Manualul Inginerului Textilist

IV.13 LEGĂTURI PENTRU ŢESĂTURI JACARD

IV.13.1. Numerotarea elementelor mecanismului jacard Numerotarea platinelor în podul platinelor. Platinele mecanismului jacard sunt

ordonate în rânduri longitudinale, paralele cu prisma şi rânduri transversale, perpendiculare pe aceasta. Numerotarea platinelor în podul platinelor se stabileşte privind mecanismul din partea prismei. Platina cu numărul 1 este cea mai din stânga şi cea mai depărtată faţă de prismă, iar platina cu numărul de ordine cel mai mare este cea mai din dreapta şi cea mai apropiată de prismă.

Pe maşina de ţesut, mecanismul jacard poate fi montat fie cu prisma în faţă sau în spate (montare engleză), fie cu prisma în stânga sau în dreapta (montare germană).

Cele patru tipuri de montări, cu numerotarea corespunzătoare a platinelor, sunt prezen-tate în fig. IV.13.1. În reprezentarea din figură, podul platinelor este văzut de sus.

Numerotarea perforaţiilor pe cartelă. Pe cartelă, perforaţiile sunt ordonate în şiruri verticale şi sunt numerotate la fel ca şi platinele în podul platinelor. Într-un şir vertical se află un număr de perforaţii egal cu numărul de platine dintr-un rând transversal. Citirea cartelei se face începând cu şirul vertical cel mai din stânga, de sus în jos.

La mecanismele jacard clasice cu împărţire mică, lanţul de cartele este alcătuit din plăci de carton. La mecanismele jacard clasice cu împărţire fină şi extrafină (Verdol), cartela este o hârtie continuă. Pentru executarea cartelei este folosită o hârtie specială, ce prezintă stabilitate dimensională la acţiunea factorilor de mediu.

La mecanismele jacard electronice, desenul de comandă este prezentat pe o dischetă, iar mărimea raportului în bătătură a desenului este limitată de capacitatea memoriei acestuia.

Numerotarea perforaţiilor din placa sforilor. În placa sforilor perforaţiile sunt numerotate la fel ca şi sforile care sunt năvădite în acestea. Perforaţiile din placa sforilor sunt ordonate în rânduri longitudinale, paralele cu gura ţesăturii şi rânduri transversale, paralele cu firele de urzeală. Într-un rând transversal se află un număr de perforaţii egal cu numărul de platine dintr-un rând transversal din podul platinelor. Desimea perforaţiilor în placa sforilor se corelează cu desimea în spată a firelor de urzeală, deoarece la nivelul plăcii sforilor lăţimea urzelii trebuie să fie egală cu lăţimea în spată a acesteia.

1516 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – ŢESĂTORIE

IV.13.2. Năvădirea sforilor jacard Năvădirea sforilor jacard reprezintă operaţia de trecere a sforilor prin perforaţiile plăcii

sforilor într-o ordine determinată. Ordinea de trecere a sforilor prin placa sforilor trebuie să se facă în aşa fel încât frecările dintre sfori în timpul mişcării de ridicare şi coborâre să fie minime. Tipul năvădirii se alege în funcţie de tipul structurii şi al desenului care trebuie realizat. În fig. IV.13.2, a, b, c, d, sunt prezentate năvădirile dreaptă, ascuţită, amestecată şi în corpuri, pentru un mecanism cu prisma în stânga şi cu 896 platine.

Prisma în stânga Prisma în dreapta

Prisma în spate Prisma în faţă

Fig. IV.13.1. Numerotarea platinelor în podul platinelor.

a b Fig. IV.13.2. Năvădire dreaptă în trei părţi (a); năvădirea ascuţită (b);

năvădirea amestecată (c); năvădirea în corpuri (d).

Legături pentru ţesăturile jacard 1517

c d

Fig. IV.13.2.

IV.13.3. Legături pentru ţesături simple jacard Calculul tehnic al unei ţesături simple jacard începe cu adoptarea unei schiţe de desen

artistic şi se finalizează cu desenul legăturii şi desenul de comandă, într-o succesiune de etape care va fi prezentată în continuare.

• Realizarea unei schiţe de desen artistic reprezintă prima etapă în ce priveşte calculul tehnic al oricărei ţesături jacard simple sau compuse. Această schiţă se reprezintă la dimen-siunea la care va apărea pe faţa ţesăturii.

• Se calculează numărul de fire de urzeală, respectiv de bătătură, din raportul legăturii jacard pe baza desimilor în urzeală şi în bătătură.

• Calcularea numărului de rapoarte de legătură de pe lăţimea ţesăturii şi a numărului total de fire de urzeală se va face respectându-se recomandarea ca pe lăţimea ţesăturii să se afle un număr întreg de rapoarte de legătură, astfel încât toate platinele mecanismului să fie solicitate în egală măsură.

• Calculele asupra sforilor mecanismului jacard se vor face astfel încât numărul total de sfori să fie egal cu numărul total de fire de urzeală. Numărul de sfori legate la o platină se stabileşte în funcţie de năvădirea folosită şi de numărul de rapoarte de legătură de pe lăţimea ţesăturii. De exemplu, la o năvădire dreaptă, numărul de sfori legate la o platină este egal cu numărul de rapoarte de legătură de pe lăţimea ţesăturii. La o năvădire ascuţită, într-un raport de legătură, la fiecare platină sunt legate două sfori.

• Calculele asupra plăcii sforilor se vor face ţinând cont că placa sforilor trebuie să aibă într-un rând transversal un număr de perforaţii egal cu numărul de rânduri longitudinale de platine. Desimea perforaţiilor din placa sforilor trebuie să fie corelată cu desimea firelor de urzeală. La nivelul plăcii sforilor, lăţimea urzelii trebuie să fie aproximativ egală cu lăţimea urzelii în spată.


• Calculul hârtiei de compoziţie, pentru care raportul dintre numărul de spaţii verticale

şi numărul de spaţii orizontale dintr-o dezină este gal cu raportul desimilor:

,b

u

b

u

PP

nn

=

în care: nu reprezintă numărul de spaţii verticale dintr-o dezină; nb – numărul de spaţii orizontale dintr-o dezină; Pu – desimea tehnologică a firelor de urzeală. Pb – desimea tehnologică a firelor de bătătură. Pe de altă parte, numărul de spaţii verticale dintr-o dezină trebuie să fie egal cu numărul

de platine dintr-un rând transversal de platine (nu = Rpl). Rezultă deci că, dacă se cunoaşte construcţia mecanismului şi raportul desimilor, se poate calcula numărul de spaţii orizontale dintr-o dezină (împărţirea hârtiei de compoziţie:

( ).

u

bplb P

PPn

⋅=

Se calculează numărul de dezine din numărul raportului jacard. Reprezentarea desenului de legătură jacard se realizează, de asemenea, în mai multe etape.

a

b Fig. IV.13.3. Schiţa de desen artistic pentru o ţesătură simplă jacard la care există

o zonă de fond şi una de figură (a); desenul legăturii (b).


