Maria si Marta Revista surorilor

Nr. 3 Septembrie 2005

“Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a

cărui nădejde este Domnul!”

Ieremia 17:7

Biserica Creştină Baptistă “Golgota”

Şos. Nicolae Titulescu, Nr. 56A, sect. 1

- 2 -

ucrând pentru Domnul

„De aceea prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari,

neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului,

căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu

este zadarnică.” 1 Corinteni 15:58

Pornind de la îndemnurile apostolului Pavel de a lucra necontenit pentru Domnul, revista „Maria şi Marta” s-a născut din dorinţa de a realiza o legătură puternică între surorile din biserica noastră, în vederea creşterii spirituale şi a unei trăiri după voia şi Cuvântul lui Dumnezeu, de a le încuraja în lucrarea la care au fost chemate de Domnul.

Dumnezeu vrea ca ai Săi să-I slujească şi să arate credincioşie prin „fapte bune”. Munca şi credincioşia pentru El nu vor rămâne fără răsplată. Spre această răsplătire, credincioşii pot privi plini de bucurie încă de pe pământ. (2 Timotei 4:7-8)

Un lucrător pentru Domnul trebuie să fie curat şi sfânt. Roadele Duhului trebuie văzute din belşug în viaţa lui, pentru că numai atunci se poate spune că este al Domnului. Astfel echipat, lucrătorul poate dărui celor din jurul său:

- adevărul: Duhul Sfânt este cel care conduce lucrătorul în lucrarea sa, astfel acesta va fi liber de orice viclenie, de orice rezerve, de orice exagerare, vorbirea lui va fi cinstită.

- milă: dragostea este roada Duhului Sfânt, de aceea ea trebuie să se arate în lucrătorii Lui în toate împrejurările. Când este ispitit nu se mânie, iar soarele nu va apune peste mânia sa. Dragostea va merge dincolo de cuvinte duioase, compătimitoare, mângâind inimile întristate şi frânte.

- ajutor: lucrătorii muncesc şi dăruiesc pentru cei aflaţi în nevoi, insuflaţi de Duhul Domnului care-i va învăţa cum să facă un lucru pentru slava lui Hristos.

- iubire divină: lucrătorii trebuie să fie atât de buni, de miloşi, de iertători, să se asemene întocmai cu El.

Fiind încredinţaţi că orice lucru este nobil când este făcut cu dragoste pentru Hristos şi că Domnul stă lângă noi şi ne ajută, să nu avem nici o reţinere în a lucra pentru El !

A. Popovici

- 3 -

Două coşuri

de Valentin Popovici

Port două coşuri zi de zi, Oriunde-n viaţă m-aş găsi: Un coş cu laude şi cântări,

Cu har şi binecuvântări; Iar altu-n care tot adun Necazurile de pe drum. Am pus în coşuri ne-ncetat Tot ce-am găsit şi-am căpătat: Într-unul, florile de crin Cu harul cerului senin; Şi-n celălalt, câte-un necaz, Cu lacrima de pe obraz. Dar am simţit parcă mereu, Unu-i uşor şi-altul mai greu! Şi-atunci am întrebat târziu, Care e taina ce n-o ştiu? Cum de e coşul meu cu har Mai greu decât cel cu amar? Şi Dumnezeu mi-a explicat Că-n fiecare zi a luat Din coşul cu amărăciuni Tot ce i-am dat în rugăciuni; Şi-a pus apoi în celălalt Un dar mai sfânt şi mai înalt!

- 4 -

TIMPUL DE PĂRTAŞIE CU

DUMNEZEU Rubrică realizată de Daniela Mariş - continuare din numărul trecut - PROBLEME OBIŞNUITE CARE APAR ÎN TIMPUL DE PĂRTĂŞIE

Imediat după dedicarea ta către un timp de părtăşie real şi plin de semnificaţie pentru tine, vei întâmpina diferite probleme, şi asta dintr-un motiv simplu: Satan se va lupta “pe viaţă şi pe moarte” ca să te împiedice de la întâlnirea ta zilnică cu Domnul. El ştie că acei creştini care sunt consecvenţi în apropierea lor de Domnul sunt o reală ameninţare pentru împărăţia întunericului. Cele mai frecvente probleme întalnite sunt: A. Problema disciplinei

