+ All Categories
Home > Documents > Manipularea Prin Informaţie

Manipularea Prin Informaţie

Date post: 12-Nov-2015
Category:
Upload: cristina-alexandra-macovei
View: 81 times
Download: 14 times
Share this document with a friend
Description:
MANIPULARE
119
MANIPULAREA PRIN INFORMAŢIE Conducator stiintific: TIMIsOARA 2007 PLANUL LUCRĂRII ARGUMENT INTRODUCERE CAPITOLUL I - INFORMAŢIA 1.1 Ce este informatia? 1.2 Opozitii informationale 1.3 Cultura informatiei CAPITOLUL II - MANIPULAREA INFORMAŢIONALĂ 2.1 Modalitati si tipuri de manipulare 2.2 Presa, câinele de paza al Puterii 2.3 Presa ideala: fara manipulare CAPITOLUL III - UTILIZATORII DE INFORMAŢIE 3.1 Influenta mijloacelor de comunicare în masa 3.2 Lumea informationala 3.3 Educatia ulilizatorilor împotriva manipularii CAPITOLUL IV - Studiu de caz MANIPULAREA PRIN TELEVIZIUNE CONCLUZII
Transcript

MANIPULAREA PRIN INFORMAIEConducatorstiintific:TIMIsOARA2007PLANUL LUCRRIIARGUMENTINTRODUCERECAPITOLUL I - INFORMAIA1.1 Ce este informatia?1.2 Opozitii informationale1.3 Cultura informatieiCAPITOLUL II - MANIPULAREA INFORMAIONAL2.1 Modalitati si tipuri de manipulare2.2 Presa, cinele de paza al Puterii2.3Presa ideala: fara manipulareCAPITOLUL III - UTILIZATORII DE INFORMAIE3.1 Influenta mijloacelor de comunicare n masa3.2 Lumea informationala3.3 Educatia ulilizatorilor mpotriva manipulariiCAPITOLULIV - Studiu de caz MANIPULAREA PRIN TELEVIZIUNECONCLUZIIARGUMENTManipularea opiniei publice prin informatie este unealta "normala" (adica uzuala). Raspndirea globala a informatiilor totodata permite manipulare la scara larga (CNN, 1991; ziarele lui Murdoch 2003), dar ofera si instrumentele pentru a anula efectele respective. Cel mai influent instrument manipulativ este televiziunea, care nu permite dect n masura foarte limitata selectia informatiei - adica vezi ce se emite (posturi TV cu pondere mare), ce aleg altii pentru tine. Pe de alta parte, n mediile mai deschise, oamenii tind sa-si aleaga informatia care "le convine", deci cauta confirmari.Cine comunica mai repede si mai bine e mai puternic! Acesta pare sa fie dictonul puternicilor lumii, n mileniul trei. stiati ca politicienii si jurnalistii conduc societatile moderne informatizate? Ca mass-media a devenit cel mai mare aliat al puterii politice, impunnd norme si valori pentru miliarde de oameni? Ca, n stiintele comunicarii, comunicarea politica prin mass-media reprezinta cel mai influent sistem de penetrare a mintii si a sufletului oamenilor simpli, atasati de bunavoie la diabolica telecomanda?Literatura despre fenomenul mass-media, atta ct a aparut n Romnia, nca nu a inclus materiale, contributii si documentatie referitoare la critica actiunii mediatice, la analiza acesteia n contactul si sub influenta politicii. "Greata de televizor" (la videomalaise, n fr.) resimtita de tot mai multi indivizi are o cauza directa n relatiile dintre mass-media si politicieni. Cine pe cine manipuleaza? Cine pe cine domina? Cu ce se alege consumatorul de stiri, dupa ce si injecteaza - la ore de maxima audienta - informatie politica prin media?Informatia este valuta forte a societatii moderne. Cei care conduc din umbra i cunosc valoarea. De aceea o manipuleaza cu abilitate pentru a-si face jocurile. Va prezentam cteva dintre regulile de joc si strategiile manevrelor informationale."Prima directiva" prevede sa nu se actioneze niciodata direct. Se actioneaza nsa prin recomandari, sugestii, insinuari, ntr-un cuvnt te fac sa crezi ce vor ei sa crezi. Iar n final, daca pici n aceasta plasa si iei decizia catre care te-au ndrumat, vor spune: e decizia ta libera, noi nu ti-am impus nimic. Daca observati cu atentie evenimentele care se petrec veti gasi peste tot exemple n acest sens. De pilda se vorbeste frecvent de Recomandarea Uniunii Europene nr. x din anul y, de directiva Consiliului Europei, etc.n fiecare moment fiecare este liber sa aleaga! Ei doar au grija sa creeze toate conditiile pentru ca oamenii sa nu aleaga n cunostinta de cauza. De ce nu se actioneaza direct? Foarte simplu. n primul rnd pentru ca forta "lor" sta n faptul ca actioneaza din umbra: Cine ar putea rasturna o putere nevazuta? Caci puterea noastra este una de felul acesta.Aceasta strategie a actiunilor indirecte poate sa dea impresia celor care actioneaza n acest fel ca se respecta liberul arbitru al celorlalti si prin urmare nu vor trebui sa suporte consecintele actiunilor lor. Manipularea, caci despre manipulare vorbim n ultima instanta, este o actiune profund negativa. Faptul de a actiona indirect nu numai ca nu i scuteste n totalitate de aceste consecinte, dar atrage si alte fiinte n aceasta cursa, facndu-le partase prin ignoranta, complicitate pasiva sau indiferenta.Pentru a iesi din jocul prin care se manipuleaza oamenii, am vazut ct este de important ca oamenii sa fie constienti ca pot alege n orice situatie. Ori pentru a alege n cunostinta de cauza este necesar sa fii informat. De aceea controlul informatiilor a fost una din preocuparile de baza ale guvernantilor din umbra. S-a pus la punct o retea foarte vasta de mijloace de comunicare n masa.Mass-media este un cuvnt att de des utilizat nct si-a pierdut adevaratul sens. n orice act de comunicare exista emitator, receptor si relatie defeed-back. n cazul nostru receptorul este clar definit - masa, nici macar nu se vorbeste de un ansamblu de fiinte umane, avnd o constiinta siliber arbitru. Ramne sa ne punem ntrebarea:cine este emitatorul? si cu ce intentie emite un anumit mesaj?Conteaza cine spune primul!Gustave Le Bon scria n cartea Psihologia multimilor: "Am spus ca una din caracteristicile generale ale multimilor este excesiva lor sugestibilitate si am aratat ct de contagioasa este osugestien rndul oricarei aglomerari umane, care explica orientarea rapida a sentimentelor ntr-o directie determinata. Orict de neutra am presupune-o, multimea se afla ntr-o stare de expectativa atenta, favorabila sugestiei. Primasugestieformulata se impune imediat prin contagiune tuturor creierelor si stabileste de ndata orientarea care se transforma n act. Totul va depinde de natura stimulului si nu ca n cazul individului izolat de relatiile ce exista ntre actul sugerat si cumpanirea rationala care se poate opune realizarii sale".De aceea guvernantii din umbra au construit un sistem foartebinepus la punct prin care sa si asigure monopolul si ntietatea asupra informarii oamenilor. n prezent stirile lumii sunt monopolizate de cteva mari agentii de presa care au n spate mari finantatori masoni. Ziarele, televiziunea si radiourile din ntreaga lume preiau stirile transmise de ele si fac acest lucru cu toata ncrederea considernd ca aceste institutii cu recunoastereinternationala sunt cele mai credibile surse.Uneori chiar mai credibile dect faptele n sine. Daca cineva vrea sa transmita o informatiecredibila, oficiala, recunoscuta, trebuie sa treaca prin aceste agentii de presa. Daca nu reusesc sa dea tonul, intervin pe parcurs, crend un fagas n sensul dorit de ei. Cnd informatiile apar din surse asa zis neoficiale, adica nerecunoscute de ei pentru ca nu se afla sub controlul lor, se aplica planul B: informatiile sunt lasate sa se propage aparent liber, dar sunt distorsionate si atent monitorizate.Sunt amplificate anumite aspecte ntr-o directie dorita si minimalizate sau trecute voit cu vederea celelalte. Pe parcurs sunt puse n functiune si mecanismele defeed-backprin sondaje de opinie sau crearea de spatii n care oamenii si pot exprima opiniile referitor la un anumit subiect. Nu va faceti iluzia ca ele au rolul de a da oamenilor dreptul de a se exprima. Singurul scop cu care sunt construite este de a vedea n ce stadiu se afla procesul si daca lucrurile s-au orientat pe fagasul dorit.E ca si cum, neputnd mpiedica apa unui ru sa inunde o zona, tot ce poti face atunci este sa urmaresti care este tendinta naturala de scurgere a apei si sa sapi fagasuri prin care ea sa se scurga astfel nct sa nu fii pus n pericol.Sunt numeroase exemple n acest sens, poate cel mai evident este cel al crestinismului care se manifesta acum n lume n cea mai mare parte sub forma institutionalizata a Bisericii. De cele mai multe ori institutia bisericeasca este pusa naintea preceptelor spirituale si istoria demonstreaza ca rolul acestei institutii a fost sa monopolizeze, apoi sa filtreze si sa distorsioneze nvataturile pe care Isus le-a daruit omenirii, si nu n ultimul rnd sa vegheze ca orice aparitie de informatii ce nu corespund cadrelor stabilite sa fie blocata sau discreditata.Acelasi rol l joaca n prezent si filmele, tot mai numeroase n ultima vreme care sunt presarate cu idei masonice: Matrix, Al cincelea element, Stapnul inelelor, Harry Potter, Truman Show, nscenarea, Teoria Conspiratiei, SimOne, pentru a nu da dect exemple mai recente.Tot mai multi oameni ncep sa se trezeasca si sa si puna ntrebari. Oamenii cer raspunsuri si din punctul de vedere al guvernului din umbra este mult maibinesa le satisfaci aceasta curiozitate ct mai rapid, dar ntr-un mod care sa nu le permita sa descopere adevarul. Astfel ei se asigura ca cei curiosi nu vor cauta mai departe, multumiti n orgoliul lor ca au avut acces la informatii prezentate ca fiind secrete, multumindu-se cu jumatati de adevaruri sau chiar cu minciuni. Privite nsa din afara si la nivel de ansamblu lucrurile se leaga ntre ele si scot la iveala adevarul, un adevar care este att de prezent peste tot n jurul nostru nct nici nu l mai vedem.Am subliniat pna acum n acest text cuvintelerecunoastere,oficial, credibilntruct n zilele noastre oamenii ajung sa creada automat ca un lucru este real sau adevarat doar pentru ca provine dintr-o sursa oficiala. Crearea de asa-zisi experti, gata plini de orgoliu sa faca jocurile acestui guvern din umbra care i influenteaza, uneori fara ca ei sa si dea seama, a fost necesara pentru a completa ceea ce s-a vrut sa fie un mecanism perfect de control al informatiilor. Caci atunci cnd si aceasta creare de fagase esueaza, se apeleaza la discreditarea sursei sau a informatiilor respective.Traim ntr-o lume artificiala n care credibilitatea este foarte importanta. O persoana agreata si tolerata de ei trebuie sa fie o persoana ireprosabila din punct de vedere al regulilor acestei lumi. Cei care devin constienti ca aceste reguli sunt de fapt reguli inventate de oameni sunt exclusi rapid. Se fac mari eforturi de a-i izola, fie fizic acolo unde se gasesc motive, fie social sau economic.

