Silviu ReuI

L'chaim4 luni cu autostopul Prin EuroPa gi

intoarcerea in RomAnia

EDITURA CARTEX

Conceplia grafici a copertei: Sinziana Flonta

Lector: Lucian Pricop

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RominieiREUT, SILVIU

L chaim : 4 luni cu autostopul prin Europa gi intoarcerea inRom6nia / Silviu Reuf- Bucuregti : Cartex, 2019

rsBN 978-60 6-8893 -24-2

821.1.35.1

Pentru comenzi gi informafii, vI rugim sd ne contactali Ia:

Tel/fax: Azt / 323.41.30 ; A21 / 323.00.7 6Tel: 0745.069.898; 07 29.95 L.7 63www.edituracartex,roe-mail: comenzi@edituracartex,roO.P. 4, C,P, t84, Bucuregti

Cuprins

Partea I ................... 9

Partea a II-a ,....;.... 195

Epilog 269

a

a

a

a

a

Autogara din Cracovia

$ Su11an Stevens - Visions of Gideon

E o zi mohorAtd ca o cortini slavond de fier. Ploaia se

scurge de pe ferestrele autoglrii in biltoacele ivite prinspdrturile asfaltului de afari. Mi-am aruncat rucsacul pejos gi stau pe el in agteptarea unui autocar care sd mdducd-n Budapesta.

Mi gAndesc la Faust ;i la clipd opre;te-te, la acel mo-ment cAnd goneam pe autostradi gi-mi doream ca timpulsd-nlernneasce pentru totdeauna. Dorinfa mi-a fost inde-pliniti gi clipa s-a opri! dar nu cAnd mi-am dorit, ci in cel

mai mizer ceas al meu. Ca un Sisif modern, cu umeriiproptili in pendr.rl gi cu virfurile picioarelor impingAnd inpimAn! mi chinui si urnesc timpul din loc. Daci nu inapoi,mdcar inainte, ca totul si treaci gi uitarea si stingidurerea. Dar nu pot. Pendulul nu se clintegte, iar trupu-mirdmAne inchistat in aceeagi pulsalie care md scoate dinmine gi mi arunci violent inapoi, ca pe o minge de

ping-pong.Zeci de oameni roiesc in jurul meu. Ies afari si fumeze,

se duc la ghi;eul de informalii sd intrebe diverse, card

bagaje dintr-o parte in alta sau se luptd pe scaunele rdmaselibere. Mai mult decAt s5-i vid, ii percep. Dacd nu i-a; auzivorbind, nu mi-ag da seama cI sunt oameni. Ochii mei vdddoar contururi amorfe care se migcd in reluare gi din guracirora lAgnesc sunete in tot felul de limbi de neinfeles. Mdaflu in anticamera viefii.

Un animal mi se zbate in cogul pieptului gi mai jos deel. Ghearele sale ascufite ies la iveald gi-mi descirneazd,pAntecul. $i el vrea si se lepede de mine, sd sape printrestraturile de intestine, vase, carne gi piele, sd scoatd capulla suprafald gi sd evadeze undeva-n lume. Ca un arici care

12 L'CHAIM

simte cI este pe cale de a fi atacat, stomacul mi se strAngegi-mi contorsioneazi intreaga fiinfd, sufocAnd animalul dininteriorul siu, Trag aer adAnc in piept in speranfa ci voiputea alunga nodurile care-mi stranguleazd risuflarea.Capul imi atdrni intre palme.

Un gAnd intrupat sub forma unei intrebdri mi ia prinsurprindere: oare daci ag Ii gtiut cd aga se va termina totul,a; mai fi plecat la drum? Oare daci ne-am cunoaste, ca-n

,,Stigmatul Casandrei", viitorul inci din burta mamei, ne-ammai dori sd ne nagtern? DacI plutind in lichidul amniotic amvedea toatd suferinfa, toate dezamigirile, foamea, rizboiul,singuritatea, ura ;i prostia care ne agteapt5, am alege vialasau neantul? Daci ai gti cI nu vei suferi doar in nume pro-priu, ci cd empatia va face ca durerea intregii lumi si zvAc-

neasci in tine, ce ai alege? Si fie intr-adevir existenla un exilgi neantul o patrie? Nu gtir-r care-i rdspunsul. Dar da, aidreptate, nu e cel mai bun moment pentru a-l ciuta. Nu amputerea de a urni pendulul din loc. Singur trebuie s5-nceapisi se legene in stAnga ;i-n dreapta 9i abia apoi, absorbind ;i?nfelegdnd clipele ce-ar trece peste mine, a$ putea sd caut ;ipoate sd gisesc un sens in ce mi s-a intAmplat.

