L.P. L.P. 22

3.FORME MEDICAMENTOASE LICHIDE

• Sunt forme farmaceutice constituite dintr-un mediu de dispersie fluid (solvent), în care se găsesc dispersate substanţe active solide, lichide sau gazoase.

• Clasificare: • după complexitate sunt: simple cu o singură substanţă activă

şi compuse (amestecuri, mixturi).• după modul de preparare: soluţii, emulsii, suspensii şi

soluţii extractive.• după natura solventului: apoase, alcoolice şi uleioase.• după calea de administrare:

– forme lichide pentru uz extern– forme lichide pentru uz extern cu întrebuinţări speciale– forme lichide pentru uz intern– forme lichide pentru administrare parenterală 

• Avantajele formelor lichide: efect terapeutic prompt, sunt forme accesibile copiilor.

• Dezavantajele formelor lichide: gustul, mirosul neplăcut se simt mai uşor, volumul mare, pot apare reacţii de incompatibilitate (precipitare, efervescenţă, de culoare).

• pot fi soluţii, emulsii, suspensii care se aplică pe tegumente sau mucoase. Ca solvenţi se pot utiliza apa distilată, alcoolul etilic diluat sau uleiul de floarea soarelui.

• Soluţiile pentru uz extern sunt utilizate pentru aplicare pe tegumente şi mucoase pentru badijonare, comprese, fricţiuni, spălături. Conţin substanţe active dizolvate în apă distilată, alcool diluat sau ulei de floarea soarelui. Uneori mai conţin şi glicerol pentru a creşte aderenţa de tegumente. Ex. soluţie apoasă de Rivanol 1‰ pentru spălarea plăgilor infectate şi soluţie alcoolică cu Acid salicilic 3% pentru badijonarea leziunilor micotice.

1.FORME LICHIDE PENTRU UZ EXTERN

• Suspensiile pentru uz extern conţin substanţe solide insolubile (oxid de zinc, amidon, talc), care se dispersează în apă sau ulei. Pentru menţinerea stabilităţii şi omogenităţii mai conţin substanţe ajutătoare, cum sunt agenţii de vâscozitate (metilceluloza, gelatina, macrogoli). Adaosul de glicerină favorizează aderarea la locul de aplicare. Necesită agitare înainte de aplicare, numindu-se mixturi agitande.

• Emulsiile pentru uz extern sunt preparate cu aspect lăptos obţinute prin dispersarea a două lichide nemiscibile, unul apos şi altul uleios. Mai conţin emulgatori de tip A/U sau U/A. Se agită înainte de aplicare.

2.FORME LICHIDE PENTRU UZ EXTERN CU ÎNTREBUINŢĂRI

SPECIALE• Picăturile pentru ochi (colirele) se pot

prezenta sub formă de soluţii, emulsii sau suspensii care se aplică în sacul conjunctival, câte 1-2 picături odată, în tratamentul conjunctivitelor, iridociclitelor, glaucomului sau pentru examenul fundului de ochi. Trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie sterile, să fie izotone cu lichidul lacrimal. Se eliberează în flacoane prevăzute cu picător.

• Picăturile pentru nas se administrează în fiecare nară pentru decongestionarea mucoasei nazale în rinite sau sinuzite. De obicei, se folosesc substanţe vasoconstrictoare (cu excepţia nou-născuţilor la care în scop decongestionant se prescrie de obicei ser fiziologic), antiseptice, antibiotice. Se eliberează în flacoane prevăzute cu picător.

• Picăturile pentru urechi pot fi soluţii, emulsii, suspensii preparate cu apă, ulei vegetal, sau alţi solvenţi. Trebuie să aibă un pH de 5-7,5. Ex. soluţie tipizată Boramid.

