ISABELLE MARAIS

Mai mult decât

iubi]iTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

CIPRIAN CHIRU.

ALCRIS

Capitolul 1

– A venit! îi strig` Magda de pe teras`. {i î[i merit` numeleDe Vine, Roz, m-ai auzit ?

Roz îi f`cu semn cu mâna, calm`, de sub umbrela de pemarginea piscinei. Da, o auzise, dar î[i pierduse graiul. Nici numai putea s` stea în picioare, i se înmuiaser` genunchii. De[i[tia de mult` vreme c` urma s` vin`, tot nu era preg`tit`.Inima începu s`-i bat` nebune[te.

– {i ce fac cu el? insist` Magda de la balcon. Eu m`preg`tesc s` plec, a[a c` spune-mi ce s` fac: s`-l las s` intre saus`-l las s` a[tepte afar`, ori...?

– E-n regul`! strig` Roz ner`bd`toare, reu[ind în sfâr[it s`se ridice de pe scaun.

Începu s ̀aranjeze un teanc de documente la care lucra [i le pusesub un dic]ionar gros de limba francez ̀de pe m`su]a al̀ turat .̀

– Vin acum. M` ocup eu de el.Î[i netezi, nervoas`, fusta. Î[i dori s` poat` sc`pa la fel de

u[or [i de tensiunea din stomac. Î[i sim]ea stomacul ghem.

– Ai putea, m`car, s` m` prezin]i, îi zise Magda când Roz ise al`tur` pe terasa din spatele casei, ce d`dea spre piscin`.Nu întâlne[ti mul]i b`rba]i ca el în via]a de zi cu zi.

Roz îi zâmbi prietenei sale.– Nu este interesant, Magda, [i chiar dac` ar fi fost, cum

bine [tii, nu l-a[ recomanda pe Edouard De Vine nici celui maicrunt du[man al meu. Chiar dac` arat` divin [i pare c-ar puteamerge [i pe ap`, te asigur c` n-are nimic dintr-un sfânt în el.

Îmbr`cat` într-o rochie vaporoas` de m`tase, Roz trecu pelâng` ea sperând s` vorbeasc` [i s` par` suficient deîncrez`toare în sine când îl va întâlni pe Edouard. Acum Magdaîl v`zuse, în sfâr[it, [i probabil o considera pe Roz nebun` c`-lp`r`sise cu un an în urm`. Dar Magda nu era familiarizat` cucomplica]iile care pot ap`rea într-o rela]ie. În dragoste eramult mai mult decât ceea ce rezulta dintr-o simpl` atrac]ie. Rozdescoperise lucrul acesta pe propria-i piele.

Se îndrept` spre u[a de sticl` a terasei [i apoi pe holul prin-cipal al vilei pân` la u[`, înainte ca Edouard s` aib` timp s`sune. Altfel ar fi riscat s` trezeasc` to]i vecinii. Toate castelele[i vilele erau ocupate, în aceast` perioad` a anului, în princi-pal de europeni înst`ri]i care aveau case de vacan]` înProvence [i veneau s` locuiasc` aici câte o lun`, în timpul con-cediului, departe de nebunia marilor ora[e.

Lui Roz i-ar fi pl`cut s` nu fie nevoit` s`-l întâlneasc` acumpe Edouard, dar [tia c` acest lucru era necesar. Înc` nu erapreg`tit` pentru aceast` întâlnire, îns` trebuia s` fie, pentru c`ce era mai r`u abia acum urma s` vin` [i numai dup` aceealucrurile se vor îmbun`t`]i. Cu toate acestea, nu [tia dac` vaface fa]`.

6 ISABELLE MARAIS

Se întoarse spre Magda, în holul spa]ios [i r`coros al vileitat`lui acesteia, [i î[i d`du seama c` nu va reu[i s` scape de eapân` n-o va prezenta lui Edouard. Magda o fixa cu o privirehot`rât`, iar Roz [tiu c` nu avea nici o [ans` de sc`pare.

– Bine, am s` i te prezint, apoi ai s` pleci, [i înc` foarte repede...– Repede? întreb` Magda cu o voce miorl`it` cu care

ob]inea, de obicei, tot ce voia.– Exact, rapid! insist` Roz, îngustându-[i privirea

amenin]`tor spre prietena ei.Ultimul lucru pe care Roz [i-l dorea, era ca Magda s` fie pe

aproape. Când Edouard îi scrisese c` voia s`-i vorbeasc`, eaalesese inten]ionat acest moment, cunoscând programulMagdei, dar Edouard venise mai devreme, iar Magda întârziase[i acum urmau s` se întâlneasc`... dar ce mai conta? gândi Roz,dezn`d`jduit`. Cu siguran]` Edouard nu va discuta desprescopul vizitei sale în fa]a unei alte persoane.

Cu un oftat exagerat, Magda î[i adun` servieta [i geanta depe un scaun din hol. Urma s` fie plecat` câteva zile – un altmotiv pentru care Roz alesese acest moment. Era sigur` c`întâlnirea ei cu Edouard va fi una emo]ional` [i va avea nevoiede un timp s`-[i revin`.

– Ai câ[tigat, se resemn` Magda, dar numai pentru c` amîntârziat. Când m` întorc, a[tept raportul complet în leg`tur`cu motivul pentru care Edouard a hot`rât s` se strecoareînapoi în via]a ta la un an dup` ce te-ai desp`r]it de el.

– Înceteaz`, Magda, o avertiz` Roz în [oapt` [i se preg`ti s`dea ochii cu b`rbatul pe care nu-l mai v`zuse de un an de zile.

Roz deschise u[a, perfect st`pân` pe sine – cel pu]inaparent. Întâlni privirea lui Edouard [i în ochii lui citi exact ce

MAI MULT DECÂT IUBI}I 7

se temea mai mult s` vad` – o indiferen]` rece. În ei nu seputea citi nici teama, nici speran]a, de fapt nimic pozitiv. Decând primise în[tiin]area lui c` urma s` soseasc`, se rugase ca,atunci când îl va revedea, s` [tie cu siguran]` dac` avusese saunu dreptate, cu un an în urm`. Amândoi fa]`-n fa]` [i tot nureu[ise s` afle, gândi Roz aproape disperat`.

Magda spuse doar „Uau“ când îl v`zu în fa]a lor peEdouard, atât de înalt, elegant [i imposibil de frumos,con[tient` c` [i ea avea acela[i efect asupra b`rba]ilor. Dar nu-lcuno[tea la fel de bine pe Edouard De Vine cum îl cuno[teaRoz. Via]a lui era perfect controlat`, era totdeauna st`pân peemo]iile sale, când era vorba despre femei.

Cu o voce care p`rea c` apar]ine alteia, Roz f`cuprezent`rile, crispat`, dup` care se d`du un pas înapoi ca s`-ilase s` se priveasc` în voie. În timp ce Magda î[i exprimapl`cerea de a-l fi întâlnit, Roz observ` c` Edouard nu rostisenici un cuvânt. Gura lui p`stra aceea[i linie serioas`, ridicândautomat o mân` s` i-o strâng` pe a Magdei. Spre dezam`gireaacesteia, atingerea a fost scurt` [i lipsit` de orice emo]ie. Maiîncerc` o dat` s`-l cucereasc`, oferindu-i un zâmbet str`luci-tor.

– Îmi pare nespus de r`u, Edouard, dar m` tem c` trebuies`-]i cer s` mu]i ma[ina. Nu am loc s` ies cu ma[ina mea [i, dinp`cate, trebuie s` plec imediat, ad`ug` ea cu un lic`r în ochi.

Roz îl privi atent pe Edouard când Magda î[i rostirug`mintea [i nu fu deloc surprins` s` vad` o str`fulgerare dener`bdare în ochii lui negri, fiind unicul semn de emo]ie pecare-l manifesta de când îi deschisese u[a. Aceasta îi aminti câtde ner`bd`tor putea fi Edouard când planurile sale imediate

8 ISABELLE MARAIS

erau amânate. Acum era enervat pentru c` se a[teptase ca eas` fie singur`, fiindc` ceea ce aveau de discutat nu era pentruurechile nim`nui altcuiva.

Deodat` enervarea lui disp`ru [i-i oferi Magdei un zâmbetcalm, z`p`cind-o. Acea voce t`r`g`nat`, cu accent seduc`tor,f`cu s` explodeze sim]urile lui Roz în mii de fragmentedureroase de amintiri care îi redeschiser` r`nile pe jum`tatevindecate, provocându-i o suferin]` de nedescris.

– Îmi cer scuze. Cât` neglijen]` din partea mea! Unde mi-ofi fost capul?

Roz se întreb` cum reu[ea de fiecare dat` s-o fac` s` sufere.Apoi î[i aminti c` era ceva firesc pentru el, f`r` ca m`car s`încerce s`-[i manifeste farmecul fran]uzesc. Nu era con[tientde acest farmec deoarece, tr`gându-se dintr-o familie nobil`foarte veche, fusese educat s` ignore orice sentiment sauemo]ie. Niciodat` nu-[i manifestase dragostea sau vreun sen-timent cald... Roz st`tea ]eap`n` în prag [i î[i mu[ca buzele,privindu-i pe cei doi cum coborau scara de piatr`, îndreptân-du-se fiecare spre ma[ina lui. Acest ultim an pe care îl petre-cuse departe de el o f`cuse cinic` [i amar`. Nu era corect`. Elnu fusese întotdeauna atât de rece [i lipsit de sentimente.

– M`rit`-te cu mine, chérie, îi [optise el în p`r, strângând-oîn bra]e, în timp ce liftul îi urca spre apartamentul lui dinParis, dup` întâlnirea de la cin`.

Roz se dep`rtase de el, pe jum`tate râzând, pe jum`tate[ocat` de aceste câteva cuvinte rostite atât de simplu.

– Nu m-a[ putea integra în familia ta, chicotise ea, amintin-du-[i tot ce-i spusese el despre familia lui [i despre faptul c`to]i membrii ei trebuia s` fie corsicani.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 9

– Familia mea te va adora, râsese el, prinzându-i fa]a întremâini. Pentru c` eu te ador [i nu-mi pot imagina via]a f`r`tine.

Îi s`rutase vârful nasului [i o strânsese mai tare la piept.– Ai înghe]at [i eu vreau s` fii înc`lzit` toat` via]a de

dragostea mea.– Iar tu s` fii înc`lzit de dragostea mea, murmurase ea

ridicându-[i mâna [i mângâindu-i u[or buzele cu vârfuldegetelor.

– Vrei s` fii so]ia mea, nu-i a[a? o întrebase el, de fapt nefi-ind cu adev`rat o întrebare.

Amândoi [tiuser` c` era ceva inevitabil. O dragoste atât deprofund` nu putea conduce decât într-o singur` direc]ie, însus [i dincolo de stele, în cer, unde se f`ceau c`s`toriile.

Se ridicase pe vârfuri s`-l s`rute, r`spunsul explodându-ide pe buze.

– Oh, da, vreau s` m` c`s`toresc cu tine! râsese ea fericit`,îmbr`]i[ându-l. Te iubesc atât de mult, Edouard, [i [tiu c`aceasta este calea cea dreapt` de urmat [i va fi perfect [i... [i...

– Senzual, sfâr[ise el în locul ei [i o strânsese cu putere înbra]e, în timp ce liftul se oprise brusc. Abia dup` un lung timpie[iser` din lift.

Un lung timp în care el îi ar`tase cât de senzual putea fi [icât de mult o iubise [i avusese nevoie de ea.

Acum îl privea cu ochii îngusta]i din cauza razelor soarelui.Gândindu-se acum, î[i d`du seama c` nu prea avuseser` [ansede reu[it`. Nunta fusese f`cut` în grab`, strecurat` în agen-dele lor de lucru foarte înc`rcate, fiind practic o mic` reuni-une a prietenilor lor parizieni, care veniser` s` le fac` ur`rile

10 ISABELLE MARAIS

de bine. Iar Louisa Haria îi stricase toat` bucuria momentului,luând-o pe Roz deoparte [i întrebând-o de ce nici un membrual familiei lui nu venise la ceremonie.

– Pentru c` nu i-am anun]at mai din timp, r`spunsese ime-diat Roz. Se pare c` sunt împr`[tia]i pe toat` suprafa]a p`mân-tului [i...

– Oh, [tiu unde sunt to]i, spusese Louisa. Îi cunosc pe DeVine dintotdeauna. O familie formidabil`, s` [tii. ]in foartemult la tradi]ii [i la vechile valori. Sunt sigur` c` atunci cândvor ajunge s` te cunoasc`, te vor accepta, dar...

Exact în acel moment ap`ruse Edouard [i o luase, iar ea seag`]ase de el, [tiind în adâncul sufletului ei c` Louisa erageloas` [i c` voia numai s-o r`neasc`. Încercase s` uite cuvin-tele ei [i, în parte, reu[ise. Doar atunci când era foarte obosit`,acele cuvinte îi reveneau în minte, tulburând-o.

{i pentru c` în marea parte a timpului muncea mult [i erafoarte obosit`, virusul nesiguran]ei se întinsese [i datorit` fap-tului c` ea provenea dintr-o familie în care p`rin]iidivor]aser`. Fusese unicul copil la p`rin]i, iar c`sniciap`rin]ilor ei fusese furtunoas`, sfâr[indu-se cu un divor] [i cumult` am`r`ciune. De atunci nu prea mai avusese contact cuvreunul dintre ei. Toat` energia [i-o direc]ionase în studierealimbilor str`ine [i în perfec]ionarea propriei educa]ii, carierasa fiind foarte important` – la fel cum fusese [i mariajul,desigur. A fost cel mai minunat lucru care i s-a întâmplat [i arfi fost perfect dac`... dac` uneori nu era asaltat` de sentimen-tul c` poate, într-o zi, Edouard va ajunge s` regrete c` nu sec`s`torise cu cineva cu acelea[i origini sociale. Ea era engle-zoaic`, el f`cea parte din aristocra]ia corsican`. De fiecare dat`

MAI MULT DECÂT IUBI}I 11

Edouard îi gonise aceast` nesiguran]`, când se întâmpla ca eas`-i dea glas; o lua în bra]e [i f`cea dragoste cu ea, iar acestaera r`spunsul lui la toate. Dragostea f`cea ca orice nor s` serisipeasc`, nimic altceva nu mai conta.

Roz medit` la toate acestea, privindu-l cum porne[teMercedes-ul în mar[arier, ca s`-i fac` loc Magdei s` ias` din par-care cu Renault-ul ei. Magda claxon` [i le f`cu cu mâna, apoiplec`, iar Edouard î[i strecur` ma[ina în locul r`mas liber.

Da, la început c`snicia lor fusese frumoas`, dar euforia nu]inuse mult; lucrurile luaser` o turnur` proast`, iar ea fusesenevoit` s`-l p`r`seasc`, pentru c` altfel ar fi însemnat s` fiedistrus`. În mod ironic, p`r`sindu-l, aproape c` fusese dis-trus`, iar când plecase, nu-[i imaginase c` via]a f`r` el ar fiputut fi chiar [i mai rea. Acum, îns`, era prea târziu, iardurerea din inima ei nu va conteni niciodat`. Edouard ie[i dinma[in` [i se îndrept` spre ea, în pas relaxat. O mi[careaproape nep`s`toare, dându-i de în]eles, prin limbajul corpu-lui, c` nu suferise deloc când îl p`r`sise.

– De când locuie[ti împreun` cu prietena ta? o întreb`Edouard, în timp ce ea-i f`cea loc s` intre în holul r`coros alvilei.

Tonul întreb`rii ar`ta un interes minim fa]` de r`spunsulei, iar Roz [tiu c` el f`cea doar conversa]ie, dar cine l-ar fiputut învinov`]i? Amândoi voiau ca aceast` întâlnire s`decurg` cât mai civilizat cu putin]`.

– Nu [tiu dac` locuiesc împreun` numai cu Magda, îireplic` Roz, dorindu-[i imediat s` fi t`cut.

Cuvintele ei sunaser` atât de imatur, [tiind c` Edouard nufusese niciodat` gelos, [i era pu]in probabil s` fi devenit între

12 ISABELLE MARAIS

timp. Problema era c` acum, când el se afla aici, ea se sim]eaca la paisprezece ani, ne[tiind ce s` spun` [i fiind stângace,incapabil` s` gândeasc` limpede.

Edouard nu f`cu nici un comentariu [i r`mase doar pe locprivind-o ca [i cum s-ar fi ab]inut s`-[i rosteasc` replica.

– În ultimele câteva luni, spuse Roz în timp ce-l conduceaspre teras`. De unde ai [tiut c` sunt aici?

– De la agen]ie.– Ah, da, agen]ia, oft` Roz u[or.Se întrebase de unde îi aflase adresa. Ar fi putut s` se ia de cei

de la agen]ia din Paris pentru c`-i divulgaser` adresa, darEdouard era un b`rbat cu mare putere de convingere, iar agen]iaera condus` de femei [i... natura uman` fiind a[a cum era...

– Unde-ai plecat dup` ce m-ai p`r`sit, la Paris? o întreb` elpe nea[teptate, întorcându-se spre ea, când ajunser` lâng` omas` din fier forjat, vopsit` în alb.

Privirile li se întâlnir`, iar Roz î[i sim]i inima strângându-i-sedin cauza amintirilor [i a privirii lui rece când rostise între-barea, dar nu putea face nimic s`-[i u[ureze durerea [i, înplus, ce rost mai avea s` încerce? Acesta era doar începutul. Ceera mai r`u abia acum urma s` vin`.

– M-am întors în Anglia, îi r`spunse ea încet, întrerupândcontactul vizual.

Se aplec` [i lu` pisoiul maidanez al Magdei înainte ca aces-ta s` atace stofa scump` a pantalonilor lui Edouard. Îl ]inustrâns la piept, încercând cu disperare s` g`seasc` pu]in`mângâiere. Înc` o mai durea s`-[i reaminteasc` ce se întâm-plase atunci.

Continu`:

MAI MULT DECÂT IUBI}I 13

– La Londra am... am avut ceva de lucru, care m-a ]inutocupat` câteva luni [i apoi... apoi m-a invitat Magda aici. Tat`lei este mai mult plecat [i voia s` nu stea singur`. Din când încând [i ea c`l`tore[te, iar asta îmi convine dac` am mult delucru la câte un proiect. Agen]ia din Paris are totdeauna sufi-cient de lucru pentru mine [i am avut de unde alege [i...

De ce îi spunea lui toate chestiile astea? Era evident dinprivirea lui rece c` nu-l interesau deloc aceste detalii.

– Scuz`-m`, vorbesc f`r` rost. Nu mi-ai cerut s`-]i povestesccu lux de am`nunte ce-am f`cut în tot acest an, nu-i a[a?

El nu zise nimic, iar ca s`-[i ascund` disconfortul, Roz seîntoarse, ]inând înc` pisoiul strâns la piept.

– Î]i aduc ceva de b`ut... ni[te vin...– Cafea, spuse el brusc.Roz se întoarse pe jum`tate spre el [i îl v`zu punând o

map` sub]ire de piele pe masa alb`. Îi deschise repede fer-moarul, ca [i cum ar fi vrut s` termine cât mai curând posibilcu aceast` problem`. Roz se întoarse [i porni gr`bit` sprebuc`t`rie, strângând în continuare pisoiul la piept [i încer-când s`-[i adune for]ele. El bea cafea numai când lucra. Roz î[imu[c` buzele în timp ce umplea un ibric [i îl punea pe aragaz.Bineîn]eles, acesta era motivul pentru care se afla aici; eradoar o întâlnire care urma s` pun` cap`t unui contract nu toc-mai productiv, contract pe care-l semnaser` amândoi cu opt-sprezece luni în urm`.

– Nu [tiam c`-]i plac animalele, zise el calm.Roz zâmbi slab, de[i nu era deloc amuzant.– Cum ai fi putut [ti? spuse ea încet, privindu-l cu curaj

în ochi prin fereastra deschis` a buc`t`riei. Parisul nu-i un

14 ISABELLE MARAIS

loc unde s` cre[ti animale. Oricum, este pisoiulMagdei, ad`ug` ea umplând o tav` pe care s-o duc` pe teras`.

Era mult mai pl`cut afar`, în aerul cald decât în`untru,între zidurile oarecum reci ale vilei vechi de piatr`.

– Lucrurile ar fi stat altfel pentru noi dac` am fi avut unpisoi în apartament? o întreb` Edouard.

Roz se crisp`. N-avea nevoie de aceast` discu]ie dureroas`,ca s` afle ce n-a mers între ei. Nici nu mai avea importan]`. Î[ipusese aceast` întrebare de nenum`rate ori, cu multe luni dezile în urm`, ca [i el probabil. Se întreb` dac` [i el î[i puseseaceast` întrebare. Se îndoia. Nu-i era caracteristic s` fiefr`mântat de astfel de probleme.

– Cum am spus, Parisul nu-i un loc care s`-]i permit` s`cre[ti animale de cas`, cu atât mai pu]in într-un apartament laetajul cinci, îi spuse ea.

– În care oricum nu prea st̀ team. Eu în lumea mea, iar tu într-a ta...– Ajunge, Edouard, rosti cu am`r`ciune Roz, aruncându-i o

privire de avertizare. E prea târziu pentru toate acestea, acum.El zâmbi; zâmbise, de[i în ochii lui nu exista nici un pic de

c`ldur`.– Sper c` nu crezi c` acesta este motivul vizitei mele, ca s`

ne împ`c`m...– Nu, Edouard, a[ fi nebun` s` cred a[a ceva, fie chiar [i

pentru o singur` clip`, afirm` cu convingere Roz.Oh, Doamne, cât` insensibilitate la acest b`rbat, cât` r`ceal`.

Calmeaz`-te, î[i zise. Avea nevoie s`-[i calmeze suferin]a [i furia,nu s` [i le a]â]e. Deodat` vocea îi deveni mai blând`.

– {tiu de ce te afli aici [i sunt preg`tit` pentru acest pas [i...– Nu [tii nimic, Roz.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 15

Pentru prima oar` ea sim]i o urm` de emo]ie în comenta-riul lui t`ios. Dar ce emo]ie? Furie, sarcasm, am`r`ciune sauregret? Nu, nu era regret. Ea era cea care avea regrete. El nuputea avea regrete, pentru c` n-avea nici inim`. Numai easuferise. Suferin]a era un alt sentiment care îl dep`[ea.

– Bine, nu [tiu nimic, accept` ea. Tu ai avut totdeaunadreptate [i nimic nu s-a schimbat.

Puse cu grij` ibricul pe tav`, al`turi de zah`r [i fri[c`.– Mergem pe teras`? Aerul este mai pl`cut afar`, mai

favorabil pentru ceea ce avem noi de discutat.Din nou nici un comentariu. El îi lu` t`cut tava din mâini

[i porni spre masa de pe teras`, iar ea îl urm` [i se urî pentruc` nu putea fi [i ea la fel de calm`.

– Cum î]i merg afacerile? îl întreb ̀ea, a[ezându-se fa]̀ în fa]̀ cu el.Roz lu` ibricul [i-i turn` cafea.– Ca de obicei.– Eram sigur`, cum altfel? murmur` ea suficient de încet ca

el s` n-o poat` auzi.Amestecând zah`rul în cafea, Edouard o privi peste mas`

cu ochii întuneca]i ca cerul înaintea furtunii.– Ai prefera ca afacerile s`-mi mearg` prost?Ea privi peste um`rul lui cum se mi[cau în b`taia vântului

slab frunzele copacului din spate. Nu putea s`-l priveasc` înochi; asta ar fi tulburat-o [i mai mult.

– Ar fi o schimbare s` te v`d luptându-te, Edouard. Întotdeau-na via]a ta a fost u[oar` [i s-a derulat ca un mecanism bine uns.

– Crezi? o întreb` el dup` ce sorbi din cea[c`.Ea [tia c` a[a este. Edouard De Vine avea avere de la

p`rin]i, avea succes, chiar [i pe cont propriu reu[ea s` fac`

16 ISABELLE MARAIS

mul]i bani. Cel mai c`utat consilier financiar din Europa [i celmai respectat. A reu[it s` salveze dinastii [i, gra]ie farmeculuis`u, a avut un drum lin în via]` [i a tr`it numai în condi]iiledorite de el... Roz oft` [i-[i mas` fruntea fierbinte. Lucrurilenu mergeau într-o direc]ie bun` chiar deloc.

– Te doare capul?Întrebarea sunase u[or ironic. La naiba, nu era deloc

ironic`, ea începuse s` vad` totul în negru [i s` agraveze multmai mult lucrurile decât erau ele în realitate.

– Da, m` doare capul, recunoscu ea. M` duc s` iau oaspirin`.

– Iar fugi?Era o întrebare la care Roz nu voia s`-i r`spund`. Totu[i, î[i

atinsese ]inta, gândi ea, sim]ind o împuns`tur` în inim`. Între-barea era oarecum deplasat` pentru c` nici el nu era în stares` admit` adev`rul. Ea se ridic` vrând s` se întoarc` în vil`, darEdouard scoase o cutie cu aspirine din map` [i i le întinse.

– Mul]umesc, murmur` ea [i scoase dou` pastile din folie.– La ce lucrezi acum?Roz închise ochii de durere [i înghi]i tabletele. De ce nu

trecea direct la subiectul vizitei [i s` se termine odat` totul?Roz n-avea nevoie de conversa]ie.

– Ni[te contracte foarte dificile pentru o mic` firm`elve]ian` de corpuri de iluminat, îi r`spunse ea. Le vor înfrancez`, german` [i italian`.

– Cu siguran]` nu poate fi o firm` chiar atât de mic`, dinmoment ce [i-au putut permite cel mai bun translator euro-pean din circuit.

Roz refuz` complimentul.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 17

– Nu sunt cel mai bun translator... începu ea.– Ba e[ti, s` nu-mi spui c` ]i-ai pierdut îndemânarea.Roz sim]i un dublu în]eles în remarca lui [i îl privi curioas`.

Fu chiar uimit` s` descopere o str`lucire amuzat` în ochii lui.Nedorind s`-l lase s` vad` c` o afecta replica lui, îi r`spunseîncet:

– Ba cred c` da. Am lucrat destul de pu]in în ultimul an [ise pare c`, dac` nu exersezi, începi s`-]i pierzi îndemânarea.

– La îndemânarea ta te referi?– M` rog, murmur` Roz [i mai turn` ni[te cafea în ce[ti.Acum nu mai vorbeau despre talentele profesionale.– Ca s` revenim la munca ta, spuse blând Edouard, cât

timp ]i-ar trebui s` închei treaba asta de acum?Roz r`mase surprins`. De ce naiba îl interesa acest lucru? {i

deodat` î[i d`du seama, iar sentimentul zdrobitor din pieptulei îi t`ie r`suflarea. Bineîn]eles, vor trebui s` mearg` la tri-bunalul din Paris. În adâncul min]ii ei [tiuse acest lucru, daracum, când era nevoit` s`-i fac` fa]`... dar asta î[i dorea, nu-ia[a?

Cu un an în urm` credea c` este sigur` de acest lucru, alt-fel n-ar mai fi f`cut ce f`cuse, îns` îndoielile î[i f`cuser` locimediat ce ie[ise din apartament. Dorise cu disperare s` seîntoarc` pentru c`-l iubea [i-i fusese tare dor de el, apoiurmase acea descoperire tulbur`toare. Era îns`rcinat`, [i cumar fi interpretat el acest lucru, dac` s-ar fi întors? R`m`sesedeparte de el, însp`imântat` [i singur`... [i apoi... Nici m`caracum nu se putea gândi la cele întâmplate f`r` s` i se strâng`gâtul de durere.

Roz mai b`u pu]in` cafea.

18 ISABELLE MARAIS

– Te-am întrebat ceva, Roz. Când termini de lucru?Controlându-[i tremuratul mâinii, puse cu grij` cea[ca pe

farfurioar`. Î[i drese glasul.– Cel mult în câteva zile, bineîn]eles, dac` nu intervine

vreo modificare. D... de ce?Se rug` ca el s` nu inten]ioneze s-o a[tepte pân`-[i termi-

na lucrul, pentru ca apoi s` insiste s` mearg` împreun` cu eala Paris. Dar cu siguran]` c` toate aceste formalit`]i puteau fiîndeplinite prin intermediul avoca]ilor lor. Vru s`-l întrebe,când se auzi telefonul sunând.

Ea î[i împinse scaunul în spate, ca s` se ridice.– Scuz`-m`, trebuie s` r`spund...– A[ prefera s` n-o faci, zise Edouard, [i privirea i se îngust`

amenin]`tor.S-a schimbat, gândi Roz, ridicându-se încet. Este mai

amenin]`tor decât înainte, mai intens chiar, dac` a[a ceva ar fiposibil. Sim]i un mic fior de team` pe [ira spin`rii, dar goniaceast` senza]ie ca pe o criz` de isterie. Tensiunea pe care otr`ise în dup`-amiaza asta îi amplificase imagina]ia. Edouardnu se schimbase; nici m`car dac` ar fi vrut, n-ar fi fost în stare.

– De când îmi dai tu ordine?– Din clipa asta, Roz. Las` telefonul [i stai jos.Vocea lui era calm ̀[i destul de înceat̀ , dar subîn]elesurile tonului

s`u erau atât de intense, încât p r̀eau s ̀umple atmosfera din jurul lor.Roz îl privi stupefiat` [i palmele îi devenir` deodat`

umede. Strânse pumnii [i deschise gura s` spun` ceva, dar elîi anticip` reac]ia [i ad`ug`.

– Nu telefonul este important, ci vizita mea. Uit`-l pentruo clip`, Roz, [i stai jos.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 19

Ea îi sus]inu privirea implacabil`, [tiind c` n-avea nimic depierdut dac`-l sfida. Nu mai r`m`sese nimic între ei, nicim`car amintiri, a[a încât de ce naiba s` sar` la comanda lui?

– S-o crezi tu, Edouard. Asta-i via]a mea acum, nu a ta, cas` mai încerci s-o manipulezi.

Cu o for]` care o uimi, o prinse strâns de încheieturamâinii, când ea se întoarse s` intre în cas`. Nu-[i amintea s`-lfi v`zut vreodat` atât de hot`rât. Oh, da, se schimbase. Acestanu mai era acel Edouard de care se îndr`gostise ea; calm [ideta[at, da; rece ca ghea]a [i arogant, nu.

– Ia mâna de pe mine, zise ea printre din]i, întâlnindu-li-seprivirile.

El îi d`du imediat drumul, dar ea [tia c` nu putea fi vorbadespre supunere din partea lui.

Îi arunc` o ultim` privire t`ioas`, apoi scoase un teanc dehârtii din dosar, în timp ce ea se a[ez` din nou pe scaun.Telefonul nu mai suna, altfel l-ar fi sfidat pe Edouard [i ar fimers s` r`spund`.

– Iubitul t`u te poate suna mai târziu, spuse el încet, ocu-pat cu r`sfoitul hârtiilor din fa]a lui.

– N-am nici un iubit! protest` ea enervat`, aruncându-[i pespate p`rul lung cu o mi[care brusc` a capului. Ironia era c`probabil fusese unul dintre iubi]ii Magdei. Tot timpul Roz îiprelua mesajele.

– P`i, poate ar fi bine s`-]i g`se[ti unul. Te-ar ajuta s`-]i maieliberezi tensiunea, replic` el ca [i cum nu i-ar fi p`sat delocdac` ea îi urma sau nu sfatul.

– Din lac în pu]? coment ̀ ea, încercând s ̀ par ̀ la fel denep`s`toare ca [i el. M ̀îndoiesc. Am înv`]at o lec]ie amar ,̀ Edouard.

20 ISABELLE MARAIS

– {i eu, îi r`spunse el, de data asta cu mai mult` convingere.Luase decizia corect` cu un an în urm`, dar pl`tise scump

aceast` hot`râre [i a naibii s` fie dac` va pl`ti toat` via]a! Inimaîi mai ]ip` o dat` de durere, pentru ultima dat`, pentru tot cepierduse; îi mai sânger` înc` o dat` pentru pierderea copilu-lui de care nu [tiuse pân` nu-l p`r`sise pe Edouard, iar acumnu mai exista nimic care s-o afecteze.

– Deci, unde semnez? întreb` ea, r`sfoind hârtiile. Vreau lafel de mult ca [i tine s` termin odat` cu asta.

El nu coment`. Ar fi putut spune ceva, orice care s`netezeasc` drumul, poate o p`rere de r`u murmurat` pentrudirec]ia pe care o luaser` lucrurile, dar el nu spuse nimic, pen-tru c` nu exista nimic în acea inim` rece a lui.

Cea]a i se risipi din ochi [i c`ldura îi n`v`li în obraji, confuziacuprinzând-o în timp ce se uita printre documente. Se încrunt`.

– Nu... nu în]eleg. M`... m` a[teptam la...– Actele de divor]? interveni el cu asprime, râzând.Roz se înfior ,̀ auzindu-l râzând. La fel de încet, î[i ridic ̀privirea

spre ochii lui p`trunz`tori. Încet, el se aplec ̀peste mas ̀[i-i lu ̀mânacare tremura. O ridic ̀spre buze, o amintire dureroas ̀a primei lorîntâlniri. Buzele lui îi atinser ̀mâna, dar, de data asta, era foarte dife-rit. Atunci buzele lui erau calde, dezv l̀uind o urm ̀slab ̀a pasiuniicare se ascundea în el; de aceast ̀dat ,̀ buzele îi erau reci [i impasi-bile, dezv l̀uind o latur ̀a lui pe care nu era sigur ̀c-o [tia. Acesta eraun b`rbat mult mai crud, mai dur, un b`rbat pe care nu-l maicuno[tea [i nici nu-l în]elegea.

– Chiar credeai c-a[ fi venit pân` aici pentru un divor], Roz?o întreb` el cu o asemenea cruzime pe buze, încât ea ar fi vruts` i-o [tearg` cu o palm`.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 21

Roz închise [i deschise gura, incapabil` s` rosteasc` ceva. Da,la asta se a[teptase. La ce altceva se putea a[tepta dup` un an dedesp`r]ire? Ce alt motiv ar fi avut el s-o caute dup` atâta vreme?

– Niciodat`, ma chérie, niciodat`, atâta timp cât voi tr`i. M-amc`s`torit cu tine [i jur`mântul zice „la bine [i la r`u“ [i, dinmoment ce ai avut deja parte de bine, [tii acum la ce s` tea[tep]i, nu-i a[a?

Roz î[i smulse mâna dintr-a lui [i, involuntar, [i-o duse lagur`, suprimându-[i un strig`t. Oh, Doamne, ce-i trecea oareprin cap? Un fel de încercare de împ`care, al c`rei scop era, defapt, s-o r`neasc` [i s-o umileasc`?

– Nu m` voi întoarce niciodat` înapoi la tine, [opti ea slab.El ridic` u[or dintr-o sprâncean` [i îi zâmbi sub]ire.– Nu ]i-a[ cere s` te întorci nici dac` ar fi ultima ta dorin]`,

spuse el pe un ton crud. N-am nici cea mai mic` inten]ie s`divor]`m, dar nu intra în panic`; asta nu înseamn` c` a[tept s`te întorci în patul conjugal.

Adun` documentele pe care le împr`[tiase pe mas`.– E[ti în continuare so]ia mea, Roz, [i vei fi întotdeauna,

dar fii pe pace, vei fi numai cu numele. N-a[ putea acceptaatâta lips` de demnitate, încât s` te for]ez s`-]i achi]i obliga]iilede so]ie...

– Nici nu m` a[teptam la a[a ceva, Edouard, îl întrerupseenervat` Roz, nefiind sigur` c` auzise corect. Atunci, ce-i cuhârtiile astea [i ce rost mai are s` r`mânem c`s`tori]i ? Ce rostmai au toate astea?