Din difuzoare rizbat tot felul de anunfuri in polonezd.Feronul unde ar trebui si vind autocarul este in continuarepnstiu, degi a trecut mai bine de o ori de cAnd tnasina tre-buia si fie aici. Ironic, nu? Am savurat dintotdeauna noble-

fea solitudinii gi am ridiculizat frica de a fi de unul singur,chiar daci gtiam cI granifa dintre solitudine ;i singurdtate,dintre misticism gi depresie, are l5girnea unui singur pas. Cu

o oarecare gralie gi conf'uzie, obignuiam uneori sI dansez fixpe linie, ba chiar s;i mi pierd pufin in singurftate, insi fdrd am5 adAnci prea mult ?n ea" Eu cddeam, eu mi ridicam. De

aceasti dat5, nu m-am clezechilibrat, am fost impins. BrAn-ciui pe care l-am simfit in spate m-a transformat dintr-uncdlStor boem pomit sd descopere lumea intr-un vagabondsinguratic, abandonat intr-o autogarl din Cracovia.

SILVIU REUT

Nigte poliligti masivi se plinibi pe afarS' Dupd cAteva

priviri curioase, intri in clddire si i;i fac loc printre oameni'

Probabil cauti refugiali pe care sd-i trimiti inapoi in lirilelor, si moari legal pe sub blocurile bombardate de Assad 9i

compania. Mi uit prin ei sperAnd si o vdd pe Anna, ofantasmi care a dispdrut la fel de brusc precum a apdrut' O

invoc ;i parci o 9i zdresc' Degeaba incerc si o cuprind inbrafe. Imediat ce md aplec spre ea, mAinile mi se afundiprin nigte golduri care se disipi ca o ceald translucidi'

0 senzalie de panici imi ridicd tot pirul de pe corp.

imi masez palma stAngi cu degetele miinii drepte' Pielea

asta care nu va mai fi niciodati m3ngiiati de ea. Pielea asta

care este iar doar a mea, setule de aceea;i atingere. Pieiea

asta care se arunca peste perna ei doar pentru a-i mai simlimirosul cAteva minute. Sunt iarigi al niminr-ri, mereu al

niminui. Nici al meu nu mai sunt' Mi-am ieqit din corp 9i

mi vdd de undeva de deasupra, de undeva de departe'Daci trupul mi-e-n anticamera vicfii, atunci sufletul imiriticeqte prin purgatoriu.

Ploaia s-a intefit. Oamenii iegifi si fumeze intrd grdbigi

in clddire, ferindu-se de furia norilor. Un copac igi coboariramurile sub greutatea picdturilor de apd. Ochii mi se

lipesc de el ca de copacul pe care-l priveam hipnotizat dinpatul nostru. Dupi ce Anna se trezea, rdmAneam cu nasul

ingropat in perna ei gi mI uitam la stropii de ploaie care se

lungeau pe sticla ferestrei gi pe frunzele castanului de

afar5. Era ca gi cum ploaia-mi gtergea trecutul, urmAnd ca

soarele ce avea sd iasi si-rni limpezeascd drumul cdtre un

nou inceput.in urmd cu mai bine de trei luni, cAnd mi-am pus

rucsacul in spate gi am plecat sd fac autostopul prinEuropa, nu am plinuit sI caut sau sd gisesc ceva anume'Ruptura de viafa pe care o aveanl a fost un scop in sine' 1 1

tdri mai tArziu, am glsit un strop de tandrefe care m-a

oprit din drurn. Imediat ce mi l-am insugit, l-arn l5sat si nli

13

14 I,'CHAIM

domine. Scufundat in el, Iumea exterioard 9i-a pierdut

sclipirea. Tot universul meu se concentra in acel singur

strop de tandrefe' Giseam in el implinire 9i visare, dra'

gostl ;i infelegere. Gdseam sens' Dar stropul de tandrele

n., ".u fdcut din vreun material incasabil, ca aurul sau

ofelul. Mai degrabd semdna cu un grdunte de nisip' La

p.i*u bltaie de vAnt mai puternic5, s-a risipit' Chiar ;iiara*i;nt in toate cele patru ziri, sildgluia in mine

