KAREN O’CONNELL · 2020. 3. 9. · De exemplu, o dat` s-a confruntat cu problema numit` Sebastian...

$Page 1: KAREN O’CONNELL · 2020. 3. 9. · De exemplu, o dat` s-a confruntat cu problema numit` Sebastian – un tân`r ... eventual \n felul de a-[i tunde p`rul de culoare \nchis`, sau$

KAREN O’CONNELL

Adev`rata prietenie

Traducerea [i adaptarea \n limba român` deS|NZIANA MIHALACHE

ALCRISRomance

user

Formato

gianninajollys

Capitolul 1

Madeline Stewart era tipul de femeie care nu putea spune "Nu".Oricine apela la bun`tatea, generozitatea, devo]iunea [i afec]iuneaei, avea parte de ele \n cel mai scurt timp. Orice mic` provocare eragata s-o \nfrunte, indiferent de riscurile la care se expunea.

De exemplu, o dat` s-a confruntat cu problema numit` Sebastian– un tân`r spaniol, lingvist, sosit la Paris pentru a \nv`]a francezamuncind. |ns` autorit`]ile franceze s-au dovedit rezervate \n ceprive[te [ederea lui \n Fran]a ; Madeline l-a \ntâlnit \ntr-o zi \n careel, deprimat, chiar se gândea s` se \ntoarc` acas`.

I se f`cuse mil` de el [i-i \mprumutase ni[te bani; ba mai mult, oconvinsese pe Fiona Austin, cea cu care \mp`r]ea apartamentul, s`-llase pe Sebastian s` doarm` \n sufragerie pe jos, pân` ce acesta aveas`-[i g`seasc` de lucru [i s` se mute.

Acum, el declara c` o iube[te [i c` vrea s-o ia de so]ie. Cum puteas`-l refuze, f`r` a-l r`ni? Gândul de a se c`s`tori cu el, de[i nu-idispl`cea, \i provoca repulsie. Nu era preg`tit` pentru a[a ceva, celpu]in al]i câ]iva ani. Fiona, o feminist` convins`, sus]inea c` fetelenu trebuie s` sar` cu capul \nainte; altfel, care ar mai fi fost rolulsufragetelor, dac` ar ignora tot ce ob]inuser` pân` \n acel moment,

user

Formato

gianninajollys

pentru a deveni casnice? Idealul Fionei era c`s`toria de la dou`zeci[i [ase de ani \n sus. Pân` atunci, se cerea o via]` aventuroas`, plin`de experien]e memorabile, pentru a nu mai face gre[eli \n alegereab`rbatului perfect, eventual pentru g`sirea unuia bogat.

Madeline considera acest model unul aproape perfect, mai alesdac` erai [i o femeie de carier`, dar dac` te pomeneai un copil lipsitde talent, f`r` p`rin]i [i f`r` mijloace de trai \ntr-un ora[ foarte mare,lucrurile se complicau.

Dac` ea \ns`[i ar fi avut ceva cuno[tin]e, o calificare, via]a ei ar fifost mult mai u[oar`. |ns` \n ultimul an, Madeline \[i câ[tigase cugreu traiul de pe urma slujbei de anticar, uneori pozând pentru unstudio artistic ; astfel, \nv`]ase c` lipsa studiilor \i diminua [ansele deafirmare \ntr-o lume dominat` de spiritul competitivit`]ii.

Dac` n-ar fi avut-o al`turi pe Fiona, o femeie \nc`p`]ânat`, cucare se \mprietenise, via]a ar fi fost insuportabil`. Din fericire, celedou` aveau multe \n comun. Fiona avea dou`zeci [i trei de ani; ofat` ra]ional` [i sofisticat`, foarte absorbit` de munca ei de secretar`[i de stilul de via]` european, originar` din Sco]ia. De curând,suferise o mare pierdere: ambii p`rin]i muriser` \ntr-un accidentaviatic. Tat`l ei fusese directorul unei sucursale franceze a uneifabrici [i-[i \ntre]inuse bine fata.

Madeline \mp`r]ea cu ea micul apartament de un an de zile; eaera cea care p`stra cur`]enia [i g`tea, \ncât Fiona se putea dedicameseriei [i cauzelor feministe pe care le sus]inea cu atâta entuziasm.

Dar acum, Fiona dorea s` se mute, \n cùtarea aventurii, iarMadeline ar fi trebuit s` p`r`seasc` apartamentul, s`-[i g`seasc` cevamai ieftin de \nchiriat…sau s` se c`s`toreasc`.

– Nu! rosti ea r`spicat, ajungând \ntr-o sear` acas`.Era aprilie, \n Paris – razele soarelui, arbori \n floare, gazele

]evilor de e[apament, dar [i un anume aer misterios.

6 KAREN O’CONNELL

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Fiona.Ea ajunsese prima acas`, iar acum se odihnea \n [ezlongul pe

care Madeline \l recondi]ionase, adùgând o not` de vechiapartamentului modern. Se ocupa de coresponden]a pe ziuarespectiv`.

– Repet cum ar trebui s`-l refuz pe Sebastian, surâse ea ironic.Se desc`l]` [i se trânti \ntr-un fotoliu, oftând. Era \nalt` [i slab`,

din cauz` c` nu mânca suficient, iar p`rul negru \l avea tuns scurt,dup` moda vremii.

– De ce? se interes` cealalt`, concentrat` asupra foilor de hârtie.{i ea avea o constitu]ie asem`n`toare, \ns` similitudinea era doar

una aparent`, eventual \n felul de a-[i tunde p`rul de culoare\nchis`, sau \n machiajul pe care-l foloseau, [i care le punea \nvaloare gurile cu buze pline [i paloarea tenului; nici ochii nu erauminimaliza]i, fiind accentua]i prin aplicarea unei cantit`]i mari derimel. O privire mai atent` ar fi sesizat, \ns`, diferen]ele. Fiona eramai lat` \n umeri, cu un corp atletic. De obicei, forma gurii tr`da ourm` de \nc`p`]ânare, iar ochii mici [i negri, un suflet rùt`cios. Lacealalt` extrem`, formele Madelinei erau fine, ochii migdala]i,c`prui; tr`s`turile ei indicau o fire prietenoas` [i deschis`.

– E a doua oar` când m` cere. {i [tiu c`-n seara asta o s-o fac`din nou. Vrea s` m` duc cu el la Sevilla s`-i cunosc p`rin]ii, s` stauacolo….Dup` tot ce mi s-a \ntâmplat azi, n-o s`-i pot rezista.

– S` auzim, deveni cealalt` interesat`.– B`trânul Daudet spune c` trebuie s` renun]e la mine la

sfâr[itul lunii. Afacerea nu mai merge [i nu-[i poate permite oangajat` ineficient` ca mine.

– Nesim]itul, se indign` Fiona. A[ zice c` afacerea i-a prosperatde dou` ori mai bine de când e[ti la el. |n primul rând c` ai fantezie,[i-n al doilea, c` te pasioneaz` lucrurile vechi…

ADEV~RATA PRIETENIE 7

Brusc, \[i curm` vorbele, ca [i cum ceva ar fi tr`snit-o.– Sper c` n-ai de gând s` accep]i? zise ea pe un ton aluziv.Imaginea lui Sebastian r`s`ri \n mintea Madelinei – un tip scund,

u[or plinu], cu ten m`sliniu. Era de[tept, amabil, [i poate ar fi fostun so] extraordinar. Dar s` fie legat` de el pentru toat` via]a, s`trìasc` \n Spania, când tânjea dup` colinele [i peisajele locurilornatale – era mai mult decât ar fi putut suporta.

– Nu chiar. Oricum, milit`m pentru \nl`turarea c`s`toriilor dinconsidera]ii materiale, nu ? Nu cred c` sunt \ndr`gostit` de el, [igata…Sau, cel pu]in, a[a cred. Nu [tiu cum e s` fii \ndr`gostit. Cumrecuno[ti "marea pasiune", Fiona?

– Draga mea, s` [tii c` m` uime[ti pe zi ce trece, râse ea, femeiade carier`. Nu [tiam c` mai exist` specimene ca tine! {tii bine c` nucred \n fraza asta demodat`. |n ce m` prive[te, rela]iile personaler`mân personale. Cum po]i recunoa[te dragostea ? Cred c` atuncicând ]i se va \ntâmpla, ai s`-]i dai singur` seama, pentru c` ai s` fiicomplet implicat`. N-are s` mai conteze ce-a f`cut sau ce va face,atâta timp cât se las` iubit de tine; o s`-]i anihileze toate sim]urile,iar tu o s`-l venerezi…\n ciuda regulilor noastre.

– M` bucur c` gânde[ti a[a, pentru c` nu sunt \ndr`gostit` deSebastian. Dar va trebui s`-i r`nesc sentimentele. Dac` am r`bdares`-l ascult [i dac` ies cu el, crede c` sunt \ndr`gostit`.

– Ha…E tipic pentru ni[te \ncrezu]i ca ei, râse Fiona.– Dar, \ntr-un fel, e [i vina mea. |ntotdeauna mi s-a p`rut dificil

s` refuz oamenii, de aceea, unii tind s` cread` c` m` implic mai multdecât e necesar.

– Am observat [i eu, r`spunse Fiona, [i c`zu pe gânduri.Madeline, vorb`rea]` din fire, continu` s`-i explice fetei ce avea

pe suflet.– |n]eleg de ce domnul Daudet vrea s` scape de mine. Nu

8 KAREN O’CONNELL

vorbesc prea bine franceza, chiar dup` un an de când stau \n Paris,[i nu pot s` dau restul corect. Niciodat` n-am fost bun` lamatematic`. Nici bietul tata. Cred c` va trebui s` revin la slujba demodel…{tii c` nu-mi place asta. Dac` a[ putea s` m` \ntorc \nSco]ia, s` g`sesc familia mamei. Când a murit, tata a pierdut leg`turacu ei; oricum, nu l-au pl`cut pentru c` a insistat s` practiceprofesoratul pe cont propriu, \n loc s` se angajeze undeva.

– Nu! strig` Fiona, iar Madeline se opri uimit`, ne[tiind cecauzase izbucnirea necontrolat` a prietenei ei. Nu te c`s`tore[ti cuSebastian [i nu te \ntorci la cariera de model. {i nici n-ai s`-]i cau]iun loc de munc` prin vreun alt am`rât de magazin. Te duci \nSco]ia. Poftim, cite[te.

|i arunc` un plic albastru. Madeline se mir` v`zând timbrulenglezesc [i marca sco]ian`. Pe spate, un scris elegant, u[or \nclinat.Scoase dou` foi [i \ncepu s` citesc`:

"Draga mea Fiona,Fie-]i mil` de un b`trân de [aizeci de ani. |nc` de la accidentul

p`rin]ilor tì, m` tot gândesc s`-]i ofer un c`min aici, \mpreun` cuveri[orii tì. Am ezitat, [tiind c` tinerele din ziua de azi sunt foarteindependente, iar o fat` aventuroas` ca tine poate n-ar fi dorit s` deavia]a intens` [i romantic` din Paris pe lini[tea rustic` a Sco]iei. M`refer aici [i la intemperiile vremii. Nou` luni – vreme rea., dou` luni– iarn`, zicea Bruce Paterson; poate-]i aduci aminte de el. F`ceani[te iahturi foarte frumoase aici, pe râul Clyde.

Dar acum, revin la cererea mea. Menajera mea, care a fost al`turide noi treizeci de ani, trebuie s` plece de urgen]` la rudele ei. I-amdat [ase luni de concediu, dar refuz` s` plece dac` nu m` las` \ngrija cuiva de \ncredere.

Mi-a sugerat s`-]i scriu [i s` te \ntreb dac` nu vrei s`-i iei locul.


Are amintiri frumoase legate de persoana ta, \nc` de când veneai [ist`teai la noi, acum vreo optsprezece ani. Amândoi suntem dep`rere c` valorile casei acesteia trebuie l`sate pe mâna unuimembru al familiei ; dar, mai ales, a[ avea [i eu ocazia s` te maicunosc.

Casa e mare, [i avem multe de f`cut pe parcursul unei zile. Poatec` [tii c` l-am pierdut pe Alastair \ntr-un accident nautic. Jake nu maist` aici, iar Finlay, care e profesor, vine doar \n weekenduri [i \nvacan]e, a[a c` vei avea de g`tit pu]in; \n rest, mult timp liber; s`c`l`re[ti, s` navighezi, s` faci excursii.

Am s` te pl`tesc la fel cum o pl`team [i pe Janey. |nc` oproblem` ar mai fi, dar n-a[ vrea s-o discut`m \n scris. Depinde [i de[ederea ta aici.

Nu mai am puterea de a te convinge, ca alt`dat`. {tii bine caresunt condi]iile. Poate c` ]i-a mai povestit tat`l tù. E mult mai lini[teacum. Nu mai sunt discu]iile pentru p`mânt.

E[ti binevenit` oricând, draga mea. Decizia \]i apar]ine.Cu dragoste,

Robert Austin."

Madeline \mp`turi foile cu grij` [i le puse la loc \n plic.– Deci? pufì Fiona din ]igar`.– Cine e Robert Austin?– Speram s` o iei de la cap`t…E o rud` \ndep`rtat` a tat`lui

meu. Poate ai auzit de cei Doisprezece Formidabili din industriawhiskyului. El e unul dintre ei, [i \nc` mai conduce compania. Ceidin familia Austin de]in renumele \nc` din secolul optsprezece…iarunchiul Robert doar \nvârte banii.

– De aceea adresa \mi suna foarte cunoscut, se lumin` Madeline.I-am v`zut casa o dat`. Tata m-a dus pe coasta Ayrshire. Voia s`

10 KAREN O’CONNELL

picteze. Am vizitat gr`dinile deschise publicului. Casa e f`cut` \ntr-un stil Georgian curat, are o vedere superb` la mare. Nu [tiamc` ai rude atât de bogate.

– Da, aia e casa. Se nume[te Nether Craig. Dac-ai vedea-o peinterior, ai fi [i mai \ncântat`. Robert are cea mai impresionant`colec]ie de mobilier vechi. {tii bine c` pe mine nu m` intereseazàstea, dar din câte \mi amintesc, tot ce are a fost catalogat dreptmobilier de valoare.

Fiona arunc` o privire fugar` celeilalte pentru a se asigura c`-icapteaz` \ntreaga aten]ie, dup` care continu` :

– Robert e singurul supravie]uitor \n linie dreapt`. La unmoment dat, cum era \n pericol de a nu l`sa mo[tenitori, a adoptatun bìat. Dar n-a fost o adop]ie \ntâmpl`toare, mai ales c` astfel desociet`]i nu agreeaz` adop]iile. Apoi, ca s` vezi ironia sor]ii, m`tu[amea a n`scut un fiu. N-a mai rezistat mult timp dup` aceea, [i amurit când bìatul avea un an.

– Care dintre ei e fiul adev`rat ?– Alastair, din p`cate. Nu prea-l mai ]in minte; trecea prin

tumultuoasa vârst` de [aisprezece ani [i era foarte chipe[, unadev`rat Austin, pasionat de cursele de ma[ini.

– P`cat c` tocmai el a murit, murmur` Madeline, dejaimpresionat` de soarta lui Robertert.

– S-a \ntâmplat cam ciudat. Se pare c` a c`zut peste bord,\ncercând s` treac` pe puntea unei alte b`rci. S-a \ntâmplat varatrecut`. N-a ie[it la suprafa]` imediat ; corpul lui a ap`rut abia maitârziu. Un prieten i-a trimis tat`lui meu o bucat` de ziar cuincidentul. Tot ce se \ntâmpl` celor din familia Austin \n partea aiade lume, devine subiect de scandal.

– Parc` nu s-ar fi \ntâmplat pe lumea asta. Austini adev`ra]i,arbore genealogic, mor]i suspecte, fii adopta]i. {i care e cel adoptat?


Finlay?– Nu. Finlay e un v`r \ndep`rtat din partea familiei mele. A intrat

\n bran[` pe când avea cam nou` ani. Tat`l lui a c`zut \ntr-oopera]iune militar` din Germania, iar mama lui, tot Austin, a suferito depresie [i a fost internat` \ntr-un spital. {i el are sânge pur deAustin, ca [i mine. Când am stat [i eu acolo, el era plecat. Pe Roberl-am v`zut o singur` dat`.

– E incredibil…Altceva? A, da cel cu numele ciudat…Jake. {i elare sânge pur?

– {tiam c` o s`-]i plac`. El e cel adoptat; spre deosebire de restulAustinilor, nu are tenul \nchis la culoare. Presupun c` el r`mâneruda cea mai apropiat` a lui Robert. Jake e doar porecla lui, f`cut`din ini]ialele numelui adev`rat : Jonathan Antony Kenneth Edwards.|n]elegi?

– Perfect.– Ca [i Finlay, [i Jake s-a aciuat la casa lui Robert. Se pare c`

b`trânul se pricepe s` strâng` pe toat` lumea, la fel cum strânge [imobila veche; poate c` de aceea m` vrea [i pe mine.

– Ce s-a \ntâmplat cu p`rin]ii lui Jake ?– Tat`l lui a fost \n Marina Comercial`, a pierit pe mare. Nu [tiu

ce s-a \ntâmplat cu mama lui. Oricum, trìe[te acolo de la vârsta depatru ani. Robert i-a \ncurajat pe amândoi s`-[i urmeze propriileinterese [i s`-[i construiasc` via]a. Finlay a fost la Cambridge, aurmat istoria, iar Jake termina studiile de inginer constructor naval,când eram la ei. Era \nnebunit dup` naviga]ie ; m-a luat [i pe mine\ntr-o curs`.

Fiona se strâmb`, dezgustat`.– Cred c` \ncerca s` fie amabil \n felul lui preten]ios. Ar fi trebuit

s` vin` la Paris dup` un an, dar n-a mai ap`rut. Nu ne ridicam lastandardele lor, poate. El avea de toate – bani, frumuse]e fizic`, un


viitor asigurat…dar era insuportabil de arogant!Madeline \ncepu s` râd`.– Aveai doar vreo cincisprezece ani pe-atunci. Cred [i eu c` ]i se

p`rea extraordinar.– Da, a[a e… se smiorcì Fiona. Câteva luni dup` aceea,

credeam c` sunt \ndr`gostit` de el. El era cel ce le [tia pe toate [ijuca foarte bine rolul bìatului mai mare. Dar când a trebuit s` vin`s` ne viziteze, mi-am dat seama c`, de fapt, doar gura e deel…adùg` pe un ton amar.

Madeline ghici deziluzia din spatele aparen]elor, care o\n[elaser` pe Fiona.

– {i ce ai de gând s` faci? Luna viitoare ar trebui s` fii la Geneva.Renun]i s` pleci \n Sco]ia?

– Nici vorb`, s`ri fata. M` vezi pe mine s` am grij` de unb`trân…[i s` g`tesc?! Dar, de curiozitate…B`trânul pune ceva lacale. De ce oare se intereseaz` brusc de mine? Mama spunea c`jucau to]i dup` cum cânta el….mai ales bìe]ii. Eu n-am s` joc. Nurenun] la munca mea. Nu m` duc…dar tu, da.

– Eu? Adic`, s`-]i iau locul pentru c` n-am de lucru? E foartedr`gu] din partea ta, dar…

– Te vei duce ca Fiona Austin, anun]` fata iritat` de refuzulMadelinei.

– Dar…e ridicol. {i sunt sigur` c` nu e legal. Date false. E[tibine? se interes` Madeline, sim]ind c` determinarea Fionei oacapareaz` complet.

– Da, [i \nc` mai pot gândi foarte clar. Vreau s` [tiu ce puneRobert la cale, [i vreau s` m` [i \nfrupt din banii lui. Dar vreau s` [iajung la Geneva, pentru c` e o [ans` unic` \n via]`. Ca orice Austin,vreau s` am parte de partea mea. Te vei da drept eu. {i-a[a, de multeori suntem luate drept surori, deci nu va fi prea greu.


– Dar Robert, sau menajera…sau acest Jake…te cunosc, \ncerc`Madeline, disperat`; din certurile anterioare cu Fiona, [tia c` vapierde [i b`t`lia aceasta.

– Robert sigur nu. Abia dac` m-a v`zut la fa]`. Opt ani \nseamn`mult, iar adolescen]ii se schimb` repede. Poate doar Janey. Dar eapleac`, poate chiar \nainte ca tu s` apari. Jake nu e acolo; cel pu]in,a[a reiese din scrisoare…El e singura pesoan` de care te sf`tuiescs` te fere[ti. Mai r`mâne Finlay, care nu m` cunoa[te. O s` fie u[or.

Madeline oft` v`zând hot`rârea Fionei, ceea ce-i anihila orice\mpotrivire.

– E fantastic! Dar n-a[ putea s-o fac. N-a[ avea curajul. |n plus…– E \mpotriva principiilor tale. Sincer` s` fiu, Madeline, dac` ai

s` continui a[a, n-ai s` ajungi nicìeri. E timpul s` treci pesteperioada asta. S` zicem c` acum m` aju]i pe mine. Nu ]i se pare mairezonabil? Ai s`-]i acorzi o mic` vacan]`. Nu ]i se pare corect ? Te veisim]i minunat printre toate acele obiecte vechi [i o s` fii bine pl`tit`timp de [ase luni. Vei sta \n Sco]ia. {i tot ce trebuie s` faci e s` teocupi de cas` [i s` m` ]ii la curent. Dac` e[ti descoperit`…ceea cem` \ndoiesc…po]i da vina pe mine. Trebuie doar s`-]i vezi detreab`, s`-]i ]ii gura [i s` fii atent` la to]i [i la toate.

Mintea fetei deja zburase la domeniul respectiv, cu gr`diniluxuriante; la insulele b`tute de ploi [i de vânturi. Locul o atr`gea,ca pe mul]i al]i sco]ieni sentimentali. Cu toate acestea, \nc` mai\ncerca s` se opun`.

– Gânde[te-te [i la alternativele pe care le ai, adùg` Fiona. S`devii model pentru o sum` modest`. S` rabzi de foame. S` te m`ri]icu Sebastian [i s` intri \ntr-o familie de spanioli, unde-]i vei pierdetoat` libertatea. Acest plan \]i ofer` un motiv foarte \ntemeiat s` spui"Nu" \n seara asta.

– Dar e gre[it, nu-]i dai seama? L-a[ decep]iona [i…


Se auzir` câteva b`tì \n u[`.– Sebastian! [uier` Fiona. Nu-mi spune c` ]i-e fric`. Te provoc s`

te duci!Replica r`mase suspendat` \n aer, iar b`tìle se auzir` din nou.

Inevitabil, trebuia s` accepte. Surâse, ca [i cum acea provocare oeliberase de responsabilitatea deciziei.

– Bine. Am s` devin Fiona Austin.Odat` acceptat` propunerea, evenimentele se precipitar`, sub

\ndrumarea impetuozit`]ii [i spiritului organizatoric al Fionei.Robert Austin \i trimisese [i bani de drum; de asemenea, b`trânulanun]ase c` Finlay are s-o a[tepte la aeroportul Abbotsinch.

Dou` s`pt`mâni mai târziu, Madeline \[i lua la revedere de laFiona, c`zând astfel \nc` o dat` victim` sensibilit`]ii ei. Tân`r` fiind,c`l`toriile \i f`ceau pl`cere, astfel c` peisajele reu[eau s-o fac` sùite toate grijile pe care le-ar fi avut cu privire la rolul jucat.

St`tea fascinat` \n dreptul hubloului; ochiul ei de artist` sedelecta cu nuan]ele abia vizibile ale norilor – de la purpuriul cel mai\nchis la culoarea pre]iosului filde[. Era \ncântat` de câmpiile verzi[i riguros decupate ale Angliei, cu gardurile vii; se entuziasm` ca uncopil \n momentul \n care avionul ajunse deasupra Londrei. Când se\mbarc` pentru cursa de sear` spre Sco]ia, emo]iile \i crescur`. Pringeamul mic, descoperi cu bucurie c` norii se r`resc, permi]ându-i s`z`reasc` o parte din maroniul dealurilor str`b`tute de pârâurilesclipitoare. |n apropierea pistei de aterizare, descoperi un platoupres`rat cu mici punctule]e – sate [i or`[ele, \n spatele c`rora seputea distinge linia m`rii. Acoperi[uri umede de ploaie ce reflectaucerul de deasupra; co[uri \nalte; vopseaua scorojit` a unei sta]ii dealimentare; berze coco]ate pe docuri; \n dep`rtare, crestelemun]ilor, \nv`luite \n nori grei [i cenu[ii.

Din cauza vântului, avionul ateriz` cam brusc. Rafalele \i suflar`


cu putere pelerina pe care o purta peste costumul ei cel mai bun.Se felicita c`-[i acoperise p`rul cu o e[arf`.

|n drumul spre ie[ire, emo]iile o cople[ir` complet. Oare aveas`-l recunoasc` pe Finlay pe baza descrierii pe care o citise \nscrisoare? Acum, c` se afla \n Sco]ia, va putea oare s`-[i continueaventura? Dac` ar fi disp`rut, ar fi creat vâlv`, dup` cum o avertizaseFiona – o publicitate negativ` familiei [i numelui Austin, iarMadeline era prea sensibil` pentru a se confrunta cu demascareapublic`.

|n plus, \[i d`duse [i cuvântul de onoare, ceea ce conta foartemult pentru ea. Voia s`-i dovedeasc` provocatoarei Fiona c` putea\nfrunta [i duce la bun sfâr[it situa]ia.

|[i ridic` bagajul de pe band`, \mb`rb`tându-se; apoi, cercet` pecei câ]iva oameni care a[teptau la terminal. |l recunoscu imediat.Creol, chipe[ \ntr-un fel aparte, cu un p`r negru foarte bogat.Sem`na foarte bine cu Fiona. |nalt, purta un sacou scump deculoare verde [i o c`ma[` galben`. Ar`ta superb. De[i profesor deistorie, figura lui nu avea nimic care s` indice asemenea \nclina]ii ;ba mai mult, p`rea chiar \n pas cu moda.

B`rbatul st`tea lâng` fereastr`, absorbit de paginile unei c`r]i ;ca [i cum se afla acolo pentru a \ntâmpina pe cineva.

Inspirând adânc, Madeline intr` \n scen`.– Salut, Finlay. M` a[teptai?El tres`ri [i sc`p` cartea, pe care o ridic` imediat. |[i scoase

ochelarii de soare de ochi, care oricum nu-i foloseau, din cauzavremii nefavorabile.

– Presupun c` tu e[ti Fiona? Nu vreun personaj al imagina]ieimele?

Pentru o clip`, numele prietenei r`sun` ciudat \n minteaMadelinei, dar \[i reveni destul de repede.


– Te-a[ fi recunoscut oriunde ai fi fost, r`spunse ea. E[ti…ca unAustin.

– Incredibil, murmur` el. S` [tii c` e[ti chiar frumoas`. Uite cumadolescenta urâ]ic` devine o zân`. Jake m-a l`sat s` cred…Nuconteaz`. Statura ta, machiajul…incredibil ! Nu cumva te-am v`zutpe coperta unei reviste, de curând ?

Cople[it` de felul lui de a vorbi, Madeline nu se putu ab]ine s`nu râd`.

El \nfund` cartea \n buzunar, \[i a[ez` ochelarii pe nas [i aruncò privire spre bagajul ei.

– Sper c` nu ]i-ai adus prea multe bagaje, draga mea.Apelativul o surprinse, dar realiz` c` era probabil o form` de

adresare cu care el se obi[nuise la universitate.– Pentru c` am o ma[in` destul de mic`.|nfruntând rafalele de vânt care mai aduceau [i câte un strop de

ploaie, reu[ir` s` ajung` la o rabl` [i s` pun` valiza \n spate. Apoi seinstalar` \nùntru. Cu uimire, Madeline constat` c` locurile dinspate erau pline cu târn`coape, be]e de lemn, mistrii [i c`r]i.

– Pentru ce sunt? se interes` ea imediat, curioas` din fire.– |]i spun mai târziu. Mai \ntâi s` pornim, altfel ne prinde

traficul….Prim`vara, pl`cuta prim`var`, este anotimpul– rege, ziseel dup` o vreme. Nu [tiu de ce ai plecat din Paris. Ai uitat oare c`vânturile aspre spulber` mugurii de mai pe meleagurile noastre?Sufl` de dou` zile, din direc]ia nord-est. Tocmai când alunul\ncepuse a \nmuguri, iar acum toate florile i s-au ofilit.

Ma[ina \ncepu s` vibreze frenetic spre ie[irea din aeroport.– Schimb` viteza, Finlay, suger` ea.– Mul]umesc, drag`, surâse el ironic.– |ntr-adev`r, uitasem c` prim`vara poate fi [i a[a, admise

Madeline.


|[i d`dea seama cât de u[or fusese totul. Finlay o acceptase [i,cum el n-o cunoscuse niciodat` pe veri[oara lui, se putea relaxaal`turi de el.

– Dar chiar [i-n Paris poate fi nepl`cut`, mai ales dac` trebuie s`lucrezi pentru a-]i câ[tiga traiul. Dar eu n-am putut rezista dorin]eiunchiului. Când a plecat Janey ?

– N-a plecat \nc`. Te a[teapt`. Vrea s` te pun` \n tem` mâine, s`-]i arate totul [i ce trebuie s` faci. Are liste \ntregi cuinstruc]iuni…Eu sunt aici doar \n weekenduri. Restul timpului mi-lpetrec la Glasgow, unde sunt la facultate. De-aia am putut s` vin s`te iau. De obicei termin pe la trei [i jum`tate.

Se concentra asupra traficului ; intraser` \n centrul ora[ului,unde se \n`l]a catedrala medieval`, ridicat` de primul rege al Sco]iei.

Deci, Janey se afla \nc` la Nether Craig ! Planul Fionei nuprevedea o \ntrevedere cu menajera. Cu siguran]`, femeia avea s-orecunoasc`.

|l privi pe Finlay, \ncercând s`-[i [tearg` din minte temerile. |lconsidera un tip de o frumuse]e excentric`. Ochelarii de soare eraudoar un moft, cu siguran]`. Avea un aer arogant, poate \n modincon[tient, datorit` educa]iei alese [i mediului influent \n carecrescuse. Fiona spunea c` tipul are dou`zeci [i opt de ani, c` einteligent [i impulsiv, s`rind de la un lucru la altul cu multentuziasm. Chiar [i acum, când st`tea calm pe scaun, se sim]ea cumfream`t` \n interior ; lucru vizibil [i \n felul \n care bruscaschimb`torul de viteze sau cum ]inea volanul.

– Ai spuss c` o s`-mi explici ce e cu toate lope]ile astea din spate,\i aminti ea, pentru a mai uita din griji.

– Sap la temelia Sco]iei. Arheologie. Fac un curs, seara, laArdenlochan. E o zon` plin` de astfel de subiecte. {tiai de primulom care a pus piciorul \n Sco]ia acum mai bine de patru mii de ani,


\naintea erei noastre? |n perioada Epocii de Piatr`, bine\n]eles. Eraoriginar din zona baltic`, [i-i pl`ceau locurile de coast`, nisipoase.|n prezent, \mi ocup timpul cu dezvelirea cavernelor din apropiereadomeniului nostru.

Auzind toate acestea, Madeline sim]ea c` viseaz`. |nainte de acere explica]ii, Finlay continu`:

– Studen]ii mei sunt \ncânta]i de subiect, a[a c` i-am cooptat [ipe ei, de aceea am toate uneltele cu mine. Cele mai multe s`p`turi\n astfel de situri sunt f`cute de amatori. Anul trecut m-am aflat laArran, s` ajut o echip` de arheologi. Am g`sit ni[te exemplare foartefrumoase de vase vechi; mai ales dac` stai s` te gânde[ti c` au fostf`cute manual.

Am`nuntele tocmai primite \i trezeau [i mai mult interesul. Dinnou ar fi dorit s`-l \ntrebe ceva, dar el continu` :

– Piesa de rezisten]` este fosta cetate roman` pe care e construitNether Craig.

Medeline gândea c` e mai bine preg`tit` la acest capitol. {tiadespre Zidul lui Hadrian, iar mai nou, chiar v`zuse astfel deexemplare de vase la Luvru.

– De unde [tii c` e chiar o fost` cetate roman` ? Nu [tiam c`romanii au trecut [i pe-aici.

– Ba da. De fapt, au stat la Loudon. Aveau port la Irvine. Iar aici,la Nether Craig, aveau doar o mic` fortifica]ie militar`, undepoposeau \n mar[urile spre nord. Din p`cate, Robert nu m` las` s-odezgrop.

– De ce?– Nu pot s`-l \nvinuiesc. Fotografiile aeriene arat` c` centrul

fortifica]iei, conform planurilor romane de a[ezare a cet`]ilor, s-arafla chiar \n mijlocul peluzei. O alt` latur` ar fi chiar \n dreptul casei,alta \n dreptul aleii principale [i a buc`t`riei. M`car de-a[ putea s`pa


pe peluz`…Mi-a[ atinge scopul. Dar n-are rost s` m` cert cu el. CâtJake e acolo, Robert se las` influen]at de p`rerea lui, [i nici n-am[anse s` mo[tenesc ceva.

Pe Madeline o cuprinse din nou panica.– Credeam c` Jake nu st` la Nether Craig…– Vezi tu, el a fost foarte de[tept! S-a folosit de circumstan]e [i a

preluat afacerea lui Bruce Paterson; sau, mai degrab`, Robert i-acump`rat-o. |ntotdeauna ob]ine ceea ce vrea, [i \nnebunesc doarcând m` gândesc c` el [i cu Stair aruncau banii pe ma[ini [i pe fete.M` \ntreb de ce-l favorizeaz` Robertert.

– {i unde st` acum? \ntreb` ea, mai lini[tit` s` [tie c` el nu locuiala conac.

– |ntr-una din cabanele pescarilor, lâng` domeniu. Vrea s` aratec` nu-i pas` de banii [i de mo[tenirea lui Robert, c` e independent.Dar dac` te prinde c` te apropii de ceea ce i se cuvine, sare imediatla tine.

– E c`s`torit?– Ha! pufni Finlay. El? N-are nevoie, draga mea. Fetele cad \n

urma lui ca secerate. Nu [tiu de ce. Poate c` blonda Isabel are s`-laduc` pe linia de plutire anul acesta. Rela]ia lor a \nflorit de când s-a retras Stair din afacere.

Detaliile de familie o hipnotizau [i mai mult pe Madeline decâtcele despre trecutul istoric.

– Explic`, te rog. Cine e Isabel ?– Isabel MacLean – se \ngrije[te de fratele ei, Willie. E v`duv`,

dar zglobie cu toate acestea. Nu [tiu ce s-a \ntâmplat cu so]ul ei, [inici nu-mi doresc s` aflu. Willie Watson e un localnic c`ruia i-auprosperat afacerile. Un parvenit, rânji Finlay ca unul care e obi[nuitcu modalit`]ile de câ[tigare a banilor. Vrea s` ]in` leg`tura cuAustinii. A cump`rat ferma Gateside [i-a modernizat-o.


– {i ce leg`tur` au toate acestea cu Alastair?– {i Isabel vrea s` p`streze leg`turile; poate chiar printr-o a doua

c`s`torie, mai avantajoas`… Willie va dori \n curând s` aib` cu cinecheltui banii, [i biata Isa…

Tonul lui Finlay tr`da sarcasmul [i dispre]ul fa]` de cei doi fra]i.– Stair, r`posatul meu frate, a fost u[or-u[or \ndep`rtat. S-a l`sat

fermecat de Isabel. S-a luptat un timp pentru a-i rezista, dar nu preamai avea de ce, iar Willie [i-a dat seama de situa]ie. Ca multe altefemei, Isabel a fost atras` de Jake [i a avut de ales \ntre doi b`rba]i.|]i \nchipui ce competi]ie s-a iscat! Mai ales dup` ce-a de-a douaafacere din Paris. Oricum, Jake avea o groaz` de motive s`-l\ndep`rteze pe Stair. A[a c` l-a \ncurajat s` bea. De aceea, a c`lcatgre[it când a trebuit s` treac` din barca lui \ntr-a lui Willie. Se poate\ntâmpla oricui pe timp de noapte, chiar dac` nu e[ti beat.

– Mi se face pielea de gìn`, se plânse Madeline– Nu draga mea, doar \ncerc s` te avertizez cu privire la chipe[ul

tù v`r. Face pe coco[ul [i se crede noul mo[tenitor. Acum, arefemeia lui Stair, averea lui Stair [i – ceea ce chiar m` calc` pe nervi– ma[ina lui Stair….Un Aston Martin nou-nou], pe care l-a c`p`tatde ziua lui de na[tere.

Dac` n-ar fi fost terifiat` de ceea ce auzea, Madeline ar fi râs laultima replic`, o dovad` de gelozie a fratelui cel mic.

– Deci, fii atent`, Jake nu te va \ntâmpina cu bra]ele deschise.Pentru el, reprezin]i o alt` amenin]are. {tiu c` sunt gelos, la fel a fost[i Stair. Dar [tii c` a fi o Austin implic` anumite riscuri. Gelozia [iinvidia; ne l`fìm \n ele.

Apoi t`cu, l`sând-o pe Madeline s` mediteze. Dezv`luise intrigide familie [i implica]ii pe care Fiona nu le [tia, ceea ce n-o \ncurajaprea mult.

Cât timp \i povestise toate acestea, ma[ina gonise de-a lungul


coastei; p`r`siser` micul ora[ Kilroy [i dealul ce-l str`juia, iar acumtrecuser` \n ]inutul ml`[tinos. Vântul sufla cu putere din direc]iaopus`. |n fa]a lor, spre vest, soarele palid se lupta cu norii gro[i.Curen]ii de aer purtau corbii [i pesc`ru[ii tot mai sus. Câ]iva copacir`zle]i [i singuratici \ntregeau tabloul, pleca]i sub rafalele puternicede vânt; noile frunzuli]e ce le \nmuguriser` erau acum distruse devremea rece.

Undeva \n dep`rtare se putea z`ri [i un petec de mare, [i unmunte, care p`rea a r`s`ri chiar din ape. |n curând, drumul devenimai lin, [i-ncepur` a r`s`ri \n calea lor por]i de la diferite ferme.

Madeline se \ncord` de emo]ie. Acesta era testul ei. |n câtevaminute avea s-o \ntâlneasc` pe Janey, care poate \[i va da seama càre \n fa]` o impostoare. Fata \[i \ncle[t` pumnii cât putu de tare, ungest pe care nu-l mai f`cuse \nc` din copil`rie, [i care-i dezv`luiatensiunea [i nervozitatea.

Finlay \ncetini [i coti la stânga, intrând pe o poart`. Trecur` pelâng` construc]iile albe de la intrare, de-a lungul asfaltului ro[u;aleea era str`juit` de ulmi [i de stejari.

{i \n sfâr[it, casa impun`toare, cu linii perfect simetrice, cuferestrele bine distribuite reflectând lumina soarelui. Drumul sebifurca, o alee mergând spre latura de sud, cu vedere spre peluz`,iar cealalt` spre spatele casei, la garaje.

Finlay opri \n fa]a unei u[i masive. Claxon`, ie[i [i ocoli pentru ao ajuta s` coboare. |ntre timp, se deschise u[a cealalt`, iar Madeline\[i ]inu respira]ia.

– Uite-o Janey, anun]` Finlay sus]inând-o de bra] pe fat`. Ce zici?A crescut \ndeajuns?

"Acum e-acum", \[i zise Madeline, a[teptând verdictul femeiigrase ce p`[ea spre ea. Plinu]`, impecabil` \n salopeta ei alb`, cup`rul piept`nat pe spate [i cu ochi inexpresivi – a[a ar`ta femeia.


Se l`s` o lini[te ap`s`toare, pe care Madeline, oricât devorb`rea]` [i de sociabil` ar fi fost, nu \ndr`zni s-o curme.

Apoi, i se \ntinse o mân` gr`su]`, iar ea \[i puse degetele lungi [ifine \n palma mare, sim]ind c`ldura [i for]a strângerii.

– Uit`-te la tine câta te-ai f`cut! E[ti ca un stâlp; [i slab`…hai s`-]i dau ni[te fursecuri [i o cea[c` de ceai. N-a[ zice c` m` \ncânt`sulimanurile tale, dar e[ti binevenit` oricum.

Fata se lini[ti vizibil. Nu doar c` fusese acceptat`, dar [i\ntâmpinat` \ntr-un fel tipic sco]ian, care o f`cea s` se simt` cuadev`rat iubit` [i dorit` \n acel loc. Parc` era \ntr-adev`r la ea acas`.


Capitolul 2

Cu acela[i sentiment de a fi la ea acas` se trezi [i a doua zi. |ntimp ce se lungea \n patul mare [i confortabil, arunca un ochi [i lafrunzuli]ele copacului de la geamul ei, care adiau \n adierea brizeiu[oare. Cerul se \ntrez`rea albastru [i curat. Imprevizibil` ca\ntotdeauna, vremea se \nseninase peste noapte, ap`rând sub odiminea]` proasp`t` de mai. Undeva \n apropiere, mugea un bou,trezit [i el la via]` de aerul prim`v`ratic, ca [i mieii care se auzeaubehìnd.

