

asupra mediului (poluează apa, solul, aerul, consumă energie), fie şi într-un mod neesenţial.

– Fii de acord că activităţile acestea ai putea să le desfăşori

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

108

altfel, fără a dăuna mediului, pentru că oricum efectul poluării îl vei simţi chiar tu.

– Stabileşte 4-5 reguli care să stea la baza unui comportament bioetic.

– Numeşte cîteva caracteristici definitorii ale unui biocentrist.• Comentează fraza: “Există un fapt deosebit de important cu

privire la această navă spaţială care este Pămîntul, şi anume că Dumnezeu ne-a dat-o şi noi am primit-o fără un manual cu instrucţiuni de folosire” (Prof. Fuller).

Studiu de caz1. Conform unei ipoteze, într-un viitor foarte îndepărtat oamenii

vor trebui să părăsească Pămîntul, pentru ca rasa umană să supra-vieţuiască. Deoarece Soarele va muri peste aproximativ 5 miliarde de ani, întîi transformîndu-se într-o stea roşie uriaşă, apoi micşorîndu-se într-o stea pitică rece, mică şi neagră. Căldura intensă provenită de la soare în faza de roşu uriaş va distruge viaţa de pe Pămînt. În faza de stea pitică toate planetele Sistemului Solar vor deveni pustiuri întunecate şi reci. Astfel, s-ar putea ca oamenii să hotărască să pă-răsească Sistemul Solar în căutarea unei alte stele strălucitoare. Este oare posibil, la etapa actuală, ca oamenii să se refugieze

de pe Pămîntul poluat? Formulează cîteva avantaje/dezavantaje ale populării Lunii,

planetei Marte. Analizează subiectul şi expune-ţi opinia într-un eseu pe tema

“Ceea ce azi îmi pare o idee năstruşnică, mîine poate deveni realitate”.

2. Mai mult de jumătate din populaţia ţărilor dezvoltate precum Australia, Canada, Marea Britanie, SUA decedează ca urmare a bolilor cardiace sau respiratorii. Există mai mulţi factori responsabili. Multe boli sînt cauzate de stilul de viaţă: lipsa exerciţiului fizic – hipodinamie, alimentaţia bogată în grăsimi, obezitate, stres, consumul exagerat de alcool, fumat. Numeşte cîţiva factori responsabili ce provoacă bolile circu-

latorii şi respiratorii ale populaţiei din ţările dezvoltate. Care din riscurile pentru viaţă citate mai sus sînt caracteristice

pentru populaţia republicii noastre? Care din ele sînt proprii ţie personal? Elaborează un program de viaţă care ţi-ar minimaliza riscurile

de îmbolnăvire.


109

Ştiai că?• Un automobil consumă la 1000 de km atîta oxigen, cît un

om consumă într-un an?• Decolarea unui avion contemporan poluează aerul mai mult

decît 10000 de automobile?• Consiliul mondial pentru mediu şi resurse naturale a înre-

gistrat mai bine de 1000 de specii de animale pe cale de dispariţie?

Tezaur„Geniul omenesc nu va putea niciodată născoci invenţii mai de-

săvîrşite decît acelea create de natură, în care nu lipseşte nimic şi nimic nu-i de prisos” (Leonardo Da Vinci).

„Omul, rege al pămîntului, îl înnobilează, îl populează şi-l îmbo-găţeşte; statorniceşte ordinea şi armonia între fiinţele vieţuitoare, înfrumuseţează natura însăşi, o cultivă, o îngrijeşte şi o împodobeşte... Însuşi omul este cea mai frumoasă podoabă a ei, produsul cel mai nobil al naturii” (Georges-Louis-Leclerc Buffon).

„Menirea omului constă în căutarea unor sensuri şi semnificaţii ale existenţei umane, menite a-l ajuta să-şi depăşească condiţia aparte în lumea viului. Omul este singura fiinţă conştientă de sine şi de condiţia sa tragică, este singura fiinţă care are conştiinţa morţii” (I.Jinga).

„Natura este un model de artă veşnic, iar cel mai măreţ şi cel mai nobil obiect din natură este omul” (Visarion Belinski).

Lectură„Să nu mă rupi, copile, De ieri de-abea-nfloresc.Te rog să-ţi fie milă, Căci vreau să mai trăiesc.Nu te uita că-s mică.Sînt mică-ntr-adevăr.Sînt doar o albăstrică,Dar pot visa un cer.”

„Nu mă bateţi, băieţei,Că mă doareŞi m-aşteaptă puii meiCu mîncare.

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

110

Peste cuibul din arinSe apleacăŞi dacă eu n-o să vinCe-or să facă?”

• Întitulează poeziile.• Ce asociaţii îţi trezeşte ruga floricicăi, dar cea a păsăruicii?• Care este mesajul pe care ni-l transmite Leonida Lari?

Patricia şi Leul(Adaptare după „Leul” de Joseph Kessel. Autorul relatează despre

o prietenie deosebită între un leu pe nume King (Rege) şi Patricia, o fetiţă de vre-o 10 ani, fiica directorului unei rezervaţii africane. Leuţul nou născut a fost adus în rezervaţie şi a supravieţuit doar datorită îngrijirii pline de răbdare şi pasiune a Patriciei.)

„Nu credeam că, în acea zi, mai eram capabil să trăiesc un ase-menea sentiment de groază. Patricia a ştiut să mi-l inspire.

... Deodată fetiţa îşi îndoi genunchii, sări cît putu mai sus şi căzu cu putere pe coasta leului care stătea culcat. Reveni jos şi repetă de mai multe ori acest asalt. Apoi ciocăni burta leului cu pumnişorii, o împunse cu capul. Îl înhăţă, apoi, cu ambele mînuţe de coamă şi începu s-o scuture în toate părţile, strigînd:

— Hai, King! Răspunde, King! Nu mi-e frică de tine! Hai, King! Ridică-te, King! Să vedem cine e mai voinic.

Uriaşul leu se întoarse pe spate, întinse o labă şi deschise gura întunecoasă.

Imploram, în gînd, garda să tragă, crezînd că imediat o va sfîşia.Însă răgetul de moarte, pe care îl aşteptam, nu răsună. Se auzi,

însă, un fel de rumoare răguşită şi veselă, o bucurie rocotitoare care era rîsul lui King. Uriaşa labă, cu ghiarele ascunse, o ridică cu tan-dreţe pe Patricia şi o culcă pe pămînt cu delicateţe. Patricia reîncepu hîrjoneala şi King îşi repetă gestul. Prinzînd gustul jocului, King nu se mulţumi doar să cuprindă cu laba talia Patriciei şi s-o pună pe pămînt. El o aruncă ca pe o minge (din labă în labă). Fiecare lovitură era un miracol de elasticitate, de simţ al măsurii şi de delicateţe. El lovea doar cu vîrful labei ca şi cu o paletă căptuşită şi lovea exact atît cît trebuia pentru a face să zboare corpul fetiţei, fără a o înţepa cît de puţin.

Patricia încercă să evadeze din această captivitate pufoasă. În


111

van. Atunci ea îl înhăţă de urechi şi le agită cu putere. King, însă, rîdea şi mai tare, pleca capul şi o rostogolea pe Patricia, dar cu atîta îndemînare şi atenţie, că nu exista nici cel mai minuscul risc ca fetiţa să fie strivită sub masa animalului. Fetiţa reapărea din altă parte a leului şi totul reîncepea.

În sfîrşit, cu sufletul la gură, transpirată, ciufulită, cu salopeta plină de fire de blană, iarbă uscată şi ţepi, Patricia opri jocul şi se alungi, răsuflînd greu, alături de fiară. Leul îi linse mîna şi ceafa. Patricia surîse, mulţumită. King şi-a demonstrat toată inteligenţa, afecţiunea şi supunerea.”

• Explică motivele relaţiilor existente între Patricia şi King.• Intuieşte cum se poate termina prietenia între fetiţă şi leu.

Desfăşoară subiectul.• Ce animal ţi-ar plăcea să dresezi. Care ar fi jocurile voastre?

Omul are nevoie de animale (Jean Giraudoux)...Prezenţa animalelor în anturajul omului este indispensabilă uma-

nităţii. Omul care are în preajmă un animal, beneficiază de o fiinţă care îi diminuează încordarea, îl diriguieşte pe făgaşul înţelepciunii, adevărului şi sănătăţii. Orice cîine e un cîine-călăuză pentru om. Animalelor le mai sînt proprii ritmurile naturale pe care oamenii au tendinţa de a le uita, cu riscul de a se pierde fizic şi moral. Animalele vestesc răsăritul soarelui, al lunii, schimbarea anotimpurilor, anume ele prevestesc calamităţile naturale, rămîn fidele omului în cele mai vitrege circumstanţe.

Precum unele păsări sau animale mai mici le însoţesc mereu pe altele mai mari pentru a le debarasa de paraziţi, tot aşa animalele insistă să-l însoţească pe om, necătînd la dezavantajele, deseori chiar riscurile, pe care compania acestuia le prezintă drept răsplată pentru dorinţa de a-l debarasa de astfel de paraziţi precum superficialitatea, ipocrizia, calomnia. Chiar cele mai feroce animale, precum tigrii şi panterele de la menajerie, pot oferi lecţii de blîndeţe şi gingăşie.

Faptul că în plinul oraşelor mari se află cîte o grădină zoologică e că menirea acesteia nu este doar de a-i distra şi amuza pe vizitatori, ci constituie un regulator energetic pentru orăşeni, un antidot contra efectelor unei eventuale centrale electrice. E demonstrat că urletul leului sau al pumei constituie un remediu eficient contra claxoanelor, vuietului motoarelor şi al zgomotului industrial. E important, deci, ca viaţa animalelor din jurul nostru să nu fie compromisă nici în calita-

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

112

tea, nici în cantitatea, nici în varietatea sa. Oamenii sînt responsabili de rasele animaliere care i-au fost încredinţate.”

• Ce credeţi despre modul de interpretare de către autor a creării grădinilor zoologice?

• Calificaţi concepţia autorului din punctul de vedere al antro-pocentrismului/biocentrismului. Argumentaţi-vă opinia.

Evidenţe secrete(Autorul Max-Pol Fouchet, scriitor francez, care în operele sale

căuta, pornind de la propria experienţă, să descopere esenţa vieţii. Respectul pentru alţii l-a considerat o calitate foarte importantă pe care a deprins-o de la mătuşa sa Luiza).

„Noi iubeam prea mult fluturii pentru ca să-i fixăm cu acul pe un soclu de plută şi să-i aşezăm apoi într-un sicriu de sticlă. Uneori, din dorinţa de a-i mîngîia, îi pîndeam ca să-i luăm prin surprindere. Erau la o întindere de mîină pe un fir de iarbă, pe o floare, pe o rămurică, cu aripele strînse, fine ca nişte lame, cu desenul închis ca o carte. Degetele noastre, mare şi arătător, făcînd o pensetă, erau gata deja să-l înhaţe. Dar... nu vă dezamăgiţi, nu fluturele evada, luîndu-şi zborul, ci mîna noastră se îndepărta, refuza să-l atingă. Ştiam că toată tandreţea noastră nu putea evita ca un pic de pulbere fină şi colorată să se lipească de piele şi din cauza acestei infime pierderi fluturii urmau să moară.

În împărăţia mătuşei erau mereu multe vietăţi, din simplul motiv că noi le lăsam să trăiască. Ea îmi zicea: „Îţi aminteşti sticletele pe care noi nu l-am închis în colivie?” Eu îi răspundeam: „...şi cîinele cela bătrîn pe care l-am găsit, l-am adus acasă, l-am îngrijit şi apoi l-am lăsat să plece?”

Aşa era tanti şi mă învăţa şi pe mine să fiu ca ea – din păcate nu fără efort! Faptul că viaţa altora nu se confundă cu a noastră, că demnitatea lor e de neconceput fără independenţă, iată ce nu putem admite dintr-odată, iar unii nu vor reuşi niciodată. Acceptăm cu greu demnitatea altora, deoarece sîntem tentaţi să credem că demnitatea noastră depinde de supunerea lor.

... La tanti coliviile nu aveau gratii, uşile şi ferestrele erau deschise. Ea ajuta rîndunelele să iasă din odaia în care le aduse zborul; ridica uşor perdeaua în care se încîlcea vara cîte o muscă sau o viespe. Marea sa pasiune consta în a oferi tuturor libertatea.

Era clar: nu indiferenţa, ci doar dragostea îi ghida faptele şi gîn-


113

durile. ... În viaţa ei toate fiinţele găseau adăpostul în care îşi puteau reface forţele înainte de plecare. Ea primea trecătorul aflat la nevoie, îl îngrijea, îl hrănea, apoi îl lăsa să plece, urmărindu-l atîta timp, cît îi permitea privirea şi memoria. ...”

