1

Manual de calitate al Colegiului Național Ferdinand I Bacău

Elaborat de CEAC 2011

CAPITOLUL 1

REPERE CONCEPTUALE ŞI METODOLOGICE PRIVIND

ASIGURAREA CALITĂŢII

Asigurarea Calităţii este reglementată de Legea 87/13 aprilie 2006

1.1. DEFINIŢII

Calitatea educaţiei este ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu şi ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite aşteptările beneficiarilor, precum şi standardele de calitate.

Evaluarea calităţii educaţiei constă în examinarea multicriterială a măsurii în care o organizaţie furnizoare de educaţie şi programele acesteia îndeplinesc standardele şi standardele de referinţă. Atunci când evaluarea calităţii este efectuată de însăşi organizaţia furnizoare de educaţie, aceasta ia forma evaluării interne. Atunci când evaluarea calităţii este efectuată de o agenţie naţională sau internaţională specializată, aceasta ia forma evaluării externe.

Asigurarea calităţii educaţiei este realizată printr-un ansamblu de acţiuni de dezvoltare a capacităţii instituţionale de elaborare, planificare şi implementare de programe de studiu, prin care se formează încrederea beneficiarilor că organizaţia furnizoare de educaţie îndeplineşte standardele de calitate. Asigurarea calităţii exprimă capacitatea unei organizaţii furnizoare de a oferi programe de educaţie în conformitate cu standardele anunţate. Aceasta este astfel promovată încât să conducă la îmbunătăţirea continuă a calităţii educaţiei.

Controlul calităţii educaţiei în unităţile de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, profesional, liceal şi postliceal presupune activităţi şi tehnici cu caracter operaţional, aplicate sistematic de o autoritate de inspecţie desemnată pentru a verifica respectarea standardelor prestabilite.

2

Îmbunătăţirea calităţii educaţiei presupune evaluare, analiză şi acţiune corectivă continuă din partea organizaţiei furnizoare de educaţie, bazată pe selectarea şi adoptarea celor mai potrivite proceduri, precum şi pe alegerea şi aplicarea standardelor de referinţă.

1.2. METODOLOGIA ASIGURĂRII CALITĂŢII ÎN EDUCAŢIE

Metodologia asigurării calităţii în educaţie cuprinde următoarele componente:

a) criterii; b) standarde şi standarde de referinţă; c) indicatori de performanţă; d) calificări.

Calitatea în educaţie este asigurată prin următoarele procese: 2 3 4 5 6 7 8 9 8 5 5 : _ C _ ? _ ? G ? B < F F = < B _ E _ E < < _ F G < _ _ A < < C _ _ _ F A < C < H I J K _ M # N M O N H I J K M # N Q N R N S N T N M O N Q N R N S N T N ) N M W N

a) planificarea şi realizarea efectivă a rezultatelor aşteptate ale învăţării; b) monitorizarea rezultatelor; c) evaluarea internă a rezultatelor; d) evaluarea externă a rezultatelor.

Componentele şi procesele de asigurare a calităţii şi relaţiile dintre ele se diferenţiază în funcţie de:

a) nivelul de învăţământ şi, după caz, al calităţii; b) tipul organizaţiei furnizoare de educaţie; c) tipul programului de studii.

1.3. EXPLICAREA TERMENILOR SPECIFICI

Criteriul se referă la un aspect fundamental de repartizare şi funcţionare a unei organizaţii furnizoare de educaţie.

Standardul reprezintă descrierea cerinţelor formulate în termen de reguli sau rezultate, care definesc nivelul numim obligatoriu de realizare a unei activităţi în educaţie.

Standardul de referinţă reprezintă descrierea cerinţelor care definesc un nivel optimal de realizare a unei activităţi de către o organizaţie furnizoare de educaţie, pe baza bunelor practici existente la nivel naţional, european sau mondial.

Indicatorul de performanţă reprezintă un instrument de măsurare a gradului de realizare a unei activităţi desfăşurate de o organizaţie furnizoare de educaţie prin raportare la standarde, respectiv la standardele de referinţă.

Calificarea este rezultatul învăţării obţinut prin parcurgerea şi finalizarea unui program de studii profesionale sau universitare.

1.4. DOMENII ŞI CRITERII

Asigurarea calităţii educaţiei se referă la următoarele domenii şi criterii:

3

definită prin următoarele criterii:

A. Capacitatea instituţională, care rezultă din organizarea internă din

infrastructura disponibilă, definită prin următoarele criterii: a) structurile instituţionale, administrative şi manageriale; b) baza materială; c) resursele umane;

B. Eficacitatea educaţională, care constă în mobilizarea de resurse cu scopul de a se obţine rezultatele aşteptate ale învăţării, concretizată prin următoarele criterii:

a) conţinutul programelor de studiu; b) rezultatele învăţării; c) activitatea de cercetare ştiinţifică sau metodică, după caz; d) activitatea financiară a organizaţiei;

C. Managementul calităţii, care se concretizează prin următoarele criterii: a) strategii şi proceduri pentru asigurarea calităţii; b) proceduri privind iniţierea, monitorizarea şi revizuirea periodică a programelor şi

activităţilor desfăşurate; c) proceduri obiective şi transparente de evaluare a rezultatelor învăţării; d) proceduri de evaluare periodică a calităţii corpului profesoral; e) accesibilitatea resurselor adecvate învăţării; f) baza de date actualizată sistematic, referitoare la asigurarea internă a calităţii; g) transparenţa informaţiilor de interes public cu privire la programele de studii şi,

după caz, certificatele, diplomele şi calificările oferite; h) funcţionalitatea structurilor de asigurare a calităţii educaţiei, conform legii.

1.5. ATRIBUŢIILE COMISIEI PENTRU EVALUAREA ŞI ASIGURAREA CALITĂŢII

a) Coordonează aplicarea procedurilor şi activităţilor de evaluare şi asigurare a calităţii, aprobate de conducerea organizaţiei furnizoare de educaţie, conform domeniilor şi criteriilor prevăzute anterior;

b) Elaborează anual un raport de evaluare intern ă privind calitatea educaţiei în organizaţia respectivă. Raportul este adus la cunoştinţă tuturor beneficiarilor prin afişare sau publicare;

c) Formulează propuneri de îmbunătăţire a calităţii educaţiei.

CAPITOLUL 2

DEZVOLTAREA ŞI IMPLEMENTAREA METODOLOGIILOR

MODERNE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE

2.1. O NOUĂ VIZIUNE ASUPRA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI DIN ROMÂNIA

4

Începând cu anul şcolar 2003-2004, învăţământul a fost restructurat ca urmare a unei noi viziuni asupra finalităţilor educaţiei şi formării profesionale, în perspectiva creşterii contribuţiei la dezvoltarea societăţii şi economiei bazate pe cunoaştere, în condiţiile asigurării unui grad ridicat al coeziunii economice şi sociale.

O nouă perspectivă a reformei învăţământului:

reforma sistemică – vizând toate componentele şi aspectele, având drept prioritare: calitatea, echitatea şi eficienţa;

reforma continuă – prin valorificarea rezultatelor obţinute până în prezent şi

asigurarea stabilităţii necesare pentru atingerea obiectivelor propuse în orizontul de timp 2010;

reforma asumată – prin responsabilizarea partenerilor strategici, prin asumarea

de către aceştia a programelor naţionale de dezvoltare a sistemului educaţional şi de formare profesională, prin participarea responsabilă şi conştientă a tuturor actorilor sociali.

Scopurile, conţinutul şi structura învăţământului preuniversitar sunt corelate în mod direct cu învăţarea PE PARCURSUL ÎNTREGII VIEŢI – educaţia de bază asigurând însuşirea competenţelor necesare pentru accesul ulterior la învăţare.

Problematici a educaţiei de bază, cu accent pe următoarele finalităţi: 1. ASIGURAREA CALITĂŢII, echităţii şi eficienţei la toate nivelurile şi procesele

educaţionale din cadrul învăţământului obligatoriu; 2. COMPATIBILIZAREA finalităţilor, conţinutului şi structurii învăţământului

obligatoriu cu demersul european fixat prin coordonatele stabilite la Consiliile Europene din anii 2000, 2001 şi în detaliu în 2002.

Având în vedere noile cerinţe ale educaţiei de bază şi tendinţele europene de extindere a duratei învăţământului obligatoriu, se impune o nouă abordare curriculară care să aibă în vedere: 1. Dobândirea de către elevi a competenţelor de bază, incluzând noile competenţe de bază necesare pentru societatea şi economia bazate pe cunoaştere; 2. Formarea elevilor pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi; 3. Aceste modificări curriculare presupun modificări asupra structurii învăţământului obligatoriu, în special privind durata acestuia, motiv pentru care cei 8 ani de studiu fiind insuficienţi, la propunerea Guvernului, Parlamentul României a hotărât extinderea învăţământului obligatoriu la 10 clase.

În general, motivaţia invocată pentru prelungirea duratei şcolarităţii obligatorii vizează următoarele aspecte:

1. Un nivel superior de educare pentru întreaga populaţie; 2. Un trunchi comun de educaţie, asigurat fără nici un fel de discriminare, printr-o politică inclusivă şi de susţinere a educaţiei de bază pentru toţi; 3. Un demers de protecţie socială prin extinderea eforturilor publice de educaţie pentru toţi cei care, din lipsă de resurse, părăsesc prematur sistemul educaţional şi de formare profesională;

5

4. Un sistem de educaţie sistematică şi diferenţiată pentru o populaţie tânără în profundă schimbare (adolescenţa), expusă uneori unor influenţe negative; 5. O metodă de reducere a costurilor de recuperare prin menţinerea elevilor în sistemul educaţional şi de formare profesională.

DEZVOLTAREA FORMĂRII PROFESIONALE INIŢIALE ŞI CONTINUE

Obiective:

Dimensiunea europeană

Transparenţă, informare şi consiliere

Recunoaşterea competenţelor şi calificărilor

Asigurarea calităţii

OBIECTIVELE ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PROFESIONAL ŞI TEHNIC

Obiectivele strategice ale învăţământului profesional şi tehnic vizează dezvoltarea unui sistem TVET consolidat pentru:

a răspunde cerinţelor unei societăţi bazată pe cunoaştere; a spori gradul de ocupare si dezvoltare economică; a creşte gradul de coeziune economică şi socială; a dezvolta exercitarea cetăţeniei democratice.

FINALITĂŢILE EDUCAŢIONALE ale învăţământului profesional şi tehnic

vizează: 1. Asigurarea dezvoltării personale şi profesionale a elevilor astfel încât

aceştia să devină cetăţeni activi la nivelul comunităţii, să participe la viaţa activă, civică şi profesională;

2. Asigurarea şanselor egale de acces în învăţământul profesional şi tehnic, precum şi dezvoltarea profesională a fiecărui elev în funcţie de aspiraţiile şi potenţialul individual de învăţare;

3. Asigurarea condiţiilor de calitate în organizarea şi desfăşurarea proceselor manageriale, de educaţie şi formare profesională în fiecare unitate şcolară organizatoare de învăţământ profesional şi tehnic;

4. Asigurarea şanselor de dezvoltare profesională a fiecărui elev în vederea dobândirii unei calificări pentru care există oportunităţi de ocupare în meserii sau ocupaţii oferite de piaţa muncii locală, judeţeană, regională, naţională, precum şi pentru continuarea învăţării de-a lungul întregii vieţi în vederea adaptării la schimbările tehnologice specifice economiei bazată pe cunoaştere.

Reperele strategice, în vederea îmbunătăţirii calităţii procesului de învăţare în învăţământul profesional şi tehnic, se centrează pe două componente:

A. DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ a cadrelor didactice pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor de specialitate şi pentru dezvoltarea competenţelor metodologice (didactica disciplinei, metode moderne).

Obiective:

Actualizarea cunoştinţelor de specialitate ale cadrelor didactice în concordanţă cu evoluţiile recente ale domeniului şi cu noile prevederi ale programei de învăţământ;

6

Perfecţionarea competenţelor metodologice (în domeniile didacticii generale şi didacticii disciplinei / disciplinelor de specialitate);

Abilitarea cadrelor didactice pentru organizarea de experienţe integrate de învăţare (interdisciplinaritate, integrarea învăţării cu munca / activitatea practică).

B. DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ a cadrelor didactice pentru implementarea programelor şcolare, revizuite din învăţământul profesional şi tehnic şi aplicarea celorlalte decizii ale M.Ed.C. referitoare la ÎPT (evaluare, certificare etc.).

Obiective:

Abilitarea curriculară a cadrelor didactice în vederea implementării programelor revizuite pentru învăţământul profesional şi tehnic şi a metodologiilor referitoare la evaluare / certificare;

Formarea competenţelor de utilizare a TIC în formarea elevilor din învăţământul profesional şi tehnic;

Formarea competenţelor de lucru cu copiii cu nevoi educaţionale speciale.

2.2. METODOLOGII DE PREDARE-ÎNVĂŢARE

CENTRATĂ PE ELEV

PRINCIPIILE care stau la baza învăţării eficiente centrate pe elev sunt:

1. Accentul activităţii de învăţare trebuie să fie pe persoana care învaţă şi nu pe profesor;

2. Recunoaşterea faptului că procesul de predare în sensul tradiţional al cuvântului nu este decât unul dintre instrumentele care pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe elevi să înveţe;

3. Rolul profesorului este acela de a coordona şi de a facilita procesul de învăţare al elevilor;

4. Recunoaşterea faptului că în mare parte, învăţarea nu se produce în sala de clasă şi, în mare parte, nu se produce atunci când profesorul este de faţă;

5. Profesorii trebuie să încurajeze şi să faciliteze implicarea activă a elevilor în planificarea şi gestionarea propriului lor proces de învăţare prin proiectarea structurată a oportunităţilor de învăţare atât în sala de clasă, cât şi în afara ei;

6. Luaţi individual, elevii pot învăţa în mod eficient în moduri foarte diferite.

Se pune, de asemenea, accentul pe autoevaluarea cadrului didactic şi pe practica reflecţiei, pentru a facilita dezvoltarea profesională continuă.

Pentru a sprijini instruirea centrată pe elev şi utilizarea metodologiilor moderne de lucru la clasă, s-a pus accentul pe strategii de predare care sa corespunda stilurilor individuale de învăţare. În cadrul acestor strategii:

1. Lecţia pleacă de la experienţele elevilor şi cuprinde întrebări sau activităţi care să îi implice pe elevi.

2. Elevii sunt lăsaţi să aleagă singuri modul în care se informează pe o anumită temă şi prezintă rezultatele studiului lor.

3. Elevii pot beneficia de consultaţii, în cadrul cărora pot discuta despre preocupările lor individuale cu privire la învăţare şi pot cere îndrumări.

7

4. Aptitudinea elevilor de a găsi singuri informaţiile căutate este dezvoltată – nu li se oferă informaţii standardizate.

5. Pe lângă învăţarea specifică disciplinei respective, li se oferă elevilor ocazia de a dobândi aptitudini fundamentale transferabile, cum ar fi aceea de a lucra în echipă.

6. Se fac evaluări care le permit elevilor să aplice teoria în anumite situaţii din viaţa reală.

7. Lecţiile cuprind o combinaţie de activităţi, astfel încât să se facă apel la o diversitate de stiluri pe care elevii le preferă în învăţare.

8. Lecţiile se încheie cu solicitarea adresată elevilor de a reflecta pe marginea celor învăţate, a modului în care au învăţat şi de a evalua succesul pe care l-au avut metodele de învăţare în cazul lor.

În sprijinul profesorilor şi al elevilor au fost elaborate materiale de învăţare moderne, care integrează orientarea către instruirea centrată pe elev şi propun activităţi elaborate pentru a sprijini integrarea elevilor cu nevoi educaţionale speciale. Proiectarea procesului de învăţare urmează un ciclu al perfecţionării continue pe care profesorii şi elevii îl urmăresc împreună.

ABORDAREA INCLUZIVĂ a copiilor cu nevoi speciale s-a bazat pe o metodologie elaborată în acest sens şi pe un ghid al profesorului ca instrument practic ce poate fi utilizat de cei care lucrează direct cu copiii cu diverse tipuri de nevoi speciale.

Cele trei direcţii de acţiune

Aplicarea metodologiilor moderne de instruire centrată pe elev;

Elaborarea şi utilizarea materialelor de învăţare;

Integrarea copiilor cu cerinţe educative speciale urmăresc apropierea procesului de predare-învăţare de nevoile reale şi concrete ale celui care învaţă şi sprijinirea diferenţiată a elevilor în învăţare pentru a le maximiza şansele de succes.

ÎNVĂŢAREA CENTRATĂ PE ELEV

Scop Îndrumări privind strategii de predare care să corespundă stilurilor individuale de

învăţare.

Obiective

Identificarea unei game de strategii de predare.

Folosirea strategiilor de predare care corespund cel mai bine stilurilor de învăţare individuale.

Prezentarea unui ansamblu de abordări care se potrivesc mai bine stilurilor de învăţare ale elevilor.

De a elabora o metodologie de evaluare a gradului de adecvare a strategiilor folosite.

Rezultate urmărite

Un instrument care să le permită profesorilor o adaptare cât mai bună a strategiilor de predare la stilurile de învăţare ale elevilor;

Idei pe care şcolile să le poată folosi pentru a creşte rata succesului şcolar şi rata de retenţie.

Cui se adresează?

Managerilor, profesorilor, maiştrilor-instructori şi personalului didactic auxiliar.

8

Acest document va ajuta:

managerii, profesorii, maiştrii-instructori şi personalul didactic auxiliar să înţeleagă diversitatea stilurilor de învăţare ale elevilor,

să integreze factorii necesari pentru evaluarea eficienţei unei predări potrivite cu stilul de învăţare şi să evalueze impactul acesteia asupra succesului şcolar şi aratei de retenţie a elevilor.

Ce este învăţarea centrată pe elev ? Învăţarea centrată pe elev este acţiunea de orientare de către profesor a tuturor

activităţilor de instruire, astfel încât acestea să fie adaptate într-un grad cât mai înalt stilului individual de învăţare şi tipului de inteligenţă al fiecărui elev.

Pentru a realiza învăţarea centrată pe elev educatorul trebuie să cunoască foarte bine elevul, din toate punctele de vedere, (psihic, socio-cultural, comportamental etc.), iar acesta să dorească să devină un partener conştient, informat şi să aibă o contribuţie activă la propria sa formare.

Este necesară cunoaşterea de către profesor a stilului individul învăţare şi a tipului de inteligenţă al fiecărui elev.

Psihologii au identificat trei stiluri de învăţare: stilul vizual, stilul auditiv şi stilul practic.

CARACTERISTICILE CELUI CARE ÎNVAŢĂ

Auditiv / Ascultare Vizual / A vedea Practic / Kinestezic

Îşi aminteşte ce spune sau ce aude.

Îl ajută dacă ia notiţe sau dacă desenează ceva.

Îşi aminteşte ce face, împreună cu toate experienţele trecute.

Vorbeşte tare cu el / ea însuşi /însăşi.

Îl ajută graficele şi imaginile.

Îi plac recompensele cu caracter fizic.

