1 SURAT AL-FATIHA

(Mekkană [5]; 7 versete)

1. În numele lui Allah Cel Milos-tiv, Îndurător [ A r ‑R a h m a n , Ar‑Rahim], 2.

Laudă lui Allah, a l l u m i l o r Stăpânitor, 3. Cel Milostiv, Îndură-tor, 4. În Ziua de Apoi Stăpânul Cârmuitor, 5.

Numai pe Tine Te adorăm, numai la Tine cerem ajutor, 6. Pe drumul drept Tu fii‑ne Călăuzitor, 7.

Drumul celor cu care fost‑ai Tu dăruitor, nu al celor pe care Tu Te‑ai mâniat, nici al Rătăciţilor.

2 SURAT

AL-BAQAR

(Medinită[87];286 versete)

În numele lui Allah Cel Milostiv, În-

durător

1. Alif, Lam, Mim. 2. Aceasta este Cartea, cea fără îndoială; Ea este Călăuză pen-tru cei smeriţi, 3.

Care cred în cele n e v ă z u t e ş i plinesc Rugăci-unea [As-Salat] şi din ceea ce le-am

dăruit fac milostenie. 4. Şi care cred în ceea ce ţi-a fost pogorât ţie şi în ceea ce a fost pogorât înain-tea ta şi în Viaţa de Apoi ei se încred. 5. Aceia sunt călăuziţi de Domnul lor şi aceia sunt iz-bânditori.

6. Pentru cei care nu cred e totuna de‑i previi sau nu‑i

previi; ei nu cred. 7. Al-lah a zăvorât inimile lor şi urechile lor, iar peste ochii lor s‑a aşternut o năframă. Şi ei vor avea [parte de] chin mare. 8. Printre oameni sunt unii care spun: „Noi credem în Allah şi în Ziua de Apoi”, în vreme ce ei, de fapt, nu cred. 9. Ei încearcă să‑i înşele pe Allah precum şi pe cei care au crezut, dar nu se înşală decât pe ei înşişi, fără a‑şi da seama. 10. În inimile lor este o boală, iar Allah le va spori boala şi vor avea ei parte de chinuri dureroase pentru ceea ce au minţit. 11. Dacă li se spune lor: „Nu faceţi stricăciune pe pământ!”, ei zic: „Noi, doară, suntem făcători de bine”. 12. Însă ei sunt cei făcători de stricăciune, dar nu‑şi dau seama. 13. Iar dacă li se spune lor: „Credeţi, aşa cum au crezut oamenii!”, ei zic: „Să credem precum au crezut cei fără de minte?”. De bună seamă ei sunt cei fără de minte, dar nu o ştiu! 14. Iar dacă se întâlnesc cu cei care au crezut, zic ei: „Noi cre-dem”, dar când rămân numai cu şeitanii lor, zic ei: „Noi suntem cu voi, ne batem numai joc”. 15. Allah îşi bate joc de ei şi‑i păsuieşte în fărădelegea lor şi ei rătăcesc în

neştire. 16. Aceia sunt cei care au schimbat calea cea dreaptă cu rătăcirea, dar negoţul lor nu le‑a adus câştig şi ei nu au fost bine călăuziţi.

17. Starea lor este ca pilda aceluia care a aprins un foc şi când a luminat ceea ce se afla împrejurul lui, le‑a luat Allah lumina lor şi i‑a lăsat în întunecimi şi nu mai zăresc nimic. 18. Surzi, muţi, orbi sunt ei şi nu se întorc. 19. Sau ca o ploaie ce se prăvale din cer, cu beznă, tunet şi fulger. Îşi vâră ei de-getele în urechi din pricina trăsnetelor, de frica morţii; Allah îi împresoară pe necred-incioşi. 20. Fulgerul aproape că le răpeşte văzul. De fiecare dată când el [fulgerul] le face lumină, înain-tează, dar când se lasă bezna, ei se opresc. Iar dacă ar vrea, Allah le‑-ar răpi auzul şi văzul, căci Allah este peste toate cu putere. 21. O,

voi oameni, slăviţi‑L pe Domnul vostru, care v‑a făcut pe voi şi pe cei de di-naintea voastră. Ca să aveţi frică [de El]. 22. [Slăviţi‑L pe] cel care v‑a făcut vouă pământul un covor şi cerul o zidire şi a pogorât din cer apă şi a scos prin ea, din roade, hrană pentru voi. De vreme ce voi ştiţi [toate acestea],nu‑i faceţi lui Allah semeni! 23. Iar dacă vă îndoiţi de cele pe care le‑am pogorât Robului Nostru [Muhammed], aduceţi o Sură asemenea lui şi chemaţi martorii voştri cei afară de Allah, dacă sunteţi sinceri! 24. Şi dacă nu o faceţi – şi nu o veţi face! – atunci feriţi‑vă de Focul care mistuie oamenii şi pietrele, pregătit pen-tru necredincioşi!

