mag-2006-38

1

DACIAmagazinnr. 36 octombrie 2006

cmykCOLOR

EDITORIAL

de Vladimir BRILINSKY

De la Sinaia la „Dacica“în cãutarea adevãrului

Într-una din librãriileuniversitare ardelene amdescoperit, dupã repetate

rãtãciri printre vrafurile de cãrþi,sectorul destinat istoriei. Era la un loccu religia. Mic ºi îngrãmãdit, cu 50�60 de titluri îndreptate cu o ponderesemnificativã spre perioada modernãºi contemporanã, acest sector alistoriei nu avea nimic despre daci. Cãexistã o stânjenealã a istoricilor ºicercetãtorilor noºtri în a publicalucrãri legate de �barbara civilizaþiedacicã�...asta este dovedit fãrãtãgadã. Cosmetizarea istoriei noastre,pentru intrarea în Europa sub umbrelacivilizaþiei romane, are, în mod clar,drept componentã principalã,marginalizarea, dacã nu chiar umilireadacilor în literatura de specialitate ºichiar în manualele de istorie. Aruncaþiîn negurã de cãtre �ºtiinþificii� noºtrigalonaþi, dacii sunt însã scoºi laluminã cu pasiune ºi real respect faþãde adevãr de cãtre medici, filologi,psihologi sau jurnaliºti.

Un astfel de licãr de speranþã îlprimim drept nepreþuit ºi neaºteptatcadou, în preajma sãrbãtorilor deiarnã, prin apariþia pe piaþa editorialãromâneascã a volumului TEZAURULDACIC DE LA SINAIA:LEGENDÃ SAU ADEVÃROCULTAT. A fost posibilã aceastãapariþie datoritã ambiþioasei edituriDACICA, cea care îºi propune sãumple librãriile cu scrierile uitatedespre daci, ºi a unui jurnalist cuadevãrat curajos, care, dupã ani bunide cercetare, reuºeºte sã ne punã înfaþã posibilitatea rescrierii istoriei

noastre vechi. Cu siguranþã cãlucrarea jurnalistului DumitruManolache va da multe frisoane ºipalpitaþii letargicilor cercetãtori ºiistorici care considerã istoria ca fiindbãtutã în cuie. Care sunt ideile dinaceastã carte? Un tezaur dacic, câþivamartori, o decizie controversatã,dezinformare ºi ocultare � totul lacurtea regelui Carol I. ªi, alãturi detoate astea, multe ºi spectaculoasedezvãluiri, din care aflãm cum LascãrCatargiu i-a dãruit regelui ilegal untezaur ce aparþinea statului român,cum A.D. Xenopol, Dimitrie Onciulsau Alexandru Odobescu au negatvaloarea istoricã a plãcilor, fãrã a leacorda un studiu aprofundatºtiinþific. Mai aflãm cã ReginaMaria ºtia de topirea tãbliþelorde aur, aflãm ºi de ezitãrilefatale ale regelui în faþa dilemeiautenticitãþii acestora. O istoriecutremurãtoare, scoasã laluminã de un jurnalist tenacedupã doi ani de investigaþii, unset de întrebãri care ar trebuisã tulbure somnul istoricilor.Personajul principal: arhivaregilor daci scrisã pe plãci deaur, descoperitã la Sinaia înultimul sfert de veac 19,copiatã în plumb înainte de adispãrea ºi ajunsã înlaboratoarele securitãþii cueticheta de �fals patriotic�,apoi ignoratã de toatã lumea.Pânã acum. De acum înainte,istoria s-ar putea rescrie.

Postfaþa cãrþii ne asigurãcã cei care vor citi aceastã

carte cu bunã credinþã vor rãmâne cuconvingerea cã istoria din manualeeste doar o variantã între multe altevariante posibile. Cãci dincolo deinvidii, pasiuni ºi orgolii, povesteaacestui senzaþional tezaur dacic esteo poveste dureroasã ºi rãscolitoare,o oglindã a societãþii noastre, nãpãditãde consumism, indiferentã la valorilesale spirituale, presãratã cu o�intelighenþie� de mucava. Ovindecare, dacã aceasta este posibilã,nu poate veni decât din partea celorce cautã adevãrul dezinteresat, fãrãpreconcepþii ºi cu faþa la Dumnezeu,aºa cum a fãcut-o DumitruManolache.

2

DACIAmagazin nr. 37 octombrie 2006

Civilizaþii anticeale Europei temperate

Iosif Vasile FERENCZ

Argument

Civilizaþia dacicã, fãrã nicio îndoialã a fostuna remarcabilã, ca dovadã este ºi interesul

deosebit care i-a fost acordat, de cãtre lumea ºtiinþificãºi de cãtre publicul larg. Din pãcate ea este cunoscutãastãzi mai ales datoritã descoperirilor arheologice, darºi în acest fel a putut fi recuperat un mare volum deinformaþii cu ajutorul cãrora este posibilã reconstituireaîntr-o mãsurã oarecare, a vieþii comunitãþilor umane din

acea perioadã.O altã sursã de informaþii pentru înþelegerea vieþii

unei populaþii este datã de comparaþia cu viaþa altorpopulaþii contemporane. Din acest motiv, credem cãeste util sã prezentãm în paginile acestei reviste, peparcursul mai multor numere, una dintre civilizaþiilecontemporane, cu care dacii au intrat în contact înmai multe rânduri.

CELÞII (VI)

În paginile ultimelor douãnumere ne-am referit la uneleevenimente consemnate de

sursele istorice, pe care leconsideram de o deosebitã importanþãpentru populaþiile care au locuit înantichitate în teritoriile de la Dunãremijlocie, ori s-au perindat prin acestelocuri. Campania Dunãreanã a luiAlexandru, cu aspectele ei anecdoticeconstituie un reper cronologic ºiistoric pentru acest areal. Cu acestprilej vom încerca sã schiþãmansamblul general al teritoriilor aflateîn Transdanubia ºi în Austria orientalãde astãzi, locuite de celþi la începutulcelei de a doua epoci a fierului.

Dupã cum menþionam într-unuldin episoadele serialului nostru (IV),informaþiile furnizate de descoperirilearheologice aratã cã încã din a douajumãtate a secolului al V-lea î. Chr.grupuri celtice originare din diferiteregiuni, au avansat spre rãsãrit. Înaceastã etapã a colonizãrii au ocupatteritorii aflate la extremitatea esticã a

Munþilor Alpi, ajungând pe liniaDunãrii, precum ºi la poaleleCarpaþilor Mici. În acest fel, celþii ºi-au asigurat condiþiile în vedereacontrolului asupra aºa-numitului�drum al chihlimbarului� (care debutaîn zona golfului Adriaticii, strãbãtea

þinuturile aflate spre nord, prin zonaest-alpinã, apoi traversa Dunãrea lavest de Bratislava ºi ajungea pânã laMarea Balticã). Aceastã rutãcomercialã a fost dupã toateprobabilitãþile una dintre cele maifrecventate în pre- ºi protoistorie.

Fig. 1. Fibulã de tip Münsingen,descoperitã lângã Berna, în Elveþia, dupã R. ªi V. Megaw.

3


Habitat, societateºi economie

În legãturã cu primul val decoloniºti celþi trebuie

interpretate o serie de aºezãrifortificate, cum este cea de la Sopron(în vestul Ungariei actuale), precumºi anumite necropole descoperite înjurul Vienei sau în sud-vestulSlovaciei (Bucany).

La începutul secolului al IV-lea d.Chr. înaintarea celþilor a continuat de-a lungul Dunãrii. Migraþia a fost

contemporanã sau a fost foarteapropiatã în timp cu invazia din Italia.Anumite necropole care ºi-auînceput existenþa la acea datã,marcheazã atât traseele urmate decontingentele de celþi, precum ºi zonape care au colonizat-o. Este vorbade cimitire precum cele descoperitela Ménföcsanak, Andráshida, Rezi �Rezicser etc. Spre jumãtatea veaculuimenþionat partea de miazãnoapte ateritoriilor aparþinând Transdanubieimaghiare (situate între lacul Balatonºi Dunãre) era deja ocupatã.

Privind în ansamblu distribuþia

formelor de podoabe semnificativepentru acele vremuri reiese cuclaritate faptul cã teritoriile aflateastãzi în Elveþia au jucat un rolesenþial în difuzarea lor, atât spre vest,cât ºi în Europa centralã.

Între caracteristicile acestei etapegeneralizarea caracterului rural alcivilizaþiei precum ºi biritualismulexpresiei funerare a civilizaþiei celticesunt cele mai evidente, fiind una dintreconsecinþele modificãrilor din cadrulsocietãþii. Activitatea economicã debazã este agricultura, orientatã îndirecþia exploatãrii resurselor locale.

Fig. 2. Cazanul descoperit la Duchcov, dupã E. Lessing.

4


cmyk COLOR

Clasa militarã

Era constituitã dintr-o micãnobilime ruralã de oameni

liberi. Acestei structuri îi estecaracteristicã gruparea în confreriimilitare inter-tribale. Acesteconfrerii aveau probabil aspectulcelor menþionate de cãtre Polibius(Istorii, II, 17) cu prilejul evocãriihetairiilor, în cadrul cãrora eraugrupaþi celþii imigraþi în Italia,pomeniþi de noi în numereleanterioare. Aceastã capacitate dea se grupa în cadrul unor astfel destructuri militare, a unor elementeprovenind din grupuri etnice diferitea constituit, dupã pãrerea istoricilorzilelor noastre, una dintre surseledinamismului acelor elite militare.Aceastã capacitate a fãcut ca peparcursul secolului al IV-lea î. Chr.,în cea mai mare parte acontinentului sã fie generalizat tipulde culturã materialã pe care suntemobiºnuiþi sã o desemnãm dupãnumele staþiunii elveþiene La Tène.

Cultura materialã

În ceea ce priveºte ansamblulculturii materiale, momentul

este marcat, de asemenea, detransformãri care au putut sã fieobservate în urma cercetãrilorarheologice. Aceastã perioadã esteconsideratã ca fiind una decisivãpentru uniformizarea formelor unorobiecte din perioada anterioarã ºicare de acum înainte vor cãpãta unaspect ,,standardizat�, ca expresiea funcþionãrii unor ateliere capabilesã realizeze serii întregi de piese.Inventarele funerare, aºa cum suntele cunoscute astãzi, exprimã cupregnanþã distincþia între clasamilitarã ºi ceilalþi.

Pentru elitele militare panopliacuprinzând armamentul specific seva compune începând de acum

dintr-o spadã cu lama dreaptã acãrei lungime se va stabiliza la cca.60 cm. În cazuri excepþionale, înmormintele unor indivizi aparþinândacestei categorii sociale seregãseºte casca (coiful), saugarniturile metalice ale unui scutconfecþionat din lemn. Alãturi deaceste piese caracteristice mai eraufolosite ºi ca atare se regãsesc încadrul mobilierului funerar vârfuride lance (într-unul sau mai multeexemplare) ºi cuþite mari de luptã.Nu lipsesc nici mormintele careconþin numai spada, un vârf delance sau, mai rar, doar cuþitul de

luptã. Aceste complexe au fost in-terpretate ca aparþinând unor indi-vizi aflaþi pe o poziþie inferioarã încadrul clasei luptãtorilor.

Elementul distinctiv pentruelitele feminine este reprezentat deprezenþa garniturii complete depodoabe specificã pentru aceazonã. Însã nu sunt puþine complexelefunerare în cadrul cãrora seregãsesc numai anumite piese depodoabã sau cu rol în vestimentaþie.

În ceea ce priveºte costumul,trebuie remarcatã apariþia unor noitipuri de agrafe (fibule). Pieselorornamentate cu reprezentãri

Fig. 3. Piese de podoabã ºi vestimentaþie descoperite în cazanul de laDuchcov, dupã E. Lessing.

5


cmyk COLOR

zoomorfe stilizate, caracteristiceetapei anterioare, li se adaugã formenoi. În general, s-a putut constatacã douã tipuri de fibule carecaracterizeazã aceastã perioadã aufost apreciate în mod deosebit ºi caatare s-au rãspândit pe o arie vastã.

Dintre ele, acelea a cãror formãeste alungitã în comparaþie cu celeutilizate pânã în acel moment aufost denumite de cãtre arheologi: detip Münsingen, dupã numele uneinecropole plane cercetate înapropiere de Berna. Întreparticularitãþile care lecaracterizeazã se numãrã piciorulrealizat în formã de disc ºiornamentat cu coral (Fig. 1).

Un alt tip de fibulã apreciatã decelþii acestei etape este cea numitãde tip Dux, a cãrui picior îndoit esteornamentat cu una sau mai multesfere (Fig. 2). Denumirea acestuitip de obiect de vestimentaþie estelegatã de o descoperire arheologicãde mare importanþã. Este vorbadespre cazanul de bronz descoperitîn falia unui izvor termal, laDuchcov, în nord-vestul Bohemiei(Fig. 3 � 4).

Metalul comun (bronzul ºi fie-rul) este cel utilizat pentru realiza-rea podoabelor în timp ce obiecteconfecþionate din metale preþioasenu apar decât sporadic. Însã chiar

ºi aºa, meºteºugul lucrãrii unor ast-fel de obiecte tinde sã se transfor-me în artã. Acesta fiind ºi subiectulpe care ne propunem sã îl abordãmîn numãrul viitor.

Fig. 5. Mormânt de femeie dinnecropola de la Ménföcsanak,

dupã A. Uzsoki.

Fig. 4. Mormânt de bãrbat dinnecropola de la Ménföcsanak,

dupã A. Uzsoki.

6


Cum a început aventuraplãcuþelor de plumb de la Sinaia?Care a fost resortul care v-a mânatla a vã ocupa de o problemã pe câtde controversatã, pe atât despinoasã ºi delicatã ca aceasta?

Despre plãcile de plumb am aflatîntr-o dimineaþã ploioasã deoctombrie, în anul 2003. Participamla una din ºedinþele bisãptãmânale alecolectivului care elabora DicþionarulEtimologic al Limbii Române în cadrulInstitutului de Lingvisticã dinBucureºti. Ne aflam la litera A adicþionarului, dupã 6 ani de muncã(între timp am auzit cã au ajuns la literaB). Coordonatorul proiectului,academicianul Marius Sala, avea la elcartea domnului Dan Romalo, careabia apãruse, dar nu se difuza în niciolibrãrie. O primise de la soþia domnuluiRomalo, doamna profesor universitarValeria Guþu-Romalo, care coordona,la vremea aceea, un proiect prioritaral institutului, noua Gramaticã aAcademiei. Am luat imediat cartea dela ºeful meu ºi am rãsfoit-o, apoi amascuns-o sub foile pe care aveamplanul de discuþii din ºedinþã ºi am trascu ochiul timp de douã ore lafotografiile din carte.

Cartea a rãmas la mine timp de olunã, pânã l-am cunoscut personal peautorul ei ºi am primit un exemplarcu dedicaþie. Nu cred cã am mai avutvreo noapte liniºtitã de atunci ºi pânãla sesiunea de comunicãri ainstitutului, care era la începutul lui

O „DACOMANÃ“ LA CURTEA REGELUI VULPE(o parte din istoria neromanþatã a plãcuþelor de plumb de la Sinaia)

Pe Aurora Peþan am cunoscut-o, în treacãt, la o bere cu alþi prieteni, când pregãteam congresul de dacologiedin anul 2004. Auzisem de ea, cã este o pasionatã cercetãtoare lingvistã ºi cã una din þintele ei erau plãcuþele deplumb de la Sinaia. I-am urmãrit de la mare distanþã, insistent, traseul profesional al ultimilor ani, descoperindîn ea nu numai un dãruit al studiului lingvisticii, dar ºi un erudit, în adevãratul sens al cuvântului. Am reîntâlnit-odupã doi ani, la Sarmisegetusa Regia, când cerceta aºezarea sanctuarelor, comparându-le cu imaginile de peplãcuþele de plumb. ªi cum o aºa ocazie nu se rateazã, din vorbã în vorbã am convins-o sã acorde un interviupublicaþiei noastre. Lucruri greu de bãnuit, surprinzãtoare de-a dreptul, apar în cele spuse cu onestitate, dar ºi cumult curaj, de interlocutoarea Daciei Magazin. Vladimir BRILINSKY

noiembrie. Am reuºit sã îmi fac o ideecu privire la acest subiect în intervalulde o lunã ºi sã mã prezint la sesiuneade comunicãri cu un text în carearãtam despre ce e vorba, care suntargumentele domnului Romalo înfavoarea autenticitãþii ºi unele chestiunide limbã. Reacþiile au fost împãrþiteîntre scepticism ºi curiozitate. Nu ºtiudacã am convins pe cineva cu aceacomunicare, dar mi-a ajuns ca sã-midau seama cã, cel puþin în institut, mãaºtepta singurãtatea. Speram sãstârnesc interesul unor colegi, sãformãm o echipã, sã studiem, sãvedem ce e cu plãcile asteainscripþionate. N-am reuºit. Unii mãsfãtuiau sã fac analize cu carbonradioactiv, ca sã mã lãmuresc dacãsunt autentice sau nu. De parcãvechimea plumbului poate fideterminatã cu C14! Alþii m-au sfãtuitsã nu mã bag într-un subiect atât decontroversat, cã mã compromit.Puþini au fost cei care ºi-au manifestat,timid, curiozitatea, punându-mi câtevaîntrebãri, dar s-au limitat la atât.

ªeful meu, directorul institutului,s-a manifestat însã interesat desubiect, cred cã în mare mãsurãstimulat de opinia colegului ºiprietenului sãu, lingvistul AndreiAvram care vãzuse cartea ºi sedeclarase uimit ºi în acelaºi timpîncrezãtor în valoarea subiectului.Astfel am obþinut promisiuneaorganizãrii unei conferinþe la AcademiaRomânã, în anul urmãtor, în iunie

2004.Pe cât de mare era surpriza

descoperirii acestor plãcuþe pentrudumneavoastrã, pe atât de mare afost pentru cei care doreau caistoria plãcuþelor sã se sfârºeascãîn subsolurile Institutului deArheologie sau poate undeva pestegraniþã, acolo unde ele ar fi pututfi vândute. În ce atmosferã aþipregãtit ºi susþinut aceastãconferinþã?

Între timp l-am cunoscut pedomnul Dan Romalo, o prezenþãfermecãtoare, un boier adevãrat, carem-a încurajat mult ºi, într-un fel, mi-a predat ºtafeta. La cei peste 80 deani ai sãi, dorea sã vadã închegându-se o echipã care sã cerceteze maideparte ce începuse el acum mulþi ani.Am ajuns, datoritã lui, sã-l cunosc pedomnul Alexandru Suceveanu, peatunci director adjunct la Institutul deArheologie �Vasile Pârvan� dinBucureºti, ºeful ºantierului arheologicde la Histria, un personaj pitoresc ºiplin de umor, care mi-a fãcut impresiaunui om sincer. El semnase prefaþacãrþii lui Romalo, m-a încurajat înaceastã cercetare ºi mi-a facilitataccesul la piese, pe care le-am ºifotografiat. M-am apucat sã le studiezsistematic, sã le transcriu, pregãtindconferinþa de la Academie, care urmasã se desfãºoare în data de 4 iunie.Atmosfera în jurul subiectului erarelativ neutrã, probabil din lipsã deinformare. Lumea aºtepta informaþii.

7


Nu ºtiam ce mã aºtepta, nu bãnuiamcât de întunecate urmau sã fie reacþiilecelor mai mulþi colegi. Dupã ce ampus afiºele pentru conferinþã, am fostconvocatã de cãtre directorulInstitutului de Arheologie,academicianul Alexandru Vulpe, cucare încã nu mã întâlnisem niciodatãpânã atunci. Am intrat în biroul sãu,împreunã cu domnul Suceveanu. Înloc de un salut sau de o mânã întinsã,am fost întâmpinatã cu un ropot decuvinte acuzatoare, pe un ton foarteridicat: �Doamnã, ne faceþi mariprobleme! Cum îndrãzniþi sã faceþiaceastã conferinþã??!!� La început nuam reuºit sã pricep la ce se referã,care sunt problemele cu pricina. Apoiam primit lãmuriri: cã le fac un maredeserviciu cã popularizez �falsurile�astea, cã îi oblig sã aibã o poziþie într-un subiect atât de mãrunt, când ei(adicã institutul) au alte treburi multmai importante de fãcut, cã îi stârnescpe dacomani, dându-le apã la moarã,cã aceastã conferinþã nu esteoportunã, nu ar trebui sã aibã loc etc.ªi încheia cu recomandarea (fãcutãcu faþa roºie ca sfecla ºi pe un ton

destul de ameninþãtor) ca nici mãcarsã nu sugerez cã ar putea fi autenticeaceste plãci. Aceasta era abordarea�ºtiinþificã� a academicianului.

