Materiale de lucru: la disciplina „Contabilitatea în...

- 1 -

Materiale de lucru: la disciplina „Contabilitatea în comerţ”

Tema 1: Cerinţele, problemele şi principiile organizării contabilităţii în întreprinderile

comerciale.

1. Rolul şi principiile de organizare a contabilităţii în comerţ.

2. Principii de evaluare a stocurilor de mărfuri şi structuri de preţ. Modele de bază privind

stabilirea preţurilor la mărfuri.

3. Metode de repartizare a cheltuielilor de transport şi aprovizionare.

4. Adaosul comercial.

-1-

Întreprinderile comerciale au drept scop activitatea de intermediere intre producător şi

consumatorul final. Comerţul consta în cumpărarea de mărfuri şi revânzarea lor la un preţ mai mare

în scopul obţinerii profitului. Circulaţia mărfurilor în unităţi comerciale parcurge 3 etape:

A aprovizionarea

B stocarea

C vânzarea / desfacerea

A La aprovizionarea mărfurilor contabilitatea urmăreşte principalele 2 momente:

1. Momentul intrării mărfurilor - aici contabilitatea va verifica daca coincide momentul intrării

mărfurilor în întreprindere cu momentul recepţionării lor şi facturării, astfel pot exista mai multe

situaţii:

- Situaţie ideala : când toate aceste 3-i momente coincid;

- Când mărfurile intrate sunt nefacturate;

- Mărfurile intrate sunt însoţite de factura, insa momentul recepţiei lor nu coincide cu

momentul intrărilor în întreprindere.

2 . Momentul achitării mărfurilor : - achitare în avans

- imediata

- ulterioara

B Stocarea - formarea unor anumite stocuri de mărfuri la depozitele unităţilor comerciale pentru a

asigura desfăşurarea normala a activităţii acestei unităţi. Un stoc insuficient poate provoca

întreruperea activităţii pe o anumita perioada. Insa daca stocul e prea mare, el tot influenţează negativ

activitatea unităţii comerciale (cheltuieli suplimentare de păstrare, imobilizări de mijloace băneşti).

Stocul de mărfuri poate fi la începutul perioadei sau lunii, la sfârşitul perioadei sau lunii şi la o

anumita data.

Structura stocurilor de mărfuri poate fi prezentata astfel:

--- în circulaţie

Stocul de --- la depozit

mărfuri --- în transportare

--- în gestiune

--- în gaj

C Vânzarea - aici contabilitatea va urmări următoarele momente:

1 Momentul vânzării - se va urmări daca coincide momentul vânzării mărfurilor cu momentul livrării

lor efective. Pot apărea situaţia - Când mărfurile se considera vândute, dar expedierea lor nu s-a

efectuat până la moment;

2 Momentul achitării - în avans,

- imediata

- ulterioara

Organizarea vânzării în unităţi comerciale depinde în mare măsura de tipul unităţilor comerciale.

Astfel exista câteva tipuri de unităţi comerciale:

- Unităţi comerciale specializate (Cu ridicata, cu amănuntul, de alimentaţie publică, etc);

- Unităţi comerciale cu activitate mixta (combina comerţul cu amănuntul şi cel cu ridicata, s.a.);

- Unităţi comerciale cu activitate combinata / complexa (Întreprinderi de producţie care au

- 2 -

magazinele sale proprii).

Aşa dar, analiza contabilităţii ca modalitate de prezentare a activităţii comerciale a întreprinderii

impune redarea principalelor momente ce implică contabilitatea mărfurilor şi anume:

1. aprovizionarea cu mărfuri pe perioada de gestiune,

2. vînzarea de mărfuri în timpul perioadei de gestiune,

3. determinarea soldului de mărfuri la sfîrşitul perioadei.

4. efectuarea inventarierii,

5. stabilirea deprecierii sau majorării valorii mărfurilor.

6. includerea în situaţiile financiare a informaţiei privind soldul mărfurilor.

-2-

Evaluarea - expresia monetara / bănească a valorii mărfurilor

Principiile evaluării:

1 Principiul alegerii obiectului evaluării

2 Principiul alegerii formei sau metodei de evaluare

3 Principiul prudentei

4 Permanentei metodelor

5 Continuităţii activităţii etc.

Formele evaluării:

1 Evaluarea iniţiala a stocurilor de mărfuri (la intrarea în patrimoniu) - se efectuează la valoarea de

intrare care depinde de sursa de intrare a mărfurilor în unitatea comerciala.

Astfel pentru mărfurile intrate de la furnizor valoarea de intrare va cuprinde : valoarea de cumpărare a

mărfurilor şi alte cheltuieli legate cu aducerea mărfurilor la destinaţie şi în starea de utilitate

(cheltuieli de transport, încărcare / descărcare, de asigurare a mărfii pe timpul transportării, taxe

nerecuperabile,etc ). TVA nu se include în valoarea de intrare, iar disconturile primite şi returnările

de mărfuri se scad din valoarea de intrare.

Pentru mărfurile din producţie proprie valoarea de intrare va fi egala cu costul efectiv al mărfurilor

produse, ce cuprinde costul de achiziţie al materiilor prime, alte costuri directe precum şi cele

indirecte.

Pentru intrarea mărfurilor din alte surse : (donaţii, ca cota în capital social, schimb) Mărfurile aduse

ca aport la capitalul social sau obţinute cu titlu gratuit- ce se evaluează la valoarea de utilitate

determinată în funcţie de starea acestuia la preţul de piaţă.

2 Evaluarea curenta a stocurilor de mărfuri (la ieşirea mărfurilor din patrimoniu)- Principalile

metode de evaluare curenta sunt:

- Metoda de identificare

- Costul mediu ponderat

- FIFO

- Metoda vânzărilor cu amănuntul

3 Evaluarea de bilanţ (in situaţiile financiare) - stocurile de mărfuri se reflecta în bilanţ la valoarea

mai mica dintre cost (valoarea de intrare) şi valoarea realizabila neta.

Valoarea realizabila neta - preţul posibil de vânzare a mărfurilor diminuat cu cheltuielile probabile de

vânzare.

Structuri de preţuri

Preţul - expresie băneasca a mărfurilor. în unităţile de comerţ mărfurile sunt evaluate la diferite

preţuri astfel principalile categorii de preţuri sunt următoarele:

- Preţ de livrare al producătorului - preţ la care circula mărfurile de la producătorii industriali la

unităţile comerciale în cea mai mare parte la cele cu ridicata.

- Preţ cu ridicata - preţ practicat de unităţile comerciale cu ridicata sau e preţul la care se livrează

mărfurile unităţilor comerciale cu amănuntul.

- Preţ cu amănuntul - preţ la care se vind mărfurile consumatorilor finali (populaţiei).

In literatura de specialitate mai sunt întâlnite următoarele categorii de preţ:

- preţuri fixate de stat;

- preţuri formate de întreprindere;

- 3 -

- preţuri republicane;

- preţuri zonale;

- preţuri locale.

La desfăşurarea operaţiilor cu mărfurile este necesară o modalitate de apreciere a valorii în

ceea ce priveşte evidenţa acestora în momentul executării operaţiilor cu marfa şi stocarea ei.

Pentru evaluarea curentă a stocurilor de mărfuri în comerţ se utilizează metoda vînzărilor cu

amănuntul, ce presupune estimarea cantităţii de marfă la preţ de achiziţie sau preţ de vînzare. Pentru

aceasta se propune utilizarea a trei modele de bază privind stabilirea preţului la mărfuri:

1. modelul preţului de achiziţie- ce se formează din suma cheltuielilor pentru procurarea

mărfurilor adică contravaloarea achitată furnizorului (din factură), cheltuieli de transport-

aprovizionare, cheltuieli legate de încărcare –descărcare, manipulare, cheltuieli de tranzit, taxe

vamale, accize însumate la preţul unităţii marfare cu excepţia impozitelor recuperabile legal,

exemplu TVA.

2. modelul preţului de vînzare cu amănuntul fără TVA- care se compune din preţul de achiziţie

şi plus adaosul comercial.

3. modelul preţului de vînzare cu amănuntul plus TVA.

Toate modelele prezentate pot fi aplicate în practică, cu precizarea că de regulă la

întreprinderile Comerciale cu ridicata se aplică modelele 1 şi 2, iar la întreprinderile de comerţ cu

amănuntul pot fi aplicate toate trei (1,2,3). Din cele relatate se constată că preţul la mărfuri în cadrul

celor 3 variante (1,2,3) se formează prin cumul de elemente, astfel:

a) conform modelului preţului de achiziţie se cuprind numai cheltuieli de achiziţionare.

b) În cadrul modelului preţ de vînzare cu amănuntul fără TVA se mai adună adaosul comercial.

c) Pentru modelul de preţ cu amănuntul +TVA, se însumează TVA.

Astfel preţul de achiziţie serveşte drept bază pentru stabilirea preţului de vînzare.

-3- În conformitate cu prevederile SNC"Stocurile", pentru calculul preţului de achiziţie este

necesar de a acumula la valoarea contractuală, totalitatea cheltuielilor suportate la aprovizionarea cu

mărfuri. În cazul însumării cheltuielilor de transport-aprovizionare la preţ de achiziţie se vor utiliza 3

metode de repartizare a acestora.

1. Metoda directă- se utilizează în cazul aprovizionării unui singur tip de marfă şi presupune

adunarea sumei cheltuielilor de transport aprovizionare la suma mărfurilor primite la preţ de

cumpărare. Preţul unităţii marfare se calculează după relaţia:

Pu.m = (Sa+CTA)/Qa

unde: Pu.m -preţul unităţii marfare

Sa -suma mărfurilor primite la preţ contractual

CTA -cheltuieli de transport-aprovizionare

Qa -cantitatea de marfă aprovizionată.

2. Metoda proproţional-cantitativă – unde se decontează cheltuieli de transport în raport cu

cantitatea de marfă aprovizionată(Qa), atunci cînd mărfurile aprovizionate dispun de aceleaşi unităţi

de măsură, formula de calcul este:

CTAu.m = (CTA/Qa)*Qu.m

Unde: Qu.m –cantitatea unui tip de marfă.

3. Metoda proporţional valorică- ce presupune repartizarea cheltuielilor de transport în raport cu

valoare de achiziţie în cazul cînd mărfurile aprovizionate nu sunt omogene, adică cantitatea de marfă

se prezintă în diverse unităţi de măsură, formula de calcul este:

CTAu.m = (CTA/Sa)*Su.m

unde: CTAu.m -cheltuieli de transport-aprovizionare aferente unui tip de marfă.

Su.m -suma de achiziţie a unităţii marfare sau preţul din factură.

- 4 -

-4-

La aprecierea preţului de vînzare înafara celui de achiziţie se include interesul economic al

vînzătorului, exprimat prin adaosul comercial.

Adaosul comercial este reprezentat de suprapreţul valoric aplicat costului de achiziţie a

mărfurilor suficient pentru depăşirea cheltuielilor de activitate comercială şi generarea de profit.

Principalele caracteristici ale adaosului comercial în corelare cu calculul, evidenţa şi decontarea sunt:

- mărimea adaosului comercial se stabileşte de către vînzător dar se negociază cu cumpărătorul

în momentul vînzării,

- mărimea adaosului comercial fluctuează odată cu fluctuaţia preţului de vînzare pe grupe sau

sortimente de mărfuri.

- nivelul adaosului comercial se diferenţiază în funcţie de natura mărfurilor destinate vînzării şi

de nivelul profitului aşteptat,

- mărimea adaosului comercial se aplică la valoarea mărfurilor fără TVA şi fără alte cheltuieli

suplimentare însumate la preţ din motiv că Unitatea de comerţ comercializează mărfuri şi nu

cheltuieli de transport.

Adaosul comercial poate fi calculat şi aplicat asupra preţului de cumpărare conform

următoarelor metode:

a) metoda procentuală – se aplică o cotă în procente la preţul de cumpărare,

b) metoda sumei absolute – se stabileşte o sumă fixă, care se aplică la preţul de achiziţie,

c) metoda adaosului mixt - se utilizează prin combinarea procentului cu suma fixă şi se

utilizează la mărfurile alimentare şi cele cu caracter sezonier.

d) metoda diferenţei de preţ – ce presupune stabilirea în prealabil a preţului de vînzare în mod

arbitrar de către vinzător în dependenţă de conjunctura pieţei la mărfurile similare.

- 5 -

Tema 2: Evaluarea stocurilor de mărfuri. Contabilitatea stocurilor de mărfuri în contabilitatea

Unitaţilor Comerciale cu Ridicata (UCR).

1. Formele şi documentele de aprovizionare cu mărfuri.

2. Contabilitatea aprovizionării cu mărfuri.

3. Formele şi documentele vînzării mărfurilor.

4. Contabilitatea vînzării mărfurilor.

-1- Comerţul cu ridicata reprezintă vînzarea mărfurilor în cantităţi mari care se furnizează

vînzătorilor cu amănuntul. Aprovizionarea cu mărfuri se face de la agenţi economici şi persoane

fizice cu activitate industrială şi agricolă. Principalele forme de aprovizionare cu mărfuri sunt:

1. aprovizionarea cu mărfuri fără delegat propriu (pe răspunderea furnizorului) în cadrul căreia

transportul mărfurilor revine furnizorului.

2. aprovizionarea cu mărfuri prin delegat propriu.

Problema de bază în cadrul aprovizionării cu mărfuri este perfectarea justă a documentelor

contabile, deoarece procesul de aprovizionare generează apariţia de documente ce diferă în funcţie de

formele de aprovizionare aplicate. Astfel în UCR pentru o perfectare mai sigură şi mai corectă,

aprovizionarea mărfurilor se efectuează în trei faze, precum şi perfectarea la fiecare fază se

elaborează în dependenţă de operaţiunile îndeplinite: [18,p.40]

Faza de expediţie- în lipsa delegatului propriu al beneficiarului se recepţionează mărfurile ce

trebuie livrate, consemnîndu-se un „procesul verbal de autorecepţie” şi constă în identificarea şi

verificarea cantitativă şi calitativă a mărfurilor conform contractului. Acest raport se va anexa la

Raportul gestionarului furnizorului împreună cu documentele de însoţire a mărfii livrate. Furnizorul

în această etapă ambalează mărfurile în mod corespunzător şi transmite gestiunea(răspunderea) către

cărăuş (expeditor). Totodată, întocmeşte documentele de transport şi de livrare corespunzătoare:

factura fiscală, anexa la factura fiscală, avizul de expediţie, factura şi anexa de expediere, act de

achiziţie a mărfurilor, contul-factură, certificat de calitate, etichete de ambalare, paşapoarte tehnice,

etc.

Cărăuşul asigură integritatea mărfurilor în timpul transportării pînă la destinaţie. În cazul

aprovizionării cu mărfuri prin delegat, acestuia i se înminează o delegaţie cu care se prezintă la

furnizor pentru primirea mărfurilor.

Delegaţia se înregistrează în „Registru de evidenţă a delegaţiilor” şi se eliberează numai

persoanelor autorizate, angajate la întreprindere. La primirea mărfurilor de la furnizor delegatul

trebuie să verifice ambalajele şi cantitatea mărfurilor primite şi să prezinte în contabilitate actele

doveditoare privind îndeplinirea dispoziţiilor şi predarea mărfurilor la depozit.

„Delegaţiile” nefolosite se restituie întreprinderii unde se face o însemnare pe „cotorul

carnetului de delagaţie” sau în „Registru de evidenţă”, ele se sting prin înscrisul „nefolosită”

distrugîndu-se prin întocmirea unui proces verbal semnat de comisia de inventariere.

Faza de recepţie – primirea mărfurilor în gestiune se execută de o comisie specială din cadrul

întreprinderii, recepţia mărfurilor se execută prin verificarea cantităţii de mărfuri, aprecierea calităţii

mărfurilor, confirmarea după componenţă.

Pentru mărfurile corespunzătoare cantitativ şi calitativ, comisia de primire întocmeşte „fişa de

recepţie-calculaţie” în 2 exemplare, unde se înregistrează intrarea mărfurilor în gestiune. În cazul

stabilirii unor abateri ca: deteriorarea ambalajului sau sigiulului încărcăturii, lipsuri în cantitatea

mărfurilor, defecte de fabricaţie ş.a, comisia întocmeşte un „proces verbal comercial” în 4 exemplare,

unde se vor înregistra abaterile pentru fiecare poziţie de marfă.

Dacă s-au constatat abateri pe răspunderea furnizorului, atunci acestea se impun furnizorului

pentru restituire prin „scrisoare de reclamaţie”. În caz că lipsesc documente de însoţire a mărfii,

comisia de recepţie întocmeşte un „Proces verbal de recepţie unilaterală”, unde se indică cantitatea,

calitatea şi componenţa mărfurilor. Preţul se stabileşte conform contractului de livrare sau ultimilor

livrări ale aceluiaşi tip de marfă. Procesul verbal se perfectează în 2 exemplare, dintre care unul se

trimite furnizorului. În situaţia cînd cumpărătorul refuză marfa (nu corespund acordului, demodate,

- 6 -

necomandate), el trebuie să asigure integritatea lor şi să anunţe furnizorul. Aceste mărfuri se vor

recepţiona într-un „proces verbal de primire a mărfurilor în custodie (păstrare şi răspundere)”.