• Numeşte trăsăturile de caracter specifice personajului prin-cipal.

• Comentează fraza „Acceptăm cu greu demnitatea altora, deoarece sîntem tentaţi să credem că demnitatea noastră depinde de supunerea lor.”

• Continuă şirul expresiilor „a se simţi ca pasărea în colivie”, „a se zbate ca peştele pe uscat” ... Defineşte stările pe care le redau expresiile respective.

• Libertatea de acţiune a omului în raport cu animalele are sau nu are limite? Argumentează răspunsul.

II. Viaţa – valoare supremă„Fiecare epocă îşi are problemele ei şi prin

rezolvarea lor omenirea face un pas înainte…„ (H. Heine)

Nimeni nu pune la îndoială că ştiinţa reprezintă pentru umanitate concomitent cea mai mare speranţă, dar şi cel mai grav pericol. Puterea pe care i-o oferă omului ştiinţa poate fi aplicată atît în favoarea, cît şi în defavoarea umanităţii. Astfel, ştiinţa a produs vaccinele, anti-toxinele, antibioticele, dar şi substanţele explozive, gazele asfixiante, bombele nucleare etc. Această dublă faţetă a ştiinţei i-a preocupat profund pe reprezentanţii cei mai remarcabili ai mai multor popoa-re în diferite epoci. Astfel, pericolul pe care îl prezintă „ştiinţa fără conştiinţă”, încă în secolul al XVI-lea, îl tulbura pe François Rabelais, călugăr, apoi medic şi scriitor umanist francez, autorul vestitelor romane satirice „Gargantua” şi „Pantagruel”. Contemporanul său, filozoful englez Francis Bacon, autorul „Noii Atlantide”, care a iniţiat empirismul în teoria cunoaşterii, prevedea „fructele veninoase ale unei ştiinţe, lipsite de caritate”.

Omul este acela care conferă valoare umană sau inumană unei realizări ştiinţifice.

Dacă odinioară se considera că doar viaţa omului constituie o valoare şi, în calitatea sa de „rege al naturii”, acesta are dreptul să

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

114

beneficieze după bunul său plac de orice plantă sau animal, cu timpul viziunea omului asupra lumii, asupra locului şi rolului său în natură a evoluat. Astfel, progresul tehnico-ştiinţific şi dezvoltarea gîndirii filozofice de la sfîrşitul sec. al XIX-lea şi pe parcursul sec. al XX-lea au condus la necesitatea schimbării atitudinii omului faţă de animale, a reevaluării rolului său în mediu de pe poziţiile uma-nismului şi ale dreptăţii.

Antropocentrismul şi biocentrismul sînt două concepţii filozofice care caracterizează atitudinea omului faţă de lumea înconjurătoare şi opinia lui faţă de statutul său în această lume.

Antropocentrismul este concepţia filozofică conform căreia omul constituie valoarea supremă şi are obligaţiuni morale doar faţă de oameni.

Adepţii biocentrismului, însă, susţin că omului, în calitatea sa de fiinţă raţională, îi revin obligaţiuni morale, datoria de a ocroti toate fiinţele vii, animalele şi plantele.

Secole la rînd, în virtutea concepţiei antropocentriste, omul apre-cia animalele doar în funcţie de utilitatea lor pentru satisfacerea trebuinţelor sale. Chiar dacă un oarecare animal nu se potrivea în calitate de produs alimentar, materie primă pentru confecţionarea îmbrăcămintei, încălţămintei, model biologic pentru experimen-te etc., se ţinea cont doar de utilitatea acestuia pentru binele sau plăcerea omului. Se considera că animalele mai pot servi pentru a atenua singurătatea, a ameliora starea sănătăţii, a scoate stresul, a educa receptivitatea şi compasiunea la copii etc. Avantajele sau dezavantajele animalului în urma relaţiilor cu omul (cît îl costă rolul de „jucărie vie”, obiect de distracţie, participant la acţiuni militare etc.) nu prea deranja.

Istoria abundă de exemple cînd animalele au servit omului în scopuri militare. Conform unei legende, în timpul luptei egiptenilor contra hitiţilor, cu peste trei mii de ani în urmă, pe teritoriul actual al Siriei doar curajul faraonului Ramses al II-a şi colţii leului său de luptă pe nume Groaza inamicilor a salvat situaţia. Bătălia a fost, într-adevăr, cîştigată de către egipteni, dar, mai decisiv pare că a fost rolul cailor în obţinerea victoriei, deoarece carele de luptă ale hitiţilor îi purtau pe lăncieri, pe cînd cele ale egiptenilor – pe arcaşi care aveau o bătaie mai lungă. La moment, cu cît animalele de luptă se aflau mai departe de inamic, cu atît mai mare era succesul armatei.

Prieten devotat al omului din cele mai vechi timpuri, cîinele a fost


115

mereu de mare ajutor ostaşilor pe cîmpul de luptă. Se presupune că primii care au folosit cîinii în scop de război au fost tot egipte-nii. S-au păstrat imagini reflectînd scene de luptă cu participarea cîinilor, care datează de cîteva milenii pînă la era noastră. Cea mai numeroasă participare a cîinilor la operaţiile militare a avut loc în evul mediu, în timpul războiului între Spania şi Franţa. La asediul oraşului Valencia au fost folosiţi peste 4000 de cîini de luptă din ambele părţi – atît de către atacanţi, cît şi de apărători.

Nu există vre-o statistică exactă cu referire la animalele căzute pe cîmpul de luptă. Chiar şi datele fragmentare, însă, pot crea o im-presie despre proporţiile acestui fenomen. Astfel, în Australia, secţia Societăţii împărăteşti pentru prevenirea violenţei asupra animalelor a calculat că în timpul primului război mondial au fost mobilizaţi 100 mii de cai, dintre care doar unul s-a întors viu. Există statistici indirecte care confirmă că în timpul celui de al II-lea război mondial cu ajutorul cîinilor au fost scoşi de pe cîmpul de luptă circa 700 mii de ostaşi şi ofiţeri sovietici răniţi. Tot cu ajutorul lor au fost aruncate în aer circa 300 de tancuri fasciste. Cu toate că existau diverse me-tode care le permiteau cîinilor să rămînă neafectaţi, totuşi numărul celor căzuţi este foarte mare.

În timp de pace cîinii mai continuă a fi folosiţi în activitatea trupelor de grăniceri şi a structurilor de păstrare a ordinii interne a statului.

Există şi jertfe care sînt trecute cu vederea. Savanţii au dovedit că nimic nu poate calma mai bine decît ciripitul păsărilor. Astfel, începînd cu anii 70 ai secolului al XX-lea, în scopul ameliorării condiţiilor de odihnă şi recreare, în echipajele submarinelor atomice erau incluşi sticleţi, botgroşi şi alte păsări cîntătoare. Acestea treceau pregătirea obligatorie ca şi membrii echipajului: 7 zile de carantină, aclimatizarea conform unei metode speciale, iradierea cu raze ultraviolete etc.

Actualmente, în flota americană sînt înrolaţi 20 de lei de mare şi circa 70 de delfini.

E demonstrat faptul că animalele sînt capabile să simtă, să gîn-dească, să comunice atît între ele, cît şi cu omul. Unele dintre ele (maimuţele antropoide, delfinii etc.) pot nu doar să comunice, dar şi să picteze, să cînte, să numere etc. Savanţii etiologi au demonstrat că animalele au o structură psihică şi emoţională complexă şi sînt capabile de a trăi sentimente profunde.

În documentele ce determină strategia de activitate a Societăţii

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

116

mondiale de protecţie a animalelor se stipulează că acestea sînt fiinţe dotate cu simţ, deci, au şi trebuinţe. Trebuinţele animalelor sînt ana-loge celor ale omului: de alimentare, de comunicare, de perpetuare a speciei, de asociere, de muncă şi e necesar să fie satisfăcute.

Antropocentrismul, care încuviinţa orice atitudine şi acţiune a omului faţă de alte forme de viaţă, s-a dovedit a fi neviabil, deoa-rece orienta societatea spre un utilitarism excesiv. Omul considera mediul natural ca pe un depozit propriu, ca pe o sursă inepuizabilă de bunuri materiale.

Dezvoltarea tehnologiilor, sustragerea bogăţiilor naturale, di-strugerea florei şi faunei, poluarea mediului ambiant a condus la epuizarea resurselor naturale şi a adus omenirea în pragul unei crize ecologice globale.

În aceste condiţii s-a constituit bioetica ca ştiinţă bazată pe biocen-trism, deci pe atitudinea morală faţă de tot ce este viu şi pe toleranţă. Biocentrismul se axează pe ideea că nu doar o specie sau cîteva, ci tot ce este viu are dreptul la existenţă, că anume bios-ul (viaţa) şi nu doar omul trebuie să se afle în centrul atenţiei, fiind ocrotit prin acte juridice naţionale şi internaţionale. Atitudinea biocentristă faţă de locul şi rolul omului în natură va contribui la soluţionarea corectă a problemelor de ordin ecologic.

PROPUNEŢI ELEVILORLaborator • Descrie cel puţin o situaţie cu referire la felul în care progre-

sul tehnologic afectează viaţa fiinţelor vii, inclusiv pe cea a omului.

• Defineşte în cuvinte proprii sensul cuvintelor etică, morală, natură, bioetică?

• În ce constă, după părerea ta, esenţa bioeticii?• Exprimă-ţi acordul/dezacordul privind afirmaţia ce urmează:

„Deteriorarea mediului, dezechilibrul ecologic sînt consecinţe ale progresului.” Comentează.

• Comentează expresia „ştiinţă fără conştiinţă”.• Întocmeşte o listă a problemelor care preocupă omenirea la

începutul mileniului al III-lea. Aranjează-le după gradul lor de importanţă. În ce măsură acestea pot fi calificate drept „fruc-te veninoase ale ştiinţei, lipsite de caritate”? Argumentează răspunsul.


117

• Identifică animalele care simbolizează următoarele însuşiri ale fiinţei umane: înţelepcune, voinţă, timiditate, laşitate, demni-tate, prostie, aroganţă, falsitate. De ce?

• Determină, acum, însuşirile omeneşti, pornind de la numele de vietăţi ce urmează: ciocîrlie, corb, coţofană, păun, porc, porumbel, şarpe, turturică, taur, vrabie. Argumentează.

• Cum înţelegi postulatul că mediul condiţionează însăşi viaţa pe pămînt şi că prin admiterea poluării acestuia, omul, de fapt, pune în pericol destinul umanităţii însăşi.

• Care ar trebui să fie normele de viaţă şi de comportament pentru a putea evita efectele nefaste ale interacţiunii dintre om şi natură?

Studiu de caz1. “Comparînd numărul actual al speciilor de animale şi plante

vulnerabile, pereclitate şi critic periclitate cu cel de acum 15 – 20 de ani, putem ajunge cu facilitate la concluzia că starea ecologică a multora a devenit critică. Dacă prima ediţie a Cărţii Roşii includea 29 specii de animale şi 26 specii de plante, apoi ediţia de faţă cuprinde 126 specii de plante şi 116 de animale.”

(Extras din Cuvînt înainte la Cartea Roşie a Republicii Moldova, ediţia 2002.) Explică motivele situaţiei descrise mai sus. Consultă în biblioteca şcolii Cartea Roşie a Republicii Moldova,

ediţia a II-a. Găseşte în ea specii de plante şi animale prezente în comunitatea ta.

Ce acţiuni concrete ai putea întreprinde tu şi colegii tăi pentru a păstra biodiversitatea comunităţii?

Organizează un serviciu al verzilor (patrulă ecologică) care ar acorda asistenţă şi îngrijire vietăţilor aflate în pericol.

2. Naturalistul Steve Irwin, luptător pentru drepturile animalelor, recunoscut şi apreciat în întreaga lume, a decedat la 4 septembrie 2006, învins de o pisică de mare.