Nu se descurcă întotdeauna cu instrucţiunile scrise

Întâmpină dificultăţi la concentrarea asupra unor activităţi verbale.

Îi place să atingă oamenii în timp ce vorbeşte cu ei.

Îi place să asculte pe alţii citind ceva cu voce tare.

Preferă să privească, decât să vorbească sau să treacă la acţiune.

Îşi rezolvă efectiv problemele.

Şopteşte în timp ce citeşte Este de multe ori bine organizat.

Bate din picior / cu creionul în masă.

Îi plac discuţiile din clasă Îşi aminteşte ce vede Găseşte modalităţi de a se deplasa.

Are nevoie să vorbească în timp ce învaţă lucruri noi.

Aşează informaţiile primite în format vizual.

Îşi pierde interesul când nu este implicat în mod activ.

Îşi aminteşte feţele oamenilor

Îi place să citească şi ortografiază bine.

Nu ortografiază bine.

Fredonează / cântă Are o personalitate tăcută, liniştită.

Are o personalitate deschisă.

9

Auditiv / Ascultare Vizual / A vedea Practic / Kinestezic

Zgomotul este un element de distragere a atenţiei.

Observă detaliile Nu poate sta liniştit mult timp.

INTELIGENŢE MULTIPLE

Teoria inteligenţelor multiple: o perspectivă de diferenţiere a instruirii

Despre Howard Gardner

Predă Cogniţie şi Educaţie, Psihologie la Universitatea Harvard şi neurologie la facultatea de medicină din Boston. Teoria lui despre inteligenţele multiple este considerată cea mai profundă pătrundere în domeniul educaţiei, de la Piaget încoace. Este autor a 18 cărţi şi a sute de articole de specialitate. Teoria inteligenţelor multiple (T.I.M.)

Autorul teoriei este Howard Gardner. Este vorba de un alt mod de-a aborda elevii, ţinând cont de diferenţele dintre ei. Pe Gardner l-a intrigat faptul că unii copii deştepţi nu au rezultate bune la şcoală. De multe ori, la clasa se induce că unii sânt deştepţi, iar alţii nu. Se consideră deştept cel care are note mai bune sau punctaj mai mare la testele de inteligenţă. Ei sunt consideraţi "născuţi inteligenţi".

Ne aşteptăm că dacă: e inteligent => rezultate bune; are inteligenţă medie => poate fi bine; are inteligenţă scăzută => fără speranţe.

Iată o listă de persoane celebre, care au reuşit în viaţă, dar au avut dificultăţi la şcoală!

• Picasso • Spielberg • Shakespeare • Churchill • Darwin • Einstein • Mozart • Ghandi • Ilie Nastase • Freud

Care credeţi ca sunt inteligenţi dintre ei? Suntem tentaţi să-i considerăm inteligenţi pe cei care sunt buni la matematică sau literatură, iar pe ceilalţi să-i considerăm doar "talentaţi". Gardner a fost preocupat de această diferenţă. Să fii creativ, să contribui la dezvoltarea societăţii înseamnă mai mult decât a fi bun la matematică. Dacă vrem să le numim pe toate "talente", e corect, pentru că sânt la fel de importante, dar dacă numim una sau doua inteligenţe iar pe restul talente, atunci spunem, de fapt, că ele nu sunt egale ca importanţă. Întrebat de un ziarist de ce a numit aceste însuşiri inteligenţe şi nu talente, Gardner a răspuns in glumă: ”Dacă le numeam talente, nimeni nu-mi citea cartea!”

• O inteligenţă este un mod de-a rezolva probleme şi de-a dezvolta produse care sunt considerate ca valori de cel puţin o cultură umana.

• O inteligenţă este o ”promisiune de potenţial biopsihologic". De exemplu Picasso, fiind preocupat de război, a pictat Guernica - o transpunere

în cod plastic a realităţii-produs considerat ca valoare. Studiind modul cum rezolvă oamenii problemele în lume Gardner a ajuns în timp

la concluzia că există 9 inteligenţe:

1. SPAŢIALĂ/ VIZUALĂ 2. INTRAPERSONALĂ

10

3. LINGVISTICĂVERBALĂ 4. MUZICALĂRITMICĂ 5. KINESTEZICĂ/ CORPORALĂ 6. LOGICĂ/MATEMATICĂ 7. INTERPERSONALĂ 8. NATURALISTĂ 9. EXISTENŢIALĂ (1/2) Gardner a propus 10 criterii pentru definirea unei inteligenţe din care se pot

enumera, cu titlu de exemplu: abilitatea respectivă trebuie să fi fost manifestată de la primele semne ale

existenţei oamenilor pe Pământ; să existe eventual un sistem propriu de simboluri (cuvinte, numere, gesturi, note); să fi fost identificată o zonă a creierului corespunzătoare inteligenţei respective.

1. Lingvistică A gândi în cuvinte şi a folosi limba pentru a exprima şi înţelege realităţi

complexe. Sensibilitate pentru înţelesul şi ordinea cuvintelor, sonoritatea, ritmurile limbii. A reflecta asupra folosirii limbii în viaţa de toate zilele.

Este inteligenţa cea mai des folosită în comunicare. Copiii cu inteligenţa lingvistică învaţă repede limba maternă, învăţa limbi străine, citesc, folosesc de timpuriu metafora, dezvoltă abilităţi lingvistice şi aleg cariera în funcţie de capacităţile lingvistice.

2. Logico-matematică A gândi la cauză şi efect, a înţelege relaţiile dintre acţiuni, obiecte şi

idei. Abilitatea de a calcula, cuantifica, evalua propoziţii şi de-a efectua operaţii matematice şi logice complexe. Implică abilităţi de gândire deductivă şi inductivă, precum şi capacităţi critice şi creative de rezolvare a problemelor. Oamenii cu inteligenţa logico-matematica dezvoltată devin contabili, matematicieni, chimişti, fizicieni.

3. Muzicală A gândi în sunete, ritmuri, melodii şi rime. A fi sensibil la tonuri, la intensitatea,

înălţimea şi timbrul sunetului. Abilitatea de a recunoaşte, crea şi reproduce muzica şi ritmurile folosind un instrument sau vocea.

Implică ascultare activă şi existenţa unei legături puternice între muzică şi emoţii.

4. Spaţială A gândi în imagini şi a percepe cu acurateţe lumea vizuală. Abilitatea de-a gândi

în trei dimensiuni, de-a transforma percepţiile şi de a recrea aspecte ale experienţei vizuale cu ajutorul imaginaţiei. A lucra cu obiecte. Capacitatea de-a înţelege relaţiile din spaţiu. O au artiştii, arhitecţii, fotografii.

Matematicienii buni au dovedit inteligenţă matematică şi spaţială. Elevii care au această inteligenţă dezvoltată sunt adesea etichetaţi ca fiind elevi

cu deficienţe de atenţie.

5.Kinestezică

11

A gândi în mişcări şi a folosi corpul în moduri abile şi complicate. Implică simţul timing-ului şi al coordonării în mişcări ale întregului corp şi ale mâinilor, în manipularea obiectelor. O au dansatorii, sculptorii, sportivii. Pot fi abilităţi motorii de fineţe sau ample. Actoria este mai mult kinestezică şi mai puţin lingvistică. (Pentru a-l înţelege complet pe Shakespeare, trebuie 6-8 inteligenţe...)

6. Interpersonală A gândi în imagini A gândi despre alte persoane şi a le înţelege. A avea empatie,

a recunoaşte diferenţele dintre oameni şi a aprecia modul lor de gândire, fiind sensibil la motivele, intenţiile şi stările lor. Implică o interacţiune eficientă cu una sau mai multe persoane în familie, între prieteni sau colegi, în mediul de lucru. Cei cu inteligenţa interpersonală "tare" sunt conducători, vânzători, psihologi, se pricep la motivarea oamenilor, dar şi la manipulare. Ei înţeleg modul cum "funcţionează" oamenii. Un profesor bun trebuie să aibă această inteligenţă.

7. Intrapersonală A gândi despre şi a se înţelege pe sine. A fi conştient de punctele tari şi cele

slabe, a planifica eficient atingerea obiectivelor personale. Implică monitorizarea şi controlul eficient al gândurilor şi al emoţiilor. Abilitatea de a se monitoriza în relaţii interpersoanle. E vorba de cunoaşterea de sine şi de luarea deciziilor pe baza cunoaşterii

8. Naturalistă A înţelege lumea naturală, incluzând plante, animale şi studii ştiinţifice. Abilitatea

de a recunoaşte şi de-a clasifica indivizi, specii şi relaţii ecologice. A interacţiona eficient cu fiinţe vii şi a discerne scheme legate de viaţă/ forţele naturii.

Inteligenţa naturalistă a fost a opta inteligenţă în ordinea identificării. Celelalte nu explicau personalităţi ca Darwin, biologi, astronomi, ecologi. Ei nu operează cu simboluri, scheme sau formule matematice, ca fizicienii sau chimiştii, ci mai degrabă organizează tiparele observate într-un mod care diferă de cele ale celorlalte ştiinţe "exacte". În această categorie se includ şi maeştrii bucătari.

9. Existenţială Gardner este convins că e o modalitate de cunoaştere, dar nu a reuşit să-i

stabilească localizarea pe creier. De aceea vorbeşte despre ea ca despre "o jumătate de inteligenţă". O posedă mai dezvoltată filosofii, cei ce pun întrebări despre sensul fericirii, originea Universului, etc.

Probabil spiritualitatea aparţine acestui tip. Gardner utilizează termenul de 'intelligence' / inteligenţă datorită conotaţiilor pozitive ale cuvântului. Iniţial el a definit "o inteligenţă" ca fiind "abilitatea sau setul de abilităţi care permite unei persoane sa rezolve probleme sau sa creeze produse care sunt preţuite în unul sau mai multe contexte culturale." (Frames of Mind, 1983)

Recent, el şi-a nuanţat definiţia. Acum el vede o inteligenţă ca fiind: "un potenţial bio-psihologic de a prelucra informaţia care poate fi activat într-un context cultural pentru a rezolva probleme sau a crea produse care sunt de valoare într-o cultură."

(Intelligence Reframed, 1999)

12

Cuvântul ,,potenţial” ne sugerează că inteligenţele nu sunt lucruri care pot fi văzute sau numărate". Gardner îşi concepe inteligenţele ca fiind: ”potenţialuri - probabil neurale - care vor fi sau nu vor fi activate, în funcţie de valorile unei anumite culturi, de oportunităţile disponibile în acea cultură şi de deciziile personale luate de indivizi şi / sau de familiile lor, de profesorii lor şi de alţii” (Intelligence Reframed, 1999, p. 34).

Un domeniu este o disciplină de studiu sau aplicativă, sau un meşteşug practicat in societate.

Domeniile apreciate de o societate/cultură determină care dintre inteligenţe sunt valorizate.

Fiecare domeniu necesită mai multe inteligenţe pentru a reuşi. De exemplu, pentru a fi tare la matematică (domeniu), îmi trebuie inteligenţă matematică şi spaţială. Domeniul muzicii presupune mai multe abilităţi, de exemplu cele necesare pentru a scrie versurile pentru cântec. Să nu le confundăm pe acestea cu inteligenţa muzicală, unde este vorba de a auzi, a recunoaşte şi a reproduce.

Implicaţii pentru instruire Când scopul învăţării este dezvoltarea talentului, trebuie să-i grupăm pe elevi

după punctele tari. Când vrei să te dezvolţi, trebuie să fii cu cineva mai bun, sau măcar la acelaşi nivel. Pe de altă parte, se pot realiza proiecte care necesită talente foarte diferite (de ex. o piesă de teatru...). În acest caz fiecare poate avea un rol (nu numai ca actor!). Într-o asemenea echipă fiecare se simte important, e nevoie de talentul fiecăruia. Când grupăm elevii într-un anumit fel, trebuie să ştim de ce o facem.

2.3. FORMAREA RESURSELOR UMANE

Progresul în economie va duce la schimbarea modului de abordare a muncii.

Locurile de muncă în viitorul apropiat vor fi diferite de cele actuale. Schimbările economice, restructurarea şi privatizarea vor obliga multe fabrici şi întreprinderi să-şi reorganizeze şi chiar să-şi reducă personalul, să-şi îmbunătăţească activităţile de management şi marketing. În aceste condiţii, dezvoltarea unor tehnici cât mai eficiente de producere a bunurilor şi oferta de servicii cât mai diversă sunt esenţiale. Noile tehnologii vor afecta din ce în ce mai mult modul în care se munceşte. Deşi tehnologizarea modernă a economiei româneşti este abia la început, mai devreme sau mai târziu roboţii şi computerele vor prelua treptat sarcinile pe care oamenii erau obişnuiţi să le îndeplinească. Toate acestea înseamnă o muncă mai interesantă pentru fiecare, noi schimbări în cadrul locului de muncă, schimbări care cer noi calificări şi deprinderi, precum şi o atitudine diferită faţă de muncă.

De exemplu: - introducerea noilor tehnologii; - mai multe proiecte la care se lucrează în echipă; - mai multă responsabilitate personală la locul de muncă; - diminuarea importanţei stabilităţii locului de muncă, mărirea ponderii contractelor temporare. Pentru că piaţa muncii este într-o continuă schimbare, este bine să studiezi tendinţele de dezvoltare ale economiei româneşti şi cum îţi pot ele afecta viitorul. Flexibilitatea şi adaptabilitatea sunt esenţiale pentru succesul profesional. Firmele de succes trebuie să se adapteze la noile cerinţe ale consumatorului, de aceea

13

patronii îi vor prefera pe cei care se descurcă mai bine în situaţii deosebite, solicitante. Deprinderile şi abilităţile trebuie dezvoltate pe tot parcursul vieţii. Întotdeauna vor fi preferaţi oamenii care au abilitatea de a face faţă noilor cerinţe, cei care sunt uşor adaptabili şi care învaţă repede. Este bine să înveţi continuu, nemulţumindu-te niciodată cu noţiunile pe care le cunoşti la un moment dat.

Cele mai căutate abilităţi în societatea actuală sunt:

de comunicare;

de învăţare (asimilare);

de a lucra în echipă;

de a utiliza calculatorul;

de organizare a timpului;

de ascultare;

de a rezolva probleme;

de creativitate;

de organizare;

de a conduce. Aceste abilităţi şi deprinderi de lucru se formează în primul rând în şcoală.

Şcoala ajută în diferite modalităţi la formarea deprinderilor de lucru

Exemple de cursuri şi activităţi care ajută la

formarea acestor deprinderi

La ce foloseşte deprinderea respectivă în cadrul viitorului loc

de muncă. Cum să …?

1. DEPRINDEREA DE COMUNICARE: • prezentarea unei tematici / lecţii (subiect) • citirea articolelor si a cărţilor • scrierea eseurilor, a povestirilor scurte şi a poeziei

Limba şi literatura română Limbile străine Istoria Artele Revista liceului Consiliul elevilor

•Pregăteşti prezentările • Scrii într-un mod clar şi concis • Explici ideile • Ceri ajutor atunci când ai nevoie • Comunici bine cu şefii şi cu colegii de serviciu

2. DEPRINDEREA DE A LUCRA ÎN ECHIPĂ: • buna înţelegere cu prietenii • colaborarea cu alţii în cadrul unor activităţi / programe / proiecte

Ştiinţe sociale Ştiinţe Educaţie fizică Comerţ şi tehnologie Muzică Cluburi Consiliul elevilor Sporturi de echipă Formaţia de muzică a şcolii

•Fii un bun coleg de echipa • Accepţi autoritatea şi controlul • Consideri egali colegii de lucru • Înveţi să fii cooperant şi să-ţi împărtăşeşti cunoştinţele/ experienţa • Te înţelegi cu alţii

3. DEPRINDEREA DE ORGANIZARE A TIMPULUI: • efectuarea temelor de casă • realizarea proiectelor la termenul stabilit • organizarea unui program zilnic • ajungerea în timp la ore

Toate cursurile şi activităţile

• Lucrezi eficient • Fii pregătit pentru întruniri/ şedinţe • Realizezi la timp obiectivele • Planifici şi stabileşti obiectivele

4. DEPRINDEREA DE A REZOLVA PROBLEME: • analizarea informaţiilor • înţelegerea problemei • definirea problemei

Ştiinţe ( Fizică, Chimie, Biologie)

Matematică Economie Ştiinţe sociale

• Gândeşti în mod analitic şi clar fiecare aspect • Reperezi în mod exact problema • Evaluezi situaţiile • Identifici riscurile

14

Şcoala ajută în diferite modalităţi la formarea deprinderilor de lucru

Exemple de cursuri şi activităţi care ajută la

formarea acestor deprinderi

La ce foloseşte deprinderea respectivă în cadrul viitorului loc

de muncă. Cum să …?

• rezolvarea problemei • aplicarea rezultatelor

• Iei decizii întemeiate (pe informaţii) • Găseşti soluţii eficiente/ productive

5. DEPRINDEREA DE ORGANIZARE: • luarea notiţelor, însemnărilor • urmărirea / înţelegerea instrucţiunilor scrise sau orale • urmărirea unui plan • stabilirea de priorităţi şi obiective

Toate cursurile şi activităţile

• Păstrezi curăţenie la serviciu • Ai grijă de echipamentul şi de instrumentele de lucru • Stabileşti bine pauzele • Organizezi activitatea astfel încât să o finalizezi la termenul stabilit

6. DEPRINDEREA DE ÎNVĂŢARE: • punerea întrebărilor • citirea informaţiilor • folosirea bibliotecii • căutarea de informaţii • participarea la activităţi de grup şi cluburi • căutarea unor experienţe noi • întâlnirea de oameni necunoscuţi

Toate cursurile şi activităţile

• Gândeşti în mod critic şi să te comporţi logic • Înveţi din experienţa profesională • Îmbunătăţeşti deprinderile de lucru • Înveţi din greşeli să-ţi dezvolţi cunoştinţele şi să-ţi măreşti productivitatea

7. DEPRINDEREA DE A LUCRA CU CALCULATORUL: • învăţarea utilizării tastaturii • învăţarea programelor de procesare • învăţarea programelor de baze de date

Matematică Cursurile de informatică Cursurile de utilizare a

calculatorului

• Fii un cunoscător/ specialist în acest domeniu • Foloseşti tehnologia la locul de muncă • Te adaptezi la noile tehnologii

8. DEPRINDERI DE ASCULTARE: • frecventarea lecţiilor • participarea la conferinţe • luarea notiţelor / însemnărilor • vizualizarea lucrurilor ascultate • înţelegerea informaţiilor

Toate cursurile şi activităţile

• Înţelegi ceea ce şefii şi colegii de serviciu iţi spun • Ajuţi pe ceilalţi ţinând cont de preocupările şi problemele lor • Participi efectiv la şedinţe/ întruniri

9. DEPRINDERI DE CREATIVITATE: • înţelegerea modului în care alţii au fost creativi • folosirea imaginaţiei • încercarea de a găsi noi metode de a face unele lucruri • înţelegerea unor chestiuni dintr-o perspectivă diferită decât cea obişnuită

Limbi străine Arte Muzică Ştiinţe Trupa de teatru a şcolii Formaţia de muzică a şcolii

• Fii o persoană cu idei • Te gândeşti la noi metode de a-ţi realiza sarcinile de serviciu • Creezi o atmosferă de lucru pozitivă • Măreşti motivaţia

10. DEPRINDERI DE A CONDUCE: • coordonarea unor programe / proiecte

Ştiinţe Istorie Muzică Educaţie fizică

• Să conduci / coordonezi noile activităţi • Lucrezi bine cu oamenii • Antrenezi / pregăteşti pe ceilalţi

15

Şcoala ajută în diferite modalităţi la formarea deprinderilor de lucru

Exemple de cursuri şi activităţi care ajută la

formarea acestor deprinderi

La ce foloseşte deprinderea respectivă în cadrul viitorului loc

de muncă. Cum să …?