Faza de stocare – mărfurile recpţionate se transmit în gestiunea persoanei cu răspundere

materială, deschizînd pentru fiecare tip de marfă o „fişă de magazie”, centralizînd datele despre

intrări într-un registru numit „Borderou centralizator al mişcărilor de mărfuri”, concomitent orice

operaţie de achiziţie care se documentează prin factura fiscală se înregistrează în „Registru de

evidenţă a procurărilor”.

În cadrul etapei de stocare, mărfurile pot fi reambalate, asamblate şi cheltuielile suportate

fiind înregistrate într-o „fişă specială de calcul” şi atribuite la cheltuielile perioadei.

-2- Contabilitatea aprovizionării presupune înregistrarea mărfurilor aprovizionate în conturile

contabile, ţinând cont de elementele adăugate la preţul de cumpărare conform modelelor de formare a

preţului:

- modelul preţului de achiziţie, prin care se înscriu numai cheltuielile de aprovizionare.

- modelul preţului de vînzare cu amănuntul fără TVA- prin care se mai adaugă adaosul comercial.

- modelul preţului de vînzare cu amănuntul +TVA.

Pentru contabilitatea sintetică a mărfurilor se utilizează contul de activ 217 „Mărfuri”, destinat

generalizării informaţiilor privind existenţa şi mişcarea mărfurilor în depozite.

Contul 217 se debitează cu creditul conturilor corespunzătoare modalităţilor de intrare a

mărfurilor, creditîndu-se ca urmare a ieşirii acestora din patrimoniu, prin corespondenţa cu debitul

conturilor aferente căilor de ieşire. Soldul contului 217 este debitor şi reprezintă preţul de achiziţie

fără TVA, aferent mărfurilor existente în patrimoniu la sfîrşitul perioadei de gestiune. Soldul contului

analizat se înscrie în bilanţ la valoare nettă care se determină astfel:

Valoarea nettă a mărfurilor în stoc = Pde achiz. – Ad.com. + CTA

Unde: Pde achiz. -preţ de achiziţie

Ad.com -adaos comercial

CTA -cheltuieli de transport –aprovizionare

EXEMPLU: Pentru mărfurile procurate de la furnizor în timpul lunii în cazul evidenţei separate de

transport.

Preţul de achiziţie al mărfurilor este de 28724 lei inclusiv TVA(20%), chltuieli de transport-

aprovizionare 1272lei inclusiv TVA (20%). Adaosul comercial la aceste mărfuri constituie 28%. În

contabilitate se va reflecta:

1. Pentru valoarea mărfurilor primite de la furnizor la suma fără TVA

Dt 217.1 „Mărfuri” 23937 (28724-28724/6)

Ct 521 „Datorii comerciale curente” 23937

2. Pentru mărimea TVA deductibilă la arpovizionarea cu mărfuri în mărime de 1/6 din valoarea

mărfurilor facturate:

Dt 534 „Datorii faţă de buget” 4787 (28724/6)

Ct 521„Datorii comerciale curente” 4787

3. Pentru suma CTA fără TVA:

Dt 217.5 „Mărfuri” 1060 (1272-1272/6)


4. Pentru mărimea TVA deductibilă la CTA 1/6 din CTA facturate:



5. La achitarea datoriilor faţă de furnizori pentru mărfurile aprovizionate şi pentru CTA:

Dt 521„Datorii comerciale curente” 29996

Ct 242 „Conturi curente în monedă naţională” 29996 (23937+4787+1060+212)

6. Calcularea adaosului comerciale aferent mărfurilor procurate:

Dt 217 „Mărfuri” 6699 (23937*28%)

Ct 831 „Adaosul comercial” 6699

- 7 -

În cazurile cînd CTA sînt însumate la preţul de achiziţie se va înregistra formulele contabile:

1. Dt 217.1 „Mărfuri” 1060


2. Reflectarea Sumei TVA la CTA



3. Calcularea adaosului comercial aferent mărfurilor prcurate (suma de achiziţie fără

TVA+CTA fără TVA)* % adaosului comercial.

Dt 217.1 „Mărfuri” 6897,7 ((23937+1060)*28%)

Ct 831 „Adaosul comercial” 6897,7

În contabilitatea UCR deasemenea în operaţiunile de cumpărare, la achitarea datoriilor faţă de

furnizor se mai utilizează următoarele operaţiuni economice:

1. din existentul de numerar:

Dt 521 „Datorii comerciale curente”

Ct 241 „Casa”

Conform ordinului de plată de casă şi chitanţei de plată.

2. Valorificarea unui credit pe termen scurt (luat pentru achitare)

Dt 521„Datorii comerciale curente”

Ct 511 „Credite bancare pe termen scurt”

3. Valorificarea unui împrumut pe termen scurt de la alţi agenţi economici:


Ct 512 „Împrumuturi pe termen scurt”

4. în cazul executării unei plăţi în avans către furnizori pentru anumite mărfuri

Dt 224 „Avansuri acordate curente”

Ct 242 „Conturi curente în monedă naţională”

5. Decontarea sumelor plătiteîn avans la momentul recepţionării mărfurilor de la furnizori:


Ct 224 „Avansuri acordate curente”

La achiziţia mărfurilor de către întreprinderile de comerţ sunt utilizate şi alte forme specifice:

a) achiziţia mărfurilor de la persoane fizice- în baza actului de achiziţie a mărfurilor,

b) achiziţii de mărfuri prin intermediul titularului de avans- conform decontului de avans şi a

documentelor însoţitoare anexate.

-3-

La vînzarea mărfurilor cu ridicata se atribuie vînzarea mărfurilor în cantităţi mari, care se

furnizează vînzătorilor cu amănuntul precum şi vănzarea către agenţi economici şi instituţiile publice.

Eliberarea mărfurilor se execută în baza următoarelor documente de însoţire: factura fiscală, factura

de expediţie, anexele la facturi, scrisoare de transport, contul-factură, certificatul de calitate şi altele.

Vînzarea cu ridicata se realizează în două forme distincte:

1. vînzarea cu ridicata de la depozit- adică livrarea mărfurilor către diferiţi cumpărători din

stocurile existente la depozitele Unităţii de comerţ cu ridicata.

2. vînzarea cu ridicata în tranzit- prevede organizarea circulaţiei de mărfuri de la depozitul altor

întreprinderi către diferiţi cumpărători prin contractarea anumitor sortimente de mărfuri şi

transportarea acestora la depozitul cumpărătorului pentru care unitatea de comerţ cu ridicata

încasează diferenţa de preţ.

La rîndul său vînzarea cu ridicata în tranzit se diferenţiază în:

a) tranzit intrasigent (cu participarea unităţii de comerţ la decontări)- în cazul cînd unitatea de

comerţ achită furnizorilor contravaloarea mărfurilor şi încasează de la cumpărător sumele de

la vînzarea mărfurilor.

- 8 -

b) Tranzit administrat (fără participarea unităţii de comerţ la decontări)- în cazul cînd UCR

organizează contractarea şi transportarea mărfurilor către cumpărători iar documentele se

realizează nemijlocit între furnizorul şi cumpărătorul final.

Întreprinderile de Comerţ sunt plătitori de TVA şi trebuie să ţină evidenţa separată a

operaţiulor de vînzare pe cotele de TVA aplicate acestor mărfuri, pentru aceasta se întocmeşte

„Registrul de evidenţă a vînzărilor”.

-4- În scopul contabilizării venitului din vînzări se utilizează contul 611 „Venitul din vînzări”,

subcontul 611.2 „Venitul din vânzarea mărfurilor”.

În Creditul contului 611 în cursul perioadei de gestiune se înregistrează ca total cumulativ de

la începutul anului sumele veniturilor din vînzări, iar în Debit se înscrie trecerea la finele anului de

gestiune a veniturilor acumulate la contul de rezultate financiare.

Înregistrarea costului mărfurilor vândute se realizează în contul de activ 711 „Costul

vînzărilor”, subcontul 711.2 „Valoarea contabilă a mărfurilor vîndute”. În Debitul contului 711 se

reflectă ca total cumulativ de la începutul anului sumele costurilor mărfurilor vîndute, iar în Credit

trecerea la sfîrşitul anului de gestiune al costului mărfurilor vîndute, la rezultatul financiar.

Contabilitatea operaţiilor de vînzare se realizează prin următoarele înregistrări:

1. în baza facturilor fiscale eliberate se înregistrează livrarea la preţ de vînzare fără TVA:

Dt 221 „Creanţe comerciale”

Ct 611.2 „Venitul din vânzarea mărfurilor”

2. înregistrarea sumei TVA în mărime de 1/6 din suma totală a mărfurilor vîndute:


Ct 534.4 „Datorii faţă de bugetul”

3. reflectarea cheltuielilor de transport către cumpărător fără TVA.

Dt 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”

Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”sau 611.3 „Venituri din prestarea

serviciilor”

4. înregistrarea TVA la cheltuielide transport a mărfurilor către cumpărători:


Ct 534.4 „Datorii faţă de bugetul”

5. se înregistrează achitarea cumpărătorilor pentru mărfurile vîndute:

Dt 242 „Conturi curente în monedă naţională”

Ct 221„Creanţe comerciale”

6. se înregistrează virarea către buget a sumei TVA datorată pentru operaţiile de vînzare:

Dt 534.4 „Datorii faţă de bugetul”


7. se reflectă costul mărfurilor realizate:

Dt 711„Costul vînzărilor”

Ct 217 „Mărfuri”

- 9 -

Tema 3: Contabilitatea mărfurilor în Unităţile Comerciale

cu amănuntul (UCA).

1. Aprovizionarea cu mărfuri în UCA. Contabilitatea aprovizionării cu mărfuri.

2. Determinarea preţului de vînzare în UCA.

3. Documentarea şi organizarea contabilităţii vînzării mărfurilor cu încasarea în

numerar.

4. Contabilitatea vînzării mărfurilor prin alte forme.

-1-

Aprovizionarea UCA în baza necesarului fondului de marfă al Unităţii Comerciale determinat

cu ajutorul informaţiei privind studierea cererii consumatorilor evidenţei stocurilor şi aprovizionării

pe grupe şi articole. În limita acestui necesar, UCA se aprovizionează prin următoarele căi:

- de la UCR,

- de la furnizorii întreprinderii producătoare,

- prin delegatul propriu al UCA,

- ca aport în capitalul statutar,

- de la persoane fizice,

Sistemul conturilor privind evidenţa aprovizionărilor cuprinde următoarele conturi: 217, 831,

521, 534, 241, 242.

La procurarea mărfurilor de la furnizor în contabilitate se întocmeşte:

1. la valoarea mărfurilor procurate

Dt 217 „Mărfuri”

Ct 521 „Datorii comerciale curente”

2. Dt 217 - la valoarea ambalajelor ce însoţesc mărfurile procurate


3. Reflectarea cheltuielilor detransport a mărfurilor de către furnizor:



4. Reflectarea sumei TVA în baza facturii aferente mărfurilor procurate

Dt 534„Datorii faţă de buget”

Ct 226 „Creanţe ale personalului”, 521„Datoriile comerciale curente”

5. Reflectarea sumei ad. Com. Aferent mărfurilor aprovizionate (care trebuie să fie mai mare ca

nivelul cheltuielilor+TVA):


Ct 831 „Adaosul comercial”

6. Stingerea datoriei faţă de furnizori:



La UCA mărfurile mai pot fi procurate şi de către titularii de avans, în acest caz se utilizează

contul 226 „Creanţe ale personalului”, când pentru procurarea mărfurilor se utilizează banii în avans

şi contul 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii”, dacă banii nu se eliberează până la

procurarea mărfurilor.

Eliberarea banilor din casă titularilor de avans se face în baza Dispoziţiei de plată , ce se

înregistrează în contabilitate în „Registru de evidenţă a încasărilor”, iar de casier- în „Registru de

casă”.

Pentru mărfurile procurate titularul trebuie să prezinte în contabilitate „bon de plată” sau alt

document ce confirmă valoarea bunurilor procurate.

În contabilitate pentru confirmarea acestor sume se întocmeşte „Decontul de avans”, în care se

indică: data întocmirii, numele, prenumele titilarului, suma eliberată în avans şi suma cheltuielilor

efective, formulele contabile care confirmă volumul mărfurilor procurate şi anexarea documentelor ce

- 10 -

confirmă suma cheltuită. În caz că suma eliberată depăşeşte volumul mărfurilor procurate, diferenţa

se restituie în casierie, întocmindu-se „Dispoziţie de încasare”, iar dacă suma eliberată este depăşită

de procurări, titularului i se restituie diferenţa din casierie. În acest caz în contabilitate se întocmeşte

formulele contabilitate:

1. Eliberarea mijloacelor băneşti din casierie titularului de avans pentru procurarea mărfurilor:

Dt 226 „Creanţe ale personalului”,

Ct 241 „Casa”

2. Reflectarea valorii mărfurilor procurate.


Ct 226 „Creanţe ale personalului”,

3. Reflectarea sumei TVA privind mărfurile procurate:

Dt 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”


4. Reflectarea ad, com. Aferent mărfurilor procurate:



5. Restituirea în casierie a sumei neutilizate de titular:

Dt 241 „Casa”


În caz că titularului nu i se eliberează mijloace băneşti, iar mărfurile se procură cu mijloace

propii în contabilitate se întocmesc formulele contabile:

1. Reflectarea valorii mărfurilor procurate fără primirea avansului:

a) Dt 217 „Mărfuri”

Ct 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii

b) Dt 534„Datorii faţă de buget”

Ct 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii

2. Reflectarea ad.comercial:

Dt 217„Mărfuri”

Ct 831„Adaosul comercial”

3. Restituirea din casierie a sumei cheltuite de titulari:

Dt 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii

Ct 241 „Casa”

La procurarea mărfurilor de la persoane fizice contabilitatea utilizează contul 544 „Alte

datorii curente”, pentru mărfurile procurate se eliberează „actul de achiziţie a mărfurilor”. TVA în

acest caz nu se achită, deoarece persoana fizică nu este plătitor de TVA, doar se reţine 7% impozit

reţinut la sursă din valoarea mărfurilor şi se întocmesc formulele contabile:

1. La valoarea mărfurilor primite de la persoanele fizice:


Ct 544.2 „Alte datorii curente”

2. Pentru suma plătită persoanelor fizice (fără impozitul de 7% reţinut la sursă):

Dt 544.2 „Alte datorii curente”

Ct 241„Casa”, 226 „Creanţe ale personalului”,

3. Pentru impozit reţinut de 7%:

Dt 544.2 „Alte datorii curente”

Ct 534 „Datorii faţă de buget”

4. Reflectarea adaosului comercial:



EXEMPLU: S-au procurat mărfuri de la persoane fizice în sumă de 2000lei, adaosul comercial

constituie 15%:

1. La valoarea mărfurilor procurate:

Dt 217„Mărfuri” 2000

Ct 544.2 „Alte datorii curente” 2000

- 11 -

2. Pentru suma plătită persoanei fizice:

Dt 544 „Alte datorii curente” 1860 (2000-(2000*7%))

Ct 241 „Casa 1860

3. Pentru impozitul reţinut la sursă:

Dt 544 „Alte datorii curente” 140 (2000-1860)

Ct 534 „Datorii faţă de buget” 140

4. Adaosul comercial:

Dt 217 „Mărfuri” 300 (2000*15%)

Ct 831„Adaosul comercial” 300

5. Costul valorii mărfurilor:

Dt 711 „Costul vînzărilor” 2000

Ct 217„Mărfuri” 2000

6. Adaosul comercial la mărfurile realizate:

Dt 831 „Adaosul comercial” 300

Ct 217 „Mărfuri” 300

7. Reflectăm venitul din vînzări:

Dt 241 „Casa” 2300

Ct 611 „Venit din vînzări” 2300

8. La suma TVA din mărfurile realizate:

Dt 241„Casa” 460 (2300*20%)


1. La primirea mărfurilor ca aport în capitalul statutar în contabilitate se reflectă:


Ct 311 „Capital social”, 313 „Capital nevărsat”

2. La primirea gratuită a mărfurilor:


Ct 622 „Venituri financiare”

3. La constatarea plusurilor în urma inventarierii:


Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”

-2- Fiecare vînzător urmăreşte scopul de a obţine un profit adecvat intereselor activităţii sale. Prin

stabilirea preţurilor la vînzarea mărfurilor trebuie să-şi atingă acest scop.

În comerţ preţul de vînzare a mărfurilor se determină prin adaosul comercial care se plusează

la costul mărfurilor destinat vînzării. La fiecare tip de marfă destinat vînzării în UCA şi alimentaţia

publică, înafară de adaos la preţ se plusează şi suma TVA care urmează să fie transferată bugetului.