INTRODUCEREPrin manipulare ntelegem actiunea de a influenta prin mijloace specifice opinia publica, astfel nct persoanele manipulate sa aiba impresia ca actioneaza conform ideilor si intereselor proprii. n realitate nsa ele preiau o parere (argumentare, idee, evaluare) care nu le apartine, ci le-a fost indusa prin diferite mijloace. Principalele tehnici de prin care se realizeaza manipularea sunt zvonul, intoxicarea, dezinformarea si propaganda.Zvonul este definit ca o afirmatie prezentata drept adevarata fara a exista posibilitatea sa i se verifice corectitudinea. Zvonuile sunt puse n circulatie pentru ca auo dubla functie: de a explica si de a atenua anumite tensiuni emotionale. De exemplu, calomnierea unei persoane are ca efect atenuarea urii care i se poarta. Circulatia zvonurilor este dependenta ce contextele sociale (credibilitatea institutiilor sociale, sistemul de organizare si circulatie a informatiei formale, tipurile raporturilor de putere), de trasaturile de personalitateale indivizilor si de nevoile psihosociologice ale indivizilor si grupurilor.Zvonurile tind sa se ajusteze intereselor individuale, apartenentei sociale sau rasiale, prejudecatilor personale ale celui care le transmite.Indivizii care propaga zvonurile se confrunta cu dificultatea de a sesiza si de a retine n obiectivitatea lor elementele lumii exterioare. Pentru a putea sa le utilizeze, ei trebuie sa le restructureze si sa le ajusteze modelului lor de ntelegere si intereselor lor proprii. Circulatia lor apare ca un sistem de canalizare a fricii si incertitudinii n fata unor situatii ambigue.De asemenea, circulatia lor este corelata cu forma, cantitatea, calitatea si credibilitatea informatiei oficiale sau formale. Cu ct aceasta din urma este mai saraca, incompleta sau mai putin credibila, cu att se intensifica propagarea zvonurilor. Din acest motiv, n societatile totalitare care monopolizeaza informatia formala, zvonurile au o mare raspndire. Uneori ele sunt lansate de mijloace de propaganda ale statului totalitar pentru a promova anumite atitudini si comportamente mai greu de obtinut prin utilizarea mijloacelor formale.Circulatia lor se restrnge atunci cnd exista posibilitatea verificarii rapide a adevarului unei informatii. Temele zvonurilor sunt: otrava ascunsa, complotul mpotriva puterii, crizele artificiale, teama de straini, rapirea copiilor, bolile conducatorilor, problemele sentimentale ale acestora, compromiterea financiara sau escrocheriile lor.Lansarea zvonurilor nu se face la ntmplare, ci tinndu-se seama de asteptarile grupurilor umane fata de situatia problematica pe care o traverseaza. Plecnd de la aceste date ale situatiei, se lanseaza un mesaj ct mai apropiat de ceea ce ar dori sa afle populatia la acel moment, indiferent ct de departe de adevar este continutul enuntului respectiv. n acest context, posibilitatea de diseminare a zvonului este cea mai mare.Ca principale tipuri de falsificari sau distorsiuni de mesaje care stau la baza zvonurilor amintim: dramatizarea, amplificarea proportiilor, a semnificatiilor, a detaliilor, ntretinerea celor transmise, redefinirea prejudecatilor si a mentalitatilor proprii segmentelor respective de opinie pentru a crea un puternic fond emotional n scopul ecranarii pna la disparitie a spiritului critic.Zvonul reuseste sa cucereasca o arie considerabila de ntindere n spatiul social ndeosebi n situatii de criza, pe care le si amplifica. O sursa de profesionisti poate chiar provoca o criza sociala plecnd de la zvonuri bine directionate si lansate la momente de maxim impact asupra opiniei publice. n acest sens, Merton releva faptul ca zvonurile pot genera ''predictia creatoare de evenimente'', atunci cnd sunt folosite ca instrumente ale propagandei.Intoxicarea este definita de dictionarul Robert mai ales cu sensul de ''otravire'', dar tine si de domeniul neologismelor: ''actiune insidioasa asupra spiritelor, tinznd sa acrediteze anumite opinii, sa demoralizeze, sa deruteze''. Ca neologism semantic,''intoxicare'' este de origine militara. El este un sinonim al viclesugului de razboi, al subterfugiului diplomatic, al mistificarii, diversiunii, tradarii, minciunii si al altor trucuri. El se aplica tuturor acestora, numai ca este rezervat doar unor planuri militare superioare:- al tacticii generale, adica al folosirii combinate a armelor de catre militarii de pe teren, n lupta- al strategiei, al desfasurarii generale a razboiului- al politicii interne si n special externe.Putem spune ca intoxicarea vizeaza adversa 17217s1814r rul. Ea consta n ai furniza acestuia informatii eronate, care l vor face sa ia decizii avantajoase pentru el si favorabile pentru tine.Intoxicarea nu este rezervata nsa doar domeniului militar: un partid politic, o banca, un fabricant poate profita de pe urma intoxicarii concurentilor. Spre deosebire de dezinformare nsa, scopul ei este acela de a determina sa greseasca una sau mai multe persoane, si nu o colectivitate.Dezinformarea reprezinta orice interventie asupra elementelor de baza ale unui proces comunicational care modifica deliberat mesajele vehiculate, cu scopul de a determina la receptori (numiti tinte n teoria dezinformarii) anumite atitudini, reactii, actiuni dorite de un anumit agent social. Acesta din urma nu trebuie sa fie neaparat dezinformatorul, el poate fi o institutie, o organizatie etc.Ca realitate nemijlocita, dezinformarea are doua dimensiuni: una neintentionala, si alta intentionala, viznd un anumit segment de opinie.Sub aspect intentional, dezinformarea poate fi analizata n functie de formele simbolice prin care sunt codificate informatiile din mesaj. Dupa cum se stie, codurile pot fi exprimate prin limbajul natural, limbajul non-verbal (gesturi, mimica), simboluri concrete (culori, panouri, lumini) si simboluri abstracte specifice limbajului artificial (elaborat stiintific), precum: formule matematice, expresii logice etc.O alta modalitate intentionala prin care se actioneaza n sensul dezinformarii o constituiecodificarea polisemantica a mesajului.Multitudinea de semnificatii imanente enuntului genernd o diversitate corespunzatoare de opinii se rasfrnge ntr-o diversitate de atitudini care merg de la adeziune totala la refractarism. Acesta este primul pas pentru tensionarea relatiilor interpersonale.Dezinformare este eficienta atunci cnd prezinta drept valori sociale fundamentale fie valori care i sunt favorabile sursei, fie valori marginale n raport cu interesele publicului caruia i se adreseaza. n acest mod, comunitatea este deturnata de la preocuparile ei majore, valorile sociale fundamentale sunt neglijate, iar gradul de competitivitate al respectivei comunitati scade. Teoria dezinformarii include n aceasta categorie orice modificare deliberata a mesajelor n scopul cultivarii unui anume tip de reactii, atitudini si actiuni ale receptorilor, denumiti n mod generic, tinte. Acest tip de actiuni sunt produse, n mod obisnuit, de organizatii specializate, militare sau paramilitare.Elemente ale actiunii de dezinformare sunt:a.comanditarii- cei care concep si proiecteaza continutul actiunii, tintele reale si cele potentiale ale activitatii. Ei pot fi: factori de decizie (guverne, state majore militare sau socio-profesionale) si grupuri de presiune. n timp ce prima categorie se foloseste de servicii specializate, grupurile de presiune se servesc si de echipe ad-hoc de amatori care au mare eficienta n crearea si mentinerea confuziilor.b.specialistiisunt cei care planifica secventele tactice aleactiunii si care coordoneaza toate modalitatile de tinere sub control a efectelor concrete ale mesajelor emise. Ei simuleaza toate categoriile de efecte pentru a reusi sa aiba sub control att efectele proprii, ct si exigentele reproiectarii unor elemente de detaliu sub impactul actiunilor de contracarare ntreprinse de tinta.c.controlul- este piesa de legatura ntre comanditari, care comanda / conduc actiunea si agentii de influenta. Pentru a stapni acea zona a spatiului social care le intra n raza de responsabilitate, controlorii recruteaza si ntretin o vasta retea de corespondenti, de obicei nu direct, ci prin intermediul unor terte persoane care joaca rolul de cercetasi. Acestia, alesi din rndul unor indivizi cu totul insignifianti, au rolul de a testa gradul de deschidere spre colaborare a unei personalitati cu acces la date de importanta considerabila pentru comanditari si planificatori.d. agentii de influenta- se recruteaza din rndul acelora care se bucura de prestigiu n grupul lor profesional si care urmeaza a fi dezinformat prin mesaje primite de la planificatorivia controlori. Practica de profil a demonstrat ca agentii de influenta pot fi:- liderii de opinie din mediile intelectuale, care, din dorinta lor de a se lansa n actiune practica, accepta sa lanseze n spatiul social mesaje care par socante pentru publicul autohton;- un personaj apropiat factorilor de decizie - n general acesta este compromis printr-un fapt verificabil, pentru a avea certitudinea unei colaborari mai longevive;- sefii de asociatii; contextul vietii asociative, specifice sistemelor pluraliste constituie un mediu favorabil pentru recrutarea si cultivarea agentilor de influenta. Plasnd pe primul plan interese de ordin umanitar, protejate de un cadru normativ cu validitate internationala, dezinformatorul poate atrage multi naivi n structurile asociatiei, care, profesional, sunt personalitati de referinta n domeniul lor de activitate.e.intermediariise recruteaza dintre personalitatile influente n comunitatea respectiva pentru a juca rol de lideri de opinie si agenti de influenta ai intereselor care stau n spatele mesajelor ce se emit cu un aer neutru si declarativ de pe pozitii ''independente'';f.releele- indivizi sau institutii care se dovedesc utili n amplificarea si programarea mesajelor care constituie continutul dezinformarii.Ceea ce deosebeste dezinformarea de alte tipuri de comunicare este caracterul deliberat al actiunii si lansarea n circuitul informational a unor informatii partial adevarate n conjugarea lor cu afirmatii false, fara indicarea vreunei surse care ar putea fi verificabila pentru autenticitatea celor emise. Cercetarile de terenau demonstrat ca rezultatele cele mai eficiente se nregistreaza n domeniul mass-mediei, unde dezinformarea poate atinge frontal toate segmentele de opinie ale spatiului social.Diversitatea enunturilor, prin corelarea cu un spatiu (audio, video, grafic) limitat de inserarea ntr-o situatie informationala, determina, n mod inevitabil, o selectie a mesajelor. Practica mass-media a relevat ca o sursa de distorsionare a mesajelor, cu efecte importante asupra calitatii informarii si care poate degenera n dezinformare, o constituie utilizarea unor criterii neadecvate de selectare a informatiilor.Dezinformarea poate fi o componenta a propagandei, dar aceasta nu se poarte baza niciodata doar pe dezinformare. Din perspectiva consecintelor sale sociale, dezinformarea se aseamana cu un alt fenomen manipulativ, zvonul. Acesta din urma, spre deosebire de dezinformare, nu are un caracter deliberat si nu presupune n mod obligatoriu circulatia unor informatii false, ci doar dificil de verificat.Zvonul poate fi produs nsa de o actiune de dezinformare. intele pot fi att grupuri sau segmente ale societatii, ct si indivizi, ntotdeauna lideri, de orice fel, care pot influenta decizional si actional grupurile n care se afla. Efectele dezinformarii depind, pe de o parte, de caracteristicile tintelor (atitudine critica, personalitate, nivel intelectual, aspiratii, etc.), iar pe de alta parte, de posibilitatea de a verifica informatiile vehiculate.Propaganda este considerata o activitate sistematica de transmitere, promovare sau raspndire a unor doctrine, teze sau idei de pe pozitiile unei anumite grupari sociale si ideologii, n scopul influentarii, schimbarii, formarii unor conceptii, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente. n sensul clasic, se constituie ca un subsistem al sistemului politic al unui partid, al unui grup social sau al unui regim de guvernare; n prezent nsa, se dezvolta numeroase forme de propaganda (economica, tehnica, medicala, sportiva, culturala), diferentiate dupa continut si prin raportare la profilul grupului social care o initiaza, urmarind realizarea unor scopuri persuasive.Ca sistem, propaganda dispune de:1. o structura institutionala specializata (aparat de conducere ierarhica, centre de organizare, centre de studiu, proiectare si difuzare de mesaje)2. ideologie si valori aflate n corespondenta cu interesele si obiectivele gruparii sociale pe care o reprezinta; acestea sunt luate ca referinta pentru programarea si realizarea propagandei3. mijloace si metode de transmitere a mesajului; studiul sociologic al acestora distinge urmatoarele grupuri mari de metode:-afectiva - consta n organizarea mesajelor astfel nct acestea sa provoace trairi si adeziuni colective, mai ales de tip emotional. Mai nti se indica consecintele negative ale unei optiuni personale provocate de o agentie anume (afectarea intereselor, amenintare a pozitiei individuale, mpiedicarea realizarii unor obiective personale importante etc) pentru a declansa reactia afectiva negativa fata de aceasta si apoi se prezinta o alternativa diferita care ar avea numai efecte pozitive. Accentul nu este pus pe argumentarea logica sau prezentarea unor fapte relevante, ci pe acele informatii care au o profunda rezonanta afectiva.- a faptelorcare este concentrata pe transmiterea de fapte ct mai concrete, saturate de amanunte relevante pentru persoanele ale caror optiuni ar urma sa fie modificate. Accentul nu este pus pe fapte generale, ci pe cele personalizate si care dispun de potentialitatea descoperirii unei surprize de catre receptor.- persuasiva - presupune aplicarea regulilor retorice de organizare a discursului, mai ales prin utilizarea unor cuvinte saturate emotional.O alta distinctie importanta se face ntre propaganda tactica (proiectata pe termen scurt pentru obtinerea unor efecte imediate) si propaganda strategica (pe termen lung, destinata formarii sau modificarii valorilor, atitudinilor de baza si conceptiilor proprii indivizilor si societatii.