– Nici un rost, Roz. Tu e[ti cea care se a[tepta la ceva ce euur`sc: divor]ul. Nu am venit pentru asta.

Flutur` hârtiile, iar ochii lui negri se fixar` într-ai ei.

22 ISABELLE MARAIS

– Aceasta va fi treaba ta pentru urm`toarea lun`, Roz. Uncontract. Sunt sigur c` vei g`si condi]iile satisf`c`toare.

Roz îl privea consternat`.– Ce naiba tot spui acolo? îl întreb` ea, nevenindu-i s`

cread`.– Te angajez pentru luna urm`toare, Roz. S` nu crezi c` te-am

ales pe tine pentru c` e[ti so]ia mea, ci te-am ales pentru c`e[ti cea mai bun` pentru treaba asta [i po]i fi mândr` de acestlucru. Ai trei zile la dispozi]ie ca s` pui casa în ordine [i apois` mi te al`turi, în Corsica, unde am fost amândoi invita]i s`locuim, s` muncim [i s` ne distr`m, la Château de Floris, olun` sau cât va fi nevoie s` pun ordine în afacerile lui PierreBrissant.

Capul ei începu s` vuiasc`, inima s`-i bat` cu putere, otranspira]ie rece ap`rându-i pe suprafa]a pielii. Neîncredereadin ochi i se transform` în groaz`. Asta era tot ce putea fi mair`u, s` petreac` o lun` în Corsica, locul lui de na[tere, cu unso] care o dispre]uia.

– Cred... cred c-ai înnebunit, Edouard! a fost unica fraz`coerent` pe care a putut s-o rosteasc` Roz printre din]iistrân[i.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 23

Capitolul 2

Edouard se ridic` de pe scaun [i Roz îl privi, clipind îngri-jorat`. Acum se mai calmase, b`t`ile inimii revenindu-i la nor-mal, dar înc` nu-i venea s` cread` c` auzise bine.

El strânse hârtiile într-un teanc ordonat.– Vreau s` semnezi hârtiile astea imediat ce arunci o privire

peste ele, dac` nu chiar înainte.– Nu m` uit la nimic [i nici nu semnez nimic! îi replic` Roz

cu asprime. Î]i repet, cred c` e[ti nebun dac`-]i imaginezi c`voi lucra cu tine. Refuz. Este o idee complet absurd`.

– Am nevoie de tine, Roz. Este o afacere foarte important`,iar tu e[ti singura în care pot avea încredere s` fac` traduce-rile pentru mine.

Chiar dac` îi spusese c` avea nevoie de ea, nu era orug`minte. Fusese doar o afirma]ie, o stare de fapt pe care eanu putea s-o refuze – sau, cel pu]in, a[a credea el.

– Încredere! arunc` Roz, privirea coborându-i furioas` dinochii lui pe hârtii [i înapoi, în ochii lui. Ce fel de afacere maieste [i asta? Pentru CIA, FBI, MI6?

– Acum tu e[ti absurd`, spuse el cu blânde]e.– Da, probabil c` a[a par, dar nici ce spui tu nu prea are

sens. Ai revenit în via]a mea... so]ul meu... refuzând divor]ul [ia[teptându-te s` lucrez cu tine aproape o lun` la nu-[tiu-ceafacere delicat`, pentru c` numai în mine po]i avea încredere.Tu e[ti cel absurd, Edouard.

Roz adun` ce[tile pe tav` [i porni s` intre în cas` atât defurioas`, încât îi venea s` dea cu tava de p`mânt. Nu reu[ises`-l în]eleag` atunci când fusese c`s`torit` cu el, iar acum...acum era în continuare c`s`torit` cu el, gândi ea întristat`.Cum po]i tr`i al`turi de un om [ase luni [i tot s` nu-l cuno[ti?Bine-merçi, dac` b`rbatul respectiv este Edouard De Vine.

– Nu plec pân` nu semnezi documentele astea, Roz.Edouard veni dup` ea în buc`t`rie. Ea st`tea cu spatele [i

sp`la ce[tile, dar auzise pocnetul teancului de hârtii pe masade lemn, un zgomot acut [i autoritar, ca al unui bici.

– Actele de divor] – da, orice altceva – nu, Edouard, spuseea cu fermitate.

Urm` o lung` t`cere înainte ca el s` reac]ioneze.– De ce e[ti atât de ner`bd`toare s` divor]ezi? Exist` un alt

b`rbat în via]a ta?Atunci Roz se întoarse, durerea str`b`tând-o atât de tare, c`

aproape icni. Nu existase niciodat` un alt b`rbat [i nici nu vamai exista vreodat`. Îl privi acum – atât de solemn, atât dechipe[ [i cu o alur` aristocratic` – cum continua s-o ]in` la dis-tan]` printr-un fel de barier` invizibil`. În clipa aceea î[i d`duseama c` înc` îl mai iube[te, c` nu încetase nici un moments`-l iubeasc`, [i totu[i îl p`r`sise. O decizie pe care el o for]ases-o ia, în acea ultim` noapte de co[mar, când el se întorsese

MAI MULT DECÂT IUBI}I 25

acas` târziu. Ea dorise s` vorbeasc` din nou cu el, s` încerces` rezolve acea situa]ie disperat`, cu dragoste [i totu[i f`r`dragoste, când se certau, apoi se întrebau de ce [i se împ`caudoar ca s` afle c` nimic nu s-a schimbat. Dar el se întorsese încele din urm`, obosit, iar lunga a[teptare o f`cuse s`-[i piard`r`bdarea [i s` devin` irascibil`, acuzându-l de tot ce se strânseseîntre ei în ultimele luni ale c`sniciei lor. Ea nu f`cea parte dinvia]a lui; b`rba]ii corsicani se însurau numai cu femei de aceea[iorigine, iar ea era o str`in`; munca lui fusese totdeauna peprimul loc, iar timpul pe care [i-l petreceau împreun` aproapedisp`ruse complet... Mai exista oare o alt` femeie în via]a lui?

– Exist` vreun b`rbat în via]a ta? insist` el, intervenind îngândurile ei exact în acest punct critic.

Cu o voce slab`, Roz îi r`spunse:– Când mi-ai scris c` vrei s` m` vezi, am presupus c` te

gânde[ti la divor]...– De ce mi-a[ schimba idealurile dup` un an de desp`r]ire?Roz închise ochii de durere, apoi îi deschise larg dup` câte-

va secunde, privindu-l rug`toare.– Pentru c` n-are rost s` r`mânem c`s`tori]i, când nu ne-am

mai v`zut de un an de zile.– Asta a fost decizia ta, Roz.Roz cl`tin` din cap.– A fost o decizie pe care m-ai determinat s-o iau, Edouard,

tu, cu orele tale nesfâr[ite de munc` [i cu incapacitatea ta dea vedea lucrurile [i din punctul meu de vedere...

– Nu, Roz, nu accept aceast` explica]ie. {i tu munceai la felde mult ca mine, iar asta n-a fost decât o parte a problemei noas-tre. Dac` ai fi f`cut ce ]i-am propus [i ai fi fost so]ie în loc de...

26 ISABELLE MARAIS

– Oh, te rog, nu începe iar! strig` Roz, aruncând prosopulde vase pe mas`. Am mai discutat despre asta s`pt`mâni în [ir[i tot n-am reu[it s` ajungem la un punct comun de vedere.Nu m-am potrivit deloc stilului t`u de via]`, n-am f`cut nicio-dat` parte din via]a ta. C`s`toria noastr` a fost o gre[eal` [iamândoi am fost de acord cu acest aspect.

– Tu ai hot`rât asta, Roz. Eu am fost de acord doar cu fap-tul c` nu va fi u[or.

Roz râse [i întinse mâna dup` o sticl` de vin ro[u.– N-ar fi trebuit s` ne c`s`torim. Ne cuno[team de numai

trei s`pt`mâni.– Suficient de mult ca s` ne îndr`gostim unul de altul,

spuse Edouard, apropiindu-se de ea. Las`-m` s` te ajut. Întot-deauna ai fost neîndemânatic` cu dopurile [i capacele.

Roz îi d`du sticla [i un tirbu[on.– Cred c-am fost neîndemânatic` în multe privin]e,

recunoscu ea cu o voce slab`.Nu fusese numai vina lui. Recunoscuse acest lucru la

numai trei luni dup` ce se c`s`toriser`, când lucrurile înce-puser` s` mearg` prost. Nu era nici vina lui, nici a ei, doar c`le fuseser` dep`[ite puterile de a face s` le mearg` mariajul.

– Nu mi-ai r`spuns la întrebare, rosti Edouard în timp cescotea dopul [i se uita în jur dup` pahare.

– Ce întrebare? murmur` Roz, întinzându-i dou` cupe desticl`.

– Exist` vreun b`rbat în via]a ta?Turn` vinul în pahare [i se apropie [i mai mult de ea, ca s`-i

dea paharul. Instinctiv, ea f`cu un pas înapoi.– De ce te fere[ti? o întreb` el. Nu mu[c, s` [tii.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 27

Roz sim]i c` ro[e[te. Era a[a de când pierduse copilul. Seferea de orice contact cu oamenii. Î[i aminti de îmbr`]i[areaMagdei, la aeroport, [i a tat`lui acesteia pe care nu-l maiv`zuse din colegiu, o îmbr`]i[are de urs, când ajunsese la vil`.Nici unul nu observase crisparea ei la atingere. Nu c` n-ar fi]inut la ei; o iubea pe Magda ca pe o sor`, iar tat`l ei era unscump, dar [tia c`, dac` se va destinde, se va sparge ca unpahar de sticl`, într-o mie de buc`]i. Pierderea copilului esteo suferin]` prea intim` ca s-o dest`inuiasc` chiar [i priete-nilor. Roz construise în jurul ei un zid de ap`rare [i numaipisoiului îi era permis accesul în interiorul zidului, pentru c`el nu putea pune întreb`ri.

– Nu, nu exist` nici un alt b`rbat în via]a mea, r`spunse eacu sinceritate.

Roz strânse cu putere paharul cu ambele mâini [i privi lunglichidul ro[u, apoi îl ridic` la buze cu mâinile tremurând. Nuse uitase dup` nici un alt b`rbat, nici m`car nu se gândise laaceast` posibilitate, pentru c`, odat` ce ai iubit cum iubise ea[i ai pierdut în jocul dragostei, r`mâi marcat tot restul vie]ii.

– Nici în via]a mea nu-i nimeni, spuse Edouard încet. {iatunci, de ce vrei s` divor]`m?

Ea-[i ridic` ochii spre el [i-l privi intens. Se îndoia deveridicitatea afirma]iei lui. Au existat [i alte femei înaintea ei.El fusese unul dintre cei mai vâna]i celibatari din societateafrancez`, înainte de c`s`torie. Femeile se strângeau în jurul luica fluturii la lumina lumân`rii, iar nea[teptata lui c`s`torie nule f`cuse s` renun]e, [i Louisa Haria era una dintre acestea. Iarel era b`rbat, [i b`rba]ii întotdeauna profit` de orice ofert`, [inici Edouard nu se deosebea de ceilal]i.

28 ISABELLE MARAIS

– De ce s` nu divor]`m? Pentru mine, mândria nu-i o scuz`suficient de bun`, zise ea.

Edouard ridic` din umeri u[or.– Îmi pare r`u c` te dezam`gesc, dar pentru mine este.– Divor]ul este finalul firesc al unei c`snicii definitiv dis-

truse – insist` Roz – [i cred c` un an de desp`r]ire este untimp suficient de îndelungat ca s` verifici acest lucru. Ce rostmai are s` r`mânem c`s`tori]i, dac` nici m`car nu mai locuimîmpreun`?

– Ar fi trebuit s` te gânde[ti la asta înainte de a m` fip`r`sit, Roz. Cuno[ti opinia mea în ce prive[te divor]ul.

– Opinii dep`[ite! replic` Roz. Ap`rute din mintea taîngust` de corsican...

– Nu-mi insulta str`mo[ii, Roz, o avertiz` el furios. Acume[ti [i tu parte a neamului meu...

– Nu! Eu m-am m`ritat cu un b`rbat, nu cu un neam afu-risit. În ochii t`i, totdeauna am fost o intrus`.

– O opinie ap`rut` din propria ta nesiguran]`, Roz, nudintr-a mea, o nesiguran]` care te-a f`cut s` te gânde[ti ladivor]. Nu vom divor]a. Este imposibil, de neconceput, [i num` po]i face s` m` r`zgândesc. Sunt foarte hot`rât, în aceast`privin]`.

– Doamne, Dumnezeule, întotdeauna ai fost al naibii deîncrezut, a fost tot ce putu spune Roz.

El o privi cu r`ceal`.– Iar tu întotdeauna ai fost o companie extrem de pl`cut`,

nu-i a[a?Tonul lui r`sun` atât de sarcastic, încât Roz îl sim]i ca pe

un pumnal în inim`.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 29

– Am fost tensionat` toat` perioada celor [ase luni petre-cute al`turi de tine, Edouard. O tensiune mental` datorat`atât ]ie, cât [i muncii mele.

– Aceasta a fost alegerea ta, Roz, iar aceast` tensiune ar fiputut fi u[urat` dac` ai fi f`cut ce ]i-am sugerat.

– S` renun] la cariera mea, ca s` fiu o so]ie corsican` model?Cererea ta a fost nedreapt`, Edouard, [tii bine acest lucru.

– Ne-ar fi salvat c`snicia.Roz î[i l`s` capul în jos. Era vorba de mai mult decât o

simpl` încle[tare a voin]elor pe tema c`sniciilor moderne, încare amândoi so]ii în construiau o carier`, în contrast cu celeclasice, în care so]ia r`mânea acas`, s` aib` numai grij` caso]ul ei s` fie fericit. El nu reu[ea s` în]eleag` punctul ei devedere [i, în plus, mai era [i acea Louisa...

Roz î[i mu[c` buzele. Se certase cu el din cauza cariereisale [i n-ar fi trebuit, pentru c` aici se afla întreaga problem`a mariajului lor. Realizase acest lucru abia când descoperise c`este îns`rcinat`. Deodat` cea]a se risipise [i reu[ise s` vad`ceea ce nu reu[ise pân` atunci: c`, în spatele nesiguran]ei [inefericirii ei, se afla ceva vechi de când lumea, o dorin]` pecare mi[carea feminist` încercase s-o ignore de-a lungul tim-pului, o nevoie care exista la nivel biologic în fiecare femeie [icare nu putea fi ignorat`, nevoia de a purta copilul b`rbatuluiiubit. Î[i d`duse seama prea târziu de acest lucru, iar pedeap-sa pentru nerecunoa[terea adev`ratului motiv al nesiguran]eisale a fost una dintre cele mai dure: a pierdut copilul.

– O so]ie corsican` nu [i-ar fi contrazis so]ul, murmur` ea[i apoi scutur` din cap, respingând ideea. C`s`toria noastr` afost imposibil de reparat, ad`ug` cu o voce slab`.

30 ISABELLE MARAIS

– {i totu[i carierele noastre au sc`pat neafectate. Edouard oft` adânc, iar ea se întreb` dac` regreta ceva. – {i tocmai de aceea trebuie s` accep]i aceast` ofert` [i s`

semnezi documentele astea, continu` el. Faptul c` suntem so][i so]ie nu trebuie s` aib` nici o importan]`.

– Dar are! îl contrazise Roz.El chiar nu putea în]elege acest lucru?– De ce are?Edouard îi sus]inu privirea cu o hot`râre de o]el [i Roz

ezit` o clip`. Într-adev`r, de ce? Ce importan]` mai avea?C`snicia lor luase sfâr[it, nimic nu mai putea schimba acestlucru. El îi oferea doar o mare oportunitate pentru cariera ei.F`r` nici o încercare de împ`care; chiar el îi confirmase asta,iar ea îl crezuse. Nu o voia înapoi, nu voia nici s` divor]eze,iar ea [tia de ce. Mândria familiei De Vine: nimic atât deîngrozitor [i umilitor ca un divor] nu mai p`tase vreodat`numele familiei. Roz nici m`car nu-i întâlnise pe vreunul din-tre distin[ii membri ai dinastiei franceze. Tat`l lui murise, iarmama lui tr`ia într-un splendid castel, în Elve]ia. O sor` maitân`r` era c`s`torit` tot cu un aristocrat corsican [i locuia laNisa, iar fratele mai mare era o persoan` important` înAmerica. Mai erau unchi, m`tu[i [i veri, dar Roz nu-l întâlnisepe nici unul. Nici unul dintre ei nu venise în Fran]a, la nuntalor [i, nu se [tie cum, dar niciodat` nu avusese timp s`-iviziteze.

– {tii, Edouard, e[ti o real` enigm` pentru mine, [opti Rozcu n`duf. Refuzi un divor] pe motiv c` nu vrei s` p`tezinumele familiei [i totu[i eu nu l-am întâlnit pe nici unul din-tre ilu[trii membri ai familiei tale.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 31

– Ai avut ocazia, Roz. Am vrut s` mergem la Geneva, s-ocuno[ti pe mama, când ne-am c`s`torit, dar tu ai fost preaocupat` atunci, ca de altfel de fiecare dat` când eu am sugerato reuniune de familie.

Vocea lui era sfid`toare, f`când-o s` sufere pentru c`-iatingea con[tiin]a. Da, procedase gre[it în privin]a asta,punându-[i munca înaintea dorin]elor lui Edouard, daradev`rul era c` fusese îngrozit` s-o întâlneasc` pe mama lui;dac` aceasta n-o accepta?

– Mama ta n-ar fi fost de acord cu mine, nu-i a[a? îl întreb` Roz.Rezemându-se de suprafa]a dur` a mesei, sorbi din vin

privindu-l în ochi. El zâmbi slab.– Societatea corsican` are anumite standarde...– Iar eu nu m` integram în ele, îl întrerupse Roz cu triste]e.

O femeie obsedat` de carier`, de alt` na]ionalitate, nu o so]iecumsecade, care s` stea acas` [i s` aib` grij` de copii...

– Înc` de la început n-ai avut încredere în c`snicia noastr`,Roz, spuse încet Edouard.

– Nici tu! se zburli Roz la el, încercând s` riposteze.Ea avusese încredere, altfel nu ar fi acceptat s` se m`rite.

Doar c` toate acestea se petrecuser` atât de repede.Programele lor de munc` fuseser` foarte înc`rcate, nuavuseser` timp nici pentru luna de miere, nici s` ajung` s` secunoasc` mai bine, sentimentul ei de nesiguran]` intensificân-du-se când lucrurile începuser` s` mearg` prost, un sentimentde disperare pe care Edouard nu reu[ise s`-l fac` s` dispar`.

El zâmbi din nou. Roz se juca cu paharul de vin, [i observ`c` el abia se atinsese de b`utur`, în timp ce ea b`use dejadou` pahare pline.

32 ISABELLE MARAIS

– {tii, Roz, avem mult mai multe în comun decât credem.– Numai lucruri proaste, din p`cate, murmur` ea,

ro[ind.Î[i ridic` u[or b`rbia.– Abia te-ai atins de vin. Nu-]i place? îl întreb`.El puse paharul pe mas` [i ridic` documentele.– Trebuie s` plec. M` a[teapt` un drum lung. Vreau s`-mi

semnezi actele astea înainte s` plec.– }i-am spus, nu semnez nimic, pentru c ̀nu voi lucra pentru

tine.Lui Roz nu-i venea s` cread` c` el continua s` insiste.

Maxilarul lui se încord` cu ner`bdare.– Nu vei lucra pentru mine, ci vei lucra cu mine...Roz trânti paharul pe mas`.– Despici firul în patru, Edouard, [i m` faci s`-mi pierd vre-

mea degeaba. Nu vreau slujba asta. N-am nevoie de ea!– O vrei [i ai nevoie de ea, Roz, insist` Edouard cu

hot`râre. Pentru c` altfel va fi ultima pe care o vei mai primi.Deodat` chipul lui Roz lu` foc.– Ce vrei s` spui?– Vreau s` spun c`, dac` nu accep]i aceast` afacere, î]i voi

bloca orice alt` propunere de traducere pe care o vei maisolicita.

– Nu fi ridicol. Nu po]i face a[a ceva!– Am [anse mari de reu[it`, Roz. Vreau neap`rat ca tu s` te

ocupi de aceast` afacere. Timpul este esen]ial. Tu e[ti rapid`,eficient` [i cea mai bun` în domeniu, [i nu vreau s` am de-aface cu altcineva mai pu]in bun. {i, pentru c` e[ti so]ia mea,pot avea încredere total` în tine.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 33

Roz râse [i vru s`-[i mai toarne vin, dar se opri. Pentru ominte înce]o[at`, situa]ia ar putea fi periculoas`, în mâinile luiEdouard. O va face s` semneze acele documente la primulsemn de sl`biciune. Dar ea nu mai era slab`.

– Nu te am`gi singur, Edouard; o so]ie care nu dore[te s`coopereze nu este demn` de încredere, fii sigur de asta.

– Iar eu î]i spun c` vei fi, zise el încet.Roz se întreb` încotro se îndrepta el, pentru c` exista cu

siguran]` un subîn]eles ascuns în tonul lui.– Ai defectele tale, Roz – continu` el – destule chiar, dar te

cunosc suficient de bine, ca s` [tiu c` e[ti foarte corect`.Roz nu-[i putu reprima un gest de neîncredere.– Te-am p`r`sit, Edouard. Ce alt` dovad` mai vrei?Realiz` c` felul în care o spusese, f`cuse s` par` ca [i cum

ar fi recunoscut c` vina îi apar]inea în totalitate.Edouard ridic` dintr-o sprâncean`.– A[adar, recuno[ti c` ai gre[it?Ah, cât de rapid era. Roz î[i scutur` capul ner`bd`toare.– N-am vrut s` spun asta. M` refeream... Oft` cu greutate.

Nu mai [tiu ce-am vrut s` spun. Câteodat` nici nu m` mai potgândi ra]ional la ce ni s-a întâmplat nou`.

Deodat` el se apropie, iar ea înghe]` când îi prinse bra]ele.– Nu mai am nimic de ad`ugat la asta, Roz. N-am venit aici

s` fac acuza]ii sau s` încerc s` g`sesc r`spunsuri. Am venit s`-]iofer de lucru [i fac apel la loialitatea ta, ca s` accep]i f`r` niciun comentariu.

Ochii lui se întunecar`, însp`imântând-o.– Vei accepta pentru c` e[ti înc` so]ia mea, iar afacerea asta

este foarte important` pentru mine [i trebuie neap`rat rezolvat`.

34 ISABELLE MARAIS

El p`rea atât de grav, încât Roz se trezi privindu-l neaju-torat`. Sim]ea c` s-a întâmplat ceva în via]a lui de când îlp`r`sise. Nu era genul de om care s` apeleze astfel la ea. Pân`acum, niciodat` nu mai avusese nevoie de ea; acesta era [iunul din motivele pentru care mariajul lor e[uase. EdouardDe Vine n-avea nevoie de nimeni.

– Sun` a [antaj emo]ional, [opti ea r`gu[it.Edouard cl`tin` din cap ner`bd`tor.– Asta n-are nimic de-a face cu emo]iile [i [antajul.

Consider` c` este un mijloc de a-]i asigura viitorul...– De a-mi asigura viitorul? întreb` ea, contrariat`, cu ochii

îngustându-i-se. M` îndoiesc c` a[ avea nevoie de viitorul t`u...– Pentru Dumnezeu, ascult`-m` odat`, Roz!Practic, o zgâl]âia acum, iar Roz se opri. Nu în]elegea

despre ce-i vorba [i nici nu va în]elege, dac` va continua s`-ltot contrazic`. Î[i mu[c` buzele [i îl privi, dând din cap u[or,gr`bindu-l s`-i explice.

El vorbi foarte calm.– Nu pune întreb`ri, Roz. Vreau s` accep]i aceast` colabo-

rare [i o vei face pentru c` nu am la cine altcineva s` apelez.Este o activitate la fel ca oricare alta [i vreau s` lucrezi cu mine.

Nu din dragoste sau de dragul trecutului ori pentru c` erauso] [i so]ie. O duru când realiz` cât de calculat [i de rece era [i,totu[i, o umbr` de afec]iune înc` mai avea pentru el, aceast`con[tientizare f`când-o s` se întrebe dac` era întreag` la minte.

– Ce vrei s` fac? [opti ea.El îi d`du drumul aproape brusc, ca [i cum ob]inuse de la

ea ce voise [i acum nu mai avea nici un motiv s-o ating`. Ea-[imas` bra]ele, în timp ce el r`sfoia documentele [i i le întindea.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 35

– Îmi pare r`u, dar trebuie s` semnezi acest contract.Pierre insist`, [i la fel [i eu.

Roz lu` teancul sub]ire de hârtii [i îl citi, abia reu[ind s` seconcentreze. În]elese în mare despre ce era vorba. La sfâr[itvorbi.

– Nu-mi place clauza asta. Un contract de p`strare a confi-den]ialit`]ii este o insult` la adresa discre]iei [i onestit`]iimele, Edouard.

Îi arunc` înapoi foile, teribil de r`nit` de con]inutul aces-tora. Niciodat` n-ar fi divulgat cuiva detaliile personale dintraducerile ei. O singur` dat` fusese nevoit` s` semneze un actoficial de p`strare a secretului, [i asta când lucrase pentruguvern. Aici era vorba doar despre traducerea actelor unui omfoarte bogat care, dup` toate aparen]ele, î[i l`sase afacerile s`-iscape de sub control.

– N-am nevoie s` semnez nimic, continu` ea. Cuvântulmeu ar trebui s` fie suficient.

– Nu ]i-am cerut cuvântul, Roz, spuse el cu gravitate,privind-o p`trunz`tor. Pentru c` mi-ai dovedit deja c` e lipsitde valoare. Atunci când ai promis s` m` iube[ti, s` m` respec]i[i s` m` ascul]i...

Roz refuz ̀s ̀se lase r̀ nit̀ de cuvintele lui [i îl întrerupse, sarcastic :̀– Am semnat [i un certificat de c`s`torie [i tot te-am

p`r`sit, a[a c` nu [tiu cum speri s` m` legi cu o clauz` dep`strare a confiden]ialit`]ii.

Vru s` se întoarc`, dar el o opri. Ochii lui scânteiau furio[i,iar Roz [tiu c`, de data asta, mersese prea departe.

– Nu te-a[ da în judecat` pentru un certificat de c`s`torie,Roz, dar fii sigur` c` te voi târî prin toate tribunalele europene

36 ISABELLE MARAIS

dac` sufli fie [i un singur cuvânt despre ce vei afla din aface-rile Brissant. Semneaz` odat` hârtiile astea nenorocite! Acum!Apoi vei veni în Corsica [i vei lucra cu mine, iar dup` aceea veiuita tot ce-ai v`zut [i auzit. M-ai în]eles?

{i totu[i, aceast` amenin]are nu o însp`imânta pe Roz.Sim]i doar un val de disperare rece pentru felul în care o trata.Ar fi putut s`-i ierte orice, mai pu]in acest comportamentcalomnios. Nu spusese nici m`car un cuvânt despre felul încare aceast` afacere le-ar putea afecta rela]ia personal`. Cât deproast` putea fi! Chiar se a[tepta la altceva din partea lui?Aceasta era doar o alt` afacere pentru el, una foarte impor-tant`, judecând dup` cum suna [i dup` profunzimeaemo]iilor pe care le trezea în el; faptul c` vor lucra împreun`aproape o lun` nu-l afectase deloc. Roz nu se putea gândidecât la cât de dureros va fi. S`-l vad` în fiecare diminea]`, s`ia prânzul împreun`, probabil [i cina, s`-l simt` lâng` ea întimpul lucrului. {i va mai fi [i timpul liber, poate [i o piscin`în care s` fac` baie, o plaj` prin apropiere, cerul înstelat alMediteranei...

– Bine, voi semna, zise în sfâr[it Roz, smulgându-i foile dinmân`. Dar te avertizez c`, la cea mai mic` suspiciune ca acestb`rbat s` lucreze cu Mafia, am plecat imediat.

– Mafia î[i are fieful în Sicilia, nu în Corsica, r`spunse peun ton sec Edouard. Î]i aduc un stilou.

El ie[i pe teras` dup` serviet`, dându-i lui Roz ocazia s`-[imai revin`. Ea aprinse luminile în buc`t`rie. Edouard seîntoarse aproape imediat [i îi întinse un stilou. Îi d`du [i unbilet de avion spre insul`. {tiuse de la început c` ea va accep-ta. Pe Roz n-o înfurie acest lucru, îns`. Acum era inutil s` se

MAI MULT DECÂT IUBI}I 37

mai înfurie. O a[tepta o lun` întreag` al`turi de so]ul ei, poatechiar mai mult, pe o insul` romantic`... locul na[terii lui... nu,aceasta era doar o slujb`, iar Edouard fusese foarte clar înaceast` privin]`. Nici nu intra în discu]ie împ`carea, [i oricumnici ea nu mai voia asta.

Sau voia? Roz îl privi cum strângea documentele [i le b`gaîn map`. Ob]inuse ce dorise [i acum redevenise distant, ca deobicei. Ea ar fi vrut s`-l opreasc`, s`-i atrag` aten]ia, s` smulg`ceva personal de la el. Ca [i cum i-ar fi citit gândurile, el seîntoarse brusc spre ea.

– Te-ai schimbat, Roz.Îi vorbise cu blânde]e, iar ea î[i sim]i inima cum se strânge

cu gândul la tot ce pierduse. Acum era relaxat, dup` ce-[i ter-minase afacerile pe ziua de azi. Ba nu m-am schimbat, gândicu durere Roz. Înc` te mai iubesc.

– În ce sens? se aventur` ea s`-l întrebe, [tiind c` indiferentce-i va r`spunde el, o va afecta.

– Nu [tiu, recunoscu el, [i un zâmbet slab îi îmblânzitr`s`turile fe]ei. Poate am s`-mi dau seama în Corsica.

R`spunsul o dezam`gi [i totu[i inima începu s`-i bat` cuputere de ner`bdare, cu toate c` nu în]elegea de ce. El îi spu-sese c` nu-i mai p`sa de ea.

– Tu nu te-ai schimbat, murmur` ea, ridicând u[or dinumeri, pentru c` min]ise.

{i el era diferit de cum îl [tia ea [i poate c` în Corsica î[i vada seama [i ea de ce. Chiar [i ar`ta schimbat. În jurul ochilorîi ap`ruser` riduri fine, riduri care nu existaser` cu un an înurm`. Ea presupusese c`-i r`nise orgoliul, când îl p`r`sise. Eaera e[ecul lui, singurul lucru pe care nu fusese în stare s`-l

38 ISABELLE MARAIS

duc` la bun sfâr[it cu succes. Da, e[ecul lui pentru c`, înultimele câteva s`pt`mâni, nu f`cuse nimic ca s`-[i redresezec`snicia.

Nu f`cuse nimic pentru c` nu mai dorise, iar când Rozrealizase acest lucru, renun]ase s` mai lupte.

– Ba da, spuse el solemn. Acum sunt în stare s` v`dgre[eala pe care am f`cut-o când te-am l`sat s` m` p`r`se[ti.Cu un an în urm` n-am v`zut-o. Când ai plecat, primul lucrupe care l-am f`cut a fost s` r`suflu u[urat.

F`cu o pauz`, l`sând-o s` digere aceste cuvinte, ceea ceRoz [i f`cu, înghi]indu-le ca pe un nod dureros.

– Îmi ajunseser` cic`lelile continue, acuza]iile tale ridicole,plec`rile tale gr`bite aruncând în urm` doar o explica]iesumar`, mesele solitare [i rarele ocazii în care f`ceam dragostepentru c`, fie tu, fie eu, fie amândoi eram mult prea obosi]i...

– La început n-a fost a[a, murmur` Roz, amintindu-[i inten-sitatea cu care se iubiser` în zilele lor de început.

– Nu, n-a fost a[a, încuviin]` [i Edouard, zâmbind melan-colic. Am fost u[urat, la început, când m-ai p`r`sit, apoi furiaa luat locul u[ur`rii, dar tu înc` po]i trezi pasiunea în mine [idin cauza asta pot s` v`d gre[eala pe care am f`cut-o l`sându-teatât de u[or s` pleci. Acum este prea târziu, zise el ridicându[or din umeri. Îns` ar fi trebuit s` te aduc înapoi [i s` insistasupra unui mariaj de convenien]`.

Roz nu se putu ab]ine s` zâmbeasc` amar.– {i ce înseamn` un mariaj conven]ional? Unul în stil cor-

sican? Tu s` aduci banii, iar eu s` stau acas`...– Exact, o întrerupse el. Pentru c` nu le po]i avea pe toate,

indiferent ce vezi, ce cite[ti [i ce auzi. Stilul vechi este cel mai

MAI MULT DECÂT IUBI}I 39

bun, [i p`cat c` n-ai reu[it s`-]i dai seama de acest lucru, [ip`cat c` eu n-am insistat înc` de la început asupra acestuiaspect.

Cu un an în urm`, Roz l-ar fi contrazis pân`-n pânzele albe.Acum îns` [tia c` el avea dreptate. Î[i d`duse seama de astaabia dup` ce pierduse copilul, o pierdere atât de devastatoare,încât o f`cuse s`-[i dea seama ce nu func]ionase în c`snicialor. Luptase pentru drepturile ei ca femeie independent`,când, de fapt, în subcon[tient, î[i dorea cu totul altceva.Pierderea sarcinii adusese totul la suprafa]`. O cas`, una cald`,nu rece ca acel apartament impersonal din inima ora[ului, [iun copil – sau copii – [i animale de cas`, [i un so] care s` vin`acas` în fiecare sear`. Tot ce se numea tradi]ional.

Când se m`ritase în atâta grab` cu Edouard De Vine nu[tiuse c` asta era de fapt ce-[i dorea. Dar ce importan]` maiavea acum? El nu dorise o c`snicie tradi]ional`, a[a c` oricumn-ar fi func]ionat. Inima o duru din cauza atâtor pierderi.

– Când vrei s` vin în Corsica? îl întreb` în cele din urm`,ridicându-[i ochii spre el.

Locul na[terii, r`d`cinile lui; oare asta o va face s` sufere [imai mult, s` vad` ce pierduse în via]`? Poate c` înc` mai aveafamilie acolo... dar era prea târziu s-o întâlneasc`... prea târziu.

El îi sus]inu privirea parc` o eternitate, ca [i cum i-ar fi c`utatgândurile – adev`ratele ei gânduri, care se aflau în spatele aces-tei m`[ti sfid`toare. Roz nu l`s` nimic s` se întrevad`.

– Cât mai curând posibil. Eu o s` fiu deja acolo.Îi scrise o adres` pe spatele biletului de avion.– Sun` de la aeroport când ajungi, sau ia un taxi, dac` tot

vrei neap`rat s` fii independent`, îi mai spuse el rece.

40 ISABELLE MARAIS

– Abia a[tept s`-mi reg`sesc cu adev`rat independen]a, ziseea, ridicând sfid`tor b`rbia.

El zâmbi sub]ire.– Asta n-ai s-o ob]ii niciodat` de la mine, afirm` el hot`rât.Î[i lu` mapa, iar ea se întoarse [i-l conduse de-a lungul tera-

sei, pe lâng` cas`, pân` la intrarea din fa]`.– Ne... ne vedem peste câteva zile, atunci, murmur` Roz.El zâmbi politicos ca [i cum n-ar fi fost niciodat` so] [i so]ie

ori iubi]i.– Cât mai curând posibil, zise el ferm.Se apropie brusc de ea, iar Roz, nea[teptându-se la acest

gest, r`mase nemi[cat`. O s`rut` u[or pe buze [i, de[i s`rutulera complet lipsit de emo]ie, ea îl sim]i ca pe o arsur` caredisp`ru imediat, l`sând locul unui sentiment de pierdere.