În UCR, preţurile de desfacere se formează deobicei în momentul vînzării mărfurilor prin

documentarea eliberării lor, deobicei reiese că preţul definitiv de achitare cu cumpărătorul poate fi

prevăzut în contractul încheiat între agenţii economici. Preţul determinat pentru vînzarea mărfurilor

trebuie să acopere costul lor (preţ de cumpărare + cheltuielile de transport), cheltuieli administrative,

de distribuire şi alte cheltuieli din activitatea operaţională, iar o parte din acest preţ rămîne

întreprinderii pentru formarea profitului net în vederea asigurării activităţii rentabile. Pentru aceasta

UCA stabilesc preţul de vînzare prin calcularea adaosului comercial în %-te raportat la preţul de

vînzare, de exemplu: dacă nivelul cheltuielilor într-o UCA este de 17%, atunci UCA va fi nevoită să

stabilească un adaos comercial mai mare de17% ca să asigure un nivel de profit.

În UCA se propune să fie calculate preţurile de vînzare inclusiv TVA cu ajutorul formulei:

x = c + ax + x/6

unde: x – preţ de vînzare cu amănuntul inclusiv TVA,

c - preţ de cumpărare a mărfurilor,

x/6 - cota parte a TVA de 20% din preţul de vînzare cu amănuntul.

ax - taxa recomandată de adaos comercial raportată la preţ de vînzare (ad. comercial)

- 12 -

x – ax – x/6 = c

x(1 – a – 1/6) = c

x(5/6 - a)= c =>

x = c : (5/6 - a) -- la cota TVA de 20%

EXEMPLU: Nivelul cheltuielilor într-o UCA este de 20%, ad.comercial trebuie să fie mai mare ca

cheltuielile de exemplu 25% stabilind o rentabilitate de 5%. Preţul de cumpărare la marfa dată

conform documentelor de însoţire este de 9,5 lei pentru o unitate, TVA-20%.

Preţul definitiv se calculează astfel:

x = 9,5 : (5/6 – 0,25) = 16,3 lei.

Componenţa preţului reprezintă:

c = 9,5 lei

TVA = 16,3/6 = 2,72

a = 16,3 – 9,5 – 2,72 = 4,08 lei

sau

a = 16,3*0,25 = 4,08 lei

La mărfurile socialmente necesare cum ar fi produsele de panificaţie şi lactate, nivelul

adaosului comercial se limitează cu 20% la preţ de cumpărare, iar preţ de vînzare pînă la 15,4% cu

TVA de 8%:

x = c : (25/27 – a) -- la cota TVA de 8%

EXEMPLU: Preţul de cumpărare a pîinii este de 2,2 lei pentru o unitate, adaosul comercial 15% la

preţ de vînzare, atunci preţul de realizare a pîinii va constitui:

x = 2,2 : (0,92593 – 0,15) = 2,8 lei

EXEMPLU: Magazinul a recepţionatr marfă: salam de 3 tipuri:

Tip I- 500 kg cu preţ de 18 lei/kg (suma totală 9000 lei)

Tip II – 300 kg cu preţ de 24 lei/kg (suma totală 7200 lei)

Tip III – 250 kg cu preţ de 31 lei/kg (suma totală 7750 lei)

TVA la marfa procurată conform facturii este de 4790 lei. Nivelul de cheltuieli este de 16%,

nivelul de rentabilitate- 5%. Adaosul comercial minim – 21% (16%+5%)

TVA în preţul de vînzare va fi de 1/6 , deoarece taxa este de 20%:

1. Calculăm preţul de vînzare pentru:

- salam tip I

x = 18 : (5/6 – 0,21) = 28,9 lei

- salam tip II

x = 24 : (5/6 – 0,21) = 38,5 lei

- salam tip III

x = 31 : (5/6 – 0,21) = 49,7 lei

2. Calculăm valoarea de evidenţă cu răspundere materială la gestionar:

(500kg*28,9)+(300kg*38,5)+(250kg*49,7) = 38425 lei.

3. Calculăm valoarea salamului la preţ de cumpărare:

9000 + 7200 + 7750 = 23950 lei.

Adaosul comercial din interesele contabilităţii se propune să fie contabilizat împreună cu TVA

(care va fi calculată după vînzarea mărfii la contul 821). În cazul dat adaosul comercial împreună cu

TVA este de: 38425 – 23950 = 14475 lei.

În contabilitate aceste operaţii vor fi reflectate astfel:

1. Reflectarea mărfurilor procurate de la furnizor:

Dt 217.2 „Mărfuri” 23950 (fără TVA)


2. Reflectarea ad.comercial aferent mărfurilor conform calculelor:

Dt 217.2„Mărfuri” 14475

- 13 -


Simultant se va reflecta şi TVA pentru recuperare de la buget:

Dt 534 „Datorii faţă de buget” 4790 (23950*20%)


Deci suma de 14475 lei este o diferenţă dintre preţul de vînzare de de 38425 lei şi preţ de

cumpărare 23950 lei. Această sumă include adaosul comercial şi TVA ce va fi calculată pentru buget

după vînzarea mărfurilor.

-3-

Vînzarea mărfurilor cu amănuntul şi achitarea cu cumpărătorii prin numerar formează un şir

de de situaţii de avidenţă:

- ieşirea din gestiune a mărfurilor vîndute cu preţ de vînzare,

- constatarea veniturilor din vînzări,

- aprecierea volumului de circulaţie a mărfurilor prin care se măsoară volumul de activitate al

UC.

Principalele forme de vînzare a mărfurilor practicate în UCA cu plata integrală în numerar sînt:

1. vînzarea pe bază de bonuri emisă de vânzători,

2. pe baza tichetelor, unde primim numai suma totală,

3. vînzarea direct cu plată la vînzător,

4. vînzarea la domiciliu prin bonul de comenzi.

Sumele încasate din vînzări zilnic sunt predate la bancă sau oficii poştale pentru a fi

înregistrate în conturi bancare. Aceste sume sunt predate prin intermediul incasatorilor băncii sau

depuse nemijlocit de vînzător. Pînă la predarea banilor incasatorilor acesta din urmă trebuie să

prezinte legitimaţia, fişa sau cartela de venire (aici este indicată ora de venire-plecare), ştampila pe

care o aplică pe al III-ea exemplar al borderoului însoţitor. Banii pregătiţi cu un exemplar al

borderoului însoţitor se sigilează cu geanta cu bani şi se predau incasatorului. Al III-ea exemplar

rămîne la casier.

În contabilitate plăţile integrale în numerar se reflectă prin formulele:

1. Casarea valorii mărfurilor vîndute la cost efectiv şi adaos comercial:

Dt 711 „Costul vînzărilor”,831 „Adaosul comercial”

Ct 217.2 „Mărfuri”

2. Încasarea mijloacelor în casierie:

Dt 241 „Casa”

Ct 611 „Venituri din vînzări”,534 „Datorii faţă de buget”

3. Încasarea mijloacelor direct în contul curent în valută naţională:


Ct 611 „Venituri din vînzări”, 534 „Datorii faţă de buget”

4. La predarea sumelor din vînzări incasatorilor (banii sunt luaţi din casierie):

Dt 245„Transferuri de numerar în expediţie”

Ct 241 „Casa”,226 „Creanţe ale personalului”

5. Reflectarea sumelor transferurilor băneşti în expediţie la contul curent:

Dt 242 „Conturi curente în monedă naţională”,243 „Conturi curente în valută străină”

Ct 245„Transferuri de numerar în expediţie”

O altă modalitate de reflectare a încasărilor din vînzarea bunurilor în numerar la UCA,

este reflectarea vînzărilor în numerar la contul 832 „Încasări din vînzarea bunurilor în

numerar”, în care se reflectă vînzările în numerar către persoanele fizice, mai apoi la sfîrşitul

zilei se închide cu contul 241 „Casa”:

1. Încasarea numerarului din vînzarea bunurilor către persoanele fizice:

Dt 832 „Încasări din vînzarea bunurilor în numerar”

Ct 611 „Venituri din vînzări”,


2. Încasarea numerarului din vînzarea bunurilor către persoanele juridice:

- 14 -


Ct 611 „Venituri din vînzări”,


3. Reflectarea la sfirţitul zilei al tuturor încasarilor care au avut loc pe casă:

Dt 241 „Casa”

Ct 832 „Încasări din vînzarea bunurilor în numerar”

Ct 221 „Creanţe comerciale”

La sfîrşitul lunii în baza datelor din „Jurnale Ordere” şi „Borderouri privind contabilizarea

mişcării mărfurilor şi adaosului comercial” se calculează un %-ent mediu de adaos comercial care se

reflectă în conturi.

EXEMPLU: La UCA s-a constatat:

- stoc de mărfuri la sfîrşitul lunii 138 mii lei,

- vînzarea lunară 200 mii lei,

- adaos comercial la începutul lunii 55 mii lei, iar la mărfurile intrate 65 mii lei.

De calculat suma adaosului comercial la mărfurile realizate:

Adaos comercial (831) Mărfuri (217.2) Suma %-lui

mediu inclusiv

TVA

Suma

ad.comerc

La stoc final

Suma

ad.com. la

mărfurile

vîndute

Adaos

comer-

cial la

început

de lună

rulaj Sold

prealabil

la sfîrşitul

lunii

Stoc la

sfirşitul

lunii cu

preţ de

vînzare

Vînzări

lunare

Total

mărfuri

pe lună Dt Ct

1 2 3 4=1+3-2 5 6 7=5+6 8=4/7*100% 9=8*5 10=6*8

55000 - 65000 120000 138000 200000 338000 35,5% 48990 71000

9. 35,5%*138000=48990 lei

10. 120000-48990 sau 200000*35,5%=71000 lei

11. 120000/338000*100%=35,5%

În baza calcului dat se vor întocmi formulele contabile:

1. Corectarea şi calcularea costului vînzărilor şi ad.comercial la mărfurile vîndute prin

stornare

Dt 711 „Costul vînzărilor” (71000)

Ct 831 „Adaosul comercial” (71000)

2. Corectarea stocurilor de mărfuri la sfărşitul lunii prin stornarea adaosului comercial

Dt 217 „Mărfuri” (48990)

Ct 831 „Adaosul comercial” (48990)

-4-

În comerţul cu amănuntul se practică diferite tipuri de vînzări şi achitare pentru mărfurile

vîndute inclusiv în rate.

Vînzarea mărfurilor în rate (credit) sunt convenabile în primul rînd pentru cumpărătorul de

mărfuri, deoarece el consumă mărfurile din momentul procurării acestora, iar achitarea urmează să fie

efectuată într-o perioadă mai îndelungată. Vînzătorul în acest caz trebuie să fie sigur şi să aibă

garanţii că beneficiarul dispune de mijloace băneşti pentru a se achita în viitorul apropiat pentru

marfa procurată. În cazul lipsei acestei garanţii vînzătorul riscă. Înafară de acest risc vînzătorului îi

apare o problemă economică, lipsa pe un termen anumit a mărfurilor şi mijloacelor băneşti. Deaceea

el este nevoit să recurgă la credite bancare sau împrumuturi pentru compensarea mijloacelor

circulante necesare. Deoarece conform SNC „Venitul”, venitul din vînzări se constată în baza

metodei calculării, la vînzarea în rate a mărfurilor, plata parţială achitată de cumpărător conform

contractului cu toate că se achită pe un termen mai îndelungat, veniturile şi cheltuielile se reflectă în

evidenţă în momentul predării mărfurilor cumpărătorului.

- 15 -

Cumpărătorul o dată cu primirea mărfurilor devine proprietar, indiferent de momentul

achitării. La desfacerea mărfurilor în rate prin magazin, vînzătorului i se cuvine de la cumpărător o

dobîndă negociată de ambele părţi. Această dobîndă va fi constatată la magazin drept venit anticipat.

În evidenţa contabilă operaţiile de vînzare a mărfurilor pe credit sunt reflectate prin formulele

contabile:

1. Casarea valorii de bilanţ a mărfurilor vîndute în rate (fără adaosul comercial):

Dt 711 „Costul vînzărilor”


2. Reflectarea adaosului comercial la mărfurile vîndute în rate:

Dt 831 „Adaosul comercial”

Ct 217„Mărfuri”

3. Reflectarea venitului din vînzări a mărfurilor:

a) la achitarea nemijlocită a unui lot de marfă în numerar:

Dt 241 „Casa”

Ct 611 „Venituri din vînzări”

b) reflectarea venitului aferent lotului de marfă neachitat trecut la plata în rate:

Dt 221„Creanţe comerciale”


4. Reflectarea sumei TVA aferentă mărfurilor vîndute:

a) cu încasarea în numerar:

Dt 241 „Casa”


b) fără încasare:

Dt 221„Creanţe comerciale”

Ct 534„Datorii faţă de buget”

5. Încasarea sumei lunare achitate de cumpărător:

Dt 241 „Casa”, 242 „Conturi curente în monedă naţională”

Ct 221„Creanţe comerciale”

6. Calcularea dobînzii aferente mărfurilor vîndute în rate:

a) calculate pentru luna curentă:

Dt 221 „Creanţe comerciale” sau 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către

terţi a activelor entităţii”

Ct 622 „Venituri din dobînzi aferente altor activităţi”

b) calculate pentru perioada curentă (pentru celelalte luni):

Dt 221 „Creanţe comerciale” sau 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către


Ct 535 „Venituri anticipate curente”

c) calculate pentru perioada mai mare de un an:

Dt 161 „Creanţe pe termen lung”

Ct 424 „Venituri anticipate pe termen lung”

7. Încasarea dobînzii pentru luna curentă:


Ct 221 „Creanţe comerciale” sau 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către


8. Constatarea în luna următoare ce devine curentă a venitului anticipat drept venit curent:

Dt 535 „Venituri anticipate curente”


9. Stingerea datoriei cumpărătorului pentru luna următoare ce devine curentă:


Ct 221 „Creanţe comerciale” sau 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către


Această formulă se întocmeşte în fiecare lună de stingere a datoriei pînă la finele perioadei

curente.

- 16 -

10. La trecerea din perioadă pe termen lung în perioadă curentă, se trece dobînda calculată pe

întreg an din venit anticipat pe termen lung în venit anticipat pe termen scurt:

Dt 424 „Venituri anticipate pe termen lung”

Ct 535 „Venituri anticipate curente”

11. Înregistrarea creanţelor din perioadă pe termen lung în perioadă curentă, adică din creanţă pe

termen lung în creanţă pe termen scurt:

Dt 221„Creanţe comerciale” sau 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către


Ct 161 „Creanţe pe termen lung”

Aceste formule contabile se întocmesc dacă nu apar abateri sau dificultăţi cînd încasarea

plăţii pentru credit este suspendată din cauză că cumpărătorul a decedat, a devenit insolvabil sau a

dispărut fără urmă, din care cauză magazinul are pierderi. Dacă cumpărătorul a decedat sau a

dispărut, iar întreprinderea la care a lucrat nu are nici-o vină pentru valoarea mărfurilor

neachitate, se vor întocmi următoarele formuli contabile:

1. Decontarea venitului anticipat din dobînzi pe termen lung şi a creanţei calculate la dobînda pe

anii viitori:


Ct 161 „Creanţe pe termen lung”

2. Trecerea la cheltuieli a creanţei în mărimea valorii mărfurilor vîndute şi neachitate:

Dt 712 „Cheltuieli de distribuire”

Ct 221„Creanţe comerciale” sau 222 „Corecţii (provizioane) privind creanţele

compromise”

După această operaţie este necesar ca magazinul să ia în evidenţă extrabilanţieră creanţa

dubioasă:

Dt 920 „Creanţe contingente”

Dacă printr-o hotărîre a organelor judiciare s-a dovedit că pentru neachitarea datoriei

cumpărătorului este devină întreprinderea unde a activat acesta, se întocmesc formulele contabile:

1. Trecerea creanţei cumpărătorului pe seama întreprinderii în suma valorii mărfurilor vîndute şi

neachitate în baza pretenţiei prezentate şi recunoscute:

Dt 234 „Alte creanţe curente”

Ct 221 „Creanţe comerciale(din perioada curentă) sau

Ct 161 „Creanţe pe termen lung” (din perioada viitoare)

2. Trecerea veniturilor anticipate aferente dobînzii calculate în veniturile perioadei curente:



3. Calcularea TVA aferente venitului dobînzii:

Dt 713 „Cheltuieli administrative”


O altă formă de realizare a mărfurilor decît cu plată în numerar sau pe baza creditului este

achitarea prin virament. Desfacerea mărfurilor cu plata în virament se face de regulă către agenţii

economici şi persoane fizice care dispun de conturi deschise la bancă.

Mărfurile în acest caz se vînd în baza „facturii fiscale”, la care poate fi anexat „certificatul

de calitate”. Modalităţile de plată a mărfurilor vîndute sunt determinate de natura relaţiilor

economice cu clienţii, iar plata poate fi efectuată:

1. cu „cecul de decontare” din carnete, dacă relaţiile economice au un caracter permanent.

2. prin „ordin de plată”.