Una dintre cele mai mari probleme este disciplina sculării din pat dimineaţa, pentru a avea timpul de părtăşie. Este “Bătălia paturilor” şi are de-a face cu raspunsul la întrebarea “Sunt decis să am azi un timp de părtăşie cu Domnul?” Diavolul ştie să-ţi exagereze convingerea că eşti obosită, şi când Diavolul şi firea se aliază, ridicarea din pat devine cu adevărat un lucru foarte greu. Iată câteva metode de a învinge această problemă: a) Culcă-te seara devreme - vezi Ps.127:2. Nu e bine să arzi lumânarea la

ambele capete. Mulţi creştini stau seara pana târziu, adesea în faţa televizorului, iar a doua zi se trezesc foarte greu.

b) Ridică-te din pat imediat după trezire. Bătălia se câştigă sau se pierde de obicei în primele câteva secunde după trezire. Dacă aştepţi până te gândeşti dacă să te scoli sau nu, deja ai pierdut. Un creştin faimos a fost întrebat odată: “Te rogi înainte ca să te poţi ridica din pat?” “Nu” a raspuns el “mă ridic pur şi simplu!” Dacă vrei să te rogi pentru trezirea de dimineaţă, fă-o când te duci la culcare în seara precedentă, şi cere-I lui D-zeu puterea de a vrea să te ridici din pat.

c) Fii atentă la “hoţii” timpului de părtăşie. Dintre aceştia, 90% vor aparţine nopţii precedente, TV fiind pe primul loc. Urmează atitudinea greşită că timpul de părtăşie este minunat, dar nu neaparat necesar. Pentru a lupta împotriva acestor “hoţi” trebuie să faci din timpul cu Domnul o prioritate.

- 5 -

d) Culcă-te cu un verset din Biblie în gând. Du-te la culcare cu atitudinea “Pe mâine dimineaţă, Doamne!”. Cere-I Domnului să te ajute să te trezeşti cu primul gând spre El.

B. Problema perioadelor aride Mai ales la începutul experimentării timpului de părtăşie, se poate să nu ţi se pară că te alegi cu mare lucru. Este “Bătălia bla-bla-urilor”, a lipsei unui beneficiu imediat. Poţi învinge această problemă atunci când înţelegi că nu-ţi poţi evalua timpul de părtăşie în funcţie de emoţiile şi sentimentele tale. Emoţiile te pot înşela, sentimentele apar şi dispar, deci nu poţi depinde de ele în aprecierea eficienţei timpului de părtăşie. Dacă ai aştepta să ai un timp cu Domnul până atunci când vei simţi că ai dori s-o faci, diavolul va avea grijă să nu simţi niciodată acest lucru. Într-adevăr, unele zile par mai degrabă neinteresante. În alte zile, însă, vei simţi cum cerul s-a deschis şi îţi face parte de nenumaraţi musafiri angelici care-I cântă laude lui Dumnezeu. Deci, nu te aştepta să ai experienţe mari şi glorioase în fiecare dimineaţă. Totuşi, perioade mai lungi de uscăciune în timpul tău de părtăşie pot fi consecinţa uneia din următoarele cauze: a) Neascultare. Aceasta înseamnă persistenţa unui păcat nemărturisit în

viaţa ta. Dacă Dumnezeu ţi-a arătat un adevăr în Cuvântul Său acum câtva timp şi tu încă refuzi să-l aplici în viaţa ta, El nu-ţi va arăta pasul următor până când nu-ţi vei fi rezolvat problema de ascultare.

b) Condiţia ta fizică. Poate într-adevăr nu te odihneşti destul. Dacă vi la întâlnirea cu Domnul obosit şi pe jumătate adormit, nu te vei alege cu mare lucru.Uneori cel mai spiritual lucru pe care-l poţi face este să mergi la culcare mai devreme în fiecare seară.

c) Încercarea de a face mult şi în grabă. S-a spus că “Graba ucide rugăciunea” şi aceasta se aplică şi timpului tău de părtăşie. Este de preferat să urmăreşti conţinutul şi calitatea în timpul acesta, decât “kilometrajul”.

d) Rutina. Când timpul de părtăşie devine un ritual în loc să fie o relaţie, este mort. Când devine un exerciţiu legalist în loc să fie o anticipare autentică a întălnirii cu Dumnezeul cel viu, este într-un mare pericol. Deci fii flexibil, variază-i structura, poate chiar locul. Pastrează-l viu şi interesant pentru tine şi pentru Domnul.

e) Neîmpărtăşirea gândurilor tale cu alţii. Ajungi ca un lac care numai primeşte, dar nu dă mai departe, şi de aceea stagnează. Paradox divin: când dăruim, primim de fapt mult mai mult. (va urma)

