LIMBAJ ŞI POLITICĂ. ANALIZA DISCURSULUI POLITIC

Curs 4 (5 nov. 2014)Retorică şi argumentare în

discursul politic

1. Părţile retoricii

• Inventio• Dispositio• Elocutio• Memoria• Actio (pronuntiatio)

2. Genurile retorice

Deliberativ (politic) – Valori: util/nociv– Acte: sfat/avertisment– Orientare: viitorJudiciar – Valori: adevărat/fals– Acte: apărare/acuzare– Orientare: trecutEpidictic (demonstrativ)– Valori: bun/rău– Acte: elogiu/blam– Orientare: prezent

• (a) Salariile profesorilor sunt (prea) mici.• (b) Nu e bine că salariile profesorilor sunt

mici. • (a) Să mărim salariile profesorilor.

(se implică reciproc)

3. Demonstraţie / Argumentare (persuasiune)

• Adevăr // Opinie• Silogism // Entimemă (2)

exemple

• (a) Triunghiul are trei laturi.• (b) Oamenii sunt muritori.• (c) Fumatul e nociv.• (d) Imigraţia sporeşte criminalitatea.• (e) Românii sunt leneşi.• (f) Cititul e nociv.

4. Silogism• 1. Toţi oamenii sunt muritori.• Socrate este om.• Socrate este muritor.____________________• 2. Unele pisici sunt negre.• Toate pisicile sunt mamifere.• Unele mamifere sunt negre.

- general/particular- afirmativ/negativ- adevărat/fals- corect/incorect

• 3. Toate acţiunile au un scop.• Domnul Ionescu a acţionat.• Acţiunea domnului Ionescu are un

scop.__________________• 4. […]• Domnul X este cel mai bun.• Trebuie să-l votezi!

5. Istoric

• - retorica Antichităţii (Aristotel)• - retorica Evului Mediu (scolastica) şi a Renaşterii• - “Noua retorică” – Ch. Perelman, L. Olbrechts-Tyteca

1958• - St. Toulmin, The Uses of Argument, 1958• - pragmadialectica argumentării (şcoala olandeză – F.

Eemeren, R. Grootendorst• - lingvistica argumentării (şcoala franceză – O. Ducrot)

6. Structura argumentării (Toulmin)

• Toulmin, Stephen, The Uses of Argument, Cambridge: Cambridge University Press, 1958

• Date (dovezi)• Aserţiune (teză, concluzie, opinie)• Regula generală (Justificarea)

– Bază– Respingere / rezervă– Calificator modal

exempluAm obţinut ______[deci]___[desigur]_ suntem cei mai

70% din voturi I buniII \[pentru că] [deşi] adversarii I noştri o neagăIalegătorii ii votează pe cei mai buni[pentru că]oamenii sunt fiinţe raţionale

7.Mijloace persuasive

• ETHOS• PATHOS• LOGOS

8. Acordul preliminar cu Destinatarul

- distanţa dintre universurile cognitive şi de valori

• informaţii, opinii, valori• valori declarate / operante• ierarhia de valori• valori in conflict- locuri comune (topoi)

Valori

• cinste, libertate, muncă, patriotism, eficienţă, democraţie, solidaritate, compasiune, succes, avere, familie, religie, confort, divertisment, ordine, echitate…

• libertate / ordine• libertate de expresie / respectul valorilor religioase• respectul sferei private / securitatea publicǎ

II.Analiza discursului argumentativ (persuasiv)

1. Caracterizare comunicativă• mediu de comunicare (oral / scris),

registru stilistic, situaţie de comunicare, autor / destinatar, scop, caracter monologic / dialogic

2. Tema, teza globală

• - Există? – E unică - sau multiplă, divizată etc.? • - Este explicitată? - În ce punct(e) apare?• - Obiectul (evaluării sau acţiunii) e ambiguu,

aproximat pe parcurs, sau definit, descris?• - componentă: descriptivă / evaluativă /

exortativă• Miza persuasiunii

- modificarea unei evaluări (opinii) sau acţiune?

3. Adversarul• - precizat sau nu, individual sau

colectiv, general ("opinia curentă"), multiplicat, divizat...