Dacă magazinul a vîndut mărfuri care se vor achita prin virament cu plată posterioară în

cont se vor întocmi formulele contabile:

1. Casarea valorii de bilanţ sau reflectarea costului efectiv a mărfurilor vîndute:

Dt 711 „Costul vînzărilor”


2. Reflecatrea adaosului comercial la mărfurile vîndute:

- 17 -

Dt 831 „Adaosul comercial”

Ct 217„Mărfuri”

3. Reflectarea datoriei cumpărătorului sau a venitului din vînzări la preţ de realizare:



4. Reflectarea sumei TVA aferentă mărfurilor vîndute:



5. Stingerea datoriei cumpărătorului:



6. Achitarea sumei TVA la buget:

Dt 534 „Datorii faţă de buget”


- 18 -

Tema 4: : Particularităţile contabilităţii mărfurilor în regim de consignaţie.

4.1 Perfecatrea documentară a operaţiilor de Consignaţiile.

4.2 Evidenţa sintetică şi analitică a mişcării mărfurilor primite în Consignaţie.

-4.1- Conform regulilor comerţului de Consignaţie aprobate prin hotărirea guvernului 1010 din 31

octombrie 1997, desfacerea mărfurilor industriale şi produselor alimentare prin Unităţile Comerţului

de Consignaţie, are loc în baza contractului de Consignaţie (acordului consignaţional). Contractul se

închee între subiectul activităţii care primeşte mărfurile la onsignaţie-comisionarul şi persoana fizică

sau juridică, care le predă la consignaţie-comitentul.[9]

În baza acestui contract, comisionarul se obligă să efectueze din însărcinarea comitentului una

sau mai multe tranzacţii comerciale în numele său în scopul de a le vinde cu amănuntul pentru o

anumită recompensă numită comision.

Contractul de consignaţie se întocmeşte în 2 exemplare, primul se înmînează comitentului, iar

al doilea, rămîne la comisionar. În el se indică: preţul de vînzare a mărfii, mărimea comisionului,

termenele şi modul reducerii preţului, termenele de comercializare a mărfii ş.a.

Comitentului i se păstrează dreptul de proprietate asupra mărfurilor predate la consignaţie

pînă în momentul vînzării lor cumpărătorului. În conformitate cu legislaţia în vigoare la consignaţie

sunt primite mărfuri de la:

- cetăţenii RM sau cetăţenii străini ce prezintă un document ce identifică persoana.

- întreprinderii la prezentarea decătre persoana împuternicită a procurii şi a documentelor care

identifică persoana.

La consignaţie se primesc mărfurile noi şi care au fost în uz dar sunt încă utilizabile, nu

necesită reparaţie şi corespund normelor sanitare. La primirea mărfurilor în consignaţie pe fiecare din

ele se aplică o etichetă simplă, iar pe obiectele mici (ceasuri, mărgele, bijuterii) o etichetă cu numărul

contractului şi preţul de vînzare ce se semnează de către comisionar şi comitent. În cazul depistării la

mărfurile luate în Consignaţie a unor defecte ascunse ele nu se vor pune în vînzare, sau se vor retrage

din vînzare în baza „actului de scoatere din vînzare a mărfurilor” şi în termen de 3 zile se anunţă

comitentul.

Preţul de vînzare se stabileşte de comitent, iar mărimea comisionului coordonată de către

comisionar şi comitent se stabileşte în %-te faţă de preţ şi se indică în contract. Comisionarul are

dreptul să reducă cu 20% preţul mărfurilor nevîndute în decursul a 20 zile lucrătoare. După expirarea

a încă 20 zile se reduce preţul cu 30% faţă de cel stabilit la prima reevaluare, iar încă peste 20 zile cu

50% faţă de cel stabilit la a 2-ua reevaluare. Dacă nu sau vîndut nici după a 3-a reevaluare se

ieftinesc pînă la preţul de vînzare sigură.

Mărfurile luate în consignaţie sunt expuse în sala comercială cel tîrziu a doua zi după

recepţionarea lor. Dacă punerea în vînzare a mărfurilor se amînă din vina comisionarului, acesta din

urmă plăteşte acestuia o despăgubire în mărime de nu mai mică de 3% din suma cei revine

comisionarului pentru fiecare zi de întîrziere. Totodată comitentul este în drept să ceară

comisionarului reîntocmirea contractului de Consignaţie pentru un nou termen sau înapoierea

mărfurilor fără achitarea cheltuielilor pentru păstrarea lor. O dată cu cumpărătura comisionarul este

obligat să elibereze cumpărătorului un „bon de casă”. Banii pentru mărfurile vîndute se achită

comitentului în cel tîrziu 10 zile după comercializarea lor la prezentarea de către comitent a

contractului de consignaţie şi a buletinului de identitate.

Decontările pentru marfa vîndută se efectuează prin virament şi în numerar. În cazul cînd

beneficiarul nu-şi ridică banii timp de 3 ani ei trec la venitul magazinului.

-4.2-

Evidenţa sintetică şi analitică a mişcării mărfurilor primite în consignaţie se reflectă în contul

extrabilanţier 916 “Bunuri primite în baza contractelor de comision”. Care e destinat generalizării

informaţiei privind existenţa şi mişcarea mărfurilor primite în consignaţie de către Unităţile

- 19 -

Comisionare. În debit se reflectă valoarea mărfurilor primite în consignaţie, în credit se reflectă

valoarea mărfurilor ieşite.

Primirea mărfurilor în consignaţie are unele particularităţi şi anume: [18,p.44]

1. În cazul în care comitentul este subiect impozabil, plătitor de TVA, vînzarea mărfurilor primite în

consignaţie se evidenţiază la preţul de vînzare format din valoarea mărfurilor primite de la comitent +

comisionul unităţii care a preluat marfa în consignaţie + TVA în mărime de 20%.

2. În cazul cînd comitentul este subiect neimpozabil sau persoană fizică, vînzarea mărfurilor de

consignaţie se evidenţiază la preţul de vînzare format din: valoarea mărfii primite de la comitent +

comisionul + TVA de 20% calculat numai din comisionul Unitţăii Comerciale.

Evidenţa vînzării mărfurilor primite în consignaţie se efectuează în baza datelor „raportului de

casă”. Valoarea mărfurilor vîndute în curs de o zi sau de o lună la preţul de vînzare trebuie să

corespundă sumei banilor încasaţi în casă conform „raportului de casă” al casierului pe această

perioadă. Operaţiile de consignaţie se vor reflecta prin următoarele formuli contabile:

1. Pentru mărfurile primite în consignaţie:

Dt 916 “Bunuri primite în baza contractelor de comision”

2. Reflectarea venitului obţinut din vînzarea mărfurilor (suma cei revine comosionarului):

Dt 241 “Casa”

Ct 611 “Venituri din vînzări”

3. Reflectarea sumei TVA aferent mărfurilor realizate:

Dt 241 “Casa”


4. Reflectarea sumei cei revine comitentului încasată din realizare:

Dt 241“Casa”

Ct 521 “Datorii comerciale curente” sau 544.2 “Alte datorii calculate curente”

5. Stingerea sau achitarea sumei comitentului pentru mărfurile vîndute:

Dt 521 “Datorii curente comerciale” sau 544 “Alte datorii calculate curente”

Ct 241“Casa”,242 „Conturi curente în monedă naţională”

6. Achitarea sumei TVA la buget privind mărfurile vîndute:



7. Reflectarea sau scoaterea de la evidenţă a mărfurilor realizate:

Ct 916 “Bunuri primite în baza contractelor de comision”

8. Micşorarea stocurilor de mărfuri ale comitentului în legătură cu reducerea preţurilor şi returnarea

lor comitentului:

Ct 916 “Bunuri primite în baza contractelor de comision”

9. În cazul cînd comitentul este persoană fizică el nu achită din valoarea mărfii TVA, dar la realizarea

mărfurilor din suma incasată, achită la buget 7% ca impozit pe venit reţinut la sursă în contabilitate se

reflectă:

a) la suma totală fără7% de impozit reţinut la sursă

Dt 521 “Datorii comerciale curente” sau 544.2 “Alte datorii calculate curente”


b) la suma impozitului reţinut la sursă de la persoana fizică



c) la stingerea datoriei faţă de buget



EXEMPLU: Comitentul a transmis marfă în consignaţie la preţul de 2000 lei inclusiv TVA.

Comisionul constituie 20%. Evident că evidenţa pentru achitare între comitent şi comisionar va

figura suma în mărime de 2000 lei(inclusiv TVA). Preţul de realizare la comisionar este de 2400

lei(2000+(2000*20%)), adică inclusiv şi comisionul.

1. Reflectăm valoarea mărfurilor primite în consignaţie:

- 20 -

Dt 916 “Bunuri primite în baza contractelor de comision” 2000

Conform codului fiscal realizarea mărfurilor în consignaţie este supusă impozitării atît din

partea comitentului cît şi din partea comisionarului. Deaceea comisionarul pe măsura realizării

mărfurilor trebue să ţină evidenţa în „registru de evidenţă a procurărilor şi realizărilor privind

TVA”.

2. La suma incasării din realizarea mărfurilor:

Dt 241“Casa” sau 221„Creanţe comerciale” 2400

Ct 611.2 „Venituri din vînzarea mărfurilor” 333,33 (400-(400/6))

Ct 521“Datorii comerciale curente” 1666,67 (2000-(2000/6))

Ct 534.4 „Datorii faţă de buget” 400 2000/6)+(400/6))

3. La suma TVA ce trebuie restituită din buget:

Dt 534 „Datorii faţă de buget” 333,33

Ct 521“Datorii comerciale curente” 333,33

4. Achitarea datoriei către comitent:

Dt 521 “Datorii comerciale curente” 2000

Ct 242 „Conturi curente în monedănaţională” 2000

5. Se transferă bugetului suma TVA:

Dt 534 „Datorii faţă de buget” 66,67

Ct 242 „Conturi curente în monedă naţională” 66,67

6. Se scoate de la evidenţă suma mărfurile vîndute:

Ct 916 “Bunuri primite în baza contractelor de comision” 2000

Cînd comitentul este persoană fizică şi nu-i plătitor de TVA:

1. Reflectăm venitul obţinut din vînzări:

Dt 241“Casa” sau 221„Creanţe comerciale” 2400

Ct 611.2„Venituri din vînzarea mărfurilor” 333,33 (400-400/6)

Ct 534.4 „Datorii faţă de buget” 66,67 (400/6)

Ct 521 “Datorii comerciale curente” sau 544.2 “Alte datorii calculate curente”

2000

2. Se reţine impozitul reţinut la sursă de la persoanele fizice în mărime de 7%:

Dt 521 “Datorii comerciale curente” sau 544 “Alte datorii curente”

140 (2000*7%)

Ct 534„Datorii faţă de buget” 140

3. Stigerea sau achitarea sumei comitentului pentru mărfurile vîndute:


1860

Ct 241“Casa”sau 242 „Conturi curente în monedă naţională” 1860

- 21 -

Tema 5: Organizarea contabilităţii mărfurilor în alimentaţia publică.

1. Particularităţile alimentaţiei publice şi influenţa asupra organizării contabilităţii.

2. Calculaţia şi formarea preţului în alimetaţia publică.

3. Contabilitatea mărfurilor şi materiei prime în depozit .

4. Contabilitatea mărfurilor şi produselor în secţia de producţie.

5. Documente şi formele vînzării produselor şi mărfurilor.

-1-

La întreprinderile de alimentaţie publică (UAP) întocmirea documentaţiei şi contabilitatea

primirii, păstrării, vînzării produselor şi mărfurilor sunt asemănătoare cu cele din comerţul cu

amanuntul, însă există unele particularităţi specifice alimentaţiei publice ce influenţează într-o măsură

oarecare contabilitatea şi anume:

- procesul tehnologic de preparare a bucatelor- reprezintă un factor care se ia în considerare la

calcularea costului şi stabilirea preţului de vînzare.

- îmbinarea proceselor de servire şi vînzare a bucatelor către clienţi şi a cheltuielilor aferente

pregătirii şi vînzării bucatelor condiţionate de aceste procese.

UAP pot deservi contingente de clienţi (studenţi, elevi, muncitori) prin abonament şi bonuri

cumpărate anticipat. Se practică şi vînzarea bucatelor prin vînzarea la domiciliu cu o posibilă

reducere de preţ de 5-10%.

UAP achiziţionează mărfurile de la diferiţi furnizori sau persoane fizice. De cele mai multe ori

materia primă şi mărfurile se recepţionează în magazii şi sunt înregistrate în gestiunea magazinierilor.

Ulterior mărfurile şi materia primă se transmit în producere pentru prelucrarea sau revînzarea

ulterioară.

-2-

Produsele şi mărfurile folosite pentru preparare pot fi contabilizate la preţ cu amănuntul care

cuprinde costul lor + adaosul comercial şi la preţ de vînzare, care include şi adaosul la preţ în

alimentaţia publică la diferite produse pornind de la interesele economice privind acoperirea

cheltuielilor de deservire, comerciale, de producere şi formare a profitului.

Mărimea adaosului comercial şi a preţului de vînzare în alimentaţia publică de regulă se

determină la preţ liber cu excepţia produselor de necesitate socială la care adaosul la preţ este limitat

pînă la 20% conform Hotărîrii Guvernului nr.547 din 4.08.95 „Cu privire la măsurile de coordonare

şi de reglementare de către Stat a preţurilor”. Preţul la producţia proprie se determină prin întocmirea

calculaţiei respective. Materia primă se include în costul bucatelor şi altor produse fabricate de UAP

la preţuri libere cu amănuntul, luîndu-se în considerare adaosul comercial stabilit conform Hotărîrii

sus numite. Mărfurile cumpărate cu amănuntul asupra cărora se extinde mărimea limitată a adaosului

comercial care nu sunt suspuse prelucrării tehnice sau tehnologice se vînd la preţuri libere cu

amănuntul fără adaos la preţ în alimentaţia publică. Deci la formarea preţurilor la bucatele preparate

în alimentaţia publică, adaosul la preţul de cumpărare constă din 2 elemente:[10]

a) adaosul comercial pentru formarea preţului cu amănuntul la mărfurile şi materia primă pentru

acoperirea cheltuielilor comerciale;

b) adaos la preţ aplicat în alimentaţia publică pentru acoperirea cheltuielilor legate de producţie

şi de servire ce depinde de categoria întreprinderilor de alimentaţie publică.

Aşa dar există 2 variante de formare a preţului de vînzare:

I. mărfurile şi materia primă se contabilizează pînă la folosirea lor în bucătărie şi calcularea preţului

de vînzare a bucatelor şi conţin 2 adaosuri: adaos comercial şi adaos la preţ aplicat în alimentaţia

publică.

Exemplu: UAP a procurat mărfuri conform următoarelor informaţii:

- mărfuri la preţ de achiziţie-300 lei

- adaos comercial la mărfurile procurate-30%

- adaos în alimentaţia publică-20%

- 22 -

Rezolvare:

1. Calculăm suma adaosului comercial aplicat la mărfuri: 300*30%=90 lei

2. Calculăm suma adaosului în alimentaţia publică: (300+90)*20%=78lei

3. Calculăm suma produselor la preţ de vînzare cu amănuntul: 300+90+78=468lei

Structura formării preţului la întreprinderile de alimetaţie publică:

Preţ de achiziţie Adaos Adaos la preţ Preţ definitiv la mărfuri Preţul de vînzare

Sau cumpărare + comercial + în alime.publică = şi produse în alim.publ. <=> la bucatele

pînă la includerea lor în fabricate

calculaţia preţului bucatelor

Fiecare tip de marfă şi materia primă se estimează la preţul de vînzare cu includerea

adaosului comercial şi adaosului la preţul aplicat în alimentaţia publică pînă la calcularea preţurilor la

bucatele preparate.

II. mărfurile şi materia primă recepţionate la depozit se contabilizează la preţ liber cu amănuntul

folosind numai adaos comercial, iar adaos la preţ se va aplica în alimentaţia publică numai la

calcularea preţului de vînzare adăugînd %-ul acestui adaos la valoarea totală a setului de materie

primă la calcularea preţului bucatelor:

Preţ de cumpărare adaos comercial la fiecare Preţ liber de vînzare

sau achiziţie + fel de produs sau marfă = cu amănuntul <=>

Calcularea valorii totale adaos la preţ în Preţ de vînzare la o

a setului de materie primă + alimentaţia publică la = porţie de bucate

la preţ liber cu amănuntul valoarea totală a setului în baza calculaţiei

Marfurile şi materia primă se estimează la depozite şi în bucătărie la preţuri libere cu

amănuntul, iar preţurile de vînzare la bucate se calculează definitiv prin aplicarea %-lui mediu al

adaosului la preţ în alimentaţia publică la valoarea totală a setului de materie primă la calcularea

preţului bucatelor.

-3- Contabilitatea sintetică a existenţei şi circulaţiei mărfurilor şi materiei prime în depozite se

ţine cu ajutorul contului 217.1, care în alimentaţia publică poate fi numit „Bunuri procurate în

vederea revinzarii”.

În funcţie de sursa de procurare pentru evidenţa decontărilor pentru mărfurile achiziţionate se

utilizează conturile: 521, 226 şi 544,2.