CAPITOLULI.INFORMAIA1.1 Ce este informatia?Cuvntulinformatie- preluat din latina (informatio) prin intermediul limbii franceze (information) - estepolisemantic, putnd capata mai multe semnificatii (uneori total diferite sau chiar contradictorii), ce sunt determinate de domeniile sicontextelefoarte variate n care este folosit. n afara ntelesurilor din limbajul comun, el are si alte sensuri, atribuite fie prin definirea sa catermen(stiintific sau tehnic) fie ca siconceptn cadrul unor ramuri ale filosofiei sau al unor stiinte si tehnologii al caror obiect de studiu este.Termenulinformatieeste legat si de unproces informational(succesiunea actiunilor prin care se informeaza) dar si de rezultatul acestui proces (volum, varietatea de informatii obtinute) precum si de unelefenomenespecifice (fenomenul informational, explozia informationala, etc.).De asemeneainformatiaa nceput sa fie considerata cafactor ontologic primordial, ce sta, mpreuna cu materia si energia la originea universului.Pentru casensulcuvntuluiinformatiesa poata fi nteles corect, trebuie cunoscute si avute n vedere alte cteva concepte (semnificatie,cunoastere,adevar,reprezentare,stimul mintal,eruditie,cultura,comunicare,redundanta,feedback,entropie,entropie negativa, s.a.) precum siregulile(sau seturile de reguli) asociate acestora.1Nici una din definitiile sau conceptele existente pentru informatienu sunt unanim acceptate, fapt ce produce confuzii, ambiguitati, si uneori chiar pierderi economice."Informatie" este unul din cuvintele cel mai des folosite, de foarte multe ori abuziv. Diferite discipline stiintifice acorda diferite ntelesuri acestui termen, sau i asociazaomonimeincoerente. Cu toate ca de cteva decenii omenirea a pasit nera informationala, iar societatea a trecut de lasocietatea informationalalasocietatea cunoasterii, cuvntulinformatieeste folosit adesea fara a se da atentia cuvenita diferitelor sensuri pe care le poate capata. Desi nu suntsinonime, cuvintelecunostinte, informatii sidatesunt adesea utilizate unul n locul altuia, producnd confuzii.2n ultimul timp, tot mai multi cercetatori si oameni de stiinta si pun ntrebarea daca este posibil de construit o teorie a informatiei unica, general valabila. Pe de alta parte, datorita presiunii exercitate n principal de impasul n care au ajuns cercetarile n unele domenii (biologie,psihologie,robotica,inteligenta artificialaetc.), se remarca tot mai multe ncercari de a mbina si de a suprapune diversele semnificatii si interpretari ntr-un singur concept universal acceptat.Se poate spune ca elaborarea a unui concept unic al informatiei se afla cam n acelasi stadiu n care se gasea elaborarea unui concept al energiei la mijlocul sec. XIX. Desi acest concept era cunoscut de cteva secole, oamenii de stiinta au nceput sa nteleaga cum poate fi convertita o forma de energie n alta si sa scrie ecuatia acestor conversii numai prin anii '40.Aparenta contradictie ntre diferitele concepte ale informatiei existente astazi este cauzata de faptul ca majoritatea acestora sunt elaborate pentru un anumit domeniu, si, ntotdeauna, pentru a fi definita, informatia trebuie raportata la un sistem oarecare, propriu domeniului respectiv, cum ar fi ADN-ul, limba vorbita, computerele, etc.n limbajul popular, cotidian, ntr-un sens larg, unanim acceptat de majoritatea vorbitorilor din orice limba, prin informatie se ntelege:faptele si opiniile percepute sau obtinute n cursul vietii de zi cu zi direct de la o alta fiinta vie, din mass-media, din baze de date electronice si din toate tipurile de fenomene observabile din mediul nconjurator.lamurire asupra unei persoane, lucru sau domeniu; totalitatea materialului de informare si de documentare; izvoare, surse;cunostinte comunicate de altii sau obtinute prin investigatii proprii ori cercetari personale; cunostinte acumulate din lectura, rapoarte despre evenimente recente sau necunoscute anterior, materiale din ziare, din periodice sau din buletine de stiri; cunostinte dobndite prin studiu sau instruire; cunostinte deduse din observatii directe si experienta proprie.Aceasta este sensul original al cuvntului care vizeaza n principal aspectul comunicativ si n acelasi timp, calitativ.3n ultimul timp, au intrat si n limba romna sensuri mai noi ori s-au adaugat la cele vechi precizari noi:fiecare dintre elementele noi, necunoscute anterior, ale experientei (fizice sau mentale) sau ale unui concept, n raport cu cunostintele prealabile, ce sunt cuprinse n semnificatia unui simbol sau unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicatie a unui instrument, date experimentale, partitura muzicala etc.) care produc schimbari ntr-un concept (cum ar fi un plan sau o teorie).actiunea cuiva de a (se) informa sau de a comunica cunostinte, noutati, lamuriri, vesti, stiri, ndrumari, precizari etc., unei persoane (sau unui grup de persoane) si rezultatul ei (faptul de a sti ca mesajul este receptionat si nteles de catre destinatar);comunicare, veste, stire, mesaj care pune pe cineva la curent cu o situatie noua sau mai veche, dar de care acesta nu avea stiinta nainte de a fi informat.4

1.2 Opozitii informationaleDezvoltarea si implementarea relatiilor de piata au conditionat transformarea informatiei ntr-o marfa specifica. Cu ajutorul unei astfel de marfa, care are valoare nalta se realizeaza operatiuni de schimb, cumparare-vnzare etc.Este important faptul ca orice subiect economic (de stat sau antreprenoriat) in activitatea proprie efectueaza operatiuni de colectare, nregistrare, stocare, prelucrare si transmitere a informatiei. Pretutindeni s-au dezvoltat sistemele informatice, care au ca scop realizarea functiilor deservirii informationale a utilizatorilor att individuali, ct si colectivi.Se analizeaza modelul tridimensional al opozitiunilor informationale n cadrul carora se disting trei nivele si care pot clasificate si n calitate de scopuri ale infractorilor informationali:date personale;informatii corporative, care caracterizeaza concurenta dintre corporatii n vederea obtinerii secretelor comerciale;informatii globale, referitoare la reactiile ramurilor industriei, economiilor diferitelor regiuni, tari, continente.Opozitia informationala - reprezinta actiuni, orientate la atingerea superioritatii informationale cu ajutorul nimicirii informatiei si sistemelor informatice ale concurentilor si asigurarii securitatii resurselor informationale personale. Parte componenta a opozitiei informationale este terorismul informational, care poate fi definit ca un complex de abuzuri intentionate cu sistemele informationale, cu retelele si componentele lor n scopul realizarii actiunilor teroriste5.Astfel, opozitia informationala si terorismul sunt legate direct cu structurile criminale, escrocii etc. De mentionat faptul ca accesibilitatea tehnologiilor informationale contemporane, importul fara control, lipsa controlului necesar din partea statului (standardizare si certificarea componentelor hardware si software) sporesc mult tehnologic potentialul distructiv al abuzurilor.Practica activitatii sistemelor informationale dovedeste ca ele pot fi n calitate de obiecte, subiecte, mijloace de pregatire si realizare ale infractiunilor de calculatoare.Prin infractiune informationala se subntelege un complex de activitati ilegale, orientate la accesul nesanctionat, primirea si transmiterea informatiei, savrsite cu utilizarea mijloacelor de calcul, telecomunicatii si software. Astfel, la aceste infractiuni vor fi afiliate orice actiuni ilegale, legate de prelucrarea, stocarea si transmiterea informatiei. Se analizeaza tipurile de baza ale infractiunilor, n cadrul carora sunt evidentiate urmatoarele:infractiuni economice, legate de manipularea sistemelor informationale si a resurselor lor n scopul obtinerii unui profit economic: spionajul industrial, realizat cu ajutorul tehnicii de calcul si speciale; furtul si copierea de programe (pirateria); furtul de servicii; accesul nepermis la resursele informationale.ncalcarea drepturilor personale ale cetatenilor si a secretelor comerciale ale organizatiilor nestatale: formare si utilizarea seturilor de date incorecte; divulgarea si utilizarea nelegitima a datelor; ncalcarea obligatiilor formale, ce corespund normelor care definesc secretele profesionale, personale, comerciale.ncalcarea intereselor personale ale utilizatorilor sistemelor informatice.n tarile tehnologic dezvoltate exista "ilegalitatea computerizata", n cadrul careia se evidentiaza trei grupe de specialisti:hackerii, care detin cunostinte vaste n domeniul tehnologiilor informationale si care le utilizeaza n scopul primirii accesului nesanctionat si realizarii actiunilor ilicite asupra resurselor informationale (de stat sau comerciale).Piratii, care se specializeaza n distrugerea protectiei de copiere a asigurarii programate licentiate.6n calitate de scopuri ale acestor grupari pot fi evidentiate urmatoarele:De nivel micro. Se realizeaza de indivizi sau grupuri mici si se caracterizeaza prin obtinerea unor rapide profituri materiale directe sau indirecte. Atingerea scopului final se caracterizeaza prin scheme relativ simple, cu necesitarea unor resurse tehnice si financiare nensemnate.De nivel macro. Pentru atingerea unor astfel de scopuri, se utilizeaza un spectru larg de actiuni, bazate pe utilizarea tehnicii moderne de calcul, telecomunicatii si asigurarii programate speciale. Aceasta necesita disponibilitatea de resurse financiare suficiente, accesul la cele mai noi tehnologii informationale, si pot fi realizate numai de organisme puternice din punct de vedere financiar si tehnologic. Scopurile principale macro-nivelului pot fi urmatoarele: obtinerea unor beneficii strategice n mediul de concurenta; influenta asupra proceselor de luare a deciziilor, legate de planurile de dezvoltare strategica; colectarea informatiei, ce constituie secret comercial etc.n ultimele decenii ale sec. XX, cresterea gradului de informatizare a proceselor industriale precum si a cresterii gradului de folosire a informatiilor n rezolvarea problemelor umane a facut ca informatia sa fie considerata ca o resursa economica, ntructva egala cu alte resurse cum ar fi munca, materia prima si capitalul.7Aceasta perspectiva scoate n evidenta faptul ca posesia, manipularea si folosirea informatiei poate mbunatati raportul cost-eficienta n multe procese fizice sau cognitive. Ca resursa individuala si sociala, informatia are cteva caracteristici ce o deosebesc de notiunea traditionala de resursa economica. Spre deosebire de alte resurse economice, informatia este practic nelimitata, avnd limite aparente impuse doar de timp si de capacitatea cognitiva umana.Aceasta caracteristica provine din faptul ca informatia, ca resursa economica, difuzeaza natural (se poate propaga singura), rata de reproducere a informatiei este mai mare dect rata de consum si informatia nu sufera schimbari n cadrul tranzactiilor (poate fi numai partajata, folosita n comun).n acelasi timp, informatia este compresibila, att sintactic ct si semantic. Calitatea ei de a se substitui altor resurse economice, transportabilitatea cu o viteza foarte mare, si abilitatea ei de a da un avantaj celui ce o detine, stau la baza remodelarii unor industrii sociale (cum ar fi cercetarea, educatia, activitatea editoriala, comertul) si chiar a politicii.Preocuparea sociala privind administrarea resurselor informationale s-a extins n domeniul traditional al bibliotecilor si al arhivelor si, a cuprins si informatia organizatorica, institutionala si guvernamentala n ceea ce a capatat numele de : managementul resurselor informationale.A doua perceptie a informatiei (ce dateaza din aceeasi perioada), este aceea de: serviciu de prima necesitate, care a determinat dezvoltarea n ntreaga lume a unui nou segment a economiilor nationale: sectorul de servicii informatice. Beneficiind de avantajele proprietatilor informatiei si construind o perceptie a utilitatii si valorii sale individuale si sociale, acest sector furnizeaza o larga gama de produse si servicii informatice.