speranla ci l-ag putea ingriii, ci l-aq putea uda 9i construi

ceva din el. Aveam sd-mi dau seama ci eram singurul care

creclea in citstele de nisip. Anna nu doar ci uitase

tandrefea, ci ftlsese chiar cea care o spulberase, lisAnd-o

apoi si se risipeascd in vizduh.Ploaia de afari mi s-a mutat pe obraji gi-mi ineaci

malele innodate ca o pereche de cdgti uitate in buzunar' Miuit la ceas. Peronul e tot pustiu' Nu gtiu ce naibii fac daci

nu vine autocarul ila. Mai am o singuri bancnoti de 50 de

euro tn buzunar, bani care trebuie s5-mi ajungi cAteva zile

in Budapesta, iar apoi in Cluj 9i Bucureqti.Scotocesc prin rucsac dupl pachetul de figdri' Mi

strecor printre oameni 9i ies afar5, unde mi sprijin de un

stAlp de belon, ascuns de ploaie. Un vint inghefat imi

scuturi trupul. Aprind ligara 9i mi uit la fumul care se

sparge in mai multe firicele, fiecare dinffe ele luptAnd cu

ploaia pentru a ajunge cAt mai sus, sus in cer.

Foate ci a;a e gi ctt dragostea. Si gtii ci nu-i adeviratce se spune, cd te spargi in milioane de buc5;ele atunci

cAnd o pierzi. Colapsul interior se petrece cind o intAlne;ti,cAnd te balbei in fala ei, cAnd abia agtepli sd o vezi, cAnd

egti in stare cle orice pentru a o avea' Odatd ce dragostea

dispare, o alta-i durerea, durerea ci nu gtii cum sipotrivegti toate cioburile in aga fel incAt si fii iar tu' $i nici

nu mai vrei sd fii doar tu. La fel ca fumul din vArful unei

figdri, te zbafi sI urci inapoi pe piedestalul pe cat'e te aflai

S]LVIU REUT

inainte de cddere, fird si gtii cd un vrej de fasole al cdruitrunchi a fost retezat nu va mai cregte-n veci'

De parcd n-ar fi de ajuns c5 am fost aruncat ca ungunoi, acum mi mai gi transform intr-un cligeu cAt mine de

mare. Sau poate ci nu. Poate cd dragostea ;i durerea nusunt niciodatd cli;eice. Poate cd doar atitudinile oamenilorfat5 de ele sunt. Gelozia gi posesivitatea definite dreptdragoste sunt cligeice. Rizbunarea nSscutd din orgoliu este

cli;eicd. Cli;eic nu este sd iubegti, cligeic este sd urdqti dincauzl, cd nu egti iubit. Cligeic nu este sd te doari, cli;eic este

si rdnegti din cauzd ci te doare. Simlirea nu este niciodatddistrugitoare. Doar ea, atitudinea oamenilor, este singuracapabili de a-i intina puritatea, de a o aduce la acela;i nivelcu josnicia ;i de a o folosi ca pe o armd.

Taci, inimd, taci gi nu-mi mai striga printre coaste.

Prive;te ploaia, a venit jumdtatea lui septembrie. Te doare,gtiu ci te doare, dar ce plin de viali este si te scalzi involuptatea durerii. E unul dintre cele mai scurte drumuricdtre a te cunoagte pe tine insugi.

Mai trag un fum din figarh ;i m5-ntreb iar: dacl aq figtiut cum se va termina totul, aq mai fi plecat la drum? Dacia; fi gtiut cd Anna md va $terge din viafa ei cu upurinla cu

care dai delete unui figier aflat in Recycle Bin, oare aq mai fiintrat in vorbd cu ea, in ziua aia de vard din Chi;indu?

Daci ag fi gtiut ci fata aia cu pdr blond gi ochi albagtri,aflatd la o masi distang5, va scormoni plmAntul de sub

mine, iar apoi mi va azvArli printre buruienile de pe

marginea drumului...Md intorc in sala de agteptare a autoghrii 9i mi arunc

iar cu fundul pe rucsac. O aud pe femeia de la informagiispunAndu-le unor turigti strdini cd nu ;tie ce se intAmplS cu

autocarul de Budapesta. Minunat. Singurul lucru pe care-lpot face acum este sd agtept 9i sd reiau in minte, iar 9i iar,cum am ajuns aici. Cum am ajuns, din nou, al nimdnui.