25. Deci vesteşte celor care cred şi plinesc fapte

bune că ei vor avea grădini pe sub care curg pâraie! De câte ori vor primi din ele un rod, ca hrană, vor zice: „Acestea sunt cele care le-am primit şi mai înainte!”, căci li s-au dat [lor şi al-tele] asemănătoare cu ele. Şi ei vor avea în ele soţii curate şi în ele vecinic vor fi sălăşluitori. 26. Allah nu se sfiieşte să dea ca pildă un ţânţar sau ceva deasupra lui. Cei care au crezut ştiu că este adevărul de la Dom-nul lor. Cât despre cei care nu cred, ei spun: „Ce a vrut Allah cu această pildă?”. Prin ea, pre mulţi îi rătăceşte şi prin ea, pre mulţi îi că-lăuzeşte, dar nu îi rătăceşte decât numai pe cei nelegiuiţi, 27. Aceia care rup legământul cu Allah, după încheierea lui şi despărţesc ceea ce Allah a poruncit să fie împreună şi fac stricăciune pe pământ, aceia sunt pier-zători. 28. Cum de nu credeţi în Allah? Doar aţi fost fără viaţă şi El v-a dat viaţă, apoi vă va face să vă săvârşiţi, apoi vă va învia, apoi la El vă veţi întoarce. 29. El este Acela care a creat pentru voi toate câte sunt pe pământ, apoi S-a înălţat în cer şi a tocmit cele şapte ceruri şi El este Atoateştiutor [‘Alim].

30. Şi când Stăpânul tău le-a zis îngerilor: „Voi să pun pe pământ un înlocuitor [khalifa]”, i-au răspuns: „Să pui pe cineva care să facă stricăci-une pe el şi să pricinuiască vărsare de sânge, când noi Ţie îţi aducem slavă şi pe Tine Te venerăm cu sfinţe-nie?”. Şi a zis: „Eu ştiu ceea ce voi nu ştiţi”. 31. Şi l-a în-văţat pe Adam numele tu-turor lucrurilor. Apoi le-a arătat îngerilor şi le-a zis: „Vestiţi-Mi Mie numele acestora, dacă voi sunteţi întru dreptate!”. 32. I-au răspuns ei: „Mărire Ţie! Nu avem ştire decât de ceea ce Tu ne-ai învăţat, căci Tu eşti Atoateştiutor [şi] Înţe-lept” [Al-’Alim, Al-Hakim]. 33. Şi i-a zis El: „O, Adam, vesteşte-le numele lor!” Şi după ce le-a vestit numele lor, le-a zis: „Nu v-am spus

că Eu le ştiu pe cele tainice din ceruri şi de pe pământ, după cum ştiu ceea ce dezvăluiţi şi ceea ce ascundeţi?” 34. Şi atunci când am spus îngerilor: „Prosternaţi-vă dinaintea lui Adam!” Şi s-au prosternat ei, în afară de Iblis, care nu a voit, ci s-a semeţit şi a rămas printre cei necredincioşi. 35. Şi zis-am Noi: „O, Adam, sălăşluieşte tu împreună cu soaţa ta în această grădină! Mân-caţi din ea pe îndestulate, ori de unde voiţi, dar să nu vă apropiaţi de acest pom, pentru ca să nu fiţi dintre cei nedrepţi!” 36. Şeitan i-a ademenit [să mănânce] din el şi i-a scos pe ei de unde se aflau. Şi le-am zis lor: „Coborâţi şi duşmani vă veţi fi unul altuia! Şi veţi avea pe pământ un sălaş şi cele trebuin-cioase până la un timp!” 37. Adam a primit de la Domnul său cuvinte [cu care să se roage] şi [El] l-a iertat, căci El este Iertător, Îndurător [At-Tawwab, Ar-Rahim].

