kj

MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

INSTITUTUL INTERNAȚIONAL DE MANAGEMENT

,,IMI-NOVA”

CATEDRA “BUSINESS ŞI ADMINISTRARE”

TEZĂ DE LICENȚĂ

TEMA: ,, STRATEGII ȘI POLITICI DE MEDIU ÎN CADRUL

UNEI ORGANIZAȚII”

Autor:

studenta anului IV, Scutelnic Tatiana

secția frecvență redusă

___________________

Conducător științific :

dr., conf. univ. Romanciuc Gabriela

___________________

CHIȘINĂU - 2015

1

CUPRINS

INTRODUCERE ..........................................................................................................................3

CAPITOLUL I. DELIMITĂRI CONCEPTUALE A POLITICII DE MEDIU.....................6

1.1.Instrumentele politicii de mediu....................................................................................6

1.2. Evoluția Politicii de mediu la nivelul Uniunei Europene...........................................11

1.3.Prevederi generale ale Politicii de Mediu în Republica Moldova...............................21

CAPITOLUL II. Descrierea şi analiza activităţii Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A.................28

2.1. Cadrul general de funcționare a Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A.................................28

2.2. Obiectivele și activitățile întreprinderii Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A.....................31

2.3. Aspecte operaționale a Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A...............................................32

CAPITOLUL III. Strategii și politici de protecție a mediului în industria de petrol

Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A....................................................................................................35

3.1.Strategii și politici de protecție a mediului în cadrul Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A..35

3.2.Abordarea dezvoltării durabile a activității Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A................40

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI...........................................................................................49

BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................51

ANEXE.........................................................................................................................................53

2

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate. În actualul context al liberalizării comerţului şi

mondializării precum şi al creşterii complexităţii proceselor din întreprinderi, managerii de

succes sunt conştienţi că nu se poate supravieţui pe piaţa mondială fără abordarea integrată a

sistemelor de management: managementul calităţii, managementul mediului, managementul

sănătăţii şi securităţii ocupaţionale şi managementul financiar. Standardele de mediu ca şi cele de

calitate sunt voluntare, dar aplicarea lor reprezintă un atu în concurenţa pe piaţă.

Aplicarea sistemelor de management de calitate oferă o serie de avantaje : mai bună

organizare a muncii, relaţii bune cu clienţii, loialitatea clienţilor, motivarea angajaţilor, creşterea

numărului clienţilor, creşterea profitului, îmbunătăţirea conştientă a calităţii, claritate în

responsabilităţi, implicarea angajaţilor, încrederea clienţilor, eficienţa internă, o mai bună

imagine. Sunt cunoscute, de asemenea, avantajele aplicării unui sistem de management de

mediu: asigurarea consumatorilor privind angajamentul pentru introducerea unui sistem de

management, transparenţa, atu în concurenţă, relaţii bune cu publicul şi autorităţile, satisfacerea

criteriilor investitorilor şi îmbunătăţirea accesului la capital, obţinerea asigurărilor la un preţ

rezonabil, îmbunătăţirea imaginii, îndeplinirea criteriilor de certificare, îmbunătăţirea controlului

asupra costurilor, limitarea incidentelor care implică responsabilitate juridică, conservarea

materiei prime şi a energiei, simplificarea demersurilor pentru obţinerea permiselor şi a

autorizaţiilor, încurajarea dezvoltării soluţiilor referitoare la mediu, dezvoltarea proceselor,

îmbinătăţirea relaţiilor cu autorităţile publice, vecinii şi organizaţiile de mediu, promovarea

organizaţiei.

Scopul cercetării constă în evidențierea importanței de implimentare a unui mangement de

mediu în organizație conform domeniului în care îşi desfăşoară activitatea necesară și

implementarea certificării unor srategii și politici de mediu.

Sarcinile cercetării:

Abordarea teoretică a conceptului de politică de mediu;

De enumerat instrumentele politicii de mediu;

De definit conceptul de strategii de mediu;

De enumerat etapele elaborării unei strategii de mediu;

De analizat politica de mediu la nivel de Uniunea Europeană și Republica Moldova;

Sinteza bibliografică este constituită din literatura pe specialitate consacrată tematicei

acestei lucrării. Pentru înţelegerea şi cunoaşterea ştiinţifică mai profundă a problematicii 3

studiate s-au examinat viziunile specialiștilor: Aşevschi V.; Dudnicenco T.; Balan O.; Buruian

AL.M; Diaconu I.; Duţu M.; Manoleli D.G.; Froman B.; Ionescu, C..

Volumul şi structura lucrării. Scopul şi sarcinile cercetării au prefigurat structura

lucrării, care constă din introducere, trei capitole, concluzii şi recomandări și lista surselor

bibliografice. Teza este expusă pe 56 pagini şi este structurată în: introducere, trei capitole,

concluzii şi recomandări, bibliografie.

Baza metodologică

Pentru a efectua cercetarea în cauză, s-au utilizat mai multe metode, tehnici şi instrumente, dar

cel mai frecvent utilizate sunt analiza şi sinteza, abstracţia, deducţia, metodele de comparare şi

observare.

Valoarea teoretică şi practică a lucrării constă în evidenţierea importanţei stabilirii

strategiilor de mediu corecte şi implementării adecvate a politicii de mediu, cercetarea și

utilizarea metodelor adecvate problemei și implementarea strategiilor necesare de a produce un

mesaj persuasiv.

Introducerea cuprinde informaţia despre actualitatea temei studiate, scopul lucrării,

sarcinile, suportul metodologic şi structura lucrării.

CAPITOLUL I intitulat: Delimitări conceptuale a politicii de mediu cuprinde noţiunile

principale referitore la managementul de mediu, scurt istoric, tipologia formelor de politici de

mediu și instrumentele politicii de mediu.

În CAPITOLUL II intitulat: Descrierea şi analiza activităţii Î.C.S. „Petrom-

Moldova" S.A.. este descrisă activitatea companiei Petrom de la origini , relatînd aspectele

operaționale și obiectivele activității companii ce stau la baza implimentării sistemului de

management de mediu cît și tipologia informațiilor obținute în urma cercetărilor de mediu.

CAPITOLUL III este intitulat: Aspecte practice a politicii de mediu în cadru Î.C.S.

„Petrom-Moldova" S.A. ce relatează strategiile și politicile de protecție a mediului în cadrul

Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A., însă este și expusă mai amplu abordarea dezvoltării durabile a

companii orientîndu-se spre promovarea politicii de mediu.

4

CAPITOLUL I. DELIMITĂRI CONCEPTUALE A POLITICII DE MEDIU

1.1.Analiza instrumentelor politicii de mediu

Politica de mediu reprezintă declararea de către organizație a intențiilor și principiilor

sale referitoare la performanța globala de mediu, care furnizează cadrul de acțiune și de stabilire

a obiectivelor specifice de mediu ale acesteia [24 p. 12-37].

Omul trăiește permanent într-un mediu în care este expus unei mari diversități de situații

mai mult sau mai puțin periculoase, generate de numeroși factori. Manifestările extreme ale

fenomenelor naturale cum sunt: furtunile, inundațiile, seceta, alunecările de teren, cutremurele

puternice și altele, la care se adaugă accidentele tehnologice (poluarea gravă) si situațiile

conflictuale, pot să aibă influență directă asupra vieții fiecărei persoane și asupra societății în

ansamblu. Numai cunoașterea precisă a acestor fenomene, numite calamități dezastre permite

luarea celor mai adecvate măsuri atît pentru atenuarea efectelor, cît și a celor pentru reconstrucția

regiunilor afectate. Reducerea efectelor acestor dezastre implica studierea interdisciplinara a

hazardelor, vulnerabilitatii şi riscului ca si informarea si educarea populatiei. În prezent, datorită

influenței, uneori severe, asupra mediului, toate tipurile de organizații sunt preocupate din ce în

ce mai mult să atingă, să mențină și să demonstreze o performanță de mediu evidență, controlînd

impactul propiilor activități, produse sau servicii asupra factorilor de mediu specifice în cadrul

strategiei generale de dezvoltare și funcționare a organizației.

Sistemul de Management de Mediu (SMM) este o componentă a sistemului de

management general, care include structura organizatorică, activitătile de planificare,

responsabilitătile, practicile, procedurile, procesele si resursele pentru elaborarea, implementarea,

realizarea, analizarea si mentinerea politicii de mediu[8 p. 27-53].Toate tipurile de organizatii

sînt preocupate din ce în ce mai mult să atingă și să demonstreze o performanță de mediu

evidență, controlînd impactul propriilor activități, produse sau servicii asupra mediului și luînd în

considerație politica și obiectivele lor de mediu. Aceste aspecte se înscriu în contextul legislației

din ce în ce mai stricte, al dezvoltării politicilor economice și a altor măsuri destinate să

încurajeze protecția mediului, a creșterii preocupării părților interesate privind problemele legate

de mediu, inclusiv dezvoltarea durabilă [1 p. 271-274]. Numeroase organizații întreprind

“analize” sau “audituri” de mediu în scopul evaluării performanței lor de mediu. Totuși, aceste

“analize” și “audituri” pot fi insuficiente pentru a furniza unei organizații certitudinea că

performanța să nu numai că satisface, dar va continua să satisfacă atît prevederile legate cît și

cerințele politicii sale în domeniul mediului. Pentru a fi eficiente, aceste “analize” trebuie

realizate în cadrul unui sistem structurat de management, integrat în ansamblul activităților de

management.

5

Standartele Internaționale referitoare la managementul de mediu sînt destinate să

furnizeze organizațiilor interesate elementele unui sistem de management de mediu, elemente

care pot fi integrate și altor cerințe de management, pentru spriginirea organizațiilor în atingerea

obiectivelor referitoare la mediu și a celor economice [9 p. 76-92]. Aceste standarde, precum și

alte standarde internaționale similare, nu sînt destinate crearii unor bariere comerciale netarifate,

creșterii sau modificării obligațiilor legale ale unei organizații.

Prezentele Standarde Internaționale stabilesc cerințele pentru un astfel de sistem de

management de mediu. Acestea au fost elaborate pentru a putea fi aplicate tuturor organizațiilor,

de orice tip și mărime, și de a fi adaptate diverselor condiții geografice, culturale și sociale.

Succesul sistemului depinde de angajamentul asumat la toate nivelurile și funcțiile organizației,

în special, la nivelul cel mai ridicat al conducerii organizației. Un sistem de acest tip permite unei

organizații să stabilească și să evalueze eficiența procedurilor pentru elaborarea politicii de

mediu și obiectivelor sale de mediu, să obțină conformitatea cu acestea și să demonstreze aceasta

conformitate altora. Scopul general al seriei de standarde ISO 14000 este de a susține protecția

mediului și de a preveni poluarea, în echilibru cu necesitățile socio-economice. Ar trebui

menționat faptul ca pot fi abordate simultan mai multe cerințe sau pot fi reconsiderate în orice

moment.

Există o deosebire importanță între specificățiile care descriu cerințele sistemului în

scopul certificării/înregistrării și/sau autodeclarării unui sistem de management de mediu al unei

organizații și ghidul care nu este destinat certificării, ci furnizării unui sprijin organizației în

vederea implimentării sau înbunătățirii unui sistem de management de mediu[14 p.34-38].

Managementul de mediu acopera un ansamblu de probleme, inclusiv pe cele cu implicații de

ordin strategic și concurențial.

Se menționează ca aceasta serie de standarde nu stabilește cerințe absolute pentru

performanța de mediu, cu excepția angajamentului rezultat din politica de mediu de a se

conforma legislației și reglamentărilor specifice, precum și principiului imbunătățirii continue.

Pentru realizarea obiectivelor de mediu, se recomandă ca sistemul de management de mediu să

încurajeze organizațiile să aplice cea mai bună tehnologie disponibilă, dacă aceasta este adecvată

și viabilă din punct de vedere economic. În plus, se recomandă să se țina seama de totalitatea

costurilor eficienței unei asemenea tehnologii.

Aceste standarde nu sunt destinate și nu includ cerințe pentru managementul sănătății și

securității în muncă, cu toate acestea, nu este împedicată realizarea integrării de către o

organizație a acestor elemente ale sistemului de management. Totuși, procesul de

certificare/înregistrare va fi aplicabil numai aspectelor legate de sistemul de management de

6

mediu. Standardele Internaționale pentru managementul mediului au în comun anumite principii

ale sistemului de management cu standardele sistemului calității din seria ISO 9000[7 p. 132-

217]. Organizațiile pot alege utilizarea unui sistem de management existent, care corespunde

seriei de standarde ISO 9000, ca baza a sistemului lor de management de mediu. Totuși, ar trebui

să se înteleagă ca utilitatea diferitelor elemente ale sistemului de management poate varia în

funcție de diversele scopuri și părți înteresate.

În timp ce sistemele de management al calității abordează necesitățile clienților, sistemele

de management de mediu răspund necesităților unui mare numar de părți înteresate și solicitărilor

crescînde ale societății protecției mediului.

Evoluţia politicii de mediu şi schimbările înregistrate de aceasta de-a lungul timpului sunt

reflectate nu numai de obiectivele şi priorităţile acesteia, ci şi de numărul - în continuă creştere -

al instrumentelor sale de implementare[2 p. 231-246]. Astfel, se poate vorbi de dezvoltarea a trei

tipuri de instrumente: legislative, tehnice şi instrumente economico-financiare, la care se adaugă

un set de „instrumente ajutătoare” ce răspund mai degrabă noilor tendinţe şi strategii de protecţie

a mediului.

1. Instrumente legislative

Instrumentele legislative creează cadrul legal al politicii comunitare de protecţie a

mediului sunt reprezentate de legislaţia existentă în acest domeniu, adică de cele peste 200 de

acte normative (directive, regulamente şi decizii) adoptate începând cu anul 1970 (acestea

constituie aşa numitul acquis comunitar).

2. Instrumente financiare (fondul de coeziune, programul LIFE, inițiativă comunitară

INTERREG, programul ISPA)

- Fondul de Coeziune

Înfiinţarea Fondului de Coeziune a fost hotărâtă prin Tratatul de la Maastrich, acesta devenind

operaţional în anul 1994. Acest fond are următoarele caracteristici:

Sfera limitată de acţiune, din acest fond urmând a se acorda sprijin financiar numai

Statelor Membre care au un PIB/locuitor mai mic de 90% din media comunitară. Aceasta

înseamnă că ajutorul este direcţionat către statele mai puţin prospere luate în întregime (este

vorba doar de Spania, Portugalia, Grecia şi Irlanda);

Sprijinul financiar este limitat la co-finanţarea proiectelor din domeniile protejării

mediului şi dezvoltării reţelelor de transport trans-europene;

Suportul financiar este acordat acelor state care au elaborat programe, prin care se acceptă

condiţiile referitoare la limitele deficitului bugetar, deoarece se are în vedere legătura dintre acest

fond şi obiectivul realizării uniunii economice şi monetare.

7

- Programul LIFE

Programul LIFE a fost lansat în 1992 cu scopul de a co-finanţa proiectele de protecţie a mediului

în ţările UE, precum şi în ţările în curs de aderare.

LIFE este structurat în trei componente tematice:

LIFE - Natură,

LIFE – Mediu,

LIFE – Ţări terţe, toate trei urmărind îmbunătăţirea situaţia mediului înconjurător dar fiecare

dintre ele având buget şi priorităţi specifice.

Proiectele finanţate prin programul LIFE trebuie să îndeplinească un set de criterii ce reflectă

relevanţa şi seriozitatea acestora şi care cer ca proiectele:

să fie de interes comunitar şi să contribuie la realizarea obiectivelor LIFE;

să fie implementate de parteneri serioşi din punct de vedere financiar şi tehnic;

să fie fezabile în termeni de propuneri tehnice, planificarea acţiunilor, buget şi costeficacitate.

- Inițiativa comunitară INTERREG

Iniţiativa Comunitară INTERREG – aceasta urmăreşte încurajarea dezvoltării armonioase,

echilibrate şi viabile a întregii UE prin sprijinirea cooperării transfrontaliere, transnaţionale şi

interregionale; Realizarea uniunii economice şi monetare şi extinderea Uniunii prin aderarea

unor noi state transformă cooperarea transfrontalieră într-un obiectiv actual, de care depinde în

bună măsură realizarea coeziunii economice şi sociale. Iniţiativa Comunitară INTERREG

funcţionează din 1990.

Scopul principal al iniţiativei a fost de a întări coeziunea economică şi socială prin

sprijinirea cooperării transfrontaliere, precum şi de a promova cooperarea dintre ţările Uniunii

Europene şi ţările din afara ei. Iniţiativele Comunitare, fiind programe de finanţare a unor

domenii de cooperare considerate esenţiale din punctul de vedere al dezvoltării şi coeziunii

întregului areal european, sunt propuse statelor membre de către Comisia Europeană.

În acelaşi timp, Comisia stabileşte obiectivele generale şi priorităţile iniţiativelor, respectiv

fondurile alocate acestora, pe baza cărora statele membre ale UE, care alcătuiesc macroregiuni şi

regiuni transfrontaliere prestabilite, pot înainta Comisiei Europene propuneri comune detaliate.

Autorităţile de management create pentru fiecare program în parte, de către statele care

coopereaza in program, răspund de implementarea corectă a programelor şi atingerea

obiectivelor programului, managementul operaţional fiind asigurat de secretariatele tehnice

comune, in care sunt reprezinte toate ţările participante in acel program.

- Programul ISPA

8

Programul ISPA (Instrument pentru Politici Structurale de Pre-Aderare) este unul dintre cele trei

instrumente de finantare nerambursabila care, împreună cu PHARE si SAPARD, sprijina tarile

candidate in pregatirea lor pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Scopul ISPA este de a oferi sprijin financiar pentru investitii in domeniul protectiei mediului si

al transporturilor, pentru a accelera procesul de armonizare a legislatiei tarilor candidate cu

normele europene in aceste doua sectoare

Obiectivele programului :

Să sprijine tările beneficiare în vederea alinierii standardelor lor de mediu la cele ale

Uniunii Europene.

Să extindă și să conecteze rețelele de transport proprii cu cele trans-europene.

Să familiarizeze țările beneficiare cu politicile și procedurile aplicate de Fondurile

Structurale și de Coeziune ale Uniunii Europene.

3. Instrumente de conștientizare și informare (schema de management și audit ecologic,

eticheta eco, agenția europeană pentru mediu)

- Schema de management și audit ecologic (EMAS)

Prezentare EMAS:

EMAS -ul la nivel european este definit prin “Eco-management and Audit Scheme ” (Schema de

management de mediu si audit – EMAS).