I-am replicat cã nu vãd de ce le-aº crea probleme cã, dacã tot suntfalsuri, n-au de ce sã se agite, cãtocmai autenticitatea plãcilor o voiclama în conferinþã ºi cã aceastãconferinþã va avea loc, indiferent cese va întâmpla. Domnul Suceveanu afost un fel de paratrãsnet în aceaîntâlnire, ridicând ºi el tonul la ºefulsãu pe care l-a certat cã îºi permite sãmã trateze astfel. Conferinþa a avutloc, evident. Tensiunea în care s-auderulat evenimentele în acele zile estegreu de descris. Dupã încercarea deintimidare a lui Vulpe, am primit, seara,un telefon, acasã, de la profesorul DanSluºanschi de la catedra de limbiclasice, fost profesor al meu, cu caremi-am fãcut chiar lucrarea de diplomãpe tema inscripþiei tracice de pe inelulde aur de la Sucidava. Îmi reproºa peun ton foarte arþãgos cã nu l-amconsultat înainte sã mã bag înpovestea asta, cã eu ºtiam cã el e mare�descifrator� ºi m-ar fi convins repede

cã e vorba de un �fals�. I-am rãspunscã socotesc cã am ajuns la o anumematuritate ºtiinþificã ºi pot sã decidsingurã.

Cu douã zile înainte de conferinþã,l-am cunoscut pe domnul doctorNapoleon Sãvescu, venit în þarã ca sãorganizeze Congresul anual deDacologie. Tot atunci, în acelaºicontext, am cunoscut-o pe LuizaJugãnaru, de la asociaþia DaciaNemuritoare. ªi tot atunci, pe IulianaOlãraºu, care pe atunci lucra în presã.Aceastã conjuncturã a rãsturnat sorþiiconferinþei care se anunþase una destulde obiºnuitã. Conferinþele Academiei,care se þin de douã ori pe lunã,beneficiazã de un numãr extrem deredus de auditori � uneori mai puþinde 10. Formatul lor interzice oricediscuþie dupã încheierea prelegerii de50 de minute iar sala în care sedesfãºoarã de obicei este o salã de 30de locuri. Cum Luiza anunþaseconferinþa în grupul numeros pe careîl coordoneazã, domnul Sãvescupublicase pe internet imaginile plãcilor,stârnind interesul multora, iar Iulianaera hotãrâtã sã aducã toatã presa, am

8


cmyk

prevãzut cã numãrul auditorilor va fimult mai mare decât cel la care mãaºteptam. Am cerut imediat aprobarepentru amfiteatrul Mircea Eliade alAcademiei. Am insistat la ºeful meucã va fi multã lume, cãci conferinþa epublicã ºi nimãnui nu i se poateinterzice accesul; el i-a cerut lui EugenSimion, pe atunci preºedinteleAcademiei, o salã mai mare, darrãspunsul a fost negativ.

Era o dupã-amiazã caldã de iunie.Iuliana fãcuse comunicate de presãtoatã noaptea, trimisese faxuri ºiemail-uri la redacþii de ziare ºiteleviziuni. La începerea conferinþei,pe la 6 seara, erau cam douã sute depersoane. Cred cã au intrat vreo sutãîn sala aceea micã, unii stãteau directpe jos. Restul au rãmas afarã sau auplecat. Cum aproape nimeni nucunoºtea formatul conferinþei, care nupermitea discuþii ºi întrebãri, s-a

produs multã nemulþumire, lumea aprotestat. Vina a cãzut pe acelaºiMarius Sala, care nu putea face nimicîn aceastã situaþie. La jurnalul de searãau apãrut primele relatãri la câtevaposturi de televiziune, iar a doua zi aucontinuat ziarele centrale. Subiectuldevenise cunoscut. A urmat Congresulde Dacologie, unde subiectul a fostabordat de câteva persoane iardomnul Sãvescu a prezentat ºi elproblema plãcilor de plumb la uneleposturi TV. Mã aºteptam acum lareacþii oficiale, la intervenþii de un felsau altul pentru protejarea ºi studiereapieselor, care zãceau în condiþii jalnice,într-un subsol al Institutului deArheologie, neinventariate (ca ºi astãzi,dealtfel). Dar mã înºelam.

Am înþeles cã deranjul a fostmare în lumea academicã, uniiletargici fiind treziþi brusc dineterna lor visare. Care au fost

ecourile acestei conferinþe ?La scurtã vreme dupã conferinþã,

am avut o discuþie cu directoruluiinstitutului în care lucram,academicianul Marius Sala. Mi-a spuscã a înghiþit destule �gogoºi� dinpricina conferinþei mele; i s-a spus �de cãtre alþi colegi academicieni � cãnu ar fi trebuit sã o lase sã sedesfãºoare. (Am auzit ulterior cã ºiEugen Simion l-ar fi sunat,reproºându-i cã �s-a apucat de daci�în institut). Pânã aici a mers interesulsãu pentru acest subiect. Speriat dereacþiile negative, mi-a retras sprijinul.I-am propus la un moment dat sãincludã în planul de cercetare o temãlegatã de aceste inscripþii, dar m-arefuzat, convins fiind cã Academia nuva accepta aºa ceva. M-a atenþionatsã am grijã sã nu mã compromit. Dar,în opinia mea, nu existã compromismai mare decât acela de a sta deoparte,cu mâinile-n sân. La scurtã vreme, înrevista �Academica� a AcademieiRomâne, a apãrut un articol scris denumismatul academician ConstantinPreda ºi intitulat �De la tracomanie ladacomanie�, în care autorul abordaproblema plãcilor de plumb, niºte�falsuri� turnate, dupã pãrerea sa,undeva la marginea Bucureºtiului. Citagreºit niºte informaþii din carteadomnului Romalo, pe care în modsigur nu a citit-o, ºi deplângea�infiltrarea� unor astfel de manifestãridacomane chiar în institutulAcademiei, pomenind conferinþaþinutã de mine. Apoi a venit vara,vacanþele, dupã aceea alegerile (eramîn 2004), ºi lumea a uitat treptat deaceste enigmatice inscripþii. Eucontinuam sã le studiez singurã, fãrãniciun sprijin, în afara celui moralacordat de familia Romalo ºi de câþivaprieteni.

ªi aºa s-a aºternut tãcereapeste aceste plãcuþe? Cunoaºtemcã s-au mai fãcut valuri de atunciîn aceastã privinþã, iarcontroversele s-au þinut lanþ.

Urmãtoarea �ieºire la rampã� aplãcilor de plumb s-a datorat revistei�Formula As�. Jurnalistul HoriaÞurcanu a scris un reportaj de impact,publicat în ianuarie 2005, în care erauintervievaþi ºi cei doi directori aiInstitutului de Arheologie, Al. Vulpe ºiAl. Suceveanu. Domnul SuceveanuDr. Aurora Peþan ºi preþioasele placuþe

9


continua sã susþinã necesitateastudierii plãcilor, indiferent derezultate, în vreme ce domnul Vulpemã cam trimitea la cratiþã, spunândcã �doamna Peþan sã se ocupe delucrurile la care se pricepe�. Era, învorbele lui, pe care avea sã le repeteºi cu altã ocazie, un inconfort dat depregãtirea mea de lingvistã cãci, înviziunea sa, nu aveam ce cãuta înograda arheologilor. Fiecare cu ogradalui, de colaborare sauinterdisciplinaritate nici nu putea fivorba. Totuºi, ca licenþiatã ºi cumaster în limbi clasice (latinã-greacãveche), eram cât se poate deîndreptãþitã sã mã ocup de inscripþiiîntr-o limbã enigmaticã. Reportajul aapãrut exact în ziua în care eu þineamcea de-a doua conferinþã, de dataaceasta la Facultatea de Istorie. Eraîntr-o zi de sâmbãtã, o dimineaþã deiarnã nefiresc de caldã, pe 8 ianuarie2005. La conferinþa din 2004cunoscusem un arheolog de la MuzeulNaþional, care a fost intrigat desubiect. La propunerea lui, domnulprofesor Mircea Babeº a acceptat caeu sã þin o comunicare la seminarulde arheologie pe care îl conducea. Dedata aceasta, accesul presei ºi alamatorilor a fost interzis (organizatoriise temeau de posibila intervenþie aunor �dacomani�, cu care consideraucã nu se poate dialoga); au putut luaparte numai profesori, studenþi ºicâþiva invitaþi. Comunicarea eraurmatã de întrebãri ºi discuþii. ªi dedata aceasta, cel mai înverºunatîmpotriva acestor misterioase plãci deplumb a fost academicianul Al. Vulpe.El a fost primul care a luat cuvântul,ºi-a expus cele câteva argumente, pecare deja le cunoºteam, apoi a plecatacasã, cãci era aºteptat la masã. N-am avut ocazia sã-i rãspund. I-arãspuns însã doamna Zoe Petre, acãrei atitudine echilibratã m-asurprins, deoarece ºtiam cã are oanume antipatie faþã de subiectul�daci�. Am asistat la o �punere lapunct� atât a lui Al. Vulpe, cât ºi adomnului Babeº ºi a lui M. Ciho,orientalist, de cãtre imprevizibiladoamnã Petre. Lãsând la o parteatmosfera de patriarhat care seresimþea (eram o femeie al cãrei locera �la cratiþã�, în confruntare cuaprigii arheologi ºi istorici, toþi

bãrbaþi), am resimþit intervenþiadoamnei Petre ca pe o veritabilã gurãde aer, datoritã bunului simþ ºiraþionalului din ideile sale. Cânddomnul Babeº a venit cu �argumentul�cã autorul plãcilor a copiat de peColumna lui Traian reprezentareasteagului dacic, doamna Petre i-areplicat imediat cã puteau fi ambelereprezentãri, atât cea de pe columnãcât ºi cea de pe plãci, inspirate dinrealitate. Când domnul Vulpe a spuscã, dupã el, e vorba de un falsificatorcare nici mãcar nu trebuia sã fie preacult, ci putea ºti doar douã boabe delatinã ºi greacã, doamna Petre acontrabalansat cã, din contrã, trebuiesã fi fost un geniu, un al doileaLeonardo da Vinci. ªi au þinut-o totaºa... La sfârºitul comunicãrii, ZoePetre m-a luat de-o parte ºi m-aîncurajat sã scriu, sã public. Mi-a maispus un lucru pe care-l ºtiam, dar numã aºteptam sã îl aud chiar de la ea:faptul cã reticenþa, antipatia istoricilorfaþã de subiectul �daci� reprezintã oreacþie la exagerãrile din vremeacomuniºtilor ºi cã trebuie sã înþelegaceste reacþii ºi sã trec peste ele.

I-am dat nota 10.Anul 2005 a fost anul �ieºirii�

plãcilor de plumb în presa strãinã,printr-un articol pe care l-am publicatîn revista britanicã �Antiquity� (învarianta online) ºi printr-un ampluinterviu în revista italianã �Hera�. Presaromâneascã a reluat subiectul prinintervenþiile jurnalistului DumitruManolache, care a publicat un amplureportaj pe prima paginã în�Gardianul�, în cinci numereconsecutive. La Institutul deLingvisticã eram privitã tot maichiorâº de ºefi ºi de colegi, deja mi sedusese vestea de �dacomanã�. Înacelaºi an, am pregãtit cea de-a douaediþie a cãrþii domnului Romalo. Primaapãruse pe cheltuiala autorului, într-un tiraj de 70 de exemplare, ºi fusesefãcutã cadou celor posibil interesaþi.La conferinþa din 2004 a fost ºidirectoarea Editurii Alcor, CorinaFiruþã, care a iniþiat imediat proiectulcelei de-a doua ediþii, care urma sãcuprindã ºi un amplu studiu istoric ºifilologic semnat de mine. Volumul aapãrut în vara anului 2005, iar în 2006a primit marele premiu al AsociaþieiRomâne pentru Patrimoniu. Între

timp, despre plãcile de plumb s-a maivorbit la unele posturi de televiziune,prin eternul Al. Vulpe, secondat deprofesorul Dan Sluºanschi. Dinpunctul lor de vedere, e vorba de niºtetexte scrise în limba �pãsãreascã� deun nebun care nu voia sã demonstrezenimic. Nu au arãtat telespectatorilornicio imagine, nu au spus care enumãrul acestor plãci (una e sãvorbeºti de trei piese, alta e sã vorbeºtide o sutã); într-un cuvânt, i-audezinformat pe telespectatori. ªi cândun academician îþi spune cã nu meritãstudiate pentru cã sunt sigur falsuri(le-a studiat el câteva ore într-o dupã-amiazã ºi ºi-a dat seama!!!), nu maiai dreptul sã replici. Eu am replicat înpostfaþa celei de-a doua ediþii a cãrþiidomnului Romalo. Un punct câºtigatîn aceastã bãtãlie a fost, totuºi,emisiunea Dialoguri despre trecut,moderatã de academicianul ConstantinBãlãceanu-Stolnici. O ediþie din martie2006 a fost dedicatã tãbliþelor deplumb iar eu am fost invitatã. Gazdaa pledat cu convingere în favoareaautenticitãþii lor, invocând numeroaseargumente, spre deosebire de colegulsãu, Neagu Djuvara, care s-a doveditneinformat ºi a desfiinþat subiectul înemisiunea sa la care i-a avut ca invitaþipe Al. Vulpe ºi Dan Sluºanschi.

Tensiunile au început sã creascãîn institut unde, din 2005, eu fãceamparte din colectivul de redacþie alprimului volum al unui tratat de istorialimbii române. Fiind latinistã, mi-arevenit capitolul despre romanizare.M-am izbit, evident, de problemelespinoase ale argumentãrii romanizãrii,dar mi s-a spus cã nu avem de ce sãdiscutãm astfel de lucruri: romanizareas-a produs în mod cert, nu maiconteazã cum. Apoi a venit problemadacilor liberi: pe ei cine i-a romanizat?Rãspuns: trecem peste dacii liberi.Începusem sã fiu incomodã iar eu, larândul meu, nu mã mai simþeam bineîn institut. A venit apoi susþinerea tezeide doctorat, în mai 2006, care m-alãmurit, în sfârºit, de care pare abaricadei mã aflam. Teza era, culmea,în domeniul lingvisticii romanice, dardiscutam despre concordanþenelatineºti dintre românã ºi alte limbiromanice: adicã româna are în comunmulte lucruri cu �surorile� ei, lucruricare nu provin de la �mamã�, ci sunt

10


mult mai vechi, dintr-un substratprelatin. Spinoasã problemã ºi care s-a soldat cu calificarea mea, în public,la susþinerea tezei, drept�substratomanã�, �cercetãtoaredeformatã de pasiunea pentrustraturile tulburi�, �fumurisubstratologice nãscute din tãbliþepreistorice� etc. De cãtre cine? Decãtre ºefa mea directã, directoareaadjunctã a institutului ºi ºefa sectoruluide romanisticã, Ioana Vintilã-Rãdulescu. Conducãtorul de doctorat,Marius Sala, care declarase, lapresusþinere, cã teza mea este �ceamai gânditã� tezã din cariera lui, aretractat la susþinerea finalã, speriatprobabil de virulenþa atacurilordirectoarei adjuncte, mâna sa dreaptã.Nu fãcea decât sã-ºi reconfirmelaºitatea, obedienþa ºi conformismul.Mi-am luat titlul ºi mi-am dat demisiacãci, fiind o cercetãtoare �deformatã�,nu mai aveam ce cãuta într-un institutal Academiei.

Sã înþeleg cã aici se opreºtepovestea ultimilor 3 ani aplãcuþelor, poveste la care aþi fostmartor insistent ºi încãpãþânat. Ceurmeazã mai departe?

Acum continui cercetãrile, tot pecont propriu, ca ºi pânã acum. Amînfiinþat o editurã, �Dacica�, ºi voiedita lucrãri de istorie ºi filologie, înspecial lucrãri curajoase, care vin cudescoperiri ºi reinterpretãri. Primacarte, care va apãrea pânã la sfârºitulanului, va fi chiar despre tãbliþele deplumb ºi e semnatã de jurnalistulDumitru Manolache. Am înþeles, dupãopt ani de muncã într-un institut alAcademiei ºi dupã aventurileprovocate de studierea inscripþiilor peplumb, cã adevãrata cercetare nu ofac academicienii. Ei se luptã (cei maimulþi, nu toþi) pentru titluri, glorie,cãlãtorii în strãinãtate ºi mesescumpe. Pentru ei, cercetarea e omeserie ca oricare alta. Dar cercetareaadevãratã o fac cei pasionaþi, numaicei pasionaþi, cei care iubesc istoria,cei care iubesc adevãrul, iar aceºtianu au timp de dat din coate ca sãajungã în posturi înalte � pe ei îi prindbolile ºi bãtrâneþea în biblioteci, întremanuscrise, nu sub reflectoare. Amvisat la o punte de legãturã între�savanþii� academicieni ºi �diletanþiidacomani�, dar am fost idealistã. Nu

se doreºte comunicarea. Cei din urmãsunt consideraþi niºte oameniiraþionali, aproape nebuni, de cãtre ceidintâi, ºi nu li se acordã nicio ºansã.Eu nu mã aºtept prea curând la odeschidere din partea �oficialilor�:existã o dozã enormã de inerþie, deînchistare, de teamã � teama de a nuli se dãrâma teoriile pe care le-au clãdittimp de-o viaþã, teama de a nu le luaalþii locul, teama de schimbare,disperarea de a avea dreptate.Dacologia nu existã ca ºtiinþã: istoriciivorbesc despre daci în cadrul epociifierului, lingviºtii vorbesc de limbadacã doar când vorbesc de indo-europenisticã sau de istoria limbiiromâne, nu existã comunicare întrespecialiºtii din diverse ramuri, lingviºtiiºi istoricii sunt douã specii de peplanete diferite, dacologia este oºtiinþã inexistentã ºi indezirabilã, iartoþi cei care vor sã se ocupe de dacisunt catalogaþi drept �dacomani�. Credcã numai organizaþiile sau institutelede cercetare independente ar puteaajunge, într-o bunã zi, sã facã ceeace institutele statului refuzã: sãreinventeze dacologia ºi sã le redeadacilor dreptul la istorie.

O sã încheiem discuþia noastrãcu o întrebare pe care ºi-o punemultã lume, mai ales din rândulcelor pasionaþi de trecutul,prezentul, dar mai ales viitorulacestor plãcuþe. De ce nu aþi tradusaceste plãcuþe, datã fiindcalificarea pe care o aveþi, fiind

specializatã în latinã ºi greacãveche?

Am sã spun, cu riscul de a îisupãra pe unii, cã cu cât ºtii mai multe,cu atât lucrurile se complicã. Pentrucei fãrã o pregãtire adecvatã, e foartesimplu sã traducã. Fiecare vede întextele acestea ceea ce îi permitepropriul orizont lingvistic sã vadã. Cucât acest orizont de cunoºtinþe estemai larg, cu atât este mai greu sã telansezi în traduceri ºi interpretãri,pentru cã îþi dai seama decomplexitatea acestei limbi. Dinperspectiva mea de lingvist, nu poþitraduce aceste texte înainte sã ajungisã înþelegi cum funcþioneazã aceastãlimbã din tãbliþe. Este ca ºi cum te-aiapuca sã traduci un text dintr-o limbãfoarte exoticã, sã zicem din vreo insulãa Oceanului Pacific, fãrã niciundicþionar ºi fãrã nicio gramaticã. Cefac eu de trei ani încoace este sãstudiez aceastã limbã. Evident cã, înparalel, mai ºi traduc unele pasaje, pemãsurã ce înþeleg anumite mecanismegramaticale ºi semantice. Dar euconsider cã unica direcþie de cercetarevalabilã este aceasta: întâi trebuiestudiatã limba ºi abia apoi trebuie sãne lansãm în traduceri. Iar limba nupoate fi cercetatã decât prin metodacombinatorie, a contextelor, adistribuþiei. Eu cred cã vor trece niºteani, n-aº putea sã prevãd câþi, pânãvom ajunge sã avem acea gramaticãºi acel dicþionar fãrã de care nu sepoate face nicio traducere plauzibilãdin punct de vedere ºtiinþific.

11


Prof. Timotei URSU

Geto-dacii ºi Tabula Peutingerianã

Un documentat ºi merituosarticol al dl. Lucian Costi,publicat în numerele 36�

37/ 2006 al revistei DACIAMAGAZIN, este un excelent rãspunsindirect penibilului articol publicat înurmã cu un an, în �FLACARA LUIPÃUNESCU�, de cunoscutuldramaturg ºi ignorant Paul Everac.Pentru cã mârºãviile nu trebuie uitatecu una, cu douã, citez dincaracterizarea plinã de ifos fãcutãDaciei de fostul scrib comunist, aºacum i-a rãmas aceluia � definitiv! �în amintire de pe vremea ºcoliiprimare:

(ce �gãseau� aici Romanii luiTraian, la invadarea Daciei): �Tãbliþelede la Tãrtãria, vase ºi cioburi cât decât înflorate, dar nicio aºezareepatantã, câteva cetãþi pe creste dedealuri, pilonii retezaþi (?!) ai unorsanctuare de rit necunoscut, un zeu acãrui doctrinã se lasã mai mult ghicitã,niciun oraº, niciun teatru (?!), niciolege, nicio urbe sau, mã rog, câtevala modul rudimentar, nicio limbãinscripþionatã� ( etc.)�

Evident, nu e mai puþin flagrantãlipsa de informaþie a acestui pretinsintelectual român, decât perversitateaeditorului care l-a publicat, fãcându-lde râsul târgului. Dar în ceea cepriveºte �ce gãseau romanii� peteritoriul geto-dacic, teritoriucuprinzând ambele maluri ale cursuluimediu (Pannonic) ºi inferior (Moesiac)al Dunãrii, încã plutesc vagi nori ainecunoaºterii în conºtiinþa mareluipublic, hrãnitã decenii dupã decenii cuinformaþia � validatã, o, doamne! deatâtea nume de academicieni ºi

universitari! � cã strãmoºii noºtrilocuiau �cel mult pe teritoriul actualal României�, ba chiar mai puþin:��aninaþi de munþii lor� � cum afost tradus pãrtinitor Florus! �creându-se în mintea unora imaginea(vezi consilierii actualului Minister alCulturii ºi Cultelor din România!) cãDacia ar fi însemnat doar pãrticica depãmânt geto-dac controlatã temporarºi �civilizatã� (citiþi: exploatatã) delegionarii romani ai lui Traian, Hadrianºi urmaºii�

Pertinenta analizã pe care dl.Lucian Costi o propune referitor lacartografierea zonei de cãtrePtolemaeus, argumentul extrem deconvingãtor cã acesta � realizându-ºiharta în plinã ocupaþie a Daciei � însecolul II e.n. � nu denumeºte DACIAdoar fragmentul �roman�, aºa-zisaDacie Felix, cum ne-am fi aºteptat, cio semnificativã largã zonã cuprinsãîntre Tisa, Dunãre ºi Nistru (vezireconfirmarea acestei largi întinderi,patru secole mai târziu, de cãtreIordanes!), mai mult chiar: cã�DACIA� însãºi nu era decât o partea teritoriului neamului daco-getic poatefi argumentatã ºi cu analiza�geograficã ºi filologicã� aimportantului document antic�TABULA PEUTINGERIANA�. (Înmomentul trimiterii la tipar a acestuiarticol nu ºtiu dacã � în continuareaarticolului sãu � dl. Lucian Costi seva referi ºi la aceastã �hartã�faimoasã, dar presupun cã uneleinformaþii, chiar repetate, nu pot fi deprisos).