Spre ru[inea ei, îl privi, cu lacrimi în ochi, dep`rtându-se,p`[ind cu hot`râre spre ma[in`, f`r` s` arunce nici m`car oprivire în urm`. Acest scurt contact o f`cuse s` cedeze, a[acum se temuse c` o s` se întâmple. A fost cât pe ce s` sepr`bu[easc` în bra]ele lui [i s`-i povesteasc` de copilul de careel nu [tiuse nimic, [i s`-i spun` cât de mult î[i dorea s` poat`amândoi s-o ia de la început.

Pisoiul se frec` u[or de piciorul ei, în timp ce ea îl urm`reape Edouard plecând. Ridic` pisica într-o mân` [i o strânse lapiept, afundându-[i nasul în blana moale [i l`sându-[i lacrimiles` curg`. Dragostea lipsit` de complica]ii, oferit` [i primit` dinpartea acesteia, era tot ce va primi vreodat`, c`ci s`rutul so]uluiei nu însemnase decât simpla recunoa[tere a faptului c` înurm`toarea lun` [i ceva va lucra al`turi de ea. Nimic mai mult.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 41

Capitolul 3

La fel cum un co[mar revenea întruna, îi reveni în minteultima noapte petrecut` cu el. Pân` acum aproape c` uitaseacest eveniment, dar recenta apari]ie a lui Edouard în via]a eiîi reînviase amintirile.

– Cum adic` unde-am fost? o întrebase încruntat Edouard,turnându-[i ceva de b`ut.

Roz ar fi vrut s`-i smulg` paharul de vodc` din mân` [is`-l sparg` de podea, dar se ab]inuse pentru c` dorise s`rezolve problema, iar violen]a nu era o solu]ie.

– Ai fi putut s` suni [i s`-mi spui c` întârzii...– Dumnezeule, Roz, ce se întâmpl` cu tine în ultima

vreme? o întrerupsese el ner`bd`tor. Asta este via]a real`, nuun film. Eu muncesc, tu munce[ti. Eu nu-]i ]in socoteala cândtu întârzii!

– Poate c-ar trebui! ]ipase Roz. Poate c-ar trebui s`-mi ]iisocoteala ce fac în orele când nu sunt cu tine.

El o privise cu r`ceal`.

– A[ prefera s`-]i concentrezi eforturile asupra c`snicieinoastre [i nu asupra carierei tale, dar accept c` trebuie s` faciceea ce-]i dore[ti. Este contrar convingerilor mele, dar încercs` fiu civilizat în rela]ia noastr`, Roz, în timp ce tu cau]i motivde ceart` de fiecare dat`. Am vreun motiv de gelozie când viiacas` târziu de la serviciu?

Vocea lui r`sunase calm, f`când-o s`-[i doreasc` s` ]ipe defrustrare c` nu reu[ise s`-l enerveze [i s`-l fac` s` se certe cuea. Pân` atunci, certurile calmaser` atmosfera dintre ei, dar înultima vreme el p`ruse s` nu mai doreasc` s` se certe saupoate fusese prea plictisit chiar [i pentru o ceart`.

– Bineîn]eles c` nu, dar unde-i sângele t`u corsican, mân-dru, care se presupune c` î]i curge prin vene? Se manifest` defiecare dat` când încerci s` m` convingi s` renun] la muncamea, dar lipse[te cu des`vâr[ire când am eu nevoie.

{tia c` p`ruse ira]ional`, dar n-avea ce face.– Vrei s` spui c` ]i-ar pl`cea s` m` [tii învârtindu-m` furios

prin cas`, când tu nu e[ti lâng` mine? Într-adev`r, sunt gelos,dar am încredere în tine; îns` asta nu-]i este de-ajuns. Vrei s`m` vezi furios pe ni[te infidelit`]i imaginare?

– Cine a spus c` ar fi imaginare? replicase ea [i plecase îndormitor, dorindu-[i ca el s-o urmeze.

Nu se întâmplase asta. Întorcându-se s` vad` ce face, îlv`zuse a[ezându-se pe sofa [i închizându-[i ochii. Nu-i p`sase;pur [i simplu, nu-i p`sase.

– Louisa Haria a sunat de trei ori, în seara asta, îl informaseea cu r`ceal`. Acela fusese motivul real al furiei ei. A refuzat s`lase vreun mesaj pentru tine; mi-a spus c` este ceva personal[i...

MAI MULT DECÂT IUBI}I 43

– Este un client, Roz, o întrerupsese el lene[, f`r` s`-[ideschid` ochii.

– ]i-a fost prieten` înainte de a-]i fi client`, [i iubit`, dincâte [tiu eu.

– Ei bine, dac` a fost, acum nu mai este, pentru c` altfel arfi fost cu mine toat` seara asta [i n-ar mai fi sunat acum!

Roz sim]ise cum o traversase o team` rece ca ghea]a. Nunegase c` ar fi avut o aventur` cu ea! Era numai vina ei c` îlstresase atât de tare. Ce se întâmplase cu ea? Ce se întâmplasecu c`snicia lor? Ea c`utase un motiv pentru întârzierile luiîndelungate, iar tensiunea dintre ei nu putea avea decât o sin-gur` cauz`. Cea mai veche din lume: o alt` femeie.

– Deci, nu negi c` a]i avut o rela]ie? reu[i ea s`-l întrebeprintre din]i.

Edouard deschisese ochii clipind. Nu o privise. Se uitasestoic drept înainte, ca [i cum sugestiile ei fuseser` reale. Însfâr[it, el se întorsese [i o privise cu r`ceal`. Atunci ea [tiu c`era f`r` speran]`.

– Ce vrei de la mine, Roz? S` recunosc c` am o aventur`pentru ca ]ie s`-]i fie mai u[or s` renun]i la c`snicia noastr`?Ce s-a întâmplat în aceste ultime dou` luni? De ce ne torturezipe amândoi?

Pentru c`-l iubea foarte mult [i pentru c` era confuz`, [iobosit`, [i f`r` tihn`, de-asta. C`snicia era grea [i câteodat`crezuse c` nu mai poate rezista s`-[i p`streze [i serviciul [i peel, iar uneori î[i dorise ca el s-o ia în bra]e [i s`-i spun` c` totulva fi în regul`. Dar nu se întâmplase a[a. A[tept`rile ei de laacest mariaj nu se confirmaser` [i fusese din ce în ce maidezam`git` [i nu putuse face nimic s` împiedice acest lucru.

44 ISABELLE MARAIS

– Vrei s` punem cap`t c`s`toriei? îl întrebase ea. Regre]i c`nu te-ai c`s`torit cu una din neamul t`u?

– Înceteaz`! strigase deodat` Edouard, s`rind în picioare [iprivind-o furios.

Cel pu]in reu[ise s`-l înfurie, dar se temea c` mersese preadeparte.

– C`s`toria noastr` n-o s` se sfâr[easc`, pentru c` eun-am s` permit asta. M-am s`turat de acuza]iile tale, îispusese el, amenin]ând-o cu degetul. M-am s`turat s` totvin acas` [i s` g`sesc apartamentul rece [i gol când tulucrezi la nu [tiu ce traducere dificil`, dar am acceptatasta pentru c`-mi dau seama c` ai nevoie de libertate [i,cu toate acestea, tot e[ti nefericit`. Nu pot s` te fac feri-cit` pentru c` e[ti hot`rât` s` nu fii. În prezent [i eulucrez la ceva dificil [i tot ce primesc de la tine, când m`întorc acas`, este cic`leal`. Acas`! exclam` el ar`tând dra-matic cu bra]ul în jur. Locul `sta nu va putea fi niciodat`acas`, pentru c`...

– Pentru c` nu sunt o so]ie tradi]ional`! explodase Roz,hot`rât` s` nu-l lase s` dea vina numai pe ea. Fiindc` ammuncit din greu pentru cariera mea [i fiindc` c` nu sunt osimpl` ]`ranc` s` coc pâine [i...

– De ce, de ce dracu’ tot îmi arunci acuza]ia asta?– Pentru c` odat` mi-ai spus c` familia ta se a[teptase s` te

c`s`tore[ti cu cineva din neamul vostru...– {i de atunci ai devenit paranoic`. Ei bine, î]i spun, Roz,

încep s` cred c` mi-ar fi fost mai bine cu o femeie de la ]ar`,care s` [tie s` coac` pâine; cel pu]in a[ fi avut mâncare pemas`, când m-a[ fi întors acas`!

MAI MULT DECÂT IUBI}I 45

– Ha! Ai avut mâncare pe mas`, în seara asta, dar pân` aivenit tu, deja îi expirase termenul de garan]ie! Nu sunt sclavata ca s`...

– {i nu e[ti nici o so]ie!– {i de aceea ai din nou o aventur` cu Louisa! strig` ea.

Pentru c` Louisa este din neamul t`u, iar eu nu... Unde pleci?El nu-i r`spunsese [i, trecând pe lâng` ea, intrase în dor-

mitor [i se schimbase într-o pereche de blugi [i un pulov`r.– Îmi pare r`u, murmurase ea nervoas`, privindu-l cum se

îmbr`ca.Îl iubea atât de mult [i totu[i nu se putea ab]ine s` nu-l

supere. Dorise ca totul s` fie bine, dar el n-o ajutase deloc, [iar fi ajutat-o dac` ar fi iubit-o, nu?

– }ie întotdeauna î]i pare r`u, morm`ise el f`r` s-opriveasc`.

– Unde pleci? repetase ea, în timp ce el î[i c`uta în [ifonierhaina de piele.

– Afar`, pentru c` în`untru este insuportabil.– Ca s` te întâlne[ti cu Louisa, presupun, bomb`nise ea cu

necaz.– Po]i presupune ce vrei, zisese el încet, trecând pe lâng`

ea [i trântind în urm` u[a de la intrare.{i pentru c` el nu se mai întorsese în noaptea aceea [i pen-

tru c` Louisa Haria nu mai revenise cu telefonul dup` oraunsprezece, a[a cum promisese, Roz presupusese ce era mair`u – c` erau împreun` [i... [i... Aceasta a fost ultima pic`tur`care pusese cap`t c`sniciei lor. Nu va mai r`mâne, era hot`rât`s` plece, [i a[a f`cuse. Orbit`, îndurerat`, f`r` s` mai gândeasc`coerent, confuz` [i speriat`, [i suferind atât de cumplit...

46 ISABELLE MARAIS

Roz se ridicase din pat [i-[i strânsese genunchii la piept,rezemându-[i capul transpirat pe bra]e. Suspinele de triste]el`saser` încet-încet locul unei dureri teribile [i unui sentimentde pierdere [i remu[c`ri. Nu [tiuse atunci c` nu judecalimpede, când î[i f`cuse bagajele [i îl p`r`sise.

Nu [tiuse c` era îns`rcinat` [i c` în organismul ei ser`zboiau o mul]ime de hormoni noi, ciuda]i. Nu [tiuse c`toate idealurile pentru care luptase în c`snicia ei – cariera [iindependen]a – nu fuseser`, de fapt, ceea ce î[i dorise cuadev`rat. Erau o mul]ime de lucruri pe care nu le [tiuse [i pecare acum le [tia, dar era prea târziu.

** *

Roz î[i în`l]` capul, nevenindu-i s` cread` c` aude ma[inaMagdei. Trecuser` trei zile de la plecarea lui Edouard.Terminase de f`cut valizele cu o noapte în urm` [i sperase c`va fi de mult plecat`, înainte de întoarcerea prietenei sale dela Amsterdam.

– Ei, haide! protest` Magda mai târziu, când st`teau peteras` [i beau ceai cu ghea]`. Ar fi putut avea orice translatorpentru treaba asta; de ce tu? Vrea s` se împace cu tine, [i te vaduce pe insula lui de granit, [i î[i va face de cap cu tine, iar dac`e[ti de[teapt`, n-o s`-l la[i s`-]i scape atât de u[or, de data asta.

Acesta era motivul pentru care voia s`-i povesteasc` Magdeidespre problemele sale. Rela]ia ei cu Edouard era mult preacomplex` pentru ca Magda s-o poat` în]elege.

Scutur` din cap.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 47

– Crede doar c` sunt cea mai potrivit` persoan` pentruaceast` activitate. Nu mai vrea s` aib` de-a face cu mine, dinalt punct de vedere.

– {i î]i pare r`u? întreb` Magda încet, privindu-[i prietena,curioas`.

Roz zâmbi în defensiv`.– Bineîn]eles c` nu. Ce-a fost între noi s-a sfâr[it [i voi

merge în Corsica pentru c` este o afacere prea bun` [i foartebine pl`tit`. Faptul c` el este înc` so]ul meu, este irelevant.

– M-hm, aceea[i carierist` dintotdeauna, morm`i Magda.Acum [tiu de ce-ai e[uat. B`rba]ilor nu le plac femeile inde-pendente...

– {i de când e[ti tu specialist` în c`s`torii? o întrerupseRoz, pierzându-[i r`bdarea. S` [tii c` în dragoste nu este totulnumai lapte [i miere. Încearc`, [i ai s` vezi.

– Poate a[a am s` fac, spuse Magda, misterioas`.Roz [tiu c` prietena ei punea ceva la cale. Probabil c`-[i

g`sise pe cineva [i abia a[tepta s`-i spun`. Cum Roz mai aveacincisprezece minute libere, se hot`rî s-o lase s`-i povesteasc`,sc`pând astfel de întreb`rile stânjenitoare despre Edouard [ic`s`toria ratat`.

Avu timp s` reflecteze asupra rupturii din c`snicia ei maitârziu, în ziua aceea, când ateriz` pe aeroportul din Bastia.Totul se sfâr[ise, nu mai exista speran]a unui viitor împreun`,[i nu putea schimba situa]ia cu nimic.

Corsica era exact cum [i-o închipuise ea: foarte frumoas` [itotu[i s`lbatic` [i misterioas`. Opt` pentru un taxi, preferânds` nu-l sune pe Edouard la num`rul pe care i-l d`duse, [i ast-fel s`-[i anun]e sosirea.

48 ISABELLE MARAIS

Era insuportabil de cald în taxi, iar c`l`toria a fost lung`.Castelul se afla în partea de nord a insulei [i Roz î[i ]inuse demulte ori respira]ia [i chiar î[i închisese uneori ochii când[oferul vorb`re] conducea pe serpentinele din mun]ii pe caretrebuia s`-i traverseze.

Ajunser`, în sfâr[it, în fa]a unei por]i de fier, iar Roz r`sufl`u[urat`. Pl`ti [oferului [i ie[i. Taximetristul plec` [i ea r`masepe loc s`-[i trag` sufletul.

La naiba, î[i zise ea privind prin grilajul por]ilor masive defier [i v`zând, cam la doi kilometri mai jos pe drum, un castelmasiv, cu dou` etaje; nu era nici o sonerie aici. Târându-[ivaliza printr-o intrare îngust`, o ascunse în spatele unui stejar,dup` care porni spre castel. Cel pu]in, drumul era umbrit [i,pe m`sur` de Roz se apropia mai mult de castel, începea s`-[idea seama cât era de imens [i impresionant. Era evident c`Pierre Brissant era foarte bogat, dar nici nu se a[teptase s` fiealtfel. Edouard nu-[i oferea serviciile oricui.

Nu r`spunse nimeni când sun` la intrarea principal`,impresionant`, a casei. Se uit` la ferestrele în[irate pe fa]adacl`dirii, dar nu observ` nici un semn de via]`. Înconjur` casa,g`sind numeroase terase [i balustrade din piatr`, care cobo-rau spre o piscin`, poteci ascunse [i c`su]e gri dispuse pe maimulte nivele, precum [i cea mai frumoas` gr`din` medite-ranean` din câte v`zuse Roz.

R`mase sprijinit` de o balustrad`, admirând frumuse]ea [icalmul locurilor. Privi marea cum se întindea spre orizont, iarRoz î[i spuse c` asfin]iturile erau cu siguran]` spectaculoase,acesta fiind probabil [i motivul pentru care castelul fuseseconstruit exact în acest loc.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 49

Pentru prima oar` o travers` un fior de pl`cere la gândulc`-[i va petrece aici o lun` [i c`, poate, cine [tie...

Nu, imposibil, refuz` ea s` viseze, întorcându-se. Edouardn-o mai voia; niciodat` n-o dorise [i totu[i nu voia s`-i dea dru-mul...

Auzi un râs [i se întoarse spre direc]ia din care venise sune-tul. Râsul unei femei. Privi în jos, spre gr`dini, c`utând cuprivirea orice form` de via]`.

Deodat` Roz împietri. Mai jos, lâng` piscin`, era un cuplu.Cei doi erau pe jum`tate ascun[i de vegeta]ie, întin[i pe op`tur` a[ezat` pe iarba deas`. Acum nu se mai auzea nimic,pentru c` cei doi f`ceau dragoste. În aer liber!

Roz închise ochii [i se întoarse. Nu suporta s` vad` maimult. Femeia cu p`r lung, ro[cat, era frumoas`; chiar [i de ladistan]`, Roz putea s`-[i dea seama de acest lucru, de[i n-ovedea cu claritate. Iar pe b`rbatul cu care f`cea dragoste,bronzat, cu p`r negru, umeri la]i [i picioare musculoase, îlrecunoscu imediat, gelozia provocându-i o durere fizic` insu-portabil`.

B`rbatul care f`cea dragoste cu acea femeie frumoas` era...so]ul ei, Edouard.

Roz fugi, înconjurând casa. Inima îi b`tea s`-i sparg` piep-tul [i, în panica ei, nu auzi c` cineva o striga. Tot ce-[i doreaera s` scape, s` fug` cât mai departe.

– Doamna De Vine ?Roz se opri, gâfâind. Se uit` lung, stupefiat`, la menajera în

uniform`, care o privea din u[a principal` a castelului.– Doamna De Vine? repet` femeia, apropiindu-se de ea.

N-am auzit când a]i venit cu ma[ina.

50 ISABELLE MARAIS

Roz se lupt` s`-[i revin`. Î[i d`du la o parte, furioas`, p`rulde pe frunte [i se întoarse spre femeie. Nu mai putea r`mâneaici, nu acum, nu dup` ceea ce v`zuse. Voia s` plece, s` fug`spre poarta principal`, s`-[i ia geamantanul [i s` p`r`seasc`cât mai repede insula asta.

– Am... am nevoie de un taxi... cheam`-mi un taxi, rosti earepede.

Femeia o privi ca pe o nebun`.– Nu r`mân, îi spuse Roz cu fermitate.Strânse din pumni, dorindu-[i s` se poat` ]ine pe

picioarele care începuser` s` i se înmoaie.– Geamantanul meu este lâng` poart` [i...– Roz?Se r`suci brusc. Edouard venea spre ea din direc]ia din

care ea tocmai fugise. Era un gând oribil, monstruos, de careîi era ru[ine. Se gândise c` el nu putuse s` termine ce înce-puse cu iubita lui, pentru c` era deja îmbr`cat cu pantaloni debumbac [i tricou alb. F`cuse oare vreun zgomot pe teras`,care-i avertizase pe cei doi îndr`gosti]i, iar ace[tia seîmbr`caser`?

– Care-i treaba cu valiza? o întreb` el de parc` ar fi fost celmai important lucru de pe lume.

Roz presupuse c` acesta era mecanismul lui de ap`rare,care-l f`cea s` se comporte ca [i cum nimic nu se întâmplase.Sigur, el n-avea nici cea mai mic` inten]ie s`-i dea ei de b`nuitc` [i iubita lui era prezent` în casa lui Pierre Brissant.

Înghi]i cu greu în sec, iar gândurile începur` s` i seînvârteasc` haotic în minte. S` insiste s` plece? Dar astfel ardemonstra c`-i p`sa mai mult decât voia s` lase s` se vad`. Oh,

MAI MULT DECÂT IUBI}I 51

Doamne, so]ul ei avea o amant` [i avea inten]ia s` i-o flutureprin fa]`. Dar de ce-i f`cea asta? Îi spusese c` nu mai existanimeni în via]a lui [i c` nu vrea s` divor]eze. N-o voia niciînapoi, gândi Roz speriat`, dar poate c` voia s-o pedepseasc`pentru c`-l p`r`sise.

– Taxiul... m-a adus pân`-n fa]a por]ii, r`spunse Roz pe unton surprinz`tor de calm.

Era uimit` de propria ei for]` ap`rut` instantaneu. Nu vamai reu[i s-o r`neasc`, dar aceast` gelozie dureroas` era greude suportat.

– Mi-am l`sat valiza lâng` poart` [i am venit pe jos pân`aici. Tocmai am... am ajuns.

O auzise oare c-o rugase pe menajer` s` cheme un taxi?El zâmbi [i se întoarse spre menajer` s`-i spun` s` trimit`

pe cineva dup` valiz`.– M` bucur c-ai ajuns atât de repede, Roz. Avem mult de

lucru.Se apropie de ea, iar Roz înghe]` când el o lu` de bra].

Nici m`car nu observ` crisparea ei [i continu` nestingherit,conducând-o înapoi în spatele casei. Roz merse cu el pen-tru c` n-avea ce altceva s` fac`. Abia de mai putea gândilimpede.

– Ai fi putut totu[i s` m` suni de la aeroport. Mi-ar fi f`cutpl`cere s` vin s` te iau chiar eu.

Adic` ai fi vrut s` nu fii luat prin surprindere, inter-pret` Roz afirma]ia lui. Desigur, nu voia ca ea s` afle c`are o amant`, pentru c` i-ar oferi un avantaj asupra lui.Atunci ar avea un motiv bun s` divor]eze, f`r` con-sim]`mântul lui.

52 ISABELLE MARAIS

– Nu r`mân, zise brusc Roz.Edouard se opri [i o privi de parc` ar fi fost nebun`.– Ce vrei s` spui? De-abia ai ajuns.Privirea lui era întunecat` [i sfid`toare.– Ideea asta este o nebunie. Nu pot lucra cu tine. Nu voi

lucra cu tine [i...– {i este prea târziu s` te mai r`zgânde[ti, Roz! explod` el

pe nea[teptate, paralizând-o. E[ti aici, ai semnat un contract [io dat` în via]a ta vei face ce ]i se spune!

{tia cât de u[or î[i pierdea r`bdarea Edouard, daraceast` izbucnire era ridicol`. Con[tiin]` înc`rcat`? Nu, maidegrab` frustrare c` fusese întrerupt de sosirea ei nea[tep-tat`...

O apuc` din nou de bra] [i, enervat, o conduse spre trepteleterasei. Pentru o clip`, Roz se temu c-o va duce direct spreamanta lui, dar el ocoli zona piscinei [i o conduse printr-o alt`gr`din` secret` pân` la terasa uneia dintre c`su]ele pe care leadmirase de sus, de pe terasa castelului.

– Aici vei sta, spuse el cu r`ceal`. Eu sunt în casa aceea,continu` el, f`cându-i semn cu capul spre o c`su]` de oaspe]iidentic` cu a ei, situat` pu]in mai departe.

Roz clipi, începând s` realizeze cât se în[elase. N-aveanevoie de ea ca s`-l ajute. Aceasta era o pedeaps`. Voia s-opedepseasc` pentru tot ce-i f`cuse.

– Nu te voi ierta niciodat`, Edouard, niciodat`! explod` eabrusc. Te în[eli dac` î]i închipui c` m` po]i umili. Pentru asta,mai întâi trebuie s`-mi pese – [i nu-mi pas`, a[a c` oricepedeaps` ai fi pl`nuit pentru mine, n-o s`-]i reu[easc`. Nu m`po]i r`ni; nu-]i voi permite...

MAI MULT DECÂT IUBI}I 53

Vocea ei se pierdu, când observ` c` el o privea ca pe oisteric`. O privea cu ochii mari [i uimit, iar ea suspect` c`aceasta era tot o parte din pedeaps` – s-o fac` s` cread` c` eleste nevinovat, iar ea nebun`.

– Te las s`-]i despachetezi valiza [i s` te faci comod`.Încearc` s` te [i odihne[ti pu]in. Se pare c` te-a afectatc`ldura. Sunt în c`su]a de vizavi, dac` ai nevoie de mine...

– N-am nevoie de tine! replic` Roz, sfid`toare, hot`rât` s`se r`zbune cumva pe el.

Privirea lui Edouard se îngust`.– Nu, n-ai avut niciodat` nevoie de mine [i asta a fost

problema, Roz. Poate cât vei sta aici, pe insula asta fru-moas`, vei reflecta [i la ce ]i-am spus [i poate vei regre-ta.

– A[adar, este o pedeaps`! strig` ea. M` pedepse[ti, daivina pe mine pentru ce s-a întâmplat. Nici m`car nu arunci osingur` privire înapoi s`-]i vezi propriile gre[eli.

Edouard se încrunt`, iar umerii i se încordar` ca [i cum arfi încercat din r`sputeri s` se controleze.

– Ai vorbit numai prostii de când ai venit. Odihne[te-te [ipoate ast`-sear`, la cin`, î]i vei fi revenit îndeajuns, ca s` avemo discu]ie m`car pe jum`tate normal`!

Se întoarse [i porni spre c`su]a lui, l`sând-o pe Roz privindîn urma lui, f`r` s`-i vin` s` cread`. Da, vorbise numai prostiide când sosise, pentru c` ceea ce v`zuse aproape o înne-bunise, [i totu[i el avea tupeul s` cread` c` era ceva înneregul` cu ea. El era dementul, s` apar` cu amanta în fa]a ei.Oare acum îl a[tepta acolo, s` continue de unde r`m`seser` îngr`din`...? Î[i înfipse degetele în p`r. Oh, era îngrozitor, de

54 ISABELLE MARAIS

nesuportat. Împinse u[a de la intrare, trecu de livingul spa]ios[i r`coros [i merse direct în dormitor. Se arunc` pe pat [iîncepu s` plâng` cu suspine, furioas`.

** *

Mai târziu, când i-a fost adus` valiza, despachet` [i f`cuun du[ lung rece în baia micu]` cu pardoseala de mar-mur`. A[adar, în urm` cu un an, suspiciunile ei fuseser`reale. Edouard nu renun]ase la femei dup` ce se c`s`torisecu ea.

Se a[ez` în dreptul unei ferestre deschise din living, cas`-[i usuce p`rul cu prosopul. Acum era întuneric [i foartecald, dar aerul era uscat. St`tea în întuneric, ghemuit` într-unfotoliu. La Edouard era lumin` [i putea s`-l vad` mi[cându-se,singur, prin cas`. Amanta sa nu era acolo [i Roz se întreb`unde putea fi. Oare o trimisese undeva s`-l a[tepte pân` ter-mina el lucrul? Specula]iile erau chinuitoare, iar Roz se d`dub`tut`. Nu va accepta ca asta s-o afecteze.

Se îmbr`case deja, când auzi pa[i afar`, în curte. Edouardnu intr`, ci r`mase în fa]a u[ii deschise [i o strig`.

– Am preg`tit masa. Este gata. În curte, la mine!Roz îi sim]i pân`-n oase ordinul scurt. O lun` întreag` o

a[tepta asemenea atmosfer`. R`ceala lui, pedeapsa lui.Cinci minute mai târziu veni în curte.– ```... cin`m singuri? îl întreb` ea, a[ezându-se la mas`.Ar fi trebuit s`-i fie foame, dar nu-i era. Cum ar mai fi putut

mânca dup` ceea ce v`zuse mai devreme?

MAI MULT DECÂT IUBI}I 55

– Da, [i probabil a[a va fi mai tot timpul, r`spunse el,turnând vin în pahare înainte de a se a[eza în fa]a ei. Lui Pierreîi place s` dea petreceri la castel aproape în fiecare noapte, câtst` aici. Îi place s` se distreze cât mai mult [i, dup` cum [tii,genul `sta de via]` nu-mi place. Prefer s` cinez aici [i s` m`relaxez la sfâr[itul unei zile de munc`.

Dar nu se comportase deloc a[a când fuseser` c`s`tori]i, celpu]in nu în ultimele luni. Întotdeauna î[i luase de lucru acas`sau st`tuse la birou pân` târziu. Roz îl privi cum servea salata.

– {i presupun c` te a[tep]i ca [i eu s` g`tesc din când încând? suger` ea ironic.

– N-a[tept nimic de la tine, Roz, nimic în afara talentelortale de traduc`toare. Aici exist` un personal care are menireas` aib` grij` de toate necesit`]ile noastre. Am preg`tit eu masaîn seara asta pentru c` personalul are liber azi [i, în plus, amconsiderat c` cel mai bine ar fi ca, în prima sear` pe care ne-opetrecem împreun`, s` nu fim întrerup]i.

– De ce? Se r`zgândise? Voia s` divor]eze, pân` la urm`?– Pentru c` vreau s`-]i spun cam la ce se refer` munca

noastr` aici.– Bineîn]eles, murmur` Roz.Ea î[i înclin` capul [i î[i fix` privirea asupra mormanului de

salat` cu care Edouard îi umpluse farfuria. Munc`, doar pen-tru asta veniser` aici. Încet, începu s` m`nânce.

– Te-am auzit plângând, spuse Edouard dup` o vreme.Roz puse furculi]a jos [i întinse mâna dup` paharul cu vin.

Îl privi cu interes. Vocea lui sunase de parc` i-ar fi p`sat, darera imposibil a[a ceva.

56 ISABELLE MARAIS

– Cred c` te în[eli. N-am mai plâns de mult` vreme.– Azi ai plâns. Nu m-am în[elat. Sunt obi[nuit cu astfel de

manifest`ri, î]i mai aduci aminte? Mi se rupea inima când teauzeam plângând dup` ce ne certam.

Roz nu spuse nimic [i continu` s` m`nânce, de[i înghi]eacu noduri.

– A[adar, de ce-ai plâns? insist` el. Dac` î]i este de nesu-portat s` lucrezi cu mine, pot aranja s` ne vedem cât maipu]in, de[i asta ar ad`uga o tensiune în plus.

Deci asta voia, s` lucreze separat, în a[a fel încât s`-[ipoat` vedea mai departe de aventura lui sordid` f`r` ca ea s`[tie.

– Suntem amândoi profesioni[ti [i destul de maturi, ca s`putem lucra împreun`, Edouard. Vreau s` termin`m cât mairepede cu putin]`.

El îi mai turn` pu]in vin.– Cât de bine îl cuno[ti pe acest Pierre Brissant? întreb` ea.Roz fu u[or mirat` când v`zu degetele lui albindu-se,

strângând puternic sticla de vin când o puse pe mas`.– De ce întrebi?Ea se rezem` de sp`tar, ]inând cu ambele mâini paharul de

vin [i privindu-l, fiindc` ceva o avertiza s` nu rateze nici unadin expresiile lui.

– A[ vrea s` cunosc situa]ia înainte de a începe s` lucr`m.Am impresia c`-]i este mai mult prieten decât client.

– De ce crezi asta?Roz sim]i c` întrebarea sunase un pic îngrijorat`.– Faptul c` ne bucur`m de ospitalitatea lui. Practic, ne-a

întins covorul ro[u. Condi]ii excelente, propriul nostru per-

MAI MULT DECÂT IUBI}I 57

sonal, iar tu pari a cunoa[te foarte bine locul. I-ai dat un ordinmenajerei, ceea ce m` face s` cred c` e[ti foarte bine cunos-cut. De când e[ti aici?

– De când am plecat de la tine, din Provence.– Deci, poveste[te-mi despre el [i cu ce se ocup`.Edouard o studie cu aten]ie peste mas` înainte de a-i

r`spunde.– Cred c` asta mai poate a[tepta pân` mâine, spuse el în

cele din urm`. Probabil c` e[ti obosit`. Aerul de munte estediferit aici, în Corsica. Vrei cafea?

Roz cl`tin` din cap.– Nu, mul]umesc.Îi va fi suficient de greu s` adoarm` în seara asta [i f`r`

influxul de cafein`. Avea impresia c` el voia s` pun` cap`t zilei[i s` scape de ea, ca s` se întoarc` la iubita lui. Dar unde eraacum? O irita c` nu [tia mai multe, de[i nu voia s` recunoasc`.Femeia disp`ruse. Louisa era în zon`? Era [i ea oaspete?

– Are familie? întreb` ea.Poate c` frumoasa ro[cat` era sora sau fiica lui Pierre...Spre surprinderea ei, Edouard se ridic` brusc [i rosti la fel

de brusc:– Nu, nu are. Acum te rog s` m` scuzi, mai am ceva de

lucru...– Sunt sigur` c` ai! murmur` ea, f`r` s` vrea.El o privi complet surprins.– {i acum ce s-a mai întâmplat?– Oh, iart`-m` c` a sunat atât de neoriginal – zise ea pe un

ton sarcastic – dar tu ce dracu’ crezi?Ochii lui str`lucir` metalic.

58 ISABELLE MARAIS

– N-am idee la ce te referi...– Oh, ba da! exclam` Roz. {i te dispre]uiesc [i mai mult

pentru c` încerci s` pari atât de nevinovat, având în vedere totceea ce faci...

– Ce dracu’ te-a apucat?Înconjur` masa [i o prinse cu putere de bra]e.– Dumnezeu [tie c` eram sigur c` nu ne va fi u[or, dar de

acum chiar exagerat`. E[ti aici abia de câteva ore [i deja îmifaci via]a un calvar...

– {i ]i-o voi face [i mai rea pân` vom termina lucrul!Încerc` s` se elibereze din strânsoare, dar degetele lui o

strânser` [i mai tare.– N-am vrut s` vin aici, dar pentru un moment am l`sat

garda jos [i am acceptat pentru c`... pentru c`...– De ce, Roz? Poate pentru c` ai sperat c` m` convingi s`

divor]`m?– Nu, la naiba! Nu din cauza asta, ci...– Deci nu vrei s` divor]ezi! Atunci ce vrei? o întreb` el

furios. S` în]eleg c-ai acceptat, ca s` m` pedepse[ti sau cevaasem`n`tor? Ai venit ca s` fii cât mai dificil` [i imposibil`, caatunci când eram c`s`tori]i?

Deodat` ea reu[i s`-[i elibereze mâna [i primul impuls afost s`-l loveasc` peste fa]`. Nu pentru ce sugerase, ci pen-tru acea frumoas` ro[cat` care, acum, era pentru el ceea ceea nu va mai putea fi niciodat`. Iubita lui, amanta lui,femeia care primea toat` afec]iunea lui, o corsican` care-i vaoferi tot ceea ce ea nu putuse s`-i dea. Oh, Doamne, cât îlura!

El îi prinse mâna [i i-o imobiliz`.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 59

– Asta-i ceva nou, zise el lâng` obrazul ei. Violen]`. Înc` nuajunseser`m la stadiul `sta.

– Pentru c` înc` nu m` provocase[i îndeajuns, Edouard,[opti ea, înfuriat`.

– Dar acum am reu[it [i sunt curios s` [tiu de ce. S` fieoare pentru c` nu te vreau în patul meu în noaptea asta?

Ochii ei se m`rir`.– Nu fi ridicol!– Chiar este atât de ridicol? Sexul n-a fost o problem`...– {i nici acum nu este, pentru tine, nu-i a[a? strig` ea. Nu...

nu vrei s` divor]`m... [i... [i de ce ai vrea când... când...?Vocea i se frânse într-un suspin. Nici m`car nu putea s` ros-

teasc` ceea ce v`zuse c` f`cea el cu ro[cata aceea, în gr`din`.O durea, o durea îngrozitor. {i, indiferent ce s-ar fi întâmplat,ea înc` îl mai iubea.