S`rind din pat, fugi la fereastr`, ridicând obloanele. O izbi unvânt rece [i nenum`rate parfumuri florale; cântecele ascu]ite alep`s`relelor \i ]iuir` \n urechi, [i-abia atunci constat` cât de lini[tit eralocul \n compara]ie cu vuietul Parisului. F`r` trafic, f`r` difuzoaresparte de sunete stridente, f`r` vorbe aruncate \n fel [i fel de limbistrìne.

Dac` ar fi avut con[tiin]a \mp`cat`, s-ar fi abandonat completacelui sentiment de pace. Dar o m`cina gândul c` decep]ionase pecineva – o senza]ie necunoscut` pân` atunci, pentru c` nu maimin]ise niciodat` \n via]a ei.

Felul \n care fusese primit` o marcase negativ mai mult decât ar

fi crezut. Janey se ar`tase precum o mam`, foarte sensibil`; Robert,un tip \nalt, elegant, grizonant [i u[or adus de spate, o primisezgomotos, acceptând-o f`r` ezitare. Dac` trecuse de Janey, nu puteas` nu treac` [i de el. Atât Finlay cât [i tat`l sù o \ncântaser`, fiecare\n felul sù; astfel, trìse senza]ia pl`cut` de a fi dorit` [i pre]uit`, oalt` noutate pentru ea.

I se oferise acela[i dormitor pe care-l locuise Fiona cu opt ani\nainte. O singur` pies` veche de mobilier se afla acolo – o m`su]`de toalet` \n form` de inim`, vopsit` \n culori \nchise. Restulmobilei era modern`, de la covorul ro[u, pân` la patul lat. Tot ce-[iputea dori, inclusiv o baie proprie [i un pick-up cu câteva discuri.

M`car de-ar fi meritat toate acestea ! Poate ar fi trebuit s` seretrag` [i s` dea c`r]ile pe fa]`, discret, dup` care s` plece…Dejasim]ea dispre]ul lor lovind-o din toate p`r]ile. Dar era mai binedecât s` accepte polite]ea [i bun`tatea altora sub o identitate fals`.

Da, \n acea diminea]` avea s`-i spun` totul lui Janey, [i va pleca.O b`taie scurt` \n u[` o gr`bi s`-[i \mbrace halatul; abia ce-[i

vârâse mâinile \n mâneci, c` Janey intr` cu o tav` grea, pe care oa[ez` pe m`su]a de lâng` fereastr`.

– Sper c` ai dormit bine; m` bucur s` te v`d a[a de vesel` dediminea]`, o s` fii la fel toat` ziua. S` m`nânci tot; n-am mai avutgrji` de tine \nc` de când ]i-ai pierdut p`rin]ii. Cred c` acum e[timult mai practic`, medit` femeia. Nu po]i s` ]ii casa dac` m`nâncidoar o felie de pâine, sau cu un croasant cum spune]i voi, [i cu ocafea. Profit` de ocazie; e ultima oar` când e[ti servit` \n casa astaplin` de b`rba]i.

Madeline se uit` la castronul cu cereale, la farfuria de argint cu[unc`, ou`, unt [i gem [i se gândi cum avea s` le m`nânce pe toate.

– Cânt termini [i te \mbraci, adu tava la buc`t`rie [i-ncepem.|ns` femeia nu se retrase, ci continu` s-o cerceteze cu un ochi


critic.– S` [tii c` ar`]i mai bine f`r` vopsele pe fa]`. S`-]i iei ceva u[or,

o fust` [i o bluz`; f`r` mini, bine? N-o s`-i plac` b`trânului, [i ai daidei gre[ite bìe]ilor; [i-a[a au destule. Mai bine ai lua o salopetàlb`, cât mai curând. O s` ar`]i mai \ngrijit` [i mai practic`.

Madeline nu l`s` nimic \n farfurie, timp \n care experiment` unalt sentiment pl`cut: acela de a fi r`sf`]at. Cât de protejat` se sim]eadac` i se spunea ce s` fac`; cu toate c` nu avea s` asculte chiar toatesfaturile. Poate c` avea ceva \n comun cu cei doi copii adopta]i deRobert; dar cu Janey, sigur nu avea.

Mai greu fu s` g`seasc` o fust` [i o bluz` printre lucrurile ei, a[ac`-[i lu` cea mai lung` fust` [i un top. {tiind c` femeii nu-i va pl`ceamachiajul, aplic` doar un strat u[or de ruj pe buze.

O g`si pe Janey la buc`t`rie, sp`lând vase. O buc`t`rie echipat`cu toate facilit`]ile lumii moderne, de la o ma[in` automat` la unrecipient pentru gunoi.

– Du vasele Rinei…doamnei MacBride; e so]ia gr`dinarului.Vine s` spele vasele dup` micul dejun. Nu folosim ma[ina, doardac` avem foarte multe, [i niciodat` nu punem vasele vechi \n ea.Trebuiesc sp`late de mân`, bine?

Apoi, f`cu prezent`rile.– }i-aduci aminte de ea ?– O, da. A]i crescut, domni[oar`.– |n câteva minute ajunge [i doamna Binns. St` pân` la trei \n

fiecare zi, iar tu va trebui s` o hr`ne[ti. Doamna Farish va veni s` teajute s` speli [i s` calci. Treaba ta e s` le organizezi [i s` lesupraveghezi, ca s` fie totul perfect pentru domnul [i pentruinvita]ii lui. Acum, s`-]i ar`t cum se lucreaz` cu fiecare obiect; pem`sur` ce mergem, o s`-]i explic cât mai multe despre tabieturilest`pânului. Am f`cut o list` cu felurile lui preferate de mâncare. Ai


noroc c` vine vara; \i plac foarte mult salatele, iar domnul MacBrideo s` te aprovizioneze din gr`din`.

Nimic n-o putea opri. Madeline se l`s` plimbat` prin cas` timpde dou` ore, timp \n care femeia se oprea doar ca s` se asigure c`fata a \n]eles.

Madeline intrase deja \n panic` – nu pentru c` se temea s` fiedescoperit`, ci pentru c` nu [tia cum are s` se descurce cu modelulde perfec]iune reprezentat de Janey. Avea mai multe pe cap decât [i-ar fi putut \nchipui. Dulapurile str`luceau de cur`]enie. Bufetulera plin de provizii pentru câteva luni de zile.

|n camere, Madelinei nu-i sc`par` scaunele Chippendale, meseleSheraton [i birourile de scris plasate cu gust printre acele piesevechi. Uitând rolul pe care-l juca, fata scoase câteva strig`te de\ncântare. Exemplarele de vase Wadgwood [i Chelsea o \ncântaràtât de mult, \ncât Janey o privi mirat`. Astfel c`, atunci când d`ducu ochii de candelabrul George al III-lea [i de c`lim`rile GeorgeAnzell din biroul lui Robert, Madeline se ab]inu. Prefer` s-o ascultepe \nso]itoarea ei povestindu-i despre obiectele valoroase, realizândc` femeia le pre]uie[te, spre deosebire de prietenii ei din Paris, carele-ar fi ignorat.

Apoi revenir` la buc`t`rie, unde doamna Binns sp`la podeaua.– O s` bem cafeaua \n salona[ul meu. |nc` mai am multe s`-]i

spun, anun]` Janey.Camera se afla chiar lâng` buc`t`rie [i era mobilat` cât mai

sobru, confortabil, totu[i. Multe fotografii cu rudele femeii erau pepere]i, iar Madeline observ` mândria ei cu privire la "fl`cì". Finlay\mbr`cat la patru ace, \nc` un b`rbat brunet, probabil Stair, cu omân` pe ma[ina lui, \nc` o poz` mai recent` cu un b`rbat blond,strâmbându-se, semn c` nu-i pl`cea s` fie pozat.

Acela trebuia s` fie Jake, gândi Madeline, aplecându-se pentru a


studia mai \ndeaproape chipul tân`r al celui pe care [i-l \nchipuia cafiind monstrul cu sânge-rece, dup` cum \l descriau suspiciunile luiFinlay. Poza era veche [i de bun` calitate; se distingeau tr`s`turilefrumoase ale b`rbatului, ochii mari, expresivi, fruntea lat`, acoperit`de bretonul blond.

– O s` ai de pus pentru iarn`, o anun]` Janey, n`v`lind \n camer`cu tava cu cafele.

Madeline se panic`. Habar n-avea cum se pun conservele.– Mai \ntâi coac`ze, apoi c`p[uni, zmeur` [i mure. Dac` bìe]ii

sunt aici, f` ni[te pl`cint` pentru Jake. |i place foarte mult. Cam atâtdespre mâncare. M` \ndoiesc c` au s`-[i doreasc` vreo specialitatede-a ta.

Madeline se ab]inu s` men]ioneze c` priceperea ei nu se ridicala standarde prea \nalte.

– Ah, nu te ambala, fata mea, râse femeia. O s` te descurci. Dac`r`mâi f`r` idei, f` o pl`cint` de l`mâie; e preferata domnului. Re]etae printre foile pe care ]i le-am dat. Dac` are musafiri, sun-o pe MegMacFedries. E o osp`t`ri]` cu experien]` [i o s` ai nevoie. Dac` totfaci parte din familie, o s` te invite la cin`, când e singur. Tedescurci. M` bucur c` e[ti aici; nu puteam s`-l las \n grija cuiva carenu-l \n]elege. Era [i timpul s`-mi iau o vacan]`; Jake a insistat, [i aredreptate.

Oft` [i sorbi din cafea, iar fata se gândea cum s`-i spun` s` nuplece, pentru c` ea nu e Fiona [i c` nu avea dreptul s` stea acolo.

– A, era s` uit. Din când \n când o s` apar` [i Jake s` mai discutecu b`trânul. |ntotdeauna \i preg`tesc un co[ cu mâncare. Ai grij`cum \l faci, pentru c` e preten]ios. Când pui pentru iarn`, ai grij` c`st`pânului \i place s` guste. {i nu are voie, de când cu boala.

– Adic`? Ce s-a \ntâmplat? Nu putea s`-i m`rturisesc` tocmaiacum, mai ales c` nu era nimeni s`-i ia locul.


– Acum cinci ani. Se certa cu diavolii ìa de Stair [i Jake. Jake s-aenervat [i l-a luat pe bìat cu el.

– De ce?– |ntotdeauna Jake a fost mai s`lbatic, dar nu \n sensul rù al

cuvântului. El [i Stair se luaser` la \ntrecere cu ma[inile, \n Glasgow;au avut de-a face cu poli]ia. D`deau petreceri cu tot felul de ciuda]i.Niciodat` nu [tiai pe cine g`se[ti \n paturi. St`pânul s-a \nfuriat.

Chiar nu [tiu ce l-a apucat pe Jake. Atunci când vrea, se \nchide\n el. Tat`l lui l-a amenin]at \n fel [i chip, dar bìatul [tia c` nu enimic serios. |ntotdeauna au fost r`sf`]a]i. Dar \ntr-o noapte, situa]iaa sc`pat de sub control. Nu [tiu cum s-a \ntâmplat, dar cred c` Staira dat de bucluc. A venit poli]ia, iar dup` plecarea sergentului,b`trânul le-a ]inut o lec]ie [i a f`cu un atac cerebral. Asta a pus cap`tnebuniilor lui Jake; [i Stair s-a lini[tit, \n lipsa modelului pe care-lavea. Jake e un bìat bun.

– Mai e [i Finlay, observ` fata.– Da, dar niciodat` nu l-a privit ca pe propriul copil. {i el e

diferit; e prea preocupat de propriile interese. Poate deveni un ompl`cut, dar e gelos [i repezit. Dac` ai terminat cafeaua, te duc s` vezima[ina pe care Robert ]i-o pune la dispozi]ie, pentru cump`r`turi.{i \nc` ceva – gr`dinile sunt deschise publicului din iulie pân`-nseptembrie. Nu trebuie s`-]i faci griji cu strìnii; personalul se ocup`de tot.

Dup` ce termin` de preg`tit prânzul, Janey o l`s` pe Madelineliber` pân` la ora patru, când trebuia s` fie prezent` pentruprepararea cinei.

– S` te ajut s` \mpachetezi? se oferi fata.Se hot`râse s` nu-i spun` adev`rul pentru a nu-i strica vacan]a.– Vai, ce generoas` e[ti, fata mea, se mir` Janey. Cred c`

st`pânului o s`-i plac` de tine, ceea ce m` lini[te[te foarte mult.


Apreciez oferta, dar am terminat cu \mpachetatul; bagajele a[teapt`doar s` fie ridicate. Acum, du-te [i ia o gur` de aer. Cât mai po]i.

Madeline nu a[tept` [i a doua invita]ie; fugi \n camer`, \mbr`cò pereche de blugi [i un pulover gros. Se asigur` c` machiajul oprinde, \[i l`s` p`rul \n vânt, lu` un bloc de desen [i un creion [i ozbughi pe u[`.

Din cas` trecu direct pe o paji[te de la poalele dealului Craig. |nspate se z`reau culmile unei stânci, printre dealuri. Aceea era"vizuina", locul de vân`toare preferat al bìe]ilor. De acolo, spuseseFinlay, aveai o panoram` superb` deasupra zonei Firth [i ainsulelor.

Dup` un urcu[ moderat, Madeline ajunse la baza stâncii. Era maicomplicat de c`]`rat, dar fata reu[i s` ajung`, nu f`r` palpita]ii. Cândatinse marginea platformei, se ridic` destul de u[or pe ea. Pe laturadin spate se vedea o cr`p`tur` adânc` \n peretele stâncii, suficientde lat` pentru ca o persoan` s` se ascund` \n spatele vegeta]iei cecre[tea acolo.

R`suflând mul]umit`, Madeline se a[ez`, l`sându-[i picioarele sàtârne \n jos. Vaporii atmosferici circulau nev`zu]i, aducând oumezeal` abia sim]it`. Razele soarelui f`ceau jocuri de umbre [i delumini pe latura nordic` a stâncii; din ora[, o fereastr` reflecta \ndirec]ia ei, parc` trimi]ând mesaje. Dinspre vest, soarele a[ternea opat` de culoare pe luciul m`rii, din apele c`reia r`s`reau mun]iiArran. Insulele, mun]ii [i marea deopotriv` erau \nl`n]uite \ntr-oatmosfer` de basm, \mbiind la a fi explorate. Spre stânga se \ntindeasatul. |n mare parte, se vedeau case \n stil Victorian [i Eduardian,cenu[ii. De-a lungul crestei – [iruri de vile nou construite. Aproapede ap`, iahturile se ad`posteau \n construc]ii p`trate.

Abandonându-se peisajului, Madeline reu[i s` schi]eze ce vedea,fericit` c`-[i putea pune \n valoare talentul. Apoi, obosit` parc`,


puse jos creionul [i-[i strânse genunchii la piept, meditând asupraevenimentelor de diminea]`.

Oare f`cuse un pas prea mare acceptând propunerea Fionei?Deja era prea departe pentru a mai da \napoi, deci putea foarte bines` continue. |n plus, \ncepea s-o fascineze; s` fie altcineva – oprovocare mai mare decât [i-ar fi \nchipuit.

Provocare ! Cuvântul o determin` s` se \ndrepte de spate,mândr`. Putea s-o fac`, f`r` ca o am`rât` de pl`cint` de l`mâie s-o\mpiedice. Trebuia doar s`-[i vad` de treab` [i s` nu se implice preamult. Aici se strâmb` u[or – problema ei: \ntotdeauna se implicapentru c` nu se putea ab]ine s`-i ignore pe cei din jur. De când seafla la Nether Craig, Robert, [i chiar Finlay \ncepuser` a-i stârnisimpatie.

Madeline se ridic` alertat` de c`derea de pietricele ce anun]auun intrus. Se târ\ pân` la marginea stâncii, ad`postindu-se subarborii cu frunze ascu]ite, ascunzându-[i desenul la spate. Spera camusafirul nepoftit s` plece cât mai repede [i s-o lase cu gândurile ei.

O mân` se prinse de marginea platoului [i un b`rbat se s`lt` sus.|ndreptându-se de spate, \ntoarse ochii \n direc]ia ei. Identitatea luise putea ghici f`r` urm` de \ndoial` – Jake Austin. Singura persoan`de care voia s` se fereasc` pân` ce c`p`ta mai mult` \ncredere \nsine.

Era \mbr`cat lejer, \ntr-o c`ma[` albastr`, suflecat` pân` la coate,dezvelind bra]ele puternice; pantalonii \nchi[i la culoare i se mulauperfect pe coapse. Era mai scund decât ceilal]i b`rba]i din familie.Ne[tiind c` e urm`rit, se \ntoarse cu profilul spre ea. |[i \ndep`rt`bretonul din ochi, scoase o ]igar` din buzunar [i [i-o aprinse. Apoia[tept`, ascultând lini[tea, dup` care \ntoarse spatele spre ea.

Pozi]ia \n care st`tea Madeline \ncepea s` devin` incomod`. Nuputea sta la nesfâr[it ca el s`-[i fumeze ]igara. |ncepeau s-o doar`


mu[chii. Ar fi fost o ocazie s` testeze \nc` o dat` rolul pe care-l juca.Cu toate c` ar fi preferat s`-l \ntâlneasc` \n sufrageria de la Nether,s`-l salute printr-o incitant` strângere de mân` [i s` fac` uncomentariu neutru, nu s` apar` pe la spate.

|n]ep`turile acelor de brad o f`cur` s` fo[neasc` [i, \nvoluntar,d`du cu capul de stânca de deasupra. Scoase un ]ip`t scurt.

El \nlemni, f`r` a se \ntoarce. |n patru labe, amuzat` de propriaintrare, Madeline \[i eliber` piciorul stâng.

– Nu sunt chiar o \mp`timit` a naturii, [i nici vreo membr` aunui trib. Salut, Jake.

Fiona n-ar fi ap`rut ezitând. El nu-i r`spunse imediat, ci f`cu \ncò dat` gestul de a-[i \ndep`rta bretonul. Apoi, se suci pe c`lcâie\ncet, cu mâinile \n buzunar. }igara fumega lent. Ochii lui verzui ocercetar`, complet nefamiliari cu ceea ce vedeau. |[i scoase ]igaradintre buze, arcuindu-[i sprâncenele. T`cea, grav.

A[a cum st`teau amândoi, privindu-se, Madelinei i se p`rea c`s`lb`ticia naturii fusese \mblânzit`, falsificat` de o fiin]` uman` ac`rui impact o dep`[ise. Finlay [i Robert erau mai \nal]i, poate chiarmai chipe[i, fermec`tori poate, dar virilitatea acestui b`rbat, cu uncomportament necioplit, \i f`cea pe ceilal]i s` par` u[or sclifosi]i [iinfluen]abili.

Cum t`cerea se prelungea [i el nu d`dea semne a o recunoa[te,ea trebui s` se prezinte. Trebuia s`-l conving` de identitatea pe care[i-o asumase [i s` nu se lase intimidat` de atitudinea lui.

– Sunt Fiona. |]i mai aduci aminte de mine? \ntinse ea palmazâmbind.

– Robert mi-a spus c` te-a chemat, r`spunse el politicos, privind\n jos. Cât stai ?

Siguran]a ei \ncepea s` se diminueze. Cei zece ani diferen]` \ntreei n-ar fi trebuit s`-i pun` probleme de abordare, gândea ea, dar


tonul lui o f`cea s` se sim]` o copil` neexperimentat`. Ap`rarea eiavea de suferit de pe urma acelei priviri inerte [i a antagonismuluif`]i[.

– {ase luni. Poate mai mult, dac` Janey \[i prelunge[te vacan]a.– |ndeajuns pentru a te familiariza cu locul [i a te face util`

pentru Robert, surâse el fals.Aluzia era clar` [i ea \[i aminti remarca lui Finlay cu privire la

intru[i. Sau poate-[i d`duse seama c` nu e Fiona. Trebuia s` sestr`duiasc` mai mult; s` gândeasc` [i s` ac]ioneze ca Fiona.

– Am tot dreptul s` fiu aici; ba mai mult. Doar sunt o adev`ratÀustin.

– A[a deci. E[ti o Austin, o ironiz` el pe un ton [`galnic. {i ce vreis` câ[tigi cu asta? Numele tù \n testamentul lui ? Sau ni[te ac]iuni ?P`cat c` Stair nu mai trìe[te. Ai fi putut s` te c`s`tore[ti cu el. Dar,bine\n]eles, mai sunt [i eu, [i Finlay, [i chiar Robert. Ar fi o mi[careinteligent`. Nu e chiar milionar, dar e bogat, dup` cum [tie toat`lumea.

Nu simula furia, dar Madeline nu mai \ntâlnise pe nimeni atât deantipatic. Dar nici nu mai cunoscuse pe cineva care s-o fac` s` fiarb`de nervi, cu un discurs atât de violent.

– {i nimeni nu e mai \n tem` cu situa]ia ca tine, care e[ti pe listade a[teptare. Ce te-ai face f`r` mila lui? Ai fi o orfan`, un produs alcaselor de copii, f`r` trecut, f`r` nimic. Ai fi un nimeni [i n-ai maiavea arogan]a de a m` acuza pe mine c`-mi construiesc drumul. E[tidoar un parazit! Oricine cu oarecare independen]` ar fi plecat de-aici, [i-ar fi trìt traiul. Dar tu trebuie s` r`mâi, s` te miloge[ti,sperând c` vei ajunge unul din beneficiari.

Madeline aproape plângea, fie c` se sim]ea r`nit`, fie din cauzaie[irii lui care oricum nu-i pica bine. Nu era nevoie s` maicomenteze; replicile lui incoerente o acuzau necontenit. El continua


s-o priveasc` neclintit, tr`gând din ]igar`.– Pisica blând` zgârie rù. M`-ntreb cine te-a \nv`]at s` zgârii,

pisicu]o?– Tocmai mi-ai dat o lec]ie grìtoare, r`spunse ea tremurat.

Discu]ia sc`pase de sub control. Nici nu [tia dac` a fost sau nuacceptat` drept Fiona. Se sim]ea r`nit`, strivit`, mutilat`, lipsit` deap`rare. Trebuia s` scape de privirea lui sc`p`r`toare, ce o sfredeleaintens. |[i aminti rug`mintea lui Janey de a se \ntoarce la ora patru.Se uit` serioas` la ceas.

– I-am promis lui Janey c` m` \ntorc la patru, anun]` ea mândr`.Te rog s` m` scuzi.

El \nclin` capul, t`cut, l`sând-o s` coboare. Era con[tient` c` ourm`re[te. |n graba cu care p`r`si locul, Madeline se zgârie [i-[irupse blugii; când se v`zu jos, o lu` la fug`. Ochii i se umplur` delacrimi.

– S`-l ia naiba!Jake stricase totul. O f`cuse s` se simt` nedorit`; o voia dus`

de-acolo. Luptându-se cu propriile-i for]e, \ncerc` s-o ia la pas [i s`gândeasc` ra]ional. Normal c` n-avea s` plece. Va r`mâne de dragullui Janey [i al Fionei. N-avea s` lase un tip impetuos [i rece s-ointimideze.

Abia ajuns` la poart` \[i aminti de blocul de desen l`sat acolo, odovad` clar` c` nu era Fiona. Singura speran]` r`mânea ca el s` nu-l g`seasc`.

|n seara respectiv`, Janey servi cina pentru ultima oar` \nainte deplecare. Apoi, \[i lu` r`mas-bun [i plec` \ntr-o ma[in` mic` spreprietenii ei din sud.

Madeline st`tea \n birou, pe marginea unui scaun brodat dinvremea reginei Ana, a[teptând \ncordat` apari]ia lui Jake, [i totodat`descoperirea ei. |nc` nimeni nu p`rea a-[i fi dat seama de acest


lucru. Afar`, lumina zilei \ncepea s` p`leasc`, precum \ntr-o zi deprim`var`. P`s`rile se luau la \ntrecere \n triluri, f`r` ca nimic s` le\ntrerup`. Madeline, mult prea tensionat`, \i povesti lui Robert\ntâlnirea cu Jake din acea dup`-amiaz`.

– Bun, m` bucur c` v-a]i re\ntâlnit. E un bìat bun, de[i are depierdut pentru c` spune ce gânde[te. De multe ori, \mi aminte[te debunica lui, care a refuzat o c`s`torie care nu-i pl`cea [i a fugit cu unmarinar. S-au stabilit \n Liverpool. Str`bunica mea n-a iertat-oniciodat`, dar a p`strat leg`tura cu tat`l meu. Când b`trânul a murit,\l mai aducea pe Jim, v`rul meu, la ei. Fiind copii singuri la p`rin]i,eu [i cu el am devenit prieteni foarte buni, de[i el era mai tot timpulpe vas. Iar eu nu suportam apa.

– Ce s-a \ntâmplat cu el ?– A fost luat captiv. Jake era foarte mic pe-atunci. Mama lui l-a

adus la noi ca s` scape de raidurile din Liverpool. Era sfâ[iat` dup`moartea lui Jim [i a sim]it nevoia s` se \ntoarc` [i s` stea pu]in \nora[ul ei natal. A l`sat copilul cu noi. Eu [i cu Helen eram c`s`tori]ide zece ani [i deja nu mai aveam speran]e s` devenim p`rin]i. L-amacceptat \ncânta]i [i, \nc` de la \nceput, l-am considerat ca fiind alnostru.

– {i mama lui? Nu [tiam lucrurile acestea, masc` ea lacuna; \nplus, dac` ar fi p`rut prea curioas`, ar fi dat de b`nuit.

– O femeie extraordinar`. Frumoas`, tipic englezoaic`. Jake \iseam`n`. N-ai zice c` are sânge de Austin \n el, nu? Dar are mai multdecât mine, sau chiar decât Finlay. Din p`cate, s-a l`sat atras demorbul naviga]iei. B`rci, b`rci [i iar b`rci…Numai asta auzeam.Nimeni n-a vrut bìatul, a[a c` l-am adoptat. S` [tii c` r`zboiul e unlucru groaznic. {tii de ce i-am r`sf`]at pe Finlay [i pe Jake? Amândoiau r`mas orfani de pe urma r`zboiului. {i mama lui Finlay a muritdin aceea[i cauz`, cu doi ani \n urm`. {i Jake a suferit o depresie


acum câ]iva ani. L-a p`r`sit o fat`. Dar [i-a revenit acum, [i-a[ vrea s`-l v`d a[ezat la casa lui. Vreau un nepot de la Jake…[i nu m-a[sup`ra dac` ar avea [i pu]in sânge de Austin.

|i f`cu cu ochiul – deci Fiona avusese dreptate. B`trânul puneaceva la cale – s`-i cupleze ! |ns` ea, Madeline, doar juca rolul Fionei;cu toate acestea, era persoana cu care Robert \l vedea pe Jake. |ivenea s` râd` imaginându-[i reac]ia Fionei la adresa planului caredeja o luase pe cì gre[ite.

– Nu vreau s-o ia pe Isabel MacLean. Ea l-a vrut pe Alastair, dac`n-ar fi murit…Ah, nu pot s` m` mai gândesc la asta. Nu c` Jake ar fianun]at c` are asemenea inten]ii, dar Isabel e prea lingu[itoare [i s-ar putea s`-l \nv`luie.

– M`-ndoiesc, observ` Madeline, serioas`. Nu cred c` cineva arputea s`-l abordeze pe Jake.

Replica o surprinse chiar [i pe ea. |i venise involuntar, pe bazascurtei \ntrevederi din acea dup`-amiaz`. Era sigur` c` Jake oghicise. De ce oare n-o demascase imediat? Poate c` tr`gea de timppentru a o ]ine departe, crezând c` se va da singur` de gol, sau c`va pleca din proprie ini]iativ`.

– Da ? Sper s` ai dreptate, altfel s-ar putea s` fiu nevoit s`-l taidin testament.

– {i-atunci, cine va fi mo[tenitorul?– Asta e o \ntrebare retoric`, fata mea, rânji el. A[teapt`, [i-ai s`

vezi.Madeline \[i mu[c` buzele, considerând c` o luase gura pe

dinainte. Fiona ar fi fost mult mai direct`.|ncepea s-o doar` capul. Dup` o zi lung`, incidentul de la

"vizuin`" o deranjase mai mult decât ar fi b`nuit. |n timp ce sepreg`tea de culcare \n dormitorul ei, \ncerc` a-[i pl`nui mi[c`rile, \ncaz c` a doua zi avea s`-l \ntâlneasc` pe Jake. El avea s` apar` \nainte


de plecarea lui Janey.|n ciuda emo]iilor, Madeline adormi instantaneu. Vis` c` se afla

\n fa]a por]ilor de la Nether Craig, apropiindu-se de ele cu tat`l ei.El trecu de intrare, dar por]ile se \nchiser` chiar sub nasul ei.|ncerc` s` le \mping`, cerând voie s` intre. Ap`ru o figur` \ntunecat`care-i vorbi. N-au voie fetele cu fuste scurte [i nici pisicu]ele carezgârie sau care se dau drept altcineva.

Treptat, tr`s`turile umbrei devenir` mai clare – mai ales ochiiverzui, chipul calm marcat de sprâncene blonde. Când \ncerc` s`protesteze, el \i sufl` fum de ]igar` \n ochi.


Capitolul 3

Janey plec` a doua zi diminea]`, dup` un ultim instructaj. Jakenu ap`ruse [i nici nu sunase. |n zilele care-au urmat, Madeline n-aavut r`gazul s` se mire de inten]ille lui; odat` cu Janey se duse [iordinea la Nether. Abia dup` câteva zile reu[i s` ajung` la o\n]elegere cu cur`]enia, cu buc`t`resele, cu \ntreaga cas`, \n general.

Finlay sosi \n weekend. Robert se dusese la clubul de golf, iarexcentricul profesor o coopt` pe Madeline la o repriz` decump`r`turi. Robert \i pl`tise \n avans salariul pe o lun`, iar ea sedelect` cu haine [i \nc`l]`minte noi.

Duminic`, Finlay o duse la ultima lui descoperire. Urcar` coasta\nverzit` de deasupra [oselei, iar el \i ar`t` o dâlm` de teren pe careavea de gând s-o excaveze. Acolo spera s` g`seasc` un mormântcomun, \mp`r]it \n mai multe \nc`peri, \mpreun` cu obiecte, poatechiar [i scheletele animalelor sacrificate la ritualul \nmormânt`rii.Dup` inspectarea sitului, se \ntoarser` acas`, delectându-se cu masade prânz. Apoi, Finlay se oferi s-o duc` la [coala local` de c`l`riepentru a-i face cuno[tin]` cu proprietarul, Aileen Mather.

Ora de c`l`rie \ntr-o dup`-amiaz` \nsorit` reu[i s` \ncununezeziua Madelinei. |i p`ru rù când el plec` \n mica lui ma[in` r`blagit`

spre Glasgow. Fusese o companie pl`cut`, amuzant` [i delocpreten]ioas`.

S`pt`mâna ce a urmat s-a dovedit la fel de aglomerat`.Folosindu-se de ma[ina de cusut a lui Janey, Madeline \[i croi treisalopete, [i-ncepu o rochie. |nscris` la [coala de c`l`rie, \[i f`cu loc\n program pentru o or` liber`, zilnic. Cu trecerea timpului,aproape uit` de falsa identitate pe care o purta. Casa o \ncântaenorm, la fel câmpurile \nverzite [i \nflorite; toat` lumea se purtafrumos cu ea.

Scrisoarea Fionei c`zu ca un [oc; se plângea c` nu mai [tie nimicde Madeline [i voia s` afle tot. Trezit` brusc la realitate, Madeline \ir`spunse. Din respect, nu men]ion` aluziile lui Robert cu privire lao c`s`torie \ntre Fiona [i Jake [i nici de \ntâlnirea nepl`cut` cu v`rulei. |ns` faptul de a scrie acea scrisoare \i reaminti de b`rbatul blondcu voce groas` [i autoritar`.

De ce nu o demascase? |l mistificase [i pe el? F`cuse acelecomentarii doar pentru c` dorea toat` averea Austin numai pentrusine? Dar dac` era a[a, de ce nu intrase \n afacerea cu whisky ?

Madeline se \ncrunt` \n timp ce amesteca \n coca ce o preg`teapentru pl`cinta de l`mâie. |[i aminti de Stair. Bine\n]eles c` el fusesemo[tenitorul adev`rat, [i deja [i-l \nchipuia pe Robert \ndurerat c`cel pe care-l iubea atât de mult e prea moale [i c` refuz` s` intre \nafacerea prosper`, l`sând locul lui Jake. Dar cuplarea pe care [i-odorea Robert? Oare Jake [tia de planurile b`trânului? Probabil c` nu,altfel, \ntâlnirea ini]ial` ar fi decurs altfel. Deci, era din nou de undeplecase. |nseamn` c` [tia c` nu e Fiona.

Sim]i miros de ars [i constat` amuzat` c` uitase s` mai amestece\n compozi]ie. Totul se lipise pe fundul crati]ei. Trebuia s-o ia de lacap`t. La naiba cu Jake Austin, gândi. Soneria o f`cu s` tresar`.Aproape ora patru. Cine putea fi ? Nu cineva din familie, pentru c`


ei foloseau \ntotdeauna intrarea lateral`.Clopo]elul se auzi din nou. Madeline se gr`bi s` ajung` \n hol.

Deschise [i, spre surprinderea ei, d`du cu ochii de o femeie.Lasciv`…sau voluptuoas`? Oricare dintre aceste cuvinte puteau

descrie figura aceea apetisant`, gândi fata. Total abstras` din modavremii, femeia purta o fust` lung` \n carouri, o bluz` mulat` pepieptul bogat, p`rul ro[cat \i c`dea \n valuri, dat dup` urechile mici,cu cercei micu]i [i str`lucitori; avea o piele alb` [i ochi alba[tri cugene lungi, care contribuiau la imaginea ei ispititoare.

– Sunt Isabel MacLean…tu trebuie s` fii Fiona Austin. Nu e[tideloc cum m` a[teptam. Când Jake mi-a spus de veri[oara\ndep`rtat` din partea lui Robert, m` a[teptam la o adolescent`,neie[it` \n lume. Dar g`sesc \n schimb…o competitoare?

Vorbea destul de tare, cercetând-o atent [i sever pe Madeline.Brusc \i zâmbi [i-i \ntinse mâna.

– M` bucur s` te cunosc. Finlay mi-a povestit despre tine. Intr`.– Aha, ciudatul `la. Nici nu credeam c` m` bag` \n seam`. Dar

cu to]ii sunt…la Austini m` refer, [i intr`, urmând-o pe gazd`. Jakeeste cel mai pu]in snob dintre ei, [i chiar poate s` renun]e lamândrie dac` i se cere.

Madeline se hot`r\ s` nu-[i duc` musafira \n salonul elegant, ci\n camera lui Janey.

– Niciodat` n-am fost pe-aici, constat` Isabel, cercetândustensilele din buc`t`rie, \n trecere. Nu c` a[ fi trecut de prea multeori. Cred c` o dat` sau de dou` ori cu Stair, cât Robert era plecat.Chiar [i atunci nu m-am sim]it \n largul meu cu menajera aiacic`litoare, care st`tea la pând` tot timpul s` vad` dac` ne purt`mca lumea.

Zâmbi, [i se a[ez` \ntr-un fotoliu, aprinzându-[i o ]igar` dup`care scoase un rotocol de fum.


– Dar cred c` nu trebuie s`-]i spun nimic desprecomportamentul lipsit de inhibi]ii al Austinilor. Cred c` [tii c` fac cevor [i c` au lumea la degetul mic. Adic` banii? Cum te descurci? Amvenit s` socializez. {i eu ]in o cas`…pentru fratele meu…De cândprostul de Paddy, so]ul meu, a murit…Venea acas` noaptea [i aadormit la volan, se pare. Un dezastru!

– |mi pare rù!– A trecut, scutur` cealalt` din umeri. Se mai \ntâmpl`. E o

u[urare când g`se[ti pe cineva ca tine, tân`r` [i modern`. Dar credc` ]i-e greu s` calci pe urmele domni[oarei Wilson. E operfec]ionist`.

Madeline era mul]umit` c` are o companie feminin` c`reia i seputea confesa, [i-i expuse temerile [i dificult`]ile \ntr-un asemeneamod \ncât o f`cu pe Isabel s` râd`.

– Vai, ce sim] al umorului ai. De unde ]i-ai lua fusta ?– Eu am f`cut-o– E[ti de[teapt`. Nu [tiu s` cos, dar [tiu s` g`tesc, se mândri

Isabel.– |n cazul acesta ai putea s` m` aju]i cu pl`cinta de l`mâie pe

care \ncerc s-o fac dup` re]eta lui Janey. Crema mi s-a \ngro[at [i-amars-o. Po]i s` faci tu una? S` nu fie semipreparat`.

– Bine\n]eles, pufni Isabel, aruncându-i o privire de parc` ar ficonsiderat-o incompetent`.

Isabel se pricepea la buc`t`rie [i \n scurt timp prepar` crema, iarpl`cinta umplut` trecu \n cuptor pentru câteva minute. Dup`demonstra]ia de virtuozitate culinar`, Madeline f`cu ceai, [i celedou` se relaxar` \n salonul lui Janey. Brusc, Madeline \[i aminti derolul ei când cealalt` \ncepu s-o bombardeze cu \ntreb`ri.

– Cum ]i se pare familia? Nu i-ai v`zut de ani buni, nu?– De opt ani, r`spunse Madeline, turnând ceai musafirei.


– |nseamn` c` aveai…– Cincisprezece ani.Isabel era prea [ireat` [i punea prea multe \ntreb`ri, \ncât fetei \i

d`du \n gând c` Jake o trimisese \n calitate de spion. Disperat`,\ncerca acum s`-[i aduc` aminte am`nuntele conversa]iei purtatemai devreme, ca nu cumva s` se fi dat de gol deja. Isabel o privea cucoada ochiului.

– Hmm. Pari mai tân`r` de dou`zeci [i trei de ani. Dar \n zilelenoastre e cam greu s` ghice[ti vârsta unei persoane, nu? O vreme,chiar [i eu am stagnat la dou`zeci [i cinci de ani f`r` a inten]iona s`schimb situa]ia… cel pu]in pân` n-am sc`pat de \nc` un so].

– M-a \ntristat vestea mor]ii lui Stair. Mi s-a spus c` pl`nuia]i s`v` c`s`tori]i. Cred c` ai suferit mult.

Madeline r`mase t`cut`, privind obrajii plinu]i [i \mbujora]i aifemeii. Pentru una care pierduse un so] precum [i un posibilpretendent, nu ar`ta prea afectat`.

Femeia \[i d`du capul pe spate, râzând cu poft`; gestul o f`cea s`par` cu zece ani mai \n vârst`.

– Afectat`? Din cauza lui Stair? O, probabil ai auzit c` s-a f`cut derâs prin faptul c` m` dorea de so]ie. L-am cam dirijat, iar el a devenitprea infatuat…|mi f`cea cadouri scumpe…Nu zic c` nu m-a[ fic`s`torit cu el, adùg` ea dup` o pauz`. La urma urmei, eramo[tenitorul averii Austin. Dar f`r` aceasta, nu avea farmec, nuneap`rat fizic, ci din alte puncte de vedere. Avea un caracter plin deinvidie, rùtate, posesivitate. Deci nu pot spune c` m-a afectatmoartea lui. I s-a tras din cauza geloziei. Cu to]ii ne aflam \n barcalui Willie. Eu mergeam acolo nu de dragul c`l`toriei pe mare, cipentru a g`ti. Petrecem de minune. Stair bùse prea mult [i aprofitat de faptul c` Jake m` \mbr`]i[a. A \nceput s`-i fac` observa]ii,iar Jake a considerat c` e mai bine s`-l duc` \n barca lui [i s`-l


culce… Dumnezeu [tie ce s-a \ntâmplat dup` aceea. Toat` lumea apresupus c` Jake n-a \ncercat s`-l salveze…c` l-a l`sat s` se \nece.

Isabel se \ntuneca pe m`sur` ce-[i amintea incidentul.– Singurul lucru bun ce a decurs din \ntâmplare, cu toat` agita]ia

de dup`…cu interogatoriile [i restul…a fost c` eu [i cu Jake amdevenit mai apropia]i. M` atrage ca un magnet, rânji ea. |ntotdeaunaa fost a[a. Calmul lui aparent ce ascunde atâta pasiune. L-amcunoscut acum trei ani, dar Willie \i [tie pe Austini de mult timp.|ntotdeauna au cump`rat ma[ini de la el. Acum, Jake proiecteazùna nou` pentru Willie. S` vii s-o vezi. Cred c` \]i pl`cea marea.