- 6 -

� Luaţi seama !Luaţi seama !Luaţi seama !Luaţi seama ! �

1. Ca nimeni să nu se abată de la adCa nimeni să nu se abată de la adCa nimeni să nu se abată de la adCa nimeni să nu se abată de la adevăr şi harevăr şi harevăr şi harevăr şi har. Evrei 12:15 2. Ca nu cumva să vi se îngreuieze inimileCa nu cumva să vi se îngreuieze inimileCa nu cumva să vi se îngreuieze inimileCa nu cumva să vi se îngreuieze inimile. Luca 21:34 3. Ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţiCa nu cumva să nu voiţi să ascultaţiCa nu cumva să nu voiţi să ascultaţiCa nu cumva să nu voiţi să ascultaţi. Evrei 12:25 4. Ca nimeni să nu vă fure cu amăgiri deşarteCa nimeni să nu vă fure cu amăgiri deşarteCa nimeni să nu vă fure cu amăgiri deşarteCa nimeni să nu vă fure cu amăgiri deşarte. Coloseni 2:8 5. Ca nici unul să nu aibă o inimă reaCa nici unul să nu aibă o inimă reaCa nici unul să nu aibă o inimă reaCa nici unul să nu aibă o inimă rea. Evrei 3:12 6. Ca nimeni să nu întoarcăCa nimeni să nu întoarcăCa nimeni să nu întoarcăCa nimeni să nu întoarcă rău pentru rău rău pentru rău rău pentru rău rău pentru rău. 1 Tesal. 5:15 7. Ca nici unul să nu vină prea târziu la odihnăCa nici unul să nu vină prea târziu la odihnăCa nici unul să nu vină prea târziu la odihnăCa nici unul să nu vină prea târziu la odihnă. Evrei 4:1 8. Să umblaţi cu băgare de seamăSă umblaţi cu băgare de seamăSă umblaţi cu băgare de seamăSă umblaţi cu băgare de seamă. Efeseni 5:15 9. Să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.Să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.Să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.Să nu fiţi nimiciţi unii de alţii. Galat. 5:15 10. La umbletele voastreLa umbletele voastreLa umbletele voastreLa umbletele voastre. Plâng. 3:40 11. La felul cum ascultaţiLa felul cum ascultaţiLa felul cum ascultaţiLa felul cum ascultaţi. Luca 8:18 12. La voi înLa voi înLa voi înLa voi înşivăşivăşivăşivă. Luca 17:3 13. Ca nu cumva slobozenia voastră să fie piatră de poticnireCa nu cumva slobozenia voastră să fie piatră de poticnireCa nu cumva slobozenia voastră să fie piatră de poticnireCa nu cumva slobozenia voastră să fie piatră de poticnire. I Corint. 8:9 14. Cum clădeşte cinevaCum clădeşte cinevaCum clădeşte cinevaCum clădeşte cineva. I Corint. 3:10

����������

Să vorbeşti cu Dumnezeu despre oameni este probabil cea mai

importantă lucrare pe care o poate face cineva. Cea de a doua, ca

importanţă, este să vorbeşti cu oamenii despre Dumnezeu. Ambele

lucrări sunt un privilegiu de care avem parte doar prin harul nespus de

mare al Domnului nostru Isus Hristos.