– D`-mi drumul! ]ip` ea, aproape izbucnind în plâns.– A[ vrea s` pot, [opti el [i deodat` o s`rut` cu pasiune.Atunci ea [tiu c` suferin]a abia acum începea. Crezuse c`

suferise destul pân` acum, dar în ce-l privea pe Edouard DeVine, niciodat` nu va fi suficient.

60 ISABELLE MARAIS

Capitolul 4

Roz se încord`, încercând s` nu cedeze emo]ional. Ar fi fostun dezastru.

Suport` s`rutul dur – care exprima mai degrab` r`zbunare,decât afec]iune. Asta o [i ajutase s` nu cedeze nervos. Dac`s`rutul ar fi fost cum era odinioar`, la începutul rela]iei lor,atunci ar fi dat serios de belea.

Dup` aceea, când s`rutul se îmblânzi, pericolul crescu. Nuo mai ]inea imobilizat`, fiindc` ea oricum nu încerca s` scape.Nici nu i se supunea, dar nu se putea împiedica s` nu i setopeasc` în bra]e. L`s` parfumul, parfumul lui Edouard, s`-iinvadeze sim]urile pân` când î[i dori s` i se abandoneze înbra]e.

Dorul de el o înv`lui, stimulându-i emo]iile pân` strig` însinea ei dup` tot ce pierduse. Înc` îl mai iubea, înc` îl maidorea, iar când acceptase s` vin` aici, poate sperase... Dar nu,nu trebuia s` cedeze. Trebuia s` fie tare.

– Nu...

Atât reu[i s` spun` când buzele lui îi abandonar` gura [ipornir` pe linia gâtului, iar mâinile îi cuprinser` talia.

Nu o m`gulea faptul c` înc` mai avea puterea de a-l stimu-la sexual. Aceea[i putere o mai avea [i altcineva, o alt` femeiecu care-l v`zuse mai devreme.

– Nu! strig` ea din nou, de aceast` dat` cu mai mult`hot`râre.

Se smulse din îmbr`]i[area lui, iar el o eliber` atât de u[or,încât Roz [tiu c` se juca, de fapt, cu ea. În definitiv, va putea fisatisf`cut mai târziu, de iubita lui...

– Nu mai face asta, Edouard, îl rug` ea pe un ton îngro[at.Î[i ridic` mâna s` [tearg` acel s`rut de pe buze, dar el îi

prinse mâna [i o opri, [tergându-i-le el cu degetul mare.– N-am s` mai fac, zise el încet. Decât dac` ai s` m` provoci

din nou [i atunci eu nu voi mai fi r`spunz`tor. Nu te mai purtaa[a, Roz, pentru c` m` va dezgusta mai mult ca pe tine. Acumdu-te la culcare [i mâine diminea]` vom începe de la zero [ivom uita c` amândoi înc` mai avem capacitatea de a ne excitareciproc.

Ea nu-i r`spunse pentru c` nu g`si nimic de zis. Dorin]a dea-l r`ni îi trecuse. El p`rea capabil s-o r`neasc` mult mai mult.Se întoarse [i, f`r` nici un cuvânt, plec` spre c`su]a ei.

Dup` ce închise u[a, r`mase mult` vreme rezemat` cuspatele de ea, l`sând durerea s` treac`, a[teptând s` selini[teasc` [i dup` aceea s` adoarm`.

** *

62 ISABELLE MARAIS

Roz se opri la umbra unui m`slin [i o privi pe ro[catasub]ire cum str`b`tea înot lungimea piscinei. Sperase ca,diminea]a devreme, înainte ca ceilal]i s` se trezeasc`, s`g`seasc` piscina liber` [i s` înoate un pic, dar femeia i-o luaseînainte. Se întoarse, ascunzându-se în umbr`, sperând s` nufie v`zut` [i Edouard s` nu i se al`ture iubitei, pentru c`, dac`i-ar fi v`zut din nou, inima i s-ar frânge.

Lucra aici? F`cea parte din familia Brissant? P`rea s` sesimt` ca acas`. Poate c` era o secretar`, secretara lui Brissant?Trebuia oare s` lucreze cu ea?

Se întoarse în c`su]` [i se str`dui s`-[i preg`teasc` micul dejun.Putea face fa]` situa]iei, îns` va avea nevoie de un pic mai mult`voin]` [i de o gândire modern`. De ce nu era posibil ca so]iap`r`sit` [i amanta unui b`rbat s` se întâlneasc` [i chiar s` devin`prietene? Foarte pu]in probabil, dac` so]ia p`r`sit` era ea îns`[i!

C`su]a avea o mic` buc`t`rie, iar frigiderul era plin. Înc`lziîn cuptorul cu microunde un croissant, î[i preg`ti o cafea [i lea[ez` pe m`su]a din curte.

Roz se întreb` ce vor crede ceilal]i locatari despre faptul c`doamna [i domnul De Vine locuiau separat. Edouard îi spu-sese lui Brissant c` sunt desp`r]i]i? Se p`rea c` da, altfelEdouard ar fi insistat s` ocupe amândoi aceea[i c`su]`. Eranumai vina Magdei care-i sugerase c` Edouard dorea s` seîmpace cu ea, sem`nându-i astfel speran]a în inim`.

– Mda, întotdeauna ]i-a pl`cut s` te treze[ti devreme,remarc` Edouard, apropiindu-se.

Venea dinspre piscin`. Roz îl privi din cap pân`-n picioare.– Ai înotat? îl întreb` ea pe un ton oarecum sarcastic.Cum de nu d`duse peste el, n-avea idee.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 63

– Nu, am alergat pe plaj`. Sunt ni[te sc`ri care duc la oplaj` îngust`, dar fii atent` – sc`rile sunt abrupte [i inegale.Dac` aluneci, ri[ti s` te accidentezi foarte grav.

El se a[ez` la masa ei, iar Roz îl privi cu r`ceal`.– Î]i mul]umesc pentru avertisment. Voi avea grij` s` nu fii

în spatele meu când le voi coborî.– De ce e[ti atât de nesuferit`, în diminea]a asta, Roz? {tii

bine c` nu ]i-a[ face nici cel mai mic r`u.Menajera aduse o cea[c` de cafea pentru el, iar Edouard o

rug` s` revin` mai târziu [i s` fac` curat în cele dou` c`su]e.Dup` ce plec` menajera, Roz replic`:

– R`ul poate fi provocat în mai multe feluri, nu numai fizic, Edouard.– Ce vrei s` spui prin asta? o întreb` el, rezemându-se de

sp`tarul scaunului ca s`-[i bea cafeaua. Te referi cumva la tor-tura psihic`?

– Poate, murmur` ea, hot`rât` s` nu mai continue discu]ia.Deci, ce program avem azi? îl întreb`.

Cu cât începeau mai repede lucrul, cu atât mai repede î[iva g`si ceva cu care s`-[i ocupe mintea, în loc s` se gândeasc`la el [i iubita lui.

– Vom lucra în biroul din castel în fiecare diminea]`, vomlua o pauz` de mas` la prânz, urmat` apoi de siest`, [i vommai lucra, dup` aceea, câteva ore înainte de cin`, îi spuse el.

– To]i vom lucra în birou?El o privi lung.– Tu [i cu mine. Pierre nu prea va sta pe aici. De fapt, ar fi

posibil nici s` nu-l întâlne[ti.Roz nu se putu ab]ine s` nu inspire adânc, când afl` asta.

Se a[teptase s` lucreze cu amândoi.

64 ISABELLE MARAIS

– În acest caz – zise ea – nu v`d de ce-am lucra [i noi împre-un`. Pot lucra [i aici, în c`su]`. A[ prefera aceast` variant`...

– Pentru c` vrei s` m` vezi cât mai rar posibil...? o întreb`el, str`lucindu-i enervarea în ochi.

– În parte, încuviin]` ea încet, u[or uimit` de cât de repedese sup`ra el în ultima vreme. Dar [tii c`-mi place s` fiu singur`când lucrez...

– Imposibil! exclam` el, ridicându-se brusc în picioare. Dinacel birou nu va ie[i nici o hârtie. {i acum, dac` e[ti gata, î]isugerez s` ne apuc`m de treab`.

Roz se ridic` repede de pe scaun.– Sigur, cu cât termin`m mai repede, cu atât mai bine, zise

ea scurt.– De acord cu tine, spuse el simplu.Pornir`, t`cu]i, spre castel, Edouard conducând-o,

mergând la câ]iva pa[i în fa]a ei. Ei îi era deja cald cândsfâr[iser` de urcat numeroasele terase [i ajunseser` la cl`direaprincipal`. Nu se vedea nimeni în jur, nu se z`rea nici m`carun membru al personalului, ca [i cum ar fi fost singuri.

Interiorul castelului era a[a cum î[i imaginase Roz: impre-sionant. Totul ar`ta cât de bogat era Pierre Brissant. Biroul seafla în aripa din fa]` a cl`dirii, cu vedere spre gr`dina [i sprebalustrada de care se sprijinise ea când venise [i auzise râsulde lâng` piscin`. Se apropie de fereastra înalt` care sedeschidea spre teras` [i d`du draperia la o parte.

– Las` u[ile închise, ordon` Edouard.Roz se întoarse spre el.– Nu le deschideam, voiam doar s` m` uit pe fereastr`, dar

un pic de aer proasp`t n-ar strica.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 65

Edouard travers` camera [i deschise pu]in una dintre u[iledinspre teras`.

– Ai dreptate, e foarte cald aici. O s` lucrezi lâng` fereastr`.Î]i reamintesc despre confiden]ialitatea [i necesitatea de ap`stra secretul acestei afaceri, începu el, îns` se opri când Rozoft`, u[or ner`bd`toare.

– Am semnat deja contractul, Edouard. Discre]ia mea estegarantat`.

– Da... da, [tiu, murmur` el, trecându-[i o mân` prin p`r.Roz cuno[tea acest gest [i [tia c` era provocat de stres. Nu

voia s` i-l accentueze începând [i ea cu întreb`rile. Va aflacurând ce presupunea munca lor [i se rug` s` nu fie nimicsuspect. Oft` pentru sine [i se a[ez` la biroul din dreptulferestrei. În loc s` aib` mintea ocupat` cu gândurile la ro[cat`,la Edouard [i la motivul pentru care acesta încerca s-opedepseasc`, ar fi fost mai bine s` încerce s` descopere ce sepetrecea aici, la Château de Floris. Pierre Brissant, de[i eraextrem de bogat [i î[i permitea o via]` luxoas`, plin` de dis-trac]ii, î[i ignorase afacerile, iar situa]ia lui financiar` devenisetulbure. Ei bine, curând va afla ce fel de om este. Po]i s`-]i daiseama de caracterul unui om din afacerile lui financiare.

Edouard trânti pe masa ei un teanc imens de dosare.– Uit`-te prin astea. Sunt vechi de cinci ani, dar te vor ajuta

s`-]i faci o impresie despre ce a[tept de la tine.Roz le privi, apoi se uit` la Edouard.– Toate astea n-ar trebui s` fie într-un calculator?El cl`tin` din cap.– A[a va fi, dup` ce-am s` fac ordine în ele. Pân` atunci

vom lucra dup` vechiul stil.

66 ISABELLE MARAIS

La prânz Roz deja î[i sim]ea capul învârtindu-se. Era preatârziu ca s` se apuce acum de tradus, dar m`car [tia la ce s` sea[tepte [i nu-i prea f`cea pl`cere. Edouard voia fiecare acttradus din german` în francez` [i englez`, [i invers. Erau atât demulte, încât Roz î[i spuse c` nici o armat` de traduc`tori n-arputea termina lucrul într-o lun`.

De fiecare dat` când arunca o privire spre el, îi vedea încordareade pe chip. Acum soarele b`tea în camer` [i era extrem de cald.

– E insuportabil! pufni Roz exasperat`. Se ridic` [i deschiselarg ferestrele.

– S` v`d dac` g`sesc vreun aparat de aer condi]ionat porta-bil, suger` Edouard.

– Când se serve[te masa? îl întreb` Roz când ajunse la u[`.Avea nevoie de o pauz` [i un pic de aer curat. Edouard se

opri, se uit` la ceas [i spuse scurt:– Acum. Întoarce-te aici la ora patru.{i cu asta trânti u[a în urma lui. Roz se rezem` de sp`tarul

scaunului [i î[i cuprinse capul în mâini. Era extenuat` [i pre-supuse c` [i Edouard era. El avea rolul s`-i sorteze toat`aceast` re]ea financiar` de investi]ii [i ac]iuni, s` pun` ordineîn ea [i apoi Roz s-o traduc`. Era enorm de lucru. Acum puteas`-[i fac` o idee despre ce însemna munca lui Edouard.

În timp ce se întorcea încet la c`su]a ei, î[i spuse c`, pentrucât era de bogat, Brissant nu era tocmai de[tept, iar Edouard[tia acest lucru. Oftaturile exasperate care se auzeau la fiecarecâteva minute, în cel`lalt cap`t al camerei, o deranjaser`.Edouard avea foarte mare succes [i î[i putea alege clien]ii, a[ac` nu în]elegea de ce acceptase aceast` afacere. Poate c`,atunci când acceptase, nu [tiuse ce presupunea acest contract.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 67

Nu-i treaba mea, î[i spuse ea, mâncând un bol de salat` pecare menajera i-l l`sase în frigider. Mai târziu se schimb` [i-[ipuse un costum de baie [i, luându-[i un prosop cu ea, merses` descopere plaja. Nu se vedea nici picior de Edouard sau dealtcineva. Se întreb` dac` nu cumva mânca împreun` curo[cata, lâng` piscin`, dar imediat î[i alung` acest gând.

Roz înot` în valurile puternice ale m`rii pân` începur` s-odoar` mu[chii. Asta o ajut` s`-[i mai elibereze mintea. Seîntinse apoi pe prosop, la soare. Era gata s` a]ipeasc`, cândauzi din nou râsul fetei. Tot corpul i se crisp` [i î[i mu[c`buzele, refuzând s` deschid` ochii. Râsul se auzise destul dedeparte [i nu-i era team` c` Edouard o va aduce pe plaj`. Tipanu p`rea genul de femeie care s` stea pe plaj`, ci mai degrab`pe marginea unei piscine cu un cocteil în mân`.

– Niciodat` s` n-adormi la soare, îi [opti o voce blând` laureche, un pic mai târziu.

Roz nu deschise ochii, se rostogoli doar pe burt` [i-[i spri-jini capul pe bra]e.

– Pleac`. Nu-i înc` patru, murmur` ea.Clipi când deschise ochii [i îl v`zu al`turi de ea, privind

marea. Nu-l sim]ise când venise [i se a[ezase lâng` ea. P`reaextenuat [i încordat.

Roz se ridic` în capul oaselor.– Am impresia c` suntem singuri pe aici, coment` ea în

cele din urm`.– Nimeni nu prea folose[te plaja.– Nu m` refeream numai la plaj`, ci la întreaga proprietate.

Pân` acum n-am v`zut decât o menajer`. Cum de [tii c`nimeni nu folose[te plaja?

68 ISABELLE MARAIS

El se întoarse [i o privi de parc` n-ar fi în]eles întrebarea.Roz insist`.– Vorbe[ti de parc` ai mai fi fost pe aici.Ochii lui sc`p`rar`, furio[i.– {tii bine c` am stat aici de când am plecat din Provence.

Ce faci acum, m` interoghezi? izbucni el.Roz îl privi indignat`.– Nu, deloc, dar de ce te r`ste[ti la mine? Am spus doar

c` n-am mai v`zut pe nimeni pe aici, în afara menajerei[i...

– E[ti aici s` munce[ti, nu s`-]i faci prieteni...– P`cat c` tu nu respec]i aceast` regul`, izbucni ea înainte

s` se poat` ab]ine.Î[i scutur` violent prosopul de nisip.– Ar fi bine s` ne întoarcem! zise ea furioas`.O ajunse din urm` în dreptul sc`rii, dar fiind prea îngust`,

o a[tept` pe ea s` porneasc` înainte.– {tii, n-am crezut c` va fi atât de r`u, coment` el în spatele

ei, când se aflau pe la jum`tatea sc`rii.– Poftim? întreb` ea.– S` s`rim tot timpul unul la gâtul celuilalt.– Nu s-a schimbat nimic, replic` Roz.– Credeam c` s-a schimbat. Sperasem ca am`r`ciunea [i

sup`rarea s` se fi risipit.Roz se opri [i se întoarse spre el. Amândoi se aflau cam la

acela[i nivel, el fiind cu o treapt` mai jos. Ea î[i sim]i durerea[i probabil c` [i el o sim]ise.

– La ce te a[teptai, Edouard? îl întreb`, disperat`. Te a[tep-tai s` r`mânem prieteni dup` tot ce s-a întâmplat între noi?

MAI MULT DECÂT IUBI}I 69

Este un idealism pe care nu-l întâlne[ti în realitate. Nu po]iiubi cum ne-am iubit noi [i apoi s` r`mânem doar prieteni.

– {i atunci preferi ura [i du[m`nia?– Nu este vorba despre ce prefer, ci ceea ce primesc.

Aminte[te-]i c` eu n-am vrut s` vin aici. Tu m-ai c`utat, iar euam acceptat oferta ta pentru c` m-ai convins c` este imperativs-o fac.

– Este imperativ, atât pentru mine, cât [i pentru tine...– Doar pentru c` vrei s` m` pedepse[ti!Ochii lui redevenir` aspri [i amenin]`tori, iar buzele i se

crispar` într-o linie agresiv`.– Cine pe cine pedepse[te este cam greu s` ne d`m acum

seama, Roz. Nu numai c-ai devenit [i mai r`ut`cioas` decâterai, dar ai transformat asta într-o art` cultivat` cu rafinament.

– Mda, m` întreb de unde-am înv`]at! Orice elev trebuie s`aib` un profesor, iar tu ai fost profesorul meu!

Se întoarse [i vru s` urce în fug` restul treptelor, dar seîmpiedic` [i încerc` s` se prind` de balustrada de lemn.Edouard întinse mâinile s-o prind`, dar în c`dere, ea îlîmpinse [i, în urm`toarea secund`, Roz îl v`zu, speriat`, cumse dezechilibreaz` [i încearc` s` se apuce de balustrad`, darrat`. Ea îl prinse de mân`, apoi de bra], dup` care î[i înf`[ur`bra]ele în jurul gâtului lui, încercând s`-l protejeze, în timp cese rostogoleau împreun` pe sc`ri, pr`bu[indu-se unul pestealtul pe suprafa]a plan` a stâncii.

R`maser` acolo, jos, îmbr`]i[a]i, încercând s`-[i recapeter`suflarea. El o ]inea atât de strâns în bra]e, încât ea abia maiputea respira.

Edouard reu[i primul s` vorbeasc`.

70 ISABELLE MARAIS

– Nu [tiu dac-ai fi avut nevoie de un profesor care s` teînve]e cum s` fii o tic`loas`, dar e[ti sigur` c` n-ai luat lec]iidespre cum s`-]i omori so]ul?Roz î[i îngrop` fa]a în gâtul lui.

– Oh, Doamne, nici m`car s` nu glume[ti cu a[a ceva! mur-mur` ea.

Aproape c`-l omorâse; î[i d`du seama c` `sta ar fi fost celmai cumplit lucru din via]a ei. Nu mai era al ei, dar gândul c`el n-ar mai exista... Înghi]i cu dificultate [i încerc` s` se adune.Exagera.

– Te sim]i bine? încerc` ea prudent`, privindu-l.– Dar tu? El îi zâmbi, [i ridic` o mân` s`-i dea la o parte p`rul de pe

frunte. Privirea lui devenise brusc blând` [i luminoas`, iarinima ei se strânse, când î[i aminti acea privire [i ceea ce urmade obicei.

– Oh, la naiba, sângerezi! strig` ea speriat`.Îi d`du la o parte p`rul de frunte, dezv`luind o t`ietur`

adânc`. Era numai vina ei.– Edouard, po]i merge? îl întreb`, ridicându-se cl`tinat în

picioare.– Roz, n-am nimic, îi r`spunse el, [i încerc` s`-i demon-

streze acest lucru, ridicându-se în picioare.Dar demonstra]ia nu-i reu[i. Din cauz` c` se ridicase prea

brusc, se cl`tin` ame]it [i trebui s` se sprijine de stânc`.– Ia-o-ncet, îl avertiz` ea. Stai jos, m` duc dup` ajutor.El râse [i î[i pip`i rana.– Fii serioas`, nu-i decât o zgârietur`.– Las`-m` s` te ajut...– Roz, n-am nimic, insist` el, iritat.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 71

– M`car las`-m` s`-]i cur`] rana.– M`car, bomb`ni el resemnat, pornind din nou s` urce

sc`rile împreun`. Este o trus` de prim ajutor în baie, îi spuseel, când ajunser` la cabana lui.

– Încearc` s` te întinzi pe pat, zise Roz [i se gr`bi spre baie.Se opri în baia micu]` [i privi în jur. Cu mâinile tremurând,

deschise trusa de prim ajutor [i lu` dezinfectantul [i pansa-mentele.

– Ai baft`; n-ai nevoie de copci, spuse ea dup` ce-i cur`]`t`ietura.

El st`tea pe marginea patului, în timp ce ea îl pansa.Edouard ridic` mâinile [i-i cuprinse talia. Roz sim]i cum îicre[te tensiunea [i [tiu c` este în pericol. Era tot în costumulde baie [i [tia c` el ar putea s-o trânteasc` cu u[urin]` pe pat.Dar [tia, de asemenea, c` n-o va face pentru c` n-avea nevoie.Nevoile îi erau satisf`cute de altcineva.

– Cum a[ putea fi norocos, când tu ai încercat s` m`omori? o tachin` el.

Ea î[i puse mâinile pe umerii lui. Avea aceea[i c`ma[`, tran-spirat`, pe care o purtase înc` de diminea]`. Dac` ar mai fi fostc`s`tori]i – în adev`ratul sens al cuvântului – i-ar fi scosc`ma[a [i i-ar fi masat umerii, cum f`cea de fiecare dat` cândel se întorcea dup` o zi obositoare, iar ea îl a[tepta acas`.

Oh, dac-ar fi putut da timpul înapoi, ar fi fost acas` de fiecaredat` când el s-ar fi întors de la serviciu. Gre[ise atât de mult [ifusese nevoie de o tragedie ca s`-[i poat` vedea gre[elile.

– A fost un accident. N-am vrut s` te împing pe sc`ri, sescuz` ea cu voce slab`.

El nu p`ru convins.

72 ISABELLE MARAIS

– Spune asta în fa]a unui complet de judecat`.Roz zâmbi.– Indiferent ce s-a întâmplat între noi, Edouard, nu-]i

doresc moartea.– {tiu, [opti el. Am v`zut asta în ochii t`i [i am sim]it-o în

bra]ele tale. Am v`zut [i am sim]it chiar mai mult decât atât,chérie.

Roz ro[i. Încerc` s` se dep`rteze de el, dar asta ar fi demon-strat mai mult.

– Te-ai lovit serios la cap. Cine [tie ce gânduri ]i s-or mai fiivit în minte?

– Într-adev`r, m-am lovit – spuse el hot`rât – dar acumsunt în toate min]ile.

Înainte de a-[i da seama, se trezi pe pat lâng` el, apoiEdouard o imobiliz` cu greutatea lui, împiedicând-o s` se lupte.

– Nu-mi place s` m` cert cu tine, Roz. Nu mi-a pl`cut cânderam împreun`, nu-mi place nici acum. Nu [tiu ce se vaîntâmpla mai departe, în timpul pe care-l vom petrece împre-un`, dar [tiu c` înc` te mai doresc.

Gura lui se apropie de a ei, iar Roz nu fu suficient de rapid`ca s` se fereasc`. Buzele lui i le strivir` pe ale ei cu o pasiunepe care n-o mai sim]iser` de mult` vreme.

Cu o mi[care u[oar`, el îi d`du jos o bretea a costumuluide baie [i imediat îi prinse sânul în palm`; urm` o explozie asim]urilor ei. Întregul corp i se arcui [i scoase un strig`t ani-malic de frustrare.

– A[adar, înc` te mai pot excita, [opti el cunosc`tor. Nu-miimaginez cum ai avut curajul s` m` p`r`se[ti, continu` el cubuzele lâng` obrazul ei.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 73

O s`rut` din nou, ca o pedeaps`, str`pungându-i parc` inima.În cele din urm` îi eliber` gura [i ea [i-o folosi în singurul

mod în care se putea lupta cu el – cu cuvinte dure care s`-itaie pasiunea.

– N-am avut nevoie de prea mult curaj ca s` abandonez oc`snicie f`r` dragoste, Edouard, [i nu mai confunda dorin]acu dragostea, zise ea pe un ton ustur`tor, printre din]i.

{tia c`-l r`nea, pentru c` era dovada e[ecului lui, ca so]. Odurea s` spun` asta, deoarece c`snicia lor nu fusese lipsit` dedragoste la început, iar în cazul ei, nici acum nu era. El se plic-tisise de ea, el o abandonase.

– Nu le-am confundat niciodat`, chérie. Nici acum nu leconfund. {tiu exact care-i diferen]a.

O s`rut` din nou [i, de aceast` dat`, buzele lui erau plinede hot`râre [i dorin]`, cum îi era [i corpul. Roz îl dorea peacest b`rbat care înc` mai era so]ul ei, dar nu a[a, nu ca pe opedeaps`. Sim]ea cum o p`r`sea puterea, rezisten]a îi sc`dea,fiind aproape s`-i cedeze. Nici m`car gândul la o anumit`ro[cat` n-o mai putea ajuta s` i se opun` [i se dispre]ui pen-tru asta, se urî pentru propria-i sl`biciune.

Apoi deodat` corpul i se umplu de c`ldur`, sim]i groaza [ipanica asaltând-o pe m`sur` ce un suspin îi urc` din pieptpân`-n cap, unde-i provoc` o durere insuportabil`. Era vagcon[tient`, când el o strânse mai tare la piept [i când începus-o s`rute u[or [i s`-i [opteasc` vorbe lini[titoare. Se ag`]` deel [i începu s` plâng`. Nu mai putea face nimic s` opreasc`lacrimile.

74 ISABELLE MARAIS

Capitolul 5

Probabil c` Roz adormise, deoarece, când se trezise, era înc`în patul lui, singur` [i învelit` cu un cear[af sub]ire. Se sim]easleit` de puteri, iar capul o durea de parc` ar fi suferit o como]ie.

Mai r`mase întins` câteva minute, adunându-se [i amintin-du-[i cât de profund suspinase [i plânsese în bra]ele lui.Fusese una din cele mai mari temeri ale ei – c`-i va dezv`luisentimentele [i se va dezintegra în bra]ele lui. {i exact de ce setemuse, se întâmplase, plânsese dup` copilul ei la fel cumplânsese [i la spital.

Îi veni o arom` de cafea [i se ridic` încet, fiind înc` ame]it`.Din fericire, era înc` în costumul de baie, dar îi era cald [i voiacu disperare s` scape de el [i s` fac` un du[ rece.

Deodat` Edouard ap`ru în pragul u[ii.– Ai chef s` mai munce[ti în aceast` dup`-amiaz`? Ea se ridic` din pat, acum fiind complet ref`cut`.– Doar pentru asta suntem aici, nu? spuse pe un ton atent,

în defensiv`.

– Înceteaz ,̀ Roz. Nu-i cazul s -̀mi tot arunci în fa]̀ acest argument.Ea oft` [i se apropie de el.– Un obicei din trecutul nostru scurt, r`spunse, dorind s`

treac` pe lâng` el [i s` ias` din camer`.Îns` el o prinse de încheietura mâinii.– Am preg`tit ni[te cafea. Îmbrac`-te cu ceva mai conforta-

bil [i hai s` vorbim.Privirile li se întâlnir` pentru o secund`, dup` care ea

accept`, l`sându-[i privirea s`-i alunece din ochii lui, [i pornispre propria c`su]`. Era cea mai bun` sugestie din câte auzisede când sosise. Nu mai aveau de salvat c`snicia, dar dac` voiaus` lucreze împreun` într-o atmosfer` relaxat`, trebuiau s`g`seasc` o solu]ie. Nu puteau continua a[a, fiecare c`utând s`câ[tige puncte în jocul r`zbun`rii.

Roz f`cu un du[ [i se îmbr`c` într-o pereche de pantalonide stof` [i o bluz` comod`, apoi se întoarse în curtea lui.

– Nu putem s` ne comport`m m`car civilizat? întreb` ea.Suntem aici ca s` muncim, nu s` d`m vina unul pe cel`laltpentru e[ecul mariajului nostru. De ce n-am putea s` separ`mcele dou` probleme? În definitiv, suntem doi adul]i, dar necomport`m ca doi copii.

– Vorbe[te în numele t`u, Roz; tu e[ti cea care se joac`.– Iar jocurile tale de-a r`zbunarea sunt mai sofisticate, replic` ea,

a[ezându-se [i acceptând cea[ca de cafea pe care i-o întinsese el.– Nu exist` nici un astfel de joc. N-am f`cut niciodat` a[a

ceva, indiferent ce-]i spune imagina]ia ta debordant`.– Imagina]ia mea debordant` nu le-a inventat nici pe

Louisa Haria [i nici pe ro[cata corsican` pe care am v`zut-oînvârtindu-se pe aici de parc` ar fi la ea acas`.

76 ISABELLE MARAIS

Vocea îi era rece [i dur`, fiind incapabil` s`-[i ascund`veninul din ton. Nu inten]ionase s` aduc` vorba despre tip`.Ar fi fost mai bine s` ignore existen]a ei, dar unele lucruri erauimposibile.

Chipul lui se întunec` [i apoi se lumin`, când î[i d`duseama despre cine era vorba. Pe buze i se întinse un zâmbetlene[.

– A[adar, crezi c` m` r`zbun pe tine cu ajutorul ei, nu?– Nu m-ar mira. De data asta se str`dui s` vorbeasc`

deta[at. Totu[i exist` o oarecare diferen]` între ele. Louisa arep`r negru, iar aceast` ]`ranc` - ro[cat. Ai gusturi variate, în ceprive[te femeile.

El zâmbi [i cl`tin` din cap.– Ah, da, Louisa avea p`rul negru ca t`ciunele, exact ca

al t`u. Inten]ionat am ales-o pe ea, pentru ca, în perioadacât am fost c`s`tori]i, p`rul ei s` nu se observe pe hainamea. Acum am o ro[cat` pentru c` nu mai are nici o impor-tan]`...

– Foarte amuzant, bomb`ni Roz, sarcastic`.– Cine-i amuzant? o întreb` el, [i zâmbetul îi disp`ru de pe

buze.Roz îi sus]inu privirea câteva secunde, apoi î[i plec` ochii

[i-[i mas` fruntea. Nu-l mai cuno[tea, nu [tia dac` î[i b`tea jocde ea sau nu. Dar nu negase c` i-ar fi fost infidel. A[adar,Louisa îi fusese amant` înainte, iar ro[cata îi era acum. Începus-o doar` capul. De când Edouard se întorsese în via]a ei, eraincapabil` s` gândeasc` ra]ional.

Se aplec` [i puse cea[ca pe mas`. Schimb` subiectul, pen-tru c` nu voia s` vorbeasc` despre el [i via]a lui amoroas`.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 77

– Acum cred tot ce mi-ai spus în leg`tur` cu aceast`afacere. Am v`zut ce volum de munc` implic` [i [tiu c` suntsingura capabil` de a[a ceva...

El râse u[or.– Cât` modestie!– Îmi cunosc valoarea, Edouard.El încuviin]`, iar ea continu`:– Nu munca este problema, ci rela]ia noastr`. Ceea ce s-a

întâmplat mai devreme, n-ar fi trebuit s` se întâmple [i...– A fost doar înc`lzirea, o întrerupse el. Am anticipat deja

asta [i am acceptat – de[i nu prea voiam – c`, la un momentdat, în timpul [ederii noastre aici, vom face dragoste. A[prefera ca a[a ceva s` nu se întâmple, dar domina]ia corpuluiasupra min]ii este ceva la care chiar [i cei mai puternicicedeaz`. Întreab` orice politician. Înc` n-am f`cut dragoste,dar vom face.

Roz f`cu ochii mari, nevenindu-i s` cread`. Situa]ia deve-nea din ce în ce mai rea. Amanta lui era aici, dar asta nu-lîmpiedica s` se culce [i cu fosta so]ie!

– Oh, a[ putea s`-]i arunc o sumedenie de cli[ee, Edouard– e nevoie de doi pentru o rela]ie, [i a[a mai departe – dar tumi-ai r`spunde c` suntem înc` so] [i so]ie.

– Faptul c` suntem so] [i so]ie nu prea are nici o leg`tur`,zise el pe un ton aspru. Ce are îns` leg`tur`, este faptul c`anul pe care l-am petrecut desp`r]i]i n-a schimbat nimic înrela]ia noastr`. Tensiunea sexual` dintre noi exist` înc` [iacest gen de compatibilitate nu se întâlne[te la tot pasul.

– Vorbe[ti din experien]`, nu? îl întreb` Roz, ridicându-seîn picioare s`-l înfrunte, ro[ie de furie.

78 ISABELLE MARAIS

S`ri [i el în picioare, cu privirea îngustat`, f`cându-i inimalui Roz s` bat` [i mai puternic.

– Dup` opinia ta, da, [i sunt sigur c` tu consideri c` acestcomportament este modul corsican de via]`: so]ii [i amante...

– O so]ie [i o amant` este mai mult decât suficient, zise ea,sfid`toare. Nu po]i face fa]` nici uneia! Nu e[ti destul deb`rbat pentru asta, corsican sau nu!

Roz nu-[i putu imagina c` ar putea fi vreodat` atât defurios. {tia c` insulta îl atinsese în punctul cel mai sensibil. Olovitur` atât în orgoliul lui de corsican, cât [i în ceea ceprive[te b`rb`]ia sa.

– S` nu m` mai insul]i niciodat`, sau î]i voi demonstra într-unmod pe care-l vei regreta amarnic de ce-i în stare sângele cor-sican [i b`rb`]ia mea, murmur` el, furia din glas accentuândt`ria cuvintelor. E[ti înc` so]ia mea [i nu uita asta.

– Nu, nu voi mai repeta insulta, pentru c` este suficient o sin-gur` dat`! strig` Roz cu am`r`ciune, hot`rât` s` nu se dea b`tut`.{i nu te mai preface c` m` consideri înc` so]ia ta, Edouard...

– Dar e[ti so]ia mea. Este un fapt cât se poate de adev`rat[i cu cât îl vei accepta mai repede, cu atât mai bine! rosti elprintre din]i.

– {i presupun c`, cu cât voi admite mai repede pre-supunerile tale c` vom face dragoste cât vom sta aici, cu atâtmai u[oar` va fi via]a pentru to]i? replic` ea. Mai gânde[te-te,Edouard. Am fost cândva iubi]i, dar asta a fost demult.

– Mai mult decât iubi]i, Roz. Am avut o via]` împreun`, caso] [i so]ie, pân` când tu ai hot`rât s`-i pui cap`t.

Deodat` el î[i puse palmele pe mas` [i se aplec`amenin]`tor spre ea, privind-o furios.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 79

– Ai l`sat în urm` ni[te treburi nerezolvate, draga measo]ie. Un pat rece, un [ifonier gol. Când m-am întors acas`,p`rea c` nici m`car n-avuseser`m o via]` împreun`.

– N-ai venit acas` în acea sear`, [opti ea r`gu[it. Ce... ce eras` cred – c-ai plecat s` faci o scurt` plimbare prin parc? Nu m`lua drept o proast`!