38. Am zis: „Coborâţi [din Rai] cu toţii şi când va veni pen-

tru voi de la mine o Că-lăuzire, cei care vor urma Călăuzirea Mea nu vor avea a se teme şi nici nu se vor întrista. 39. Iar aceia care nu cred şi iau semnele Noastre drept minciuni, aceia fi-vor părtaşii Fo-cului şi în el veşnic se vor afla”. 40. O, voi fii ai lui Is-rael, aduceţi-vă aminte de binele ce v-am făcut şi ţi-neţi-vă legământul făcut Mie şi-Mi voi ţine le-gământul făcut vouă şi de Mine temeţi-vă; 41. Credeţi în ceea ce v-am pogorât, întărind ceea ce voi aveţi şi nu fiţi primii care nu cred în el şi nu vindeţi semnele mele pentru un preţ mic şi faţă de Mine fiţi cu frică! 42. Şi nu îmbrăcaţi adevă-rul cu minciuna şi nu as-cundeţi adevărul, când voi îl ştiţi! 43. Pliniţi rugăciunea, daţi Dania şi prosternaţi-vă laolaltă cu cei care se pleacă! 44. Porunciţi oamenilor evlavia şi uitaţi de voi înşivă, cu toate că voi citiţi Scriptura? Voi nu pricepeţi?! 45. Căutaţi liman în răbdare şi în Rugăciune [As-Salat]! [Într-adevăr] ea este anevoioasă, însă nu pentru cei care cred, 46. Care cred că îl vor întâlni pe Domnul lor şi că la El se vor întoarce. 47. O, voi, fii ai lui Israel, aduceţi-vă aminte de binele ce v-am făcut şi că Eu v-am pref-erat [atunci] lumilor. 48. Şi fiţi cu frică de o Zi în care nu va putea face un su-flet pentru alt suflet nimic şi nu se va primi pentru el mijlocire, nici nu se va lua de la el schimb şi nici că vor putea fi ele ajutate!

49.[Şi aduceţi-vă aminte că] Noi v-am izbăvit de neamul lui Faraon, care vă supunea la rele chin-uri, junghiindu-i pe fiii voştri şi cruţând viaţa doar muierilor voastre! În aceasta fost-a mare încercare de la Domnul vostru. 50. Şi despi-cat-am pentru voi marea şi v-am mântuit şi am înecat neamul lui Faraon, pe când voi priveaţi. 51. Şi Ne-am înţeles cu Moise pentru patruzeci de nopţi, iar voi aţi ales viţelul [pentru a-l adora], în lipsa lui nădăjduind că veţi fi mulţumitori. 53. Şi datu-i-am lui Moise Scriptura, Cartea Dov-editoare [Al-Furqan], nădăjduind că veţi fi că-lăuziţi. 54. Şi zis-a Moise atunci neamului său:

„O, neam al meu, aţi fost nedrepţi cu voi înşivă prin adorarea viţelului. Deci cereţi iertare Creatorului vostru şi răpuneţi-vă unii pe alţii. Aceasta este mai bine pentru voi la Făcătorul vostru. Dar El v-a iertat, căci El este cel Iertător, Îndurător [At-Tawwab, Ar-Rahim]. 55. Şi [aduceţi-vă aminte] când aţi zis voi: „O, Moise! Nu te vom crede până nu-L vom vedea pe Allah desluşit. Şi trăs-netul s-a abătut asupra voastră [şi v-a ucis], în vreme ce voi priveaţi. 56. Apoi v-am înviat, după ce aţi murit, nădăjduind că veţi fi mulţumitori. 57. Şi am făcut să vă umbrească nori şi am pogorât peste voi mana şi prepeliţe. „Mâncaţi din bunătăţile pe care vi le-am dăruit!”. Iar ei nu au fost nedrepţi cu Noi, ci faţă de ei înşişi au fost nedrepţi.

58. Şi zis-am Noi: „Intraţi în această cetate şi mâncaţi din [bunătăţile]

ei oriunde veţi voi, până vă veţi sătura. Intraţi pe poartă cu smerenie, spunând: „Îndurare!”, iar Noi vom ierta păcatele voastre şi-i vom spori pe cei care fac bine”. 59. Dar au schimbat cei nedrepţi cuvântul cu un altul decât cel care li s-a poruncit şi am pogorât asupra celor care au fost nedrepţi, pedeapsă din cer, pentru că ei au fost nelegiuiţi. 60. Şi când Moise a cerut apă pentru neamul său, i-am zis: „Loveşte cu toiagul tău stânca!” Şi au ţâşnit din ea douăsprezece iz-voare. Şi a cunoscut fie-care seminţie locul său de băut. „Mâncaţi şi beţi din darul lui Allah şi nu faceţi rău pe pământ fiind stri-cători!” 61. Şi [luaţi aminte] când aţi spus voi: „O, Moise! Nu vom putea îndura un singur soi de bucate! Roagă-te pentru noi la Domnul tău să scoată pentru noi din ceea ce dă la iveală pământul, din legumele lui: castraveţi, usturoi, linte şi ceapă!”, a zis el: „Voiţi a schimba cu ceea ce este mai rău ceea ce este mai bun? Coborâţi într-un alt oraş, unde veţi găsi ceea ce aţi cerut!” Şi a căzut asupra lor umilinţă şi sărăcie şi s-au întors însoţiţi de mânia lui Allah. Şi aceasta pentru că ei nu au crezut în semnele lui Allah, pentru că i-au ucis pe profeţi pe nedrept; aceasta pentru că ei s-au răsculat şi au călcat rânduielile.