În primul rând, schiţa de desen artistic se împarte într-un număr de spaţii verticale şi

orizontale egal cu numărul de dezine din raportul de legătură. Se trasează dezină cu dezină conturul schiţei de desen artistic pe hârtia de compoziţie. Fiecare element de pe hârtia de compoziţie traversat sau atins de linia de contur se haşurează şi se consideră ca aparţinând figurii. Se completează zona de fond şi cele de figură cu legăturile parţiale adoptate. Pentru legătura parţială folosită în zona de fond a ţesăturii, raportul în urzeală trebuie să fie divizor al raportului în urzeală a legăturii jacard. După reprezentarea întregului desen al legăturii, se trece la corectarea conturului în aşa fel încât flotări ale firele de urzeală sau de bătătură să nu se prelungească din zona de fond în cea de figură sau invers. Corectarea conturului se realizează prin transformarea efectelor de sistem, acolo unde este nevoie, din efecte de urzeală în efecte de bătătură sau invers.

Foarte multe din desenele jacard sunt realizate folosind o legătură cu efect de urzeală pentru fondul ţesăturii, de exemplu A8/3, şi negativul acesteia pentru zona de figură (fig. IV.13.3). La exemplul din fig. IV.13.4, fondul ţesăturii este realizat cu legătură pânză, iar pentru obţinerea figurilor se folosesc mai multe legături parţiale.

a b

c d

Fig. IV.13.4. Schiţa de desen artistic pentru o ţesătură simplă jacard la care există o zonă de fond şi mai multe zone de figură (a); schiţa de desen artistic transpusă pe hârtie de compoziţie (b); desenul

legăturii (c); cartela jacard pentru firul de bătătură 40 (d).


IV.13.4. Legături pentru ţesături jacard semiduble şi semitriple

de bătătură Legături pentru ţesături jacard semiduble de bătătură. Sistemele constituente sunt: – o urzeală; – două bătături. În fig. IV.13.5, a este reprezentat desenul de legătură redus (ceea ce se vede pe faţa

ţesăturii) pentru o ţesătură semidublă de bătătură cu desen jacard. În fiecare spaţiu orizontal reprezentat pe desen evoluează două bătături, B1 şi B2. Desenele de legătură parţiale ale urzelii cu cele două bătături, în cele două zone distincte ale desenului jacard, sunt grupate în tabelul IV.13.1. În fig. IV.13.5, b este reprezentat un fragment din desenul desfăşurat al ţesăturii semiduble de bătăură.

a

b

Fig. IV.13.5. Desenul de legătură redus pentru o ţesătură jacard semidublă de bătătură cu feţe identice (a); fragment din desenul de legătură (b).

Tabelul IV.13.1


Legături pentru ţesături jacard semitriple de bătătură. Sistemele constituente sunt: – o urzeală; – trei bătături. În tabelul IV.13.2 sunt prezentate legăturile parţiale dintre urzeala unică şi cele trei

bătături corespunzătoare zonelor de desen pentru ţesătura jacard semitriplă de bătătură din fig. IV.13.6, a.

a

b

Fig. IV.13.6. Desenul de legătură redus pentru o ţesătură jacard semitriplă de bătătură (a);

fragment din desenul de legătură (b).

Tabelul IV.13.2

Des. parţial

Des. parţial


IV.13.5. Legături pentru ţesături jacard semiduble de urzeală

Sistemele constituente sunt: – două urzeli; – o bătătură. Legături pentru ţesături jacard semiduble de urzeală cu feţe identice. Desenele

parţiale ale celor două urzeli cu bătătură unică, în cele două zone distincte ale ţesăturii, sunt grupate în tabelul IV.13.3.

În fig. IV.13.7, a este reprezentat desenul de legătură redus, cel care apare pe faţa ţesăturii. În fiecare spaţiu vertical al desenului evoluează două fire de urzeală. Desenul din fig. IV.13.7, b reprezintă un fragment de desen de legătură desfăşurat.

a

b

Fig. IV.13.7. Desenul de legătură redus pentru o ţesătură jacard semidublă de urzeală cu feţe identice (a); fragment din desenul de legătură (b).


Tabelul IV.13.3

Legăturile pentru ţesături jacard semiduble de urzeală cu feţe diferite. Legăturile parţiale

dintre cele două urzeli şi bătătura unică, corespunzătoare zonelor de desen pentru ţesătura jacard semidublă de urzeală cu feţe diferite din fig. IV.13.8 se prezintă în tabelul IV.13.4.

Tabelul IV.13.4

Desene parţiale Urzeala 1 Urzeala 2 Zona


a

b

Fig. IV.13.8. Desenul de legătură redus pentru o ţesătură jacard semidublă de urzeală cu feţe diferite (a); fragment din desenul de legătură (b).

IV.13.6. Legăturile pentru ţesăturile jacard duble în straturi alternante

Sisteme constituente sunt: – două urzeli; – două bătături. Între sistemele de fire care participă la realizarea ţesăturilor duble în straturi alternante se

stabilesc numai condiţii de nelegare şi legături pe strat. În fig. IV.13.9 este prezentată o ţesătură jacard dublă în straturi alternante, în principiu cu

o urzeală albă şi una neagră, la care, din alternanţa straturilor, rezultă doar două zone de efect. Desenele parţiale sunt grupate în tabelul IV.13.5. Ambele straturi sunt realizate cu legătură pânză. În fig. IV.13.9, a este reprezentat desenul redus al ţesăturii, care rezultă din alternanţa celor două straturi. Un fragment de desen de legătură desfăşurat este prezentat în fig. IV.13.9, b.


Exemplul din fig. IV.13.10 este pentru o ţesătură dublă în straturi alternante, la care

desenul este format din trei zone distincte. Legăturile parţiale dintre cele două urzeli şi cele două bătături corespunzătoare zonelor de desen pentru ţesătura jacard dublă în straturi alternante din fig. IV.13.10, a sunt prezentate în tabelul IV.13.6.

Tabelul IV.13.5

a

b

Fig. IV.13.9. Desenul de legătură redus pentru o ţesătură jacard dublă în straturi alternante (a); fragment din desenul de legătură pentru o ţesătură jacard dublă în straturi alternante realizată după desenul redus din fig. IV.13.9, a (b).

a b

Fig. IV.13.10. Desenul de legătură redus pentru o ţesătură jacard dublă în straturi alternante (a); fragment din desenul de legătură (b).


Tabelul IV.13.6

IV.13.7. Legături pentru ţesături jacard gobelin de bătătură

Sistemele constituente sunt: – 2 până la 6 bătături de culori diferite (B1, B2, ...); – o urzeală de legare (U1); – o urzeală de umplutură (U2). Legăturile parţiale dintre urzeli şi bătături corespunzătoare zonelor de desen pentru

ţesătura jacard gobelin de bătătură din fig. IV.13.11, a sunt prezentate în tabelul IV.13.7.

