Istoria interpretãrii cãrþii lui Daniel I. Înþelegerea progresivã a profeþiei se întinde peste veacuri Înþelegerea sau interpretarea sãnãtoasã a celor câteva profeþii cuprinse în cartea lui Daniel s-a dezvoltat progresiv de-a lungul secolelor. De fapt, ea a început chiar din timpul lui Daniel, care a fost el însuºi primul comentator al anumitor trãsãturi fundamentale ale profeþiilor schematice pe care Dumnezeu le-a dat omenirii prin el. Apoi pe mãsurã ºi în mãsura în care mersul istoriei împlinea fiecare epocã sau eveniment major al marilor scheme profetice, cercetãtorii reverenþioºi ai profeþiei au recunoscut în mare mãsurã dezvoltãrile care s-au succedat pe mãsurã ce ele apãreau. Dezlegarea a fost atât progresivã cât ºi impresionantã. ªi în timp ce, uneori, au avut loc mari pervertiri ºi respingeri ale principiilor sãnãtoase ºi ale dezvoltãrilor specifice mai dinainte înþelese, ºi perioade de neglijare ºi abandonare a interesului în profeþii ºi a încrederii în ele, nici o aplicaþie adevãratã nu a fost pierdutã vreodatã în mod permanent. Întotdeauna în decursul timpului ele au fost recuperate ºi afirmate din nou, ºi duse mai departe spre o înþelegere tot mai clarã ºi mai deplinã. Lucrul acesta este valabil din zilele lui Daniel ºi pânã în vremea noastrã. Istoria interpretãrii profetice a acestei cãrþi inspirate (2Petru 1,19-21) a fost, aºadar, strãdania omului de a înþelege adevãratul sens al mãreþei scheme cuprinzând veacurile, datã de Daniel, pe mãsurã ºi în mãsura în care putea fi înþeleasã în cadrul clauzei generale expuse de Domnul Hristos privind astfel de preziceri - V-am spus aceste lucruri, pentru ca atunci când se vor întâmpla sã credeþi (Ioan 14,29; 13,19; 16,4). Având în faþa noastrã o astfel de afirmaþie introductivã generalã, sã observãm acum o serie de fapte ºi desfãºurãri istorice care vor oferi cadrul ºi fundalul esenþial pentru dezvoltarea interpretãrilor specifice care vor fi apoi urmãrite. O astfel de vedere panoramicã generalã va face mai clare ºi mai pline de semnificaþie dezvoltãrile fazelor individuale ale interpretãrii. Cartea lui Daniel sã fie înþeleasã. - Domnul Hristos Însuºi, enunþând propria Sa profeþie uimitoare raportatã în Matei 24 ºi în pasajele paralele, a spus despre "proorocul Daniel": "Cine citeºte sã înþeleagã" (v. 15). Aceasta este o amplã justificare pentru studiul acestei cãrþii profetice, ºi o asigurare divinã cã ea poate fi înþeleasã. Numai o parte din carte pecetluitã. - Declaraþia lãmuritã este scrisã - ºi este susþinutã pe deplin de istoria interpretãrii progresive a cãrþii lui Daniel - cã "nu Apocalipsul este cartea care a fost sigilatã, ci acea parte a profeþiei lui Daniel în legãturã cu zilele sfârºitului" (AA 585). Iar din punct de vedere istoric numai atunci când s-a intrat de fapt în "timpul sfârºitului", la începutul secolului al XIX-lea, a avut loc izbucnirea simultanã a numeroase interpretãri ale celei mai lungi perioade profetice, aceea a celor 2300 de zile. Cu toate acestea, paºii pregãtitori au necesitat veacuri întregi. Începutul schemei profetice a lui Daniel. - Daniel însuºi oferã punctul de plecare, acceptat ca axiomatic de cãtre lungul ºir de comentatori, prin declaraþia inspiratã cã marea schemã profeticã, revelatã ºi repetatã lui prin inspiraþie, a început cu Imperiul Neo-Babilonian. Astfel, "Tu [Imperiul Babilonian cu Nebucadneþar drept cârmuitor] eºti capul cel de aur" (Daniel 2,38). Dar "dupã tine [Imperiul Babilonian] se va ridica o altã împãrãþie, mai neînsemnatã ca a ta" (v. 39). Apoi în pasajele paralele Daniel dezvãluie identitatea celei de a doua ºi a treia puteri mondiale - adicã, Imperiul Medo-persan ºi Imperiul Greco-Macedonean (Daniel 5,28.31; 6,12.15.28; 8,20.21). Astfel