62. Cei care au c r e z u t î n [Islam], precum şi aceia dintre cei care s-au iudaizat, dintre creştinii şi sa-beenii care au crezut în Allah şi în Ziua de Apoi şi au făcut bine, vor avea răsplata lor de la Domnul lor. Ei n-au a se teme şi nici nu se vor mâhni. 63. Şi am încheiat legământul cu voi şi am înălţat asupra voastră Muntele. „Ţineţi ceea ce v-am dat cu tărie şi amintiţi-vă ceea ce este într-aceea! Poate veţi fi cu frică!” 64. Apoi v-aţi îndepărtat, după aceea, şi de n-ar fi fost harul lui Allah asupra voastră şi îndurarea Lui, aţi fi fost printre cei pierduţi. 65. Voi ştiţi ce au păţit aceia dintre voi care au nesocotit Sabatul şi le-am zis lor: „Să fiţi

maimuţe dispreţuite!” 66. Şi i-am făcut pildă pentru cei din vremea lor şi pen-tru cei de după ei, îndemnare pentru cei cu frică. 67. Şi [aduceţi-vă aminte când] Moise a zis neamului său: „Allah vă porunceşte să junghiaţi o vacă!” Şi au răspuns ei: „Ne iei în derâdere?” Iar el le-a răspuns: „Să mă ferească Allah să fiu dintre cei neştiutori!” 68. Au zis: „Roagă-te pentru noi Domnului tău să ne arate limpede cum să fie!”. El a răspuns: „Iată, El zice ca ea să fie o vacă nici prea bătrână, nici prea tânără, ci de vârstă mijlocie, între acestea. Şi acum faceţi ce vi se porunceşte!” 69. Au zis: „Roagă-te pentru noi Domnului tău să ne arate limpede culoarea ei!” A răspuns: „Iată, El zice să fie o vacă de culoare galben strălucitor, să placă privitorilor”.

70. Au zis: „Roagă-te pen-tru noi Dom-nului tău să ne

arate care să fie ea, căci vacile sunt la fel în ochii noştri, dar noi, dacă va voi Allah, vom fi bine în-dreptaţi!” 71. A zis: „Iată, El zice să fie o vacă nu slăbită, ce ară pămân-tul şi adapă semă-năturile, ci sănătoasă, fără nici o pată pe ea”. Au zis: „Acum ai adus adevărul !” Şi au junghiat-o, dar puţin a lipsit să nu o facă. 72. [Şi aduceţi-vă aminte când] aţi omorât un suflet şi v-aţi învinuit unii pe alţii asupra lui. Însă Allah va scoate la iveală ceea ce voi ţineţi ascuns! 73. Şi [atunci] Noi am zis: „Lo-viţi-l pe el cu o bucată din ea!” Şi aşa [cum l-a înviat pe el], Allah îi va readuce la viaţă pe cei morţi şi vă arată semnele Sale. Poate astfel o să pricepeţi. 74. Apoi au încremenit inimile voastre, după aceea, asemenea pietrelor sau chiar mai îvârtoşite, căci din unele pietre ţâşnesc pâraie, iar altele se despică şi iese din ele apă, iar altele se prăbuşesc de frica lui Allah. Dar Allah nu este fără băgare de seamă la ceea ce faceţi voi. 75. Oare năzuiţi ca ei să creadă cu voi, când o parte din ei au auzit cuvântul lui Allah, apoi l-au răstălmăcit, după ce l-au priceput, cu bună-ştiinţa lor? 76. Şi dacă se întâlnesc cu aceia care cred, ei zic: „Noi credem!”. Dar când rămân numai între ei, zic: „Voiţi voi să le vorbiţi despre ceea ce Allah v-a dezvăluit pentru ca ei să facă din aceasta un temei împotriva voastră dinaintea Domnului vostru? Oare voi nu pricepeţi?”