Tabelul IV.13.7

Urzeala de legare Urzeala de umplutură Desene parţiale


a

b

Fig. IV.13.11. Desenul de legătură redus pentru o ţesătură jacard gobelin de bătătură (a); fragment din desenul de legătură (b).

IV.13.8. Legături pentru ţesături jacard gobelin de urzeală Sistemele constituente sunt: – 2 până la 6 urzeli colorate (U1, U2, ...); – 2 bătături groase de culori contrastante (B1, B2); – o bătătură subţire de crestătură (B3).


Legăturile parţiale dintre urzeli şi bătături corespunzătoare zonelor de desen pentru

ţesătura jacard gobelin de urzeală din fig. IV.13.12, a se prezintă în tabelul IV.13.8.

a

b

Fig. IV.13.12. Desenul de legătură redus pentru o ţesătură jacard gobelin de urzeală (a); fragment din desenul de legătură (b).


Tabelul IV.13.8

Desene parţiale

LISTA SIMBOLURILOR FOLOSITE LA CAPITOLELE IV.9–IV.13

A - coeficient de proporţionalitate pentru calculul diametrului firelor cu densitatea de

lungime, în tex;

α - unghiul de ondulare al firelor de urzeală;

au, ab - contracţia totală a firelor de urzeală şi respectiv de bătătură, în procesele de ţesere şifinisare, în %;

medua - contracţia medie totală a firelor de urzeală, în %;

medmua - contracţia medie totală a firelor de urzeală din margini, în %;

medba - contracţia totală medie a firelor de bătătură, în %;

am - contracţia medie totală a firelor de urzeală şi bătătură, în %;

mua - contracţia totală a firelor de urzeală din margini, în %;

ii bu , aa - contracţia totală a firelor de urzeală, respectiv de bătătură, din dunga cu legătura sau/şidesimea (i), în %;

1ua - contracţia totală a firelor de urzeală din dunga cu legătura de bază, în %;

β - unghiul de ondulare a firelor de bătătură;

C - coeficient de desime; c - coeficient de proporţionalitate pentru calculul diametrului firelor cu fineţea exprimată

în Nm; c - numărul de fire năvădite într-o celulă de spată; Cp - coeficient de desime pentru ţesături cu structură pătrată; Ct - coeficient de desime al ţesăturii; Ctmax - coeficient de desime maxim al ţesăturii; Cu, Cb - coeficient de desime al sistemului de urzeală, respectiv de bătătură; Cuf, Cbf - contracţia firelor de urzeală şi respectiv de bătătură, în procesul de finisare, în %; Cumax, Cbmax - coeficient de desime maxim al firelor de urzeală, respectiv de bătătură;

mtCu - contracţia la ţesere a firelor de urzeală din margini, în %;

ii tt CbCu , - contracţia la ţesere a firelor de urzeală şi respectiv de bătătură, în zona cu legătura sau/şidesimea (i), în %;

Cut, Cbt - contracţia la ţesere a firelor a firelor de urzeală, respectiv de bătătură, în %;

1tCu - contracţia la ţesere a firelor de urzeală din dunga cu legătura de bază, în %;

medmed tt CbCu , - contracţia medie la ţesere pentru firele de urzeală, respectiv de bătătură, în %;

Lista simbolurilor folosite 1531

D - suma diametrelor firelor de urzeală şi bătătură, în mm; du, db - diametrul firelor de urzeală, respectiv de bătătură, în mm; et - gradul de acoperire al ţesăturii; Et - procentul de acoperire al ţesăturii, în %; Et1 - procentul de neacoperire al ţesăturii, în %; eu, eb - gradul de acoperire al firelor de urzeală, respectiv de bătătură; Eu, Eb - procentul de acoperire al firelor de urzeală, respectiv de bătătură, în %;

φ - indice de fază;

fu, fb - frecvenţa ondulării pentru firele sistemului de urzeală, respectiv bătătură, în semiunde/10 cm;

G - grosimea ţesăturii, în mm; Gmax - grosimea maximă a ţesăturii, în mm; Gmin - grosimea minimă a ţesăturii, în mm; gt - gradul de neacoperire al ţesăturii; hu, hb - înălţimea de undă a firelor de urzeală, respectiv de bătătură, în mm; Kt - gradul de compactitate al ţesăturii, în %; Ku, Kb - gradul de compactitate al sistemului de urzeală, respectiv de bătătură, în %; L1 - lăţimea totală a dungilor de urzeală cu legătura de bază, pentru ţesătura finită, în cm;

cL1 - lăţimea totală a dungilor de urzeală cu legătura de bază, pentru ţesătura crudă, în cm;

lb - lungimea firului de bătătură care se reintroduce în margini, pentru ţesătura finită, în cazulmaşinilor de ţesut neconvenţionale, în cm;

cbl - lungimea firului de bătătură care se reintroduce în margini, pentru ţesătura crudă, în cazulmaşinilor de ţesut neconvenţionale, în cm;

Lbi - lăţimea totală a dungilor de bătătură cu legătura sau/şi desimea (i) pe 1 m ţesătură finită,în cm;

lc - desimea geometrică critică, în mm; lc - lăţimea ţesăturii crude, în cm; lf - lăţimea ţesăturii finite, în cm;

Li - lăţimea totală a dungilor de urzeală cu legătura sau/şi desimea (i) pe lăţimea ţesăturii finite

fl′ , în cm;

ciL - lăţimea totală a dungilor de urzeală, cu legătura sau/şi desimea (i), pe lăţimea ţesăturiicrude

cfl′ , în cm;

cibL - lăţimea totală a dungilor de bătătură cu legătura sau şi desime (i), pe 1 m ţesătură, în cm;

lm - lăţimea marginilor pentru ţesătura finită, în cm;

slmin

- desimea geometrică minimă simultană, în mm;

cml - lăţimea marginii pentru ţesătura crudă, în cm;

lmin - desimea geometrică minimă, în mm;

ls - lăţimea ţesăturii în spată, în cm;


scl - desimea geometrică supracritică, în mm;

bu tt , ll - lungimea segmentului firelor de urzeală şi respectiv de bătătură, în zona de trecereprintre firele sistemului opus, în mm;

lu, lb - desimea geometrică a firelor de urzeală şi respectiv de bătătură, în mm; Mb - masa firelor de bătătură pentru ţesătura finită, în g/m; Mbc - masa firelor de bătătură pentru ţesătura crudă, în g/m; Mf - masa firelor de fond pentru ţesătura finită, în g/m;

fM ′ - masa firelor de urzeală din fond fără margini, pentru ţesătura finită, în g/m;

cfM ′ - masa firelor de urzeală din fond fără margini, pentru ţesătura crudă, în g/m;