EMAS-ul este sistemul European de management de mediu și audit, care permite participarea

voluntară a organizațiilor care desfașoară activități cu impact asupra mediului (companie,

corporație, firmă, întreprindere, autoritate sau instituție, o parte sau o combinație a acestora, cu

răspundere limitată sau cu orice alt statut juridic, publică sau privată care are propria structură

funcțională sau administrativă), la schema comunitară de management de mediu și audit în

scopul îmbunătățirii continue a performanței de mediu.

EMAS – instrument de management pentru organizații ce permite evaluarea și îmbunătățirea

performanțelor lor de mediu.

Sistemul de Management de Mediu (SMM) este o componentă a sistemului de management

general, care include structura organizatorică, activitățile de planificare, responsabilitățile,

practicile, procedurile, procesele și resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea,

analizarea și menținerea politicii de mediu.

Îmbunătățirea continuă a performanței de mediu reprezintă procesul anual de creștere a

rezultatelor cuantificabile ale sistemului de management de mediu, în funcție de abordarea pe

9

care organizatia o are fată de problemele semnificative de mediu, conform politicii, obiectivelor

si cunostintelor sale de mediu.

- Eticheta eco (denominarea „eco”)

Denominarea „eco” este un instrument ce are drept scop promovarea produselor cu un impact de

mediu redus, comparativ cu alte produse din acelaşi grup. În plus, denominarea „eco” oferă

consumatorilor informaţii clare şi întemeiate ştiinţific asupra naturii produselor, orientându-le

astfel opţiunile. Această denominare are rolul evidenţierii produselor comunitare care

îndeplinesc anumite cerinţe de mediu şi criterii „eco” specifice, criterii stabilite şi revizuite de

Comitetul Uniunii Europene pentru Denominare Eco15 – responsabil de altfel şi pentru

evaluarea şi verificarea cerinţelor referitoare la acestea.

- Agenția europeană pentru mediu

Agenţia Europeană de Mediu (EEA) este principalul organ public din Europa dedicat

furnizării de informaţii sigure, independente, asupra mediului, pentru factorii politici şi publici.

Scopul Agenţiei Europene de Mediu este de a sprijini Uniunea Europeană în politica sa de mediu

şi de dezvoltare durabilă, inclusiv în eforturile sale de a integra aspectele de mediu în celelalte

politici comunitare prin furnizarea de informaţii referitoare la mediu atât pentru factorii de

decizie, cât şi pentru publicul larg la nivel european. Acest regulament a fost pus în aplicare pe la

sfârşitul anului 1993 imediat după ce s-a stabilit locul de amplasare al agenţiei în Copenhaga.

Agenţia şi-a început activitatea concretă numai în anul 1994. De asemenea, prin acest regulament

s-a înfi inţat reţeaua de informare şi monitorizare asupra mediului (Eionet).

1.2. Evoluția Politicii de mediu la nivelul Uniunei Europene

Apărută pe agenda de lucru europeană la începutul anilor 1970, preocuparea pentru

mediu dobândeşte un caracter distinct odată cu semnalarea, de către Clubul de la Roma, a

diminuării resurselor naturale şi a deteriorării rapide a calităţii apei, aerului şi solului. Au trecut

doi până la crearea politicii comunitare de mediu, în 1972 şi de aici la dezvoltarea acesteia ca una

dintre cele mai importante politici comunitare. Importanţa sa nu este datorată anvergurii

fondurilor alocate (care nu depăşesc fondurile de care dispun politica regională sau politica

agricolă) ci faptului că politica de mediu a devenit politică orizontală a Uniunii Europene,

aspectele de protecţie a mediului fiind considerente obligatorii ale celorlalte politici comunitare.

Prin adoptarea strategiei dezvoltării durabile ca element principal al câmpului său de acţiune –

adică prin preocuparea pentru natură ca moştenire şi resursă a generaţiilor viitoare politica de

mediu este permanent conectată la tendinţele globale de protecţie a mediului, aşa cum apar ele în

urma evenimentelor internaţionale precum summit-urile de la Rio (1992) şi Johanesburg (2002),

a protocolului de la Kyoto, etc. În plus, această conectare la şi implicare în progresele

10

internaţionale de mediu transformă Uniunea Europeană în promotor global al dezvoltării

durabile.

Prin însuşi caracterul ei, dezvoltarea durabilă reprezintă nevoia de responsabilizare şi

educaţie pentru protecţia mediului, iar acest aspect este reflectat de evoluţia politicii comunitare

în ultimii ani, politică marcată de trecerea de la o abordare bazată pe constrângere şi sancţiune, la

una mai flexibilă, bazată pe stimulente. Astfel, se acţionează în direcţia unei abordări voluntare,

în scopul de a promova această responsabilizare faţă de mediu şi a de a încuraja utilizarea

sistemelor de management al mediului. Politica de mediu nu acţionează independent, ci reflectă

interesul societăţii civile în această direcţie, manifestat prin crearea a numeroase mişcări şi

organizaţii de mediu. Mai mult, în unele ţări s-a ajuns la crearea şi dezvoltarea unor partide

politice „verzi”, cu un real succes în arena politică.

Nu trebuie însă uitate nici rezistenţa – sau, mai bine spus reţinerea şi inerţia care se

manifestă, atunci când obiectivele de mediu par a limita competitivitatea industrială şi creşterea

economică; însă acest aspect nu face decât să sublinieze o dată în plus nevoia unei abordări

concertate la nivel european şi necesitatea existenţei unei politici de mediu active şi integrate,

capabilă să răspundă provocărilor care apar în plan economic.[10 p.342-360]

-În 1973 a fost elaborat primul Program de Acţiune pentru Mediu – PAM (1973-1977), sub

forma unei combinaţii de programe pe termen mediu şi de gândire strategică, care accentua

nevoia de protecţie a apei şi a aerului şi care conţinea o abordare sectorială a combaterii poluării.

-În 1978 a fost adoptat al doilea Program de Acţiune pentru Mediu - PAM 2 (1978-1982),

structurat pe aceleaşi priorităţi ca şi PAM 1 şi fiind, de fapt, o reînnoire a acestuia.

-Anul 1981 a marcat crearea, în cadrul Comisiei Europene, a Direcţiei Generale pentru Politica

de Mediu, unitate responsabilă pentru pregătirea şi asigurarea implementării politicilor de mediu

şi totodată iniţiatoarea actelor legislative din domeniu. Astfel, politica de mediu devine din ce în

ce mai complexă şi mai strâns corelată cu alte politici comunitare.

-În 1982 a fost adoptat al treilea PAM (1982 -1986), care reflectă influenţa dezvoltării pieţei

interne în echilibrarea obiectivelor sale cu cele ale pieţei. În plus, acest program de acţiune

marchează trecerea de la o abordare calitativă a standardelor de mediu, la una axată pe emisiile

poluante.

-Anul 1986 se individualizează prin adoptarea Actului Unic European (ratificat în 1997),

document prin care protecţia mediului dobândeşte o bază legală în cadrul Tratatului Comunităţii

Europene (Tratatul de la Roma, 1957).

-În 1987 a fost adoptat PAM 4 (1987-1992), caracterizat prin aceeaşi tendinţă de coordonare cu

evoluţia şi obiectivele pieţei unice ca şi programul precedent. Un element de noutate al PAM 4 îl

11

constituie pregătirea terenului pentru strategia cadru de dezvoltare durabilă, adică promovarea

conceptului de conservare a mediului şi a resurselor sale în vederea transmiterii aceleiaşi

moşteniri naturale şi generaţiilor viitoare.

-PAM 5 (1993 – 1999) a fost adoptat în 1992 şi face trecerea de la abordarea bazată pe comandă

şi control la introducerea instrumentelor economice şi fiscale şi la consultarea părţilor interesate

în procesul de decizie. De asemenea, PAM 5 a transformat dezvoltarea durabilă în strategie a

politicii de mediu. Tot în acest an a fost semnat şi Tratatul Uniunii Europene (Maastricht), ceea

ce înseamnă, în termeni de mediu, extinderea rolului Parlamentului European în dezvoltarea

politicii de mediu.

-În 1997, politica de mediu devine politică orizontală a Uniunii Europene (prin Tratatul de la

Amsterdam), ceea ce înseamnă că aspectele de mediu vor fi în mod necesar luate în considerare

în cadrul politicilor sectoriale.

-Anul 2000 reprezintă anul evaluării rezultatelor PAM 5 şi definirea priorităţilor pentru al 6-lea

program de acţiune – PAM 6 (2001-2010) - care susţine strategia dezvoltării durabile şi

accentuează responsabilitatea implicată în deciziile ce afectează mediul. PAM 6 identifică 4 arii

prioritare ale politicii de mediu în următorii zece ani: 1) schimbarea climatică şi încălzirea

globală, 2) protecţia naturii şi biodiversitatea, 3) sănătatea în raport cu mediul şi 4) conservarea

resurselor naturale şi gestionarea deşeurilor.

-Conferinţa de la Gothenburg, din anul 2001, a adus cu sine adoptarea dezvoltării durabile ca

strategie comunitară pe termen lung, ce concentrează politicile de dezvoltare durabilă în

domeniile: economic, social şi al protecţiei mediului.

-Tot în domeniul strategiilor iese în evidenţă şi anul 2003, prin adoptarea Strategiei europene de

mediu şi sănătate (SCALE), care are în vedere relaţia complexă şi direct cauzală existentă între

poluarea şi schimbarea caracteristicilor mediului şi sănătatea umană. Elementul de noutate al

acestei strategii este centrarea, pentru prima dată în politicile de mediu, pe sănătatea copiilor - cel

mai vulnerabil grup social şi cel mai afectat de efectele poluării mediului.

Baza legală

Baza legală a politicii de mediu a UE este constituită de articolele 174 - 176 ale

Tratatului CE, la care se adaugă articolele 6 şi 95. Articolul 174 este cel care trasează obiectivele

politicii de mediu şi conţine scopul acesteia - asigurarea unui înalt nivel de protecţie a mediului

ţinând cont de diversitatea situaţiilor existente în diferite regiunii ale Uniunii. În completarea

acestuia, Articolul 175 identifică procedurile legislative corespunzătoare atingerii acestui scop şi

stabileşte modul de luare a deciziilor în domeniul politicii de mediu, iar Articolul 176 permite

SM adoptarea unor standarde mai stricte. Articolul 95 vine în completarea acestuia şi are în

12

vedere armonizarea legislaţiei privitoare la sănătate, protecţia mediului şi protecţia

consumatorului în Statele Membre, iar o clauză de derogare permite acestora să adauge prevederi

legislative naţionale în scopul unei mai bune protejări a mediului. Funcţionând într-o altă

direcţie, Articolul 6 promovează dezvoltarea durabilă ca politică transversală a Uniunii

Europene şi subliniază astfel nevoia de a integra cerinţele de protecţie a mediului în definirea şi

implementarea politicilor europene sectoriale. Acestora li se adaugă peste 200 de directive,

regulamentele şi deciziile adoptate, care constituie legislaţia orizontală şi legislaţia sectorială în

domeniul protecţiei mediului. Legislaţia orizontală cuprinde acele reglementări ce au în vedere

transparenţa şi circulaţia informaţiei, facilitarea procesului de luare a deciziei, dezvoltarea

activităţii şi implicării societăţii civile în protecţia mediului ş.a. (de exemplu: Directivă

90/313/CEE privind accesul liber la informaţia de mediu, Regulamentul 1210/90/CEE privind

înfiinţarea Agenţiei Europene de Mediu, etc.). Spre deosebire de aceasta, legislaţia sectorială

(sau verticală) se referă la sectoarele ce fac obiectul politicii de mediu şi care sunt: gestionarea

deşeurilor, poluarea sonoră, poluarea apei, poluarea aerului, conservarea naturii (a biodiversităţii

naturale), protecţia solului şi protecţia civilă (care se regăsesc în planurile de acţiune şi în

strategiile elaborate).

Actorii instituţionali ai politicii de mediu

Politica de mediu a Uniunii Europene este susţinută de un număr de actori instituţionali

implicaţi în pregătirea, definirea şi implementarea sa, şi care se află în permanentă consultare cu

guvernele Statelor Membre, cu diverse organizaţii industriale, organizaţii non-guvernamentale şi

grupuri de reflexie. Prin diversele atribuţii pe care le au, acestea contribuie la caracterul

sinergetic al politicii de mediu şi asigură realizarea obiectivelor sale atât la nivel legislativ, cît şi

la nivel de implementare.

1. Comisia Europeană, Direcţia Generală de Mediu a fost creată în 1981 şi este direct

responsabilă pentru elaborarea şi asigurarea implementării politicii de mediu. Rolul său este de a

iniţia şi definitiva noi acte legislative în domeniu şi de a se asigura că măsurile astfel adoptate

vor fi implementate de Statele Membre.

2. Consiliul Miniştrilor Mediului este parte a Consiliului Uniunii Europene şi se reuneşte de

câteva ori pe an , în scopul coordonării politicilor de mediu ale SM.

3. Parlamentul European, Comitetul de mediu, sănătate publică şi politică a

consumatorului. Implicarea Parlamentului European în politica de mediu a Uniunii se manifestă

prin cooperarea acestuia cu celelalte instituţii şi implicarea în procesul de co-decizie. În anul

1973 Parlamentul a înfiinţat un Comitet de mediu, format din specialişti şi responsabil pentru

iniţiativele legislative privind protecţia mediului şi protecţia consumatorului.

13

4. Comitetul economic şi social are un rol consultativ în procesul de decizie şi ilustrează

generalitatea politici de protecţie a mediului ambiant.

5. Comitetul regiunilor are, de asemenea, rol consultativ şi asigură implicarea autorităţilor

regionale şi locale în procesul de decizie la nivel comunitar. Aspectele de mediu sunt

responsabilitatea Comisiei 4, alături de planificarea spaţială şi de chestiunile ce ţin de politica

urbană şi de energie.

6. Agenţia Europeană de Mediu are sediul la Copenhaga (Danemarca) şi are ca scop

principal colectarea, prelucrarea şi furnizarea de informaţii privind mediul ambiant către

decidenţi şi către public. Acest lucru se realizează prin activităţi permanente de monitorizare a

mediului şi semnalarea în timp util a problemelor pe cale de apariţie. Astfel, activitatea sa constă

în: furnizarea de informaţii pe baza cărora sunt întemeiate deciziile politice; promovarea celor

mai bune practici în domeniul tehnologiilor şi protecţiei mediului; sprijinirea Comisiei Europene

în diseminarea rezultatelor cercetărilor în domeniul mediului.

Deşi nu este direct implicată în procesul de decizie, comunicările şi rapoartele sale asupra

situaţiei mediului joacă un rol esenţial în adoptarea noilor strategii şi măsuri de protecţie a

mediului la nivel comunitar şi fundamentează majoritatea deciziilor Comisiei în această direcţie.

Odată cu Agenţia Europeană de Mediu a fost stabilită şi Reţeaua Europeană de Informare şi

Observare pentru Mediu (EIONET) În engleză, “Environmental Information and Observation

Network” -EIONET, care conectează reţelele naţionale de informare ale SM.

Obiectivele politicii de mediu a UE

Obiectivele care stau la baza politicii de mediu a Uniunii Europene sunt clar stipulate de

Articolul 174 al Tratatului CE şi sunt reprezentate de:

• conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului;

• protecţia sănătăţii umane;

• utilizarea prudentă şi raţională a resurselor naturale;

• promovarea de măsuri la nivel internaţional în vederea tratării problemelor regionale de mediu

şi nu numai.

Principiile politicii de mediu a UE

Politica de mediu a UE s-a cristalizat prin adoptarea unei serii de măsuri minime de protecţie a

mediului, ce aveau în vedere limitarea poluării, urmând ca în anii ’90 să treacă printr-un proces

orizontalizare şi să se axeze pe identificarea cauzelor acestora, precum şi pe nevoia evidentă de a

lua atitudine în vederea instituirii responsabilităţii financiare pentru daunele cauzate mediului.

Această evoluţie conduce la delimitarea următoarelor principii de acţiune [15 p.57]:

1. Principiul „Poluatorul plăteşte”: are în vedere suportarea, de către poluator, a

14

cheltuielilor legate de măsurile de combatere a poluării stabilite de autorităţile publice - altfel

spus, costul acestor măsuri va fi reflectat de costul de producţie al bunurilor şi serviciilor ce

cauzează poluarea;

2. Principiul acţiunii preventive: se bazează pe regula generală că „ e mai bine să previi

decât să combaţi”;

3. Principiul precauţiei: prevede luarea de măsuri de precauţie atunci când o activitate

ameninţă să afecteze mediul sau sănătatea umană, chiar dacă o relaţie cauză-efect nu este deplin

dovedită ştiinţific;

4. Principiul protecţiei ridicate a mediului: prevede ca politica de mediu a UE să

urmărească atingerea unui nivel înalt de protecţie;

5. Principiul integrării: prevede ca cerinţele de protecţie a mediului să fie prezente în

definirea şi implementarea altor politici comunitare;

6. Principiul proximităţii: are drept scop încurajarea comunităţilor locale în asumarea

responsabilităţii pentru deşeurile şi poluarea produsă .

Instrumente de aplicare a politicii de mediu

Evoluţia politicii de mediu şi schimbările înregistrate de aceasta de-a lungul timpului sunt

reflectate nu numai de obiectivele şi priorităţile acesteia, ci şi de numărul - în continuă creştere -

al instrumentelor sale de implementare. Astfel, se poate vorbi de dezvoltarea a trei tipuri de

instrumente: legislative, tehnice şi instrumente economico-financiare, la care se adaugă un set de

„instrumente ajutătoare” ce răspund mai degrabă noilor tendinţe şi strategii de protecţie a

mediului.

A. Instrumentele legislative creează cadrul legal al politicii comunitare de protecţie a

mediului sunt reprezentate de legislaţia existentă în acest domeniu, adică de cele peste 200 de

acte normative (directive, regulamente şi decizii) adoptate începând cu anul 1970 (acestea

constituie aşa numitul acquis comunitar).

B. Instrumentele tehnice asigură respectarea standardelor de calitate privind mediul

ambiant şi utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile. În categoria instrumentelor tehnice

pot fi incluse:

Standarde şi limite de emisii etc.;

Cele mai bune tehnologii disponibile (BAT);

Denominarea „eco” (eco-etichetarea);

Criteriile aplicabile inspecţiilor de mediu în SM.

Standardele şi limitele de emisii sunt incluse în legislaţia specifică şi au menirea de a limita

nivelul poluării mediului şi de a identifica marii poluatori.

15

Cele mai bune tehnologii disponibile (BAT); legislaţia de prevenire şi control a poluării

industriale impune utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile la un moment dat. Instituţii

specializate elaborează Ghiduri BAT pentru diverse domenii industriale (energie, metalurgie,

chimie etc.) şi a căror utilizare devine obligatorie .