�Tabula Peutingeriana� nu este,propriu-zis, o hartã � în accepþiuneamodernã a noþiunii � ci o �schiþã a

drumurilor� prin Imperiul Roman dinsecolele III-IV e.n. Harta nu reprezintãîntinderile corecte ale formelor derelief, raportate la � meridiane ºiparalele�, ci doar o poziþionareschematicã a drumurilor, mai alesVEST � EST, a înºiruirii localitãþilormai importante, o notare aprincipalelor râuri, munþi ºi mãri, toateacestea pe un manuscris �sul�, cu olungime de aproape 7 metri, o copiemãnãstireascã din secolul al XIII-leadupã un original din secolele III-IV,care nu s-a pãstrat sau încã nu a fostdepistat. Furatã din mãnãstirea dinComar (din Sudul Germaniei),�Tabula� a fost dãruitã, în secolul alXVI-lea, unui consilier al prinþuluiEugen de Savoya, Konrad Peutinger.Ulterior, salvatã ºi preluând numeleproprietarului, copia a fost despãrþitãîn mai multe fragmente iar astãzi estepãstratã, cu deosebitã grijã, laBiblioteca Augustana din Viena (vezi,pe Internet: WIKIPEDIA, TabulaPeutingeriana, sau: www.ft-augsburg.de/-harsh/Cronologia/tabula etc.)

Din punctul nostru de vedere, suntimportante mai ales segmentele VII ºiVIII, care �proiecteazã� drumurileromane pe cursul Dunãrii, dinPannonia pânã la Marea Neagrã. Suntnumite acolo cele mai importantelocalitãþi de pe parcurs, atât din Nordulcât ºi din Sudul Dunãrii. Este desemnalat faptul cã în spaþiul de locuiregeto-dacicã din secolele II, III ºi IVe.n. � adicã cel considerat a fi fostcuprins între Nistru, Marea Neagrã,Balcani, Nordul actualei Transilvanii,zona Tisei ºi cursul �illir� al Dunãrii(Pannonia) � itinerariul roman

12


noteazã, la Nordul Dunãrii: 38 decetãþi, dave ºi localitãþi importante,vrednice a fi consemnate, ºi aproape50 la Sudul Dunãrii (ºi ne referim, încazul acestora din urmã, la numiri fãrã�rezonanþã latinã� sau cu o extrem deprobabilã �corespondenþã proto-romanã� � ceea ce ar putea constituio serioasã suplimentare pentru analizasemanticã contemporanã).

Între numeroasele localitãþi de laNordul Dunãrii (ºi pe care, cuevidenþã, nu le-au întemeiat romanii,ci � în vestul Transilvaniei � doar le-au ocupat temporar , eventualamplificându-le militar ºi comercial,dar foarte rar modificându-le numeleoriginar!) se numãrã binecunoscuteleSarmisegetuza (notatã în Tabula:�Sarmategte�), Arcidava, Berzovia,Tierna (Tsierna), Germihera(Germisara), Blandiana, Brucla,Salmis, Potavissa (Potaisa), Napoca,Largiana, Porolisso (Porollisum); deasemenea: Burridava, Drubetis,Amutria, Pelendava, Romula,Arcidava, Rusidava etc. În SudulDunãrii, începând dinspre actualaDobrogea: Calidava, Bereo, Arubio,Noviodunum, Salgovia, Hystriopoli,Dyonisiopoli, Bihorie, Trissa,Callatis, Stratonis, Tomi, Sagadava,Durosteno, Tegulicio, Tegris, Dristie,Trimamio, Buno, Anasamo, Storgosiaetc (am transcris denumirile cum aparîn Tabula). Toate acestea suntrecunoscute ca localitãþi cu nume derezonanþã traco-geticã , iar�desenarea� etnicã pe care ele omarcheazã nu mai comportã nici unfel de îndoieli serioase.

*Deoarece unii istorici ºi lingviºti

încã ezitã în a socoti localitãþile anticedin Sudul Pannoniei (respectiv dindreapta Dunãrii) drept �geto-dace�, deregulã punându-le � comod! � peseama �Illiricum�-lui ºi a îndelungateiprezenþe romane (cu insinuareaapartenenþei acestora la toponimialatinã), am recoltat câteva localitãþiremarcabile ale acestei zone, aºa cum

sunt acestea înºirate pe traseul �celmai de Nord� indicat de TabulaPeutingeriana. Dupã pãrerea noastrã,ele marcheazã o �extensie� încãnedocumentatã a spaþiului etnic daco-get (ºi, pentru cã vorbim deextremitatea vesticã a teritoriului,putem accepta cu titlul de ipotezã,termenul �dacic�).

O primã observaþie notabilã ar fiaceea cã originalul manuscrisului,provenind din perioada secolelor III-IV e.n., nu noteazã nici un drum�roman� la Nordul Dunãrii, decâtîncepând de la �Cotul Dunãrii�,respectiv din Sudul Dunãrii (de laVinimatio ºi Lederata, peste fluviu,spre Arcidava ºi Berzovia). Aceastaînseamnã cã în secolele III-IV nu maiexista un control roman a vreunuidrum pe la Nord de Dunãre sau cã nuse recomanda un astfel de traseu,(zona de pe itinerar dincolo de Dunãre,e pusã pe seama MARCOMANILOR,a AMAHOBILOR SARMATI etc.Documentul � presupus a avea unmare numãr de copii � servea cucertitudine nu numai deplasãrilormilitarilor ci ºi, mai ales, celor alecomercianþilor. Întrebare fireascã:cum de se mai recomandau � la sfârºitde secol al III-lea ºi în secolul IV, înplinã �nãvãlire barbarã�! � tocmai�zonele de la Nord de Dunãre, dinTransilvania (pãrãsitã prin retragereaaurelianã!), din Oltenia, dinMuntenia?!� Lipseºte logica unuiastfel de îndemn.

Ar urma, atunci, sã concluzionãmcã originalul �Tabulei� este mai vechi,poate cu peste un secol, ºi cã �probabil � el nota traseele stabilite înperioada de �cucerire ºi înflorire aDaciei Felix�, adicã anii 110 � 180 e.n.;or � în acest caz! � puzderia delocalitãþi importante (�referenþiale�) laNordul Dunãrii, ar trebui sã-i� deafrisoane d-lui Paul Everac ºi celor caremai socotesc cã în Dacia nu segãsea� �nicio aºezare epatantã��!

Reîntorcându-ne la localitãþile dela Sud de Dunãrea Pannonicã, cele din

Illiricum, vom nota cã, pe drumul�nordic� paralel cu fluviul, sunt înºirateo serie de localitãþi cu nume�seducãtoare. Seducãtoare pentruanalizarea lor din perspectiva posibileisemantici daco-getice, respectiv�proto-romane�. Desigur, o serie detoponime îºi gãseau echivalentul însubstantive comune, iar � prin timp �sensul �comun� al acestorapierzându-se, o posibilã ºansã deidentificare o constituie toponimul-relicvã, rãmas drept mãrturie. Dacã onumire se �asimileazã� unui senssemantic dintr-o limbã sau alta, existãun ridicat grad de probabilitate pentruraportarea acelei denumiri la limba cupricina.

În cazul nostru, deþinem mãrturiaunor denumiri în transcripþie latinã,fãrã, se pare, �alterãri de traversareprin latina vulgarã-medievalã�.Denumirile apar �vechi�, multe cuadãugarea finalã a acelui �s�, care înzona proto-mediteranianã semnificaun� genetiv al posesiei gentilice,tribale sau familiale, devenit prin timpmarca distinctivã pentru patronime.Confruntarea pe care am operat-o �cu termeni ai latinei generale (veziexcelentul DICÞIONAR LATIN-ROMÂN, G. Gutu, 1983 ºiDICÞIONAR LATIN-ROMÂN(colectiv Ocheºanu, 1962), cuDICÞIONARUL de ARHAISME ºiREGIONALISME (Bulgar-Constantinescu, 2000), precum ºi curemarcabilul GLOSAR DIALECTAL(ªtefan Pasca, Academia Românã,1927), este � adesea � elocventã înfavoarea unei �rezonanþe danubiene�(proto-romane?!) ºi mai puþin saudeloc � latine! Or, în cazul unei�duble afilieri�, acesta nu e deloc unargument al� descendenþei(absurde!) a limbii române �carpato-danubiene� din latinã, cât un posibilraport INVERS: al originii �danubiene�a latinei, (asta: oricât s-ar zburli deoroare everacii la auzul unei astfel depresupuse �enormitãþi�!�)

În setul pe care am operat aceastã

13


� discutabilã, dar� nu lipsitã de temei� comparaþie, am recoltat din zonaillirade Nord, respectiv sud-dunãreanã(a Tabulei, segmentele VI ºi VII)câteva numele de localitãþi: MURSA,CONNACO, CUCOIO, MILATIO,CASILERIA, DEUNUM, BITTIO,TAURUNO, SINGIDUNO,TRICORNIO, URUIUM,BASSIARUS.

MURSA � nu îºi gãseºte unechivalent latin. Adjectivul �morus�,= nebun, (cu femininul �morusa�) sausubstantivul �murus� = zid, perete(neutru, fãrã formã femininã) pot fi,în cel mai bun caz, doar analogiisonore; în schimb, în românadialectalã, mursa = 1) hidromel, 2)atribut feminin, 3) �scobiturã în dinþiicalului�. Cum verbul ( �a murseca �= a rupe, a strivi, a sfâºia) se�potriveºte� mai bine celor douãMURSE din Tabula Peutingeriana(respectiv: Mursa Maior ºi MursaMinor), este posibil ca acest termensã fi denumit o anume formã de relief,o �rupturã�, �chei de piatrã�, odeteriorare a terenului?

CONNACO � nu apare în latinã,nici cu un �n�, nici cu dublu �nn�.Forma cea mai apropiatã, connexio,-onis, are sensul de �legãturã� ºi eraportatã mai degrabã la Indo-Europeanul radical *konk (veziDICTIONARY OF INDO-EUROPEAN ROOTS, C. Watkins,2000, USA), care are semnificaþia � aatârna �, � a spânzura �.)

Din româna veche, �conac� (casaboierului sau a moºneanului înstãrit)este pusã � (vezi DICÞIONARULEXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE,1975) pe seama unui� împrumutturcesc (!?). Este adevãrat cã în limbaturcã balcanicã, cu acest cuvânt (cuacelaºi cuvânt!) era denumit ºi�hotelul turcesc�; dar strãvecheadenumire ciobãneascã pentru�locuinþa departe de sat� ne îndoimcã provine dintr-un presupus radicalcare nici nu se gãseºte în limbileturcice asiatice! Termenul strãvechi

românesc de �conacar� semnificademnitarul domnesc care se îngrijeade gãzduirea domnului când acestamergea prin þarã; iar �conacarii lanuntã� sunt cei doi feciori cãlãri care-l însoþesc pe mire când acesta se ducesã-ºi ia mireasa la petrecere.

CUCOIO � poate fi raportatfoarte riscant la latinul �cucullio� sau�cuculus� (�cuc�), de vreme ce elpare mai degrabã transcrierea, aproapefoneticã, a paleo-românescului�cucui� (vezi: �Trei iezi-cucuieþi�,etc.!). Chiar într-o transcrierefoneticã premedievalã, termenul latinar fi apãrut drept �Cuculo� ( �alcucului�). Înclinãm sã credem cã e,de asemenea, o denumire neaoº-danubianã, cu sens topografic,indicând o dalmã, o movilã, un�cucui� (o umflãturã de teren?).

MILATIO � se pronunþa aproapecu certitudine � milatio�; nu credemcã e posibilã raportarea la latinul�miles, -ites� ( �militar�), în primulrând datoritã acestui �a� accentuat,care nu putea proveni dintr-o alterarea lui �e� sau �i�. Sã fie vorba, maidegrabã, de un strãvechi românesc�malati� (de la �mal�, cf.bãnãþeanului-istriot �imala�= noroi,�imolat�� nãpãdiþi de noroi) � þinândseama de faptul cã localitatea se aflãîntr-o zonã de frecvente inundaþii aleDunãrii?

CASILERIA � (localitate la Sudde Milatio), nu îºi gãseºte suportsemantic decât în lat. �caseus, �casei� (�Caº�, �caºcaval�); ºiapropierea cea mai la îndemânã �termenul de �loc unde se face caºul�nefiind întâlnitã în latinã � ar fi aceea(proto-român, ciobãnesc) de�cãºãrie� (*casularie ?!). Pledeazãpentru o astfel de apropiere familia decuvinte largã a radicalului proto-român, faþã de echivalentul latin, bachiar o formã apropiatã,recognoscibilã în dialectaleleromâneºti: �chasleag� (lapte acru) ºiderivatul �chaslãrie� (strachinaostãºeascã).

Pe baza unor raþionamente simila-re, DEUNUM (fãrã echivalent latin)sugereazã un� �de unu� � (paleo-ro-m â n ? ) ; BITIO ( d e p a r t e d e�Bithynia�!) propune o apropiere dedialectalele vechi româneºti �bita�(�lele, nana�) ori de �bit � (�fâºie depãr sau de lânã�); TAURUNO, deºiare substantivul latin echivalent (ºi��danubian�!) tauru(s), pare mult maiaproape o grafiere latinã a specific bã-nãþeano-istriotei exprimãri: �tauronyu�(�taur mare, mai puternic�). SINGI-DUNO � apreciat drept �de sorginteceltã� are un echivalent dacic cert, laNord de Dunãre: SINGIDAVA (pro-babil o �Sangidava� or �Sangide-va�!?); TRICORNIO pare, de aseme-nea, pronunþia bãnãþeano-istriotã �tri-cornyu� (cu trei coarne!). URUIUM� se �reflectã� oarecum, cel mult înlatinul �urustum� (�ars�, de la verbul�uro�); în schimb, românescul dia-lectal �uruioc� (rest rãmas din lânã,la þesut) ca ºi �uroi� (ceea ce-i rãmâ-ne morarului din fãinã) concureazãserios pentru luarea în considerare avariantei �danubiene�. În sfârºit,BASSIARUS e greu de pus în co-necþie cu �bassareus� (�bahic�) saucu �Bassaris� (nume propriu al uneibacante); dublul �ss� se pronunþa, secrede, �s� � în acest sens, româneº-tile dialectale �basai � (odihnã, repa-os) ºi �basau � (copil slãbãnog) tre-buie, credem, luate în seamã.

Atragem atenþia, de asemenea, cão serie din radicalele acestor toponi-me se regãsesc cu echivalente seman-tice notabile în limbile aºa-numite�nordice�, în zone cãrora o serie descrieri medievale le raporteazã o ciu-datã prezenþã dacicã sau geticã, fiedinainte, fie de dupã prezenþa romanãpe malul nordic al Dunãrii ; ºi cã oasemenea paralelã n-ar fi decât o re-confirmare a �radiaþiei pan-europe-ne� izvorâtã din� matricea Danu-bianã, care încã rãmâne în aºtepta-rea unei examinãri cu adevãrat obiec-tive, lipsitã de prejudecãþi.

14


ZALMOXISteozof ºi legislator European

În cadrul celui de-al doileaCongres Internaþional deDacologie, organizat de Dacia

Revival International Society of NewYork, între 15 ºi 18 august 2001, laBucureºti, s-a lansat din partea AuleiAcademice �Zalmoxis� Târgu-Jiu ideeacã zalmoxianismul ar putea fi consideratãprima religie de transcendenþã astrãmoºilor noºtri ºi, totodatã, � avândîn vedere instrucþia de înaltãintelectualitate a profetului-rege � �primafilozofie a daco-românilor�, cãcizalmoxianismul, ca doctrinã �elitistã�,impusã de sus în jos, �nu era de structurãspecific ruralã� (Mircea Eliade).

Ar fi vorba, aºadar, de o filozofiesolarã a nemuririi, adresându-se acelui�popor al nemuritorilor� (Herodot),structuratã sub forma unei �filosofii aortodoxiei precreºtine�.1

Din precizarea lui Iordanes (sec. VIp.Ch) din GETICA privitoare la culturageto-dacilor, aflãm cã aceºtia aveaupreocupãri serioase pentru vremea aceea:de astronomie, eticã, fizicã, ºtiinþelenaturii, logicã ºi, bineînþeles, de religie ºifilozofie. �Deceneu, marele preot, i-ainstruit în aproape toate ramurilefilosofiei. El i-a învãþat etica, dezvãþându-i de obiceiurile lor barbare, i-a instruit înºtiinþele fizicii, fãcându-i sã trãiascã dupãlegile naturii (�), i-a învãþat logica,fãcându-i superiori celorlalte popoare înprivinþa minþii; demonstrându-le teoriacelor douãsprezece semne ale zodiacului,le-a arãtat mersul planetelor ºi toatesecretele astronomice ºi cum creºte ºiscade orbita lunii ºi cu cât globul de focal soarelui întrece mãsura globuluipãmântesc, ºi le-a expus sub ce nume ºisub ce semne cele trei sute patruzeci ºiºase de stele trec spre a se apropia saudepãrta de polul ceresc. Vezi ce mareplãcere � zice Iordanes � ca niºte oameniprea viteji sã se îndeletniceascã cudoctrinele filosofice, când mai aveaupuþintel timp liber dupã lupte. Putemvedea pe unul cercetând poziþia cerului,

Prof. dr. Zenovie CÂRLUGEA

pe altul însuºirile ierburilor ºi ale fructelor,pe acesta studiind descreºterea ºiscãderea lunii, pe celãlalt observândeclipsele soarelui ºi cum, prin rotaþiacerului, (astrele) care se grãbesc sã atingãregiunea orientalã sunt duse înapoi spreregiunea occidentalã, odihnindu-se apoidupã o regulã prestabilitã..�

Având cunoºtinþã de toate acestepreocupãri ºtiinþifice, Iordanes nu puteapierde, bineînþeles, din vedere ºi dimen-siunea spiritualã a culturii geto-dacilor,în special credinþa în viaþa de dincolo,adicã acea religie de transcendenþã pecare am putea-o numi, fãrã teama de agreºi, drept filosofie zalmoxianã.

Zalmoxianismul constituie, aºadar,unica filozofie a ortodoxiei noastreprecreºtine � Pleroma zalmoxianãcorespunzând concepþiei de Împãrãþie aluminii din textele Bibliei.2

Asupra credinþei în nemurireasufletelor, gãsim referinþe atât la Herodot(IV,94), cât mai ales la Platon, în dialogulCharmides, de unde aflãm despreaplecarea specialã a geto-dacilor asupravindecãrii, mai întâi, a sufletului. Aºadar,spre deosebire de romanii care, în modmaterialist, credeau în dictonul �menssana in corpore sano�, Epodelezalmoxiene amintite de Platon înCharmides aveau darul de a vindeca, prinincantaþii exorcizatoare, mai întâi,sufletul, pentru ca, mai apoi, trupul sã-ºirecapete funcþiunile normale.

O astfel de credinþã monoteistã înnemurirea sufletului le-a format geto-dacilor �un fond sufletesc care aveaimportante pãrþi asemãnãtoarecreºtinismului de mai târziu�. În Le Payset le peuple roumain (p.21), SimionMehedinþi preciza: �Nous pouvons doncdire que le peuple aggloméré autour desCarpathes a été certains égards chrétien,avant le christianisme.�.