Australia a fost devastată de moartea «Vanătorului de crocodili». S-a aşternut tristeţea în rîndul milioanelor de telespectatori care urmăreau cu sufletul la gură aventurile faimosului naturalist si rea-lizator de documentare Steve Irwin. Potrivit autorităţilor locale, el a fost înţepat de o pisică de mare veninoasă. Steve Irwin, în vîrsta de 44 de ani, tocmai pregătea un documentar despre lumea animalelor

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

118

marine la Port Douglas Bat Reef. • Încearcă să intuieşti circumstanţele cazului relatat.• Constituie o listă a personalităţilor care, prin activitatea lor,

ne fac cunoscute detalii importante din lumea animalelor.• Elaborează cîteva reguli care ar fi de folos în situaţia în care

un om s-ar afla în mediul animalelor. 3. Un copil în vîrsta de şapte ani a fost sfîşiat de un cîine din

rasa pit-bull. Băieţelul se juca, într-o după-amiază, pe malul unui canal de

lingă comună. Se dusese să pescuiască acolo impreună cu doi ve-rişori. Pentru că era cald, copiii s-au jucat pe malul apei şi apoi au intrat in lac. La un moment dat de ei s-a apropiat un bărbat cu un cîine rasa pit-bull. Cîinele, lăsat liber, fără lesă, a alergat aproximativ un sfert de ora pe lîngă copii, fără să-i bage, aparent, în seamă. Deodată a devenit, însă, agitat şi s-a năpustit asupra unuia dintre băieţi. Stăpînul cîinelui susţine că animalul s-a enervat în momentul în care băieţelul a început să ţopăie pe mal. Totul s-a derulat ca într-un coşmar: Stăpînul îngrozit de ceea ce se întîmpla a sărit să prindă cîinele. Au căzut amîndoi în apă. A reuşit să-l ţină, cu greu, pînă cînd copiii au apucat să fugă. Cîinele i-a scăpat, însa, foarte repede şi a fugit din nou după copii.

Cei trei puştani apucaseră să se îndepărteze, în fugă, cîteva sute de metri, cînd animalul a scăpat din mîinile stăpînului. Cîinele a recuperat repede distanţa şi i-a ajuns pe copii din urmă. Băieţelul rănit, care rămăsese în urmă, s-a împiedicat şi a căzut. A urmat o luptă scurtă şi inegală. Cîinele l-a muşcat pe copil de cap şi de faţa pînă l-a omorît. (După „Evenimentul Zilei”, 23.04.2002.)

• Identifică din text cîteva reguli, ignorarea cărora a provocat tragedia.

• Elaborează un proiect de lege care, respectată fiind, ar garanta securitatea vieţii şi dreptul la identitate al participanţilor la incident.

Ştiai că?• În ultimii 40 de ani starea ecologică a rîurilor Nistru şi Prut

s-a înrăutăţit de 40 de ori, iar cea a rîurilor mici - de 100 de ori.

• Pentru ca un ziar aruncat în pădure să se răzmoaie, să se


119

descompună şi să fie transformat în sol, trebuie să treacă un an? În cazul unei cutii de conserve e nevoie de cîţiva ani. Pentru o pungă de polietilenă - zeci de ani. Cioburile unei sticle sparte vor desfigura minunatul nostru plai secole la rînd.

Tezaur„Menirea omului constă în căutarea unor sensuri şi semnificaţii

ale existenţei umane, menite a-l ajuta pe om să-şi depăşească con-diţia aparte în lumea viului. Omul este singura fiinţă conştientă de sine şi de condiţia sa tragică, este singura fiinţă care are conştiinţa morţii” (I.Jinga).

„Nu eu sufăr în lume, ci lumea suferă în mine” (Emil Cioran).„Natura este un model de artă veşnic, iar cel mai măreţ şi cel

mai nobil obiect din natură este omul” (Visarion Belinski).

LecturăArlechinul(Autorul textului Blaise Cendrars, călător pasionat, povesteşte

despre un dar deosebit pe care l-a făcut nepoţelei sale iubite. E vorba de un arlechin (păsărica-curcubeu) – o varietate de tangara cu penaj multicolor, care sclipeşte la soare ca un milion de pietre preţioase. Arlechinul trăieşte în pădurile din Brazilia şi pînă la în-tîmplarea relatată nici o păsărică dintr-acestea nu reuşise să ajungă în Europa, traversînd Atlanticul.)

„... Am dorit mult să aduc vie această păsăruică spectaculoasă, nu atît pentru a o face pe nepoţica mea să-i admire penajul extraordinar, ci pentru ca micuţa care locuia aproape de tunel şi, ziua întreagă, auzea şuieratul trenurilor ce se scufundau în întunericul acestuia, să-i audă vocea, strigătul. Zic vocea, strigătul şi nu îndrăznesc a zice cîntul său, căci e greu să-i defineşti ciripitul, deoarece din momentul cînd simte că e observată, păsărica-curcubeu se transformă în cea mai încîntătoare jucărie fabricată. Cînd îşi face vocalizele, ea se arun-că la pămînt, se zbate, se rostogoleşte, bate din aripi, se dă peste cap, deschide larg pliscul şi lasă să răsune un forfot, un gîlgîit, un sunet strident ca cel produs de vaporii ce ies dintr-o supapă închisă, transformîndu-se apoi în şuieratul unei locomotive ce se deplasează cu toată viteza. Extazul păsăruicii se termină cu o lungă cascadă de hohote, cu un horcăit tulburător sau cu un clocot de suspine. Un

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

120

efect dintre cele mai comice. Apoi, extaziată, păsărica îşi revine, se scutură şi îşi ia zborul, dar atunci cînd se zbate în nesimţire poate fi uşor prinsă. Acest talisman, această jucărie nu lipseşte nici uneia din copilele din Brazilia.

Iată de ce am adunat toţi arlechinii de la păsărarii din Bahia, zicîndu-mi că din 250 voi reuşi să-i arăt cel puţin o păsărică vie fetiţei pe care o iubeam atît de mult... Că doar nu era să-i ofer una împăiată dulceţei de copilă.

...La Lisabona nu-mi rămăsese decît şapte păsărele. La Cherbourg – doar trei. Două au murit în tren între Cherbourg şi Paris, necătînd la sticla cu apă caldă pe care le-am pus-o în colivie. Mica mea nepoţică a putut, totuşi, să vadă, să audă şi să admire un arlechin viu, care şi-a jucat spectacolul hazliu pe masa din bucătărie, înainte de a muri, la rîndul său, a doua zi în zorii dimineţii, la lumina unei lămpi electrice, în preajma plitei cu gaz care se forţa să încălzească odaia.”

• Justifică cuvintele „arlechin” şi „curcubeu” în denumirea pă-săruicii.

• Comentează gestul bunicului din perspectiva bioeticii.• Improvizează continuarea textului.• Şi astăzi se mai practică comerţul cu animale şi păsări exotice.

Formulează cîteva avantaje/dezavantaje ale acestei activită-ţi.

• Elaborează judecăţi de valoare cu referire la oportunităţile de alegere a unui cadou.

III. Interdependenţa Om-Natură “Să nu ne prea bucurăm de victoriile noastre asupra

naturii. Ea se răzbună pentru fiecare din ele”(F. Engels)

Pericolul poluării şi degradării mediului a determinat apariţia ecologiei. Preocupîndu-se de viaţa organismelor în mediul lor natural de viaţă, zis mediu înconjurător, ecologia este ştiinţa gospodăririi lumii. Ea impune o viziune nouă asupra interacţiunii dintre om şi mediu. Mediul înconjurător e tot ce se vede şi nu se vede în jurul nostru (plante, animale, pămînt, apă, dar şi aerul pe care îl respirăm). În viaţa de toate zilele mediul nostru de viaţă practic rămîne ace-laşi (satul, oraşul în care locuim cu împrejurimile sale), doar unele


121

detalii se schimbă. Astfel, pe parcursul zilei ne putem afla acasă, în transport public, pe plajă, în pădure etc. La prima vedere între toate acestea nu există nici o legătură, însă tot ce se petrece în sat sau oraş influenţează împrejurimile acestora şi invers.

Ecologia studiază convieţuirea plantelor şi animalelor, inclusiv a oamenilor, influenţele lor reciproce şi interacţiunea cu mediul lor ambiant. Felul în care omul influenţează asupra mediului se răsfrînge şi asupra lui, şi asupra tuturor organismelor cale locuiesc în preajma lui. Unul dintre cele mai elocvente exemple în acest sens îl constituie eroziunea solului. După cum se ştie, stratul de sol care acoperă cea mai mare parte a suprafeţei pămîntului variază de la 0,5 cm (în munţi) - la 2 m (pe terenurile agricole activ valo-rificate). Soarta fiecăruia dintre noi depinde de felul în care vom şti să păstrăm stratul respectiv de sol, deoarece acesta constituie sursa principală de alimentaţie. Din cauza poluării, a irigării artifi-ciale incorecte, a agriculturii intensive, a defrişării pădurilor stratul de pămînt arabil se distruge: o bună parte din acesta este dusă de vînt (furtunile de praf), alta este spălată de ape sau transformată în sărării în urma exploatării intensive şi a aplicării iresponsabile a tehnologiilor. Dacă acest proces nu va fi oprit, pe pămînt nu vor mai exista suficiente suprafeţe arabile, deci se va reduce volumul recoltelor, cel al produselor alimentare şi în rezultat în pericol se va afla existenţa omenirii.

Acţionînd în mod diferit asupra mediului, omul resimte permanent influenţa acestuia. La fel ca şi oricare alt organism, omul depinde de calitatea mediului său de viaţă.

Toate organismele vii de pe pămînt au nevoie de energie pentru o dezvoltare normală şi activitate vitală. Soarele – sursa de energie şi căldură – este cel mai important element constitutiv al mediului, fără care viaţa pe Pămînt ar fi fost imposibilă. Plantele au nevoie de energia solară pentru a se alimenta cu elemente simplisime din mediu. Ele folosesc energia solară în procesul de fotosinteză pentru transformarea apei şi a dioxidului de carbon în oxigen şi hidraţi de carbon. Unii dintre aceştia în îmbinare cu substanţele minerale ce se conţin în sol alimentează plantele şi contribuie la creşterea lor. Altele se acumulează în plante (mai cu seamă în frunze) şi consti-tuie rezervele pe care acestea le consumă în funcţie de necesita-te. Animalele nu sînt capabile să-şi producă hrană. Ele depind de rezervele de hrană produse de plante şi, folosindu-le, acumulează

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

122

energie vitală. Animalele sînt numite consumatoare. Fiinţele vii şi plantele locuiesc pe suprafaţa pămîntului sau în

nemijlocita ei apropiere (în sol, apă). Pe lîngă energia solară de care au nevoie pentru viaţă, ele mai folosesc şi o anumită cantitate a resurselor naturale ce se conţin în mediul lor de viaţă. În cazul în care apa, oxigenul şi alte elemente importante pentru viaţă nu s-ar înnoi, completa permanent, acestea s-ar epuiza repede. De aceea, în natură multe procese se produc în circuit. Circuitul este un schimb permanent al elementelor din aer, apă, pămînt, plante şi animale (circuitul apei, bioxidului de carbon, azotului, substanţelor minerale etc.). În circuitele naturii nu se produc deşeuri: totul se transformă, trece dintr-o formă în alta şi devine folositor la un alt nivel. Orice schimbare se înscrie în anumite limite, de aceea circuitele se repetă permanent, cu unele abateri neesenţiale şi viaţa pe pămînt conti-nuă. Circuitele, avînd un caracter relativ stabil, creează un echilibru în natură. Aceste procese asigură condiţii de viaţă şi dezvoltare pe pămînt a tot ce este viu. Omul, însă, în procesul activităţii sale, pro-ducînd multiple deşeuri (ceea ce nu poate fi asimilat şi transformat în cadrul circuitelor), poluează mediul (apa, aerul, solul) şi distruge echilibrul natural. Atît timp cît populaţia Terrei era puţin numeroasă şi dezvoltarea industriei nu atinsese un grad atît de intens, deşeurile rezultate nu prezentau un pericol serios pentru mediu. Astfel, dacă odinioară poluările aveau un caracter individual, astăzi se vorbeşte tot mai intens de caracterul global al acestora. Efectele poluărilor (îndeosebi cele cu substanţe chimice şi radioactive) pot deveni fatale nu doar pentru omenire, ci chiar şi pentru Terra.

Echilibrul ecologic al planetei este în pericol. Pentru a-l evita se impune o atitudine complexă şi responsabilă

faţă de mediu, bazată pe cunoaşterea legilor naturii şi orientată spre păstrarea biodiversităţii – condiţie inerentă a supravieţuirii. Orice bună intenţie, dacă nu este fondată ştiinţific, poate avea un efect invers celui scontat. De exemplu, dacă pe un teren despădu-rit vor fi plantaţi alţi arbori cu o creştere mai rapidă decît a celor care constituiau pădurea defrişată, aceştia vor prejudicia mediul de viaţă, vor strîmtora populaţiile existente şi pot conduce chiar la schimbarea reliefului.