• participarea la sporturi de echipă • activităţi extraşcolare

• Ajuţi pe ceilalţi să-şi atingă obiectivele

CAPITOLUL 3

MĂSURI ÎNTREPRINSE LA NIVELUL UNITĂŢII ŞCOLARE ÎN VEDEREA DEZVOLTAREA SISTEMULUI

DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII

3.1. PREGĂTIREA IMPLEMENTĂRII SISTEMULUI DE ASIGURARE A CALITĂŢII

- Înfiinţarea comisiei de evaluare şi asigurare a calităţii - Informarea membrilor consiliului de administraţie - Informarea consiliului profesoral - Implicarea şefilor de catedră - Implicarea consiliului elevilor

3.1.1. COMISIA DE EVALUARE ŞI ASIGURARE A CALITĂŢII (C.E.A.C.)

Este un organism colectiv de lucru al unităţii de învăţământ care identifică, analizează şi propune soluţii şi decizii care privesc asigurarea calităţii;

Este un organism consultativ al Consiliului Profesoral şi al Consiliului de Administraţie în domeniul calităţii;

Constituie o structură funcţională, suport pentru Sistemul de Management al Calităţii (SMC) la nivel de unitatea de învăţământ, asamblând resursele umane necesare proiectării, implementării şi susţinerii SMC.

Componenţa comisiei pentru evaluarea şi asigurarea calităţii în unităţile din

învăţământul preuniversitar cuprinde: Coordonator Responsabil

Membri

3.1.2. COMISIA DE OBSERVATORI

Asistă procesul de predare – învăţare ;

16

Completează fişele de observare a procesului de predare - învăţare ;

Participă la întâlnirile Comisiei de Evaluare şi Asigurare a Calităţii în vederea elaborării rapoartelor de autoevaluare parţială şi planurilor de îmbunătăţire.

Componenţa comisiei:

3.1.4. FIŞA POSTULUI

COORDONATORUL Comisiei de Evaluare şi Asigurare a Calităţii

Reprezintă principala autoritate a managementul organizaţiei, cu drept de decizie în toate problemele referitoare la SMC (Sistem de Management al calităţii).

Responsabilităţi:

asigură condiţiile necesare pentru funcţionarea SMC;

aprobă măsurile pentru funcţionarea şi autorizarea SMC;

aprobă documentele SMC;

numeşte prin decizie personalul din CEAC (Comisia de Evaluare şi Asigurare a Calităţii);

asigură responsabilului CEAC deplina autoritate şi responsabilitatea controlului întregului SMC, a eficacităţii acestuia şi prin aceasta autoritatea reprezentanţilor CEAC în raport cu celelalte compartimente ;

aprobă la propunerea responsabilului CEAC atribuţiile şi responsabilităţile tuturor nivelurilor din subordine directă pentru aplicarea şi consemnarea eficienţei SMC;

aprobă accesul reprezentanţilor autorităţilor competente la documentele SMC, inspecţii, controale, audit-uri ;

aprobă acţiuni corective pentru remedierea deficienţelor constatate de organele de control ;

sancţionează abaterile conform legislaţiei în vigoare de la normele de asigurarea calităţii la propunerea membrilor CEAC şi la propunerea conducătorilor de compartimente ;

aprobă organigrama organizaţiei CEAC;

aprobă Raportul anaua de autoevaluare şi Planul de îmbunătăţire ;

reprezintă organizaţia în relaţiile cu clienţii şi autorităţile ;

cooperează cu agenţia română specializată pentru asigurarea calităţii, cu alte agenţii şi organisme abilitate sau instituţii similare din ţară ori din străinătate, potrivit legii.

RESPONSABILUL Comisiei de Evaluare şi Asigurare a Calităţii

Stabileşte strategia, politica, obiectivele şi priorităţile în domeniul calităţii.

Urmăreşte cunoaşterea şi aplicarea lor în unitatea de învăţământ.

Responsabilităţi:

verifică şi controlează în toate structurile organizaţiei, aplicarea cerinţelor SMC şi menţinerea SMC;

evaluează şi raportează conducerii organizaţiei despre funcţionarea SMC şi eficacitatea sa, în vederea analizei şi pentru a servi ca bază pentru îmbunătăţirea sistemului;

17

raportează rezultatele evaluării SMC la director şi Consiliul de Administraţie;

asigură interfaţa cu părţi externe în probleme referitoare la SMC ;

reprezintă principala autoritate în planificarea calităţii în unitate ;

răspunde de îndeplinirea sarcinilor dispuse de către directorul organizaţiei referitoare la politica în domeniul calităţii, la nivelul instituţiei de învăţământ prin controlul permanent al serviciilor ;

analizează şi avizează din punct de vedere al asigurării calităţii documentele SMC ale instituţiei de învăţământ: proceduri, instrucţiuni, lista documentelor de asigurarea calităţii în vigoare ;

colaborează în rezolvarea atribuţiilor cu toate compartimentele organizaţiei.

MEMBRII Comisiei de Evaluare şi Asigurare a Calităţii

răspund de diseminarea informaţiei privitoare la SMC în rândul elevilor prin reprezentanţii acestora;

monitorizează activităţile extracurriculare ;

colectează dovezi privitoare la OSP şi proiecte educative ;

promovează imaginea şcolii şi organizează activităţi destinate prezentării ofertei educaţionale

răspund de alcătuirea bazei logistice;

colectarea şi selectarea dovezilor ;

informează personalul şcolii cu privire la rapoartele de autoevaluare parţială, planuri de îmbunătăţire şi activităţile cuprinse în aceste planuri;

întocmesc listele cu prezenţa la întâlnirile destinate SMC.

3.2. ELABORAREA MANUALULUI DE ASIGURARE A CALITĂŢII

Manualul Calităţii constituie baza documentată a Sistemului Calităţii implementat în instituţia de învăţământ, descrie Sistemul de Management al Calităţii şi serveşte ca referinţă permanentă pentru auditarea internă şi externă a Sistemului Calităţii şi pentru menţinerea în funcţiune a acestuia.

Cerinţele exprimate în Manualul Calităţii şi în procedurile elementelor Sistemului Calităţii sunt aplicabile pentru toate activităţile desfăşurate în instituţia de învăţământ. Manualul se utilizează pentru documentarea şi ţinerea sub control a proceselor din instituţia de învăţământ în scopul verificării eficacităţii acestora. Manualul calităţii este utilizat de conducerea şi personalul şcolii în desfăşurarea activităţilor curente, pentru auditurile interne şi pentru analizele de management ale sistemului de management al calităţii. Manualul calităţii este utilizat pentru demonstrarea conformităţii sistemului de management al calităţii cu cerinţele standardelor de calitate, la cererea autorităţilor sau a partenerilor socio-economici. Manualul calităţii este, de asemenea, utilizat de către organismul de certificare a instituţiilor de învăţământ pentru evaluarea SMC, acordarea şi menţinerea certificării. Manualul Calităţii intră în vigoare odată cu aprobarea sa de către managerul instituţiei de învăţământ.

18

Modificarea Manualului Calităţii poate fi determinată de rezultatele analizei periodice efectuate de management, de apariţia unor modificări funcţionale sau organizatorice, precum şi de rezultatul auditului extern de secundă sau terţă parte, efectuat de client şi respectiv de organismul de certificare.

3.3. ELABOAREA DOCUMENTAŢIEI SISTEMULUI MANAGEMENTULUI CALITĂŢII

3.3.1. DECLARAŢIE DE MISIUNE

Misiunea CN Ferdinand

3.3.2. DECLARAŢIA PRIVIND POLITICA ÎN DOMENIUL CALITĂŢII

Managerii colegiului vor depune toate eforturile pentru implementarea cu succes şi menţinerea unui Sistem al Managementului Calităţii, pentru realizarea unui învăţământ de performanţă peste nivelul aşteptat în mod curent, pentru continuarea tradiţiei şcolii.

Pentru aceasta:

ne vom asigura ca necesităţile şi cerinţele clienţilor noştri sunt definite şi că ele sunt în concordanţă cu cerinţele pieţei forţei de muncă;

vom pregăti absolvenţi capabili de a utiliza cunoştinţe ştiinţifice, tehnice şi cultural-umaniste valoroase, cu şanse reale în competiţia pe piaţa muncii şi care să le asigure o educaţie completă cu avantaje pe termen lung;

vom asigura în unitatea noastră de învăţământ un climat de muncă bazat pe responsabilitate şi respect reciproc, pentru ca fiecare participant la proces să îşi valorifice la maxim potenţialul profesional şi intelectual;

vom încuraja implicarea întregului personal al şcolii în cunoaşterea, înţelegerea şi îmbunătăţirea întregului proces de educaţie şi formare profesională a elevilor noştri;

vom asigura flexibilitate programelor de formare oferite de către şcoală pentru a ne putea adapta cerinţelor pieţei muncii aflată în continuă schimbare şi globalizare, la care, prin diversificarea relaţiilor de parteneriat, ne vom racorda şi alinia permanent ca strategie a formării;

vom asigura creşterea performanţelor procesului de învăţământ prin activitatea de cercetare, prin implicarea specialiştilor şcolii într-o gamă cât mai mare de activităţi de învăţământ la nivel naţional şi prin activităţi de formare internă, în concordanţa cu nevoile şcolii, în concordanţa cu nevoile şi aşteptările comunităţii, prin implicarea atât a corpului profesoral cât şi a elevilor;

vom utiliza tehnologia informaţională, ca suport al îmbunătăţirii continue a calităţii procesului de învăţământ, la toate nivelele de organizare şi de către top factorii implicaţi.

Orientarea către client Managerul instituţiei de învăţământ va stabili măsuri prin care să se asigure că

cerinţele clientului sunt identificate şi satisfăcute în scopul creşterii satisfacţiei acestuia.

19

Interconexiunile dintre tipurile principale de procesele identificate la nivelul instituţiei de învăţământ sunt prezentate în figura de mai jos.

Modelul structurii şi interconexiunea proceselor SMC

Conexiunile existente între procesele SMC cuprind:

Conexiuni pe verticală, care consideră: responsabilitatea managementului, managementul resurselor, managementul procesului de realizare a produsului/serviciului educaţional şi a proceselor suport şi evaluarea performanţelor prin măsurare şi analiză.

Conexiuni pe orizontală, care consideră managementul procesului de realizare produs/serviciu educaţional şi al proceselor suport, precum şi contribuţia clienţilor prin cerinţele pe care le impun şi prin evaluarea gradului de satisfacţie.

Politica în domeniul calităţii Managerul instituţiei de învăţământ se va asigura ca politica din domeniul

calităţii:

Este adecvată scopului organizaţiei;

Include un angajament pentru satisfacerea cerinţelor şi pentru îmbunătăţirea continuă a sistemului de management al calităţii;

Asigură un cadru pentru stabilirea şi analizarea obiectivelor calităţii;

Este comunicată şi înţeleasă în cadrul organizaţiei;

Este analizată pentru adecvarea ei continuă şi îmbunătăţirea performanţei.

Planificare Planificarea reprezintă una din funcţiile de bază ale managementului calităţii. Prin planificare se vor stabili obiectivele unităţii de învăţământ în domeniul calităţii, precum şi resursele umane, financiare şi materiale necesare pentru realizarea lor.

Managerul instituţiei de învăţământ va lua măsuri prin care se va asigura ca obiectivele calităţii, inclusiv acelea necesare pentru îndeplinirea cerinţelor referitoare la realizarea serviciilor oferite de către şcoala, sunt stabilite pentru funcţiile relevante şi la nivelurile relevante ale instituţiei. Obiectivele calităţii vor fi măsurabile şi în concordanţă cu politica din domeniul calităţii.

20

Obiective ale calităţii:

EXCELENŢA - îmbunătăţirea continuă a serviciilor oferite către clienţi;

INTEGRARE - realizarea conexiunii învăţământ / economie / comunitatea locală, în scopul satisfacerii nevoilor exprimate ale clienţilor;

DEZVOLTARE INSTITUŢIONALĂ - dezvoltarea infrastructurii şi practicilor la nivelul instituţiei de învăţământ în scopul asigurării resurselor necesare îndeplinirii în condiţii optime a misiunii şcolii;

INTERNAŢIONALIZARE - dobândirea unei reputaţii internaţionale şi afilierea la sistemul internaţional de valori, în scopul recunoaşterii internaţionale a diplomelor şi certificatelor eliberate.

3.4. IMPLEMENTAREA MĂSURILOR DE ASIGURARE A CALITĂŢII 3.4.1. Proiectarea activităţilor catedrelor şi managerilor şcolii pe instrumente diverse de investigare a realităţii organizaţiei:

- studii de caz pentru evaluarea calităţii relaţiei cadru didactic – elev; - studiu de caz la nivelul culturii organizaţionale pentru a identifica modelul

de cadru didactic implicat, specific organizaţiei; - aplicarea de chestionare la elevi şi cadre didactice cu caracter de

exerciţiu pentru gradul de satisfacţie resimţit; - studii de caz pentru a identifica stilul de învăţare; - consultarea părinţilor, a agenţilor economici, comunităţii locale.

3.4.2. Motivarea în executarea unor lucrări şi activităţi peste nivelul rutinei şi birocraţiei specifice; gestionarea rezistenţei faţă de schimbare.

3.4.3. Elaborarea criteriilor care definesc performanta ceruta elevilor/cadrelor didactice pentru îndeplinirea cerinţelor SMC, adecvate scopurilor explicite şi pe înţelesul tuturor.

3.4.4. Elaborarea instrumentelor de evaluare valide, fidele şi posibil de pus în practica.

3.4.5. Culegerea dovezilor/rezultate ale evaluărilor care să corespundă criteriilor stabilite la nivelul SMC; derularea procesului de audit intern a instituţiei de învăţământ.

3.5. PROCEDURI

3.5.1. REZOLVAREA CONTESTAŢIILOR ELEVILOR ÎMPOTRIVA REZULTATELOR EVALUĂRII

Scop Scopul acestei proceduri este acela de a defini mijloacele prin care elevii pot

face contestaţii împotriva rezultatelor evaluării.

Aria de cuprindere Această procedură se aplică tuturor elevilor

Responsabilităţi Coordonatorul cu AC are responsabilitatea de a se asigura că toate contestaţiile

sunt rezolvate în mod corespunzător.

21

Procedură 1. Contestaţiile pot lua naştere în legătură cu judecăţile formulate de un evaluator

de competenţe în legătură cu competenţa unui elev care învaţă pentru obţinerea unei calificări profesionale. În cazul în care un elev este nemulţumit în legătură cu rezultatul evaluării, acesta are dreptul de a contesta rezultatul respectiv.

Motivele principale pentru apariţia unei contestaţii pot fi următoarele:

Elevul nu înţelege de ce nu deţine încă o anumită competenţă, fie pentru că nu a primit explicaţii din partea evaluatorului de competenţe, fie pentru că aceste explicaţii nu au fost clare.

Elevul crede că deţine o anumită competenţă şi că evaluatorul de competenţe nu a luat în considerare, a evaluat greşit sau a interpretat greşit anumite dovezi esenţiale.

2. În cazul în care a fost luată o anumită decizie de evaluare pentru orice parte a unei unităţi de competenţă şi elevul nu este de acord cu decizia respectivă, elevul trebuie să scrie cerere oficială de contestare. Această cerere trebuie să explice în mod clar:

aspectele în legătură cu care există un dezacord şi motivele dezacordului;

copii ale dovezilor din portofoliu şi copii ale probelor de evaluare pentru care elevul consideră că are dovezi că au fost rezolvate necorespunzător.

3. Este important să se precizeze anumite detalii precum titlul calificării, unităţile de competenţă/competenţele şi să se includă orice fel de dovezi relevante. Elevii sunt sfătuiţi să păstreze copii ale tuturor documentelor înaintate ca parte a contestaţiei.

4. Procedura de depunere a unei contestaţii are 3 etape şi fiecare etapă trebuie parcursă în întregime înainte de a trece la etapa următoare. Toţi elevii care înregistrează o contestaţie vor primi un răspuns oficial.

Etapa 1 Elevul depune o cerere de contestare direct evaluatorului de competenţe care a

efectuat evaluarea, păstrând o copie a acestei scrisori.

Evaluatorul de competenţe ia „un formular de contestaţie”, completează secţiunea pentru etapa 1, precizând decizia luată, şi semnează.

În termen de 10 zile lucrătoare de la primirea cererii oficiale de contestare, evaluatorul de competenţe îl va informa în scris pe elev în legătură cu decizia luată şi va trimite o copie a formularului de contestare Comisiei de AC corespunzător. Etapa 2

Dacă elevul nu este mulţumit de decizia luată în cadrul etapei 1, acesta poate contesta decizia mai departe, în scris, la Comisia de AC, trimiţând toate documentele folosite în etapa 1.

Comisia de AC confirmă primirea contestaţiei şi, folosind informaţiile din formularul de contestaţie, face investigaţii pentru a stabili faptele şi dovezile care sprijină contestaţia.

Comisia de AC completează secţiunea pentru etapa 2 a formularului de contestaţie, înaintând o copie a acestuia la evaluatorul de competenţe şi răspunde elevului în termen de 10 zile lucrătoare.

22

Atunci când o contestaţie este considerată justificată, Comisia de AC se va asigura că rezultatele înregistrate ale evaluării sunt modificate în mod corespunzător şi, dacă este necesar, ia măsuri de remediere pentru a evita primirea din nou a unei astfel de contestaţii. Etapa 3

Elevii care au parcurs etapa 1 şi etapa 2 şi care nu sunt încă mulţumiţi de decizia luată pot continua cu parcurgerea etapei 3. Ei trebuie să depună o contestaţie scrisă Consiliul de Administraţie, însoţită de copii ale tuturor documentelor folosite în etapele 1 şi 2.

Consiliul de Administraţie poate percepe o taxă pentru rezolvarea unei contestaţii.

Consiliul de Administraţie trebuie să se asigure că formularul de contestaţie şi toate documentele însoţitoare sunt puse la dispoziţia Consiliul de Administraţie, dacă se solicită acest lucru.

Consiliul de Administraţie, care fie respinge, fie acceptă contestaţia va

analiza cererea. Decizia Consiliul de Administraţie va fi definitivă.