Mfc - masa firelor de urzeală din fond pentru ţesătura crudă, în g/m; Mm - masa firelor din margini pentru ţesătura finită, în g/m; Mmc - masa firelor din margini pentru ţesătura crudă, în g/m; Mt - masa totală a ţesăturii finite, în g/m; Mtc - masa totală a ţesăturii crude; în g/m; Mu - masa firelor de urzeală pentru ţesătura finită, în g/m; Muc - masa firelor de urzeală pentru ţesătura crudă, în g/m; n - indice de neechilibrare la fineţe;

minGFN - numărul fazei grosimii minime;

Nm - fineţea firelor, în Nm; NF - numărul fazei de stuctură; p - indice de neechilibrare la desime; Pbi - desimea tehnologică a firelor de bătătură, din dunga cu legătura sau/şi desimea (i), pentru

ţesătura finită, în fire/10 cm; Pc - desimea tehnologică critică, în fire/10 cm; pf - pierderea de masă în procesul de finisare, în %;

amaxP - desimea tehnologică maximă absolută, în fire/10 cm;

smaxP - desimea tehnologică maximă simultană, în fire/10 cm;

Pmax - desimea tehnologică maximă, în fire/10 cm;

Psc - desimea tehnologică supracritică, în fire/10 cm;

Pu, Pb - desimea tehnologică a firelor sistemului de urzeală şi respectiv de bătătură, în fire/10 cm;

Pu1 - desimea tehnologică a firelor de urzeală din dunga cu legătura de bază, pentru ţesăturafinită, în fire/10 cm;

cPu1 - desimea tehnologică a firelor de urzeală din dunga cu legătura de bază pentru ţesătura

crudă, în fire/10 cm;

Puc, Pbc - desimea tehnologică a firelor de urzeală şi respectiv de bătătură, pentru ţesătura crudă, înfire/10 cm;

Pui - desimea tehnologică a firelor de urzeală din dunga cu legătura sau/şi desimea (i) pentruţesătura finită, în fire/10 cm;


cc ii PbPu , - desimea tehnologică a firelor de urzeală şi respectiv de bătătură din dunga cu legăturasau/şi desimea (i), pentru ţesătura crudă, în fire/10 cm;

Pum - desimea tehnologică a firelor de margine pentru ţesătura finită, în fire/10 cm;

cmPu - desimea tehnologică a firelor de margine pentru ţesătura crudă, în fire/10 cm;

Ru, Rb - raportul legăturii în urzeală şi respectiv de bătătură; su, sb - coeficienţi de strivire a firelor de urzeală şi respectiv de bătătură;

muTt - densitatea de lungime a firelor de urzeală pentru margini, în tex;

ii bu , TtTt - densitatea de lungime a firelor de urzeală şi respectiv de bătătură, din dunga cu legăturasau/şi desimea (i), în tex;

1uTt - densitatea de lungime a firelor de urzeală din dunga cu legătura de bază, în tex;

Tt, Td - densitatea de lungime a firelor, exprimată în tex şi respectiv în den; tu, tb - numărul de treceri a firelor de urzeală, respectiv de bătătură printre firele sistemului opus

în limitele raportului de legătură.

Legături semiduble de urzeală

αi - unghi de ondulare a bătăturii datorită legării cu firele urzelii inferioare;

αs - unghi de ondulare a bătăturii datorită legării cu firele urzelii superioare;

βi - unghi de ondulare a urzelii inferioare datorită datorită legării cu firele de bătătură unice;

βs - unghi de ondulare a urzelii superioare datorită datorită legării cu firele de bătătură unice;

Di - suma diametrelor firelor de urzeală inferioară şi bătătură unică; Ds - suma diametrelor firelor de urzeală superioară şi bătătură unică; dui - diametrul firelor urzelii inferioare; dus - diametrul firelor urzelii superioare; Kui - grad de compactitate pentru urzeala inferioară; Kus - grad de compactitate pentru urzeala superioară;

uiRL - lungimea raportului urzelii inferioare;

usRL - lungimea raportului urzelii superioare;

Pui - desimea tehnologică a firelor de urzeală inferioară; Pus - desimea tehnologică a firelor de urzeală superioară; RuI - raportul în urzeală corespunzător urzelii inferioare; Rus - raportul în urzeală corespunzător urzelii superioare;

ibt - numărul de treceri ale firelor bătăturii unice printre firele urzelii inferioare în cadrul unui raport ;

sbt - numărul de treceri ale firelor bătăturii unice printre firele urzelii superioare în cadrul unui raport;


iut - numărul de treceri ale firelor urzelii inferioare printre firele bătăturii unice în cadrul unui raport;

sut - numărul de treceri ale firelor urzelii superioare printre firele bătăturii unice în cadrul unui raport.

Legături semiduble de bătătură

αi - unghi de ondulare a bătăturii inferioare datorită legării cu urzeala unică;

αs - unghi de ondulare a bătăturii superioare datorită legării cu urzeala unică;

βi - unghi de ondulare al urzelii datorită legării cu bătătura inferioară;

βs - unghi de ondulare al urzelii datorită legării cu bătătura superioară;

Di - suma diametrelor firelor de urzeală unică şi bătătură inferioară; Ds - suma diametrelor firelor de urzeală unică şi bătătură superioară; dbi - diametrul firelor bătăturii inferioare; dbs - diametrul firelor bătăturii superioare; Kbi - grad de compactitate pentru bătătura inferioară; Kbs - grad de compactitate pentru bătătura superioară; Pbi - desimea tehnologică a firelor de bătătură inferioară; Pbs - desimea tehnologică a firelor de bătătură superioară; Rbi - raportul în bătătură corespunzător bătăturii inferioare; Rbs - raportul în bătătură corespunzător bătăturii superioare;

ibt - numărul de treceri ale firelor bătăturii inferioare printre firele urzelii unice în cadrul unui raport ;

sbt - numărul de treceri ale firelor bătăturii superioare printre firele urzelii unice în cadrul unui raport;

iut - numărul de treceri ale firelor urzelii unice printre firele bătăturii inferioare în cadrul unui raport;

sut - numărul de treceri ale firelor urzelii unice printre firele bătăturii superioare în cadrul unui raport.

Legături duble cu însăilare ascendentă

αi - unghi de ondulare a bătăturii inferioare datorită legării cu firele urzelii inferioare;

αis - unghi de ondulare a bătăturii superioare datorită legării cu firele urzelii inferioare;

αs - unghi de ondulare a bătăturii superioare datorită legării cu firele urzelii superioare;

βi - unghi de ondulare a urzelii inferioare datorită datorită legării cu firele bătăturii inferioare;

βis - unghi de ondulare a urzelii inferioare datorită datorită legării cu firele bătăturii superioare;

βs - unghi de ondulare a urzelii superioare datorită datorită legării cu firele bătăturii superioare;

Dis - suma diametrelor firelor de urzeală inferioară şi a celor de bătătură superioară;

ibt - numărul de treceri ale firelor bătăturii inferioare printre firele urzelii inferioară în cadrul unui raport;


isbt

- numărul de treceri ale firelor bătăturii superioare printre firele urzelii inferioare în cadrul unui raport;

sbt - numărul de treceri ale firelor bătăturii superioare printre firele urzelii superioare în cadrul unui

raport;

iut - numărul de treceri ale firelor urzelii inferioare printre firele bătăturii inferioare în cadrul unui raport;

isut

- numărul de treceri ale firelor urzelii inferioare printre firele bătăturii superioare în cadrul unui raport;

sut - numărul de treceri ale firelor urzelii superioare printre firele bătăturii superioare în cadrul unui raport.