�Pãtrunderea ºi propagareacreºtinismului în Dacia � precizeazãgânditorul român � s-a fãcut pe nesimþite,fãrã obstacole. Poporul a primit cu

plãcere noua credinþã, cãci se potriveacu cea veche a lui ºi cu felul de a privi ºiînþelege viaþa. Tocmai acestui fapt se ºidatoreazã lipsa de martiri ºi, deci, de sfinþila poporul dac, daco-roman ºi român demai târziu. Neopunându-se nimeni laprimirea credinþei, n-a murit nimeni înDacia pentru rãspândirea ei (ci doarcazuri izolate, n.n., Z.C.)�.3

Cã zalmoxianismul a continuat sãexiste pânã târziu, bunãoarã pânã în adoua parte a secolului al IV-lea, o aflãmdin poemul în hexametri dedicat deSfântul Grigorie I de Nazianz (c.335 �c.390), episcop de Constantinopol,amicului sãu Nemesius, în care combate�credinþa eronatã în zeul Zalmoxis algeþilor ºi practica sacrificiilor umane�.Astfel de practici ale strãmoºilor noºtri,îndeosebi credinþa lor în nemurire (carel-au impresionat profund pe Traian, autorulcãrþii pierdute De bello dacico, dupã cumaflãm de la Iulianus Apostata) �aufavorizat receptarea mesajului evanghelicºi a valorilor creºtine. De la credinþa dacicãîn nemurire la credinþa creºtinã înnemurire, evoluþia a fost fireascã��4

Aºa se explicã de ce trecerea de lazalmoxianismul solar la ortodoxismulhristologic s-a fãcut fãrã convulsii ºipersecuþii de masã, pleroma zalmoxianãgãsindu-ºi echivalentul în conceptulsimilar creºtin de �Împãrãþia luminii�,dreptul Zalmoxis fiind întruchipat deSoarele Dreptãþii.

Gnosticismul dacic începe cu ªcoalaZalmoxianã în secolul al XIII î.d.Hr., fiind�un sistem filosofico-religios care facecunoscutã adepþilor sãi CALEA pe carese merge pentru a se ajunge la nemurire,în împãrãþia tuturor bunurilor, în Pliroma.(�) Gnosticismul zalmoxian era un sistemdualist: spirit ºi materie, fiecare cuînsuºirile sale binele-rãul, lumina ºiîntunericul, fericirea veºnicã în Pliroma �deplinãtatea tuturor bunurilor ºielementelor bune (ale îngerilor) emanatedin Tenenergia Maximã, ca ºi deplinãtateafericirii eterne dupã învãþãtura lui Iisus

15


Hristos. Un eon superior, izvorât dinTenenergia Maximã, era mintea, raþiuneasau cuvântul (Logosul divin). Imperiulrãului rezidã în materia rea ºi el se cheamãKenoma.5

�Mântuirea era conceputã de gnosticica un proces cosmic. Ea înseamnãscãpare, eliberarea de materie, dizolvarealumii materiale, senzuale, ºi separareaelementelor, reîntoarcerea absolutului însine însuºi. La aceasta se ajunge pringnozã (�). Spiritele au fost închise înmaterie prin crearea lumii de cãtreDemiurg (ele se gãsesc în oameni, înanimale, în plante), mântuirea constã îndescãtuºarea acestor douã pãrþi dinîmpãrãþia materialã a lumii ºi restabilirealor în Pliroma, împãrãþia spiritualã atuturor bunurilor.�6

�În Pliroma dacicã era de fapt tot ceeace emana din Binele absolut, din care sedesprinseserã eonii. EONII erau figuri dinvechea mitologie sau personificarea unornoþiuni filosofice. Eonii provin dinprincipiul divin, prin emanaþie, fie câteunul, fie perechi; un eon masculin ºi uneon feminin. Numãrul lor variazã lagnostici, ajungând pânã la 365 ceruri x 7eoni� (Ibidem). Îngerii erau eoni buni. ÎnDacia s-a dezvoltat Gnosticismul ofit saunaasenii. ªarpele a adus gnoza primiloroameni. El va fi întâlnit apoi, ca protectorºi tãmãduitor, la gnosticii creºtini(�ºarpele de aramã� ridicat de Moise înpustie, Numeri, XXI, menþionat de IisusHristos, Evanghelia dupã Ioan, II,14).

În Gnosticismul creºtin sunt reluate(menþionate) unele elemente din vechilecredinþe gnostice: �Dupã anul 325 s-aprecizat noua învãþãturã adusã lumii deDomnul Iisus Hristos, Soarele dreptãþii,menþinându-se multe din componentelecredinþei zamolxiene. Dintre cele ce nuau fost oficializate sau chiar condamnate,unele s-au pãstrat în popor�.7

Cã gnosticismul aºa-zis pãgânsupravieþuieºte celui creºtin se poatevedea din faptul cã prin secolul al II-lead.Hr., Carpocrat, un gnostic dinAlexandria, promova între adepþii sãi �ognozã antiiudaicã�, aºezând lângãHristos pe filosofii antici Pitagora, Platon,Aristotel, ba mai mult, acceptând ºi pefemei în comunitatea aceasta spiritualã.Aºa s-a ajuns la acea picturãbisericeascã ce face loc, alãturi de sfinþi,proorociþelor, sibilelor ºi filosofiþelor.Este, dupã cum arãta criticul de artã I.D.ªtefãnescu, cercetãtor profund al picturii

bizantine, un obicei venit din antichitate(Vestalele templelor sacre), întâlnit însãºi în Vechiul Testament (proorociþele �filosofiþele � preotesele slujitoare întemplele sacre).

Una din aceste proorociþe, îngnosticismul geto-dac, a fost reginaHESTIA-VESTA ajungând apoi înpanteonul grec ºi roman. Se spune cãHestia a dat lui Zalmoxis BELAGINELE,Legile frumoase, în jurul anului 1300 î.Hr..Acestea reprezentau, în fapt, legislaþia,adicã acel cod de norme privind bunaconvieþuire ºi buna purtare. Aceasta afost �cea mai surprinzãtoare reformãpolitico-religioasã a naþiunii, înfãptuitãîn acel timp de cãtre regele geþilor,Burebista. Poporul fu parcãmetamorfozat.� 8

Toþi scriitorii greci ºi latini care vorvorbi, mai apoi, despre credinþa geto-dacilor în nemurire, de la Strabo ºi Diodor,la Arrion, Lucian ºi Iulian, �cu toþii vorconstata influenþa extraordinarã azalmoxismului asupra spiritului adepþilorsãi�, care �nu mureau�, ci credeau cãmerg �sã-l întâlneascã pe Zalmoxis.�9

Scrise în limba dacicã (latina rustica),Bellaginele au reprezentat pentru poporulgeto-dac acea învãþãturã/doctrinã ce adeterminat, esenþialmente, întãrireasocietãþii ºi unitatea statului. Când, întimpul lui Burebista, sub influenþa cultuluiorgiastic dionisiac, moravurile decãzu-serã, marele preot Deceneu încearcã orestabilire a doctrinei zalmoxiene prinmãsuri energice (tãierea viilor), care nusunt pe plac geto-dacilor. De aici,neprevãzuta ºi ampla rãscoalã popularãcare duce la uciderea regelui unificator.10

Se înþelege cã încercarea de reformareradicalã a societãþii geto-dace în spiritulriguroaselor precepte zalmoxiene seîncheie cu o �îmblânzire� a Bellaginelor,într-o manierã mai tolerantã ºipermisivã� Privitor la acest episod,Vasile Lovinescu considerã cã estevorba de altceva decât de un puritanism�prohibiþionist� : �Dupã pãrerea noastrãera vorba sã salveze puritatea doctrineiuranice ºi apolinice dacice de influenþeledinisiace ale Traciei, pe care le primise eaînsãºi din Orient.�11

Cã Zalmoxis (�unul din cei mai vechifilosofi�12 ) îndeplinise toate calitãþileunui filosof, nu mai este o curiozitate,cãci astfel îl numesc comentatoriidoctrinei sale elitiste, de la Platon pânãîn ultimele secole ale Evului Mediu

european. Chiar urmaºul sãu, în timpullui Burebista, Deceneu, �etoit unexcellent Philosophe, un bonTheologien, un sage Legislateur, &, enun mot, un homme universel�. El �a ajunsîn mijlocul geþilor la aceeaºi demnitatepe care o avusese ºi Zalmoxis cu câtevasecole mai înainte. Deci, doi filosofi auînflorit în sânul aceleiaºi naþiuni.�13

�Porphyr spune cã i s-a dat filosofuluinumele de Zamolxis, fiindcã l-au acoperitcu o piele de urs de îndatã ce s-a nãscut.�14

Se cuvine a preciza cã mitul luiZalmoxis a circulat, încã din Antichitate,în întreaga Europã, datoritã acelor celebricomentatori care au vãzut în acestaoriginea precreºtinã a unei filosofiiiniþiatice (Apuleius, Origene, ClementAlexandrinul, Porphiryos, Imbliqos,Iulian Apostatul), pânã la Pico dellaMirandola, întemeietorul Cabbaleicreºtine, care în Oratio hominis dignitate(1496) îl considerã un mare �iniþiat� ºi, �în tradiþie platonicianã (Charmides, 156,d-157 c) � un ilustru terapeut al sufletului:magiam Xalmosidis esse animi medicinam.

Deºi se ºtie, îndeobºte, despreBellagine cã au fost statuate de cãtreZeul primordial din tradiþia geto-dacilor,nimeni nu s-a încumetat pânã acum sã ledescrie, oricât de sumar, tocmai din cauzalipsei de izvoare.

Iatã, recent, prin strãduinþadoctorului Napoleon Sãvescu, a fostdescoperitã ºi adusã la cunoºtinþapublicã lucrarea ZAMOLXIS � PRIMUSGETÂRUM LEGISLATOR, de CarolusLundius, tipãritã la Upsala, în 1687.Tradusã de Maria Criºan ºi fiindaccesibilã pe adresa de internetwww.dacia.org, lucrarea aceasta sedovedeºte de o însemnãtate excepþionalãpentru istoria strãvechimii noastre, cãci,în nu mai puþin de nouã capitole, eruditulmonografist comenteazã � cu doctisimetrimiteri la cultura greco-romanã ºitradiþia scandinav-goticã � identitateaMarelui Legiuitor european. Deºipretutindeni, sprijinit pe ample informaþiidin Jornandes (Iordanes), CarolusLundius îi socoteºte pe Geþi ºi Goþi deacelaºi neam, sub semnul unei comuneidentitãþi, roind, ca ºi alte popoare, dinScandinavia ca dintr-un �pântec alNaþiunilor� (�vagina Nationum Jornandieadem haec Scandinavia dicatur?�, Cap.II,1), cercetãtorul meticulos îl socoteºtepe Zamolxis drept �întemeietorul legilorpaternale� � �legile scrise ale lui Zamolxis

16


ºi Deceneu� ( III,3). Este citatã frecventlucrarea (pierdutã?) a lui JoannesMagnus, un alt monografist al celebruluiZamolxis ºi se fac referiri la o întreagãculturã clasicã pentru a justifica, cumândrie ºi demnitate, primordialitateamitologiilor hiperboreene, aPantheonului Geto-Dacilor ºi Sueonilor.

Tratând în Cap. VIII despre � teologialui Zamolxis�, se fac referiri la scrierileEddice despre fericirea în viaþa viitoare acelor drepþi ºi expierea definitivã a celorce au sãvârºit rele. Ideea generalã,potrivit cãreia arhitectul suprem al lumiieste Dumnezeu, vine sã explice teologiazalmoxianã ca viziune primordialã asupralumii ºi universului, raportatã ºi la alteconcepþii creaþioniste din spaþiulmediterano-asiatic sau hiperborean.

Asupra filosofiei zalmoxiene (�Philo-sophia Zamolxis, gentisque nostrae�, IX,I) întâlnim cea mai descriptivã detalieredin câte existã pânã acum pe aceastãtemã : �Aºa cum s-a arãtat, filosofia ceamai veche este cea a lui Zamolxis ºi aneamului nostru; din izvoarele ei s-auiscat ºi principiile ºi preceptele juridice(�): ele sunt exemple de nezdruncinatale adevãrului.� (Cap. IX).

�Din filosofia lui Samolse � scrieCarolus Lundius � strãmoºii noºtri au funda-mentat principiile ºi chiar precepteledreptului ºi Justiþiei germane foarte corect�( �Ex hac Philosophia Samolsis Majoresnostri principia atque etiam praeceptaveri Juris germanaeque Justitiae rectissimeformarunt� � Cap. IX, Summarium, I).

Pentru a se putea observamecanismul logic dupã care funcþioneazãacestea, autorul dã curs unor �definiþii�ºi �postulate�, din care rezultã �principiilegenuine� ºi, desigur, în final, �perspec-tivele generale într-o înºiruire neîntreruptã�.

În privinþa definiþiilor, acestea sereferã la cauzalitatea fenomenelor.

Cauza, zice comentatorul, înseamnãceva de la care se porneºte. Cauza primarãeste aceea din care se nasc toate celelalte,iar cauzele secundare, depinzând deprima, �sunt acelea care trimit la origine�.

A patra definiþie priveºte miºcarea,ca �izvor al acþiunii�, proprie tuturor celorînsufleþite ºi neînsufleþite. Tot ce se iscã/miºcã are la origine o cauzã, însã �nu esteîngãduit progresul la infinit�, cãci lucrurilese nasc ºi ating un oarecare �apogeu�,fiind astfel �opritã� devenirea lor.

În ceea ce priveºte principiiledevenirii existenþiale �Primul a fost

Dumnezeu, cãci el s-a nãscut înainteatuturor�, fiind acea �naturã inteligentã�cu rol de primã cauzã în determinismulfenomenelor ºi statuând toate celelalte�cauze secundare�. Fãuritor al Cerului ºial Pãmântului, semãnãtor al tuturorlucrurilor ºi hrãnitor al tuturor, FiinþaSupremã a fost numitã în mod felurit deoameni. Natura divinã �nu este câtuºi depuþin imperfectã�, pe când în Om existãimperfecþiuni. �Cel care neagã existenþalui Dumnezeu este socotit a nu avea ominte sãnãtoasã�, fiind supus oprobiuluipublic. Divinitatea supremã (�ideeastrãveche de Dumnezeu�), � fiind denevãzut, de neauzit ºi de neperceput cuvreun simþ ,- þine ordinea ºi armonia Lumii.De aici Principiul cã �Dumnezeudomneºte peste toate cele pe care le-acreat, inclusiv peste cugetãri� � �Deumomnia qua a se creata sunt regere, etiamcogitatione� (IX,III). Universul întregeste în grija lui Dumnezeu �care susþinetoate aceste corpuri (cereºti).

Providenþa lui Dumnezeu �esteorganizatã de cãtre Autoritatea publicã�,pentru menþinerea ordinii, echilibrului,armoniei (Cicero, De Natura Deorum, c. II).

Toate aceste considerente de filozofiedeterministã ºi de teosofie zalmoxianã vinsã articuleze o doctrinã atribuitã unuiMare Iniþiat parental, a cãrei difuziune înspiritualitatea europeanã, de domeniulevidenþei, însemna � pentru autorulnostru � deopotrivã mândrie ºilegitimitate etnicã.

Deºi e greu sã acceptãm cãînvãþãturile acelui �daimon Zalmoxis�(Herodot, Istorii, IV, 93�96) au stat la bazaconstituirii credinþelor tuturor popoareloreuropene ºi înainte de confuzia vãditãpe care o face Iordanes între Goþi ºi Geþi,vom observa, totuºi, cã, dupã aceastãdatã, (sec VI, a. D.), numele marelui filosofºi legiuitor geto-dac capãtã o circulaþieeuropeanã, contribuind la structurareaunor idei filosofice, juridice ºi religioaseproprii, însã cu referinþã parentalã lacarpato-danubianul Zalmoxis.

Mitul lui Zalmoxis, nãscut aici ºidominând �marea naþiune indo-europeanã�, a devenit în anii din urmãun subiect iniþiatic al exilului românesc(Michael Vâlsan, Jean Pârvulesco, Al.Busuioceanu, J. C. Drãgan, M. Eliadeº.a.), devenind emblematic pentru câtevaloje masonice.

�Mitul lui Zalmoxis� este, desigur,unul din miturile naþionale, cu o circulaþie

relativ recentã în cultura românã, � de laprepaºoptiºti încoace, � cu toate cã primalui atestare dateazã din 1645 (traducereafragmentului herodotian de cãtrelogofãtul Eustatie), gãsindu-se apoireferinþe la D. Cantemir, prepaºoptiºti,romantici ºi moderni, pânã lapostmoderniºtii zilelor noastre.

Meritul restaurãrii ºi restructurãriimitului zalmoxian într-un mit naþionalemblematic revine, însã, teoretic, luiMircea Eliade: Histoire des croyances etdes idees religieuses, De la Zalmoxis laGengis-han, precum ºi Zalmoxis � revuedes etudes religieuses, Paris, 1938�39).

Cercetãtor de profunzime ºi de largãperspectivã ideaticã al spiritualitãþii indo-europene (ºi nu numai), Mircea Eliadeajunge, de multe ori, la concluzii reforma-toare, menite a restaura o identitatenaþionalã aproape pierdutã ºi a fixa loculºi rolul geto-dacilor în istoria lumii:

�Totul se schimbã în perspectivaistoriei româneºti ºi în justificarea misiuniiistorice a neamului nostru, dacã privimdin acest unghi. Nu mai suntem pur ºisimplu un popor romanic; � participãmla un popor originar, a cãrui glorieprecede pe cea a Romei��

1 Petre Popescu-Gogan, Zalmoxis, nr.1/1995.

2 Observaþie fãcutã de filosoful Celsus � v.Neigebaur, J. F., Beschreibung der Moldau undWalachei (Cronologie), Breslau, Joh. UrbanKern, 1859, p.5.

3 Apud ªtefan Matache, Creºtinismul înDacia. Religia strãmoºilor noºtri, în �Raze deluminã�, Bucureºti, an I, nr.3, 1929, p.26.

4 Mihail Diaconescu, Istoria literaturiidacoromâne, Ed. Alcor Edimpex, Bucureºti,1999, p.75 ºi 76.

5 Apud: Pr. Dumitru Bãlaºa, De la Zamolxela Iisus Hristos, Ed. �Cuget Românesc�, 1993,p.15.

6 Istoria bisericii univerale, I, Bucureºti,1956, p.115-116.

7 Pr. D. Bãlaºa, Op. cit. , p.17 ).8 Th. Mommsen, Romische Geschichte, vol.

III, Berlin, 1856, p.277.9 Ubicini, Abdolonyme, Les origines de

l�histoire Roumaine, Paris, Ernest Leroux,1886, p.38-40.

10 FONTES, I, 239, Strabon.11 Dacia hiperboreeanã, Ed. �Rosmarin�,

Bucureºti, 1993, p.35.12 Gebhardi, Ludewig Albrecht, Geschichte

des Reichs Hungarn und der damit verbundenenStaaten, I, Theil, Leipzig, 1778, p.48.

13 S. Pelloutier, Histoire des Celtes etparticulierement des Gaulois et des Germains,tom. 8, Paris, Imprimerie de Quillan, 1771,p.369 ºi 371.

14 Pelloutier, Simon, Op. cit., p.368.

17


În perioada martie � mai 2006,Fundaþia pentru cercetarea istorieiDaciei � filiala Geþia Minor Tulcea aorganizat un Concurs de CreaþieLiterarã, având ca temã �Anul CulturalDecebal 2006� la împlinirea a 1900 de anide la trecerea eroicã în nefiinþã a mareluirege Dac Decebal.

La concurs au participat 29 de autoriatât din þare cât ºi din strãinãtate (Israel).Selecþia lucrãrilor s-a fãcut pe genuriliterare ºi pe categorii de vârstã (elevi degimnaziu, elevi de liceu ºi adulþi)

Din cei 29 de autori s-au reþinutpentru premiere 13 autori cu lucrãrilorlor, dupã cum urmeazã:

� Copii � elevi de gimnaziu � 2 lucrãri� Adolescenþi � elevi de liceu � 4

lucrãri� Adulþi � 7 lucrãri

La secþiunea de poezie au participat8 autori � copii, adolescenþi si adulþi, iarla prozã 5 autori din rândul adolescenþilorºi adulþilor.

Jurizarea textelor a fost fãcutã de uncolectiv de profesori ºi jurnaliºti.

Preºedintele comisiei de jurizare afost profesorul Bucur Gheorghe de lacolegiul Spiru C. Haret, iar membri: prof.

Manifestari culturale sub titulatura„GENUCLA 2006“

istorie Colcer Iosif, Dumitrescu ªtefanºi publicistul ªeitan Gheorghe.

La festivitatea de premiere, care aavut loc la sediul Casei Cãrþii dinmunicipiul Tulcea în ziua de 2 mai 2006,s-au înmânat în mod public premiileconstând în diplome, reviste �DaciaMagazin� ºi cãrþi de dacologie.Participarea în special a adolescenþilorºi la asemenea manifestãri, atestãdeschiderea pe care o manifestã aceºtiacãtre problemele de istorie, etnogenezã,mitologie ºi în special al cunoaºteriiadevãrului istoric al neamului nostruDAC.