Denominarea „eco” este un instrument ce are drept scop promovarea produselor cu un impact

de mediu redus, comparativ cu alte produse din acelaşi grup. În plus, denominarea „eco” oferă

consumatorilor informaţii clare şi întemeiate ştiinţific asupra naturii produselor, orientându-le

astfel opţiunile. Această denominare are rolul evidenţierii produselor comunitare care

îndeplinesc anumite cerinţe de mediu şi criterii „eco” specifice, criterii stabilite şi revizuite de

Comitetul Uniunii Europene pentru Denominare Eco - responsabil de altfel şi pentru evaluarea şi

verificarea cerinţelor referitoare la acestea. Produsele care au îndeplinit criteriile de acordare a

acestei denominări pot fi recunoscute prin simbolul „margaretei”(logo-ul specific). Septembrie

2005 este data până la care se va finaliza examinarea modului de funcţionare a denominării „eco”

şi la care vor fi propuse amendamentele corespunzătoare.

Criteriile aplicabile inspecţiilor de mediu în SM au fost create pentru a asigura

conformitatea cu legislaţia de mediu a UE şi aplicarea uniformă a acesteia. Acest lucru este

posibil prin stabilirea unor criterii minime referitoare la organizarea, desfăşurarea, urmărirea şi

popularizarea rezultatelor inspecţiilor de mediu în toate SM.

Alte două instrumente sunt reprezentate de reţelele de măsură şi control a poluării aerului,

solului apei etc. şi de bazele de date privind nivelul poluării, pragurile de alertă, inventarul de

emisii poluante etc. Acestea monitorizează permanent situaţia mediului şi oferă informaţiile

necesare iniţierii de acţiuni cu scop reparatoriu şi preventiv.

Un rol important în implementarea politicii de mediu a UE îl are Sistemul financiar de

management şi audit al mediului -EMAS (Eco-Management and Audit Scheme), creat în

vederea îmbunătăţirii performanţei de mediu a organizaţiilor europene şi a furnizării de

informaţii publicului şi părţilor interesate. Aderarea organizaţiilor la acest sistem este una

voluntară şi bazată pe îndeplinirea unor criterii specifice; odată acceptate, aceste organizaţii pot

folosi logo-ul EMAS în declaraţiile publice, în antet şi în reclamele publicitare ale produselor,

serviciilor sau activităţilor lor (dar nu îl pot aplica pe produsele sau pe ambalajele produselor lor

şi nu îl pot folosi pentru compararea cu alte produse).

C. Instrumente financiare ale politicii de mediu

Principalele instrumente sunt reprezentate de programul LIFE şi de Fondul de Coeziune.

1. Programul LIFE a fost lansat în 1992 cu scopul de a co-finanţa proiectele de protecţie a

mediului în ţările UE, precum şi în ţările în curs de aderare.

16

LIFE este structurat în trei componente tematice: LIFE - Natură, LIFE – Mediu şi LIFE – Ţări

terţe, toate trei urmărind îmbunătăţirea situaţia mediului înconjurător dar fiecare dintre ele având

buget şi priorităţi specifice. Componenta Măsuri însoţitoare funcţionează ca o sub-categorie a

acestora şi are rolul de a asista cu materiale, studii şi informaţii implementarea celor trei

componente tematice, precum şi de a finanţa acţiuni de diseminare şi schimb de bune practici.

Toate componentele sunt supuse condiţiei co-finanţării de către statele eligibile, cu excepţia

componentei Măsuri însoţitoare - care beneficiază de finanţare 100% din partea UE. Proiectele

finanţate prin programul LIFE trebuie să îndeplinească un set de criterii ce reflectă relevanţa şi

seriozitatea acestora şi care cer ca proiectele:

1. să fie de interes comunitar şi să contribuie la realizarea obiectivelor LIFE;

2. să fie implementate de parteneri serioşi din punct de vedere financiar şi tehnic;

3. să fie fezabile în termeni de propuneri tehnice, planificarea acţiunilor, buget şi cost-

eficacitate.

Componenta LIFE - Natură finanţează – în proporţie de 50%-70% din cheltuielile

eligibile - proiecte de conservare a habitatului natural şi a faunei şi florei sălbatice (conform

directivelor păsărilor şi habitatelor), sprijinind astfel politica de conservare a naturii şi reţeaua

Natura 2000 a Uniunii Europene.Tabelul din (ANEAXA 1) conţine exemple de proiecte

finanţate de această componentă în SM şi în ţările candidate.

Componenta LIFE – Mediu finanţează – în proporţie de 30%-50% din cheltuielile

eligibile acţiuni ce au drept scop implementarea politicii şi legislaţiei comunitare referitoare la

protecţia mediului, atât în SM cât şi în ţările candidate. Obiectivul specific al acestei componente

este de a contribui la dezvoltarea de metode şi tehnici inovatoare de protecţie a mediului, prin

cofinanţarea proiectelor demonstrative cu rezultate a căror diseminare are importanţă deosebită

în promovarea aspectelor inovatoare.

LIFE - Mediu are definite cinci domenii eligibile pentru finanţare:

1) dezvoltarea şi planificarea utilizării terenurilor;

2) managementul apelor;

3) reducerea impactului activităţilor economice asupra mediului;

4) gestionarea deşeurilor;

5) reducerea impactului produselor asupra mediului printr-o abordare integrată a

procesului de producţie.

Tabelul din (ANEXA 2) ilustrează exemple de metode şi tehnici inovatoare dezvoltate în cadrul

acestei componente, în SM şi în ţările candidate.

Componenta LIFE – Ţări terţe finanţează proiecte de asistenţă tehnică (70% din

17

cheltuielile eligibile) ce contribuie la promovarea dezvoltării durabile în ţările terţe. Altfel spus,

această componentă are în vedere crearea capacităţilor şi structurilor administrative necesare

dezvoltării politicii de mediu şi a programelor de acţiune în SM, în unele ţări candidate

(Estonia, Letonia, Ungaria, România, Republica Slovacă şi Slovenia) şi în unele ţări terţe din

jurul Mării Mediterane şi Mării Baltice. Pentru a fi finanţate în cadrul acestei componente,

proiectele propuse trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

• să fie de interes comunitar;

• să promoveze dezvoltarea durabilă, la nivel internaţional, naţional sau regional;

• să propună soluţii de rezolvare a problemelor majore de mediu.

O trecere în revistă a proiectelor de asistenţă tehnică finanţate şi desfăşurate în ţările terţe este

realizată în tabelul din (ANEXA 3).

Strategii ale politicii de mediu a UE

Strategiile de realizare ale politicii de mediu întăresc principiul subsidiarităţii (adică

delegarea de responsabilităţi SM, în timp ce UE trasează numai cadrul general, obiectivele ce

trebuie avute în vedere) şi încearcă înlocuirea abordării verticale tradiţionale, de tip comandă-şi-

control, prin promovarea unui model alternativ de realizare a obiectivelor de mediu ale UE. Se

poate spune că aceste strategii sunt un fel de „instrumente ajutătoare”, care vin să completeze

instrumentele standard şi care acţionează ca stimulente în vederea adoptării de măsuri pentru

protecţia mediului sau care accentuează tendinţa spre o abordare bazată pe principiul

voluntariatului. Astfel, este vorba despre:

A. Dezvoltarea durabilă,

B. Programul de promovare a ONG-urilor active în domeniul protecţiei mediului,

C. Politica Integrată a Produselor (PIP),

D. Acordurile voluntare de protecţia mediului şi reducerea poluării,

E. Taxele şi impozitele de mediu în cadrul Pieţei Unice,

F. Strategia europeană de mediu şi sănătate.

Acestea sunt rezultatul noii abordări a PAM 5 şi a tendinţei inovatoare a PAM 6, care prevede

creşterea numărului instrumentelor de implementare a politicii de mediu şi care promovează

acţiunile orizontale şi integrate.

A. Dezvoltarea durabilă

Strategia Uniunii Europene pentru dezvoltare durabilă a fost adoptată în anul 2001, la întâlnirea

internaţională de lucru de la Gothenburg (Suedia), ca strategie pe termen lung ce concentrează

politicile de dezvoltare durabilă în domeniile: economic, social şi protecţia mediului şi care a

cunoscut o apreciere semnificativă în următorii ani. Conceptul dezvoltării durabile e însă prezent

18

în politica de mediu a UE încă din PAM 5 şi doar se delimitează ca strategie de sine stătătoare în

2001. La momentul actual există două linii de dezvoltare a acestei strategii: prima, corespunde

Procesului Cardiff şi are în vedere exact integrarea politicilor de mediu în alte politici

comunitare; a doua, reprezentată de Declaraţia de la Gothenburg – numită şi „O Europă durabilă

pentru o lume mai bună: o strategie a Uniunii Europene pentru dezvoltare durabilă” – are în

vedere rolul UE în aspectele globale ale dezvoltării durabile. Prin cadrul de dezvoltare iniţiat în

2001 au fost identificate 4 priorităţi:

1) schimbarea climatică şi utilizarea energiei “curate”(adică a surselor de energie ce nu

dăunează mediului);

2) sănătatea publică;

3) gestionarea responsabilă a resurselor naturale;

4) sistemele de transport şi utilizarea terenurilor.

B. Programul de promovare a ONG-urilor active în domeniul protecţiei mediului

Acest program are la bază Decizia 466/2002/EC din martie 2002, funcţionează ca un

instrument financiar şi reprezintă re-înnoirea unui program anterior, desfăşurat pe parcursul a

trei ani (1998-2000). Noul program acoperă perioada 2002 -2006, are un buget de 32 mil. Euro

şi încurajează participarea sistematică a ONG-urilor la dezvoltarea politicii comunitare de

mediu, precum şi sprijinirea asociaţiilor locale şi regionale mici ce contribuie la aplicarea aquis-

ului comunitar. Rolul său de stimulent este materializat prin acordarea de subvenţii granturi)

ONG-urilor active în domeniul protecţiei mediului, pe baza unor propuneri trimise de acestea.

Criteriile de acordare a granturilor urmăresc priorităţile PAM 6 şi promovează educaţia pentru

protecţia mediului şi sprijinirea implementării legislaţie comunitare de mediu, iar sumele

acordate acoperă 70% din cheltuielile organizaţiei pe ultimii doi ani pentru ONG-urile din SM

şi 80% pentru cele din ţările candidate.

C. Politica integrată a produselor (PIP)

PIP are la bază Cartea verde a unei politici integrate a produselor (februarie 2001) şi există

ca strategie începând din iunie 2003, odată cu adoptarea de către Comisie a comunicării aferente.

PIP urmăreşte să minimizeze degradarea pe care unele produse o cauzează mediului pe durata

ciclului lor de viaţă şi propune o abordare voluntară în vederea „produselor verzi”, precum şi o

strânsă cooperare cu părţile interesate. Principiile de bază ale acestei strategii sunt:

1) gândirea în perspectiva ciclului de viaţă al produselor;

2) implicarea pieţei, prin crearea de stimulente în vederea încurajării cererii şi ofertei de

“produse verzi”;

3) implicarea părţilor interesate;

19

4) actualizarea şi dezvoltarea continuă;

5) crearea de instrumente variate.

În ceea ce priveşte implementarea sa, au fost identificate două direcţii de acţiune: stabilirea

de „condiţii cadru” – adică promovarea acelor tipuri de măsuri şi instrumente aplicabile mai

multor produse diferite; crearea unei „abordări specifice produsului” – adică identificarea

produselor cele mai dăunătoare la adresa mediului şi dezvoltarea de proiecte pilot pentru

demonstrarea practică a beneficiilor aplicării PIP.

D. Acordurile voluntare de mediu

Acordurile de mediu există ca strategie declarată în urma unei Comunicări a Comisiei din

iulie 2002 şi reprezintă o formă de co-reglementare, cu rolul de a sprijini implicarea activă şi

responsabilizarea agenţilor economici faţă de protecţia mediului. Acordurile de mediu au un

caracter voluntar şi sunt folosite în mod curent în toate SM, la nivel naţional, regional sau local,

însă apar ca o noutate la nivelul UE – ca acorduri încheiate între Comisia Europeană şi federaţiile

industriale europene. Elementul de noutate este reprezentat de stabilirea unui cadru legal pentru

utilizarea acordurilor voluntare de mediu; altfel, putem vorbi de acorduri de mediu încă din 1996,

când au fost pentru prima dată subliniate avantajele acestora:

• o abordare pro-activă din partea industriei;

• soluţii eficace şi create special pentru problemele identificate;

• realizarea rapidă a obiectivelor de mediu.

G. Strategia europeană de mediu şi sănătate (SCALE)

Această strategie este cea mai recentă acţiune în domeniu şi are în vedere relaţia complexă şi

direct cauzală existentă între poluarea, schimbarea caracteristicilor mediului şi sănătatea umană.

SCALE este rezultatul preocupării constante a Comisiei Europene în această directie şi a fost

iniţiată în iunie 2003, fiind elaborată prin colaborarea DG Mediu cu DG Cercetare şi DG

Sănătate. Elementul de noutate al acestei strategii este centrarea pe sănătatea copiilor - care

reprezintă cel mai vulnerabil grup social şi cel mai afectat de efectele poluării mediului - spre

deosebire de restul legislaţiei de mediu, care este bazată pe norme şi standarde pentru adulţi.

Dezvoltarea acestei strategii are la bază 5 elemente cheie:

1. va fi fundamentată ştiinţific şi va analiza interacţiunile complexe dintre diverşi poluanţi

şi organismul uman;

2. va fi centrată pe copii şi va iniţia acţiuni pilot asupra poluanţilor cu relevanţă specifică

pentru copii (precum dioxinele şi metalele grele) şi asupra substanţelor cu acţiune

endocrină; îşi propune să crească gradul de informare şi responsabilizare a părţilor

interesate şi al publicului;

20

3. legislaţia UE va completa legile naţionale şi va fi revizuită pentru a reflecta situaţia şi

nevoile speciale ale copiilor;

4. va evalua constant acţiunile întreprinse în acest scop.

Pentru dezvoltarea acestei strategii, Comisia are în vedere o serie de întîlniri cu părţile interesate,

în vederea stabilirii unor grupuri de lucru şi grupuri consultative, precum şi în scopul

determinării rolului acestora din urmă în cadrul implemetării SCALE.

Politica de mediu, fiind una dintre cele mai complexe politici comunitare, în special

datorită caracterului său trans-sectorial şi al interferenţei directe cu creşterea economică, se

confruntă cu un set de probleme specifice. Adesea, ele decurg din încercarea de a balansa

interesele economice cu cele de mediu şi de a le transforma din interese contradictorii în interese

complementare. Se creează astfel situaţii în care apar false probleme dar care sunt de fapt efecte

benefice ale politicii comunitare de mediu.

1.3. Prevederi generale ale Politicii de Mediu în Republica Moldova

Politica de Mediu reprezintă un sistem integru al priorităţilor şi obiectivelor de mediu, al

metodelor şi instrumentelor de realizare ale acestora, care este direcţionat spre asigurarea

utilizării durabile a resurselor naturale şi prevenirea degradării calităţii mediului. Existenţa unei

politici în domeniul protecţiei şi conservării mediului în Republica Moldova reprezintă una din

cerinţele primordiale pentru consolidarea cursului ţării spre o Dezvoltare Durabilă[26 p.8-12] şi

o intensificare a colaborării internaţionale din domeniu, precum şi tendinţa spre integrarea

europeană. Acest fapt va contribui esenţial la realizarea scopurilor organelor de protecţie a

mediului din ţară, mai ales în ceea ce priveşte asigurarea Securităţii Ecologice a populaţiei şi

ameliorarea stării mediului ambiant în general [ 22 p. 25-57].

Baza politicii de mediu a fost pusă odată cu adoptarea Constituţiei Republicii

Moldova la 29 iulie 1994, conţinutul Articolului 37 căreia proclama: „dreptul fiecărui cetăţean

la un mediu neprimejdios din punct de vedere ecologic, pentru viaţă şi sănătate”, precum şi

„dreptul la accesul liber şi răspândirea informaţiilor veridice privitoare la starea mediului

natural, la condiţiile de viaţă şi de muncă”.

În cadrul Articolului 59 se stipulează că: „protecţia mediului înconjurător, conservarea şi

ocrotirea monumentelor istorice şi culturale constituie o obligaţie a fiecărui cetăţean” [16 p.12-

16]. În cadrul acestor acte legislative sunt specificate instrumentele economice şi financiare de

implementare a politicii de mediu, majoritatea din ele însă cuprind doar formulări de principii şi

stipulări generale, conţinutul lor având doar un caracter mai mult de referire şi declarativ, decât

unul cu o bază de argumentare economică şi ştiinţifică adecvată. Actele legislative şi normativele

elaborate pe parcursul ultimilor 17 ani în domeniul protecţiei mediului înconjurător constituie un

21

element pozitiv al politicii statului în această direcţie, dar pe de altă parte Instituţiile centrale şi

locale de stat, agenţii economici şi chiar persoanele fizice nu întotdeauna reuşesc să se alinieze la

noile adoptări impuse, fapt ce duce la incertitudine şi chiar intoleranţă juridică din partea

societăţii civile [ 27 www.justice.md.]. Deseori însă legile nu pot fi implementate din cauza

dificultăţilor economice cu care se confruntă statul, în aşa numita perioadă de tranziţie la

economia de piaţă.

O tendinţă pozitivă clară spre care tinde Guvernul Republicii Moldova în domeniul

mediului este cea de armonizare a legislaţiei naţionale cu reglementările şi standardele europene

de mediu[20 p.63-85]. Cu asistenţa tehnică oferită de statele Uniunii Europene în cadrul

Programului TACIS, s-au făcut paşi importanţi în domeniul aproximării legislaţiei naţionale cu

cea a UE în diverse domenii de activitate:

1. protecţia şi utilizarea raţională a resurselor acvatice;

2. elaborarea şi punerea în funcţiune a unor mecanisme de implementare a prevederilor

convenţiilor internaţionale în domeniul protecţiei şi conservării mediului;

3. management-ul deşeurilor industriale, municipale şi menajere;

4. ratificarea unor noi convenţii, precum şi colaborarea multilaterală cu:

Uniunea Europeană;

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare Economică (OSCE);

Organizaţia Cooperării Economice în bazinul Mării Negre;

Comisia Dunăreană; Consiliul Europei;

Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare;

Banca Mondială;

Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD);

Fondul Ecologic Global.