• Gargarismele şi apele de gură sunt forme lichide, care după întrebuinţare se expulzează fără să fie înghiţite. Sunt soluţii care conţin substanţe active cu acţiune antiseptică, dezodorizantă sau răcoritoare, utilizate în afecţiunile cavităţii bucale şi cele faringiene. Există preparate tipizate, fie gata preparate, fie concentrate care se diluează în momentul utilizării. De obicei, din acestea se dizolvă 1-2 linguri în ½ pahar cu apă. Ex.Ticiverol.

• Alte forme lichide asemănătoare sunt: duşurile buco-faringiene - soluţii apoase administrate în jet sub presiune cu ajutorul unui dispozitiv adecvat (pară de cauciuc, seringă, canulă pusă în legătură cu un irigator).

• Colutoriile sunt soluţii de consistenţă siropoasă, vâscoasă pentru badijonarea cavităţii bucale, gingiilor, faringelui. Aceste soluţii formează un înveliş protector, ce favorizează contactul prelungit al substanţelor medicamentoase cu mucoasa pe care au fost aplicate (ex. glicerina boraxată 10%).

• Clismele sunt soluţii apoase sau uleioase, care conţin substanţe medicamentoase care se introduc pe cale rectală în scop diagnostic, terapeutic sau evacuator. În scop terapeutic se folosesc de exemplu în tratamentul colitelor ulceroase, iar în scop diagnostic pentru irigografie, irigoscopie.

3.Forme lichide pentru uz intern

• După natura solventului sunt apoase, uleioase sau alcoolice. După modul de preparare sunt soluţii, emulsii şi suspensii.

• Picături pentru uz intern sunt soluţii care conţin substanţe active dizolvate într-un solvent adecvat. Doza administrată se măsoară prin numărul de picături, cu ajutorul unei pipete care dă picături de o mărime stabilită. Se introduc într-o linguriţă cu zahăr, compot, dulceaţă, miere sau pe un cub de zahăr sau pe un miez de pâine, pentru a masca gustul neplăcut al substanţelor active.

• Poţiunile sunt forme destinate administrării pe cale orală cu lingura la adulţi şi cu linguriţa la copii. În afară de substanţa sau substanţele active conţin edulcoranţi în proporţie de 10-30% din cantitatea totală, iar solventul este apa distilată. Doza unitară se include într-o linguriţă la copii şi într-o lingură la adulţi. O linguriţă conţine 5 g soluţie, iar o lingură 15 g soluţie. Se prescriu de obicei 10-20 linguri la adult şi 20 linguriţe la copii.

• Edulcoranţii sunt substanţe cu rol corectiv, folosite pentru ameliorarea gustului necorespunzător al substanţelor active. Se folosesc:

• ape aromatice - soluţii diluate de uleiuri volatile, care se obţin fie prin dizolvarea acestora, fie prin distilarea părţilor din plante cu vapori de apă. Ex. apă de mentă, apa de scorţişoară.

• siropurile - sunt soluţii dulci. Se folosesc siropul simplu, adică apă cu zahăr 64%, siropuri aromate: sirop de lămâie, sirop de portocale sau siropuri medicamentoase (siropul de codeină).

• limonadele gazoase - sunt soluţii apoase îndulcite şi aromatizate, conţinând acizi şi săruri ale acidului carbonic, astfel ele degajă dioxid de carbon, producând efervescenţă şi având un gust răcoritor. Se folosesc în cazul prescrierii bromurilor. Ex. soluţia efervescentă.

• mucilagiile - sunt soluţii coloidale vâscoase cu rol corectiv şi de protecţie. Formează o peliculă fină pe suprafaţa mucoasei tubului digestiv, protejând-o de efectul iritant al substanţei medicamentoase. Ex. mucilagul de gumă arabică - un lichid gălbui, opalescent, fără gust şi miros, conţine gumă arabică, un produs natural de exsudaţie al arborilor din specia Acacia. Este necesar când se prescrie cloralhidrat.

• glicerolul sau glicerina - se foloseşte pentru prescrierea poţiunilor cu ioduri.