Legături duble cu însăilare descendentă

αsi - unghi de ondulare a firelor bătăturii superioare datorită legării cu firele urzelii inferioare;

βsi - unghi de ondulare a firelor urzelii superioare datorită legării cu firele bătăturii inferioare;

Dsi - suma diametrelor firelor de urzeală superioară şi a celor de bătătură inferioară;

sibt

- numărul de treceri ale firelor bătăturii inferioare printre firele urzelii superioare în cadrul unui raport;

siut

- numărul de treceri ale firelor urzelii superioare printre firele bătăturii inferioare în cadrul unui raport.

Legături duble cu urzeală de însăilare

iInα - unghi de ondulare al bătăturii inferioare datorită legării cu urzeala de însăilare;

sInα - unghi de ondulare al bătăturii superioare datorită legării cu urzeala de însăilare;

iInβ - unghi de ondulare al urzelii de însăilare datorită legării cu bătătura inferioară;

sInβ - unghi de ondulare al urzelii de însăilare datorită legării cu bătătura superioară;

duIn - diametrul firelor de urzeală de însăilare;

iInD - suma diametrelor firelor de urzeală de însăilare şi a celor de bătătură inferioară;

sInD - suma diametrelor firelor de urzeală de însăilare şi a celor de bătătură superioară;

KuIn - gradul de compactitate pentru urzeala de însăilare; m - numărul de sisteme de urzeală din structura ţesăturii duble; n - numărul de sisteme de bătătură din structura ţesăturii duble; PuIn - desimea tehnologică a urzelii de însăilare; RuIn - raportul în urzeală al sistemului de însăilare;


iInbt - numărul de treceri ale firelor bătăturii inferioare printre firele urzelii de însăilare în cadrul unui raport;

sInbt - numărul de treceri ale firelor bătăturii superioare printre firele urzelii de însăilare în cadrul unui raport;

iInut - numărul de treceri ale firelor urzelii de însăilare printre firele bătăturii inferioare în cadrul unui raport;

sInut - numărul de treceri ale firelor urzelii de însăilare printre firele bătăturii superioare în cadrul unui raport.

Legături duble cu bătătură de însăilare

Iniα - unghi de ondulare al bătăturii de însăilare datorită legării cu urzeala inferioară;

Insα - unghi de ondulare al bătăturii de însăilare datorită legării cu urzeala superioară;

Iniβ - unghi de ondulare al urzelii inferioare datorită legării cu bătătura de însăilare;

Insβ - unghi de ondulare al urzelii superioare datorită legării cu bătătura de însăilare;

KbIn - gradul de compactitate pentru bătătura de însăilare; PbIn - desimea tehnologică a bătăturii de însăilare; RbIn - raportul în bătătură al sistemului de însăilare;

Inibt - numărul de treceri ale firelor bătăturii de însăilare printre firele urzelii inferioare în cadrul unui raport;

Insbt - numărul de treceri ale firelor bătăturii de însăilare printre firele urzelii superioare în cadrul unui raport;

Iniut - numărul de treceri ale firelor urzelii inferioare printre firele bătăturii de însăilare în cadrul unui raport;

Insut - numărul de treceri ale firelor urzelii superioare printre firele bătăturii de însăilare în cadrul unui raport.

BIBLIOGRAFIE

1. Alekseev, K.G.

Osnovi rasceta parametrov stroenia i formirovania tkani. Legkaia Industria, Moskva, 1973.

2. Antonin, P. Technologie tkalcovstvîi priprava osnovy. Praha, Nakaladatelstvi technicke literatury, 1970.

3. Asandei, N., Schneider, E., Olaru, N. şi Steinberg, Ş.

Carboximetilceluloza. Celuloză şi hârtie, nr. 1, 1978, p. 14-25.

4. Bîkadorov, R.V. O dopolnitelnoi scorosti dvijenia niti v verşine balona smatyvanija na utocino motalnyh avtomatah. Tehnologija textinloi promyşlennosti, nr. 1, 1968, p. 85.

5. Borodin, A.I. Vîsocoscorostnoe peremativanie osnovnoj priaji s pociatkca. Moskva, Legkaia industria, 1965.

6. Borodin, A.S. ş.a. Spravocnik po hlopko tkacestva. cast’I, Legkaja Industria, Moskva, 1968. 7. Borodovski, M.S. Osnovî tkacestva. Legprombîtizdat, Moskva, 1947. 8. Bottcher, P. ş.a. Textiltechnik. Veb Fachbuchverlag Leipzig 1968. 9. Brayerlei, S. Teoria i prakticeskie metodî rasceta platnosti tkani, Ghizlegrom, 1973.

10. Călin, L. Încleierea urzelilor. Ed. Tehnică, Bucureşti, 1984. 11. Călin, L. Ţesutul fără suveică. Ed. Tehnică, Bucureşti 1983. 12. Chinciu, D.

Structura şi proiectarea ţesăturilor. Partea I-a, vol. 2, Rotaprint I.P.I. Iaşi, 1990.

13. Chinciu, D.

Bazele proiectării ţesăturilor. Vol.I şi II. Ed. BIT, Colecţia CARTEX nr. 1 şi 2, Iaşi, 1998.

14. Chinciu, D.

Geometria structurii ţesăturilor. Aplicaţii. Ed. BIT, Colecţia CARTEX nr. 3, Iaşi, 1996.

15. Chinciu, D.

Metode moderne de proiectare şi optimizare a structurii ţesăturilor. Cursuri postuniversitare. Rotaprint I.P.I. Iaşi, 1985.

16. Chinciu D. şi Chinciu, G.C.

Structura şi proiectarea ţesăturilor. Partea a II-a, vol. 2, Rotaprint I.P.I. Iaşi 1990.


Structura şi proiectarea ţesăturilor. Partea a II-a, vol. I, Rotaprint I.P.I. Iaşi 1990.


Structura şi proiectarea ţesăturilor. Partea a II-a, vol. II, Rotaprint I.P.I. Iaşi 1990.


Proiectarea ţesăturilor. Metode. Vol.1. Ed. BIT, Colecţia CARTEX nr. 4, Iaşi, 1998.

20. Cioară, I. Ingineria proceselor textile. Ed. Cermi, Iaşi, 1998. 21. Ciocan, C.C., Rusu

M. şi Smicola, V. Fire poliesterice multifilamentare interînlănţuite. Industria uşoară, 1984, nr. 10, p. 450.

22. Ciocoiu, M. Contribuţii teoretice şi experimentale asupra procesului de încleiere a firelor tip mătase. Lucrare de doctorat, 1980, Universitatea Tehnică Iaşi.