5. Toate contestaţiile şi rezultatul acestora sunt raportate de către Comisia de Asigurarea Calităţii.

6. Modul de funcţionare a procedurii privind contestaţiile şi rezultatele punerii în aplicare a procedurii vor fi monitorizate pentru a stabili politicile viitoare. Toţi elevii trebuie să ştie despre existenţa procedurii privind contestaţiile şi să cunoască ce acţiuni trebuie să întreprindă pentru a utiliza această procedură.

7. Toate formularele de contestaţie trebuie păstrate în scopul auditării.

3.5.2. PROCEDURA DE MONITORIZARE A ABSENŢELOR

Scop Creşterea ratei de retenţie; reducerea abandonului şcolar.

Aria de cuprindere Toţi elevii din unitatea şcolară, la toate formele de învăţământ

Desfăşurarea procedurii

Directorii emit note de serviciu la începutul fiecărui an şcolar, prin care cadrele didactice sunt informate asupra obligaţiilor ce le revin privind monitorizarea frecvenţei elevilor;

Situaţia absenţelor este monitorizată săptămânal la fiecare clasă prin intermediul diriginţilor ;

În cazul elevilor care depăşesc un număr de absenţe nemotivate prestabilit, dirigintele ia legătura cu părinţii şi raportează situaţia. Părinţii trebuie să semneze un angajament prin care se obligă să remedieze cele semnalate. Elevii sunt puşi în discuţia Consiliului elevilor ;

Elevii care depăşesc 10 absenţe nemotivate / lună pierd dreptul la alocaţie. Dirigintele comunică Serviciului financiar lista nominală a acestor elevi pe data de 4 a fiecărei luni. Reprezentanţii serviciului financiar comunică această situaţie la I.S.J.;

23

Elevii care beneficiază de Programul Guvernamental « Bani de liceu » pierd dreptul la bursă în cazul în care depăşesc 20 de absenţe nemotivate. Dirigintele comunică Serviciului financiar numele elevilor care pierd dreptul la bursă până pe data de 4 a fiecărei luni;

Dacă situaţia nu se îmbunătăţeşte, elevii care depăşesc 20 de absenţe nemotivate, primesc avertisment de exmatriculare ;

Se stabileşte scăderea notei de purtare pentru un anumit număr de absenţe nemotivate, în funcţie de forma de învăţământ, cu aprobarea Consiliului profesoral ;

Cabinetul de consiliere psihopedagogică înaintează Secţiei de Poliţie tabel nominal cu elevii care au obţinut note la purtare sub 6 la purtare datorită absenţelor nemotivate. Dirigintele şi consilierul şcolar răspund de convocarea elevilor la Secţia de Poliţie în urma invitaţiilor primite.

Documente

Cataloage şcolare ;

Regulamentul şcolar ;

Regulamentul de Ordine Interioare ;

Acordul de parteneriat cu părinţii ;

H.G. 1488/2004 - Programul naţional de protecţie socială "Bani de Liceu"

3.5.3. PROCEDURA DE EVALUARE A ÎNVĂŢĂRII

Scop Realizarea evaluării obiective şi transparente şi optimizarea evaluării învăţării.

Aria de cuprindere Toţi elevii din unitatea şolară, la toate formele de învăţământ.

Desfăşurarea procedurii

evaluarea continuă. Evaluarea rezultatelor şcolare va avea un caracter preponderent formativ. O notă obţinută de elev şi consemnată în catalog va fi de regulă rezultatul mai multor evaluări.;

verificarea periodică a cataloagelor şi urmărirea notării ritmice;

datele privind progresul şi dezvoltarea elevilor se culeg şi se înregistrează periodic;

informarea cadrelor didactice şi a elevilor cu privire la disciplinele la care se susţin lucrări semestriale;

planificarea şi monitorizarea lucrărilor scrise semestriale ;

diversificarea materiilor de evaluare. Se vor folosi pe lângă metodele tradiţionale de notare (probe scrise, orale şi practice) şi metode alternative (proiecte, portofolii, autoevaluări, observări sistematice ale comportamentului elevului realizate prin fişa de evaluare, scara de clasificare, lista de control / verificare) ;

stabilirea baremelor minimale;

monitorizarea elevilor cu situaţii neîncheiate pe semestrul I în scopul îndreptării situaţiei la începutul semestrului II în termenul prevăzut de Regulamentu şcolar ;

realizarea periodică a activităţilor de evaluare a rezultatelor elevilor şi satisfacţia părinţilor acestora precum şi a altor purtători de interese relevanţi – angajatori, autorităţi publice locale faţă de rezultatele şcolare, extraşcolare şi generale ale instituţiei de învăţământ.

Documente

- Cataloage ;

24

- Caiete de evaluare ale profesorilor ;

- Portofoliile profesorilor ;

- Situaţii statistice la sfârşit de semestru şi an şcolar ; - Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Unităţilor de Învăţământ Preuniversitar ;

- Carnete de note ale elevilor.

3.5.4. PROCEDURA DE STABILIRE A OPŢIONALELOR

Scop Curriculum-ul la Decizia Şcolii oferă programe de învăţare corespunzătoare aspiraţiilor şi potenţialului elevilor.

Aria de cuprindere Cadrele didactice, Comisia de curriculum, elevi, părinţi, diriginţi.

CDS vine în completarea obiectelor şi modulelor din trunchiul comun; CDS presupune diverse tipuri de activităţi opţionale pe care le propune şcoala.

Proiectarea curriculară va avea ca repere: - resursele umane şi materiale ale şcolii; - interesele elevilor; - situaţiile specifice şcolii; - necesităţile comunităţii locale.

Opţionalul constă în activităţi, proiecte, module care reprezintă o ofertă de curriculum propus într-o programă. Aceasta este elaborată în şcoală, la nivelul catedrei şi presupune formularea unor obiective de referinţă care nu apar în programele celorlalte obiecte de studiu.

Desfăşurarea procedurii

elaborarea programelor de către catedrele de specialitate;

consultarea programelor de către elevi, părinţi. Acestea pot fi găsite la biblioteca şcolii sau la Cabinetul de Informatică;

diseminarea informaţiei la orele de dirigenţie, activităţi de orientare şcolară şi profesională;

exprimarea opţiunilor prin completarea tabelelor puse la dispoziţie diriginţilor;

stabilirea opţionalelor pe baza consultării elevilor;

actualizarea proiectului de încadrare a personalului didactic de predare ca urmare a stabilirii opţionalelor.

3.5.5. PROCEDURA DE DEZVOLTARE PROFESIONALĂ A PERSONALULUI

Scop Perfecţionarea şi formarea continuă a personalului unităţilor şcolare.

Aria de cuprindere Personalul de conducere, cadrele didactice, personalul didactic auxiliar şi personalul nedidactic.

Desfăşurarea procedurii

existenţa strategiei de dezvoltare managerială şi profesională pentru personalul de conducere, personalul didactic, didactic auxiliar şi nedidactic ;

25

corelarea strategiei de dezvoltare managerială şi profesională cu proiectul de dezvoltare, cu planul operaţional şi cu oferta educaţională a instituţiei de învăţământ ;

culegerea sistematică a dovezilor privind participarea întregului personal la programele de dezvoltare managerială şi profesională ;

finalizarea programelor şi activităţilor de dezvoltare profesională şi managerială cu documente prevăzute de legislaţia în vigoare – diplôme, certificate, adeverinţe ;

creşterea ponderii personalului cu grade didactice, cursuri de perfecţionare, cursuri de formare, cu titlu de « master » sau « doctor » ;

identificarea unor măsuri de stimulare materială a personalului care a urmat cursuri de perfecţionare şi formare ;

colaborarea unităţii de învăţământ cu ISJ, compartimentul Perfecţionarea cadrelor didactice şi CCD privind activităţile de perfecţionare.

Documente :

Legea învăţământului ;

Statutul cadrelor didactice ;

Decizii privind acordarea premiilor 2%, privind acordarea salariului de merit.

3.5.6. PROCEDURA DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢILOR ADMINISTRATIV-FINANCIARE

Obiectivul

Persoana desemnată să

execute obiectivul

(paşii)

Documentul care se întocmeşte

Persoana desemnată să aprobe

Persoana desemnată

sa verifice şi să vizeze

pentru CFPI

Aprovizionarea unităţii cu necesarul de materiale consumabile, de natura obiectelor de inventar, active fixe corporale necesare desfasurarii activitatii de invatamant(intretinerea curateniei, reparatii si intretinere aparatura, instalatii, furnituri birou, dotari spatii de invatamant, at.practica, cantina, internat)

1.Administrator 2. Contabil

1.Referat necesitate 2.Factura 3.Ordin de plata

1.Director 2.Contabil-sef

Contabil-sef

Aprovizionare alimente cantina 1.Sofer-magaziner 2.Contabil

1.Factura 2.Ordin plata

1. Director 2.Contabil-sef

Contabil-sef

Plăţi salarii personal, concedii de odihnă, premii, burse elevi

1.Administrator 3.Secretar 4.Secretar-sef 6.Contabil 7.Secretar-casier

1.Pontaje 2.Condica prezenta 3.Condica prezenta cadre didactice 4.State plata salarii 5.Dosare burse 6.State plata burse 7.Cec numerar (Ordine de plata)

1.Director 2.Contabil-sef

1.Contabil-sef 2.Contabil-sef, 3.Contabil-sef

26

Obiectivul

Persoana desemnată să

execute obiectivul

(paşii)

Documentul care se întocmeşte

Persoana desemnată să aprobe

Persoana desemnată

sa verifice şi să vizeze

pentru CFPI

Tinere evidenta financiar-contabila

1.Contabil 2.Contabil-sef

Fişe sintetice şi analitice pentru evidenţa cantitativă şi valorică a bunurilor, dispoziţii către casierie, confruntare inventare, note contabile, balanţe de verificare lunare, orice documente necesare ţinerii evidenţei contabile conform legislaţiei Organizarea evidenţelor contabile conturi de execuţie, bilanţ contabil cu anexe, monitorizări cheltuieli, dări de seamă statistice, orice lucrări de sinteza şi raportări financiare, buget de cheltuieli, urmărire de încadrare în buget a cheltuielilor, contracte şi convenţii, referat propunere inventariere anuala

1.Contabil-sef 2.Director

1.Contabil-şef 2.Contabil-şef

CAPITOLUL 4

PRINCIPALELE DIRECŢII ÎN ASIGURAREA CALITĂŢII

4.1. PRINCIPII ALE CALITĂŢII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL TEORETIC I. Managementul calităţii; II. Responsabilităţile managementului; III. Managementul resurselor; IV. Proiectare şi dezvoltare; V. Implementare: predare şi învăţare; VI. Implementare: evaluarea şi certificarea învăţării; VII. Evaluare: măsurare şi analiza; VIII. Feedback şi schimbare: îmbunătăţire.

Autoevaluarea se referă la toate aspectele activităţii unui furnizor de EFP (educaţie şi formare profesională), dar vizează în special calitatea şi standardul

27

experienţei de învăţare şi ale rezultatelor elevilor. Interesele elevilor au prioritate şi deţin o importanţă covârşitoare. Elevii, nevoile, experienţele şi rezultatele lor sunt în centrul autoevaluării şi îmbunătăţirii.

4.2. CADRUL AUTOEVALUĂRII

Procesul de autoevaluare - personalul de la toate nivelurile organizaţiei este încurajat să îşi evalueze performanţa; - elevii, angajatorii şi alţi factori interesaţi sunt implicaţi în proces; - raportul este aprobat şi avizat de echipa managerială; - procesul face parte integrantă din planificarea strategică, operaţională şi din activităţile de asigurare a calităţii.

Raportul de autoevaluare - raportul acoperă toate domeniile de activitate ale furnizorului; - este acordată o atenţie specială eficacităţii procesului de învăţare şi standardului pe care îl ating elevii; - sunt analizate toate principiile calităţii specificate în cadrul de autoevaluare a furnizorului de EFP; - raportul are o structură clară, fiind întocmit pe baza principiilor calităţii şi a descriptorilor de performanţă.

Dovezi şi judecăţi - informaţiile referitoare la management şi datele privind performanţa, inclusiv standardele de referinţă sunt folosite cu eficacitate; - sunt prezentate dovezi clare pentru formularea judecăţilor; - judecăţile formulate sunt mai degrabă evaluative, decât descriptive; - judecăţile formulate sunt sincere şi obiective.

28

4.3. DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ

Cadrul Comun de Asigurare a Calităţii în invatamant in Europa Principii ale calităţii Modelul de excelenţă EFQM Principiile de management

al calităţii - ISO9001

Metodologie 1. cum se foloseşte o abordare de tip sistemic a calităţii

2. ce factori interesaţi sunt implicaţi în paşii de realizare a sistemului calităţii pe care îl abordaţi şi care sunt rolurile acestora

3. ce instrumente şi proceduri folosiţi pentru colectarea datelor, măsurare, analiză, concluzii şi implementare

4. sunt instrumentele demne de încredere şi consecvente

5. în ce mod motivaţi factorii implicaţi pentru a-şi îndeplini în mod adecvat rolurile

6. prin ce strategii se asigură implementarea schimbării

7. cum folosiţi evaluarea externă

1. Managementul calităţii

1. Conducere 2. Politici şi strategie

2. Conducere 5. Abordare de tip sistemic

Scop şi plan 1. care sunt scopurile şi obiectivele inv. în cadrul organizaţiei dumneavoastră

2. scopurile /obiectivele sunt clare şi măsurabile?

3. Scopurile / obiectivele dumneavoastră includ obiectivele inv la nivel European?

4. în ce mod măsuraţi /evaluaţi gradul în care sunt atinse aceste scopuri /obiective

5. descrieţi procedura privind planificarea procesului din cadrul sistemului de calitate abordat

2. Responsabilităţile managementului 3. Managementul resurselor 4. Proiectare şi dezvoltare

1. Conducere 2. Politici şi strategie 3. Oameni 4. Parteneriate şi resurse

1. Orientare pe client 2. Conducere 3. Implicarea oamenilor 4. Abordare de tip procesual 5. Abordare de tip sistemic 8. Relaţia cu furnizorii

Implementare 1. cum se implementează o acţiune planificată – 2. descrieţi principiile cheie ale procedurii de implementare

5. Învăţare 6. Evaluarea şi certificarea

învăţării

3. Oameni 4. Parteneriate şi resurse 5. Proces

1. Orientare pe client 4. Abordare de tip procesual

Evaluarea competenţelor şi evaluare 1. care sunt procedurile pentru evaluarea conţinutului, proceselor, rezultatelor şi impactului

2. în ce mod asiguraţi o evaluare semnificativă şi sistematică

7. Măsurare şi analiză 1. Managementul calităţii

6. Rezultate privind clientul 7. Rezultate privind oamenii 8. Rezultate privind societatea 9. Rezultate privind performanţa cheie

1. Orientare pe client 7. Abordare faptică a

procesului de luare a deciziilor

29

3. ce factori interesaţi participă la procesul de evaluare

4. ce roluri îndeplinesc factorii interesaţi – 5. când efectuaţi evaluarea (frecvenţa)

Feedback şi schimbare 1. în ce mod organizaţi obţinerea de feedback şi procedurile de schimbare în cadrul organizaţiei/sistemului 2. cum asiguraţi obţinerea de feedback în mod sistematic 3. cum asiguraţi transparenţa feedback-ului privind calitatea în inv 4. cum vă asiguraţi că sunt folosite rezultatele evaluării 5. în ce mod raportaţi scopurile /obiectivele la evaluare

8. Îmbunătăţire 1. Managementul calităţii

1. Conducere 2. Politici şi strategii 3. Proces

1. Orientare pe client 6. Îmbunătăţire continuă 7. Abordare faptică a

procesului de luare a deciziilor

PRINCIPIUL CALITĂŢII 1 – Metodologie: Managementul calităţii Sistemul de management al calităţii asigură calitatea programelor de învăţare şi promovează îmbunătăţirea continuă.

DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ EXEMPLE DE DOVEZI

Conducere 1.1 membrii managementului elaborează misiunea, viziunea şi valorile şi sunt modele ale unei culturi

a excelenţei 1.2 valorile şi codurile de comportament sunt vizibile în practică 1.3 unui membru al echipei de management i-au fost încredinţate responsabilităţi în ceea ce priveşte

asigurarea calităţii 1.4 membrii managementului se asigură că sistemul de management al calităţii al organizaţiei este

dezvoltat, implementat şi continuu îmbunătăţit 1.5 toţi membrii personalului sunt implicaţi în implementarea asigurării calităţii Politici şi proceduri 1.6 sistemul de asigurare a calităţii cuprinde formulări clare privind politicile, planuri strategice şi

operaţionale, documente şi manuale ale calităţii 1.7 politicile, procedurile şi activităţile sunt în mod clar documentate, respectă cerinţele interne şi

externe şi asigură calitatea şi consecvenţa programelor de învăţare Evaluarea calităţii procedurilor 1.8 evaluări regulate ale sistemului de calitate au loc cel puţin anual 1.9 sistemul de calitate este supus unui proces de îmbunătăţire continuă care face parte din

strategia de îmbunătăţire a calităţii stabilită de organizaţie 1.10 procedurile sunt monitorizate în mod regulat pentru a asigura menţinerea şi respectarea

sistemelor şi proceselor 1.11 sunt stabilite proceduri privind neconformitatea cu procedurile şi se implementează măsuri

corective 1.12 procedurile de revizuire a programelor de învăţare duc la o îmbunătăţire a predării, învăţării şi

rezultatelor obţinute 1.13 sistemul de calitate dispune de proceduri eficiente de a răspunde plângerilor şi contestaţiilor 1.14 recomandările privind îmbunătăţirea calităţii sunt puse în practică şi sunt monitorizate din punct

declaraţie de misiune documentată; obiective şi aspiraţii

declaraţia managementului, cuprinzând dovezi privind modul în care managementul acţionează ca un model

politici şi proceduri documentate; manual al calităţii; diagrama procesului calităţii

structura organizaţională; schema structurii de răspundere; roluri şi responsabilităţi

diagramele şi procesele de comunicare şi informare

standardele de calitate şi descriptorii de performanţă

rapoarte de autoevaluare; planuri de îmbunătăţire; documente de evaluare; procese verbale comitetului de asigurare a calităţii

raport privind revizuirea programului; procese verbale ale întâlnirilor grupului de lucru pentru revizuirea programelor

raportarea la rezultatele altor organizaţii şi descriptori de performanţă

rapoarte ale evaluării interne; mecanism de revizuire

revizuirea planului de afaceri; revizuirea manualului calităţii

documente privind ţintele şi strategia sau planuri de acţiune; înregistrarea tendinţelor pe o perioadă de 3 ani

feedback în urma evaluării

scopurile, obiectivele şi rezultatele programului

procese verbale ale întâlnirilor managementului

sisteme şi dovezi documentate conform cărora politicile şi procedurile sunt puse în practică

30

de vedere al eficacităţii lor rapoarte ale evaluării externe; planuri de acţiune

înregistrări privind atingerea ţintelor rapoarte ale evaluării externe; validarea externă a sistemului de calitate; înregistrări ale acreditării

31

PRINCIPIUL CALITĂŢII 2 – Scop şi plan: Responsabilităţile managementului Organizaţia asigură o conducere şi un management caracterizate prin eficacitate în ceea ce priveşte calitatea şi dezvoltarea curriculum-ului/învăţării.

DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ EXEMPLE DE DOVEZI

Conducere 2.1 managementul demonstrează sprijin activ şi implicare în ceea ce priveşte dezvoltarea şi calitatea

programelor de învăţare şi ale altor servicii asigurate de furnizor1.

2.2 obiectivele strategice, ţintele şi valorile sunt înţelese pe deplin de toţi membrii personalului şi de toţi factorii interesaţi, inclusiv de subcontractori şi furnizorii de practică

2.3 managementul supraveghează cu eficacitate respectarea direcţiei strategice şi monitorizează cu regularitate programele de învăţare şi propria performanţă de management

2.4 se promovează egalitatea şanselor şi se evită discriminarea astfel încât toţi elevii şi toţi membrii personalului să îşi atingă potenţialul

2.5 managementul acţionează cu eficacitate în ridicarea nivelului rezultatelor obţinute şi în sprijinirea tuturor elevilor

2.6 rolurile, responsabilităţile, autoritatea şi răspunderea care revin fiecărui membru al personalului sunt în mod clar definite, alocate şi înţelese de toţi factorii interesaţi

2.7 există o comunicare eficientă în cadrul organizaţiei Parteneriate 2.8 se dezvoltă, se menţin şi se analizează în mod regulat parteneriate şi colaborări eficiente cu factori

interesaţi externi 2.9 se colectează în mod sistematic informaţii în legătură cu nevoile şi aşteptările factorilor interesaţi

interni şi externi 2.10 proiectele de parteneriat şi programele de învăţare contribuie la dezvoltarea participării şi ocupării

forţei de muncă la nivel local, regional şi, dacă este posibil, la nivel naţional şi european Sistem de informaţii 2.11 sunt colectate în mod regulat informaţii despre anumite variabile importante, precum evoluţiile de

ordin social, ecologic, economic, juridic şi demografic 2.12 există un sistem de informare a factorilor interesaţi interni şi externi 2.13 informaţiile sunt analizate în vederea planificării, dezvoltării şi implementării strategiilor 2.14 informaţiile şi sistemele de înregistrări sunt exacte, actualizate şi păstrate în condiţii de siguranţă şi

confidenţialitate, pot fi inspectate şi sunt revizuite în mod regulat Finanţe 2.15 există o contabilitate eficientă şi se efectuează audituri financiare periodice în conformitate cu

cerinţele fiscale şi legale 2.16 dezvoltarea şi durabilitatea serviciilor furnizate elevilor se bazează pe un management financiar

responsabil 2.17 cheltuielile efectuate în cadrul unor capitole de buget specifice sunt monitorizate cu eficacitate

pentru a asigura că se obţine valoare în schimbul banilor

declaraţia oficială; procese verbale ale întâlnirilor managementului; declaraţia managementului

planuri strategice şi planuri operaţionale

rapoarte de informare a managementului

raport anual

înregistrări privind aprobarea programelor

structura organizaţională; diagrama procesului de comunicare; procese de informare

dovezi privind distribuire informaţiilor la nivel intern

dovezi conform cărora toţi membrii personalului au fost instruiţi în mod regulat şi au primit informaţii actualizate privind sursele de informaţii, oportunităţile, legislaţia, practicile curente şi în dezvoltare

document privind strategia de marketing; plan de afaceri privind marketingul

politici şi proceduri privind egalitatea şanselor

procese verbale ale întâlnirilor echipei responsabile pentru egalitatea şanselor; procese verbale ale întâlnirilor echipelor/departamentelor

politici şi proceduri privind parteneriatul; procese verbale ale întâlnirilor membrilor parteneriatelor; dovezi privind contribuţia la acţiuni locale şi regionale

roluri şi responsabilităţi la nivelul organizaţiei; fişe ale postului; diagrama structurilor de răspundere

sistem de informaţii documentat; rapoarte ale evaluării

îndrumări, politici, procese de informare documentată

rapoarte de analiză şi feedback; plan de acţiune

date privind eficacitatea şi eficienţa programelor

rapoarte ale evaluării externe, inclusiv evidenţe ale auditorilor financiare

politici financiare; analiză privind costul învăţării

dovezi care demonstrează că deciziile financiare asigură tuturor elevilor cea mai mare rentabilitate a învăţării

dovezi conform cărora strategiile şi planurile de acţiune iau în

32

2.18 priorităţile privind cheltuielile şi utilizarea resurselor financiare sunt în mod clar legate de programele de învăţare şi priorităţile de planificare şi reflectă într-o măsură considerabilă scopurile şi obiectivele furnizorului de EFP respectiv

2.19 toţi membrii personalului sunt implicaţi într-un grad corespunzător în procesul de consultare 2.20 interesele financiare ale tuturor factorilor interesaţi sunt echilibrate şi satisfăcute cu eficacitate

considerare “valoarea obţinută în schimbul banilor”

dovezi privind sistemul de păstrare a datelor şi procesul de înregistrare a acestora; arhive

33

PRINCIPIUL CALITĂŢII 3 – Scop şi plan: Managementul resurselor

Organizaţia oferă elevilor un mediu sigur, sănătos şi care le oferă sprijin; de asemenea, organizaţia se asigură că programele sunt furnizate şi evaluate de personal competent şi calificat.

34

DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ EXEMPLE DE DOVEZI

Resurse fizice

3.1 programul de învăţare satisface cerinţele privind siguranţa, sănătatea şi resursele fizice; precum şi orice alte condiţii prevăzute de lege acolo unde este cazul

3.2 există resurse eficiente şi sunt astfel gestionate încât să sprijine procesul de învăţare, resurse care sunt însoţite de instrucţiuni de funcţionare clare, uşor de înţeles în diferite formate

3.3 se gestionează, menţine, monitorizează şi evaluează siguranţa, gradul de adecvare şi utilizarea echipamentelor, resurselor şi spaţiilor de specialitate folosite în procesul de învăţare

3.4 echipamentele, materialele şi spaţiile de specialitate sunt adecvate specialităţii (unde este cazul) şi îndeplinesc standardele industriale curente

3.5 elevii au acces la resurse de învăţare care răspund nevoilor lor şi care sunt adecvate unui studiu independent eficace

3.6 metodele/resursele/sarcinile etc. de predare şi formare sunt actualizate, analizate şi modificate în mod regulat

3.7 metodele/resursele/sarcinile etc. de predare şi formare răspund nevoilor elevilor, diferitelor stiluri de învăţare, cerinţelor programelor de învăţare şi specificaţiilor calificărilor

3.8 resursele de învăţare şi spaţiile aferente permit tuturor elevilor să participe în mod activ 3.9 spaţiile, clădirile şi echipamentele sunt accesibile tuturor grupurilor de elevi; sunt semnalate

prin indicatoare şi sunt uşor de localizat 3.10 condiţiile de muncă şi mediul de învăţare sunt eficace şi asigură relaţii de lucru bune 3.11 revizuirea programului de învăţare ia în considerare sugestiile elevilor privind un mediu de

învăţare îmbunătăţit 3.12 progresul tehnologic este cunoscut şi inovaţiile semnificative sunt introduse, după caz

statut; politica privind siguranţa şi sănătatea; servicii locale

contract/plan de învăţare

politici şi proceduri privind resursele

sisteme de inspecţie subcontractorilor, spaţiilor de practică, a locurilor de învăţare situate în afara şcolii

procese verbale ale şedinţelor privind siguranţa şi sănătatea

programe şi rapoarte privind sănătatea, siguranţa şi întreţinerea; verificări ale siguranţei echipamentelor; planuri de acţiune

documentaţie privind evaluarea riscurilor; supraveghetor incendii; înregistrări privind instruirea de prevenire şi stingere a incendiilor

documente de evaluare; verificarea continuă a echipamentelor şi spaţiilor; ciclul îmbunătăţirii

mecanism de feedback; obţinerea de feedback şi evaluări din partea elevilor

documente privind procesul de aprobare a programelor; proces verbale ale întâlnirilor în cadrul cărora este analizată aprobarea programelor

resurse de sprijinire a procesului de învăţare; politică de sprijinire a procesului de învăţare; dovezi conform cărora elevii cu nevoi de învăţare specifice au primit sprijin

politici şi proceduri de recrutare; dovezi conform cărora se respectă legislaţia privind ocuparea forţei de muncă

structura organizaţională; diagrama structurilor de răspundere; alocarea autorităţii

specificaţii ale cerinţelor privind profesorii/instructorii implicaţi în furnizare şi evaluare; CV-uri

35

Resurse umane

3.13 toţi membrii personalului sunt angajaţi în conformitate cu legislaţia locală şi naţională privind ocuparea forţei de muncă şi egalitatea şanselor

3.14 politica de recrutare a personalului stabileşte standarde minime în ceea ce priveşte calificările şi experienţa adecvate, în special pentru cei implicaţi în furnizarea şi evaluarea programelor de învăţare

3.15 toate rolurile şi responsabilităţile membrilor personalului sunt clar definite şi înţelese; poziţiile de autoritate sunt clar definite şi recunoscute

3.16 politica de dezvoltare profesională a personalului cuprinde prevederi adecvate referitoare la iniţierea membrilor nou veniţi şi la dezvoltarea continuă a personalului

3.17 toţi acei membri ai personalului care nu deţin o calificare primesc sprijin în vederea obţinerii unei calificări profesionale adecvate

3.18 dezvoltarea profesională a întregului personal contribuie la sporirea eficacităţii şi oferă posibilitatea reflecţiei asupra propriei practici

3.19 toţi membrii personalului au acces la cunoştinţe utile şi valide privind sarcinile şi obiectivele lor

3.20 sunt dezvoltate cunoştinţele managerilor în ceea ce priveşte managementul calităţii şi pedagogia şcolară

3.21 performanţa tuturor membrilor personalului este monitorizată şi evaluată 3.22 sistemele de evaluare a personalului au ca rezultat planificarea unor acţiuni de îmbunătăţire 3.23 datele privind rata de retenţie şi rata de succes a elevilor sunt utilizate pentru a aduce în

discuţie potenţiale aspecte legate de dezvoltarea profesională a personalului 3.24 profesorii/instructorii demonstrează că posedă cunoştinţe, competenţă tehnică şi experienţă

actualizată la un nivel care să asigure predarea, învăţarea şi evaluarea eficace a programelor

3.25 se stabileşte un echilibru între nevoile organizaţiei, echipelor şi persoanelor individuale 3.26 conflictele şi problemele personale sunt rezolvate în mod eficace; soluţiile găsite sunt

satisfăcătoare pentru toate părţile implicate şi răspund nevoilor acestora

manuale; îndrumări; informaţii pentru membrii personalului

politică de instruire iniţială a personalului; materiale de instruire iniţială; evaluării ale instruirii iniţiale

standarde documentate şi descriptori de performanţă pentru procesele de învăţare şi predare, stabilite prin raportări la rezultatele interne şi/sau externe

politici şi proceduri de observare a proceselor de predare şi învăţare; înregistrări ale lecţiilor observate; raportarea la standarde interne şi externe; feedback din observaţii; îndrumări de efectuare a observaţiei

autoevaluarea personalului şi reflecţia asupra propriei practici; plan de îmbunătăţire

politică şi proceduri de evaluare a personalului; planuri de acţiune; formulare de evaluare; planuri individuale de dezvoltare; analizarea feedback-ului obţinut din partea elevilor

politici şi proceduri de dezvoltare şi formare a personalului; procese verbale ale şedinţelor în care s-au discutat aspecte legate de dezvoltarea profesională a personalului

feedback în urma cursurilor de formare; evaluarea cursurilor de formare

autoevaluare şi rezultatele evaluării; planuri de îmbunătăţire; rapoarte ale evaluării externe

Notă: toţi membrii personalului includ personalul care furnizează programele, ex.

profesori/instructori

36

PRINCIPIUL CALITĂŢII 4 – Scop şi Plan: Proiectare şi dezvoltare Organizaţia este receptivă faţă de nevoile indivizilor, agenţilor economici şi comunităţii şi faţă de diferitele nevoi ale elevilor.

DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ

EXEMPLE DE DOVEZI

Conducere 4.1 programele de învăţare se armonizează cu obiectivele strategice şi cu valorile organizaţiei 4.2 programele de învăţare sunt supuse aprobării de către management/autoritatea competentă Program de învăţare 4.3 prin modalităţile de evidenţă şi prin analiza nevoilor se identifică şi se înregistrează nevoile,

interesele şi caracteristicile elevilor, angajatorilor, organizaţiilor şi comunităţilor 4.4 procesul de aprobare a programului presupune existenţa unor dovezi conform cărora

programul de învăţare propus răspunde cerinţelor identificate ale persoanelor individuale, agenţilor economici sau comunităţilor; feedback-ul obţinut din partea acestora determină îmbunătăţirea programelor

4.5 programele de învăţare îndeplinesc cerinţele externe şi sunt receptive faţă de situaţia la nivel local, regional, naţional şi european

4.6 programele de învăţare demonstrează angajamentul de a pune elevii pe primul loc şi de a răspunde nevoilor lor într-un mod cât mai flexibil cu putinţă în ceea ce priveşte opţiunile şi accesul acestora

4.7 colaborarea cu alţi parteneri şi departamente ale autorităţilor locale face ca programele şi procesul de învăţare să fie mai accesibile (de exemplu transport, asistenţa copilului)

4.8 programele de învăţare au un caracter de includere din punct de vedere social, asigurând egalitatea în ceea ce priveşte accesul şi egalitatea şanselor pentru elevi şi demonstrează o implementare activă a politicii privind şansele egale

4.9 programele de învăţare sprijină şi sporesc valoarea învăţării practice şi teoretice 4.10 programele de învăţare includ procese eficace de evaluare formativă şi sumativă şi de

monitorizare a învăţării 4.11 obiectivele de învăţare ale programelor includ criterii şi metode de evaluare sumativă care

sunt adecvate scopului şi care sunt revizuite în mod regulat 4.12 programele de învăţare definesc în mod clar traseele de continuare a studiilor 4.13 programele de învăţare includ un proces eficace de răspuns la reclamaţii şi contestaţii Revizuirea programului 4.14 programele de învăţare au o serie de descriptori de performanţă prin care poate fi măsurat

gradul de succes al programului; ţintele privind îmbunătăţirea sunt stabilite în conformitate cu reperele instituţionale, locale, regionale, naţionale sau europene

4.15 programele de învăţare au definite obiective de învăţare, care sunt revizuite în mod regulat în

colectarea datelor; analiză şi evaluare; cercetarea pieţei la nivel local şi naţional; informaţii privind piaţa muncii

documente privind ţintele şi strategia; plan de afaceri; planuri de proiect

profiluri ale elevilor; angajatorilor, organizaţiilor; comunităţilor; pieţe de ocupare a forţei de muncă; date demografice

dovezi privind implicarea unor grupuri de discuţie locale; a unor grupuri consultative; a diverşilor parteneri locali; documente de revizuire şi evaluare; feedback din partea angajaţilor şi angajatorilor

politica şi procedurile privind parteneriatul; procese verbale ale întâlnirilor partenerilor; dovezi privind contribuţia la acţiuni locale şi regionale

dovezi privind modul în care programele de învăţare răspund nevoilor

dovezi privind modul în care au fost identificate obstacolele în calea accesului şi învăţării; strategii de depăşire a obstacolelor

planuri de acţiune pentru creşterea nivelului de înscriere, retenţie şi pentru îmbunătăţirea rezultatelor de învăţare, folosind date de comparaţie interne şi externe

scopurile programului; obiective şi rezultate

dovezi privind revizuirea programului; feedback de evaluare

politică şi proceduri de observare a predării şi învăţării; înregistrări privind observarea predării şi învăţării; comparaţii cu standarde interne şi externe; feedback în urma observării predării şi învăţării; îndrumări privind observarea predării şi învăţării

raport de autoevaluare; planuri de îmbunătăţire

procese verbale ale şedinţelor echipelor de program

procesul de aprobare a programului şi documentaţia programului, inclusiv dovezi privind necesitatea şi justificarea

date şi analize în urma studiilor; date privind finalizarea programului şi rezultatele de învăţare

37

lumina cerinţelor privind calificările stabilite la nivel intern, local, regional, naţional şi european

4.16 programele de învăţare sunt revizuite cel puţin o dată pe an şi elevii contribuie la acest proces de revizuire

4.17 informaţiile privind evaluarea învăţării şi rezultatele dobândite, inclusiv analiza performanţei diferitelor grupuri de elevi, sunt folosite ca punct de plecare pentru dezvoltarea programului de învăţare

date privind certificarea, analiză şi revizuire

date privind rezultatele de învăţare şi tendinţe ale rezultatelor de învăţare pentru diferite grupuri de elevi, în comparaţie cu profilurile de înscriere

38

PRINCIPIUL CALITĂŢII 5 – Implementare: predarea şi învăţarea Organizaţia oferă condiţii egale de acces la programele de învăţare şi sprijină toţi elevii.

DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ

EXEMPLE DE DOVEZI

Ofertă şi înscriere 5.1 elevilor le sunt puse la dispoziţie informaţii şi îndrumări despre toate programele de învăţare

existente 5.2 elevii primesc ajutor pentru a înţelege, a obţine sau a căuta informaţii conform nevoilor lor 5.3 elevilor li se dă posibilitatea să se înscrie la programe de învăţare care răspund nevoilor lor 5.4 elevii care au fost respinşi primesc sfaturi şi îndrumări adecvate pentru a găsi programe de

învăţare mai potrivite nevoilor lor 5.5 evaluarea iniţială (nevoile elevilor; sprijinul necesar; stiluri de învăţare; cunoştinţe, experienţă

şi abilităţi anterioare; cerinţe de evaluare) oferă o imagine exactă pe baza căreia se poate planifica un program de învăţare adecvat

5.6 toţi elevii participă la un program de iniţiere în programul de învăţare la care au fost înscrişi, având posibilitatea de a participa la diferite sesiuni în cadrul programului şi/sau de a schimba programul de învăţare (dacă este necesar)

5.7 programele de învăţare răspund aspiraţiilor şi potenţialului elevilor, dezvoltând cunoştinţele şi experienţa anterioare

Servicii de sprijin 5.8 drepturile şi responsabilităţile elevului sunt clar definite 5.9 elevii au acces la sprijin semnificativ şi eficace pentru rezolvarea unor probleme personale şi

la orientare şi consiliere pe toată durata şcolarizării 5.10 sunt prevăzute perioade pentru revizuirea şi reevaluarea activităţilor de sprijin destinate

elevilor, pe baza nevoilor individuale ale acestora legate de progresul în cadrul programului şcolar

5.11 informaţiile, orientarea şi consilierea sunt eficace, îndrumându-i pe elevi în ceea ce priveşte modalităţile de a-şi continua studiile după absolvire

5.12 există înregistrări privind evoluţia elevilor pe durata studiilor şi după absolvire - continuarea studiilor şi/sau angajarea

Desfăşurarea procesului de predare şi învăţare 5.13 profesorii/instructorii folosesc măsuri eficace pentru a promova egalitatea şanselor şi pentru

a împiedica discriminarea, astfel încât elevii să îşi poată atinge potenţialul 5.14 profesorii/instructorii stabilesc şi menţin relaţii de lucru şi de comunicare eficace cu elevii, cu

alţi profesori/instructori, cu alţi membri ai personalului şi cu managerii 5.15 elevilor li se stabilesc criterii individuale privind rezultatele de învăţare şi ţinte de învăţare

individuale, pe baza evaluării iniţiale 5.16 programele de învăţare şi materialele de învăţare (ex. temele) oferă posibilitatea învăţării prin

paşi mici

statut; declaraţia misiunii; declaraţia oficială

materialele de marketing şi promovare; catalogul şcolii

documente privind întâlnirile care au avut ca temă egalitatea şanselor; politica şi planul de acţiune privind egalitatea şanselor; analiza anuală

politica privind învăţarea cu caracter de includere; politica privind accesul la învăţare; criterii de acces; contract şi planuri individuale de învăţare (sau altceva similar); drepturile elevilor

date privind grupurile minoritare; statistici privind înscrierea rata de retenţie, rezultatele de învăţare şi destinaţiile în conformitate cu ex. sexul, etnia şi deficienţele

procesul de orientare şi consiliere; procedura de înscriere; ghidul elevului

dovezi privind înregistrarea şi analizarea profilurile elevilor respinşi şi sfaturile acordate acestora

sprijinul acordat elevilor; politica privind sprijinul acordat prin îndrumători; sprijin acordat elevilor cu nevoi speciale; contract şi planuri individuale de învăţare (sau echivalentul)

procesul de iniţiere a elevilor şi procesul de evaluare iniţială

modul în care sunt identificate nevoile individuale de învăţare; modul în care se acordă sprijin suplimentar dacă este necesar; modul în care este monitorizat şi evaluat sprijinul acordat

monitorizarea elevilor şi a progresului înregistrat de aceştia în timpul sesiunilor de învăţare

politica şi procedurile de observare a proceselor de predare şi învăţare; înregistrări privind observarea predării şi învăţării; comparaţia cu standarde interne şi externe; feedback –în urma observării procesului de predare şi învăţare; îndrumări privind observarea procesului de predare şi învăţare

documente de evaluare; mecanism de evaluare; manualul calităţii; diagrama procesului de asigurare a calităţii

procese verbale ale întâlnirilor echipelor de program; procese verbale ale comitetului pentru asigurarea calităţii; procese verbale ale întâlnirilor membrilor echipei de management

raport de autoevaluare; plan de îmbunătăţire; revizuirea planului

39

5.17 programele de învăţare şi materialele de învăţare (ex. temele) au criterii explicite, care sunt împărtăşite elevilor

5.18 profesorii/instructorii folosesc o gamă variată de strategii de predare şi învăţare pentru a răspunde stilurilor de învăţare individuale, abilităţilor, culturii, genului, motivării fiecărui elev

5.19 profesorii/instructorii selectează şi menţin o gamă variată de resurse şi materiale pentru a oferi sprijin în funcţie de diferitele nevoi ale elevilor

5.20 toate activităţile de învăţare sunt planificate şi structurate pentru a promova şi a încuraja învăţarea individuală centrată pe elev, precum şi învăţarea în cadrul unui grup sau învăţarea în diferite contexte

5.21 elevii primesc în mod regulat feedback şi informaţii privind progresul realizat, precum şi informaţii despre modul în care pot stabili noi criterii individualizate pentru a acoperi lipsurile în învăţare

5.22 elevii sunt implicaţi în evaluarea progresului pe care îl realizează; evaluarea formativă şi feedback-ul sunt folosite pentru planificarea învăţării şi pentru monitorizarea progresului elevilor

5.23 evaluarea formativă şi înregistrarea rezultatelor sunt adecvate nevoilor elevilor şi programului, sunt riguroase, juste, exacte şi se efectuează în mod regulat

5.24 elevii sunt încurajaţi să îşi asume responsabilitatea pentru propriul proces de învăţare (ex. sunt conştienţi de propriile puncte tari şi puncte slabe, acţionează conform feedback-ului primit, propun noi obiective de învăţare)

5.25 elevii sunt familiarizaţi cu diferite activităţi de evaluare formativă şi sumativă înainte ca evaluarea finală să aibă loc

5.26 programele de învăţare respectă un proces sistematic de păstrare a înregistrărilor

de afaceri

feedback şi evaluări din partea elevilor; feedback din partea personalului

revizuirea şi evaluarea programului; plan de acţiune

scopurile programului; obiective şi rezultate

politici şi proceduri de evaluare formativă şi monitorizare

înregistrări ale programului, ex.: planul programului, planul sesiunilor, scopul programului, rezultate, activităţi de revizuire şi evaluare, registre, date privind prezenţa ,date privind finalizarea programului, activităţi de dezvoltare profesională a personalului pentru sprijinirea programului, cerinţe privind resursele, documente de aprobare a programului

documente privind progresul; procesul de orientare profesională; informare (broşuri, pliante); sesiuni privind alegerea unei cariere sau continuarea dezvoltării profesionale

procesul de revizuire efectuat de angajatori şi angajaţi; date din studii naţionale sau la nivelul comunităţii locale care demonstrează că ceea ce se dobândeşte prin învăţare are un impact asupra comunităţii locale

date privind progresul elevilor şi destinaţiile lor ulterioare

materiale şi strategie de marketing şi promovare

politici şi proceduri de rezolvare a plângerilor şi contestaţiilor; dovezi care demonstrează existenţa unor termene pentru rezolvarea acestora, a metodelor de comunicare şi a personalului competent; dovezi privind urmărirea cazurilor; feedback

40

PRINCIPIUL CALITĂŢII 6 – Implementare: Evaluarea şi certificarea învăţării Organizaţia utilizează procese eficace de evaluare şi monitorizare pentru a sprijini progresul elevilor.

DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ

EXEMPLE DE DOVEZI

Evaluarea sumativă 6.1 înscrierea elevilor respectă cerinţele interne şi externe 6.2 procedurile şi condiţiile privind evaluarea sumativă şi evaluarea internă sunt comunicate în

mod clar tuturor factorilor interesaţi 6.3 cerinţele specifice de evaluare ale elevilor sunt identificate şi îndeplinite atunci când este

posibil 6.4 evaluarea sumativă este adecvată, riguroasă, corectă, exactă şi efectuată în mod regulat 6.5 evaluarea sumativă este folosită pentru a monitoriza progresul elevilor şi pentru a informa

elevii în legătură cu progresul pe care l-au realizat şi cu modul în care îşi pot îmbunătăţi performanţa

6.6 elevii au oportunitatea de a se înregistra la o nouă procedură de evaluare sumativă (dacă este posibil) şi/sau au o “a doua şansă” de a fi evaluaţi

6.7 evaluarea sumativă şi evaluarea internă sunt efectuate de profesori/instructori cu calificare adecvată şi experienţă corespunzătoare

6.8 în mod regulat sunt selectate şi revizuite exemple de decizii şi practici de evaluare sumativă; constatările rezultate sunt luate în considerare în acţiuni ulterioare de evaluare, pentru a asigura consecvenţa şi corectitudinea

6.9 profesorii/instructorii participă în mod regulat la activităţile de standardizare a procesului şi deciziilor de evaluare care sunt efectuate

Certificare 6.10 doar acelor elevi care îndeplinesc toate cerinţele din cadrul evaluării sumative li se acordă un

certificat sau o calificare oficială, dacă acest certificat sau calificare sunt specificate în programele de învăţare

6.11 acele rezultate obţinute de elevi care reprezintă etape în atingerea obiectivelor de învăţare şi în obţinerea calificărilor sunt înregistrate, acreditate şi păstrate

6.12 certificarea este validată în mod oficial prin acreditarea externă (unde acest lucru există) de către autorităţi publice legale sau de către alte organisme legale şi de reglementare

6.13 evaluatorii externi au acces în clădiri, la înregistrări, informaţii, elevi şi profesori/instructori 6.14 procedurile de evaluare a învăţării, de evaluare internă şi externă respectă cerinţele

organismelor legale şi de reglementare 6.15 înregistrările privind elevii şi datele privind rezultatele la învăţare şi certificarea sunt păstrate

conform reglementărilor în vigoare.

înregistrări ale înscrierii elevilor; înregistrări ale datelor de înscriere şi de obţinere a certificării; înregistrări ale numărului actualizat de elevi din cadrul unui program de învăţare

specificaţiile programului care precizează criteriile şi metodele de evaluare

detalii privind procesul şi activităţile de standardizare; procese verbale ale întâlnirilor

procesul de evaluare, inclusiv traseul clar al evaluării

rezultatele elevilor şi feedbackul din partea elevilor reflectă accesul regulat la procesul de evaluare

procesul de contestaţii, inclusiv dovezi privind răspunsul la nevoile elevilor în ceea ce priveşte procedurile de evaluare alternativă şi “a doua şansă”

procesul intern de evaluare şi monitorizare, care acoperă sprijinul acordat, înregistrări, formulare de feedback, înregistrări ale observării predării şi învăţării, planuri de acţiune

înregistrări privind revizuirea regulată a activităţilor de evaluare a învăţării, de evaluare şi monitorizare internă

rapoarte şi planuri de acţiune întocmite în urma procesului de evaluare internă şi externă, inclusiv dovezi că cerinţele stabilite de organisme legale şi de reglementare sunt îndeplinite

registre; rapoarte; formulare de revizuire; rezultate ale evaluării şi certificării învăţării

date privind rezultatele de învăţare şi tendinţe ale rezultatelor de învăţare pentru diferite grupuri de elevi în comparaţie cu profilurile de înscriere

specificaţii privind personalul pentru evaluarea învăţării şi pentru procesul de evaluare /monitorizare internă

documente privind cerinţele legale şi de reglementare

documente privind acreditarea oficială

dovezi privind sistemul de stocare şi procesul de păstrare a înregistrărilor; arhive

Notă: evaluarea sumativă menţionată aici cuprinde toate formele de testare, ex. examinare scrisă sau orală, evaluarea bazată pe competenţe, proiecte.

41

PRINCIPIUL CALITĂŢII 7 – Evaluare: Măsurare şi analiză Performanţa organizaţiei este monitorizată şi evaluată şi se stabilesc paşi în vederea îmbunătăţirii, prin asigurarea calităţii şi autoevaluare.

DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ

EXEMPLE DE DOVEZI

Autoevaluarea 7.1 o politică clară privind autoevaluarea este comunicată tuturor factorilor interesaţi pertinenţi şi este

înţeleasă de aceştia 7.2 managementul este în mod activ angajat şi implicat în procesul de autoevaluare 7.3 toate aspectele referitoare la organizaţie sunt supuse procesului de autoevaluare 7.4 procesul de autoevaluare este sistematic, efectuat anual împreună cu întreg personalul competent

şi ia în considerare opiniile exprimate de toţi factorii interesaţi interni şi externi 7.5 pentru monitorizarea eficacităţii programelor de învăţare şi a altor servicii oferite de furnizor sunt

folosite măsuri pertinente, indicatori de performanţă şi standarde de referinţă externe (benchmark-uri)

7.6 sistemul de calitate dispune de un mecanism de colectare regulată a feedback-ului din partea elevilor şi a altor factori interesaţi interni şi externi

7.7 performanţa este analizată pe baza indicatorilor cheie de performanţă interni şi externi, a ţintelor stabilite şi tendinţelor existente, este judecată în mod constructiv, ducând la stabilirea unor ţinte de îmbunătăţire

7.8 autoevaluarea riguroasă are drept rezultat identificarea priorităţilor, stabilirea unor ţinte ambiţioase de îmbunătăţire şi de planificare a acţiunii

7.9 există stabilite proceduri pentru evaluarea externă şi validarea judecăţilor formulate în timpul procesului de autoevaluare şi a dovezilor aferente

7.10 raportul de autoevaluare este aprobat şi avizat de management

procesul de autoevaluare şi întocmire a planului de îmbunătăţire

diagrama procesului de comunicare; sesiuni şi materiale de comunicare a informaţiilor

repere interne şi externe pentru standarde şi descriptori de performanţă

plan de afaceri; ţinte şi strategii

documente de revizuire şi evaluare; mecanism de feedback; planuri de acţiune

înregistrări ale ciclului de revizuire şi îmbunătăţire continuă

revizuirea politicilor şi procedurilor

procese verbale ale întâlnirilor membrilor echipei de management; procese verbale ale comitetului pentru asigurarea calităţii

înregistrări privind monitorizarea planurilor de acţiune

procese verbale ale întâlnirilor cu parteneri externi

rapoarte şi planuri de acţiune rezultate în urma evaluării interne şi externe

date şi analize ale performanţei şi date şi analize din studii; tendinţe

utilizarea datelor şi rapoartelor naţionale

dovezi privind realizarea planurilor de acţiune

înregistrări ale aprecierilor primite, ale contestaţiilor, plângerilor şi situaţiilor rezolvate

înregistrări privind îmbunătăţirea sistemelor şi modalităţilor de asigurare a calităţii

42

PRINCIPIUL CALITĂŢII 8 – Feedback şi schimbare: Îmbunătăţire Procesul de autoevaluare a organizaţiei duce la planificarea îmbunătăţirii; îmbunătăţirile sunt implementate şi monitorizate.

DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ

EXEMPLE DE DOVEZI

Îmbunătăţire 8.1 există stabilite proceduri pentru analizarea punctelor slabe şi pentru realizarea unor îmbunătăţiri 8.2 planurile de îmbunătăţire se adresează tuturor punctelor slabe identificate, inclusiv acelora a căror

îmbunătăţire nu s-a realizat în ciclul anterior 8.3 domeniile de activitate selectate pentru a fi îmbunătăţite reprezintă un răspuns adecvat la

punctele tari şi slabe ale furnizorului de EFP 8.4 planurile de îmbunătăţire definesc în mod clar ţintele, priorităţile, sarcinile, responsabilităţile şi

termenele; criteriile de succes sunt specifice, măsurabile şi posibil de atins 8.5 planurile de îmbunătăţire stabilesc în mod adecvat costurile şi resursele 8.6 implementarea planurilor de acţiune, a îmbunătăţirilor şi a măsurilor corective este monitorizată şi

evaluată şi sunt aduse modificări în conformitate cu rezultatele monitorizării şi evaluării 8.7 performanţa îmbunătăţită a organizaţiei este monitorizată şi analizată şi este folosită ca punct de

reper pentru programe de învăţare şi activităţi de dezvoltare viitoare 8.8 întreg personalul este implicat în sistemele şi modalităţile de îmbunătăţire continuă a calităţii 8.9 toţi membrii personalului şi toţi factori interesaţi primesc informaţii şi feedback în legătură cu

rezultatele procesului de autoevaluare şi cu planul de îmbunătăţire 8.10 tendinţele în timp privind performanţa demonstrează o îmbunătăţire continuă sau menţinerea unor

standarde foarte înalte 8.11 acţiunile de îmbunătăţire specificate de organisme externe sunt prezentate personalului în cauză

şi sunt puse în aplicare măsuri corective 8.12 inspecţia externă independentă evaluează şi raportează în legătură cu nivelul de calitate atins de

furnizorul de EFP; de asemenea, evaluează fidelitatea şi impactul procesului de autoevaluare şi îmbunătăţire

procesul de autoevaluare şi întocmire a planului de îmbunătăţire

diagrama procesului de comunicare; sesiuni şi materiale de comunicare a informaţiilor

repere interne şi externe pentru standarde şi descriptori de performanţă

plan de afaceri; ţinte şi strategii

documente de revizuire şi evaluare; mecanism de feedback; planuri de acţiune

ciclul de revizuire şi îmbunătăţire continuă

revizuirea politicilor şi procedurilor

procese verbale ale întâlnirilor membrilor echipei de management; procese verbale ale comitetului pentru asigurarea calităţii

înregistrări privind monitorizarea planurilor de acţiune

procese verbale ale întâlnirilor cu parteneri externi

rapoarte şi planuri de acţiune rezultate în urma evaluării interne şi externe

date şi analize ale performanţei şi date şi analize din studii; tendinţe

utilizarea datelor şi rapoartelor naţionale

dovezi privind realizarea planurilor de acţiune

înregistrări ale aprecierilor primite, ale contestaţiilor, plângerilor şi situaţiilor rezolvate

înregistrări privind îmbunătăţirea sistemelor şi modalităţilor de asigurare a calităţii

45

monitorizare internă şi

evaluare externă

CAPITOLUL 5

AUTOEVALUAREA Îndrumar

5.1. INTRODUCERE

Principala responsabilitate în îmbunătăţirea calităţii şi standardelor ofertei de Educaţie şi Formare Profesională (EFP) revine furnizorilor de EFP. Este esenţial ca furnizorii de EFP să depună eforturi pentru a gestiona şi a îmbunătăţii calitatea ofertei lor, folosind metode de asigurare a calităţii clar definite şi aprobate pentru a evalua în mod regulat toate aspectele ofertei lor. Ca parte a monitorizării şi îmbunătăţirii calităţii EFP, furnizorii de EFP îşi încurajează personalul şi echipele de program să realizeze analize şi evaluări ale performanţei lor. Această “autoevaluare” şi planul de îmbunătăţire care rezultă sunt folosite ca parte a sistemului de management al calităţii, împreună cu evaluările externe ale calităţii şi exerciţiile de comparaţie cu alte instituţii.

Toţi furnizorii de EFP realizează un raport anual de autoevaluare, esenţa căruia trebuie să o constituie o evaluare bazată pe răspunsurile la descriptorii de performanţă ai modelelor interne şi/sau externe de asigurare a calităţii. În întocmirea raportului lor de autoevaluare, furnizorii de EFP trebuie să formuleze judecăţi asupra performanţei lor şi să identifice punctele tari, punctele slabe şi alte aspecte ale ofertei lor care au nevoie de îmbunătăţire. Toate judecăţile trebuie sprijinite de dovezi solide.

Îndrumările din prezentul document se bazează pe principiile autoevaluării şi îşi propun să ofere furnizorilor de EFP un instrument pentru planificarea, realizarea autoevaluării şi întocmirea raportului de autoevaluare, permiţându-le astfel să asigure calitatea ofertei lor. Autoevaluarea, realizată de furnizorii de EFP sub propriul control şi responsabilitate, poate fi definită ca un proces sistematic şi progresiv de evaluare în care furnizorii de EFP colectează şi analizează dovezile pentru a formula judecăţi asupra performanţei lor în raport cu obiectivele stabilite. Procesul de autoevaluare şi îmbunătăţire continuă trebuie să includă:

evaluarea performanţei

raportul de autoevaluare

planul de îmbunătăţire, ţintele îmbunătăţirii şi planurile de acţiune

monitorizarea şi analiză: în ce măsură au fost realizate planurile de dezvoltare şi acţiune şi în ce măsură au fost atinse ţintele

evaluare externă

evaluarea performanţei

Ciclul anual de autoevaluare

plan de îmbunătăţire

raport de autoevaluare

46

5.2. BENEFICIILE AUTOEVALUĂRII ŞI ASIGURĂRII CALITĂŢII

Un furnizor de EFP are diferite tipuri de clienţi, fiecare cu cerinţe şi aşteptări diferite. Oferta de învăţământ trebuie să ia în considerare nevoi variate de calificare şi trebuie elaborată într-un asemenea mod încât să satisfacă cerinţele:

1) – elevilor, care doresc posibilităţi de învăţare care să corespundă cu aspiraţiile lor profesionale şi personale. Este necesar ca aceste calificări să constituie un paşaport pentru angajare, precum şi ca aceste calificări să certifice abilităţile şi competenţele elevului.