Exemplu: În Restaurant sau primit mărfuri în sortiment de la furnizor, în documentele de însoţire se

conţine următoarea informaţie:

- valoarea mărfurilor la preţ de cumpărare-15000lei inclusiv TVA 2500lei;

- cheltuieli de transport-aprovizionare-600lei inclusiv TVA100lei

- adaos comercial-22%

Plata s-a executat în momentul recepţiei mărfurilor.

1. Reflectarea valorii mărfurilor primite:

Dt 217.1 „Bunuri procurate în vederea revinzarii” 12500

Dt 534 „Datorii faţă de buget” 2500

Ct 521 “Datorii comerciale curente” 15000

2.Reflectăm cheltuielile de transport:

Dt 217 „Mărfuri” 500

Dt 534 „Datorii faţă de buget” 100

Ct 521“Datorii comerciale curente” 600

- 23 -

3.Achitarea datoriei furnizorului:

Dt 521 „Datorii comerciale curente” 15600

Ct 242 „Conturi curente în monedă naţională” 15600

4. Stabilirea adaosului comercial la mărfurile primite în depozitul UAP:

Dt 217.1 „Bunuri procurate în vederea revinzarii” 2750


Evidenţa mărfurilor este ţinută de magazinier care este persoană cu răspundere materială.

Mărfurile şi materia primă poate fi păstrată pe partide (sunt celea ce necesită succesiunea strictă a

eliberării), pe denumiri, sortimente şi grupe. Evidenţa se ţine pe indicatori cantitativi în baza

documentelor de însoţire a primirii şi predării mărfurilor.

Partida este cantitatea de marfă de diferite tipuri recepţionată concomitent în baza unui

document de însoţire. În cazul metodei de păstrare pe sortimente, fiecare procurare a unităţii de marfă

de anumit sortiment se însumează la cantitatea existentă în stoc a aceluiaşi tip de marfă. Evidenţa

analitică se organizează pe subdiviziuni şi pe fiecare persoană cu răspundere materială pe tipuri de

mărfuri. La sfîrşitul lunii se întocmesc balanţe de verificare, şi sumele totalizatoare se confruntă cu

rulajele şi soldul contului 217 şi se confirmă cu semnăturile contabilului şi gestionarului.

-4- Transmiterea materiei prime şi produselor din depozit către secţia de producţie se

documentează prin „fişa limită de ridicare a valorilor materiale” ori „bonul de consum”.

Produsele se transmit din depozit în limita necesităţilor zilnice reflectate în planul meniu

împreună cu soldurile din ziua precedentă. În planul meniu se indică lista bucatelor ce urmează să se

prepare în cantitatea planificată pe o zi. În baza lui bucătarul şef întocmeşte cererea de ridicare a

produselor din depozit. Pentru consumatori se eliberează o formă specială de meniu, în care se

descrie lista bucatelor, masa acestora şi preţul de vînzare ce se semnează de bucătarul-şef şi aprobată

de conducător.

Contabilizarea operaţiilor de eliberare a materiei prime în secţia de producţie se efectuează în

contul 217.2 „Produse transmise spre vînzare în magazinele proprii”.

Pe debit se acumulează toate cheltuielile de materiale privind procesul de preparare a

bucatelor plus adaosul comercial aplicat de alimentaţia publică, iar în credit se înscrie decontarea

bucatelor vîndute şi pierderile de produse. Pentru valoarea totală a mărfurilor, materiei prime

eliberate din depozit în secţia de producţie în baza „fişei limită de ridicare a valorilor materiale” se

întocmeşte următoarea formulă contabilă:

Dt 217.2 „Produse transmise spre vînzare în magazinele proprii”

Ct 217.1 „Bunuri procurate în vederea revinzarii”

În alimentaţia publică pentru calcularea costului de producţie se utilizează contul 811

„Activităţi de bază”, sau contul 217.2„Produse transmise spre vînzare în magazinele proprii”. Preţul

de vînzare se stabileşte prin însumarea adaosului comercial la totalitatea cheltuielilor de materii prime

şi produse prin formula contabilă:

Dt 217.2 „Produse transmise spre vînzare în magazinele proprii”


Produsele finite din bucătărie se distribuie în bufete, baruri sau săli de masă. Transmiterea

bucatelor se documentează prin „fişa zilnică de ridicare a meterialelor pentru livrarea articolelor

finite” ce se întocmeşte zilnic. Fişa se numerotează separat şi se înregistrează într-un registru special.

Bucătarul-şef întocmşte „Raportul privind mişcarea materiilor prime, mărfurilor şi

ambalajelor” la întreprinderea de alimentaţie publică. Fiecare sumă înscrisă în intrări sau ieşiri se

confirmă prin documente însoţitoare ce se anexează în raport. La raport se mai anexează un exemplar

al „planului meniu” şi al „meniului” propriu-zis. Partea de ieşiri a Raportului trebuie să fie egală cu

intrările pe rapoartele bufetelor.

- 24 -

-5-

La calcularea preţului de vînzare este necesar să se ia în considerare faptul că la procurarea

unor mărfuri sau materii prime, TVA poate fi calculată în mărime de 20% şi 8%. Deaceea în calcul

este necesar să se prevadă ponderea TVA la preţul de vînzare a produselor respectiv 8%(la produsele

de panificație şi lactate) şi 20%. Astfel avînd în calcularea preţurilor de vînzare a produselor ponderea

TVA cu diferite taxe, contabilitatea va putea să calculeze corect la sfîrşitul zilei sau în alt termen în

baza documentelor de vînzări, TVA pe diferite feluri de bucate şi pe întreprindere în ansamblu.

Pentru calcularea TVA privind vînzările de produse în curs de o zi conform actului de vînzare

şi datele din contor ale aparatului de casă propunem să se întocmească un calcul de totalizare a

volumului vînzărilor şi a TVA la acest volum pe fiecare tip şi categorie a unităţii de alimentaţie

publică care se anexează la raportul gestionarului.

Exemplu:

Supă de lapte cu orez

Produse

consumate

Norma la 100

porţii (kg)

Preţ la un kg

(lei)

Suma (lei) Ponderea produselor cu TVA

20% 8%

1. Lapte 35 10 350 +

2. Orez 3,5 15 52,5 +

3. Unt 0,5 100 50 +

4. Sare 0,05 5 0,25 +

TOTAL 452,75 11,65% 88,35%

Unde: 400*100/452,75=88,35%

(52,5+0,25)*100/452,75=11,65%

Preţul unei porţii la cost efectiv: 452,75/100=4,528 lei

Stabilim un adaos la preț în alimentația publică de 50%: 4,528+50%=6,80 lei

Papanaşi

Produse

consumate

Norma la

100 porţii

(kg)

Preţ la un kg

(lei)

Suma (lei) Ponderea produselor cu TVA

20% 8%

1.Brînză de vacă 13,6 35 476 +

2. Smîntînă 2 35 70 +

3. Unt 2 100 200 +

4. Ouă 13 1 13 +

5. Zahăr 1,5 15 22,5 +

6. Făină 4 6 24 +

TOTAL - - 805,5 1,6% 98,4%

Unde: (476+70+200+22,5+24)*100/805,5=98,4%

13*100/805,5=1,6%

Preţul unei porţii la cost efectiv: 805,5/100= 8,055ei

Stabilim un adaos la preț în alimentația publică de 50%: 8,055+50%=12,10 lei

Calcularea volumului vînzărilor la produsele preparate

şi vîndute conform raportului gestionarului.

Denumirea

bucatelor

Q de

porţii

Preţ de

vînzare(lei)

Valoarea

incl.

TVA(lei)

TVA la bucate cu Venit din

vînzări Ponderea Suma TVA (lei)

20% 8% 20%(0,1667) 8%(0,07407)

A 1 2 3=1*2 4 5 6=3*4*0,166

7

7=3*5*0,074

07

8

1.Supă de

lapte cu orez

250 6,80 1700 11,65

%

88,3

5%

33,01 111,25 1555,74

- 25 -

2.Papanaşi 300 12,10 3630 1,6% 98,4

%

9,68 264,57 3355,75

TOTAL - - 5330 - - 42,69 375,82 4911,49

Operaţiunea 6 (1): 1700*11,65%*16,67/100=33,01 lei

Operaţiunea 7 (1): 1700*88,35%*0,07407=111,25lei

Operaţiunea 6 (2): 3630*1,6%*16,67/100=9,68 lei

Operaţiunea 7 (2): 3630*98,4%*0,07407=264,57 lei

Operaţiunea 8 (1): 1700-33,01-111,25=1555,74 lei

Operaţiunea 8 (2): 3630-9,68-264,57=3355,75 lei

Reflectări contabile:

a. Reflectăm venitul din vînzări în casieria întreprinderii:

Dt 241 „Casa” 4911,49

Ct 611 „Venituri din vînzări” 4911,49

b. Reflectăm TVA aferentă venitului din vînzări:

Dt 241 „Casa” 418,52 (42,69+375,82)

Ct 534 „Datorii faţă de buget” 418,52

Contabilitatea operaţiilor de vînzare în alimentaţia publică este similară cu cea din UCA, însă

există unele particularităţi ca încasările ce rezultă din vînzări cu achitarea prin casieria întreprinderii

şi prin vînzarea anticipată a abonamentelor precum şi prin reţinerea din salariu.

EXEMPLU: Din vînzarea abonamentelor sau încasat la începutul lunii 2400 lei. La sfîrşitul lunii în

valoarea vînzărilor bucatelor s-a calculat ponderea pîinii şi a produselor lactate care constituie 400

lei. Iar adaosul comercial şi adaosul în alimentaţia publică constituie 45%.

1. Reflectăm încasarea numerarului din vînzarea prealabilă a abonamentelor.

Dt 241 „Casa” 2400

Ct 523 „Avansuri primite curente” 2400

2. S-a trecut la cheltuieli valoarea bucatelor vîndute:

Dt 711 „Costul vînzărilor” 1404,8 (2036,97*100)/145

Dt 831 „Adaosul comercial” 632,17 (2036,97-1404,8)

Ct 217.2 „Produse transmise spre vînzare în magazinele proprii” 2036,97

3. Constatarea veniturilor şi calculul TVA privind vînzările:

Dt 523„Avansuri primite curente” 2400

Ct 611 „Venituri din vînzări” 2036,97 (2400-363.03)

Ct 534 „Datorii faţă de buget” 363,03 ((400*0,07407)+2000/6

- 26 -

Tema 6: Contabilitatea circulaţiei ambalajului 1. Clasificarea ambalajului.

2. Evidenţa ambalajului ţinută de persoanele cu răspundere materială.

3. Perfectarea documentelor la intrarea şi ieşirea ambalajului.

4. Contabilitatea ambalajului.

-1-

Ambalajul reprezintă obiectul ambalării, transportării şi păstrării mărfurilor, produselor finite,

materiei prime ş.a. bunuri materiale.

Pentru asigurarea păstrării şi utilizării raţionale a ambalajului este necesar să să organizeze

perfectarea documentară la timp a mişcării şi păstrării lui la întreprindere. Marea diversitate a

ambalajelor şi caracteristicile unora dintre ele face necesară clasificarea lor după mai multe

criterii[18,p.175]

1. După natura meterialului din care sunt confecţionate se disting:

din lemn, ce includ butoaie pentru lichide, pentru marfă uscată, bacuri lăzi şi fanere.

de pânză, plasă şi rogojină, ce includ saci pentru zahăr şi produse de panificaţie,

de metal, includ lăzi butoaie, bacuri, coşuri,

polimerice, includ lăzi, butoaie, saci peliculă,

de carton, includ lăzi, cutii, saci de hîrtie,

de sticlă, includ sticle şi borcane,

containere pentru legume şi fructe.

2. După provenienţă ambalajele pot fi:

indigene (de pe loc)

din import

3. După posibilitatea de utilizare:

recuperabile

nerecuperabile

4. După modul, durata de funcţionare utilă şi valoarea unitară a ambalajelor avem:

ambalaje incluse în categoria mijloacelor fixe, ce sînt utilizate de mai multe ori (cisterne)

ambalaje de natura mijloacelor circulante incluse în categoria obiectelor de mică valoare şi

scurtă durată şi materialelor de ambalat.

5. După modalitatea de facturare şi decontare, ambalajele pot fi:

facturate aparte de mărfuri -ce circulă prin restituire către furnizori

nefacturate –cele ambalaje care sunt incluse în preţul mărfii.

Ambalajul de unică folosinţă utilizat în procesul de producţie este inclus în categoria meterialelor,

iar în comerţ în categoria mărfurilor. La ambalaj deasemenea se referă materialele şi accesoriile

destinate fabricării ca: piese pentru asamblarea lăzilor, cercuri pentru butoaie, mijloace de acoperire

ca capace din plută şi polietilenă.

-2-

Persoanele cu răspundere materială sunt obligate să ţină evidenţa operativă a circulaţiei

ambalajului în Registre speciale pe secţiuni diferite: ambalaje de lemn, carton, metal, masă plastică,

fară divizare pe calităţi. Sacii se evidenţiază aparte pentru produsele de panificaţie, de zahăr, iar în

cadrul acestor grupe: pe tipuri de rezistenţă şi pe categorii.

Evidenţa ambalajului are loc în UCA şi UAP în etalon natural şi valoric, în „Borderoul de

circulaţie a ambalajelor”, care se află pe verso la „Raportului marfar al gestionarului”.

În caz de existenţă a mai multor tipuri de ambalaje, evidenţa se ţine în acelaşi document

numai pe foi diferite prezentate împreună cu „Raportul marfar”.

La întreprinderile cu ridicata şi la depozitele de achiziţie, evidenţa cantitativă se efectuează în

Cartea marfară sau în „fişele speciale”. La depozitele de legume şi fructe evidenţa operativă a

circulaţiei ambalajului se ţine în „cărţi speciale” pe fiecare tip de ambalaj în baza documentelor

primare de intrare, ieşire şi sold.

- 27 -

La depozitele întreprinderilor de producţie (vinicolă, de conserve, de panificaţie), evidenţa

cantitativă se efectuează în „fişe”, iar a butoaielor în „jurnalul circulaţiei butoaielor”. Persoanele cu

răspundere materială înregistrează operaţiile de intrare şi ieşire a ambalajului în borderouri, cartele,

raporturi de producţie în ziua efectuării acestor operaţii şi determină la sfîrşitul zilei soldul.

Pentru ambalajele care se află la UCA datele privind circulaţia lor se înscrie pe total în

perioada de Dare se Seamă, iar la depozitele de legume şi fructe stocul se determină zilnic în „cartea

evidenţei cantitative a intrărilor şi ieşirilor de ambalaje”.

După finalizarea înregistrărilor în această carte toate documentele primare se transmit în

contabilitate în termenele stabilite însoţite de „Raportul gestionarului de marfă” în UCA, „Raportul

asupra alimentaţiei publice” sau „Raportul de circulaţie a mărfurilor şi ambalajului la depozit” în

UCR sau în cele de achiziţie.

Persoana cu răspundere materială ale punctelor de recepţie a ambalajului din sticlă de la

populaţie în „raportul marfar” reflectă valoarea ambalajului în coloana „mărfuri” iar în coloana

„ambalaj” se indică valoarea lăzilor, containerilor ce sunt destinate pentru păstrarea şi transportarea

ambalajului din sticlă.

Ambalajul în care este ambalată marfa şi care se eliberează cumpărătorilor (sticle, borcane)

cît şi cel ce este colectat gol de la populaţie se evidenţiază ca marfă. Iar sticlele primite de la

depozitele angro şi întreprinderi cu amănuntul se evidenţiază ca ambalaj.

Ambalajul utilizat ce trebuie restituit furnizorilor în raportul marfar se indică aparte la intrări,

ieşiri şi sold în coloana „ambalaj”. Lucrătorii contabilităţii trebuie să controleze sistematic

corectitudinea înregitrsărilor efectuate de persoane cu răspundere materială în „Registru” sau „Cartea

de evidenţă cantitativă a ambalajului”. La finele lunii sau cînd are loc inventarierea se verifică datele

contabile cu datele persoanelor cu răspundere materială: intrările, ieşirile şi calcularea soldului.

Evidenţa analitică a circulaţiei ambalajului în contabilitatea UCA şi Alimentaţia publică se

ţine în etalon valoric, iar la locul păstrării de către persoanele cu răspundere materială în „Jurnalul

Order” şi „borderoul de circulaţie a mărfurilor şi ambalajului” atît valoric cît şi cantitativ.

Pe verso al raportului gestionarului ambalajul se evidenţiază în expresie naturală şi valorică.

-3- Recepţia cantitativă şi calitativă a ambalajului gol şi cu mărfuri trebuie să se efectuieze

potrivit regulilor de recepţie a producţiei şi mărfurilor. Ambalajul intrat la întreprindere împreună cu

mărfurile trebuie perfectat prin aceleaşi documente cu care este perfectată documentar recepţia

mărfurilor în funcţie de sursele de intrare şi anume: factura fiscală, certificat de calitate, act de

recepţie, procesele verbale comerciale ş.a.

Persoana cu răspundere materială la recepţia mărfurilor ambalate trebuie să verifice:

[18,19,p.180]

1. Corespunderea cantităţii efective intrate de ambalaje cu cantitatea stabilită în documentele de

însoţire.