Era oare o nou` capcan` \ntins` de Jake?– Da. Am fost de câteva ori cu Jake când el st`tea aici, r`spunse

ea \n speran]a de a p`rea cât mai conving`toare.– {tiai? o ignor` femeia. L-ai v`zut de când te-ai \ntors?– O dat`. E mai mândru [i mai dominant ca niciodat`. |l prefer

pe Finlay.– E[ti ciudat`! {tiu c` Finlay e de[tept, dar e la fel de invidios ca

[i Stair. Prin m`rturia pe care a depus-o la proces, aproape c` l-acondamnat pe Jake.

– Nu [tiam c` [i Finlay a fost prezent la incident.– A fost. Nu cu noi, ci pe barca lui Jake. Nu ]i-ar spune nimic

despre asta. Vrea s`-l fac` pe Jake cu ou [i cu o]et. M` a[tept s`-]i maispun` c` l-a cùtat pe Stair \n ap`, sau c` Jake n-a pierdut ocazia dea-l \neca. |ntotdeauna s-au certat \ntre ei; se [tia c` nu existàfec]iune. B`trânul \i stârnea, tachinându-i cu cel ce va mo[tenitotul. Pun pariu c` acum \i las` totul lui Jake, deci m` conformezplanurilor lui.O s` fie un so] mult mai bun decât Stair. Dup` cum ]i-am spus, [i el poate fi chiar foarte mofturos, câteodat`; m` lupt cumorile de vânt, dar sper. Câteodat` vine la Gateside, când Willie nue acas` [i petrecem foarte bine \mpreun`. Atâta timp cât nu apare o


concuren]` serioas`… [i se opri, aruncându-i Madelinei o priviregrìtoare. Cred c` am s` m` descurc.

De \ncheiere, o invit` pe Madeline s-o sune oricând aveaprobleme cu g`titul, asigurând-o de bun`voin]a [i de ospitalitatea ei.

Ce femeie! F`r` pic de ru[ine. Dar Madeline era obi[nuit` cu unasemenea comportament. Fiona o avertizase cu privire la caracterulei provocator. Prietena ei trebuia s` se fi confruntat cu toate astea!Deja vulcanul st`tea s` erup`, cu toate suspiciunile privitoare lacrime, la conspira]ii, f`r` a mai pune la socoteal` pozi]ia delicat` \ncare ea \ns`[i se afla.

Se presupunea c` Isabel \i va repeta totul lui Jake \ntr-una dinserile pl`cute pe care le petreceau \mpreun`. |[i imagina cumdecurgeau astfel de seri, având \n vedere puterea de seduc]ie afemeii. |n curând, avea s` afle dac` trecuse [i de testul numit Isabel.Pân` atunci, nu putea decât s`-i mul]umeasc` ro[catei c` o ajutasecu un fleac la buc`t`rie.

– Ai fost pe barc`? se interes` Robert a doua zi diminea]`.– |nc` nu. Am fost cam ocupat`.– M` bucur. Dar nu trebuie s` te spete[ti. E[ti liber` ori de câte

ori vrei; m` gândeam c`-]i va pl`cea o tur`?Madeline r`spunse ceva \ntr-o doar`, pentru a nu p`rea

nelini[tit`.– Cred c` ar trebui s` te mai familiarizezi cu locul, zise Robert

autoritar. Sunt sigur c` te va interesa munca lui Jake. E foarteeficace…Acum construie[te b`rci din fibr` de sticl`, de[i \nc` maiare comenzi pentru b`rci de lemn. Dac` po]i s` te duci \n dup`-amiaza asta [i s`-i duci un mesaj din partea mea…Jake areperioade când face pe independentul [i pe ignorantul, ceea ce poatefi al nabii de deranjant. N-a trecut pe-aici de ceva vreme [i a[ vrea s`discut`m ni[te afaceri. |n plus, cum s` v` \n]elege]i dac` nu v`


vede]i?B`trânul ridic` din sprâncene \ntr-un mod sup`r`tor.Rezultatul conversa]iei o f`cu pe Madeline s`-[i petreac` toat`

diminea]a citind manualul navigatorului, pe care i-l d`duseprev`z`toarea Fiona. La prânz, avea memoria plin` de termenitehnici, pe care \ns` nu-i \n]elegea. Apoi, se hot`r\ s` se concentreze[i asupra aspectului exterior al ambarca]iunilor. Astfel, r`sfoi cartea,\ncercând s`-[i dea seama cum se m`soar` lungimea, capacitatea,nivelul apei, [i alte asemenea. |ntr-un final, plictisit`, arunc`bro[ura, hot`rât` s` se bazeze pe noroc [i pe propriile cuno[tin]e.

Plec` \n ora[. Era o vreme r`coros` [i umed` ; vântul sufla destulde tare. |[i luase cizme [i o pelerin` strâns` pe talie. Decise s`mearg` pe jos, crezând c` ma[ina ar fi ajuns prea repede, [i dorea sàmâne cât mai mult re\ntâlnirea cu Jake. Dac` plimbarea dura preamult, poate chiar nu-l mai prindea, [i va trebui doar s`-i lase unmesaj.

Precum copilul care se \ntoarce de la [coal`, se opri \n fa]atuturor vitrinelor. Nu z`bovea prea mult pentru c` exponatele n-ointeresau. De partea cealalt` a dealului, gr`dinile \ngrjite \i atraseràten]ia, de[i, din cauza ploii, p`reau cam decolorate.

Ajuns` pe coast`, travers` [oseaua [i cobor\ pe plaj`, undepeisajul deveni [i mai interesant. Nisipul era pres`rat cu iarb`, cualge [i cu pietricele multicolore; g`si numeroase scoici, mai mari [imai mici, chiar [i carcase r`mase de la pe[tii sabie. Urc` apoi ostânc` ro[iatic`, pe marginea c`reia g`si anemone.

U[or– u[or, se apropia de obiectiv; se z`reau deja ad`posturilecenu[ii. |n fa]a lor se aflau câteva iahturi, preg`tite de \ncepereasezonului nautic, sc`ldate de apele \nnegurate. Madeline mai trecude alte câteva stânci [i intr` pe o potec` str`juit` de colibe micu]e,albe, cu fa]a la mare. Se presupunea c` una dintre acestea era a lui


Jake. Gr`bi pasul. N-avea rost s`-[i prelungeasc` agonia.Intr` pe debarcader [i ezit`, nesigur` pe unde trebuia s-o ia. Avea

\n fa]` un depozit cu materiale de construc]ie. Deasupra acestuiascria "Birou". Cioc`ni dar nu primi r`spuns. Tocmai se felicitapentru tactica \ntârzierii, când d`du nas \n nas cu un bìat \mbr`catcu salopet` [i cizme.

– Vre]i cu [eful, domni[oar`?– Aaa, da…dar nu conteaz`, dac` e ocupat.– E acolo, [i ar`t` spre un alt depozit. Dar s` nu spune]i c` eu

v-am zis; a cerut s` nu fie deranjat, bine?|nainte ca ea s`-i transmit` mesajul, bìatul disp`ru.U[ile ad`postului erau \nchise, dar \n lateral se mai afla o u[it`

\ntredeschis`. Madeline o \mpinse [i p`[i \nùntru. O izbi un mirosputernic de clei, vopsea [i lac. Avea \n fa]` un iaht imens, cu punteade un ro[u-aprins, contrastând cu albul restului ambarca]iunii.Câteva accesorii nou-nou]e fuseser` adùgate de dragul imaginii.Forma era una dinamic`, bine gândit`; fata se \ntreba dac` nu cumvaera vorba de urm`toarea achizi]ie a fratelui Isabelei.

Madeline continu` s` cerceteze cu mult interes. Podeaua eraplin` de rumegu[, iar \n lateral, pe o banc`, se aflau o groaz` de cutiicu vopsele [i lacuri, diverse ustensile, toate acoperite cu o pulberefin`, aurie. Deasupra b`ncii – mai multe buc`]i de lemn, tìate \ndiferite modele [i lungimi. Al`turi, câ]iva piloni, atât de lemn cât [ide metal, a[teptând s` fie ridica]i [i plasa]i pe ambarca]iune.

Vântul sufla cu putere, f`când acoperi[ul de tabl` s` trosneasc`;se auzi un sunet aparte. Venea de pe partea opus` a iahtului. Bang,bang. Apoi lini[te, [i din nou, bang, bang. Madeline ocoli barca.Dincolo, descoperi o alta mai mic`; Jake st`tea ghemuit, vopsindexteriorul.

|i venea bretonul \n ochi, era foarte absorbit de ceea ce f`cea.


Madeline se apropie, dar rumegu[ul de pe jos atenu` zgomotulpa[ilor ei. El n-o auzi, c`ci nu se ridic` [i nici n-o privi.

Ea r`mase un timp, urm`rindu-l. P`rea mul]umit, ca [i cum toat`via]a ar fi visat s` vopseasc` acea barc`. Nicio mi[care \ntâmpl`toare\n felul \n care plimba peria pe suprafa]a uscat`; fata gândi c` Jakepune mult suflet \n ceea ce \ntreprinde, indiferent c` avea sau nuleg`tur` cu munca lui. Dac` mai c`lca strâmb, o f`cea f`r` remu[c`ri.Dac` iubea sau ura, o f`cea cu toat` fiin]a.

Un om dintr-o bucat` – a[a-l numise [i Fiona. Dar nu p`reagenul de om calm, rezervat, care s` \mping` la moarte, a[a cum \lacuza Finlay. Madeline \ncerc` s`-[i alunge aceste gânduri dinminte; chiar \n acel moment, el se opri, admirându-[i lucrarea.

– M` \ntrebam când ai s` vii, zise.Ea tres`ri, c`ci nu se a[teptase ca el s-o fi observat.– M` a[teptai ?Jake a[ez` pensula pe cutia de vopsea [i se ridic`. Avea o statur`

impun`toare, \mbr`cat \n blugii lui murdari [i-n tricoul plin devopsea. Se [terse cu o cârp`.

– Da. {tiam c` n-ai s` po]i rezista tenta]iei.Replica o [oc` pu]in. Chiar atât de mândru era, \ncât s-o cread`

\nnebunit` dup` el ?– Adic`?– M` refeream la b`rci. Din câte \mi aduc aminte, \]i pl`cea s`

navighezi. Ba chiar [tiai foarte multe lucruri [i sugerai c` eu n-amhabar.

Glasul lui ascundea o u[oar` ironie. Nesigur` pe ea, Madeline \[ireaminti c` joac` rolul Fionei.

– Da, a[a e. {i \nc`-mi place. Am exersat \n Fran]a pu]in. Pe Sena– ceea ce era adev`rat pentru Fiona. Ce e cu barca asta? se gr`bi ea,ca s` evite \ntreb`rile tehnice.


– E a mea. Din p`cate, a conduce un depozit de ambarca]iuniimplic` anumite dezavantaje. Rar g`sesc timp s` mai ies \n larg…saus` m` ocup de propria-mi ambarca]iune. Bìe]ii sunt prea ocupa]icu restul pentru a avea grij` [i de a mea.

– E foarte dr`gu]`, se entuziasm` Madeline, interesat` deformele elegante ale iahtului. Tu ai proiectat-o?

– Da, zise el, continuând s` se cure]e. E un model pe care l-ammai \ncercat [i acum câ]iva ani. Acum le facem din fibr` de sticl`.

– E minunat s` faci a[a ceva [i s` asi[ti la fabricarea lor. Cât e demare?

– {ase metri jum`tate la nivelul apei, [apte \n total, duce trei,chiar patru dac` e nevoie.

– Nu m`-ndoiesc. Cum \i zici?– Allegro.Madeline \ncerc` s`-[i aminteasc` am`nunte. Fiona men]ionase

c` Jake era \nnebunit dup` muzic`.– Deci, \nc` te mai preocup` muzica. Cum se numea barca aia \n

care m-ai plimbat? {tiu…Rondo, triumf` ea.– E bine c`-]i aminte[ti, surâse el neconving`tor.O cuprinse panica din nou. I se puse un nod \n gât. "Nu-l l`sa s`

te doboare, o sf`tuise Fiona". |ns` Madeline nu se gândise c`masculinitatea lui arogant` o va cople[i \ntr-o asemenea m`sur`.

– Mai cân]i la chitar` ?– Câteodat`, zâmbi el ironic, la petreceri.Dezinteresul lui era ca o u[` trântit` \n nas; Jake \i \ntoarse

spatele, lu` pensula [i-ncepu s-o cure]e [i pe aceasta.– Robert m-a rugat s`-]i transmit un mesaj, \ncepu Madeline spre

spatele \ntors. Vrea s` vii la Nether Craig, s`pt`mâna asta. Zice c` eimportant [i c` a \ncercat s` dea de tine la telefon.

Nu i se r`spunse imediat, el concentrându-se \n continuare la


user

Formato

gianninajollys

pensul`. Nu mai cunoscuse pe nimeni la fel de t`cut sau deignorant. Fata \[i \nfund` mâinile \n buzunare, scrâ[nind din din]i,impunându-[i s` aib` r`bdare. Ceva din t`cerea [i din atitudinea luiretras` o alarma, [i-[i dorea s`-l enerveze, s`-l fac` s` reac]ioneze laprezen]a ei.

– Am fost ocupat s`pt`mâna asta, explic` el. Am avut mai multelans`ri la ap`. Cea de-acolo ar fi trebuit s` plece azi, dar vremea n-a]inut cu noi. Spune-i lui Robert c` o s` trec vineri seara.

|i vorbea cu spatele. Probabil c` se a[tepta ca ea s` plece dup` oasemenea replic`, dar, iritat`, Madeline deveni caustic`.

– Atâta timp cât prezen]a mea \n casa aia te ]ine la distan]`! \iarunc` ea.

– Vai, vai, pisicu]o, se \ntoarse el pe jum`tate, nu zgâria! Cum \]imerge?

Deci, nu auzise \nc` de episodul cu pl`cinta. Fata \[i rec`p`t`\ncrederea \n sine [i-i r`spunse mândr`, la fel cum ar fi f`cut-oFiona.

– Mul]umesc, bine. |ncerc s`-mi g`sesc calea spre sufletul luiRobert, trecând prin stomacul lui. |n câteva s`pt`mâni o s` m`familiarizez mai bine cu locul, iar Janey va deveni inutil`. Am s`r`mân ca un ajutor la vârsta a treia, [i o s` m` aleg cu o partefrumu[ic` din avere, exact cum ai sugerat zilele trecute.

El deveni [i mai concentrat asupra lucrului, iar ea mai acid` \nreplici.

– Nu te temi c` a[ putea atenta la locul tù?Jake termin` [i puse pensula pe cutie. Apoi, calm, se \ntoarse

mirat c`tre ea.– L-ai ascultat pe Finlay?– Da. {i am aflat câteva am`nunte nepl`cute \n ce te prive[te.

Zice c` l-ai \mpins pe Alastair \n ap` [i c` l-ai \necat, pentru c` nu


voiai s`-]i stea \n drum. Zice c` e[ti ca un coco[ [i c` ai eliminatpricipalul mo[tenitor al averii, r`spunse ea, f`r` a avea curajul a-lprivi \n ochi.

– Aceea[i poveste, [i-[i aprinse o ]igar`, f`r` alte comentarii.– Da; [i faptul c` te dai independent e de fapt o masc`, pentru

c` vrei totul [i nimic nu te-ar opri \n atingerea scopului; deja aifemeia [i ma[ina lui Stair.

Acum, ar fi trebuit s` se apere chiar dac` doar de ochii lumii. Darn-o f`cu. P`[i agale pân` la banca de lemn, sprijinindu-se de ea, cumâinile \ncruci[ate pe piept.

– Nu neg ultima parte; ma[ina e \n curte [i n-am cu ce s` màp`r. {i trebuie s` recunosc c`-mi place s-o folosesc. {i cam atât amde gând s` recunosc, domni[oar` detectiv. Nu m` face s` te\mpiedic s` mai cercetezi problema. |]i doresc mult succes, pisicu]o,[i sper c` ai s` ie[i cu fa]a curat` din toat` treaba asta.

O amenin]are mascat`? Nu era sigur`. Ironia lui bine gândit` of`cea s` par` o copil` prostu]`. Voise s`-l atace, iar acum totul se\ntorcea \mporiva ei. |i tìase craca de sub picioare, ca [i cum ar fimers prea departe cu presupunerile.

Nu mai r`m`sese nimic de spus. Deziluzionat` [i abandonat`cum se sim]ea acum, Madeline se \ntoarse pe c`lcâie, f`r` a maiadùga nimic.

– |]i plac cambulele ?El se afla al`turi de ea.– Da…cred… se bâlbâi ea, [ocat` de \ntrebare.Jake deschise u[a [i o conduse.– Dougie a ie[it \n larg azi diminea]` [i a prins ceva. O s` m`nânc

la prânz. Vrei? Asta \n caz c` nu te sup`r` s` stai la aceea[i mas` cuun posibil criminal.

Ea \l privi serioas`. Ochii lui sclipeau amuza]i.


– Nu crezi c`-]i bei ceaiul prea devreme? E abia patru [i jum`tate,r`spunse ea, \nc` nesigur`.

– Plec la Glasgow. Am o \ntâlnire la [apte. Hai s`-]i ar`t undestau. Sunt sigur c` face obiectul investiga]iilor tale s` ceretezi casasuspectului.

Curiozitatea de a merge mai departe \nvinse. Accept` invita]ia [iel o conduse spre prima c`su]` de pe coast`.

O caban` tipic sco]ian`. Intrai direct \ntr-o sufragerie mare,luminat` printr-o fereastr` mic`. Sub aceasta, o canapea victorian`cu multe desene tehnice \mpr`[tiate, [i o chitar`. Lâng` [emineu, unbirou situat pe un postament, cu alte desene [i instrumente de scris.Deasupra biroului, ni[te rafturi cu c`r]i. De cealalt` parte a[emineului se afla o imprimant` mare. Alte piese de mobilier: omas` cu patru scaune [i dou` fotolii confortabile. Din sufragerie, sedeschideau alte dou` u[i; una spre dormitor, [i alta spre obuc`t`rioar` modern`, care fusese adùgat` construc]iei.

Jake se apropie de imprimant`, scoase o fa]` de mas` dintr-unsertar [i i-o arunc`.

– Pune tu masa cât eu g`tesc. G`se[ti tacâmuri \n sertarul acela[i pahare \n bufet.

Dup` care disp`ru \n buc`t`rie, fluierând vesel. |n curând,mirosul de pe[te pr`jit \ncepu s` gâdile n`rile fetei. Dup` ce termin`de aranjat, intr` \n buc`t`rie, oferindu-se s` termine ea de g`tit [i s`fac` ceaiul, dar Jake o \ndep`rt`, spunând c` e destul de priceputpentru a g`ti singur.

Ea se \ntoarse \n sufragerie, inspectând c`r]ile. Spresurprinderea ei, nu toate erau tehnice. Mult` poezie – DylanThomas, Burns [i un volum legat \n piele cu sonetele luiShakespeare. O mic` serie din volumele lui Louis Macniece, precum[i Almanahul Clubului Nautic Reed [i un volum gros cu titlul


"Oceane". Apoi câteva volume din Hemingway, Biblia [i "Odiseia" alui Homer.

|n timp ce le cerceta atent, Madeline sim]i o senza]ie ciudat`. Ca[i cum ceva din interiorul ei ar fi \ncercat s` se elibereze; ca [i cumsufletul ei \ncerca s` \ntâlneasc` un altul care i se potrivea. Nucrezuse c` cel ce-i g`tea era \ntr-atât de cult \ncât s` fie interesat deastfel de lecturi. {i se vedea c` le utilizase intens. Oare o astfel depersoan` era capabil` de crim` pentru a-[i atinge scopurile?

Tocmai era pe punctul de a scoate o carte de poezii când Jakeintr` cu farfuriile. Dup` ce se a[ezar` la mas`, sentimentul ciudat op`r`si, \nlocuit de o pl`cere nespus`. Pe[tele era bine p`truns, multmai bine decât l-ar fi preg`tit ea \ns`[i. O savoare delicat`, subtil`; sesim]ea c` e proasp`t. {i pâinea avea o crust` maronie. Madelinerecunoscu gemul de coac`ze al lui Janey [i ghici c` [i pr`jitura de ladesert era tot opera menajerei.

O mas` simpl`, servit` la fel de simplu. Fata \l privi admirativ pecel ce-i oferise toate acestea, [i se relax`, mul]umit` de trata]ie.|ncepu s` vorbeasc`, uitând de Fiona; conversa, bine dispus`, \ntimp ce interlocutorul ei p`stra t`cerea.

– M` bucur c` m-ai invitat la ceai. G`te[ti splendid. E adev`rat c`voiam s` aflu unde stai.

– {i acum [tii. E destul de simplist [i cam dezordonat. Tesurprinde?

– Da, \[i plimb` ea ochii prin camera plin` de amprenta luipersonal`. |mi place.

– Acum e rândul meu s` fiu surprins, o studie el atent. Credeamc` preferi covoarele moi, ferestrele mari, plantele de apartament [imobila ultramodern`. E[ti foarte contemporan` prin felul tù de afi.

Privirea lui intens` o cerceta insistent, iar ea deveni \ngrijorat`.


– N-ar trebui s` te iei dup` aparen]e, \ncerc` ea s`-[i reia rolul.– Nici tu. {i dac` a[ fi f`cut-o, nu te-ai fi aflat aici, la ceai, o

avertiz` el.– De ce-ai plecat de la Nether Craig? \ncerc` ea s` mascheze

replica anterioar`.– Presupun c` a fost doar o mi[care strategic`, murmur`.

Credeam c` tu [i cu Finlay deja a]i descifrat totul. A fost o \ncercarede a-mi ascunde inten]iile. Poate te mir` c` nu sunt un pion \nafacerea cu bùturi a lui Robert [i c` m-am angajat \ntr-o activitatemai pu]in profitabil`. Am avut [ansa de a-l urma, s` [tii, dar totul arfi fost mult prea b`t`tor la ochi. A[a c` m-am retras aici…s` \nl`turorice suspiciune.

Ochii lui o urm`reau ironic. O juca pe degete. Madeline sim]eac` ia foc.

– Acesta ar fi adev`ratul motiv? insist` ea, \ncercând s` r`mân`calm`.

El \[i trase scaunul mai aproape.– Se spune c` pisica a murit de curiozitate, pisicu]o.– Dar satisfac]ia a re\nviat-o! se ap`r` ea.– Dar cred c` deja ]i-ai dat seama c` n-am de gând s`-]i satisfac

curiozitatea…nici a ta [i nici a altcuiva. De ce-i intereseaz` pe al]iicum \mi trìesc via]a? Tu [i cu Finlay ave]i multe \n comun. Amândoivorbi]i mult, sunte]i g`l`gio[i…Ce [tii tu; doar te fardezi, ca sàscunzi aparen]ele.

Glasul lui era acuzator, tìos; o privea, a[teptând o anumit`reac]ie. Cuvintele o r`niser` pe Madeline, nu pe Fiona. Aceea[i u[`trântit` \n nas, cu care periclita toat` atmosfera sociabil` pe care a ocl`dise. |n cele câteva minute \n care-i cercetase c`r]ile, Madeline \lsim]ise foarte aproape de sufletul ei. Acum, totul era diferit, pentruc` ea doar juca un rol. Nu se putu ab]ine.


– |mi pare rù. N-ar fi trebuit s` intervin. Sunt interesat` denatura uman` [i n-am putut s` nu te \ntreb anumite lucruri.

Sim]i tres`rirea lui; mai bine nu i-ar fi spus toate acelea. Gafa\ncontinuu. Era sigur` c` deja \[i d`duse seama c` nu e Fiona.Ap`rarea ei avea mai mult de suferit decât [i-ar fi putut \nchipui. Maibine ar fi urmat sfatul Fionei [i ar fi r`mas la distan]`.

Ridic` cea[ca, tremurând. Când el o atinse pentru a-i \ndep`rtao [uvi]` de pe obraz, aproape o sc`p` din mâini.

– Tunsorile astea moderne acoper` toat` fa]a, murmur` el,\ncol`cindu-i [uvi]a dup` ureche. {tiu c` e[ti o pisicu]` sociabil`, dartrebuie s` \nve]i c` unii oameni nu suport` interogatoriile, iar eusunt unul dintre ei.

Atingerea degetelor lui o intimida; l`s` cu zgomot cea[ca pefarfurioar`.

– Poate pentru c` ai ceva de ascuns, r`spunse ea, ezitant.– Te-am avertizat s` nu zgârii, se amuz` el. Vrei s` te plimbi cu

Allegro? O alt` capcan`. Nici el nu era sigur de ceea ce spune. Trebuia s`

par` entuziasmat`.– Da, mi-ar face pl`cere, min]i ea, mimând emo]ia.Voia s` g`seasc` o scuz` pentru a pleca de acolo.– Cât entuziasm! pufni el. M-am \nscris la cursele de la Bute, la

sfâr[itul lui iunie. Anul trecut am câ[tigat cu Allegro. Finlay [i Stairerau la cârm`. Ai putea s` iei locul lui Stair.

– Particip` [i Finlay ?– Da…adesea. O fi el ciudat, dar se pricepe la b`rci. {i are for]`.

{i Stair era bun, [i sunt sigur c` tu, ca una dintre Austini, ai s` fii lafel de bun`.

Acela[i ton aluziv. De ce nu-i spunea \n fa]` c` a ghicit-o? Sauavea o pl`cere s-o tortureze? Pentru c`, \n mod cert, juca periculos.


Iar atitudinea lui o \nt`râta [i mai mult. Se d`dea o b`t`lie pe via]`[i pe moarte [i nu se [tia care va ceda primul.

– {i Robert? Am venit aici ca s` muncesc, deci nu m` a[tept s`-mi dea liber o s`pt`mân`, se scuz` ea.

Un motiv plauzibil, pe care el nu putea s`-l ignore.Jake zâmbi, [i Madelinei i se p`ru c` r`sare soarele. Surprinse

astfel o latur` amabil` [i binevoitoare, nefamiliar` figurii lui severe.Inima ei \ncepu s` palpite.

– Dac`-mi promi]i c` vii, aranjez eu cu Robert, o asigur` el.F`r` s` vrea, ea \i f`cu aceast` promisiune, c`ci zâmbetul lui

nu-i l`sa loc de refuzuri. Cople[it` de senza]iile \ncercate, \[i termin`ceaiul \n t`cere, \ntrebându-se de ce Jake renun]ase brusc la mascaindiferen]ei.

Mai târziu, strânse masa, \n timp ce el se sp`la [i se preg`tea deplecare. Se oferise s-o conduc` pân` acas`, dac`-l ajut`. Propunereavenise ca un târg pe care-l f`cea cu un copil, iar ea avea remu[c`ripentru c` o trata astfel. Dar senza]ia \i disp`ru cu timpul, [i chiar\ncepu a fredona o melodie \n timp ce sp`la vasele; \i pl`cea foartemult casa, [i se gândea, naiv`, cât de mult i-ar fi pl`cut s` stea aici.

O b`taie \n u[` o f`cu s` treac` \n sufragerie, dar u[a se d`du \nl`turi \nainte ca ea s` ajung`. Un b`rbat intr`.

– E[ti acas`, Jake?Apoi d`du cu ochii de ea [i r`mase cu gura c`scat`,

cercetându-i cizmele, fusta scurt`, pelerina [i machiajul.– Hei! N-ar face Isa urât s` te [tie aici? V`d c` te-ai ocupat de Jake,

strig` el, [i din dormitor se auzi un r`spuns \nfundat.Era u[or s`-l recunoasc` pe fratele Isabelei dup` ochii sp`l`ci]i,

p`rul ro[cat [i fa]a osoas`. O figur` destul de resping`toare. Seapropie de ea, b`l`b`nindu-se, cu ochii bulbuca]i.

– M` \ntreb de ce Isa n-a spus nimic de tine. {i nici Jake, dar asta


o mai \n]elegem. Mì s` fie, o pas`re rar` pe-aici. Sunt Willie Watson.Degetele lui le strivir` pe ale ei, prelungind strânsoarea, de[i ea

\ncerca s` scape.– Iar tu e[ti Fiona Austin. Nu trebuie s`-mi spui. Semeni cu

Finlay [i cu Stair la ten. Dar ce zici s` ne \ntâlnim \ntr-o sear`?Trebuie s` vii neap`rat la petrecerea de inaugurare a b`rcii…astadac` o inaugur`m mâine.

– Mul]umesc ; voi veni dac` am s` pot. Mai \ntâi trebuie s`vorbesc cu Robert. Am venit pentru altfel de munc`, s` [tii.

– Asta e bun`, râse el. Munc` ! Austinii nu [tiu ce-nseamn`cuvâtul acesta. N-ai lucrat \n dup`-amiaza asta, nici tu nici Jake.|ntotdeauna e gata s` dea totul la o parte pentru o fat` frumoas`.Dar, dac` nu po]i, nu po]i. Dar am putea lua cina \ntr-o sear`. Haide.Sunt sigur c` de obicei nu te eschivezi atât de mult.

– Poate n-ar trebui s` insi[ti din prima, Willie, suger` Jake grav.Ar trebui s-o abordezi mai subtil. {i s` fii atent, zgârie.

Willie \i d`du drumul la mân`, iar Madeline se \ntoarse.|nf`]i[area lui Jake o l`s` f`r` cuvinte. Purta un costum de calitate,c`ma[` alb` [i cravat` neagr`, p`rul piept`nat pe spate – unadev`rat produs al averii pe care o de]inea. Fiul bogat al unui tat` [imai bogat; pe lâng` el, Willie era un zdren]`ros, iar Madeline nuputea decât s`-l admire.

– Te-a \nsemnat, nu? chicoti b`rbatul. M` bucur pentru tine, fat`drag`. Am invitat-o la petrecerea de lansare. Putem aranja cu Roberts`-i dea liber?

– Nu pot face nimic, \l privi cel`lalt de sus. N-are voie lapetreceri. A venit ca s` munceasc`.

Dup` tot ce discutaser` despre curs`, Jake min]ea cu neru[inare,[i o privi provocator. Willie, \ns`, accept` motiva]ia.

– P`cat. Nu conteaz`. O s` avem alte ocazii, Fiona. Crezi c`


putem lansa barca mâine, Jake ?– Da. Vântul se domole[te la noapte. Mâine la nou` [i jum`tate

o s` fie perfect.– Bine. Sun`-m` \nainte. Vreau s` fiu de fa]`…la fel [i Isa. Am

aranjat cu presa s` fac` poze [i o s` fiu obligat dac` vremea ]ine cunoi, [i dac` tu o cârmuie[ti, s-o conduc eu pe sor`-mea. Doar nu-miinaugurez câte o barc` \n fiecare zi.

– Un simbol al statutului, rânji Jake, dispre]uindu-l v`dit pevizitator.

Madeline, generoas` fa]` de cei pe care-i vedea nedrept`]i]i, \is`ri \n ap`rare lui Willie.

– Dac` Willie [i-a dobândit un statut, de ce s` nu aib` [i unsimbol? \l \nfrunt` ea. El consider` c` nu merit` s` r`spund`provoc`rii [i-[i aprinse o ]igar`.

– |n sfâr[it! Te iubesc, draga mea, pentru aceste cuvintebinevoitoare, [i o \mbr`]i[`, tr`gând-o mai aproape de el.

Madeline se feri cât mai discret cu putin]`, con[tient` de t`cereacu tâlc a lui Jake.

– M` gr`besc, se scuz` ea. |ntârzii la cina lui Robert.– Te duc la Nether Craig, se oferi Willie. Mai prindem [i noi

câteva minute \mpreun`, ca s` ne cunoa[tem mai bine.– Nu e nevoie, interveni Jake, iritat. O duc eu. I-a]i haina.Maniera lui nepoliticoas` de a vorbi o \nfurie, [i ceva o tenta s`

refuze. Apoi \l observ` pe Willie privind-o [iret, contrastând cufigura calm` [i dispre]uitoare a celuilalt. Se supuse ordinului.

Willie urc` \ntr-un Rover str`lucitor.– Salutare, Fiona. Dac` po]i veni la petrecere, am s` fiu \ncântat

s` te v`d, apoi disp`ru.Aston Martinul lui Jake era ro[u [i crem. |n ciuda nervozit`]ii pe

care i-o provoca [oferul, Madeline \ncerca s` se bucure de c`l`toria


cu o asemenea ma[in`, pe care o v`zuse doar \n reviste. Era unvehicul mic, elegant, [i se potrivea de minune cu cel care o de]inea.Ajun[i \n fa]a por]ii, Jake \i vorbi printr-un nor de fum:

– Treze[te-te pisicu]o; am ajuns, rosti el amuzat, cu aceea[iprivire nehot`rât` de mai devreme. S` ai grij` la Willie. El judec`dup` aparen]e. Cu felul tù de a te \mbr`ca [i de a te machia, o s`te cread` una dintre fetele despre care cite[te \n tabloide…englezoaica modern`, care se culc` cu oricine. De data asta\ntrecuse m`sura. Comentariile o iritaser` prea mult.

– Ce ai cu fata modern`? Doar fiindc` nu m` c`s`toresc cuprimul care-mi iese \n cale, pentru c` m` \mbrac cum \mi place [i m`duc unde am chef, sunt acuzat` de imoralitate sau de duplicitate.

Fiona ar fi fost mândr` de o asemnea replic`.– {i, nu e a[a ? Ea \i \nfrunt` privirea \nfl`c`rat`. Parc` o s`geta

pân` \n adâncul fiin]ei. Pentru o clip`, cei doi se privir`,confruntându-se. Madeline plec` ochii, \mbujorat`.

– Fere[te-]i gheru]ele, pisicu]o. |ncerc doar s`-]i dau un sfat…cade la v`r la v`r. Deci, nu te intereseaz` m`riti[ul?

O \ntrebare la care putea r`spunde \n stilul Fionei.– Cel pu]in, nu acum. Poate dup` dou`zeci [i [ase de ani…când

g`sesc un milionar. Ca s` pot c`l`tori cât vreau [i s` acumulez câtmai mult` experien]`.

Realiz` imediat c` l`sase loc la comentarii, iar el nu sc`p` ocazia.– Dac` [tiam, r`spunse amuzat, nu m-a[ fi ferit \n dup`– amiaza

asta. Va trebui s` te mai invit la ceai, ca s`-mi \mp`rt`[e[ti dinexperien]a bogat` pe care o acumulezi. Spre ciuda ei, Madeline nureu[i s` deschid` u[a singur`, iar el se aplec` peste ea pentru a oajuta. Cobor\ \nfuriat`, având satisfac]ia ultimului cuvânt:

– {tii foarte bine c` nu m-am referit la genul `la de experien]`!{i trânti u[a cu toat` for]a, pentru a nu mai auzi hohotele lui de râs.


Capitolul 4

|n patul ei, Madeline se foia analizând evenimentele acelei dup`-amieze, \ncercând a le \n]elege. {i \nc` nu [tia sigur dac` Jakeo crede sau nu Fiona. {i nici nu reu[ise s` se l`mureasc` \n privin]amor]ii lui Stair. Jake nu negase, dar nici nu confirmase c`-l\mpinsese pe "fratele" sù \n ap` pentru a-l \neca, iar \ntreb`rile pecare i le pusese \l amuzaser` destul de mult. Pentru ca apoi sìntervin` autoritar \ntre ea [i Willie. Afirma]ia cum c` n-ar avea voiela petreceri era menit` s` \i trezeasc` antipatia. Normal c` Fiona \lconsidera arogant!

Madeline oft`. Totul i se p`rea foarte complicat. Poate ar fitrebuit s`-i scrie Fionei, s`-i spun` despre planurile lui Robert. Darinstinctul \i dicta s` nu fac` acest lucru, s` a[tepte s` vad` ce areacest b`rbat imprevizibil de gând s` fac`.

Prânzul de la cabana lui o \ncântase nespus de mult, [i dac` n-arfi existat o ne\ncredere mutual` \ntre ei, s-ar fi…

"Nu", [opti ea pentru sine, ridicându-se \n capul oaselor. |[ighemui genunchii la piept, cuprinzându-i cu bra]ele, odihnindu-[icapul pe ei, fr`mântat` de noi emo]ii. Nu trebuia s` se lase prins`\ntr-o asemenea capcan`… Deja intrase \n prea multe probleme.

Dar \n urma dup`– amiezii al`turi de el, \ncepea s` \n]eleag` la cese referise Isabel spunând c` Jake o atrage ca un magnet.

Ce u[or l`sase totul s` curg` de la sine ; se l`sase fascinat` de oinvizibil` for]` de seduc]ie, care st`tea la pând`, gata s` ataceoricând. Nu, Jake era un om dintr-o bucat`, [i dac` nu-]i pl`cea deel, cu atât mai bine – o atitudine care pe ea o fascina. |n cele maimulte cazuri, p`stra distan]a, pentru ca apoi s` te bulverseze,dezl`nu]uind provoc`rile – a[a [i gestul lui de a-i \ndep`rta [uvi]ade p`r, sau felul \n care-i zâmbise.

Se chirci [i mai mult, retrìnd efectul pe care acel surâs \l avuseseasupra ei. Mai mult` precau]ie; la urma urmei, doar pro[tii segr`besc.

Deloc luat` prin surprindere, Madeline se pomeni a doua zidiminea]` cu Isabel la cafea. Era vinerea de dup` inaugurareaiahtului. Ca [i data trecut`, se a[ezar` \n salonul lui Janey, subprivirile b`nuitoare ale doamnelor Binns [i Farish.

Isabel, mai str`lucitoare [i mai vesel` ca niciodat`, \mbr`cat` cuo rochie violet, prins` la mijloc cu o curea, atr`gea aten]ia prinfiecare mi[care. Zâmbi larg, a[ezându-se.

– Acum, au subiect de bârf`! Tot ora[ul va afla pân` mâine. Aici,nu po]i face nimic f`r` s` se aud`…mai ales dac` are leg`tur` cuAustinii. De ce n-ai venit ieri sear` ? A fost superb, de[i poate suntsubiectiv`. Willie e o gazd` bun`, dar s-a \ntristat c` n-ai fost. Atrebuit s`-i explic c` nu e[ti chiar pe cont propriu. S` [tii c` i-ai f`cuto impresie foarte bun`.

– |mi pare rù. Am fost ocupat`, eram obosit` [i m-am culcatdevreme.

– Ah, am auzit cât de ocupat` ai fost, [i \nclin` din cap;asem`narea cu Willie deveni [i mai evident`. Compania luiJake…voi doi singuri. A venit [i el la petrecere, dar n-a stat pân` la


sfâr[it. Nu-i prea plac anumi]i prieteni ai lui Willie. Dar sper c` n-ares` devin` o obi[nuin]`, zise ea brusc.

– Ce…Ce anume?– S` iei ceaiul cu Jake sau s` stai prea mult \n preajma lui. Cred

c` ieri ]i-am spus clar care sunt planurile mele. {i te avertizez c` potdeveni foarte dur` \ntr-o competi]ie.

– Nu-]i face griji, râse Madeline. Nu m` uit dup` domnul Preaputernic…e mult prea dominant. Dar cred c` ie[i prea mult \neviden]`. Nu credeam c` lui Jake \i plac atât de mult abord`rilesofisticate.

Acum veni rândul Isabelei s` se amuze, p`rând mai matur` pelâng` simplista [i ne[tiutoarea Madeline.

– Nu crezi c` e[ti pu]in cam naiv`? \[i \ncruci[` ea mâinile pepiept. Jake e la fel ca orice b`rbat când vine vorba de ce le pot oferi.

– Credeam c` o aventur` difer` de rela]ia cu un posibil so]…– Mda… o privi cealalt` chiorâ[. Poate c` e[ti una dintre cele

care crede \n puritatea dinainte de c`s`torie, nu? |nc` nu te-aistârnit?

– Eu nu sunt a[a. |mi place s` [tiu din ce e f`cut un b`rbat\nainte s`-l iau.

Conversa]ia \ncepea s` devin` amuzant` pentru Madeline.– Credeam c` te intereseaz` doar buzunarul lui.– {i asta, o fulger` Isabel. Sunt sigur` c` Jake are s` mo[teneasc`

averea lui Robert…acum c` Stair nu-i mai st` \n cale.– {i Finlay…sau eu? o tachin` Madeline.Se l`s` o t`cere, timp \n care Isabel deschise larg ochii.– Dumnezeule! murmur`, ea oripilat` de ce vedea. Nu degeaba

te nume[ti Austin, nu ? Exact aceea[i replic` ar fi dat-o [i Stair. Num-am gândit la asta…dar pun pariu c` Jake a f`cut-o. Nu e demirare c` te-a invitat la ceai. {i nici c` l-a \nl`turat pe Willie. |ncearc`


s` te ]in` aproape \n caz c` Robert are vreun plan mâr[av [i…|ncepu a clipi des.– Sau nu, nu…– |ncercam doar s` v`d ce reac]ie ai, Isabel, o lini[ti Madeline,

deranjat` de cuvintele auzite.Poate c` Jake \ntr-adev`r \ncercase a-i intra \n gra]ii. |l cuno[tea

bine pe Robert [i-i mo[tenise felul de a gândi \n perspectiv`.– Robert n-are s`-mi lase mult…poate chiar nimic. Dar mai e

Finlay.– Nu, o corect` cealalt`. Se [tie c` Robert \l prefer` pe Jake. Dar

dac` tot te intereseaz`, te avertizez…{tii ce i s-a \ntâmplat lui Stair.Ah, Fiona m-ai indispus atât de tare, \ncât o s` te mai rog pentru \ncò cea[c` de cafea.