Scopurile şi obiectivele generale pe care le propune spre realizare Politica de Mediu din

Republica Moldova sunt următoarele[16 p.12-16]. :

1. asigurarea unui mediu favorabil de trai şi activitate pentru cetăţenii Republicii Moldova;

2. prevenirea poluării mediului ambiant;

3. asigurarea Securităţii Ecologice de stat;

4. utilizarea durabilă a resurselor naturale;

5. regenerarea resurselor naturale şi ameliorarea calităţii mediului înconjurător;

6. conservarea patrimoniului cultural;

7. contribuţia la soluţionarea problemelor ecologice globale şi respectarea angajamentelorю

Priorităţile strategice menite să asigure realizarea scopurilor generale în domeniul protecţiei şi

22

conservării mediului înconjurător, precum şi a utilizării durabile a resurselor naturale sunt:

Îmbunătăţirea şi asigurarea condiţiilor de bună guvernare în domeniul protecţiei mediului şi a

utilizării durabile a resurselor naturale. Acest obiectiv poate fi realizat prin:

Valorificarea şi consolidarea la justa valoare a potenţialului instituţional şi managerial în

domeniul protecţiei mediului înconjurător;

Definitivarea Planului de Acţiuni pentru aproximarea legislaţiei naţionale de mediu şi

iniţierea activităţilor de transpunere a ei la Directivele Uniunii Europene.

Menţinerea calităţii mediului ca factor ce asigură păstrarea sănătăţii şi calităţii vieţii

cetăţenilor Republicii Moldova[18 p.18-25] poate fi realizată prin:

- Consolidarea măsurilor de prevenire a poluării mediului prin ridicarea conştientizării

populaţiei şi integrarea cerinţelor de protecţiei a mediului în cadrul celorlalte politici

sectoriale şi teritoriale ale politicii naţionale;

- Extinderea şi protecţia Ariilor Protejate de Stat;

- Perfecţionarea politicii de Management al deşeurilor;

- Reducerea şi prevenirea degradării resurselor naturale şi raţionalizarea utilizării acestora;

- Perfecţionarea procesului de executare a controlului de stat pentru asigurarea respectării

legislaţiei în domeniul protecţiei mediului înconjurător;

Modernizarea sistemului naţional de monitoring privind calitatea mediului.

Cooperarea transfrontalieră în domeniul asigurării Securităţii Ecologice poate fi eficientizată

prin:

- Atragerea investiţiilor străine în domeniul protecţiei mediului;

- Dezvoltarea capacităţilor în domeniul elaborării proiectelor de protecţie a mediului;

- Fortificarea eforturilor în cadrul acordurilor bilaterale şi multilaterale;

- Dezvoltarea capacităţilor administrative pentru implementarea prevederilor tratatelor

internaţionale la care a aderat Republica Moldova. [19 p.72-137]

Sporirea nivelului de educare şi conştientizare ecologică a publicului poate fi realizată prin:

- Organizarea orelor ecologice şi a emisiunilor radio şi TV;

- Elaborarea unei strategii naţionale „Educaţia pentru Dezvoltarea Durabilă”.

Conform Legii cu privire la Administraţia Publică Locală, teritoriul Republicii Moldova

a fost divizat în 32 de unităţi administrative (raioane), Unitatea teritorial-administrativă „Găgăuz-

Yeri” şi 3 municipii [23 p. 42-49], cărora li s-au acordat împuterniciri în domeniile sociale şi

economice, dar nu şi responsabilităţi directe în domeniul protecţiei mediului înconjurător.

Activitatea de control ecologic în teritoriu este efectuată de 4 Agenţii Ecologice Regionale, care

dispun de Inspecţii în fiecare raion. Autoadministrarea locală este exercitată de 1442 de Primării

23

cu consilii locale alese şi bugete proprii. Departamentul pentru Protecţia Mediului în Republica

Moldova a fost creat în anul 1995, şi prin Hotărârea Guvernului, în anul 1998 a evoluat la nivel

de Minister al Mediului, iar în rezultatul mai multor transformări, în anul 2004 a devenit

Ministerul Ecologiei şi resurselor Naturale (MERN).

Aparatul Central al Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale include:

Direcţia Analiză, Monitorizare şi Evaluarea a Politicilor are sarcina de elaborare şi

implementare a politicii de mediu în Republica Moldova, inclusiv a actelor legislative şi

normative la nivel naţional şi local, de consolidare a cursului ţării după principiul Dezvoltării

Durabile. De asemenea Direcţia coordonează procesul de aproximare a legislaţiei naţionale cu

cea a Uniunii Europene, precum şi cel de asigurare a Securităţii Ecologice a populaţiei prin

elaborarea şi coordonarea implementării mecanismelor economice de protecţie şi ameliorare a

mediului [23 p.13-22].

Direcţia Resurse Naturale şi Biodiversitate are în funcţia sa elaborarea, promovarea,

organizarea şi controlul aplicării normelor legislative în domeniul protecţiei, conservării şi

folosirii durabile a resurselor naturale disponibile pe teritoriul Republicii Moldova şi a

ecosistemelor terestre şi acvatice. Prin intermediul acestei Direcţii sunt implementate programe

şi planuri privind protecţia şi conservarea patrimoniului natural şi a diversităţii biologice, şi se

realizează management-ul Ariilor Naturale Protejate de Stat. [23 p.36-42]

Direcţia Prevenirea Poluării Mediului coordonează activităţile de implementare a

concepţiilor şi strategiilor de prevenire a degradării mediului înconjurător şi de management

ecologic al deşeurilor prin folosirea tehnologiilor nonpoluante. De asemenea Direcţia elaborează

programele şi planurile de acţiuni cu privire la efectuarea expertizei ecologice de stat a

proiectelor, concepţiilor, strategiilor şi schemelor de dezvoltare a economiei la nivel naţional şi

ramural şi evaluarea în ansamblu a impactului lor asupra componentelor mediului, precum şi

coordonarea importului, exportului, transportării, utilizării şi neutralizării deşeurilor periculoase,

a produselor şi substanţelor nocive[23 p.41-49]

Direcţia Planificare, Finanţare şi Evidenţă Contabilă asigură controlul asupra

bunurilor existente şi circulaţia lor, a utilizării resurselor materiale, financiare şi a cadrelor

profesionale conform standardelor şi normativelor aprobate de regulamentul intern, precum şi

gestionarea lor conform legislaţiei. [[23 p.31-32]

Serviciul Juridic şi Personal asigură din punct de vedere juridic activitatea Ministerului,

elaborează proiectele de acte legislative şi normative în domeniul politicii de mediu şi efectuează

expertiza juridică a acestor acte. De asemenea Direcţia reprezintă interesele Ministerului în

instanţele judecătoreşti şi alte organe de drept. [23 p.13-27]

24

Serviciul Secretariat şi Relaţii cu Publicul efectuează lucrările de secretariat şi de

arhivă şi asigură circulaţia corespondenţei interne (din cadrul Ministerului) şi externe (dintre

Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale, Preşedinţie, Parlament şi Guvern). [23 p.56-60]

Instituţiile subordonate Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale sunt:

1. Inspectoratul Ecologic de Stat realizează controlul ecologic de stat în vederea respectării

legilor şi actelor normativ în problemele protecţiei mediului înconjurător şi utilizării raţionale

a resurselor naturale (combaterea braconajului şi a tăierii ilicite de arbori), efectuează

expertiza ecologică de stat a calităţii factorilor de mediu în scopul prevenirii impactului

activităţilor economice asupra mediului înconjurător, a componentelor de mediu şi a sănătăţii

populaţiei. Inspectoratul conlucrează cu organele de drept în privinţa examinării

contravenţiilor administrative şi tragerea la răspundere a „criminalilor” ecologici şi cu

organele Administraţiei Publice Locale în vederea implementării programelor şi planurilor de

acţiuni în domeniul protecţiei şi conservării mediului ambiant. Inspectoratul Ecologic de Stat

îşi exercită funcţiile prin intermediul Agenţiilor Ecologice „NORD”, „SUD”, „CENTRU” şi

„GĂGĂUZIA”, Serviciului Piscicol şi a Serviciilor Specializate de Control Ecologic. [23 p.6-

9]

2. Serviciul Hidrometeorologic de Stat îşi desfăşoară activitatea prin intermediul a 3 Direcţii

principale: Meteorologie, Hidrologie şi Monitoring al Calităţii Mediului. Funcţiile principale

ale Serviciului constau în monitorizarea discontinuă a stării şi evoluţiei condiţiilor

hidrometeorologice şi a calităţii aerului şi apelor în scopul protecţiei populaţiei şi a economiei

naţionale contra fenomenelor hidrometeorologice periculoase şi a nivelului înalt de poluare a

mediului înconjurător. [23 p.37-42].

3. Agenţia pentru Geologie „AGeoM” are sarcina de a reglementa şi coordona studierea

geologică a subsolului, protecţia şi exploatarea raţională a resurselor subsolului, dezvoltarea

bazei materiei prime minerale din Republica Moldova şi menţinerea în echilibru a balanţei

rezervelor de aceste substanţe. Agenţia asigură controlul asupra protecţiei apelor subterane

împotriva poluării şi epuizării lor iraţionale. [23 p.41-44].

4. Institutul de Ecologie şi Geografie este împuternicit de a efectua cercetări ştiinţifice în

domeniul Geografiei şi Ecologiei, care include evaluarea impactului activităţilor antropice

asupra mediului, crearea bazei informaţionale folosite în realizarea monitoring-ului integrat şi

elaborarea rapoartelor naţionale privind starea mediului înconjurător. În cadrul Institutului

funcţionează laboratoarele: Calitatea Mediului, Ecobioindicaţie şi Radioecologie, Standarde şi

Normative de Mediu, Ecologia Aşezărilor Umane, Biogeocenologie, Geoinformatică,

Geomorfologie Dinamică, Climatologie, Geografie şi Evoluţie a Solurilor, Geografie

25

Socioumană şi Landşaftologie. [23 p.36-62]

5. Agenţia Naţională de Reglementare a Activităţilor Nucleare şi Radiologie este organul

instituţional care are funcţii de reglementare, autorizare şi control în domeniul nuclear şi

radiologic. De asemenea Agenţia stabileşte mecanismele de asigurare a securităţii activităţilor

nucleare şi radiologice, menţinerea lor la un nivel neprimejdios în cadrul oricărui domeniu ce

ţine de utilizarea surselor de radiaţii ionizante . [23 p.36-62]

6. Centrul Informaţional de Mediu pune la dispoziţia publicului larg informaţia cu privire la

starea mediului înconjurător în Republica Moldova. În sursele Centrului se publică informaţii

privind activitatea curentă a tuturor ministerelor şi a subdiviziunilor acestora, rapoarte privind

calitatea şi starea factorilor şi componentelor de mediu, proiectele actelor legislative şi

normative elaborate în domeniul protecţiei şi conservării mediului înconjurător, digest

ecologic[23 p.36-62].

7. Fondul Ecologic Naţional (FEN) reprezintă instituţia subordonată Ministerului Ecologiei şi

Resurselor Naturale care se ocupă cu colectarea resurselor financiare suplimentare pentru

protecţia mediului înconjurător. Fondul este gestionat de către Consiliul de Administrare, iar

Serviciul Evidenţă şi Control execută deciziile organului de gestionare. Resursele financiare

ale FEN sunt acumulate din mijloacele transferate de către fondurile ecologice locale, taxele

pentru emisiile de poluanţi de la diverse surse din domeniul economiei naţionale. [23 p.36-

62]

Mijloacele financiare alocate de către Fondul Ecologic Naţional sunt folosite pentru:

- finanţarea proiectelor de construcţie a obiectivelor de protecţie a mediului;

- implementarea strategiilor, programelor şi planurilor naţionale de protecţie a mediului;

cercetări ştiinţifice în domeniul protecţiei mediului efectuate la comanda Ministerului

Ecologiei şi Resurselor Naturale;

- colaborarea internaţională în domeniul protecţiei şi conservării mediului înconjurător;

- lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale, avariilor şi a altor situaţii, care în viitor ar

putea avea efecte negative asupra mediului;

- acordarea de sprijin financiar organizaţiilor non-guvernamentale.

Cu toate neajunsurile şi lacunele încă evidente, legislaţia naţională în domeniul mediului a făcut

paşi gigantici spre perfecţiune în ultimii ani, astfel încât în prezent statul nostru dispune de un

cadru juridic în această ramură capabil să facă faţă tuturor greutăţilor cu care se confruntă

societatea în plan ecologic. Pentru viitor, reglementările în domeniu ar trebui supuse unor

metamorfoze mai aspre de perfecţionare şi armonizare a legislaţiei de mediu atât la nivelul

cadrului intern, cât şi la nivelul legislaţiei internaţionale, în special a Uniunii Europene.

26

În mare măsură, legislaţia „orizontală” a Uniunii Europene este reflectată în cea a

Republicii Moldova, ca urmare a unui proces intens de armonizare.

Un loc important în politica statului îl ocupă soluţionarea problemelor de asigurare a

Securităţii Ecologice, [17p.14-18] fapt confirmat de Constituţia Republicii Moldova, în baza

Art. 37, care„garantează dreptul fiecărui cetăţean la un mediu înconjurător neprimejdios”.

Pentru asigurarea Securităţii Ecologice la nivel regional, republican, internaţional, Republica

Moldova a aderat la iniţiativa Organizaţiei pentru Securitate şi Colaborare Europeană (OSCE).

În contextul acestor colaborări avantajoase în cadrul iniţiativei „Mediul şi Securitatea”, sarcina

primordială este perfectarea bazei legislative de reglementare a asigurării Securităţii Ecologice a

populaţiei din Republica Moldova prin diminuarea riscurilor ecologice, prevenirea impactului

negativ asupra mediului înconjurător şi sănătăţii populaţiei, inclusiv în contextul transfrontalier

[28 www.mediu.gov.md.]. Degradarea aerului, solului şi a apelor poate afecta grav creşterea

economică, calitatea produselor agroalimentare, sănătatea umană, etc. Cele din urmă dăunează

proceselor şi fenomenelor economice şi sociale, care condiţionează în mare măsură Securitatea

Naţională. Nu întâmplător, ţările dezvoltate acţionează pentru menţinerea monopolului doar al

industriilor nepoluante, respectiv al electronicii, mecanicii şi a unei părţi din industria uşoară,

preferând să facă investiţii în ramurile industriale poluante şi mari consumatoare de materie

primă şi energie ale altor ţări. Pentru Republica Moldova, şi nu numai, cele din urmă trebuie să

constituie un serios semnal de alarmă, care să fie urmat şi de o serie de măsuri ce trebuiesc

impuse.

Conservarea elementelor naturii reprezintă, probabil, premisa cea mai de bază pentru

dezvoltarea pe plan biologic, educativ, ştiinţific şi moral. Factorii de mediu pot executa influenţe

directe şi indirecte la adresa securităţii fiecărui stat în parte, ceea ce impune ca aceştia să fie

cunoscuţi şi protejaţi cu cea mai mare grijă[5 p.143-152]. Unul dintre aceşti factori, considerat de

altfel, drept element vital al vieţii, îl constituie apa şi resursele acvatice în general. Necesităţile

de apă sunt direct proporţionale cu nivelul de dezvoltare socio-economică [4 p.219-247; 6 p. 37-

118].

Republica Moldova se numără printre ţările sărace din punctul de vedere al volumului

de resurse de apă dulce, dar şi calitatea apelor lasă de dorit enorm. Nu avem dreptul moral [25

p.189-193]să trecem cu vederea faptul că poluarea surselor de apă ar putea avea loc şi datorită

unor „accidente” sau ca urmare a neluării unor măsuri adecvate pe teritoriul statelor vecine.

27

CAPITOLUL II. Descrierea şi analiza activităţii Î.C.S. "Petrom-Moldova" S.A.

2.1. Cadrul general de funcționare a Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A.

Pentru prima dată în Republica Moldova Societatea Naţională a Petrolului "Petrom" Joint

Stock Company România a fost înregistrată pe 16 octombrie 1998, prin deschiderea unui birou

de reprezentanţă în Chişinău. Ca urmare a reorganizării sale, la 18 mai 2000, FSC "Petrom-

Moldova" J.S.C. a fost oficial creat şi înregistrat de către Camera Înregistrării de Stat din

Republica Moldova. Astfel, "Petrom-Moldova" a devenit o societate pe actiuni cu capital strain

care e înregistrată legal şi funcţionează ca un agent economic cu relaţii şi consecinţe pe piaţa

locală. Activitatea întreprinderii a început în anul 2000 cu achiziţia unei staţii de distribuţie a

produselor petroliere şi a continuat să se extindă, ajungînd la moment să deţină 112 staţii de

distribuţie a produselor petroliere. Compania a început activitatea în anul 2000 prin

achiziţionarea de la SNP "Petrom" SA România a primei staţieide alimentare carburanți, situată

pe str. Sarmizegetusa, nr. 24. (PECO 01) şi construirea în 2001 a unui Centru comercial de

Distribuție Produse Petroliere, amplasat pe str. Calea Orheiului, nr. 109, Chișinău (PECO 02).

Treptat Î.C.S. "Petrom-Moldova" S.A. a aprobat o politică de extindere masivă pe tot teritoriul

Republicii Moldova.În scopul promovării bradului, extinderii şi menţinerii activității de succes

a companiei de pe piaţa produselor petroliere din Republica Moldova, mai ales în distribuţia de

produse petroliere şi zonele comerciale, ICS "Petrom-Moldova" SA a semnat şi acorduri de

închiriere cu staţiile de petrol din ţară. Sarcina primordială a companiei este consolidarea poziţiei

de întâietate şi extinderea Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A. pe piaţa de profil din Republica

Moldova. Activitatea de bază a întreprinderii este achiziţionarea şi distribuirea produselor

petroliere pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

Activitatea întreprinderii a început în anul 2000 cu achiziţia unei staţii de distribuţie a

produselor petroliere şi a continuat să se extindă, ajungînd la moment să deţină 112 staţii de

distribuţie a produselor petroliere. La moment întreprinderea deţine poziţia de lider pe piaţa

locală de distribuire a produselor petroliere. Pentru a oferi clienţilor cele mai calitative produse

şi pentru a-şi menţine poziţia de lider managementul întreprinderii îmbină know-how-ul

internaţional cu puterea locală. Fiind una dintre companiile cu succes din țară, acționează în

mod conştient faţă de responsabilităţile unei companii moderne internationale, precum și faţă

de rolul important de integrare într-o Europa mai mare.

Obiective de bază în activitatea Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A. :

- importul şi comercializarea carburanţilor de calitate;

28

- exploatarea transportului auto specializat;

- depozitarea combustibilului şi a materialelor lubrifiante;

- comerţul cu piese şi accesorii pentru autovehicule;

- alte tipuri de comerţ cu amănuntul în magazinele specializate.