• Suspensiile pentru uz intern - conţin substanţe insolubile în solvent, dar şi agenţi de vâscozitate ca metilceluloza, guma arabică. Necesită agitare înainte de întrebuinţare. Se administrează ca şi poţiunile.

• Emulsiile pentru uz intern - sunt preparate cu aspect lăptos obţinute prin dispersarea a 2 lichide nemiscibile. Omogenizarea se obţine cu ajutorul emulgatorilor. Emulgatorii sunt substanţe tensioactive care reduc tensiunea superficială la nivelul suprafeţei de contact între cele 2 faze şi permit o bună omogenizare a preparatului. Aceste emulsii mai conţin gumă arabică, lecitină, cazeină. Emulsiile pentru uz intern sunt totdeauna de tip U/A.

4.Forme lichide pentru administrare parenterală: injecţiile şi perfuziile

Injecţiile - sunt preparate farmaceutice sterile şi apirogene, obţinute pe cale industrială. Prin filtrare şi sterilizare se îndepărtează impurităţile din soluţie şi microorganismele. Soluţia injectabilă este condiţionată în fiole, flacoane sau seringi preumplute. Substanţele active conţinute se prezintă ca soluţii adevărate, emulsii sau suspensii. Ca solvenţi se folosesc apa distilată sau bidistilată, uleiuri vegetale, solvenţi sintetici, rareori solvenţi anhidri (propilenglicol).

FioleleFiolele sunt recipiente de sticlă terminate cu o prelungire închisă ermetic prin sudare la flacără, în care se introduce o singură doză dintr-un medicament. FlacoaneleFlacoanele sunt recipiente de sticlă astupate ermetic cu dopuri sau capsule de cauciuc, fixate cu garnituri metalice. Pot conţine soluţii, emulsii, suspensii. În cazul în care medicamentul se găseşte sub formă de pulbere, dizolvarea se efecutează în flacon, introducându-se solventul printr-un ac de seringă după perforarea dopului de cauciuc. Soluţia se scoate tot prin ac, fără a îndepărta dopul.

PerfuziilePerfuziile - sunt soluţii sterile, apirogene care se administrează intravenos în cantitate mare (250, 500, 1000 ml), în ritm lent, picătură cu picătură, pe o durată de 30 minute - câteva ore, cu ajutorul aparatului de perfuzie. Rareori pot fi emulsii. Se condiţionează în flacoane sau pungi de plastic. Se întrebuinţează pentru restabilirea echilibrului hidroelectrolitic, ca înlocuitori de plasmă, pentru introducerea unor medicamente care se elimină prea repede, în scop nutritiv.

ATENŢIE! La administrarea perfuziilor se vor avea în vedere douǎ aspecte importante:

· incompatibilitǎţile substanţelor asociate în perfuzie;

· riscul apariţiei tromboflebitei şi septicemiei (la acest risc contribuie canulele, soluţia administratǎ, locul injecţiei, menţinerea cateterului, flacoanele).

5.Ceaiuri, soluţii extractive, extracte5.Ceaiuri, soluţii extractive, extracteCeaiurile se numesc oficinal Species. Sunt amestecuri de plante uscate şi mărunţite din care bolnavul îşi prepară singur medicamentul. Se eliberează la cerere. De obicei, într-un ambalaj există 50-100 g de produs, din care se utilizează o lingură (conţine 5 g) la ¼ l apă (250 ml). Se consumă ad libitum. Plantele conţin principii active cu efect slab. Exemple: Ceai hepatic. Ceai laxativ, Ceai gastric, etc.