Avertismentul lui Isabel o bântui pe Madeline \ntreaga zi,aducând nelini[te [i triste]e \n sufletul ei. Se gândea \ncontinuu lafraza neclar` din scrisoarea lui Robert c`tre Fiona, cu privire la sumape care aceasta avea s-o primeasc` \n caz c` venea la Nether Craig.Oare b`trânul, nemul]umit c` bìe]ii nu dansau cum dorea el, aveas`-[i lase averea singurei rude de gen feminin? Gelozia [i invidia – Austinii se l`fìau \n ele, dup` cum spusese Finlay.

Gândul \i reveni când Robert sosi acas` la cin`. Era mai veseldecât de obicei, glumea, ochii \i sclipeau vicleni; când ridica voceala Finlay, glasul sù se auzea \n toat` casa. Urm`rindu-l pe omulimpun`tor, \n costum negru, Madeline \l compar` cu un pìanjenuria[ care-[i ]esea pânza, pentru ca apoi s` se plaseze la mijloc,urm`rindu-[i prada [i amuzându-se pe seama sfor]`rilor acesteia dea sc`pa.

Astfel c` ie[irea cu Finlay la situl arheologic veni ca o eliberare.Era o sear` pl`cut` de iunie, iar Finlay se purta ca un gentleman.Compania lui o relaxa, [i abia acum \[i d`du seama cât de mult \[i


dorea revenirea lui \n weekend. S`p`turile avansaser`. Se formaseun [an] adânc. Finlay spera ca \n curând s` ajung` la ultimul strat dep`mânt [i s` dea de latura de sus a zidurilor.

Cea mai mare parte din munc` fusese depus` de studen]ii lui,dar acum avea de gând s` sape el \nsu[i, \ncercând s` m`reasc` rit-mul. Madeline \[i aminti remarca lui Jake privind pachetul demu[chi ai lui Finlay, apoi sugestia Isabelei c` el ar fi fost responsabilpentru moartea lui Stair.

Gândurile necurate o determinar` pe Madeline s`-i spun`despre acuza]iile aduse de prietena ei.

– Am cunoscut-o pe Isabel s`pt`mâna asta. Zice c` e[ti la fel desuspect pentru moartea lui Stair ca [i Jake. Nu mi-ai spus unde teaflai la momentul respectiv.

– Nu? P`cat. Da, m` aflam pe Allegro. Nu m-am dus pe iahtul luiWatson. M` \ntreb ce pune la cale blonda Isabel. N-a[ lua-o prea \nserios. |mpreun` cu fratele ei vâneaz` tot ce mi[c`, n-au limite.

– Mi-a spus [i c` l-ai acuzat pe Jake la proces.– Aha! o privi el scurt. Presa era peste tot…{i s-a \ntâmplat s`

men]ionez c` Jake [i Stair se certau tot timpul, de unde [i povestea.Faptul c` [eriful mi-a ignorat versiunea, n-a fost din vina mea. Nu eu\l \nv`] meserie.

– Dar ce-ai sperat s` ob]ii?– Cu moartea lui Stair [i cu compromiterea lui Jake, m-a[ fi

aranjat destul de bine, r`spunse el calm. N-a fost s` fie, dar a meritat.– E[ti dezgust`tor! V` lupta]i pentru bani!– Nu-]i dai seama, draga mea, c` banii \nseamn` putere? Cu bani,

a[ putea s`-mi organizez propriile expedi]ii, s` \ncep un proiectaici…F`r`, n-am decât s`-mi frec palmele sau s` a[tept vreunsponsor. |mi place de tine. Nu-]i prea pas` de bani, nu?

– N-am avut niciodat` mul]i…nu la modul la care gânde[ti tu.


Mi se pare c` aduc numai necazuri. V-ar prinde bine, ]ie [i lui Jake,ca Robert s` lase banii altcuiva...

– Adic` ]ie, drag`? |n cazul acesta, vom avea pl`cerea s` tecurt`m. Imagineaz`-]i ce distractiv ar fi. M` \ntreb pe care dintre noil-ai alege?

– Pe niciunul. Amândoi sunte]i mi[ei, ca ni[te c`]elu[i care seceart` pentru un os!

– A, nu c`]elu[i, draga mea. Sun` prea copil`ros. "Fecioar` \nlumina lunii! Te g`sesc frumoas` [i cred c` m` \ndr`gostesc de tine",adùg` el, inocent.

Chiar \n acel moment, de printre nori ap`ru discul plin al lunii,\nc` ascuns dup` dealuri, a[teptând apusul soarelui. Dedesubt,marea era pictat` \n tonuri aurii, iar mun]ii aveau contururi \nchise,misterioase, str`pungând linia orizontului. Aerul era \mb`t`tor. Onoapte favorabil` declara]iilor de dragoste. Madeline sim]iipulsa]iile accelarate ale inimii stârnite de privirea intens` a luiFinlay. Râse.

– E[ti un romantic incurabil.– |ntotdeauna am fost a[a! oft` el. Niciodat` nu ob]in fata pe care

o doresc, crede-m`. Cred c` am ie[it din anotimpul romanticilor.E[ti tân`r`, dr`gu]`, o combina]ie ciudat` pentru un Austin. Te-a[cere \n c`s`torie dac` n-a[ fi atât de \nchistat \n prezent [i dac` a[ [tic`-l mo[tene[ti pe Robert. Dar va trebui s` a[tep]i pân` luna viitoare.

Cu toate c` Finlay men]ionase posibilitatea ca Fiona s` fiemo[tenitoarea lui Robert, modul lui superficial de a considera totul,o mai lini[tise. Se \ntoarse acas` al`turi de el, tot bine dispus`. Cerulrozaliu p`lea la orizont pe m`sur` ce soarele cobora, peisajul fiindmirific. Ascultându-l pe Finlay vorbind despre planurile luiarheologice, uit` de toate grjile materiale.

Momentul de relaxare nu dur` prea mult. Când ajunser` la


Nether Craig, amândoi observar` o umbr` albastr` \n dreptul intr`rii\n cas`. Finlay ar`t` cu degetul \n direc]ia aceea.

– A venit Jake. Va fi un dezastru… [opti el, auzind hohotele derâs din biroul lui Robert. Mai bine m` prezint la datorie. Vii?

– Nu, zise ea nelini[tit` din cauza prezen]ei fratelui sù. Vrei s`m`nânci ?

– Bine\n]eles. Sunt lihnit. Adu-mi brânz`, biscu]i, sau unul dinsandvi[urile alea care-]i ies atât de bine.

Mul]umit` de aprecierile lui, Madeline intr` \n buc`t`rie. Tocmaise hot`râse s` fac` sandvi[uri pentru toat` lumea când ap`rub`trânul.

– Fata mea! \[i frec` el palmele. Du-le \n birou; eu mai iau ap` [iwhisky. E mult de când n-am mai avut o reuniune de familie.

Se vedea clar cât de mult \i prie[te compania bìe]ilor, iar ea nu-l putea refuza, de[i nu se sim]ea \n largul ei.

Finlay \[i turna bere. Jake st`tea \ntr-un scaun de r`chit`, cup`rul \n dezordine, de parc` tocmai [i-l ciufulise. Vorbeau desprearheologie. Când se apropie [i puse tava pe o m`su]` \ntre scaune,Finlay o urm`ri, dup` care puse sticla pe [emineu– un gest interzis.

– F` loc, Jake, te rog, zise el. D`-mi tava, drag`. Arat` excelent.Exact de ce are nevoie un arheolog activ.

Madeline se uit` la el amuzat`, apoi d`du la o parte sticla [ipaharele.

– Salut, pisicu]o, murmur` cel`lalt. {i pe Finlay \l cucere[ti prinstomac?

– Nu e nevoie. Deja sunt cucerit [i cred c` m` agit maimult…f`r` succes.

– Ar fi bine s` te gr`be[ti. Am auzit c` vine [i compe]i]ia dincealalt` parte a ora[ului. Un tip interesat…chiar foarte interesat, a[spune.


– M` dezam`ge[ti. Nu s-ar uita la Watson, nu? E doar un pierde-var`.

– V-a[ fi recunosc`toare dac` n-a]i vorbi despre mine \n prezen]amea, obiect` Madeline.

Replicile lor o surprindeau. Credea c` cei doi se vor ignora unulpe cel`lalt; \n schimb, se \n]elegeau foarte bine.

– Preferi s` te vorbim pe la spate? \ntreb` Jake.Ea \i arunc` o cùt`tur` nervoas`. Jake purta o c`ma[` verde [i

pantaloni reia]i; era la fel de calm ca de obicei. O studia, cu capull`sat pe sp`tarul scaunului, idiferent fa]` de atitudinea ei de ap`rare.

– Ai noroi pe obraji, \i atrase el aten]ia.– Ah! Se \ntoarse furioas` [i spre Finlay, schimbând pozi]ia

antagonic`, sim]indu-se jignit` de atitudinea lor. De ce nu mi-aispus? Unde?

– Sincer s` fiu, draga mea, nici n-am observat. Cred c`-mi venealuna \n ochi, o tachin` el.

Ea nu mai avu r`gaz s` r`spund`, pentru c` ap`ru Robert. Cutoate acestea, reu[i s` observe felul \n care Jake \i studia din priviripe ea [i pe Finlay. Ar fi dorit s`-i arate c` Finlay juca pe dou`fronturi, de[i nu [tia sigur de ce.

Timp de o or`, glumir` cu to]ii [i se sim]ir` bine \mpreun`.Niciun semn de competi]ie \ntre cei trei, ca [i cum nici n-ar fi existatvreodat` probleme.

|ntr-un final, Finlay se scuz`, spunând c` are de f`cut câtevanoti]e. Jake \i reaminti despre curs`.

– Sper c`-]i iei liber. Tebuie s` ne ap`r`m mândria [i, cupermisiunea lui Robert, veri[oara noastr` ne va ajuta.

– O iei pe Fiona? se mir` Finlay.– Asta am spus. Te tenteaz` [i mai mult, acum, dup` ce am

invitat-o?


– Nu iei pe altcineva?– Nu; credeam c` totul r`mâne \n familie.Ultimele cuvinte fuseser` rostite ironic.– Dar nu are destul` for]`, coment` Finlay. Cunosc fete care au

\ncercat, dar majoritatea aveau bra]e vânjoase.Jake d`du nep`s`tor din umeri, sorbind din pahar.– Cred c` [tie ce s` fac`. {i nu-]i trebuie prea mult` for]` ca s`

g`te[ti sau s` ]ii cârma.O privi pe fat`. Ea \ncerc` s` se fereasc`, sim]ind atitudinea

favorabil` a lui Robert. – M` rog…E barca ta, tu e[ti comandantul, conchise Finlay. Dar

dac` a[ fi \n locul tù, a[ mai lua pe cineva. Nu uita, draga mea,mâine m` \nso]e[ti la sit.

Apoi le ur` noapte bun` [i plec`.Jake goli paharul [i se scuz` [i el.– E timpul s` te culci, \i spuse tat`lui sù.– |nc` pu]in. Vreau s` vezi…hârtiile despre care ]i-am spus.

Vreau s` le analizezi \n lini[te. Nu pe fug`, ca azi-diminea]`.Tonul lui l`sa loc multor aluzii, iar chipul lui Jake se \ntunec`.– Când pleci la Dublin ?– Luni…apoi m` duc la Londra, [i poate la Rotterdam pentru

câteva zile. M` \ntorc pân` \n weekend.– Po]i s` le cite[ti \n avion…[i s` mi le dai când te \ntorci.

Deocamdat`, niciun cuvânt; nim`nui. Ai ceva de mâncare pentru el?De obicei, Janey \i d`dea un co[ cu ceva, se interes` b`trânul spreMadeline.

– Nu mai conteaz`…– Taci, \l \ntrerupse. E[ti prea independent, [i o prinse pe fat` de

umeri. E o fat` excelent`…e bine s` ai o femeie tân`r` prinpreajm`.. nu se panicheaz` [i face haz de necaz când i se arde


mâncarea. Dar n-am speran]e s-o ]in aici...asta dac` nu cumvavreunul din voi o ia de so]ie.

Cu ultimele cuvinte pe buze, Robert p`r`si \nc`perea,bolborosind ceva despre foile din birou.

Madeline \ncepu s` strâng` paharele. Jake r`mase t`cut,concentrat [i \ncruntat, uitând complet de prezen]a ei.

– Se simte bine? \ntreb` ea.– Cine ?– Janey mi-a spus s` m` asigur c` nu bea prea mult, mai ales

când vii tu…El o s`get` cu privirea.– E bine, \i arunc`. Vii cu mine pân` la poart`? zise, pe un cu

totul alt ton.Apari]ia lui Robert o \mpiedic` s`-i r`spund`, astfel c` vorb`re]ul

b`trân profit` imediat de situa]ie.– Ce idee bun`! Du-te dup` geac`, fata mea…{i dup` co[. Uite

hârtiile, [i puse \n mâna lui Jake un plic mare.– Prefer s` n-am nimic de-a face cu schemele tale nebune[ti, \i

aminti Jake dup` plecarea fetei.Madeline \i preg`ti un co[ cu merinde. O parte din ea ezita \n

a-l \nso]i. Instinctul o avertiza s` nu se implice mai mult decât \[iputea permite. |ns` spirit aventuros fiind, trecu peste toate\nfrân`rile [i, palpitând toat`, \[i \mbr`c` geaca, lu` co[ul [i ie[i peu[a lateral`.

El privea cerul. Ea \i \nmân` co[ul.– Nu g`tesc ca Janey. Ai sandvi[uri [i pl`cint` cu mure, [i ni[te

gem f`cut de ea.El \i mul]umi apatic, ca [i cum i-ar fi fost greu s` accepte ceva

tocmai de la ea.– Mul]umesc. Nu trebuia s` te deranjezi.


|ncepur` s` coboare treptele. La ultima, el s`ri jos [i se gr`bi s`-i \ntind` mâna. Luna \i lumin` pentru o clip` chipul surâz`tor.

– Prea mult whisky! Acum, va trebui s` m` ]in de tine.Palma lui, cald` [i moale o cuprinse pe-a ei.– Mai bine te-ai opri din rolul pe care-l joci…N-ai bùt chiar atât

de mult, \l aten]ion` ea când el \[i retrase palma.Merser` de-a lungul aleii \n t`cere, sincronizându-[i pa[ii.

Madeline privi cerul \nstelat, apoi arborii umbri]i ce str`juiau aleea.– Pe unde te duci acas`?– Peste deal, peste câmpul lui MacMillan, apoi pe lâng` cimitir ;

ajung exact \n curte la mine.– Cred c` inaugurarea iahtului lui Willie a fost un succes total.

Te-ai distrat la petrecere?– Nu…– |ntotdeauna am considerat c` prea mult alcool e periculos

pentru o persoan`, râse ea.– Vorbele sunt de prisos \ntr-o astfel de noapte…[i ne

descurc`m [i f`r` ele.Replica o reduse la t`cere. Umbrele pe care le l`sau copacii \n

urma lor pe alee \i aminteau Madelinei serile petrecute pe Sena, cupodurile acelea frumoase ce se oglindeau \n ap`. Nu se putu ab]ines` nu deschid` gura [i-ncepu s`-i povesteasc` despre mirajul numitParis; [tia c` o ascult`. Voia pur [i simplu s`-i \mp`rt`[eascìmpresiile; uitase complet c` trebuie s` se dea drept Fiona.

La poart`, se oprir`.– Ar trebui s` le vezi, \ncheie Madeline descrierea gr`dinilor

Tuileries.– Le-am v`zut.Cuprins` de panic`, \[i aminti c` Fiona \i men]ionase vizita lui

Jake \n casa p`rin]ilor ei.


– A, [i-ai venit [i pe la noi, adùg` ea \n disperare de cauz`. Aveaiadresa noastr`.

|[i ]inu respira]ia [i-l privi, \ncercând s` citeasc` ceva petr`s`turile chipului sù sub clar de lun`. Cufundat` \ntr-o lumin`\ntunecat`, figura lui p`rea rece, abstract`, precum a unei sculpturiclasice. Nu zise nimic, a[a c` ea continu`, pentru a-[i masca gafa,comportându-se ca Fiona.

– Presupun c` n-ai fost mul]umit de noi. Eram prea obi[nui]i,prea provinciali pentru voi.

– N-am avut timp, se ap`r` el. Eram...implicat cu ni[te prieteni.De ce naiba ar trebui s`-]i explic ]ie, oricum?

– A[a e. De ce? Nu mai conteaz`. Sunt doar ruda s`rac`…Madeline nu era preg`tit` pentru smucitura ce a urmat [i care a

for]at-o s` fac` un pas \nainte.– Vorbe[ti prea mult, murmur` el.L`sând co[ul, o prinse de umeri, [i o s`rut` \nainte ca ea s`-[i dea

seama ce se \ntâmpl`.Nu se gr`bea, insistând pe fiecare mi[care. Ea \[i d`du seama c`

\mbr`]i[area lui difer` de cea a tinerilor pe care-i cunoscuse la Paris.Aceasta era a unui b`rbat obi[nuit cu gesturile tandre, ale c`ruimâini [i buze trezeau \n ea senza]ii necunoscute pân` atunci. Seabandon` aproape involuntar acelui s`rut, [i-[i \ncol`ci bra]ul dup`gâtul lui; atingerile lui \i \nce]o[au ra]iunea, iar dorin]a de iubi [i dea fi iubit` o eliber` de chingile \n care fusese \nl`n]uit` pân` atunci.

|n clipa imediat urm`toare, el se dep`rt` [i o \mpinse sprestâlpul por]ii.

– Se pare c` Finlay a \nceput ceva \n seara asta, rosti el, destul der`v`[it.

|n zadar \ncerc` ea s`-i citeasc` adev`ratele gânduri; el nuzâmbea, ochii \i erau adânci]i \n orbite, ascun[i de umbrele nop]ii.


– Adic`? se mir`, dezam`git` [i torturat` de abandonul lui brusc.– Luna, o sear` de iunie, c`ldura, mirosul de fân…toate

capcanele romanticilor, [i o fat` care sufer` de febra de prim`var`.Te-a dezam`git Finlay? De-aia e[ti a[a de receptiv`? M` surprinde.M` a[teptam la o rezisten]` total`, sau s` iau o palm`.

Râsul lui puse [i mai mult gaz pe foc; Madeline fierbea \nlùntrulei, r`nit` [i confuz`. Durerea \i dicta s`-l pedepseasc` astfel c` mânao lu` \nainte, involuntar, ca [i cum ar fi ascultat de sugestiile lui. Cutoat` robuste]ea lui, Jake se feri [i-i prinse \ncheietura, for]ând-o s`se retrag`.

– Iar zgârii? De câte ori s` te avertizez, pisicu]o?|[i lu` co[ul [i disp`ru pe poart`, strigând:– Noapte bun`. S` nu r`mâi pe-afar`. Aerul serii face rù la febr`!Glasul lui \nc` \i mai r`suna \n urechi când se r`suci pe c`lcâie,

luând-o spre cas`, c`lùzit` de minunata lun`. |ncerca s` se calmeze.Era [ocat` atât de propria \ncercare de a-l lovi, cât [i de gestul lui.Niciodat` nu mai pocnise pe cineva, caracterul ei fiind unul multprea generos [i sensibil pentru a[a ceva. Dar Jake, ca b`rbat, trezise\n ea instinctul violen]ei.

Se [terse cu mâna la gur` cu toat` for]a, ignorând pulsa]iiles`lbatice ce persistau \n urma atingerilor lui. Acum, se lupta cu toat`ra]iunea \mpotriva instinctului de a-l iubi. |ncerca s`-[i impun` c`Jake este o brut` lipsit` de scrupule, care nu ac]iona niciodat` f`rùn motiv anume. C` era un om cu sânge-rece care-[i planifica fiecaremi[care, ale c`rui buze [i mâini promiteau iubire, c`ldur` [i pl`cerineb`nuite. |n lumina avertismentului dat de Isabel \n aceadiminea]`, el se folosise de acea mi[care pentru a-i \nvingemijloacele de ap`rare, [i pentru a o face s`-[i m`rturiseascàdev`rata identitate.

Ra]iunea, impar]ialitatea [i egoismul se ciocneau cu instinctul


\ntr-o lupt` care o sfâ[ia \n dou`. Ar fi vrut s` poat` râde asemenealui. S` nu fi devenit Fiona. Dar dac` n-ar fi ap`rut astfel, nu l-ar maifi cunoscut. Ridic` ochii spre tr`d`toarea lun` de iunie, a c`rei fa]`p`rea s` persifleze toate aceste gânduri ale ei.

|n weekend, s`p`turile lui Finlay avansar` mai mult decâtsperase el. Madeline se al`tur` echipei de studen]i sâmb`t` dup`-amiaz`. Se bucura de orice activitate ce-i diversifica programul,precum [i de compania tân`r` care o f`cu s` uite evenimenteletulbur`toare de vineri seara.

Spre satisfac]ia ei, g`si prima o bucat` dintr-un vas. I-o duse luiFinlay. Cu mi[c`ri iu]i [i pricepute, el \ndep`rt` noroiul, o cercet`mai \ndeaproape, \ntorcând-o pe toate fe]ele.

– Asta e! izbucni \ntr-un final.Pu]inii studen]i care r`m`seser` s` lucreze pân` mai târziu,

l`sar` lope]ile [i se adunar` \n jurul lui. Finlay l`s` bucata de lut s`circule [i-ncepu una din lec]iile sale :

– Pe anumite por]iuni vede]i \ncrust`ri. Sunt desene antice carearat` c` \ntr-adev`r este o pies` din Epoca de Piatr`, poate chiar unadintre cele din camera principal`. Acelea[i desene apar [i pe pere]iicriptelor engleze[ti, care sunt mai mari decât cavernele sco]iene sauirlandeze. La fel, ele se pot g`si [i \n Fran]a, \n Pirinei, de undeproveneau cei ce le produceau. Desenele arat` un fond de simboluricomun, care demonstreaz` unitatea \n rândul comunit`]ilor acestorcreatori. Aceast` bucat` de lut este doar una din cele multe pe caresper s` le g`sim. Ast`zi am fost destul de productivi, a[a c` haide]is` ne \mpr`[tiem; be]i câte o bere [i odihni]i-v`, ca s` \ncepem cu [imai mult spor mâine.

|mb`tat de succesul s`p`turilor, Finlay era mai vesel ca oricând[i r`mase la fel toat` seara. Când \i ur` Madelinei noapte bun`, o\mbr`]i[` afectuos.


– Te-ai descurcat foarte bine azi, drag`. P`cat c` nu po]i venimâine. O s` fac din tine un arheolog…poate chiar so]ie dearheolog. S` ]ii minte.

Cuvintele rostite \ntr-o doar`, precum [i gestul lui Finlay, otulburaser`. Dar, \n acela[i timp, persist` [i amintirea s`rutului luiJake, care continu` s-o bântuie toat` noaptea.

{i din nou avertismentul Isabelei. Oare [i Finlay \ncerca s`-[iasigure spatele, \n caz c` Fiona Austin devenea mo[tenitoarea?

Gândul o dezgusta la culme. Suspiciunile, rùtatea [i invidia \istricau rela]iile cu Austinii. |i pl`cuse de Finlay chiar din prima zi [inu dorea s` gândeasc` rù despre el. |i pl`cea [i Robert [i ar fi vruts`-l considere o figur` p`rinteasc`, nu una periculoas`.

Cât despre Jake…|ncepu s` se preg`teasc` de culcare. Nu, nuvoia s` se gândeasc` la el. |i displ`cuse, \i displ`cea, [i-i va displ`cea\n continuare.

Somnul \ns` \ntârzia s` apar`, astfel c` r`mase treaz`, ascultândcum trosnesc bârnele casei vechi; bufni]ele se agitau \n copaci.Madeline se \ntreb` dac` mai are rost s` continue mascarada. Spreivirea zorilor, \ncepu s` se simt` din ce \n ce mai amenin]at` de totfelul de pericole, pe care ea, vulnerabil`, le \nfrunta singur`.

Co[marurile disp`rur` a doua zi, odat` cu soarele de iunie [i cusosirea invita]ilor din SUA ai lui Robert. Timp de dou` s`pt`mâni,via]a se dovedi plin` de culoare [i de bucurii. Invita]ia pe careRobert i-o f`cu de a se al`tura grupului, anul` toate suspiciunile cuprivire la comportamentul acestuia; influen]at` de amabilitateab`trânului, Madeline sim]ea c` plute[te, dovedindu-[i inteligen]a [icapacitatea de a aprecia obiectele vechi.

O dat` ap`ru [i Isabel, dar v`zând cât de ocupat` este gazda, seretrase cu mult tact.

– Cât timp e[ti a[a de ocupat`, pot fi sigur` c` nu reprezin]i


concuren]a ! spuse ea la plecare.|n weekend, Robert [i musafirii se preg`tir` s` plece la St.

Andrews.– }ine minte c` ai s` c`l`tore[ti \ntr-o companie aleas` \n seara

asta, \i aminti el fetei.Madeline p`li. El pleca, abandonând-o \n mâinile necru]`torului

Jake.– Poate c` deja [i-a g`sit alt membru de echipaj, suger` ea, [i nu

mai are nevoie de mine.– Nu da \napoi! L-am v`zut ieri pe Jake [i mi-a spus s`-]i

reamintesc. Mai bine \l suni s`-l \ntrebi la ce or` v` \ntâlni]i. {tii binec` nu-l po]i dezam`gi.

– Nu, bine\n]eles c` nu. A fost la Londra sau la Rotterdam? sepref`cu ea interesat`.

– Da, a fost \n cùtare de posibili cump`r`tori pentruambarca]iunile [i echipamentele pe care le face. A ajuns chiar [i laParis. N-a mai dat pe-acolo de la dezastrul cu Angela.

Angela. Un nume nou, despre care Madeline dorea am`nunte.– Care Angela? continu` ea, urmându-l pe Robert \n hol.– Angela Holmes. Dintr-o familie sco]ian` foarte distins`, cu tat`

membru al Corpului Diplomatic; iar Jake a fost la [coal` cu AlecHolmes. Acesta din urm` [i Stair se \ntâlneau adesea când bìe]ii aufost la Paris. Jake ar fi vrut s` se c`s`toreasc` cu ea, dar l-a refuzat.Nu [tie ce-a pierdut. Era una din acele fete frumoase, dar f`r` suflet.Dar tu s` te distrezi cu bìe]ii…{i s` le por]i noroc. Poate c` dacè[ti [i tu prezent`, o s` se poarte civilizat. MacBride o s` aib` grij`de cas` cât e[ti plecat`.

Nu mai avea cum s` refuze. Oare era bine c` se duce? Poate c` [iea avea s`-[i g`seasc` sfâr[itul exact ca Stair…Gândul o \nfiora. Nuva merge. |l va suna pe Jake [i-i va spune c` nu se simte bine, va


r`mâne la Nether Craig [i se va duce s` c`l`reasc`. C`l`toria cu vasular fi dat-o de gol \n ce prive[te cuno[tin]ele ei de naviga]ie. Se poateca Jake s-o fi invitat chiar din acest motiv – s` o dema[te \n fa]a luiFinlay.

Totu[i, \[i dorea s` mearg`, s` descopere secretele neviga]iei,\ntr-o c`l`torie spre mun]ii care o atr`geau atât de mult. |ntreagadup`-amiaz` analiz` problema, igorând \ns` adev`ratul motivpentru care nu dorea s` mearg` – nesiguran]a sentimentelor fa]` deJake. |ntr-un final, form` num`rul lui.

– Bun` seara. Jake Austin la telefon.– Ah, bun` seara, se bâlbâi ea, speriat` de abordarea lui formal`.

Sunt Fiona. M-am hot`rât s` nu particip la curs`.Se l`s` o t`cere prelung` \n care-l auzi cum inspir` adânc.– De ce te temi mai mult? De mare…sau de mine?Alarmat`, nu putea r`mâne indiferent` la o asemenea remarc`.– Nu m` tem. Doar c`…– S` por]i ce ai mai c`lduros…multe pulovere; ia-]i [i o rochie,

poate mânc`m undeva la ]`rm [i mergem s` dans`m sâmb`t` seara.Eu aduc pelerine [i cizme de cauciuc. S` fii aici la [ase fix.

{i \nchise, iar ea r`mase buim`cit` ascultând tonul telefonului.Nu era de mirare c` Fiona nu-l suporta! Jake \ntruchipa arogan]a \ncel mai \nalt grad, [i-i p`rea bine c` Angela Holmes \l refuzase. Nuc` dezam`girea i-ar fi r`nit câtu[i de pu]in mândria.

Replicele lui o stârniser`. Va merge, fie ce-o fi. Nu-l putea l`sa s`cread` c` se teme, cu toate c` tremura pe picioare. S` m`nânce [i s`danseze – suna ca o invita]ie la \nec. Va merge. Era o sear` pl`cut`,[i poate c` experien]a avea s` sfâr[easc` interesant.


Capitolul 5

Preg`tit` pentru orice situa]ie, Madeline conduse pân` \napropierea debarcaderului, unde parc` [i o lu` pe jos. Era o sear`foarte pl`cut`. Briza v`lura apele, iar cerul era br`zdat de fâ[ii\ntunecate. |n dep`rtare, mun]ii \nv`luiau cu negura lor dealuriledimprejur.

Finlay se afla deja acolo, ar`tând ciudat \n pelerina galben`.Vorbea cu ni[te necunoscu]i, \mbr`ca]i [i ei asem`n`tor. |i zâmbi, cade obicei.

– Salut, draga mea. Jake s-a urcat deja la bord; e gata de plecare.Zice c` astea sunt pentru tine, [i-i puse \n bra]e o pelerin` galben`,ni[te pantaloni de nailon [i o pereche de cizme. |mbrac`-te cu ele;altfel, o s` te uzi.

|i ar`t` o barc` nu prea mare, proasp`t vopsit` \n alb.– D`-mi geanta ta; o duc la bord cât timp te schimbi.Stânjenit` de hainele incomode pe care le primise, Madeline p`[i

tem`tor pe punte. Gata cu iluziile privind o c`l`torie pl`cut` cu oambarca]ie solid`, pe albastrul m`rii. Totul i se p`rea acum nesigur,mai ales când Finlay urc` [i el la bord. Se aplec` pentru a pornimotorul, [i strig` la unul din oamenii de pe chei, care veni [i

\mpinse barca. Curajul \ncepea s-o p`r`seasc`; \[i dorea s` fi \nv`]ats` \noate \n copil`rie. Dac` ar fi [tiut, poate nu s-ar fi temut a[a demult.

Motorul gâfâi pu]in la \nceput, dup` care ambarca]iunea pornidin loc cu vitez`. Cuvintele nu-[i aveau rostul din cauza zgomotului;se ghemui pe locul unde st`tea, sim]ind stropii de ap` \mpro[ca]iasupra ei, care-i udau gâtul [i spatele. Nu-[i luase pelerina, \nschimb, \[i legase p`rul \n dou` cozi.

Curând, ajunser` la o [alup` alb`. Jake \ncerca s` \nal]e velaprincipal`. Finlay l`sase bagajul ei pe punte, [i se \ntorsese pentru ao ajuta s` urce. Madeline \i era recunosc`toare pentru gest, c`ci n-ar fi putu s` urce singur`. |ndat` ce o v`zu sus, Finlay se \ntoarsela barc`, lu` motorul [i-l aduse pe Allegro, dup` care disp`ru pentrua-l depozita undeva.

Madeline r`mase \n cabina principal` cercetând zona, \ncercânds` se familiarizeze cu cât mai multe obiecte de pe vas. Dup` ce\n`l]ase pânza, Jake i se al`tur`. O salut` [i-i ordon` s` coboare, s`-[i dea jos pelerina [i s`-[i pun` geanta sub o banc` unde avea s`doarm`. Când Finlay reap`ru, Jake \l lu` pentru a ridica barcagonflabil` [i a o dezumfla.

Cabina de jos era vopsit` tot \n alb; avea o m`su]`, dou` sobi]e[i câteva b`nci. Madeline urm` instruc]iunile, \nc` ame]it` decl`tinarea valurilor. |[i a[ez` repede bagajul [i se\ntoarse pe puntef`r` a mai inspecta camera, sperând c` aerul proasp`t o va calma.

Finlay tocmai punea barca dezumflat` undeva jos. Jake lu` cârmacu ochii spre vel`, iar Finlay ridic` ancora.

|ncercând s` stea cât mai departe, Madeline privi satul cer`mânea \n urma lor. Nu-[i \nchipuise c` p`mântul poate ap`rea atâtde diferit v`zut de pe mare. P`mânturile ml`[tinoase se \n`l]au maimult decât ar fi crezut, iar p`duricea din jurul vechiului castel se


vedea stufoas`, de un verde \n diferite nuan]e. Mare \i fusurprinderea când \[i d`du seama c` \n dreptul unui deal verde se\n`l]a o cas` alb`, simetric` [i riguroas` prin construc]ia ei, cuferestre precum dou` pete galbene \n b`taia soarelui – tocmaiNather Craig. |ncântat` de noua viziune asupra uscatului, nu lu`seama la conversa]ia celor doi b`rba]i, astfel c` vocea lui Jake o f`cus` tresar`.

– Ce faci, pisicu]o? }ine tu cârma, cât cobor s` prepar cina. Am\naintat bine [i ar trebui s` ajungem pe uscat, chiar acolo.

|ncercând s` mascheze nelini[tea ce o cuprinse, lu` cârma,ocupând locul pe care el \l p`r`sise, privind \n direc]ia locului pecare i-l ar`tase. Cât timp visase cu ochii deschi[i, Finlay ridicase [icealalt` vel`, astfel c` acum navigau cu ambele pânze \n vânt, iar[alupa \nainta cu vitez`; \n urma ei, clipocitul apei \i \ncânta auzul.

Ambii b`rba]i disp`rur` jos, iar ea r`mase singur`, \mpreun` cusoarele de deasupra. |n jur, alte câteva b`rci care se \ndreptau \naceea[i direc]ie; pânzele lor sclipeau \n lumina puternic`. Uitându-se \napoi pe calea parcurs`, r`mase mirat` nemaiz`rind]inutul Ardenlochan, \n locul c`ruia ap`ruse o insuli]`.

Dintr-o dat` se auzi un fâlfâit ciudat, iar vela principal` se umfl`la maximum, zgâl]âind barca. Uimit`, v`zu c` pupa indic` o alt`direc]ie, iar cea de-a dou` vel` se strâmbase, nemaifiind pe aceea[idirec]ie ca cealalt`.

– Ce naiba faci? ap`ru Jake, care se s`lt` iute sus privind velele.– Nu…nu [tiu ce s-a \ntâmplat.Niciodat` nu se sim]ise atât de inutil` [i de incompetent`.– Te-ai ab`tut din drum. De ce nu te ui]i la ce faci? D`-mi cârma.Ea se d`du la o parte [i-l privi cum conduce barca. Din nou se

auzi acela[i fâlfâit, iar la pupa ap`ru petecul de p`mânt; barca lu`vitez`, parc` bucuroas` c` a fost \ndreptat`.


– Scuze. Cred c` m` uiam la celelalte b`rci. Sunt atât defrumoase, de[i f`cute \n scopuri total comerciale.

|[i ]inea pumnii \ncle[ta]i, a[teptând \ncordat` o tirad` de acuze[i de repro[uri. Dar nu le primi. El continua s` mânuiascàmbarca]iunea [i o privi ferm.

– Vino aici.Ea se apropie, mirat` de calmul lui.– Uit`-te la steagul din vârful catargului. Ai s` vezi c` are aceea[i

direc]ie ca [i barca, arat` direc]ia vântului. Noi vrem s` ajungemacolo; vântul din sud-vest sufl` \ntr-o parte a b`rcii, [i deci ne vaduce direct \n acel loc, f`r` s` ne abat`. Din cauz` c` nu teconcentrai, ai tras cârma spre tine, iar vela s-a redirec]ionat,pozi]ionându-ne spre o direc]ie gre[it`. Acum, ia din nou cârma;dac` vântul nu se \nte]e[te, n-ai de ce s-o mi[ti. Prive[te.

{i-i d`du drumul, iar roata de lemn r`mase neclintit`.– Barca e atât de echilibrat`, \ncât merge de la sine pe un vânt ca

acesta. Tot ce trebuie s` faci e s` ]ii mâna aici pentru a o \mpiedicas` se mi[te \ntr-o parte sau alta. }ine minte c` nu e ca [i cum aiconduce ma[ina. Dac` vrei s` o iei la stânga, trebuie s` \ntorci cârmala dreapta, [i invers.

Schimbar` locurile, iar ea \[i l`s` degetele s` alunece u[or pecârm`, sim]indu-i lemnul lustruit. Când aceasta se mi[ca spre ea, o\nvârtea \n sens invers, redirec]ionând barca. Timp de câtevaminute, Jake r`mase lâng` ea, urm`rind-o, dup` care, mul]umit deatitudinea ei, cobor\ din nou.

De ce nu-i strigase \n fa]` "Nu e[ti Fiona Austin"? De ce-iexplicase totul cu atâta r`bdare? Nu putea s` scape din ochi direc]ia; nu putea gre[i din nou. Trebuia s` se concentreze [i s` nu maiviseze cu ochii deschi[i.

Dup` o vreme, Jake reap`ru de sub tambuchi [i-i d`du o can` cu


sup` fierbinte. Adusese una [i pentru el; lu` cârma, l`sând-o s`-[isavureze lichidul fierbinte. De[i seara era c`ldu]`, o astfel de masèra binevenit`. Când termin`, el o rug` s` mearg` jos \n cabin` [i sàduc` sandvi[urile pe care le preparase. Finlay se afla acolomâncând [i manevrând radioul \n acela[i timp. Ea se \ntoarse pepunte; mâncar` \n t`cere; soarele se cufunda \n spatele mun]ilor cucontururi \nchise, pierzându-[i din ce \n ce mai mult culoareaaprins`, disp`rând dup` fâ[iile cenu[ii de la orizont.

– Gata! strig` Finlay triumf`tor, ap`rând sus. Era din cauza undelor. Am prins prognoza local`, de la nou` jum`tate. Se anun]`vânt puternic, din sud-vest.

– M` bucur c` l-ai fixat.– Crezi c` se va anula cursa?– Nu. O s` se ]in` \n apele mai calme. Va fi altfel decât pentru

profesioni[ti, care vor trebui s` ocoleasc` muntele Craig. M` \ntrebdac` [i Willie ne va da târcoale \n ultimul moment. Ce te deranjeaz`? Nu-mi spune c` te temi, zâmbi Jake spre fratele sù.

– Nu, se \ncrunt` cel`lalt. Dar nu e prea mult s-o lu`m [i peFiona dac` vremea e rea ?

Jake studie chipul lui Finlay \nainte de a o privi [i pe ea.– De ce-]i faci griji? Dac` tot a urcat la bord, se conformeaz`

regulilor, nu? Nu m` retrag pentru nimeni \n lume.Madeline \[i feri ochii.– Sunt sigur` c` nu va fi urât. E atât de pl`cut, iar marea e foarte

calm`.– Pe coasta de vest vremea e la fel de schimb`toare precum

localnicii ei. Uit`-te ce palid e soarele, [i ce nori apar la orizont.Acum o or` puteam vedea creasta de la Craig destul de clar. Acum,a disp`rut dup` nori… [i m` \ndoiesc c` celelalte b`rci au s-o maivad` \n seara asta.


De[i nelini[tit` din cauza avertismentelor, Madeline refuza s` selase influen]at` de interesul pe care perspectiva cursei i-l stârnise.Cu aten]ie sporit`, urm`ri startul cursei la \ncep`tori, salutându-l peWillie care se afla pe "simbolul statutului" sù, \ntrecându-i pe to]i.

– Se pare c` el n-a auzit avertismentul, coment` Finlay sec. M`\ntreb dac` are s` termine cursa. Ai tu ni[te idei cam tr`snite cuprivire la anumite lucruri, Jake, dar trebuie s` admit c` te pricepi laa proiecta o barc`. E o frumuse]e.

– M` cople[esc asemenea complimente, mai ales când vin dinpartea ta…M`car dac` Willie ar [ti s` navigheze. Uit`-te la ea cum seclatin` ca o rabl`; pun pariu c` ia ap` \nainte de l`sarea serii.