– {i ai crezut c` am o amant`? – Amantele pot ap`rea sub diferite forme, începu ea cu o

voce slab`.– Oh, da, zise el ironic. La fel ca zei]ele grece[ti, sub forma

unei lebede, poate?Roz r`spunse ironic.– Zei]e grece[ti sub form` de stocuri de ac]iuni! Munc`,

munc`, munc`, numai pentru asta tr`iai! Era cel`lalt lucrucare î]i d`dea satisfac]ii! Asta era tot o amant`!

– Era tot ce-mi mai r`m`sese în lipsa unei so]ii care s` fac`ceea ce jurase s` fac`: s` fie so]ie!

– Chiar nu putem c`dea la pace, Edouard? izbucni Roz,dându-[i la o parte p`rul de pe frunte. Acela[i refren, doar altdecor. Munca ta, munca mea, datoria mea fa]` de so]?

– {i nu ajunseser`m înc` la o solu]ie, nu?– Adic` n-ai reu[it s` m` convingi s` renun] la cariera mea

[i s` devin ceea ce se a[tepta de la o so]ie model de tip corsi-can!

– Nici m`car n-am încercat, cel pu]in nu la modul serios, [iar fi trebuit s-o fac; aceasta a fost gre[eala mea, unica dinc`snicia noastr`. Restul, sunt numai inven]iile tale.

Roz îl privi lung, extenuat` de acelea[i cuvinte [i replicirostite la nesfâr[it.

80 ISABELLE MARAIS

– Poate... poate c-am vrut s` fiu convins` s` devin o so]ieresponsabil`, recunoscu ea în sfâr[it, pe un ton slab.

– Nu fi pervers`, Roz, zise el, iar furia i se transform` încinism. Nu-]i doreai nimic de acest fel.

– Nu, nu voiam nimic de acest fel, recunoscu ea într-untârziu. Iar tu atunci nu mi-ai spus exact ce vrei de la via]anoastr` în doi. Dar este de în]eles, dac` iei în considerare fap-tul c` de la început n-ai fost implicat cu inima, în aceast`rela]ie.

– La începutul c`sniciei noastre n-am avut nici o problem`,obiect` Edouard.

O privi fix, iar ea se întreb` încotro se îndreptaser` gân-durile lui, fiindc` sim]ea c` se ab`tuser` de la subiectulmariajului lor. Apoi el o surprinse.

– Mai devreme despre ce-a fost vorba?– La ce te referi?– Eram gata s` facem dragoste [i ]i s-a întâmplat ceva ciu-

dat.Privirea lui devenise p`trunz`toare; cândva reu[ise s`-i

citeasc` gândurile, dar un an de desp`r]ire era prea mult.Roz zâmbi, un gest de autoap`rare, pentru c` nu voia ca el

s`-[i dea seama care era adev`ratul motiv pentru care plânsesecu disperare pentru tot ce pierduse. Dragostea lui, c`snicialor, copilul lor nen`scut, [i din cauza acelei nenorocite dero[cate!

– Eram gata s` facem dragoste? Iat` ceva nou pentrumine.

– Nu fi copil, Roz. Doi adul]i, ]ii minte? Ai început s` plângidintr-un motiv [i a[ vrea o explica]ie. Erai excitat` [i deodat`...

MAI MULT DECÂT IUBI}I 81

– Taci, Edouard.Sim]i c` ro[e[te, lucru care nu s-ar fi întâmplat cu un an în

urm`, când locuiau împreun`.El ridic` dintr-o sprâncean`.– Pân` acum n-am avut niciodat` vreo problem` în a dis-

cuta despre via]a noastr` sexual`.– Acum situa]ia este diferit`, veni r`spunsul ei.– Deloc; suntem în continuare c`s`tori]i [i vom r`mâne

totdeauna. Nu-i un motiv s` ne distan]`m unul de cel`lalt doarpentru c-am tr`it separat un an.

Roz oft` [i cl`tin` din cap, nevenindu-i s` cread`.Câteodat` era ca un zid, solid [i opac, [i se întreba cum de sem`ritase cu el.

– Suntem c`s`tori]i doar în acte, Edouard, iar dac` insi[tis` nu divor]`m, vom r`mâne a[a toat` via]a, dar asta nu maiare importan]` pentru mine. Nu inten]ionez s` repetgre[eala.

– Exact astea sunt [i sentimentele mele, admise el pe unton amical, [i totu[i cu o urm` de ironie în glas. O c`s`toriepe via]` este un motiv suficient de serios ca s`-mi spui de ce]i-ai schimbat brusc starea de spirit, când eram la un pas de aface dragoste.

Cum putea fi a[a de crud, s-o r`neasc` atât de tare? Poatec` f`cea parte din planul lui de r`zbunare? Ei bine, poate c-arfi trebuit s`-i r`spund` pe m`sur`, dar îi era imposibil s`-lr`neasc`, pentru c` n-ar fi avut efect. Ca s`-l r`neasc`, ar fi tre-buit ca lui s`-i pese, [i nu-i p`sa.

– Nu eram gata s` facem dragoste, a[a cum ai presupustu...

82 ISABELLE MARAIS

– Ei, haide, Roz. Nu m` mai lua de fraier. Te-am ]inut înbra]e. Te-am sim]it cât erai de dornic`. Te cunosc [i [tiu ce teexcit`, [i m` doreai la fel de mult cum te doream [i eu.

– Oh, nu!Roz s`ri în picioare, foarte nervoas`. Nu va accepta a[a ceva

cu nici un chip. Ochii ei erau mari [i furio[i, sc`p`rând deindignare.

– Nu te-am dorit [i, hai s` recunoa[tem, nici tu nu m-aidorit. Asta face parte tot din tactica ta de a m` pedepsi pentruc` te-am p`r`sit. Îndr`znesc s` spun c` m-ai fi avut dac` te-a[fi l`sat, pentru c` aveai ocazia [i pentru c` [tiam c`...

Oh, Doamne, ce tot spunea? Trebuia s` scape, trebuia...– Nu-mi place s` fiu folosit` [i s` se abuzeze de mine,

Edouard, iar dac` am plâns, din aceast` cauz` am plâns, pen-tru c` la asta ajunseser`m când înc` mai eram împreun`. {tiude ce m-ai adus aici [i de ce... de ce este ea aici...

– Din nou teoria r`zbun`rii cu ro[cata? izbucni el.Se ridic` [i el în picioare, r`sturnând cafetiera [i sp`rgând-o.

Zgomotul de por]elan spart pe dalele de teracot` a fost exactce-i trebuise ei ca s` cedeze. Nu se va coborî la nivelul lui [i s`se certe din cauza amantei lui. La naiba cu el, chiar dac` oavea, ei nu-i p`sa!

– M` întorc la lucru, spuse ea, for]at. {i voi lucra pân` lanoapte, pentru c` vreau s`-mi termin treaba cât mai repede [is` m` întorc la via]a mea.

– Eu sunt via]a ta, Roz! spuse elcu o asemenea intensitate,încât glasul lui p`ru s` reverbereze prin ea.

{ocat`, îl privi lung, încercând s` în]eleag` ce-i spusese,dar îi era imposibil, a[a încât replic`:

MAI MULT DECÂT IUBI}I 83

– Cândva ai fost centrul universului meu; acum e[ti ogaur` neagr`, iar unicul motiv pentru care te consideri via]amea este c` e[ti prea mândru ca s` recuno[ti c-ai gre[it.

– Tu ai gre[it, chérie, murmur` el. Cea mai mare gre[eal`a vie]ii tale. Nimeni nu p`r`se[te un De Vine ca s`-[i poat`relua via]a de la cap`t. Nu mai exist` nimic altceva pentrutine, pentru c` nu voi permite eu. ]i-am dat un an de liber-tate, ca s` te gânde[ti la ce-ai f`cut. Acum aceast` perioad`s-a încheiat [i te vei întoarce în patul meu [i vei fi o so]ie a[acum vreau eu. Aceast` afacere pe care ]i-am propus-o n-afost pl`nuit`, dar m` ajut`. Am promisiunea ta c` vei p`stradiscre]ia în aceast` afacere [i, cu aceast` ocazie, te am dinnou lâng` mine, ca so]ie; a[a vor r`mâne lucrurile. Aiîn]eles?

Roz îl privi lung, îngrozit`. El pl`nuise totul! Spusese c`nu-l intereseaz` o împ`care, când, de fapt, asta dorea.Crezuse c` nimic n-o mai poate r`ni. El nu voia ca aceast`c`s`torie s` ia sfâr[it [i asta numai din cauza mândriei [i aarogan]ei. N-o iubea, nici m`car nu-i p`sa de ea. Voia c`sniciaînapoi, voia [i amanta [i voia inclusiv numele De Vinenep`tat. Voia totul!

Se întoarse [i nu-i r`spunse, pentru c` nu g`si nimic despus. Era atât de diferit: se sup`ra mult mai u[or decât atuncicând fuseser` împreun`, [i era mult mai dur. De ce mai insistas` p`streze aceast` c`s`torie, când totul devenise inutil?În]elegea c` voia s` se r`zbune pe ea, dar chiar toat` via]a? Nucredea c` putea s` îndure.

84 ISABELLE MARAIS

** *

Roz începea s` cread` c` via]a încetase în afara zidurilor luiChâteau de Floris. Nici în`untru nu se petreceau multelucruri. Zile în [ir, atât ea, cât [i Edouard au fost încarcera]iîn`untru, împreun`, în birou, lucrând. Dac` exista un perso-nal numeros care s` aib` grij` de castel, de c`su]e [i degr`dini, acesta era cu totul invizibil. Roz nu v`zuse pe nimenialtcineva în afara menajerei care le servea masa. Începea s` seîndoiasc` chiar [i de existen]a lui Pierre Brissant, iar ro[catadisp`ruse într-un mod miraculos. Totul devenise ciudat,aceast` izolare începuse s-o apese.

– Vrei s` ie[im în ora[, în seara asta, s` mânc`m? o întreb`Edouard într-o dup`-amiaz` târziu.

Probabil c` el î[i d`duse seama c` ea se plictisea de moarte.– Nu, nu neap`rat. M` simt foarte bine s` m`nânc în c`su]a

mea, iar tu într-a ta.Ridic` un alt vraf de dosare pe mas` [i începu s` le

r`sfoiasc`.– Nu crezi c` te compor]i ca un copil? Fiecare pentru

el?Edouard se ridic` [i se apropie de ea, trecându-[i nervos

degetele prin p`r.– Dimpotriv`, cred c` m` comport ca un adult, r`spunse

ea, întorcându-[i privirea spre dosare. Prefer s` m` gândesc latimpul pe care ni-l petrecem aici împreun` ca la un contract [inimic mai mult.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 85

– S` [tii c` am vorbit serios ieri. Se va întâmpla, chérie, [ite am`ge[ti singur` dac` mai continui s` refuzi recunoa[tereaacestei posibilit`]i.

– Nu m` am`gesc, zise ea încet, sus]inându-i privirea [isim]ind din nou cum inima îi tresare.

El înc` mai avea acel efect asupra ei, s-o fac` s` se simt` deparc-ar fi fost la prima întâlnire. Îl iubise de la început, chiardac` p`ruse foarte distant.

– Tu te am`ge[ti, Edouard. Nu m` însp`imân]i.El zâmbi u[or trist.– Nu vreau s` te însp`imânt, dar ]i-ar fi de folos s` te scu-

tur un pic, Roz. Crezi c` [tii atât de multe [i cu toate acestea[tii atât de pu]in. Nu [tii nimic despre via]a mea [i chiar [i maipu]in despre a ta. Via]a mea nu exist` pentru tine [i nu creds` fi existat vreodat`.

– Nu-i adev`rat, îl contrazise ea. Ai fost via]a mea, ]i-am maispus. Tocmai de aceea ne-am c`s`torit: s` fim împreun`, s`împ`r]im o via]` împreun`, fiindc` desp`r]i]i ne-ar fi fost imposibil.

El zâmbi din nou, de aceast` dat` cinic.– Dar dragostea [i tandre]ea n-au putut fi p`strate, îns`

sexul da; acesta n-a p`lit niciodat`, cu excep]ia cazurilor cânderam amândoi epuiza]i fizic...

– Edouard, nu vreau s` vorbesc despre asta, insist` ea.– Te stânjene[te?– Da... da, m` stânjene[te, recunoscu ea. Pentru c`... pen-

tru c` nu m` mai gândesc la tine ca la un so].Era o afirma]ie dureroas` de care nici m`car nu era sigur`, dar

trebuia s`-l opreasc` cumva s-o mai r`neasc`, cu toate c` încerc`rileei de a-l r`ni p`reau s` nu-l afecteze deloc, ci doar pe ea.

86 ISABELLE MARAIS

– Ei bine, eu înc` te mai consider so]ia mea, chérie, îi [optiel la ureche, atingându-i cu buzele lobul urechii.

Roz se retrase brusc, tenta]ia de a se sprijini de elfiind prea mare. Obosise s`-i tot reziste. Dac` m`carro[cata ar fi fost prezent`. Ea-i d`dea puterea s` lupte,s`-i reziste.

– Mi-ajunge pe ziua de azi, spuse ea aproape în [oapt`,începând s` orânduiasc` dosarele. Când spuneai c` seîntoarce Pierre de la Marsilia?

– N-am spus. Dar s-ar putea în zilele urm`toare.– A[ vrea s`-l întâlnesc.Sprâncenele lui Edouard se ridicar` de curiozitate [i se

aplec` peste mas` spre ea.– De ce? Sunt atât de plictisitor?Roz reu[i s` zâmbeasc`.– {i dac` a[ privi vopseaua uscându-se, într-o plimbare

prin parcul de distrac]ii Disney, ar fi mai pu]in plictisitor, încompara]ie cu tine, uneori, r`spunse ea.

– A[adar, înc` nu ]i-ai pierdut sim]ul umorului.Ea cl`tin` din cap.– Nu, dar n-am prea avut motiv s` zâmbesc, de când am

venit aici.– {i crezi c` Pierre Brissant ar putea fi distractiv?Roz b`tu cu palma în stiva de dosare.– Cred c` tipul este comic, zise ea, zâmbind în col]ul

gurii.Edouard p`ru surprins [i interesat, în acela[i timp.– {i ce te face s` crezi asta?Ea ridic` din umeri.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 87

– Situa]ia lui financiar`. Tu m-ai înv`]at asta. Întotdeaunaspuneai c` po]i s`-]i dai seama despre caracterul unui omdup` situa]ia lui financiar` [i dup` cum î[i conduce afacerile.

– {i tu cum îl vezi?– La fel ca pe tine, presupun: un fraier teribil de norocos.

Ridic` iar din umeri. Este un om bogat, dar a fost în pericols` piard` totul, continu` ea explica]ia. Din cine [tie cemotiv, totul este stabil acum, dar a avut noroc. Oricine las`astfel s`-i scape printre degete averea familiei este...

– Ce te face s` crezi c` a jonglat cu averea familiei? oîntreb` el calm.

Roz îl privi piezi[.– Nu sunt nici oarb`, nici proast`, Edouard. Sunt mai

multe semn`turi pe hârtiile astea, un sistem bancar centra-lizat, o distribu]ie propor]ional` a dividendelor. Sunt omul]ime de oameni – familia lui, presupun – care au ac]iuni.Nu sunt expert`, acesta e domeniul t`u, dar a[ zice c`, în urm`cu aproape un an, tipul a l`sat lucrurile s`-i scape de sub con-trol serios de tot.

– E[ti tare istea]`, dar aminte[te-]i c` e[ti aici în calitatede traduc`toare [i nu ca s` judeci oamenii, îi spuseEdouard cu o urm` de iritare care trezi suspiciunile luiRoz.

– Nu judecam pe nimeni, spuse ea u[or, întrebându-se dece Edouard îi lua atât de mult ap`rarea acestui b`rbat. M-aiîntrebat ce cred, iar eu ]i-am r`spuns. Tot vreau s`-l cunosc pecel în a c`rui cas` st`m [i în]eleg acum de ce mi-ai cerut mies` fac traducerile. Totul este extrem de confiden]ial [i dac`exist` vreo afacere mai delicat`...

88 ISABELLE MARAIS

– Mai delicat`?! exclam` Edouard deodat` atât deamenin]`tor, încât Roz f`cu un pas înapoi.

El se întoarse [i porni spre biroul lui, masându-[i fruntea.Roz r`mase pe loc privind în urma lui, cu inima b`tându-iputernic. Exista ceva nu tocmai legal în toate astea? De ce opusese s` semneze un contract de confiden]ialitate?

Încet, travers` camera spre el.– Edouard, nu am insinuat c` a]i fi implica]i în ceva ilegal.

Dar... ei bine, n-ar fi prima oar` când cel ce se ocup` de avereafamiliei...

– Opre[te-te, Roz, ordon` el pe un ton aspru.– Nu, nu m` opresc, ripost` Roz. Nu vreau s` te v`d c` dai

de necazuri. Dac`...– Dac` nimic, Roz! se r`sti el din nou. M` cuno[ti destul de

bine ca s` [tii c` nu m-a[ implica în ceva necurat, a[a c` nu maiface apropouri, da?

– Nu f`ceam nici un apropo. Cel pu]in, nu în ce te prive[te,îns` acest Pierre...

– Acest Pierre este fratele meu mai mare! o întrerupse el cuduritate.

Ea se sim]i de parc` fusese pocnit` peste fa]` cu un prosopud. Sângele i se scurse de pe chip [i îl privi cu ochi mari,[ocat`. Nici într-o mie de ani n-ar fi ghicit asta.

– Fratele t`u! [opti ea cu gâtul uscat, abia reu[ind s` for-muleze cuvintele.

Umerii lui Edouard se îndreptar` de parc` fusese ridicat` omare greutate de pe ei.

– Da, fratele meu, Pierre Brissant De Vine, spuse el parc`u[urat c` adev`rul ie[ise la lumin`. {i da, în afacerile la care

MAI MULT DECÂT IUBI}I 89

lucr`m este implicat` averea familiei De Vine. {i din cauzainabilit`]ii din trecut a fratelui meu, aproape c` s-a pierdut.

– Aproape c` s-a pierdut? repet` ea [optind, [ocat`.El confirm`.– Genera]ii de averi acumulate aproape pierdute din cauza

prostiei fratelui meu, spuse el grav. A[a încât, acum cred c`în]elegi la ce tensiune am fost supus [i de ce aveam nevoie detine în aceast` problem`.

Ea nu prea în]elegea. Nu pe de-a-ntregul. Tot ce puteagândi era cum de Edouard n-avusese încredere în ea [i ]inusesecret` implicarea fratelui lui. Acest gând o duru mai multdecât [i-ar fi imaginat.

– Dar... dar de ce nu mi-ai spus asta mai devreme? exclam`ea. Pierre, fratele t`u! Acest... acest castel... casa fratelui t`u!De ce, Edouard? De ce nu mi-ai spus asta pân` acum? strig` ea,furioas`, [i capul începu din nou s`-i vâjâie din cauza acesteirevela]ii, apoi î[i d`du seama, iar culoarea îi reveni în obraji,cuprinzând-o o mare triste]e.

Acestea erau afaceri de familie, afacerile familiei De Vine, [ichiar dac` purta acela[i nume, ea nu f`cea parte din familie.A[a cum spusese [i el, ea fusese cea mai bun` pentru aceast`activitate, dar asta era tot.

90 ISABELLE MARAIS

Capitolul 6

– Te dispre]uiesc pentru asta, Edouard, reu[i în sfâr[it Rozs` rosteasc`.

El o privi mirat.– Pentru ce? Pentru c` nu ]i-am spus de Pierre c` este

fratele meu? Ce importan]` avea, Roz? {tii acum.– Dar voiai s`-mi ascunzi acest lucru, protest` ea.– }i-a[ fi spus în cele din urm`. Pân` la urm` ]i-ai fi dat

seama [i singur` c` aceste acte se refer` la averea familieinoastre...

– „Pân` la urm`“ nu-i suficient, Edouard! se r`sti ea. De cenu mi-ai spus când mi-ai oferit contractul?

El o privi [i, sus]inându-i privirea, rosti simplu, cu o vocejoas` [i calm`:

– Pentru c` n-ai fi venit.Ea îl privi s`lbatic, neg`sind nimic de spus. {i asta fiindc`-[i

d`du seama c`, probabil, el avea dreptate.El veni în fa]a ei [i o ]inu u[or de umeri.

– Am fost desp`r]i]i un an, Roz, apoi am ap`rut la u[a ta cuo ofert` de munc`. Unul dintre motivele pentru care c`snicianoastr` a e[uat a fost atitudinea ta fa]` de familia mea, teamata c` vei fi considerat` un intrus, iar familia mea nu te vaaccepta. Ai fi acceptat s` vii aici, în Corsica, dac` ai fi [tiut c`vei sta [i vei munci în casa fratelui meu?

Încet, Roz cl`tin` din cap. Nu [tia ce s` r`spund`.– Dar, Edouard...– Dar, Edouard, ce? o încuraj` el, când vocea ei se topi.– Nu... nu [tiu, murmur` ea. Sunt [ocat` doar.{i acesta era adev`rul. Voia s`-l în]eleag`, dar era dificil s`-[i

limpezeasc` gândurile; totu[i, încet-încet realiz` adev`rul.În]elese de ce se afla el aici. Edouard vorbise serios când îispusese c` putea avea încredere în ea. Era so]ia lui [i îi purtanumele, a[a încât cine altcineva ar fi fost mai potrivit ca s` seocupe de afacerile delicate ale unei familii foarte bogate?Pierre condusese prost afacerile familiei, iar dac` Roz ar fic`utat mai profund, cu siguran]` ar fi g`sit câteva ilegalit`]i, iarpentru aceast` mândr` familie corsican`, un scandal ar fi fostun dezastru.

O depresie ca un nor se l`s` pe umerii lui Roz. Undeva, înadâncul sufletului ei, sperase ca Edouard s` fi pl`nuit toateacestea doar ca s-o recucereasc`, dar acum speran]a se evapo-rase. Avea nevoie de ea pentru c` era un om de încredere,pentru c` era o De Vine.

– Cred c` vom merge în ora[ în seara asta, murmur` ea, însfâr[it.

Se dep`rt` de el [i se întoarse la birou. Mâinile îi tremurau,în timp ce aranja ni[te dosare.

92 ISABELLE MARAIS

– Nu vrei s` [tii mai multe? o întreb`.Ea se întoarse spre el [i r`spunse încet:– Nu neap`rat. Nu m` prea prive[te pe mine, nu-i a[a? Ai

fost foarte conving`tor când mi-ai amintit c` sunt aici ca s`muncesc, nu ca s` judec oamenii. A[adar, Pierre Brissant estefratele t`u [i aici e vorba despre averea familiei tale, ad`ug` eaindicând spre dosarele de pe birou. Ca urmare, nu-i treabamea.

– Pierre este cumnatul t`u...– {i la fel de ner`bd`tor s` m` întâlneasc`, cum sunt [i eu,

ripost` Roz. Nici m`car nu-i aici.– Are ni[te treburi de rezolvat, dar se va întoarce curând, [i

atunci îl vei întâlni.Roz î[i privi so]ul drept în ochi [i întâlni, ca de obicei, o

privire rece. Lui nici m`car nu i se p`reau nelalocul lor toateastea.

– {i cum m` vei prezenta? Oh, apropo, Pierre, ea esteso]ia mea. Nu ne-am mai v`zut de un an de zile, dar suntemtot c`s`tori]i [i locuim pe proprietatea ta, dar în casediferite...

– Chestia asta se poate remedia cu u[urin]`.Roz se str`dui s` zâmbeasc` cinic.– Ei bine, iat` o nou` scuz` s` m` aduci în patul t`u – ast-

fel nu-]i vei pierde onoarea în fa]a fratelui t`u.El zâmbi.– N-am nevoie de astfel de scuze ca s` te aduc acolo unde

]i-e locul. Se va întâmpla oricum. Iar faptul c` locuim sepa-rat ne prive[te numai pe noi. Acum, tot mai vrei s` ie[im înora[?

MAI MULT DECÂT IUBI}I 93

– De ce nu? Mai bine afar` decât în`untru, unde a începuts` devin` insuportabil, replic` ea, întrebându-se dac` asta îi vatrezi lui vreo amintire.

Se p`rea c` nu, întrucât el zâmbi doar, dând din cap afir-mativ [i se întoarse.

** *

Roz se întinse lene[ pe plaj`, dup` ce înot`, [i privea sprecerul albastru, f`r` nici un nor. Era cald, iar pielea ei se bron-zase u[or [i, dac` ar fi putut ignora gândurile care nu-i d`deaupace, s-ar fi sim]it foarte relaxat`.

– Pierre se va întoarce în seara asta, a[a c` azi vom cinaacas`, spuse Edouard, coborând [i el pe plaj`.

Roz î[i f`cuse un obicei din a-[i face siesta pe plaja îngust`,iar aceasta era prima oar`, dup` acel accident când se împie-dicaser` amândoi pe sc`ri, când Edouard cobora [i el pe plaj`.Ea se ridic` în coate [i privi mica cicatrice de pe fruntea lui,când acesta se a[ez` al`turi. I se vindecase, [i acum abia se maivedea. Î[i dori ca toate în via]` s` se vindece la fel de u[or.

– Nu v`d ce leg`tur` este între faptul c` Pierre se întoarceîn seara asta [i locul unde vom cina. Nu prea ard de ner`bdares`-l întâlnesc. Adic`, vreau s` spun, avem voie s` mânc`m înora[, nu?

În întrebarea ei exista doar o urm` de sarcasm. Nu preaavusese chef de ceart`, în ultimele zile, fiind înc` [ocat` de

94 ISABELLE MARAIS

revela]ia c` Pierre este fratele mai mare al lui Edouard carenu-i mai spusese nimic despre el, iar Roz nu-l întrebase, pen-tru c` sim]ea c` nu-i treaba ei.

– Suntem liberi s` facem tot ce dorim, murmur` el, [i seîntinse pe nisip, lâng` ea. Putem s` refuz`m invita]ia pentruseara asta, dac` a[a vrem, dar ar fi o dovad` de impolite]e.

Roz se ridic`, ignorând sugestia c` ea n-ar cunoa[te bunelemaniere.

– {tii bine c` nu mi-e team` s`-l întâlnesc, spuse ea.Edouard deschise un ochi [i o privi.– Nici n-am sugerat c` ]i-ar fi, spuse el încet, iar ea [tiu c`

se d`duse singur` de gol. Gândul c` va cina împreun` cu fratele lui Edouard o

îngrozea, pentru c` [tia c` va fi stresant. Ar fi putut face parte dinaceast` familie dac` mariajul lor ar fi avut succes, dac` ea ar fifost femeia corespunz`toare pentru un membru din familia lor.

– Nu crezi c` e cam târziu s` ne juc`m de-a familia fericit`?arunc` ea, luând crema de plaj` [i ungându-se.

– Oh, vom fi o familie fericit`, î]i promit. Pierre [i cu mineabia ne vedem din când în când, iar noi doi suntem dedeparte un cuplu de vis.

– Abia a[tept, replic` ea sarcastic.El se ridic`.– Pe aici n-ai dat. Las`-m` pe mine.Îi lu` crema [i începu s`-i maseze umerii. Ea se încord`

pentru c` atingerea lui era electrizant`.– {tii c` asta-i prima dat` când fac a[a ceva, pentru tine? o

întreb` el încet. Am fost c`s`tori]i [ase luni [i nu te-am unsnici m`car o dat` cu crem` de plaj`.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 95

Roz n-ar fi vrut s` se întâmple asta, dar deja era preatârziu, iar dac` s-ar fi ferit, i-ar fi demonstrat c` este tul-burat`. Dac` el putea suporta atingerea, atunci putea [iea.

– Nu prea aveai cum s-o faci în mijlocul iernii, remarc` eape un ton care se voia deta[at. Ciudat, nu-i a[a? N-am petrecutnici m`car o var` împreun`.

– Petrecem acum una.– Nu-i acela[i lucru; nu suntem...Vocea ei se pierdu.– Nu-mi spune iar c` nu mai suntem c`s`tori]i, pentru c`

suntem.Roz se crisp` [i se întoarse spre el, pretinzând c`-i ia crema

din mân` ca s`-i pun` capacul.Edouard se întinse din nou pe nisip [i închise ochii. Roz

sim]i cum o str`bate un fior neobi[nuit. El avusese o ocazieperfect` s-o... s-o ia în bra]e. Dar n-o f`cuse.

Î[i cuprinse genunchii cu bra]ele [i privi în largul m`rii.A[teptase s` se întâmple acest lucru [i [i-l dorise, [i se am`gisesingur` c` se va întâmpla.

– M` întorc la caban` s` fac un du[, spuse ea dup` un timp,dar el adormise.

Î[i putea da seama dup` profunzimea respira]iei. Îl privi [io duru din nou sufletul pentru ce pierduse. De[i o mul]imede riduri cauzate de extenuare îi br`zdau fa]a, Edouard eraextrem de chipe[. Era genul de chip care devenea tot maiar`tos [i distins, cu vârsta [i cu greut`]ile vie]ii. Cu tr`s`turifoarte aristocratice, foarte De Vine, î[i imagin` ea, de[i nu maiv`zuse nici un alt membru al familiei lui. P`rul c`p`tase ni[te

96 ISABELLE MARAIS

[uvi]e mai deschise la culoare din cauza soarelui, iar asta erao noutate pentru ea. Î[i dori s` nu fi fost. Î[i dori s`-[i poat`petrece toate verile împreun` cu el, pân` la sfâr[itul vie]ii.

– Cât de ciudat te por]i, bomb`ni ea în timp ce urca sc`rileînapoi spre gr`dinile castelului. Nu-l vrei când te vrea el [i ]i-ldore[ti când el nu te mai vrea.

** *

– M` tem c` serata s-a transformat într-o adev`rat` petre-cere, îi spuse Edouard intrând în cas`.

El era deja îmbr`cat cu un costum de sear`. Roz erabucuroas` c`-[i luase cu ea câteva rochii de m`tase; cel pu]inva p`rea c` face parte din peisaj.

– {tiu. Josette, menajera, mi-a spus, r`spunse ea pesteum`r.

Se afla în buc`t`rie [i storcea ni[te portocale pentru suculde-a doua zi, dup` aceea urmând a se decide cu ce se vaîmbr`ca în seara asta.

– Nu-i nevoie s` faci asta, spuse Edouard, încruntându-seu[or. Este treaba menajerelor.

– Menajera noastr` este la castel s` dea o mân` de ajutor[i, în plus, credeam c` sunt genul de lucruri care se a[teapt`de la so]iile corsicane. S` fac` pâine, s` striveasc` strugurii cupicioarele...

– Taci, Roz. Nu e[ti deloc amuzant`.– Sunt cât se poate de serioas`, murmur` Roz. Câ]i invita]i

sunt a[tepta]i?

MAI MULT DECÂT IUBI}I 97

– Cum îl [tiu eu pe Pierre, sute.În mod normal, lui Roz i-ar fi displ`cut o petrecere atât de

mare, dar în seara asta era încântat`. Cu cât mai mul]i, cu atâtmai bine. Se putea pierde în mul]ime [i, cu pu]in noroc,nimeni nu va [ti c` este so]ia lui Edouard.

– ]i-am spus c` Pierre ador` petrecerile, ad`ug` el.– Ei bine, ca frate al lui [i consilier financiar, ]inând

seama de starea în care a adus averea familiei, nu crezi c-artrebui s`-]i faci meseria [i s`-l sf`tuie[ti s` fie mai pu]inextravagant?

– Ca o simpl` traduc`toare, nu crezi c` asta nu-i treabata?

– {i uite a[a m-ai pus la punct, replic` Roz. În seara astasunt un angajat...

– În seara asta e[ti so]ia mea, insist` el sumbru.Roz se întoarse cu spatele la el.– Schimbi regulile jocului cum î]i convine ]ie,

Edouard.O întoarse cu fa]a, ]inând-o ferm de talie. Pentru c` mâinile

îi erau pline de suc de portocale, ea nu putu s`-l împing` la oparte. {i le ]inu ridicate, sim]ind cum sucul i se prelinge pebra]e spre coate.

– Nu m` joc deloc, chérie. Te voi prezenta ca so]ia meapentru c` asta e[ti. Poate c` mâine î]i vei relua rolul de anga-jat` destoinic`, dar ast`-sear` vei fi so]ia mea, a[a c` [tii la ces` te a[tep]i.

Ochii lui erau atât de p`trunz`tori [i de întuneca]i, iarcuvintele atât de sugestive, încât, pentru câteva clipe, Roz î[ipierdu glasul.

98 ISABELLE MARAIS

– Dac` asta înseamn` ceea ce cred eu c` înseamn`, uit`,Edouard. Nu m` culc cu tine numai pentru c` te consideri unerou viril care trebuie s` se culce cu mine ca s`-[i salvezeonoarea fa]` de fratele s`u.

El zâmbi enigmatic.– M` voi culca cu tine pentru c` a[a vreau eu, chérie, [i

pentru c` a[a vrei [i tu. Am sim]it focul din pielea ta, în dup`-amiaza asta, [i acest lucru m-a excitat.

– Soarele mi-a încins pielea, nu tu, Edouard, replic` ea peun ton aspru.

– {i eu care credeam c-ai început s` te mai înmoi, spuse elcu un fals regret în voce.

– Asta era ideea? S` m` înmoi pân` cedez?– N-am nevoie, chérie. Amândoi [tim ce sim]im unul pen-

tru cel`lalt.Treptat, el o strânse [i mai puternic de talie, iar Roz se trezi

imobilizat` la pieptul lui.– Nu [tii ce simt eu, Edouard. Nu-]i mai dau niciodat`

satisfac]ia de a-mi deschide sufletul în fa]a ta.– Oh, dar o vei face, [i destul de curând. Am o r`bdare

infinit`, iubita mea so]ie, mai mult` decât ai tu. Pot a[teptapân` vei ceda.

– Vei avea mult de a[teptat, spuse Roz, gâfâind u[or pen-tru c` el o ]inea prea strâns ca s` poat` respira liber.

– M` îndoiesc, murmur` el.Î[i înclin` capul [i, când îi atinse buzele cu ale lui, ea fu

str`b`tut` de un val de furie, confuzie [i dorin]`.Era ca întotdeauna când o s`ruta – un val de dorin]` îi

str`b`tea corpul, topindu-i oasele, înnebunindu-i sim]urile.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 99

Voia s`-i reziste, trebuia s`-i reziste, dar mintea nu i se puteapune de acord cu corpul, [i se lipi de el, f`cându-l s`-[iînf`[oare strâns bra]ele în jurul ei, devenind astfel un singurtrup. Mâinile ei c`zur` în l`turi f`r` vlag`. Tot ce-[i dorea eras` se abandoneze dorin]ei.

– Roz, asta-i o nebunie, [opti el cu buzele lipite de gâtulei.

Ea î[i d`du capul pe spate, permi]ându-i s-o s`rute pe gât.Abia apoi începu adev`rata tortur`, când el îi descheie nasturiibluzei sub]iri de m`tase [i-i mângâie sânii.

O privi când o mângâia [i, oricât de mult î[i dori Roz s`nu-[i arate emo]iile, acestea erau foarte aproape desuprafa]`, abia a[teptând s` ias` la iveal`. Voia s`-i cedezeb`rbatului pe care-l iubea, dac` acesta o dorea cu adev`rat.Dar nu putea s-o fac` fiindc` nu [tia înc` exact ce simte elpentru ea.

– E[ti înc` incredibil de frumoas`, [opti el, devorând-o dinpriviri. Sunt trist, continu` el cu pasiune. Sunt trist c` înc` maipo]i fi atât de frumoas` dup` un an petrecut departe de mine.Dar poate pentru c` suntem din nou împreun`, ai înfloritiar`[i.

– Te rog, Edouard, exclam` ea, nu mai rosti asemeneacuvinte!