Soluţiile extractive sunt preparate lichide obţinute prin extracţie unor droguri vegetale cu ajutorul unui solvent. Din punct de vedere al solventului pot fi apoase şi alcoolice. a)Soluţiile extractive apoase - după modul de preparare se clasifică în 3 grupe: infuzii, decocturi şi macerate. -infuziile-infuziile se prepară conform modului prevăzut de farmacopee astfel: plantele uscate şi mărunţite se umectează timp de 5 minute, apoi se tratează cu apă clocotită, se lasă în contact 30’ sub un capac, apoi se filtrează. Soluţia călduţă obţinută este o infuzie. Infuzarea este o metodă de obţinere a preparatelor oficinale cu efect expectorant.

--decocturiledecocturile se prepară conform farmacopeei astfel: plantele uscate şi mărunţite se umectează, apoi se fierb 30’, în apa de extracţie, apoi se filtrează şi se reconstituie cu apă până la volumul iniţial de soluţie. --maceratelemaceratele sunt soluţii extractive apoase care se obţin prin contactul plantei cu apa la temperatura camerei minute, ore sau zile. Se foloseşte pentru extracţia mucilagiilor şi a principiilor termolabile.

b)Soluţiile extractive alcoolice sunt tincturile şi vinurile medicamentoase. TincturileTincturile sunt soluţii extractive alcoolice obţinute prin macerare sau percolare (ultimul procedeu permite obţinerea picătură cu picătură într-un vas special numit percolator, prin care de sus în jos circulă alcoolul). Se pot utiliza ca atare sau pentru obţinerea altor medicamente. Ex. Tinctura de Valeriana, folosită în scop sedativ. Vinurile Vinurile medicamentoasemedicamentoase se obţin prin fermentarea alcoolică a glucozei şi au un conţinut redus în principii active. Concentraţia de alcool este redusă (12-16%). Ex. Vin tonic.

Extractele sunt forme oficinale care se obţin prin concentrarea soluţiilor extractive până la o anumită concentraţie sau consistenţă. Pot avea diferite consistenţe în funcţie de cantitatea de solvent rămasă. Extractele pot intra în compoziţia preparatelor magistrale şi tipizate. În funcţie de consistenţă există 3 feluri de extracte:fluid - se prezintă sub formă lichidă. Ex. Extractul fluid de Secară cornută.moale - conţine maximum 20 % umiditate, fiind de consistenţă vâscoasă. Ex. Extractul moale de Valeriana.uscat - apare sub formă puverizabilă, cu cel mult 5% umiditate. Ex. Extractul uscat de Belladonna.

Formele medicamentoase gazoase

Pot fi gaze, lichide volatile, aerosoli şi alte forme asemănătoare. Gazele se administrează inhalator cu ajutorul aparatului de narcoză. De ex. protoxidul de azot se livrează în cilindri de oţel sub presiune (54 atm). Are punct de fierbere – 89 0C.Lichide volatile sunt unele anestezice generale (halotan, eter etilic). ULEIURILE VOLATILE (ulei de mentă, eucalipt) se introduc în apă fierbinte. Prin inhalaţie vaporii ajung în căile aeriene, chiar până la alveole, exercitând efecte predominent locale.

Aerosolii (spray-urile) sunt sisteme disperse heterogene, constituite dintr-un mediu de dispersie gazos în care se dispersează substanţe active lichide sau solide. Sunt de 2 tipuri: aeroemulsii sau ceţuri (când substanţa activă este lichidă), care se pot administra inhalator (Berotec), pe tegumente, pe mucoase (Codecam), şi aerosuspensii sau fumuri (când substanţa activă este solidă). În vederea administrării unor doze uniforme de aerosuspensii există un dispozitiv special de inhalare care expulzează doza de pulbere (conţinută într-o capsulă operculată) printr-un sistem de turbină în cavitatea bucală, de unde aceasta este aspirată în arborele bronşic.

28

AEROSOL DOZAT PRESURIZAT

29

30

32

Alte dispozitive asemănătoare sunt cele folosite pentru administrarea medicamentelor antiastmatice: clickhalerul şi diskhalerul (accuhaler).