77. Oare ei nu pricep că Allah ştie atât ceea ce ei tăinuiesc, cât şi ceea ce ei rostesc cu glas tare? 78. Şi printre ei sunt neînvăţaţi care nu cunosc Scriptura, ci au doar năluciri şi ei doar bănuiesc. 79. Dar vai acelora care plăsmuiesc Scriptura cu mâinile lor şi spun „Aceasta este de la Allah”, pentru a dobândi prin aceasta o mică simbrie! Vai pentru ceea ce mâinile lor au scris şi vai lor pentru ceea ce agonisesc! 80. Au zis ei: „Nu ne va atinge Focul decât câteva zile numărate!” Spune-le: „Oare aveţi de la Allah făgăduinţă? Allah nu va încălca făgăduinţa Sa! Sau voi spuneţi despre Allah ceea ce nu ştiţi?” 81. Dar nu! Aceia care au săvârşit un păcat şi pe care i-a împresurat păca-

tul, aceia sunt oaspeţii Focului şi ei în el vor rămâne veşnic. 82. Iar aceia care au crezut şi au săvârşit fapte bune, aceia sunt oaspeţii Raiului şi ei în el vor rămâne veşnic. 83. Şi luaţi aminte [când] Noi am făcut legământ cu fii lui Is-rael: „Să nu-L adoraţi decât pe Allah şi cu părinţii voştri să vă purtaţi bine, ca şi cu rudele, cu orfanii şi cu sărmanii! Şi să spuneţi oamenilor vorbe bune, să împliniţi Rugăciunea [As-Salat] şi să daţi Dania [Az-Zakat]!” Apoi v-aţi lepădat, afară de puţini dintre voi, şi v-aţi abătut.

84. Am făcut legământ cu voi să nu văr-saţi sângele

vostru şi să nu vă alun-gaţi din casele voastre. Atunci aţi încuviinţat aceasta şi voi puteţi fi martori. 85. Apoi voi în-şivă v-aţi măcelărit şi aţi alungat o parte dintre voi din căminele lor. V-aţi întrajutorat îm-potriva lor numai la fărădelege şi duşmănie. Iar dacă au venit încă-tuşaţi la voi, i-aţi răs-cumpărat, cu toate că vă fusese oprit să-i alun-gaţi. Oare voi credeţi numai într-o parte a Scripturii şi respingeţi o altă parte? Şi care va fi răsplata acelora care fac aceasta, dintre voi, decât ruşinea în această viaţă, iar în Ziua Învierii să fie supuşi la cele mai cum-plite chinuri? Allah nu este fără băgare de seamă la ce faceţi voi. 86. Acelora care au preferat Viaţa lumească pe Viaţa de Apoi nu li se vor putea uşura chinurile şi nici ajutaţi nu vor fi. 87. I-am dăruit lui Moise Cartea şi am făcut să-i urmeze alţi trimişi. I-am dat lui Isus [‘Isa], fiul Mariei [Maryam], semnele desluşite şi l-am întărit pre el cu duhul sfânt. Însă de fiecare dată când a adus la voi un trimis, ceea ce nu plăcea sufletelor voas-tre, v-aţi semeţit şi pe o parte dintre trimişi i-aţi învinuit de minciună, iar pe o altă parte i-aţi răpus. 88. Au zis ei: „Inimile noastre sunt învăluite”. Dar i-a blestemat Allah pentru necredinţa lor şi doar puţin cred ei.

89. Şi când le-a venit Cartea

de la Allah, în-tărind-o pe cea pe care o aveau ei – după ce mai înainte se rugaseră pentru ajutor împotriva celor care nu credeau, când le-a venit ceea ce ştiuseră, l-au tă-g ă d u i t p e e l [Muhammed]. Bleste-mul lui Allah asupra celor care nu cred! 90. Pe nimica toată şi-au dat sufletele lor, tă-găduind ceea ce Allah a pogorât, cu pizmă pen-tru ceea ce Allah po-goară cu harul Lui ace-lora dintre robii Săi pe care El îi voieşte. Şi au avut ei parte de mânie peste mânie. Iar necred-incioşii au parte de chi-nuri umilitoare. 91. Iar când li s-a zis: „Credeţi în ceea ce a pogorât Al-lah!”, ei au răspuns: „Noi credem în ceea ce

ne-a fost pogorât!” Şi ei se leapădă de ceea ce a venit mai apoi – şi care este Adevărul ce întăreşte ceea ce au ei! Spune: „Şi de ce i-aţi omorât pe profeţii lui Allah de mai înainte, dacă aţi fost dreptcredincioşi [Mu’minin]?” 92. Şi pentru voi Moise a venit cu semnele doveditoare iar după aceea voi aţi ales viţelul în lipsa lui şi aţi fost nelegiuiţi. 93. Şi [aduceţi-vă aminte] când am încheiat le-gământul cu voi şi am ridicat deasupra voastră muntele At-Tur [zicând]: „Ţineţi ceea ce v-am dat, cu tărie, şi ascultaţi!”. Au răspuns ei: „Am auzit, dar nu ne supunem!” Şi au fost adăpate inimile lor cu viţelul pentru necredinţa lor. Spune: „Ce lucru respingător vă porunceşte credinţa voastră, dacă voi sunteţi credincioşi!”