Cincisprezece minute mai târziu, cerul se \ntunec`, iar la ]`rm seaprinser` luminile. Allegro, cu velele \n vânt, se alinie la start, \ncursa pentru avansa]i. B`rcile din aceea[i clas` cu ea ]â[nir` toate \nacela[i timp, alunecând \n jos pe canal. Din fa]` b`tea o briz` u[oar`.Luminile insulei r`maser` \n urm`. Fascinat`, Madeline se ghemui\n cabin`. |n zare se distingeau luminile str`lucitoare ale unui far,lumini ce se intensificau pe m`sur` ce noaptea devenea mai neagr`.|ncet, se apropiar` de far [i de fâ[ia de p`mânt pe care acesta se\n`l]a. Trec`toarea dintre cele dou` insuli]e care separa uscatul decanal se l`rgi, [i \n fa]a lor ap`ru centrala nuclear`, puterniciluminat`.

Pe când umbrele nop]ii se adânceau, z`rir` lic`rul ro[iatic al altuifar, deasupra stâncilor gola[e. Toate celelalte b`rci disp`ruser`,\nghi]ite parc`. Singura indica]ie c` \nc` se aflau pe drumul cel bunera o lumini]` ro[ie sau verzuie ce se \ntrez`rea prin negura deas`.Allegro devenise un fel de lume proprie pe ape plutitoare, vânt[uier`tor [i bârne ce pârâiau sub greutatea ambarca]iunii ce secl`tina continuu.

La miezul nop]ii ajunseser` la col]ul insulei, iar Finlay strânse


velele, c`ci schimbar` direc]ia spre vest. Se \ndreptau acum spre oalt` lumini]` abia vizibil`. Jake \i ordon` Madelinei s` se duc` laculcare [i-i \nmân` cârma lui Finlay, coborând [i el \n cabin`.

Sim]ind balansul podelei sub ea, fata se \ntreba dac` va puteaadormi \ntr-o asemenea atmosfer`. Se uit` la spa]iul \ngust care-i eradestinat. |n ciuda pernelor moi, pozi]ia pe care o avea nu o \ndemnaprea mult la somn.

Probabil c` Jake \i observase ezitarea, c`ci o for]` s` se a[eze,dup` care aduse dintr-un dulap o cutie ro[ie. Turn` un pahar cu ap`[i i-l puse al`turi. Apoi lu` o fiol` [i-i d`du s` bea.

– Ia astea \nainte s` te culci. Te scute[te de disconfort. Apoi,bag`-te \n sac. Nu te deranja s` te dezbraci, poate c` avem nevoie detine de urgen]`.

|n lumina palid` din cabin`, expresia fe]ei lui era mai incert` caniciodat`. |l ascult`, fiind recunosc`toare \n sinea ei pentru aten]iaacordat`, dup` care se strecur` \n sac. El stinse lumina [i se lungi pejos \ntre cele dou` b`nci.

Leg`nat` de ape, Madeline adormi bu[tean. |n con[tiin]a ei, cevao avertiza c` mi[c`rile plutitoare se schimb`. Deveniser` mai bru[tedintr-o dat`, iar balansul se \nte]i. Corpul ei alunecase din loculini]ial, cât pe ce s` cad`.

I se uscase gura, [i-[i sim]ea pleoapele grele. Poate era efectulfiolei. Apoi, realiz` c` cineva o scutur`. Deschise ochii [i \ncerc` s`se ridice. Distinse profilul unui b`rbat [i auzi scâr]âitul mu[amaleide la pelerin`.

– Ce e?– Furtun`, r`spunse Jake sec. Treze[te-te [i pune-]i pelerina.

Vreau s` treci la cârm` cât timp eu [i cu Finlay ne ocup`m de vele.Gr`be[te-te !

Pân-aici cu gluma, gândi Madeline \n timp ce se chinuia s`-[i


\mbrace pantalonii impermeabili. O furtun` chiar din prima eiexperien]` pe un vapor ! Gata cu excursia idilic` sub clar de lun` saude stele.

Barca se cl`tina violent [i parc` se sprijinea la pupa. Apoi, sepr`bu[ea pe valuri, \mpro[când ap` \n l`turi, zdruncinat` din toate\ncheieturile. Madeline \[i pierdu echilibrul [i fu \mpins` \napoi pebanc`. Pelerina fiind prea mare, \i alunecase de pe ea, a[a c` trebuias-o ia de la cap`t. De ce oare erau nenorocitele astea de haine a[ade greu de \mbr`cat? Noroc c` Jake \i d`duse fiola; altfel, cine [tie \nce hal ar fi fost pân` acum. Bâjbâind prin \ntuneric, ghidându-sedup` lumini]a de pe hublou, g`si [i gluga [i o leg` sub b`rbie. {iaceasta, prea mare, \i alunec` pe ochi. |ncepu s` râd`, imaginându-[i ce figur` avea \n acele haine galbene, incomode.

Se uit` la ceas – dou` [i jum`tate. Trecuse [i scurta noapte devar`; afar` era semi\ntuneric, [i nimic nu putea fi distins. Cerul [iploaia erau una cu marea, ca o pânz` continu`, neclar`. O marenervoas`, \nvolburat`, cu numeroase bulboane de jur-\mprejurulambarca]iunii; picurii s`reau destul de \nalt, valurile f`ceau o spumàlbicioas`, resping`toare. Vântul vâjâia ne\ncetat, \ncât era imposibils` te auzi om cu persoan`.

– Ia! strig` Jake. Nu avem timp de admirat. Cârma!Era ca un fel de figur` grosolan`, galben` pe cuprinsul acelei

pânze cenu[ii care strângea cârma cu ambele mâini.Ea se b`l`b`ni pân` \n dreptul lui [i-l \nlocui.– Când \]i spun s` schimbi direc]ia, \i ]ip` el \n ureche, s` tragi

de cârm` spre tine pân` când vezi pânza umflându-se. |ncearc` s-o]ii a[a pân` ce-]i spun s` te opre[ti. |n]elegi?

– O s` \ncerc! r`spunse ea, \nghi]ind \n sec.El \i zâmbi [i o b`tu pe um`r. Ea \[i d`du seama c` figura lui de

un calm imperturbabil se schimonosise, nu din cauz` c` se temea,


ci de fericire. Pentru prima oar` de când \l cuno[tea, \l vedea c`trìe[te cu adev`rat, c`-i sclipesc ochii sub impulsul adrenalinei.Deja nu-l mai preocupau identitatea ei sau scopul pentru care se aflaacolo. Se concentra s`-[i conduc` barca \n condi]ii nefavorabile,punându-[i la \ncercare abilit`]ile [i cuno[tin]ele de naviga]ie \ntr-olupt` cu for]ele naturii. Iar acum insista ca [i ea s` joace un rol,instruind-o, având \ncrederea \n ea. Nu mai era fata inutil` de caretrebuia s` aib` grij` \n caz c` i se face rù, ci un membru alechipajului, care avea de \ndeplinit o func]ie.

Apucând cu putere cârma, Madeline \ncerc` s` deslu[easc` ceva\n fa]a ei. Finlay era la pror`, tr`gând de una dintre vele. Jake seapropie s`-l ajute. Madeline \ncerc` s` g`seasc` o pozi]ie mai bun`pentru picioarele care p`reau c` fug de sub ea. Cârma \ncepuse s`joace [i era nevoie de mult` for]` pentru a o ]ine dreapt`, [i pentrua men]ine barca pe linia de plutire.

Apele deveniser` o adun`tur` de mun]i lichizi [i de rotocoale\nnegurate. Ambarca]iunea le ocolea, prinzând vitez` imediat ceprima vel` fu ridicat` din nou. Privi \napoi – o mi[care gre[it`, \ns`,c`ci z`ri un val uria[ ce-i urm`rea, un val care cu siguran]`, avea s`se sfarme pe cabin`, m`turând-o. Totu[i, nu ajunse decât pân` \nmarginea pupei, ridicând barca de la pror`.

|ncercând s` str`pung` perdeaua de ploaie, Madeline \i v`zu pecei doi b`rba]i lâng` catarg. Finlay era \nf`[urat \ntr-un ham, strânspe trupul lui, care era ag`]at cu o parte de lemnul stâlpului. Jake nuavea.

P`reau c` se ceart`. Finlay gesticula amplu. |nc` o rafal` lovibarca, udând-o dintr-o parte, iar apa ajunse [i \n cabin`. Finlay fu\mpins \nainte [i se ciocni cu Jake, care se d`du \napoi, aproape s`cad` \n ap`.

– Jake!


Strig`tul \i sc`p` aproape involuntar, de[i era sigur` c` el n-oaude. Timp de câteva secunde, el se balans`, apoi se prinse de ofunie a catargului, [i reveni \nainte. Spre uimirea ei, \l lovi pe Finlaycu pumnul.

Tensionat` [i concentrat` la ceea ce f`cea, Madeline \ncerca s`men]in` barc` dreapt`, \n acela[i timp a[teptând ca Finlay s`riposteze violent. |n sinea ei, \ns`, \[i spunea altceva:

– Te rog, nu-i l`sa s` se bat` tocmai acum!Strânse cârma, \ntrebându-se cât va mai dura totul. |n via]a ei nu

se sim]ise atât de \nsingurat` cum se sim]ea acum, \n mijlocul apelorrepezi, \n timp ce mica ambarca]iune se cl`tina din toate\ncheieturile, iar ea se ruga ca cei doi s` uite de problemelepersonale [i s` ]in` seama de prezen]a ei.

Dintr-o dat`, Finlay ap`ru lâng` ea [i-l auzi pe Jake strigând:– Acum…Direc]ia vântului!Dup` cum fusese instruit`, trase de cârm` cu toat` puterea, iar

barca se roti, \nfruntând valurile puternice.– Trage cârma spre tine [i condu-o, strig` el, iar ea \l ascult`.Vela mic` se umfl`, iar barca deja nu se mai zgâl]âia ca \nainte,

ci \nainta mai calm [i mai controlat.– Te descurci bine, draga mea, o lini[ti Finlay.Ca [i Jake, el nu avea glug`, iar p`rul \i st`tea lipit de cap,

f`cându-l s` arate ca un s`lbatic.– M` duc jos s` trag un pui de somn. Sigur te descurci?– Da, mul]umesc.Nu putea recunoa[te nimic \n fa]a lui.El disp`ru sub tambuchi. Jake i se al`tur` [i-i lu` locul. Dintr-o

dat`, f`r` a se mai sprijini de ceva, se sim]i lipsit` de ap`rare; avuinten]ia s` se aga]e de bra]ul lui pentru mai mult` siguran]`.

– E[ti bine? se aplec` el ca s` fie auzit.


user

Formato

gianninajollys

– Da, cred…N-ar fi trebuit s` por]i [i tu un ham, ca Finlay ?– Ba da. La fel ca [i tine. Mai e unul \n dulap, dac` vrei.El deschise dulapul [i scoase mai multe curele \mpleticite; o

instrui cum se folosesc.– Aproape c` ai ajuns peste bord. Te-a \mpins Finlay?– Te-ai \ngrijorat?Ea d`du din cap mecanic, dup` care regret` gestul.– Mì, mì, ce frumos din partea ta, pisicu]o. E[ti sigur` c` n-ai

avut vedenii? E normal, mai ales \ntr-o furtun`, [i ochii \i sclipirìronic.

– Nu, n-am avut vedenii. Te-am v`zut c` l-ai lovit. Ce mai vremev-a]i ales s` v` certa]i! Dac` a]i fi fost r`ni]i amândoi?

– Aha, deci te temeai pentru pielea ta, nu pentru a mea…A fosto mic` ne\n]elegere, atât. Finlay ]ine la frumuse]ea ta [i a vrut s` teretrag` din competi]ie, ca s` stai la ad`post. Eu am refuzat, iar el aobiectat \n maniera-i proprie. L-am lovit ca s`-l fac s`-[i revin`. E ceva\ntre voi?

– Nu \n]eleg.– Nu conteaz`. Discut`m mai târziu. Du-te [i te culc` la loc.– Nu, mul]umesc.– Te temi?Ea \l privi ferm \n ochi [i hot`r\ s` nu-i ascund` nimic.– Da…foarte tare.Bra]ul lui o \nconjur` cu o mi[care sigur`, puternic`. Un timp,

r`mase \ncordat`, dup` care se relax` [i se sprijini de el. O clip` depl`cere, atât de diferit` de cea \n care o mai \mbr`]i[ase, de[i \ioferea aceea[i c`ldur` [i acela[i confort. Dar nu dur` mult, pentruc` era nevoie de ambele mâini pe cârm`. Cu toate acestea, când oeliber`, situa]ia p`rea a se fi lini[tit.

– N-ai de ce s`-]i fie fric`. Barca e stabil`, iar noi [tim ce trebuie


s` facem. Am navigat destul \ncât s` m` descurc. Se poate [i mai rùde-atât. Deocamdat` suntem la ad`post, iar dup` ce trecem deinsula Skag, [i ne \ndrept`m spre Kyles, o s` fie [i mai bine. Vezilumina aia \n dep`rtare? \i ar`t` el.

Ea miji ochii pentru a deslu[i o lumini]` ce b`tea la distan]` detrei secunde.

– Aceea e de pe Skag. O ocolim, [i intr`m pe coasta insulei Kyles.Dup` ce trecem de recifurile de-acolo, o s` ridic`m din nou velaprincipal`. Pân` atunci, ne leg`n`m mai mult [i ascult`m glasulm`rii.

"Ne leg`n`m" – nu era tocmai cuvântul potrivit, dup` cum secl`tina barca.

– Glasul m`rii? se mir` ea, [i deja \ncepea s` se nelini[teasc`.– Marea are multe glasuri, mul]i zei [i multe glasuri – despre

toate acestea vorbe[te T.S.Eliot \ntr-unul din poemele sale. Ascult`cum vântul fluier` prin velatur`. Scânce[te, fream`t`, agonizeaz`.Nu-l auzi, dac` marea ar fi calm`. Ascult` apa la pror`. Plou`.Muge[te.

El se opri s` asculte [uierul valurilor ce se sp`rgeau atât deperetele b`rcii cât [i de stâncile insulei de care se apropiau.

Ghidar` barca printre rocile \n`l]ate din ape, pe lâng` reciful\ntunecat, ce ducea \ntr-o trec`toare ce f`cea leg`tura \ntre insul` [iuscat. La ad`postul insulei, marea era mai calm`. Madeline priveacurioas` rocile malurilor, deloc ademenitoare, pline de mizerie.

– Când am ajuns aici anul trecut, orele erau mai \naintate decâtacum. Nu sufla vântul, iar marea nici m`car nu se clintea, \[i amintiJake. Pe stânci, vedeai câ]iva pesc`ru[i care zburau pe deasupra, [ini[te foci care se jucau. Toate s-au speriat când ne-au v`zut c` neapropiem, [i au \nceput s` fac` un zgomot asurzitor. Cred c` a fosto diminea]` perfect`. A[a \mi plac mie. M` \ncânt` când am de lucru


pe punte [i când sunt \mpro[cat de ap`…verzuie. |n final, ai unsentiment al victoriei câ[tigate prin lupt` dreapt`.

Se aflau \n dreptul insulei [i o rafal` puternic` \i lovi din fa]`.Jake l`s` amintirile, concentrându-se la cârm`. Madeline \l urm`rea\ntreb`toare. |n ultimele ore aflase mai multe despre el decât ar fiaflat pe uscat. Tocmai \i vorbise despre lucruri dragi lui [i aveaimpresia c`-i vorbise ei, Madeline [i nu Fionei, ca [i cum ar fi sim]itc`-l poate \n]elege.

Valurile se intensificau din nou. Din ape ap`rur` vârfurilemarcate de vreme ale rocilor. Barca ]inea urma altor dou` iahturialbe care ap`rur` la orizont. Trecur` pe lâng` un far ro[u ce luminatotul \mprejur. Lumina zilei ce se trezea somnoroas` [i palid`,\ncepea s` risipeasc` cea]a de pe uscat.

Madeline se duse s`-l scoale pe Finlay. Acesta ap`ru pe puntecam buimac dar vesel, [i apuc` tare de vela principal`. O desf`cupentru ca barca s` poat` prinde vitez` [i s` treac` repede pe lâng`far; dac` z`boveau prea mult \n zon`, ar fi putut avea probleme peasemenea condi]ii meteo.

Pe m`sur` ce p`mântul \ncepea s`-i \mpresoare, marea deveneatot mai blând`. Coborâr` vela principal` [i o \n`l]ar` pe a doua. Ca[i cum ar fi sc`pat din chingi, Allegro prinse vitez`. Nu-i mai st`teau\n cale opreli[tile puse de valuri, astfel \ncât \ncepea s` se apropiede celelalte b`rci.

Complet ref`cut`, Madeline cobor\ pentru a prepara ceva cald debùt. Cùt` prin provizii [i g`si chifle, unt, brânz` [i ro[ii. Revigorat`dintr-o dat`, f`cu sandvi[uri [i le duse bìe]ilor.

Fericire – cine ar fi crezut a[a ceva când iahtul tocmai trecuseprintr-o furtun`? Madeline se a[ez` [i ea \n cabin`, mâncându-[ipâinea. Buzele \i erau pline de sare. Sim]ea un nou sentiment desiguran]` n`scut \n sufletul ei – poate [i pentru c` niciodat` nu mai


experimentase o asemenea senza]ie. Urm`ri \n t`cere tr`s`turilecalme ale lui Jake, cum st`tea concentrat la pozi]ia velei [i a cârmei\n acela[i timp. {i-atunci realiz` c`, indiferent ce i-ar fi f`cut sau ce i-ar fi spus, cu el se va sim]i \ntotdeauna \n siguran]`.

Conversa]ia fu redus` la maximum. Barca se strecura printretrec`torile l`sate de stânci. Trecu de o alt` barc`, al c`rei echipaj lef`cu cu mâna. Apoi, trecur` [i pe lâng` o mic` biseric` dinapropierea dealurilor, pe lâng` o turm` de vaci de la fermele dinzon`.

Uscatul se prelungea spre mare \ntr-un fel de peninsul`, caredevenea din nou rigid`, dar ei nu mai \ncetinir` de data aceasta.|n`l]ar` ambele vele, iar Madeline fu nevoit` s` se ]in` strâns deperetele cabinei pentru a nu fi r`sturnat` când barca schimb`direc]ia. Treptat, \ncepeau s` ajung` din urm` prima barc`. |ncercaus-o dep`[easc`, având vânt din lateral.

Dintr-o dat`, ca [i cum s-ar fi speriat, concuren]a schimb`direc]ia. Acum, p`reau c` vin direct spre Allegro. Madeline \[i mu[c`buzele, vrând s` strige.

– E \n regul`, draga mea, râse Finlay. |ncearc` s` ne distragàten]ia.

Cu ochii mari, fata \l urm`ri pe Jake, mai sever ca niciodat`,schimbând cursul ambarca]iunii pentru a evita coliziunea. Trasescurt de cârm` [i-i strig` lui Finlay s` strâng` vela principal` pu]in.Apoi se \ndep`rt` de prora celeilalte b`rci, l`sând-o \n urm`.

– Bun` mi[care! \l lùd` Finlay. Nici mie nu-mi reu[ea mai bine.Acum, nu ne mai prinde.

– Pentru c` avem mai multe pânze \n vânt decât el, coment`Jake. M` \ndoiesc c` l-am fi dep`[it altfel. A fost o curs` pentru ceitari ast`zi [i sunt mul]umit dac` ajungem pe locul trei.

|n zare ap`rur` docurile [i comisia de evaluare a concursului, iar


Allegro trecu prima linia de sosire, chiar dac` nu \n timpul pe care[i-l propusese.

Madeline se v`zu din nou la cârm`, \n timp ce b`rba]ii coborâr`s` porneasc` motorul. Apoi strânser` pânzele [i l`sar` jos barcagonflabil`. Iahturile \nc` dormeau \n ad`posturi, iar diminea]a selumina din ce \n ce mai mult.

– Mai \ntâi un pui de somn, apoi o mas` bun`, zise Jake,frecându-[i fa]a aspr` din cauza s`rii.

Madeline cobor\ \n cabin`, alunec` pe podeaua ud`, dar reu[i s`dezbrace pelerina. Era ora cinci [i jum`tate [i o diminea]` rece [imohorât` de iunie. Se cuib`ri \n sac [i adormi imediat.


Capitolul 6

Mirosul \mbietor al micului dejun [i acelea[i voci familiare carese certau, o trezir`. Uitându-se somnoroas` la ceas, constatàlarmat` c` era ora unu.

– Ce naiba ai? Am supravie]uit, nu? Suntem \ntregi. Nimeni n-ac`zut peste bord…\nc`. De[i ai \ncercat s` m` afunzi.

Jake vorbea r`spicat [i cu furie \n glas. Madeline se ridic` \ntr-uncot pentru a-l privi. Era \mbr`cat neglijent, cu pantalonii sufleca]ipeste pulpe, cu c`ma[a pe jum`tate scoas` din pantaloni. St`tealâng` o sob`.

|n schimb, Finlay era \ngrijit, parc` mai mult ca de obicei, ca [icum se preg`tea s` mearg` pe uscat.

– N-ai dreptul s`-]i asumi un asemena risc când Fiona e la bord,\l \nfrunt` el. Robert se va \nfuria când va afla…mai ales dupèpisodul de anul trecut.

– Sunt sigur ca ai s`-l informezi cu prima ocazie [i te vei folosi,ca de obicei, de numele meu. N-ai s` te dai b`tut niciodat`, nu?

Jake puse [unca pe care o pr`jise pe farfurii. Apoi sparse trei ou`[i se a[ez` uitându-se cum fratele lui \[i strângea sacul.

– Ar cam fi timpul s` treci peste asta, Finlay. A trecut moda

cavalerilor…O [tii prea bine. Acum se poart` fetele moderne. Seconsider` egale cu orice b`rbat. Cu cât o tratezi mai dur, cu atât teplace mai mult.

– Deci, a[a faci tu? Da, se potrive[te. |ntotdeauna ai folosit for]afizic` pentru a ob]ine ce vrei.

Madeline se ridic` rapid, cu sacul pe umeri. Era sigur` c` Jake nuva r`mâne indiferent. Dar, spre dezam`girea ei, ignor` remarca [i oprivi fix :

– Ai grij`, Finlay! S-a trezit [i ne ascult`. E istovit` dup`performan]a de asear`. Cred c` o s` scrie totul \n jurnal, cu titlul"experien]`". Ai dormit bine, pisicu]o?

Fata constat` dezam`git` c` b`rbatul grijuliu din noapteaprecendent` disp`ruse. Acum devenise sever [i nu foarte amabil.

– Cum te sim]i, draga mea? zâmbi Finlay. Dup` cum spunea [iJake – ar`]i ca o floare…rozalie \n obraji, somnoroas`. Sper c` nute-ai r`nit prea tare? [i se duse spre ea, luându-i o mân` \ntr-a sa.

– Sunt bine, zise ea, aprinzându-se [i mai tare, [tiind c` Jake \iurm`re[te.

– Bine. Doar cinci b`rci au mai terminat dup` noi…iar\ncep`torii nici n-au mai ajuns la Craig, ci s-au ad`postit repede aici.Dac` tot am terminat devreme, m` duc la Glasgow imediat dup` cemânc`m. Am o groaz` de lucru, [i dac` tot vine vacan]a, s`pt`mânaviitoare m` duc la Cambridge pentru o conferin]`. Vrei s` vii cumine? Fie la Glasgow, fie la Nether Craig? Sau preferi s` r`mâi aicicu nebunul `sta? Sincer s` fiu, nu prea te v`d bine cu el.

– {i de ce ar fi mai \n siguran]` cu tine? interveni Jake.Cei doi r`maser` concentra]i unul asupra celuilalt.– R`mân… r`spunse ea f`r` s` stea pe gânduri, pentru a evita

alte probleme.Jake \ncepu s` râd` [i o privi cu o sclipire ciudat` \n ochi.


– O atrag luminile insulei de sâmb`t` seara; [i, cine [tie, poateare o vorb` cu Willie Watson, o tachin` el.

Se l`s` o scurt` t`cere, timp \n care Jake aranj` o mic` mas` \ntreei [i aduse farfuriile.

– Vai, nu iar`[i Watson, draga mea. Nu se cade.Finlay se pref`cea, de[i pe fa]a lui se citea nedumerirea.– Nu sunt chiar deloc interesat` de Watson, r`spunse ea.– Problema e, draga mea, c` el e interesat de tine. Apropo, cu ce

m-ai lovit? \l \ntreb` pe Jake.– Cu asta, \i ar`t` fratele sù palma deschis`.– Dumnezeule, a fost ca o vergea, sau [i mai rù !Cu to]ii râser`, de[i ea nu era \mp`cat` cu sine.– De ce m-ai \mpins? \ntreb` Jake, bine dispus.– Pentru c` nu mi-a pl`cut cum ai vorbit despre anumite

persoane. {i mi s-a p`rut c` e o ocazie perfect` s` scap detine…Recunosc c` nu m` pricep la fel de bine ca tine s` \nl`turintru[ii, adùg` el rùt`cios.

Madeline \l urm`ri din nou pe Jake, alarmat`. Dar, ca alt` dat`,el ignor` remarca [i continu` s` m`nânce.

– S` [tii, draga mea, c` a vorbit urât despre tine. Dar n-am vruts`-l \mping peste bord. Barca s-a cl`tinat [i am ajuns peste el.

Ochii \i sc`p`rar`, iar Jake chicoti. |ns` ea nu vedea nimicamuzant \n toat` situa]ia. Oare ce-i spusese Jake despre ea? De ceripostase Finlay? Nu mai [tia ce s` cread`, iar aluziile din discu]ie oderanjau. Parc` violen]a f`cea pur [i simplu parte din via]a lor.Precum vechii sco]ieni, Jake [i Finlay aveau \ntotdeuna ceva de\mp`r]it, dar de fiecare dat` \[i p`strau \ncrederea unul \n cel`lalt,ca \ntr-un clan.

– Nu te preocupa, murmur` Jake. Discu]ia nu e despre tine.– Nu, dar ar putea avea leg`tur` cu ea, \l \nfrunt` Finlay.


Acum era rândul lui Jake s`-l fulgere cu privirea.Madeline deja sim]ea c` e suficient câte aluzii s-au f`cut pe seama

ei. Se ridic`, rostind r`psicat :– A[ prefera s` vorbi]i engleze[te!– Mai ia ni[te ceai [i \mbrac`-te. |l duc pe Finlay la ]`rm. E destul

de clar? zise Jake.Fata nu g`si alt r`spuns decât s` se strâmbe la el.Mai târziu, admirând cabina iahtului lui Willie, Madeline se

gândea c` niciodat` nu mai v`zuse atâ]ia oameni \ntr-un spa]iu a[ade mic. Cabina nu se compara cu cea de pe Allegro, dar \n acelmoment acolo se aflau persoane de pe alte b`rci, dar [i echipajul luiWillie. Dup` dou` ore petrecute \ntre umerii unor anume Charlie [iSandy, ]inea \n mân` un pahar pe care Willie i-l umpluse la \nceput.Din când \n când mai \ncercase s` i-l reumple, dar ea evitase.

De[i se pricepea s` fac` pe gazda, n-o sc`pa deloc din ochi,aducându-i mereu complimente, f`când-o s` ro[easc`.

Jake st`tea pe o canapea \n cel`lalt col] al cabinei. Al`turi, Isabelaproape se urca pe el, discutând, \ns`, cu un b`rbat din parteaopus`. Era mult zgomot [i o atmosfer` atât de \nc`rcat`, \ncâtMadeline \[i dorea s` se \ntoarc` pe Allegro.

|ntr-un final, Willie ridic` glasul:– A sosit momentul, domnilor! Ce zice]i s` mergem la mal [i s`

le oferim câte o cin` doamnelor?Sugestia lui fu \ntâmpinat` cu murmure [i cu o agita]ie general`.– Dac` tu mergi, merg [i eu, [opti Charliela urechea Madelinei.

Cine [tia c` Jake ascunde o asemnea fiin]` la bord? {tiu c` Jake se]ine tare…dar nu-l pot l`sa s` aib` totul. Nu-i a[a, Willie?

– Nu, nu putem. |]i place s` dansezi, Fiona?– Da.– Ne vedem \ntr-o jum`tate de or`, pe chei.


Mul]imea se risipi, iar Madeline tocmai se preg`tea s`-l urmezepe Jake \n cabina lui când Isabel o opri.

– Stai pu]in, Fiona. Vreau s` vorbesc ceva cu tine. Nu [tiam c` ais` participi la curs`. Te-ai distrat? Am auzit c` a fost furtun`. N-am[tiut nimic. Am luat ni[te pastile [i am adormit tun. Willie s-a enervatc` [i-a stricat noua achizi]ie.

– A fost foarte interesant.– Cred c` ai mers bine cu Jake [i cu Finlay. Ei se pricep. Finlay

mai este ?– Nu. A plecat la Glasgow.– Da? Deci ai r`mas cu Jake? Dormi la vreun hotel?– Nu. Dorm \n cabin`. E vreo problem`?– Dac` stau s` m` gândesc bine, da. Poate ar trebui s`-i sugerez

unuia dintre membrii echipajului nostru s` doarm` aici [i tu s`dormi la noi. Dar, când te v`d f`r` machiaj, a[ spune c` Jake teprive[te ca pe veri[oara cea tân`r`, deci n-am de ce s` m` tem,pentru c` el prefer` mai mult farmec.

– E[ti nostim`. Nu ai de ce s`-]i faci griji. Jake nici m`car nu seuit` la mine.

– Atâta timp cât [i tu r`mâi la distan]`…{i nu \ncerca s` m`concurezi, o avertiz`. Ne vedem la cin`!

Cu trapa \nchis`, Madeline se retrase \n cabin` pentru a se sp`la[i schimba. |n ciuda avertismentelor Isabelei, era bine dispus`, chiaremo]ionat`. Nu primise invita]ii la cin` de prea multe ori \n via]`, [icând se gândea c` Jake avea s-o conduc` pân` \n ora[, inima \ncepeas`-i bat` mai tare.

|mbr`c` rochia pe care [i-o adusese; [i-o \ntinse pe [oldurilemici, apoi se analiz` de sus pân` jos, \n lipsa unei oglinzi. Rochia erade culoare roz, [i-i punea \n valoare nuan]a p`rului [i pielea \nchis`.

Dornic` de distrac]ie, \[i aranj` coafura, [i-[i puse cercei lungi


auri]i. Nu [tia sigur ce putea face cu sandalele negre cu toc \nalt a[ac` deschise trapa [i-l strig` pe Jake. Acesta, \nc` \n cizmele decauciuc, intr` \n cabin`, iar când o v`zu, se opri ca tr`snit.

– Un flamingo, [i-[i puse mâna pe bra]ul ei. De unde ai ap`rut,frumoas` pas`re, [i a cui inim` ai de gând s` frângi \n seara asta?Poate a lui Charlie? E fiu de bancher, nu e chiar milionar, dar nu maiare mult.

– N-am s-o frâng pe a ta; asta e sigur. Cred c` e[ti f`cut din ceamai tare roc` din Sco]ia. Ce s` fac cu pantofii?

– S`-i duci \n mân`…s` mergi pân` pe ]`rm \n cizme. Ia [i opelerin` cu tine. Nu stau mult.

S` mearg` la mal \ntr-o barc` gonflabil`, a[a frumos \mbr`cat`cum era [i cu b`rbatul chipe[ de al`turi – inima ei \ncepu din nous` palpite, abia a[teptând s` \nceap` seara cu adev`rat.

|ns` chiar când puse piciorul pe chei, lucrurile \ncepur` a mergede-a-ndoaselea. Willie se afla deja acolo, ajutând-o s` coboare dinbarc` [i conducând-o la o ma[in` lung`, ce se dovedi a fi a luiCharlie. |nùntru se mai afla un alt b`rbat – Mac. Willie vorbi tottimpul, iar ceilal]i se mul]umir` a zâmbi [i a o privi pe fat`. |n zadar\ncerca s` se uite \napoi pentru a vedea o alt` ma[in` cu Jake [iIsabel; \i era imposibil s` se mi[te. Se sim]ea cam pierdut`,abandonat` \ntr-o mare de gânduri. Ca [i cum participa la un serialde groaz` din care \ncerca s` \ntrevad` partea amuzant`.

Sentimentul de a fi fost r`pit` persist` \ntreaga noapte. Nu-l v`zudeloc pe Jake. Willie [i prietenii sì o plasar` \ntr-un hotel luxos.Petrecur` al`turi de ea; ar fi trebuit s` fie o noapte frumoas`, \ns` tottimpul ea cùta din priviri o figur` blond` [i un chip cunoscut.

|ntr-un final, nemaiputându-se ab]ine, \n timp ce dansa cu Willie,\l \ntreb` unde e Jake.

– S-a dus cu Isa \n alt` parte, r`spunse el aluziv. Dar nu-i


condamn. M` simt bine cu tine. Ce zici? |i l`s`m pe bìe]i aici [i ne\ntoarcem pe Rona…numai noi doi?

O trase mai aproape spre el.– O, dar am strica toat` seara. M` distrez foarte bine.– Da? Atunci e bine. Mai st`m, dac` \]i place. De câte ori te v`d,

\mi spui c` e[ti femeia potrivit` pentru mine. Dac` a[ vedea-o pe Isac`s`torit` cu Jake, ar fi totul perfect. Am face o pereche frumoas`,nu?

Madeline nu coment`, iar Willie nu mai avu nevoie de \ncurajarepentru a continua.

– Bine\n]eles c` Jake nu e o prad` u[oar`, iar Isa a f`cut gre[ealade a se lua dup` Alastair. Nu era pentru ea. Jake e cel potrivit. Nu-lcondamn c` l-a \mpins pe Alastair la o parte. {i eu cred \nsupravie]uirea prin for]e proprii.

– Chiar crezi c` Jake e responsabil pentru moartea lui Stair, c` l-a \necat deliberat; iar tu ]i-ai l`sa sora s` se m`rite cu un posibilcriminal?

Groaza, furia, triste]ea – toate amenin]au s-o cuprind` din cauzacomentariului sù la adresa unui incident de care ea uitase, cuevenimentele din seara precedent`.

– Ah, nu l-a[ numi pe Jake un criminal. A[ zice c` a sc`pat decineva inutil. |ndurase prea multe din cauza tân`rului, [i-l toleradoar pentru b`trân. Te-ai f`cut ca varul de alb`. Hai s` vorbimdespre altceva? Ce [anse crezi c` am? Nu mai ai pe altcineva, nu? A[fi un so] bun [i cred c` Jake s-ar gr`bi [i el cu Isa, dac` ar [ti c` noidoi ne lu`m.

{i continu` pe acela[i subiect, \n timp ce Madeline, mul]umit` c`schimbaser` subiectul, \ncerca s`-[i ]in` temerile departe.

Jake – un criminal. Dac` poli]ia nu-l acuzase, \l acuza acum unuldin a[a-zi[ii lui prieteni. Când Finlay \i sugerase prima oar` acest


lucru, n-o afectase prea mult, ba chiar ar fi fost gata s`-l cread`. Daracum, când \l cuno[tea mai bine, nu mai voia s` cread`. Nu dup`cele \ntâmplate \n noaptea precendent`.

Petrecerea continu`, dar Madeline nu se mai sim]i la fel de bine.Deranjat` de discu]ia cu Willie, \[i dorea s` se retrag` cu gândurileei. Era mai greu s` scape de Willie, dar, \n timp ce dansa cu Charlie,reu[i s`-l conving` s-o duc` \napoi la Allegro. Motiv` c` e obosit`, [i-i mul]umi \n sinea ei c` o \n]elege.

|n cabin`, \n timp ce-[i dezbr`c` rochia, Madeline se sim]ea multprea obosit` pentru a mai scoate vreun cuvânt. O dureau bra]ele [ipicioarele din cauza efortului din noaptea precedent`, iar \n sufletmai avea o durere pe care \ncerca s` o ignore, dar pe care \nsu[icuvântul durere o denumea.

Cunoscuse multe dezam`giri. |nv`]ase a trì astfel, [i a se a[teptala cât mai pu]in de la via]`. Dar niciodat` nu se sim]ise atât deab`tut` [i de nefericit`. {i toate astea pentru c` visase la o sear` \ncompania unui b`rbat blond care se pare c` preferase o alt` femeie.

"Nu conteaz` cine este sau ce-a f`cut." Oare cine spusese acestecuvinte? Fiona, atunci când \i descrisese iubirea…

Nu era adev`rat. Nu era \ndr`gostit`. Nu putea fi. A fi \ndr`gostit\nseamn` s` po]i striga "sunt fericit"; nu s` te sim]i a[a cum sesim]ea ea.

|nchise ochii, resemnat`, ascultând cântecele [i strig`teleechipajelor ce se \ntorceau la b`rcile lor. |ns` gândurile vechi nu-id`deau pace.

De ce n-o acuza Jake de fals` identitate? Cu cât r`mânea mai multla Nether Craig, cu atât se complica situa]ia; Willie era pe punctul s-o cear` \n c`s`torie, iar Finlay \ncepea s` se considere noul eiprotector. Poate ar fi trebuit s` plece. S` renun]e la tot, s`-i scrieFionei c` Jake o descoperise. {i totu[i, ceva o re]inea. Nu-i st`tea \n


fire s` renun]e. {i nu voia s` plece pentru c`…|nc` o dat` \nchiseochii, refuzând s` recunoasc` adev`ratele motive.

Adormi greu, \n zgomotul m`rii. Pânzele se loveau de catarg.Vântul [uiera \n velatur`. Ancora scâr]âia. La un moment dat, sim]ilumina aprins`, dar pleoapele \i erau prea grele pentru a ledeschide. Ni[te degete aspre \i mângâiar` obrazul [i o voce groas`murmur` :

– Deci, ai fost aici \n tot acest timp!Lini[tit` ca prin minune, se \ntoarse pe o parte [i adormi la loc.– Treze[te-te ! E ora nou` [i vreau s` ridic`m ancora \ntr-o

jum`tate de or`.Era glasul lui Jake, aspru [i autoritar.Madeline se ridic`, buim`cit`. |n cabin` p`trundeau câteva raze

de soare, iar Jake era ghemuit la c`p`tâiul ei, cu o can` de ceai \nmân`. Chipul sù ar`ta palid [i \ncerc`nat. Pe cealalt` banc`, sacullui nu fusese \nc` strâns.

– Ah…Eu voiam s` fac asta…S` preg`tesc micul dejun.– Da? rânji el sceptic. |n ultimele [ase ore ai fost total desprins`

de lumea aceasta, din câte \mi aduc aminte. Gr`be[te-te s` te\mbraci.

El ie[i pe punte, iar când se \ntoarse, ea aranjase deja masa. |lsalut` cu un zâmbet larg, sperând ca astfel s` evite \ntreb`rileinevitabile care ap`reau când se aflau doar ei doi.

Un timp t`cur`, savurând mâncarea. Jake termin` primul,\mpinse farfuria deoparte [i-[i mai turn` ceai.

– Te-ai distrat, noaptea trecut`? Mi s-a p`rut c` te sim]eai bine cuWillie [i ga[ca lui.

– De unde [tii? Nu te-am v`zut deloc pe-acolo.– O schimbare de program… surâse; am fost la un alt hotel.– A fost o mi[care menit` s` m` abandonezi lor, \ncerc` ea s`


r`spund` \n stilul Fionei.– Te-am abandonat, deci? |mi place ideea. M-am \ntors s` leg

barca, [i am v`zut c` nu mai e[ti. Cineva a pus totul la cale, ca s` ne]in` la distan]`. Din p`cate pentru ei, nu [i-au dat seama de spiritultù independent. Unde ai fost dup` ce-ai plecat de la hotel?

– M-am \ntors. Eram prea obosit`. M-a adus Charlie. Nu ]i-a spus?– Charlie nu era pe Rona când noi am ajuns. Cred c` s-a dus pe

o alt` barc`. Nimeni nu [tia unde e[ti. A[a c` m-am dus la ]`rm [i am\nceput s` te caut pe str`zi.

F`cu un gest cu mâna ca [i cum [i-ar fi \ndep`rat ceva de la ochi.– Ce pacoste e[ti! Nu trebuia s` te invit; sau, mai bine te

trimiteam \napoi la Nether Craig.Dispre]ul din vocea sa o deranja, anulând orice urm` de

comp`timire pentru faptul c` o cùtase.– Nu trebuia s` m` cau]i, zise ea tremurând. Sunt destul de

capabil` s`-mi port singur` de grij`. Nu inten]ionam s` devin opacoste. N-am s` te mai deranjez. Se pare c` pentru tine \nc` maisunt un copil de…

– Ah, sigur c` da. De nou`sprezece ani.Ea se uit` mirat` la el, dar nu-l contrazise. {tia c` nu e Fiona, dar

de ce nu i-o spunea?– Ce e \ntre tine [i Finlay?Aceea[i \ntrebare rostit` brusc, care o bulversa.– Nimic…chiar nimic, ezit` ea.– Sigur? P`rea foarte preocupat de faptul c` vrei s` r`mâi cu

mine la bord, ca [i cum nu te voia aici. A venit la Nether Craig \nfiecare weekend de când ai sosit tu [i e mai interesat de tine decâtde orice alt` persoan`. Iar tu \mi spui c` nu e nimic… chiar nimic…

– Nu \n]eleg; deja nu mai era \n stare s` gândeasc` limpede.– Nu face pe inocenta. {tii foarte bine la ce m` refer.