15

Plecarea din RomAnia

$ Lonclon Grammar - Wasting my young years

Era luna mai cAnd am fost informat ci postul imifusese restructurat gi cd, drept urmare, nu mai eramjurnalist cu contract de muncd. CAgiva dintre colegii de

birou de atunci aflaserd vestea inaintea mea. Mi-amintescgi acum privirile lor agitate ;i imbibate cu pirere de riu,asemeni celor de care are parte un condamnat la moarte, intimp ce este condus spre e;afodul pe care-l agteaptd luciulasculit al ghilotinei.

Nu le-am luat-o in nume de rdu. Nu gtiau cd mi plafo-nasenl de mult gi ci, in ciuda acestei stdri, mi forgam sd-mijoc in continuare rolul de rotifi bine unsd, care contribuieIa funclionarea sistemului conform standardelor aprobate.Mecanismul mi rotea zi dupi zi, dupd zi, dupi zi, dupd zi,

in timp ce eu nu-lni doream decAt sd fiu scos din angrenaj,dus la revizie gi vizut dacd sc6rfAitul din mine nu-mi tocisezimfii. N-am gtiut niciodatd cum sd renun! la lucrurile care

nu md fac fericit, fie cd a fost vorba de locuri de munci sau

de relafii. De obicei a9teptam ca altcineva sd o facS in loculmeu... gi cineva tocmai urma si o facd.

La finalul unei discufii amicale, soldatl cu strAngericdlduroase de mAnd ;i cu o decizie de reziliere, m-amsim;it u;urat. Ciudat, nu? Ce fel de om se simte uguratatunci cAnd rdmAne ffird loc de muncS? Ciudat sau nu, n-amobservat niciun nor mai negru care si planeze pe deasupramea gi nici nu mi-a cizut cerul in cap. Din contri, eram ca

un Atlas ciruia tocmai i se luase bolta cereascd de pe

umeri. Fiind o misurd administrativd, nu a fost bazatd pe

vreo dezamdgire personalS sau profesionalS, dar aga se

intAmpld uneori, viala merge pe drumul ei gi nu prea are

SILVIU REUT 1'7

obiceiul te a-!i cere pdrerea, chiar dac5, in anumite situafii,suntem de comun acord,

Totugi, de ce mi plafonasem ;i de ce sim;isem cd mi se

luase cerul din cArcS? Poate din cauzd cI nu visasemniciodatd la mirajul unei cariere care sd mi duci pe un postcit rnai inalt, cu cAt mai mulgi bani. Nu visasem niciodatd ca

un loc de munci sd se substituie viefii, sd devind tot ce arn

si tot ce sunt, indiferent de cAte case sau magini mi-ar fiadus asta, Eul meu, ceea ce eu voiarn si fac cu viafa mea,

[usese dintotdeauna mai important decAt lurnea materiald.Pulinele ambitii profesionatre pe care le avusesem mi leindeplinisem ajungAnd in televiziunea cu care crescusem.

De aici mai departe, simfisem tot mai putennic ci rniirosesc, $i pentru ce? Pentru un salariu in schimbul cdruiaviafa-mi zbura prin fala ochilor ca un tren tn vitezi, dincare nu apuci si zdre;ti decAt un contur. Un salariu pentrucare-mi prostituam ziiele, Degi ne uitdm cu dispre! la feteiede pe rnarginea drumului, cu totii ne vindem pe bani. Ele i;ivAnd trupul, noi ne vindem viafa. Cu gArAita. CAte opt orepe zi, timp de cinci zile pe sdptimAnS,

Cu jumdtate de an inainte de a rdmAne fdrd serviciu,avusesem parte de un ,,accident" cars md fdcuse sd iaudecizia de a-mi schimba stilul de via!5, de a fi tot ce plrteamfl, de a m5 uita la mine peste ani cu rnAndrie, nu cu regretulcd mi-am bdtut joc de ce mi-a fost dat,

ln diminea.ta zilei de dupd ,,accident", imi stabilisemcAteva principii ;i obiective debazl,, pe care le scrisesem pe

nigte Lrilefele, iar apoi le lintuisem pe pluta de deasupra biro-ului de acas5: ,,Aleargd, cite;te, trage, iube;te, invafd, cdldto-re.;te. Mori ;i trdiegte!". ,,Ltfe's the greotest adventure yau willever have!". ,,Never give up your dreams! And always seek out

1B L'CHAIM

the truth!". ,,Nu irosi nicio secundd facdnd ce nu-fi place, ori incompania cuiva csre te plictise;te. Timpul este aur!"