Pentru realizarea obiectivelor propuse compania a trasat următoarele direcţii prioritare de

activitate pentru următorii ani:

extinderea reţelei de distribuţie a produselor petroliere şi a gazului lichefiat;

comercializarea produselor petroliere de calitate superioară la un preţ acceptabil;

sporirea calităţii deservirii şi accesibilităţii pentru clienţi.

La moment întreprinderea deţine poziţia de lider pe piaţa locală de distribuire a

produselor petroliere. Pentru a oferi clienţilor cele mai calitative produse şi pentru a-şi menţine

poziţia de lider managementul întreprinderii îmbină know-how-ul internaţional cu puterea

locală.

Strategie Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A.

Siguranţa: avem o strategie foarte bine definită. Vom investi în modernizare şi tehnologii de

ultimă oră. Avem o răspundere socială faţă de populaţie şi anume, de a-i asigura accesul la

resurse. Dorim să facem din Petrom Moldova nu doar cea mai mare, dar şi cea mai de succes

companie din Republica Moldova. Aceasta însemnă o companie profitabilă şi în continuă

dezvoltare pe termen lung, modernă şi cu o puternică ancorare în comunitate. Vrem ca Petrom să

devină sinonim ca brand regional european cu noţiunile de calitate, modernism îmbinat cu

tradiţie, profitabilitate şi durabilitate. Actualmente Petrom Moldova întreprinde măsuri concrete

pentru promovarea propriului brand prin introducerea mai multor tehnici manageriale agresive.

Misiune și Valori

Succes.Dorim să fim etalonul de succes al companiilor de profil din Republica Moldova. În acest

scop pledăm pentru o dezvoltare susţinută şi profitabilă, creăm valori pentru acţionarii noştri,

suntem partenerul preferat al clienţilor noştri şi cel mai bun angajator. Dorim să devenim lider în

standardele corporative, de afaceri, sociale şi de mediu în toate operaţiunile noastre.

Responsabilitate. Gândim şi acţionăm pe deplin conştienţi de responsabilităţile noastre pe

termen lung, economice, sociale şi de protecţie a mediului.

Dinamică şi calitate. Considerăm schimbările o oportunitate, ne concentrăm pe dezvoltarea

profitabilă şi susţinită a companiei noastre şi contribuim în mod activ la performanţa economică

a Republicii Moldova. Suntem hotărâţi să obţinem calitate prin tot ceea ce facem.

29

Universalitate. Promovăm valorile universale, precum şi produse de calitate superioară la

standardele Uniunii Europene.

Responsabilitate Socială. Pentru compania „Petrom-Moldova" responsabilitatea socială este

importantă. Deoarece deţinem întâietatea pe piaţa autohtonă a produselor petroliere avem

responsabilitatea să ne implicăm în viaţa comunităţii şi a societăţii în care trăim. Responsabilitate

socială este parte din strategia de management a companiei. Este mai mult decât filantropie. E

acţiunea care generează încredere.

Pornind de la analiza situaţiei reale a întreprinderii „Petrom Moldova” SA, starea

întreprinderii poate fi caracterizată astfel:

Este o întreprindere profitabilă care deţine poziţia de lider în distribuirea produselor

petroliere pe piaţa autohtonă, cu o experienţă vastă, un personal bine format şi o reţea largă de

distribuţie. Activitatea întreprinderii se bazează pe o strategie de dezvoltare de lungă durată

susţinută de eforturile managerilor experimentaţi;

Are un nivel înalt al profitului net şi a rentabilităţii ceea ce denotă o bună gestiune a

resurselor întreprinderii şi asigură finanţarea activităţii şi remunerarea corespunzătoare a

acţionarilor. Riscurile economice au un nivel foarte redus, în primul rînd din motiv că

comercializează produse petroliere, iar cererea acestora este relativ constantă neavînd

substituienţi şi întreprinderea deţine poziţia de lider datorită calităţii înalte a produselor;

Întreprinderea are un grad înalt de îndatorare, însă acesta nu afectează performanţele

întreprinderii, iar riscul de faliment este foarte redus;

Nivelul înalt al ratelor de lichiditate şi excedentul de trezorerie denotă faptul că

întreprinderea are capacitatea să finanţeze activitatea curentă fără a apela la creditori.

Diagnosticul rentabilităţii şi riscurilor întreprinderii „Petrom Moldova” SA demonstrează

că mediul de dezvoltare al întreprinderii este foarte favorabil. Totuşi pentru o mai bună

funcţionare ar fi necesară diminuarea datoriilor întreprinderii, acest fapt ar permite majorarea

autonomiei financiare a întreprinderii şi diminuarea cheltuielilor cu dobînzile.

Pentru a-şi contura poziţia de lider pe piaţa de distribuţie a produselor petroliere este

necesar ca întreprinderea să promoveze o politică de lărgire a pieţei de desfacere, prin

dezvoltarea creditului comercial, oferirea de rabaturi, astfel se vor majora considerabil vînzările

întreprinderii şi respectiv profiturile acesteia.

Compania Petrom este una dintre cele mai importante companii industriale austriece

listate la bursă, cu venituri consolidate ale grupului de 23,32 miliarde de euro şi o forţă de muncă

de 31.389 de angajaţi în 2010. În domeniul Explorare și Producţie, Petrom activează în două ţări

30

principale, România şi Austria, şi deţine un portofoliu internaţional echilibrat. În domeniul

Rafinare şi Marketing, Petrom are o capacitate anuală de rafinare de 22,3 milioane de tone şi

aproximativ 4.700 de staţii de distribuţie carburanţi în 13 ţări, printre care şi Turcia. În segmentul

Gaze Naturale și Energie, Petrom a comercializat aproximativ 18 miliarde m3 de gaze naturale în

2010. Compania Petrom operează o reţea de conducte de gaze naturale cu o lungime de 2.000 de

km în Austria şi cu o capacitate comercială de circa 89 miliarde m3 în 2010. Cu o capacitate

comercială de aproximativ 34 miliarde m3 în 2010, platforma de gaze naturale a Petrom, Central

European Gas Hub, se numără printre cele mai importante centre de gaze naturale din Europa

Continentală. Prin achiziţionarea pachetului de 97% din acţiunile Petrol Ofisi, compania

turcească petrolieră lider în segmentul comercial şi de retail, Petrom şi-a consolidat poziţia.

2.2. Obiectivele și activitățile întreprinderii Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A.

Unul dintre obiectivele Petrom este de a diminua impactul operaţiunilor sale asupra

mediului, prin reducerea deşeurilor, a emisiilor şi evacuărilor în atmosferă şi prin utilizarea

eficientă a energiei. Anul 2009 a reprezentat un progres major în clarificarea, consolidarea şi

alinierea proceselor şi cerinţelor pe care le aplicăm în Petrom faţă de Reglementările Grupului

OMV. Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A., membru al Grupului OMV, este cel mai mare producător

de ţiţei şi gaze din sud-estul Europei. Segmentele de activitate ale Petrom sunt: Explorare şi

Producţie, Rafinare şi Marketing şi Gaze şi Energie, acestea reprezentând activităţile de bază ale

companiei spre care ne canalizăm atenţia, cu scopul creşterii eficienţei lor.

În conformitate cu direcţiile noastre strategice, obiectivul Petrom este de a creşte în

continuare nivelul productivităţii şi al profitabilităţii, prin valorificarea potenţialului din E&P,

maximizând valoarea de integrare a modelului nostru de afaceri şi realizând potenţialul

companiei de eficientizare şi reducere a costurilor. Prin această abordare, ne vom concentra pe

maximizarea performanţei angajaţilor noştri, în vederea consolidării organizaţionale şi a

managementului companiei.

Exploatare și Producție (E&P): Petrom asigură aproape integral producția de țiței și aproximativ

jumătate din producția de gaze în Romania. Producția totală de țiței și gaze a fost de aproximativ

184.000 bep/zi în 2012, în timp ce rezervele dovedite au totalizat aproximativ 832 milioane bep

la sfîrșitul lunii decembrie 2012. Grupul opereaza național în jur de 12.500 sonde de producție de

petrol și gaze și șapte platforme în Marea Neagra. Fața de 2011, EBIT activitatii de E&P a

crescut cu 22% in 2012.

Rafinare și Marketing (R&M): Petrom operează rafinăria Petrobrazi, integrată cu activitatea de

E&P. Grupul livrează produsele printr-o rețea de peste 800 de stații de distribuție în Romania și

31

în țările vecine (Bulgaria, Serbia și Republica Moldova). Grupul deține o cota de piață de

aproximativ 40% pe poziția de operator downstream în Romania, cu 546 stații de distribuție.

Gaze si Energie (G&E): Petrom activează în Romania și în domeniul de gazelor naturale,

acoperind toate segmentele acestei piețe. Managementul a decis de asemenea dezvoltarea

activității de producere a energiei electrice, folosind atît surse convenționale cît și regenerabile,

pentru a contribui la creșterea valorii și la dezvoltarea durabilă a societății.

Aproape jumatăte din staţiile de distribuţie ale Petrom au fost modernizate şi

recondiţionate. În acest sector, a fost finalizată modernizarea reţelei de staţii de distribuţie din

Republica Moldova, sistemul full agency (staţii deţinute de Petrom şi administrate de dealerii

independenţi) fiind implementat integral. Ca o consecinţă directă, volumul vânzărilor totale în

Marketing a crescut, ajungând la nivelul de 4,823 mii tone în 2011, cu 12% comparativ cu 2010,

în pofida mediului economic nefavorabil, ca urmare a investiţiilor în optimizarea reţelei staţiilor

de distribuţie.

2.3 Aspecte operaționale a Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A.

În cadrul departamentului Logistică, managementul optimizării flotei s-a finalizat cu

introducerea sistemului de management al flotei. Această realizare a dus la îmbunătăţirea

folosirii resurselor (autovehicule şi conducători auto), gestionarea cererilor de transport şi

reducerea consumului de combustibil cu aproximativ 3%.

În cadrul departamentului Mentenanţă, programul de îmbunătăţire a intervalului de timp

între defecţiuni a generat un set de soluţii pentru creşterea disponibilităţii echipamentelor de

producţie.

Direcții strategice, explorare și producție. Direcțiile strategice sunt:

Sporirea valorii integrării – element-cheie în generarea de valoare adăugată.

Valoarea Petrom derivă din activitatea de tip integrat a companiei şi ne străduim permanent să

identificăm şi să maximizăm sinergiile existente de-a lungul lanţului nostru valoric. Pentru a

capitaliza valoarea integrării şi a ne spori performanţele şi flexibilitatea, ne vom concentra

eforturile pe consolidarea şi extinderea activităţii de hidrocarburi, pe diversificarea portofoliului

de activităţi prin producerea de electricitate, pe creşterea eficienţei şi valorificarea integrării în

toate segmentele. În acelaşi scop, vom aplica în continuare disciplina financiară şi un

management strict al costurilor, pentru maximizarea capacităţii noastre de a genera profit.

Valorificarea poziţiei de lider pe piaţa de ţiţei şi gaze din sud-estul Europei pentru

transformarea într-un jucător important pe piaţa energiei electrice.

Își asumă angajamentul de a se transforma dintr-o companie integrată de ţiţei şi gaze, lider pe

32

piaţa din sud-estul Europei, într-un jucător important pe piaţa energiei electrice, prin extinderea

în domeniul producţiei de electricitate. Din poziţia sa de companie integrată de ţiţei şi gaze, ce

contribuie cu Aproximativ 50% la producţia totală de gaze a Republicei Moldova, şi având

cunoştinte extinse şi experienţă îndelungată de piaţă, Petrom este bine poziţionat pentru a

valorifica oportunităţile apărute, atât în activitatea de ţiţei şi gaze, cât şi pe piaţa energiei

electrice. Va continua să se consolideze portofoliul solid de active operaţionale, prin

concentrarea pe activităţile de E&P şi G&E, valorificând rolul nostru de centru operaţional al

Grupului OMV în activitatea de explorare şi producţie în Republica Moldova şi zona Caspică,

care reprezintă prioritatea noastră, şi în activitatea de marketing din sud-estul Europei. În E&P,

vizăm valorificarea potenţialului activelor noastre din Republica Moldova, concomitent cu

dezvoltarea activităţilor din Kazahstan. În G&E, ne păstrăm angajamentul de a dezvolta un

portofoliu de generare electricitate, atât din surse convenţionale, cât şi regenerabile. În contextul

cererii crescânde de energie electric şi având în vedere obligaţiile asumate de Republica Moldova

în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de CO2 şi generarea de energie fără conţinut de carbon,

Petrom va pune în funcţiune prima central electrică modernă – un proiect greenfield – într-o

industrie caracterizată prin prevalenţa activelor vechi, care întâmpină dificultăţi în atingerea

standardelor europene de mediu.

Dezvoltare durabilă prin diversificarea surselor de energie

Dezvoltarea durabilă reprezintă fundamental tuturor proiectelor şi activităţilor Petrom, pornind

de la principiile de creştere şi diversificare, disciplină financiară, guvernanţă corporativă şi

practicile de afaceri, până la dezvoltarea angajaţilor şi CSR. În pofida provocărilor majore ale

economiei şi mediului de activitate, Petrom continuă să investească în proiecte-cheie pentru

maximizarea performanţei. În acest fel, vom asigura creşterea noastră durabilă, iar pentru clienţii

noştri – un portofoliu diversificat de produse energetice, de la carburanţi, la gaze şi electricitate.

Extinderea activităţii Petrom către sectorul energetic constituie o component importantă pentru

dezvoltarea durabilă a companiei. În acest scop, dezvoltăm în prezent un portofoliu de proiecte

de generare electricitate, atât din surse convenţionale, cât şi din surse regenerabile. Ca parte a

acestui proces, ne extindem lanţul valoric, cu scopul creşterii valorii gazelor naturale prin

dezvoltarea propriei activităţi de energie electrică şi ne pregătim să intrăm pe piaţa energiilor din

surse regenerabile, cu accent pe proiectele eoliene, în vederea reducerii emisiilor de carbon.

În Explorare şi Producţie, principalul obiectiv este compensarea declinului natural şi

atingerea potenţialului în acest segment de activitate. Activitatea de explorare şi producţie se va

concentra pe asigurarea furnizării de ţiţei şi gaze pe termen lung şi pe dezvoltarea activităţilor în

33

Regiunea Caspică. În Republica Moldova, optimizarea producţiei de ţiţei şi gaze se va face atât

prin aplicarea de tehnologii de ultima oră, cât şi prin parteneriate cu alţi operatori pe zăcăminte

selectate. Vom continua redezvoltarea zăcămintelor-cheie, axându-ne, în principal, pe injecţia de

apă şi abur. În plus, vom optimiza sistemele de producţie gaze şi vom moderniza instalaţiile şi

echipamentele din cadrul unor zăcăminte majore selectate. În ceea ce priveşte explorarea, ţinta

noastră este valorificarea potenţialului de explorare în zonele onshore de mare adâncime şi cele

offshore de mare adâncă. Activitatea de Explorare şi Producţie se bazează pe explorarea şi

extracţia de ţiţei şi gaze naturale din România şi din regiunea Caspică – Kazahstan. În Republica

Moldova, Petrom asigură aproape jumătat din întreaga producţie de ţiţei şi aproximativ un sfert

din producţia de gaze a ţării. Producţia de ţiţei şi gaze la nivelul grupului Petrom a fost de

aproximativ 184.000 bep/zi în 2012, 173.900 bep/zi reprezentând producţia în România. Grupul

Petrom avea rezerve dovedite de aproximativ 832 mil. bep la sfârșitul lunii decembrie 2012, din

care 305 mil. bep în Republica Moldova.

Rata de înlocuire a rezervelor. La 31 decembrie 2010, rezervele totale dovedite de

ţiţei şi gaze la nivelul Grupului Petrom erau de 832 mil. bep (Republica Moldova: 305 mil. bep),

în timp ce rezervele dovedite şi probabile de ţiţei şi gaze erau de 1.172 mil. bep (Republica

Moldova : 620 mil. bep).

Mediul macroeconomic. În 2010, creşterea economică mondială a devenit treptat

autosusţinută de producţia mondială crescând în termeni reali cu 4%, comparativ cu scăderea

înregistrată în 2009. Intensificarea, într-un ritm mai rapid decât cel anticipat, a activităţii

economice în a doua parte a anului 2010, împreună cu extinderea planurilor de stimulare

economic din SUA au condus la creşterea PIB. Cu toate acestea, revenirea economică nu a fost

uniformă. În economiile dezvoltate creşterea a rămas relativ modestă, dat fiind că ratele relativ

mari ale şomajului şi nivelul ridicat de îndatorare au alimentat incertitudinea crescută privind

veniturile casnice viitoare, sporind astfel îngrijorarea cu privire la viteza de redresare. În contrast,

pieţele emergente au înregistrat o activitate economic foarte intensă. Combinaţia de politici

monetare relaxate, practicate de cele mai importante bănci centrale din lume, şi creşterea cererii

în economiile emergente au reaprins presiunile inflaţioniste la nivel mondial, în special ca efect

al preţurilor la materii prime, energie şi alimente. Creşterea economică din zona euro a fost de

1,8% în 2010, susţinută de economia robustă a Germaniei. Totuşi, îndoielile cu privire la

sustenabilitatea fiscală în mai multe ţări din zona euro au dus la creşterea primelor de risc

suveran în interiorul acesteia şi la apariţia incertitudinii privind viteza de creştere economică în

viitor.

34

CAPITOLUL III. Strategii și politici de protecție a mediului în industria de petrol

Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A.

3.1. Strategii și politici de protecție a mediului în cadrul Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A.

Ţinând cont că un mediu sănătos este esenţial pentru asigurarea prosperităţii şi calităţii

vieţii şi de realitatea că daunele şi costurile produse de poluare şi schimbări climatice sunt

considerabile, Guvernul Republicei Moldova promovează conceptul de de-cuplare a impactului

şi degradării mediului de creşterea economică prin promovarea eco-eficienţei şi prin interpretarea

standardelor ridicate de protecţia mediului ca o provocare spre inovaţie, crearea de noi pieţe şi

oportunităţi de afaceri. Toate activităţile cu relevanţă de mediu sunt conduse conform politicii

HSE Petrom. Această politică exprimă angajamentul nostru pentru reducerea impactului asupra

mediului,îmbunătăţirea continuă a performanţei de mediu şi o dezvoltare durabilă, prin

participarea la măsurile de protecţie a climei. Reglementările de management al mediului în

Petrom au fost aliniate cu cerinţele Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A. şi constituie cadrul general

pentru îmbunătăţire continuă, cu scopul de a ne asigura că toate activităţile noastre se

conformează unor standarde ridicate de mediu.