Voia s`-l asculte, dar nu-l asculta. Voia s`-l în]eleag`, dar nuputea. Inima îi b`tea nebune[te [i se gândea c` el probabil i-osim]ea.

– Trebuie... trebuie s` pleci...– Unde, chérie? Chiar dac` m-a[ duce [i la cap`tul p`mân-

tului, tot nu m-a[ putea elibera de tine.

100 ISABELLE MARAIS

Roz închise strâns ochii, l`sând aceste cuvinte dulci s`pluteasc` în jurul ei, ame]it` de speran]`. Cu siguran]` oiubea. S`rutul pe care i-l puse pe sprâncean` confirma acestlucru. Putea fi sigur` de asta?

– Da, trebuie s` plec, chérie, murmur` lâng` obrazul ei.O s`rut` pasional pentru ultima oar`, iar când s`rutul

încet`, îi spuse în [oapt`:– Am de dat câteva telefoane [i a[ vrea s` am o discu]ie,

între patru ochi, cu Pierre înainte de sosirea invita]ilor. Tupreg`te[te-te [i am s` vin s` te iau.

– Sunt destul de mare ca s`-mi fac intrarea [i singur`, s`[tii. N-ar fi pentru prima oar`, în ultimul an, când a[ face a[aceva.

Privirea lui se îngust`, dar î[i re]inu furia.– Da, sunt sigur c` independen]a ta este o calitate a ta ori-

unde te-ai duce, dar nu [i aici, în Corsica. În seara asta î]i veiface intrarea împreun` cu so]ul, t`u sau nu ]i-o vei face deloc.

De fapt, n-ar fi vrut s` mearg` deloc. Gândul la noaptea dedinainte se transformase într-un co[mar.

– Da, bineîn]eles. Nu trebuie s` uit unde mi-e locul, [opti ea.O ultim` lovitur`, din ce motiv nu [tia nici ea.R`mase în picioare mult` vreme în buc`t`ria încins`, dup`

ce el plec`. Îl voia atât de mult, se gândi, impunându-[i s`judece la rece. Vreau ca el s` m` iubeasc` [i s` m` iubeasc`pentru totdeauna, dar el nu vorbe[te despre dragoste, ci doardespre posesie; de-asta nu-mi pot controla gura?

– Oh, Doamne, nu [tiu! Nu [tiu! murmur` ea neajutorat`,privindu-[i imaginea reflectat` în oglinda din dormitor, dup`ce se îmbr`c`.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 101

Când termin`, se gândi c` Edouard n-o v`zuse niciodat`cum ar`ta acum: cu pielea u[or bronzat`, p`rul negru cat`ciunele – acum pu]in decolorat de soarele corsican,îmbr`cat` cu o rochie vaporoas` de m`tase de culoareacoralului. Era str`lucitoare.

Închise lumina din cas` [i se opri în curte, pândind sosirealui Edouard. Oaspe]ii probabil c` sosiser`, dar Edouard nu seîntorsese dup` ea; ce-ar trebui s` fac`?

Gr`dinile erau luminate, iar Roz porni s` urce încet sprecl`direa principal`. Edouard trebuia s` vin` pe aici, ca s`ajung` la c`su]a ei. Aerul era nemi[cat, înc`rcat de c`ldura depeste zi.

Se opri în dreptul piscinei [i refuz` s`-[i aminteasc` ce sepetrecuse în prima zi când sosise. Privi în sus spre terasa dedeasupra, plin` de oameni frumo[i. Bineîn]eles, familia DeVine se înconjura numai de tot ce era mai bun [i mai fru-mos.

Un cuplu se distingea dintre ceilal]i. Cei doi se spri-jineau de balustrad`. Întregul corp al lui Roz înghe]`.Ro[cata ar`ta fenomenal, îmbr`cat` într-o rochie care,f`r` îndoial`, era una din ultimele crea]ii ale vreuneirenumite case de mod` pariziene. Î[i strânsese p`rul într-uncoc, iar bijuteriile îi str`luceau ca stelele. Era tot cetrebuia s` fie o femeie, încadrându-se perfect aici,amestecat` printre cei mai de seam` membri ai societ`]iicorsicane, [i totu[i un diavol cu râs seduc`tor [i un apetitsexual nem`surat.

B`rbatul de lâng` ea era Edouard. Un Edouard zâmbitor [irelaxat. Roz îi privea, abia ]inându-se pe picioare. I se întor-

102 ISABELLE MARAIS

sese amanta; dup` ce disp`ruse o vreme, se întorsese, iarseara asta va fi cea mai umilitoare sear` a vie]ii ei, apogeulr`zbun`rii lui Edouard.

Ro[cata îi [opti ceva la ureche, iar el î[i înclin` capul s-oaud` mai bine. Mâna ei îl atinse u[or pe obraz, iar bra]ul lui sea[ez` pe talia ei. În timp ce amândoi râdeau, iar Edouard ostrângea u[or de talie, Roz sim]ea c` moare.

Prin valurile de ame]eal`, îl auzi pe Edouard strigând-o;paralizia disp`ru [i, când el coborî de pe teras` spre ea, Rozera preg`tit` s`-i fac` fa]`.

– Tocmai voiam s` vin s` te iau...– Nu te mai deranja! izbucni Roz. O po]i prezenta fratelui

t`u pe ro[cat` ca pe urm`toarea so]ie, pentru c` pe mine n-ais` m` mai vezi.

El o prinse de încheietur` [i o trase înapoi, când ea încerc`s` se dep`rteze.

– Imagina]ia ]i-a luat-o razna, chérie. De-asta nu m-ai a[tep-tat s` vin s` te iau? Sperai s` m` prinzi cu o alt` femeie?

– De-asta n-ai venit s` m` iei? Sperai s` te prind cu ea? S`faci [i mai eficient` pedeapsa?

Privirea lui se îngust`.– Tu singur` te pedepse[ti, Roz, inventând toate

astea.– Iar tu e[ti un nemernic, Edouard. Nu puteai tr`i bine-

merçi de unul singur, nu? Un an desp`r]i]i [i a trebuit s` stricitotul. M` târ`[ti pân` aici, refuzându-mi divor]ul, refuzânds`-mi spui despre fratele t`u [i apoi, culmea umilirii – s`defilezi prin fa]a mea cu amanta. Ei bine, ai câ[tigat. M-ai zdro-bit. Nu m` po]i afecta [i mai mult.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 103

El o ]inea de încheietura unei mâini [i acum i-o prinse [i pecealalt`, tr`gând-o foarte aproape de el [i privind-o în ochi dela numai câ]iva centimetri dep`rtare, ai lui plini de enervare,ai ei plini de durere.

– Vino s` ]i-o prezint pe „amanta“ mea, drag` so]ie, [i s`v`d dac` mai e[ti geloas` sau nu...

– Geloas`! izbucni Roz. Cine a spus ceva despre gelozie?Sunt umilit`, nu geloas`. Cum a[ putea fi geloas`? Eu sunt ceacare dore[te divor]ul, nu uita acest lucru.

– Nu [tiu ce vrei tu, Roz, iar asta a fost exact ce ne-adesp`r]it. Crezi c` vrei s` divor]ezi, când, de fapt, vrei s`-]idovedesc c` nu po]i tr`i f`r` mine...

– M-am descurcat excelent un an de zile f`r` tine;restul vie]ii mele va fi floare la ureche, dup` tot ce-amîndurat aici. Dac` asta înseamn` societatea corsican`, pre-fer s`-mi petrec restul vie]ii în iad, decât s` fac parte dinfamilia ta!

– Vorbe[ti ca o târf`...– Amanta ta este una! ripost` Roz, tremurând de furie.– Vino [i spune-i p`rerea ta! murmur` el.Îi eliber` o mân`, dar o ]inu ferm de cealalt` [i aproape o

târî spre teras`. Înainte de a-[i da seama ce se întâmpl`, se aflape teras` al`turi de el; de jur-împrejurul lor erau o mul]ime depersoane, râsete, mult zgomot, [i se trezi cu un pahar de[ampanie în mân`.

– Nu vreau s` fiu aici, [uier` ea printre din]i.– Nici eu, dar trebuie, murmur` el.– Pentru lovitura de gra]ie? arunc` ea cu am`r`ciune.– Fratele meu, spuse scurt Edouard.

104 ISABELLE MARAIS

Roz întoarse capul [i v`zu o mare de oaspe]i [i un b`rbatcare venea direct spre ei de parc` ar fi fost însu[i Moise. Iarîmpreun` cu el, ag`]at` posesiv de bra]ul lui, era amanta luiEdouard, fabuloasa ro[cat`!

Roz auzi ca prin cea]` prezent`rile. Deci, acesta era fratele maivârstnic al lui Edouard [i... [i minunata lui logodnic`... Suzanne!

Pe Roz o cuprinse confuzia, iar ochii i se m`rir`. Edouardîi eliber` mâna [i Roz î[i sim]i sângele n`v`lindu-i dureros îndegete. Amanta lui Edouard era logodnica fratelui lui? Ce felde societate mai era [i asta?

– A[adar, tu e[ti so]ia pe care a tot ascuns-o Edouard pân`acum, spuse Pierre pe un ton lipsit de emo]ii.

Acesta nici m`car nu f`cu vreun efort s`-[i îmblânzeasc`vocea sau m`car s`-i întind` mâna. Roz sim]i foarte clarrespingerea. În definitiv, nici nu se a[teptase la altceva.

Pierre era un b`rbat foarte ar`tos, în jur de patruzeci deani, cu ochii negri [i p`trunz`tori. Roz î[i d`du seama c`-levaluase corect înc` înainte de a-l cunoa[te. Alura de playboyi se potrivea perfect.

– Edouard este un b`rbat foarte norocos s` aib` o so]ie atâtde frumoas` [i aparent [i de[teapt`, continu` el t`r`g`nat. Darm` face s` m` întreb de ce te-a ]inut ascuns` pân` acum. Poatec` p`strezi ni[te schelete de familie ascunse prin [ifonierult`u [i n-a dorit s` le expun`.

Cinismul [i sugestia lui îi t`iar` lui Roz respira]ia, dar cândvru s`-i r`spund` pe m`sur`, Edouard i-o lu` înainte.

– Poate c` n-am vrut eu s`-i expun so]iei mele scheletelefamiliei noastre, Pierre, m` refer la cei ce-[i zorn`ie oasele în[ifonierul t`u.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 105

Era o insult` dur` care îl f`cu pe Pierre s` ro[easc` de furie,dar se control` admirabil. Nu spuse nici m`car un cuvânt; seuit` doar la Edouard, apoi î[i întoarse privirea spre Roz [i om`sur` din cap pân`-n picioare, f`când-o s` ro[easc`. Privirealui era atât de dezaprobatoare, încât Roz aproape c` sim]i cumeste strivit` fizic. Apoi crezu c` î[i închipuie toate astea, pen-tru c` duritatea din privirea lui se domoli, r`mânându-i doarun zâmbet cinic în col]ul gurii.

– Bucur`-te de ospitalitatea mea, murmur` el, [i-i sus]inuprivirea lui Roz câteva clipe.

Apoi î[i îndrept` aten]ia spre Suzanne, care privise mut`scena, [i o conduse spre ceilal]i invita]i.

– Fermec`tor, nu? [opti Edouard lâng` urechea ei.– M` a[teptam, îi r`spunse Roz, ridicându-[i sfid`toare

b`rbia. Cât despre Suzanne, supu[enia întruchipat`; n-a scosnici m`car un cuvânt.

– Nici tu n-ai scos, îi aminti Edouard.Roz ridic` dintr-o sprâncean`.– Nu, n-am scos. Dup` ce-am v`zut starea financiar` a

familiei tale, ciopâr]it` de fratele t`u, nu m-a mirat c`este atât de arogant. Nu prea ai ce-i spune unui asemeneaom.

– Ai grij`, Roz. Îmi insul]i fratele [i, prin urmare, m` insul]i[i pe mine.

Inima lui Roz se strânse. S`-i ia naiba de corsicani, cu mân-dria [i onoarea lor cu tot! So]iile lor n-aveau nici o [ans`. Darea nu era de origine corsican` [i totu[i nu prea avea nici o[ans` s` scape din asta cu mândria intact`.

Se ]inu tare [i spuse încet [i dur:

106 ISABELLE MARAIS

– Ata[amentul fa]` de fratele t`u este l`udabil, Edouard.M` întreb dac` el ar mai fi la fel de protector cu tine, dac` ar[ti c` logodnica lui î]i este amant`, sau acesta este un ciudatobicei corsican despre care eu nu [tiu nimic?

Nu mai a[tept` un r`spuns [i ignor` valul de furie careap`ru brusc în ochii lui. Se întoarse pe c`lcâie, dep`rtându-sede el [i de petrecerea fratelui lui, [i întorcându-se la cabana ei.

Roz ajunse la ad`postul c`su]ei, unde se ghemui [i îndur`restul nop]ii fierbin]i. Î[i scoase rochia care i se lipise de pieleaîncins` [i se arunc` pe pat. Începu s` loveasc` în pern` cupumnii pân` r`mase f`r` putere.

Oh, Doamne, cât îl ura, pe el [i pe fratele lui, [i nu voia s`fie aici, [i nu mai exista nici o speran]`, nimic altceva, [i ceproast` fusese s` cread` c-ar fi putut exista...

Brusc u[a dormitorului se deschise [i o lumin` orbitoareumplu camera. Îngrozit`, Roz î[i s`lt` capul de pe pern`.{ocat`, îl privi consternat` pe Edouard stând în u[`, înc`neobi[nuit` cu lumina puternic`.

Când vorbi, vocea lui o însp`imânt` cumplit.– {i aceast` insult` pe care mi-ai adresat-o va fi ultima pe

care o vei mai pronun]a vreodat`, chérie. Acum, vei afla câte-va obiceiuri corsicane pe care nu ]i le-ai fi imaginat vreodat`.

Iar când el î[i smulse cravata, Roz î[i duse mâna la gâtînfrico[at`.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 107

Capitolul 7

Edouard str`b`tu camera [i era pe punctul de a se apleca[i a o smulge din pat, când Roz g`si puterea care credea c-op`r`sise.

– Nu m` atinge! ]ip` ea, dep`rtându-se de el. Vreau doar s`m` la[i în pace.

– S-o crezi tu!O prinse de încheietura mâinii [i o trase spre el. Roz se

eliber` din prinsoarea lui [i s`ri rapid de partea cealalt` apatului, luându-[i halatul. Edouard ajunse [i el acolo, dar nuîncerc` s` pun` mâna pe ea. Roz se îmbr`c` repede cu halatul,încurcându-se la înnodatul cordonului, f`r` s`-[i ia privirea dela Edouard.

– Dac` inten]ionezi s` m` pedepse[ti pentru insulta pe care]i-am adresat-o, gânde[te-te cum m-a insultat fratele t`u. Cumîndr`zne[te papagalul `la pompos s`-mi spun` c` am scheletede familie în dulap? Pedepse[te-l pe el, Edouard, [i arat`-mim`car o dat` c` e[ti de partea mea, sau a[a ceva nu este permisîn societatea corsican`? B`rba]ii domin`, femeile…

– Asta nu-i o pedeaps`, o contrazise el r`gu[it. Vei primidoar ce-ai tot c`utat de când ai venit aici!

Se apropie de ea, iar Roz î[i ridic` mâinile în ap`rare [i else opri. Ochii lui erau din nou întuneca]i din cauza furiei.

– De ce-mi faci asta? o întreb` cu am`r`ciune în glas. Tefere[ti de mine de parc` chiar te temi de mine. Crezi c` vreaus`-]i fac vreun r`u?

Ea cl`tin` din cap [i-l privi în continuare atent.– {tiu ce vrei s` faci, Edouard. Chiar dac` nu m` vei r`ni

fizic, m` vei r`ni emo]ional, [i asta m` va durea [i mai tare.Nu-]i voi permite; nu-]i voi permite s` faci dragoste cu mine,pentru c` [i eu am mândria mea. Flirtezi cu acea… cu aceaSuzanne…

– Suzanne este so]ia fratelui meu [i, indiferent ce gândescdespre fratele meu, nu-l voi tr`da…

– Nu, dar m` tr`dezi pe mine [i m` min]i. F`ceai dragostecu ea atunci când am venit eu, în prima zi. V-am v`zut lâng`piscin`!

Inima ei înghe]` însp`imântat`, când chipul lui se schi-monosi [i, dintr-o mi[care, fu lâng` ea, prinzând-o de bra]e cuatâta furie, încât o f`cu s` ]ipe de durere.

– Da, po]i ]ipa, chérie, nimeni nu te va auzi. Suntem preadeparte ca s` te-aud` cineva când strigi dup` ajutor – asta,dac` vei ]ipa, suger` el cu cruzime. Aceast` comportare estedoar o alta despre care eu nu [tiam?

– Ce… ce vrei s` spui? [opti ea.– Poate c`-mi va pl`cea s` te iau cu furie, poate c` asta

tot încercai s` ob]ii de la mine în tot acest timp. Certurile,sup`rarea ta, insultele, acuza]iile pe care le aruncai

MAI MULT DECÂT IUBI}I 109

împotriva mea [i femeii fratelui meu – vrei s` m` împingila limit`, chérie? Vrei s` m` determini s` te iau cu furie?

– E[ti… e[ti nebun! N-am nici un motiv s` fiu sup`rat` petine. Am motive s` te insult [i nu te împing la limit`. Nu vreauun b`rbat mincinos [i care m` în[eal`. Am v`zut cu ochii mei.Te-am v`zut iubind-o lâng` piscin`, în prima zi când am venitaici, [i mi s-a p`rut îngrozitor, dar dac` a[ fi [tiut c` este so]iafratelui t`u...

Vocea i se întrerupse brusc când î[i d`du seama ce gre[eal`f`cuse.

– L-ai v`zut pe Pierre f`când dragoste cu so]ia lui, lâng`piscin`, dar poate c` ai vrut s` m` vezi pe mine, pentru c` a[agânde[te mintea ta scrântit`. Nu m-am mai uitat niciodat`dup` o alt` femeie de când m-am însurat cu tine, dar nesigu-ran]a ta afurisit` nu poate accepta acest fapt. Louisa n-a însem-nat niciodat` nimic pentru mine, nici Suzanne, care este afratelui meu. Ce dracu’ trebuie s` fac ca s` te conving c` e[tiunica femeie din via]a mea?

El o prinse în bra]e [i o s`rut` violent [i lumea începu s` seînvârteasc` cu ea. Nu putea respira; inima parc` îi st`tu în loc[i o inund` un sentiment de vinov`]ie. Sem`nau atât de mult.Pierre era mai în vârst` [i mai distins decât fratele lui. Crezusec` iubitul ro[catei fusese Edouard, pentru c` înc` nu-lcunoscuse pe fratele lui.

Sim]i c` i se taie filmul, dar ultimele cuvinte ale luiEdouard îi persistau în urechi. Unica femeie din via]a lui!

Sim]i c` i se înmoaie oasele [i se abandon` în bra]ele lui;s`rutul lui Edouard se îmblânzi [i nu mai era o pedeaps`, iarstrânsoarea bra]elor lui nu o mai ]inea prizonier`. El î[i

110 ISABELLE MARAIS

înf`[ur` bra]ele în jurul ei, iar ea se înmuie, dorind ca toat`aceast` neîn]elegere s` înceteze; disperat`, se ag`]` de el [i, în[oapt`, îi ceru scuze pentru tot ce gândise. Îns` el i le înl`tur`de pe buze cu un s`rut.

Încet [i senzual, el î[i dep`rt` buzele de ale ei [i-i [optiîncet:

– Vezi, nu-mi po]i rezista la nesfâr[it, chérie. Trebuia s` seîntâmple oricum.

Continuând s-o ]in` strâns de talie, el î[i descheie gulerulc`m`[ii. Îi ridic` fa]a, ]inând-o de b`rbie, [i o privi adânc înochi, f`r` ca ea s`-[i poat` feri privirea.

– De ce e[ti atât de îngândurat`, chérie? Ne dorim unul pecel`lalt [i suntem c`s`tori]i…

– Nu este o problem` de ordin moral, Edouard, oft` eau[or. Dar… sunt atât de multe lucruri… atât de mult`suferin]` acumulat` în mine, din trecut.

Vocea lui era blând` [i conving`toare, îmb`rb`tând-o.– Atunci, las`-m` s`-]i u[urez suferin]a. A[a cum [tii bine c`

pot.Gura lui îi atinse cu tandre]e buzele, iar ea sim]i c` orice

rezisten]` dispare, dorin]a din ea crescând pân` îi îndep`rt`orice îndoial`.

Afar` izbucni furtuna, încheind o zi c`lduroas` [i umed`, [icontinu` mult` vreme dup` ce ei, extenua]i [i satisf`cu]i,adormiser` unul în bra]ele celuilalt.

Sunetul insistent al ploii care c`dea pe acoperi[ o trezi peRoz din somnul profund, în mijlocul nop]ii. Era întuneric [ipresupuse c` Edouard stinsese luminile. Ploaia r`corise aerul[i o pal` u[oar` de vânt intr` pe fereastr`.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 111

– La ce te gânde[ti? o întreb` încet Edouard, nedorind s-o sperie.– Nu [tiam c` e[ti treaz, r`spunse ea, cuib`rindu-se mai

bine în bra]ele lui.– De mult` vreme.– {i la ce te gândeai? îl întreb` ea.– Eu am întrebat primul, râse el.Ea îi zâmbi [i-[i puse mâna pe pieptul lui.– M` gândeam c`-mi place ploaia [i parfumul care persist`

dup` aceea. Florile au un parfum mai dulce dup` furtun` [inu-]i dai seama de mirosul p`mântului pân` nu-l spal` ploa-ia.

El r`mase t`cut o vreme, apoi murmur`:– Nu [tiam c`-]i plac atât de mult aceste lucruri.– Nici eu nu [tiam, recunoscu ea încet. Dar câteodat` se

mai întâmpl`. S` descoperi noi lucruri despre tine, lucruri decare nu erai con[tient. Este ca [i cum ai rena[te.

– Da, în]eleg ce vrei s` spui, murmur` el, [i se întoarse spreea, s`rutând-o u[or pe sprâncean`. Iar tu miro[i mai dulcecând parfumul t`u se amestec` cu al meu. Pân` acum n-amfost con[tient de asta. De ce n-am fost con[tient de acestlucru, Roz? De ce mai sunt lucruri pe care înc` nu le [tim unuldespre cel`lalt? o întreb` el trist

– Pentru c`, în unele c`snicii, este nevoie de o via]`întreag` s` ajungi s`-l cuno[ti pe cel`lalt, presupun.

Ea crezu c` era un r`spuns superficial la o întrebare pro-fund`, dar nu voia s`-i dea un r`spuns mai detaliat, fiindc`vorbise de parc` mariajul lor era, din punctul ei de vedere,înc` viabil, [i nu trebuia s` cread` acest lucru, nu înc`, nupân` nu va [ti încotro voia el s` mearg`.

112 ISABELLE MARAIS

Edouard îi mângâie u[or corpul, iar senza]ia era atât dedelicioas`, încât îi opri [irul gândurilor [i ra]iunea. Mâna lui ise opri pe stomac, iar Roz se str`dui s` nu se încordeze la atin-gerea lui u[oar`, dar nu putu s`-[i re]in` lacrimile care-iinvadar` ochii. Mâna i se închise peste mâna lui Edouard,r`mânând sprijinit` u[or pe locul care odat` ad`postisecopilul lor.

– Te-ai sup`ra dac` ]i-a[ spune c` de data asta te-am sim]itdiferit`? o întreb` el prudent.

Roz se ridic` [i se sprijini într-un cot, privindu-l. Întune-ricul era destul de dens, dar zorile erau aproape [i era destulde lumin` ca s`-i vad` chipul – îns` nu suficient ca s`-i vad`schimb`rile din priviri. Ea-i d`du la o parte p`rul de pe osprâncean` [i hot`rî c` acum era momentul s`-i spun` de ce.Corpul ei se schimbase, nici nu se putea altfel, dup` tot ce seîntâmplase. Copilul lor nen`scut crescuse trei luni, apoi seoprise. Corpul i se modificase, iar ea se schimbase. Aveanevoie de timp s`-i explice lui Edouard toate astea.

– Nu, nu m` sup`r, pentru c` [i tu e[ti diferit, r`spunse ea.Îl s`rut` u[or pe buze [i dup` aceea i le atinse u[or cu vâr-

furile degetelor, ca s`-l fac` s` tac`.– {i nu m` întreba de ce sau în ce fel, pentru c` nu [tiu.

E[ti diferit, [i atât.Îl sim]i zâmbind sub mâna ei [i el îi ridic` degetele,

s`rutându-i-le.– Poate c` pur [i simplu pentru c` a fost prima oar` dup`

mult` vreme. Poate c` data viitoare nu va mai fi deloc diferit.Roz chicoti [i, ridicându-se, se rostogoli peste el. Apoi

chicotitul se transform` în geam`t, când el o p`trunse. Un alt

MAI MULT DECÂT IUBI}I 113

geam`t, de pl`cere, îl urm` pe primul, când el acceler`mi[c`rile, pân` când ea î[i pierdu suflul. {i era diferit – maisenzual [i mai gr`bit decât înainte, dar nu mai pu]in plin dedragoste. {i când nevoia [i dorin]a le-au fost satisf`cute, iarenergiile consumate, zorile se ivir`, [i str`lucirea matinal` azorilor îi leg`n` în somn.

** *

A doua zi de diminea]`, Roz aduna flori proaspete pentrumasa de mic dejun, iar o privire scurt` spre ceasul dinbuc`t`rie îi ar`t` c` era mai degrab` vremea prânzului.

Curtea din fa]a casei fusese sp`lat` de ploaie, iar acum seuscase în razele dimine]ii [i, în afara verdelui proasp`t algr`dinilor, nu mai exista nici o urm` a furtunii din noapteaprecedent`.

Menajera o trezise. Roz o auzise în casa lui Edouard [i sedusese s`-i spun` c` nu vor mai avea nevoie de ea, în acea zi.Voia s` fie singur` cu Edouard, dar nu-i spusese menajerei.Acum preg`tea micul dejun pentru so]ul ei [i deodat` î[i d`duseama c-ar putea num`ra pe degete zilele în care-i preg`tisemicul dejun, când locuiser` împreun`. De obicei, amândoibeau în grab` o cea[c` de cafea, apoi ie[eau zori]i pe u[`.

– Miroase delicios. Ce e?Roz zâmbi, v`zându-l somnoros [i complet gol în u[a

buc`t`riei. Numai un so] putea ap`rea astfel.– Se nume[te mic dejun. Ou` pr`jite cu [unc`, croissante

calde [i toate astea de[i este vremea prânzului.

114 ISABELLE MARAIS

– Chiar a[a? întreb` el c`scând. Credeam c` este abiamiezul nop]ii. Am timp de un du[ [i s` m` îmbrac?

Roz îl privi zâmbind în col]ul gurii.– Bineîn]eles, abia acum preg`tesc ou`le. Dac` nu m`

gr`besc…Se opri s`-l priveasc`, enigmatic`.– Cu ce te îmbraci? În costum de sear` cumva?El o privi n`uc, iar ea î[i aminti cât de mult îi lua lui s` se

trezeasc` diminea]a.– Mergi la du[, iar eu am s`-]i aduc ni[te haine curate de la

tine.El îi zâmbi recunosc`tor [i se întoarse în dormitor. Câteva

secunde mai târziu, el o strig`, în timp ce ea traversa curteaspre casa lui.

– Chérie, cheile.Îi arunc` cheile, iar ea le prinse, râzând de goliciunea lui.Lu` o pereche de pantaloni scur]i [i un tricou, privindu-le

câteva secunde. Se întorsese în via]a ei, ea într-a lui, iar acumce se va mai întâmpla? Trebuia s` a[tepte cumva ca el s` fac`mi[carea de împ`care definitiv`? Dar de ce s-o fac` el, când îispusese clar c` nu voia s` anuleze c`s`toria? O iubea? Încetasevreodat` s-o iubeasc`? Voia doar s`-[i men]in` familia intact`?Întreb`ri, sute de întreb`ri f`r` r`spuns. Vor c`p`ta vreodat`r`spunsuri?

– M`rit`-te cu mine, îi spuse Edouard mai târziu, când sea[ezar` la masa din curte.

Roz turna cafeaua [i abia reu[i s` nu scape cafetiera dinmân`. Sim]i c` o str`bate un val de bucurie [i zâmbi. Sfâr[i deumplut ce[tile înainte de a-i r`spunde.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 115

– Este ca [i cum ai încuia grajdul dup` ce calul a sc`pat.El râse.– Deloc, de[i, dac` m` gândesc mai bine, ai descris foarte

bine ce mi-ai f`cut – ai fugit din c`snicia noastr`.Era prea cald, mâncarea prea bun`, noaptea prea perfect`

ca s` se simt` ofensat`.– Azi noapte, dup` ce-am f`cut dragoste ultima oar`, am

avut destul timp s` m` gândesc la c`s`toria noastr` [i s-ocânt`resc. A cânt`rit destul de pu]in, Edouard. Îns` suficientde mult, ca s` ne ]in` ferm împreun`.

Ea începu s` m`nânce, dar Edouard r`mase pe gânduri,privind-o peste mas`.

– Am cam dat-o-n bar`, nu? Crezi c-ar fi fost mai bine dac`ne-am fi str`duit mai mult?

Ea zâmbi.– Nu [tiu.Dar [tia. Ar fi fost mai bine dac` ar fi f`cut ceea ce-i spusese

inima [i corpul: s` fie so]ia pe care [i-o dorea el.Roz puse jos cu]itul [i furculi]a, iar el [i le ridic` pe-ale lui.

Atunci ea se gândi c` exact asta nu func]ionase. Nu reu[iser`s` se sincronizeze, nu reu[iser` s` ajung` la un numitorcomun. Dar atunci, ea nu [tiuse c` ceea ce dorea ea era com-plet gre[it, c`, de fapt, munca ei nu era atât de important`cum credea… Iar nesiguran]a ei… Nu putuse s` se con-troleze. Nu [tiuse cum s`-[i controleze suspiciunile fa]` deEdouard [i de acea Louisa Haria [i nici cum s` înl`ture convin-gerea c` familia lui n-o va accepta. {i iat-o acum, era unul din-tre cei mai buni translatori din Paris, dar atât de nesigur` înceea ce prive[te via]a privat`, încât era de-a dreptul penibil`.

116 ISABELLE MARAIS

– Am vrut s` m` întorc, recunoscu ea încet.– {i de ce n-ai f`cut-o?– Mândria [i teama, precum [i alte o sut` de alte motive.Înc` nu putea s`-i spun` adev`ratul motiv.– Am fi putut s` le înl`tur`m împreun`, suger` el u[or.Ea îl privi cum rupea un croissant [i-l înmuia în cafea. Îl

iubea atât de mult…– Nu le puteam înl`tura; de aceea am plecat, Edouard. Era

greu, foarte dificil s` fii c`s`torit. P`rin]ii mei n-au avut oc`snicie fericit` pe care s-o pot folosi ca model, a[a cum ]i-amspus, [i am fost îngrozit` de a mea cu tine. Te iubeam [i mi-aispus c` [i tu m` iube[ti, dar n-am fost niciodat` sigur` de asta.

O clip`, sup`rarea îi întunec` privirea [i apoi disp`ru; î[id`du la o parte farfuria [i-o întreb`:

– Cum te-ai putut îndoi de dragostea mea?– Foarte u[or, r`spunse ea. Mi-ai spus c` m` iube[ti, dar eu

nu sim]eam asta… cel pu]in nu totdeauna. La început am fostsigur` [i încrez`toare; eram convins` c` m` iube[ti la fel demult cum te iubeam [i eu, dar mai târziu… ai rostit cuvintele,dar n-am mai fost sigur` c` le spuneai din suflet. P`reai dis-tant, o parte din tine nu era chiar atent la mine.

– N-a avut nici o leg`tur` cu tine, Roz. Munca mea nu-iu[oar`, [i atunci…

– Nici n-am crezut c-ar fi, îl întrerupse ea, rezemându-se desp`tar ca s`-l priveasc` mai bine. Dar nu este o scuz` plauzi-bil`, Edouard.

Privirile li se întâlnir`, apoi el [i le coborî.– Atunci nu m-am folosit de asta ca scuz`, dar î]i ofer acum

o explica]ie. Am avut un an la dispozi]ie s` m` gândesc la asta

MAI MULT DECÂT IUBI}I 117

[i tot n-a devenit mai u[or s` recunosc acest lucru. N-am vruts` te resping, Roz, cel pu]in nu con[tient, dar erau ni[te vre-muri disperate pentru afacerile familiei…

Roz se încrunt`.– Disperate?El d`du din cap.– Afacerile la care lucr`m acum nu s-au întâmplat peste

noapte. S-au înr`ut`]it dup` ce ne-am c`s`torit. Restul fami-liei m-a chemat când a devenit evident c` Pierre a dat denecazuri.

El tot nu putea s-o priveasc` în ochi, iar asta o duru. Era ca[i cum n-ar avea suficient` încredere în ea ca s`-i spun` ce seîntâmplase.

– Puteai s` ai încredere în mine, zise ea pe un ton sc`zut.Edouard cl`tin` din cap.– N-am vrut s` te implic.– Pentru c` m` considerai un intrus, veni repede r`spun-

sul lui Roz.Ochii lui se întunecar` [i scoaser` scântei.– Nu, Roz, nu pentru c` te-am considerat un intrus. Dac`

ar fi fost a[a, n-ai fi acum aici. Dar b`rba]ii corsicani de obiceinu…

– {tiu, replic` Roz, r`sucind [ervetul din poal`. B`rbatulcorsican este vân`torul, iar femeia corsican` st` acas` s` aib`grij` de copii.

Atunci, ce c`uta ea aici s` lucreze pentru familia lui? Erapentru c` el n-o mai considera so]ia sa?

Era un gând tulbur`tor, dar dup` noaptea trecut` nu vaceda acestui gând.

118 ISABELLE MARAIS

Mai turn` cafea [i observ` c` Edouard abia se atinsese demâncare, în afara croissantului. Deci nu prea avea poft` demâncare, ceea ce însemna c` era în continuare sub presiune.Grija fa]` de el o f`cu acum s` realizeze c` nu-i fusese al`turicând fuseser` c`s`tori]i, iar el avusese nevoie de ea. Ar fi tre-buit s`-i fie so]ie, [i nu o femeie de carier`, [i s` le ia naiba dedrepturi ale femeii.

– Mai muncim azi? îl întreb` ea deodat`, dorind s` conti-nue de unde r`m`seser` noaptea trecut`.

Dar el deja era cu gândul departe, studiind albinele care seagitau în jurul florilor din curte. Roz [tia unde erau gândurilelui: în biroul pr`fuit, încercând s` pun` ordine în dosarelefratelui lui.

El se întinse [i îi zâmbi, focalizându-[i întreaga aten]ieasupra ei.

– {i dac` spun nu, ce ai de gând?– Vreau s` te duc departe de aici, îi r`spunse ea zâmbind.

Un picnic. Nu aici sau pe plaj`, ci mult mai departe, în mun]i,unde s` nu ne g`seasc` nimeni.

El îi sus]inu privirea [i o prinse de mân` peste mas`, iarinima lui Roz tres`ri datorit` noii speran]e care i se n`[tea însuflet. Nu se a[tepta la miracole din prima zi, ci încet-încetlucrurile s` revin` pe f`ga[ul lor normal. Îns` Edouard oceruse în c`s`torie, de[i era o glum`, pentru c` erau dejac`s`tori]i. Iar asta însemna c` el înc` o iubea [i c` voia s-o iade la cap`t înc` o dat`. {i poate c`, de aceast` dat`, vor reu[i,iar el îi va spune c-o iube[te [i vor avea un viitor de pl`nuit. {iatunci [i numai atunci va putea s`-[i deschid` sufletul în fa]alui. Avea atât de multe lucruri s`-i spun`…

MAI MULT DECÂT IUBI}I 119

Capitolul 8

– Acum ar trebui s` ne întoarcem, îi murmur` Edouard laureche.