În Republica Moldova există legi speciale în acest sens; sînt create şi protejate de stat rezervaţiile naturale; sînt incluse în Cartea Roşie a republicii şi protejate de lege animalele şi plantele pe cale de


123

dispariţie. Anual se organizează lunare ecologice în cadrul cărora se plantează perdele forestiere, spaţii verzi, se curăţă izvoarele, albiile rîurilor. Există Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale, structuri subordonate acestuia în toate unităţile administrativ-teritoriale. În activităţile ecologice se implică anual tot mai mulţi oameni de toate vîrstele. Ei activează în comun, întruniţi în diverse ONG-uri, precum Mişcarea Ecologistă, Asociaţia Verzilor, Ave-Natura etc.

Este important să manifestăm o atitudine respectuoasă şi respon-sabilă faţă de natură, doar ea ne asigură nevoile noastre de bază – de alimente, apă, aer, fără de care nu am putea supravieţui. Doar cînd vom realiza că fiecare dintre noi este o parte componentă a naturii şi n-o să ne separăm de ea, vom conştientiza pe deplin importanţa ocrotirii tuturor formelor de viaţă din care aceasta se constituie. Căci natura este un tot întreg – o reţea continuă şi interdependentă a tuturor formelor de viaţă şi nu o îmbinare mecanică şi arbitrară a componentelor ei. În cazul distrugerii unor elemente/legături ale reţelei, mai devreme sau mai tîrziu aceasta va conduce la pieirea reţelei în întregime. Altfel spus, distrugînd plantele şi animalele, ne distrugem pe noi înşine. Deci e nevoie să învăţăm a le ocroti, să ne orînduim viaţa după legile naturii. Dacă mai zăbovim, va fi prea tîrziu.

PROPUNEŢI ELEVILORLaborator • Aminteşte-ţi care sînt elementele mediului natural de viaţă. • Intuieşte motivele ecologice ale morbidităţii generale a po-

pulaţiei în Republica Moldova.• Formulează concluzii privind cauzele scăderii duratei vieţii în

RM.• Meditează care sînt legăturile tale cu mediul înconjurător. Cu

ce te alimentezi? Unde arunci deşeurile şi gunoiul? Ce plante şi animale trăiesc în preajma ta? Cum interacţionezi cu ele?

• Elaborează împreună cu alţi colegi proiecte concrete de re-dresare a stării ecologice a mediului vostru de viaţă.

• Cunoşti cumva cum se descurcau gospodinele cu spălatul, înălbitul rufelor atunci cînd încă nu existau detergenţi? Cum se tratau bolnavii în lipsa medicamentelor fabricate?

• Numeşte plantele din “Farmacia Domnului” care te-au ajutat cîndva pe tine sau pe cineva din familia ta. În ce cazuri au fost administrate?

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

124

• Întocmeşte lista plantelor medicinale ce cresc în spaţiile verzi din comuna ta (sector, municipiu) şi cazurile în care pot fi utilizate. Intuieşte regulile de colectare a lor.

• Ai avut ocazia să urmăreşti vreodată cum lucrează o familie de albine? Dacă da, n-ai putut să nu observi cît de organizate sînt ele. Fiecare îşi face lucrul său, păstrînd în toate o ordine ideală. Multe animale instinctiv se comportă astfel ca să pă-streze curat mediul lor de viaţă.

Natura nu-şi dăunează singură, dimpotrivă, ea caută să se autopu-rifice. Dar omul? Formulează o judecată de valoare în acest sens.

• Meditează şi propune cîteva exemple cînd natura transformă ceea ce nu pare a fi folositor în ceva necesar şi util.

• La ce ar trebui să se gîndească cel mai mult oamenii în con-strucţia casei lor comune?

• Schiţează o listă de meserii pe care le practică oamenii. Rea-lizează un mini-proiect în care vei include contribuţia lor co-mună în rezolvarea unei probleme concrete a umanităţii din perspectiva bioeticii.

Studiu de cazCererea de apă pentru consumul casnic, industrie, agricultură este

extrem de mare. Oamenii pot supravieţui chiar mai mult de o lună fără hrană, însă doar cîteva zile fără apă. Rezervele de apă potabilă, însă, sînt foarte limitate. La fiecare 100 de litri de apă prezentă pe Terra, 96 de litri sînt apă sărată (apa mărilor şi oceanelor). Din cei 4 litri rămaşi 3,96 litri sînt reţinuţi în gheţari, în zăpezile veşnice, în rîurile subterane, în nori, în vegetaţie…

Apa este insuficientă pe aproximativ o treime din uscatul globului pămîntesc. Totodată, astăzi consumăm de 7 ori mai multă apă decît acum 100 de ani. Ce ştii despre asigurarea cu apă potabilă în Republica Mol-

dova? Cît de actuală este problema? În care regiuni, localităţi situaţia e mai acută?

Cum crezi, de ce la sudul republicii populaţia suferă mai des de afecţiuni ale rinichilor, ficatului?

Formulează cîteva sugestii cu referire la efectele cauzate de poluarea lacului „Valea morilor” din vara anului 2006. Cum ar putea fi excluse pe viitor situaţiile similare?

Expuneţi opinia faţă de spălătoriile improvizate, pierderile


125

de apă din conductele defectate, picurarea robinetelor etc. Cum crezi, în ce măsură aceasta te vizează personal? Dar pe cei care vor veni după noi?

Ştiai că…? Anual în apele oceanelor se varsă circa 3,5 milioane de tone

de petrol? Deşeurile din plastic omoară anual 2 milioane de păsări de

mare, 100 mii de mamifere şi un număr enorm de peşti şi broaşte ţestoase?

Microorganismele ce populează marea muncesc mult pentru a neutraliza daunele aduse de către oameni din simplă ne-glijenţă. Astfel e nevoie de 2-5 luni pentru a descompune un ambalaj din hîrtie; de 6 luni – pentru o coajă de portocală; de 5 ani – pentru ambalajele din carton pentru produsele lactate; 50 – 80 de ani pentru resturile din plută de plastic. Sticlele de plastic nu se descompun niciodată.

Tezaur„Natura aparţine în întregime celui capabil să-i cunoască vasti-

tatea” (Gustave Larroumet).„Cine nu se apropie de natură cu dragoste, n-o va cunoaşte

niciodată” (Friederich Karl von Schegel).„Omul a modificat faţa pămîntului pînă aproape să distrugă ar-

monia cadrului în care a fost chemat să vieţuiască. În locul peisajelor echilibrate am creat uneori nişte medii hidoase, monstruoase, de unde a dispărut orice element al măsurii... E nevoie de a-l împăca pe om cu natura” (Jean Dorst).

„Ce sînt un om şi un pom, cine şi cînd dintre ei merită o securitate prioritară?” (Lucia Purice).

“Niciodată natura nu ne înşeală; totdeauna noi sîntem acei care ne înşelăm” (J. J. Rousseau).

Lectură1. „S-o începem deci cu pămîntul, el fiindu-ne casa şi masa, sfet-

nicul şi apărătorul nostru dintotdeauna. Pămîntul poartă în sine mesajul străbunilor pierduţi în negura vremilor; el este testamentul lor pentru noi şi al nostru pentru cei ce vor veni. Din pămînt răzbat izvoarele să ne potolească setea, din pămînt se ridică spicul să ne

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

126

potolească foamea, din pămînt venim, pămînt ne facem pînă la urmă şi deci pămîntul va rămîne pururea Marele, Sfîntul, Nemuritorul...

A vorbi de pămîntul şi apele Moldovei înseamnă a vorbi în primul rînd de spiritul de gospodar al neamului nostru, de simţul măsurii, de acel misterios echilibru dintre alb şi negru, dintre bine şi rău, dintre lumină şi umbră, dintre frumos şi urît, care, pînă la urmă, le şi hotărăşte pe toate” (Ion Druţă).

• Întitulează fragmentul.• Comentează fraza: „Pămîntul poartă în sine mesajul străbunilor

pierduţi în negura vremilor”.• Identifică cîteva idei din testamentul străbunilor.• Determină care din aceste idei pot alcătui testamentul con-

temporanilor pentru generaţiile ce vin.

2. „... Apă, tu n-ai nici gust, nici culoare, nici aromă şi nu poţi fi definită, noi te bem fără să te cunoaştem. Tu nu eşti necesară vieţii: eşti însăşi viaţa! Ne pătrunzi de o plăcere care nu poate fi explicată prin simţuri. Împreună cu tine intră în noi toate puterile, la care renunţasem. Prin mila ta se deschid în noi toate izvoarele secate ale inimii noastre.

Eşti cea mai mare bogăţie de pe lume şi eşti cea mai delicată, tu, atît de pură în adîncurile pămîntului. Poţi muri lîngă un izvor de apă cu magneziu. Poţi muri la doi paşi de un lac de apă sărată. Poţi muri chiar dacă ai doi litri de rouă, dacă în ea au nimerit niscaiva săruri. Nu accepţi impurităţi, nu suporţi alterări, eşti o divinitate sperioasă… Dar reverşi în noi o fericire infinit de simplă.” Recunoaşte textul. Numeşte autorul. Oferă un titlu fragmentului. Intuieşte ce l-a făcut pe autor să califice apa drept “o divinitate

sperioasă”. Argumentează.

3. Vrabia (I. Simionescu)„Vrabiei îi zice în ştiinţă Passer domesticus, pentru că, deşi e liberă,

nu se îndepărtează de sate şi oraşe. E pe nedrept hulită, socotită ca stricătoare. I se pun în cale sperietori; se leagă cîte o cioară moartă în vîrful unei prăjini ca să se creadă că e vreun uliu; e atrasă spre laţuri din coadă de cal, doar s-ar prinde. Ea nu se sperie. Dar cînd omul nătîng o urmăreşte cu îndărătnicie, este aspru pedepsit. Omizile se înmulţesc, insectele vătămătoare trăiesc nesupărate, depunîndu-şi ouăle în tihnă:


127

pomii roditori din grădină sufăr, tînjind după prietenul lor cel mai credin-cios, alungat de stăpînul neştiutor. Vrăbiile, e drept, dau şi prin lanurile de grîu, le place sămînţa de mălai. Doar vorba: “Vrabia mălai visează” nu e luată din vînt. Dar paguba adusă agricultorului este răsplătită prin vînătoarea ce-o fac zilnic după toate soiurile de stricătoare.

Se ţin legate de casa omului; rar cînd fac excursiuni prea depăr-tate. Dar oricît de obişnuite sînt cu omul, nu au încredere în el; sînt cele mai prevăzătoare păsări”.

• Identifică mesajul descrierii de mai sus. • Descoperă semnificaţiile mesajului.• Justifică comportamentul acestei vieţuitoare.• Informează-te asupra consecinţelor distrugerii în masă a vră-

biilor în China.

4. Viul din noi (Lucia Purice)„...Ce ne împiedică în a ne armoniza cu natura, cînd ea însă-

şi ispăşeşte, împreună cu noi, toate căderile în patimi şi în starea de păcat, cînd frunza verde care ne-a încălzit veacuri la rînd, acel dor intraductibil, ea însăşi se roagă Cerului s-o revigoreze printr-un strop de apă?... Şi totuşi această frunză îngălbenită de ariditatea căderii şi-n strădania de a ne opune şi noi căderii, îmi doresc, in-explicabil, să mă aflu într-un lan întins, pînă-n zare, cît cuprinde vederea de jur-împrejur, de floarea-soarelui. Această plantă mito-logică, a cărei emblemă magică reprezintă „alegoria Soarelui sau a Ilenei Consînzene, alteori simbolul Soarelui însuşi, a frumuseţii lui...” (Romulus Vulcănescu), să-mi atingă, palpitant, întreaga fiinţă şi să mă fac una cu ea, ca să exist de-acum înainte într-o lume în care toate lucrurile, orice s-ar întîmpla, au o menire şi un rost pe care nu şi-l inversează niciodată...”

• Justifică titlul lucrării.• Cum înţelegi sintagma „a ne armoniza cu natura”?• Justifică admiraţia autoarei faţă de floarea-soarelui.• Comentează ultima frază a textului.

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

128

IV. Calitatea mediului şi viaţa “Dacă dorim să ajungem la o înţelegere cu Natura,

în majoritatea cazurilor, va trebui să acceptăm condiţiile pe care ni le impune”.

(R. Riklefs)

Majoritatea peisajelor terestre, deci, poartă urmele acţiunii omu-lui care, din cele mai vechi timpuri, în lupta sa pentru existenţă a provocat mari prejudicii naturii.

Astfel, în jurul micilor aşezări, a satelor şi oraşelor au fost de-frişate suprafeţe impunătoare pentru a le transforma în terenuri arabile şi păşuni. În regiunile cu o dezvoltare multiseculară şi in-tensivă a civilizaţiei, urmările atitudinii iresponsabile a omului faţă de păduri sînt ireparabile. Centrele de civilizaţie antică din China, India, Mesopotamia, de pe cursul inferior al rîului Nil şi din bazinul mediteranean au ajuns la decădere şi din cauza nimicirii unor mari suprafeţe de pădure în scopul extinderii suprafeţelor arabile şi a păşunilor. Aceasta a condus la dereglarea regimului hidrologic al unor întregi zone geografice, la dezertificarea acestora, la secătuirea şi pierderea solurilor fertile şi, în consecinţă, la degradarea generală a mediului de viaţă a omului.