- 7 -

M ă r t u r i i

Am învăţat…Am învăţat…Am învăţat…Am învăţat… de Crina Tudorică

“Şi-mi veţi fi martori…până la marginile pământului” Nici nu terminasem ultimul an de facultate când Dumnezeu m-a trimis… la marginea hărţii globului. Mai devreme decât m-am aşteptat, ocazia să merg în China era înaintea mea. Versete din Scriptură, dar mai ales modul extraordinar în care uşile se deschideau, iar circumstanţele se potriveau perfect, îmi confirmau voia clară a Domnului de a merge acolo. Obstacolele se dădeau uşor la o parte: am fost acceptată în echipa care avea să plece deşi nu îndeplineam câteva condiţii esenţiale cerute, am primit viza fără prea multe întrebări, iar cea mai mare parte a banilor care îmi trebuiau pentru biletul de avion, deşi nici nu îi cerusem, a venit de la o bisericuţă foarte mică. Ştiam că anul ce urma va fi o provocare, însă acest lucru mă încânta şi îmi hrănea spiritul de aventură. Am realizat însă de la început că misiunea care îmi stătea înainte nu era de tipul „Hudson Taylor”. De aceea am şi evitat să spun că „plec în misiune”. Aveam să predau limba engleză la un liceu, deci să am o slujbă obişnuită, într-un ritm de viaţă ca şi cel de acasă (poate chiar mai rutinic). Nu se punea problema lipsurilor materiale, a predicilor la colţul străzii sau a persecuţiilor agresive. Totuşi, mergeam într-o ţară în care mai sunt încă persecutaţi cei ce aleg calea cea îngustă, nu aveam voie să discut subiecte religioase cu nimeni şi mai ales cu elevii, iar corespondenţa avea să îmi fie supravegheată. De aceea a existat mereu acest conflict în mintea mea: când să vorbesc şi când să tac? Slavă Domnului, au existat situaţii când am putut să vorbesc prietenelor, elevilor, sau celor care au încercat să mă cunoască pentru că eram „wai guo ren” (străina). Uneori am spus despre lucruri generale sau elementare despre creştinism, alteori despre mesajul Evangheliei şi provocarea clară pentru mântuire. Tot anul, dar mai ales spre sfârşit, mi s-a părut că am făcut foarte puţin pentru înaintarea Împărăţiei lui Dumnezeu.

El mi-a amintit însă că mai mult decât roadele pe care le aşteptam, Dumnezeu a adus mai multe schimbări în inima mea decât în jurul meu. Am învăţat câteva lecţii preţioase şi concluzia tuturor îmi răsună constant de câteva luni: „Dumnezeu este întotdeauna bun”. Iată câteva din aceste lecţii. Când nu am fost acceptată imediat de membrii restului echipei, când au apărut conflicte şi când m-am simţit a nimănui, am învăţat că Dumnezeu este mereu

- 8 -

lângă mine, chiar atunci când cei cu care m-am obişnuit nu mai sunt. Am înţeles de asemenea că cei din jur nu mă vor plăcea întotdeauna şi că nu sunt responsabili ca eu să fiu mereu bine dispusă. Acum mă pot bucura de momentele când sunt singură, chiar dacă prietenii mei îşi fac planuri care nu mă includ.

Când tatăl meu a fost în pericol de moarte acasă şi familia mea trecea prin momente grele, iar eu nu puteam să îi văd, am învăţat că Dumnezeu aude rugăciunile disperate şi mai mult, le răspunde prin minuni. În tot acest timp, Dumnezeu ne-a trimis mângâietori şi s-a îngrijit de nevoile financiare apărute. Nu doar că tatăl meu se simte foarte bine acum, dar această încercare a avut ca rezultat mântuirea lui. Inima lui este acum nouă şi la propriu, şi la figurat. Am învăţat din conflicte că nu trebuie să pozez în victimă în faţa celorlalţi şi să nu mai spun şi altora despre felul în care eu am fost rănită. Este suficient să ştie Domnul, iar eu să fac tot timpul ceea ce ţine de mine pentru a restabili relaţia, chiar dacă mi se pare că în acest fel persoana cealaltă nu va învăţa lecţia pe care eu cred că o merită. Am învăţat că uneori Dumnezeu îşi ascunde faţa şi am experimentat adesea această senzaţie. Plângeam şi îi spuneam „să vină înapoi”, îmi mărturiseam toate păcatele care îmi veneau în minte şi mă judecam pentru ceea ce ar fi putut să o cauzeze. În astfel de momente am învăţat să Îl cred pe cuvânt când a spus că El va fi cu mine „până la sfîrşitul zilelor”, să îi rămân credincioasă chiar şi când „senzaţia” prezenţei Lui nu este acolo şi să continui să Îl caut în rugăciune şi în citirea Scripturii.

Când nu am avut acces la predici, studii biblice şi ore de rugăciune, am învăţat că Dumnezeu se poate folosi şi de alte surse pentru creştere spirituală şi pentru a mi se descoperi. Mi s-au dărâmat astfel unele mituri despre El care îmi creau imaginea unui Dumnezeu autoritar, neîndurător şi capricios uneori. Ştiu acum mai clar ca înainte că El nu este aşa, nu doar pentru că am auzit sau am citit că El este bun, îndurător şi sensibil la nevoile omului, dar mai ales pentru că „ochii mei L-au văzut” în modul acesta. Deşi acum sunt mai convinsă ca niciodată de nevoia părtăşiei cu alţi creştini şi a participării la serviciile unei biserici, îmi dau seama că Domnul a rămas credincios şi nu m-a lăsat să stagnez din punct de vedere spiritual.