94. Spune: „Dacă voi aveţi casa cea veşnică la Al-

lah numai pentru voi, fără de alţi oameni, a t u n c i d o r i ţ i - v ă moartea, dacă sunteţi cinstiţi!”. 95. Dar nicicând nu o vor dori, din pricina celor săvâr-şite cu mâinile lor mai înainte. Dar Allah este Ştiutor al nelegiuiţilor. 96. Vei afla că ei sunt cei mai poftitori de viaţă dintre oameni, mai mult chiar decât păgânii. Ar vrea fiecare dintre ei să i se dea să trăiască o mie de ani. Dar nu se va găsi iz-băvitor de chinuri pen-tru el, nici de va trăi atât de mult, căci Allah vede ce fac ei. 97. Spune: „Cine este duş-man lui Gavriil?”El l-a pogorât [Coranul] în inima ta, cu îngăduinţa lui Allah, adeverind ceea ce se afla dinaintea lui, ca îndreptare şi bunăvestire pentru credincioşi. 98.

Acela care este duşman al lui Allah, al îngerilor Săi şi al trimişilor Săi, al lui Gavriil şi al lui Mihail [să ştie că] Allah este duşmanul necredincioşilor! 99. Ţi-am pogorât ţie semne desluşite şi nu le tăgăduiesc decât cei nelegiuiţi. 100. De fiecare dată când au făcut un legământ, s-au lepădat de el o parte dintre ei [dintre iudei], ba cei mai mulţi dintre ei nu cred. 101. Şi când a venit la ei un trimis al lui Allah, întărind ceea ce ei aveau, o parte dintre cei care aveau Scriptura au lepădat Cartea lui Allah în spatele lor, ca şi când ei nu ar şti nimic,

102. Şi au ur-mat ceea ce şeitanii au născocit în timpul împărăţiei lui Solomon, dar nu a fost necredincios Solomon, ci şeitanii au fost ne-credincioşi. Ei i-au în-văţat pe oameni vrăji-toria şi ceea ce a fost trimis celor doi îngeri din Babel, lui Harut şi Marut. Dar ei doi nu învăţau pe nimeni îna-inte de a-i spune: „Noi suntem o ispită, deci nu fi necredincios!” Şi au învăţat de la ei doi [chiar şi] cum să se-mene dezbinare între bărbat şi soaţa lui. Însă ei nu puteau să facă rău nimănui, fără îngăduinţa lui Allah. Ei au învăţat ceea ce le aduce rău şi nu le folo-seşte şi totuşi au ştiut că cei care vor dobândi aceasta nu vor avea parte în Viaţa de Apoi.

Ce lucru de nimic au dobândit în schimbul vinderii sufletelor lor! Dacă ei ar fi ştiut! 103. Dacă ei ar fi crezut şi ar fi fost cu frică, ar fi primit răsplată mai bună de la Allah. O, de-ar fi ştiut! 104. O, voi, cei care aţi crezut, nu ziceţi „Ra’i-na!”, ci „Priveşte spre noi!”. Şi fiţi ascultători, căci pentru necredincioşi osândă dureroasă va fi! 105. Nu vor cei care nu cred dintre oamenii Scripturii, nici politeiştii, să se pogoare asupra voastră binele de la Domnul vostru, dar Allah îi alege pentru îndurarea sa pe aceia care voieşte El, căci Allah este Stăpânul harului nemărginit.