1.3 Cultura informatiein ultimii ani, atentia specialistilor s-a ndreptat tot mai mult spre ceea ce este cunoscut sub denumirea de cultura informatiei, cultura digital, cultura retelelor. Dar pentru a vorbi despre acestea este necesar s vedem mai nti ce nseamn cultura traditional n domeniul informrii, ce presupune utilizarea efectiv a resurselor traditionale de bibliotec. Asadar, ce abilitti sunt necesare pentru accesul la colectiile tiprite?n primul rnd, abilitti de citire, cunoastere a instrumentelor de acces si abilitatea de a evalua critic att instrumentele de acces, ct si materialele regsite cu ajutorul acestor instrumente. Dou elemente sunt importante aici: instruirea utilizatorilor n legtur cu interpretarea diferitelor elemente de informatie din catalogul pe fise si instruirea n privinta obtinerii informatiei din periodice, prin diferite instrumente de acces precum indexurile pe subiecte, revistele de recenzii si indexurile de citri.M. C. Wilson arat c volumul mare de informatie disponibil pentru utilizatori prin procesul de regsire a informatiei cu ajutorul calculatorului i-a determinat pe specialisti s extind cultura traditional la mult mai cuprinztoarea cultur a informatiei. Aceasta pune accentul pe abilitatea utilizatorilor de a evalua critic informatia prin prisma autenticittii, a valorii si a caracterului su adecvat pentru procesul de rezolvare a problemelor.8Toate elementele necesare utilizatorilor ntr-un mediu traditional de bibliotec trebuie s se regseasc si n cultura informatiei. Cultura digital necesit ns si competente suplimentare precum: cultur tehnic (abilitti de utilizare a calculatorului), cultur a retelelor, dar, mai ales, flexibilitate si adaptabilitate.Cultura informatiei a fost definit ca "abilitatea de a localiza, evalua si utiliza n mod efectiv informatia necesar".9Cultura informatiei, un produs al societtii informationale, este cheia pentru educatia permanent si are o mare important n curriculum-ul din nvtmntul superior, mbunttind mediul predrii si nvtrii. S-a spus chiar c "este abilitatea de a supravietui n secolul al XXI-lea".10Cultura digital a fost definit drept cultura adecvat pentru era Internetului si aceast definitie trimite la numeroasele si variatele informatii disponibile pe Internet, la care utilizatorii au acces. ns pentru a extrage informatiile cele mai pertinente si cele mai fiabile din bazele de date, de pe site-urile web, utilizatorii trebuie s dispun de o serie de criterii care s i ajute la filtrarea surselor de informare.Aici trebuie s intervin specialistii domeniului care s-i asiste pe utilizatori sau s-i instruiasc n privinta unei metode sistematice de evaluare a fiabilittii surselor. Printre criteriile de evaluare a continutului informational ar trebui s se numere: mediul autorittii care emite informatiile, valoarea si stabilitatea informatiei si dac site-ul ofer un continut nou sau o reflectare a unor continuturi vechi.11De asemenea, pentru a putea utiliza n mod eficient colectiile electronice, utilizatorii trebuie s aib cunostinte n legtur cu o serie de notiuni pe care le-a introdus Internetul: motoare de cutare, limbaje.Gilster a formulat o definitie a culturii digitale n care arat c aceasta nseamn "dobndirea abilittii de a ntelege si utiliza informatia n formate multiple dintr-o gam larg de surse atunci cnd este prezentat prin intermediul calculatorului".12Abilittile necesare pentru a localiza surse de informare n format modern si abilittile de evaluare a acestora se dovedesc deci elemente esentiale pentru cultura digital.Cultura informatiei bazat pe tehnologia de retea ntr-un mediu n retea a fost denumit cultura retelelor si definit drept "abilitatea de a identifica, accesa si utiliza informatie electronic din reteaua informational"13. Educatia utilizatorilor pentru cultura retelelor a devenit pentru biblioteci un element critic al activittii lor si const din dou aspecte: cunoastere a informatiei din retea si abilitti pentru a localiza, selecta, evalua si utiliza informatia din retea.Un lucru cert este c, n mediul informational n retea, rolul bibliotecarului devine mai complex, la sarcinile sale traditionale adugndu-se acum administrarea, regsirea, analiza, organizarea si punerea la dispozitia utilizatorilor a informatiei din retea, bibliotecarul actionnd nu numai n calitate de intermediar, ci si ca partener al cadrelor didactice n scopul educrii utilizatorilor studenti pentru cultura retelelor.14Despre cultura post-Internet putem spune c va necesita extinderea abilittilor de a evalua informatia, iar adaptabilitatea va continua s fie caracteristica personal cea mai important pentru utilizarea efectiv a instrumentelor digitale.Dezvoltrile tehnologice, nevoile de informare n continu schimbare ale utilizatorilor determin o restructurare a bibliotecilor, a modului n care bibliotecarii si desfsoar activitatea. n prezent, acestia trebuie s prelucreze si s echilibreze colectii de informatii nu numai tiprite, ci si electronice. Ce s-a putut remarca n ultimii ani este o regndire a fluxului de activitti, progrese n manipularea informatiei electronice, n accesarea si utilizarea acesteia pentru predare si nvtare. Nevoia de a structura si organiza informatia, deci nevoia de instrumente avansate de acces, organizare, control devine tot mai acut.Bibliotecile pot juca diverse roluri n educatia pentru cultura informatiei. Dintre acestea, foarte important se dovedeste contributia pe care bibliotecile o pot avea n dezvoltarea de instrumente de nvtare si de acces la informatie. Bibliotecile pot, de asemenea, s ofere sprijin pentru utilizarea resurselor de informare din retea si pentru crearea unor oportunitti privind activittile de nvtare n cooperare. Aceste dou directii se nscriu n rolul pe care bibliotecile l pot juca n domeniul educatiei la distant prin intermediul retelelor.La nivelul institutiilor de nvtmnt superior s-au nregistrat n ultimul timp tendinte spre o modificare a strategiilor educationale. Acest proces este ns dificil si cere timp, dar un aspect important l constituie faptul c pentru realizarea acestuia este necesar formarea de echipe care s includ cadre didactice, profesionisti din domeniul informrii, specialisti n noile tehnologii ale informatiei si specialisti n pedagogie. Se contureaz astfel pentru bibliotecari posibilitatea de a facilita integrarea informatiei electronice n curriculum si de a oferi expertiza pe care o detin n cadrul activittilor de predare a abilittilor de informare.nvtarea bazat pe resurse cucereste tot mai mult teren si si dovedeste avantajele. Dar nu trebuie uitat c aceasta trebuie s se bazeze pe acces la toate tipurile de resurse informationale, att traditionale, ct si moderne si, astfel, depinde si de implicarea furnizorilor de informatie.n spatiul scandinav se poate constata c bibliotecile au nteles faptul c trebuie s-si asume un rol n initierea activittilor n echip cu institutiile de nvtmnt si n introducerea programelor de calitate privind cultura informatiei la nivelul universittilor. Scopul cursurilor este s-i fac pe studenti s nteleag si s-si asume responsabilitatea pentru ceea ce nvat, s-i ajute s dobndeasc abilitti sporite de a gndi critic si independent si de a rezolva diversele probleme cu care se confrunt si s le ofere instrumente necesare pentru educatia permanent.15Pe continentul nord-american exist numeroase exemple de programe destinate dezvoltrii culturii informatiei, o serie de parteneriate ntre biblioteci si institutii de nvtmnt superior, care arat clar c asemenea colaborri sunt posibile si benefice pentru ambele prti implicate. Desigur, exist si dificultti n derularea acestor programe, precum infrastructura si resursele insuficiente, angajamentul n timp necesar pentru a dezvolta cursuri noi, aspectele legate de copyright, dar avantajele pe care le prezint depsesc aceste probleme. Prezentm n cele ce urmeaz trei exemple de astfel de parteneriate:- Arcada informatiei la Universitatea din Iowa, care const ntr-un efort de colaborare ntre biblioteci, oficiul pentru tehnologia informatiei si facultti. Este o facilitate proiectat pentru a sprijini utilizarea serviciilor electronice n cercetare, predare si n nvtarea independent. Include un angajament formal pentru cooperare si comunicare si functioneaz de la nceputul anilor 1990.- Programul Serviciile de Informare Vancouver de la Universitatea Vancouver, care ofer instruire privind tehnologia modern pentru studenti, personal si facultate. Sunt utilizate ateliere care pornesc de la nevoi si exist, de asemenea, mini - ateliere bazate pe web.- Cursul interdisciplinar de Aplicatii pe Calculator de la Colegiul Hunter, care se bazeaz pe eforturile de cooperare ntre un bibliotecar si un profesor pentru a preda studentilor aplicatiile pe calculator.16S-au avut n vedere nevoile utilizatorilor de a accesa resurse autentice si utile, ca si nevoia de a interpreta si aplica rezultatele si, n acest sens, a fost realizat un studiu n cadrul unui liceu din California. O echip format din membrii institutiei, cadre didactice si bibliotecari, au urmrit problemele pe care elevii le ntmpinau n accesarea si evaluarea informatiei.Apoi, a fost stabilit un grup de studiu al crui scop a fost "s mbuntteasc competenta elevilor privind cultura informatiei prin dezvoltarea unui repertoriu de strategii de cercetare, prin evaluarea critic a informatiilor, prin sintetizarea si partajarea informatiei n modalitti creative semnificative, prin ncorporarea tehnologiei n procesul de instruire".17Evalund nivelul abilittilor pe care elevii le aveau, au fost detectate si zonele care necesitau atentie: evaluarea site-urilor web, determinarea calittii si credibilittii informatiei, utilizarea surselor de referinte specializate, compararea diferitelor surse care tratau acelasi subiect, redactarea lucrrilor de cercetare ntr-o modalitate sistematic, citarea surselor n mod corect, crearea bibliografiilor adnotate, evitarea plagiatului etc.S-a constatat c si profesorii aveau nevoie s-si mbuntteasc instruirea n aceast zon, iar printre solutiile formulate n urma rezultatelor studiului s-au numrat: dezvoltarea unei secvente de instruire privind cultura informatiei pe parcursul curriculum-ului; dezvoltarea si instituirea unor standarde de cercetare si a unor modele de citare, ca si dezvoltarea curriculum-ului si a asistentei pentru a-i sprijini pe elevi s devin mai instruiti n ceea ce priveste cultura informatiei.18Orice analiz a abilittilor de informare trebuie s plece de la dou aspecte: de ce sunt importante aceste abilitti si cum pot fi ele definite. n ceea ce priveste primul aspect, asa cum am mentionat mai nainte, aparitia diverselor surse de informare electronice, a Internetului etc. ridic o serie de probleme legate de stabilirea provenientei, acuratetei si a fiabilittii informatiilor, ca si probleme