Am înţeles că nu trebuie să plec neaparat la capătul pământului ca să vestesc Evanghelia pentru a mă simţi utilă. Gândindu-mă practic, am avut mult mai multe ocazii de a o face acasă, unde este relativ mult mai uşor să abordez un astfel de subiect. Dar Dumnezeu a promis că nici o sămânţă nu se va întoarce fără rod, şi îmi reamintesc tot timpul că şi atunci când eu nu ştiu ce sădesc, cum o să crească, cine va crede, când voi vedea roade şi de ce am venit până acolo, ştie El şi este suficient. (va urma)

- 9 -

Ce-ai face dacă ai fi vierme? ( Sau corigent în fiecare zi)

Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.

Psalmul 22 :6

Psalmul 22 este un psalm zguduitor . Isus Hristos, Fiul neprihănit al Tatălui Ceresc, a murit pentru fiecare dintre noi,

luând asupra Lui pedeapsa păcatelor noastre. El este cel care S-a identificat cu sacrificiul suprem din dragostea desăvârşită, Cel

care a fost înviat de Dumnezeu pentru ca prin credinţa în EL să trăim veşnic, este Cel care pe crucea de la GOLGOTA a trăit şi a demonstrat SMERENIA supremă.

În fiecare seară când îmi fac bilanţul sunt corigentă la smerenie şi mă întreb: “Ce-ai fi făcut dacă ai fi fost vierme”, azi când ai ripostat pentru că ai fost

îmbrâncită în mijlocul de transport în comun ? “Ce-ai fi făcut dacă ai fi fost vierme”, când dimineaţa îndreptându-te spre serviciu cu autoturismul personal cineva nepoliticos <ţi-a tăiat calea>? “Ce-ai fi făcut dacă ai fi fost vierme”, atunci când lucrarea ta care era foarte bună nu a fost apreciată şi supărată ai emis păreri... şi păreri la adresa examinatorilor? “Ce-ai fi făcut dacă ai fi fost vierme”, când ţi-ai vărsat în vorbe tot năduful pentru traficul aglomerat, pentru atmosfera de la serviciu şi celelalte probleme, atunci când copii tăi zburdalnici şi iubitori au alergat spre tine când ai ajuns acasă, bucuroşi că te văd fără să ţină cont că eşti obosită, că ai vrea un pic să respiri ? “Ce-ai fi făcut dacă ai fi fost vierme”, atunci când te-ai supărat, ai plans şi ţi-ai apărat dreptatea, când ai fost bârfită, criticată pe nedrept când cei în care ai investit dragoste nu ţi-au răspuns la fel ? “Ce-ai fi făcut dacă ai fi fost vierme”, cu toate izbucnirile tale cu toate ?….

Ce-aş fi făcut ? E greu răspunsul pentru că n-aş fi putut să fac nimic, un vierme este atât de jos, jos de tot, nimeni nu-l bagă în seamă, nimeni nu-l aude, el îi vede pe toţi deasupra lui, iar dacă îndrăzneşte să se mişte este zdrobit fără intenţie şi fără remuşcări.

Ce-aş fi făcut? Sigur nimic din tot ce aş fi vrut să fac, nici măcar să–mi motivez dreptatea, să amintesc iubirea…

Dar ce-a făcut EL, Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu când a fost tratat ca un

vierme? EL care a fost şi este Dumnezeu şi care n-a considerat aceasta ca un lucru de apucat. S-a smerit şi a fost ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce.

Cum a făcut-o ? Ascultând şi îndeplinind Planul Tatălui Ceresc, din iubire, din

iubire desăvârşită pentru fiecare din noi s-a lăsat zdrobit pentru ca noi crezând în jertfa Lui să trăim veşnic împreună cu EL în patria cerească.

Mariana Zamfiroiu

- 10 -

De vorbă cu părinţii „El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel, şi

a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii, ...pentruca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.” Ps. 78: 5-7

Domnul a investit părinţii cu responsabilitatea de a transmite mai departe copiilor lor moştenirea credinţei. Părinţii creştini trebuie să facă tot posibilul ca fii şi fiicele lor să ajungă cu ei în Împărăţia lui Dumnezeu.