– Nici gând, râse Roz. Vreau s` urc pe culmea aia.Se ridic` [i î[i duse mâna strea[in` la ochi, încercând s`

aprecieze cât de înalt era muntele [i cât timp le va lua s`-lurce. Orice tactic` de întârziere era bun`. Înc` nu voia s`-lpiard` pe Edouard.

El o trase înapoi pe p`tur` [i-i prinse bra]ele deasupracapului.

– M` îndoiesc c` vrei s-o urci, doar crezi c` vrei. Ceea cevrei tu cu adev`rat, este s` te întorci la castel [i s` faci o baieîn piscin`, dup` care s` mai iei o por]ie de munc`.

O s`rut` ap`sat pe buze [i îi d`du drumul.Zâmbind, Roz se întoarse [i se rezem` pe coate, privindu-l

cum împacheteaz` totul în co[ul de picnic. Fusese o dup`-amiaz` minunat`. În mun]i era mai r`coare [i mai mult` lini[te[i calm. Merseser` mult [i vorbiser` pu]in, fiindc` pur [i sim-

plu nu fusese necesar. Se sim]eau bine împreun` [i atât. Elp`rea mult mai relaxat, cum nu mai fusese de mult` vreme, [iRoz spera c` ea era cauza, dar acum vedea cum îi ap`reau dinnou ridurile de tensiune pe frunte, în timp ce se preg`teau s`se întoarc` la castel.

– Toat` munca asta te doboar`, nu-i a[a? îl întreb` ea.– Da, recunoscu el f`r` s-o priveasc`. Afacerile au început

s` decad` cu mult timp în urm` [i s-ar fi putut evita dac`…El nu sfâr[i, iar Roz î[i înghe]` întrebarea „De ce?“.

Probabil c` lui îi era înc` greu s` se confeseze. Nu fusese oso]ie tocmai bun` [i nu fusese lâng` el când avusese nevoiede ea. Dar dac` îi va da ocazia, în viitor va fi. Se va revan[apentru tot.

Deodat` el î[i întoarse privirea spre ea [i îi observ` stareameditativ`. Râse u[or ca s-o trezeasc` din visare.

– Hai s` uit`m de toate aceste nepl`ceri, deocamdat`, Roz.Timpul pe care ni-l petrecem împreun` este prea pre]ios.

Ea fu str`b`tut` de un fior. „Timpul pe care ni-l petrecemîmpreun` este prea pre]ios“, spusese el, ca [i cum curând nuva mai fi. Se ridic` în picioare, dar Edouard se apropie [i oprinse în bra]e.

– De ce atâta solemnitate?O s`rut` pe vârful nasului, iar ea îl lu` de gât, lipindu-[i fa]a

de um`rul lui.– Nu [tiu, r`spunse, de[i [tia.Dup`-amiaza fusese minunat`, dar nu se ridicase la nivelul

a[tept`rilor. Ea dorise s` discute, s` rezolve diversele pro-bleme dintre ei, s` vorbeasc` despre viitorul lor. Dar Edouardnu putea vedea dincolo de acest contract, iar asta o îngrijora.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 121

– Ce p`rere ai despre o baie în piscin`, când ne întoarcem?îi [opti el la ureche, apoi îl sim]i zâmbind. Sau ai prefera s`facem dragoste mai întâi?

Roz încerc` s` zâmbeasc` [i s`-i dea un r`spuns banal,deoarece se p`rea c`, pentru el, a face dragoste era r`spunsulla toate.

Pe fa]a ei ap`ru un zâmbet, dar cam crispat.– Avem timp? îl întreb`, provocatoare.– Suficient, [opti el [i, înclinându-[i capul, o s`rut` cu pasi-

une.Participan]ii la petrecerea din seara trecut` continuau s`

plece când revenir` ei din mun]i la castel. Edouard bomb`niîn timp ce-[i parc` Mercedes-ul într-un loc ferit, ocolind par-carea principal`.

– Dac` o t`iem prin vie, nu vom fi v`zu]i, suger` el [i oprimotorul.

Fugir` printre vii ca doi copii, râzând [i alunecând pespa]iile inegale dintre butucii de vi]`. Când ajunser` acas`,erau înc`lzi]i [i înc` mai râdeau.

– Crezi c` ne-au v`zut? chicoti Roz, închizând u[a în urmalor.

– Deloc. Erau înc` be]i. Vino aici.O prinse în bra]e [i o s`rut` cu atâta pasiune, încât Roz

ced` imediat.Toate temerile ei legate de viitor disp`rur`, în timp ce se

dezbr`cau gr`bi]i, ca s` se poat` iubi cu pasiune. Se rosto-golir` pe pat, îmbr`]i[a]i, mângâindu-se, atingându-se pân`când dorin]a deveni de nesuportat. Se mi[car` împreun`,t`cu]i, cu excep]ia gemetelor de pl`cere pe m`sur` ce î[i

122 ISABELLE MARAIS

satisf`ceau dorin]a, apropiindu-se tot mai rapid de punctulculminant. {i când îl atinser`, î[i strigar` fiecare numele [i sestrânser` cu putere în bra]e, ca [i cum ar fi fost dintotdeauna[i pentru totdeauna împreun`.

** *

Era remarcabil de u[or s` cazi în rutin`, dar lui Roz îi eragreu s` accepte u[urin]a cu care privea Edouard lucrurile.Era ca [i cum anul cât fuseser` desp`r]i]i nici nu existase.Nu mai vorbeau despre ce se întâmplase; via]a mergeaînainte.

– Când va reveni îngrozitorul t`u frate? îl întreb` Roz într-odup`-amiaz` fierbinte.

Se p`rea c` b`iatu’ plecase în Elve]ia a doua zi dup` petre-cere. Roz credea c` el folosea castelul doar pentru organizareade petreceri. Se întinse [i privi pe fereastra biroului, dându-[iseama c` era foarte obosit`. Munciser` din greu, în ultimavreme. {i era mirat` cum Pierre nu încercase s` le dea o mân`de ajutor în remedierea pagubelor.

– Ce spui? murmur` Edouard din partea cealalt` a camerei.Continua s` se uite prin hârtiile de pe birou [i Roz nu mai

repet` întrebarea. Oricum, nu conta când se va întoarcePierre; Edouard n-avea nevoie de el.

– M-am s`turat, murmur` Roz [i se ridic` încet în picioare.Ajunge pentru azi.

C`ldura devenise insuportabil`. Zi de zi acela[i soareputernic [i nici un pic de umiditate. Abia puteau s`-[i fac` sies-

MAI MULT DECÂT IUBI}I 123

ta. Nu puteau sta departe unul de cel`lalt [i f`ceau dragoste înfiecare dup`-amiaz`. Curând soarele va apune [i avea nevoies` ia un pic de aer, înainte de a se înnopta.

– Roz? o strig` Edouard, când ea ie[i pe teras`.Se ridic` [i el [i veni spre ea, dar Roz sim]i c` nu prea avea

chef, ca [i cum i-ar fi displ`cut c`-l întrerupsese.– Te sim]i bine? o întreb` el cu tandre]e, spulberându-i

toate îndoielile.Ea îl s`rut` u[or pe obraz.– Sigur, sunt doar obosit`. Am muncit mult, în ultima

vreme.– O s` termin`m curând, zise el, punându-[i mâinile pe

umerii ei. Doar câteva zile. Termin`m înainte de dataprev`zut`.

„{i apoi ce se va întâmpla?“ ar fi vrut ea s`-l întrebe, dar îiera team` c` r`spunsul nu va fi pe placul ei. Ei bine, nu sea[teptase s` fie u[or, [i nu era, a[a c` cel pu]in nu era sur-prins`.

El o s`rut` pe frunte, dup` care ea îl l`s` [i porni s` seplimbe, gânditoare, prin gr`din`. G`si drumul spre plaj` [iîncepu s` coboare treptele abrupte. Putea gândi mai binelâng` ]`rm; marea îi limpezea gândurile.

Era egoist` dac` se a[tepta ca Edouard s`-[i doreasc` s`discute despre viitor? El era sub presiune [i amândoi lucraudin greu, dar dormeau [i mâncau împreun`, f`ceau dragoste[i… [i, da, î[i d`du seama c` voia prea multe. P`[i, gânditoare,pe platforma de lemn.

Fu surprins` când v`zu c` nu era singur` pe plaj` [iavu nevoie de câteva momente pentru a-[i dea seama

124 ISABELLE MARAIS

despre cine era vorba. A[adar, Pierre se întorsese. Ei bine,n-avea de gând s`-[i petreac` restul zilei împreun` cu el.

Se preg`tea s` urce sc`rile, când se auzi strigat`. Nu cufamiliarul „Roz“, ci cu „Madame“. Trecu imediat în defensiv`[i se întoarse s`-l înfrunte, în timp ce el traversa calm nisipul,spre ea.

Roz îl privi [i a[tept`.– Nu credeam c` mai este cineva care s` foloseasc` plaja,

spuse când ajunse lâng` ea, f`r` ca m`car s` zâmbeasc`.– Aerul marin îmi limpeze[te mintea, r`spunse ea cu

r`ceal`.Se întreb` dac` s` îndr`zneasc` un zâmbet de dragul lui

Edouard, dar imediat abandon` ideea. Tipul nu emana nici unpic de c`ldur`; de ce-ar face-o ea?

– Ai nevoie, nu-i a[a? r`spunse el cu o r`ceal` care ei i sep`ru enervant`.

– Câteodat`.– Mult de munc`, nu? Eu prefer s` cheltuiesc banii, în loc

s`-i fac, dar cred c` o frumuse]e inteligent` ca tine a priceputacest lucru.

Privirea lui se îngust` viclean. Roz nu spuse nimic, pentruc` sim]ea c` este pândit`.

St`tea pe nisip la baza sc`rilor, soarele apunea, iar Roz nuse sim]ea în largul ei în prezen]a lui. Nu-l pl`cea, de[i sim]eac-ar trebui, de dragul lui Edouard.

– Lumea e plin` de femei care abia a[teapt` s` li se ofere o[ans`, zise el f`r` s`-[i ia ochii de pe ea. Dar, pentru binelet`u, te sf`tuiesc s` depui toate eforturile s`-]i refaci c`snicia cuEdouard, c`ci altfel o s` te zdrobim.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 125

Roz f`cu ochii mari [i fu str`b`tut` de un fior la auzul aces-tei crude amenin]`ri. Se referea la un „noi“. Se referea cumvala restul familiei De Vine? Dac` era a[a, avusese dreptate s`cread` c` n-o vor accepta.

– Asta e ceva între Edouard [i mine, spuse ea[ocat`.

Nu-l întrebase pe Edouard ce [tia Pierre despre c`snicialor, dar se p`rea c` [tia totul. Regret` c` nu-l întrebase, acumn-ar fi fost luat` prin surprindere.

Privirea lui se îngust`.– Nu e[ti de origine corsican` [i o gre[eal` este suficient`

în familia De Vine, dar ce-a fost, a fost. Cred c` Edouard ]i-aspus deja c` divor]ul nu intr` în discu]ie.

În sufletul lui Roz se strecur` acum teama. Cu o asemeneaopozi]ie, ce [anse ar mai avea, în viitor, cu restul membrilorfamiliei?

– Nu vreau s`-mi discut via]a personal` cu tine, ripost` eape ton de egalitate. C`snicia mea este o problem` care neprive[te numai pe mine [i pe so]ul meu [i nu-mi place s`vorbesc despre ea ca [i cum ai avea vreo putere asupra vie]ilornoastre.

El strânse din pumni, iar ea fu încântat` s` constate c` aveacapacitatea de a-l înfuria. Se îndoia c` încânt`toarea Suzanne,evident de origine corsican`, ar avea sânge în ea ca s`-lînfrunte.

– Minte, frumuse]e [i o limb` ascu]it` – e[ti un real pericolpentru familie. Ar fi trebuit s` ajung la fratele meu înaintea tafiindc`, dac` l-a[ fi prins la timp, c`s`toria voastr` n-ar mai fiavut loc.

126 ISABELLE MARAIS

Roz se str`dui s` se st`pâneasc` [i pentru prima oar` reu[i,pentru c` încerc` s` gândeasc` exact ca o so]ie corsican`. Nute puteai lupta cu o asemenea mândrie aristocratic`, iar dac-aifi f`cut-o, ai fi ie[it învins. Edouard înc` nu ajunsese la aceststadiu de arogan]`, dar poate c` peste zece ani…

Gândul îi zdrobi inima [i se întoarse cu spatele la cumnatulei, pornind s` urce sc`rile.

– Înc` un mic avertisment, doamn` translator! îi strig` el.Ai grij` de inima fratelui meu. Îmi este foarte drag.

Roz se înfurie la culme. Se aplec` peste balustrad` [i-ispuse:

– Iar tu fii foarte atent la inima ta, Monsieur De Vine; esteatât de plin` de ea, încât ai putea suferi un atac de cordurcând sc`rile astea… De-ar fi a[a! ad`ug` ea în gând, cur`utate.

Spre marea ei surprindere, el râse [i râsul îi persist` înurechi mult` vreme dup` aceea.

{i totu[i, ceva era ciudat. De ce-i spusese s`-[i refac`mariajul, când era clar c-ar fi preferat ca ei doi s` sedespart`?

Nu în]elegea deloc mentalitatea corsican`, absolutdeloc.

Când ajunse acas`, furia i se mai domolise. Preg`ti cina,dup` ce f`cu un du[ scurt.

– Ah, e minunat, îi [opti Edouard, intrând în buc`t`rie [is`rutând-o u[or pe obraz, în timp ce ea preg`tea salata. E ca [icum am fi c`s`tori]i.

Roz î[i întoarse capul de la el [i-[i mu[c` buzele. Da, astaera ce-[i dorea el: s-o g`seasc` în buc`t`rie când sosea acas`.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 127

El îi sim]i schimbarea de dispozi]ie [i continu` pe alt ton:– Încercam s` fac o glum`, spuse, luând un cu]it [i t`ind o

ro[ie mare [i zemoas`.– Nu-i amuzant deloc! izbucni ea.– Te doare capul?– Nu, nu m` doare capul! replic` Roz exasperat`. Trebuie

neap`rat ca de fiecare dat` s` m` doar` capul?Edouard continu` s` taie ro[ia.– Am impresia de déjà vu, bomb`ni el, îns` Roz îl auzi

foarte clar.– Deja te-ai plictisit? nu se putu ea ab]ine s` nu-i dea repli-

ca. Nu credeam c-o s` ]in`…– Ce s-a întâmplat? o întreb` sup`rat Edouard. Vin acas`

dup` o zi de munc`…– Ajunge, Edouard! Nu e[ti deloc amuzant. Asta nu-i casa

noastr`. Nu mai avem a[a ceva. Nici c`snicie nu mai avem, a[ac` nu mai încerca s` pretinzi altceva.

– E[ti sup`rat` pe mine, oft` el.– Pe tine [i pe restul lumii! spuse ea pe un ton t`ios.Î[i îngust` ochii [i-l privi. {tia c` n-ar trebui s` se r`zbune

pe el pentru ce-i f`cuse Pierre, dar nu se putea ab]ine.– {tii ce mi-a spus nemernicul `la de frate-t`u în dup`-ami-

aza asta?– Fii atent`, Roz. Vorbe[ti de fratele meu.Roz se încord`. Totdeauna va fi a[a? De fiecare dat` când

ea va deschide gura s`-[i exprime o opinie, el va încerca s-oreduc` la t`cere?

– De asemenea, vorbesc despre un playboy b`d`ran[i arogant, care, dup` p`rerea mea, n-ar trebui s` aib`

128 ISABELLE MARAIS

nici m`car atâta drept cât am eu s` port numele DeVine. Eu n-am secat averea familiei cu extravagan]a mea!

Ea crezu c`-l va înfuria, dar, spre surprinderea ei, Edouardo prinse u[or de umeri.

– Roz, calmeaz`-te.– Nu pot! izbucni ea. Sunt furioas` [i, cu cât m` gândesc

mai mult la asta, cu atât m` înfurii mai tare!Îns`, deodat` se opri. Nu era vina lui Edouard.– {i nu vreau s` fiu furioas` pe tine! sfâr[i cu o voce

slab`.El îi zâmbi [i o mângâie tandru pe umeri.– Atunci, nu fi sup`rat` pe mine, chérie.– Dar sunt! {i nu te uita la mine de parc` ar fi vina mea. Nu

eu am vrut s` fiu umilit`!– Nu te umilesc…– Nu tu, el! Ce [tie despre noi [i c`snicia noastr`, Edouard?

Ce i-ai spus?– Foarte pu]in, Roz. Acum ia-o de la-nceput [i poveste[te-mi

ce s-a întâmplat. Este evident c` Pierre s-a întors [i a]i avut oconfruntare.

– Ne-am întâlnit pe plaj`…– Pierre nu coboar` pe plaj`.– Deci acum sunt [i mincinoas`? se r`sti ea, regretând ime-

diat izbucnirea. Oh, s` te ia naiba! oft` ea exasperat`.Lu` o sticl` de vin ro[u [i ie[i în curte.– Îmi pare r`u, spuse Edouard, venind lâng` ea. Sunt sur-

prins doar c` Pierre coboar` acolo. Plaja nu-i pentru el. E unloc mult prea romantic, pentru un om atât de insensibil cumeste el.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 129

– {i mie îmi pare r`u, murmur` ea. N-am vrut s` m`descarc pe tine, dar m-a înfuriat foarte tare. Nu m` place [inici eu nu-l plac [i asta nu-i bine pentru viitorul nostru.

– Spune-mi exact ce s-a întâmplat, insist` el solemn.Roz î[i înghi]i orice alt comentariu [i îi povesti, atât cât î[i

aminti, despre scurta conversa]ie. Problema era c`, odat` cetermin` de povestit, nu mai p`rea atât de r`u cum i se p`ruseatunci, dar Edouard o lu` foarte în serios. Ochii lui seîntunecar`, iar când vorbi, î[i st`pânea sup`rarea.

– N-avea nici un drept, absolut nici unul s`-]i vorbeasc` ast-fel. Voi avea o discu]ie cu el.

Se ridic`, î[i b`u vinul [i se întoarse.Imediat se ridic` [i Roz [i-l prinse de mânec`. Dac` se va

certa cu el, asta ar însemna [i mai mult` umilire pentru to]i.– Nu, Edouard. Nu ]i-a[ fi spus dac` m-a[ fi gândit c` asta

ar putea genera necazuri. Las`-l în pace. Vreau s` uit inciden-tul pentru c`, dac`-l vom l`sa s` ne afecteze, ne va face maimult r`u decât bine.

Acum î[i dorea s` se fi gândit la asta înainte de a i sedest`inui lui. Dar poate sperase c`, spunându-i lui Edouard, îlva determina cumva s` ia o decizie în leg`tur` cu viitorul lor.Fiindc`, deocamdat`, se p`rea s` nu aveau a[a ceva.

– Nu-l pot l`sa în pace, spuse el ferm. Nu pot s`-l las pefratele meu s` se amestece în via]a noastr`. Suntem so] [iso]ie.

Nu existase nici o urm` de afec]iune în cuvintele lui, cidoar exprimarea unui fapt, iar Roz se sim]i din nou tr`dat`.

– Da, am uitat, murmur` ea cu cinism, durând-o inima.Dormim din nou în acela[i pat [i, prin urmare, suntem so] [i so]ie.

130 ISABELLE MARAIS

– Nu mai vorbi prostii, murmur` el amenin]`tor.– De ce? Te deranjeaz`? Ei bine, [i pe mine m` deranjeaz`,

Edouard, prin subîn]elesul pe care-l are, [i anume c` nu suntsuficient de bun` pentru tine, dar acum r`ul a fost f`cut – m`refer la c`s`torie – a[a încât, trebuie s` ne rezolv`m cumvaproblemele ivite în c`snicie.

– Deci, avem o c`snicie, nu?Dup` tot ce se petrecuse între ei, în ultima vreme, n-ar fi

trebuit s-o întrebe asta, cel pu]in nu atât de sarcastic. Îl privi,îndurerat`. Dac` nu l-ar fi întâlnit pe fratele lui, pe plaj`, acumar fi stat aici, în curte, ar fi b`ut vin [i ar fi discutat probabildespre viitor, în loc s` se certe. Pierre stricase totul. Poate c`totu[i era [i vina lui Edouard.

Îi întoarse spatele, se întoarse la mas` [i lu` paharul cu vin.Edouard oft` adânc [i veni s` se a[eze [i el.

– De ce nu po]i în]elege c` lumea nu se învârte[te în jurulnostru [i al c`sniciei noastre, Roz? o întreb`, nefericit. Pierrepoate fi un nenorocit uneori, iar eu, ca frate, sunt primulcare recunoa[te asta. A avut problemele lui care l-au mar-cat…

– {i asta îi d` dreptul s` se descarce pe mine? protest` Roz.– Cred c-ai tras cam multe concluzii pripite, Roz…Ea strânse pumnii [i î[i mu[c` buzele. A[adar, era tot vina

ei, iar Pierre era totdeauna nevinovat.– E-n ordine, bine, hai s-o l`s`m balt`, Edouard. Nu vreau

s` ne cert`m din cauza fratelui t`u, pentru c` nu merit`.Edouard zâmbi [i, aplecându-se, o s`rut` pe o sprâncean`.– Nu-mi place când ne cert`m, Roz, murmur` el. Hai s`

n-o mai facem, bine?

MAI MULT DECÂT IUBI}I 131

– Cât vom lucra aici, la repararea gre[elilor f`cute defratele t`u, iar el se amestec` în via]a noastr` privat`, nu potface nici o promisiune, Edouard, spuse ea pe un ton hot`rât.

El o mângâie u[or [i zâmbi.– Ai dreptate. Î]i promit c` asta nu se va mai întâmpla [i, ca

urmare, nu te mai teme. Acum, dac` n-ai nimic împotriv`,merg s` fac un du[ [i s` mai lucrez un pic. Nu-]i face griji pen-tru cin`. Îmi preg`tesc singur ceva, mai târziu.

– Lucrezi [i în noaptea asta? îl întreb`, dezam`git` c` nur`mânea la cin`.

– M` tem c` trebuie. Cu cât termin`m mai repede aici, cuatât e mai bine, Roz, r`spunse el.

– Ai nevoie [i de mine acolo? îl întreb`, dar sperând s` nuaib`.

Nu rezista s` mai munceasc` [i noaptea. Era deja foarteobosit`.

– Nu, tu stai aici [i odihne[te-te, îi suger` el, [i plec`.O l`s` pe Roz singur`, cu sticla de vin drept companie. Ea

r`mase mult` vreme gândindu-se la tot ce se întâmplase înacea zi [i nu era nimic care s-o fac` s` spere. Pierre era un mis-ter, iar Edouard nu prea era interesat de viitorul lor; una pestealta, fusese o zi proast`.

132 ISABELLE MARAIS

Capitolul 9

A doua zi de diminea]` când se trezi Roz, menajera dereti-ca prin casa lui Edouard.

Î[i preg`ti singur` micul dejun, iar Josette o bomb`ni pen-tru c` va avea necazuri dac` afla [efa ei c` nu prea avusese delucru în c`su]ele lor.

– N-am s` spun nim`nui, o tachin` Roz, [tiind c` fata citearomane de dragoste în timpul liber.

Abia când r`mase singur` cu croissantul [i cafeaua, Roz î[ipermise s` se gândeasc` serios. Avusese o noapte proast`,a[teptându-l pe Edouard [i tres`rind la fiecare zgomot pân`când oboseala o biruise.

El nu se întorsese de la castel, iar ea presupusese c`muncise pân` târziu [i, nedorind s-o deranjeze, se culcase lael acas`, dar Roz nu agrease acest lucru. Ar fi preferat s` fiederanjat` [i s`-i simt` bra]ele în jurul ei, în timpul nop]ii. Îifusese dor de el.

Dup` ce sp`l` vasele, se îmbr`c` într-un costum r`coros debumbac.

Ca de obicei, în castel nu z`ri pe nimeni [i merse direct înbirou, a[teptându-se ca Edouard s` i se al`ture în oricemoment; îns` el nu ap`ru. Cu toate acestea, fusese aici – cuPierre, judecând dup` cum ar`ta camera – nu în aceast`diminea]`, ci azi-noapte. Pe birou z`cea o sticl` goal` deconiac, dou` pahare mari de cristal, un teanc de faxuri moto-tolite pe podea, precum [i câteva sandvi[uri r`mase pe-o tav`de argint.

A[adar, pe Pierre îl interesa totu[i s` remedieze situa]ia;asta era o bil` alb` în favoarea lui – doar una.

La prânz Roz mânc` tot singur`, dar se a[teptase la asta. {efapersonalului de la castel o prinsese când pleca [i îi spusese c`Edouard [i Pierre erau pleca]i la Bastia toat` ziua. O durea c`Edouard n-o anun]ase personal, chiar dac` i-ar fi spus numais`-[i continue munca. Mai erau foarte pu]ine de rezolvat.

Restul zilei se scursese greu, Roz se întorsese la castel s`lucreze, în loc s`-[i ia liber în restul dup`-amiezii. Voia s` fieacolo când se va întoarce Edouard, dar la l`sarea nop]ii,renun]` s`-l mai a[tepte [i se întoarse singur` la caban`, fiin-du-i tare dor de el.

Edouard ajunse foarte târziu.– Roz, chérie.Î[i auzi numele [i, în întuneric, se întoarse în bra]ele lui, iar

el o lipi strâns la pieptul lui gol.– Credeam c` m-ai p`r`sit, murmur` ea somnoroas`,

ascunzându-[i fa]a în gâtul lui.Era atât de fericit` c` se întorsese.– Cum a[ fi putut s` te p`r`sesc, chérie, când te iubesc atât

de mult?

134 ISABELLE MARAIS

Inima lui Roz tres`ri de bucurie când auzi ceea ce-[i doreade atâta vreme s` aud`.

– Chiar m` iube[ti? murmur` ca un copil care voia s` fieasigurat de dragostea celor din jur.

– Întotdeauna te-am iubit [i întotdeauna te voi iubi [i nu tevoi mai l`sa s` m` p`r`se[ti din nou, pentru c` via]a mea n-aresens f`r` tine.

Fericirea o inund`.– {i eu, Edouard. Te iubesc atât de mult, [i am gre[it, [i ar

fi trebuit s`-mi dau seama, [i îmi pare r`u pentru...– {[t, chérie. Vorbim mai târziu, [opti el. Acum vreau s` te

iubesc [i s` m` iube[ti [i tu...Voia ca el s` fie acolo când se va trezi. Acesta fusese ultimul

gând pe care [i-l aminti din noaptea trecut`. {i fu dezam`git`când se trezi singur` în pat într-o diminea]` noroas`.

F`cu un du[ [i se îmbr`c`. {tiu instinctiv c` el nu se afla încabana sa. Probabil c` se sculase devreme [i plecase din noula castel, iar ea se hot`rî s` nu se mai lase dezam`git`. A[a tre-buia s` se deruleze lucrurile – el muncind, ea... ea ce? S`-la[tepte, ca o so]ie cuminte? Vechiul sentiment care o încer-case [i cu un an în urm` îi d`du din nou târcoale. Nu vamerge, iar ea î[i dorea atât de mult s` mearg`.

– Dar va fi bine, î[i spuse ea cu glas tare, vesel`, traversândgr`dinile spre castel. Pentru c` a[a trebuie.

– Cu cine vorbe[ti? o întreb` Pierre când ajunse în dreptulpiscinei.

Acesta se sprijinea de un zid de piatr`. P`rea foarte exte-nuat [i Roz presupuse c` se datora faptului c` nu era obi[nuitcu munca la care-l pusese Edouard, dar nu-i era mil` de el.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 135

Se opri [i ea lâng` zid. Mai era înc` sup`rat` pe el. {tia c`orice [i-ar spune unul altuia, ar fi fost o ironie. F`cu ea primamutare.

– Vorbeam de una singur`. Cel pu]in, a[a am o discu]ie câtde cât civilizat`, spuse t`ios.

El se întoarse spre ea zâmbind.– Încep s` te plac, Roz De Vine. Acum îl în]eleg pe

Edouard...F`cu o pauz`, iar Roz î[i ridic` b`rbia preg`tit` s`

primeasc` lovitura la care s` dea riposta cuvenit`.– Îl în]eleg pe Edouard... de ce se folose[te de tine.Primi lovitura cu capul sus. Nu va fi doborât` de acest

b`rbat.– M` întreb ce vrei s` spui prin expresia „se folose[te de

mine“. S` fiu amabil` [i s` presupun c` te referi la calit`]ilemele profesionale, de translator?

El nu coment`, dar ridic` dintr-o sprâncean`, l`sând-os` în]eleag` c` acele calit`]i erau ultimele la care se gândiseel.

– Nu m` placi, nu-i a[a? afirm` ea cu indiferen]`.– Cred c` sentimentul este reciproc, zise el t`r`g`nat,

întorcându-se s` admire priveli[tea.De data aceasta, Roz ridic` dintr-o sprâncean`.– Ai dreptate. E[ti fratele so]ului meu, cumnatul meu, dar

nu pot spune c` simt o afec]iune nemaipomenit` pentrutine.

– Dac` fratele meu ar fi fost cât de cât b`rbat, nu te-ar fil`sat s` vorbe[ti a[a. Ar trebui s`-i respec]i pe membrii mai învârst` ai familiei...

136 ISABELLE MARAIS

– Îi respect pe cei ce merit`, îl întrerupse imediat Roz.Se preg`ti s`-l înfrunte, când el se întoarse din nou s-o

priveasc`, cu sup`rare în ochi. Nu accepta aceast` melodram`în stil corsican din partea lui Edouard, cu atât mai pu]in dinpartea lui Pierre.

– Sunt aici s` lucrez pentru tine, Pierre; aminte[te-]i acestlucru când mai ai de gând s` fii nepoliticos cu mine.

El d`du din cap.– O situa]ie pe care eu n-a[ fi acceptat-o. Ridic` din umeri.

Dar fratele meu a considerat c` a[a e mai bine, iar eu,momentan, nu m` aflu pe o pozi]ie care s`-mi permit` s`-lcontrazic...

Roz se întreb` ce voia s` spun` [i presupuse c`, din cauzaîncurc`turilor pe care le f`cuse el, Edouard a fost nevoit s`preia complet controlul.

– Diavolul apare sub o mul]ime de forme, continu` elîncet.

Ea se încrunt`. Se referea cumva la ea, pentru c`-[i p`r`siseso]ul? Îl v`zu cum î[i întoarce din nou privirea spre gr`din`.P`rea foarte departe, ca [i cum n-ar fi vorbit cu ea, ci ar fi datpur [i simplu glas unor gânduri dintr-un trecut îndep`rtat.

– Unele sunt [i frumoase [i inteligente, [i acestea suntgenul cel mai periculos, continu` el. Cred c-ai putea fi foartepericuloas`, dac-ai vrea.

Roz nu [tiu cum s`-i interpreteze cuvintele, dar sim]i c` tre-buie s` spun` ceva.

– Acesta este cumva un compliment indirect? îl întreb` eape un ton egal.

El zâmbi [i se întoarse, acordându-i întreaga aten]ie.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 137

– Frumuse]ea [i inteligen]a, ori genul periculos? Pe care îlconsideri compliment?

Roz nu-l în]elegea deloc.– Nu sunt periculoas` [i nici nu vreau s` fiu, murmur` ea.– Oricum nu ]i se va permite s` fi, spuse el încet [i sum-

bru. {i nu uita avertismentul meu în ce prive[te inima luiEdouard. Nu te juca cu ea... [i nici cu contul lui bancar,ad`ug` el.

Brusc o cuprinse furia din cauza insultei c-ar fi interesat`de banii lui Edouard. Era foarte aproape de a-[i pierde con-trolul, foarte aproape. Îns` un singur lucru îi d`dea puterea s`reziste: dragostea lui Edouard. Îi spusese asear` c` nu vaînceta vreodat` s-o iubeasc` [i c` n-o va l`sa s`-l p`r`seasc`din nou. Aceast` minunat` declara]ie îi d`dea curaj.

Ea-i zâmbi dulce, gândindu-se c` dac` n-ar fi un tic`los atâtde mare, ar fi chiar un tip extraordinar.

– Edouard s-a c`s`torit cu mine pentru c` m` iube[te, [i eula fel, nu pentru bani. Avertismentele tale nu au rost, Pierre,pentru c` nu m` intereseaz` averea familiei De Vine – atât câta mai r`mas din ea! ad`ug` ea pe un ton t`ios.

V`zu cum furia îi f`cea sângele s` clocoteasc`, s`-iînro[easc` gâtul [i apoi s`-i întunece chipul.

– Deci, tu zici c` te-ai c`s`torit din dragoste, da? o întreb`el sfid`tor. {i, cu toate acestea, nu e[ti o so]ie bun` pentrufratele meu [i asta pentru c` nu e[ti...

– Una din neamul vostru? sfâr[i ea în locul lui, [i-n ochi îiap`ru brusc durerea. Nu, sunt un intrus, sunt nepotrivit` s`fac parte din familia voastr`, dar sunt potrivit` s` lucrez laafacerile tale corupte, nu-i a[a? replic` ea, am`rât`. Îmi accep]i

138 ISABELLE MARAIS

serviciile fiindc` [tii c` po]i avea încredere în mine pentru c`sunt o De Vine, dar nu m` vei accepta niciodat` ca persoan`.Nu-]i face griji, treaba asta nu-mi va tulbura somnul. M-amm`ritat cu Edouard, nu cu tine [i cu familia ta!

– {i aici faci o enorm` gre[eal`, drag` cumnat`, crezând c`asta-i tot. Edouard a f`cut o prostie c` s-a c`s`torit cu cinevadin afara mediului s`u, iar eu am ajuns prea târziu ca s`-l aver-tizez, dar n-am întârziat când l-am avertizat în privin]a peri-colului unui divor].

Ochii lui Roz se m`rir`, neîncrez`tori. Unde naiba voia s`ajung`? Nu avu timp s`-l întrebe despre ce era vorba, pentruc` el f`cu un pas spre ea [i, privind-o-n ochi amenin]`tor, îiexplic`:

– S-a descurcat bine ca s` ias` din toate astea nev`t`mat; defapt, s-a descurcat mult mai bine decât mine, în acelea[i cir-cumstan]e, [i m`car pentru asta îl admir, dar în viitor voiveghea atent asupra c`sniciei voastre, fiindc` trebuie s` aib`succes – iar tu s` faci bine s`-]i dai silin]a în acest sens, chérie.Ai face bine s` ]ii cont de acest avertisment.

Ce voia s` spun` prin asta? se întreb` ea. N-o pl`cea, n-ovoia ca so]ie pentru fratele lui [i totu[i o avertiza s` sestr`duiasc` s` fac` viabil` c`snicia lor. Nu în]elegea marelucru, dar ce în]elegea era c`-i era team` de ceva, iar motivulîi era necunoscut.

Nu putea lucra azi. Nu va lucra! Trebuia s` se gândeasc` [iavea nevoie de singur`tate. Merse înapoi la caban`, î[i f`cu ocafea [i se ghemui pe sofa ca s` [i-o bea.