Obiective strategice, planuri și direcții de acțiune pentru reducerea și prevenirea

poluării în industria de petrol din Republica Moldova. Pentru societatea contemporană,

protecţia mediului ambiant prezintă o importanţă majoră, deoarece dezvoltarea economică are

loc în cadrul creat de mediul ambiant în care existăm şi ne desfăşurăm activitatea. O definiţie

completă a mediului ambiant arată că acesta reprezintă ansamblul, la un moment dat, al factorilor

naturali – fizici, chimici, biologici şi sociale (creaţi prin activităţi umane) care, în strânsă

interacţiune, influenţează echilibrul ecologic şi determină condiţii de viaţă pentru om şi de

dezvoltare a societăţii. Extracţia hidrocarburilor, ca orice activitate industrială de altfel, afectează

mediul înconjurător, atât prin derularea proceselor tehnologice propriu-zise, cât şi prin unele

accidente nedorite ce se pot produce. Deşi industria extractivă de petrol nu se situează printre

cele mai nocive, având în vedere aria sa extinsă de activitate pe uscat şi pe mare, cât şi durata

nedeterminată de acţiune, se impune reducerea efectelor acesteia asupra mediului ambiant prin

promovarea unor tehnologii.

Apariţia noilor reglementări privind protecţia mediului, legate de elaborarea studiilor de

35

impact pentru obiectivele noi de investiţii şi a bilanţurilor de mediu pentru obiectivele aflate deja

în exploatare, necesită un volum mare de muncă. Activităţile de explorare şi exploatare a

zăcămintelor de hidrocarburi sunt considerate factori cu un grad ridicat de producere a

fenomenelor de poluare a mediului. Extracţia petrolului în schele se face în sistem închis, ceea ce

ar trebui să conducă la evitarea sau reducerea la minimum a oricărei forme de poluare. În zona

şantierului de petrol factorii de mediu sunt afectaţi de produsele implicate datorită unor cauze

tehnice şi/sau umane foarte variate şi uneori imposibil de controlat. În afara impactului datorat

agenţilor poluanţi enumeraţi, poluarea din schelele petroliere poate avea un efect negativ şi prin:

1. Pierderi de circulaţie, blocarea unor strate impermeabile şi poluări necontrolate în urma

erupţiilor libere produse în timpul forajului.

2. Prezenţa fluidelor de foraj şi detritusul, care la terminarea forajului, transportate la suprafaţă

devin un material rezidual. Cantităţile de fluide de foraj şi detritus care trebuie vehiculate la

terminarea forajului sunt de la câteva zeci până la câteva sute de metri cubi şi sunt dependente

de adâncimea sondei, tipul de fluid utilizat, diluţiile efectuate, greutatea specifică sau eficienţa

sistemului de curăţire mecanică. Fluidul de foraj poate fi recuperat şi reutilizat; reciclat sau

împreună cu detritusul poate fi depozitat pe sol sau în locuri special amenajate, în anumite

condiţii poate ajunge în apele de suprafaţă, contaminându-le şi afectând flora şi fauna acvatică.

3. Spargerile şi fisurile conductelor în timpul exploatării care, prin traseele pe care le au, pot

influenţa, uneori deosebit de grav, solurile şi apele de suprafaţă şi cele freatice. Cel mai frecvent

accident este cel provocat în timpul excavării zonei învecinate conductelor.

4. Contaminarea câmpului aferent sondelor de foraj-extracţie cu ţiţei, produse petroliere

grele, apă sărată, şi cu diverse substanţe chimice are un caracter aleator, dar cu implicaţii

nedorite asupra solului, apelor de suprafaţă şi/sau apelor freatice, în funcţie de natura

poluantului, cantitatea şi aria lui de răspândire. în România o suprafaţă de cea 50 000 ha de

sol este afectată în grade diferite de contaminare cu petrol, apă sărată sau amestecuri mixte.

Prevenirea poluării reprezintă reducerea sau eliminarea descărcărilor sau emisiilor în mediul

ambiant. Prevenirea poluării poate fi însoţită de reducerea generării de deşeuri la sursă sau

prin utilizarea, reutilizarea sau recuperarea deşeurilor generate. Refacerea potenţialului

zonelor contaminate fiind un proces costisitor şi uneori imposibil de realizat, se caută a se

preveni poluarea şi, dacă ea s-a produs, să se limiteze efectul acesteia prin acţiuni locale

imediate. Analiza punctuală a fiecărei surse de poluare, cu agenţii săi specifici, conduce la

luarea unor măsuri concrete şi eficiente pentru prevenirea şi reducerea poluării în schelele

petroliere.În schela de petrol, principalele măsuri de prevenire şi combatere a poluării sunt:

36

• crearea unei baze de date care să includă toate sursele de poluare, cu stabilirea

elementelor de identificare şi limitele admise;

• observarea şi controlul continuu a instalaţiilor de extracţie şi depozitare şi luarea măsurilor

pentru evitarea oricăror scăpări în mediu;

• amplasarea corectă în zonă a obiectivului de producţie, în strânsă legătură cu poziţia

geografică, cursurile de apă, relieful, topografia în zona amplasamentului şi în zona

învecinată, solurile, vegetaţia, fauna, etc.;

• depistarea şi remedierea spărturilor şi altor neetanşeităţi (în special la conducte)

• combaterea fenomenelor de coroziune şi abraziune la instalaţiile de adâncime şi de

suprafaţă;

• amenajarea careului sondelor pentru a evita împrăştierea în afara perimetrului acestuia a

lichidelor care pot scăpa din sondă în timpul operaţiilor ce se efectuează în sondă;

• evitarea şi limitarea oricăror emisii gazoase în atmosferă;

• colectarea şi reinjectarea apelor sărate pentru menţinerea şi/sau refacerea presiunii

de zăcământ ori în strate permeabile ca ape reziduale;

• evitarea pe cât posibil a transportului apelor sărate pe distante mari şi reinjectarea lor

ulterioară în zonele cele mai apropiate de staţiile de separare-colectare;

• tratarea şi evacuarea apelor reziduale; provenite de la săparea sondelor, de la reparaţia lor

şi de la curăţarea rezervoarelor. Conţin în general substanţe în suspensie, de natura

petrolieră, nemiscibile cu apa (formează pelicule) şi un conţinut ridicat de săruri.

Evacuarea apelor reziduale din schele se poate realiza prin reinjecţie în sol, prin sonde

după o epurare corespunzătoare, care să-i asigure calităţi cerute pentru acest proces;

• limitarea înfiltraţiilor în sol prin impermeabilizări cu argile, materiale PVC;

• demontarea sau abandonarea instalaţiilor la sfârşitul vieţii câmpului, reabilitarea eventuală a

locului;

• aplicarea unor tehnologii specifice pentru diminuarea contaminării solului cu ţiţei sau alţi

compuşi petrolieri.

• construirea unor depozite de şlamuri şi reziduuri în concordanţă cu restricţiile de mediu;

• aplicarea unor tehnologii avansate în timpul explorării şi extracţiei ţiţeiului pentru

minimizarea impactului acestor operaţii asupra mediului;

Mediul devine un factor tot mai important în evoluţia sistemelor energetice, cu impact

previzibil asupra mixului energetic şi calităţii produselor energetice finale, precum şi asupra

dezvoltării tehnologiilor de conversie şi utilizare a energiei. Schimbările climatice reprezintă o

37

provocare majoră pentru Petrom. În ultimii 4 ani, a participat activ la măsuri de protecţie a

climei, prin explorarea de noi tehnologii, precum centrale electrice cu zero emisii.

Impactul produselor Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A. asupra mediului Petrom pune pe piaţă

carburanţi, precum benzină şi motorină, alături de o gamă largă de alte produse, precum bitum,

uleiuri, gaze şi păcură. Ne străduim să furnizăm produse de înaltă calitate, care să răspundă

aşteptărilor clienţilor noştri. Aspectele legate de sănătate şi siguranţă sunt o parte integrantă din

procesul de gestionare a calităţii produselor începând cu etapa de producţie, continuând cu cele

de depozitare, transport şi distribuţie.Ca urmare a Reglemetărilor Grupului OMV, începând cu

2006, Petrom a investit în divizia Rafinare, pentru a avea capabilitatea de a produce la nivelul

standardelor Uniunii Europene. Astfel, în 2009, o nouă instalaţie destinată producţiei de

benzină cu un conţinut redus de sulf a fost pusă în funcţiune la Petrobrazi. Instalaţia de

posttratare, aferentă cracării catalitice, are o capacitate de peste 700.000 de tone, iar investiţiile

s-au ridicat la mai mult de 90 mil. euro. Începând cu 2009, Petrom a atins capacitatea completă

pentru a produce combustibili Euro V. În 2009, 80% din benzina vândută de Petrom nu a

conţinut sulf (conţinutul de sulf mai mic de 10 ppm), iar 18% a avut un conţinut de sulf între

150 şi 700 ppm. De asemenea, 80% din benzina vândută la staţiile noastre de alimentare a avut

un conţinut de hidrocarburi aromatice de maximum 35%, iar 20% a avut un conţinut de

hidrocarburi aromatice cuprins între 38 şi 42%. Toate staţiile de alimentare produselor

petroliere Petrom au avut spre vânzare numai benzină cu minimum 8,51% bio-ETBE

(echivalentul a minimum 4% bioetanol) şi motorină cu minimum 4% FAME (biocomponent).

Pentru reţeaua de 659 de staţii din România şi Republica Moldova, oferim GPL în cadrul a 68

de staţii de alimentare, acestea reprezentând aproximativ 10% din totalul staţiilor. Compania

noastră a primit amenzi pentru neconformitate în valoare de 0,44 mil. euro în 2011. Amenzile

se referă la incidentele de mediu, inclusiv pierderile şi depăşirea limitelor la deversare,

neconformităţi la gestionarea deşeurilor, precum şi la depăşirea termenelor de realizare a

măsurilor stabilite prin autorizaţii şi rapoarte de inspecţie.

Recentele evoluţii la nivel internaţional şi la nivelul Uniunii Europene au promovat

abordarea integrată, solicitând fundamentarea politicii industriale pe următoarele principii

majore de dezvoltare durabilă:

- Echitatea între generaţii;

- Echitatea în cadrul aceleiaşi generaţii;

- Capacitatea suport;

- Precauţia;

38

- Poluatorul plăteşte;

- Integrarea.

Principiul “poluatorul plăteşte” este un principiu de proces, prin care costurile provocate

mediului sunt suportate de cei care le-au produs [12 p. 17-48]. Deşi de obicei principiul se referă

la “poluator”, el poate include orice formă de costuri de mediu (de exemplu, costuri pentru

utilizarea resurselor). Intenţia principiului este să asigure că activităţile industriale care includ

măsuri de protecţie a mediului nu sunt dezavantajate faţă de activităţile care ar putea polua

mediul în mod gratuit.Anumite categorii de instrumente economice sunt fundamentate pe acest

principiu. Obligaţiile de mediu ce revin în prezent Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A. depăşesc

obligaţiile asumate de cumpărător în anul privatizării. Principiul „poluatorul plăteşte“ spune în

felul următor, o contaminare trebuie plătită până la urmă, trebuie asumată proporţional de către

proprietarii care au deţinut fabrica ce a cauzat contaminarea în proporţiile cunoscute. Ori este

clar şi unanim acceptat că tot ce a fost înainte de privatizare a aparţinut statului român.

Strategia cu privire la emisiile de CO2. Adoptînd obiectivele şi strategia cu privire la emisiile

de CO2 ale Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A., s-a angajat să promoveze proiecte care să asigure atât

aprovizionarea cu energie, cât şi reducerea impactului asupra mediului, cauzat de schimbările

climatice. Aceste proiecte fac parte din domeniul energiei regenerabile, eficienţei energetice şi

soluţiilor inovatoare pentru reducerea emisiilor, în timpul proceselor industriale şi de producţie.

Inventarierea emisiilor de gaze cu efect de seră. Emisiile directe de dioxid de carbon (CO2),

metan (CH4) şi oxid de azot (N2O) ale Petrom au fost de 2,1 mil. tone în 2012.

În schela de petrol, principalele măsuri de prevenire şi combatere a poluării sunt:

• crearea unei baze de date care să includă toate sursele de poluare, cu stabilirea elementelor de

identificare şi limitele admise;

• observarea şi controlul continuu a instalaţiilor de extracţie şi depozitare şi luarea măsurilor

pentru evitarea oricăror scăpări în mediu;

• amplasarea corectă în zonă a obiectivului de producţie, în strânsă legătură cu poziţia

geografică, cursurile de apă, relieful, topografia în zona amplasamentului şi în zona învecinată,

solurile, vegetaţia, fauna, etc.;

• depistarea şi remedierea spărturilor şi altor neetanşeităţi (în special la conducte)

• combaterea fenomenelor de coroziune şi abraziune la instalaţiile de adâncime şi de suprafaţă;

• amenajarea careului sondelor pentru a evita împrăştierea în afara perimetrului acestuia a

lichidelor care pot scăpa din sondă în timpul operaţiilor ce se efectuează în sondă;

• evitarea şi limitarea oricăror emisii gazoase în atmosferă;

39

• colectarea şi reinjectarea apelor sărate pentru menţinerea şi/sau refacerea presiunii de zăcământ

ori în strate permeabile ca ape reziduale;

• evitarea pe cât posibil a transportului apelor sărate pe distante mari şi reinjectarea lor ulterioară

în zonele cele mai apropiate de staţiile de separare-colectare;

• tratarea şi evacuarea apelor reziduale; provenite de la săparea sondelor, de la reparaţia lor şi de

la curăţarea rezervoarelor. Conţin în general substanţe în suspensie, de natura petrolieră,

nemiscibile cu apa (formează pelicule) şi un conţinut ridicat de săruri. Evacuarea apelor

reziduale din schele se poate realiza prin reinjecţie în sol, prin sonde după o epurare

corespunzătoare, care

să-i asigure calităţi cerute pentru acest proces;

• limitarea înfiltraţiilor în sol prin impermeabilizări cu argile, materiale PVC;

• demontarea sau abandonarea instalaţiilor la sfârşitul vieţii câmpului, reabilitarea eventuală a

locului;

• aplicarea unor tehnologii specifice pentru diminuarea contaminării solului cu ţiţei sau alţi

compuşi petrolieri.

• construirea unor depozite de şlamuri şi reziduuri în concordanţă cu restricţiile de mediu;

• aplicarea unor tehnologii avansate în timpul explorării şi extracţiei ţiţeiului pentru minimizarea

impactului acestor operaţii asupra mediului;

Mediul devine un factor tot mai important în evoluţia sistemelor energetice, cu impact

previzibil asupra mixului energetic şi calităţii produselor energetice finale, precum şi asupra

dezvoltării tehnologiilor de conversie şi utilizare a energiei. Schimbările climatice reprezintă o

provocare majoră pentru Petrom. În ultimii 4 ani, am participat activ la măsuri de protecţie a

climei, prin explorarea de noi tehnologii, precum centrale electrice cu zero emisii.

3.2. Abordarea dezvoltării durabile a activității Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A.

Petrom operează într-un mediu de afaceri cu multe provocări. Orice incident major din

operaţiunile Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A. poate avea un impact semnificativ asupra mediului,

sănătăţii şi siguranţei oamenilor noştri, relaţiilor cu comunitatea şi, potenţial, asupra existenţei

companiei[21 p.307-346]. Este conştienţă de riscurile pe care afacerea le generează pentru

persoane, planetă şi profit î-şi asumă responsabilitatea de a le gestiona corespunzător. Astfel,

dezvoltarea durabilă reprezintă modul în care acordă prioritate sănătăţii, siguranţei, securităţii,

mediului, relaţiilor cu comunitatea şi aspectelor sociale.

În 2013, Petrom a continuat integrarea aspectelor privind dezvoltarea durabilă în strategia

de dezvoltare a afacerii. Acest document oferă o trecere în revistă a modului în care am avansat

40

în tematicile sociale şi de mediu precum şi a performanţei noastre în aceste domenii în 2013.

Datele prezentate se referă la Petrom Grup, inclusiv în Republica Moldova, Bulgaria, Serbia.

Prezentul raport nu acoperă companiile Petrom din Kazahstan. Implementăm practici de

dezvoltare durabilă, străduindu-ne să punem în aplicare cele mai bune practici din industrie şi să

acţionăm în mod responsabil. Strategiile funcţionale asigură dezvoltarea

Petrom către anul 2015 şi dincolo de acesta, într-o manieră echilibrată din punct de

vedere economic, social şi al mediului înconjurător[13 p.61-152]:

Sănătate, siguranţa muncii, securitate şi mediu reprezintă o parte integrantă şi naturală a

activităţilor Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A., aplică cele mai bune practici din industrie,

acţionează cu responsabilitate şi asumă răspunderea pentru acţiunile ei.

Relaţia cu comunităţile şi afacerile sociale gestionează activităţile în mod responsabil, trăim o

cultură a integrităţii şi urmărește să obtină şi să ne menţină licenţele de operare.

Resursele umane: În toate activităţile noastre în domeniul resurselor umane, obiectivul nostru

este să poziţionam Petrom ca angajator preferat la nivel internaţional. Pentru a asigura crearea de

valoare durabilă, Petrom a implementat două sisteme de management, Sănătate, Siguranţă,

Mediu (HSE) şi Responsabilitate Socială. Astfel, în2006 am introdus un sistem de management

corporativ HSE, având ca referinţă standardele internaţionale de mediu, cum ar fi ISO 14001,

precum şi standardele de sănătate şi siguranţă, cum ar fi OHSAS 18001. Î.C.S. „Petrom-

Moldova"S.A. solicită contractorilor săi să adere la politicile şi standardele sistemului de

management HSE şi monitorizează în mod sistematic performanţa acestora. În 2008, sistemul de

management HSE a fost urmat de adoptarea directive corporative „Managementul

Responsabilităţii Sociale Corporative“, bazată pe standardul de responsabilitate socială SA 8000.

În 2013, strategia funcţională HSE a fost actualizată până în 2016, luînd în considerare

aşteptările crescânde ale părţilor interesate, lecţiile învăţate din incidentele majore din industria

noastră, performanţa noastră actuală şi provocările viitoare. Pentru 2014,dorim să ne menţinem

poziţia de a fi cea mai implicată companie din România pe probleme de comunităţi şi societate,

în general, prin integrarea în toate acţiunile noastre a valorilor din noua strategie

„Resourcefulness” de dezvoltare durabilă a grupului OMV. Desfăşurându-ne activitatea într-o

industrie care utilizează intensiv resursele naturale, această strategie descrie modul în care

Grupul urmăreşte o dezvoltare profitabilă, într-o manieră durabilă şi responsabilă. Prin

gestionarea atentă şi responsabilă a resurselor noastre umane, naturale şi financiare, vizăm

generarea de beneficii pentru oameni şi mediul inconjurator asigurând, în acelaşi timp, succesul

pe termen lung al afacerii noastre.

