Date post: | 06-Feb-2018 |
Category: |
Documents |
Upload: | hoanghuong |
View: | 262 times |
Download: | 0 times |
Istoric al cercetarilor hidrologice
in Romania si bazinul hidrografic
Olt
Anticii au considerat apa ca originea tuturor
lucrurilor, fruct al dragostei dintre pamânt si cer.
Inca de la originile sale omul s-a asezat cu
precadere in apropierea cursurilor de apa pentru a-si
inlesni accesul la apa.
Datorita faptului ca din cele mai vechi timpuri apa ,
ca sursa a vietii i-a preocupat pe oameni putem
spune ca si istoria hidrologiei începe înca din
antichitate.
Despre inceputurile hidrologiei in Romania putem
spune ca aceste se plaseaza undeva la inceputul
secolului al XIX –lea cand oamenii de stiinta au
considerat ca este foarte important sa se cunoasca.
unele aspecte legate de cantitatea de apa ce se
scurgea pe rauri in diferitele anotimpuri ale anului in
vederea utilizarii ei cat mai rational.
Dupa modelul altor tari europene s-au facut studii in
vederea organizarii unei retele de statii hidrometrice.
La inceput aceasta a fost sumara si a constat in
cateva statii hidrometrice infiintate pe Dunare si pe
principalele rauri ale tarii. Astfel la noi in tara prima
statie hidrometrica s-a infiintat in 1838 la Orsova pe
Dunare.
Acesteia îi urmeaza :
• Radna (Mures) – 1853;
• Drencova (Dunare)-1854;
• Savârsin (Mures) – 1859;
• Arad (Mures) – 1861;
In bazinul hidrografic Olt prima statie hidrometrica
infiintata a fost Feldioara in 1898, dupa care a urmat cea
de la Micfalau ,tot pe Olt in 1918.
Pana în anul 1930 reteaua hidrometrica din Romania
ajunge la 250 de statii. In aceasta perioada observatiile si
masuratorile n-au avut un caracter organizat si au
constat în special în masurarea nivelurilor.
In anul 1925 la 1 ianuarie se înfiinteaza Serviciul
Hidrografic al României in cadrul Directiei Generale a
apelor din cadrul Ministerului Lucrarilor Publice din
guvernul condus de I.C.Bratianu. Din acest moment se
efectueaza si masuratori de debite de apa, întrerupte
însa în perioada1933 - 1951.
Înfiinţarea Serviciului Hidrografic Român este rezultatul
aplicării “Legii regimului apelor” adoptată de Parlamentul
României în anul 1924 .
Legea regimului apelor a fost elaborată de o comisie,
alcătuita din parlamentari, jurişti şi specialişti printre care
s-au numărat Elie Radu, Dimitrie Leonida, Alexandru
Davidescu.
Necesitatea acestei legi a fost generata printre altele si de faptul ca pe teritoriul României întregite existau reglementari diferite în domeniul apelor, unele cu prevederi divergente. Pe de alta parte, anul 1924 marchează începutul consolidarii relative a capitalismului în România şi deci un interes crescând pentru utilizarea potentialului apelor, în special cel hidroenergetic
Drept urmare era necesara si o adaptare institutionala, adica legislatie si structuri adecvate. Ca legislatie este elaborată si adoptată “Legea regimului apelor” si ulterior “Legea energiei”.
Ca urmare a activitatii depuse de acest serviciu a crescut numarul posturilor hidrometrice si numarul masuratorilor ajungând în anul 1931 la 208. Urmeaza o perioada dificila, de cca 15 ani în care numărul de mire hidrometrice se reduce simţitor, iar numarul de măsuratori de nivel si debit este aproape nul.
După al doilea razboi mondial reteaua hidrometrica ramasa începe a fi refacuta, treptat, în anul 1948 numarul stattiilor ajungând la 220 pe râurile interioare si la 22 pe fluviul Dunarea.
Unul dintre cei mai reputaţi specialişti care au
condus Serviciul Hidrografic Român şi care a elaborat primele planuri de modernizare a serviciului hidrologic national a fost inginerul hidrotehnist Ion Vladimirescu.
Introducerea economiei planificate elaborarea si aprobarea la 27 octombrie 1950 a planului de electrificare a tarii si de folosire a apelor din Republica Populară Româna impun alte aranjamente instituţionale. Drept urmare în anul 1951 se înfiinteaza Directia Generala Hidrometeorologică (D.G.H.) care preia şi atributiile Serviciului Hidrografic Român şi este cea care pune bazele hidrologiei în România, ca stiinta proprie.
Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor se consideră cel puţin în parte, ca unul dintre continuatorii Serviciului Hidrografic Român.
Anul sau de nastere este anul 1956 când prin înfiintarea Comitetului de Stat al Apelor (C.S.A.), unitatile sectorului hidrologic din D.G.H. sunt incluse în Institutul de Studii şi Cercetari Hidrotehnice (I.S.C.H.) sub egida C.S.A. iar din anul 1970 în cadrul Institutului de Meteorologie. Se formează astfel Institutul de Meteorologie şi Hidrologie (I.M.H.).
Prin desfiinţarea în anul 1969 a Comitetului de Stat al Apelor, noul institut trece în subordinea Departamentului Îmbunatatirilor Funciare şi Gospodaririi Apelor (D.I.F.G.A), organism în cadrul Ministerului Agriculturii.
In intervalul 1951-1955 se pun bazele hidrologiei moderne, prin înfiintarea Directiei Generale Hidrometeorologice si odata cu aceasta incepe reluarea masuratorilor de debit.
In perioada 1953-1956, dar mai ales dupa 1960 începe construirea intensa a retelei de baza pentru ape subterane, anul 1956 fiind anul infiintarii Comitetului de Stat al Apelor(C.S.A.). Este pentru prima data cand se crea in Romania un organ central care sa coordoneze toate problemele legate de ape.
1957 – ia fiinta prima forma organizatorica a actualului Institut, prin reunirea colectivelor de cercetare în domeniile : hidrologiei, hidraulicii, fundatiilor si calitatii apei din cadrul Institutului de Studii si Cercetari Hidrotehnice (ISCH).
Din anul 1959 Comitetul de Stat al Apelor a fost reorganizat dandu-i se sarcini mai mari ca inainte atat in domeniul planificarii cat si al executiei. Se proiecteaza si se construiesc primele lucrari hidrotehnice importante; barajul Stramtori de pe raul Firiza , barajul Paltinul de pe raul Teleajen, barajul Poiana Uzului de pe raul Uz, barajul Vidraru de pe raul Arges, Barajul Poiana Teiului de pe raul Bicaz , barajul Stanca –Costesti de pe raul Prut etc.
1970 – sectiile de hidrometrie, hidrologie si ape subterane ale ISCH sunt alipite la nou infiintatul Institut de Meteorologie si Hidrologie (IMH).
Dupa inundatiile catastrofale din anul 1970, s-a infiintat in 1971 Consiliul National al Apelor (CNA) care incepand cu anul 1976 a avut in subordine Directiile de Ape.
Intre anii 1974-1990 s-au elaborat programe nationale de gospodarire a apelor pe termen mediu si lung si s-au trasat schemele de amenajare a bazinelor hidrografice.
Dupa anul 1990 coordonarea problemelor de gospodarire a apelor au revenit Ministerului Apelor, padurilor si protectia Mediului. Se trecea in domeniul gospodaririi apelor la un nou sistem , cu o economie de piata ceea ce a implicat o regandire a intregii viziuni de gospodarire a apelor.
Incepand cu 19 februarie 1993 s-au desfiintat Directiile de Ape si s-au infiintat 12 filiale teritoriale ca subunitati ale Admionistratiei Nationale Apele Romane intre acestea aflandu-se si Filiala Apelor Olt.
Prin Hotarare de guvern din 29 decembrie 1998 s-a
infiintat Administartia Nationala „Apele Romane”,
Institutul National de Meteorologie si Hidrologie,
primind în structura sa si componenta de conceptie
în domeniul gospodaririi apelor.De asemenea s-a
revenit la 11 subunitati denumite din nou Directii de
Ape .
In anul 2002 , ca urmare a reorganizarii structurii
administrative de gestionare a apelor, componentele
de hidrologie si gospodarire a apelor se constituie în
Institutul National de Hidrologie si Gospodarire a
Apelor, sub autoritatea Administratiei Nationale
Apele Române separandu-se de activitatea de
meteorologie care a devenit entitate distincta A.N.M.
Evolutia gospodaririi apelor in Romania a fot
influentata de regimul hidrologic al resurselor de apa
, caracterizate de o vulnerabilitate foarte mare in
timp si spatiu.