• - gradul de prezenţă în text (ignorare / citare amplă); evaluări directe

• - obiect sau / şi destinatarex.: Apel către lichele

4. Destinatarul

explicit/implicitrestrâns/largmultiplu

- strategii de captare- umorul, ironia

5. Structurarea discursului

compoziţie: incipit, final, alternare...

gestionarea discursului (conectori, articulare)

explicitarea metalingvistică a argumentării (“anunţare”)

Părţile discursului

• exordium• narratio• partitio• confirmatio• refutatio• peroratio

Incipit• punct strategic, de orientare• mediere exterior - interior, context – text

Structuri compoziţionalea) prefaţarea pragmatică - anunţ - “Aş vrea să vă vorbesc”b) secvenţă rezumativă - adesea enunţ gnomic: - datele

problemei / teza sau concluzia / regula generală / alt element (se va vedea pe parcurs care din ele)

c) Secvenţă de orientare - introducere treptată a informaţieid) intrare abruptă - in medias res (exemplu sau dezbatere)

Final

- punct strategic Structuri compoziţionale a) postfaţarea pragmatică - “Asta am avut de spus” b) secvenţă concluzivă c) final deschis (continuare, relativizare, punere la

îndoială....)d) final abrupt

Explicitarea metalingvistică

• "voi avea onoare a mă încerca să dovedesc onorabilei Camere" (Maiorescu 44)

• "am cerut voia de a vorbi şi de a pune înaintea onor. Camere un alt punct de vedere în cestiune" (Maiorescu 67)

• “Voiesc să dau toată tăria ce pot da argumentării mele” (Maiorescu II, 87)

• “Poate că voi fi în stare să conving pe vreunul din dv.” (Maiorescu II, 89)

• “Acum să explic în puţine cuvinte ce m-a făcut să abandonez actuala direcţiune a partidului” (Delavrancea, 166)

Argumentare şi contraargumentare

• - strategie afirmativă (susţinere) vs strategie polemică (combatere)

• - impusă de situaţie / - opţiune liberă• - avantaje şi dezavantaje; eficienţa

Ex: Trebuie retrase trupele din Irak.Nu trebuie să mai avem trupe în Irak.

Pro / Contra

+ siguranţă, forţă, autoritate;

----------------------------- parţialitate- nesinceritate (intenţie

de manipulare)

+ dramatism, a vivacitate, tensiune

--------------------------- subiectivitate- agresivitate- negativism

Negaţia

“Onorată adunare,Nu dorinţa de a aduce o schimbare de persoană în conducerea Teatrului Naţional, nu cine ştie ce duşmănie, care nu şi-ar avea rostul şi care, declar de la început, nu există între mine şi persoana care conduce acum Teatrul Naţional, - persoană pe care în particular nu o cunosc, - nici râvna de a uşura cuiva suirea scărilor Teatrului Naţional în calitate de director şi nici, iarăşi, dorinţa de a ocupa Adunarea, al cării timp îl ştiu cât este de preţios, cu chestii de critică literară sau de artă generală aplicată la teatru, niciunul din aceste motive nu m-a îndemnat să anunţ această interpelare” (Iorga, DP, 145)

Concesia

• Concesia• Anticiparea obiecţiei

(prolepsa)

> Depăşirea obiecţiei

• - în prim plan admiterea obiecţiei

• - în prim plan ignorarea obiecţiei

• - menţionare neutră a obiecţiei

Desigur, …… . Dar….• Ce-i drept,..............

• Deşi

• Se spune că…• Unii ar spune că...

• Dar • cu toate acestea• dimpotrivă • de fapt

.....

“Să admitem că, în ciuda tuturor

promisiunilor făcute de politicieni, şi în ciuda tuturor speranţelor şi predicţiilor noastre, nu s-ar schimba, în lunile urmatoare, nimic. Ei bine, chiar şi în acest caz, încă am avea destule argumente să pretindem că a avut loc o mare, o uriaşă schimbare.”

(A. Pleşu, Dilema Nr. 202, 22-28 noiembrie 1996)

• “Mi se va zice acum că nu e o chestiune de cumul, pentru că aceasta e tot una ca cum ar fi şi ziarişti. Nu, domnilor, advocatul, cât ţine instituţiunea corpului advocaţilor, este funcţionar public” (Kogălniceanu, 57)

• “Mi se va zice apoi, domnilor, că din aceasta am perde facultatea de drept, căci nu se vor găsi profesori; ei bine, domnilor, ar trebui să aveţi o opiniune foarte rea de ţara noastră ca să ziceţi că nu se vor găsi profesori între aceste sute de tineri cari ne vin din străinătate, cari să prefere ştiinţa câştigului lucrativ; eu cred că se vor găsi oameni cari vor preferi să aibă o retribuţie mai mică şi vor ţine mai mult la profesorat” (Kogălniceanu, 57)

Variantă: toposul opoziţiei aparenţă / esenţă

“La o primă vedere, acest scenariu conspirativ pare rodul unei imaginaţii hrănite cu lectura unor naive romane de spionaj. Dacă privim însă lucrurile cu atenţie, observăm că discursul puterii posedă congruenţă.”