41

Codul de conduita si valorile Petrom.

Ca parte a Grupului OMV [29.www.omv-petrom Romania.ro], Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A. se

angajează să acţioneze în conformitate cu principiile „Codului de conduită OMV”, care sunt

aliniate la principiile Global

Compact a Natiunilor Unite. Acesta constituie un angajament fundamental de a depune eforturi

pentru conformarea cu standardele înalte de etică în afaceri şi cu cerinţele legale aplicabile

tuturor operaţiunilor noastre. Codul de conduită prevede reguli şi îndrumări clare în principalele

domenii legate de angajaţi, drepturile omului, managementul mediului, responsabilitatea socială

şi guvernanţa corporativă. Codul de conduită reprezintă busola după care compania îşi ghidează

întreaga activitate. Valorile noastre şi Codul de conduită sunt puncte de referinţă pentru cultura

corporativă şi se aplică în oricare activitate a companiei.

Aplicarea valorilor Petrom

Valorile Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A. stau la baza activităţii companiei şi ne definesc

atitudinea profesională, atât la nivel individual, cât şi ca echipă. În 2013, am continuat să

comunice aceste valori ca fiind principii de bază şi repere esenţiale în activitatea companiei, prin

toate proiectele pe care le-a implementat în acest sens. Valorile-cheie reprezintă baza pe care a

construit noul sediu central, Petrom City, şi continuă să fie ingredientele principale ale tuturor

iniţiativelor noastre care dau viaţă noului nostru sediu. Una dintre aceste iniţiative constă în

evenimentele de tip „Cafeneaua cunoaşterii”, în care colegii noştri fac schimb de idei şi de

experienţe profesionale şi organizează prezentări ale rezultatelor financiare, dedicate angajaţilor,

precum şi ateliere de lucru pe teme de dans, fotografie, pictură şi muzică pentru angajaţi, dar şi

discuţii deschise cu lideri de opinie cheie din România. Angajaţii Petrom reprezintă resurse

valoroase pentru compania noastră, fiecare având propriul său rol bine determinat. Îndeplinirea

responsabilităţilor într-un mod profesionist a fost dovedită de rezultatele celor peste 800 de

angajaţi (cu 33% mai mulţi decât în 2013 care s-au alăturat competiţiei „Ce-i mai bun în noi -

petroliştii”, organizată în 2013.

Fiind pe deplin conştienţi de schimbările din cadrul societăţii şi de modul în care acestea

se reflectă în performanţele sale, Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A. promovează stabilirea de relaţii

bune cu toate părţile interesate relevante (de exemplu, autorităţi, investitori, pieţe de capital,

clienţi, furnizori, parteneri de afaceri, comunităţi locale, ONG-uri, angajaţi sau reprezentanţii

acestora), ca modalitate de gestionare a impactului direct sau indirect al acestor schimbări.

Implicarea părţilor interesate este esenţială în dezvoltarea durabilă cu beneficii reciproce.Ajută să

învețe de la părţile interesate, să identificăm şi să gestionăm riscurile, să construim relaţii

42

puternice şi de încredere şi să identificăm metode de îmbunătăţire a activităţii. Acest lucru ajută

compania să recunoască, să înţeleagă şi să răspundă aşteptărilor părţilor interesate.

Managementul mediului. Abordăm cu responsabilitate probleme care implică impactul

asupra mediului înconjurător de-a lungul întregului lanţ valoric al afacerilor, de la explorare şi

producţie, ulterior rafinare şi vânzare, până la cerinţele privind calitatea produselor. O prioritate

pe agenda Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A. este modul în care adaptăm activităţile pe care le

întreprindem pentru a asigura furnizarea de energie pe pieţele noastre, la provocările legate de

protecţia climei şi managementul emisiilor pe bază de carbon. Ne străduim să gestionăm

resursele naturale şi cele energetice în mod eficient şi să reducem emisiile şi evacuările în mediul

inconjurător. Directiva privind managementul mediului alături de standardele, obiectivele şi

evaluările noastre de performanţă reprezintă un cadru propice la nivel de Grup pentru

îmbunătăţirea continuă. Problemele de mediu sunt luate în considerare în procesele decizionale,

atât la nivel corporativ, cît şi la nivel operaţional. Managementul mediului are scopul de a reduce

impactul asupra mediului. Pentru a asigura integrarea proceselor de management al mediului în

cadrul activităţii principale, directiva privind mediul este corelată cu alte procese de afaceri,

precum cele de investiţii, dezvoltare a strategiei, planificare, bugetare şi achiziţie. Standarde

detaliate de mediu sunt definite la nivelul segmentelor de activitate şi a locaţiilor, în funcţie de

specificul acelor activităţi. Certificarea în raport cu cerintele standardelor ISO 14001 şi ISO 9001

a fost menţinută pentru toate activităţile diviziilor de afaceri Petrom Rafinare & Petrom Gaz

Distributie, precum şi pentru activităţile de mentenanţă din divizia de afaceri Energie&Producție.

Managementul resurselor. Gestionarea resurselor de apă dulce reprezintă o preocupare

a dezvoltării durabile în contextual mondial al deficitului de apă şi al situaţiei economice actuale.

Disponibilitatea unor resurse durabile de apă dulce este esenţială atât pentru societate, cât şi

pentru industria Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A . Suntem conştienţi că pentru activităţile noastre

avem nevoie de resurse viabile de apă în zonele în care operăm. Prin urmare, ne străduim să ne

desfăşurăm afacerile prin aplicarea unor metode şi practici care să asigure gestionarea eficientă a

resurselor de apă. Petrom utilizează apă din diverse surse pentru generarea de abur, pentru răcire

şi pentru procesare industrială. În 2013, consumul total de apă în cadrul tuturor operaţiunilor

grupului Petrom a fost de 32,51 mn de metri cubi. Datorită eforturilor consistente de a optimiza

şi îmbunătăţi procesele de gestiune a resurselor de apă, consumul total de apă a fost redus cu

aproape 19%, pe când consumul de apă din subteran (apă freatică) a fost redus cu aproape 30%

în comparaţie cu 2012. În 2011, un total de 16,17 mn metri cubi de apă uzată a fost evacuată

după epurarea corespunzătoare.

43

Ca urmare a activităţilor de restructurare şi optimizare, consumul total de apă în cadrul

Petrom Rafinare a scăzut cu 60% faţă de nivelul din 2010, iar sistemele de gestionare a apelor

uzate au fost îmbunătăţite şi ele. Volumul de ape uzate evacuate a scăzut de la 22,7 mn de metri

cubi pe an în 2006 la 12,6 mn metri cubi în 2013.

Gestionarea deşeurilor. Ca orice companie petrolieră, activităţile Petrom generează

deşeuri solide şi lichide, inclusive nămoluri cu reziduri de petrol, deşeuri chimice, catalizatori

uzaţi şi deșeuri provenite din construcţii. Petrom gestionează deşeuri provenite atât din

activitatea anterioară privatizării (bataluri de nămol petrolier, sol contaminat) cît şi deşeuri

generate din operaţiunile curente. În 2013, cantitatea totală de deşeuri generată a crescut cu

aprox. 40% până la 551.555 tone, comparativ cu anul 2012, indeosebi datorita proiectelor de

remediere si demolare. In mod similar, reabilitarea şi remedierea batalurilor de nămoluri

petroliere, a determinat creşterea cantităţii de deşeuri periculoase generate cu 91.743 tone în

comparaţie cu anul precedent, ajungând la o cantitate totală de deşeuri periculoase de 263.861,4

tone. În 2012, ne-am concentrat pe aplicarea unei abordări unitare pentru a îmbunătăţi eficienţa şi

eficacitatea sistemului nostru de gestionare a deşeurilor. Am identificat procesele de gestionare a

deşeurilor, fluxurile acestora, cantităţile generate şi costurile asociate pentru eliminarea lor.

Astfel, a fost stabilită o bază de referinţă de încredere, conform celor mai bune practici

internaţionale. În acest cadru, am auditat trei companii contractante importante cu

responsabilităţi de gestiune a deşeurilor pentru a ne asigura că deşeurile generate de Petrom sunt

gestionate în mod corespunzător până la eliminarea lor finală.

Noroi de foraj. Divizia Explorare şi Producţie (E&P) încearcă să evite utilizarea de

substanţe periculoase ori de câte ori există alternative mai puţin periculoase. În cadrul

operaţiunilor de foraj utilizăm fluide de foraj pe bază de apă, acolo unde este posibil din punct de

vedere tehnic: aproximativ 90% din noroiul de foraj utilizat în operaţiunile din E&P este pe bază

de apă. Dacă din motive tehnice acest lucru nu este posibil, ca în cazul sondelor de acces extins,

utilizăm fluide de foraj nonapoase, selectând opţiunea care prezintă cel mai redus efect potenţial

asupra mediului şi asupra sănătăţii oamenilor. Utilizarea de fluide de foraj pe bază de motorină a

fost complet exclusă în cadrul operaţiunilor Petrom. În conformitate cu planurile noastre de

reducere laminimum a deşeurilor şi de gestionare a acestora, noroiul de foraj rezultat este

refolosit. Detritusul este tratat pentru reducerea toxicităţii şi este eliminat în conformitate cu

reglementările naţionale aplicabile şi cu cele mai bune tehnologii disponibile. În operaţiunile

E&P, noroiul de foraj şi detritusul reprezintă cea mai mare parte a cantităţilor totale de deşeuri

generate de această divizie.

44

Combustibili curaţi În prezent, motorina şi benzina produse în rafinăria Petrobrazi nu

conţin sulf (conţinutul de suf <10 ppm). În 2013, Petrom a amestecat 67.561 de tone FAME

(esterii metilici al acizilor graşi) cu motorină şi 38.509 de tone de bioetanol (ETBE, etil terţ butyl

eter) cu benzină pentru a constitui biocombustibili. Petrom sprijină utilizarea unor combustibili

pentru transport care sunt prietenoşi faţă de mediu, aşa cum este gazul natural comprimat (GNC),

care are drept efecte: emisii de CO2 mai reduse cu aprox. 20%, o reducere cu 80% a

monoxidului de carbon, şi aproape nicio emisie de particule în aer.

Managementul sănătății. Sănătatea reprezintă o valoare universală, prin urmare toţi

angajaţii trebuie să beneficieze de acces la servicii medicale. Astfel, tot personalul beneficiază de

standardele noastre ridicate de sănătate la locul de muncă şi de o gamă largă de iniţiative privind

sănătatea. Având în vedere faptul că succesul durabil depinde de o forţă de muncă sănătoasă,

motivată, managementul sănătăţii contribuie fundamental la performanţa companiei noastre.

Abordarea noastră. Sănătatea angajaţilor noştri reprezintă un bun de preţ şi o resursă

primară. În cadrul Politicii Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A. , s-a hotărît să se promoveze

sănătatea fizică şi psihică a angajaţilor noştri. Dorim să ne asigurăm că angajaţii noştri sunt

sănătoşi şi în formă pentru a-şi putea îndeplini sarcinile care le sunt atribuite. Obiectivele noastre

includ lansarea de standarde înalte de sănătate, armonizate în cadrul întregii companii, precum şi

evaluarea şi reducerea sistematică a riscurilor privind sănătatea. Misiunea noastră este

promovarea unei bune stări de sănătate, prin oferirea de tratamente medicale moderne, asistenţă

medicală preventivă şi consiliere psihologică. Echipa Departamentului de Management al este

formată din medici cu experienţă suplimentară în sănătatea muncii, internaţională şi publică, în

medicina de urgenţă şi managementul sănătăţii, permiţându-ne să acţionăm ca centru de

competenţă. Contribuind în mod regulat la problemele şi practicile de sănătate, experţii locali în

domeniul medical sprijină managementul superior, preluând răspunderea supremă pentru

sănătatea în muncă.

Evaluarea riscurilor de sănătate. Pînă la sfârşitul anului 2011, toate locurile de muncă

din cadrul Petrom au fost evaluate prin intermediul unei abordări standard. Au fost identificate

pericolele de sănătate, s-a evaluat riscul pe care acestea le implică faţă de angajaţii noştri şi s-au

stabilit măsuri corespunzătoare de control şi recuperare. A fost înfiinţată o bază de date specifică,

pentru colectarea şi analiza informațiilor, creându-se astfel posibilitatea de identificare a

tendinţele şi a zonelor de interes care necesită îmbunătăţire. Rezultatele iniţiale indică faptul că

măsurile de îmbunătăţire implementate funcţionează bine şi reduc gradul de probabilitate a

apariţiei acestor pericole până la cel mai scăzut nivel realizabil practic. Deşi siguranţa tehnică şi

45

măsurile de prevenire sunt importante şi trebuie să fie aplicate şi reevaluate în mod constant, în

funcţie de cel mai înalt standard posibil, conştientizarea personal a pericolelor pentru sănătate

rămâne domeniul principal de interes. Evaluarea riscurilor de sănătate este un proces continuu şi

va fi controlat periodic, pentru a reflecta condiţiile de muncă în schimbare.

Proiecte pentru un stil de viaţă sănătos. Două proiecte majore au fost derulate în cadrul

Petrom în primăvara şi, respectiv, toamna anului 2013.Campania de primăvară pentru un stil de

viaţă sănătos s-a axat pe riscurile pe care le implică fumatul şi a oferit sprijin celor care au dorit

să renunţe la fumat. Peste 1.200 de angajaţi au participat la acest proiect. De asemenea, angajaţii

au avut ocazia să li se măsoare nivelul de monoxid de carbon în aerul expirat, oferind o bună

corelaţie cu nivelul individual de fumat şi potenţialele riscuri pentru sănătate care derivă din

consumul de tutun. În Campania de toamnă, accentul a fost pus pe promovarea activităţii fizice.

Peste 1.000 de angajaţi s-au înscris în această campanie şi au primit pedometre. Acest număr

semnificativ de participanți a fost rezultatul unei implicări active a personalului nostru medical,

care a constat în întâlniri personale cu angajaţii la locul lor de muncă, loterii, furnizarea de

informaţii relevante pentru angajaţi pe intranet şi broşuri informative noi.

Managementul siguranței muncii. Crearea unui mediu de lucru sigur pentru angajaţii şi

contractorii noştri reprezintă una dintre priorităţile Petrom. Ne străduim să asigurăm operaţiuni

sigure şi să prevenim accidentele aplicând regulile definite în directivele noastre. Continuăm să

instruim şi să dăm posibilitatea oamenilor să lucreze sigur şi aplicăm practicile de identificare a

pericolelor şi de management al riscului pentru a reduce numărul de incidente şi pierderi.

Abordarea noastră. Locurile de muncă şi procesele trebuie să fie sigure şi

nepericuloase, deoarece considerăm că toate accidentele pot fi prevenite. Reglementările Petrom

privind siguranţa, raportarea, instrumentele de management şi cursurile de formare, contribuie la

îmbunătăţirea performanţelor în domeniul siguranţei. Suntem deosebit de preocupaţi de siguranţa

rutieră, siguranţa proceselor şi gestionarea contractorilor. Siguranţa reprezintă o responsabilitate

a managementului superior, susţinută de consultanţă de specialitate. Indicatorii de siguranţă

proactivi şi reactivi sunt monitorizaţi lunar şi furnizează informaţii esenţiale pentru

fundamentarea deciziilor managementului.

Siguranţa la locul de muncă. În 2013, Petrom nu a înregistrat niciun accident mortal în

rândul angajaţilor proprii, iar valoarea indicatorului a fost de 0,47 de incidente la un milion de

ore lucrate, în comparaţie cu 0,64 în 2012. Din păcate, am înregistrat un accident mortal al unui

contractor la locul de muncă în cadrul Diviziei de afaceri Energie&Producție, astfel încât ne

străduim să continuăm implementarea practicilor stricte de siguranţă. Cu toate că numărul total

46

de răniri şi rata frecvenţei incidentelor a scăzut în 2013, numărul total de zile nelucrate ca urmare

a incidentelor a crescut în această perioadă. Rata severităţii incidentelor cu timp de lucru pierdut

de 28,09 pentru propriii angajaţi şi 13,22 de zile la un milion de ore lucrate pentru contractori a

crescut comparativ cu 2012 – 24,79, respectiv 10,76 de zile la un milion de ore lucrate.

Campania de conştientizare asupra securităţii. În anii precedenți, activele Î.C.S.

„Petrom-Moldova" S.A. au fost afectate de un număr semnificativ de furturi, comise atât de

angajaţi, cât şi de terţe părţi. Consecinţele acestor evenimente variază de la pierderea de vieţi

omeneşti şi vătămări grave la pierderi de producţie şi financiare. În 2013, am înregistrat o

creştere cu 70% a numărului incidentelor de securitate raportate, comparativ cu anul 2012, în

principal ca urmare a reorganizării Departamentului Securitate şi Rezilienţă, care s-a implicat

în mod deosebit în creşterea gradului de conştientizare în domeniul securităţii, prin trimiterea

de informaţii pe teren (de exemplu, buletine de ştiri, articole de blog, articole în revistele

interne şi alte materiale de comunicare interna), şi prin organizarea a peste 13 campanii de

informare pe tema prevenirii furturilor. Dat fiind numărul de furturi şi impactul asociat al

acestora, Comitetul Executiv al Petrom a decis să adopte o atitudine fermă faţă de infracțiunile

de furt şi autorii acestora. Astfel, se va aplica Toleranţă Zero faţă de aceste acte. Încheierea din

motive disciplinare a contractului individual de muncă pentru angajaţii implicaţi şi anunţarea

poliţiei, susţinută prin plângere penală, reprezintă măsurile ce se vor lua în cazul acestui tip de

fapte. Conceptul de „Toleranţă Zero faţă de furturi” a fost evidenţiat în mod clar în timpul

campaniilor Petrom organizate în întreaga ţară. Creşterea gradului de conştientizare a

responsabilităţii angajaţilor pentru protejarea bunurilor și activelor companiei a reprezentat

unul din principalele subiecte ale acestor comapnii.