Pînă odinioară deplasarea limitelor între sectoarele împădurite şi cele despădurite se producea încet, întrucît pădurii îi ajungeau puteri să se opună intervenţiilor civilizatoare. În prezent, însă, din cauza procesului tehnic, într-un timp record, tractoarele cu şenile, buldozerele, excavatoarele, ferestraiele automate etc. transformă pădurile în aşchii, grinzi şi scrum. În a doua jumătate a secolu-lui al XX-lea avîntul dezvoltării industriale, exploatarea intensă a bogăţiilor subsolului necesită, deseori, defrişarea pădurilor şi înlăturarea stratului de sol fertil. Suplimentate de incendiile de-vastatoare, de ploile acide toate acestea accelerează transforma-rea regimului hidrologic şi a microclimei cu urmări imprevizibile pentru echilibrul ecologic.

Pînă nu demult se credea că resursele naturale sînt inepuizabile. Astăzi se ştie cu certitudine că nu e aşa. Mai mult decît atît. Natura se răzbună pentru toate acţiunile nechibzuite ale omului. Chiar şi un singur pas greşit, de exemplu, tăierea unei păduri, conduce la înrăutăţirea calităţii aerului, accelerarea procesului de eroziune a solurilor, reducînd astfel posibilităţile de producţie ale agriculturii,


129

afectînd calitatea produselor agricole şi în consecinţă, starea sănă-tăţii oamenilor.

Totuşi, zilnic din buletinele de ştiri de la radio şi televiziune, din presa scrisă ne parvin informaţii despre diverse catastrofe ecologice ce se produc în diferite colţuri ale lumii, substanţele nocive poluează în continuare apa, aerul, solul, punînd în pericol tot ce e viu, chiar şi însăşi viaţa omului. Tulburătoare cadre din filmele fantastice ne prezintă Terra ca o planetă devastată, unde împăratul de odinioară – omul, încearcă zadarnic să-şi afle pentru viaţă o oază salvatoare, un colţişor mai puţin otrăvit.

Începutul mileniului trei este marcat printr-o explozie demografică fără precedent. Aproximativ 90 de milioane de persoane se adaugă anual populaţiei globului care depăşeşte deja cifra de 5 miliarde. Concomitent, datorită schimbărilor ce s-au produs în agricultură, medicină, industrie a sporit nivelul de trai al populaţiei. S-a con-statat că proporţia în care oamenii consumă resursele naturale ale planetei este direct proporţională cu standardul lor de viaţă: cu cît e mai ridicată calitatea vieţii, cu atît se utilizează mai multe materii. Toate acestea îmbinate cu lipsa de responsabilitate a omului faţă de problemele naturii conduc spre epuizarea rapidă a resurselor naturale limitate ale pămîntului, precum şi la degradarea catastrofal de rapidă a mediului ambiant.

Unul din factorii cei mai importanţi ce provoacă degradarea me-diului este cantitatea imensă de reziduuri menajere şi industriale care poluează aerul, solul, apa.

Gazele deja existente în atmosferă reţin căldura produsă de razele solare, acţiune, fără de care pămîntul ar fi atît de rece, încît n-ar putea exista nici un fel de viaţă. Echilibrul natural al gazelor atmo-sferice care s-a menţinut timp de milioane de ani astăzi este pus în pericol de activitatea omului. În rezultatul proceselor industriale şi agricole creşte constant concentraţia în atmosferă a gazelor de seră care permit trecerea spre interior a căldurii solare, dar o împiedică să iasă. Aceasta conduce pe de o parte, la topirea gheţarilor, creşterea nivelului mărilor, pe de altă parte, la avansarea deşerturilor, urmată de foamete etc.

Un alt pericol global îl constituie subţierea şi chiar perforarea stratului de ozon care protejează pămîntul de razele ultraviolete ale soarelui. Aceasta se produce în urma acumulării în atmosferă a unei concentraţii mari de freoni – gaze utilizate în frigidere, congelatoa-

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

130

re, doze de şpray şi solvenţi chimici de curăţire. Acest fenomen va contribui nu doar la încălzirea globală, ci şi la sporirea nivelului de radiaţie ultravioletă în atmosferă.

În rezultatul poluării industriale oxizii de sulf şi azot se amestecă în atmosferă cu vaporii de apă, formînd ploaia acidă. Masive enorme de păduri au dispărut în urma ploilor acide. Ajungînd în lacuri şi rîuri, acestea transportă mai departe substanţele nocive, omorînd şi cele mai mici organisme. În lume există deja fenomenul lacurilor moarte biologic.

Începînd cu a doua jumătate a sec. al XX-lea omenirea şi-a pus mari speranţe în utilizarea energiei nucleare care este curată în timpul producerii şi nu poluează atmosfera. Centralele nucleare care acoperă doar 1% din necesitatea mondială de energie, produc deşeuri radio-active care trebuie depozitate pentru sute de ani pînă vor deveni inofensive. Un accident nuclear poate polua zone întinse, producînd înbolnăvirea şi chiar moartea a mii de persoane.

Dereglarea echilibrului natural al atmosferei nu poate să nu dău-neze pămîntului, apei, întregului ecosistem. Consecinţele, care se fac tot mai resimţite în ultimii ani, ar putea fi devastatoare pentru toate fiinţele vii.

Republica Moldova fiind o ţară agrară, economia ei este bazată, în primul rînd, pe prelucrarea produselor agricole. În scopul majorării recoltei, în ultimele decenii au fost aplicate metode agrotehnice in-tensive care au condus la degradarea solului. Fertilizatorii chimici, erbicidele, pesticidele utilizate, fiind spălate de ploi în sol, distrug nu doar vătămătorii, ci şi ecosistemul natural. E demonstrat că atunci cînd intervenţiile omului sînt prea brutale sau sînt repetate frecvent (fără respectarea regulilor de ameliorare a solului), acesta poate să se epuizeze definitiv. (Exemplu: irigarea nechibzuită – degradarea solului în stepa Bugeacului, defrişarea ilicită a pădurilor - alunecări de teren – secarea rîurilor mici – pericolul dezertificării etc.).

Una din cele mai stringente probleme ecologice în Republica Moldova este problema apelor potabile, deoarece atît cele de supra-faţă, cît şi cele subterane şi freatice sînt poluate cu diferiţi compuşi chimici (azot, flor, seleniu, stronţiu), precum şi organici. Acest fenomen se manifestă mai ales în zonele rurale, unde peste 50% din numărul total de fîntini şi izvoare au un conţinut înalt de nitraţi.

Dezechilibrele ecologice în Republica Moldova ţin, pe de o parte, de exploatarea excesivă a resurselor naturale regenerabile (apa,


131

solul), pe de altă parte, de degradarea globală a calităţii mediului. Reducerea capacităţilor de regenerare a resurselor şi poluarea me-diului afectează grav starea fiinţelor vii şi a sănătăţii oamenilor.

Figura 1.

957

753

733

520

141

96

74

mili

oane

hec

tare

22%

17% 16%

12%

3%

2% 2%

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

132

PROPUNEŢI ELEVILORLaborator • Examinează figurile 1 (suprafaţa pădurilor pe diferite continente:

suprafaţa totală în milioane hectare şi exprimată procentual faţă de suprafaţa totală a continentelor) şi 2 (suprafaţa uscatu-lui care e necesar a fi ocupată de păduri pentru prosperarea omenirii: 1. Pădurile – 38%; 2. Pustiurile şi gheţarii – 28%; 3. Savanele – 10%; 4. Cîmpiile – 10%; 5. Stepa – 7%; 6. Tundra – 5%; 7. Mlaştinile – 2 %).

• Formulează o concluzie argumentată privind responsabilitatea ce îi revine omului pentru ziua de mîine a planetei.

În Republica Moldova este preconizată extinderea fondului fo-restier de la 9,6 pînă la 15,0% către anul 2010. Impactul pozitiv al acestei acţiuni este incontestabil, însă succesul acesteia depinde de aportul fiecăruia.

• Iniţiază plantarea unui zone verzi în localitatea ta pe unul din cele mai adecvate locuri.

• Analizează datele din tabelul de mai jos şi selectează soiurile de arbori mai potriviţi, ţinînd cont de înălţimea şi durata vieţii lor:

Figura 2.

38%

28%

10% 10%

7%5% 2%

10

20

30

40

50

Proc

ente

Pădu

rile

Pust

iuri

le, g

heţa

rii

Sava

nele

Cîm

piile

Step

a

Tund

ra

Mla

ştin

ile


133

Denumirea Înălţimea (m) Durata vieţii (ani)Prun de casă 6 – 12 15 – 60Plop tremurător 15 – 20 (25) 50 – 70 (150)Arin pînă la 35 80 – 100 (150)Scoruş 4 – 10 (20) 80 – 100 (300)Mesteacăn 20 – 30 (35) 150 (300)Brad alb 15 – 25 150 – 200Frasin 25 – 35 (40) 150 – 200 (350)Prăsad pînă la 20 (30) 200 (300)Tei pînă la 30 – 40 300 – 400 (600)Fag 25 – 30 (50) 400 – 500Stejar 30 – 40 (50) pînă la 1500

• Expuneţi intenţia într-un demers adresat primăriei pentru a fi luat în considerare în cadrul acţiunilor anuale de creare a spaţiilor verzi „Un arbore pentru dăinuirea noastră”.

• Identifică cele mai grave probleme ale comunităţii tale. În-cearcă să proiectezi pe locul acesteia un oraş al viitorului: elaborează schema localităţii cu resursele ei acvatice, silvice etc. şi cu indicarea direcţiei vîntului, cursului apei etc.; întoc-meşte lista întreprinderilor industriale, staţiilor de alimentare cu petrol, serviciilor comunale (aprovizionarea cu apă, gaz, energie etc.), serviciilor sociale (şcoală, spital, grădiniţă, cen-tru cultural etc.), cartierelor locative, plantaţiilor de legume, cereale, spaţiilor verzi, zonelor de agrement etc.; distribuie-le pe schemă şi utilizează-le astfel ca locuitorii oraşului să nu sufere de efectele poluării.

• În ce constă, după părerea ta, esenţa problemei ecologice? Argumentează-ţi opinia.

Studiu de caz1. Actualmente pădurile acoperă aproximativ 30 la sută din supra-

faţa totală a uscatului planetei. În ultimii 50 ani au fost aduse prejudicii enorme fondului silvic. Au fost distruse multe păduri doar pentru a se obţine profituri imediate, fără a se ţine cont de consecinţe. Suprafeţe imense de păduri sînt mistuite anual de flăcările incendiilor.

Pădurile naturale sau create de om pot fi menţinute printr-o politică pozitivă de protejare. Poate fi tăiată în fiecare an doar acea cantitate de arbori care poate fi înlocuită prin creşterea naturală.

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

134

Informează-te în instanţele competente care este raportul suprafeţei împădurite vizavi de suprafaţa totală a comunită-ţii.

Informează-te de la oamenii în etate sau din documentele disponibile care era situaţia cu 50 – 60 ani în urmă. Ce specii de floră şi faună erau prezente în pădurile respective?

Cînd şi din ce motive s-a produs schimbarea? Care sînt urmările vizibile?

Care este aportul tău personal, al colegilor tăi de clasă în realizarea acţiunii ecologice republicane “Un arbore pentru dăinuirea noastră”? Comentează genericul acţiunii.

Cum crezi că ai putea acţiona pentru ca copiii tăi să moşte-nească un mediu sănătos pentru viaţă?

2. Fîşiile de arbori şi arbuşti constituiau odinioară limitele (hatu-ri) verzi ale parcelelor individuale de pămînt. Ele mai serveau şi în calitate de îngrădire a pagiştilor. Din punct de vedere a peisajului gardurile vii au o importanţă inestimabilă, căci fiind constituite din arbori şi arbuşti diferiţi din punct de vedere al perioadei de înflorire, al formei, culorii frunzelor şi florilor, duratei perioadei de vegetaţie, acestea oferă un tablou original. Formulează avantajele/dezavantajele fîşiilor forestiere, ale

“gardurilor verzi” din punct de vedere estetic, economic, eco-logic şi bioetic.

Proiectează designul terenului de pe lîngă casa proprie, şcoală etc., ţinînd cont de avantajele “gardului verde” şi propune-l în mod convingător pentru realizare părinţilor, administraţiei şcolii etc.