Medicamente utilizate sub formǎ de aerosoli:

a) în astmul bronşic şi BPCO:

- simpaticomimetice beta 2 cu duratǎ lungǎ de acţiune: Salmeterol, Formoterol;

- simpaticomimetice beta2 cu duratǎ scurtǎ de acţiune: Salbutamol, Fenoterol;

- steroizi de inhalare: Beclometazona, Budesonida, Fluticasona;

- bronhodilatatoare anticolinergice: Ipratropiu, Oxitropiu;

- bronhodilatatoare antialergice: Cromoglicat, Nedocromil.

b)în mucoviscidozǎ: fusafungina, spray cu efect antibacterian.

Instrucţiuni privind administrarea unor forme farmaceutice

Este foarte important ca personalul sanitar să instruiască bolnavul asupra modului corect de administrare a diferitelor forme farmaceutice şi acest lucru trebuie făcut inteligibil, folosind cuvinte potrivite, adaptate nivelului de educaţie al personalului respectiv.

a) aerosoli presurizaţi dozaţi pentru inhalaţie- se elimină sputa prin tuse- se agită flaconul energic- se scoate capacul de protecţie şi se întoarce flaconul cu partea inferioară în sus

- se apucă piesa bucală între buze sau aceasta se poate aşeza înaintea gurii la

4 cm (conform instrucţiunilor din prospect)

- bolnavul înclină uşor capul pe spate, deschide gura, expiră lent şi complet,

apoi inspiră lent ţinând limba în jos

- în mijlocul ultimului inspir se descarcă inhalatorul eliberând un puf, iar apoi se

continuă inspirul pe gură

- se opreşte respiraţia 8-10 secunde, iar apoi se expiră pe nas- se pune capacul de protecţie pe flacon

-se clăteşte bine cavitatea bucală

-când flaconul este prevăzut cu un dispozitiv de expansiune (spacer), acesta se

interpune între flacon şi gură. Aerosolul se eliberează din flacon în spacer, apoi

bolnavul inspiră lent şi profund de 3-4 ori din acesta.

37

AEROSOL DOZAT PRESURIZAT

38

39

40

41

42

43

45

46

SPACERESPACERE

bb) plasturii adezivi pentru absorbţie ) plasturii adezivi pentru absorbţie transdermicătransdermică

- se alege locul de aplicare - de obicei pielea

toracelui anterior (Atenţie, a nu se aplica pe

pielea lezată şi a nu se îmbrăca deasupra

haine groase, cutate!)

- se spală şi se usucă mâinile şi locul de

aplicare

- se desface plasturele, fără a atinge partea

care conţine medicamentul

- se aplică pe piele şi se apasă marginile

adezive

- se îndepărtează sau se înlocuieşte conform

instrucţiunilor din prospect

cc) supozitoarele tipizate) supozitoarele tipizate

- se spală mâinile- se scoate supozitorul din folia de protecţie şi se umezeşte uşor vârful cu apă rece

- bolnavul se aşează în decubit lateral cu

picioarele flectate pe abdomen

- se introduce uşor supozitorul cu vârful

rotunjit înainte

- bolnavul mai rămâne culcat câteva minute

şi evită scaunul cca o oră (în cazul unui

efect resorbtiv)

dd) Injecţiile ) Injecţiile

- se verifică dacă medicamentul nu e expirat, dacă substanţa

şi doza sunt corecte

- se spală mâinile - se dezinfectează pielea- se elimină bulele de aer din seringă

- cadrul medical trebuie sa fie foarte atent pentru a nu atinge

acul înainte de injecţie şi a nu se înţepa accidental după

efectuarea injecţiei

- seringa folosită se aruncă în recipientul special destinat

Aspirarea din fiolă Aspirarea din fiolă

- se spală mâinile

- se montează acul în seringă- se bate cu unghia fiola pentru ca întreg conţinutul să ajungă jos- se rupe vârful fiolei- se aspiră din fiolă- se îndepărtează aerul din seringă