Tot în cadrul acestor manifestãriculturale ce au marcat 1900 de ani de lamoartea eroicã a Regelui Decebal, filialaGeþia Minor Tulcea, a iniþiat o expoziþiede picturã cu tema Decebal 2006 subnumele de �GENUCLA 2006� ,GENUCLA care a fost capitala regeluiZiraxes nesupus romanilor la anul 29î.Chr. Expoziþia de picturã aparþine dedrept Asociaþiei Artiºtilor Plastici�Ancora� � Tulcea, care a avut ocolaborare de excepþie cu filiala GeþiaMinor � Tulcea respectând temaanunþatã ºi la care toþi membrii Asociaþiei�Ancora� au participat cu una sau maimulte lucrãri. Este bine a fi menþionat cã

mulþi membri ai Asociaþiei �Ancora� audevenit ºi membri cu drepturi depline aifilialei Geþia Minor Tulcea. Timpul scurtpentru realizarea lucrãrilor nu a constituitun impediment, iar sub îndrumareapreºedintei Asociaþiei �Ancora� dra.Vasilica Grigorov lucrãrile au fost predatela timp. Mulþumesc pe aceastã cale atâtdrei. Vasilica Grigorov cât ºi celorlalþimembri ai Asociaþiei �Ancora� ºi anume:Ketty Calcandi-Vãduva, MartaGropeneanu, Ana-Luiza Ghioc, AuricaLungu, Alexandra Iordãchiþa, ElenaOrbocea, Alexandra Petrov, AuroraLavrinencu, Elena Marin, Mioara Mitu,Constantin Stanciu, Tudose Onichi,Vladimir Silea, pentru colaborare.Expoziþia a fost prezentatã în trei locaþii.Prima prezentare a avut loc la HotelulIntercontinental în timpul celui de-al 7-lea Congres Internaþional de Dacologie.

A doua prezentare a avut loc înTulcea în perioada 08.09.�30.09.2006 lasala M. Kogãlniceanu a ConsiliuluiJudeþean Tulcea

A treia prezentare a avut loc înperioada 01.10�15.10.2006 în HolulPrimãriei Mãcin � jud. Tulcea.

Lucrãrile prezentate în cadrul acesteiexpoziþii pot fi de altfel vizualizate pesite-ul www.dacia.org în Galeria deImagini sub titulatura �EXPOZIÞIAGENUCLA�.

Fundaþia pentru cercetarea istorieiDaciei �Dacia Revival InternationalSociety � filiala Geþia Minor Tulcea,organizeazã:

CONCURS DE CREAÞIELITERARÃ � GENUCLA 2007 � ediþiaa-II-a, sub titulatura: �REGINAMASAGEÞILOR � TOMIRIS�

Se accepta toate genurile literare. Seprimesc lucrãri din þarã ºi strãinãtate.Concursul se va desfãºura pe treidomenii: copii, adolescenþi ºi adulþi.

Termenul limita pentru primirealucrãrilor: 30 mai 2007.

Premiile vor consta în diplome,reviste �Dacia Magazin�, cãrþi dedacologie, excursie.

În cadrul Fundaþiei pentru cercetareaistoriei Daciei �Dacia Revival InternationalSociety� � filiala Geþia Minor Tulcea, înziua de 07.10.2006 s-a constituit la TulceaOrganizaþia de Tineret �Bristena� cu unnumãr de 48 de membri. Organizaþia areun grup de 10 membri cercetaºi care auca obiectiv douã teme:

1. Depistarea celor 27 de piramide dinjud. Tulcea conform declaraþiei para-ºutiºtilor din al-II-lea rãzboi mondial ºi

2. Identificarea peºterii din apropiereacetãþii Genucla unde se spune ca geþii aufost zidiþi de cãtre guvernatorulMacedoniei Crassus, în anul 29 î.Chr.

Fundaþia pentru cercetarea istorieiDaciei �Dacia Revival InternationalSociety � filiala Geþia Minor Tulcea, încolaborare cu Asociaþia ArtiºtilorPlastici �Ancora� Tulcea, organizeazã:

EXPOZIÞIA DE CREAÞIEPLASTICÃ �GENUCLA 2007� � ediþiaa-II-a, sub titulatura: �REGINAMASAGEÞILOR � TOMIRIS�

Se acceptã toate genurile de creaþieplasticã. Se acceptã lucrãri atât din þarãcât ºi din strãinãtate.

Eventualii participanþi se vor adresapentru relaþii d-lui. Nicolae Nicolae �Preºedintele Filialei Geþia Minor �Tulcea care poate fi contactat la numãrulde telefon: 0729.011.003.

Anunþuri

18


Obârºia unor tradiþiiMioara CÃLUªIÞÃ-ALECU

A fost odatã ca niciodatãeste o expresie absurdã!Cã, dacã n-ar fi, nu s-ar

povesti aratã cã acest ab � din ceva �surd � amestecat, neclar � existã încã.

Ceea ce omul nu a înþeles, nu aclarificat, constituie o problemãnerezolvatã.

Dumnezeu, Brahman dupã tradiþiahindusã, este unul; nu se poate spunedespre El decât cã existã. Ca sã seapropie de El, oamenii I-au creat niºteemanaþii mai umane: zeii, care ledãdeau iluzia cã sunt aproape deadevãr ºi, în felul acesta, uitau cã n-au înþeles esenþa. Când Hristos aînlãturat zeii, oamenii au cerut ajutorulsfinþilor.

Absurdul din unele basmeoculteazã un drum cãruia nu i s-a datde capãt.

Occidentalii evitau aluziile laproblemele nerezolvate; în asemeneacazuri, românii, ca ºi orientalii, aufolosit simbolul. Românii pãstreazãsimboluri foarte vechi (1).

Multora li s-a uitat obârºia ºi li s-au asociat alte legende, cum este cazulcapului de bour din stemaMoldovei.

Aºa cum aratã tradiþiile yoga ºiunele cercetãri contemporane, încorpul nostru existã un sistemenergetic format din centre de energiecakra (înseamnã roatã ºi se pronunþãceacra) legate între ele prin canale deenergie nadî (râuri). Se spune cã multenadî sfârºesc ºi fac contact cuexteriorul în tãlpile picioarelor ºi înpalme. Ar explica aceasta faptul cãunii terapeuþi pun diagnostic palpândtãlpile sau cã unii oameni pretind cãpot ghici în palmã?

O cakra, un centru energetic, este

asemuitã cu o floare de lotus (padma),în care se formeazã ºi se dezvoltã unvârtej de energie, cu un numãr deconuri, ca petalele de lotus, care seextind multistratificat, aura (emanaþia)lor depãºind suprafaþa corpului.

Fiecare cakra corespunde unuianumit tip de energie din Univers.Omul îºi ia energia din alimente, darºi direct din energia cosmicã, princakra. Unii practicanþi de mistere saude învãþãturi tradiþionale, ca yoga depildã, indicau practici care conduceaula dezvoltarea ºi activarea cakrelor,prin care omul primea energie dincosmos. Ca sã înþelegem mai intuitivacest fenomen, sã presupunem cãdiversele energii emanate în cosmosau frecvenþe diferite ºi cã diverselecakra sunt ca niºte antene, care pot fiacordate pe câte o astfel de frecvevþã.

Se spune cã omul, stând într-oanumitã poziþie (âsana), pronunþândfoarte corect anumite sunete (mantra)ºi meditând, îºi acordeazã recepþiaunei cakra pe energia cãreia îi estedestinatã. Prin anumite tehnici ºiantrenamente, care se executã subîndrumarea unui guru (învãþãtor),omul poate sã trezeascã energia latentãde la baza coloanei vertebrale ºi sã oridice, ca pe un ºarpe � kuõýalinî �care sã strãbatã toate cakrele, de lacakra mûladhâra, care se aflã la bazacoloanei vertebrale, pânã la sahasrâracare se aflã în creºtetul capului, cakracare nu are mantrã.

În decursul timpului, omul aevoluat spiritual ºi, totdeodatã, ºicorpul lui energetic, activându-i-sediversele cakra. Unele cakra trezite(puternic activate) puteau fi vãzute deunii oameni cu însuºiri paranormaleºi chiar de oameni obiºnuiþi. Posedareaunei cakra vizibilã era consideratã un

semn de superioritate care impunearespect ºi, de aceea, mulþi oameni auataºat cakrelor simboluri pe care lepurtau ca sã-ºi arate superioritatea.

În nãzuinþa de a evolua spiritual,unii oameni ºi-au unit eforturile înasociaþii de iniþiaþi, în care înþelepþiitransmiteau experienþa lor discipolilor.

La graniþa dintre preistorie ºiistorie, apãruserã oameni care-ºitreziserã cakra âjña, cakracunoaºterii. Aceasta este situatã înglanda pinealã din frunte. Ea sereprezenta printr-un lotus cu douãpetale orizontale. Pe aceasta este uncerc cu un triunghi în care estesemnul reprezentând mantra aum,pronunþat om. Frecvenþa vibraþiilorluminoase create de fiecare cakracreºte când acestea se apropie decreºtetul capului. Cakrei âjña i seasociazã violet luminos. Hinduºiisitueazã în aceastã cakra ochiul lui�iva, ochiul vederii paranormale ºi alcunoaºterii. Acolo, pe frunte, punhinduºii, cu pastã de santal, semnulroºu tilak, iar cãlugãrii ortodocºimiruiesc pe creºtini. Când româniispun de cineva cã are stea în frunte,ei fac aluzie la o dezvoltare ºivizualizare a cakrei âjña sau la un ecoudin adânca antichitate în care sevorbeþte de agatirþii care purtau opodoabã atârnatã pe frunte? LobsangRampa scria cã maeºtrii tibetaniposedau tehnici prin care puteaudeschide, la anumiþi oameni, ochiulcunoaºterii din frunte cu care sã vadãcorpul energetic.

Aºa cum mi-a sugerat inginerulMihail Alecu, cele douã petale ale cakreiâjña trezite se curbeazã în sus ca niºtecoarne. La acestea se face referireîntr-unul din imnurile orfice, când sespune cã Zeus are pe frunte coarne

19


statuii lui Moise. Altarul de jertfe alevreilor avea coarne în cele patrucolþuri ale sale. (Ieºirea, 27). Înfotografia giulgiului lui Hristos,publicatã de Vatican, se disting un felde coarne. Unii spun cã, fãcândsemnul crucii, ortodocºii preiauemanaþii din âjña, apoi din mânipûraºi le îndreaptã spre anâhata în inimã.

Dar, astfel de coarne deconsacrare, cum le numea RomulusVulcãnescu, coarne îndreptate în susca o aspiraþie spre Cer, sugereazã ºitaurul. La vechii egipteni, zeul Osirisse reîncarna în Boul Apis, iar zeul tracDionysos era numit ºi Bacchus, adicãtaur.

Pe plãcile de plumb cu inscripþiigetice gãsite la Sinaia este reprezentatcapul de bour purtãtor al coarnelorde consacrare, aidoma emanaþiilorde energie ale cakrei âjña trezitã.Aceste tradiþii vechi dovedesc cãzimbrul � capul de bour � din stemaMoldovei îþi avea obârºia în coarnelede consacrare.

Pe la sud de Chiºnãu, treceadrumul Bâcului � al lui Bacchus �marcat de menhiri. În comunaCumpãna din judeþul Constanþa a fostdezgropat un tors uman din marmurã,care prezenta pe cealaltã faþã un cadransolar, fixat între coarnele unui zimbru.Acesta se aflã la Muzeul de Antichitãþidin Constanþa. Câte milenii are acestsimbol?! Este de remarcat cã, pe unelevechi steme moldoveneºti, apãreacerbul, animal purtãtor de coarne caºi zimbrul.

Când apãruserã oameni care-ºitreziserã âjña, ca simbol al superioritãþiilor prin activarea cakrei, unii oameniºi-au pus tiarã cu coarne ºi, mai apoi,când au apãrut oameni cu sahasrâratrezitã, ºi-au pus coroanã. Coroaneleegiptene aveau în faþã un cap de ºarpe.Mihail Alecu se întreba dacã era oaluzie la un ºarpe de energie trezit,cum spun hinduºii, de kuõýalinî sauera o coincidenþã întâmplãtoare.

Coarnele de consacrare au fostasociate ºi crucii; ele apar la uneletroiþe, iar la unele biserici ortodoxe,

se observã cum crucea din vârf estesprijinitã între astfel de coarne.

Crucile unor biserici sunt legatecu lanþuri. Aceasta ar putea dovedicã românii au pãstrat tradiþia lanþuluisfinþit prin sacrificiul luiPrometeu. Acesta ar fi fost legat înMunþii Caucaz.

Se spune cã acei Munþi Caucaz arfi fost o ramurã din Carpaþi. Pe unelehãrþi vechi erau menþionaþi prin ÞaraBârsei, iar V. Pârvan îi localiza înapropiere de Piatra Neamþ. Este dereþinut cã în actualii Munþi Caucaz nus-a pãstrat simbolul lanþului sfânt.

Românii, ca ºi strãmoºii lor, ºi-aucreat limba, simbolurile, poveºtiledupã credinþele, mintea ºi aspiraþiilelor. Ei au respectat pânã la veneraþiesacrificiul. Trimiterea unui sol lazeu, aºa cum o relata Herodot înIstorii, ca ºi balada Legenda MãnãstiriiArgeºului înfãþiºeazã un sacrificiu liberconsimþit, când sacrificantul � cel careoferea sacrificiul � se sacrifica pe elînsuºi.

Trimisul la Zeu era ales prin tragerela sorþi. El accepta sã fie sacrificatmurind strãpuns de suliþe. Aºa cumreiese din relatarea lui Herodot, maimulþi geþi se aºezau la rând, þinândfiecare câte trei suliþe. Acestea nuputeau fi aºezate paralel la distanþã unade alta ºi þinute nemiºcate cu douãmâini, iar þinute lipite, nu-ºi atingeauscopul. Erau deci þinute în aºa felîncât vârfurile sã se rãsfire în evantai.Aºa cum susþinea PãnculescuCristiana, acest simbol a fost asociatunei legãturi între Cer ºi Pãmânt. Els-a pãstrat suprapus peste cruce,simbolul sacrificiului lui Hristos. Peturlele unor biserici româneºti, ca laPatriarhie de exemplu, apar douãsuliþe pornind de la baza crucii ºiformând un V care taie braþulorizontal al crucii; cea de a treiasuliþã este stâlpul vertical al crucii.

În Istorii, Herodot relata cã scythiipuneau un cãluº în gura vrãjitorilor

care urmau sã fie sacrificaþi. Eraobiceiul ca cei destinaþi sacrificiuluisã fie împiedicaþi sã mai vorbeascã.Nicolae Miulescu argumenta cã jocul�Cãluºul� simuleazã trimitereaperiodicã, prin sacrificare, a unuimesager la Zeu. Jucãtorii se numeaucãluºari, nu cãlãreþi. Personajulprincipal, Mutul, era cel destinat sãfie mutat în lumea Zeului (3). Mutultrebuia sã aibã curaj � �mut� în limbagermanã �. Expresia Asta sã o spuilui Mutu aratã acum ceva stupid. OareMutul care auzea, cãci nu era surdo-mut, dar era împiedicat sã vorbeascã,trebuia sã asculte ºi informaþiidubioase?

Dracul, steagul dacilor,simboliza energia teluricã ridicatãde ºarpe în vãzduh ºi transmisãlupului, totemul luptãtorilor?

A iniþia înseamnã a instrui sau aprimi pe cineva într-o asociaþiereligioasã secretã. Orice astfel deasociaþie avea o legendã � un mit � încare eroul suferea, era ucis sausacrificat ºi prin aceasta renãºtea la oviaþã nouã, superioarã.

Primele iniþieri s-ar fi fãcut pe unanimal totem. Înghiþit ritual de totem,iniþiatul era eliberat de un erou salvatorºi renãºtea cu puterile totemului ºi luaºi numele acestuia.

Balada ªarpelui aratã o iniþieredupã totemul-ºarpe. Ea concordã cuilustraþia de pe un vas grecesc, carearatã pe Iason, înghiþit de ºarpe pentruiniþiere, sub supravegherea Medeei caerou salvator. Erau pe atunci reptileputernice? În cartea Dacia preistoricã,figurile 237 ºi 239 reprezintã titani ºigiganþi aparþinând unor astfel deasociaþii de iniþiaþi. La hinduºi le-aucorespuns înþelepþii Nagasi. De laaceste practici, s-ar fi putut scurgecam patru milenii.

Caduceul zeului Sarmis-Hermes-Mercur era un toiag pe care erau doiºerpi afrontaþi, încolãciþi ca cele douãnadî � ida ºi pingala � pe nadî Suúumadin corpul energetic al omului.

ªerpii reprezentaþi pe plãcile de

20


Dacã doriþi un abonament la

DACIA MAGAZIN

Trimiteþi prin mandat poºtal suma de 250 000

lei pe adresa: Daniela Gridan, 335700, Orãºtie,

Piaþa Victoriei 20.

Veþi primi începând cu luna urmãtoare

douãsprezece numere ale publicaþiei noastre.

Vã rugãm sã specificaþi pe mandat adresa

poºtalã corectã la care doriþi sã primiþi revista.

plumb, ca ºi ºarpele fantastic gãsit laTomis, au capul cu aspect blândfeminin, cu plete, ceea ce corespundeºi tradiþiei hinduse, care considerãenergia �akti de gen feminin.

ªarpele � simbol al energiei telurice� a devenit ºi simbol al leacurilor � alFarmaciei .

Multe basme româneºti suntfoarte vechi. Ele îºi au obârºia înpreistorie, când Pãmântul era slabpopulat, când focul se obþinea greu ºise pãstra cu sfinþenie. Ele cuprindtradiþii impresionant de vechi. Fãt-Frumos corespundea candidatului lainiþiere, care trebuia sã treacã multeprobe ca sã devinã apt sã se uneascãcu Ileana Cosânzeana � MareaZeiþã. În Yoga-Upaniºad, Marea Zeiþãpartenera lui �iva, era �aktî, adicãputerea Zeului. În unele basme, Fãt-Frumos era chiar omorât ca sãrenascã iniþiat. În basmul Harap-Alb,el era înviat la o nouã viaþã chiar deMarea Zeiþã cu care urma sã seuneascã.

În cartea Upanishads du Yoga,apãrutã la editura Galimard în 1971,Jean Varenne arãta cã energia carezace la baza coloanei vertebrale aomului este ca un ºarpe � kuõýalinî �de gen feminin în limba sanscritã.Aceasta, prin practicile Yoga, se urcãîn sus, prin canalul energetic Su�uma.În limba sanscritã, sufletul omului �âtman � este o parte din DuhulSuprem � brahman. Acesta este degen masculin ºi corespunde unui zeu:I�vara, �iva,..., iar energia � �akti �(de gen feminin) corespunde uneizeiþe: Parvati, Durgâ...(5, pp. 20�24).Unirea practicantului Yoga cu zeiþasimboliza însuºirea energiei, prininiþiere, ºi unirea cu Divinitatea �brahman.

În cartea sa, (5, pp. 11�15), J.Varenne susþinea cã Yoga nu aaparþinut arienilor, veniþi în India pe la1800 î. Hr., care au creat Veda,fiindcã aceasta se referea numai laacþiuni colective de salvare, pe când

Yoga arãta o salvare individualã, prinmijloace proprii. J. Varenne atribuiarãdãcinile practicilor Yoga vechiicivilizaþii de la Mohenjo-Daro, de lacare s-ar fi pãstrat o plãcuþã cu unpersonaj într-o posturã Yoga. Ulterior,caracteristic orientalilor, s-ar fi realizatun sincretism între Yoga ºi religiiledescendente din Veda: hinduism,jainism, buddhism...

Folclorul din România, þarã situatãîn inima vechii Arii, pãstreazãrãmãºiþele unor practici de iniþiererealizate simbolic similar, prin unireainiþiatului cu o zeiþã, o mândrã crãiasã,ca în Mioriþa. Probele pe care trebuiasã le treacã Fãt-Frumos din basmelepopulare româneºti simbolizau pecele impuse candidatului la iniþiere,axarea acestuia pe drumul spre adevãr,pentru a-ºi însuºi forþa teluricã �aktî,simbolizatã prin marea zeiþã din tradiþiahindusã, prin Ileana Cosânzeana dinbasmele româneºti?

În Povestea porcului, numele deporc oculteazã pe acela de mistreþ.Acest cuvânt este format dinrãdãcinile: a misiunii-mis, atranscenderii-tre ºi a strãpungerii-þ. Întradiþia hindusã îi corespunde �vetavaraha (mistreþul alb) simbol al uneikalpa � perioadã � din istoria omenirii.

Valahia Neagrã, tradiþiavoievodului Negru � prin numele lor� indicau culoarea mamei-Pãmântsau ocultau unele taine ale iniþiaþilor?În basmul Moºul ºi Baba, Baba erarea, absurdã, era legãtura cu Pãmântulcare împiedica înãlþarea; Moºulspiritual, blând era inactiv.

Aºa cum reiese din inscripþiile depe plãcile de plumb, publicate de DanRomalo în Cronica getã apocrifã peplãci de plumb, geto-dacii au avutmulte feluri de scrieri. Douã dintre eleau fost descifrate. Se vor lãmuritoate? Câte informaþii ºi expresiisimbolice conþin?

În textele de pe plãcile de plumb(4), Decebal apãrea scris Dacibal,adicã Dacul Puternic sau RegeleDaciei, aºa cum cita N. Densuºianudupã Dio Cassius. (În vechea arianã,baal a însemnat puternic, conducãtor,rege) (2). Sinuciderea acestui DacPuternic a marcat în istoria noastrã,acum 1900 de ani, intrarea forþatã,prin îngenuchere, a dacilor, în imperiuluniversal de atunci, dar dacii ºi-aupãstrat tradiþiile în sufletul lor. Astãzi,de bunã voie, ne strãduim sã intrãmîn Uniunea Europeanã. Ne vom pãstratradiþiile sau vom renunþa sã fim noiînºine?