3. “Există un fapt deosebit de important cu privire la această navă spaţială care este Pămîntul şi anume că Dumnezeu ne-a dat-o şi noi am primit-o fără un manual cu instrucţiuni de folosire” (prof. Fuller, SUA) .

– Comentează citatul. Motivează comparaţia. – Cum crezi, dacă omenirea ar fi avut acest “manual”, starea

mediului ar fi fost cea actuală? Argumentează-ţi părerea.4. „Cercetătorii au descoperit Legea de stat cu privire la ocrotirea

pădurilor regelui Hammurabi din Babilonul Antic. Cu două mii de ani î.e.n. pădurile erau divizate în sectoare, păzite de pădurari.

Cu 250 de ani î.e.n. Legea regelui indian Ashoky interzicea vînarea puilor de animale pînă la vîrsta de 6 luni, a femelelor în stare de


135

gestaţie, precum şi a unui şir de animale şi păsări. Cîteva secole în urmă Legea lui Hubilay (Mongolia) interzicea

vînatul animalelor şi păsărilor în perioada nupţială.În Zimbabwe braconierii de rinoceri sînt executaţi pe loc de către

inspectorii de mediu. Actualmente în Africa au mai rămas circa 5000 de rinoceri, deoarece preţul unui funt de corn este de 13 mii $.” Inspirîndu-te din informaţia de mai sus, elaborează o Decla-

raţie de responsabilitate faţă de natură. Transform-o în stil de viaţă. Natura nu va întîrzia să te răsplătească prin farmecul şi darurile ei.

• Comentează maxima: “Nu face să aştepţi îndurare de la natură, cînd aceasta s-a transformat în mediu ambiant” (Autor necu-noscut).

• Dezbate cu colegii moţiunile:“Problema mediului e mai importantă decît dezvoltarea eco-

nomică”.“Poluarea cauzată de arderea unor combustibili în scopul în-

călzirii este mai puţin importantă decît economia de bani pe care o putem face”.

Ştiai că?... Prima bombă atomică folosită într-un război a căzut la Hiro-

sima la 6 august 1945? Domul Atomic, în trecut Sala Comerţului, una din puţinele

clădiri aflate în apropierea epicentrului exploziei de la Hiro-sima, a ars de la tavan pînă la duşumea, iar cei aflaţi înăuntru au fost pulverizaţi?

În 1945 Hirosima era o bază militară japoneză şi important port, cu o populaţie de aproximativ 350000 de locuitori?

Bomba atomică de la Hirosima a distrus clădiri pe o rază de 2,5 km?

Explozia de la Hirosima a făcut 200000 de morţi şi 80000 de răniţi în doar 9 secunde?

Agenţia guvernamentală „Cernobîl Interforum” din Kiev a raportat în martie 2002 că, din cei 3 milioane de locuitori ai Ucrainei care au fost expuşi radiaţiilor, 84%, inclusiv 1 milion de copii, au fost înregistraţi deja ca suferind de diverse boli, generate de radiaţie.

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

136

Tezaur„Pericolul vine mai repede atunci, cînd este dispreţuit” (Publilius

Syrus).„Nu-i de ajuns să-ţi repari greşelile; mai întîi nu trebuie să le

săvîrşeşti” (Lucio de Ambra).„Nu stăpînim natura decît supunîndu-ne ei” (Francis Bacon).

Lectură1. „Moare solul, se usucă pădurile, aerul este viciat, sufletul mîncat

de molii. La aceste condiţii ce faci tu, omule drag, te întorci la preot şi la biserică, te întorci la uneltele tale arhaice, îţi croieşti drum în crematistică sau deschizi ochii la istoria culturii şi filozofiei, te înfrăţeşti cu ştiinţa – fizica, chimia, matematica vieţii sociale şi economice? Aşa cum eşti azi, în ipostaza ta, oare poţi îndeplini funcţia de plugar sau ministru? Vei zice da! Sau din modestie vei zice nu! Iar eu am convingerea că ai greşit în ambele cazuri” (Mihail Garaz) . Comentează mesajul de mai sus, racordîndu-l la problemele

actuale din domeniul bioeticii. Exprimă-ţi opinia într-un eseu pe tema “Distrugînd, te distrugi

pe tine însuţi”.

2. Hirosima (Jean Rostand)„Hirosima: nume sinistru, înscris pentru vecie în analele crimei

omului împotriva omului... Prin această dezastruoasă aventură ştiinţa s-a aflat mai mult ca oricînd direct implicată şi profund angajată în facerea de rău. De astă dată nu mai era vorba de o simplă aplicare tehnică pe care savanţii ar fi putut să se facă a o ignora: ştiinţa de cel mai înalt nivel era pusă în joc, cele mai luminate minţi ştiinţifice au participat activ, devenind părtaşi ai crimei.

Ştiinţei îi va fi greu să se reabiliteze după acest complot regre-tabil. De cîtă binefacere va fi nevoie pentru a atenua cît de puţin monstruoasa crimă, amintirea căreia îl dezonorează pe om, umple de oroare viitorul lui.

Pericolul unei repetări – şi poate de sute, de mii de ori mai apo-caliptice – atîrnă deja deasupra capetelor noastre... ”

• Apelînd la exemple din mass-media, comentează ultima frază din fragmentul de mai sus.

• Dezbate în grup moţiunea “Soarta umanităţii depinde de înţelepciunea guvernanţilor”.


137

3. Dragostea mea Hirosima (Tudor Ajder)Am văzut metalul răsucit şi deformat, la fel de vulnerabil ca şi

trupurile oamenilor, am văzut buchetul de ceşti, lipite între ele, de parc-ar fi fost de hîrtie, am văzut sticlele topite şi răsucite, de parcă ar fi fost de plastic, carnea umană suspendată în vitrine, parcă vie, agonia ei încă proaspătă, buclele de păr anonim, pe care femeile Hirosimei îl descopereau căzut, cînd se trezeau dimineţile, uniformele şcolare scăpate ca prin minune din pîrjol, pe undeva au rămas întregi o parte din pantalon, pe undeva o parte din cămaşă, pe undeva chipiul, pe undeva o rochiţă, îmbrăcate pe manechine din nuiele de bambus, ... statuete lui Budha, topite pe jumătate, partea care era spre epicentru, desene ale copiilor Hirosimei – femeie carboni-zată cu un prunc în braţe, căruţe cu corpuri, un băieţel încremenit pe tricicleta lui, oameni care străbat în mers ruinele, de pe ei se prelinge pielea topită...

Ochii nu voiau să vază şi nici obiectivul aparatului de fotogra-fiat.

Dacă o bombă atomică aruncată peste Hirosima în termeni de distrugeri = 20000 de bombe simple, iar o bombă hidrogenică = 15000 bombe atomice, cît fac 40000 de bombe existente în lume?

Acestea sînt un tribut al geniului ştiinţific uman, din nefericire, însă, inteligenţa politică a omului este handicapată.

• Numeşte cîteva consecinţe ale exploziei de la Hirosima.• Expuneţi opinia cu referire la afirmaţia din ultima frază a

textului.• Comentează expresia „Hirosima este ca şi dragostea, este

ceva ce nu poate fi uitat niciodată”.

V. Bioetica şi problema supravieţuirii„Învăţaţi să cunoaşteţi secretul naturii şi veţi

deveni stăpînii şi posesorii ei, veţi ajunge la pros-peritatea şi fericirea secolului de aur cîntat de poeţii antichităţii”.

(Rene Descartes)

La momentul actual natura nu mai poate fi salvată şi protejată doar prin acţiuni răzleţe. Protecţia mediului presupune totalitatea acţiunilor internaţionale, regionale, naţionale şi locale, orientate spre păstrarea, folosirea raţională şi reproducerea naturii Planetei şi a

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

138

spaţiului cosmic apropiat în interesul generaţiilor actuale şi viitoare. Cooperînd, oamenii adoptă deciziil politice, acte juridice, elaborea-ză noi tehnologii, realizează acţiuni sociale concrete, atît colective, cît şi individuale. Acţiunile nominalizate sînt bazate pe interacţiu-nea echilibrată om - mediu care ar asigura păstrarea şi restabilirea resurselor naturale, precum şi prevenirea influenţelor dăunătoare (directe şi indirecte) ale rezultatelor activităţii sociale asupra naturii şi sănătăţii omului.

Toate aceste acţiuni s-au concretizat într-un concept de dezvoltare durabilă care este de natură ecologică şi va avea consecinţe benefice asupra evoluţiei economiei mondiale. Conceptul se bazează pe o concluzie unanim acceptată în lume: bunăstarea populaţiei depinde de starea resurselor naturale pe care se sprijină toate sistemele vii, pe interacţiunea echilibrată om-mediu. Or, aerul, apa şi solul con-stituie factorii vitali ai patrimoniului natural, calitatea cărora are un impact direct asupra stării sănătăţii populaţiei, dar şi a tot ce este viu. Poluarea unuia dintre factori conduce inevitabil la poluarea celorlalţi, provocînd degradarea naturii, diverse riscuri pentru flora, fauna, dar şi pentru sănătatea omului. Gospodărind cu înţelepciune, oamenii pot preveni poluările şi contribui la regenerarea mediului. Astfel, ţările lumii se angajează să aplice în comun măsuri adecvate de nepoluare a aerului, de punere în valoare, gestiune şi utilizare a resurselor de apă, de protejare a solului, precum: evidenţa şi controlul de către organismele internaţionale a

tuturor emisiilor nocive în atmosferă; elaborarea şi realizarea unor programe internaţionale de pro-

tecţie şi ameliorare a calităţii aerului; susţinerea şi orientarea unor cercetări ştiinţifice globale de

perspectivă a stării bazinelor rîurilor, calităţii apelor de supra-faţă, apelor subterane;

valorificarea resurselor de apă în scopul satisfacerii cerinţelor de apă, păstrării echilibrului ecologic etc.

monitorizarea calităţii solurilor pentru identificarea proble-melor, cauzelor acestora, elaborarea soluţiilor, programarea acţiunilor etc.

înlocuirea fertilizatorilor chimici cu cei organici;Cooperarea internaţională permite accesul la informaţia pri-

vind tehnologiile de producţie avansate cu efect redus asupra mediului, facilitează schimbul de experienţă între state în dome-


139

niul combaterii poluării, reducerii efectelor acesteia, conservării biodiversităţii etc.

Observînd efectele intervenţiilor omului în natură, savantul rus V. Vernadskii a prezis că va veni timpul cînd evoluţia Planetei, inclusiv a societăţii, va fi dirijată de raţiune. Biosfera se va transforma treptat în noosferă, domeniu care presupune, în primul rînd, schimbarea atitudinii omului faţă de tot ce este viu, o astfel de organizare a vieţii sociale şi de producţie, prin care se poate asigura armonia în dezvoltarea naturii şi societăţii. Cu cît mai curînd se va produce această schimbare, cu atît mai multe şanse de supravieţuire va avea civilizaţia umană.

În Republica Moldova situaţia în domeniul mediului este evaluată şi gestionată la nivel de stat de către Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale cu structuri subordonate în unităţile administrative. Peste 100 de organizaţii non guvernamentale (ONG) realizează proiecte ecologice, orientate spre protecţia mediului.

Republica Moldova a aderat la majoritatea convenţiilor ce ţin de protecţia mediului (au fost ratificate 16 din 18 existente). În republică a fost creat un cadru legislativ performant în domeniul mediului. Acesta include un set de acte legislative şi normative, realizarea căruia depinde, însă, de atitudinea şi responsabilitatea civică a fiecăruia.

Astfel, Planul naţional de acţiuni privind protecţia mediului (1995), Strategia Naţională şi Planul de acţiuni în domeniul conservării biodiver-sităţii (2001) stabilesc priorităţile naţionale în problemele de mediu. În concordanţă cu acesta în teritorii au fost determinate priorităţile locale. Lista priorităţilor naţionale include acţiuni precum:

• Interzicerea practicilor agricole dăunătoare (cultivarea şi pă-şunarea intensivă, îndepărtarea stratului superficial, aratul în pantă etc.);

• Ameliorarea administrării pădurilor printr-o intervenţie umană echilibrată (tăierea anuală doar a numărului de arbori, care poate fi înlocuit prin creştere naturală);

• Valorificarea unor surse alternative de energie (eoliană, solară etc.);

• Utilizarea raţională a resurselor naturale şi reciclarea deşeu-rilor;

• Gospodărirea eficientă a resurselor de apă şi asigurarea ac-cesului populaţiei la apa potabilă;

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

140

• Diminuarea riscurilor naturale şi tehnogene; Stimularea activităţilor economice (industriale, agricole, de

transport etc.) cu efect minim asupra mediului;• Conturarea zonelor de agrement îmbinată cu păstrarea bio-

diversităţii etc.