2. Existenţa şi corectitudinea marcării şi corespunderea acesteia cu cerinţele standardelor sau

contractelor.

3. Corespunderea calităţii ambalajului cu cerinţele standardelor sau contractului indicate în

documentele de însoţire.

4. Corespunderea preţului indicat în documentele de însoţire de la furnizor cu preţul din

contract.

Ambalajul intrat care nu asigură păstrarea mărfurilor poate fi reflectat la intrări ca material de

ambalat potrivit actului întocmit de comisia numită de conducătorul întreprinderii. În baza aceluiaşi

Proces verbal se reflectă la intrări şi ambalajul care nu este înregistrat în documentele de însoţire de la

furnizor. Eliberarea ambalajului se perfectează cu aceleaşi tipuri de documente cu care se

documentează ieşirea mărfurilor (factura fiscală, certificat de calitate ş.a).

- 28 -

-4-

Pentru contabilitatea operaţiilor cu ambalajele se utilizează contul 217.6 „Ambalaj cu marfă

şi gol”. În debit se înregistrează intrarea ambalajelor în gestiune, iar în credit costul ambalajelor

vîndute şi alte ieşiri. Soldul final al contului 217.6 „Ambalaj cu marfă şi gol” este debitor şi

caracterizează stocul ambalajelor funcţionabile la preţuri de achiziţie aflate la dispoziţia

întreprinderii.

Intrarea ambalajelor în patrimoniu de la diferiţi furnizori împreună cu mărfurile la valoarea de

achiziţie fără TVA, se înregistrează astfel:

Dt 217.6„Ambalaj cu marfă şi gol”

Ct 521„Datorii comerciale curente”

TVA inclusă în valoarea ambalajelor reflectată în factura fiscală într-un rînd separat devine

deductibilă pentru suma TVA. Ambalajele ce nu se vor returna ulterior furnizorului, deoarece sunt

destinate vînzării către populaţie, li se calculează preţul de vînzare cu amănuntul cu însumarea

adaosului comercial. Încasările din vînzarea ambalajelor se înregistrează ca venituri din vînzarea altor

active curente. Ambalajele deteriorate sau nefuncţionabile sînt apreciate drept pierderi operaţionale şi

sunt consemnate într-un proces verbal.

Cheltuieli ce ţin de repararea, întreţinerea şi operarea ambalajelor în conformitate cu SNC, se

evidenţiază în contul 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională”. Astfel în componenţa acestora

se atribuie:

- pentru saci, diferenţele de preţ condiţionate de diminuarea calităţii şi categoriei, în procesul

utilizării.

- pentru ambalajele de lemn, cheltuieli legate de reparaţie şi întreţinere.

- pentru ambalajele de natura mijloacelor fixe, uzura calculată, cheltuieli privind reparaţia şi

întreţinerea acestora, precum şi cheltuieli de manipulare şi recuperare a lor.

EXEMPLU: Întreprinderea de comerţ a primit mărfuri însoţite de mabalaje contra plată prin

virament, înscrise separat în factură, în valoarea de 2250 lei, inclusiv TVA de 375 lei. În contractul

de livrare nu s-a specificat returnarea acestor ambalaje şi Întreprinderea de comerţ a decis vînzarea

lor la un preţ de 2700 lei inclusiv TVA de 450 lei.

1. La recepţionarea ambalajelor de la furnizori în baza documentelor de însoţire:

Dt 217.6 „Ambalaj cu marfă şi gol” 1875

Dt 534„Datorii faţă de buget” 375


2. Pentru diferenţa de preţ aplicată la ambalajele destinate vînzării:

Dt 217.6 „Ambalaj cu marfă şi gol” 375 (2700-450-1875=375)


3. Virarea sau transferarea datoriei faţă de furnizor privind ambalajele primite:



4. Încasarea numerarului din vînzarea ambalajelor:

Dt 241 „Casa” 2700

Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională” 2250 (2700-450=2250)


5. Înregistrăm costul ambalajului vîndut:

Dt 714.1 „Valoarea contabilă şi cheltuielile aferente altor active circulante ieşite” 1875


Ct 217.6 „Ambalaj cu marfă şi gol” 2250

La vînzarea ambalajelor ca şi pentru toate bunurile destinate comercializării, preţurile se

negociază. În scopul asigurării recuperabilităţii ambalajelor livrate se utilizează preţurile de gaj la

formarea cărora se i-au în consideraţie preţurile de achiziţie. Deoarece acest tip de ambalaj are o

participare multiplă în circulaţia mărfurilor nu-i cazul de a separa de fiecare dată suma TVA inclusă

în preţ.

- 29 -

EXEMPLU: Unitatea Comercială a primit cu mărfurile şi ambalaj în sumă de 5000 lei în sortiment:

- 100 lăzi de polimer cu preţ de 20 lei-suma 2000 lei,

- 500 saci cu preţ de 4 lei-suma de 2000 lei.

- 400 cutii de mucava cu preţ de 2,5 lei-suma de 1000 lei.

Datoria privind ambalajele a fost achitată împreună cu mărfurile. Lăzile conform

contractului au fost primite la preţ de gaj şi au fost returnate furnizorului. Sacii s-au returnat la

acelaşi preţ cu achitare imediată. Cutiile de mucava au fost primite la preţ de achiziţie şi s-au

returnat furnizorului la preţ de 2,2 lei pentru fiecare, preţul fiind redus din cauza deprecierii

calităţii:

1. Recepţia ambalajelor la preţ de gaj(lăzi):

Dt 217.6„Ambalaj cu marfă şi gol” 2000 (100*20)


2. Pentru ambalajele la preţ de achiziţie:

a) Dt 217.6 „Ambalaj cu marfă şi gol” 2500 ((500*4)+(400*2,5)-3000/6)


b) Dt 534 „Datorii faţă de buget” 500 (300/6)


3. Achitarea datoriei către furnizor pentru ambalajele primite:



4. Livrarea ambalajelor către furnizori la valoarea totală a acestora :

Dt 221 „Creanţe comerciale” 4880 ((100*20)+(500*4)+(400*2,2))

Ct 534„Datorii faţă de buget” 480 ((2000+880)/6)

Ct 612„Alte venituri din activitatea operaţională” 4400

5. Înregistrăm costul ambalajelor livrate către furnizor:

Dt 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională” 4400

Ct 217.6„Ambalaj cu marfă şi gol” 4400

6. Pentru diferenţa de preţ:

Dt 714.9 „Alte cheltuieli operaţionale” 100 ((2,5-2,2)*400-120/6)=100

Ct 217.6 „Ambalaj cu marfă şi gol” 100

7. Reflectăm suma TVA aferentă diferenţei de preţ:

Dt 713 „Cheltuieli administrative” 20


- 30 -

Tema 7: Contabilitatea altor operaţii cu mărfuri. Inventarierea mărfurilor şi

contabilitatea diferenţelor de inventar.

1. Inventarierea stocurilor de mărfuri.

2. Contabilitatea diferenţelor constatate la inventarierea mărfurilor.

-1-

În conformitate cu art.2 al Legii Contabilităţii, inventarierea reprezintă controlul şi

autentificarea documentară a existenţei şi situaţiei bunurilor materiale. Sarcinile de bază ale

inventarierii sunt:[13]

- stabilirea existenţei efective a bunurilor,

- Controlul asupra integrităţii activelor prin compararea existenţei efective cu datele contabilităţii,

- stabilirea bunurilor care parţial şi-au pierdur calitatea, stilul şi s-au învechit,

- depistarea bunurilor neutilizate în scopul vînzării lor ulterioare,

- verificarea respectări iregulilor şi condiţiilor de păstrare a bunurilor,

- verificarea realităţii valorii de bilanţ a activelor.

Periodicitatea şi numărul inventarierilor se stabilesc de conducătorul întreprinderii de Comerţ.

Prin intermediul „deciziei/ordinului de inventariere” emise de conducător, se formează şi se aprobă

componenţa comisiei de inventariere. În componenţa comisiei se includ: contabilul-şef sau alt

contabil, conducătorii subdiviziunii structurale, managerii pe vînzări, merketologi.

Pentru executarea inventarierii contabilitatea verifică toate documentele privind primirea şi

vînzarea mărfurilor şi stabileşte soldul mărfurilor la depozit conform datelor contabile pe fiecare

unitate de marfă. Comisia de inventariere sigilează la început toate intrările în depozit şi încăperi

supuse inventarierii, întocmindu-se „proces verbal de sigilare”. Se solicită de la gestionar „Raportul

de gestiune” pe ultima perioadă de activitate, cu raportul, gestionarul prezintă o „Recipisă” prin care

confirmă faptul că gestionează sau nu bunuri şi în alte locuri de depozitare. Are sau nu plusuri sau

lipsuri în gestiune despre care are cunoştinţă, are bunuri care trebuie expediate, a primit sau a eliberat

mărfuri fără document, ş.a.

În ordinul de inventariere se indică termenul de efectuare a inventarierii. Înventarierea se face

în prezenţa obligatorie a persoanelor cu răspundere materială.

Înventarierea în UCA presupune verificarea existenţei numerarului în casă, în acest caz se

întocmeşte procesul verbal de inventariere a numerarului.

Înventarierea se execută în locurile de păstrare a mărfurilor prin numărare, cîntărire şi

măsurarea fiecărui tip de marfă. După încheierea zilei de muncă se sigilează încăperea unde se

efectuează inventarierea. Mărfurile aprovizionate în perioada de inventariere se recepţionează de

gestionar în prezenţa comisiei şi se înregistrează imediat după finalizarea inventarierii. Pe fiecare

document ce însoţeşte mărfurile primite, preşedintele comisiei înscrie „primite după inventariere”,

pune data şi semnătura.

Eliberarea mărfurilor din depozit nu se efectuează pînă la încheierea inventarierii. Denumirea

bunurilor inventariate se reflectă în lista de inventariere în unităţile de măsură luate la evidenţă.

Listele de inventariere şi balanţa de verificare a rezultatelor inventarierii servesc ca documente pentru

stabilirea lipsurilor şi plusurilor de bunuri prin preluarea din listele de inventariere numai a poziţiilor

cu diferenţe. Listele de inventariere se întocmesc în 3 exemplare, iar în cazul predării-primirii în 5

exemplare.

Corectările în liste se semnează de către toţi membrii comisiei de inventariere şi de gestionari.

Ultimile rînduri necompletate ale listei de inventariere se barează. Bunurile ce aparţin altor

întreprinderi se inventariază şi se întocmesc liste de inventariere separate, iar proprietarul mărfurilor

urmează să comunice exactitatea datelor. Imediat după inventariere pînă la deschiderea gestiunii se va

proceda la un control de verificare prin sondaj (pentru confirmarea exactităţii) a mărfurilor de către

comisia de control a inventarierii în prezenţa comisie de inventariere şi a gestionarului. Se verifică

bunurile care au o întrebuinţare mai ridicată şi cele cu valoare mare. Datele controlului de verificare

se înregistrează în proces verbal de verificare a inventariere.

- 31 -

La depistarea divergenţelor, la hotărîrea comisiei centrale sau a conducătorului se va repeta

inventarierea, posibil în altă componenţă a comisiei de inventariere.

După finalizarea inventarierii gestionarul prezintă o recipisă, prin care confirmă că

inventarierea şi înregistrarea bunurilor în listele de inventar s-au executat în prezenţa sa şi nu are

obiecţii faţă de comisie şi de modul de executare.

-2-

Rezultatele inventarierii se stabilesc prin contrapunerea datelor în lista de inventar cu cele din

evidenţa analitică şi contabilă. Diferenţele depistate la inventariere se reglementează în felul următor:

- plusurile de mărfuri şi diferenţele valorice în urma compensării lipsurilor cu plusuri se înregistrează

la majorarea veniturilor.

- lipsurile de mărfuri se trec la cheltuielile perioadei,

- lipsurile de mărfuri ce depăşesc normele de perisabilitate naturală se reflectă în contul persoanei

vinovate la preţurile de piaţă în momentul depistării lipsurilor,

- în caz cînd nu sunt stabilite persoane vinovate, pierderile peste normă se trec la cheltuielile

perioadei.

În cazul cînd lipsurile din gestiune nu sunt considerate infracţiuni, se compensează lipsurile cu

plusurile constatate, dacă există riscul de confuzie între sortimente sau alte pricini. Diferenţele

stabilite în urma compensării şi aplicării tuturor normelor de perisabilitate naturală se recuperează de

la persoanele vinovate. Normele de perisabilitate se aplică doar în cazul determinării lipsurilor

efective pe categorii de mărfuri la care s-au constatat lipsuri. Normele se aplică nu automat tuturor

mărfurilor, ci doar celor ce li se aplică normele de perisabilitate. Rezulatatele inventarierii se înscriu

după confirmarea de către contabilitate a soldurilor scriptice într-un proces verbal. Rezultatele

inventarierii se înregistrează în contabilitate în termen de cel mult 5 zile de la data luării deciziei

privind rezultatele inventarierii.

Formulele contabile ce se înregistrează la stabilirea rezultatelor inventarierii le stabilim în

următorul tabel:

Nr. Conţinutul operaţiilor economice Formula contabilă

Dt Ct

1. S-au stabilit surplusuri de mărfuri 217 612

2. Se înregistrează ad.com. aferent mărfurilor

stabilite ca surplusuri

217 831

3. Se înregistrează lipsurile de mărfuri în

limita normelor de perisabilitate naturală

712 217

4. Se restabileşte suma TVA aferentă

mărfurilor lipsă în limita normelor de

perisabilitate

713 534

5. Se decontează diferenţa valorică de preţ la

mărfurile supuse compensării

712 217

6. Se înregistrează lipsurile înafara normei de

perisabilitate

714 217

7. Se impun lipsurile constatate către

persoanele vinovate

226 612

8. Se calculează ad.com. la lipsuri 226 612

9. Se calculează TVA la lipsurile impuse

gestionarului ((opr7+8)*20%)

226 534

10. Se recuperează lipsurile de către gestionar

cu plată în numerar

241 226

11. Se recuperează lipsurile de către gestionar

cu reţinere din salariu

531 226

12. Se decontează lipsurile pe motivul

calamităţilor naturale

723 217

- 32 -

13. Se decontează mărfurile defectate sau

alterate în cadrul păstrării.

712 217

EXEMPLU: S-au constatat lipsuri de3 mărfuri la depozitul U.C în mărime de 1000 lei. Aaosul

comercial mediu pe luna precedentă reprezintă 35%, TVA la achiziţia acestor mărfuri a fost

înregistrată în Debit 534 în perioada de gestiune precedentă în momentul achiziţiei mărfurilor.

Conform deciziei conducerii lipsurile au fost impuse gestionarului şi recuperate de către acesta în

numerar. Suma perisabilităţii naturale la mărfurile lipsă constituie 20 lei:

1. Se înregistează lipsurile în limita normelor de perisabilitate:

Dt 712 „Cheltuieli de distribuire” 20

Ct 217 „Mărfuri” 20

2. Se restabileşte TVA aferentă lipsurilor în limita normei de perisabilitate:

Dt 713„Cheltuieli administrative” 4 (20*20%)


3. Stabilirea lipsurilor de mărfuri la preţul de achiziţie înafara normelor:

Dt 714 „Alte cheltuieli di activitatea operaţonală” 980 (1000-20)

Ct 217„Mărfuri” 980

4. Impunerea lipsurilor înafara normei persoanei vinovate:

a) Dt 226„Creanţe ale personalului” 980


b)Se calculează ad.com la lipsurile impuse gestionarului:

Dt 226„Creanţe ale personalului” 343 (980*35%)


5. Se calculează TVA la lipsurile impuse gestionarului:

Dt 226„Creanţe ale personalului” 264,4 ((980+343)*20%)

Ct 534 „Datorii faţă de buget” 264,4

6. S-au recuperat lipsurile de către gestionar cu plată în numerar:

Dt 241 „Casa” 1587,4 (980+343+264,4)

Ct 226„Creanţe ale personalului” 1587,4

- 33 -

Tema 8: Contabilitatea cheltuielilor aferente operaţiilor cu mărfuri.

1. Structura cheltuielilor aferente operaţiilor cu mărfurile.

2. Contabilitatea cheltuielilor atribuite spezelor.

3. Contabilitatea cheltuielilor atribuite deficienţelor.

-1- Profitabilitatea activităţii comerciale reprezintă capacitatea acesteia de a produce venituri care

să acoperecheltuieli antrenate de activitatea în cauză şi să conducă la obţinerea venitului net,

indiferent de formele pe care le îmbracă. Activitatea oricărei întreprinderi de comerţ presupune

realizarea unor cheltuieli caracteristice operaţiilor cu mărfurile. Cheltuielile constatate în cadrul

operaţiilor marfare pot fi grupate în dependenţă de necesitatea de formare după următoarele criterii:

1. După elementele şi categoriile de cheltuieli se determină: cheltuieli de transportare şi

manipulare a încărcăturilor către cumpărători precum şi cheltuieli de operare a stocurilor de mărfuri.

