Prof. IOAN HAPCA1

STUDIEREA ŞI APROFUNDAREA

DIVERSELOR ASPECTE ŞI PROBLEME

ALE NOŢIUNILOR

DE SILABĂ, ACCENT ŞI INTONAŢIE

ALE LIMBII ROMÂNE

Lecţii recapitulative pentru elevii din clasele V - VIII

 Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.

(Romani 12:7)

2

DEFINIŢIA SILABEISilaba este sunetul (vocala) sau grupul de sunete

ce cuprinde în mod obligatoriu o vocală şi numai una, care se pronunţă cu un singur efort expirator (printr-o singură deschidere a gurii).

După numărul de silabe, cuvintele sunt: * monosilabice - formate dintr-o singură silabă:om, beau, car, ac, fac, merg, alb; * plurisilabice - formate din două sau mai multe

silabe:du-el; ar-bi-tru; zo-o-lo-gi-e.

3

ALCĂTUIREA SILABEI CONŢINE OBLIGATORIU O VOCALĂ

O VOCALĂ CU SAU FĂRĂ ALTE SUNETE DINTR-UN CUVÂNT : inimioară = i -ni - mioa - ră ;

DOUĂ CUVINTE SCURTE ROSTITE ÎMPREUNĂ : nu-mi dă, mi-l dă, ţi-o duc, să-ţi duc, dă-mi, fă-ţi ;

UN CUVÂNT SCURT + UN FRAGMENT INIŢIAL : mi-arată, ne-aduce, m-alintă, ţi-apucă, şi-apoi ;

UN FRAGMENT FINAL + UN CUVÂNT SCURT : a dus-o, ducă-mi, într-o, dintr-o, printr-un, dintr-un ; UN FRAGMENT FINAL + UN FRAGMENT

INIŢIAL : într-adevăr, floare-albastră, spune-acum ;

4

Notă la ALCĂTUIREA SILABEI Se observă că în anumite situaţii, în cadrul silabei

respective, se foloseşte cratima (liniuţa de unire) care este semn ortografic şi marchează rostirea într-o silabă a părţilor componente ale acestora.

- uneori, cratima indică şi elidarea (omiterea) unei vocale: să-ţi------să îţi

- alteori, cratima indică doar rostirea într-o silabă a două cuvinte diferite (două părţi de vorbire diferite):

ce-ar (vrea); de-ar (zice) ♦ Câteodată, despărţirea în silabe coincide cu cratima (zi-

cân-du-ne), care, în această situaţie, nu marchează rostirea într-o silabă, ci doar pronunţare împreună a două părţi de vorbire diferite.

5

ALCĂTUIREA SILABEI ŞI OMOFONIA

Omofonia este un fenomen fonetic care constă în rostirea identică a două structuri grafice diferite. Acest fenomen

favorizează comiterea celor mai frecvente greşeli de ortografie, care pot fi prevenite numai prin însuşirea

temeinică a cunoştinţelor de gramatică. altădată (adverb = odinioară) // altă dată (adjectiv + substantiv) ; altfel (adverb = altminteri) // alt fel (adjectiv + substantiv) ; a-i = (prepoziţie + pronume personal) ai = (articol, substantiv, interjecţie, verb auxiliar) ; a-l = (prepoziţie + pronume personal) // al = (articol posesiv) ; a-şi = (prepoziţie + pronume reflexiv) // aşi = (substantiv) ; a-ţi = (prepoziţia infinitivului + pronume) // aţi = (verb auxiliar) ; n-ai (adverb + verb) // nai (substantiv); de mers (verb la supin) // demers (substantiv) oştire, otavă (substantiv) // o ştire, o tavă (articol + substantiv) ; oarecare // oare care ? ; oarecând // oare când ? ; oarecum // oare cum ? ; alegeţi (voi) // alege-ţi (tu) ; ai da // a-i da ; aţi pregăti // a-ţi pregăti ; ca şters // c-a şters etc.