2) – angajatorilor, care doresc calificări valide şi cu caracter constant, care să fie recunoscute şi să confirme calitatea şi nivelul de competenţă a angajaţilor.

3) – sectoarelor publice, care doresc ca oferta EFP să poată susţine dezvoltarea economică şi să sprijine politicile guvernamentale.

Asigurarea calităţii ofertei din educaţie conferă rezultatelor învăţării o anumită însemnătate şi are beneficii concrete pentru elevi, angajatori, autorităţi publice, cât şi pentru furnizorii de EFP.

Beneficii pentru elevi

standarde ridicate pentru învăţarea individuală

capacitate crescută de ocupare a unui loc de muncă

egalitatea şanselor

o mai bună informare privind posibilităţile de învăţare şi rutele de continuare a studiilor

implicare activă in desfăşurarea programului de învăţare şi în procesul de îmbunătăţire a sa

feedback-ul constructiv furnizat de evaluări demonstrează că punctele de vedere şi comentariile elevilor sunt apreciate şi respectate

responsabilitatea şi sentimentul de proprietate asupra programului de învăţare creşte implicarea şi rezultatele elevilor

apreciere şi grad de satisfacţie mai mare manifestate de elevii implicaţi în programul de învăţare

Beneficii pentru angajatori

număr mare de angajaţi cu competenţe de bază solide

competenţe crescute la angajaţii cu abilităţi profesionale mai înalte

aport la profitabilitatea organizaţiei

o mai rapidă integrare a noilor angajaţi în forţa de muncă stabilită şi practicile de muncă

încredere în calitatea învăţământului şi a competenţelor dobândite

Beneficii pentru autorităţi publice

abilităţi crescute de angajare

standarde mai ridicate în oferta de învăţământ

competenţe de bază mai bune

un nivel mai ridicat al abilităţilor pentru atragerea investiţiilor interne

încredere în calitatea învăţământului şi a competenţelor dobândite

Beneficii pentru furnizorii de EFP

47

informaţii privind bunele practici

comparaţia cu alţi furnizori de EFP

încrederea în propria ofertă şi în capacitatea de a promova programele de învăţare în mod corespunzător

maximizarea potenţialului de angajare al elevilor

dovezi privind calitatea ofertei pentru organismele finanţatoare

contribuţie la dezvoltarea regională şi a comunităţii locale

legitimitate şi recunoaştere sporite

5.3. SCOPUL AUTOEVALUĂRII ŞI ASIGURĂRII CALITĂŢII

Monitorizarea, analiza şi evaluarea desfăşurate pe parcursul procesului de autoevaluare contribuie direct la asigurarea calităţii ofertei de educaţie şi formare profesională. Asigurarea calităţii implică toate tehnicile şi activităţile care vizează eliminarea cauzelor performanţei nesatisfăcătoare prezente la toate nivelurile semnificative - de la identificarea nevoilor până la stabilirea gradului în care au fost satisfăcute aceste nevoi. Astfel, procesul de asigurare a calităţii va cuprinde următorii paşi:

identificarea variabilelor cheie care urmează să fie monitorizate

stabilirea ţintelor, standardelor sau nivelurilor de performanţă cerute pentru aceste variabile

dezvoltarea şi implementarea unui sistem pentru colectarea, analizarea şi raportarea informaţiilor privind performanţa legată de variabilele cheie

identificarea acţiunii care trebuie să urmeze dacă performanţa se situează sub ţinte, standarde sau nivelurile cerute

implementarea şi monitorizarea acţiunilor în vederea schimbării

În primul rând, o ofertă care respectă cerinţele asigurării calităţii va conferi furnizorilor de EFP credibilitate şi legitimitate. Într-un sens mai larg, ea permite învăţământului să satisfacă nevoile elevilor, angajatorilor, comunităţii locale şi economiei. Asigurarea calităţii va garanta şi faptul că oferta este în acord cu obiectivele mai generale ale standardelor crescânde ale învăţământului, cum ar fi:

niveluri înalte ale rezultatelor elevilor

excelenţă în predare, formare şi alte servicii

învăţământul reprezintă valoare în schimbul banilor

Autoevaluarea este elaborată astfel încât interesele elevilor să aibă prioritate şi să deţină o importanţă covârşitoare. Intenţia este de a situa elevii, nevoile, experienţele şi rezultatele lor în centrul autoevaluării şi îmbunătăţirii. Mai mult, întreaga ofertă care vizează elevii trebuie să răspundă nevoilor angajatorilor, comunităţii locale şi economiei. Pentru îndeplinirea acestui scop, furnizorii de EFP trebuie să realizeze autoevaluarea şi îmbunătăţirea în asociere cu organizaţiile externe. Accentul cade mai mult pe colaborare şi mai puţin pe competiţie. Furnizorii de EFP trebuie să implice total partenerii cheie în procesul de planificare a autoevaluării şi a îmbunătăţirii.

Se aşteaptă ca furnizorii de EFP să promoveze egalitatea şanselor în toate aspectele ofertei. Acest lucru presupune adoptarea unor măsuri de creştere a posibilităţilor de participare, eliminarea tuturor barierelor în calea învăţării şi îndepărtarea inegalităţii şanselor în procesul de angajare. Mai mult, furnizorilor de EFP

48

li se cere să demonstreze viabilitatea financiară şi faptul că oferă valoare în schimbul banilor ca elemente cheie ale autoevaluării. În final, toţi furnizorii de EFP trebuie să realizeze îmbunătăţiri continue de la an la an ale calităţii ofertei lor şi să ridice nivelul standardelor. Dacă standardele sunt deja foarte ridicate, acestea trebuie menţinute.

5.4. RESPONSABILITĂŢI ÎN REALIZAREA

AUTOEVALUĂRII

Principalul scop al autoevaluării este îmbunătăţirea propriei performanţe. Autoevaluarea eficientă dă posibilitatea unui furnizor de EFP să-şi identifice punctele tari şi punctele slabe, să compare propria performanţă cu cea a altor furnizori, să identifice posibilităţi de îmbunătăţire, să stabilească obiective şi ţinte şi să îşi organizeze în ordinea priorităţii acţiunile necesare pentru a le realiza. Furnizează, de asemenea, mijloacele de identificare şi satisfacere a nevoilor elevilor şi ale altor factori interesaţi.

Autoevaluarea trebuie să sprijine dezvoltarea organizaţională. De aceea, ea trebuie efectuată ca parte integrantă a planificării strategice şi operaţionale, nu ca o activitate închisă. Trebuie de asemenea să se integreze reglementărilor furnizorului de EFP vizând asigurarea calităţii, inclusiv tuturor standardelor externe de asigurare a calităţii şi modelelor de comparaţie cu alte instituţii. Astfel, calitatea şi rigoarea procesului de autoevaluare constituie un mijloc important pentru demonstrarea răspunderii publice.

Scopul autoevaluării trebuie comunicat în mod corespunzător întregului personal, elevilor şi celorlalţi care folosesc serviciile furnizorului de EFP. În planificarea autoevaluării, furnizorii de EFP trebuie să identifice:

de ce se realizează autoevaluarea

care sunt domeniile şi/ sau activităţile ierarhizate în ordinea priorităţii care vor fi supuse autoevaluării

cum se va realiza autoevaluarea

cine va realiza autoevaluarea

când vor fi derulate etapele procesului

Toţi participanţii trebuie să cunoască responsabilităţile pe care le au în cadrul procesului de autoevaluare. Trebuie să fie informaţi în mod adecvat în ceea ce priveşte scopurile autoevaluării, aria de cuprindere a cadrului de autoevaluare, cum se va realiza autoevaluarea şi termenele pentru realizarea autoevaluării.

5.4.1 Implicarea personalului de la toate nivelurile

Pentru a se realiza o îmbunătăţire continuă, întreg personalul trebuie să fie încurajat să îşi monitorizeze şi să îşi evalueze propria performanţă şi să identifice acele domenii care necesită îmbunătăţire. Trebuie de asemenea să li se furnizeze timpul şi pregătirea necesare pentru realizarea acestei sarcini. Mulţi furnizori de EFP subestimează timpul necesar desfăşurării unei autoevaluări eficiente, mai ales timpul pe care îl implică adunarea dovezilor necesare. O atenţie specială trebuie acordată nevoilor personalului cu jumătate de normă.

Cea mai bună practică (mai ales pentru furnizori de EFP mari) o constituie organizarea de echipe pentru efectuarea evaluării în propriul domeniu de activitate. Aceste echipe pot fi:

49

echipe pe discipline legate de ariile de învăţare

echipe funcţionale pentru serviciile specializate, cum ar fi asistenţa acordată elevului sau finanţe

echipe multifuncţionale care oferă îndeplinesc anumite roluri pentru mai multe discipline sau servicii

Echipele trebuie să beneficieze de pregătire în domeniul tehnicilor de autoevaluare, mai ales în ceea ce priveşte abilităţile de evaluare a dovezilor şi de efectuare a unor judecăţi solide. Fiecare echipă trebuie să aibă un lider care să planifice şi să organizeze procesul de autoevaluare şi să îşi asume responsabilitatea de a scrie raportul de autoevaluare.

Mai jos, este descrisă o succesiune de paşi care pot servi ca punct de plecare pentru noile echipe atunci când trebuie să îşi organizeze autoevaluarea propriei discipline sau propriului serviciu.

Procesul de autoevaluare al echipelor pe discipline sau servicii

Este necesar ca echipele pe discipline şi pe servicii să ajungă la o înţelegere şi la un consens asupra motivelor şi beneficiilor realizării autoevaluării şi asigurării calităţii. După ce o echipă finalizează evaluarea şi înaintează raportul de autoevaluare şi planul de acţiune, acestea trebuie aprobate de către conducere. La furnizorii de EFP eficienţi, punctele cheie sunt sintetizate printr-un raport general de autoevaluare organizaţională şi un plan de îmbunătăţire. Este de înţeles că unele detalii se vor pierde în cursul acestui proces şi acţiunile care vor rezulta se vor referi mai degrabă la organizaţie şi mai puţin la diferitele catedre.

De aceea, este vital ca echipele pe disciplină şi/ sau pe servicii să primească feedback asupra raportului şi planului de acţiune pe care le-au realizat. În acest mod, echipa ştie de ce unele acţiuni pot fi realizate în timp ce altele nu. Aceasta duce la o înzestrare a echipelor pe disciplină şi pe servicii cu o înţelegere comună a priorităţilor.

Stabilirea unui acord privind aria de acoperire a raportului de autoevaluare

şi responsabilităţile echipei

Stabilirea practicii şi

performanţei actuale

Comparaţia cu ţinte, standarde, niveluri,

descriptori de performanţă

Identificarea lipsurilor/ golurilor şi a cauzelor performanţei

nesatisfăcătoare

Formularea soluţiilor posibile şi a acţiunilor

necesare

Definirea rolurilor şi a responsabilităţilor în

realizarea acţiunilor

Identificarea oportunităţilor şi constrângerilor în

realizarea acţiunilor

Identificarea implicaţiilor ce ţin de resurse asupra

realizării acţiunilor

Întocmirea unui plan de acţiune şi stabilirea de comun acord a ţintelor şi

termenelor de realizare

Identificarea persoanelor responsabile pentru îndeplinirea ţintelor

convenite Procesul de

autoevaluare

desfăşurat de

echipele pe

discipline sau

servicii

50

Notă: Echipele pe disciplină şi pe servicii sunt diferite de comitetul/forumul de asigurare a calităţii care este un grup permanent de reprezentanţi din partea tuturor factorilor interesaţi care se întâlnesc regulat şi discută probleme vizând calitatea.

5.4.2 Implicarea elevilor

Furnizorii de EFP trebuie să demonstreze implicarea deplină a elevilor în procesul de autoevaluare. Aceştia trebuie să dezvolte metode eficiente de obţinere a feedback-ului din partea elevilor, care să includă chestionare, interviuri, grupuri de discuţie, ateliere de lucru şi colectarea nemulţumirilor. Studiile trebuie să vizeze şi nevoile viitorilor elevi şi nivelul de satisfacţie al celor care părăsesc instituţia faţă de programul la care au participat. O importanţă aparte o are strângerea datelor despre elevii care abandonează programele înainte de a dobândi o competenţă.

Cea mai bună practică se realizează dacă furnizorii de EFP asigură participarea deplină a elevilor la echipele de autoevaluare şi la comitetele de consultare a elevilor. Toţi elevii trebuie informaţi în mod adecvat asupra scopului şi rezultatelor procesului de autoevaluare. Aceste probleme trebuie incluse în prevederi despre drepturile şi responsabilităţile elevilor.

5.4.3 Implicarea factorilor interesaţi

În planificarea procesului de autoevaluare, furnizorii de EFP trebuie să ia în considerare şi rolul pe care îl vor juca sub-contractorii, partenerii cheie şi angajatorii. Este necesar ca instituţiile să dezvolte metode de obţinere a opiniilor din partea organismelor externe, de exemplu, din partea angajatorilor şi a comunităţii locale, opinii legate de participarea elevilor la sesiunile de practică la locul de muncă şi/ sau intrarea acestora pe piaţa forţei de muncă şi relevanţa programelor de învăţare.

Este necesar să fie luate în considerare datele vizând comparaţia între instituţii la nivel local, regional şi naţional privind, de exemplu, datele privind participarea, rezultatele elevilor, orientarea elevilor şi situaţia forţei de muncă, precum şi datele de la nivel naţional asupra dezvoltărilor economice şi politicilor guvernamentale.

Este necesar ca organismele externe implicate să fie informate despre scopul şi rezultatele procesului de autoevaluare, iar feedback-ul lor să fie folosit la dezvoltarea calităţii ofertei de educaţie şi formare profesională.

5.4.4 Implicarea managementului

Procesul de autoevaluare trebuie condus şi organizat în mod operativ şi eficient. Liderii şi managerii trebuie să adere la obiectivele autoevaluării şi să caute să promoveze o atmosferă de încredere în care indivizii şi grupurile pot reflecta asupra propriei performanţe şi pot avea o atitudine critică faţă de aceasta.

Este o practică bună de a atribui responsabilitatea coordonării şi supervizării diferitelor aspecte ale procesului autoevaluării unei persoane potrivite (în cazul furnizorilor mari aceasta poate fi înlocuită cu un grup), ideal un manager cu vechime, care să aibă autoritatea şi responsabilitatea necesară în luarea deciziilor. Coordonarea procesului de autoevaluare implică în mod obişnuit planificare, stabilirea termenelor pentru îndeplinirea activităţilor, consiliere, facilitare, monitorizare, analiză, validare, scriere de rapoarte, corectarea şi adaptarea materialelor, promovarea bunei practici. În afară de organizaţiile foarte mici, raportul de autoevaluare va fi elaborat pe

51

baza unui număr de sub-rapoarte ale echipelor pe discipline sau servicii. Este necesar ca respectivul coordonator să stabilească proceduri clare pentru modul în care va fi făcut acest lucru. Este important ca raportul final să fie concis şi exprimat clar.

Liderii şi managerii trebuie să participe activ la procesul de autoevaluare, într-o manieră adecvată responsabilităţilor lor de creştere a standardelor şi de îmbunătăţire a eficienţei şi eficacităţii totale a programelor de învăţare. Ei trebuie de asemenea să aprobe raportul final de autoevaluare şi planul de îmbunătăţire şi să evalueze eficienţa procesului de autoevaluare.

5.5. CADRUL DE AUTOEVALUARE

Furnizorii de EFP trebuie să caute să dezvolte o formă de autoevaluare care să răspundă propriilor nevoi organizaţionale şi nevoilor factorilor interesaţi. Cu toate acestea, există trei cerinţe de bază referitoare la cadrul de autoevaluare pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de EFP:

1) Autoevaluarea se referă la toate aspectele activităţii unui furnizor de EFP, dar vizează în special calitatea şi standardul experienţei de învăţare şi ale rezultatelor elevilor.

Rapoartele de autoevaluare trebuie să abordeze toate disciplinele de învăţământ conţinute în ofertă. Rapoartele trebuie să conţină aprecieri asupra tuturor celorlalte servicii cheie care contribuie la experienţele elevilor, cum ar fi orientare, sprijin şi asistenţă pentru elevi, şi existenţa de şanse egale. Unele părţi ale acestor discipline pot fi evaluate în cadrul diferitelor principii de calitate, de exemplu, predarea şi învăţarea, responsabilităţile managementului şi/sau managementul resurselor. Când se fac aprecieri asupra oricărui aspect al ofertei şi performanţei, accentul trebuie să cadă mai degrabă pe rezultate şi/ sau pe impactul pe care îl are asupra elevilor şi a altor factori interesaţi, decât pe politici şi proceduri.

2) Autoevaluarea se referă la toate principiile de calitate convenite şi la toţi descriptorii de performanţă din Cadrul de Autoevaluare a furnizorului de EFP.

Dacă nu este posibil sau necesar să se abordeze fiecare dintre descriptorii de performanţă, datorită naturii ofertei, rapoartele de autoevaluare trebuie totuşi să specifice în ce mod furnizorul de EFP a formulat judecăţi şi a identificat punctele tari şi punctele slabe pe baza descriptorilor de performanţă.

3) Autoevaluarea trebuie să ţină cont de strategiile naţionale şi politicile guvernamentale de îmbunătăţire.

Este necesar ca furnizorii de EFP să ţină cont de iniţiativele de la nivel naţional atunci când efectuează autoevaluarea. Politicile şi planurile guvernamentale vor aborda nevoile şi priorităţile privind învăţarea şi competenţele, precum şi dezvoltarea economică. Aceste planuri se bazează în general pe rapoarte provenite de la autorităţile locale, regionale şi naţionale din domeniul EFP şi de la alte agenţii de dezvoltare, şi trebuie corelate cu planurile furnizorilor de EFP de satisfacere a nevoilor elevilor, angajatorilor şi comunităţii.

52

5.6. COLECTAREA DATELOR

Este necesar ca atunci când îşi evaluează performanţa furnizorii de EFP să folosească în mod eficient datele privind performanţele, inclusiv comparaţia cu alte instituţii şi informaţiile asupra managementului. Furnizorii de EFP vor strânge date referitoare la toţi descriptorii de performanţă folosiţi în cadrul de autoevaluare şi la toate activităţile/domeniile care sunt supuse evaluării.