Prezentăm în continuare cinci ţeluri pe care părinţii creştini trebuie să le aibă în vedere pentru a-şi conduce copiii în cer: 1. Dorim ca familia noastră să fie o casă de rugăciune. Părinţii credincioşi trebuie să planifice ore de rugăciune împreună cu copiii lor. Fiecare cămin se confruntă cu crize, nevoi, probleme. Toate acestea trebuie aduse în faţa lui Dumnezeu. Toate cirumstanţele vieţii sunt ocazii de a-i învăţa pe copii să caute faţa Domnului şi să afle la El rezolvarea, răspunsul şi ajutorul necesar. 2. Dorim ca familia noastră să fie o casă de laudă. Este normal ca rugăciunea să fie împletită cu lauda. Ne rugăm pentru multe lucruri, dar trebuie să nu uităm să mai şi mulţumim din când în când. Dumnezeu nu va conduce fiecare generaţie prin Marea Roşie, dar amintirea bunătăţii lui Dumnezeu trebuie să fie pururea prezentă în familiile noastre. Pentru ca cei din familie să se poată obişnui să-L laude pe Dumnezeu, este bine ca ei să cânte împreună. Unii părinţi sunt stingheri atunci când e vorba să cânte, dar copiii nu vor fi impresionaţi atât de mult de modul cum cântă părinţii lor, ci de faptul că ei cântă spre lauda lui Dumnezeu pentru că El doreşte să audă lauda de pe buzele noastre. 3. Dorim ca familia noastră să fie o şcoală a adevărului. Ca un tribut faţă de căminul lui Timotei, Pavel îi scrie despre: „…credinţa neprefăcută…care s-a sălăşluit în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice…” şi despre faptul că „din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Isus Christos” (II Timotei 1:5, 3:15). Părinţii nu-şi dobândesc copiii ca nişte produse finite. Ei au nevoie de învăţătură, de disciplină şi de educaţie. Din păcate, modul modern de gândire consideră că este mai bine să predai copiii în mâinile “experţilor” pentru cea mai mare parte a educaţiei lor. Ei sunt trimişi în creşe pentru îngrijire calificată, la şcoală pentru educaţie, la biserică pentru dobândirea mântuirii, la şcoli de specialitate pentru viitoarele profesiuni şi la consilieri pentru rezolvarea problemelor lor. În mod evident, există locuri legitime de educaţie şi instruire în afara căminului. Dar aceasta nu înseamnă că părinţii sunt absolviţi de orice responsabilitate.

- 11 -

Mai mult ca oriunde, căminul este locul primordial pentru educaţia şi instruirea copiilor. 4. Dorim ca familia noastră să fie un liman, în care copiii noştri să fie feriţi de rău. Păcate şi necazuri planează asupra noastră, iar copiii nu pot fi feriţi complet de ele. În cele din urmă ei aud, văd şi experimentează lucruri care le afectează conştiinţa şi le pătează memoria cu lucruri rele. Însă un cămin creştin poate fi un loc de refugiu, un adăpost, un loc de apărare. Dar căminul va fi aşa doar dacă părinţii ştiu să-l aranjeze astfel. Părinţii trebuie să fie conştienţi de ambianţa păcatului. Părinţii credincioşi se pot trezi lucrând împotriva unei moşteniri a neprihănirii dacă introduc în căminele lor mijloace de distracţie concepute de lume. Mijloacele de distracţie ale lumii sunt poluante. Ele nu sunt direcţionate pentru a forma bărbaţi şi femei după voia lui Dumnezeu. Părinţii credincioşi trebuie să ţină căminul lor departe de „amuzamentul” lumii. 5. Dorim ca familia noastră să fie o casă a slujirii. Citim în I Corinteni despre casa lui Ştefana care „s-a pus cu totul în slujba sfinţilor” (I Corinteni 16:15). Prin natura lor, copiii au tendinţa egocentrismului. Ei doresc toate lucrurile pentru ei; şi le doresc pe loc. Părinţii înţelepţi îşi vor învăţa copiii să dăruiască, să slujească şi să-i ajute pe alţii. Copiii trebuie să fie învăţaţi, prin exemplul părinţilor lor, să experimenteze bucuria sacrificiului. Aceasta poate însemna tăiatul ierbii, preparatul prăjiturilor sau făcutul curăţeniei. Mai poate însemna şi luarea împreună a unor decizii de a dona bani pentru diferite proiecte de ajutorare. Toate acestea nu sunt altceva decât o pregătire pentru momentul când copiii vor părăsi casa părintească. Instruirea copiilor în vederea slujirii în ambianţa familială nu este altceva decât platforma de pe care ei se vor lansa în viaţă. Ei vor pleca de acasă ca şi slujitori. Ei vor da curs chemărilor şi vocaţiilor pentru care au fost pregătiţi în căldura căminului. Ei nu vor pleca de acasă ca să ducă o viaţă la întâmplare. Ei sunt trimişi în lume cu un scop bine determinat şi cu o viziune dinainte stabilită. „Ca săgeţile în mâna unui războinic, aşa sunt fii făcuţi la tinereţe” (Psalmul 127:4).