6

OMOFONE CU CRATIMĂ la cuvinte monosilabice

al.../a-l... cea.../ce-a ... al meu / a-l crede cea nouă / ce-a vrut ca .../c-a .../ nea .../ne-a ... ca mine / c-a văzut nea Ion / ne-a spus deal.../de-al... neam .../ne-am ... deal mare / de-al nostru neam nobil / ne-am jucat ia.../i-a... nor .../n-or... ia cartea / i-a spus nor negru / n-or putea la .../l-a ... sar .../s-ar ... la şcoală / l-a adus sar coarda / s-ar duce i-ar trebui / iar întârzie nare ruptă / n-are voie

7

OMOFONE fără CRATIMĂ la cuvinte plurisilabice

depus (dedus / delegat / depăşit)de pus (de dus /de legat /de păşit)descântă (desface / desprinde / destinde)des cântă (des face / des prinde / des tinde)alunecare (calmare / întrebare / vindecare) alune care; alun e care (cal mare; calm are /

între bare; întreb are / vin de care; vindec are; vin de care)

8

OMOFONE fără CRATIMĂ ananas (arcaş / armătură / ascuţitoare) Ana nas; (ar caş; arc aş / armă tură / ascuţit oare; as cuţit oare) calamină (calapod / capelan / caporal) ca la mină (ca la pod / ca pe lan; cap elan; cap el an / cap oral) carcasă (castan / caşcaval / cazare) car casă (ca Stan / caş caval / ca zare; caz are) capabil ( cucui / curând / etern) cap abil (cu cui / cu rând / e tern) elan (elin / laminor / lenevie) e lan; el an (e lin; el in / la minor / lene vie) nasture (nuia / oraţie / pecete nas ture (nu ia / o raţie / pe cete) odoare (prinsoare / secară / unsoare) o doare (prin soare; prins oare / se cară; sec ară / un soare; uns oare)

9

VOCALE ŞI SEMIVOCALE Vocalele (emise prin vibraţia clară a coardelor vocale): a, ă,

î, (â), e, i, o, u, dintre care ultimele patru pot deveni semivocale dacă sunt rostite împreună cu o altă vocală.

Cea mai „instabilă” dintre acestea este „i”, care îşi pierde calitatea de vocală, devenind semivocală, când este combinată cu oricare dintre celelalte vocale, indiferent de poziţia faţă de ele: ai, ia, ăi, îi, ei, ie, oi, io, iu, ui, ca în cuvintele: rai, iar, măi, mâine, mei, ied, doi, iod, iute, cui, şi chiar în combinaţie cu ea însăşi, ca în cuvântul vii, situaţie care creează dificultăţi în ortografiere deoarece al doilea i, fiind semivocală şi rostindu-se asemănător cu primul, este mai greu de sesizat şi de aceea este omis în scris.

(continuare în pagina următoare)

10

VOCALE ŞI SEMIVOCALE (continuare din pagina precedentă)

Urmează „u” care, în calitate de semivocală, poate apărea în destul de multe combinaţii: ua, au, uă, ău, eu, iu, îu, ou, ca în cuvintele: ziua, dau, rouă, zău, seu, ştiu, molâu, nou.

Vocala „e” devine semivocală numai în combinaţie cu „a” şi „o” şi numai antepusă acestora: ea, eo, ca în cuvintele: rea şi vreo, iar vocala „o” îşi pierde această calitate numai când este antepusă vocalei „a”: oa, ca în cuvântul: doar.

Pentru sesizarea deosebirii dintre vocale şi semivocale, cel mai simplu este să se compare rostirea fiecăreia dintre vocalele: e, i, o, u mai întâi singure, apoi împreună cu vocala „a”.

11

CONSOANE ŞI „i” SCURTCONSOANELE, după cum sugerează

denumirea lor, nu pot fi emise şi nu pot „suna” pentru a fi auzite, decât împreună cu o vocală: m, n, r, s, ş, v, z, c, č, k', b, l, h, d, t, ţ, f, j, p, g, ğ, g'.