Mai târziu preg`ti o cin` u[oar` pentru amândoi, iar inimaîncepu s`-i bat` cu putere când auzi pa[i afar`.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 139

– Îmi pare r`u c` n-am venit la castel... începu ea cândEdouard intr` în buc`t`rie, dar înghe]` când îl v`zu cât era defurios.

– Te-ai certat din nou cu fratele meu, o acuz` el.St`tea în fa]a ei, cu pumnii strân[i, iar inima lui Roz se f`cu

mic`. Încerc` s` se întoarc` la treaba ei – preg`tea supa – dartremura. De fiecare dat` fratele lui isca necazuri [i fusese oproast` c` se luase la har]` cu el.

– Deci, ce ]i-a spus? Minciuni, f`r`-ndoial`. Ar trebui s`-ivin` u[or s-o fac`, ]inând cont ce fel de om este...

– Ai grij`, Roz, o avertiz` el.Ceva ced` în ea. Se întoarse, enervat` [i gata de lupt`.– Nu, n-o s` mai am grij`, Edouard. Te a[tep]i s` accept

insultele fratelui t`u f`r` ca m`car s` m` lupt pentru ap`rarearespectului de sine? Asta a[tep]i de la mine... s` m` supunorbe[te? Ei bine, nu voi accepta a[a ceva niciodat`! M` voiap`ra [i voi spune ce-am de spus, pentru c`... dac` nu... ce...ce...?

Vocea i se frânse [i î[i mu[c` buzele, privindu-l. El seapropie, dar ea f`cu un pas înapoi, a[teptându-se din nou laacuza]ii, îns` el o surprinse îmbr`]i[ând-o strâns [i totu[i tan-dru. O podidir` lacrimile [i se lipi de el.

– Oh, Edouard, nu suport când e[ti de partea lui [i nu amea...

– Chérie, te în[eli dac` crezi asta. Eu îl cunosc. De aceeaa[tept mai mult de la tine. Vreau s` fii suficient de puternic`încât s`-i rezi[ti. Este fratele meu, Roz, [i are sl`biciunile lui,dar eu [tiu prin ce-a trecut.

Ea se dep`rt` pu]in de el [i îl privi în ochi.

140 ISABELLE MARAIS

– De ce-mi vorbe[ti a[a, Edouard? Toate amenin]`rile lui –]i-a spus [i despre asta sau î]i spune numai ce vrea el, ca s` necreeze probleme?

Edouard cl`tin` din cap.– Are motive s` fie am`rât, Roz, [i nu suport` prea bine

situa]ia. Îmi pare r`u c` te sup`r` [i pe tine. Cel mai r`u estec` ne afecteaz`, [i n-ar trebui.

– {tiu c` nu pot suporta, Edouard. Este primul din familiata pe care-l întâlnesc [i...

– {i nu va fi ultimul, interveni el încet.Roz f`cu ochii mari. Sentimentele îi erau confuze. Era

fericit` c` el era încrez`tor în dragostea lor, iar viitorulle era asigurat, dar familia lui nu le era de prea mare aju-tor.

– Va fi [i mai r`u? îl întreb` ea dezn`d`jduit`, [tiind c` nuva fi în stare s` reziste dac` se va întâmpla a[a.

El râse gutural.– Doar dac` vei permite tu s` fie mai r`u, Roz. Familia mea

nu este format` numai din c`pc`uni...– Fratele t`u este unul, nu se putu ea ab]ine.Edouard oft` adânc [i o prinse u[or de umeri.– Poate c` dac`-]i voi spune toat` povestea, o s` în]elegi.– O s` mi-o spui? îl întreb` ea.Nu [tia ce importan]` mai putea avea. Pierre destabilizase

afacerile familiei. Mai era altceva de spus?– Cred c-ar trebui s` afli, de[i Pierre nu va fi prea fericit.Roz ridic` b`rbia.– Nu m` intereseaz` fericirea lui Pierre, zise ea. M` intere-

seaz` numai fericirea noastr`.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 141

El d`du din cap [i Roz observ` cât de extenuat era, a[aîncât f`cu o sugestie care sun` oarecum egoist.

– O s`-mi spui în timpul cinei, zise ea încet, [i se întoarsespre supa pe care tocmai o preg`tea.

Dup` ce terminar` de mâncat, Roz turn` cafea pentruamândoi.

– Vreau s` [tiu totul, Edouard.El d`du din cap, dar nu începu imediat. Era ca [i cum ar

fi c`utat dintre amintiri exact pe cea pe care voia s` i-ospun`.

– Haide, îl gr`bi ea.– Totul a început cu trei ani în urm`. Pierre locuia în

Washington, tr`ind aceea[i via]` plin` de petreceri...Roz nu se putu ab]ine s` nu zâmbeasc` în col]ul

gurii.– Apoi s-a îndr`gostit de o frumuse]e american`. S-au

c`s`torit...– Sunt c`s`tori]i? [opti Roz uimit`. Dar nu în]eleg.

Suzanne... Suzanne este logodnica lui. Mi-ai prezentat-o calogodnic`.

Edouard î[i mai turn` cafea înainte de a continua.– {i a[a este. Acum. C`snicia lui nu a rezistat. A fost de

foarte scurt` durat`, îi explic` el oftând. La câteva luni dup` cene-am c`s`torit noi, Donna, fosta so]ie a lui Pierre, a intentatac]iunea de divor].

– Divor]... la câteva luni dup` ce ne-am c`s`torit noi,repet` Roz, [ocat`.

Nu-i venea s` cread` ce auzea, nu dup` tot ce-i spusese eldespre conceptul de familie [i despre divor].

142 ISABELLE MARAIS

– A fost o lovitur` cumplit` pentru el [i a fost o complica]iede care n-avea nevoie atunci. A coincis cu problemele c`snicieinoastre, spuse el încet.

Roz inspir` adânc.– Ce vrei s` spui prin „o complica]ie“? De ce-ar fi fost? Ce

leg`tur` are asta cu noi?El continu` pe un ton neutru:– De când a murit tat`l nostru, Pierre a fost capul familiei

De Vine. Pân` atunci, tata se ocupase de afacerile întregiifamilii – unchi, m`tu[i, fra]i, veri – [i to]i erau asigura]i pringrija [i modul cum administra el afacerile, îns` Pierre n-a fostla fel de con[tiincios. Când a întâlnit-o pe Donna, a înnebunit.La început a fost obsedat de ea [i a început s` fac` gre[eli înafaceri, gre[eli enorme, toate ca s`-i poat` satisface l`comia.Ea era foarte inteligent`, [tia cum s`-l manipuleze, [i avea pre-ten]ii enorme.

Pe Roz o str`b`tu un frison. Acum începea s` priceap`subîn]elesul cuvintelor lui Pierre, referitoare la diavol. Crezusec` se referea la ea, când, de fapt, el se gândea la so]ia lui. Acumpe toate femeile le vedea la fel: manipulatoare [i în c`utare demari ocazii – iar Roz era so]ia lui Edouard, [i la fel ca ameri-canca, nici ea nu f`cea parte din mediul lor. Da, într-un fel îlîn]elegea, dar n-avea dreptate s-o compare cu so]ia lui. Ea nuceruse niciodat` nimic de la Edouard, doar dragostea acestuia.

Privirea lui Edouard se fix` într-a ei.– Au fost c`s`tori]i doar optsprezece luni, timp în care el a

f`cut investi]ii proaste [i a suferit pierderi enorme; avereafamiliei sc`dea vertiginos. De[i nu au avut copii, ea a încercats` ob]in` cât mai mul]i bani de pe urma divor]ului.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 143

Edouard se aplec` peste mas` spre Roz, iar vocea îi devenijoas`, plin` de emo]ie.

– Roz, î]i dai seama ce-a însemnat pentru familia noastr`?Siguran]a [i averea acumulat` pentru genera]iile viitoare s` fieluate de o femeie dibace!

De un intrus, î[i spuse Roz, strângându-i-se inima. Oh,sigur c` în]elegea, mai mult ca niciodat`. Î[i înclin`capul.

– Desigur, da, în]eleg, [opti ea r`gu[it.– Dar vreau mai mult decât în]elegere, spuse Edouard.

Vreau iertarea ta, Roz.Ea-[i ridic` brusc privirea.– Pentru ce? îl întreb`, f`când ochii mari.Acum în]elegea ce-l motiva pe Pierre s` se comporte a[a cu

ea, dar se îndoia c`-l putea ierta, nu înc`.El se aplec` spre ea [i o prinse de mân`.– Pentru c`, într-un fel, Roz, toate problemele lui Pierre au

contribuit la e[ecul c`sniciei noastre.Acum în]elegea. Se p`rea c`-i cere iertare în nume propriu,

nu pentru fratele lui.– Dar cum? îl întreb` ea.– Pentru c` Pierre [i familia mea mi-au solicitat ajutorul ca

s` scot afacerile din declinul în care se aflau înainte ca divor]ullui s`-l lase complet falit [i pentru c` viitorul financiar al mamei,al unchilor [i al m`tu[ilor era în joc, iar n-am putut s`-i refuz.Noi eram c`s`tori]i de numai trei luni [i suportam greu orele[i zilele pe care ni le petreceam departe unul de cel`lalt.Voiam s` fiu lâng` tine, dar nu puteam, din cauz` c` aveamenorm de munc`, [i n-aveam de ales.

144 ISABELLE MARAIS

Roz gemu de disperare [i î[i retrase mâna dintr-a lui. Vinao cople[i [i î[i acoperi fa]a cu mâinile. Î[i aminti de zilele cândel lucrase pân` târziu [i ea f`cea la fel pentru a compensaabsen]ele lui lungi. Agravase [i mai mult situa]ia, iar c`snicialor începuse s` se clatine.

– De ce nu mi-ai spus toate astea? [opti ea printre degete.Cum el nu-i r`spunse, ea-l privi. Zâmbi u[or.– Nu-mi spune, [tiu. So]iile de origine corsican`...– Nu începe iar, Roz, o rug` el. Am considerat c` aveai [i

a[a destule probleme s` te adaptezi la noua condi]ie defemeie proasp`t m`ritat`, ca s` te mai preocupe [i via]a con-jugal` a fratelui meu. Atâta tot. Cu toate acestea, a fost ogre[eal` c` nu ]i-am spus. Am crezut c` era mai bine a[a, darasta ne-ar fi putut salva c`snicia.

{tia c` nu voia s-o fac` pe ea s` se simt` vinovat`, dar n-aveace face.

– În toat` acea perioad` am crezut c` eu sunt de vin`, oft`ea, întristat`. Te dep`rtai de mine [i am crezut...

– Tu n-ai fost niciodat` de vin`, ma chérie.– Dar ar fi trebuit s` fiu acolo pentru tine, în loc s` aleg

varianta de a-mi satisface propriile nevoi. Ar fi trebuit s` fiuso]ia de care aveai tu nevoie, o so]ie corsican`. Ar fi trebuit s`te sprijin...

Î[i l`s` vocea s` se sting` [i se întoarse încet s`-l priveasc`.– Din cauza asta te-ai bucurat când am plecat – o grij` în

minus?– Aproape c` m-a distrus când am venit [i am g`sit un

apartament gol. Am petrecut o noapte mizerabil` într-unhotel, dup` ultima noastr` ceart`. Nu suportam s` v`d ce ni se

MAI MULT DECÂT IUBI}I 145

întâmpl` [i eram atât de concentrat ca s` salvez averea DeVine, încât abia mai puteam gândi limpede, [i apoi ai plecat –[i a urmat o u[urare temporar`, recunosc, continu` el cu sin-ceritate.

Edouard se ridic` în picioare [i-i ridic` b`rbia, iar ea crezuc`-n ochii lui vedea o dragoste profund`, dar nu se putealini[ti, când toat` aceast` nesiguran]` începuse din nou s-oasalteze.

– Am pus c`snicia noastr` în a[teptare, Roz, lucru pe carenu l-a[ fi f`cut dac` situa]ia financiar` a familiei ar fi fost alta.În cazul de fa]` nu puteam s` stau s` privesc cum mama,unchii, familia mea pierd totul din cauza prostiei fratelui meu.M-ai p`r`sit, Roz; dar eu n-am crezut nici o clip` c` se va sfâr[i.Am citit printre rândurile bile]elului pe care mi l-ai l`sat cândai plecat [i am [tiut, în adâncul sufletului meu, c` indiferentce se va întâmpla, noi doi suntem sorti]i unul altuia. Am ple-cat în America aproape imediat. Am continuat s` sun la aparta-mentul nostru, rugându-m` ca tu s` te fi întors, dar nu r`spun-dea nimeni. Am f`cut frecvent c`l`torii la Paris, sperând s`existe un mesaj pentru mine pe robotul telefonic, poate oscrisoare, dar nu g`seam nimic.

– {i eu am sunat, recunoscu ea. Doar o dat`, totu[i...aproape imediat dup` ce-am plecat... {tii c` nu las niciodat`mesaje pe robot.

– De ce, Roz, n-ai mai sunat înc` o dat`? o întreb` elîncet.

Ea nu putu s`-i r`spund`, pentru c` durerea era înc`prezent`. Durerea pierderii copilului.

El p`ru s`-i simt` tulburarea [i o strânse în bra]e.

146 ISABELLE MARAIS

– So]ia lui Pierre a primit banii pe care-i voia? îl întreb ̀în [oapt̀ Roz.El o mângâie pe p`r.– În parte. Asta-i via]a. Am putut salva majoritatea

investi]iilor, totu[i, [i abia în ultimele luni am reu[it s` recu-perez pierderile lui Pierre [i s` pun totul în ordine. Ce-amf`cut noi aici a fost s` cur`]`m urmele vechilor gre[eli [i s`avem grij` s` nu se mai repete vreodat`.

– Dar s-ar putea, presupuse Roz.Acum [tia de ce ei erau împotriva divor]ului. N-avea nici o

leg`tur` cu mândria sau cu onoarea familiei, ci cu banii pecare i-ar pierde în urma unui divor].

– Nu, insist` Edouard. Nu se va mai întâmpla niciodat`,chérie.

– Acum o are pe Suzanne, îi aminti ea cu o voce sub]ire.Cine spune c` aceast` c`s`torie va dura?

El râse.– Suzanne este o veri[oar` îndep`rtat`, face parte din

familia pe care am luptat din greu s-o salvez de la ruin`. Înplus, se potrivesc. La fel cum [i noi doi ne potrivim, spuse el,s`rutând-o pe sprâncean`.

Acum în]elegea de ce Pierre De Vine avea ceva împotriva ei.În]elegea de ce n-o pl`cea [i totu[i insista s`-[i consolideze c`sni-cia. Dou` c`s`torii ratate în familia De Vine era ceva ce n-ar fisuportat finan]ele familiei.

Roz se întreb` dac` [i so]ul ei gândea la fel.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 147

Capitolul 10

Edouard îi d`du drumul [i zâmbi.– Te iubesc atât de mult, Roz. Poate c` acum îl vei putea

în]elege pe fratele meu.Ei i se strânse inima [i durerea deveni aproape insuporta-

bil`. În]elegea, dar n-o ajuta cu nimic. Pierre o v`zuse ca pe-ooportunist` [i oare l-o fi influen]at [i pe so]ul ei? Edouard îispusese c` un divor] nici nu intra în discu]ie. Poate c` nu voiaca totul s` se repete, de aceast` dat` cu propria c`snicie. Îispusese c-o iube[te, dar oare nu rostise aceste cuvinte dindorin]a de a proteja averea familiei?

– {i eu te iubesc foarte mult, Edouard, zise ea încet.Niciodat` n-am încetat s` te iubesc, dar am... am nevoie detimp s` asimilez atâtea informa]ii. M` simt atât de... de...

Nu [tia exact, dar presupunea c` vulnerabil` [i nesigur`.– {ocat` de tot ce ]i-am spus? sfâr[i el în locul ei.Ea confirm`, de[i nu acesta era adev`rul. Surprins` da, dar

nu [ocat`. Îl privi. Avea nevoie s` [tie mai multe.

– Ce inten]ionai s` ob]ii aducându-m` aici, Edouard? Aif`cut-o pentru c` numai în mine aveai încredere, cu toateproblemele familiei tale?

El se încrunt`, nedumerit de brusca deviere a subiectuluidiscu]iei.

– {tii bine c` n-a fost singurul motiv. Treaba asta trebuiarezolvat` [i am întrev`zut o ocazie perfect` s` te aduc aici, cusperan]a c` vom reg`si magia dintre noi.

Ea oft` lung, iar Edouard îi ridic` b`rbia.– {i am reg`sit magia, nu-i a[a, iubito? [opti el, c`utând în

ochii ei confirmarea.Ea surâse.– La început a fost magie, Edouard, dar la sfâr[it a fost mai

degrab` magie neagr`. De unde [tii c` nu se va repeta? Cumpot fi sigur` ce motive ai avut s` ne împ`c`m?

Îl v`zu crispându-se [i în ochi îi ap`ru tensiunea.– Mon Dieu, Roz! Cum te voi putea convinge vreodat` de

dragostea mea? Ce alt motiv a[ avea s`-mi doresc s` neîmp`c`m?

Dac` Pierre Brissant De Vine nu i-ar fi s`dit în sufletsemin]ele îndoielii, nu i-ar fi trecut deloc prin minte c` Edouardar mai fi putut avea [i alte motive de a dori împ`carea cu ea.

Se pare c` t`cerea ei prelungit` îl înfurie [i mai tare.– Ce se întâmpl` cu tine, Roz? Credeam c` totul este-n

regul`. Credeam...– Da, credeai, îl întrerupse ea, reg`sindu-[i vocea când î[i

aminti de avertismentele lui Pierre. Ei bine, vreau s` cred înc`snicia noastr`, dar cum pot...?

El se înfurie de-a binelea.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 149

– Ce vrei s` spui – c` nu crezi în c`snicia noastr`? Ochii luistr`luceau plini de furie. Nu mai am de gând s` petrec înc` unan a[teptând ca tu s` te autoanalizezi. Asta e problema cu tine,Roz; gânde[ti prea mult...

– Trebuie s` gândesc, când este vorba despre tine! izbucniea deodat`. Vreau s`-mi ascult inima, dar nu pot face astacând...

– Când ce, Roz?– Nimic nu s-a schimbat, Edouard, murmur` ea.

Continu`m s` ne cert`m [i...– Ai dreptate, interveni el enervat. Continu`m s` ne cert`m

[i tot tu e[ti cauza...– Nu da vina pe mine! strig` ea.El ridic` din sprâncene.– {i cine altcineva este de vin`, chérie? Nu suntem decât

noi doi!– Dar [i spiritul familiei tale este, de fiecare dat`, între noi [i...– Ajunge! murmur` el.Roz [tia c` nu mai exista speran]`. Nimic, absolut nimic nu

se schimbase. {tia c` acum se va întoarce cu spatele la ea, a[ac` nu fu surprins` de gest.

– Unde pleci? murmur` ea aceea[i întrebare din trecut.El se întoarse pe jum`tate.– Afar`, pentru c` în`untru este insuportabil.Deci, nici m`car dialogurile nu se schimbaser`, gândi Roz,

îndurerat`. Totu[i ceva se schimbase: de aceast` dat` el numai avea o camer` de hotel unde s`-[i petreac` noaptea, ci unfrate însp`imânt`tor care probabil nu va fi prea bucuros s` aflec` nu se remediase nimic în c`snicia fratelui s`u.

150 ISABELLE MARAIS

O l`s` în picioare lâng` fereastr`. Oh, Doamne, îl iubea, iardac` ar accepta repetarea trecutului, urm`torul pas ar fi s`-[istrâng` bagajele [i s` ias` din via]a lui, pentru a doua oar`.

Dar asta nu se va mai întâmpla. În nici un caz nu va mairepeta aceea[i gre[eal`. Remu[c`rile o cople[ir` pân` nu mairezist`. Î[i mas` fruntea. Gre[ea dac` se îndoia de el. O iubea.Chiar el îi declarase, i-o demonstrase, [i ar fi fost nebun` s` nuaccepte acest fapt.

{i deodat` î[i d`du seama ce avea de f`cut. Nu va fugi, pen-tru c` ar fi înc` o dovad` de la[itate. Îi va înfrunta pe to]i ace[tiDe Vine, fiindc` acum era una de-a lor. Da, a[a era. Î[i amintice-i spusese cândva Edouard, în Provence: c` era singur`responsabil` de propriul viitor. Acum [tia ce voise el s` spun`,de fapt. El muncise din greu s` asigure viitorul familiei DeVine. Al urm`toarei genera]ii, [i ei erau acea genera]ie, pre-cum [i viitorii copii, ai ei [i-ai lui Edouard, iar dac` îl va p`r`si,nu va exista nici un copil.

El o iubea [i întotdeauna o iubise, iar Pierre nu va reu[i s`le distrug` vie]ile. Aproape reu[ise chiar ea s-o distrug`, înurm` cu un an. Aproape c` distrusese dou` vie]i, cu nesigu-ran]a [i îndoielile ei, dar acum totul era dep`[it.

– Unde este Edouard? îl întreb` ea pe Pierre când d`dubuzna în birou.

De la biroul unde lucra, el î[i ridic` privirea, iar ochii i seîngustar` la intrarea ei neanun]at`.

– Ce-i atât de urgent? o întreb` indiferent, dup` care iar î[iîndrept` aten]ia spre hârtiile din fa]a lui.

Roz travers` camera [i lovi cu palma peste documentele depe birou, ca s`-i atrag` aten]ia, [i-l privi f`r` team`.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 151

– C`snicia mea, asta este atât de urgent. Am venit s -̀i spun so]uluimeu c -̀l iubesc [i asta voi face când îl voi g`si, dar, între timp, dac`tot sunt aici, voi începe prin a-]i spune ]ie cât de mult îl iubesc.

– De ce? o întreb` el.– Pentru c` atunci când vei afla c` nu m` mai po]i intimi-

da, ne vei l`sa în pace. Crezi c` sunt o alt` Donna, careurm`re[te s` v` ia banii [i...

– Ce dracu’ se întâmpl` aici?Vocea veni din spatele ei, din u[a pe care Roz o l`sase

deschis`; se întoarse s`-[i înfrunte b`rbatul, dar renun]`, fiindconvins` c` [i de aceast` dat` o va certa pentru c` începuse iaro disput` cu fratele lui.

Edouard str`b`tu camera [i se a[ez` între ei, îns` înainte dea deschide gura, Pierre se ridic` de pe scaun.

– Cred c` so]ia ta e convins` c` m` intereseaz` s` [tiu c` teiube[te. De ce crede c` asta m-ar afecta...

– Nu-mi pas` dac` te afecteaz` sau nu, Pierre! izbucni Roz,întorcându-se spre el. Am venit s`-mi v`d so]ul, nu pe tine, dardac` tot te-am g`sit aici, voiam s` [tii ce simt cu adev`rat. Cuamenin]`rile tale, aproape m-ai f`cut s` m` îndoiesc de sin-ceritatea so]ului meu. Pentru o vreme ai aruncat din nounesiguran]a în via]a mea, dar n-am de gând s` te las s` con-tinui. Edouard s-a însurat cu mine pentru c` m` iube[te [i nuvrea s` divor]eze de mine din dragoste, nu ca s` salveze ce-amai r`mas din averea familiei tale!

– Roz!Vocea lui Edouard era cald` [i afectuoas`, spre marea ei

surpriz`, [i se întoarse dinspre Pierre, s`-[i priveasc` so]ul cuochii mari [i înce]o[a]i de lacrimi.

152 ISABELLE MARAIS

Se a[teptase ca el s` strige din nou la ea [i s`-i ia ap`rareafratelui lui, [i s-o fac` pe ea s` se simt` din nou un intrus. Darel îi rostise numele cu atâta emo]ie [i dragoste, încât inima eise umplu din nou de speran]`.

– Oh, Edouard, am gre[it atât de mult. Reu[isem s` m`conving c-ai vrut s` ne împ`c`m pentru c`... pentru c` tu [iPierre v-a]i temut c` un alt divor] v-ar ruina pe to]i...

– Doamne, Dumnezeule, Roz, oft` el [i o s`rut` pe p`r.Trebuia s`-mi dau seama c` sup`rarea fratelui meu ne va afec-ta.

O lu` în bra]e [i o mângâie u[or pe cap.– Pierre, spuse Edouard calm, dar cu o asemenea intensi-

tate, încât [oapta p`ru ca un tunet în camer`. În viitor, te veiadresa so]iei mele cu respectul [i afec]iunea cuvenite, iar dac`nu vei putea s` faci acest efort, nu te voi mai considera fratelemeu. Acesta-i unicul meu avertisment.

Pierre nu mai zise nimic. {i nu d`du nici un semn c-ar fiauzit. Apoi Roz, cu capul pe pieptul lui Edouard, auzi pa[iicare traversau camera, apoi u[a trântindu-se în urma lor.

– N-am vrut s` se întâmple a[a ceva, Edouard. Nu vreau s`existe probleme între tine [i Pierre.

– Nu-]i face griji, chérie. Tu e[ti via]a mea, nu fratele meu.Nu mi-am dat seama cât de mult te-a afectat, Roz. Iart`-m` c`n-am în]eles.

Ea cl`tin` u[or din cap.– N-ar fi trebuit s`-mi fac` a[a ceva. Ar fi trebuit s` cred în tine...– Cu jum`tate de or` în urm` nu credeai deloc, îns` acum

începi s` crezi. Acum o jum`tate de or` am fost convins c`,pentru a doua oar`, lumea mea s-a pr`bu[it.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 153

– N-am... n-am putut s` te p`r`sesc a doua oar`, Edouard,oft` ea, chinuit` de remu[c`ri. De aceast` dat` m-am hot`râts`-mi înving nesiguran]a. Am gre[it, am fost atât de proast`, deoarb`, exact ca acum un an, când te-am p`r`sit. Am [tiut c-amgre[it când am p`r`sit Parisul, dar n-am g`sit puterea s` m`întorc. Am dorit s` m` întorc...

Înghi]i cu greu din cauza durerii care o asalta din nou. Voias`-i spun`, dar...

– Dar mi-a fost atât de team`, continu` ea în [oapt`.Î[i l`s` mâinile s` cad` în l`turi [i f`cu un mic pas înapoi,

iar Edouard se încrunt` u[or când o v`zu c` se fere[te.– Chérie? murmur` el.– Eu...El deschise gura s` vorbeasc`, dar degetele tremurânde ale

lui Roz i se a[ezar` pe buze, oprindu-l.– Ascult`-m`, Edouard, oft` ea u[or. Vreau s` [tii ceva...

ceva ce s-a întâmplat cu un an în urm`. Dar mai întâi vreau s`[tii cum s-a ajuns la asta.

El deschise din nou gura s` vorbeasc` [i din nou Roz îlopri.

– Las`-m` s` termin, Edouard. Vreau s` afli totul. Teiubesc, Edouard, întotdeauna te-am iubit, dar pe toat` duratac`sniciei noastre am tr`it o minciun`, de[i n-am [tiut asta.

Inspir` adânc, f`cându-[i curaj.– Te-am trecut pe tine pe locul doi, dup` cariera mea,

cerându-mi drepturile ca individ, iar asta a fost o maregre[eal`. Am crezut c` asta vreau când, de fapt, altul eraadev`rul. Voiam s`-]i fiu o so]ie adev`rat`. Voiam o familie [itot ce spuneai tu c` înseamn` valorile tradi]ionale...

154 ISABELLE MARAIS

– Dar, chérie, ar fi trebuit s`-mi spui, o întrerupse el u[or.Dac-ai fi spus, m`car.

Ea zâmbi cu triste]e [i cl̀ tin ̀din cap, lacrimile invadându-i ochii.– N-am [tiut nici eu, insist` ea, r`gu[it`. N-am [tiut decât

când a fost prea târziu, [i apoi... apoi mi-am dat seama... abiacând... când...

Un suspin i se opri dureros în gât.– Am fost îns`rcinat`, Edouard, continu` ea. Când te-am

p`r`sit eram îns`rcinat`, [i tu n-ai [tiut, [i apoi... apoi... l-ampierdut.

O str`b`tu un fior puternic, iar el o prinse în bra]e [i ostrânse cu putere.

– Chérie, mon Dieu!, icni el, [i o leg`n` u[or în bra]e, iarea se lipi de el, plângând acum [i pentru durerea lui.

– Roz, [opti Edouard în p`rul ei, frângându-i-se glasul dedurere. Trebuia s`-mi spui...

– L-am... l-am pierdut, plânse ea. Am pierdut copilul nos-tru, Edouard. Un avort... în Anglia. N-am... n-am vrut... mi-amdorit atât de mult copilul nostru [i l-am pierdut, [i... [i dac-a[fi r`mas lâng` tine, nu l-a[ fi pierdut, [i...

– {[t, [[t, ma chérie. N-a fost vina ta.Î[i ridic` privirea [i-l privi neajutorat`.– Ba a fost! insist` ea. Nu în]elegi. A... a fost pedeapsa pe

care am primit-o pentru c` te-am p`r`sit. Dac` n-a[ fi f`cut-o,acum am fi avut...

– Nu, Roz! Ascult`-m`, zise el, dep`rtând-o pu]in de el.N-a fost vina ta. Nu trebuie s` te învinov`]e[ti singur`. Acum,poveste[te-mi, Roz. Trebuie s`-mi spui totul, fiindc` dac` vreis-o lu`m de la cap`t, trebuie s` ne eliber`m de tot.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 155

Îi [terse cu tandre]e lacrimile de pe obraji, iar grija lui oemo]ion` profund. Încet, începu s`-i povesteasc` totul, de laînceput pân` la sfâr[it, când pierduse sarcina.

În timp ce-i povestea, Roz sim]i c` i se lua de pe umeri omare povar`. Înc` mai avea durerea profund` în inim`, dardevenise suportabil`. Î[i privi so]ul [i [tiu c` [i el suferea pen-tru ea, iar pentru asta îl iubi [i mai mult.

– Copilul nostru nu mai este, continu` ea cu vocea plin`de o mare triste]e. {i este ca [i cum nici n-ar fi existat. Eramsingur`, [i m` învinuiam pentru ce-am f`cut.

– {i în toat` aceast` perioad` n-ai avut pe nimeni cu cares` vorbe[ti, spuse Edouard, s`rutându-i tandru mâinile.

– Pe nimeni, [opti Roz. Nimeni n-a [tiut vreodat`,Edouard. Nu m-am dest`inuit nici m`car Magdei. Medicul afost foarte amabil [i m-a asigurat c` n-a fost nici un motiv pen-tru care s` se întâmple asta, [i nu exist` nici un motiv pentrucare s` nu încerc din nou s` am un copil, cam peste un an. Darn-am putut s` nu m` învinov`]esc, Edouard. Am ]inut totul înmine. Era un r`u pe care trebuia s`-l înfrunt singur`. Vreauatât de mult s` avem copii...

El zâmbi, foarte mul]umit.– {i vom avea copii, Roz, iar tu vei fi so]ia mea corsican` [i

nu ne vom mai desp`r]i niciodat`.O îmbr`]i[` u[or [i o privi în ochi cu toat` dragostea.– Oh, Edouard. Î]i promit c` de aceast` dat` va fi altfel. {tii,

când am aflat c` sunt îns`rcinat`, mi-am dat seama c`, de fapt,asta îmi dorisem dintotdeauna, [i c` acesta era motivul pentrucare c`snicia noastr` n-a mers. Credeam c` cel mai importantlucru pentru mine era cariera profesional`, [i cu toate acestea

156 ISABELLE MARAIS

am r`mas îns`rcinat` f`r` s`-mi doresc în mod con[tient. Necertam aproape de fiecare dat` când ne întâlneam, [i abiaacum mi-am dat seama c` de cele mai multe ori a fost vinamea. De fapt, eram în conflict cu mine îns`mi [i m` desc`rcampe tine.

El zâmbea în]eleg`tor.– Iar eu nu ]i-am fost de ajutor, considerându-m` un so]

modern, l`sându-te s`-]i vezi de cariera ta, când de faptînr`ut`]eam [i mai mult situa]ia. Ar fi trebuit s` fiu mai hot`rât[i s`-]i cer s` accep]i o c`s`torie tradi]ional`, a[a cum îmi do-ream [i eu.

Roz zâmbi printre lacrimi.– Iar eu m-a[ fi revoltat, pentru c` trebuia s` merg tot

înainte. Oft` din tot sufletul. Într-un fel, a fost nevoie de anulacesta, pe care ni l-am petrecut separat, pentru a ne da seamade propriile nevoi. Ai salvat familia...

El râse.– Parc` ai vorbi despre Mafia.Ea îl privi, tachinându-l.– Încep s` cred c` to]i sunte]i ni[te mafio]i, iar fratele t`u

e Na[ul.– {i poate c` va fi, suger` Edouard cu un lic`r în priviri.

Na[ul unuia dintre copiii no[tri.Roz nu putu s`-[i re]in` lacrimile care-i inundar` ochii.– Oh, Edouard, ce se va întâmpla cu noi? Îmi doresc atât de

mult s` m` ier]i...– {i eu îmi doresc s` m` ier]i, Roz, pentru c` sunt [i eu

vinovat. Ar fi trebuit s`-mi pun familia...Ea-l opri punându-i dou` degete pe buze.

MAI MULT DECÂT IUBI}I 157

– Eu sunt familia ta, Edouard, [i este unul din motivelepentru care m-ai acceptat s` muncesc al`turi de tine. Sunt RozDe Vine [i vom aduce pe lume genera]ia urm`toare a familieiDe Vine [i...

– {i dac` doctorul a spus un an... murmur` el sugestiv [i os`rut` pasionat.

Ea era preg`tit` [i s`rutul era o promisiune.Când se desp`r]ir`, în sfâr[it, Edouard murmur` înc`lzit:– Hai s` plec`m de aici, [i s` mergem la c`su]a noastr`

unde s` ne începem pentru a doua oar` via]a împreun`.O lu` de mân` [i o trase afar` din birou, iar str`lucirea

soarelui îi f`cu s` ofteze de pl`cere [i s` râd` ferici]i.Ajunser` la caban` ]inându-se înc` de mân` ca doi ado-

lescen]i.– Oh, Edouard, prive[te!Roz admir` buchetul imens de flori de pe masa din curte [i

îl ridic` s`-l miroas`.– Cine le-o fi adus? murmur` ea.Edouard lu` o carte de vizit` de pe mas`, o citi [i, surâzând,

i-o întinse. Era una din c`r]ile de vizit` ale lui Pierre, carecon]inea un scurt mesaj pe spate.

– Na[ul, murmur` el.Roz lu` cartea de vizit` [i, dup` ce citi mesajul, debord` de

bucurie.– „Un nou început“, citi ea cu glas tare [i [tiu c` fericirea ei

era acum complet`.– Se pare c`, pân` la urm`, te place, zise Edouard, zâm-

bind. Ca [i el, [i ceilal]i te vor pl`cea, îi promise el, [i o lu` demân`, conducând-o în`untru.

158 ISABELLE MARAIS

– Edouard, [opti ea când st`teau pe pat. Te iubesc foarte mult.– {i eu te iubesc, chérie, r`spunse el [i o s`rut` tandru.Apoi se ridic` într-un cot ca s-o priveasc` în ochi.– Te m`ri]i cu mine? o întreb` din nou.– Suntem deja c`s`tori]i, r`spunse ea râzând.– P`cat, murmur` el. Pentru c-a[ vrea s-o fac din nou, [i din

nou.– Î]i promit c-o vei face, spuse ea râzând fericit`.Pentru a doua oar`, gândi Roz, reu[ise s` g`seasc` un loc

sigur în Rai, un loc pe care nu-l va mai p`r`si niciodat`, pen-tru c` el era via]a ei, iar ea îi era so]ia pe care [i-o dorea.

Sfâr[it

MAI MULT DECÂT IUBI}I 159