legate de copyright. Avnd abilittile de informare necesare putem face fat tuturor acestor probleme.O definire a abilittilor de informare ar trebui s aib n vedere att abilitti precum cele de a fi capabil s utilizezi o informatie, s ntreprinzi o cercetare la orice adncime sau complexitate si s demonstrezi aceste lucruri prin intermediul citrilor si referintelor la materialele respective, ct si abilitti legate de ntelegerea modului n care informatia este produs n lumea modern, de evaluarea critic a continutului si a validittii informatiei, apoi anumite idei practice despre cum este achizitionat, administrat, diseminat si exploatat informatia n lumea actual, n special cunostinte despre cum anumite grupuri profesionale utilizeaz informatia la locul de munc (n afaceri, n lumea culturii si a artelor).19La nivelul structurilor infodocumentare britanice s-a putut observa n ultimii ani o extindere a activittilor n domeniul dezvoltrii abilittilor de informare, deoarece cercetrile au artat c, adesea, studentii prsesc universittile fr abilittile necesare pentru a se descurca ntr-o societate bazat pe informatie. Este limpede ca daca nu stii sa folosesti informatia esti astfel mult mai usor de manipulat.n urma unei analize complexe a literaturii de specialitate, SCONUL (Standing Conference of National and University Libraries / Conferinta Permanent a Bibliotecilor Nationale si Universitare) a identificat si propus un set de sapte abilitti principale de informare, necesare pentru formarea unor persoane competente n ceea ce priveste cultura informatiei:1.abilitatea de a recunoaste nevoia de informare.2.abilitatea de a distinge modalitti n care "lipsa" de informare poate fi abordat:- cunoasterea tipurilor corespunztoare de resurse, att tiprite, ct si non-tiprite;- selectia resurselor cele mai adecvate;- abilitatea de a ntelege aspecte care afecteaz accesibilitatea surselor.3.abilitatea de a construi strategii pentru a localiza informatia:- pentru a dezvolta o metod sistematic adecvat nevoii;- pentru a ntelege principiile construirii si generrii bazelor de date.4.abilitatea de a localiza si accesa informatia:- pentru a dezvolta tehnici de cutare corespunztoare;- pentru a utiliza tehnologiile informatiei si comunicrii, inclusiv retele universitare internationale;- pentru a utiliza servicii de indexare si rezumare adecvate, indexuri si baze de date de citri;- pentru a utiliza metode de informare curent.5.abilitatea de a compara si evalua informatia obtinut din diferite surse:- ntelegere a aspectelor ce tin de autoritate;- ntelegere a procesului de recenzare n editarea stiintific;- extragere adecvat a informatiei care corespunde nevoii de informare.6.abilitatea de a organiza, aplica si comunica informatia altor persoane n modalitti corespunztoare situatiei:- s se citeze referintele bibliografice n proiecte, teze etc.;- s se construiasc un sistem bibliografic personal;- s se comunice efectiv utiliznd mijlocul adecvat;- s se nteleag aspecte legate de copyright si plagiat.7.abilitatea de a sintetiza si construi pe baza informatiei existente, contribuind la crearea de cunoastere nou.20NOTE[1]Mielu Zlate,Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iasi, 1999, p. 652Wunenburger, Jean-Jacques,Filosofia imaginilor, Editura Polirom, Iasi, 2004, pp. 37-403Melvin L. DeFleur, Sanda Ball Rokeach,Teorii ale comunicarii de masa, Editura Polirom, Iasi, 1999, p. 544Iacob, Dumitru, Cismaru, Diana Maria,Relatiile publice, eficienta prin comunicare, Editura comunicare.ro, Bucuresti, 2003, p. 85CIWARS Intelligence Report. Vol. 2. Issue 8, 1998, pp. 37-456Meyer, G. R.,The social organisation of the computer underground- Decalb, Illinois, 19897James Lull,Manipularea prin informatie, Editura Antet XX Press, Filipesti de Trg, Prahova, 2002, p. 428Myoung Chung Wilson,To Dissect a Frog or Design an Elephant: Teaching Digital Information Literacy through the Library Gatewayn: 63rdIFLA General Conference, Copenhagen, 1997, Booket 7, p. 12-159A progress report on information literacy: an update on the American Library Association Presidential Committee on Information Literacy: Final Report, March 199810Hannelore B. Rader,Faculty-Librarian Collaboration n Building the Curriculum for the Millenium-the US ExperiencenPaper of the 64thIFLA General Conference, Amsterdam, 1998, Booket 1, p. 34-4211Gilster,Paul,Digital Literacy. New York, John Wiley & Sons Inc., 199712Ibidem, p. 3313McClure, Charles R.,Network Literacy: A role for Libraries?nInformation Technology and Libraries 13, 2 (June 1994 ), p. 115-12514Chengren Hu,Network Literacy: New Task for Librarians on Users Educationn:62ndIFLA General Conference, Beijing, 1996, p. 84-8815Christina Tovot,Customer or refined student? Reflections on the "Customer" Metaphor n the Academic Environment and the new Pedagogical Challenge to the Libraries and Librariansn67thIFLA Council and General Conference Papers, Boston, 200116Hannelore, B. Rader, op. cit17Farmer, Lesley,Information literacy: a whole school reform approachn67thIFLA Council and General Conference Papers, Boston, 200118Ibidem19Bainton, Toby,Information literacy and academic libraries: the SCONUL approachn67thIFLA Council and General Conference Papers, Boston, 200120Ibidem

CAPITOLULII. MANIPULAREA INFORMAIONAL2.1 Modalitati si tipuri de manipularePrin subinformare ntelegem informarea insuficienta si incompleta. Ea poate aparea din mai multe motive, dar cel mai important dintre acestea l constituie prezentarea unui text incomplet. Daca excludem din start posibilitatea ca jurnalistul sa fie pus, la modul constient, n slujba unor interese straine de institutia de presa n care si desfasoara activitatea, atunci singurele explicatii posibile pentru publicarea de texte incomplete sunt fie lipsa de profesionalism a acestuia, fie alocarea unui timp insuficient pentru elaborarea materialului informativ.Subinformarea se poate manifesta si din cauza unor politici editoriale incorecte provocate de conflictul de interese sau prin selectarea gresita a subiectelor ce vor fi difuzate. Dar "fie ca discutam despre un text incomplet izolat sau despre un ntreg sistem media, rezultatele sunt clare si inevitabile: ocultarea informatiei ce poate fi importanta pentru public, conduce invariabil la o scara de valori eronata, pna la decizii eronate ale publicului"1Spre deosebire de subinformare, suprainformarea se produce doar la nivelul institutiilor de presa. Este ceea ce teoria americana a presei denumeste generic drept "pack journalism". Suprainformarea este un exces de informare n legatura cu anumite subiecte n detrimentul altora mai importante.n acest mod, subiectele cu adevarat relevante pentru public sunt lasate n umbra, iar locul lor pe primele pagini ale ziarelor si n buletinele informative radiodifuzate sau televizate este luat de informatii obscure. Prezentarea excesiva a detaliilor nesemnificative, acapararea timpului de emisie cu stiri axate pe senzational si implicit alterarea treptata a preferintelor audientei, constituie un teren fertil pentru o manipulare permanenta, pe scara larga.Subinformarea si suprainformarea sunt doua fenomene interdependente, care coexista si se genereaza reciproc. O suprainformare provoaca de fapt o subinformare, iar o subinformare ntr-un subiect important lasa locul n buletinele de stiri suprainformarii. Para-informarea si pseudo-informarea conduc si ele, finalmente, catre subinformare. "Para-informarea se construieste prin senzationalism, acolo unde el nu exista."2, iar pseudo-informarea se refera mai ales la obscurantism si la publicitatea mascata. Alaturi de aceste modalitati alterate de informare, amestecarea informatiei cu divertismentul conduce spre deformarea asteptarilor publicului de la programele difuzate.n timp, se creeaza un adevarat cerc vicios din care nu mai exista scapare, pentru ca emisiunile care se bucura de o mare audienta si deci aduc beneficii economice, vor fi mentinute n grila de programe chiar daca, continutul lor educativ si informational se apropie de zero. Asa cum deja am exemplificat, n peisajul actual al presei mondiale exista doua categorii de oameni implicati n creatia "produselor" jurnalistice.Prima categorie este formata din proprietarii institutiilor de presa, iar a doua din jurnalisti. Finantatorii sunt interesati n principal de latura economica a presei, adica de obtinerea de profit, iar jurnalistii sunt de cele mai multe ori constrnsi sa asigure rentabilitatea institutiei n care lucreaza, chiar daca trebuie sa se abata de la normele deontologice universal acceptate. n aceste conditii, responsabilitatea jurnalistului fata de public dispare, iar componenta educativ-informativa a presei devine aproape inexistenta.n postura de receptori ai mesajelor transmise de mass-media se afla miliarde de oameni raspnditi n toate colturile lumii. Indiferent de nationalitate, cultura sau religie, acestia sunt bombardati cu o multime de informatii prin intermediul radioului, televiziunii sau presei scrise. Desi nu toate mijloacele de informare se afla n proprietatea unor magnati ai presei precum Turner, Murdoch sau Berlusconi, acerba concurenta face ca si posturile publice sa copieze uneori formula aducatoare de profit a posturilor private.si astfel, marea majoritate a populatiei planetei se vede expusa unui format jurnalistic din ce n ce mai omogen, n ciuda diversitatii programelor, iar specializarea tot mai accentuata a acestora fragmenteaza potentialul public global n fractiuni, din ce n ce mai mici si mai izolate, care vor recepta mereu acelasi tip de mesaj, construit n functie de preferintele lor deja stabilite.Ascultatorul, telespectatorul, cititorul sau utilizatorul de Internet receptioneaza zilnic o sumedenie de informatii din diverse surse, dar, n mod paradoxal, el nu devine mai informat. si acest lucru se ntmpla din cauza agresiunii informationale la care este expus. Cele mai multe dintre informatii nu au nici o importanta pentru receptor, iar numarul lor mare conduce la suprainformare si implicit la subinformare.Agresiunea informationala genereaza confuzie, banalizeaza evenimentele importante si l priveaza pe om de privilegiul de a alege n deplina cunostinta de cauza. Notiuni precum adevar, minciuna, bine sau rau au dobndit deja sensuri relative, iar omul postmodern al secolului XXI nu mai reuseste sa faca distinctie ntre ele. Agresiunea informationala, prin efectele sale, nlesneste misiunea manipularii n masa. O populatie dezorientata si al carei nivel de cultura se reduce la cteva informatii facile preluate din mass-media devine o tinta vulnerabila pentru abilii manipulatori.Un public agresat informational va acorda o mai mare importanta aparentelor si, din comoditate, va avea tendinta de a-si nsusi, n lipsa unei judecati critice, diverse idei prefabricate cu scopul de a-l manipula. Cu