106. Dacă Noi anulăm un ver-set sau îl facem uitat, aducem

altul mai bun decât el sau asemenea lui. Nu ştii că Allah este cu putere peste toate? 107. Nu ai ştiut că a lui Allah este împărăţia cerurilor şi a pământului şi că nu aveţi, în afară de Allah, ocrotitor şi sprijinitor? 108. Sau voiţi [voi, musulmanii] să‑i cereţi trimisului vostru, aşa cum i s‑a cerut lui Moise mai înainte? Şi cel care schimbă prin necredinţă credinţa, acela se abate de la drumul cel drept. 109. Voit‑au mulţi din neamul Scripturii să vă facă din nou, după cred-inţa voastră, necredinci-oşi, din pricina pizmei din sufletele lor, după ce li s‑a arătat adevărul. Ier-taţi şi nu luaţi în seamă, până ce va veni Allah cu porunca Sa, căci Allah este cu putere peste toate! 110. Pliniţi Rugăciunea [As‑Salat] şi daţi Dania [Az‑Zakat], căci binele pe care vi‑l dăruiţi vouă în-şivă, îl veţi găsi la Allah, fiindcă Allah vede bine ceea ce faceţi. 111. Au zis că nu vor intra în Rai decât cei care sunt iudei sau creştini! Acestea sunt doar dorinţele lor. Răspunde‑le: „Aduceţi dovada voastră dacă aveţi dreptate!”. 112. Ba nu! Cel care s‑a supus lui Allah şi face bine, va avea răsplata sa de la Domnul lui! Ei nu au a se teme şi nici nu vor fi mâhniţi!

113. Au zis i u d e i i : „Creştinii nu au nici un temei!” Şi au zis creştinii: „Iudeii nu au nici un temei!” Şi [totuşi] ei citesc Scrip-tura. Şi astfel au zis şi cei care nu au ştiinţă, ase-menea vorbelor lor. Dar Allah va judeca în Ziua Învierii în cele asupra cărora au păreri diferite. 114. Şi cine este mai ne-drept decât acela care a oprit ca în moscheile lui Allah să se rostească nu-mele Lui şi s‑a îndârjit să le pustiască? Aceştia nu se cuvine să intre în ele decât cu frică [de Al-lah]. Ei vor avea în această lume parte de ocară şi vor avea în Lu-mea de Apoi chin mare. 115. Ale lui Allah sunt Răsăritul şi Apusul şi oriîncotro vă veţi în-toarce, acolo este Faţa lui Allah, căci Allah este Cel

cu Har Nemărginit [şi El este] Atoateştiutor [Wasi’, ‘Alim]. 116. Au spus: „Allah şi‑a luat un fiu”. Nici vorbă! Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pre pământ! Toate Îi sunt ascultătoare Lui! 117. [El este] Făcătorul desăvârşit al ce-rurilor şi al pământului şi dacă hotărăşte un lucru, El spune doar: „Fii” şi acesta este! 118. Au zis cei care nu ştiu:„De‑ar vorbi Allah cu noi sau de ne‑ar veni vreun semn!” Aşa au spus şi cei de dinaintea lor, cuvinte semănând cu ale lor. Inimile lor seamănă. Şi Noi am adus semne limpezi pentru cei care vor să creadă neclintit. 119. Noi te-am trimis cu Adevărul, ca bun vestitor şi pre-venitor, dar nu vei fi întrebat despre oaspeţii Iadului.

120. Nu se vor în-voi cu tine iudeii şi nici creştinii până ce nu le vei urma

credinţa lor. Spune: „Călăuzirea lui Allah este singura Călăuzire adevă-rată!” Dacă vei urma dorin-ţele lor, după Ştiinţa pe care ai primit‑o, nu vei avea nici ocrotitor, nici ajutor! 121. Aceia cărora le‑am dat Cartea, vor recita [Coranul] aşa cum trebuie să fie reci-tat, căci aceia cred în el, iar cei care nu cred în el, aceia sunt pierzători. 122. O, fii ai lui Israel, aduceţi‑vă aminte de binele ce v‑am făcut şi că Eu v‑am preferat înaintea lumilor!123. Şi fiţi cu frică de o Zi în care nu va putea face un suflet pentru alt su-flet nimic şi nu se va lua de la el schimb, nu se va primi pentru el mijlocire, nici nu va putea fi el ajutat! 124. Şi [luaţi aminte] când pe Avraam l‑a încercat Domnul său cu cuvinte şi le‑a împlinit şi a zis: „Eu te fac peste oameni Imam”. A întrebat: „Şi pe scoborâtorii mei?” I‑a răspuns: „Nu‑i priveşte legământul Meu pe cei nelegiuiţi!”. 125. Şi am făcut Noi Casa loc de revenire pentru oameni şi refugiu [şi am zis]: „Ţineţi locul lui Avraam ca loc de rugăciune!” şi am încheiat cu Avraam şi Ismail legământ [cerându‑le]: „Curăţaţi Casa Mea pentru cei care o înconjoară şi cei care se retrag pioşi în Ea şi cei care fac Rugăciunea şi se prosternează!” 126. Şi [luaţi aminte] când a zis Avraam: „Doamne, fă‑l un oraş al păcii şi hrăneşte poporul lui cu roade, pe aceia dintre ei care cred în Allah şi în Ziua de Apoi”. Şi a răspuns [Allah]: „Iar cel care nu crede, va avea parte de bucurie şi de hrană puţin timp, apoi îl voi supune la chinurile iadului. Vai, ce soartă cumplită!”