Nu [tia. B`nuia c` \ncearc` s-o fac` s`-[i recunoasc` falsaidentitate.

– N-ai dreptul s`-mi pui \ntreb`ri referitoare la via]a meapersonal`, r`spunse ea rece. Eu [i cu Finlay suntem buni prieteni,iar ce este \ntre noi, ne prive[te.

El se l`s` pe sp`tarul b`ncii. Col]urile gurii i se ridicar` subtil.– Din asta, deduc c` nu te culci cu el…Adic` exact ce voiam s`

aflu. Dar a fost o bun` \ncercare de a-mi arunca praf \n ochi.Se aprinse toat`, realizând semnifica]ia cuvintelor sale.– Cum \ndr`zne[ti s` spui a[a ceva? N-a[ abuza de ospitalitatea

lui Robert pentru a m` implica astfel.– N-ai de ce s`-]i faci griji referitor la atitudinea lui fa]a de o

asemenea chestiune. E \n]eleg`tor; de[i, dac` stau s` m` gândesc, s-ar putea s` obiecteze când e vorba de Finlay. Sunte]i rude camapropiate.

Ironia din glasul lui era mai mult decât evident`, iar privirea – inevitabil`. Madeline strânse din din]i, \nfrânându-[i odezv`luire a adev`ratelor raporturi dintre ea [i Finlay.

– {ocat`?– Da. Cum ]i s-ar p`rea ca eu s` comentez rela]iile tale \ntr-un

mod atât de obraznic, s` spun acela[i lucrul despre tine [i Isabel?Replica \ns` nu-[i atinse ]inta. El scutur` din umeri, parc`

preocupat de altceva.– M` \ntreb, rosti el lent, sugestiv, Willie Watson…Da, ar fi o

posibilitate. Dar de unde s` aib` el informa]ia? Doar dac` nu s-afolosit de intui]ie. E destul de viclean pentru a[a ceva, [i \nc` vreas`-[i ia revan[a pentru \nfrângerea de anul trecut. Iat tu ai fostmijlocul perfect.

Complet confuz`, Madeline prefer` s` tac`.– Te-a cerut \n c`s`torie?


O alt` \ntrebare brusc`, pe care ea avu timp s-o dep`[easc` rapid.– Nu v`d ce te privesc pe tine rela]iile mele cu al]i b`rba]i.– M` privesc chiar foarte mult. E[ti singura rud` de gen feminin

a lui Robert. Din moment ce i-ai intrat \n gra]ii, ai devenit la fel devulnerabil` ca [i Stair. De aceea m` intereseaz` cercul \n care te\nvâr]i.

Vorbele acestea \i d`dur` fiori; inspir` adânc. Oare devenise unobstacol \n calea lui? |ncerca s-o \ndep`rteze?

Dac` nu avea s` se fereasc` de el curând, va resim]i gre[eala pepropria piele. Apropierea lui \i cre[tea adrenalina. Nici m`car nu eranevoie s` o ating` pentru a-i trezi anumite emo]ii. Acum, \[i doreadoar s`-i cedeze, s` recunoasc` faptul c` nu e Fiona. Trebuia s`plece \nainte s` fie bombardat` cu un alt interogatoriu, s` câ[tige unmoment de respiro \nainte de a reintra \n lupt`. Nu putea gândilimpede \n prezen]a lui.

– Te rog s` m` duci la ]`rm, ceru dintr-o dat`.– De ce? se mir` el.– Vreau s` m` \ntorc cu feribotul. Nu vreau s` merg \napoi pe

iaht.– De ce?– Nu…Nu cred c` mai vreau. Tu \nsu]i ai zis c` sunt inutil`, c`

sunt proast`, a[a c` am s` m` retrag.Asta o durea cel mai mult – c` dup` toat` experien]a din timpul

cursei, continua s-o g`seasc` inutil`. Avea nevoie s` uite toate acestesenza]ii, s` nu intervin` \n planurile lui. Altfel, avea s` fie m`turat`pur [i simplu la o parte.

– Ar fi timpul s` \nve]i s` spui adev`rul, scumpo, [i se aplec` spreea. Adic`, nu vrei s` r`mâi singur` cu mine, nu?

Cum de ghicise? Nu putea decât s`-l aprobe buim`cit`. |nadâncul sufletului, ducea lipsa orelor perecute \n compania lui pe


timp de furtun`. Dac` s-ar fi \ntâlnit \n alte \mprejur`ri, dac` n-ar fifost toat` suspiciunea [i lipsa de \ncredere pe care el le cultiva,compania lui ar fi fost una pl`cut`.

– P`cat…pentru c` nu te duc la ]`rm. A[a c` va trebui s` teconformezi, pentru alte câteva ore. Indiferent cum sunt, vor fi patruore mari [i late.

Patru ore! Nu va rezista. Nu mai putea sta cu el f`r` s` capituleze.Disperat`, se târ\ pe banc` pentru a ie[i, \n \ncercarea de a sc`pa.Mâna lui o prinse de cot, \mpiedicând-o s` se mi[te.

– Unde crezi c` pleci?Nu putea sc`pa f`r` lupt`. Fiona ar fi ripostat. \ns` Madeline era

con[tient` c` nu avea for]a fizic` necesar`…[i nici nu dorea s` aib`.– Dac` nu e[ti destul de educat s` m` duci la ]`rm când te rog,

m` descurc [i singur`, \l \nfrunt`. Te rog s`-mi dai drumul!O mic` distan]` \i mai desp`r]ea. Prin c`ma[` lui descheiat`, i se

vedeau mu[chii pieptului. Ochii ei cercetar` linia puternic` agâtului, ridurile din jurul gurii, pentru a ajunge la privirea de unverde-aprins.

– Po]i vâsli? o \ntreb` politicos.– Nu, dar pot \ncerca, [i se zb`tu.Degetele lui coborâr` spre \ncheietur`.– Are s` fie un spectacol interesant, mai ales pentru echipajele

celorlalte b`rci.{ocat` de atitudinea lui, f`cu un pas gre[it:– Am s`-l strig pe Willie. O s` m` duc` el la ]`rm, poate chiar

acas`. A zis c` o s` fac` tot ce-mi doresc!– Se pare c` [i asear` s-a str`duit foarte mult, coment` el grav. Ai

face orice pentru el? Cred c` mi-a ajuns prezen]a lui s`pt`mâna asta.Ai s` r`mâi aici, [i am s` te duc eu \napoi, chiar de-ar fi s` te leg.

Amenin]area era prea mult. Furia o f`cu s` uite adev`ratul motiv


pentru care-[i dorea s` plece:– Nu trebuie s` fac ce vrei tu! Am s` ]ip, iar Willie [i Isabel au s`

aud`!|ncepu din nou s` se zbat`, iar el \[i spori strânsoarea, f`r` prea

mare efort.– N-ai decât. Te pot oricând reduce la t`cere printr-o lovitur`, iar

ochii p`reau c`-i scap`r`.– La fel cum l-ai lovit [i pe Stair, \nainte s` se \nece?Astfel, spera s`-l ating`, pentru ca el, enervat, s`-i dea drumul. |n

schimb, degetele lui se \ncordar` mai tare.– |ncep s` m` plictiseasc` acuza]iile tale.– |nseamn` c` nu le negi.– |ncerci \n zadar. N-am nevoie s` contrazic nimic din ce spune

lumea despre mine. Am con[tiin]a \mp`cat`, ceea ce nu pot spunedespre a ta. Po]i s` te preg`te[ti, \n timp ce eu ridic ancora.

Ultimele cuvinte \i erau adresate direct, anihilându-i oricem`sur` de ap`rare. |i eliber` mâna, dar ea nu mai \ncerc` s` scape.|l auzi urcând pe punte, salutând echipajul altei b`rci; \l invidiapentru autocontrolul des`vâr[it de care d`dea dovad`. De[i\ncercase din r`sputeri s`-l ating`, nu-[i f`cuse rù decât sie[i. De-acum \nainte, via]a ei se afla \n mâinile lui.

Ideea de a te conforma \nseamn` s` \nduri, iar c`l`toria de\ntoarcere se dovedi un test al \ndur`rii pentru Madeline. {i nu doardintr-un singur punct de vedere. Dup` ce se sp`lase [i-[i strânseselucrurile, i se ordonase s` \mbrace pelerina, pentru c` avea s` fie oc`l`torie r`coroas`.

Jake trecu la cârm` [i o trimise s` dea drumul ancorei. Punteatrosni sub pa[ii ei. Dintr-o sfor]are, reu[i s` trag` sus funia [ilan]urile, care aproape c` o azvârlir` [i pe ea cât colo când le adusesus.


Barca prinse dintr-o dat` vitez`. Nu prea reu[ea s`-[i men]inèchilibrul pe podeaua alunecoas`. Se repezi \n cabin`, mul]umit`c`, cel pu]in aici, era \n siguran]`. Dar nu savur` prea multmomentul, c`ci Jake \i ordon` s` trag` vela mic`. Spre dezam`gireaei, constat` c` trebuia s` se deplasese de cealalt` parte, acolo undeapa atingea un nivel mai ridicat. Când ajunse \n dreptul marginii,arunc` o privire disperat` spre el, dar Jake fie c` n-o observase, fiec` o evita, continua s` se concentreze la cârm`.

Madeline se ridic` de pe banc`, dar, pierzându-[i echilibrul, fuaruncat` pe jos, julindu-se destul de tare.

– Mai repede, url` el. Nu avans`m dac` pânza e \n vânt.Ea prinse de o funie lateral`. Barca se cl`tin` [i mai tare, iar apa

ajunse pe punte, udându-i pelerina [i puloverul de dedesubt.Trase de frânghia velei, care se mi[c` pu]in, dar nu avea for]a

necesar` s-o trag` \mpotriva curentului.– |nvârte-o \n jurul inelului…de dou` ori…\n direc]ia acelor de

ceasornic. Am zis invers, femeie! strig` Jake.Ceea ce-i strigase nu era tocmai pl`cut, dar atitudinea lui

continua s` fie una calm`, iar chipul, inexpresiv ca de obicei. Situa]ianu se schimb` \n cele patru ore ce urmar`, barca urmându-[i cursulprintr-o cea]` deas`. De fiecare dat` când stagnau, Jake \i ordona s`strâng` o vel` [i s` o deschid` pe cealalt`, pân` când mâinile i seumplur` de b`[ici, iar bra]ele o dureau mai rù ca niciodat`. Maiavea pu]in [i le[ina. El nu se oferi s-o ajute absolut deloc, \ncât se\ntreba dac` are o satisfac]ie prin faptul c` o tortureaz`.

Dar era oare o tortur`? El p`rea c` uitase de disputa de maidevreme, absorbit de treaba de pe vas. Treptat, chiar [i ea uitaseacest lucru, [i \ncepuse s`-i plac` aceast` cursa s`lbatic` \n companiaunui taciturn, pentru care fetele moderne cereau s` fie tratate \nmod egal cu b`rba]ii; iar acum, dorise evident a-[i pune teoria \n


aplicare.Când intrar` la debarcader, Madeline \ncepea s` regrete c` totul

se sfâr[ise. Cu toate c` abia vorbiser` \ntre ei, trìse din nou acela[isentiment de siguran]` pe care-l cunoscuse \n timpul furtunii. CuJake, era \n siguran]`. Nimic nu i se putea \ntâmpla al`turi de el [ise \ntreba de ce se \ndoise de abilit`]ile lui, ceva mai devreme. Numai conta starea jalnic` \n care se afla, ud` pân` la piele, \nghe]at`[i r`nit`. Dac` i-ar fi cerut s` repete experien]a, n-ar fi ezitat.Dac`…Dar era sigur` c` se va debarasa de ea, pentru c` nu eraFiona.

Ancorar`, strânser` velele, [i ajunser` la mal \n barca gonflabil`.Era sâmb`t` dup`-amiaz`. Cu p`rere de rù, Madeline se gândea cà doua zi avea s` plece. Jake avea s`-l informeze pe Robert c` e oimpostoare, [i din nou se va reg`si singur`, s`r`cit`, cùtând primaslujb` ce-i ie[ea \n cale.

La ]`rm, Jake a[tept` \n ploaia m`runt`, r`bd`tor, ca ea s`-[i deajos pelerina [i s-o \mp`tureasc`, dup` care puse bagajul ei \nma[in`. Dup` ce se instal` pe scaunul din dreapta [oferului, se\ntoarse spre el, preg`tit` pentru a fi demascat`.

|ns` el nu schi]` niciun gest, ci doar o privi fix.– |]i mul]umesc c` m-ai adus aici. Mi-a pl`cut c`l`toria. A fost o

experien]` nou`, surâse. Da, [i \nc` o contribu]ie a ta. Nu te bucuric` nu te-am l`sat s` te \ntorci cu feribotul? Gânde[te-te câte ai fipierdut. Ai s` fii un bun membru de echipaj…\ntr-o zi. Te mi[tirepede, de[i cam impulsiv. {tiu c` te temi de mare, dar asta nu e unlucru negativ. To]i marinarii buni au acela[i sentiment; respect`marea. |ntr-adev`r, ai s`-]i \mbun`t`]e[ti abilit`]ile, precum so]ia laprima c`s`torie.

Cu aceste ultime cuvinte enigmatice, Jake porni ma[ina.


Capitolul 7

Evenimentele din weekend nu se sfâr[ir` a[a cum se a[teptaMadeline. Jake nu-i spuse nimic lui Robert, iar t`cerea lui osurprindea. Confuz` [i nelini[tit`, \ncepu a medita asupra vorbelorsale de duminic`, pentru a le p`trunde \n]elesul.

Efectul secundar veni din partea Isabelei. Ap`ruse zmeura, [itrebuia f`cut gemul; mult gem, care p`rea c` nu vrea s` se prind`niciodat`.

– S` [tii c` n-o s` mearg`, Fiona, spuse Isabel inspectândborcanele. Ai pus gelatin`, sau pectin`?

– Nu. Trebuia?– Da. Doamna Wilson zice c` a pus ceva deoparte. L-ai fermecat

bine pe Willie; o s` fie cam dezam`git când o s` afle c` nu te pricepila g`tit.

Madeline se mul]umi s` treac` peste remarc` [i s-o servaesc` pemusafir` cu ceai.

– Apropo, a fost dezam`git sâmb`t` noaptea de fuga ta. Ce s-a\ntâmplat?

– Charlie m-a dus \napoi la Allegro. M` sim]eam obosit`.– P`cat! Ne-am distrat foarte tare pe Rona, de[i pentru mine s-a

cam rupt filmul când Jake a decis s` plece \n cùtarea ta.|ntotdeauna se poart` atât de responsabil. Cred c` \n sinea lui s-agândit c` e[ti o pacoste [i c` mai bine nu te invita.

Madeline \ncerca s` descopere de unde atitudinea aceasta acr` afemeii.

– I-am spus s` nu-[i fac` griji pentru tine, c` e[ti genul care \[ig`se[te pe cineva…{i am avut dreptate, nu? Poate nu s-ar fi sim]it lafel de responsabil dac` nu erai veri[oara lui [i favorita lui Robert.Dar punctul culminant a fost atunci când Willie a anun]at c` o s` teinvite la formalit`]ile pentru cursa de s`pt`mâna viitoare, [i Jake s-abosumflat, spunând c` nu e[ti disponibil`. A men]ionat c` i-a ajunscât te-a v`zut \n weekend. Cred c` nu prea te place.

Ultimele cuvinte le rostise cu oarecare satisfac]ie.– Dr`gu] din partea lui Willie. Spune-i c` a[ fi mers, dar

bine\n]eles c` nu-mi este prea u[or s`-l p`r`sesc pe Robert [i casa.– Fire[te c`-i transmit, s`ri Isabel prietenoas`. O s`-i spun s` te

sune, s` aranja]i o c`l`torie cu Rona. {i trebuie neap`rat s` vii laGateside pentru cin`. Sunt sigur` c` po]i aranja o sear` liber`…\nciuda a ceea ce spune Jake. Acum, trebuie s` fug; am mult` treab`.Am comandat o gr`mad` de mâncare pentru iaht; s`pt`mânaviitoare o s` trìm exclusiv acolo [i o s` organiz`m multe petreceri.Jake a acceptat s` preia conducerea pentru Willie. Doi iepuri dintr-o dat`. Dac` Rona câ[tig`, Willie se alege cu trofeul, iar Jake cucomenzi pentru ambarca]iuni.

Apoi plec`, l`sând \n urm` un parfum dulce, ce se amestecaperfect cu mirosul gemului. Madeline r`mase cu ochii la borcane.Deci Jake refuza invita]iile \n numele ei, pentru c` nu dorea s` fie \npreajma ei! Se potrivea…Nu voia s`-[i fac` prea multe rela]ii \n afarafamiliei, [tiind c` ea nu e Fiona. Dar de ce nu-i spunea \n fa]` cecrede despre ea, sau s-o trimit` acas`? Nu-i \n]elegea deloc


atitudinea.Nu-l v`zu toat` s`pt`mâna. |n apropierea weekendului, \ncepu

s` simt` lipsa lui Finlay. Robert era mai amabil ca de obicei; \[i anul`partidele de golf pentru a-[i conduce Rolls-Royce-ul pân` la castelulCulzean. Excursia o \ncânt` pe fat`, mai ales \n compania unuicunosc`tor ca b`trânul. {i el se bucura de prezen]a ei, ceea ce\nsemnau pentru ea alte mustr`ri de con[tiin]`, [i rezerve \n a maiap`rea \n public ca Fiona.

Veni [i s`pt`mâna cursei cu vreme \nsorit` [i vânt aspru dinnord. Madeline urm`rea rezultatele zilnic, \n ziare. Se pare c` Willieera pe punctul de a ob]ine ce-[i dorea; \ntr-o zi, ap`ru [i o poz` cuRona \n plin` ac]iune pe traseu. |i veni \n minte distrac]ia de careavea parte Isabel al`turi de Jake. Spre disperarea ei, acum \ncerca unsentiment puternic de gelozie.

Primi un telefon de la Finlay care o anun]a c` are s` soseascàcas` la sfâr[itul s`pt`mânii, dar nu ap`ru nici pân` duminic`.Robert o lu` pe fat` la Iverary, la un alt castel; dup`-amiaza [i-opetrecu citind \n biroul sù, a[a c` Madeline g`si timp s` mearg` lac`l`rie, sub soarele de iulie.

Se \ntoarse la Nether mai târziu ca de obicei. |nserarea decupasepete \nchise la culoare \n adânciturile stâncilor. La una din ferestrelede la etajul al doilea ardea lumina. Finlay trebuia s` fi sosit. I se luò povar` de pe inim` [i intr` voioas`, de[i mirat` c` nu-i vedeama[ina parcat` afar`.

Casa era cufundat` \ntr-o lini[te adânc`. |l strig` pe nume dincapul sc`rilor. Niciun r`spuns. Z`ri lumin` pe sub u[a biroului.Poate c` se afla acolo cu Robert, cu toate c` nu se auzeau glasuri saurâsete.

Lini[tea devenise ap`s`toare. Aprinse lumina [i \mpinse u[abiroului:


– Finlay Austin, [tii c` nu e bine s`…Se opri dintr-o dat`. I se f`cu pielea de gìn`, \nghi]ind \n sec

pentru a nu ]ipa. Robert era lungit pe covorul ro[u din fa]a birouluisù.

Dominându-[i panica [i groaza, \ngenunche lâng` el, strigându-l. B`rbatul respira convulsiv, complet incon[tient.

O mul]ime de \ntreb`ri i se \ngr`m`dir` \n minte. Dac` cinevad`duse buzna \n cas` [i furase obiecte de valoare? Sau f`cuse un atacde cord?

S`ri \n picioare pentru a cerceta biroul. C`lim`rile de argint eraula locul lor; la fel [i paharele de secol optsprezece [i candelabreleargintate. Totul se afla \n ordine.

Robert horcì. Ea se ghemui din nou al`turi, \ntrebându-se cums`-l readuc` \n sim]iri. Lini[tea din cas` \ncepea s` devin` din nouap`s`toare. Trebuia s` cear` ajutor; [i o singur` persoan` puteaveni.

Form` num`rul lui Jake aproape instinctiv. Telefonul sun` timp\ndelungat, \ncât o cuprinse spaima. Dac` nu r`spundea? S-o sunepe Isabel? |ns` el r`spunse, \ntr-un final.

– Sunt Fiona, se gr`bi ea– Ce vrei? \ntreb` el rece.– E Robert. Cred c` a c`zut [i s-a r`nit. Sau a intrat cineva [i l-a

r`nit. E incon[tient…[i nu [tiu ce s` fac.– |l sun pe doctorul Wallace [i vin imediat.Când puse receptorul la loc, Madeline observ` dou` pahare

folosite, precum [i mucuri de ]igar` \n scrumier`. |n aer persistamiros de tutun. Deci, nu cu mult timp \n urm`, cineva st`tuse acolo[i fumase. Ridic` un muc; sem`na cu cele pe care le fuma Jake.

Zgomotul ma[inii o anun]` c` sosise, iar ea \i ie[i \n \ntâmpinare.Pielea lui c`p`tase o nuan]` aurie ce-i punea \n valoare verdele


ochilor [i culoarea deschis` a p`rului.– Ai fost aici \n seara asta, \l acuz` imediat.– Da. Câteva minute.– N-ai plecat de mult.– Vreau s`-l v`d, [i \ncerc` s` treac` de ea.– Nu, n-ai s` te atingi de el!– Ce te-a apucat?– Erai aici când am ajuns eu [i ai ie[it pe u[a principal`. {tiu c`

erai aici pentru c` acelea sunt ]ig`rile pe care le fumezi tu [i una \ncè cald`. Când te-am sunat, abia ajunsesei acas`. Sim]eam dup`respira]ie c` ai fugit.

– {i ce crezi c` am f`cut, m` rog? o \ntreb` calm.– Nu [tiu, strig` disperat`. Robert bea numai când e[ti tu aici;

atât Janey, cât [i Finlay recomand` s` nu fac` asta, [i…[i tu e[ti celcare vrea s` scape de el…

– Destul Sherlock…sau Maigret? glumi el. Acum spui c` am\ncercat s`-l omor ca s`-l mo[tenesc, nu? Poate ar fi bine s` ascul]i [iversiunea mea \nainte de a continua cu ancheta.

Ironia lui \i anul` atitudinea vehement`, [i-i accept` explica]ia.– Am plecat la opt [i jum`tate. L-am sunat pe Dougie

MacPherson, cu care m-am [i \ntâlnit. Apoi, chiar când m` \ntorceamacas`, am auzit c` sun` telefonul. Sper ca alibiul tù s` fie unulimpecabil. {i tu ai putea foarte bine s` love[ti pe careva \n cap.

Ea \[i duse ambele mâini la obrajii aprin[i, ne[tiind cum s` sescuze \n fa]a lui.

– Adu o p`tur` [i o pern`, \i ordon`.Ea fugi sus, mul]umit` c` nu mai trebuie s` dea explica]ii. Pân`

s` se \napoieze, Jake \l \ntorsese pe Robert, [i-i vorbea. Ochiib`trânului st`teau deschi[i, dar nu era \n stare s` vorbeasc`. Fata \ipuse perna sub cap, dup` care-l acoperir`.


Jake se rezem` de birou, privind-o sarcastic.– Ce i-ai f`cut? L-ai lovit cu v`traiul sau cu altceva? Are un

cucui…dar se pare c` a avut un alt atac de cord. Fie de la prea multwhisky, fie s-a emo]ionat sau s-a enervat prea tare [i [i-a pierdutcump`tul

– N-am fost eu, \ncepu Madeline, furioas` c` o suspecta pe ea.– Dac` nu tu, [i nici eu…atunci cine?Se auzi soneria.– Doctorul. Deschide-i.Doctorul era un omule] chel [i agitat. Venise cu doi paramedici,

cu o targ`. |l examin` scurt pe Robert, discut` \n [oapt` cu Jake, oscrut` pe Madeline, blestem` destul de tare bùtura [i banii, dup`care instrui oamenii s`-l ridice pe b`trân [i s`-l duc` la ambulan]`.|nc` [ocat`, Madeline urm`ri cele dou` ma[ini disp`rând pe alee.F`r` Robert, totul r`mase pustiu.

– O s` moar`?|[i aminti c` ultima oar` când avusese de-a face cu ambulan]e,

tat`l ei murise.– Nu cred.Se \ntoarser` \n birou. Jake se a[ez` pe un col] al mesei [i-[i

aprinse o ]igar`.– }i-ar p`sa?– Bine\n]eles. Orice moarte m` marcheaz`. N-ar fi trebuit s`-l la[i

a[a. Puteam [i eu s` am grij` de el.O deranja calmul lui, lipsa de emo]ie. Chiar nu-i p`sa de nimeni?

Credea c` m`car se simte obligat fa]` de cel care-i oferise unad`post.

– E mai bine \n spital. Robert are nevoie de \ngrijiri serioase, iaracum, de odihn` [i de lini[te. Tu e[ti prea moale, [i ai fi epuizat`dup` doar o zi. |mi pare rù c`-]i refuz gestul caritabil, adùg`


ironic. Poate c` ]i-ar fi netezit calea, \ntr-un fel sau altul. Poate c` i-ai fi câ[tigat recuno[tin]a ve[nic`, [i ar fi fost foarte generos cu tine.Sau, dimpotriv`, i-ai fi gr`bit trecerea spre mormânt, [i-ai fi avutoricum de câ[tigat.

Madeline tocmai \mp`turea pledul. Trase adânc aer \n piept.– Ce urât din partea ta! |ntotdeauna vorbe[ti cifrat. Nu te \n]eleg.

Dac` tu e[ti aprig [i egoist, crezi c` toat` lumea e la fel. Doar nu crezic` ceea ce spui despre mine e adev`rat?

– Fiindc` [tiu prea pu]ine despre tine, zise el, [i \ncerc s` aflu. {idac` nu \n]elegi, \nseamn` c` e[ti [i mai inocent` decât amcrezut…{i e mai bine s` r`mâi a[a.

Ea r`mase cu gura c`scat`, cu p`tura pe bra], \ncercând s`deslu[easc` vorbele sale. Jake lu` un pahar [i-l mirosi.

– Robert o s` stea \n spital câteva s`pt`mâni, iar eu va trebui s`m` ocup de afacerile lui, deci voi locui aici. Oricum, nu e bine s` fiisingur` noaptea. Dac` \mi faci patul la mine, vin chiar de-acum; m`duc dup` ni[te haine.

{i acum, ar fi trebuit s-o anun]e c` poate s` plece, c` nu mai arenevoie de serviciile ei.

– Poate ar trebui s` m` duc. Nu mai am de ce s` stau cât Roberte \n spital, suger` ea.

– Dimpotriv`, trânti el paharul. Ba chiar trebuie s` r`mâi. Roberta[a ar dori. Va trebui s`-l vizitezi; casa trebuie \ntre]inut`. Dac`-i spuic` pleci, poate \i \nrùt`]e[ti situa]ia. |n plus, mai [i dai na[tere lazvonuri prin ora[, când se va afla c` m-am mutat din nou aici. Nuschimba totul doar pentru c` vrei s` dai bir cu fugi]ii. Dac` stai, ais`-l \ntâmpini cum se cuvine când se va \ntoarce acas`…|n calitatede singura rud` de gen feminin pe care o are.

Ochii lui o cercetar` curios, iar ea se sim]i prins` \ntr-o capcan`,la fel ca pe Allegro. De[i ideea de a r`mâne o mai lini[tise, spiritul ei


aventuros nu era \mp`cat cu fixitatea.– {i dac` refuz s` r`mân…ce faci? \l \nfrunt` ea.– Nu duci lips` de curaj, nu-i a[a, pisicu]o? o admir` el din

priviri. E[ti chiar mai dr`gu]` decât Fiona. Ea are ochi ca noaptea,reci, [i p`rul sârmos. Dar privirea ta e cald`, inocent` [i luminoas`.Poate c` te oglinde[te. De[i, \n acest moment, chiar [i eu mòglindesc \n ea. Iar p`rul ]i-e moale, [i negru ca abanosul. Nu te potajuta prea mult, \n afara faptului c` ]i-a[ face publicitate negativ`. {in-o s` ezit, mai ales dac` profi]i prea mult de pe urma faptului c`Robert te place.

Complimentele veniser` ca o m`nu[` pentru a mascaamenin]area. Madeline \nghi]i \n sec. Atitudinea lui, pe jum`tateapreciativ`, pe jum`tate ironic`, o deposeda de orice putere de a seap`ra. |ncerc` s` se aga]e de ultimele resurse ale rolului pe care-ljuca.

– Nu-]i face griji. Nu atentez la ce e al vostru. Nu trebuie s` m`\ndep`rtezi, cum ai f`cut cu Alastair.

C`ldura privirii lui se risipi.– Cât de cic`litoare po]i fi! |]i spun \nc` o dat` c` nu eu l-am

\necat pe Stair. N-aveam de ce. Nu-mi doream nimic din ce era al lui,nici fete, nici avere. El \nsu[i era prea altruist, u[or influen]abil;c`dea prad` vân`torilor de comori oriunde se ducea. Robert m-af`cut un fel de protector al lui. Am f`cut tot ce mi-a stat \n putin]`.Dar n-a fost destul…{i majoritatea ac]iunilor mi-au fost interpretatede cei mai mul]i, se \ncrunt`. Dar nu m` a[tept s` m` crezi. Finlay\ntotdeauna mi-a scos ochii cu faptul c` Robert m-a \nfiat. Te-aconvertit destul de bine, a[a c` ai s` crezi tot ce-]i spune el, [i nu eu.

|n sfâr[it, mijloacele cu care \l atacase \[i aflaser` ]inta. Dar nusim]ea gustul triumfului. Situa]ia o bulvers` [i mai tare când elcontinu`:


– M-a[ bucura s` aud versiunea ta. E dificil s` cred ceva, mai alesc` \ntotdeauna ai refuzat s` te aperi, observ` ea.

Prea târziu. Momentul revela]iei se \ncheiase. El \i \ntoarsespatele, lu` din nou paharul, rotindu-l pe toate p`r]ile, uitându-se lareflec]ia luminii \n el.

– }i-am spus c` n-am de ce s` m` ap`r; sunt obi[nuit s` fiuinterpretat gre[it, nu m` deranjeaz`, [i nici nu m` \mpiedic` sàc]ionez a[a cum consider eu c` e bine. R`mâi?

Madeline oft`, vizibil dezam`git`. Fusese aproape, pre] de câtevaclipe. Acum, o \ndep`rtase din nou, anihilându-i curiozitatea.

– Am s` stau…de dragul lui Robert…– Nici nu m` a[teptam s` spui c` de dragul altcuiva. A mai fost

cineva aici, \n afar` de noi doi, [i-i ar`t` paharul. Cred c` Finlay. Elnu bea whisky, prefer` ginul, iar \n parahul acesta a fost gin [ivermut…bùtura lui preferat`.

"A[a are s` fie dac` am fi c`s`tori]i", aiura Madeline a doua zidiminea]`, \n timp ce punea masa pentru Jake. Soarele inundasufrageria, aprinzându-i p`rul; ea se a[ez` \n partea opus`,concentrându-se s`-i toarne ceaiul. Dou` dimine]i petrecuse la felde pl`cut, servindu-l, al`turându-i-se la mas`, \ncercând s`-l scoat`din mu]enie.

Se a[teptase ca dup` scena de duminic` s`-i cear` o explica]iepentru toat` mascarada. Dar el nu-i ceruse nimic, [i nici nu-[imotivase atitudinea. Nici m`car nu dorea s`-i afle numele; abiaacum \[i d`dea seama c` niciodat` nu-i spusese Fiona. Poate nici nu-l interesa cu adev`rat. Mai bine \nceta cu toate visele proste[ti pecare [i le f`cea cu el.

S` fie c`s`torit` cu el. S` fie \ndr`gostit` de el. Un gând naiv, dincauza faptului c` locuiau \mpreun`, c` dormea \ntr-o cameràl`turat`, c`-l servea la mas`. Un paradis inutil. Dar, \n ciuda


repro[urilor pe care [i le f`cea singur`, Madeline era ve[nic vesel` [iradioas`, fericit` c` \mp`rt`[ise secretul ei, c` nu mai trebuia s` sedea drept Fiona \n fa]a lui, mai ales c` o considera mai dr`gu]` decâtaceasta.

Nici chiar vizita Isabelei din acea dup`-amiaz`, nu-i distruseseparadisul.

– Abia azi-diminea]` am auzit de Robert. Am fost [ocat`, ca [iWillie. Cum se mai simte s`racul?

Madeline se gândi la "s`racul" pe care-l vizitase cu o sear`\nainte, [i pe care-l g`sise coco]at \n vârful patului, vesel, plângându-se c`-i lipsesc bùtura [i trabucurile.

– Se reface. N-a fost atât de grav cum a crezut doctorul. Se parec` [i-a pierdut echilibrul [i s-a lovit cu capul de birou. L-am g`sit pejos. A fost o sear` teribil`.

– Cred [i eu. Dar totu[i, trebuie s` fi fost ceva care s`-l fi \mpins,sau s`-l fi \mpiedicat. Oare de la prea mult golf….sau de la whisky?

– Ah, nu. Finlay se \ntorsese \n acea sear`, [i s-au certat, \ncepuMadeline .

Apoi f`cu o pauz`. Curios lucru, abia acum observa cât de reci [ide inexpresivi erau ochii Isabelei; iar l`comia i se citea chiar prinridurile din jurul gurii.

– A, da? Presupun c` pe tema averii. S`-l urm`re[ti pe Finlay. {tiuc` ]i-e v`r, dar n-a[ avea \ncredere \n el.

Ochii ei o cercetau \ndeaproape. Ceva \n atitudinea bruneteisub]irele se schimbase.

– A[ zice c` singur`tatea din cas` \]i prie[te. Ai culoare \n obraji,[i parc` ai mai pus ceva pe tine de când ai venit. {i totu[i…Willie segânde[te la tine [i sugereaz` c` ar trebui s` vii s` dormi la noi.

Privirea albastr` a femeii se mai domolise, dar continua s-ostudieze. Dovada de prietenie atinse un punct sensibil \n sufletul


Madelinei. Poate c` \[i imaginase o reac]ie mai neutr`.– Willie e foarte dr`gu]. Dar nu este nevoie. Nu sunt singur`. E

[i Jake.– Jake? p`li femeia. St` aici? Cu tine? E[ti sigur`?– Normal, râse Madeline, amuzat` de \ntrebarea stupid`. |i

servesc micul dejun \n fiecare diminea]`, [i cina \n fiecare sear`. Seocup` de afacerile lui Robert. E foarte ocupat; a reu[it s`-l viziteze osingur` dat`. Am s` m` duc din nou la spital \n seara asta, ca s`-l lass` lucreze.

Isabel reu[i s`-[i mascheze destul de bine gelozia, de[i \[irec`p`t` culoarea cu oarecare efort.

– Dar n-are de ce s` stea aici. Po]i s` vii la noi. Gânde[te-te lavorbele ce-or s` se aud` \n sat. Tu [i cu el…singuri! {tii ce-o s` zic`lumea!

– E ridicol! E normal ca Jack s` locuiasc` aici. E casa lui, e fiul luiRobert…{i e clar c` m` prive[te ca pe o simpl` menajer`.

– Oare? Poate c` zvonurile despre Robert au oarecare sâmburede adev`r \n ele – cum c` te-a numit mo[tenitoarea lui. {tii c` amdiscutat despre asta, o dat`?

– Ce zvonuri? Nu e adev`rat. Robert mi-ar fi spus, s`ri fata.– Deci, nu ]i-a zis nimic? Poate c` sunt doar zvonuri, \n cazul

`sta…Dar e o dovad` cât de incert` e toat` situa]ia. Am s`-i spun luiWillie s` vin` s` te vad`. Poate te convinge s` stai la noi. Trebuie s`protej`m numele tù, nu?

– {i pe-al lui Jake, presupun, se gr`bi Madeline, iar Isabelstrâmb` din nas.

– Da…{i pe-al lui. Trebuie s` recuno[ti c` m` preocup` ceea ceconsider… c`-mi apar]ine.

Pe Madeline o tent` s`-l \ntrebe pe Robert dac` zvonuriledescrise de Isabel erau adev`rate, dar sora o inform` c` b`trânul nu


se sim]ise bine toat` ziua [i c` n-avea voie s` vorbeasc` prea mult.Cu toate acestea, Robert nu contenea s` i se plâng`.

– Nu pot s` citesc, s` scriu, s` vorbesc, s` fumez, s` beau. A[putea foarte bine s` mor. Nu [tiu ce m-a[ face dac` nu m-ai vizita,surâse el. Te ador, fata mea. Cum te descurci cu Jake? Se comport`bine?

– Da. Dar nu prea ne vedem. E prea ocupat.– Da? Cu ce? mormì el. Te are pe tine [i tot ce-[i mai dore[te,

[i-mi spui c` e ocupat. Ce pierdere de timp! Amândoi [ti]i foartebine ce-mi doresc. Stai s` vezi când vine pe-aici; \l \nv`] eu. Finlay s-a \ntors?

– Nu.– O s` vin`…Nu st` niciodat` prea mult. S` nu-mi spui c`-l

preferi pe el \n locul lui Jake. Nu accept. Sunte]i prea apropia]i carude pentru a v` c`s`tori.

A[adar, Robert credea c` Jake va profita de absen]a tat`lui sùpentru a o cere pe Madeline \n c`s`torie, gândea fata \n drum sprecas`. |ns` Jake, dimpotriv`, n-avea niciun motiv s` fac` acest lucru.F`cea doar ce voia, [i dac` lui Robert nu-i convenea, n-avea decât s`se obi[nuiasc`. Dup` cum men]ionase chiar el – [tia c` e respins [ine\n]eles de ceilal]i.

– Dar nu-mi e antipatic, rosti ea cu voce tare.Nether Craig se contura \n zare, aprins de lumina rozalie a

amurgului.– |mi place de el fiindc` e curajos [i sincer, cu riscul de a stârni

repulsie. L-a[ \nv`]a s` fie tandru. {tiu c` sunt \n stare."Gata!" \i dicta o voce interioar`. "N-ai s` ai ocazia. Isabel [tie c`

e al ei."Ignorând avertismentul, intr` \n cas` [i se \ndrept` direct spre

birou, crezând c`-l va g`si pe Jake acolo. Avea de gând s` stea cu el,


acolo, [i nu \n camera lui Janey. Avea de gând s`-i spun` totuldespre ea [i Fiona; ca s` nu mai existe dubii \n rela]ia lor, ca s-opoat` lua de la \nceput.

|ns` când deschise u[a, \l g`si pe Finlay a[ezat pe un col] almesei, iar Jake pe scaunul mare de piele al tat`lui sù. Cu capul datpe spate [i ochii \nchi[i, \l asculta pe fratele lui, tr`gând dintr-o]igar`.

– |n sfâr[it...draga mea!Finlay p`[i larg spre ea, o \mbr`]is` [i o s`rut`, dup` care o

admir`.– E[ti mai frumoas` ca niciodat`. Cum e Robert?{i el ar`ta mai elegant ca de obicei, \ntr-un sacou \n carouri,

pantaloni mula]i [i un trenci. Madeline uit` imediat tot ce i sespusese despre el \n ultimele zile [i-i r`spunse la salut, generoas`.

– M` bucur c` ai venit. Robert a \ntrebat de tine. Se recupereaz`destul de repede; le d` ordine doctorilor [i asistentelor, se face derâs…

Subiectul nu p`rea interesant pentru Jake, care-[i trase scaunulmai aproape de masa de lucru. Lu` un compas [i \ncepu s`deseneze.

– Ce bine c` aud a[a ceva, zise el, \nc` ]inând-o de mân`. O s`-lexterneze curând, ai s` vezi. A fost vina mea. Ne-am certat; \mi parefoarte rù. Când pot s`-l vizitez? Mâine?

– Nu, se r`sti Jake, f`r` a se opri din activitatea lui. S-ar putea s`-i dai palpita]ii [i s`-i provoci un alt [oc.

Finlay l`s` mâna fetei [i se \ntoarse spre Jake.– Mai scute[te-m`! Poate c` mi-am pierdut cump`tul atunci, dar

[i el e \nc`p`]ânat. Venisem aici plin de entuziasm, dup` \ntâlnireacu profesorul meu de la Cambridge. |mi sugerase s` preiauexpedi]ia \n Siria, referitor la ni[te s`p`turi. Voiam doar ni[te bani.