Activitatea de hidrologie din bazinul hidrografic Olt s-
a inscris in activitatea generala din acest domeniu.
Contactele cu apa in spatiul hidrografic Olt au fost
permanente inca din perioadele preistorice.Omul a
cautat tot timpul apropierea de cursurile de apa
pentru a trai ,dar in felul acesta s-a expus permanent
riscului la inundatii.Exista informatii privind
consemnarea unor calamitati produse de inundatiile
raului Olt in operele unor cronicari dar ele sunt
sporadice si lacunare.
Atanase Mustatea in lucrarea ,, Viituri exceptionale
pe teritoriul Romaniei”citeaza cele mai mari viituri din
b.h. Olt incepand cu secolul al XVI –lea. (anii
1508,1509,1526,1533) cand multe localitati din Tara
Barsei, in special orasul Brasov au fost afectate de
inidatii . ,, In iunie (1533) au fost asemenea inundatii
in Tara Barsei ca de la Biserica Sf. Bartolomeu ,
peste campuri inspre Olt se vedea numai apa”.
La 20 august 1593 au fost ploi continue care
au generat inundatii peste masura , cum spun
cronicile vremii fiind distruse ateliere de fierarie ,
inundate case si au fost spalate zidurile cetatii.
In anul 1924 la Rm. Valcea debitul raului Olt ar fi fost
de cca. 1900 mc dupa estimarile specialistilor, iar in
1932 ar fi fost de 1280mc/s. Cele mai mari inundatii
din secolul trecut s-au inregistrat in Romania si
implicit in b.h. Olt in anii 1970 si 1975 .
La statia hidrometrica Rm. Valcea in data de 25 mai
1970 s-a inrgistrat debitul de 1715 mc/s , de data
aceasta debitul fiind masurat nu estimat.
Anul 1972 s-a remarcat prin viitura produsa pe cursul
inferior al raului Olt in perioada 11-12 octombrie
cand debitele maxime au atins valori record;
Izbiceni,2900mc/s, Stoenesti 2570 mc/s si Bals
(Oltet) 802 mc/sec.
Anul 1975 s-a inscris in analele hidrologiei prin viituri
exceptionale produse pe majoritatea raurilor .
Aceste viituri s-au produs la inceputul lunii iulie dupa
o perioada de ploi abundente (150-200l/mp) in
intervalul 1-3 iulie. Ca urmare s-a produs o viitua
generala pe bazin care a inregistrat debite cu valori
extraordinare pentru sectiunile respective; Hoghiz, 803
mc/s, Sebes-Olt 1801mc/s, Rm. Valcea 2134 mc/s,
Dragasani, 2400 mc/s , Slatina 2440mc/s. Pe afluentii
Oltului cea mai mare viitura s-a inregistrat in anul 1991
si s-a manifestat in toate sectoarele bazinului fiind o
viitura generala pe bazin cu niveluri si debite maxime
extraordinare.
Toate aceste evenimente prezentate succint au demonstrat
cat de importanta este cunoasterea regimului scurgerii apelor
in vederea utilizarii lor pentru alimentarea cu apa a
localitatilor, pentru
scopuri economice si pentru executarea
lucrarilor de apare impotriva inundatiilor cu
scopul protejarii vietilor omenesti si al bunurilor.
Dupa anul 1957 o serie de cercetatori hidrologi si
hidrogeologi ai Institutului de Studii si cercetari
Hidrotehnice (I.S.C.H.) din Bucuresti si-au inceput
activitatea in domeniul hidrologiei aducand valoroase
contributii la dezvoltarea acestei stiinte care se
anunta de mare viitor. Lucrarile elaborate de ei s-au
dovedit valoroase nu numai pentru deceniul 7 al
secolului trecut ci si pentru practica hidrologica din
perioada urmatoare si pana azi. Nu putem sa nu
amintim aici pe urmatorii ingineri hidrotehnicieni care
s-au remarcat prin contributiile aduse la dezvoltarea
cercetarilor in domeniul hidrologiei;Constantin
Mociornita ( a elaborat prima harta cu repartitia
debitului mediu specific multianual q.med (l/s kmp));
Dumitru Lazarescu cu lucrari referitoare la sursele de
alimentare a raurilor, in timp ce Sorin Dumitrescu a
scris lucrari despre modul de variatie al scurgerii in
timpul anului la nivelul intregii tari.In domeniul
scurgerii maxime , Leonard Mustata a elaborat
metode de calcul al debitelor pe baza informatiilor de
la marile viituri inregistrate, in timp ce Constantin
Mociornita a elaborat o noua metoda de calcul a
debitelor maxime pe rauri necontrolate hidrometric.