21


Despre scrierile vechi pierduteatingãtoare de Dacia

Al. PAPADOPOL-CALIMAH

Între numeroasele contribuþii de valoare publicateîn revista �Columna lui Traian� a lui B.P.Haºdeu

se aflã ºi un amplu studiu al istoricului Al. Papadopol-Calimah cu privire la scrierile antice, astãzi pierdute, cese refereau la daci, intitulat �Despre scrierile vechipierdute atingãtoare de Dacia� ºi publicat în 19 pãrþi,între 1872 ºi 1876. Pentru cei mai mulþi, Al. Papadopol-Calimah (1833-1898) este astãzi doar un nume de stradãîn Tecuci, uitat pe nedrept, împreunã cu faptele sale.Istoric, publicist ºi om polititc, a fost vicepreºedinte alAcademiei (1885-1886). A avut preocupãri extinse legatede izvoarele antice cu privire la daci. Foarte buncunoscãtor al limbilor latinã ºi greacã veche, a studiat�Botanica daco-geticã� (reunind sub acest nume listelede plante ale lui Dioscoride ºi Pseudo-Apuleius) ºi aelaborat acest studiu temeinic ce reuneºte toate izvoarele(aproape 300 la numãr) în care se ºtie cã erau pomeniþigeþii sau dacii, dar care astãzi sunt pierdute. Puse laolaltã,aceste 19 pãrþi formeazã o carte care, adnotatã ºiactualizatã, va fi un instrument de mare valoare ºi oimagine necesarã asupra istoriografiei vechi, cu toate

avatarurile sale. Cartea va apãrea la Editura Dacica, înprimul trimestru al anului 2007.

Oferim mai jos un fragment din finalul lucrãrii, o lucidãºi amarã reflecþie a autorului cu privire la soarta cãrþilorpânã la inventarea tiparului: îngustimea ºi fanatismul celorcare au incendiat cele mai preþioase biblioteci din lume,preocupãrile împãraþilor bizantini pentru politicã ºidispreþul lor faþã de culturã, decadenþa ºi uriaºele cheltuieliinutile de la curþile lor, �moda� rezumatelor, atât derãspânditã ºi azi, care suprimã lectura vie ºi, în final,tragica soartã a multor manuscrise de la Athos, folositela confecþionarea explozibilului pentru tunurile pãgâne.Probabil cã multe texte cu privire la daci au pierit astfel,din ignoranþã, din accident, din voia soartei, dar cine ºtiedacã unele nu au fost distruse chiar cu intenþie, de mânãrea, din interese pe care cu greu le putem intui. Maiputem spera totuºi cã unele dintre titlurile enumerate decãtre Al. Papadopol-Calimah au scãpat, aºteptând ca într-o zi sã fie aduse la luminã din catacombele BiblioteciiVaticanului sau din alte locuri tãinuite.

Aici punem sfârºit cercetãrilor noastre desprescririle vechi pierdute atingãtoare de Dacia,cãrora �Columna lui Traian� le-a acordat un

loc ospetos în curs de mai mulþi ani, începând de la 1872.Lucrarea aceasta este necompletã, cu cât ea este o lucraretrebuind mijloace de care noi n-am putut dispune. Câmpiaproducþiunilor antichitãþii este întinsã ºi hotarele ei suntdepãrtate... Noi am fãcut numai un pas; am dorit sã dãmaltora o îndemnare: �Sur la route où le temps m�arrête, jemontre de la main aux jeunes voyageurs les pierre quej�avais entassées, le sol et le site où je voulais bâtir monédifice...�

Încheiem studiul nostru cu câteva rânduri relative laistoria distrugerii autorilor vechi.

Pierderea a o mulþime de autori o datorãm mai întâilipsei de tipar, apoi timpului ºi persecuþiunilor prin carescrierile lor au trecut în diferite epoci:

Habent sua fata libelli...Dupã Orosius ºi Alexander Polyhistor, Nabonassar,

regele Babilonului, a distrus la 747 î.Hr. toate scrierilecare cuprindeau istoria ºi faptele regilor predecesori aisãi. Iatã faptul cel mai vechi din câte cunoaºtem despre

distrugerea cãrþilor. Erau ºi pe atunci nebuni care credeaucã trebile omenirii trebuie sã înceapã ºi sã se sfârºeascãcu persoanele lor ºi numai dupã ideile lor...

Împãratul Chinei Chi-hoang-Ti (213 î.Hr.) fundaserenumita bibliotecã din Alexandria, în despãrþirea oraºuluinumitã Brucchium. Dupã Josephus Flavius, aceastãbibliotecã se mãri mult sub Ptolemeu Filadelful, fiu ºimoºtenitor al lui Soter, care aduna cãrþi din toatã lumea.Ea cuprindea la început 200 000 de volume. În urmã, subPtolemeu Evergetul II, numãra 700 000 volume, toateoriginale, dupã cum ne încredinþeazã Aulus Gellius, dincare 400 000 erau la Brucchium, iar 300 000 la sucursaladin templul lui Serapis (Serapeum). Când Caesar cuceriAlexandria, biblioteca de la Brucchium pieri în mijloculfocului. Sucursala ei de la Serapeum fu distrusã o datã cudistrugerea templului lui Serapis, sub Teodosiu.

Biblioteca de la Cartagina, când Scipio a supus cetatea(146 î.Hr.) a fost despreþuitã ºi împrãºtiatã. Romanii nuerau încã mari amatori de cãrþi ºi literaturã. Din miile demanuscrise, gãsite la Cartagina, ei se mãrginirã a pãstranumai 28 volume ale lui Mago, care tratau despreagriculturã. Acestea furã prezentate Senatului ºi, din

Dr. Aurora PEÞAN

22


ordinul sãu, traduse latineºte. Cassius Dio de la Utica le-a tradus apoi greceºte.

Biblioteca din palatul lui Tiberiu ºi biblioteca dinCapitoliu au pierit amândouã în incendiile din zilele lui Neroºi Commodus.

Luptele între creºtini ºi pãgâni au fost fatale cãrþilor.În zilele Sfântului Apostol Pavel, efesienii au ars pe piaþãtoate bibliotecile lor: �aducând cãrþile, le ardeau înainteatuturor ºi au socotit preþurile lor ºi au aflat cincizeci demii de arginþi!�.

La 390 d.Hr., patriarhul Alexandriei Teofil, cugetând adesfiinþa cinstirea idolilor în eparhia sa, provocã o luptãsângeroasã între creºtini ºi pãgâni. Între alte nenorociriprovenite din aceastã turburare, templul lui Serapis a arscu imensa bibliotecã ce o conþinea.

Biblioteca Constantinopolitanã, care se îmbogãþise dindespuierile Rãsãritului ºi ale Apusului, a fost distrusã, înmare parte, de incendiu. La 476, sub Basiliscos, a arssuperba bibliotecã fondatã de Teodosiu cel Tânãr. Eacuprindea 120 000 de volume rare. Biblioteca împãratuluiConstantius, sporitã de Iulian ºi Valens, cuprindea 300000 de manuscrise. Toate acestea au pierit.

Sfântul Papa Gregorie cel Mare, la 604, arde mii decãrþi ale pãgânilor; între altele pe ale lui Titus Livius.

Sfântul Gregorie, luminãtorul Armeniei, arde la 277d.Hr. toate cãrþile ºi bibliotecile din Armenia, toatã literaturaarmeanã, care era o comoarã pentru istoria asirienilor,mezilor, perºilor, grecilor, geþilor ºi a tuturor neamurilorcu care armenii au avut a face în curs de secole.

Nãvãlirile barbarilor, distrugând Imperiul Roman, audistrus nenumãrate biblioteci.

La 640, arabii calcã Alexandria ºi ard biblioteca ei. Încurs de patru luni, bãile oraºului ardeau mereu cãrþi.

Când musulmanii au cucerit provinciile perse, mai multebiblioteci cãzurã în mâinile lor. Saad-Abu-Vakkas a scrislui Omar, cerând voie a le transporta în Turcia; însãrãspunsul lui Omar a fost scurt: aruncã-le în apã! ºi, astfel,ele pierirã. Încã din zilele lui Xerxes, perºii adunaserã cãrþidin toatã lumea spre fondarea acestor biblioteci.

În zilele împãratului bizantin Leon III, biblioteca arsãsub Basiliscos se înlocuise în parte cu 360 000 de volume,culese de un colegiu de 13 profesori bibliofili. Dar LeonIII fiind iconoclast, ca sã-ºi rãzbune pe aceºti profesoricare persistau de a se închina icoanelor, puse într-o noaptede se înconjurã biblioteca cu materii combustibile ºi-i dãdufoc!

În secolele IX ºi X, normanzii au distrus mii de cãrþi.Orderic Vitalius, istoric de pe la 1150, ne descrie cuamãrãciune aceastã distrugere: �În mijlocul grozavelor vijelii� zice el � care au distrus atâtea nenorociri, scrierile autorilorvechi au pierit în incendiile ce înghiþeau mãnãstiri ºi locuinþe.Puþine câte mai scãpaserã prin dibãcia pãrinþilor noºtri dinmâinile barbarilor, au pierit mai în urmã din neîngrijireaurmaºilor lor. Mai târziu au urmat silinþe spre a le redobândi,

dar ele dispãreau în cursul secolelor din memoria celor vii,precum grindina ºi zãpada, care cad prin fluvii, urmeazãfãrã a se mai întoarce cursul repede al undelor�.

Biblioteca califilor Egiptului, la Cairo, cuprindea 1200de exemplare ale Istoriei Universale a lui Tabary sau Abdul-Djafar-Mohammed-ebn-Djorair, istoric ºi jurisconsult arabcare a trãit pe la 839-925 d. Hr., ºi o mulþime de scrieriantice. Ea avea peste 1.600.000 de volume!... Dar la 1073,turcii revoltându-se, în zilele califului Mostanser-Billach,au prãdat ºi distrus aceastã imensã bibliotecã.

Califul Al-Mamun (813 d.Hr.) a pus de s-au tradus omulþime de autori vechi greci în limba arabã; dupã aceasta,el ordonã a se arde originalele, nemaigãsindu-le trebuitoarearabilor.

Biblioteca de la Tripoli, în Siria, mai vestitã decât ceaa califilor, cuprindea 3.000.000 de volume de teologie,ºtiinþe, istorie, tradiþii, geografie. Sub cazii din familiaAmmar, o sutã de copiºti plãtiþi de stat copiau necontenitºi corespondenþi din toate pãrþile lumii trimiteau la Tripolicãrþi originale ºi copii. Sub guvernul acestei familii, Tripolidevenise o Academie, unde înfloreau toate ºtiinþele ºi undeveneau cu grãmada oameni învãþaþi din toate þãrile. Dar la1105, Tripoli cãzu sub stãpânirea francilor comandaþi deRaimond IV, conte de Saint-Gilles. Un preot franc intrândîn edificiul bibliotecii, veni din întâmplare în sala care erasecþiunea Coranurilor. El pune mâna pe o carte ºi dã pesteun Coran; deschide a doua, a treia, ºi vede tot Coranuri.Fanaticul preot iese furios ºi declarã cã tot edificiul nucuprinde decât cãrþi diabolice. Francii pun foc ºi aceastãlume de miriade de cãrþi se preface în cenuºã, spre laudalui Dumenzeu...!

Secolul XV s-a însemnat prin lunga ºi sângeroasa luptãa husiþilor în Boemia. Moldova lui ªtefan cel Mare a datospitalitate prigoniþilor religioºi; se zice chiar cã oraºulHuºi dateazã din acea epocã: �Husch, oppidum in tribuscollibus positum, ab Hussitis, quos anno 1460 Mathiasrex relegarat, appellationem accepisse.� Acest secol s-amai însemnat prin grozava luptã între Franþa ºi Anglia,când în curs de aproape 50 de ani Franþa prãdã ºi încãlcãdin toate pãrþile. Descoperirea tiparului sosi, din fericire,la 1446, spre a scãpa de distrugere cãrþile care mairãmãsese; dar nu de tot.

Regele Ungariei Mathias Corvin fundase la Buda o mareºi preþioasã bibliotecã, adunând cãrþi cu cheltuieli enormedin Italia ºi din Grecia, dupã cãderea Imperiului Bizantin.Acest depozit de erudiþie cuprindea o mulþime de scrieriantice cu totul pierdute astãzi, dupã mãrturia erudituluiI.Al. Kohlburger, supranumit Brassicanus, care a trãit pela 1500 ºi care vizitase cu de-amãnuntul aceastã colecþiunede comori. Dar la 1526, sultanul Soliman, luând Budadupã bãtãlia de la Mohacz, a dat foc ºi devastã aceastãbibliotecã.

La mãnãstirea Mega-Spileon, la muntele Cyllene înArcadia, se adãpostirã, dupã cãderea Imperiului Bizantin,

23


toate cãrþile vechi, câte scãparã de furiaotomanilor. De la cea dintâi invazie a turcilorîn Tracia, cãlugãrii greci fugind aicea dintoate pãrþile, au adus cu dânºii mii demanuscrise de autori antici. Mega-Spileona fost din vechime depozit de cãrþi. Dar la1600 un incendiu înfricoºat preface încenuºã mãnãstirea ºi biblioteca. Maiînainte, la 1440, arsese încã bibliotecaatunci în fiinþã la Mega-Spileon.

La 1549 Eduard IV condamnã prindecret ºi arde cãrþi pe piaþa publicã laOxford. Apoi Cromwell dã încã o datã focbibliotecii de Oxford, care era una din celemai bogate în Europa.

În secolul XVII au pierit multe biblioteciimportante de manuscrise antice. Astfel,biblioteca Augustinilor de la Maienþa (1649),biblioteca din Escurial (1671), biblioteca dela mãnãstirea Gemblou din Belgia ºibiblioteca de la mãnãstirea sfântului Antondin Veneþia (1685). Londra pierdu mai multebiblioteci bogate, în incendiul din 1666.

Prescurtãrile (Excerpta) au fost încãuna din cauzele pierderii autorilor vechi.Festus (Sextus Pompeius) prescurteazã peVerrius Flaccus ºi se prescurteazã ºi el dePaul Daiconul; Iustin pe Trogus Pompeius;Iordanes pe Cassiodor; Hermolaus peªtefan din Bizanþ; Xifilin pe Dio Cassius;ºi astfel aceºti abreviatori distrug scrierilecitaþilor autori, cãci puþini se mai ocupauapoi de a copia imensele volume originale,mulþumindu-se cu prescurtãrile lor, adeseagreºite din ignoranþa sau chiar din reauacredinþã a copiºtilor. Astfel, originalele seîmpuþinau ºi se pierdeau. Sub VasileBulgaroctonul (an. 976), un abreviatornecunoscut a sluþit pe Strabo, prescurtândgeografia sa sub titlul stupid Chrestomaþiastrabonianã, parcã Strabo întreg nu mai eratrebuitor! Pe la începutul secolului X,împãratul Constantin Porfirogenetul aordonat a se face 54 de volume de extrase:prescurtãri din istoricii antici ce se pãstrauîn Biblioteca Constantinopolitanã. De atuncimoda a fãcut de a nu se mai copiaoriginalele. Spre mai multã nenorocire,chiar extrasele acestea dispãrurã în urmã,afarã de Excerpta legationum. Nu maiexistau acum împãraþi ca Teodosiu, careinstituia, prin legi, copiºti dintre persoaneerudite spre a copia necontenit cãrþile câteîncepeau a se uza. Sunase ceasul cel rãu al

24


Bizanþului! Nu mai erau în acea þarã nici Belisari: þara îichiorâse spre recunoºtinþã!... Nici împãraþi alde Aurelian�mâna pe sabie�, nici Iustiniani, nici Teodosiu II, carefonda Academie, catedre de litere, de filozofie, de istorie,de lucrãri geografice ºi de drept. Bizantinii nu se maiocupau nici de literaturã, nici de întãrirea statului, - semnevederate de decãdere ºi de amorþire. Nimic nu e maiîngrozitor decât tabloul administraþiei lor. Mihail III (an.842) face o pace ruºinoasã cu califul Adallah-al-Mamunºi, între alte condiþii, se leagã a-i da pe toþi autorii greci ºilatini din bibliotecile constantinopolitane. Trecuserã aceitimpi de adevãratã libertate ºi de erudiþie când ºi damelese ocupau cu copierea autorilor vechi, spre a-i lãsa intacþiposteritãþii. Bizanþul se pregãtea a fi rob, cãci precumzice Seneca: �când într-o þarã instrucþiunea ºi dragostealiterelor au încetat, libertatea a pierit ºi robia esteaproape...� Pierise cu încetul ºi timpii când vechii monahise ocupau zi ºi noapte cu copierea ºi pãstrarea anticelormonumente literare ale doctei antichitãþi. Monahii modernin-aveau altã grijã decât a le distruge!... �Il y a eu unmoment où l�ignorance fut ordonnée comme une devoir,puisque le Pape Gregoire I réprimanda sévèrement lesévêques qui enseignaient la grammaire et communiquaientà leurs élèves des manuscrites profanes; c�est était, disaitle pontife, célébrer de la même bouche Jupiter et Christ.Non seulement il interdit ces lectures, mais il ordonna ladestruction des ouvrages et monuments païens�.Bizantinii se ocupau de politicã, de roºii, de verzi, de vineþi,de galbeni, de toate culorile; curcubeul nu mai conþineadestule culori spre a caracteriza partidele, nuanþele,mizeriile lor politice. Ei se ocupau de ceremonialul palatuluiºi al patriarhiei, de alegeri, de gâlcevi ºi de încurcãturiteologice, grãmãdeau mãnãstiri peste mãnãstiri, cãlugãripeste cãlugãri... iar turcii veneau ºi toþi bãcanii inundaserãBizanþul ºi totul devenise bãcãnie ºi trafic.... �Fericiþiiîmpãraþi bizantini � zice cu ironie eruditul scriitor grecDaniil � cãtau sã aibã în imperiul lor cãlugãri mulþi ºi nuostaºi, crezând cã vor goni cu mãtania pe arabii de lamiazãzi, pe turcii de la rãsãrit, pe sciþii de la nord ºi peitalienii (veneþieni ºi genovezi) de la apus�... Când în secolulIX ruºii au nãvãlit ºi au cucerit Constantinopole, bizantiniinici nu apucaserã mãcar sã audã cã vin ruºii, trecândpeste atâtea þãri ºi mãri, peste fluvii, peste întregi provinciialiate sau bizantine; ci deodatã ei se trezirã cu ruºii laConstantinopole. Este foarte instructiv a citi cinevadiscursurile patriarhului Fotie, contemporan, pronunþatede pe amvonul patriarhiei la aceastã ocazie.

Unde se putea da bani pe cãrþi, pe manuscrise, pecopiºti, pe biblioteci? Vistieria bizantinã avea alte nevoimai serioase. Numai bugetul palatului se urca în 1185,sub Isaac Angel Comnenul, la valoarea astãzi echivalentãcu o sutã milioane de franci pe an!... Personalulfuncþionarilor palatului ajungea la numãrul de 20.000trântori, între care vedem ºi pe ëáóóáíïöüñïõò ai

Maiestãþilor lor imperiale, adicã pe porteurs de la chaiseperceé. Împãraþii ºi patriarhii mai aveau încã ocupaþiiimportante. Timpul domniei lui Comnenul ºi-a lui AndronicPaleologul, activitatea ºi preocuparea patriarhilor Cerulariusºi Ioan Aprino abia au ajuns spre a se hotãrî o marechestiune, de care parcã atârna viitorul omenirii, adicãaceea ca patriarhii sã aibã drept de a purta cizme cusutecu mãrgãritare, întocmai ca ºi împãraþii. Trecurã abia 100ani de la aceastã luptã naþionalã despre cizme... ªi patriarhiicei plini de trufie veneau în genunchi pe pulbere sã-ºi iainvestitura de la biruitorii mahomedani, gãsindu-se fericiþicã li se învoia sã sãrute piciorul ºi poala vitejilor padiºahi...

De bani era mare nevoie la bizantini. Împãraþi ºi supuºinu puteau cheltui pe cãrþi, cãci erau ºi cheltuieli sufleteºtide reglat: ei pãcãtuiau; prin urmare, trebuiau sã zideascãmãnãstiri spre iertarea pãcatelor lor. Vasile Macedoneanulasasineazã pe predecesorul sãu, Mihail, ºi zideºte bisericiºi mãnãstiri pe numele arhanghelului Mihail. ConstantinMonomahul se înamoreazã de Sclerena, care locuia laCynygesium ºi, spre a gãsi un pretext de a vizita acestelocuri, zideºte celebra mãnãstire Manganii (ÌïíÞ ôùíÌáããÜíùí), cu care a sleit vistieria în curs de mai mulþiani. Împãraþi ºi supuºi uitaserã chiar limba lor; ei nu maiscriau, nu mai vorbeau corect nici latineºte, nici greceºte.Citiþi decretele ºi autorii bizantini, pe Ptohodromos, peTzetzes ºi pe ceilalþi. Am zis împãraþi ºi supuºi, cãci astfeleste experienþa secolelor. Sunt mai bine de douã mii deani de când Xenofon scria: �am avut totdeaunaconvingerea cã precum sunt capii statelor, astfel devin ºistatele�... Istoria ne adevereºte necontenit acest adevãr.