2. Conform articolelor de cheltuieli sunt stabilite 2 subgrupe esenţiale:

- cheltuieli specifice activităţii comerciale,

- cheltuieli administrativ-gospodăreşti.

3. În dependenţă de ordinea includerii în componenţa cheltuielilor pe subdiviziunile structurale

există: cheltuieli directe, care se atribuie la subdiviziuni (magazine şi depozite) şi indirecte, care se

repartizează proporţional între subdiviziuni (uzura clădirilor, amortizarea licenţelor ş.a.).

4. În dependenţă de volumul cifrei de afaceri pot fi: cheltuieli condiţional variabile ce se scimbă

direct proporţional cu modificarea cifrei de afaceri şi cheltuieli condiţional constante (plăţile pentru

chirie, servicii de pază ş.a.).

5. Conform perioadei de gestiune există cheltuieli ale perioadei curente şi cheltuieli anticipate ce

se referă la perioadele viitoare.

6. Conform coraportului stocurilor de mărfuri pot fi cheltuieli care se atribuie cheltuieli privind

formarea şi menţinerea stocurilor de mărfuri, precum şi cheltuieli aferente desfacerii de mărfuri.

Cheltuieli aferente operaţiilor marfare pot fi generalizate în următoarele compartimenet:

a. Cheltuieli de stocare şi desfacere pe care le numim speze (epuizări de materiale şi servicii

pentru întreţinerea activităţii).

b. Pierderile materiale şi lipsurile de mărfuri numite deficienţe (presupune existenţa anumitor

lipsuri şi neajunsuri).

c. Cheltuieli privind reducerile cedate şi reevaluarea numite scăzăminte (reduceri, scăderi la

anumite sume a preţurilor).

-2-

Cheltuieli aferente circulaţiei marfare încep a se realiza odată cu intrarea mărfurilor în

patrimoniu.

Astfel în cadrul fazelor de stocare şi desfacere se colectează următoarele speze: [18,p.213]

- dezambalarea, dimensionarea şi sortarea mărfurilor în cantitatea propusă pentru vînzare.

- marcarea, prelucrarea şi preambalarea mărfurilor în scopul îmbunătăţirii aspectului comercial şi

aplicarea etichetei de preţ.

- cheltuieli privind formarea vitrinelor şi a reclamei comerciale.

- păstrarea şi prelucrarea termică a mărfurilor.

- deservirea în termen şi postgaranţie a mărfurilor vîndute.

- cheltuieli de operare a mărfurilor cu termen de păstrare limită sau expirat.

- cheltuieli privind operaţiile de ambalajele.

- ş.a.

În general spezele se atribuie cheltuieli comerciale, deoarece corespund caracteristicilor

enumerate în SNC şi sunt contabilizate în contul 712 „Cheltuieli de distribuire” în următoarea ordine:

1. Spezele formate din materialele utilizate în cadrul păstrării, desfacerii şi deservirii în termenul

de garanţie a mărfurilor:

- 34 -


Ct 211 „Materiale”

2. Calculul salariului personalului angajat în vînzarea şi deservirea mărfurilor:


Ct 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”

3. Calculul contribuţiei privind asigurările sociale la salariul calculat:


Ct 533 „Datorii privind asigurările sociale şi medicale”

Dacă la vînzarea mărfurilor vînzătorul încasează de la cumpărător şi valoarea unor materiale

utilizate la ambalare, atunci este necesară includerea valorii acestora în componenţa ambalajelor cu

marfă prin formula:


Ct 211 „Materiale”

La vînzarea ambalajelor costul acestora se înregistrează în:

Dt 714.1 „Valoarea contabilă şi cheltuielile aferente altor active circulante ieşite”

Ct 217.6„Ambalaj cu marfă şi gol”

În cazul cheltuielilor pentru reclamă comercială şi formarea vitrinelor, pentru valoarea

mărfurilor utilizate se execută înscrierea:

Dt 712 „Cheltuieli de distribuire” -la preţ de achiziţie a mărfurilor

Dt 831 „Adaosul comercial” -la diferenţa de preţ aplicată

Ct 217 „Mărfuri” -la suma mărfurilor utilizate pentru reclamă la preţ de vînzare cu amănuntul.

Trebuie de menţionat că în componenţa spezelor se atribuie şi cheltuieli aferente transportării

ambalajelor refolosibile, care se returnează furnizorului precum şi cheltuieli privind reparaţia şi

întreţinerea curentă a acestora.

În situaţia produselor nevîndute în termenul prescris acestea urmează a fi lichidate printr-un

„proces verbal de lichidare a stocurilor cu termen de păstrare expirat”. În acest caz cheltuielile

acumulate în urma acestor operaţii se vor atribui cheltuielilor comerciale. Contabilizarea acestor

cheltuieli se execută în mod similar mărfurilor utilizate pentru formarea vitrinelor şi reclamei în

operaţiunea:



O dată cu aceasta cheltuielile respective pot fi prognozate prin crearea unor rezerve speciale

similare perisabilităţii naturale.

-3- În practica comercială pierderile materiale de marfă pot rezulta atât din motive obiective cât şi

din motive subiective ceea ce determină gruparea deficienţelor în 2 grupe:

1. în limita normelor de perisabilitate naturală,

2. în afara normelor de perisabilitate naturală.

Deficienţele în limita normelor sunt grupate de factori obiectivi, adică de modificarea

calităţilor fizico-chimice ale mărfurilor numită şi perisabilitate naturală precum şi de onestitatea

cumpărătorilor. Pierderi înafara normelor apar în consecinţa atitudinii negospodăreşti (furt, alterare

ş.a) şi în urma calamităţilor naturale. Evidenţa corectă a deficienţelor asigură controlul asupra

gestiunii stocurilor de mărfuri, depistării la timp a pierderilor, stabilirii persoanelor vinovate şi

calcularea pagubelor cauzate de alterări şi furturi permite aprecierea volumului responsabilităţii

materiale şi verificarea recuperării daunelor provocate. Pierderile de mărfuri în întreprinderile de

comerţ sunt constatate cu ocazia inventarierii. Pierderile în limita normelor de perisabilitate se

calculează conform hotărîrii departamentului comerţului din 3 septembrie 1996 „Cu privire la

aprobarea normelor de perisabilitate asupra mărfurilor la întreprinderile de comerţ de toate formele de

proprietate din R.M”. Ele se decontează la dispoziţia conducerii întreprinderii de comerţ în

componenţa cheltuielilor perioadei.

- 35 -

Lipsurile şi pierderile în afara normelor se impun persoanelor vinovate. Normele de pierderi

în limită sînt stabilite pe feluri, grupe şi sunt diferenţiate în funcţie de procesele pe durata cărora se

calculează la transportare, la depozitare sau desfacere în dependenţă de perioadele calendaristice ale

anului. Normele sunt prevăzute sub forma unor cote %-le dar suma calculată nu trebuie să depăşească

mărimea deficienţelor stabilite.

Pentru determinarea deficienţelor la transportare în limita normelor, cota normativă se aplică

la volumul cantitativ a intrărilor de mărfuri conform formulei:

Dn= (q*N)/100%

Unde: Dn – deficienţele normate

q – cantitatea de mărfuri transmise la transportare

N – norma legală de pierderi

Normele de perisabilitate pentru mărfurile aflate în păstrare sau vînzare depind de zona

climaterică, grupa de mărfuri, anotimp şi se calculează după formula:

Dn= (Q*Pa*N)/100%

Unde: Pa – preţ unitar de achiziţie a mărfurilor constatate lipsă,

Q1 – cantitatea de mărfuri intrate sau vîndute în perioada dintre invetarieri.

În UCR se aplică normele de perisabilitate în funcţie de termenele de păstrare a mărfurilor.

Normele sunt stabilite în % pentru durata de 30 zile pentru fiecare grupă. Dacă mărfurile s-au aflat în

depozit mai mult de o lună, atunci se utilizează norma pentru luna următoare celei fixe, iar pentru

lunile incomplete se calculează ca raportul 1/30 la fiecare zi din norma lunei următoare.

EXEMPLU: Pentru paste făinoase norma pentru prima lună de păstrare este de 0,03%, iar pentru

fiecare din lunile ce urmează 0,008%. Pentru pastele făinoase aflate în depozit pe un termen de 3

luni şi 10 zile se va stabili o normă calculată astfel:

I. 0,03%+0,008%+0,008%+(0,008%*10/30)=0,0487%

II. Înmulţim cantitatea de paste făinoase cu 0,0487% şi vedem cât pierderi

avem în limită de normă de perisabilitate naturală.

Pentru unele tipuri de mărfuri ce urmează a fi păstrate într-un termen mai mic de 30 zile, normele

se stabilesc în dependenţă de norma zilnică de păstrare.

EXEMPLU: Carnea de vită a fost păstrată în depozit în termen de 25 zile. Norma pentru primele 3

zile de depozitare este de 0,08%, pentru fiecare din zilele ce urmează, dar nu mai mult de zece zile în

total norma se majorează zilnic cu 0,01%. Iar după 10 zile norma se va majora cu 0,005% zilnic.

I. 3 zile – 0,08%

II. 10 zile – 0,08%+(0,01*7)=0,15%

III. Până la 25 zile – 0,15+(0,005%*15)=0,225%

În cazul păstrării mărfurilor prin metoda pe sortimente poate fi utilizată următoarea formulă:

T=Σ Sz /CAp

Unde: T – termen mediu de păstrare a mărfurilor

n- numărul de zile de la ultimul inventar

Sz – soldul mărfurilor la sfîrşitul fiecărei zile lucrătoare pentru perioada dintre inventarieri

CAp – circulaţia mărfurilor

EXEMPLU:

Circulaţia zahărului pentru perioada 1 ianuarie 2010 pînă la 31 martie 2010.

Indicatori Sold la încep.

lunii

Intrări zilnice Vînzări zilnice Sold la sfirş. Zilei

3.01.08 500 300 200 600

4.01.08 600 -- 300 300

5.01.08 300 200 200 300

............ ............ .............. ............... ................

- 36 -

31.03.08 400 400 100 700

Total pe perioada

dintre inventarieri

15700 46800

3 zile). Norma de

perisabilitate la zahăr pentru 3 zile constituie 0,078%. Suma maximă de perisabilitate în cazul

circulaţiei a cantităţii de 15700 kg cu termen mediu de 3 zile este:

0,078%*15700/100=12,25kg

Pierderile constatate se înscriu în cheltuieli într-o singură lună ceea ce prezintă o încălcare,

deoarece în celelalte perioade diminuează artificial cheltuielile, deaceea se recomandă ca aceste

cheltuieli să fie repartizate proporţional pe fiecare lună prin constituirea de rezerve în limita

normelor, ceea ce trebuie prevăzut în politica de contabilitate a întreprinderii. Înregistrarea

deficienţelor în registrele contabile se execută în contabilitate astfel:

1. pentru crearea rezervelor necesare acoperirii pierderilor în limita perisabilităţii naturale:

Dt 712.9 „Alte cheltuieli de distribuire”

Ct 538 „Provizioane aferente cheltuielilor şi plăţilor preliminare”

2. constatarea deficienţelor şi a mărfurilor cu termen expirat:

Dt 538 „Provizioane curente” -valoarea mărfurilor constatate lipsă la preţ de vînzare cu

amănuntul


3. Decontarea lipsurilor în limita normelor de perisabilitate naturală în situaţia depăşirii valorii

rezervelor formate:

Dt 712.9 „Alte cheltuieli de distribuire”


4. Restabilirea TVA la mărfurile constatate lipsă în limita normelor de perisabilitate:


Ct 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată”

- 37 -

Tema 9: Contabilitatea reducerilor comerciale la achiziţia şi vînzarea mărfurilor.

1. Formele şi structura reducerilor practicate în activitatea comercială.

2. Contabilitatea reducerilor comerciale în operaţiile cu mărfurile.

3. Contabilitatea reducerilor financiare.

-1-

Reducerile practicate între partenerii de afaceri pot fi clasificate în 2 categorii:

- reduceri comerciale

- reduceri financiare

Reducerile comerciale acţionează numai în sfera circulaţiei mărfurilor. Reducerea

comercială acordată trebuie să fie efectuată faţă de un preţ de vînzare practicat sau faţă de un preţ

stabilit între parteneri printr-o înţelegere. Reducerile comerciale se acordă în cascadă, adică

întotdeauna ultima reducere acordată se va face la suma nettă-rămasă după reducerea anterioară.

Reducerile comerciale de regulă nu se înregistrează în contabilitate, acestea acţionînd în mod

corespunzător asupra preţului de vînzare din factura de însoţire a mărfurilor.

În practică reducerile comerciae sunt cunoscute sub numele de rabat, iar în literatura

economică clasificarea reducerilor comerciale se face în 3 categorii: rabat, remiză şi

risturn.[18,p.193]

Rabatu-ul poate fi definit drept reducerea excepţională a preţului de vînzare convenit în

prealabil, atunci cînd se constată diferenţe de calitate sau abateri de la standarde pentru mărfurile ce

fac obiectul tranzacţiei. Acordarea rabatului comercial se face cu ocazia fiecărei livrări şi are drept

scop acoperirea pierderilor la cumpărător. Procentul de rabat se aplică asupra preţului de vînzare

stabilit prin contract, reducîndul. Taxele faţă de buget se calculează din suma nettă rezultată din

aplicarea preţului redus corespunzător cu %-ul de rabat comercial. Rabatul se mai calculează cu

diferite ocazii cum ar fi: vînzarea produselor la sfirşit de serie, vînzări aniversare sau vînzări

promoţionale cu ocazia lansării pe piaţă.

Remiza reprezintă reducerea comercială practicată în mod excepţional asupra preţului de

vînzare, ţinîndu-se seama de volumul vînzărilor efective şi respectiv de ponderea unor cumpărători în

clientela furnizorului ţinîndu-se cont de următoarele condiţii:

- Suplinirea volumului de achiziţie pînă la nivelul stabilit prin contractul de cumpărare –

vînzare.

- Vinzarea exclusivă a produselor unui singur cumpărător

- Solicitarea unei comenzi semnificative.

La acordarea remizei furnizorul urmăreşte obiectivele proprii afaceri printre care:

1. posibilitatea sporirii cifrei de afaceri prin majorarea volumului vînzărilor

2. extinderea cotei sale pe piaţă prin atragerea clientelei.

3. promovarea unor produse noi.

Aplicarea cotei de remiză se face asupra preţului de vînzare aferent volumului tranzacţiilor.

Risturn-ul este acea reducere de preţ calculată asupra ansamblului operaţiunilor cu acelaşi

cumpărător în timpul unei anumite perioade de gestiune, ţinînd seama de continuitatea şi consecvenţa

acestor operaţii pe viitor cel puţin în aceleaşi proporţii.

Risturnul se stabileşte prin contractul de vînzare –cumpărare de mărfuri în cotă %-lă şi se

aplică asupra preţului de vînzare. Acordarea risturnului produce efecte favorabile atît pentru furnizor

cît şi pentru cumpărător. Furnizorul se asigură că prin negocierea şi înscrierea în contractul încheiat

cu clientul său a unei cote de risturn, contractul are şanse mult mai mari de a se realiza şi cifra de

afaceri va spori. Cumpărătorul va depune toate eforturile ca să atingă nivelul de cumpărări stabilit

prin contract ştiind că odată atins acest nivel va beneficia de o reducere sub formă de risturn.

Reducerile financiare apar sub forma sconturilor de decontare pentru achitarea de către

client a datoriilor rezultate din facturile ce le însoţesc mărfurile de la furnizor. Ele constau din

reduceri ale valorii datoriei pe care furnizorul le acordă cumpărătorilor care îşi achită datoriile înainte

de termenul de scadenţă.

- 38 -

-2- Reducerile comerciale indiferent de tipul acestora se contabilizează în momentul cedării

acestora de către vînzător. Întreprinderile de comerţ cu amănuntul utilizează prioritar pentru evidenţa

mărfurilor preţul de vînzare cu amănuntul. La preţul de achiziţie se însumează adaosul comercial

indiferent de metoda de calculare a acestuia prin înregistrarea în cont:

Dt 217.2 „Mărfuri”


Ţinînd cont de necesităţile de activitate la contul 831 „Adaosul comercial”

pot fi deschise următoarele conturi:

831.1 „Adaos comercial aplicat la preţul de achiziţie”

831.2 „Reduceri comerciale”

831.3 „Reduceri financiare”

1. Achiziţii sau vînzări contabilizate la valoarea fără suma reducerii:


Dt 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată”


2. Achiziţii de mărfuri cînd au loc reduceri comerciale (la cumpărător):


Ct 831.2 „Reduceri comerciale”


3. Vînzări de mărfuri cînd au loc reduceri cedate (la vînzător):

Dt 831.2 „Reduceri comerciale”



4. Achitarea înainte de termen pentru achiziţia de mărfuri (la cumpărător):

Dt 521 „Datorii comerciale curente”

Dt 831.3 „Reduceri financiare”


5. Achitarea înainte de termen la vînzarea de mărfuri, adică reduceri cedate(la vînzător):

Dt 831.3 „Reduceri financiare”



Reducerile se acordă în %-te şi trebuie documentate prin facturi de reduceri (în roşu), care să

cuprindă şi TVA aferentă acestor reduceri ce trebuie să formeze obiectul regularizărilor din decontul

TVA. În factura în roşu se specifică numărul şi data facturii emise clientului asupra cărora se aplică

reducerea reciprocă. Reducerile respective se fac succesiv: mai întîi rabatul şi apoi dacă este cazul

remiza.