Constantin Mociornita
Trebuie amintit aici si Gheorghe Platagea care a
stabilit harti cu parametrii de scurgere corespunzatoare
diferitelor zone ale tarii Petru Serban cu studii in
domeniul reconstituirii scurgerii naturale.
Un loc aparte in cercetarea hidrologica cu cele mai
mari contributii in stabilirea metodelor de masurare si
de calcul a parametrilor hidrologici a fost Constantin
Diaconu , reputat inginer hidrotehnist care la numai
24 de ani era director tehnic in cadrul Comitetului de
Stat al Apelor, in domeniul hidrologiei fiind un
adevarat deschizator de drumuri.
In perioada 1957-1970 a fost seful sectiei de hidrologie
din cadrul I.S.C.H., iar in perioada 1970-1982 si 1985-
1987 a fosr director adjunct al IMH. si director general
al acestuia in perioada 1983-1984. A scris foarte multe
lucrari si studii de hidrologie contribuind la dezvoltarea
invatamantului hidrologic atat la nivel mediu cat si
superior. Cel mai apropiat cercetator de activitatea de
hidrologie din b.h.Olt care a paricipat zeci de ani la
expertizarea studiilor hidrologice a fost Valeriu
Dumitrescu. Acesta si-a pus amprenta pe calitatea
datelor furnizate de satiile hidrologice din b.h. Olt prin
studiile hidrologice intocmite.
Gheorghe Platagea Constantin Diaconu
Valeriu Dumitrescu
Toti acesti cercetatori pe care i-am enumerat
( acestia sunt doar o parte) si-au pus amprenta
asupra dezvoltarii cercetarilor in domeniul hidrologiei
si in bazinul hidrografic Olt .
In cadrul Administratiei Bazinale de Apa Olt
functioneza Serviciul Hidrologie ,Hidrogeologie si
Prognoze bazinale care coordoneza reteaua
hidrologica si hidrogeologica, formata din statii
hidrologice, hidrometrice, evaporimetrice si statii
hidrogeologice/foraje.
Scopul retelei de statii hidrometrice este acela de a
preciza potentialul hidrologic natural, in contextual
dezvoltarii durabile si identificarea situatiilor de viituri
si inundatii, in vederea organizarii actiunilor de
aparare. De asemenea, cu ajutorul acestor statii se
indentifica si perioadele de seceta si lipsa de apa
pentru fundamentarea planurilor de restrictii. Este
important de stiut faptul ca prin aceste statii se
poate evalua impactul folosintelor de apa asupra
regimului natural de scurgere, dar totodata se poate
cunoaste regimul natural de scurgere pe cursurile de
apa, prin aplicarea metodologiilor de reconstituire.
Reteaua hidrologica si hidrogeologica este formata
din 7 statii hidrologice la Miercurea Ciuc,
Sf.Gheorghe, Brasov, Sibiu, Rm.Valcea, Horezu si
Slatina, Serviciul Hidrologic Hidrogeologic si
Prognoze bazinale , care monitorizeaza activitatea
de la 103 statii hidrometrice pe rau, 65 statii
hidrometrice la folosinte selectate cu masuratori
sistematice, 14 statii hidrometrice pe lacuri de
acumulare, 151 sectiuni satelit, 48 izvoare, 7 statii
evaporimetrice si 91 statii hidrogeologice cu 226
foraje.
Printre obiectivele Serviciului Hidrologic mai exista
si avertizarea in legatura cu eventualele produceri,
producerea si evolutia unor fenomene
hidrometeorologice periculoase, elaborarea si
difuzarea diagnozelor si prognozelor hidrologice.
Aceste obiective se realizeaza zilnic si ori de cate ori
este nevoie de catre Serviciul Hidrologic.
Prognoza hidrologica se face sub forma de
prognoza zilnica la toate statiile hidrometrice care
sunt reprezentative pentru un anumit areal
hidrografic si ori de cate ori situatia o impune in
timpul viiturilor.