A[a c` m-am dat pe lâng` b`trân…[i m-a refuzat din nou.– Dac` voiai bani, de ce nu mi-ai cerut mie?– Pentru c` tu nu ai atâ]ia, [i deja \]i datorez prea mult. Dac`

mi-ar fi dat acum, a[ fi acceptat s` m` scoat` din testament, mormìFinlay, umblând agitat prin camer`. Presupun c` [tii despre cevorbesc, nu? Se opri, cu mâinile pe birou. Normal c` [tii, doar de-aiate afli aici…

Jake puse jos instrumentele, examin` ceea ce realizase pân` \nacel moment, stinse ]igara, [i-i zâmbi u[or lui Finlay.

– Nu putea r`mâne singur` \n cas`, noaptea, nu?– Niciodat` n-ai sc`pat vreo ocazie. Lucrezi repede! Dar po]i

s`-]i iei adio de la ideile tale. Am s` stau aici \n urm`toarele dou`s`pt`mâni, [i o s` fie o pl`cere s` am grij` de Fiona. Dorin]a ta va fiporunc`, draga mea…

Jake se ridic` [i-[i strânse foile.– Cât timp Robert nu e, voi locui [i eu aici, anun]` calm. Sunt

sigur c` trebuie s` apar` familia Malone din Australia, iar Robertspunea c` vrea s`-i vad` g`zdui]i cum se cuvine. A[a c` po]i foartebine s` te ocupi de fiica lor cea mic`, [i s` te faci astfel util.

Finlay se strâmb`, dar nu coment`.– Jake, te-ai gândit pu]in la bârfele din sat? Imagineaz`-]i ce zic

femeile. "Vai, ai auzit c` s`raca fat` e singur` \n cas` noaptea…cudoi dintre fl`cìi Austin? "

Jake chicoti, dar Madeline se s`turase.– Sunte]i la fel de rì ca Isabel, repro[` ea c`tre Finlay.– Isabel? Când te-ai \ntâlnit cu ea? se interes` aspru Jake.– |n dup`-amiaza asta…aici. Vine deseori s` discut`m. A f`cut

aluzie la bârfele despre mine [i voi…[i m-a invitat s` merg laGateside \n fiecare noapte. Zicea c` Willie e ner`bd`tor s` m` vad`.Dac` ceea ce spun Finlay [i cu ea e adev`rat, mai bine o ascult.


– Zvonuri! strig` Finlay. Ai f`cut-o geloas`, Fiona…[i poate are[i de ce, [i-l privi timid pe Jake.

– Ai grij` ce vorbe[ti. Nu e cazul s` accep]i invita]ia ei. Dac` teduci, ai s` dai na[tere la [i mai multe bârfe. N-ar trebui s` ne l`s`mcondu[i de ele. Noi [tim foarte bine c` situa]ia a r`mas aceea[i; \ncè[ti o menajer` [i nimic altceva. Am s` le spun Isabelei [i lui Willies` nu-[i mai fac` griji.

Madeline se uita la el cu ochi mari. |n \nc`perea \ntunecat`,chipul lui p`strase luminozitatea l`mpii de birou. O cuprinsetriste]ea. O menajer` [i nimic altceva – foarte clar; un avertisment s`nu \ncerce mai mult.

– Robert a l`sat s` se \n]eleag` c` totul trebuie s` continue ca deobicei, ca [i cum el ar fi aici…cu o singur` diferen]`. Dac` cineva iadecizii, eu trebuie s` fiu acela. Sper c` amândoi \i ve]i respectadorin]a.

Se l`s` o scurt` pauz`. Finlay p`[i spre Madeline.– Acum, m`car [tim care e pozi]ia noastr`, draga mea. V`rul Jake

e [eful, [i trebuie s` ne p`zim, c` altfel scoate biciul. Am voie s-o iaucu mine la s`p`turi? Apropo, trebuie s` vezi ceva care o s` te ung`la sulfetul tù de artist`. Stai pu]in.

Ie[i din camer`, l`sând o atmosfer` supra\nc`rcat` \n urm`. Jakerupse desenul de pe masa de scris, \l f`cu buc`]ele \ntr-un gestviolent [i-l arunc` la gunoi. |l \ncerca o emo]ie puternic`, dar, ca deobicei, se controla; singurul lucrul care-l tr`da, erau gesturilerepezite [i tres`rirea mu[chilor fe]ei.

Finlay reap`ru, d`du la o parte foile [i intrumentele lui Jake [iarunc` ceva \nvelit \n pânz` pe birou. Aprinse lampa [i dezveliobiectul.

– }ii minte buc`]ile de vase pe care le-ai g`sit? Le-am pus\mpreun`…[i uite! Un exemplar perfect de vas din Epoca de Piatr`!


Trase pânza de pe acel obiect. Era o urn` \ntr-o form` aproapesimetric`, cu fund plat [i deschidere larg`, de culoare ro[iatic`.

Madeline scoase o exclama]ie de uimire, apoi \l atinse.– Ce dragu]! Uite, Jake…Dar el plecase. Se auzi o izbitur` – u[a lateral`. El plecase,

probabil s` se \ntâlneasc` cu Isabel; \i anulase orice pl`cere.Incapabil` s`-[i ascund` nelini[tea, Madeline \ntâlni ochii speculativiai lui Finlay.

– Draga mea, cred c` m-am \ntors exact la timp.


Capitolul 8

S`pt`mâna era pe sfâr[ite. Dimine]ile \nsorite disp`ruser`, ca [iparadisul ei, complet distrus. Afectat` de aluziile lui Jake, Madelinenu mai lua micul dejun cu ei, [i nici nu mai invad` intimitateabiroului. Jake se retr`sese, taciturn, \n timp ce Finlay o \nconjura cumici aten]ii \n orele ei libere. Fata era con[tient` c` \ncearc` s-oimpresioneze, [i se ducea cu el la situri, \i accepta compania \n orelede c`l`rie. Se comporta ca un bìe]el care vrea s` se fac` remarcat.

|n weekend, ap`ru [i familia Malone – mam`, tat` [i dou` fiice,vechi prieteni ai Austinilor. Momentul coincise cu o ceart` \ntre ceidoi fra]i, fiindc` Jake refuza s-o prezinte pe Madeline drept veri[oaralor [i s-o invite la mese al`turi de ei. Madeline \n]elegea motivul, [ise \ntreba dac` n-ar fi trebuit s`-i dezv`luie lui Finlay adev`rata eiidentitate, pentru a evita alte complica]ii. Poate c` i-ar fi folosit s`ceara sfatul lui Jake. Dar acesta f`cea pe gazda \ntr-un modirepro[abil [i nu st`tea locului o clip`, astfel c` Madeline ajunse s`-l aprecieze mai mult \n postura sa de marinar care-i g`tise.

|ntr-o companie select`, weekendurile se dovedir` mai lungi cacele obi[nuite. Era \ntr-o sear` de mar]i, când Madeline c`zu frânt`\n patul ei. |ntr-un final, familia Malone \[i luase r`mas-bun.

– Slav` Cerului c` s-a terminat, coment` Finlay, a doua zidiminea]`. Acum, ne putem continua vie]ile. Regret, dar va trebui s`plec câteva zile, draga mea. M` \ntâlnesc la Edinburgh cu al]iarheologi. Sigur te descurci cu Jake?

– Cu siguran]`, mai ales c` nu ne vedem prea des. Azi e plecat la[antier. Zice c` a \ntârziat mult cu lucrul sù. Dup` felul \n careamândoi a]i lungit-o \n ultimele zile, s-ar fi zis c` niciunul nu ave]ialtceva de f`cut. Mi s-a p`rut c` v-a \ncântat compania surorilorMalone.

– Gata, gata! râse el. Oi fi geloas`? M`car a[a, mai am [i eusperan]e, [i-mi pare rù c` trebuie s` te p`r`sesc. Dar sunt ambi]ios.Poate c` prietenii mei or s` vrea s` se al`ture exepdi]iei…A[a c` teador, dar te p`r`sesc. Crezi c` o s`-]i fie dor de mine?

– O s` fiu mult prea ocupat` cu rearanjarea casei.– Bine. Dac` tu [i cu Jake v` vede]i fiecare de treaba lui, pot fi

sigur c` nu interac]iona]i prea mult.Geloas`? Da, era geloas`. {i nu pentru c`-l v`zuse pe Finlay

\nso]indu-le pe fetele Malone la grajduri. Ci pentru c`-l surprinsesepe Jake zâmbindu-le prietenos \n timp ce le ]inea companie peteras`, \ntr-o diminea]` \nsorit`. Sau când le deschisese u[a ma[iniipentru a le duce la o plimbare de sear`. Era pentru prima oar` \nvia]` când o \ncerca invidia; acum [tia cum se sim]ea Isabel.

|[i aminti [i de Willie. Hot`r\ ca dup` vizita la Robert s` treac` [ipe la cei doi fra]i. O invitaser` de prea multe ori; se putea s` aib`mai multe \n comun cu ei decât cu aleasa [i influenta familie Austin.Chiar [i Willie p`rea o companie mult mai pl`cut`, \n a[teptarea luiJake, decât asocia]ii Austinilor, care se interesau exclusiv de bani.

Nici m`car nu trebui s`-l caute pe Willie, c`ci acesta veni \n vizit`chiar \n acea dup`-amiaz`. Madeline se afla \n sufragerie, \nlocuindbibelourile pe care le sp`lase de diminea]`. |l conduse pe Willie \n


camera spa]ioas` \n loc s`-l duc` \n salonul lui Janey, pentru a evitaprivirile \ntreb`toare ale doamnei Binns, care nu-[i terminase treabala buc`t`rie.

– Ce surpriz`. Chiar m` gândeam s` trec pe la voi.– Atunci, s` nu te distrag` vizita mea. Po]i s` vii, vom fi ferici]i de

oaspe]i, [i se a[ez` timid pe un scaun. Mi-era dor de tine. E[ti a[a deretras` [i de bine p`zit`. Uite, ]i-am adus un cadou.

|i puse \n bra]e un pachet mare. |n timp ce \l desf`cea, el \[iplimb` apreciativ ochii \n jur, la pere]ii vopsi]i \n verde, lastucaturile albe, [i la mobilierul vechi; apoi, spre candelabrele decristal de pe tavanele frumos decorate, [i spre covorul bogat [iartistic lucrat.

Madeline scoase o cutie de bomboane.– Ce dr`gu] ! Mul]umesc. Nimeni nu mi-a mai dat bomboane

pân` acum, zise ea involuntar.Privirea lui \ncet` a mai studia \nc`perea, ab`tându-se asupra ei,

mirat` :– Cred c`-]i ba]i joc de mine! Ai avut parte de multe cadouri la

via]a ta. Ce frumos e aici; n-am mai fost. Isa da, dar eu n-am avutocazia. {tii c` nu suntem chiar pe lista invita]ilor b`trânului. Aremulte lucruri frumoase. Nu c` m` pricep, dar valoreaz` enorm. Mi-ar pl`cea s` colec]ionez [i eu antichit`]i. Cum mai e[ti? Ar`]i campalid`.

– Am fost ocupat`. Au venit ni[te prieteni de familie \nweekend…{i m` ocup [i de Robert.

– Da, am auzit. Credeam c` dac` e plecat, o s` ai [i tu pu]in`libertate…dar Jake m-a avertizat c` ai venit s` lucrezi. Oricum, mi-am spus s` vin s` v`d cu ochii mei. Ce zici de o croazier` peRona, \n weekend? Vreau s` ne cunoa[tem mai bine, dar nu maiajung s` te smulg de lâng` Austini. E[ti \nconjurat`….de parc` ai fi


o prin]es` din pove[ti p`zit` de dragoni !– Nu [tiam c` te intereseaz` pove[tile, remarc` ea, sensibil` la

aluzie. Dar nu e adev`rat. Nu sunt o prin]es`…ci doar o fatòbi[nuit` care-[i câ[tig` existen]a.

– Nimic nu e obi[nuit la tine. {i a[ vrea s` te eliberez din\nchisoare. Vrei…s` vii pe Rona? O s` fie [i Isa, cu ni[te prieteni.

Ea \[i arunc` privirea pe fereastr`, spre peluza sc`ldat` de razelesoarelui. I-ar fi priit s` se \ndep`rteze pu]in de cas` [i de Austini, s`-[i analizeze problemele la rece.

– Mi-ar pl`cea…dar trebuie s` \ntreb.– Pe cine? s`ri el.Apoi, brusc, se redres` ca [i cum ar fi ciulit urechile, [i se uit` la

ceas.– {tiu…Vino disear` la cin`. Mai discut`m atunci; acum, trebuie

s` plec.Spre mirarea fetei, Willie se repezi afar` din \nc`pere [i o zbughi

pe u[a principal`, de parc` voia s` se salveze. Ea \l urm`, cubomboanele \n mân`. |nainte de a se urca \n ma[in`, se \ntoarsespre ea surâzând :

– Nu uita – te a[tept`m la cin`. F`r` scuze; altfel, va trebui s` ter`pesc!

|nc` nel`murit` din cauza grabei sale, Madeline se \ndrept` sprebuc`t`rie. Deci, Willie o vedea ca o prin]es` \ntr-un turn, p`zit` dedragoni? Pì, o s` le demonstreze [i lui [i dragonilor, c` era liber` s`fac` ce voia. Va merge pe Rona. La urma urmei, avea dreptul la timpliber. Jake [i Finlay \[i puteau purta singuri de grij`. Era con[tient`c` decizia ei era, de fapt, o sfidare a autorit`]ii lui Jake. |nc` de la\nceput el refuzase \n numele ei toate invita]iile, ca [i cum ar fi avutvreun drept.

– Am s` merg…{i am s` m` distrez…Iar domnul {tie-Tot va


trebui s` p`zeasc` un turn gol, [i s`-[i g`teasc` singur, rosti ea cuvoce tare, intrând \n camera ei.

– Deci, vorbe[ti [i când e[ti singur`.Aproape sc`p` cutia din mân`, auzind glasul lui Jake din spate.

Reu[i s` se ab]in` [i p`[i mândr` \nainte, o puse bine, [i abia dupàceea \l \nfrunt`. El st`tea dup` u[`, pe care o \nchisese \ntre timp,\mbr`cat \n acelea[i haine ca la prima lor \ntâlnire, cu mâinile \nbuzunare [i cu o ]igar` \n col]ul gurii.

Dragonul ei. Ar`ta mai degrab` ca un cavaler ne\nfricat caresalveaz` domni]e, [i care-[i continu` apoi drumul. Willie, probabilobi[nuit cu anumite zgomote, sim]ise motorul Aston-ului [i-[i luaset`lp`[i]a.

F`r` a schi]a vreun gest, a[tept` ca el s` \nceap` primul.– De ce a venit Willie?– Ca s` m` vad`, s`-mi dea bomboanele astea [i s` m` invite la o

croazier` \n weekend. A[ vrea ni[te zile libere, te rog, mai ales c`Robert nu este acas`.

El se apropie, cercetând cutia cu bomboane.– Un gest foarte subtil din partea lui. M` \ntreb ce pune la cale.– Trebuie neap`rat s` fac` a[a ceva? Poate e pur [i simplu dr`gu].

M-a invitat de multe ori…iar tu ai refuzat \n numele meu. N-aidreptul. Sunt liber` s` merg unde am chef, cu cine am chef, atâtatimp cât \mi v`d de treab`.

El se sprijini de m`su]`; de[i nu se uita \n ochii lui, Madeline eracon[tient` c` o urm`rea.

– Nu ]i-ai dat seama c` te-ai privat singur` de libertate când te-aidecis s` joci rolul Fionei? Doar nu crezi c` Willie e interesat deMadeline Stewart. Doar dac` amândoi conspira]i ceva \mpotrivamea.

– |mi [tii numele, se \ntorse ea brusc. De unde?


user

Formato

gianninajollys

– Faci schi]e bunicele…[i le semnezi, r`spunse el lini[tit.– Deci mi-ai g`sit blocul de desen...– Da…[i \nc` \l mai am. Nu e[ti bun` ca actri]` [i nici nu te

pricepi s`-]i ascunzi urmele.I se p`rea c` cite[te amuzament \n ochii lui; dar nu era sigur`,

din cauza expresiei imperturbabile a fe]ei.– De ce nu m-ai denun]at pe loc?El \[i privi cap`tul ]ig`rii, apoi pe ea, pe sub genele deschise la

culoare.– Mi-am pus \n gând s` n-o fac. De ce n-ai recunoscut c` nu e[ti

Fiona când ]i-ai dat seama c` te-am descoperit?– Pentru c` Fiona mi-a spus s` nu m` las intimidat` de tine. Te

crede arogant, [i are dreptate.– Deci, ea te-a trimis. Sim]eam eu c` e cam prins` cu alte treburi

când am vizitat-o \n mai, la Geneva.– Ai fost la Geneva? exclam` ea. De unde ai [tiut c` e acolo?– Foarte simplu. Când mi-am dat seama c` nu e[ti ea, mi-am

f`cut timp s` merg la Paris, s-o vizitez. Credeam c` o s-o interesezefaptul c` cineva \i joac` rolul. Acolo, mi s-a dat adresa ei din Geneva.S-a cam crispat când am dat buzna peste ea…dar n-a recunoscutnimic. Chiar dac`-mi spune \n fel [i chip, nici ea nu e imaculat`. Aimai auzit de ea?

– Nu.– Nici s` nu te a[tep]i. O s`-]i fac` vânt imediat ce va afla c`

te-am descoperit. Poate e[ti bun` s`-mi spui de ce a ales s` te trimit`pe tine.

Madeline \i explic` \n câteva cuvinte, f`r` menajamente fa]` depropria persoan`; acum, când povestea totul, \[i d`dea seama ceridicol` era \ntreaga situa]ie.

– Tipic pentru Fiona; vrea s` \mpu[te doi iepuri dintr-o dat`.


– Voia s` m` ajute [i pe mine, se gr`bi Madeline s` adauge,\ncercând s`-i fie loial` pân` la cap`t.

– Cred c` ai fi \n stare s` aperi [i diavolul \n persoan`. Acum air`mas cu buza umflat`, [i chipul lui se descre]i.

Ea plec` ochii. Se sim]ea p`r`sit`. |n tot acest timp, trìse cuideea c` Fiona \i acoper` spatele, c` e prietena ei. Când, de fapt,fusese pe cont propriu, prins` \ntr-o mascarad` ridicol`, f`r` sens.

– Trebuie s` plec, zise ea privind cutia cu bomboane, care nu-imai trezea niciun interes. E clar c` dau na[tere la complica]ii dac`mai r`mân.

– Dac` ]ii neap`rat s` pleci, du-te. Dup` cum spuneai, n-amdreptul s` te re]in…sau s`-]i organizez via]a. Dar a[ vrea s`-]i pun \nvedere faptul c`, acum câteva zile, am convenit s` r`mâi pân` cândtat`l meu se va \ns`n`to[i \ndeajuns pentru a ie[i din spital. O s`-laduc acas` azi dup`-amiaz`. Dac` vrei s` pleci imediat, o s`-i expliceu ceva. Acum e mult mai bine, dar \nc` are nevoie de odihn` [i de\ngrijiri. El \nsu[i mi-a spus c` vrea s` vin` acas`…la tine. Dac`pleci, te pot l`sa la gar`. Ai tren pentru Glasgow la trei jum`tate.

{i se uit` la ceas.– Sunt gata \ntr-un sfert de or`.Jake ie[i din camer` la fel de silen]ios precum intrase. Totul sau

nimic. Un om practic, \nc`p`]ânat [i cu viziuni \nguste – n-avea degând s-o opreasc`, [i totu[i, nu-i l`sase alt` op]iune decât aceea dea r`mâne. Cum s` plece când Robert se \ntorcea acas` sl`bit,necesitând \ngrijiri?

Fugi pe u[a din spate a casei, spre garaje, unde-l g`si pe Jakesco]ând ma[ina. Când o v`zu se opri, a[teptând r`spunsul ei cumâinile \ncruci[ate. Vântul se juca \n p`rul amândurora.

– Ce-ai decis?– E[ti sigur c` e \n ordine dac` r`mân, a[a cum am promis?


– {i care sunt condi]iile?|ntrebarea o bulvers`. |l privi \n t`cere.– Adic` ?– Angajatul \[i cere partea. Vrei o m`rire de salariu? Sau bonusul

se va da \n \ntâlnirile cu Willie? |ncerc s` ajungem la un consens dedragul lui Robert.

Cinismul lui o r`v`[ea complet. Se \nfurie la gândul c` era \ncò impostoare \n ochii lui.

– Cum \]i permi]i! izbucni ea. Crezi c` totul poate ficump`rat…chiar [i dragostea. }i-am spus c` nu sunt a[a. Fac totulnecondi]ionat, pentru c` nu sunt o insul`, ci m` implic!

– John Donne. Se pare c`-]i place poezia lui. M` surprinzi.– A fost poetul preferat al tat`lui meu.– {i unde e el acum? |n Paris?– Nu. A murit. A fost un om generos [i toat` lumea \l iubea. A fost

artist, f`r` nimic altceva \n afar` de talentul propriu. Lucrurile mate-riale nu-l interesau, ceea ce Austinii n-ar \n]elege niciodat`.

– {i a murit s`rac, \ntr-un ]inut \ndep`rtat, continu` el, oarecumironic.

Cu toate acestea, \n ochii lui se putea citi o urm` de sensibilitate.– Probabil ca [i tine, nu avea pe nimeni care s`-l protejeze de

gesturile impulsive, caritabile. Madeline sim]i un nod \n gât. P`rul \i acoperi chipul din cauza

vântului. El i-l \ndep`rt` cu o mân`, zâmbindu-i. Inima ei se opri \nloc.

– M`car nu e o peruc`. Mul]umesc, pisicu]o. {tiam c` ai s` r`mâi,dar voiam s` m` asigur c` decizia \]i apar]ine. |ncearc` s` m` supor]i.Mi-a luat mult timp s`-mi formez masca asta, [i n-am de gând s` m`lep`d de ea. {i dac` tot am pomenit de John Donne, pot s`-]i [i citezdin el. S`-mi aminte[ti de asta \ntr-o zi când suntem singuri, [i via]a


e mai pu]in complicat`.Ce voia s` spun`? O tachina din nou. Tocmai când \l catalogase

drept un om cu sânge-rece, d`dea dovad` de un suflet sensibil, [ide \n]elegere. |i d`râma toate mijloacele de ap`rare, [i o l`sadescoperit`. Promisiunea lui \i d`dea palpita]ii. |ntre timp \ns`, aveamult de lucru ; trebuia [i s`-l anun]e pe Willie c` nu poate merge pevas. Din instinct, o sun` pe Isabel [i o rug` s`-i transmit` mesajulfratelui ei.

– P`cat, draga mea. Bietul Willie. Va fi dezam`git. Te pun latreab`, se pare. Vorbesc eu cu Jake când ne \ntâlnim mâine.

Isabel era la fel de sigur` pe sine ca de obicei, aducând din nou\n discu]ie ideea raporturilor ei apropiate cu Jake.

– Când Robert se face mai bine, s` ne spui, ca s` d`m opetrecere.

***

Robert reveni acas`, foarte bine dispus. Se dovedi un pacientfoarte preten]ios [i, pân` la sfâr[itul s`pt`mânii, reu[i s` se certe cudoctorul [i cu Jake. Ultimul p`r`si Nether Craig, [i se \ntoarse lacabana lui.

Madeline se mul]umi s`-l vad` pe Finlay, cu care-[i continuarela]ia de prietenie \n fiecare dup`-amiaz`, când Robert dormea.|ntr-o zi, instructorul de echita]ie o l`s` s` c`l`reasc` un mânz pur-sânge. |mpreun` cu Finlay, luar` calea mla[tinilor [i a coasteiabrupte. O zi \nsorit`, cu vânt puternic, tipic` pentru sfâr[itul deiulie. Marea se agita \n zare, ridicând talazuri \nspumate.

Madeline reu[ise s`-l \ntreac` pe Finlay. La un moment dat se


opri, \ngândurat`, pentru a-l a[tepta. De ceva timp, \ncepuse a-iar`ta semne de afec]iune \ntr-un mod diferit. |i era greu s`-lresping`. Ar fi fost timpul s`-l anun]e c` nu e Fiona, dar ezita, pân`nu se consulta cu Jake. Nu mai g`sise ocazia de a se \ntâlni cu el\ntre patru ochi, iar via]a nu era mai pu]in complicat`. Jake venea s`-l vad` pe Robert. B`trânul tot mai \ncerca s`-i apropie, iarMadeline se \ntreba dac` nu cumva o respinge tocmai din acestmotiv. Poate c` se \n]elesese cu Fiona, poate c` \ntr-adev`r avea degând s` se \nsoare cu ea, [i a[tepta \ns`n`to[irea lui Robert pentrua-i da explica]ii.

Ca de fiecare dat` când \ncerca s` trateze problemele obiectiv,Madeline se posomor\. Jake acceptase [ederea ei…pentru a-[ivedea scopul atins. Dar care era acest scop? Averea lui Robert? Sauavea alte gânduri sadice? Trebuia neap`rat s` afle.

– De ce te \ncrun]i, draga mea? Credeam c`-]i place s` c`l`re[ticu mine. Hai, te-ai dus ca vântul…abia l-am f`cut pe al meu s` teprind` din urm`.

– |mi place s` c`l`resc \n compania ta, Finlay. Mai ales \ntr-o zica asta.

– N-ai vrea s` te c`s`tore[ti cu mine?– Doar nu vorbe[ti serios? se mir` ea, c` s`reau de la un subiect

la altul.– Ba da, draga mea. Te iubesc, [i sper s` nu m` respingi. N-am

vrut s` te gr`besc. Ba chiar m-am purtat atipic pentru un Austin.M`car dac` [i Jake ar fi la fel. Dar cred c` e singura solu]ie de a ie[idin imaps. Dac` vei fi so]ia mea, când o s` mo[tene[ti Nether Craign-ai s`-mi refuzi pl`cerea de a s`pa \n gr`din`, iar cu banii ai puteas`-mi finan]ezi expedi]iile.

– N-ai avut noroc la Edinburgh?– Deloc.


– Dar n-am s` mo[tenesc nici Nether, [i nici averea lui Robert.Nu sunt…

– Bine\n]eles c` e[ti! Chiar Robert mi-a spus-o. Dac`-mi e[tial`turi, ai s`-mi dr`muie[ti banii. A[ putea face minuni. Teintereseaz` istoria, e[ti sensibil`, [i te ador cum n-am mai adorat oalt` femeie.

|i lu` mâna \ntr-a lui. Mânzul f`cu un pas \napoi, tres`rind.Madeline privea chipul pl`cut al lui Finlay. Deci, era adev`rat – Fiona devenise mo[tenitoarea averii, iar Finlay o cerea \nc`s`torie tocmai din acest motiv. O cuprinse un sentiment derepulsie.

– Nu, nu, nu ! strig` ea, [i ecoul \i r`spunse \napoi.Expresia fe]ei lui se \ncord`; prea târziu, Madeline \[i aminti

vorba lui Janey, cu privire la temperamentul lui impulsiv. Finlay lu`c`p`strul, pentru a-[i domoli calul.

– Cum adic`, nu? Niciodat` nu m-ai mai refuzat. |ntotdeauna ]i-a pl`cut de mine, [i am crezut c` m` iube[ti.

Exact ca-n situa]ia cu Sebastian. Numai c`, de data aceasta, \i eramai u[or s` refuze, pentru c` iubea pe altcineva, nu era Fiona [i n-avea de gând s` mai mint`.

– Nu m` pot c`s`tori cu tine, Finlay. |mi pare rù…Iubesc pealtcineva [i nu…

Regreta rana ce i-o pricinuia, \ns` el o \ntrerupse brusc.– Pe Jake, nu-i a[a ? [uier` el. Dumnezeule, cred c` a b`tut fierul

cât a fost cald, când a r`mas singur cu tine! Dup` bani se uit`. {tiedespre testamentul lui Robert, \ntotdeauna a [tiut. E cu un pas\nainte tot timpul. Am crezut c` ai ]inut seama de aten]ion`rile mele.

– Te-ai \n[elat, r`spunse ea, f`r` regrete. Nu l-a \necat pe Stair.Tu ai inventat povestea pentru c` erai gelos, [i \nc` mai e[ti.

– {i totu[i, nu doar eu am crezut \n ea. E[ti mai naiv` decât


b`nuiam. Consideri c` e[ti singura femeie din via]a lui ? Au fost ogroaz`. Isabel e doar una din multe altele.

– Finlay, te rog s` \ncetezi [i s` m` ascul]i.– Nu vreau.Ridic` mâna cu care ]inuse c`p`strul. Crezând c` vrea s-o

loveasc`, se d`du \n l`turi. Mi[carea brusc` [i smucitura speriar`mânzul, care nechez` [i o lu` la goan`. Madeline \[i \nfipse pintenii\n pântecele calului, tr`gând de h`]uri cât putea de tare.

– Finlay, te rog, opre[te-l!Cum ajutorul \ntârzia, calul [i c`l`re]ul se avântar` pe panta

abrupt`. Rafalele biciuiau fa]a Madelinei; ceva i se prinse \n p`r, [iurl` de durere. Apoi, calul, obosit din cauza greut`]ii din spinare, oarunc` din [a \ntr-un moment de neaten]ie. Norii [i cerul se rotir`deasupra, asemenea [i p`mântul de care se izbi. Ateriz` pe ceva careo \n]ep`. C`zu \n incon[tien]`.

***

St`tea lungit` pe ceva plat, cu junghiuri sub ea. Poate c` aceastaera pedeapsa pentru rolul jucat. |n curând, Marele Judec`tor avea sàpar` \ntr-o rob` lung` [i neagr`. |i va cere s` se confeseze [i va faceca pedeapsa s` se potriveasc` p`catului.

– Sunt Madeline Stewart.Spusese oare numele destul de tare? M`rturisise, iar acum aveau

s-o elibereze.– Madeline Stewart, Madeline Stewart…Sunetul propriei voci o f`cu s` deschid` ochii. Deasupra se

plimba un nor pufos. |ncetul cu \ncetul, \[i aminti ce se \ntâmplase.


St`tea ag`]at` \ntr-o tuf`, cu picioarele ridicate. Priveli[tea o amuz`.{i le mi[c`; nu p`rea a se fi r`nit. Nici la bra]e. Trebuia cumva s` ias`din acea pozi]ie ridicol`. |ncerc` s` se ridice. O durea spatele. Maigreu pân` s` ias` din tufi[, pentru c` ramurile o \n]epau \ncontinuu.|n sfâr[it, reu[i, dup` care se opri pentru a-[i trage suflarea, fericit`c` era \n via]`. Se uit` dup` mânz. Nicìeri. Cu siguran]` se \ntorsesela grajduri, acolo unde ar fi trebuit s` mearg` [i ea. Dar nu putea daochii nici cu Aileen [i nici cu Finlay…nu \nc`.

O durea \ntreaga fa]`. Se atinse. Pe degete i se scurse sânge.Unde s` mearg` ? Nu la Nether, unde ar fi trebuit s` dea explica]iiatât lui Robert, cât [i lui Finlay. Nu de una singur`. Dar trebuia s`\nceteze cu toat` mascarada chiar \n acea zi. Avea nevoie de unsprijin. Poate c` Jake o va lua drept ridicol`, dar o va asculta; [iprobabil \i va oferi ajutorul.

Era u[or de ajuns din câmpie la drumul principal. Madeline \ltravers` [i se \ndrept` spre cabane de-a lungul coastei. Privi soarele;briza \i ardea fa]a. Trebuia s` fie trecut de ora [ase. O cuprinsepanica. Poate c` nu se afla acas`, poate ie[ise \n larg. Ajunse, \nsfâr[it. Cioc`ni. Niciun r`spuns. Dup` \nc` un moment de a[teptare,se d`du \napoi, ne[tiind ce s` fac`. Se deschise u[a cabaneial`turate, de unde ap`ru o femeie teribil de gras`.

– O, domni[oar` Austin. |l cùta]i pe domnul? S-a dus la un hotelcu un b`rbat, pentru afaceri. Cred c` era un marinar dup` bonet`.Ah, ar`ta]i jalnic. Haide]i \nùntru, s` sta]i jos. A]i c`zut?

– Da. Nu intru, mul]umesc…Am crezut c`-l g`sesc pe Jake. ..pedomnul Austin, s` m` duc` acas`.

Femeia se apropie [i scoase o cheie din buzunarul [or]ului.– V` deschid u[a. Am una, eu fac cur`]enie \n cas`. Intra]i,

f`ce]i-v` un ceai; \l trimit pe Jamie al meu dup` el.Madeline accept` cu mult` recuno[tin]`. R`coarea din sufragerie


era reconfortant`. Locul ar`ta mai pr`fuit [i mai dezordonat decâtdata trecut`, de parc` proprietarul nu mai locuise demult acolo.Tremura prea tare, \ncât i-ar fi fost imposibil s`-[i fac` un ceai. |nschimb, se trânti pe canapea, ciupind corzile chitarei. Nu-l auziseniciodat` pe Jake cântând la ea. Jake pe care-l [tia, arareori \[i ar`talatura amabil`. De ce-ar fi f`cut-o, mai ales fa]` de ea? Statutul ei deimpostoare \i d`dea un sentiment de ru[ine, de ridicol. Mai bine arpleca \nainte ca el s` soseasc`; putea s` se strecoare la Nether, s`-[iia ni[te haine [i s` dispar` \nainte de a mai cauza alte probleme.

Se auzi o portier` izbit`, apoi b`rba]i care râdeau. Ma[ina sedep`rt`. Jake intr` \n cas`. P`rul lui auriu sclipea \nsemiobscuritatea camerei; ochii \i sticleau, amuza]i. Imaginea debun` dispozi]ie disp`ru complet când d`du cu ochii de ea.

– Când Jamie mi-a spus despre o doamn` tân`r`, credeam c` serefer` la Isabel.

– |mi pare rù c` te-am smuls de lâng` prieteni.Era nemul]umit c` n-o vedea pe Isabel, ceea ce o f`cea s` urle.

|[i feri privirea pentru a-[i ascunde lacrimile.– Dar voiam s`-]i spun…– Ce. Ce vrei s`-mi spui? |nc` o criz` la Nether ?Acreala din glasul lui o deziluzion`, [i se feri. Lumina de afar` \i

dezv`lui r`nile de pe obraji, [i c`ma[a murdar`.– Mad, ce s-a \ntâmplat?Indiferen]a lui se risipise, se afla acum lâng` ea. |ncerc` s`-i

ating` obrajii, dar se retrase \nainte de a face acest gest. Folosiseporecla pe care tat`l ei i-o d`dea. Apoi, dintr-o suflare, izbucni,povestind totul, incoerent:

– Cred c` ar`tam groaznic cu picioarele \n sus! râse.Palma lui veni ca o mustrare. Nu primise ajutorul la care s-ar fi

a[teptat. Doar o palm` peste obraz, dar m`car o \mpiedicase s` se


mai autocomp`timeasc`.– Opre[te-te!Ea \ncet` [i-[i puse palmele pe fa]`.– Scuze, n-am mai f`cut asta niciodat`.– Presupun c` n-ai mai avut niciodat` de \nfruntat furia lui Finlay

sau s` fi fost aruncat` de pe cal. Nu-i ia mult ca s` fie provocat.Presupun c` nu i-ai spus cine e[ti.

– Nu. N-am apucat. Vreau s` le spun [i lui [i lui Robert, acum.Cred c`-]i dai [i tu seama c` situa]ia devine problematic`. E adev`ratc` Fiona e noua mo[tenitoare?

– Da…Dar persoana care, de fapt, e beneficiarul, e[ti tu. Aref`cut testamentul la pu]ine s`pt`mâni de la apri]ia ta. |ntr-un fel,planul Fionei a fost mai bun decât s-ar fi gândit. Robert te ador`. E[tidr`gu]`, amabil`, faci ce ]i se spune. E[ti fiica pe care n-a avut-oniciodat`; Fiona a mo[tenit aproape tot ce se putea.

– De ce nu mi-ai spus ?– Credeam c` [tii.– E fantastic ! Trebuie s`-l sf`tuie[ti s`-l schimbe. Fiona n-are

dreptul. I-ai spus ceva?– Nu. Dac-ar fi [tiut, ar fi venit cu primul avion, iar eu \nc` mai

aveam curiozit`]i \n ce te prive[te. La un moment dat, am crezut c`faci parte din schemele lui Finlay. Credeam c` a aflat de inten]iile luiRobert [i c` vrea s` m` \ndep`rteze. Dar mi-am dat seama când amfost pe Allegro. S`racul, a fost dus de nas, nu? S-a \ndr`gostit de cinenu trebuia. {tii de ce a f`cut Robert un nou testament?

Ea d`du din cap. Deja \ncepea s` se simt` mai bine. Glasul luicalm [i gesturile largi avuseser` un efect nea[teptat asupra ei,detensionând-o.

– Robert \[i \nnoie[te testamentul tot timpul. La un moment dat,pe când eu [i Stair o luasem pe cì gre[ite, Finlay devenise unicul


mo[tenitor. Apoi, \ntr-o zi, i-a spus c` are de gând s` sape totul cândva intra \n posesia domeniului. Robert a v`zut ro[u \n fa]a ochilor [ia r`mas cu buza umflat`. Dup` moartea lui Stair, a fost rândul meula mo[tenire. Dar n-a durat mult. Robert a decis c` e cazul s` m`\nsor. Când l-am refuzat, a f`cut un nou testament, l`sând totulFionei, sperând s`-mi revin [i s-o conduc pe ea la altar.

Se ridic` brusc, p`[i spre dulap [i scoase o sticl` de whisky.Turn` \n dou` pahare [i-i \ntinse unul. Dar ea refuz`.

– Bea!– Nu. Mai bine un ceai.– |mi ia mult pân` fierbe apa; [i-a[a o s` ai nevoie de curaj \n

urm`toarea or`. Dar \]i pun ni[te ap`. R`mase al`turi de ea,urm`rind-o cum bea lichidul care-i ardea gâtul.

– Fiona nu te place, anun]` ea, f`r` s` vrea.Nu putea, nu trebuia s` se c`s`toreasc` cu Fiona.– Sentimentul e reciproc. Nici n-am de gând s` m` \nsor cu ea.

Chiar dac` e mo[tenitoarea, nu m` atrage. Du-te la baie [i spal`-tepân` \]i caut un pulover, s` te acoperi. Mergem la Nether\mpreun`…s` ne distr`m.

– O s` se enerveze Robert?– Pu]in. Pe de alt` parte, jocul tù s-ar putea s`-i pice cu tronc.

Poate c` deja a aflat adev`rul. Probabil c` te d`deai de gol de fiecaredat` când vorbeai cu el. Se tot \ntreba de unde [tii atâtea lucruridespre antichit`]i [i despre art`. Pe mine m` deranjeaz` reac]ia luiFinlay. Dou` lovituri \n aceea[i zi – s` fie refuzat [i s` afle c` nu e[ticea care te-a crezut. |i ajunge.

Madeline cobor\ ochii, ru[inat`. Cuvintele sunau teribil. El serea[ez` pe canapea [i-i ridic` b`rbia.

– Gata, pisicu]o. Se va termina curând. |ntotdeauna adev`ruliese la iveal`, [i e mai bine dac`-l spui cu gura ta.


Capitolul 9

Puloverul lui Jake era mult prea mare [i prea larg, \ncât Madelinetrebui s`-i \ntoarc` mânecile de câteva ori. Dar \i ]inea cald, mai alespentru c` era al lui.

U[a lateral` a casei se deschise aproape \nainte ca ei s` opreasc`.Finlay st`tea pe scar`, palid [i ner`bd`tor.

– Slav` cerului c` e[ti teaf`r`, draga mea! O lu` de bra], [i oconduse \n cas`. Te-am cùtat cu Aileen peste tot. Când Dandy avenit f`r` tine, am crezut c` \nnebunesc.

– Sunt sigur c` ai \nnebunit, trânti Jake u[a, dar nu de grija ei.E[ti convins c` te bucuri s-o vezi \ntreag`? Te-ai str`duit s`-i frângigâtul.

Merser` cu to]ii \n birou. Jake se a[ez` pe un col] al mesei,servindu-se cu un trabuc al lui Robert. Finlay aduse un scaun pentruMadeline.

– Presupun c` ]i-a spus totul, iar acum vii s` m` iei la rost.– Exact. Te-am avertizat, Finlay. Una e s`-]i pierzi cump`tul [i s`

love[ti \n mine sau \n Stair, [i alta e când te apuci s` dai de furc`b`trânilor sau fetelor. Deja ai creat destule probleme \ntr-o singur`lun`.