De regulă reducerile comerciale premerg reducerilor financiare, în acest caz se execută

următoarele înregistrări (la cumpărător):



Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”

În contabilitatea furnizorului de mărfuri se vor înregistra următoarele înregistrări contabile:

Dt 833 „Returnarea şi reducerea preţurilor la mărfurile vîndute” (la valoarea reducerilor fără TVA)

Dt 712.8 „Cheltuieli privind returnările şi reducerile”


Ct 221 „Creanţe comerciale” - la valoarea mărfurilor eliberate la preţuri incluse în factură.

-3- Reducerile comerciale accelerează rotaţia mijloacelor circulante prin diminuarea termenilor de

achitarea a creanţelor şi datoriilor, adică a termenului de plată a creditelor comerciale. Aplicarea

- 39 -

reducerilor financiare reprezintă o încurajare materială a cumpărătorului în vederea achitării facturilor

fără întîrziere. Mărimea cotei de reduceri deobicei în practică se stabilişte în funcţie de rata medie la

creditele acordate pe sistemul bancar stabilite de BNM de exemplu. Dacă rata medie la creditele

acordate pe sistemul bancar reprezintă de exemplu: 27%, atunci cota reducerii comerciale pentru 20

de zile de achitare din momentul livrării mărfurilor reprezintă 1,5% (27%/360*100*20), astfel cu cît

se achită datoria cu atît mai mare poate fi cota scontului bonificat.

Contabilizarea reducerilor financiare se realizează în mod distinct, deoarece deobicei acestea

sunt operate după facturarea mărfurilor şi respectiv după transmiterea lor către cumpărător.

Contabilizarea mărfurilor cu aplicarea reducerilor se înscriu astfel:

1. S-au primit mărfuri de la furnizori:




2. Se înregistrează achitarea datoriei faţă de furnizor:


Ct 242 „Conturi curente în valută naţională”- (la suma primită minus suma reducerilor).

3. Se înregistrează mărimea scontului bonificat:

Dt 521„Datorii comerciale curente” - la suma redusă

Ct 612.6 „Alte venituri operaţionale”

Ct 534 „Datorii faţă de buget” - la suma reducerilor.

- 40 -

Tema 10: Contabilitatea operaţiilor de comerţ exterior.

1. Particularităţile privind organizarea comerţului exterior. Preţurile interne şi externe ale

mărfurilor şi factorii care influienţează nivelul lor.

2. Contabilitatea exportului de mărfuri.

3. Contabilitatea importului de mărfuri.

1.Particularităţile privind organizarea comerţului exterior. Preţurile interne şi externe ale

mărfurilor şi factorii care influienţează nivelul lor.

Comerţul exterior – este o activitate de vînzare – cumpărare a mărfurilor, de schimb de

mărfuri, de prestări de servicii efectuate atît în interiorul ţării cît şi peste hotarele ei.

Activitatea de comerţ exterior asigură intrarea valutei în ţară pentru a se putea achita importul

de produse şi servicii, diferite obligaţiuni ale ţării, contribuie la echilibrarea balanţei valutare.

Comerţul exterior are diferite efecte economice şi neeconomice asupra fiecărui participant la

operaţiile de comerţ exterior. Aceste efecte pot fi de tip valoric şi se concretizează sub formă de

diferenţă dintre incasări şi plăţi a operaţiilor de comerţ exterior. De asemenea, aceste efecte pot fi de

tip social şi politic care nu pot fi măsurate valoric însă influienţează multilateral activitatea

întreprinderii participante la operaţiunile de comerţ exterior. Comerţul exterior constă din 2

componente:

1. schimburile economice internaţionale, care la rîndul lor pot fi împărţite în 2 categorii:

a) import de mărfuri şi servicii;

b) export de mărfuri şi servicii.

2. cooperarea economică internaţională, care se poate efectua prin următoarele activităţi.:

a) cooperarea de producţie şi de alt gen, deasemenea activitatea de antreprenoriat mixtă

efectuată cu agenţi economici străini;

b) activitatea investitorilor străini;

c) operaţiuni internaţionale, financiare, bancare, de creditare, de asigurare etc.

Schimburile economice internaţionale (import-export) se pot efectua prin 2 metode:

1. Metoda directă, constă în organizarea şi realizarea operaţiilor de comerţ exterior de către

unităţile producătoare;

2. Metoda indirectă, constă în derularea operaţiunilor de export – import prin intermediul

unităţilor de comerţ exterior. La efectuarea operaţiunilor de comerţ exterior se utilizează 2 tipuri de

preţuri:

1. Preţul naţional intern cuprinde următoarele elemente:

- preţul producătorului;

- cheltuieli de transport pînă la frontieră;

- cheltuieli privind ambalajul;

- diferite cheltuieli legate de export;

Pentru operaţiunile de import preţul naţional intern va cuprinde următoarele elemente:

- preţul negociat cu partenerii externi;

- cheltuieli de transport pînă la frontiera RM;

Ulterior, dacă la aceste 2 componente care constituie preţul intern de import se vor adăuga

toate taxele şi comisioanele vamale se va obţine costul de achiziţie al mărfurilor importate în

vamă.Ulterior, dacă la ultimul mai adăugăm cheltuielile de transport de la vamă pînă la destinaţie

obţinem costul de intrare a mărfurilor importate.

Costul de intrare a mărfurilor importate = Preţul intern de import+Taxe şi comision+Cheltuieli

de trasport de la frontieră pînă la depozit.

Preţuri interne de export= Preţ producător+Cheltuieli de export +Ambalaje(nereturnabile)

+Cheltuieli de transport pînă la frontieră

2. Preţ internaţional extern. Pentru calcularea lui în practica internaţională se utilizează mai

multe metode de calcul:

- Metode bazate pe costuri;

- Metode bazate pe cerere;

- 41 -

- Metode bazate pe concurenţă;

- Metode bazate pe preţul obiectiv (în dependenţă de tipul cheltuielilor suportate, care vor fi

recuperate).Asupra preţurilor influienţează mai mulţi factori:

1. Condiţiile de ambalare (în dependenţă de ce tip de utilaj utilizăm);

2. În dependenţă de condiţiile de transport după tipul transportului utilizat (auto,

maritim,aerian feroviar);

3. diferite reduceri de preţ cu caracter financiar (disconturi) pentru achitarea înainte de

termen;

4. diferite reduceri cu caracter comercial, pentru cumpărarea unor partide mari de

mărfuri,client fidel etc;

5. diferite elemente fiscale.

2.Contabilitatea exportului de mărfuri. Exportul de mărfuri reprezintă totalitatea

operaţiunilor care produc bunuri fabricate pe teritoriul ţării şi sunt vîndute în alte ţări. Drept unitate

de evidenţă utilizată pentru export este partida de mărfuri, care reprezintă o anumită cantitate de

marfă omogenă expediată pe un singur contract, într-o singură direcţie facturată de furnizori printr-o

singură factură. De regulă, contractul prevede că se facturează fiecare partidă de marfă expediată de

furnizori. Respectarea acestei cerinţe contribuie la păstrarea partidei de marfă ca unitate de evidenţă

pe tot parcursul circulaţiei mărfurilor de la furnizor la cumpărător incluzînd timpul, transportul şi

păstrarea mărfurilor la depozitele intermediare, ceea ce va permite de a efectua controlul operativ al

fiecărei partide de mărfuri în timpul circulaţiei spre cumpărător.

Exemplu I: O întreprindere de comerţ a încheiat un contract privind exportul a două feluri de

covoare în Federaţia Rusă:

1. covoare

2. Preuri

Livrarea a fost efectuată la 09.04.201X şi costul livrării reprezintă 672 590 lei. Valoarea totală

a livrării în ruble constutuie 1 920 899 ruble ruseşti. Condiţiile de livrare sunt:- ambalarea,

încărcarea, transportarea pînă la transportatorul de bază, taxa de expediere, încărcarea în transportul

de bază şi achitarea transportului de bază îl suportă vînzătorul. Înainte de a transporta marfa unitatea

comercială perfectează şi achită următoarele certificate:

• de provenienţă – 67 lei + TVA 20%

• fitosanitar, 120 lei, inclusiv TVA

• serviciile organizaţiei de transport agentului economic a RM – 6629 lei, inclusiv TVA.

•Cheltuieli vamale:

- cheltuieli cu terminalul – 50 lei

- cheltuieli cu sigilarea – 24 lei

- declaraţia vamală întocmită de o firmă străină - 120 lei, inclusiv TVA

- procedurile vamale – 0,25 % din 729941,62 lei (1 920 899*0,38)

Întreprinderea din Rusia achită valoarea mărfurilor în avans la data de 26.03.201X la cursul

valutar de 0,41 lei pentru una rublă rusească. Cursul valutar la data livrării la 09.04.201X =0,38 lei

pentru una rublă rusească.Rezolvare:

1. Primirea avansului: DT 243

CT 523 – 787568,6 lei (1 920899*0,41)

2. Achitarea în avans a diferitor cheltuieli:

DT 234

CT 242 – 8848,25 lei (80,40+120+6629+50+24+120+1824,85)

3. Înregistrăm livrarea mărfurilor:

DT 221

CT 611 – 729941,62 lei (1 920 899*0,38)

4. Costul mărfurilor vîndute:

DT 711

CT 217 – 672 590 lei

5. Înregistrăm în contabilitate cheltuielile efectuate:

- 42 -

DT 712

CT 234 – 7690,02 lei. (67+100+5524,17+50+24+100+1824,85)

6. La suma TVA se înregistrează:

DT 534

CT 234 – 1158,20 lei (13,40+20+20+1104,80)

7. Compensarea reciprocă a avansului cu creanţa (la suma cea mai mică ditre avans şicreanţă):

DT 523

CT 221 – 729941,62 lei

8.Diferenţele de curs valutar: DT 523

CT 622 – 57629,98 lei (787568.6-729941.6)

3.Contabilitatea importului de mărfuri. Importul de mărfuri poate avea loc în 2 variante:

1. prin expedierea directă;

2. prin intermediar.

Expedierea directă – prevede ca importatorul ridică mărfurile de la depozitul furnizorului extern şi

importatorul suportă cheltuielile de transport şi cele vamale, astfel cumpărătorul (importatorul) va

reflecta operaţii de:

a) intrare a mărfurilor de la furnizor de peste hotarele RM;

b) toate cheltuielile de transport inclusiv taxele vamale – conform anexei la Legea Bugetului pe anul

respectiv;

c) suma TVA luată în cont şi plata TVA la buget de la valoarea vamală a mărfurilor importate.

Valoarea vamală şi suma TVA de la valoarea vamală se determină în conformitate cu legile:

- legea cu privire la tarifile vamale nr. 1380-XIII din 20.11.1997 (şi modoficările ulterioare);-

articolul 100 din Codul Fiscal;

- accizele se determină conform anexei la Legea Bugetului pe anul respectiv.

d) decontările cu furnizorii externi se face în dependenţă de tipul de achitare indicat în contractual

încheiat.

Exemplu: Unitatea de comerţ importă mărfuri la valoarea contractuală cu 10 000$ curs valutar la data

apariţiei datoriei 19,8 lei=1$, iar la data achitării 20,5 lei =1$. Cheltuielile achitate de cumpărător:

a) achitarea în valută:

- servicii de transport pînă la vamă incluse în valoarea vamală = 200$ la curs de 19,8 lei; la achitarea

serviciilor de transport 1$ = 20,50 lei;

- taxa vamală = 50$ * 19,80 lei;

- proceduri vamale = 30$ *19,80 lei;

b) achitarea în lei:

- taxa vamală 5551 lei;

- proceduri vamale 278 lei, inclusive TVA.

Rezolvare:

1. Valoarea vamală= 10 000$*19,80+200$*19,80+50$*19,80+30$*19,80+5551+232(278-TVA)=

209327 lei.TVA la valoarea vamală= 209327*20%=41 865,40 lei.

2. Cheltuieli achitate în valută străină:

DT 217 CT 243 – 1584 lei (50$+30$)*19,80

În cazul cînd aceste cheltuieli se achită în prealabil se înregistrează formulele contabile:

- la achitarea acestor cheltuieli de la contul valutar:

DT 234 CT 243 – 1584 lei

- la includerea acestor cheltuieli în valoarea mărfurilor importate:

DT 217 CT 234– 1584 lei

3. Cheltuielile efectuate în valută naţională:

a) taxa vamală cu achitarea:

- în prealabil:DT 234 CT 242 – 5551 lei

DT 217 CT 234 – 5551 lei

- ulterioară:DT 217

CT 521.3 sau 544.2 – 5551 lei

- 43 -

Formarea datoriei DT 521.3 sau 544.2 CT 242 – 5551 lei

Achitarea datoriei- la momentul înregistrării în vama:

DT 217 CT 226,532,242 – 5551 lei

b) procedurile vamale, apar aceleaşi situaţii ca în cazul taxei vamale:

- în prealabil:

DT 234 CT 242 – 278 lei

DT 217 - 232 lei

DT 534.4 – 46 lei

CT 234 – 278 lei

- ulterioară:

DT 217 – 232 lei

DT 534.4 – 46 lei

CT 544,2 – 278 lei

- la momentul înregistrării în vamă:

DT 217 – 232 lei

DT 534.4 – 46 lei

CT 226,532,242 – 278 lei

4. TVA de la valoarea în vamă:DT 534.4 CT 521.3 sau 544.2 – 41 865,40 lei

5. Se achită TVA calculate de la valoarea în vamă:

DT 521.3 sau 544.2

CT 242 – 41 865,40 lei

Importatorul achită TVA pînă în momentul îndeplinirii declaraţiei vamale, adică pînă la

intrarea mărfurilor pe teritoriul RM: DT 534.4

CT 242 – 41865,40 lei

Suma TVA în registrul de evidenţă a cumpărătorului se înregistrează în baza datelor din

declaraţia vamală.

6. Primirea mărfurilor de la furnizorii externi:

DT 217

CT 521 -201960 lei (10 000$+200$)*19,807.

Achitarea datoriei faţă de furnizor şi organizaţia de transport străină:

DT 521

CT 243 – 209100 lei (10000$+200$)*20,508.

Diferenţa de curs valutar privind datoria faţă de furnizor:

DT 722

CT 521 – 7140 lei (201960-209100).

Prin intermediar – funcţia de intermediar o pot îndeplini diferite firme a căror activitate

constă în acordarea serviciilor de intermediere în operaţiile de import – export. Relaţiile dintre firma

intermediară, furnizor şi cumpărător se reglementează printr-un contract încheiat între aceste părţi.

Intermediarul îşi asumă responsabilitatea de a încheia în numele importatorului contracte cu

furnizorii externi privind cumpărarea valorilor materiale (mărfurilor) pentru un anumit comision. În

contract părţile prevăd: cerinţele faţă de calitatea mărfurilor; preţul contractual; data livrării; data

expedierii documentelor necesare; cerinţele faţă de ambalaj; marcarea mărfurilor; responsabilitatea

părţilor; mărimea comisionului ce îi revine intermediarului; parte ce va suporta (achita) taxa pentru

controlul vamal.

- 44 -

Bibliografie 1. Bajerean E.,Melnic G.,Țigulschi I.,Bugan C., Contabilitatea în comerț, conform noilor reglementări

contabile, Chișinău 2016, ASEM, ÎS FE-P.Tipografia Centrală

2. Codul Fisccal al Republicii Moldova nr.1163 din 24.04.1997, cu modificările ulterioare. În Monitorul

Oficial al Republicii Moldova 2015.

3. Nederiţă A., „Contabilitate financiară", Chişinău, ACAP, 2003.

4. Nederiţă A., „Noul sistem contabil al agentului economic din Republica Moldova'', Chişinău, 1998

5. Pop A., „Contabilitatea de gestiune în comerţ", 1997

6. Tuhari T., „Contabilitatea operaţiilor în comerţ" Chişinău, 2002.

7. Revista „Contabilitate şi audit" pe anii 1998, 2002-2009

8. Legea contabilității nr.112-XVI din 27.04.2007, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2007,

nr.90-93, art.399

9. Legea contabilității nr.749-XIII cu privire la comețul interior nr. 231 din 23.09.2010, în Monitorul

Oficial al Republicii Moldov nr.206-209/681 din 22.10.2010.

10. Standardele Naționale de Contabilitate, aprobate prin ordinul Ministerului Finanțelor nr.118 din

06.08.2013, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2013, nr.233-237, art.1533.

Date post:	18-Jun-2018
Category:	Documents
Upload:	vuongminh
View:	235 times
Download:	3 times

Materiale de lucru: la disciplina „Contabilitatea în...

Documents