23. Ciocoiu, M. Procese şi maşini de ţesut. Ed. Team, Iaşi, 1998.

1538 Bibliografie

24. Ciocoiu, M. Contribuţii la studiul funcţionării frânei maşinii de ţesut P-105. Lito I.P.

Iaşi, 1972. 25. Dawson, R.M. Weft Insertion by Rapier: Principles. Textile Institute and Industry, 17, No.

6, 1978. 26. Deroche, P.Y. Controle de production sur encolleuse a tamburs. L’industrie textile, I.T.F.,

nr. 1, 1985, p. 39-42. 27. Deroche, P.Y. Remargues sur le taux d’absorption a l’encollage. L’industrie textile,

nr. 1072/Nov. 1977. 28. Deroche, P.Y. L’encollage des chaines denses. L’industrie textile. 199, nr. 1102, p. 643. 29. Dickson, L. P. Textile Research Journal, 12, 1954, 1083-93. 30. Edmonson, A.N. Ispol’zovanie proizvodnyh krahmala dlja slihtovanija prjaji iz smesi v

pervuju ocered poliefinyh i celljuloznyh volokon. II-oj simpozium po voprosam slihtovanija, Budapesta, 1974.

31. Efremov, E.D. O natjazenii sozdavaemom saibovym tormozom niti motolnoi maşiny M-150. Technologijia textilnoj promyşlennosti, nr. 2, 1958, p. 100.

32. Efremov, E.D. O natyazenij niti dvuhzonym saibovym natyazenym priborom. Tehnologija textilnoj promyslennosti, nr. 2, 1966, p. 98.

33. Elşaev, V.N. O dvizenii conusnoi bobinî. Technologija textilnoj promîşlennosti, nr. 6, 1965, p. 70.

34. Espei, V. Sposobi ispol’zovanija copolimera vinil’nogo sţetata pri şlihtovanii osnovroj prjaji, II-oj simpozium po voprosam slihtovanija, Budapesta, 1974.

35. Fai, A. şi Lezni, B. Polivinilovye spirtu v recepturah slihtuinscih vann. II-oi simpozium po voprosam şlihtovaniya. Budapesta, 1974.

36. Forster, R. Positive Let-off Motions, Wool Industries Research Association, Leeds 1961.

37. Fourne, Fr. Stretch Yarn-Die optimale Drehnungszahe Melliand Textilberichte, nr. 2, 1958, p. 135.

38. Gonda, J. The Mechanics for Engineers. S.A.V, Bratislava, 1966. 39. Gordeev, A. Tkacestvo. Moskva Legprombîtizdat, 1984. 40. Gordeev, A. Dinamica mecanizov otpuska i natiajenia osînovî tkaţkix stankov. Iz

Legkaia industria, Moskva, 1965. 41. Gordeev, V.A. şi

Brusnikina. L.L. Stavnitel’naja efektivnosti preryvnoy i repreryvnoi snovki pri optimal’nyh stavkah. Tehnologija tekstil’noj promyslennosti, nr. 6, 1962, p. 11.

42. Gordeev, V.A. şi Volkov, P.B.

Tkacestvo izd. Gizlegprom, Moskva 1958.

43. Gordoeev, V.A. O vlijnaii velicinu stavki na proizvoditel’nost lentocnoj snoval’noj masiny. Tekstil’naja promyşlennost’, nr. 11, 1952, p. 38.

44. Gräbner, E. Die Weberei, Fachbuchverlag GMBH, Leipzig, 1954. 45. Grindea, M. ş.a. Tehnologia chimică textilă. Ed. Tehnică, Bucureşti, 1981. 46. Grosicki, Z.I.

Watson's Advanced Textile Design Newnes-Butterworths. London-Boston, 1977.

47. Grüner, W. Probleme an Faden fuhrttrommeln für Kreuzspulmaschinen. Deutsche Textiltechnik, nr. 6, 1967, p. 343.

48. Hacking, H. La quanite optimale de colle pour le tissage. L’industrie textile, nr. 1102/ 1980, p. 647-649.

49. Handolescu, C. ş.a. Maşini, instalaţii, sisteme şi echipamente utilizate în preparaţia ţesătoriei şi ţesătorie, prezentate la ITMA 95 Milano. Ed. Certex- Bucureşti, 1996.

50. Hari, P.K. şi Bchua, B.K.

Indian Journal of Fibre & Textile Research, 1995, pg. 120.

51. Hauptmann, B.

Gewebetechnik, Teil I, Einfache Schaftgewebe. Fachbuchverlag GMBH, Leipzig, 1952.

52. Hauptmann, B.

Gewebetechnik, Teil II: Verstärkte Schaftgewebe. Fachbuchverlag GMBH, Leipzig, 1954.

Bibliografie 1539

53. Hennig, H. ş.a. Gewebetechnik. VEB Fachbuchverlag. Leipzig, 1978. 54. Isacov, I.P. O pricinah colebanij v natiajenij niti pri osevom smatyvanij. Tehnologija

textilnoi promyslennosti, nr. 3, 1958, p. 125. 55. Kemp, A.

An Extension of Poince a Cloth Geometry of the Treatement of non-circular Thereads, J. Textile Institute, Tr.49, nr. 1, January, 1958,T 44-48.

56. Köhlor, F. ş.a.

Bindungslehre für kleiderstoff-und tuchweber. Volk und wissen Volk seigener Verlag, Berlin, 1955.

57. Korîţki, K.I. Fabricarea firelor de efect. Moskva, Glizlegprom, 1958. 58. Krüger, O. Lehrbuch der Bindungslehre Fachbuchverlag GMB. Leipzig, 1951. 59. Liuţe, D. Contribuţii la studiul structurii înfăşurării în cruce a firelor pe formate

utilizate în ţesătorii. Teză de doctorat. Universitatea Tehnică Iaşi, 1971. 60. Liuţe, D. Procese şi maşini pentru prelucrarea firelor. Ed. Tehnică, Bucureşti, 1990 –

vol. 1, 1992 – vol. 2. 61. Liuţe, D. Studiul structurii bobinelor cu ajutorul coeficienţilor de umplere ai înfăşu-

rării. Industria textilă, 1969, nr. 7, p. 484. 62. Liuţe, D. Densitatea înfăşurării de precizie. Industria textilă, nr. 1, 1971, p. 34. 63. Liuţe, D. Contribuţii la studiul structurii bobinelor cu înfăşurare în cruce neuniformă.

Industria textilă, nr. 7, 1971, p. 405. 64. Liuţe, D. Calculul deplasării şi presiunii straturilor la urzirea în benzi. Industria tex-

tilă, nr. 5, 1973, p. 280. 65. Liuţe, D. Stabilirea avansului spetei de lăţime şi a conicităţii tamburului la urzirea în

benzi. Industria uşoară, nr. 8, 1981, p. 352. 66. Liuţe, D. Principii tehnologice de construcţie şi de reglare a contoarelor de lungime la

urzitoarele în benzi. Industria uşoară, nr. 6, 1983, p. 247. 67. Liuţe, D. Calculul şi analiza unor elemente ale structurii de înfăşurare pe canete.