Mesajele astea, aldturi de nofiunea de echilibru in tot gi

toate, de evitare a extremelor, deveniseri principala meafilosofie de via;d gi, totodatd, nigte baze ale schimbirii, Le

vedeam indemnul in fiecare diminea!5 cAnd mi trezeam ;iin fiecare seard cAnd mi culcam. Planau acolo, in fafa mea,gi nu md Idsau sb uit ce voiam sd fac, ConstrAns de o

libertate de fa!ad5, gtiusem cd trebuie, intr-un fel sau altul,sd evadez din larcul societefii pentru a le putea respecta intotalitate.

De independenld deplind, de asta aveam nevoie pentrua-mi transforma schimbarea din abstract in concret. Socie-

tatea imi ;optea repetitiv gi ostentativ cd eram liber, liber sd

alerg dupi calul din Marlboro. Dar despre ce fel de libertateera vorba? $i ce fel de ,,fericire" nSgtea aceastd,,libertate"?

Obignuiam adesea sd analizez oamenii din jurul meu,Mai mult decAt sd le aud cuvintele, le ascultam faptele.Cumva, tot ce spuneau era intr-o contradicfie totald cu cefdceau. Cumva, intuiau ci nu trdiau cum ar trebui, dar cevaii oprea din a o face. Oameni care se credeau liberi Si incdutarea fericirii, dar negdsind-o,

Cum,oare ar fi putut gdsi fericirea cAnd fuseserd min-!ifi? CAnd coordonatele pe care ie primiserd pentru loca-lizarea ei fuseserd in rnod intenlionat eronate?

Mai tofi fuseserd spdlafi pe creier prin intermediuldictaturii consumerismului gi ignoranfei. Li se spusese cd

,,fericirea" constd in bani, credite, televizoare cu diagonaleinfinite, ma;ini ;i cisdtorii, iar apoi primiserd ,,libertatea" de

a alerga dupd ,,fericire" ca nigte cilelugi cu limba scoasS, caresaliveazd la auzul unui metronorn. Desigur, in epoca

SILVIU REUT

entertainment-ului gi a burfilor, plictisitorul sunet grav al

metronomului trebuise inlocuit cu unul mai ascufit, maifestiv, mai exuberant: cu cel aI unei case de marcat.

Plicerea nu este sinonimi cu fericirea, le-a; fi spus,Dar cine eram eu si mi bag in viala lor, mai ales cAr-rd

existau atAtea duzine de speakeri motivafionali gi antre-nori pentru viafi?

Condilionali de dictatura consumeristo-ignoranti,fuseserd nevoili sd giseasci solufii pentru a face primii pagi

in goana dupd ,,fericire". La inceput era doar o banalS gi'zrlnicd alarm5 pe telefon, care-i izgonea din pat in timp ce

tr,una inci-gi mai intindea .umbra strdvezie pe deasuprablocurilor ceau;iste, Nu le era ugor gi, din cAnd in cAnd, o

vagi senzalie de nemulfumire ii inghiontea in ma!e, darpreferau sd se amigeasci in romantismul c5-;i croiau undrum in viagi, Odati gi odatd, urmau si aibd tot ce le trebuiegi apoi puteau incepe sd triiasci cu adevirat, fdri nicio grijidin lume, igi ziceau. Se ingelar"r amarnic. Zeci de ani maiLirziu, cu pirul cirunt pe lAngd tAmple, acest romantismiluzoriu avea sd se transfonne intr-o depresie nemirturisitd.lJrmau si se uite in jurul lor gi si descopere cd trliau in cugticle beton ia o margine de orag, cu ferestre prin care lot ce

puteau si vadd erau alte inchisori cu tavan, perefi, podea gi

stAlpi de susfinere, Aveau sd descopere cd trdiau alSturi desoli sau solii cu care se certau infinit mai des decAt ficeauscx gi la care se uitau cu dezamdgire, simfind cd ar fi pututgdsi pe altcineva mai bun. Aveau sd descopere cd nici copiiinu le erau cu mult mai dragi, ci-i regretau gi cd nu se ridicaula nivelul pretenliilor gi sacrificiilor financiare gi personale

l)e care le l5cuserd pentru ei, Privind in portofel, aveau siconstate cI ratele le mAncau jumdtate din salariu, dar c5, inschimb, le permiteau sd-gi anestezieze creierul ;i frustrdrilein fala televizoarelor gi sd moari cu incetinitorul in spatelevolanului, in timpul blocajelor din trafic, care le rdpeau oretlin viafi in fiecare zi, in fiecare sdptimAnS, in fiecare lun5, in

l9

L'CHAIM

fier:are an pe care-l sirbitoneau cu o bucurie plasticS, dedragul ritualului numit Reveiion,

Calul din Mariboro fusese ucis ;i ambalat intr-o case-roli de plastic vAnduti la oferti in super-mega'hypermar-ket, sub formi de condigionare socio-culturali, Ka-Ching!Cash sau card?