alte cuvinte, agresiunea informationala este cea care pregateste terenul pentru manipulare, pentru ca ntotdeauna o minte slaba si obosita va fi mai usor de manevrat n sensul dorit. Efectul cel mai vizibil la ora actuala, care a fost generat de ceea ce numim agresiune informationala, este importanta tot mai crescnda acordata imaginii despre lucruri, n detrimentul cunoasterii realitatii obiective.Chiar daca ncercarea de cunoastere a realitatii asa cum este ea se poate dovedi adeseori extrem de dificila, iar uneori aproape imposibila, este inacceptabil pentru o minte lucida sa accepte si sa tezaurizeze, fara spirit critic, imaginile propuse de canalele mass-media. Totusi, acest lucru se ntmpla acum, n zilele noastre, si afecteaza toate relatiile interumane. De aceea, "guvernele vor inventa, fara ndoiala, minciuni mai sofisticate prin care sa-si justifice actiunile n propriul interes si sa manipuleze mijloacele de informare. si vor nteti, de asemenea, eforturile de propaganda pentru a-si mbunatati imaginea globala.Dar daca asemenea eforturi dau gres, ar putea suferi penalitati economice semnificative pentru acte care nemultumesc restul lumii".3n aceste conditii, conflictele viitorului se vor purta pe un teren foarte putin cunoscut si extrem de imprevizibil, cel putin pentru neinitiati. Peisajul actual al mass-media la scara globala este unul care nfatiseaza oportunitati nelimitate pentru manipulare.Chiar daca din totdeauna au existat si actiuni subversive, n trecut majoritatea nentelegerilor dintre state erau rezolvate exclusiv prin razboaie si dueluri deschise. Astazi dimpotriva, conflictele se rezolva mai ales prin ocultarea informatiei reale fata de adversar, fapt ce l pune pe acesta n imposibilitatea de a se apara. Victoria poate fi astfel obtinuta cu un consum nesemnificativ de resurse si cu costuri minime.Un rol esential n acest joc l are influentarea maselor si asigurarea bunavointei "opiniei globale". Odata cstigata simpatia marii majoritati a populatiei globului pamntesc, agresorul poate recurge la orice mijloace de actiune, pentru ca toate vor aparea legitime n ochii miliardelor de spectatori. si aceasta aparenta legitimitate poate fi obtinuta doar prin manipularea mijloacelor de comunicare n masa si deci a jurnalistilor, precum si a celorlalti factori decizionali ce activeaza n domeniul mass-media.Componenta economica a presei favorizeaza manipularea, si adeseori cei implicati n construirea de mesaje jurnalistice uita din aceasta cauza de responsabilitatea pe care o au fata de public. Iar cum consumul de informatie a devenit, mai nou, o necesitate pentru multi dintre noi, agresiunea informationala, o veritabila componenta a cotidianului, n fata careia suntem expusi ne transforma n tinte vulnerabile n fata manipularii."Virtutile extraordinare ale mass-media se constituie, paradoxal, n tot attea puncte nevralgice, iar dependenta tot mai mare a omului de ceea ce i ofera mijloacele de informare n masa reprezinta o ocazie propice si pentru manipularea informatiei. Iar prin aceasta este posibil sa fie schimbate atitudinile, convingerile, trairile si comportamentul oamenilor fara a apela la mijloace violente; o realitate de ordinul evidentei poate capata cu totul alte dimensiuni fata de cele care i sunt proprii; albul se poate transforma pe neobservate n negru si acesta n alb."4

2.2 Presa, cinele de paza al PuteriiMass-media a fost deseori considerata "cea de-a patra putere" n stat (alaturi de executiv, legislativ si justitie), iar democratiile moderne au fost poreclite "democratii mass-media". Dar ce se ascunde n spatele acestor consideratii? Care este puterea reala de care dispune mass-media? Cum pot fi descrise functiile acesteia n contextul cooperarii cu celelalte organisme din cadrul sistemului intermediar si mai ales cu partidele politice?Politica ar fi de neconceput n statele moderne de astazi fara mass-media. Altfel dect n vechea Atena, cetatenii nu se mai aduna peagorapentru a dezbate asupra deciziilor ce urmeaza a fi luate.Politica este prezentata prin intermediul mass-media. Ceea ce stim despre politica din tara noastra am aflat de cele mai multe ori prin intermediul televizorului, al radioului si al ziarelor. Mass-media ocupa prin urmare un rol central n cadrul sistemului intermediar.Asociatiile si partidele au o activitate publica, ele ncearca permanent sa faca uz de mass-media. Acesta este un alt argument care arata ct de strns conectate si interdependente sunt aceste parti ale sistemului intermediar.A fost odata ca niciodata o tara democratica cu doua mari partide care stapneau poporul de pe fotoliile parlamentului. Parlamentul era numit de toti Prima Putere. nteleptii din partide si-au scris viziunile sub forma unor preafrumoase programe, mesaje lor catre popor. si cnd a venit vremea, poporul a ales cel mai bun dintre aceste programe; iar acest partid a preluat puterea pentru patru ani, conducnd tara asa cum promisese. Guvernul purta numele de A Doua Putere, si pentru ca totul sa fie ct mai drept, justitia a devenit cea de a Treia Putere, care avea grija ca nimeni sa nu nsele pe nimeni.si pentru ca cetatenii din orase si din provincie sa afle ce avea de gnd sa faca guvernul, dar sa masoare si propunerile opozitiei din parlament, a trebuit sa existe si presa. Acest mijloc servea politicienilor la raspndirea mesajelor lor. Mass-media din serviciul acestora erau asadar un fel de servitori, servitorii politicii. Binenteles ca acesti servitori mai aveau cteodata ragazul de a mai crcoti prin bucatarie sau la crciuma, dupa slujba de duminica, despre ce au mai facut stapnii - iar acest lucru a primit numele de "comentariu". Dar toti acesti servitori stiau bine care era treaba lor oficiala - si anume stirile, si ce era distractie - opiniile personale.Pe scurt: Mass-media a nceput sa se nteleaga ca heralzi si cronicari, ca pastratori ai valorilor democratice si uneori ca (foarte) apreciatii bufoni ai tarii noastre. Astfel nct ei s-au auto-intitulat cu mndrie a patra putere, cu toate ca acest lucru nu statea deloc asa scris n Constitutie.Cam asta ar fi frumoasa fabula despre epoca de aur a democratiei, cnd totul mai era nca att de simplu. Guvernul conducea tara, opozitia era mereu mpotriva, curtile de justitie aplanau toate conflictele, iar presa aducea la cunostinta publicului all the news that fit to print (asa suna celebrul moto care troneaza pe prima pagina a New York Times), pentru ca acesta sa stie cum mai stau treburile. Dar cum arata realitatea astazi? Pardon, greseala de formulare: cum decurge dezbaterea cu privire la realitate astazi? Partide n plina criza, guverne care instrumentalizeaza mass-media.Mass-media ofera un potpuriu de stiri, opinii si divertisment; ea nu mai este interesata dect de cote de audienta. La ora asta domneste "jurnalismul pe bani", politicienii vorbind chiar despre un "jurnalism de troaca". Mass-media prezinta astazi numai stiri despre persoane, spectacole si scandaluri, ea vorbeste despre ceea ce astazi este considerat a fi politica simbolica, nu si despre lumea reala n care traim.Mass-media si-a pastrat redactiile de stiri, acestea trebuie sa contribuie cu propria cota de "infotainment". Justitia i urmareste pe toti fara nici un rezultat sau da verdicte neesentiale. Publicul este manipulat sau luat peste picior de toata lumea. Nu mai lipseste mult pna cnd toti vom deveni asemenea lui Mr. Chance din acel film celebru, care credea ca schimbnd posturile de televiziune va putea sterge toate situatiile neplacute care se ntmpla n lumea reala.Care este morala acestei povesti? Sa nu ai ncredere n vechile fabule! si nici n povestile n care presa apare ca servitor si nici n cele n care ea devine a patra putere n stat, o portavoce a cetatenilor de rnd. Nimic din acestea nu a existat vreodata. Totul a fost ntotdeauna cu mult mai complicat. La fel de nencrezatori trebuie sa fim si fata de unele noi mituri stiintifice care vorbesc despre viitoarea putere multimedia sau despre politica CNN-ului si a lui Berlusconi. O simpla privire n istoria mass-mediei arata ca nici macar Bismarck nu s-a comportat cu mai multa virtuozitate n ceea ce privea manipularea mass-mediei si ca Machiavelli a anuntat toate acestea n "Principele"."Politica simbolica nu este nimic nou. As dori totusi sa va ndrept atentia pe numarul mare de schimbarile concrete si mici, dar importante. Pentru ca revolutiile adevarate sunt cu mult mai rare dect cred protagonistii acestora. Ce se ntmpla de fapt ntre partide, mass-media si public?"5ntrebarea de baza este urmatoarea: Cine decide ce se va afla pe agenda politica? Partidele, mass-media sau publicul? Exista patru modele:Modelul top-downpleaca de la ipoteza ca actorii politici din cadrul partidelor si guvernelor influenteaza prin deciziile lor lumea reala, nregistrnd feed-backul populatiei si elabornd pe baza acestuia ordinea politica a zilei, pentru a o da mai apoi mai departe catre mass-media care, la rndul ei, o prezinta publicului larg.Modelul mediocratieiimplica faptul ca mass-media este o parte esentiala din procesul de formare a opiniei publice, putnd influenta astfel si programul politic. Mass-media nregistreaza reactiile populatiei la deciziile politice din viata reala si le refracteaza att asupra lumii politice, ct si asupra publicului.Modelul bottom-uppostuleaza ca publicul - cetatenii, alegatorii, opinia publica, poporul etc. - este cel care nregistreaza problemele din lumea reala, influentnd astfel opinia publica si astfel si mass-media. Publicul este cel care si imprima, att direct ct si indirect, opiniile asupra deciziilor luate de politicieni si partide asupra mass-mediei.Modelul biotoppleaca de la ipoteza strnsei interdependente dintre oamenii politici si mass-media, publicul avnd doar un rol de spectator.Libertatea informatiei: premisa si expresie a democratieiDemocratia traieste din lupta dintre opiniile divergente. Ea are nevoie n general, la toate nivelele societatii - n familie si la scoala, n asociatii si la serviciu - de un anumit climat social care sa favorizeze discutarea deschisa a divergentelor de opinie. Sustinerea propriilor pareri trebuie tolerata si ncurajata, la fel si constanta repetare a "de ce"-urilor. Actiunile, care trebuie sa fie mereu deschise criticilor, nu trebuie sa porneasca de la directive care nu se bazeaza pe discutii si motivatii prealabile, ci care pleaca de la argumente solide.Este de la sine nteles ca aceste dezbateri trebuie sa aiba loc n public. Ce ar mai avea de cstigat opozitia, daca criticile sale la adresa guvernului ar ramne ascunse dupa usi ferecate? Argumentele lor nu ar mai avea nici un efect, pentru ca opozitia nu poate exercita presiuni asupra conducerii dect n momentul n care, prin critica publica, poate influenta alegatorii. De abia cnd un partid la putere se vede amenintat de