PROPUNEŢI ELEVILORLaborator Indicatorii poluării şi protejării mediului în Republica Moldova

Indicatorul 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Emisiile în atmosferă de la sursele sta-ţionare, mii tone

20,4 15,2 14,5 17,0 16,0 17,5

Emisiile în atmosferă de la sursele mo-bile, mii tone

110,0 118,8 122,9 130,9 139,3 -

Ape normativ epurate, % din volumul to-tal al scurgerilor care necesită epurare

95 95 91 86 62 67

Ponderea terenurilor acoperite cu pă-dure, %

10,5 10,5 11,4 12,4 12,6 -

Ponderea ariilor naturale protejate pentru conservarea diversităţii bio-logice,%

1,96 1,96 1,96 1,96 1,96 1,96

Examinănd datele din tabela de mai sus, formulează cîteva situaţii care au provocat starea de lucruri ilustrată (la toţi indicatori).

• Elaborează strategii de ameliorare a stării lucrurilor.Distrugerea biodiversităţii, foametea, epuizarea resurselor mine-

rale, schimbarea climei, deteriorarea stratului de ozon sînt semne ale unei pronunţate crize ecologice. Cum crezi că ar putea fi oprit acest proces ameninţător pentru tot ce este viaţă şi pentru Terra în general?

• Alcătuieşte o listă cu cele mai grave probleme ecologice din comunitatea ta.

• Selectează din această listă problema cea mai acută şi ela-borează un miniproiect al soluţionării ei.

• Comentează fraza ce urmează din perspectiva bioeticii: “În renunţări sînt deseori eroisme mai mari decît în cuceririle violente” (V.Eftimiu).

• Dezbate cu colegii moţiunea “Progresul tehnologic duce lumea spre rău”.

• Scrie un mini-eseu pe tema “Noosfera face parte din realitate şi nu din literatura fantastică”


141

• Realizează un desen, avînd ca subiect titlul de mai sus. Pro-pune un generic pentru acest desen.

Studiu de caz1. “Noi, reprezentanţii popoarelor lumii, adunaţi la Reuniunea

Mondială privind Dezvoltarea Durabilă, … reafirmăm voinţa noastră de a construi o societate globală umană, echitabilă şi grijulie faţă de necesităţile vitale ale tuturor.

Salutăm faptul că Reuniunea de la Johannesburg s-a axat pe aşa domenii prioritare cum sînt: accesul la apa potabilă calitativă, condiţii igienice, energie, ocrotirea sănătăţii, securitatea alimentară şi protecţia diversităţii biologice.

…Ne asumăm să lucrăm împreună, uniţi pentru un scop comun de a salva Planeta, de a promova dezvoltarea umană şi pacea.”

(Extras din Declaraţia de la Johannesburg privind Dezvoltarea Durabilă, septembrie, 2002)

• De ce, crezi, este nevoie de convenţii internaţionale cu pri-vire la protecţia mediului ambiant şi nu doar de o hotărîre de guvern sau lege în limita unei ţări sau a alteia, care are diverse probleme ecologice.

• Justirfică necesitatea Declaraţiei de mai sus.• Selectează din lista problemelor abordate doar pe cele care

ţin de ecologie.• Anticipează consecinţele nerespectării la nivel global a cerin-

ţelor Declaraţiei.

2. “Pericolul de a transforma Republica Moldova într-un depozit de deşeuri este tot mai real. Ca urmare a procesului globalizării atît poligoanele de depozitare a deşeurilor, cît şi gunoiştile neautorizate sînt ticsite cu ambalaje de unică folosinţă care nu pot fi supuse procesului biodegradării şi nu pot fi reutilizate. “Binefăcătorii” de peste hotare ne propun să construiască pe teritoriul nostru uzine de incinerare a deşeurilor sau staţii termoelectrice cu utilizarea de-şeurilor în calitate de carburanţi. Cu condiţia ca aceste deşeuri să fie aduse din ţările lor.”

(M. Coca, revista “Mediul ambiant”, 4/2002)

Identifică problemele expuse în mesajul de mai sus.

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

142

Care ar fi eventuala cale de soluţionare? Propune soluţii, ţinînd cont de specificul zonelor urbane şi al celor rurale.

Orăşenii au uneori doar o viziune de vacanţă asupra vieţii rustice; pentru locuitorii de la sat, oraşul pare deseori un loc minunat, unde nu există plictiseală. Încercaţi să mergeţi mai departe în descoperirea satului şi a oraşului.

3. „Începînd cu a doua jumătate a sec. al XX-lea, “omenirea se confruntă cu două mari probleme: mediul, a cărui protecţie trebuie asigurată împotriva distrugerii sistematice din cauza erupţiei demo-grafice, şi energia, pentru a asigura oamenilor condiţiile unui trai decent şi o dezvoltare durabilă. Ambele probleme nu se pot rezolva decît cu participarea fiecărui locuitor al Terrei şi prin voinţa politică a tuturor guvernelor care îşi împart planeta.”

(M. Olteanu, “Univers ingineresc”,3/1976.)

Comentează ultima frază a mesajului de mai sus. Elaborează o listă de priorităţi ale guvernului (organelor com-

petente locale) în domeniul protecţiei mediului. Elaborează propria listă de priorităţi în domeniu. Urmeaz-o.

Îndeamnă-i şi pe alţii să facă acelaşi lucru.

4. “…În cazul unui accident, deşeurile de la Kozlodui (Bulgaria) pot deveni o sursă de poluare pentru, cel puţin, 200 ani. Potrivit acordului cvadripartid ce permite tranzitarea materialelor nucleare prin Republica Moldova, în cazul unei eventuale avarii în timpul tranzitării, consecinţele sînt suportate de ţara în care s-a produs accedentul. În schimbul acceptului tranzitului de substanţe nuclea-re, Bulgaria oferă Republicii Moldova 50 mii de dolari SUA. Pentru tranzitarea aceluiaşi material nuclear prin Ungaria, ţară cu o supra-faţă aproape ca a Republicii Moldova, bulgarii plătesc 1 mln. 500 mii dolari SUA (ziarul “Timpul”, 18 iulie 2003) Evaluează profitul şi riscul acestei tranzitări din perspectiva

bioeticii. Dacă s-ar organiza un referendum în problema respectivă,

votul tău ar fi PRO sau CONTRA? Argumentează.

5. Depozitarea deşeurilor radioactive este o problemă mondială şi de actualitate. Deşeurile radioactive obţinute în reactoarele nucleare


143

sînt închise in recipiente din materiale foarte rezistente la condiţiile de impact termic si radiant.

Specialiştii sînt de părere că cea mai sigură soluţie este stocarea recipientelor in depozite geologice săpate in straturi de roca compactă la adîncimi foarte mari sau stocarea lor la suprafaţă, în instalaţii special construite şi ţinute sub observaţie. O altă soluţie este depozitarea deşeurilor radioactive in adîncul mărilor şi oceanelor.

Toate acestea, însă, constituie soluţii de moment, deoarece în urma încălzirii puternice provocate de dezintegrarea nucleară radio-activă materialul recipienţilor se deteriorează în timp şi conţinutul lor ar afecta mediul înconjurător. Contaminarea poate fi extrem de periculoasă pentru sănătatea omului prin acumularea elementelor radioactive in flora si fauna terestră si marină, ce constituie resursele de hrană ale omenirii.

Energia nucleară emisă de deşeurile radioactive în procesul dez-integrării nucleare radioactive sub formă de radiaţii radioactive ar putea fi absorbită de un ansamblu de bacterii fototermoelectrice Bf şi transformată direct in curent electric continuu.

Dacă ţinem cont de timpul de înjumătăţire în care se dezintegrează jumătate din numărul nucleelor atomice ale unei substanţe radioactive, ar rezulta că, utilizînd o asemenea sursă de energie, am avea energie electrică o vreme îndelungată si fără investiţii uriaşe. Astfel, pînă cînd jumătate din nucleele existente într-un gram de radiu vor fi dezintegrate, vor trece 1590 ani, iar pînă cînd jumătatea de gram rămasă se va dez-integra iarăşi, vor mai trece alţi 1590 ani şi aşa mai departe.

• Exprimă-ţi punctul de vedere asupra problemei abordate. • Care dintre soluţiile propuse ţi se pare mai oportună? Argu-

mentează-ţi opinia.6. Accidentul de la Cernobîl a avut un impact major şi asupra

întinselor terenuri agricole din regiunile învecinate. Depunerile de particule radioactive au afectat circa 2,2 milioane hectare de teren agricol din Ucraina, Belarusi şi Federaţia Rusă.

Specialiştii consideră accidentul de la Cernobîl drept cel mai grav accident nuclear din istoria omenirii, avînd efecte de durată asupra mediului ambiant şi a sănătăţii oamenilor.

Din aprilie 1996, de la evacuarea în grabă, în oraşul Cernobîl şi suburbia sa Pripiat, aflate în vecinătatea complexului energo-nuclear, timpul s-a oprit în loc. Poate arheologii viitorului vor compara acest oraş cu un Pompei modern: epoca sovietică este perfect conservată

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

144

în radiaţia care va dura multe secole de acum înainte. Oraşul nu va mai fi, probabil, locuit niciodată – radioactivitatea va scădea la un nivel acceptabil abia în jurul anului 2525. Statuia lui Prometeu care se înălţa în centrul oraşului pare a fi unul din cele mai tragice simboluri-avertisment asupra încercărilor omului de a silui natura dincolo de limitele acesteia.

• Justifică comparaţia oraşului Cernobîl cu Pompeia.• Comentează din perspectiva bioeticii ultima frază a textu-

lui.• Oferă cîteva exemple de colaborare internaţională orientate

spre asigurarea supravieţuirii.

Ştiai că...?• Pentru un zbor Paris-New York se consumă 15 000 tone de

oxigen – cantitate care poate fi restabilită timp de un an de un hectar de pădure?

• Pe an se distrug pe suprafaţa globului aproximativ 20 milioane hectare de păduri (aproape de 3 ori cît suprafaţa pădurilor României), pe zi se distrug 56 mii ha, pe oră – 2300 ha şi pe minut 40 ha?

• O pădure cu suprafaţa de 1 km2 poate produce zilnic 9 tone de oxigen, aproape de 10 ori mai mult decît aceeaşi suprafaţă de teren agricol?

• Un hectar de pădure sedimentează anual 50-70 tone de praf?

• Prima lucrare de împădurire în ţara noastră s-a realizat în anul 1497 de Ştefan cel Mare la Codrii Cosminului?

Tezaur“Nici darurile, nici loviturile soartei nu egalează pe cele ale naturii,

care o întrece atît în asprime, cît şi-n bunătate” (Vauvernargues).“ … natura nu are nimic în afara ei, ci partea minunată a activităţii

ei este că, în limitele pe care şi le-a fixat, ea transformă în sine tot ce pare că-i distrus, că îmbătrîneşte sau că-i nefolositor înăuntrul ei şi face iarăşi din ele alte lucruri noi, fără a avea nevoie de materie din afară, nici de loc unde să arunce ce s-a stricat. Îi ajunge, deci, şi locul şi materia şi activitatea ei proprie” (Marcus Aurelius).

„Să dăm frîu liber naturii; se pricepe mai bine ca noi la treburile sale” (Michel de Montaigne).


145

„Vremea dezvoltării mele a trecut sau trece: iar pe mine mă chi-nuie setea... nu de glorie, gloria n-o doresc, ci o dispreţuiesc...ci de a dobîndi o influenţă mare întru fericirea oamenilor şi întru folosul lor. Nu cumva mă voi stinge aşa: cu această dorinţă deznădăjduită?” (Lev Tolstoi).

Lecturi suplimentare „Entuziasmul pe care l-aţi avut de la bun început păstraţi-l,

dragi colaboratori, dar faceţi ca acesta să fie mereu însoţit de un control sever. Nu propuneţi nimic ce n-ar putea fi demonstrat într-un mod simplu şi hotărît. Aveţi cultul spiritului critic. De unul singur, acesta, nu este nici un generator de idei, nici un stimu-lator a cine ştie ce. Fără el totul e şubred. Lui îi aparţine ultimul cuvînt. Ceea ce vă cer eu acum şi ceea ce veţi cere şi voi, la rîndul vostru, discipolilor pe care îi veţi forma, este ceea ce poate fi mai dificil pentru un inventator. Să crezi că ai făcut o descoperire ştiinţifică importantă, să arzi de nerăbdare să o faci publică şi, totuşi, să te impui a te contrazice pe tine însuţi mai multe zile, săptămîni, uneori chiar ani în şir, să te strădui să ruinezi propriile-ţi experienţe şi să nu-ţi proclami descoperirea decît atunci, cînd ai epuizat toate ipotezele contrare – da, este o povară extenuantă. Însă atunci cînd, după atîtea eforturi, ajungi să nu mai ai îndoieli, trăieşti una dintre cele mai mari bucurii pe care le poate simţi un suflet omenesc” (Louis Pasteur. Extras din discursul pronunţat la inaugurarea Institutului Pasteur, 14.11.1888).