Industria textilă, nr. 4, 1971, p. 213. 68. Liuţe, D. Legile deplasării straturilor la înfăşurarea pe canete. Industria Textilă, 1972,

nr. 7, p. 396. 69. Liuţe, D. Legea deplasării straturilor pe canete, fără dispozitive de diferenţiere a

straturilor şi cu salt după un număr de straturi dependent de tensiunea şi fineţea firului. Industria Uşoară, nr. 8-9, 1975, p. 365-370.

70. Liuţe, D. Algoritm de calcul pentru autoreglarea frânelor sulurilor de desfăşurare. A XI-a Conferinţă română de textile-pielărie, Ed. Ankarom, Iaşi, 1997, vol. 2, p. 285.

71. Liuţe, D. şi Drăgoi, L.

Nouvelles methodes pour la determination du temps d’arret lors de frottement des ensouples des ourdissoirs. Buletinul Institutului Politehnic din Iaşi. Tomul XXXI(XXXV), Fasc. 1-4, Secţia VI. Textile-Pielărie, 1985, p. 49.

72. Low, L. Textile Research Journal, 12, 1073-1083. 73. Mahomad, M.H.M Basic Principles of Weaving. North Carolina. Univessity, 1984. 74. Mahover, V.L. Metodika rasceta sistemy tormozenija snovol’nyh valikoj slihtoval’noj

masiny. Tehnologia Tekstil’noi Promyslennosti nr. 5, 1981, p. 92-95. 75. Marchiş, A. ş.a.

Structura şi proiectarea ţesăturilor. Ed. Tehnică, Bucureşti, 1960.

76. Marchiş, O. Contribuţii la analiza şi fundamentarea teoretică a procesului de încleiere a urzelilor tip bumbac. Teză de doctorat, 1972, Universitatea Tehnică Iaşi.

77. Marcs, R. şi Robinson, A.T.C.

Principles of Weaving. T.I.M, Manchester, 1976.

78. Minacov, A.P. Osnovyteorij namatyvania smatyvanija niti. Tekstilnaja promyslennosti, nr. 10, 1944, p. 12.

79. Morrison, D. Modern Mechanisms in Textile Machinery. G.R Wrayant & P. Grosberg, London, 1963.

80. Mureşian, T. Compoziţia şi decompoziţia ţesăturilor. Vol. I, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1953. 81. Mureşian, T. Compoziţia şi decompoziţia ţesăturilor. Vol. II, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1954.

1540 Bibliografie

82. Neelov, V.I. Tkacestvo – ot pletel ’îh ram do mnogozevnîh maşin. Legprombîtizdat,

Moskva, 1986. 83. Nikitin, M.N. Proiectirovanie tkanei. Rostohizdat. Moskva, 1961. 84. Nosek, S. Teorie tkani. Dum techniky Pardubice, 1988. 85. Nosek, S. Techical Perspectives of Weaving at the End of 20-th Century. 86. Nosek, S. Teorie Tkaciho procesu a formavanie tkani VUB USTI NAD ORLICI,

1997. 87. Nosek, S.,

Jonak, R. Dynamica osnovnich regulatoru I-III, VULV, Sumperec, 1967.

88. Novikov, N.G.

Structura şi proiectarea ţesăturilor cu ajutorul metodei geometrice, în limba rusă. Tekstilnaiapromîşlenost nr. 2, p. 9-17, nr. 4-5, p. 18-24, nr. 6, p. 24-28, 1946.

89. Olofsson, B. şi Painter, E.V.

J. Textile Institute, 55, 1961, 272-290. Textile Research Journal, 22, 153, 1952.

90. Ormirod, A. Sovremennoe prigotovitel’noe i tkaţkoe oborudovanie. Legprombîtizdat, Moskva, 1987.

91. Peirce, F.T. J. Textile Institute, 28, 1937, 45-96. 92. Petuhov, V.L. Modernizatia sezcelnocinîsc tkaţkih stanokvo. Kiev, Tehnika, 1987. 93. Pfeifr, A. Technologie tkalcostvî i priprava osnovy. Praha. SNTL-Nakladatelstvî

techniko-literaturi, 1970. 94. Pompe, F. Teorie Soukani. Naklada tolstovi. Praha, 1958. 95. Proşcov, A.P. Isledovanie i proiectirovannie motalnyh mehanizmov. Masgîz. Moskva,

1963. 96. Rahmatulin, H.A. Kosoi udar po kibkoi niti s bolşimi scorostiami pri nalicij trenia.

Pricladnaja matematica i mehanika, 1952. 97. Rozanov, F.M. ş.a. Tehnologija tkacestva. Izdatelstvo “Legkaja industria”, Moskva, 1966. 98. Rozanov, F.M. şi

Kutepov, O.S. Stroenie i proiektironanie tkanei. Gizlegrom, Moskva, 1953.

99. Rozanov, F.M. Kutepov, O.S. ş.a.

Stroenie i proiecktirovanie tkanei. Moskva, 1953.

100. Rusanovschi, V. ş.a. Filatura de bumbac. Vol. II. Ed. Tehnică, Bucureşti, 1963. 101. Rădulescu, S. ş.a. Prelucrarea textilă a fibrelor sintetice. Ed. Tehnică, Bucureşti, 1962. 102. Ruddick, H.G. Application de l'exprimage haute pression a l'eccollage. L'industrie Textile,

1110, aprilie 1981, p. 313-315. 103. Schneider, J. Vorbereitungsmaschinen für die Weberei. Springer Verlag, Berlin. 1963. 104. Scedrov, V.S. Osnovy mehaniki gibkoi niti. Masgiz. Moskva, 1961. 105. Sokolov, G.V. Teoria lojnoi crutki pri proizvodstve nitei elastik (helanca). Tekstilnaia

promyslennosti, nr. 3, 1963, p. 34. 106. Schutz, O. Vollautomatische Garndampfer mit externer Sattdampferzeugung. Textil-

betrib nr. 12, 1981, p. 40. 107. Schutz, R.A. Compte rendus sur le VI-e symposium international sur l'encolage textile.

L'industrie textile, nr. 11, 1985, p. 1075-1077. 108. Schutz, R.A. Les produits d'encollage. L'industrie textile, nr. 1102, iulie 1980, p. 637-646. 109. Smirnov, V.I.

Teoria i metoda rasceta plotnocti tkani mitkalnovo perepletenia, Tekstilnaia promîşlenost, nr. 2,5, 1950.

110. Stegmaier, Th. şi Traute, J.

System zur Regelung des Beschlichtungsgrades und zur Protokollieruna relevanter Dateu beim Schlichteu. Melliand Textilberichte, 1990, nr. 3, p. 166.