- se face curăţenie, se spală mâinile

Aspirarea din flacon a unei soluţii, emulsii sau suspensiiAspirarea din flacon a unei soluţii, emulsii sau suspensii

- se spală mâinile

- se dezinfectează cu alcool dopul flaconului- se utilizează o seringă cu volum dublu de al flaconului- se trage în seringă înainte de a introduce acul în flacon un volum de aer corespunzător lichidului ce trebuie aspirat- se introduce acul prin dop în flacon şi se întoarce flaconul cu partea inferioară în sus- se introduce aerul din seringă în flacon pentru a face presiune - se aspiră lichidul în cantitatea dorită plus încă 0,1 ml- se scoate acul din flacon - se îndepărtează aerul din seringă

- se face curăţenie, se spală mâinile

Dizolvarea în flacon a unei pulberiDizolvarea în flacon a unei pulberi

- se spală mâinile

- se dezinfectează dopul cu alcool- se introduce acul în flacon, acesta se întoarce cu partea inferioară în sus şi se scoate din flacon un volum de aer egal cu cantitatea de solvent necesară- se trage în seringă lichidul pentru dizolvat şi se introduce în flacon- se agită flaconul până la dizolvare- se întoarce flaconul cu partea inferioară în sus şi se introduce aer pentru presiune- se aspiră din flacon lichidul de injectat - se scoate acul din flacon- se îndepărtează aerul din seringă

- se face curăţenie, se spală mâinile

Tehnica injecţiei subcutanateTehnica injecţiei subcutanate

- se spală mâinile

- se dau explicaţii bolnavului- se descoperă zona de injectat (braţ, coapsă, abdomen)

- se dezinfectează pielea local

- se prinde între degete un pliu de piele

- se introduce acul la baza pliului în unghi de 20-30 de

grade

- se eliberează pliul de piele

-se aspiră scurt: dacă apare sânge, se scoate acul,

se înlocuieşte şi se repetă procedura

- se injectează lent în 1-2 min- se tamponează locul cu vată- se controlează reacţia bolnavului

- se face curăţenie, se spală mâinile

Tehnica injecţiei intramusculareTehnica injecţiei intramusculare

- se spală mâinile

- se dau explicaţii bolnavului

- se descoperă zona de injectat (pătrimea laterală superioară a fesei,

porţiunea laterală a coapsei, zona deltoidului)- se dezinfectează pielea local

- se solicită relaxarea musculaturii- se introduce acul în unghi de 90 grade

- se aspiră scurt: dacă apare sânge se scoate acul, se înlocuieşte şi se

repetă procedura

- se injectează lent

- se scoate acul, se tamponează cu vată locul

- se verifică reacţia bolnavului

- se face curăţenie, se spală mâinile

Tehnica injecţiei intravenoaseTehnica injecţiei intravenoase

- se spală mâinile

- se dau explicaţii bolnavului- se descoperă membrul superior- se poziţionează şi se sprijină braţul cu zona venelor de injectat în sus- se aplică garou şi se caută vena potrivită

- se dezinfectează pielea local

- se fixează vena trăgând pielea longitudinal cu mâna stângă- se introduce acul în unghi de 35 grade, trecând prin piele şi pătrunzând apoi în venă

- se trage puţin sânge pentru a confirma prezenţa în venă (dacă nu vine sânge se caută vena în continuare)

- se desface cu grijă garoul

- se injectează lent (cel puţin într-un minut, dar pentru aminofilină

durata este de cca 10-20 de minute)- atenţie la durere, tumefacţie, hematom şi reacţia bolnavului !

- se scoate acul- se tamponează cu vată locul injecţiei şi se ţine apăsat câteva minute, eventual se fixează cu un leucoplast- se controlează reacţia bolnavului

-se face curăţenie, se spală mâinile