La nivelul Administratiei Bazinale de Apa Olt s-a
implementat Proiectul DESWAT ( Ape Distructive),
care este orientat catre modernizarea infrastructurii
Ministerului Mediului si Desvoltarii Durabile pentru a
oferii capabilitati sporite in detectarea, prognoza si
prevenirea inundatiilor si a poluarilor accidentale . Scopul principal al proiectului este modernizarea
multiplelor niveluri de responsabilitate hidrologica
operationala ale Administratiei Nationale “Apele
Romane” si a Institutului National de Hidrologie si
Gospodarire a Apelor (INHGA ).
Sistemul Deswat este un concept de prognoza dupa
model american care s-a dezvoltat in doua directii:
I. Statii automate
- retea de statii hidrometrice automate
- statii pluvio automate
In bazinul Olt au fost automatizate 88 statii
hidrometrice (AHSS) si 17 statii pluviometrice (APSS),
repartizate astfel:
1.Statii Hidro:Harghita 9,Covasna 9,Brasov 17, Sibiu
19,Valcea 25, Olt 9.
2. Statii Pluvio: Harghita 3, Covasna 4, Brasov 3,
Sibiu 2, Valcea 4, Olt 1.
Barsa la Zarnesti – St. automata
II. Crearea unui sistem complex de Modelare si
Prognoza Hidrologica
- integrare automata estimari radar + prognoze
numerice meteorologice
- modele cu parametrii distribuiti(NOAH si TOPLATS)
Modelul TOPLATS s-a implementat pentru bazine
hidrografice, in general cu suprafete < 500 Kmp, unde
se va considera ca se pot obtine rezultate mai bune
decat cu modelul NOAH
Modelul ofera acelasi gen de informatii ca si NOAH
exceptand informatiile privind evolutia stratului de
zapada, modelul TOPLATS neavand componenta de
modelare a stratului de zapada.
- modele conceptuale, cu parametrii globali (RFS)
- modele de prognoza pentru viituri rapide (FLASH
FLOOD).
Pana la implementarea acestui model prognozele
hidrologice se faceau pe baza relatiilor de scurgere
intre diferite puncte de masurare de pe un curs de
apa:
- Metoda volumetrica (pe raurile cu suprafete de
bazin cuprinse intere 50-100Kmp)unde ;
- Qmax = F bh(kmp) xPP (mm) x α (coef. de
scurgere)/100
- metoda debitelor corespondente (folosita pentru
prognozarea debitelor intre doua statii hidrom.
succesive)
Metoda debitelor corespondente
Modelul RFS (River Forcast Sistem) are un soft
capabil sa genereze hidrografe prognozate in functie
de cantitatea de precipitatii prognozata( transmisa de
radarele meteorologice) sau inregistrata , de gradul
de umiditate din sol si de debitele ce se propaga din
amonte.
Aceasta prognoza se lucreaza intr-un soft special in
program Lynux (River Forcast Sistem - rfs) si se
transmite atat la nivelul 1 ( dispecerate S.G.A.) cat si
la nivelul 2 (CNPB, Bucuresti) si ajunge ca produs
finit ( hidrograf prognozat ) pe toate monitoarele HBT
(HydroNet Briefing Terminal ) si HTN ( Hydro Threat
Net ) din tara, inclusiv INHGA, ANAR si Ministerul
Mediului).
In timpul viiturilor produse in b.h. Olt in ultimii ani am
utilizat pe langa metodele traditionale si modelul
RFS ,iar rezultatele au fost bune, chiar foarte bune
atunci cand precipitatiile prognozate au avut valori
apropiate de cele realizate.
Oltet/Otetelis 03.-08.2010 170 05.12.2010 ora
07:00
173 05.12.2010 ora
11:00
Cerna /Maciuca 03.-08.2010 108 05.12.2010ora
03:00
106 05.12.2010 ora
03:00
Oltet/ Bals 04.-
08.12.2010
491 05.12.2010 ora
15:00
495 05.12.2010 ora
15:00
Acum cand sarbatorim 100 de ani de la infiintarea
Primului Departament de Ape din Romania (1913-
2013) noi, hidrologii din b.h.Olt aducem un omagiu
tuturor acelor cercetatori care prin activitatea lor
stiintifica ne-au deschis drumul spre o hidrologie
moderna si prin munca noastra ne aducem partea
de contributie la dezvoltarea acestei stiinte
continuand astfel demersul inintasilor hidrologi.
Va multumesc pentru
atentie!