,,i” scurt (nesilabic) se află după o consoană, la sfârşitul unei silabe: Pe dealuri, aceşti fraţi duc pomi, cireşi, carpeni, plopi ori brazi.

12

DESPĂRŢIREA CUVINTELOR

ÎN SILABE (reguli şi exemple) V = vocală ; S = semivocală ; C = consoană

{ V — CV }: toa - tă ; sea - ra ; { V — V } : po - e - zi - e ; a - u - ri - e ; { S — CV } : doi - na ; mâi - ne ; { V — S } : plo - uă ; jo - ia ;  { VC — CV } : şap - te ; for - me ; { V — C(r,l)V } : ne - gre ; a - flă ; 1) NOTĂ  { VC — CCV } : pen - tru ; cin - ste ; { VCC — CV } : jert - fă ; sculp - tor ; 2) NOTĂ

13

NOTĂ LA DESPĂRŢIREA CUVINTELOR ÎN SILABE

      1) A doua consoană ,, r ” sau ,, l ” atrage numai consoanele : b, c, d, f, g, h, p, t, v, : abrutiza = a - bru - ti - za ; acru = a - cru ; codru = co - dru ; Afrodita = A - fro - di - ta ; agrar = a - grar ; cupru = cu - pru ; patru = pa - tru ; cadavru = ca - da - vru ; cablu = ca - blu ; buclă = bu - clă ; aflu = a - flu ; oglindă = o - glin - dă ; pehlivan = pe - hli - van ; cataplasmă = ca - ta - plas - mă ; atlet = a - tlet ; dovleac = do - vleac, iar celelalte consoane nu sunt atrase : gârlă = gâr - lă ; vâslă = vâs - lă ; omletă = om - le - tă ; izlaz = iz - laz ; izraelit = iz - ra - e - lit ; islamism = is - la - mism ; işlic = iş - lic     

2) Despărţirea se face numai după a doua consoană în grupurile : ltp, mpt, mpţ, nct, ncţ, ncs, ncv, ndv, rct, rtf, stm : ,,În funcţie de punctaj, sculptorii astmatici şi delincvenţi vânează lincşii cei somptuoşi din ţinutul arctic şi aduc jertfă pentru redempţiune ( izbăvire ) un sendvici.”     

3) Litera ,, x ” înainte de litere care notează consoane se desparte ca şi cum ar reprezenta un singur sunet, împotriva silabisirii normale, adică mascând modul real de silabisire : a-xă [ak-să] ; e-xa-men [eg-za-men] ; tex-til [tek-stil] ; ex-tra-fin [ek-stra-fin].

14

DESPĂRŢIREA CUVINTELOR COMPUSE ÎN SILABE

despre = de - spre ; portaltoi = port - al - toi; altundeva = alt - un - de - va; dreptunghic = drept - un - ghic untdelemn = unt - de - lemn astfel = ast - fel ; voltamper = volt - am - per ; dinapoi = din - a - poi paisprezece = pai - spre - ze - ce

15

DESPĂRŢIREA CUVINTELOR DERIVATE ÎN SILABE

{ derivate cu prefixe } : inegal = in - e - gal ; analfabet = an - al - fa - bet ; sublinia = sub - li - ni - a ; dezarmat = dez - ar - mat inadecvat = in - a - dec - vat{ derivate cu sufixele }: - lâc, - nic, - şor : savantlâc = sa - vant - lâc ; vârstnic = vârst - nic ; târgşor = târg - şor ;

16

INTERZICERA DESPĂRŢIRII ÎN SILABE LA SFÂRŞIT DE RÂND

Nu se despart în rânduri diferite: 1) cuvintele compuse din abrevieri literale: UNESCO nu U-

NES-CO, ROMSILVA nu ROM-SIL-VA, ASIROM nu A-SI-ROM etc.