(Manolescu, DN 52)

Avantaje şi dezavantajeale concesiei

• - manipularea argumentelor adversarilor

• - dramatizare

• - ethos al onestităţii şi al competenţei

• - risc de confuzii

• - efecte inverse

6. Figuri

Interogaţia retorică• - “Cum altfel decât cu ironie poţi trata pe

un om, în fond grav bolnav sub raport moral, care crede că e destul să murdărească pe alţii pentru a se salva pe sine?” (Manolescu, DN 38)

• - “Au doară credeţi d-v. că conservatorii, proprietarii teritoriali, care au făcut legea de la 1874, nu fac parte din naţiune?” (Maiorescu II, 90)

• - "De fapt, de ce ne mirăm că lucrurile arată aşa? Nu este vorba în toate acestea de o splendidă coerenţă?" (Liiceanu, AL 65)

• - "Cine nu-şi aminteşte faimoasele «ctitorii» ale epocii Ceauşescu?" (Cărtărescu, B 7)

Preteriţia

• - “Vorbind de puterile şi rostul adînc al măsurii, nu ne vom referi, de bună seamă, la generaţiile noi, crescute într-un alt climat sufletesc” (Ierunca, D. 73)

• - “N-am avut gînd nici într-un fel să iau cuvîntul în această chestiune, fiindcă eu sînt unul, pot zice, din naşii acestei legiuiri şi prin urmare aş fi vorbit în propria mea cauză.” (Kogălniceanu IV, 64)

Hiperbola• "Dacă un amator de manele trece printr-o

pădure, toată pădurea ascultă manelele lui preferate" (Pleşu, OP, 38)

Litota• - “Nu în ultimul rând, neclarităţile sau jumătăţile

de măsură din informaţia asupra lunilor de după revoluţie reprezintă una din cauzele evenimentelor recente.” (Manolescu, DN 41)

Repetiţia• - “Dar mă aşteptam ca dintre aleşii Colegiului al III-lea,

cari sânt aleşi în cea mai mare parte supt anumite presiuni, mă aşteptam ca măcar dintre cei cari poartă cinstitul port ţărănesc, ce trebuie să ascundă o cuviincioasă inimă de ţăran şi iubire pentru clasa din care face parte purtătorul lui, mă aşteptam ca dintre deputaţii aceştia să se ivească o mişcare de simpatie pentru amnistie, o mişcare de simpatie faţă de reformele agrare, o mişcare de simpatie pentru aceia care vin să propună cercetare împotriva acelora cari săvârşiseră crime în contra ţăranilor.” (Iorga DP 40)

Dialogism – dramatizare:

• - “Dacă erau de seriat aspiraţiile noastre, nu mă ascund: întîi alergam spre Basarabia şi mai pe urmă spre Ardeal. Pentru ce?” (Marghiloman, DOR 138)

• - “Dar a ne uni asupra unui principiu este posibil? Da.” (Boerescu, DOR 26)

7. Toposuri

• Cantitate, calitate, ordine etc.

8. Umor, ironie• Teoriile umorului - orientate către mecanismele cognitive (teoria

incongruenţei, a contrastelor, disocierea scenariilor) şi care încearcă să stabilească în primul rând cauzele şi efectele antropologice-psihologice ale umorului (ca formă de relaxare a unei tensiuni sau ca mecanism de agresare sublimat simbolic).

• Funcţionarea în interacţiunea socială se bazează mai ales pe opoziţia dintre un umor de includere şi unul de excludere.

Componente ale actului de umor• mecanismul cognitiv - intelectual (surprinderea

incongruenţelor, a contrastului, a efectului de surpriză); b) valorile implicate; c) asocierile afe

Criteriile care pot conduce la o evaluare a umorului:• a) distanţa dintre scenarii, originalitatea asocierii;• b) caracterul brusc al juxtapunerii/suprapunerii (concizia);• c) reliefarea prin insistenţă, consolidarea opoziţiei;• d) coerenţa locală a scenariilor (gradul de suprapunere);• e) coerenţa globală a secvenţei (sensul global, motivaţia);• f) multiplicarea scenariilor/a perspectivelor; gradul de

sofisticare (elaborare).