Este esenţial ca rapoartele de autoevaluare să cuprindă date care să sprijine judecăţile asupra rezultatelor şi activităţilor elevilor. Acestea vor cuprinde date despre, de exemplu rata de retenţie a elevilor, obţinerea calificărilor (parţial sau în întregime), progresul în raport cu alte competenţe şi obiective individuale de învăţare, valoare adăugată, prezenţă, punctualitate şi trecerea spre alte forme de educaţie şi formare sau spre locul de muncă.

Este necesar de asemenea să se prezinte dovezi pentru a justifica respectivele comentarii asupra calităţii predării şi formării şi asupra eficienţei învăţării. Aceasta va implica observaţii asupra activităţilor de predare şi formare şi informaţii din chestionarele destinate a măsura nivelul de satisfacţie al elevilor cu privire la posibilităţile de învăţare. Datele pot fi de asemenea obţinute din activităţile de formare şi dezvoltare ale personalului.

Este necesar să se strângă date pentru evaluarea serviciilor de sprijin furnizate de furnizorii de EFP. Este o bună practică ca furnizorii de EFP să stabilească proceduri şi standarde clare care să ajute la evaluarea eficacităţii acestor servicii. Chestionarele pentru aflarea opiniilor personalului şi ale elevilor privind aceste servicii pot furniza dovezi utile în acest sens.

Evoluţiile de la an la an în ceea ce priveşte activitatea furnizorilor de EFP trebuie să fie înregistrate pentru a furniza dovezi ale îmbunătăţirilor realizate. Activitatea trebuie evaluată în raport cu ţintele convenite şi, acolo unde este posibil, trebuie să fie comparate cu cele activitatea altor furnizori de EFP sau cu ţintele naţionale.

Punct slab/Punct tare Dovadă Comparaţie

Rată de retenţie şi grad de finalizare slabe la cursul de instalaţii

Elevi prezenţi la începutul cursului: Rata de retenţie: Rată de finalizare:

25 51% 35%

Date la nivel naţional: Rată de retenţie: Grad de finalizare:

68% 43%

Rată de retenţie şi grad de finalizare bune la cursul de instalaţii

Elevi prezenţi la începutul anului 98/99 Rată de retenţie: Grad de finalizare: Elevi prezenţi la începutul anului 99/00 Rată de retenţie: Rată de finalizare:

105 97% 100% 71% 99% 100%

Date la nivel naţional: Rată de retenţie: Grad de finalizare:

65% 83%

Folosirea datelor de comparaţie cu alte instituţii pentru susţinerea judecăţilor privind retenţia şi rezultatele elevilor

Datele de comparaţie sunt mijloace importante de evaluare a performanţei şi de stabilire a ţintelor corespunzătoare de îmbunătăţire. Furnizorii de EFP trebuie să caute să folosească datele obţinute la nivel naţional şi local pentru realizarea acestor scopuri. Comparaţia cu alte instituţii serveşte de asemenea la a identifica, înţelege şi

53

învăţa din procesele şi practicile care duc la o performanţă superioară în alte organizaţii. Este necesar ca furnizorii de EFP să adreseze întrebări, cum ar fi:

Cât de buni suntem?

Cât de buni putem fii?

Cum putem deveni mai buni?

Cum putem învăţa de la ceilalţi?

5.7. DOVEZI ŞI JUDECĂŢI ÎN AUTOEVALUARE

Întotdeauna trebuie să se facă diferenţa între dovada propriu-zisă prezentată în susţinerea unei judecăţi şi sursa dovezii respective. Sursa dovezii nu este suficientă. Cu toate acestea, sursele interne şi externe din care sunt obţinute dovezile trebuie să fie exprimate clar. Cadrul de autoevaluare a furnizorului de EFP oferă propuneri de surse posibile de dovezi pentru fiecare principiu de calitate. Unele surse de dovezi sunt folosite pentru mai multe principii de calitate.

Punct tare Dovadă Sursa dovezii

Rată bună de retenţie la programele de nivel 3

Media ratei de retenţie de 89% Înregistrări ale ratei de retenţie

Dovada propriu-zisă şi sursa dovezii Evaluatorii externi trebuie să aprecieze calitatea şi soliditatea dovezilor citate în rapoartele de autoevaluare şi să decidă dacă acestea furnizează o justificare adecvată pentru punctele tari sau slabe precizate. Pentru ca dovezile să fie solide, acestea trebuie să fie:

valide: dovezile sunt semnificative şi susţin punctele tari sau punctele slabe identificate.

cuantificabile: sunt folosite măsuri de performanţă interne şi externe, sunt folosite atât cifre cât şi procente şi sunt clare şi fără ambiguităţi.

suficiente: dovezile sunt complete şi suficiente pentru a acoperi toţi descriptorii de performanţă; dovezile pot fi verificate prin triangulaţie, şi anume, există dovezi din trei surse separate şi din trei perspective diferite

actuale: dovezile sunt suficient de recente pentru a oferi o imagine precisă a situaţiei la momentul scrierii raportului de autoevaluare.

exacte: dovezile sunt atribuite unor surse identificate şi verificabile

54

Punct tare Dovezi

Predare şi învăţare deosebit de eficiente la cursul de contabilitate

Din 15 lecţii observate în anul ........

3 x notate ca fiind excepţionale

8 x notate ca fiind foarte bune

4 x notate ca fiind bune 57% au fost notate ca fiind excepţionale sau foarte bune, acesta arătând o îmbunătăţire faţă de proporţia de 50% de anul trecut.

95% din elevii incluşi în studiu în anul 99/00 au notat per total calitatea predării şi învăţării ca fiind foarte bună sau excelentă (92% rata răspunsului din 205 elevi)

5 din 6 rapoarte de evaluare externă a calităţii realizate în ultimul an au menţionat calitatea înaltă a predării şi învăţării

Folosirea dovezilor care sunt valide, cuantificabile, suficiente, actuale şi exacte Judecăţile trebuie să reflecte atât volumul cât şi aria de cuprindere a ofertei

supusă analizei. Nu este acceptabil ca, de exemplu, să se susţină că există o „rată de retenţie excelentă” ca fiind un punct tare dacă aria vizată a implicat doar o mică proporţie din totalul elevilor. Unde este posibil trebuie specificat numărul, de exemplu, al elevilor care au fost incluşi în studiu.

Judecăţile trebuie să reflecte echilibrul dintre punctele tari şi slabe şi să ţină cont de importanţa relativă a problemelor supuse analizei. Nivelurile scăzute ale rezultatelor obţinute de elevi vor avea o mai mare importanţă decât orice alt punct tare prezentat. Furnizorii de EFP trebuie să îşi propună să identifice cele mai semnificative puncte tari şi slabe, mai ales cele care au un impact asupra învăţării şi asupra rezultatelor elevilor.

Mai mult, judecăţile constituie o evaluare şi este necesar ca limbajul vag să fie evitat. Aceasta presupune şi capacitatea furnizorului de EFP de a distinge un punct tare real de practica şi standardele obişnuite. Aspectele ofertei sau ale performanţei constituie un punct tare doar dacă se situează deasupra practicii obişnuite.

Judecată evaluativă Este necesar să fie susţinută de dovezi

viitorii elevi primesc informaţii cuprinzătoare

există proceduri bine stabilite de asigurare a calităţii ce sunt folosite eficient pentru a produce îmbunătăţiri

Judecată evaluativă Este necesar ca descriptorii vagi să fie susţinuţi de dovezi cuantificabile care indică cât şi ce este suficient

în multe cazuri, profesorii acordă o atenţie insuficientă nevoilor individuale ale elevilor în planificarea lecţiilor lor

sprijinul suplimentar pentru elevii identificaţi ca având nevoie de acesta nu este disponibil în mod constant

Afirmarea faptelor şi ce dacă? este relevant? elevii învaţă ceva din ele?

Experienţa de lucru este inclusă ca parte a programului de învăţare

55

Judecată evaluativă Este necesar să fie susţinută de dovezi

Toţi elevii au acces la o practică la locul de muncă relevantă din punct de vedere profesional ce constituie parte integrantă a programului lor şi contribuie la evaluarea practică a elevilor

Judecată vagă Este adevărat sau nu? Care spaţii? – Cât de gravă este problema?

Elevii par să nu înţeleagă criteriile folosite pentru evaluare

Unele dintre spaţiile pentru activităţile sociale ale elevilor ar putea fi îmbunătăţite

Impactul asupra elevilor Este necesar să fie susţinut de dovezi

Colaborarea eficientă cu alte instituţii a dus la o creştere a numărului de elevi care se înscriu la cursurile de competenţe de bază

Norme Ar fii surprinzător dacă acestea nu se întâmplă – aceasta este performanţa aşteptată

Personalul are o calificare corespunzătoare

Personalul este bine informat

Personalul este entuziast

Personalul se implică în activitate

Judecăţi, afirmaţii şi norme

Procesul de autoevaluare se referă în mod fundamental la dezvoltarea unei organizaţii autocritice care promovează în mod activ o politică de primire şi luare în considerare a opiniilor obţinute din partea personalului, elevilor, angajatorilor şi altor părţi interesate şi care este capabilă să îşi recunoască punctele sale slabe dar şi să îşi susţină punctele tari.

Furnizorii de EFP au creat cadrul pentru standardizarea, moderarea şi validarea judecăţilor de autoevaluare. De exemplu, „excepţional” are aceeaşi valoare pentru discipline de învăţământ diferite? Are aceeaşi valoare pentru o anumită disciplină la mai mulţi furnizori de EFP? Moderarea internă poate fi realizată de evaluatori interni sau de echipe cu sarcina de a valida rapoartele de autoevaluare şi trebuie să se asigure pregătirea adecvată în acest scop. Este important ca validarea externă să asigure că standardele corespund cu cele ale altor furnizori de EFP.

5.8. TERMENE PENTRU AUTOEVALUARE

Furnizorii de EFP trebuie să efectueze autoevaluarea cel puţin o dată pe an şi în momente care se încadrează în ciclurile lor de planificare strategică şi operaţională. Se aşteaptă ca furnizorii de EFP să stabilească şi să îşi menţină angajamentul şi implicarea într-un proces continuu de îmbunătăţire, astfel încât autoevaluarea să devină un element obişnuit al activităţii zilnice a întregului personal şi nu un eveniment suplimentar şi separat. Scopul trebuie să fie acela de a rezolva problemele atunci când ele apar şi de a face cunoscut în întreaga organizaţie modul de obţinere a excelenţei în mod continuu. Mulţi furnizori de EFP încă subestimează timpul necesar pentru parcurgerea completă a procesului de autoevaluare, inclusiv timpul necesar pentru colectarea şi analizarea dovezilor. Este necesar ca autoevaluarea să fie pregătită cu atenţie şi aceasta trebuie să facă parte integrantă din ciclurile obişnuite de planificare ale furnizorilor de EFP.

56

5.9. PLANUL DE ÎMBUNĂTĂŢIRE

Autoevaluarea nu trebuie să fie un scop în sine, ci un mijloc pentru realizarea unei îmbunătăţiri continue. Ea trebuie să fie însoţită de planificarea îmbunătăţirii pentru a rezolva punctele slabe, a le consolida pe cele tari şi a implementa alte schimbări necesare identificate în procesul de autoevaluare.

Este necesar ca planificarea şi implementarea schimbărilor semnalate de autoevaluare să fie elaborate cu atenţie. Se estimează că 80% din iniţiativele de îmbunătăţire eşuează din cauza planurilor slab concepute. O bună practică o constituie implicarea în procesul de planificare a tuturor factorilor interesaţi. Este de asemenea important ca interdependenţa dintre planurile de acţiune care vizează diferite domenii să fie înţeleasă şi ca toate planurile de acţiune să fie integrate în planificarea îmbunătăţirii la nivel de organizaţie.

Pe scurt, planul de îmbunătăţire trebuie să specifice acţiunile şi ţintele pentru îmbunătăţirea respectivelor domenii, împreună cu responsabilităţile atribuite pentru realizarea acţiunilor necesare până la termenele agreate. Trebuie să se creeze condiţiile pentru monitorizarea şi implementarea acţiunilor convenite, pentru măsurarea eficienţei procesului de planificare a autoevaluării şi îmbunătăţirii.

5.9.1 Ierarhizarea domeniilor care necesită îmbunătăţire în funcţie de prioritate

Planurile de îmbunătăţire trebuie să fie realizabile din punctul de vedere al ariei de cuprindere. Autoevaluarea va genera multe domenii care necesită îmbunătăţire. Încercarea de a aborda fiecare domeniu se poate dovedi copleşitoare şi poate scădea moralul personalului. De aceea trebuie să se stabilească priorităţi, concentrându-se pe acele zone de îmbunătăţire care:

Au un impact direct asupra experienţei de învăţare a elevilor

Au o semnificaţie covârşitoare pentru învăţare şi pentru rezultatele elevilor

Consolidează punctele tarii şi remediază prompt punctele slabe

Reflectă priorităţile naţionale şi locale

Este nevoie de asemenea ca planurile de îmbunătăţire să vizeze acţiuni care nu au fost finalizate în ciclurile anterioare de planificare.

5.9.2. Definirea ţintelor de îmbunătăţire

Se aşteaptă ca furnizorii de EFP să stabilească ţinte clare pentru îmbunătăţire, precum şi măsuri pentru aprecierea gradului în care acţiunile stabilite au avut succes. Ţintele trebuie să fie definite clar, trebuie să poată fi măsurate, să fie realizabile, să fie orientate pe rezultate (obţinerea de îmbunătăţiri, nu intensificarea activităţii), să li se stabilească termene limită cu date concrete pentru realizarea lor. Furnizorii de EFP trebuie să desfăşoare activităţi de comparare cu alte instituţii atunci când îşi stabilesc ţintele. Se aşteaptă ca furnizorii de EFP să dezvolte ţinte de performanţă pentru acele activităţi care sunt importante şi nu neapărat uşor de măsurat.

5.9.3. Specificarea acţiunilor pentru realizarea îmbunătăţirilor

Planurile de îmbunătăţire trebuie să furnizeze o bază solidă care să producă îmbunătăţirea. Pentru acest scop, ele trebuie să specifice toate activităţile şi sarcinile necesare pentru a realiza obiectivele şi ţintele de îmbunătăţire propuse. Activităţile

57

trebuie descrise cu detalii suficiente pentru a permite o implementare eficientă a planului şi trebuie să aibă o succesiune logică. De asemenea, activităţile propuse trebuie să abordeze problemele importante. O întrebare cheie de adresat este: ’’Ce influenţă va avea această activitate ?’’

Pentru activităţile definite în planurile de îmbunătăţire şi acţiune trebuie să se stabilească în mod adecvat costurile şi resursele. În acest scop, trebuie să se realizeze o estimare a numărului de zile de lucru şi alte resurse necesare pentru fiecare sarcină. Costul total al proiectului trebuie identificat şi trebuie realizat un buget pentru lucrările ce urmează a fi realizate.

Responsabilităţile necesare realizării acţiunilor propuse trebuie să fie de asemenea menţionate în planul de îmbunătăţire. Persoana cu responsabilitatea generală trebuie identificată, iar ceilalţi membri din echipă vor fi desemnaţi să implementeze schimbările propuse. De asemenea, trebuie clar definite responsabilităţile de monitorizare a planului şi de evaluare a rezultatelor. Trebuie asigurată formare şi dezvoltare adecvată pentru a fi siguri că personalul deţine cunoştinţele şi abilităţile necesare îndeplinirii responsabilităţilor care le revin.

5.9.4. Monitorizarea îmbunătăţirilor

Furnizorii de EFP trebuie să stabilească termene concrete pentru finalizarea fiecărei activităţi sau sarcini şi standarde de referinţă pentru evaluarea progreselor în scopul de a menţine planul pe direcţia stabilită. Este necesar ca implementarea planului de îmbunătăţire să fie monitorizată cu atenţie, verificând dacă personalul este pe deplin implicat în proces, dacă acţiunile realizate sunt conforme planului, dacă motivele îndepărtării de plan sunt înţelese şi aprobate şi dacă se întreprind acţiuni relevante pentru actualizarea sau modificarea planului. Modificările aduse planului de îmbunătăţire trebuie să fie aprobate şi înregistrate în mod adecvat.

În evaluarea rezultatelor iniţiativelor de îmbunătăţire, furnizorii de EFP trebuie să ţină seama de:

rezultatele obţinute

în ce măsură rezultatele corespund ţintelor stabilite

efecte neintenţionate (pozitive şi negative)

evidenţa anuală a îmbunătăţirilor performanţei

strategii de recompensare a îmbunătăţirilor performanţei

posibilităţi de împărtăşire a concluziilor, experienţelor şi a bunei practici

Ca parte a procesului de analiză, furnizorii de EFP vor căuta să evalueze eficienţa procesului de autoevaluare şi îmbunătăţire a planificării. În final, beneficiile rezultate din procesul de autoevaluare trebuie să depăşească nivelul costurilor. De asemenea, ca parte a bunei practici trebuie să se analizeze în ce măsură capacitatea de autoevaluare şi îmbunătăţire este îmbogăţită prin acest proces.

58

Procesul planului de îmbunătăţire

identificarea domeniilor de acţiune

stabilirea

priorităţilor

identificarea ţintelor, specificarea acţiunilor şi obiectivelor,

stabilirea termenelor, inclusiv a unor obiective intermediare

informarea personalului şi

alocarea responsabilităţilor

identificarea şi alocarea

resurselor

monitorizare

aplicarea de acţiuni corective

monitorizare

feedback

59

CAPITOLUL 7

PLAN DE ÎMBUNĂTĂŢIRE

Numele furnizorului de EFP

Adresa furnizorului de EFP telefon – fax – email

Perioada acestui plan

de la zi/luna/an

până la zi/luna/an

Numele directorului

Semnătura directorului

Data planului de îmbunătăţire

Note Din raportul de autoevaluare

3 = punct tare (foarte bine) 2 = bine 1 = punct slab

Managementul calităţii Responsabilităţile managementului

Managementul resurselor

Proiectare şi dezvoltare

Predare şi învăţare Evaluare şi certificare Măsură şi analiză Îmbunătăţire

Nota cu cea mai mare pondere

Nota generală

(acest format urmează a fi discutat – în funcţie de cadrul notării)

Data validării

Numele inspectorului

Semnătura inspectorului

Descriptori ai notelor: 3 = punct tare: performanţa depăşeşte cu mult norma obişnuită şi nivelul de performanţă aşteptat 2 = bine: performanţa îndeplineşte cerinţele minime; dar ar putea fi îmbunătăţită astfel încât să devină excelentă şi un punct tare 1 = punct slab: performanţa nu îndeplineşte cerinţele; există lipsuri grave, care trebuie abordate în planul de îmbunătăţire

60

PRINCIPIUL CALITĂŢII: Referitor la acelaşi punct slab: Pagina ____ din ____

PUNCTUL SLAB avut în vedere: (din raportul de autoevaluare)

Ţinte Acţiuni necesare

Rezultate măsurabile

Responsabil pentru

îndeplinirea acţiunilor

Prioritatea acţiunii

Termene şi obiective

intermediare

Monitorizare şi evaluare

Costuri şi alte resurse

necesare

Comentarii