2) abrevierile unor formule curente: a.c., î.e.n., ş.a.m.d., interj., neacc., neart., nehot. etc.

3) numeralele ordinale notate prin cifre romane şi arabe: al XX-lea, al 8-lea, etc.

4) substantivele proprii, când se termină în silabe ce au valoarea unor cuvinte monosilabice cu un anumit sens: Sado-veanu nu Sadovea-nu, Emi-nescu nu Emines-cu, Dra-gomir nu Drago-mir, Cornea nu Cor-nea, Floarea nu Floa-rea etc.

17

DEFINIŢIA ACCENTULUI Accentul reprezintă pronunţarea mai intensă a unei silabe

dintr-un cuvânt. În limba română, accentul nu are loc fix. El se marchează

prin semnul (`) pus deasupra vocalei din silaba accentuată: ac-tór; re-gi-zór; al-bí-nă; pre-ve-dé-re; cá-me-ră; lá-po-vi-ţă În cuvintele plurisilabice, silaba accentuată este pronunţată

mai intens şi este singura din cuvânt. Celelalte silabe sunt neaccentuate.

Accentul joacă un rol important în versificaţie, unde stabileşte ritmul, care înseamnă succesiunea regulată a silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers, dând muzicalitate poeziei.

18

ROLUL ACCENTULUI Accentul 1. diferenţiază, din punct de vedere al

sensului, cuvintele:véselă / vesélă; compánie / companíe; mása /

(a) masá; dudúie / dúduie; tórturi / tortúri; cópii / copíi;

2. diferenţiază două forme gramaticale:adúnă - vb. la prezentadună - vb. la perfectul simplu

19

ACCENTUL LIBER AL CUVINTELOR { — _|_ } : (ULTIMA) adevăr, antic, autor, aviator, basma, barbar, bolnav, castan,

caracter, dicţionar, duşman, fenomen, macara, macaragiu, măsea, matur, sever ;   { — _|_ — } : (PENULTIMA) albastru, bine, codru, diferenţă, eroare, ficţiune,

garanţie, haos, ilustru, înclinare, justificare, lacună, maleabil, neastâmpăr, obraznic;

  { — _|_ — — } : (ANTEPENULTIMA) atitudine, batjocură, civilizaţie,

deschidere, elastică, fabulă, gratitudine, inaptitudine, îndărătnică, juxtapunere, lingură ;

  { — _|_ — — — } : (ANTEANTEPENULTIMA) atitudinile, doctoriţă, lapoviţă,

literele, păsărele, valurile, vânturile ; (a patra de la sfârşit)   — _|_ — — — — } : douăsprezece, nouăsprezece, (al) nouăsprezecelea ; (a 5-a) Accentul unui cuvânt plurisilabic pune în evidenţă o silabă printr-o pronunţare mai

intensă. Silaba accentuată este în contrast cu silabele neaccentuate.

20

ACCENTUL LIBER AL CUVINTELOR, PICIORUL METRIC ŞI RITMUL

PICIORUL METRIC ŞI RITMUL troheul ( _|_ -- ) = ritm trohaic;iamb ( -- _|_ ) = ritm iambic;dactil ( _|_ -- -- ) = ritm dactilic;amfibrah ( -- _|_ --) = ritm amfibrahic;anapest ( -- -- _|_ ) = ritm anapestic.

21

ACCENTUL LIBER AL CUVINTELOR ŞI OMOGRAFELE

Omografele sunt cuvintele care coincid grafic, dar se accentuează diferit

(EXEMPLE: Acele se folosesc la cusut, dar acele fete nu pot coase. O fată veselă spală o veselă murdară.)

