388
Marea Evanghelie a lui Ioan (Vol.7) 1 Marea Evanghelie a lui Ioan Volumul 7 Domnul nostru Iisus Hristos pe Muntele Măslinilor (continuare) Capitolul I Un răsărit de soare şi semnificaţia sa spirituală 1. Toţi şi-au îndreptat ochii spre răsărit, admirând splendoarea cea roşiatică a zorilor. Deasupra orizontului se vedeau câteva pâlcuri de nori de o extraordinară frumuseţe, care de- veneau din ce în ce mai luminoşi, şi toţi au declarat că n-au mai văzut de mult o dimineaţă atât de minunată. 2. Eu le-am spus atunci celor din jur: „Vedeţi, acest răsărit de soare seamănă foarte mult cu zorii vieţii spirituale a omului şi cu răsăritul Soarelui divin în sufletul său! 3. Când omul aude Cuvântul lui Dumnezeu, în sufletul său răsare Soarele. Când ajun- ge să înţeleagă şi să creadă cuvintele auzite, acest răsărit devine deja mai luminos. Atunci, el începe să simtă o bucurie crescândă la ascultarea cuvintelor învăţăturii spirituale şi să acţione- ze în conformitate cu aceasta. Apoi, aşa cum lumina înroşeşte aceşti superbi norişori, focul iubirii dă culoare faptelor sale, iar fiinţa sa interioară devine din ce în ce mai luminoasă. Bucurându-se astfel de bunătatea şi de adevărul ce provin de la Dumnezeu, omul ajunge la o cunoaştere din ce în ce mai înaltă a lui Dumnezeu, iar inima sa se înflăcărează de iubirea pen- tru El, ceea ce se aseamănă foarte bine cu roşul cel strălucitor şi luminos al acestei dimineţi. Cunoaşterea lui Dumnezeu şi, prin aceasta, cunoaşterea de sine şi cea a propriei meniri capătă amploare şi devine din ce în ce mai clară, ca această auroră roşiatică ce este precum aura pe care o distingem de departe în jurul unor ţinuturi frumoase ale pământului. 4. Apoi lumina zilei creşte tot mai mult. Norişorii cei mai apropiaţi de soarele care ră- sare - adică acţiunile realizate din iubire sinceră şi profundă faţă de Dumnezeu - devin strălu- citori ca aurul. În cele din urmă, ziua se umple de lumină, iar soarele străluceşte în toată gloria şi măreţia sa deasupra orizontului; şi, aşa cum ziua cea nouă se naşte mereu din noapte prin puterea luminoasă a soarelui, la fel şi omul renaşte prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu şi, de aici, prin iubirea tot mai mare faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele său. Aceasta este re- naşterea spirituală a omului: să-L cunoască din ce în ce mai bine pe Dumnezeu şi astfel să-L iubească tot mai mult. 5. Atunci când inima omului este cuprinsă de o adevărată ardoare, lumina din el creşte tot mai mult, până când devine o flacără strălucitoare, iar Spiritul lui Dumnezeu răsare în el precum soarele dimineţii, şi, astfel, lumina zilei străluceşte din plin în lăuntrul său. Dar aceas- tă zi nu este ca o zi pământească ce se sfârşeşte atunci când vine seara, ci este o zi a vieţii eterne şi constă în deplina revelare a Spiritului lui Dumnezeu în sufletul omului. 6. Adevărat, vă zic vouă: omul în sufletul căruia se iveşte o asemenea zi nu va mai ve- dea moartea şi nu-i va mai simţi gustul în veci; şi atunci când va ieşi din trupul său va fi as e- menea unui prizonier care a fost graţiat, iar gardianul vine la el cu o înfăţişare prietenoasă, îi deschide poarta închisorii şi-i spune: «Ridică-te! Graţierea ţi-a fost acordată şi acum eşti liber! îmbracă acest veşmânt de sărbătoare, părăseşte această temniţă şi păşeşte liber în faţa celui care ţi-a acordat această graţie!» 7. Şi dacă un prizonier se bucură în cel mai înalt grad de o asemenea graţie, cu atât mai mult se va bucura un om renăscut în Spirit, la care îngerul Meu va veni şi -i va spune: «Frate