Ka-Ching! I{a-Ciringl Ka-Ching! O,,fericire" condensatS,care pilegte cu viteza sunetului scos de apropierea car-dului de terminal.

,,Libertatea" ;i ,,fericirea" lor intrucl-ripau propria rneadistopie" Ray Bradbury, Aldous Hr,rxley;i George Orwell auavut dre ptate in fond, dar s-au ingelat in privinfa formei.

Ce rost ar mai avea si inccndiezi c5rfi, cu scopul de aarnorfi mintea oamenilor, cAnd dispui de televizoare peecranul cirora se plimb.l tot felul de pipife, la tot felul deemisiuni nocturne? Ce nevoie ai mai avea de soflre, cAnd aila dispozilie Visa gi Mastercard? Ce nevoie ai mai avea derescrierea istoriei 9i de novlimbd, cAnd ai post-adevdr gi

ernoji? Ce nevoie ai mai aveel de despofi singuratici, cAnd aiminunata gl democratica ciictaturd a consumerismului gi

ignoranlei maj oritare?I\,Iu, nu mai ai nevoie de toate astea. Nu mai trebuie sd

rigti impunerea lor, nu mai trebule sd ri;ti ca oamenii,vizAndu-se incollili de o fbr!5 exterioar5, sd contraatace,l,tru mai trebuie sd le pui pistolul la cap cu mAna dreaptd,cAnd deja au lual seringa pe care le-ai oferit-o cu nlAnastingS. Nu nrai trehuie sd-i fonfezi, cAnd de bunSvoie gi-ausectat fruntea 9i pieptui.

Cei trr:i au crezut cI litrertatea, cunoagterea, integri-tatea gi arta cie ;l fi oni sunt valori urnane atAt de pregnanteincAt clispar"ifia ior: nu s-ar putea realiza clecfit printl'-osrnuig,ere violc-nt5, care s-ar soiria cu sciavia cuge[ului" Ei

SILVIU RTiUT

bine, s-au in;elat, N-au luat in considerare ci ar putea vetlio vreme cAnd oamenii se vor abandona dictaturii distopicedin propria lor alegere, o vreme in care simlurile vorajunge si conduci lumea, iar raliunea va fi pusd la collpentru a-gi revizui atitudinea arogantd, O vreme in care

viitorul va fi dus la amanet intr-o plasl de rafie. ,,Vd

mulfumim, domnule Icsulescu, uitafi cei trei mici 9i paharulde bere. $ti!i unde trebuie sd puneli gtampila, da?" Ce rostar mai avea folosirea forfei, cAnd magazinele de amanetclau pe afarl de speranfe ipotecate de bunivoie in schim-bul unui burdihan pulin mai plin.

Poa[e ci adevirata drami nu este cAnd dictaturadistopici se revarsd peste tine, cAnd igi este impusi, aga

cllm aLl scris Bradbury, Huxley gi Orwell. Foate ciadevirata dramd este cand dictatura distopicl izvorigtechiar din tine, cAnd nu egti victimi, ci cauz5. Poa[e cir

adevirata drama este ;i cincl refuzi lupta, cind pierzi nudin cauzi cd n-ai putut lupta mai departe, ci din car:zi cd ai

stat cu brafele incrucigate, nepisitor fa$ de lumea din jur,nepdsitor fald de altceva in afard de ma!.

Libertatea, a$a cum mi-o imaginam eu, inseamna sd

dispun cle tot timpul pe care-l am la dispozifie, sd nudatorez nimic niminui, si nu depind de nimeni, sd nulrebuiascd si fiu niciieri, sd nu fiu sclavul concepliiloraltora despre cum ar trebui sI triiesc sau despre cine artrebui sI fiu, Fird alarme, fdrd gefi, fdri magini, firi ziduri,fhri lucruri materiale, Si nu conteze dacd e luni" vineri saucluminicS. Sd nu conteze cAt e ceasul. Si fiu stipAnulintregii mele vieli.

Odatd cu libertatea la care tAnjearn, poate cd ar fi venitgi fenicirea, stare pe care nu o vedeam c;l pe G cursd, ca pe o