111. Szabo, R. Szövögépek Müszoki. Könyvkiadó, Budapest, 1985. 112. Şaramet, C. Studiu cinematic al mecanismelor de înfăşurare de la maşinile de filat şi răsu-

cit şi sinteza unor mecanisme în vederea ridicării parametrilor funcţionali ai acestor maşini. Teza de doctorat. Institutul Politehnic Iaşi, 1975.

113. Ştefănescu, C.I. Proiectarea ţesătoriilor. Ed. Tehnică, Bucureşti, 1968.

Bibliografie 1541

114. Ştefănescu, C.I. Preparaţia în ţesătorie. Ed. Tehnică, Bucureşti, 1968. 115. Ştefănescu, C.I. şi

Liuţe, D. Contribuţii la metoda de calcul a razei conducătoare la bobinele tronconice. Buletinul Institutului Politehnic Iaşi, tom XVI(XXI).

116. Talavasec, O. şi Svaty, V.

Shuttleless Weaving Machines. Elsevier Scientific Publishing Company, Amsterdam – Oxford – New York, 1981.

117. Talavasec, O. şi Svaty, V.

Bezcelnocinîe tkaţkie stanki. Legprombîtizdat, Moskva, 1985.

118. Trauter, J. şi Vialon, R.

Stand der Entwicklung beim Schaumschlichten, Melliand Textilberichte, 1987, nr. 2, p. 99.

119. Vlăduţ, N. ş.a. Filatura de bumbac. Ed. Tehnică, Bucureşti, 1978. 120. Walz, Fr. şi

Gayler, J. Ablaufverhaltnisse an Kreuzspulma Schinen mit hoher Faden-geschwinaigkeit. Textil Praxis 1958, nr. 10, p. 12, nr. 11. p. 36.

121. Wegener, W. şi Schubert, G.

Die Emitlung der Druckvertelung în Garnkorpen. Textil Praxis, 1968, nr. 4, p. 226.

122. Zawadski, J. Nowe Kierunki w budowie Klejarek i nawe technologie klejenia osnow. Tehnik Wlakienniczy nr. 9, 1984, p. 268-274.

123. xxx Weberei technik. VEB Fachbuchverlag, Leipzig, 1973. 124. xxx Teoria proţesov tehnologia i obarudovanie tkaţkovo proizvodstva. Moskva,

Legprombîtizdat, 1995. 125. xxx Keissochi – curăţitori electronici. 126. xxx Loepfe – curăţitori electronici. 127. xxx Zellweger Uster – curăţitori electronici. 128. xxx Hoechst – Agenţi de încleiere. 129. xxx Detergenţi Timişoara – Auxiliari chimici pentru industria textilă. 130. xxx Romacril Rîşnov – Agenţi de încleiere. 131. xxx Benninger-Zell – Maşini şi tehnologie de încleiere. 132. xxx Sucker-Müller – Maşini şi tehnologie de încleiere. 133. Neelov, V.I. Tkacestvo -ot pletel ’îh ram do mnogozevnih maşin. Legprombîtizdat,

Moskva, 1986. 134. Benelovenki, A.M. Isledovanie tkani egiptskoi mumii iz Ivanovskovo muzeia. IZVUZ, nr. 1,

1965, pg. 158-160. 135. xxx Leonardo Da Vinci Theeads of Genius, Texma Prato, Prato 1995. 136. Lord, P.R. Weaving. Merrow Technical Library. Gordon Cook Textile Technology,

1979. 137. Hanton, W.A. Mechanics for Textile Students. T.I.M, Manchester, 1954. 138. Hanton, W.A. Mechanics for Textile Machinery. Longmans, London, 1924. 139. Ormerod, D. Modern Developements in Weaving Machinery. Columbine Press,

Manchester, 1962 140. Marcs, R., Robinson,

A.T.C., Collier, H. şi Dimelor, J.S.

Fabric Technical – Training Manual, Cotton and Allied Allied Textile Industry. Board. Manchester, 1974.

141. Gordeev, V.A. şi Necrasov, K.P.

Hlopko tkacestvo Gizlegprome. Moskva, 1954.

142. xxx Web Maschinen VEB Fachbuchverlag, Leipzig, 1966. 143. xxx Weberei technik, VEB Fachbuchverlag, Leipzig, 1973. 144. Simson, L.E. şi

Weir, M. The Weaver's Craft. The Dryad Press, Edinbugh, 1978.

145. Talavasec, O. şi Mysinsky, O.

Automatické tkalkovské stavy, S.N.T.L, Praha, 1963.

146. Talavasec, O. şi Mohelnicky, J.

Nova technika v tkalcovnach. S.N.T.L, Praha, 1966.

1542 Bibliografie

147. Talavasec, O. şi

Mysinsky, O. Automatické stavy, S.N.T.L., Praha, 1972.

148. Nosek, S. The Control Stress Factors of the High-speed Beat-up Mechanisms, Proceedings of The International Weavers Conference in Brno, 1972.

149. Jederán, M. Szövestechnologia II. Budapest, Tankönyvkiadó, 1976. 150. xxx Teoria proţesov tehnologia i obarudovanie tkaţkovo proizvodstvar. Moskva

Legprombîtizdat, 1995. 151. Gordeev, A. Dinamica mecanizov otpuska i natiajenia osînovî tkaţkix stankov. Iz

Legkaia industria, Moskva, 1965. 152. xxx Sprovocinik po hlapkotkacistva. Iz „Legkaia industria“, Moskva, 1979. 153. Ştefănescu, I.C. Curs de ţesătorie, manuscris. Iaşi, 1976. 154. Ciocoiu, M. Procese şi maşini de ţesut, manuscris, Iaşi, 1996. 155. Nosek, S. Cloth Forming Process. V.V.P.T., Liberec, 1966. 156. xxx Prospectele firmei Picanol. 157. xxx Prospectele firmei Bonas. 158. xxx Prospectele firmei Sulzer. 159. xxx Prospectele firmei Dornier. 160. xxx Prospectele firmei Vamatex. 161. xxx Prospectele firmei Van de Viele. 162. xxx Prospectele firmei Elitex. 163. xxx Prospectele firmei Tsudakoma. 164. xxx Prospectele firmei IMATEX. 165. xxx Prospectele firmei Nuovo Pignone. 166. xxx Prospectele firmei Stäubli. 167. xxx Cartea maşinii STB. 168. xxx Cartea maşinii A-100. 169. xxx Cartea maşinii Unirea AM. 170. xxx Cartea maşinii K-58. 171. xxx Cartea maşinii Güsken. 172. xxx Cartea maşinii STB. 173. xxx Prospectele firmei E.A.T. 174. xxx Prospectele firmei Toyota. 175. xxx Prospectele firmei Nissan.

Date post:	12-Aug-2015
Category:	Documents
Upload:	pandeleaanca
View:	153 times
Download:	9 times

Manualul Inginerului Textilist

Documents