127. Şi când Avraam şi Ismail au ridicat temeliile Casei, [au zis ei]: „Doamne, primeşte‑o de la noi! Tu eşti Cel care Aude Totul [şi] Atoateştiutor [As‑Sami’, Al‑’Alim]! 128. Doamne, fă‑ne pe noi su-puşi [musulmani] Ţie şi fă dintre urmaşii noştri o comunitate musulmană [supusă Ţie]! Şi arată‑ne nouă rânduielile noastre şi ne iartă pre noi, căci Tu eşti I e r t ă t o r , Î n d u r ă t o r [At‑Tawwab, Ar‑Rahim]! 129. Doamne, trimite‑le lor un Trimis dintre ei, care să le recite versetele Tale şi să îi înveţe Cartea şi Înţelepci-unea şi să îi curăţească pre ei. Doară Tu eşti Atotputer-nic, Înţelept [Al‑’Aziz, Al‑-Hakim]!”. 130. Şi cine se leapădă de religia lui Avraam, afară de acela care se nesocoteşte pe sine în-

suşi? Noi l‑am ales, [pe Avraam] doară, în această lume şi el se va afla în Lu-mea de Apoi printre cei drepţi [evlavioşi]. 131. Când i‑a zis Domnul lui: „Supune‑te!”, el a răspuns: „M‑am supus [Ţie], Stăpân al lumilor!” 132. Şi Avraam a lăsat‑o ca îndemnare fiilor săi şi asemenea şi Iacob [zicând ei]: „O, fiii mei, Allah v‑a ales vouă religia [Islamul] şi, de aceea, să nu muriţi altfel decât musulmani!” 133. Sau aţi fost voi martori când a venit moartea la Iacob, atunci când el i‑a întrebat pe fiii lui: „Pe cine veţi adora voi după moartea mea?” Şi i‑au răspuns ei: „Voim să‑l adorăm pe Domnul tău şi pe Domnul părinţilor tăi Avraam, Ismail şi Isaac, pe Domnul cel Unic. Noi numai Lui îi vom fi supuşi [musulmani]!” 134. Acest neam a trecut. El are ceea ce şi‑a ago-nisit, iar voi veţi avea ceea ce v‑aţi agonisit. Voi nu veţi fi întrebaţi pentru ceea ce au făcut ei.

135. Şi au zis: „Fiţi iudei sau fiţi creş-tini şi sunteţi pe calea cea bună!”

Spune: „Ba [urmaţi] cred-inţa lui Avraam, adevărat credincios, care nu a fost dintre politeişti!” 136. Spuneţi: „Noi credem în Allah şi în ceea ce ne-a fost trimis nouă şi ceea ce a fost trimis lui Avraam, lui Is-mail, lui Isaac, lui Iacob şi seminţiilor; în ceea ce le-a fost dat lui Moise şi lui Isus şi în ceea ce le-a fost dat [tuturor] profeţilor de către Domnul lor. Noi nu facem deosebire între ei! Noi Lui Îi suntem supuşi [musulmani]!”. 137. Dacă ei vor crede în ceea ce voi credeţi, vor fi pe calea cea bună! Dar dacă ei se vor abate, înseamnă că ei se găsesc într‑o schismă şi Allah te va feri de [răul] lor, căci El este Cel care Aude Totul [şi] este Atoateştiutorul [As‑Sami’, Al‑’Alim]. 138. [Aceasta este] Legea lui Allah! Şi cine are o lege mai bună decât Allah?! Noi Lui Îi suntem slujitori! 139. Spune: „Voiţi să disputaţi cu noi în legătură cu Allah? El doară e Domnul nostru şi Domnul vostru! Faptele noastre sunt ale noastre, iar faptele voastre sunt ale voastre. Noi numai Lui Îi suntem devotaţi”. 140. Sau voiţi voi să ziceţi că Avraam, Ismail, Isaac, Iacob şi seminţiile lor au fost iudei sau creştini? Spune: „Voi sunteţi mai ştiutori sau Allah? Şi cine este mai nelegiuit decât acela care a ţinut ascunsă la el mărturia ce o avea de la Allah?” Allah nu este nebăgător de seamă cu ceea ce faceţi voi! 141. Acest neam a trecut. El are ceea ce şi‑a agonisit, iar voi veţi avea ceea ce v‑aţi agonisit! Voi nu veţi fi în-trebaţi pentru ceea ce au făcut ei.