ácele, acéle; véselă, vesélă ; adună, adună ; ară, ară ; bară, bară ; birui, birui ; boi, boi ; căi, căi ; cântă, cântă ; călătorii, călătorii ; comis , comis ; cotă, cotă ; copii, copii ; cuminţi, cuminţi ; companie, companie ; continuă, continuă ; clasă, clasă ; dată, dată; dezvoltă, dezvoltă ; duduie, duduie ; dotă, dotă ; dură, dură ; fugi, fugi ; haină, haină ; ieşi, ieşi ; împrăştie, împrăştie ; masă, masă ; manevra, manevra ; mări, mări ; mârâi, mârâi ; muri, muri ; mură, mură ; modele, modele ; măsură, măsură ; mânji, mânji ; nota, nota ;perpetuă, perpetuă ; pustii, pustii ; reclamă, reclamă ; repede, repede ; roşi, roşi ; sări, sări ; scânteia, scânteia ; scumpi. = scumpi ; suflă, suflă ; scutură, scutură ; strică, strică ; strigă, strigă ; snopii, snopii ;stropii, stropii ; suportă, suportă ; suflecă, suflecă ; torturi, torturi ; tremură, tremură ; umbrele, umbrele ; urmă, urmă ; urmări, urmări ; veselă, veselă ; veseli, veseli ; voi, voi.

22

ACCENTUL LIBER AL CUVINTELORAtenţie!Cuvintele de mai jos se accentuează corect

astfel: antíc, avaríe, bolnáv, caractér, debút, dumínică, duşmán, editór, fenomén, ianuárie, jiláv, matúr, penuríe, regizór, sevér, tranzistór, verígă, díplomă, únic, épocă, íntim, scrutín, verígă, simból, vatmán, coréctor (persoană), corectór (aparat, substanţă).

23

I N T O N A Ţ I A ( modulaţia vocii în timpul rostirii cuvintelor ) Apelativ — Imperativă ( ton apelativ pentru vocativ şi ton

poruncitor sau rugător pentru imperativ ) : — Elevo, intră în clasă ! Interogativă ( ton ascendent, interogativ ) — Ai spus ceva ? —   

N-ai auzit nimic ? Enunţiativă — Neutră ( ton descendent, uneori, constant, neutru ):

— Toţi înţeleg ce-ai spus. — Totuşi, deseori, am impresia că nu suntem înţeleşi cum trebuie.

Exclamativă ( ton constant, cu prelungirea ultimei vocale ) : — Ce frumos e versul acesta ! ,,O ! te admir, progenitură de origine romană !” (M. Eminescu);

Segmentelor incidente ( ton mai jos decât al enunţului constant, neutru ) : ,,De-oi muri — îşi zice-n sine — al meu nume o să-l poarte / Secolii din gură-n gură …(M. Eminescu)

24

I N T O N A Ţ I A ( modulaţia vocii în timpul rostirii cuvintelor ) ― Noroc bun, băiete, - zise. Tu eşti feciorul lui Ifrim zodierul? ― Sărutăm dreapta, cucoane, eu sunt. ― Unde-i tată-tu? ― Tătuca, - zic, - îi la făcut fân nu departe de aici, pe coastă.

Trebuie să vie la mâncare. ― Dă o fugă şi-l cheamă. Să vie numaidecât, în clipeala asta! Eu

stăteam în cumpănă; Apelativă ( ton apelativ pentru vocativ ) Imperativă ( ton poruncitor sau rugător pentru imperativ ) Interogativă ( ton ascendent, interogativ ) Enunţiativă — Neutră ( ton descendent, uneori, constant, neutru ) Exclamativă ( ton constant, cu prelungirea ultimei vocale )

Segmentelor incidente ( ton mai jos decât al enunţului constant, neutru )

25

DESPRE LECŢIILE CUPRINZÂND

NOŢIUNI DE FONETICĂ

Concept original şi realizare:

Numai pentru UZ INTERN la

ŞCOALA CU CLASELE I-VIII

Vişeu de Jos ~ Jud. MARAMUREŞ

str. Principală, nr. 1111

Tel. 0262-368013

E-mail: ihapca2002@yahoo.comAdaptarea > Prof. IOAN HAPCA