niste alegeri care s-ar putea sfrsi neasteptat, abia atunci va lua n serios criticile opozitei, alegatorii devenind astfel un fel de arbitrii ntre putere si opozitie.Dar pentru ca alegatorii sunt cei vizati n aceasta competitie dintre partide, partidele trebuie sa ajunga cumva la ei. Premisa unei opozitii solide este de aceea sansa de a putea reprezenta n mod liber si public propriile convingeri. Pe de cealalta parte, si partidele la putere sunt obligate, pentru a-si pastra pozitia, sa contribuie la formarea opiniei publice, punnd la dispozitia acesteia propriile lor perspective si convingeri.Functia de control, de critica si de stimulare nu revine nsa doar opozitiei parlamentare, ci ntregii opinii publice. Caracterul public este determinat, n primul rnd, de faptul ca oricine si poate aduce aportul la formarea opiniilor. Toti trebuie sa aiba posibilitatea sa strnga informatii si sa contribuie la formarea opiniei publice. Pe de alta parte, conceptul de "opinie publica" presupune si ca obiectul acesteia este de natura publica, si nu privata. Obiectul ei este asadar res publica n sensul cel mai larg al termenului.De sfera publica apartin prin urmare toti cetatenii unui stat sau asociatiile de cetateni dintr-un stat preocupati de soarta societatii care si exprima preocuparile n mod public sub forma de critici si atitudini de respingere sau de aprobare, ncercnd astfel sa influenteze procesul de formare a vointei politice. Ei constituie opinia publica. Dar pentru ca ntr-o societate pluralista exista de regula mai multe opinii n ceea ce priveste sfera publica, nu va exista niciodatao singuraopinie publicageneral valabila, ci mai multe.Caracterul public al structurii democratice iese la iveala tocmai din aceasta pozitie independenta, aflata la polul opus aparatului statal. n democratie, toti au dreptul sa-si exprime n mod liber opiniile politice. Prin acest lucru nu se ntelege ca fiecare dintre noi are dreptul sa-si aiba propriile opinii personale. Opiniile proprii sunt mai mult, ele sunt fundamentul pe care este cladita participarea activa la viata publica.n acest punct, dreptul de libera formare si exprimare a opiniilor se afla n cea mai strnsa legatura cu dreptul la libera ntrunire si asociatie, precum si cu libertatea presei si a audiovizualului. Aceste drepturi au relevanta politica, pentru ca fara ele, dreptul de a participa la formarea opiniei publice nu ar mai putea fi realizat. Un singur individ nu poate sa faca propaganda personala pentru opiniile sale n cadrul procesului de formare a opiniei publice. Opiniile lui vor capata relevanta politica doar atunci cnd vor fi amplificate prin intermediul presei scrise, a radioului si televiziunii. n statele moderne, dezbaterile publice ar fi de neconceput fara instrumentarul mijloacelor de comunicare n masa. Asadar, dreptul fiecarui individ de a lua parte la formarea opiniei publice este urmat ndeaproape de necesitatea ca mijloacele de comunicare n masa sa fie libere de orice constrngere statala.Conducerea unui stat nu trebuie sa poata interveni n continuturile ziarelor sau a programelor de radio sau de televiziune. Partidele la putere nu trebuie sa renunte la utilizarea mijloacelor moderne de comunicare n masa pentru a-si explica politica, dar ele trebuie sa faca acest lucru adoptnd rolul de simplu partener al altor partide n cadrul procesului de formare a opiniei publice, fara sa pretinda sa ocupe o pozitie privilegiata. Atunci cnd puterea are ceva de spus, opozitiei trebuie sa i se dea posibilitatea sa ia si ea cuvntul.Libertatea presei nu este asigurata doar de blocarea interventiilor puterii sau de interzicerea cenzurii. Instantele publice trebuie sa se asigure si de faptul ca nici o parte a societatii nu va prelua monopolul asupra opiniei publice. Pentru ca pericolul ascuns de mijloacele moderne de comunicare n masa este evident. Ele permit ca informatiile sa fie transmise unui numar mare de telespectatori, ascultatori sau cititori, fara ca toata populatia sa abia accesul asigurat la aceste mijloace de comunicare n masa. Exista oameni care nu au bani nici de un ziar.Datorita progreselor tehnologice s-a ajuns la o concentrare crescuta a tirajelor ziarelor, astfel nct diversitatea opiniilor s-a limitat n mod sensibil. Iar acest proces nu prea mai poate fi inversat. Ziarele "bune" trebuie sa se bucure de o anumita amploare. Organele legislative au rolul sa mpiedice formarea monopolurilor; acolo unde aceste monopoluri exista, ele trebuie tinute sub control. Statul trebuie sa se asigure ca n redactiile ziarelor este respectat prin statut dreptul la libera exprimare al ziaristilor.Din fericire, aceleasi noi procedee de tiparire si multiplicare au dus si la cresterea numarului diversitatii publicatiilor regionale si locale, lucru care a condus la cresterea posibilitatilor de raspndire a informatiilor si comentariilor cu iz politic. Raspndirea aparatelor de multiplicat a devenit astfel un factor politic de prim rang.si mai greu poate fi evitata aparitia monopolurilor n domeniul radioului si al televiziunii. Investitiile de capital necesare precum si avantajele tehnice pe care le au aceste medii permit ca orice grupare sa si poata gasi audienta n eter sau n fata ecranului TV. De aceea, peste tot n acest domeniu au fost create reglementari care sa asigure ca toate atitudinile prezente n societate sa poata fi proiectate si n eter sau pe ecranul televizoarelor. Procesul de formare a opiniei publice trebuie sa decurga, mai ales n radio si televiziune, ntr-o maniera pluralista, necesitnd un control strict al ncercarilor de manipulare venite din partea gruparilor aflate la putere.Cine doreste sa si exercite dreptul la libertatea opiniilor trebuie sa aiba posibilitatea de a fi informat cu privire la lucrurile de care este interesat. Nu poti sa-ti formezi propriile judecati daca nu stii despre ce este vorba. Cine este de acord cu conceptul de cetatean activ politic care participa la formarea opiniei publice, acceptndu-l ca sursa suverana a autoritatii statale, trebuie sa l informeze pe acesta asupra tuturor deciziilor politice care urmeaza a fi luate. Aceasta este cealalta fateta a libertatii presei si a opiniilor. Toate lucrurile de interes public pe care trebuie sa le cunoasca cetatenii pentru a-si putea forma judecati politice justificate trebuie discutate n mod public.Nu vom putea nsa niciodata defini exact lucrurile de interes public. Aici este vorba mai degraba de stilul, bunul-plac si autodisciplina ziaristilor si mai putin de reglementarile legale. Binenteles ca multi ziaristi vor profita de libertatile care le sunt oferite, mai ales atunci cnd dezvaluie detalii din viata unui om politic. Totusi, cei care si vor depasi atributiile n mod exagerat vor fi pedepsiti conform legilor n vigoare, care nu trebuie nsa sa se transforme ntr-o "botnita" pusa presei, radioului si televiziunii.Cine pune pret pe informatie va trebui sa ia n calcul si problemele care se pot ivi ca urmare a abuzului de libertati. Statul trebuie sa se fereasca sa apeleze la cenzura pentru a preveni comiterea unor astfel de abuzuri, pentru ca astfel, libertatea presei s-ar putea cutremura din temelii. Pentru ca - dupa cum a scris Karl Jaspers - "este incert daca adevarul iese la iveala prin uzul libertatii. Sigur este nsa ca prin cenzura, adevarul este pervertit".Doar n aceste conditii se poate forma o opinie publica libera, care sa emita critici, sa controleze si sa dea impulsuri. Numai ntr-o sfera publica functionala oamenii si pot contura judecati valabile, devenind capabili sa-si dovedeasca importanta politica n cadrul si n afara alegerilor. Democratia si dezbaterile publice libere sunt doua fatete ale aceluiasi lucru.Opiniile nu se mai formeaza aproape deloc n mod spontan, ele sunt de cele mai multe ori create. Puterea, partidele si asociatiile au o activitate publica. Societatea pluralista ia la cunostinta o sumedenie de opinii publice, deseori controverse. Cine emite pretentia ca reda si reprezintapublica valabila, dorind sa impuna politicului anumite linii directoare, este suspectat ca prin apelul facut la aceastaunicaopinie publica doreste sa dea o amploare necuvenita propriilor sale interese. Pentru ca doar printr-un dialog real, care sa puna fata n fata opiniile divergente, se poate ajunge la o "adevarata" opinie publica.Liniile directoare din politica sunt formulate n cadrul societatii pluraliste mai putin prin intermediul dezbaterilor publice sau de catre o opinie publica exprimata la unison. Ele apar de obicei ca expresie a unei serii de compromisuri care trebuie facute de diferitele puteri socio-politice din stat.Parlamentul nu mai este astazi asa cum era el nfatisat n teoria burgheza, o adunare de persoane care discuta, care n cadrul unor discutii libere gasesc solutii pentru binele comunitatii, el este ultima instanta, locul n care sunt fixate compromisurile dintre fortele sociale si revendicarile comunitatii. Astazi, opinia publica nu mai este dominata de aportul la discutii al unor indivizi care reprezinta anumite interese politice, ci de luarile de pozitie ale puterii, partidelor si asociatiilor.Deciziile nu se iau nsa pe "piata" acestor informari publice, ele sunt deseori negociate n spatele usilor nchise, astfel nct opinia publica nu mai poate nregistra dect rezultatele finale. Totusi nu trebuie subestimata puterea de influenta adesea covrsitoare pe care o au anumiti oameni politici, jurnalisti sau analisti importanti asupra procesului de formare a opiniei publice.Doar acele regimuri care se supun atentiei opiniei publice iau n serios maturitatea politica a cetatenilor lor. si pentru ca att partidele ct si asociatiile sunt astazi parte din autoritatea publica, si ele trebuie sa se deschida n fata opiniei publice. Astazi nu trebuie sa se mai discute doar la nivelul alegatorilor si n parlament, ci mai ales n cadrul si ntre partide si asociatii, initiative civile si miscari sociale. n fata reflectoarelor, altfel ar putea sta lucrurile n ceea ce priveste partidele si asociatiile. Binenteles ca democratia moderna nu poate fi consolidata doar prin intermediul publicitatii.6Democratia, partidele si asociatiile au nevoie sa intre n sfera publica, accesibila tuturor. Aici, un rol central n cadrul democratiei l joaca presa, radioul si televiziunea, iar ele pot ndeplini acest rol doar daca prin intermediul lor, controversele publice si diversitatea opiniilor ies n mod clar la lumina.Astfel, cetateanul reuseste sa si modeleze comunitatea, democratia reusind sa-si nfiga radacinile adnc n natiune. Opinia publica este instrumentul care controleaza ntreaga masinarie politica. Comunitatea, care se bucura de acordul de principiu dintre instantele decizionale si opinia publica, a gasit acel fundament democratic, pe baza caruia poate fi desfasurata o politica liberala si consecventa.