Mãnãstirile de la muntele Athos au fost un mare depozitde scrieri manuscrise vechi. Mulþi autori antici ne suntcunoscuþi, gãsiþi prin boltele seculare de la Athos. Darbibliotecile de la acest munte au suferit multe devastãri.�Ainsi � zice V. Langlois � en 1820 au début de la guerrede l�indépendence Grecque, les bibliothèques de laMontagne Sainte firent les pertes les plus sensibles. LesTurcs qui tenaient garnison dans la province deThessalonique, exigèrent que les moines de l�Athos leurlivrassent, pour les besoins de la guerres, leurs manuscriptssur parchemin, qu�ils convertirent en gargousse. Il y eutalors des milliers de précieux ouvrages profanes, qui furentaneantis complètement�...

Iatã, în scurt, cauzele distrugerii ºi pierderii autorilorvechi. Descoperirea tipografiei de cãtre nemuritorulGutemberg la 1446 puse capãt ruinei totale de care maierau ameninþate producþiile seculare ale spiritului omenesc.�Aceastã artã divinã (precum o numeºte luminatul cardinalNicolae Cusanus, care a introdus, a întemeiat ºi propagat,la 1450, tipografia la Roma), este gloria cea mai mare aomenirii ºi, graþie ei, fructele geniului au încetat sã mai fieprada viermilor ºi a pieirii�.

De atunci, putem zice cu Ovidiu:Scripta ferunt annos...

25


cmyk

Sentimentul patriotic este parte intrinsecã a fiinþeiumane. Dar, spre deosebire de alte coordonateexclusiv omeneºti, patriotismul existã sau nu. El se

poate dezvolta sau diminua, în funcþie de o serie întreagã defactori: familie, educaþie, societate, influenþe diverse pe planrestrâns, naþional sau internaþional. Atunci când existã,sentimentul de apartenenþã la un neam ºi la o þarã devinemotorul propulsator care dirijeazã fiinþa noastrã spre afirmareaautoidentificãrii la un popor anume � poporul tãu! � care afost ºi este unic pe acest pãmânt.

Mândria de a fi parte integrantã a neamului sãu aromân,dorinþa lãudabilã de a exprima public aceastã mândrie, bucuriade a împãrtãºi semenilor aspecte marcante ale istorieiaromânilor, toate aceste sentimente se regãsesc în cartea�Macedonia Istoricã� scrisã de inginerul Dima Lascu. Apãrutãrecent la Craiova, sub auspiciile Mediei Sud Europa S.A., laEditura de Sud, cartea � dedicatã �Familiei ºi NeamuluiArmânesc� - este o emoþionantã pledoarie pentru pãstrareaºi preþuirea etnicitãþii aromâne.

Dima Lascu s-a nãscut în zona Munþilor Rodopi din sud-estul Bulgariei (Macedonia bulgãreascã); când avea doar treiani, familia s-a mutat în România, stabilindu-se în Cadrilater,la Balcic. Dupã doi ani, familia s-a mutat din nou, de data astaîntr-o comunã din judeþul Constanþa. Dupã studiile medii,Dima urmeazã ºi absolvã Institutul de Construcþii dinBucureºti devenind inginer în anul 1965. Conduce apoiDirecþia Monumentelor Istorice ºi de Artã Bucureºticoordonând restaurarea monumentelor dinîntreaga þarã. Ca urmare a desfiinþãriiacestei instituþii, lucreazã la Banca Centralãde Investiþii Bucureºti, ca inspector tehnic,inspector general ºi revizor. În 1987 vizi-teazã Bulgaria ºi Grecia, apoi se stabileºteîn Statele Unite, la New York, împreunã cufamilia, unde locuieºte ºi în prezent. Estemembru marcant al Societãþii �DaciaRevival� cu sediul central în New York ºiparticipã activ la eforturile românilor dinþarã ºi din strãinãtate de a face cunoscuttrecutul glorios ºi plin de sacrificii al traco-geto-dacilor, strãmoºii noºtri comuni.

Volumul �Macedonia Istoricã� este olecturã foarte plãcutã, scrisã într-un stilaccesibil ºi din care rãzbate mândriaautorului de a aparþine neamului sãuaromân.

O carte de excepþie

Macedonia istoricãde Dima Lascu ºi Georgeta Lascu

prof. Mariana TERRA

Structuratã în patru capitole reprezentative:� Macedonia Istoricã� Cîntece armâneºti� Cîntece româneºti� În douã poezii armâneºti (creaþii ale autorului), cartea

beneficiazã de o prefaþã apreciativã a doctorului NapoleonSãvescu, preºedintele Societãþii �Dacia Revival� din NewYork. În prefaþã este subliniatã ideea cã: �Populaþiilearomâne, megleno-române, istro-române, denumite cu untermen general vlahice, sunt parte din aceeaºi familie etnicãcu românii nord-dunãreni...�. Cu alte cuvinte, românii,aromânii, megleno-românii ºi istro-românii sunt fraþi buniîntru etnie. Aceastã concluzie se desprinde din întreagaincursiune istoricã pe care Dima Lascu o face cu privire latraci ºi la urmaºii lor. Studiind scrieri ºi documenteimportante pe care le trece în bibliografia cãrþii sale, autorulîºi exprimã clar ºi rãspicat crezul - chiar la începutuldemersului narativ � printr-un motto fãrã echivoc: �Credcã aromânii (macedo-românii sau macedo-vlahii) suntsingurii urmaºi ai tracilor sud-dunãreni ºi ai poporului luiFilip II ºi Alexandru Macedon ºi singurii care le maipãstreazã ºi azi din limbã, tradiþii ºi religie.�

Bazându-se pe o migãloasã, dar recompensatoare lecturãa unor documente istorice mai vechi ºi mai noi, autorul prezintão succintã istorie a tracilor ºi a urmaºilor lor, cu insistenþã peistoria aromânilor. Concluzia care se desprinde este concluziala care încep sã ajungã din ce în ce mai mulþi semeni ai noºtri,

urmaºi ai traco-geþilor, ºi care esteenunþatã succint în �EnciclopediaBritanicã� a anilor 1922�1923: � În timp cestrãmoºii noºtri bretoni alergau sãlbaticiprin pãduri ºi pe jumãtate goi, þaraRomâniei era civilizatã, avea instituþii,confort ºi chiar luxul unei comunitãþi culteºi bine organizate.� Nu de mult, istoriculamerican W. Schiller conchidea: �...istoriaa început acolo unde locuieºte astãzineamul românesc.� (v. pag. 13)

Studiind documente autentice,domnul Lascu vorbeºte despre traci,continuatori ai pelasgilor, ºi care au ocupatun teritoriu imens din �vechea Europã�,atât la nord, cât ºi la sud de Dunãre. Traciisudici au �rãdãcinile cel mai bine înfipteîn zona de baºtinã carpato-danubiano-balcanicã�. Ei se vor numi daci � cei din

26


Munþii Carpaþi � ºi macedoneni � cei din Munþii Rodopi ºiPind.

Dupã cum este bine ºtiut, limba strãmoºilor noºtri a fostºi încã este un domeniu extrem de controversat. Împrejurãrineprielnice din punct de vedere politic ºi istoric, precum ºiinterese diverse ale celor de la putere au fãcut ca ideea nocivãºi absolut contrarã adevãrului potrivit cãreia limba noastrãeste vãzutã ca un împrumut latino-roman sã fie perpetuatã,mai ales la nivel guvernamental ºi la nivelul instituþiilor deistorie naþionalã. Domnul Dima Lascu reaminteºte cititorilorcã tracii aveau �douã dialecte principale: unul latin-prisc ºicelãlalt aramic sau arameic (vulgar).�

Afirmaþia lui Ovid Densuºianu este demnã de a fievidenþiatã: �aromânii sunt descendenþi ai vechilor locuitoridin regiunile unde locuiesc ºi în prezent � Epir, Tesallia,Macedonia, Tracia � ºi vorbesc o limbã cu dialect arameic(aramic) al limbii latine vulgare�.

În continuare, domnul Dima Lascu îi trece în revistã peregii Macedoniei, printre care: Alexandru I, Perdicas, Arhelaos,Filip al II-lea, Alexandru Macedon, Pirrus, Filip al V-lea, Perseuetc. ºi este punctat rolul jucat de fiecare rege în evoluþiasocietãþii din vremea lor.

Bazându-se pe documentele cercetate referitoare lateritoriul în care se vorbeºte limba latinã popularã, autorul areconvingerea � la fel ca mulþi oameni de ºtiinþã ºi culturã româniºi strãini � cã: �Singurele locuri în Europa unde latina popularã,bãtrâna sau prisca a biruit pe toate planurile sunt România deazi cu împrejurimile ei ºi Macedonia Istoricã, asta pentru cãbãºtinaºii get-beget ai acestor locuri au fost cei nedomniþi denimeni (Dacia a fost ocupatã de romani doar 14% ºi pentru operioadã istoricã nesemnificativã, doar de 165 de ani, iar MunþiiRodopi ºi Pind nu au fost ocupaþi niciodatã)�. Ca atare,influenþa limbii romane asupra dacilor ºi asupra aromânilor afost minimã, ca orice influenþã pasagerã. Ni se spune încontinuare: �Imperiul Roman nu înseamnã poporul roman; elera un mozaic de popoare-naþii ºi nu puteau determina într-un secol ºi jumãtate sau în câteva secole o transformareetnico-lingvisticã spiritualã: din germani în români, din greciîn români sau din traco-daci în români�. Este suficient sãmenþionãm faptul cã alte popoare au fost sub ocupaþie romanãun timp mult mai îndelungat decât traco-dacii: grecii � 641 deani, evreii ºi egiptenii � 425 de ani, germanii ºi englezii � 427de ani, maltezii � 1088 de ani dar, în ciuda a ºase secole sau apeste o mie de ani de ocupaþie romanã, popoarele respectiveºi-au pãstrat limba proprie. ªi atunci � pe bunã dreptate seîntreabã, retoric, autorul: �cum de s-au romanizat ºi au învãþataºa de repede latina numai macedonenii (aromânii) ºi dacii??�Rãspunsul este unul de bun-simþ: macedonenii ºi fraþii lor,dacii, aveau limba lor comunã pe care ºi-au pãstrat-oesenþialmente pânã în zilele noastre.

Este demn de adãugat faptul cã, încã din secolul al III-lea, în Imperiul Roman se dezvolta un dacism tot maiaccentuat printre conducãtori ºi în rândul armatei, cu atâtmai mult cu cât peste jumãtate din împãraþii romani au fosttraco-geþi iar visul lor era �reunificarea ºi realizarea uneiDacii Mari�.

În �Codexul Rohonczi� - a cãrui remarcabilã traducereaparþine doamnei profesoare universitare Viorica Enãchiuc� este stipulat faptul cã blakii sau vlahii, urmaºii traco-daco-geþilor, au continuat sã foloseascã semne proprii în scriereadocumentelor redactate în limba latinã vulgarã ºi cã, înbisericile vechi româneºti, cultul ortodox se exercitã în limbalatinã vulgarã pânã în secolele al XII-lea ºi al XIII-lea.

ªi pentru ca demonstraþia sã fie completã, autorul includeîn cartea sa cuvinte aromâneºti din categoriile cel mai desfolosite: pãrþi ale corpului uman, grade de rudenie, animale,precum ºi din diverse alte domenii. Iatã câteva exemple: �cap,ochiu, ureachi, mânã, palmâ, braþu, coapsâ, grumadzu, cicior,nãri, mamâ, tati, sorâ, frati, veru, nipotu, niveastâ, calu, iepur,gâinâ, câni, Dumnidzã, lunâ, soari, steali, brumâ, dumânicâ...�Este evident cã orice român înþelege aceste cuvinte.

Numai un ignorant sau un rãu-voitor poate sã mai aibãdubii privitoare la limba aromânã (sau macedo-românã) ºi lalimba românã ca limbi-surori ºi continuatoare ale aceleaºi limbipe care au vorbit-o strãmoºii noºtri traco-geto-daci.

Postfaþa cãrþii cuprinde o sintezã a întregului demers decercetare: �Macedonia Istoricã este, de fapt, teritoriul dinBalcani pe care s-a fãurit primul stat centralizat administrativ,politic ºi militar din Europa anticã ºi care, dupã ce a ajuns unmare imperiu, s-a destrãmat foarte repede�.

În pãrþile a doua ºi a treia a cãrþii, sunt reproduse �Cîntiþi

armâneºti� ºi �Cîntece româneºti� foarte populare.Transpunerea pe partiturã muzicalã a versurilor aparþinetalentatei fiice a autorului, Georgeta Lascu, care este ºi coautoral cãrþii.

Dintre cântecele româneºti atât de îndrãgite la vremea lor,încât au devenit romanþe, amintim câteva care au dat ocoloraturã ºi o savoare unicã Bucureºtiului de altãdatã:�Astãzi e ziua ta�, �De ce nu vii?�, �De tine nu-mi mai estedor�, �La umbra nucului bãtrân�, �Mai am un singur dor�,�Mînã, birjar�, �Se scuturau toþi trandafirii�, �Sã-mi cânþi,cobzar�, �Pe lângã plopii fãrã soþ�, �Te-aºtept pe-acelaºidrum�...

În partea a patra, gãsim creaþii personale ale autorului,poezii scrise în aromânã. Talentul artistic al domnului DimaLascu se manifestã nu numai prin poezii originale, dar ºi printr-o voce baritonalã absolut încântãtoare, voce pe care autoareaacestor rânduri a avut ocazia s-o audã, în iulie 2006, la Orãºtieºi la Costeºti, în judeþul Hunedoara, unde mii ºi mii de românidin toatã þara ºi din strãinãtate s-au întâlnit ºi au comemorat1900 de ani de la trecerea în neuitare a marelui rege dac,Decebal.

Cartea �Macedonia Istoricã� se încheie cu un emoþionantalbum de familie ºi cu arborele genealogic al familiei autorului.

Îl felicitãm cu cãldurã pe inginerul Dima Lascu pentrunobilul efort depus în scopul menþinerii treze, în oameni, asentimentului de apartenenþã la un neam unic ºi sfânt, neamultãu!

Domnul Dima Lascu exclamã plin de mândrie: �º-o hiuarmân�. Ne alãturãm ºi noi, exclamând cu aceeaºi mândrie: �ºiio-s român!�

27


Invalidarea �clasicei� teorii aatacului-surprizã

În numãrul din noiembrie 2005 al publicaþiei DaciaMagazin dedicam 7 pagini descoperirilor de la ªureanu ºide la Dealul Negru. Cele douã fortificaþii dacice identificatede noi pe munþi ce depãºesc 1800 metri altitudinedemonstrau cât se poate de clar cã dacii au opus orezistenþã îndârjitã atacului dinspre Oltenia, purtat detrupele romane asupra Sarmizegetusei.

Înaintarea coloanei ce a urcat în Munþii ªureanu dinsprePetrila, cantonatã o anumitã perioadã de timp în castrulde mare altitudine de la Vârful lui Pãtru, a fost întârziatãde rezistenþa pe care i-au opus-o dacii pe actuala culme aBrateºului de lângã Vârful ªureanu. Pe aceastã culme amdescoperit, în premierã absolutã, douã ziduri de piatrãparalele. Unul are lungimea de 170,4 metri, iar celãlalt,situat aproape de buza pantei, se întinde pe o distanþã de36,7 metri. Lãþimea ambelor ziduri este de 1,4 metri iarînãlþimea actualã sau, mai precis, diferenþa dintre muchiazidului ºi nivelul solului este de 0,3-0,4 metri. Romanii aureuºit sã treacã peste aceste fortificaþii deoarece, pe teren,avem castre ºi înainte de ziduri (la Vârful lui Pãtru), dar ºidupã aceste întãtituri, în direcþia capitalei SarmizegetusaRegia (la Comãrnicel).

Afirmam în numãrul din anul trecut al revistei DaciaMagazin cã a doua coloanã, care a atacat capitala Dacieidin direcþia sudicã, a urcat pe la cetatea Bãniþa ºi apoi, laaproximativ 5 kilometri depãrtarea de aceasta, pe plai, a

construit castrul de la Jigorul Mare. Ulterior, cele douãarmate romane s-au întâlnit la Comãrnicel, cel maiimportant nod de plaiuri din munþii de la sud deSarmizegetusa. Acolo, romanii au construit nu mai puþinde patru castre, dintre care douã sunt atipice. LaComãrnicel întâlnim, pe de o parte, efectivele ce au urcatdinspre Vârful lui Pãtru ºi Jigorul Mare ºi care ºi-auconstruit aici castre de dimensiuni comparabile cu celedin locaþiile precedente iar, pe de altã parte, mai sesizãmprezenþa altor trupe cantonate în acele fortificaþii atipice.Este vorba de un castru alipit de fortificaþia de pe vârf ºide un alt castru octogonal poziþionat spre tabãra dacicã.

Romanii au întâmpinat la Dealul Negru, munte ce seaflã la circa 5 kilometri distanþã de castrele de laComãrnicel, o rezistenþã de netrecut. Prin natura sa, fiindun povârniº stãncos ºi abrupt ce bareazã accesul pesingurul plai ce se îndreaptã cãtre Sarmizegetusa, DealulNegru era aproape împosibil de escaladat de numeroaselearmate romane. Pentru a fi ºi mai inaccesibil, dacii auconstruit pe creasta sa nu mai puþin de ºase ºanþuri ºivaluri din piatrã ºi pãmânt. Lungimea totalã a tuturorfortificaþiilor descoperite de noi ºi publicate în premierãîn numãrul 37 al acestei publicaþii însumeazã 231,5 metri.Dovadã a faptului cã romanii au întâmpinat o puternicãrezstenþã la Dealul Negru sunt cele patru castre. Celordouã armate care au pornit iniþial de la Bãniþa ºi Petrila ºicare au lãsat pe teren castrele de la Jigorul Mare ºi Vârfullui Pãtru, li s-au alãturat alte efective, astfel încât laComãrnicel avem nu douã castre, ci patru. Trupele de

Teoria încercuirii ºi asedieriiMunþilor Orãºtiei

(Partea întâi)Dan OLTEAN

Vladimir BRILINSKY

Este greu de înþeles, cum poate fi scrisã istoriaºi cum pot fi emise teorii care, în timp, capãtã

rol de dogmã, de cãtre unii istorici ºi arheologi carenu cunosc toate elementele care ar trebui sã compunãun tablou istoric real ºi corect. Bãtând cu pasullocurile pe care acum 1900 de ani se desfãºuracotropitorul rãzboi roman ºi încercând sã desluºimcum a fost posibilã cucerirea redutei din Munþiiªurianu, am fost surprinºi sã descoperim elementetotal necunoscute de istoriografia româneascã,elemente pe care le considerãm deosebit de importante

Castrul de la Chitid

pentru completarea unor goluri în scrierea onestã aistoriei dacilor. Castre romane sau fortificaþii dacice,necunoscute pânã acum ºi nepublicate în lucrãri despecialitate, descoperite de noi (un psiholog ºi unjurnalist) în acest an 2006, vor fi aduse la cunoºtinþapublicului larg prin intermediul revistei DaciaMagazin. ªi dacã din acest public larg, cei plãtiþi dinbanul public sã cerceteze ºi sã publice, se vor aplecaasupra acestor descoperiri, cu seriozitate ºi fãrãresentimente, vom fi mulþumiþi ca ne-am adus omodestã contribuþie la rescrierea corectã a istoriei.

28


COLORcmyk

infanterie ºi de cavalerie ale romanilor nu au putut sã treacãpeste stâncile ºi peste fortificaþiile dacice de la DealulNegru. A fost necesar sã fie aduse din vale alte efective.În cele douã castre atipice vor fi adãpostiþi prãºtiaºii dinBaleare ºi arcaºii sirieni. Oricum, nici dublându-ºiefectivele, romanii nu au trecut de Dealul Negru. Dovadãeste faptul cã pe o distanþã de circa 15 kilometri, spreSarmizegetusa, nu se mai aflã niciun castru roman.

Pânã în anul 2005 nu se ºtia de existenþa vreuneifortificaþii dacice în munþii din sudul Sarmizegetusei. Acestfapt i-a îndemnat pe istoricii C. Daicoviciu, H. Daiciviciuºi mai ales pe I. Glodariu, ce au monopolizat timp depeste 60 de ani sãpãturile arheologice din Munþii Orãºtiei,sã lanseze �teoria atacului-surprizã�. În genere, aceastãteorie postuleazã ideea cã Sarmizegetusa a cãzut în primulrãzboi daco-roman din 101�102 din cauza atacului dindirecþia sudicã. În optica acestor autori, Decebalus a fostnevoit sã cearã pace datoritã loviturii de graþie pe care i-au aplicat-o romanii, aceºtia înaintând pe un presupusteritoriu nefortificat. Respectivii istorici îl vãd pe Decebalusca pe un rege naiv, care ar fi uitat sã-ºi fortifice munþii.Datoritã acestei �neglijenþe�, romanii au ajuns laSarmizegetusa fãrã sã întâmpine nicio rezistenþã.

Trebuie sã recunoaºtem cã respectiva teorie nu

demonstreazã decât naivitatea ºi lipsa de profesionalism acelor care au lansat-o. �Teoria atacului-surprizã� nu puteafi conceputã decât în condiþiile absenþei unor cercetãriserioase în munþii de la sud de Sarmizegetusa. Doarlipsindu-se de periegheze efectuate temeinic în aceastãzonã, cei trei istorici au putut sã afirme cã munþii sunt��lipsiþi complet de fortificaþii dacice� (I. Glodariu.Itinerarii�p. 159). Chiar ºi fãrã aceste periegheze, oricecunoscãtor al logicii aristotelice a fi putut deduce cã ungeneral de talia lui Lusius Quietus nu ar fi putut acoperisingur 1/3 din fronturile de luptã din Munþii Orãºtiei. Apoi,efectivele maure ar fi fost prea puþine pentru a intra încele patru castre de la Comãrnicel. În plus, cavaleria maurãnu ar fi putut nicidecum ataca Dealul Negru din cauzastâncilor de aici, a prãpastiilor care mãrginesc acest dealºi a fortificaþiilor dacice din vârf.