prelucrare după John Coblentz – Viaţa familiei creştine

- 12 -

Pagina sănătăţii

VVVV iiii tttt aaaa mmmm iiii nnnn a a a a AAAA (retinol, beta caroten)

Este importantă pentru sănătatea pielii, a oaselor şi în sinteza hormonilor. Împreună cu vitamina E, contribuie la prevenirea cancerului de plămâni, colon, sân şi piele. Retinolul este numit şi „vitamina ochilor”, fiindcă ajută vederea pe timp de noapte, în bolile de inimă, diabet, conjuctivite, glaucom, probleme gigivale şi alcoolism. Lipsa ei produce: oase fragile, dentiţie slabă, vedere deficitară pe timp de noapte. Se găseşte în: Retinolul este prezent în uleiul de peşte şi produsele animale (ouă, lapte, carne). Beta carotenul este transformat în vitamina A la nivelul intestinului, în prezenţa grăsimilor şi a secreţiei biliare. Carotenoidele se găsesc în brânză, unt, ficat, ouă, legume cu frunze verzi, peşte, citrice, fructe şi legume de culoare portocalie (caise, piersici, morcovi, roşii, ardei). Doza recomandată: 5.000 UI. Dozele mai mari sunt toxice. VVVV iiii tttt aaaa mmmm iiii nnnn aaaa E E E E

Este un antioxidant important. Întârzie îmbătrânirea celulară,

întăreşte pereţii vaselor de sânge, previne formarea cheagurilor de sânge, sterilitatea şi distrofia musculară, depunerea de calciu în artere şi contribuie la buna funcţionare a inimii. Ajută la diminuarea toxicităţii cauzate de chimioterapie. Atenuează simptomele premenstruale, ale menopauzei. Protejează pielea de radiaţiile solare. Lipsa ei produce: anemie, sterilitate, piele uscată, boli degenerative (artrita, cancer, senilitate etc).

- 13 -

Se găseşte în: uleiuri vegetale (presate la rece), legume cu frunze verzi, cereale integrale, gălbenuş de ou. Doza zilnică recomandată: 100-400 UI.

VVVV iiii tttt aaaa mmmm iiii nnnn a Ca Ca Ca C (acid ascorbic)

Este esenţială pentru păstrarea sănătăţii dinţilor, gingiilor,

oaselor, vaselor de sânge; grăbeşte vindecarea rănilor şi a fracturilor, creşte rezistenţa la infecţii; este necesară în sinteza colagenului şi este un antioxidant important, prevenind transformarea nitraţilor (fumat, conservanţi, poluare) în substanţe cancerigene. Lipsa ei produce: sângerări gingivale şi nazale, dureri articulare, carii dentare, slăbiciune musculară, anemie. Se găseşte în: citrice, broccoli, roşii, pepene galben, legume cu frunze verzi (spanac), varză, căpşuni, cartofi în stare proaspătă; prin încălzire şi fierbere, vitamina C se pierde în cea mai mare parte. Doza zilnică recomandată 100-250mg. Vitamina DVitamina DVitamina DVitamina D

Îmbunătăţeşte absorbţia şi utilizarea calciului şi fosforului

necesare formării oaselor şi dinţilor. Menţine funcţionarea normală a sistemului nervos şi a inimii. Lipsa ei produce; carii dentare, decalcifieri, slăbiciune musculară, retenţie de fosfor în rinichi. Deficit de vitamina D apare la insuficienta expunere la soare, niveluri foarte reduse de grăsimi şi de bilă (necesare pentru absorbţia vitaminei D), exces de vitamina A, în timpul tratamentelor îndelungate(sau în exces) de cortizon.

Vitaminele sunt gustoase, energizante şi la îndemâna oricui.

Pentru a te simţi bine, oferă-ţi un cocteil de vitamine şi elemente nutritive!