– Ce predic`! Pân` nu demult, tu erai cel c`lcat \n picioare…bachiar de curând, a[ spune. Adic` tu s` po]i sc`pa, eu nu. {i de dataasta ai reu[it s` sco]i c`ciula. Cum reu[e[ti ? S` fie noaptea pe carea]i petrecut-o \mpreun` pe Allegro? Sau când a]i r`mas singuriaici…

Nu apuc` s` termine, c`ci Jake arunc` trabucul [i-i repezi unapeste gur`. Capul lui Finlay rico[`, iar el se ridic` repede din scaun,\n ciuda ]ip`tului Madelinei. Ambii b`rba]i se pr`bu[ir` pe podea,\ncle[tându-se. De[i bulversat` de violen]a gesturilor [i a vorbelor cele ie[eau pe gur`, Madeline r`mase [i-i privi indiferent`. De ce totul\n casa aceea degenera, ca \ntr-o melodram`? Ei se luptau, a[teptândca ea s` le spun` "Opri]i-v`, v` rog !".

– Ajunge ! se auzi glasul autoritar al lui Robert. V-am spus c` dac`v` mai v`d a[a, v` \nchid pe amândoi.

}inea \n mân` un bici de piele, asemenea profesorilor sco]ieni.Pentru Madeline era prea de tot, [i abia se ab]inu s` nu râd`. Oarechiar avea de gând s`-l foloseasc`? Nu avu prilejul s` afle, c`ciimediat cei doi \ncetar`, \nfundându-[i mâinile \n buzunare,probabil resim]ind loviturile din copil`rie.

– Mai bine. Acum, s` ne a[ez`m, [i s`-mi spune]i care e motivul.– Povestea Fionei, bolborisi Finlay.– Spune-mi Fiona, de ce se ceart`?– Sigur nu te superi, Finlay ?– Nu, draga mea. Singurul risc este s` fiu dat afar` din

cas`…ceea ce mi s-a mai \ntâmplat.Madeline povesti \ntâmplarea [i incidentul care cauzase

\ncìerarea. |nainte ca Robert s` comenteze ceva, fata \l privi drept\n ochi [i-l anun]` c` nu e Fiona Austin. Se l`s` t`cere. Din gr`din`,r`zb`teau trilurile unei p`s`ri. Razele soarelui sclipeau pe c`lim`rilede argint. Cei doi b`rba]i se uitau uimi]i la fata din fa]a lor, prin


fumul de ]igar` din \nc`pere. Cel`lalt continua s` trag` din trabuc,lini[tit.

– Vrei s` repe]i ultima chestie, draga mea? Nu sunt sigur c` amauzit bine.

– Nu sunt Fiona Austin.– {i-atunci, cine e[ti?– Numele meu e Madeline Stewart.|l urm`rea pe Robert emo]ionat`, rugându-se s` nu cad` \ntr-o

alt` criz`. |n sinea ei, era complet eliberat` de o povar`. Redeveniseea \ns`[i.

Se auzi un [uierat, apoi un chicotit, care se transform` \ntr-unhohot de râs. Robert se l`s` pe sp`tarul scaunului, râzând culacrimi, tres`rind din toat` fiin]a sa.

– Adic`, e[ti o impostoare ? \ntreb` Finlay.Ea aprob`, dorindu-[i s` nu-l fi r`nit.– {tiai? se uit` el la fratele sù.– Da.– De la \nceput ?– Din prima clip` \n care am cunoscut-o.– Dumnezeule! A[ fi vrut s` am ipocrizia, atitudinea ta cu

sânge-rece.Robert \[i [terse fa]a cu o batist` mare.– De ce nu ne-ai spus? Ne-ai l`sat s` ne facem de râs...mai ales

eu. Cred c` te-ai distrat pe cinste, [arlatanule.– Deci, banii te interesau, nu fata, zise Jake.– N-am zis asta.– Nu…dar asta a reie[it. Te-ai f`cut de râs \n fa]a unei fete care

nu e mo[tenitoarea.– {i-atunci, cine e, de fapt? Vreo buc`]ic` pe care ai pescuit-o [i

te-ai gândit s-o treci drept Fiona când ai aflat c` Robert te va retrage


din curs`?Jake se repezi din nou la el. Dintr-o mi[care, Madeline \l opri, cu

o mân` pe um`rul lui.– Nu! Te rog, f`r` violen]`. Nu duce nicìeri, [i ceea ce spune nu

doare, pentru c` nu e adev`rul.– Finlay, se r`sti Robert, dac` nu te controlezi, te rog s` ie[i afar`.– {tiam eu, se \nfurie acesta. De ce eu \ntotdeauna? De ce nu

Jake? [i p`[i spre u[`.– {i Jake, pentru c` vreau s` vorbesc cu domni[oara \ntre patru

ochi. Niciunul dintre voi s` nu scoat` o vorb` pân` nu v` las eu. Estestrict o problem` de familie. S-a \n]eles?

Finlay mormì c` \n]elesese, [i ie[i.– S` n-o iei prea tare, \i suger` Jake lui Robert.

***

{i nici nu se \ntâmpl` acest lucru. Ba chiar, dup` aflarea \ntregiipove[ti, Robert nu conteni cu chicotelile timp de câteva minute.

– Pe cuvântul meu, e bun`. Cine-ar fi crezut c` eu, dintre to]i, ams` m` las p`c`lit \ntr-un asemenea hal! {i eu a[ fi f`cut a[a ceva, la oanumit` vârst`. {i-]i atrag aten]ia c` am b`nuit ceva de câteva ori,când am discutat despre antichit`]i. Dar ]i-am pus interesul [icuno[tin]ele pe seama anilor trì]i la Paris. M-a surprins faptul c`feti]a de atunci s-a dezvoltat atât de pl`cut. Egoista! Dac` n-ar fi fosta[a de [ireat`, ar fi avut numai de câ[tigat. E clar c` nu-i mai daunimic, oft` el [i se l`s` pe sp`tarul scaunului. Poate c` a[a merit. Saucum ar spune Janey : "Omul pofte[te, Dumnezeu \mparte". Suntprea preocupat s` fac via]a a[a cum vreau eu, [i s`-i organizez pe


ceilal]i.– N-ar fi mers, oricum, \l consol` Madeline. Fiona nu s-ar fi

c`s`torit cu Jake. Nu-l place [i are p`reri foarte stricte \n ce prive[temariajul [i locul femeii \n societate. Crede \n egalitatea dintre sexe.

– {i tu? Nu crezi la fel? clipi el, curios.– Ba da, politic [i material vorbind, r`spunse ea dup` un

moment de gândire. Dar nu cred c` femeia ar trebui s`-i urmezeb`rbatului \n toate. Poate c` sunt de mod` mai veche, dar cred c`b`rba]ii [i femeile sunt f`cu]i s` se completeze unii pe ceilal]i, nu s`se asemene.

– Bravo! F`r` diferen]a \ntre sexe, am trì \ntr-o lume foarteplictisitoare. Dar nu \n]eleg un lucru. De ce nu mi-a spus Jake c` nue[ti Fiona? Rar face ceva f`r` o motiva]ie. Ai idee?

– Nu. N-am recunoscut c` sunt altcineva decât când a]i avutatacul; iar el mi-a sugerat s` nu v` spun pân` nu v` \ns`n`to[i]i.

– Hmm, pì s` [tii c` m` simt mai bine, dar sper c` r`mâi s` aigrij` de mine pân` se \ntoarce Janey.

– Adic`, nu v-a]i sup`rat c`…din cauza a ceea ce am f`cut?– A fost o glum` doar. Dac-ai fi fost altfel…dar s` nu intr`m \n

am`nunte. Planul Fionei te-a adus aici, [i-ntre timp am ajuns s` teplac. Mi-ai spus c` e[ti singur` pe lume…|nc` un copil abandonat,deci mi se pare corect s` stai \n casa mea. Ai nevoie de un c`min, iareu, de o menajer`. Ce mai vrei?

– Mul]umesc…– A, [i \nc` ceva. Po]i s` sugerezi ce-a[ putea s` fac cu afurisi]ii

`[tia de bani. Nu-i pot lua cu mine.– E u[or. Da]i lui Jake [i lui Finlay partea lor cât mai sunte]i \n

via]`. Pe Finlay are s`-l ajute foarte mult. Niciodat` n-are s` \ncetezedac`-l ]ine]i ca pe spini. E de[tept, un intelectual. Astfel de oamenin-au grija p`str`rii banilor, dar asta nu \nseamn` c` nu-i cheltuie cu


cap. {i trebuie s`-i da]i [i lui Jake. Dac-a]i fi f`cut acest lucru acumcâ]iva ani, a]i fi sc`pat de certurile dintre ei. Acum, Finlay e ros degelozie din cauza lui Jake. A]i cump`rat afacerea de construc]ii devapoare pentru Jake, dar nu v-au preocupat ambi]iile lui Finlay.

– Stai un pic, feti]o. Jake [i-a construit afacerea cu banii de latat`l lui, pe care i-a mo[tenit la dou`zeci [i unu de ani. Nu m-a l`sats`-l ajut, din cauza lui Stair. Acum, eu sunt tat`l lui legal, [i m`consider` ca atare, \n ciuda numeroaselor dovezi de rebeliune. Daro s` meditez [i asupra ideilor tale. Mi-ai dat de gândit, dac` tot sunt]intuit la pat.

***

Madeline se \ntinse pe nisip [i \nchise ochii. Trecuser` dou` zilede la \ntâmplare, dou` zile intense, \n care, cu ajutorul avocatului,b`trânul ref`cuse testamentul. Dou` zile \n care Finlay se izolase \ncamera lui, cu u[a larg deschis`, ascultând cele mai zgomotoasediscuri ale sale, cu volumul dat la maximum. Dou` zile \n care nu-lv`zuse pe Jake [i nici nu auzise de el.

|[i l`s` capul pe bra]e, oftând. Ar fi putut s` fie fericit` c` ceea ceo preocupa mai mult trecuse cu bine. Acum totul se clarificase, iarea era angajata unui bog`ta[. Poate c` Jake \[i considera misiunea\ndeplinit` [i \ncheiat`, [i ea nu mai reprezenta un punct de atrac]ie.Pe de alt` parte, Finlay o privea suspicios; se p`rea c` niciodat` n-are s`-[i mai arate latura prietenoas` fa]` de ea.

– |n sfâr[it, te-am g`sit! se auzi glasul Isabelei.Madeline \[i \ntrerupse reveria, ridicându-se [i scuturându-se.– Am sunat de dou` ori, dar doamna Binns nu [tia unde e[ti. Nu


mai c`l`re[ti, nu? Ai o culoare frumoas`. Eu nu m` fac a[a, m` arddoar.

Isabel era la fel de sociabil` ca de obicei, aranjat`, elegant` \nrochia ei verde, [i cu p`l`ria de paie pe cap. Ochelarii de soare \iascundeau privirea.

– Am zis s` mai prind soarele cât mai am ocazia. Rareori prinzio asemenea vreme.

– E prea cald pentru mine. Dar m` bucur c` te-am g`sit. Willie n-a fost prea mul]umit c` n-ai putut veni la noi. Voiam s` te invit lao petrecere pe care o d`m vineri seara. O s` vin` [i Jake.

Isabel \[i scoase ochelarii, cercetând chipul fetei.– Te-ai zgâriat rù pe obraz, observ` ea. Te-ai certat cu Finlay ?– Nu. Am fost aruncat` de pe un cal.– |n]eleg. Sper c` ]i se vindec` pân` la petrecere. Toat` lumea

care o s` vin` va participa la cursa de la Lamlash de mâine…\n afar`de Jake. Crezi c` po]i?

– S-ar putea s` \ntârzii pu]in, dar am s` vin. Mul]umesc.– Bine. Willie o s` fie \ncântat. O s` vin` chiar el dup` tine, ca s`

se asigure c` vii.– Pot s` vin [i eu, zise ea, gândindu-se s` nu creeze probleme

dac` Willie va ap`rea la u[`.– Nicio problem`. Te duce [i te aduce. Gânde[te-te [i la ce pierzi

dac` vii singur` cu ma[ina. Ma[ina poate fi un spa]iu atât deintim…pe \ntuneric.

***

Veni [i ziua de vineri, iar Madeline se felicit` c` acceptase


invita]ia. Cu Robert absorbit de testament, Finlay moroc`nos [i Jakeabsent, situa]ia \ncepea s-o plictiseasc`. Toat` distrac]ia pierise;slujba devenise slujb`, rutin`, monotonie.

|n timp ce \[i f`cea treaba la buc`t`rie, Finlay n`v`li \nùntru [io prinse de talie.

– |n sfâr[it! |n sfâr[it, draga mea!– Ah, Finlay, n-am crezut c` am s` te mai v`d a[a vesel.Pentru o clip`, el p`ru c` nu \n]elege, dup` care rânji:– A fost rù? Scuz`-m`, drag`. Nu c` am murit din dragoste…dar

cred c` [tii asta. Ve[tile pe care mi le-a dat Robert au f`cutlumin`…{i am \n]eles c` a fost ideea ta. Nu mai trebuie s` a[teptpân` la moartea lui. Iar Jake o s` aib` [i el partea sa. Mi-am zis s` vins` te s`rut [i s` ne \mp`c`m. Robert zice c` e[ti mult mai dr`gu]`decât Fiona.

O trase mai aproape [i o s`rut` delicat, aproape curtenitor.– |]i mul]umesc..c` e[ti tu \nsu]i, c` ai luat locul Fionei…{i cred

c` ai dreptate. Nu sunt genul care s` se c`s`toreasc`, nu \nc`. M`duc s`-i spun [i lui Jake. Robert vrea s`-l vad` aici \n seara asta…cas` s`rb`torim.

Deci, Jake nu va veni la petrecere. Iar dac` cei trei aveau s` fieocupa]i cu discu]iile lor, absen]a ei nici nu va fi sim]it`.

Dup` cin`, Madeline se preg`ti mai repede decât ar fi trebuit [iie[i \n \ntâmpinarea lui Willie. Acesta tocmai intra cu ma[ina pe alee,[i \ntoarse pentru a o lua. Pornir` spre Gateside, trecând pe drumpe lâng` Aston Martinul lui Jake, care se \ndrepta spre Nether.

– Credeam c` are s` vin` [i Jake.– Au o reuniune de familie…Nu m` prive[te. Poate vine mai

târziu.|n prima or`, Madeline se distr` destul de bine, dup` care \ncepu

a se plânge de ame]eli. Willie o conduse \ntr-o camer` mic`, slab


luminat`, \ncercând s-o lini[teasc` prin tot felul de trucuri. Fata \lasculta, considerându-l atât de generos; \[i puse picioarele pecanapea, [i-l l`s` s`-i scoat` pantofii. |nchise ochii, ame]it`, darcamera p`rea c` se \nvârte cu ea. Brusc, \i deschise din nou, [i-l g`sipe Willie aplecat deasupra ei. Ochii lui avea luciri stranii pe\ntuneric. Sim]urile ei se \ncordar`. El \i bloc` ie[irea cu ambelebra]e, apropiindu-se tot mai mult, \ncercând s`-i fac` complimente.

– Te rog, Willie, las`-m` s` m` ridic. Mi-e rù. Trebuie s-o g`sescpe Isa.

Vru s` se ridce. Trebuia s` scape din \nc`perea, din casa aceasta,[i de omul de lâng` ea, care se transformase dintr-un prieten \ntr-unstrìn hidos.

– Acum? Cred c` Isa e cu George…sau cu Jake, dac` a ap`rut…Apoi, dintr-o dat`, u[a se d`du \n l`turi, [i pe fundalul luminos,

\n zgomot puternic de muzic`, ap`ru Isa.– Uite-i. Ce ]i-am zis? Se giugiuleau…Isabel era \mbr`cat` \n catifea, iar \n spatele ei veni [i Jake,

elegant \n costumul sù negru. D`du furios un picior u[ii.– Ai fost rapid, dar nu \ndeajuns, zise el ironic.Se dep`rt` de bra]ul posesiv al femeii [i p`[i spre canapea. Willie

\i ie[i \n \ntâmpinare. Madeline nu putea deslu[i ce anume se\ntâmpl`; camera \nc` se \nvârtea cu ea. Jake trecu de Willie [i oprinse de bra], trezind-o.

– Ridic`-te; pune-]i pantofii. E timpul s` mergi acas`.Devenise rùt`cios. Mi[carea brusc` \i provoca dureri de cap.

Dar sosise, [i o conducea acas`. Cu mare b`gare de seam`, \ncerc`s`-l asculte, dar când se aplec`, totul \i veni \napoi.

– |i vorbe[ti de parc` ar fi o sclav`, nu vara ta. Nu-l asculta, Fiona.R`mâi cu mine; am eu grij` de tine. Poate ar trebui s`-i spunem luiJake c` te-am cerut \n c`s`torie…[i nu cred c` o s` m` refuze.


– Ar cam fi timpul s`-]i dau peste nas, Willie. Ar trebui s` [tii pecine ceri – e pur [i simplu menajera lui Robert…o sclav` \n toat`regula, dac` vrei. Nu e veri[oara mea. Nu o cheam` Fiona Austin, ciMadeline Stewart. Dumnezeu [tie de unde a ap`rut.

Se l`s` t`cere. Cei doi fra]i erau [oca]i, nevenindu-le s` cread`.– E adev`rat? [uier` Isabel, p`[ind spre ea amenin]`tor.Jake o prinse de mân` [i o trase \napoi.– Las-o! Scuze, Willie, c` ]i-am stricat planul. Trebuie s`

m`rturisesc c` mi s-a p`rut amuzant s` v`d cum te la[i p`c`lit.– {tiai? \ntreb` Isabel.– Da, de la \nceput. M`-ntreb Willie, ce-ai fi f`cut aflând c` te-ai

\nsurat cu o sclav`? Ai fi \necat-o a[a cum ai f`cut [i cu Stair când airealizat c` te-ai ales cu un drogat pe post de cumnat?

– N-ai dovezi!– Nu. Dar nici tu nu po]i dovedi c` eu am fost cel care l-a \necat,

r`spunse el calm. Bietul Stair. |ncepea s` devin` enervant, nu?|ncepea s` [tie prea multe…s` vorbeasc` prea multe…L-ai \mpins,dup` care ne-ai ajutat pe noi s`-l cùt`m. L-ai g`sit [i l-ai afundat. |ncaz c` ai din nou de gând s` pui mâna pe banii no[tri, am s`-]i spunc` nu noi mo[tenim averea. E rezervat` unei persoane nen`scute\nc`.

|ntinse palma spre Madeline, [i o ridic` \n picioare.– Haide, sclavo, mergem acas`. Nu v` deranja]i s` ne

conduce]i…Sunt convins c` v` bucura]i c` plec`m.– Jake, se gr`bi Isabel, punându-[i \n aplicare puterea de

seduc]ie, nu po]i pleca a[a! Ai \n]eles gre[it. Eu n-am…El o ignor` [i-[i croi drum. }inând-o pe Madeline strâns, trecu

printre mul]imea de dansatori veseli.Aerul proasp`t o izbi pe fat` direct \n fa]`, \nce]o[ându-i

sim]urile.


– |mi vine rù!Jake o \mpinse \ntr-o tuf` [i a[tept` s`-[i revin`.Ce mult avea s-o dispre]uiasc` pentru toat` scena.– Scuze! Nu [tiu ce mi s-a \ntâmplat. M` sim]eam ame]it`, iar

Willie mi-a sugerat s` m` a[ez [i…– Ai bùt prea mult.Chipul lui avea \n fundal un cer plin de stele.– Am bùt doar un pahar, ca s`-i fac lui pe plac. {tii c` nu-mi

place alcoolul.– |nseamn` c` a fost un Mickey Finlayn. Willie se pricepe s` le

amestece.– Adic`?– O bùtur` menit` s` aib` un efect spontan asupra celui ce-o

bea. Mai ales c` tu nu e[ti obi[nuit` cu a[a ceva, te ame]e[te pe loc.Dumnezeule, nu te potrive[ti deloc cu rolul jucat. De ce oare te-aales Fiona chiar pe tine? Dac` e[ti mai bine, te duc acas`.

Atitudinea lui nu p`rea deloc favorabil`. |[i f`cuse datoria [i osalvase. |n ma[in`, Madeline \ncepu a chicoti.

– M` bucur c` te amuz`, o critic` el.– Nu e adev`rat. Nu e[ti deloc amabil.– Nici n-am vrut s` fiu.– Nici m`car fa]` de Isabel. Din cas` r`zb`teau pân` la ei

ritmurile muzicii, râsete [i o lumin` puternic`.– Cât de banale devin astfel de situa]ii ! Poate c` preferai s` r`mâi

cu Willie.– {i tu ]i-ai c`lcat promisiunea fa]` de Robert. Ai zis c` n-ai s`

spui nim`nui c` nu sunt Fiona pân` nu ave]i und` verde de la el.– Robert s-a \n[elat. Cu cât se afl` mai repede, cu atât se uit` mai

curând. Trebuia s` te scap cumva de el. |nc` de la \nceput am\ncercat s` v` ]in la distan]`, pentru c` te-am v`zut vulnerabil` fa]`


user

Formato

gianninajollys

de micile lui aten]ii. Willie e un amoral. |i d`dea droguri lui Stair cas`-l dreseze dup` bunul lui plac. Nu ]i-ar fi priit deloc.

– Dar nu m` putea for]a s` fac nimic. N-ar fi putut s` màdemeneasc` \ntr-un mariaj.

– M` \ndoiesc.– Publicitatea negativ` dùneaz` imaginii lui Robert. S-ar fi

p`strat secret pân` plec eu, peste trei luni. Apoi, el va r`mâne \nurm`, ridicol [i… O durea atât de rù capul \ncât nu mai puteara]iona. Dac` ar fi luat-o \n bra]e, s-o aline!

– Dac` te temi de bârfe, ai putea pleca mai devreme, ca s`simplific`m situa]ia, zise el brutal. Robert e aproape ref`cut. {i neputem lua o alt` menajer`.

Zdruncin`turile ma[inii o trezir` la via]`. Madeline se ghemui pescaun, r`v`[it` [i t`cut`. |nchise ochii. Goneau pe drum. Apoi, cu unscrâ[net, vehiculul se opri \n fa]a intr`rii.

Jake st`tea s` izbucneasc` de nervi, de[i \ncerca din r`sputeri s`se controleze. Ea se \ntreba ce anume \l \nt`râtase pân` \ntr-atât.

– N-ar trebui s` conduci \ntr-un asemenea hal. E periculos, [optiea.

– Sunt multe lucruri care nu-]i plac la mine, nu? Uite \nc` unul.{i o prinse de p`r, bruscând-o [i s`rutând-o violent. Fata ar fi

vrut s` ]ipe de durere, dar de acest gest violent, sim]ea o dorin]`latent`. Uit` de disconfortul creat, \ncercând s`-i r`spund`. Jake oeliber` la fel de brusc, [i-[i afund` capul \n palme pe volan.

Ceva se \ntâmpla cu el. Voia s`-l ajute. Isabel \l r`nise, iar acumse r`zbuna pe ea. |l atinse u[or, oferindu-i \ntreaga ei \n]elegere [icompasiune.

– Nu conteaz`, Jake. {tiu c` sun` stupid, dar am fost oproast`…[i dac` vrei…

– Ie[i!


Capitolul 10

Deci, Alastair fusese dependent de droguri, iar Robert \l tìase depe lista mo[tenitorilor când aflase c` vrea s` se \nsoare cu Isabel.Dac` ar fi [tiut totul de la \nceput, poate ar fi \n]eles situa]ia, [i ar firedus din gre[eli. |nc` nu-i trecuse mahmureala, [i, \n ciuda faptuluic` avea alte preocup`ri, scenele insistau s`-i revin` \n minte. Când\[i amintea cursa ce urmase \n Aston-ul lui Jake [i comportamentullui de nerecunoscut, o cuprindea o emo]ie puternic`.

– Plec, draga mea, anun]` Finlay, dând buzna peste ea. Sper s`m` \ntorc vinerea viitoare.

– Unde pleci?– La Cambridge. Trebuie s`-mi preg`tesc expedi]ia de anul

viitor. De ce e[ti a[a de posomorât`? Nu-]i st` \n fire.– Am o migren`.El \i mângâie obrazul.– Asear`, dup` ce am treminat aici, Jake a venit s` te caute [i nu

te-a g`sit. Unde fugisei? La Watson?– Da. M-a invitat Isabel. Cum de-ai ghicit?– Nu eu, Jake. A fugit acolo \ntr-un suflet, ca [i cum fiecare

secund` ar fi contat. Ce s-a \ntâmplat? V-a]i certat?

Madeline d`du din cap.– M` gândeam eu. Tocmai am venit de la debarcader. Jake nu e

acolo. A plecat \n larg, de capul lui – semn c` e \ntr-o dispozi]ieproast`.

– Acum? se nelini[ti ea, c`ci vântul sufla tare din nord-vest,mic[orând considerabil temperatura.

– Cu cât e mai agitat` marea, cu atât \i place mai mult. Dar credc` deja ai aflat. Nu e un bìat rù. Aveai dreptate deun`zi.|ntotdeauna am fost gelos pe el. La fel [i Stair. Vezi tu, Jake a fostprimul dintre noi care s` câ[tige afec]iunea lui Robert. Tot timpul eatât de sigur pe sine [i de priceput. A[a c` fiecare am \ncercat s`-l\ndep`rt`m, sau s` ne impunem. Stair i-a spus Angelei, fetei aceleiadin Paris, c` Jake nu e cu adev`rat fiul lui Robert, [i c` nu va mo[teninimic. |ntr-un fel a fost bine, pentru c` s-a dovedit ce urm`rea. Darinten]ia l-a durut enorm. Apoi, [i eu l-am atins, dar f`r` rezultate. Eun dur.

La fel gândise [i ea pân` noaptea trecut`. Acum, totul devenise ocertitudine.

– O s` lipseasc` mult?– Dougie spune c` dou` zile. Nu-]i face griji. E bine. Acum,

trebuie s` plec. {i sper s` v` g`sesc pe amândoi mai a[eza]i când m`\ntorc. La revedere.

Ce voise s` spun`? El [i cu Jake erau atât de obi[nui]i s`vorbeasc` aluziv, \ncât nu se mai exprimau coerent \n prezen]a altorpersoane. Doar dac` nu insinuase o idil` \ntre ea [i Jake – ceea cear fi fost ridicol. |l iubea, dar dup` cum se debarasase de ea cu osear` \nainte, nu p`rea a-[i dori nimic de la ea.

|n acea dup`-amiaz`, Madeline f`cu ni[te cump`r`turi \n sat. |nparcare, d`du nas \n nas cu Isabel. Expresia fe]ei ei r`mase inert`.

– Tot pe-aici? Vrei s` pari o \nving`toare? Se pare c` nu-]i dai


seama de ru[inea familiei, atâta timp cât mai r`mâi. Le-am spustuturor, iar acum ai ajuns subiectul principal peste tot.

Madeline observase privirile curioase ale oamenilor \nmagazinele \n care intrase.

– E[ti sigur` c` ai \n]eles ideea? insist` Isabel, [i doi trec`tori\ntoarser` capetele la replica ei.

– Am s` plec atunci când voi dori eu, nu când vrei tu. Robert \ncàre nevoie de \ngrijiri.

– De ce s` ne ascundem…Madeline? {tiu de ce ai r`mas. Pentruacela[i motiv cu care ai venit. E[ti doar o vân`toare de comori, deproast` calitate. Ai aflat cumva de adev`rata Fiona [i ai \ncercat s` tedai drept ea. Ai fost descoperit`, iar Robert, generos ca de obicei, te-a iertat ca s` scape de bârf`. Dar Jake ]i-a f`cut zile fripte. Nu tevrea aici. Iar ]ie-]i place de el, nu? Nu nega. Am observat felul \n care-l urm`reai seara trecut`.

– Dup` câte s-au \ntâmplat asear`, a[ fi putut [i eu spune câteceva despre Willie Watson [i sora lui.

Isabel r`mase uimit` un timp, dar \[i reveni.– Chiar crezi c` cineva te-ar crede pe tine, o impostoare? Când

noi st`m aici de ani de zile? De ce nu pleci? Ai stat mai mult decâtera cazul. Oricât de mult ai \ncerca, n-ai s` pui mâna pe Jake. E agerca un lup. George m-a cerut \n c`s`torie, [i i-am spus lui Jake. Deci,\nc` am speran]e. Sunt sigur` c` i-am dat de gândit.

Se opri, cercetând-o pe cea din fa]a ei. Apoi, se aplec` u[or spreea :

– Du-te, draga mea, \nainte s` pui pe toat` lumea \ntr-o situa]ienepotrivit`.

Pe parcursul serii, Madeline cuget` asupra vorbelor Isabelei, carele completau pe cele rostit` de Jake cu o sear` \nainte. Cu cât plecamai curând, cu atât mai bine. Da, va pleca, a[a cum ar fi trebuit s-o


fac` \nc` din prima zi.Dar unde s` mearg`? Nu putea r`mâne \n Sco]ia. Toate

speran]ele de a-[i reg`si familia i se spulberaser` cu mult timp \nurm`. Nu se putea \ntoarce nici la Paris. Londra p`rea cea mai bun`solu]ie. Avea s` plece chiar \n acea sear`, \n timp ce Robert se\ngrijea de cei câ]iva musafiri, [i cât timp Jake se lupta \n larg curafalele de vânt.

|ncepu s`-i scrie lui Robert un bile]el, explicându-i motivele pecare le avea, [i i-l l`s` pe birou. Apoi, \i scrise [i Fionei, povestindu-i totul [i scuzându-se pentru e[ec. |n cele din urm`, \[i\mpachet` lucrurile.

La opt, era gata de plecare. Soarele era \nc` pe cer, iar vântulsufla cu furie. Aruncând o ultim` privire \n sertare, g`si puloverul pecare i-l d`duse Jake. |l \mbr`]i[` o clip`, evocând amintirile pe carele avea cu el. Ceaiul din cabana lui; plimbarea sub clar de lun`; cursanebun` pe timp de furtun`, [i primele ore ale dimine]ii când glasullui \i alungase toate temerile. Cu sigurana]`, \n alte circumstan]e,rela]ia lor ar fi ar`tat altfel. |n situa]ia de fa]`, el n-o dorea.

Brusc, se decise s` ia puloverul [i s`-l lase vecinei lui Jake; s` facùn ultim gest sentimental, [i s`-[i ia r`mas-bun de la cabana lui [i dela mare. |[i l`s` valizele la gar`, [i se \ntoarse. Avea la dispozi]ie oor`.

Marea se izbea nervoas` de diguri, \mpro[cându-le. Mai mul]ioamni priveau spectacolul. |n dep`rtare, se z`reau mai multe b`rcicare se luaser` la \ntrecere.

– Cred c` sunt nebuni s` se \ntreac` pe o vreme ca asta! zisevecina lui Jake.

Apoi, o v`zu pe fat`.– Bìatul tù e acolo, pe barca de salvare. Abia ce a pus piciorul

pe uscat când au venit dup` el. Face parte din echip`, ca [i fiul meu


mai mare. Sunt voluntari.Deci, se \ntorsese. Nu r`m`sese dou` zile. Trebuia s` lase

puloverul \nainte ca el s` apar`.– Am un pachet pentru el; vreau doar s`-l las. Poate c`…– A, u[a e deschis`. Pune-l pe mas`. O s`-l g`seasc`.O tenta]ie foarte mare. Madeline intr` repde, hot`rât` s` nu se

lase ademenit` de atmosfera relaxant` dinùntru. Puse pachetul pemas` [i privi \mprejur. O raz` de soare p`trundea pe fereastr`,luminând \nc`perea. Pe birou, mai multe instrumente de desen [i ocatre – Moby Dick. Madeline o r`sfoi [i d`du peste câteva pasajereferitoare la nevoia de a ie[i \n larg. |[i aminti de cuvintele lui Finlayreferitoare la acela[i impuls pe care-l avea [i Jake. Rândurile ocaptar` complet [i uit` de timp. Se f`cuse deja nou` [i jum`tate;pierduse trenul [i nu mai avea altul pân` a doua zi diminea]`. Tipicpentru ea s` rateze plecarea!

U[a se trânti \n l`turi; Jake intr` cu spatele, urându-i noapte bun`prietenului sù. Când d`du cu ochii de ea, r`mase t`cut.

– Ce cau]i aici?– Am…crezut c` e[ti plecat…Am venit s`-]i aduc puloverul.

Vecina ta mi-a spus s`-l las pe mas`. Plec.St`tea cu mâinile \n buzunare, \ncercând s` par` mândr`.– Robert [tie? [i-[i desf`cu pelerina.– Nu…– Deci, te-ai dat la fund acum pe final. Te credeam mai breaz`.

Unde te duci?– La Londra.– S` mori de foame, necunoscut` de nimeni? Te proste[ti.N-avea de gând s` se certe cu el. Poate c` putea prinde vreun

autobuz spre Glasgow, sau s` fac` autostopul.– La revedere, \ntinse ea mâna. |mi pare bine c` ne-am cunoscut.


El \naint`, ignorând gestul ei. |n raza de lumin`, observ` otìetur` pe fruntea lui, [i sânge \n p`r.

– Vai, te-ai r`nit, [i \ntinse \ncet degetul spre ran`. Las`-m` s` tecur`] [i s` te pansez. E destul de adânc`. Ar trebui s` te duci la undoctor, s`-]i pun` copci. |l sun imediat.

– Cred c` am fost neatent. Am v`zut pe al]ii r`nindu-se, [i\ntotdeauna am reu[it s` m` feresc. Am dat cu capul direct \n cârm`.Un caz \n care salvatorul trebuie salvat.

– Unde ai trusa de prim-ajutor? Stai jos.– Nu. Am s` m` descurc singur.Se privir`. Dintr-o dat`, Madeline fu cuprins` de un sentiment de

\mb`rb`tare. |l \mpinse de umeri, iar el, dezechilibrat, c`zu pecanapea. Cu ochii mari [i t`cu]i, o urm`ri. Ea se l`s` \n genunchipentru a fi la acela[i nivel cu el.

– Jonathan Antony Kenneth Edwards, ai s` faci cum spun eu! E[ticel mai iritant, cel mai egoist snob pe care l-am cunoscut vreodat`!Crezi c` po]i face orice, c` n-ai nevoie de nimeni. E[ti \nc`p`]ânat,nebunatic, \ncrezut, independent, superficial…

– Se pare c` ai \nghi]it tot dic]ionarul. Nu [tiam c` m` ur`[ti atâtde mult.

– Dar nu te ur`sc. Cum po]i spune a[a ceva? Te iubesc…[i nuvreau s` plec, de[i, dac` nu m` dore[ti, plec oricum. A[ vrea s`r`mân aici cu tine, s` te iubesc, s` te pre]uiesc, s` te \ngrijesc cândai nevoie, s`-]i g`tesc. N-am s`-]i cos niciodat` [osetele…ur`sc asta!M` ascul]i? |n]elegi ce-]i spun? Sau e[ti prea absorbit de bani [i delucrurile materiale, ca to]i Austinii?

|l lu` de mâini, scuturându-l.– Te iubesc, de[i e[ti ira]ional, brutal [i nedrept ; nu vreau s`

plec…Emo]iile o cople[iser` cu totul. Cuvintele \i ie[eau de pe buze


\ncontinuu, \n \ncercarea disperat` de a-l convinge. El se aplec` spreea.

– |ntotdeauna ai vorbit prea mult, murmur`, [i-i conteni avântul,s`rutând-o.

Aceea[i senza]ie de impulsivitate, dar de data asta era cu totuldiferit. Treptat, mi[c`rile lui devenir` delicate, mângâindu-i p`rul [ichipul.

– " Pentru Dumnezeu, taci [i las`-m` s` iubesc "…}ii minte c` odat` ]i-am spus c` o s` revin asupra lui John Donne, când vom fisinguri, [i via]a va fi mai lini[tit`? Poate c` acum e momentul potrivit.Am vrut s`-[i spun asta de atâtea ori…

– Pot s` r`mân?– Da. N-am nimic \mpotriv` dac` vrei s`-mi co[i [osetele, de[i, de

obicei la arunc dac` se rup. Dar n-am s` te las s` g`te[ti pân` nu\nve]i ca lumea. {i te avertizez c` n-am decât un pat, dublu. Darexist` [i canapeaua.

Acum râdea de ea, tandru.– {i mai e o condi]ie…Ea se l`s` \napoi pe c`lcâie, gata s` accepte orice. Pân` la cap`t

– a[a \i prezisese Fiona. {i avusese dreptate.|nainte ca el s` continue, se auzi ]ârâitul telefonului. Madeline se

c`]`r` pe canapea, \n timp ce el r`spunse.– Lini[te[te-te, spunea Jake. E aici, [i acoperi receptorul. E

Robert. A g`sit biletul tù.Dep`rt` receptorul pentru ca ea s` poat` auzi cuvintele.– La naiba, m` ascul]i? Ce spui ?– |nc` nu. Dar v`d eu ce fac.– Gr`be[te-te, omule. Nu mai e timp.– Nu? Am toat` noaptea la dispozi]ie.– Gata cu neru[inarea! O vreau pe fat` \napoi \nainte de miezul


nop]ii. Ai \n]eles?– Perfect, [i \nchise, revenind pe canapea.– P`rea nervos, murmur` ea timid.– Da, dar din cauza mea, nu a ta. Dup` cum spuneam, po]i

r`mâne cu o condi]ie – s` ne c`s`torim.– Cum? Dar am crezut c`…Nu…Adic`, nu trebuie… lumea o

s` spun`…– Taci! Trebuie s` ne c`s`torim fiindc` te iubesc, [i te-am iubit

\nc` din prima clip` \n care te-am v`zut.– {i Isabel?– Ce e cu ea?– Mi-a spus c` aveai o rela]ie cu ea. Spera c` o vei lua de so]ie.– Da? {tiam c` vrea ceva de la mine…dar nu m-am n`scut ieri.

|n]elegi de ce n-am vrut s` ai de-a face cu ei?– Da. Credeam c` vrei doar s` intervii.– {i asta. Am fost al naibii de gelos. E ca o boal`. Am mo[tenit-o

de la Austini. Te-am dorit \nc` de la episodul de la vizuin`. De cecrezi c` te-am l`sat s` stai, [tiind c` nu e[ti Fiona? Pentru c` m`\ndr`gostisem.

– {i de ce nu mi-ai spus? Ar fi fost mult mai simplu.– Pentru c` m` temeam.– Tu…s` te temi? Nu pot s` cred.– E adev`rat. M` temeam s` nu fii o alt` vân`toare de comori.

Apoi am descoperit c` e[ti o victim` a Fionei [i m-am temut c` m`dispre]uie[ti. Nu m` purtasem prea galant cu tine. Am trecut printr-un iad crezând c`-l preferi pe Finlay, apoi pe Willie. Dupàceea, te-am g`sit asear` la Willie [i \nnebunisem de tot. M-ai criticat,ai pus din nou sare pe ran`, [i m-am purtat ca o brut`. Abia azi, \nlarg, mi-am dat seama c` te-am r`nit, a[a c` m-am \ntors. A[ fi venitla Nether \n genunchi, s`-mi cer iertatre.


– Deja mi te imaginez, coment` ea sec, dar el o \nghionti.– Nu mai zgâria, pisicu]o. {tii bine c`-mi place s` fac dup` cum

m` taie capul; m`car admit c` mi-ai intrat \n sânge [i c` nu-mi dorescaltceva decât s` te iubesc [i s` te ap`r de generozitatea ta. Dar [i tuva trebui s` m` \nve]i s` fiu amabil. Pân` acum, n-am avut motive s`\nv`] a[a ceva.

– {tii atât de multe, [i totu[i, atât de pu]in. Asear`, \ncercam s`-]i spun c` indiferent ce faci sau ce crezi, te iubesc. Nici eu nu suntperfect`. Dar face parte din joc s` accep]i persoana a[a cum este.Dragostea e necondi]ionat`.

Se l`s` t`cere, apoi sun` telefonul.– Robert…– Tu e[ti, Jake? tun` vocea din receptor.– Da.– Ce naiba faci? E aproape miezul nop]ii. E acolo?– Da…{i aici r`mâne.– Bine, bine. Ad-o aici, ca s` m` pot culca. {i ]ine minte c` primul

copil trebuie s` fie un bìat…ca s`-i pot l`sa totul. Gr`be[te-te!– Un bìat, [opti Madeline, \ncercuit` de bra]ul lui. Un bìat

blond, pe nume Jonathan, [i poate adùg`m [i Robert...[i Colin, dela tata?

– Iar vorbe[ti prea mult. Nu e nevoie s`-l \ncarci pe bietul copilcu nume. O s` fie mai mul]i. Poate c` primul o s` fie o fat`, cu p`rde abanos [i ochi de chihlimbar.

Nu l`s` loc la comentarii, pecetluindu-i buzele cu un s`rut, iar eanu obiect`.

Sfâr[it


user

Formato

gianninajollys

user

Formato

gianninajollys

Date post:	01-Mar-2021
Category:	Documents
Upload:	others
View:	1 times
Download:	0 times

KAREN O’CONNELL · 2020. 3. 9. · De exemplu, o dat` s-a confruntat cu problema numit` Sebastian...

Documents