Castrul de la Chitid. Logicadescoperirii

În numãrul din anul trecut al revistei Dacia Magazinnu am reuºit decât sã invalidãm teoria atacului-surprizã.Din pãcate, încã nu întrezãream nicio teorie demonstrabilãdin punct de vedere strategic ºi faptic care sã-i ia locul prece-

29


COLORcmyk

30


dentei. ªansa a intervenit în luna octombrie a acestui an cândam reuºit sã identificãm pe teren, în zona Munþilor Orãºtiei,o nouã fortificaþie romanã, care schimbã cu totul opticaasupra rãzboiului dintre daci ºi romani, în anii 101�102.

Descoperirea castrului de la Chitid nu este delocîntâmplãtoare. ªtiam cã în zona Vãii Boºorodului trebuiesã existe o fortificaþie romanã, bazându-ne pe considerentede ordin logic. Silogismul care a stat la baza acesteidescoperiri este urmãtorul: dacã pe vãile care strãpungMunþii Orãºtiei existã un castru roman ºi o cetate dacicã,atunci ºi pe Valea Boºorodului, unde avem cetatea de laPiatra Roºie, trebuie sã existe un castru.

Am pus concluzia ipoteticã a acestui silogism înaplicare ºi am pornit în cãutarea acestui castru pe ambelemaluri ale Vãii Boºorodului. În anul 2005, cãutãrile aufost nefructuoase, ele desfãºurându-se pe partea esticã avãii. Am continuat cãutãrile castrului, aºa cum era ºi firesc,în anul urmãtor, pe partea vesticã a vãii ºi, într-o duminicãînsoritã de octombrie, am descoperit respectivul castruchiar deasupra satului Chitid (comuna Boºorod), la circa6 kilometri în amote de oraºul Cãlan. Silogismul pe carel-am înfãþiºat mai sus a fost unul de succes, la câtevasãptãmâni, el oferindu-ºi din nou roadele pe alte vãi dinMunþii Orãºtiei unde am identificat noi fortificaþii daciceºi romane pe care le vom înfãþiºa publicului larg înurmãtoarele douã numere ale acestei publicaþii.

Castrul de la Chitid. DescriereCunoscând toate celelalte castre romane de etapã

construite în primul rãzboi (101�102) ºi anume: Târsa,Orãºtioara de Sus, Ponorici (patru castre), Râu Bãrbat,Vârful lui Pãtru, Jigorul Mare, Comãrnicel (patru castre),ne-a fost uºor sã identificãm contururile noii fortificaþii.Este de formã dreptunghiularã, având � ca ºi celelaltecastre � colþurile (pentru colþul din N-V avem coordonatele:45°41.474N, 023°03.744E) rotunjite. Latura lungimii,care urmeazã direcþia E-V, este de 350 metri iar cea alãþimii, orientatã N-S, are dimensiunea de 90 metri. Castrulde la Chitid era unul de etapã, de tipul aestiva (de varã).Spre deosebire de cel de la Orãºtioara de Sus, unde existão fazã de pãmânt ºi una de piatrã, la Chitid romanii nu auîntãrit suplimentar castrul cu ziduri de piatrã, dovadã fiindfaptul cã respectiva fortificaþie nu a fost utilizatã ºi în timpulcelor 170 de ani, cât timp romanii au staþionat în Dacia.

Castrul de la Chitid, ca de altfel toate fortificaþiile detip aestiva din zonã, era unul fortificat cu ºanþ ºi val deapãrare. Din ºanþ, pãmântul era scos ºi apoi aºezat subformã de val deasupra solului. Pe muchia valului se ridicao fortificaþie din lemn. Actualmente, adâncimea ºanþuluinu depãºeºte 0,4 metri, dar în antichitate el era sigur de 2metri; tot atât cât mãsura, probabil, ºi valul din pãmânt.ªi fortificaþia din lemn se înãlþa deasupra valului cu celpuþin 2�3 metri.

Spre deosebire de castrele de la Vârful lui Pãtru,Comãrnicel (la trei castre) unde existã în faþa fiecãreiadin cele 4 intrãri câte un ºanþ cu val (numit titulus sauclavicula) pentru a bara accesul perpendicular pe poartãa unui atacator, la Chitid, ca ºi la Târsa ori Ponorici (patrucastre), nu existã nici porþi, dar nici titulus. O posibilãexplicaþie a acestor deosebiri constã în aceea cã în castrelede mare altitudine erau staþionate trupe romane decavalerie, care parcurgeau distanþe mult mai mari pe terendecât armatele pedestre. Cãlãreþii, pentru a intra sau pentrua ieºi din castru, aveau nevoie de porþi largi. Fiind expuse,în faþa lor, la 3-4 metri depãrtare, se construia un alt ºanþcu val. La castrele fãrã titulus, situate toate, fãrã excepþie,în zona de deal, cum este ºi cel de la Chitid, frontul eramult mai scurt, fiind acoperit de ostaºi pedeºtri. Aici,probabil, castrul avea porþi mobile care se rabatau pesteºanþuri. Un baraj, ca cel pe care-l formeazã titulus, eraeficient pentru a opri iureºul unui atac de cavalerie,nicidecum pentru ofensiva unor trupe de infanterie.

Cei care au ales locul de construcþie pentru castrul dela Chitid au þinut cont de urmãtoarele considerente strategice:

a) Au optat pentru un loc aproape plat. Diferenþa denivel dintre latura vesticã ºi cea esticã este de 26 de metriiar cea dintre latura sudicã ºi cea nordicã este de doar 5 metri.Altitudinea medie (în centrul castrului) este de 358,6 metri.

b) Castrul se aflã sub culmea Dealului Dumbrava, decieste ferit de vântul care bate mai tot timpul cu puteredinspre Valea Steiului ºi Munþii Retezat.

c) Valea Boºorodului se aflã la circa 1 kilometru estfaþã de castru, prin urmare aprovizionarea cu apã asoldaþilor nu era o problemã deosebitã.

d) Pe lângã faptul cã bareazã accesul pe ValeaBoºorodului, trupele romane staþionate aici aveau accesla toate plaiurile care urcã din vale spre Luncani. De pePlatoul Luncanilor se poate ajunge aproape în orice punctcentral, sudic sau estic al Munþilor Orãºtiei.

Traseul de luptã al trupelorde la Chitid

Pânã la efectuarea unor sãpãturi arheologice în castrulde la Chitid, nu putem cunoaºte ce trupe erau staþionateaici. Putem doar presupune � pe baza celor douã indiciipe care le-am înfãþiºat anterior: absenþa porþilor cu titulus(spre deosebire de castrele unde erau staþionate trupe decavalerie) ºi lungimea micã a traseelor în care erauangrenate aceste trupe � cã avem de-a face cu trupe deinfanterie.

Ca ºi armata staþionatã în castrul de la Orãºtioara deSus, ºi soldaþii din castrul de la Chitid fãceau parte dinfrontul nordic de atac al Munþilor Orãºtiei. Soldaþiicantonaþi la Orãºtioara de Sus (310 metri altitudine) aveauca þintã principalã cetatea de la Costeºti, pentru acestatrebuind sã înainteze pe Valea Orãºtiei pânã la respectivul

31


punct þintã, la 6,8 kilometri (distanþele, altitudinile ºi poziþiilegeografice sunt mãsurate cu ajutorul GPS-ului).

Care a fost destinaþia principalã a trupelor de la Chitid?Urmãrind configuraþia topograficã a plaiurilor din MunþiiOrãºtiei, precum ºi aºezarea castrelor romane în raportcu cetãþile dacice ºi, nu în ultimul rând, dimensiunileacestor castre, putem constata cã trupele de la Chitid auînaintat spre Sarmizegetusa pe plaiul ce se desprinde dinamonte de actualul sat Boºorod. ªi astãzi, plaiul numitMeriºoara este singurul carosabil din zonã. În capãtul sãu,la altitudinea de 962 de metri, este situat castrul de laTârsa. Deºi este în parte distrus de locuirea modernã,lângã el construindu-se biserica ºi ºcoala din cãtunul Târsa,chiar prin castru trecând un drum, dimensiunile acesteifortificaþii romane (poziþia colþului de N�V este:45°37.994N, 023°09.480E) sunt de 270x90 metri.Distanþa mãsuratã pe teren între castrul de la Chitid ºi celde la Târsa este de 14,9 kilometri.

Deºi în castrul de la Târsa s-au fãcut câteva sondajearheologice în anii 1950 de cãtre echipele lui C. Daicoviciu,prin urmele descoperite nu s-a reuºit sã se clarificeidentitatea trupelor care au fost cantonate aici.

Pe baza dimensiunilor comparabile 350x90 metri �pentru castrul de la Chitid � ºi 270x90 metri � pentru celde la Târsa � ºi apoi þinând cont cã ambele fortificaþii seaflã în capãtul de jos ºi de sus al plaiului ce urcã din ValeaBoºorodului la Luncani (Târsa), dar luând în considerareºi absenþa porþilor ºi a titulus-lui, considerãm cã trupelede la Chitid au urcat la Târsa ajungând într-o poziþiestrategicã deosebitã.

Atacul cetãþii de la BlidaruTrupele romane de la Chitid, înaintând 14,9 kilometri

în amonte, parcurgând o diferenþã de nivel de 604 metri,au ajuns în unul din cele mai strategice puncte ale MunþilorOrãºtiei. De la Târsa se poate coborî la cetatea de laBlidaru, se poate ajunge la cetatea de la Piatra Roºie ori sepoate înainta spre Sarmizegetusa. În linie dreaptã, distanþafaþã de Blidaru este de 3,52 kilometri, spre Piatra Roºiede 3,89 kilometri iar faþã de Sarmizegetusa Regia este de11,6 kilometri.

În cazul în care trupele de la Târsa, sosite din vale, dela Chitid, ar fi atacat cetatea de la Piatra Roºie, ar fi riscato încercuire, un atac din spate din partea dacilor de laBlidaru. O asemenea strategie apare cu totul neverosimilã.Romanii nu ar fi riscat niciodatã un asemenea atac lãsându-ºi spatele frontului descoperit. Cel mai probabil ºi maicredibil ne apare varianta atacãrii cetãþii de la Blidaru decãtre aceste trupe romane ajunse la Târsa. Cu ajutorulsoldaþilor de la Târsa, romanii nu au fãcut decât sã taiefrontul dacic, împiedicând orice legãturã între dacii de laBlidaru ºi cei de la Piatra Roºie. Atacul acestei din urmãcetãþi nu s-a produs din partea romanilor cantonaþi la Târsa,

ci a celor care au atacat Munþii Orãºtiei dinspre vest,dinspre Þara Haþegului. Cele patru castre romane de laPonorici stau mãrturie asupra atacului fortificaþiei dacicede la Ponorici ºi a cetãþii de la Piatra Roºie din direcþiaactualelor sate Fizeºti ºi Federi, situate în amonte decomuna Pui.

Deºi în linie dreaptã distanþa dintre castrele de la Târsaºi cetatea de la Blidaru este de 3,89 kilometri, pe terenavem de-a face totuºi cu un traseu în lungime de 5,1kilometri. Distanþa nu este foarte mare, dimpotrivã, castrulde la Târsa rãmâne cea mai apropiatã fortificaþie romanãîn raport cu cetatea de la Blidaru. Romanii de la Târsa nuau fãcut decât sã coboare pe un plai carosabil cu odiferenþã de nivel de 256 metri, pânã la cei 706 metrialtitudine ai cetãþii dacice. Urcând pe plaiul Meriºoara ºistrãbãtând un traseu de 14,9 kilometri, ce uneºte castrelede la Chitid ºi Târsa, romanii au cãzut, practic, în spatelecetãþii de la Blidaru. Procedând astfel, ei au ocolit toatecele aproape 20 de turnuri care apãrã aceastã cetate dindirecþia Vãii Orãºtiei. Dinspre Târsa, cetatea de la Blidarunu este apãratã decât de un singur turn: de cel de �LaVãmi�, recent excavat de cãtre arheologi.

Deºi dacii nu s-au aºteptat la un asemenea atac, estepuþin probabil ca armatele lui Decebalus, în 102, sã nu firecþionat ºi sã nu-ºi fi ridicat în grabã fortificaþii din lemnîn calea atacatorilor.Totuºi, graþie acestui atac executatpe un front secundar, romanii au reuºit sã scoatã practicdin joc cele 19 turnuri din piatrã care apãrau cetatea de laBlidaru dinspre N�E. Luptele dintre daci ºi romani s-aupurtat cu siguranþã pe lungul plai denumit Meriºoara, darºi pe plaiul de 5,1 kilometri ce uneºte castrul de la Târsacu cetatea dacicã de la Blidaru. Dovada peremtorie cãluptele s-au dat în aceste zone ºi nu la Blidaru sau în faþaturnului de �La Vãmi� este faptul cã, atât în acest turn,cât ºi în cetatea de la Blidaru (poziþia turnului locuinþã dinmijlocul cetãþii este: 45°40.060N, 023°09.791E) lipseºteorice urmã consistentã de arsurã. Acest fapt contrasteazãputernic cu starea de lucruri de la celelalte cetãþi dacicedin Munþii Orãºtiei unde stratul de arsurã mãsoarã de celemai multe ori pânã la 10 centimetri. Exemple sunt cetãþilede la Costeºti � unde avem un aºa-numit �val roºu�incendiat de romani � sau cetatea de la Sarmizegetusa,unde stratul de arsurã este de asemenea bine evidenþiat.

Absenþa stratului de arsurã provenit din eventualaincendiere a suprastructurii din lemn a cetãþii de la Blidaruºi a turnurilor care o apãrau din toate direcþiiledemonstreazã cã luptele dintre daci ºi romani nu s-au datîn cetate ori în vecinãtatea ei. Atacaþi de trupele care auurcat de la Chitid pe plaiul Meriºoara, dacii au fost înfrânþimai întâi în aceastã zonã. În atare condiþii, soldaþii romaniºi-au instalat noua tabãrã pe plaiul de la Târsa. Au urmatalte confruntãri pe plaiul ce coboarã spre Blidaru.Efectivele dacice s-au împuþinat treptat, iar cei care aurezistat pânã în faþa cetãþii au fost nevoiþi sã cearã pace.

32


cmyk

Numai aºa se explicã de ce aceastã cetate nu a fostincendiatã de romani, spre deosebire de Costeºti,Sarmizegetusa Regia, Piatra Roºie ºi altele care au fostmistuite de flãcãri.

Teoria încercuirii ºi asedieriiMunþilor Orãºtiei

În urma demontãrii logice ºi faptice a �teoriei ataculuisurprizã� lansatã de C. ºi H. Daicoviciu ºi mai ales de I.Glodariu, dar ºi a ultimelor descoperiri din zonã (în specialcastrul de la Chitid), putem sã iniþiem construirea uneinoi teorii asupra modului cum a fost purtat rãzboiul dintredaci ºi romani în anii 101�102. Cea mai adaptatã titulaturãpentru strategia care rãzbate în urma noii descoperiri ºicare se va confirma pentru noile obiective dacice ºiromane pe care le vom publica în numerele viitoare aleacestei publicaþii este: �teoria încercuirii ºi asedieriiMunþilor Orãºtiei�.

În primul rãzboi (101�102), romanii nu au cuceritSarmizegetusa datoritã vreunui atac-surprizã venit dindirecþia sudicã. Deºi au atacat dinspre sud pe douã plaiuridiferite, deºi au staþionat pe nodul de plaiuri de laComãrnicel cu trupe care intrau în patru castre de maridimensiuni, romanii nu s-au dovedit atât de destoinici casã poatã trece de fortificaþiile dacice de la Dealul Negru.În pofida a ceea ce credeau istoricii clujeni, nu frontulsudic a cedat, ci acela vestic ºi nordic. Dovada faptuluicã romanii din cele trei castre de la Ponorici au trecut defortificaþia dacicã ce are o lungime de peste doi kilometrieste tocmai castrul situat în spatele acesteia. Pe parcursulacestui articol, am adus multe argumente cã frontul nordica fost strãpuns prin atacul roman dinspre Chitid.

Strategia armatei romane nu a fost sã-i surprindã pedaci într-un teritoriu pe care ei îl cunoºteau foarte bine ºipe care l-au fortificat cu cetãþi puternice ºi cu ziduri lungidin piatrã. Dimpotrivã, romanii au încercat sã-i izoleze pedaci în munþi, în iarna dintre 101�102, ºi sã le taie oricelegãturã cu zonele de deal ºi de câmpie de unde aceºtivajnici rãzboinici se puteau aproviziona. În vara lui 101,dupã ce au reuºit sã treacã peste Pasul Vâlcan ºi prinPorþile de Fier ale Transilvaniei, romanii au coborât înactuala zonã a Vãii Jiului, respectiv în DepresiuneaHaþegului. De acolo au început sã construiascã o primãcenturã de castre, situate chiar la poalele Munþilor Orãºtiei.Pe fiecare vale principalã, care brãzdeazã munþii, auconstruit o asemenea fortificaþie. Prin aceastã strategie,generalii romani au blocat orice legãturã a dacilor din munþicu cei din alte regiuni. Asemenea castre avem pe ValeaOrãºtiei la Orãºtioara de Sus, pe valea Boºorodului laChitid. În partea de vest existã un castru similar la RâuBãrbat. Pentru partea sudicã, urmele unui asemenea castrus-au descoperit pe teritoriul municipiului Petroºani. Noicredem cã, în anul 101, principalul obiectiv al armatelor

romane a fost sã menþinã aceastã centurã de castre careasigurau încercuirea din direcþiile sudicã, nordicã ºi vesticãa Munþilor Orãºtiei.

Amplasarea tuturor acestor castre în vãile râurilor,ferite de vânturile care bat dinspre munte, demonstreazãcã trupele cantonate în ele au rezistat aici ºi în iarna dintre101�102. Probabil cã unele din aceste efective erauînlocuite periodic cu noi cohorte ºi alae venite dinspreBanat ºi Oltenia. Nu credem cã din cauza diversiunii pecare dacii împreunã cu aliaþii lor, sarmaþii, au efectuat-oîn sudul Dunãrii, în iarna dintre 101�102, romanii ºi-auretras aceste trupe situate în avanposturi. Era imposibilca Traian sã se retragã pe Dunãre, pentru a veni în sprijinulprovinciei atacate, cu toate efectivele din Dacia. Cei maimulþi soldaþi au rãmas acolo unde ajunseserã în toamnalui 101. Menþinerea soldaþilor în castrele de la Orãºtioarade Sus, Chitid, Râu Bãrbat ºi Petroºani era una dinprioritãþile armatelor romane din Dacia. Primãvara, dupãce diversiunea daco-sarmatã a fost respinsã ºi dupã ceîmpãratul va reveni în Dacia, aceºti soldaþi, aflaþi în primalinie a frontului, au reluat ofensiva.

Odatã cu topirea zãpezii, trupele de atacatori au înaintatspre munte urcând primele pante ale Munþilor Orãºtiei.Soldaþii de la Orãºtioara de Sus au asediat cetatea de laCosteºti, cei de la Chitid au urcat pânã la Târsa ºi apoi aucãzut în spatele cetãþii de la Blidaru. Ostaºii de la RâuBãrbat, de la poalele Retezatului, au urcat ºi ei pe afluenþiiStreiului, pânã la Ponorici.

La fel au procedat ºi soldaþii de pe frontul sudic, urcândpânã la Jigorul Mare, o primã coloanã, ºi pânã la Vârfullui Pãtru, o altã coloanã. În vara anului 102, trupele romaneerau repoziþionate. Fiecare unitate din castrele situate înprima centurã au urcat spre Sarmizegetusa, circa 14�20de kilometri. A urmat astfel un nou aliniament mult maiaproape de capitala dacicã. Dupã ce, în iarna dintre 101�102, romanii ajunseserã sã înconjoare Munþii Orãºtiei, învara lui 102, ei ameninþau cu asedierea Sarmizegetusei.Al doilea aliniament de asediu era fixat pe castrele de laTârsa, Ponorici, Vârful lui Pãtru, Jigorul Mare ºiComãrnicel. Pentru a evita asedierea ºi cucerireaSarmizegetusei, în vara anului 102 Decebalus se vedenevoit sã cearã pace. . .

(Continuarea � în numãrul urmãtor)

Descoperirea castrului de la Chitid ºi implicaþiile carerezultã asupra rãzboaielor dintre daci ºi romani au fost pelarg mediatizate de presa localã ºi centralã. Echipe dejurnaliºti au venit la faþa locului ºi au realizat reportajedespre acest castru ºi despre cum schimbã el vechile teoriiale istoricilor. Mulþumim ºi pe aceastã cale reporterilor dela TVR, PRO TV, REALITATEA TV, NAÞIONAL TV,celor de la cotidianul HUNEDOREANUL, CUVÂNTULLIBER, ºi celor care îºi desfãºoarã activitatea la RADIODEVA ºi RADIO COLOR ORÃªTIE .

Date post:	31-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	somaterb
View:	52 times
Download:	22 times

mag-2006-38

Documents