- 14 -

PPPP oooo ffff tttt ă ă ă ă bbbb uuuu nnnn ă ă ă ă !!!! Vegeta de legume 2 kg morcovi; 1 kg pătrunjel rădăcină; 1 kg păstârnac rădăcină; 1 kg ardei gras; 1 kg ceapă; 0,5 kg conopidă; 0,5 kg ţelină rădăcină cu frunze; 5 legături pătrunjel frunze; 5 legături mărar; 1 kg sare.

Toate legumele se dau prin maşina de tocat, se amestecă cu sarea bine şi se pun în borcane. (Ştefania Vilan) Prăjitură cu fructe

I. 200 gr făină se frământă cu 70 gr untură sau 140 gr unt, 70 gr zahăr, 2 gălbenuşe, puţin bicarbonat, se întinde o foaie de 0,5 cm grosime şi se pune în tava unsă şi înfăinată, se acoperă cu fructe: vişine, cireşe, caise, mere, piersici, prune. II. 3 gălbenuşe se freacă cu 150 gr zahăr, 70 gr făină şi cele 5 albuşe bătute spumă se toarnă peste fructe şi se coace.

☺ ☺ ☺ ☺ ☺ Ştiaţi că...

- fructele încă verzi se coc uşor dacă le puneţi într-o pungă de

plastic perforată, pentru ca aerul să poată circula?

- un fruct proaspăt tăiat poate fi conservat fără să se strice, dacă

îl puneţi cu partea umedă pe o farfurioară în care aţi vărsat

puţină apă sărată, apoi îl clătiţi?

- 15 -

La mulţi ani !

Salutăm surorile născute în luna Septembrie cu: Psalmul 18:1-2

„Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu!

Dumnezeule, Tu eşti stânca mea, în care mă ascund,

scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!”.

Anghel Mirela, Apostol Doina, Atanasescu Virginia, Bădescu Sofia, Bogăţeanu Cristina, Bojoga Mirela Gabi, Bucurescu Mariana, Chiriac

Nina, Ciocan Elena, Colnic Niculina, Cuna Atena, Danciu Lavinia, Dobrinoiu Elena Silvia, Dumitrache Mariana, Dumitru Laura Gabriela, Enescu Maria, Gheorghe Maria, Gheorghe Maricica, Grigore Floarea, Guralivu Cristina, Ionescu Viorica Olga, Itigan Marta, Iuşan Maria, Linguraru Vilma, Lungeanu Victoria, Marinescu

Rodica Ileana, Mitroi Mirela Steluţa, Nicolae Daniela, Pâslaru Elena Valentina, Păun Lucia, Petrescu Iuliana, Poenaru Margareta, Popa Angela Mihaela, Popescu Floarea, Popovici Carmen, Prună Jeana, Racatian Milca Aurelia, Radu Elena, Răgălie Maria, Ramba Maria Magdalena, Rusu Lidia, Schmidt Constanţa, Simion Aurelia, Socaciu Cătălina Elisabeta, Stanca Daniela, Streza Sofia, Suciu Anca, Tita Smaranda, Tudorică Crina Ştefania, Uriaşu Rodica Daniela, Vasile

Maria II, Vede Elena, Vodă Elena, Vrânceanu Domnica, Zaharescu Gloria, Zăinescu Rahila, Zamfiroiu Maria.

�������

- 16 -

Ştiri şi anunţuri - În fiecare marţi la orele 16.00, surorile devotate rugăciunii se adună pentru a petrece un timp de părtăşie în Casa Domnului. Vă invităm şi pe dumneavoastră.

- Suntem alături de bucuria familiei Daniela şi Daniel Mariş, care a fost binecuvântată de Domnul cu micuţa Naomi, născută pe data de 28.08.2005. Domnul să o binecuvinteze pe micuţă şi întreaga familie.

!!! Să purtăm în rugăciune:

� bolnavii bisericii; � pe cei aflaţi în nevoi; � copiii care se află în faţa unui nou an şcolar.

- Cei care şi-au schimbat adresa de domiciliu sau numărul de telefon, sunt rugaţi să anunţe aceste modificări la secretariatul bisericii pentru a fi operate în registrul de membrii.

℡ Telefonul de urgenţă

Când oamenii te dezamăgesc.......................Psalmul 27 Când ai păcătuit............................................Psalmul 51 Când eşti singur şi te temi............................Psalmul 23 Pentru a afla secretul fericirii lui Pavel.......Coloseni 3:12-17 Când vrei pace şi odihnă..............................Matei 11:25-30

Toate liniile sunt deschise non-stop!

Nu vei găsi niciodată ocupat!