2.3Presa ideala: fara manipulareCultura epocii n care traim este relationata de media. Cultura imaginii care s-a dezvoltat n modernitate presupune interrelationarea imaginii, sunetului si cuvntului n forme care creeaza structuri semnificative. Cultura media se distinge prin varietatea ei mbogatita necontenit prin noi ameliorari tehnologice, penetrarea ei n cele mai intime spatii ale antropologiei cotidianului, ale experientelor individuale si colective. Legatura dintre cultura media si cultura de tip industrial, tehno-cultura, este evidenta prin replicarea unor modele de producere si reproducere care se regasesc n mass-media.7Cultura a imaginii, cultura media se adreseaza unui public foarte larg, purtnd n consecinta o diversitate de mesaje care nu se pot nscrie ntr-un singur tipar. Este dificil sa clasificam cultura media ntr-un model care sa fie recunoscut n diversitatea sa, cultura media nu si propune o asemenea organizare, ci dupa cum se poate ilustra prin varietatea ei de forme, se orienteaza spre replicarea imediata, de aceea poate mai putin tipologizata a ramurilor ei.Ceea ce nu nseamna ca datorita caracterului ei de masa, cultura media nu este distincta prin specificitatea ei, pentru atingerea careia se respecta formule, coduri si un limbaj adecvat. Faptul ca media se adreseaza tuturor are o deosebita importanta pentru modelarea imaginarului colectiv si individual, daca ar fi sa ne referim doar la nevoia de informare, precum si la capacitatea mereu augmentata de comentariu a informatiei pe care presa scrisa si cea audio-vizuala o detine n prezent. Specializarea survenita n capacitatea de informare a unui public global n cazul televiziunilor internationale, implicit accesul la standarde internationale de informare si comunicare au condus la crearea unul alt tip de audienta culturala, ale carei asteptari sunt formate, modelate s trebuiesc deservite profesional.8Cultura media a dezvoltat de asemenea o latura a divertismentului care se gaseste implicit n calitatea si retetele de fabricare a informatiei, precum si crearea modului de obiectivare al realitatii transmise audientei. Exista un spectator al culturii media, dispus sa preia totalitatea mesajelor care sunt puse n circulatie, sa reproduca fidel continutul cultural si de divertisment al unei asemenea informari si modelari, si astfel sa traiasca si sa actioneze n conformitate cu aceste standarde de viata uniformizate si reproductibile. Artizanatul culturii traditionale, n care mesajul cultural era girat de o personalitate ori de o scoala (n care desigur existau diferente) a fost depasit.Media a nfiintat un managerialism cultural care provine din faptul ca directionarea culturii n aceasta arie de interes a unei majoritati de spectatori, este data de obtinerea de profit. Spectatorul unei asemenea culturi este un consumator, cultura media media se poate caracteriza n diversitatea ei de consumatorism, de impunerea unor standarde mai relaxate ori mai acute de consumatorism cultural. Datorita faptului ca media are disponibilitatea de acces pe care a dezvoltat-o prin progresul si fiabilitatea tehnologiei, precum si gradului de audienta, cultura media produce o pedagogie culturala diferita de cultura traditionala, denumita de analistii culturali "nalta" ori de elita. Trasaturile acestei pedagogii se remarca prin unificarea diferentelor care exista ntre indivizi, printr-un grad sporit de conformism si de fabricare a consensului cultural, dar nu numai, datorat emotionalitatii pe care cultura media o "redescopera", readucnd-o din conditia de marginalitate la care au condamnat-o constrngerile societatii postmoderne.9Recstigarea dreptului la emotionalitate ni se pare unul din atuurile culturii media, desigur fiind vorba de cultivarea unei emotionalitati directionate, conforme si conformiste, controlata de modele, personaje, mituri, eroi ai culturii media care se distribuie n fime, seriale, talk-show-ri. Prezenta emotionalitatii n imagologia culturala media demonstreaza ca emotionalitatea a fost si continua sa fie reprimata de constrngerile unui cotidian orientat spre eficienta si capitalizare economica ori simbolica, iar pe de alta parte emotionalitatea produsa de managerii culturali este una artificiala, ndreptata spre potentarea efectelor de senzational, adica de ridicare al interesului cu nu importa ce mijloace, de multe ori cu cele ce se apropie de limita tolerabila.De fapt n multe ocazii cultura media a transferat limita cenzurabila, bucurndu-se de cstigarea unor libertati care au fost consfintite de acceptarea majoritatii audientei. Cstigarea acestei majoritati este mult mai importanta dect alte considerente ale culturii nalte, de pilda, apartenenta la idealurile eroice, nationale, de rasa, ori de clivaj ntre diferite grupuri ale societatii. Din acest unghi, exista un mesaj democratic al culturii de masa, prin invitarea tuturor celor ce se revendica de la aceasta cultura sa participe la pastrarea si mbogatirea ei.10Cultura media cultiva evenimentul n imanenta sa. Modalitatea de reproducere a evenimentului n "realitatea" sa, de fapt descrierea interpretativa a respectivei realitati, ni se pare o caracteristica a culturii media care produce evenimente prin mediatizare. Modul de prezentare a evenimentului, de orice natura ar fir acesta, creeaza iluzia unei participari active a audientei care este transportata oricare punct al globului pentru a fi martora n viteza cu care se produc aceste evenimente la producerea si subminarea semnificatiilor acordate evenimentelor.Nu se poate contesta ca "mediatizarea" nu este un proces de importanta, n sine cultural, dar insistenta cu care audienta culturala doreste (prin educarea care se face n acesta sens) ca procesul de mediatizare sa suplineasca interpretarea personala a dus pe multi analisti, ncepnd cu membrii scolii de la Frankfurt sa puna sub semnul ndoielii autenticitatea mesajului cultural al mass-media.Ideea ca prin mass-media are loc o manipulare concertata de interese obscure a majoritatii consumatorilor de cultura, ca n general acestia nu mai au posibilitatea de a distinge realitatea de imaginile fictive care o construiesc n laboratoarele media, este adesea dezbatuta. Este discutabil daca se pot alege solutii radicale n aceasta privinta, fie de condamnare a manipularii prin mass-media, fie de subliniere a reactiilor unice, personalizate ale membrilor societatii.11Media ofera un teren bogat pentru sustinerea unor reactii personale, chiar daca marea masa a audientei aluneca si se conformeaza sustinerii unui consens realizabil fara o idealitate a transcendentului, acela al producerii si reproducerii trasaturilor de cultura de masa pe care cultura media o detine. Consecintele pe termen lung a obedientei fata de standardele unei culturi de masa se recunosc n cultivarea unei emotionalitati agresive, melodramatice, care recurge la sabloane pentru a fi mai rapid perceputa si diseminata.12Audienta culturii de masa se recunoaste ca fiind aparte fata de cea a unei culturi nalte, ori de elita, tot mai restrnse, prin simbolurile acordate culturii propriu-zise. Cultura nu mai apartine unor grupuri reduse, a unei clase, ci pretinde a apartine unei majoritati pna acum nentrecute ca numar de consumatori. Este totusi discutabil daca apartenenta consumatorilor poate fi identificata ori considerata credibila ca atare, ori este doar o jucare de roluri pe care cultura de masa o ofera consumatorilor. O trasatura care a amplificat participarea a unor categorii diferite de spectatori este cea a distantarii de responsabilitate actului cultural.Acesta este considerat a se ncadra ntr-o marja mai larga a divertismentului, devreme ce nu mai detine trasaturile limitative ale culturii nalte, iar n acest caz, spectatorul se complace n a juca ct mai multe roluri. Cultura media a transferat catarsisul din sfera limitata a specificitatii ei, pe seama unei emotionalitati accesibile si violente, neprelucrate simbolic, redate ca evidenta a unei vieti "reale", pentru a asigura accesibilitatea formelor de difuziune culturala. Viabilitatea acestor forme este mult mai efemera dect formele culturii traditionale, dar pe de alta parte, cultura media inoveaza ntr-un ritm rapid, reproducnd formule ale culturii traditionale.13Cultura mediei initiaza o noua alfabetizare culturala si dispune de o noua mpartire a spatiului privat vs. spatiul public. Despre noua alfabetizare pe care a initiat-o cultura media s-au vehiculat numeroase opinii partizane, n sensul ca "noua" cultura, ori cultura de masa ar determina o desprindere de traditia culturala, si ar pava drumul spre manipularea consumatorilor prin chiar raspndirea n absenta de standarde, care a atras de altfel numeroase critici.14Alfabetizarea culturala ncepe nsa de la mpletirea mijloacelor de propagare culturala, de la ceea diseminarea altor mijloace de atragere a individului spre audienta, de satisfacere a impulsurilor sale, si prin acestea de extrovertire. Noua alfabetizare culturala nseamna o distribuire diferita a timpului liber, pe care l ocupa ntr-un mod organizat, dnd individului impresia de participare sociala virtuala, devreme ce timpul folosit pentru participare este progresiv mai extins. Initierea consumatorului n noutatea culturii media este relativ usoara, difuzata rapid, ceruta n cele din urma de progresul tehnologic, asadar oricine pretinde ca se poate izola de nevoia alfabetizarii, si creeaza dificultati de adaptare pentru lumea viitoare.Cu att mai mult cu ct alfabetizarea n cultura media nseamna garantarea accesului la procesele de simbolizare ale lumii actuale, procese la care participa o adevarata "industrie" imagologica, factorii de crearea si difuzare a opiniei. Nevoile create pentru consumul de cultura media sunt cele care trec pe primul plan aceste nevoi sunt considerate n primul rnd culturale, datorita faptului ca participarea la actele culturii de masa i narmeaza pe consumatori nu doar cu un anume grad de informatii, ci mai ales cu constiinta ca manifestarile culturii de masa sunt cele care depind de vointa lor, fapt de altfel contestabil, si ca alegerea unei manifestari fata de alta ( ca n felul n care distribuit un meniu de programe tv) este relativ egala din punct de vedere al formarii.Consumatorul de cultura de masa are impresia unei alegeri virtuale egale ca valoarea n oricare sens s-ar ndrepta, totul poate fi la fel de folositor, deoarece totul poate fi continut n formula culturii de masa. Alfabetizarea poate fi nteleasa si n sensul de a ramne la un nivel de permanenta initiere pe care consumatorul sa l poata testa de fiecare data cu emotia noutatii. Cultura de masa nu si permite cel putin deocamdata sa transforme mijloacele ei n centre de raspndire a unor cunostinte specializate. Modificarea spatiului public este obiectiv ndatorata culturii media. Pe de o parte disponibilitatea consumatorului de a acorda tot mai mult timp fizic audientei culturale de masa si tot mai putin timp petrecut n societatea reala a oamenilor.15Pe de alta parte, flexibilitatea consumatorului care nu mai depinde de constrngeri se


Recommended