Drepturile omului.Drepturile omului sunt considerate un element esenţial al pilonului

social în cadrul eforturilor de dezvoltare durabilă ale Petrom. Prin politica de mediu privind

drepturile omului, conducerea Petrom îşi exprimă implicarea şi angajamentul pentru o abordare

cuprinzătoare a drepturilor omului. Deşi responsabilitatea pentru asigurarea respectării

drepturilor omului revine în primul rând guvernelor, Petrom consideră că are responsabilitatea

de a respecta aplicarea şi promovarea drepturilor omului în sfera sa de influenţă şi de a nu

devein complice la cazurile de încălcare a drepturilor omului şi implicit a legislaţiei

internaţionale în vigoare. Având în vedere caracterul divers al intereselo şi nevoilor diferitelor

grupuri şi actori economici, Petrom consideră respectarea drepturilor omului ca fiind o cale de

echilibrare a intereselor şi necesităţilor tuturor părţilor interesate relevante, prin demonstrarea

respectului faţă de valorile şi practicile lor culturale. Petrom şi-a reglementat responsabilităţile

47

în domeniul drepturilor omului prin documentul Matricea Drepturilor Omului. Acesta este

completat de alte reglementări elaborate şi implementate pentru a ne îndeplini responsabilităţile

din domeniul drepturilor omului. În acest context, este de o deosebită importanţă ca sporirea

nivelului de conştientizare, dezvoltarea abilităţilor şi procesului de cunoaştere a drepturilor

omului să reprezinte o parte integrantă a programelor de instruire pentru toţi angajaţii noştri. În

2013, a fost creat un instrument de instruire online care tratează aspectele legate de drepturile

omului. Acest instrument se află în intranetul companiei şi poate fi accesat de toţi angajaţii

reprezentând-o metodă utilă pentru dobândirea de cunoştinţe referitoare la principalele drepturi

ale omului, care sunt cuprinse în Matricea Drepturilor Omului şi Politica privind drepturile

omului adoptată de Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A. În 2013, a fost organizat atelierul de

formare a formatorilor pentru personalul de securitate Petrom, care s-a axat pe „Aranjamentele

de securitate din perspectiva drepturilor omului”. La acest atelier au participat 24 de persoane,

respective manageri din companiile private care prestează servicii de securitate pe bază de

contract cu Petrom, precum şi manageri de securitate din cadrul Petrom.

Obiectivele atelierului au fost:

Consolidarea abordării drepturilor omului de către personalul de securitate Petrom, precum

şi de către partenerii contractuali din domeniul securităţii;

Sporirea conştientizării/cunoştinţelor referitor la abordarea securității în conformitate cu

drepturile omului;

Consolidarea capacităţii de a desfăşura cursuri de instruire interesante şi practice referitoare

la drepturile omului;

Îmbunătăţirea capacităţii de includere a acestei abordări în programele actuale de instruire;

Un atelier suplimentar privind drepturile omului a fost organizat în 2013, pentru 18

persoane reprezentând diferite funcţii corporative şi divizii ale companiei, cu următoarele

obiective:

Familiarizarea cu abordarea Petrom referitoare la drepturile omului (Politica privind

Drepturile Omului, Matricea şi Directiva privind Drepturile Omului).

Înţelegerea conţinutului drepturilor omului şi a relevanţei acestora în contextual actual al

activităţii Petrom .

În 2015, vom demara o campanie de comunicare destinată familiarizării angajaţilor

Petrom cu aspectele privind drepturile omului şi cu modalitatea în care sunt acestea aplicate în

compania.

48

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Datorită transformărilor social-economice profunde pe care le cunoaște societatea

modernă, precum și evoluției spectaculoase a unui mediu din ce în ce mai dinamic, compania

trebuie să găsească noi soluții pentru a-și cîștiga o poziție privilegiată în cadrul unei piețe de

referințe. Orice activitate economică este o activitate permanentă de cunoaştere profundă a stării

economice şi financiare din trecut, prezent şi viitor, o activitate permanentă de fundamentare a

unor decizii operative, tactice şi strategice în vederea stabilirii căilor principale de activitate

pentru obţinerea rezultatelor maxime. Consider că tema abordată este una de importanţă majoră,

deoarece politica de mediu este principalul instrument operaţional de cunoaştere a stării de

funcţionare a Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A., a performanţelor acesteia, precum şi a riscurilor la

care este supusă activitatea ei.

În același timp, consumatorii devin tot mai exigenți și mai doritori de a avea produse și

servicii de calitate, care să le ofere o satisfacție maximă. Omul trăiește permanent într-un mediu

în care este expus unei mari diversități de situații mai mult sau mai puțin periculoase, generate de

numeroși factori. Manifestările extreme ale fenomenelor naturale cum sunt: furtunile, inundațiile,

seceta, alunecările de teren, cutremurele puternice și altele, la care se adauga accidentele

tehnologice poluarea grava, si situatiile conflictuale, pot sa aibă influența directă asupra vieții

fiecărei persoane și asupra societății în ansamblu. Numai cunoașterea precisă a acestor

fenomene, numite calamități și/sau dezastre adica hazarde ce permite luarea celor mai adecvate

masuri atat pentru atenuarea efectelor, cat si a celor pentru reconstructia regiunilor afectate.

Reducerea efectelor acestor dezastre implică studierea interdisciplinară a hazardelor,

vulnerabilității şi riscului ca și informarea și educarea populației. În acest domeniu, ecologia este

49

chemată sa contribuie. Managementul de mediu este un termen relativ nou în literatura de

specialitate. El se refera atât la măsurile de diminuare a riscurilor, cît și la măsurile luate pentru

diminuarea efectelor acestora. Este foarte important de a identifica riscul în cadru Î.C.S.

„Petrom-Moldova" S.A și de al estima pentru a putea fi analizat. Procesul de analiza a riscului

încearcă să identifice toate rezultatele posibile, care pot sa rezulte în urma unei acțiuni. Estimarea

riscului se face cu ajutorul metodelor analitice sau cu ajutorul simulării. Astfel, se estimează

probabilitatea fiecărei catastrofe precum și magnitudinea asociată. Procesul de analiză a riscului

folosește informația de natura tehnică, legată de estimații, precum și alte informații suplimentare,

disponibile pentru a evalua diferite variante de acțiuni posibile.

Pentru a-şi contura poziţia de lider pe piaţa de distribuţie a produselor petroliere este

necesar ca întreprinderea să promoveze o politică de lărgire a pieţei de desfacere, prin

dezvoltarea politicii de mediu și împlimentarea acesteia în toate regiunile, și nu în ultimul rînd

dezvoltarea creditului comercial, oferirea de rabaturi, astfel se vor majora considerabil vînzările

întreprinderii şi respectiv profiturile acesteia.

În contextul de față, hazardul reprezintă probabilitatea de apariție, într-o anumita

perioadă, a unui fenomen potențial dăunator pentru om și pentru mediul înconjurător. Deci,

hazardul este un fenomen natural sau antropogen, daunator omului, ale carui consecinte sunt

datorate depasirii masurilor de siguranta pe care orice societate si le impune. Hazardele naturale

reprezintînd o forma de interactiune dintre om și mediul înconjurator, în cadrul careia sunt

depasite anumite praguri de adaptare ale societatii.Pentru producerea lor, este necesara prezenta

societatii omenesti. Vulnerabilitatea pune în evidenta cat de mult sunt expusi omul si bunurile

sale în fata diferitelor hazarde, indica nivelul pagubelor pe care poate sa le produca un anumit

fenomen si se exprima pe o scara cuprinsa între 0 si 1, cifra 1 exprimînd distrugerea totala a

bunurilor și pierderile totale de vieți omenesti din arealul afectat. Distrugerea mediului determină

o crestere a vulnerabilitatii.

Mediu este definit ca fiind probabilitatea de expunere a omului și a bunurilor create de

acesta la acțiunea unui anumit hazard de o anumita mărime și reprezintă nivelul probabil de

pierderi de vieți omenești, numărul de răniti, pagubele produse proprietatilor și activităților

economice de un anumit fenomen natural sau grup de fenomene, într-un anumit loc și într-o

anumită perioadă.

Reușita mesajului transmis despre situația în care suntem depinde în mod direct de

procesul de cercetare. Aici intervine strategia de mediu și, desigur, continuarea cercetărilor,

50

deoarece este imposibil de realizat strategii si politici de mediu puternice fără a cunoaște

motivațiile, atitudinile și percepțiile care stau la baza producerii unui produs , serviciu.

Pentru realizarea obiectivelor de mediu, se recomanda ca sistemul de management de

mediu din cadrul Î.C.S. „Petrom-Moldova" S.A. să fie încurajat să aplice cea mai bună

tehnologie disponibilă, dacă aceasta este adecvată și viabilă din punct de vedere economic.

În plus, se recomandă să se țina seama de totalitatea schimbărilor din cadru companiei privind

elaborarea si dezvoltarea Politicei de mediu. Formarea şi dezvoltarea strategiilor de mediu nu

reprezintă un proces științific, ci dimpotrivă, este un proces complex prin care compania

promovează consecvent politicile de mediu, cultura juridică, instruirea şi educaţia ecologică.

BIBLIOGRAFIE

Monografii, cărţi, manuale:

1. AŞEVSCHI V., DUDNICENCO T. Inginerie ambientală. Ch.: Foxtrot, 2008. 411 p. ;

2. BALAN O., BURUIAN AL. Drept Internaţional Public, Vol. II.: Ştiinţa, 2003. 386 p. ;

3. DIACONU I. Curs de Drept Internaţional Public. Bucureşti: Economică, 1993. 456 p. ;

4. DUŢU M. Dreptul Mediului. Bucureşti: Gamian, 1993. 325 p. ;

5. DUŢU M. Dreptul Mediului - Tratat, Vol. I. Bucureşti: Economică, 1998. 404 p. ;

6. DUŢU M. Dreptul Mediului - Tratat, Vol. II. Bucureşti: Economică, 1998. 352 p. :

7. FROMAN B., Manualul calităţii, instrument strategic al elaborării calităţii, Ed. Tehnică,

Bucureşti, 2000;

8. IONESCU C., Managementul mediului, Ed. Economică, Bucureşti, 2005;

9. IONESCU C., Cum să construim şi să implementăm un sistem de management de mediu

în conformitate cu ISO14001, Ed. Economică, Bucureşti, 2000;

10. JEHLICKA PETR -“Environmental Implications of Eastern Enlargement of the EU: The

End of Progressive Environmental Policy?”, Robert Schuman Centre for Advanced Studies,

European University Institute: Florence, 2002;

11. MARINESCU D. Tratat de Drept al Mediului. Bucureşti: All Beck, 2003. 236 p.;

12. MANOLELI, D.G. -Principiul “poluatorul-plateşte”, Remediu, 2, 1998;

13. PARASCHIVESCU V., Asigurarea calităţii şi protecţia consumatorului, Ed. Moldavia,

51

Bacău, 2006;

14. PETRESCU I., Managementul mediului, Ed. Expert, Bucureşti, 2005;

Acte naţionale:

15. Politique de l’Environnement dans la Communite Europeenne, 1990;

16. Lege cu privire la protecţia mediului înconjurător: aprob. de Parlamentul Rep. Moldova,

nr 1515-XIII din 16 iunie 1993. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1993, nr 10/283,

p. 12-18. ;

17. Lege cu privire la expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului

înconjurător: aprob. de Parlamentul Rep. Moldova, nr 851-XIII din 29 mai 1996.;

18. Lege cu privire la deşeurile de producţie şi menajere: aprob. de Parlamentul Rep.

Moldova, nr 1347-XIII din 9 octombrie 1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,

1998, nr 16-17, p. 14-18, 18-25. ;

19. Moldova XXI. Strategia de Dezvoltare Durabilă: Ch., 2000, 196 p. ;

Acte internaţionale:

20. Directiva Parlamentului European şi a Consiliului privind deşeurile şi abrogarea altor

Directive (2008/98/CE). În: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Directive. Bucureşti: All

Beck, 2008. p. 63-85. ;

Articole, publicaţii periodice, rezumate şi autoreferate:

21. Buzoianu Daniela Strategii si Politici de Mediu privind dezvoltarea durabila-Conf.Univ

22. Capcelea A. Politica de Mediu în Moldova: Evoluţia, probleme şi noi obiective. Revista

economică „World Bank User”. Ch.: Ştiinţifică, 2006. p. 25-57.;

23. Prisecaru, Petre- Politici comune ale Uniunii Europene, Editura Economică, Bucureşti,

2004;

24. Relicovschi A. Politici în management-ul mediului. Revista Institutului European din

România. Bucureşti: Economică, 2000. p. 12-37. ;

25. Spătaru T. Problemele de mediu în Republica Moldova şi percepţia populaţiei. Analele

ştiinţifice ale U.S.M., Seria ştiinţe socio-umanistice. Ch.: U.S.M., 1998. p. 189-193. ;

26. Ziarul Financiar -Cresterea finantarilor destinate dezvoltării durabile și protecției

mediului;

Surse internet:

27. www.justice.m d. ;

28. www.mediu.gov.m d. ;

29. www.omv-petrom Romania.ro ;

52

http://www.mediu.gov.md/

http://www.justice.md/

ANEXE

ANEXA 1

Tabel 1: Proiectele de conservarea naturii în Statele Membre

Ţara Proiecte de conservare a naturii

Belgia achiziţionarea de terenuri pentru protejarea ariilor cu importanţă specială

Danemarca restaurarea malurilor râurilor şi a habitatelor mlăştinoase;

reintroducerea păşunatului animalelor;

Germania restaurarea terenurilor mlăştinoase;

Grecia protejarea speciilor pe cale de dispariţie, cum ar fi foca-călugăr

mediteraneeană;

Franţa contracte pentru gestionarea ecologică a terenului, încheiate cu grupuri de

fermieri

Irlanda evidenţierea patrimoniului natural al Irlandei, în special prin încurajarea eco-

turismului

Italia protejarea anumitor specii (lupi, urşi, lilieci, etc.) sau a anumitor habitate

(mlaştini, râuri, izvoare);

Letonia restaurarea şi protejarea unor extinse arii naturale;

53

Luxemburg restaurarea biodiversităţii distrusă prin agricultură

Ungaria protecţia lupului şi râsului în nord-estul ţării;

Olanda reintroducerea proceselor spontane în vederea recreării peisajului natural;

Austria construcţia unui „pod verde" deasupra unei autostrăzi pentru a permite

trecerea urşilor bruni în Alpi şi întărirea populaţiei de urşi;

România plan naţional de acţiune pentru protejarea delfinilor din Marea Neagră;

Finlanda monitorizarea anumitor specii de fluturi, ce constituie indicatori ai stării

mediului;

Suedia restaurarea unor arii extinse de mlaştini şi poieni de coastă pe insulele din

Marea Baltică;

Marea

Britanie

protejarea păsărilor ce cuibăresc pe pământ, ceea ce poate implică

înlăturarea speciilor de animale din alte locuri .

Sursa: Comisia Europeană, DG Environment

(http://europa.eu.int/comm/environment/life/life/nature.htm)

ANEXA 2

Tabel 2: Proiecte inovatoare în Statele Membre

Ţări Proiecte inovatoare

Belgia - sisteme de management integrat al mediului pentru evenimentele socio-

culturale majore (târguri, festivaluri, etc.);

Danemarca - decontaminarea deşeurilor de lemn tratat; - denominare ecologică

pentru sectorul vânzărilor cu amănuntul;

Germania - reciclarea deşeurilor din demolări şi a uleiurilor; - acţiuni de

îmbunătăţire a calităţii apei;

Grecia - plan de management al mediului pentru Jocurile Olimpice din 2004

(Atena); - producerea de ulei de măsline fără a dăuna mediului;

Spania - iniţiative integrate de promovare a dezvoltării durabile şi a turismului

durabil;

Franţa - designul componentelor de automobile pentru îmbunătăţirea

performaţelor de mediu; - tratament inovator al apelor reziduale;

Irlanda - management de mediu la nivel regional; - reciclarea echipamentului

electronic;

Italia - iniţiative locale pentru promovarea turismului durabil; - acţiuni de

54

http://europa.eu.int/comm/environment/life/life/nature.htm

combatere a efectului de seră şi a poluării aerului;

Luxemburg - utilizarea simulărilor şi a softurilor de monitorizare pentru tratarea cu

succes a apelor reziduale;

Olanda - management integrat al apei din oraşe; - promovarea construcţiilor

ecologice;

Austria - strategii de dezvoltare durabilă în zonele rurale şi urbane; - promovarea

bio-combustibililor şi a materialelor de construcţie reciclate

Portugalia - monitorizarea calităţii aerului; - reducerea impactului asupra mediului

al fermelor de porci;

România - sisteme selective de colectare a deşeurilor menajere;

Finlanda - management integrat al zonelor de coastă şi al bazinelor râurilor;

Suedia - tratament ecologic al deşeurilor; - gestionarea durabilă a pădurilor;

Marea Britanie - colectarea, redistribuirea şi reutilizarea deşeurilor rezultate din

echipamente IT.

Sursa: http://europa.eu.int/comm/environment/life/life/environment.htm

ANEXA 3

Tabel 3: Proiecte de asistenţă tehnică în Statele Membre

Ţara Proiecte de asistenţă tehnică

Albania - dezvoltarea durabilă a traficului în Tirana;

Algeria - crearea unui centru de informare şi formare asupra mediului;

Bosnia-

Herţegovina.

- plan de acţiune asupra mediului pentru zona mlăştinoasă Bardaca; -

asistenţă în gestionarea mediului pentru autorităţile locale şi regionale; -

reducerea impactului de mediu al activităţilor industriale; - asistenţă în

prepararea legislaţiei pentru reducerea poluării;

Croaţia - introducerea de amendamente naţionale privitoare la poluarea aerului şi

la deşeuri;

Cipru - pregătirea unui cadru legislativ pentru reducerea poluării aerului;

Fâşia Gaza şi

Coasta de Vest

- management integrat al mediului rural;

Iordania - crearea unui parc turistic natural în provincia Jerash; - aspecte de mediu;

Liban - reducerea poluării industriale şi a deşeurilor, măsuri de combatere a

incendiilor pădurilor;

Malta - pregătirea legislaţiei pentru combaterea poluării cu nitraţi;

55

http://europa.eu.int/comm/environment/life/life/environment.htm

Rusia - asistenţă tehnică de mediu pentru oraşul Kaliningrad; - asistenţă

administrativă pentru protejarea ţărmului Mării Baltice;

Siria - introducerea sistemelor de management al mediului, în principal EMAS,

în mediul de afaceri sirian;

Tunisia - crearea unor sisteme pilot de monitorizare a înaintării deşertului

(împreună cu Marocul);

Turcia - măsuri de îmbunătăţire a calităţii aerului şi apei, precum şi a gestionării

deşeurilor; - program de combatere a emisiilor mirositoare;

Sursa: http://europa.eu .int/comm/environment/life/life/third_countries.htm

56

Date post:	23-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	tatiana-scutelnic
View:	215 times
Download:	0 times

kj

Documents