• Întitulaţi fragmentul citit.• De ce un om de ştiinţă are nevoie de atîta precauţie şi ga-

ranţii? Argumentaţi-vă opinia.• Ce concluzie puteţi face pentru conduita voastră cotidiană?• Enumeraţi cel puţin cinci calităţi inerente unui om de

ştiinţă.

„Asta n-o să vă treacă!”(Fanny Deschamps, jurnalistă franceză, căreia îi displace să mîz-

gălească hărtia „care devorează arborii şi păsările, omoară peştii în ape alterate”.)

„Arborii furnizează oxigenul necesar pentru viaţa omului. Dar de asemenea şi adăpost, şi hrană pentru cei mai mici decît noi. O tonă de hîrtie, însă, valorează cît 17 copaci (noi sădiţi, dar mici). ... Pădurea

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

146

mondială suportă anual pierderi esenţiale de suprafaţă. Cînd copiii voştri vor atinge vîrsta pentru a călători în Africa, pădurea virgină nu va mai exista. Faceţi fotografii dacă vă puteţi permite curînd o expediţie de vînătoare. Pentru ca, mai apoi, frunzărind albumul plăcerilor părinţilor, copiii să afle cîtă grijă aţi avut să le lăsaţi şi lor o natură frumoasă de admirat.

...Pentru a se secătui un strat aluvial acoperit cu pădure e nevoie de 174 000 de ani; pentru un strat analogic de prerie – de 2000 de ani; pentru unul de agricultură tradiţională – de 100 de ani; pentru unul de monocultură industrială – de 15 ani. Va mai rămîne oare pămînt arabil pentru urmaşii noştri?”

• Ce gînduri îţi provoacă datele citate de către Fanny Des-champs?

• De ce e nevoie de păduri?• Cum crezi că poate fi stopat fenomenul păstrării spaţiilor

forestiere?• Comentează opinia autoarei cu referire la meseria de a

scrie.• Documentează-te referitor la starea solului în comunitatea

ta.• Constituie o echipă pentru a fotografia în cartierul, oraşul,

satul tău: a) locurile poluate sau cu un aspect neplăcut; b) locurile publice plăcute (parcuri, grădini, scuare, locuri de divertisment, monumente, peisaje admirabile etc.) Sub fie-care fotografie expuneţi o scurtă legendă pentru a identifica locul şi a argumenta alegerea. Elaboraţi un reportaj comun şi expuneţi-l într-un loc vizibil. Realizaţi un proiect de redresare a situaţiei şi adresaţi-l instanţelor de resort. Iniţiaţi implemen-tarea acestuia.

Bibliografie1. Ecounivers Pedagogic, nr. 2, 20052. Glib, Lidia, Pădurea – rădăcina sufletului, Editura Uniunii Scriitorilor, Chişinău,

19923. Mediul ambiant, colecţiile 2003–20064. Mija V., Parlicov E., Cerbuşcă P., Educaţia civică, manual pentru clasa a VII-a,

Ştiinţa, Chişinău, 20045. Parlicov E., Mija V., Cerbuşcă P., Educaţia civică, manual pentru clasa a V-a,

Ştiinţa, Chişinău, 20036. Purice, Lucia, Viul din noi, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti,

20027. Republica Moldova: Raport naţional de dezvoltare umană 2006, “Calitatea creş-


147

terii economice şi impactul ei asupra dezvoltării umane”, Chişinău, 20068. Ţîrdea, Teodor, Elemente de bioetică, Chişinău, 20059. Щетинина А.И., Природа и чудесный мир животных, Москва, Просвещение,

197410. Канаева, Кира, Мера всех вещей, Москва, Издательство политической

литературы, 1983

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

148

Glosar

Ajustare – mijloace psihice şi comportamentale pe care un in-divid este capabil să le interpună între o agresiune şi organismul său pentru a face faţă unei probleme ce se iveşte şi pentru a micşora importanţa stresului suportat. În acest context, psihologii disting strategiile de acţiune de strategiile de apărare. Primele îşi propun să soluţioneze problema, pe cînd celelalte sînt intrapsihice şi încearcă să controleze emoţia creată de evenimentul şi situaţia provocatoare. Strategiile de ajustare sînt foarte diferite de la un individ la altul şi la acelaşi individ de la un moment la altul, chiar în cazul unui eveniment identic.

Antropocentrism - concepţie filosofică conform căreia omul constituie valoarea supremă şi are obligaţiuni morale doar faţă de oameni.

Antropologie – ştiinţa care se ocupă de studiul originii, evoluţiei şi variabilităţii biologice a omului, în corelaţie cu condiţiile naturale şi social-culturale.

Ape freatice – ape subterane care alimentează frecvent izvoa-rele, fîntînile etc.

Biocentrism - concepţie filosofică conform căreia nu doar omul, ci toate fiinţele vii, animalele şi plantele sînt valoroase şi au drepturi care trebuie respectate.

Bioetica este un termen de origine greceasca (bios – viaţă şi ethikos, de la ethos – obicei, caracter moral). Consultînd DEX-ul, precizăm că viaţa este „starea a ceea ce este viu”, etica – „totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăţi”, morala – „ansamblul principiilor şi normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor în relaţiile inter-individuale şi în relaţiile cu societatea în ansamblu, avînd la bază anumite con-cepţii, idei, convingeri despre bine şi rău, frumos şi urît, adevăr şi minciună, permis şi nepermis etc.”

Astfel, bioetica extinde sfera de preocupare a eticii de la relaţiile interpersonale, inclusiv deontologia profesională (etica medicului, pedagogului, ziaristului, savantului), la relaţiile omului cu mediul (lumea vegetală, cea animală, biosfera în întregime).

Definiţia propusa de Dicţionarul Oxford este următoarea: “Bioetica este disciplina care studiază problemele etice, rezultate din progre-sele medicinii şi biologiei”.


149

Biogeneză – teorie conform căreia orice fiinţă provine dintr-o altă fiinţă care i-a dat naştere.

Biosferă - înveliş al globului pămîntesc, componenţa, structura şi energia căruia sînt determinate de activitatea tuturor organisme-lor vii. Biosfera cuprinde partea inferioară a atmosferei (20 – 25 km pînă la ecranul de ozon), toată hidrosfera şi straturile superioare ale litosferei (la adîncimea de 2-3 km pe uscat şi de 1-2 km sub fundul oceanului).

Dezertificare – extinderea regiunilor aride, lipsite de precipitaţii şi de ape, de floră şi faună, de populaţie.

Dezvoltare – schimbările care, în timp, se produc în structura or-ganismului, psihicul şi comportamentul uman ca rezultat al proceselor biologice în organism şi al influenţelor mediului înconjurător. De regulă, aceste schimbări se acumulează şi progresează, conducînd spre am-plificarea şi complexitatea funcţiilor psihice. De exemplu, dezvoltarea gîndirii porneşte de la capacitatea copilului mic de a recunoaşte obiecte concrete pînă la capacitatea adolescentului de a formula noţiuni /con-cepte şi a opera prin categorii abstracte. Unele procese ale dezvoltării, precum ar fi cele din perioada prenatală, au, preponderent, un caracter biologic, în timp ce altele sînt provocate, de cele mai multe ori, de in-fluenţa mediului înconjurător. Însă dezvoltarea omului, la general, în cea mai mare parte nu se încadrează nici în una din cele două categorii, deoarece presupune interacţiunea dintre ambele. În plus, mediul care înconjoară omul este compus din multiple medii concrete.

Dezvoltare durabilă – dezvoltare social-economică stabilă care nu deteriorează baza naturală a ei, avînd drept scop nu doar supra-vieţuirea omenirii, dar şi conservarea naturii.

Ecologie – ştiinţă care studiază relaţiile dintre organisme şi am-bianţă, bazîndu-se pe metodele şi datele a numeroase alte ştiinţe şi avînd mai multe ramuri: ecologia plantelor, ecologia animalelor, ecologia omului, ecologia evolutivă, ecologia generală şi altele.

Ecosistem – ansamblu natural delimitat, format din totalitatea organismelor şi mediul în care trăiesc şi a relaţiilor reciproce com-plexe care se stabilesc între ele

Ecosofie – gospodărire cu înţelepciune.Gaz de seră – dioxid de carbon care, în concentraţie mare, ac-

ţionează similar sticlei ce acoperă o seră.Genom – grup de cromozomi diferiţi genetic care formează o

unitate.

Aspe

cte

ale

bioe

ticii

în e

duca

ţie

150

Noosferă – stadiul superior de dezvoltare a biosferei, cînd acti-vitatea raţională a omului devine factorul principal şi determinant al dezvoltării pe pămînt.

Progenitură – urmaş, descendent, odraslă; (la animale) pui.Resurse regenerabile – resursele naturale care se reînnoiesc (apa

– prin procesele de epurare, solul prin acţiunile de ameliorare)Socializare – proces de integrare socială a copilului şi a tînăru-

lui, pe parcursul dobîndirii identităţii sale sociale şi al maturizării. Prin asimilare, copilul incorporează lucruri, reguli, stiluri de compor-tament pe care le transformă în mod de a fi. Iar prin acomodare, se reajustează această structură interioară la transformările mediului exterior. Efectul celor două procese complementare este inserţia socială a individului, învăţarea regulilor, deprinderea codurilor de comportare. Prin socializare, individul “construieşte”, din perspec-tiva celor învăţate, realitatea pe care o cunoaşte. Lumea nu este cum este, ci cum o vedem noi. Pentru fiecare, aceeaşi realitate are semnificaţii diferite. Cu ajutorul imaginii pe care o avem des-pre ceea ce ne înconjoară, cu ajutorul “ştiinţei” noastre despre lume primim informaţii, înţelegem oamenii, tratăm evenimente. Lecţia socializării ne-a învăţat sau nu să comunicăm, să stabilim contacte, să ne situăm între ceilalţi şi să-I abordăm. În măsura în care am fost “socializaţi” reuşim să adoptăm comportamente satisfăcătoare în profesiune şi în instituţii, să ne organizăm cores-punzător viaţa, să ne construim o biografie apreciată de cei din jur. Cine se sustrage normelor nescrise ale socializării, se expune izolării sau chiar excluderii.

Cariera noastră este în bună măsură determinată de achiziţiile dobîndite, în copilărie şi tinereţe, prin socializare.

Strategie – noţuinea a evoluat din limba greacă, “strategos”, şi se referea la rolul generalului care comanda o armată; pentru ca mai tîrziu, în timpul lui Pericle (450 î.e.n.), să însemneze calitate managerială – administrativă, putere, oratorie, leadership; iar pe vremea lui Alexandru cel Mare (330 î.e.n.) – abilitate de a desfăşura forţele pentru a copleşi duşmanul şi de a crea un sistem unitar de guvernare globală.

Mai recent, unul din cei mai mari specialişti în management, Henry Mintzberg, prezintă o definiţie complexă a strategiei:

• Strategia ca o percepţie, prin care desemnează un curs pres-tabilit de acţiune, pentru a soluţiona o situaţie;


151

• Strategia ca o schiţă sau un proiect ce constă într-o mane-vră, menită să asigure depăşirea unui contracurent sau opo-nent;

• Strategia ca un model ce stabileşte o structură de acţiuni consistente în plan comportamental;

• Strategia ca o poziţionare a firmei (aici: instituţiei) ce rezidă în mijloacele de identificare a locului pe care organizaţia îl are în mediul său, cel mai frecvent;

• Strategia ca o perspectivă ce implică nu numai stabilirea unei poziţii, dar şi o anumită percepere a realităţii ce se reflectă în acţiunile sale, vizînd … tehnologiile etc.

În accepţiunea cercetătorilor O. Nicolescu, I. Verboncu, prin stra-tegie se desemnează ansamblul obiectivelor majore ale organizaţiei pe termen lung, principalele modalităţi de realizare, împreună cu resursele alocate, în vederea obţinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizaţiei.

Tratament paliativ – tratament care ameliorează o boală, fără a o vindeca.

Date post:	07-Jun-2018
Category:	Documents
Upload:	duongnga
View:	243 times
Download:	0 times

Materiale de reper pentru diriginţi, cadre didactice şi ...€¦ · Materiale de reper pentru...

Documents