nu numai punctul de plecare, ci ºi dezvoltãrile imediat urmãtoare ale profeþiei unitare a lui Daniel sunt stabilite pe scurt în mod incontestabil de cãtre Inspiraþie. Prin urmare, Daniel însuºi este cel dintâi comentator. De atunci înainte cercetãtorii profeþiei aveau sã compare împlinirile istorice cu prezicerea, pe mãsurã ce aceasta se împlinea, ºi sã determine astfel împlinirea progresivã a aspectelor în succesiune. Iar mare parte din Apocalips a fost dezvãluirea ºi completarea lui Daniel. Printre comentatori se gãsesc oameni dintre cei mai capabili. - Rapoartele atestã cã în rândul interpreþilor lui Daniel intrã mulþi dintre învãþaþii cei mai remarcabili ºi mai reverenþioºi ai secolelor care au urmat. Nu existã nici un prilej de încurcãturã cu privire la originea interpretãrii consacrate din punct de vedere istoric. Împliniri recunoscute de mulþi oameni. - Fiecare aplicare majorã a profeþiei a fost înþeleasã, nu de cãtre un singur individ, ci de o serie de oameni, de obicei din locuri diferite, care au lãsat posteritãþii raportul scris al înþelegerii lor, iar aceasta în limbi diferite. Dumnezeu a avut totdeauna o serie de martori care sã ateste adevãrul Sãu care se descoperã. Timpul ºi desfãºurarea lucrurilor corecteazã inexactitãþile. - Timpul, împreunã cu perspectiva istoricã pe care o oferã, a dat posibilitatea cercetãtorilor mai târzii sã corecteze inexactitãþile apãrute în comentariile mai timpurii, cu limitele lor inerente. Dar aceºti comentatori deschizãtori de drumuri mai timpurii se cuvine sã fie onoraþi pentru partea lor de pionierat în avansarea interpretãrii pe care noi am moºtenit-o astãzi. Iar cunoaºtere acestui fundal este cum nu se poate mai de dorit. Recunoaºterea împlinirii perioadelor profetice. - Încã de timpuriu s-a recunoscut cã cele 70 de sãptãmâni reprezintã "sãptãmâni" de ani, însã timpul pentru înþelegerea celor 2300 de seri-dimineþi ºi a relaþiei lor cu cele 70 de sãptãmâni era atunci un viitor îndepãrtat. Iar timpul pentru înþelegerea perioadelor aparþinând dezvoltãrilor din Era Creºtinã urmãtoare - adicã, cele 1260 de zile-ani ale marii apostazii (ºi echivalentul celor 3 vremi ºi jumãtate sau 42 de luni) nu avea sã soseascã decât dupã ce aceastã mare depãrtare de credinþa creºtinã se va fi petrecut ºi dupã ce prezisa pervertire ºi reprimare a adevãrului ºi a apãrãtorilor sãi erau suficient de avansate ca sã fie clar înþelese. Astfel cornul cel mic din Daniel 7 nu a fost recunoscut decât la secole dupã apariþia lui. Interpretãrile bisericii primare eclipsate. - Clarele interpretãri din primele secole ale Erei Creºtine au fost treptat denaturate ºi greºit aplicate pe mãsura progresului apostaziei. Profeþiile au început sã fie alegorizate ºi spiritualizate sub influenþa dãunãtoare a lui Origen (c. 185 - c. 254), ilustru filozof-teolog din Alexandria. Într-adevãr, întreaga Scripturã era la momentul acela supusã aceluiaºi proces de spiritualizare, alegorizare ºi misticizare. Învierea era ºi ea spiritualizatã de Origen fiind explicatã printr-o serie de reîncarnãri. Împãrãþia lui Dumnezeu era materializatã ºi fãcutã de naturã pãmânteascã de cãtre Eusebiu Pamphili (c. 260 - c. 340), episcop de Cezareea ºi istoric bisericesc, dupã pretinsa convertire a lui Constantin cel Mare ºi recunoaºterea, protejarea ºi îmbogãþirea materialã a Bisericii Creºtine care au urmat. La abaterile lui Origen ºi Eusebiu s-a adãugat o a treia concepþie revoluþionarã, popularizatã de Augustin (354-430), episcop influent de Hippo. Augustin afirma cã prima înviere era spiritualã (aceea a sufletelor moarte înviate la viaþa spiritualã), ºi susþinea cã împãrãþia lui Dumnezeu nu era altceva decât Biserica Catolicã în dezvoltare, piatra din Daniel 2,34.45, pe atunci în curs de a deveni

muntele menit sã umple întreg pãmântul, ºi cã diavolul era deja legat, iar omenirea trãia deja în perioada celor o mie de ani ai Apocalipsului. Aceasta a ajuns credinþa bisericii dominante a Evului Mediu. Aceste concepþii greºite nãscute din aceastã înclinaþie spre alegorizare, aproape cã au stins lumina adevãratei interpretãri secole la rând. Redeºteptarea interpretãrii sãnãtoase. - Redeºteptarea medievalã a interpretãrii istorice nu a apãrut din mijlocul valdenzilor sau al altor grupe din afara Bisericii Romane care nu recunoºteau supremaþia episcopului Romei, ci din mijlocul unor fii viguroºi ai bisericii, dintre care unii au fost constrânºi sã-ºi înalþe glasul împotriva perversiunilor ei de neconceput ºi sã aplice propriei lor biserici unele dintre simbolurile profetice ale Scripturii. Ea cuprindea ºi aplicaþii similare ale anumitor scriitori iudei. Rândurile crescânde ale disidenþilor, începând cu Renaºterea, practic cu toþii ºi-au gãsit sprijin pentru critica lor împotriva bisericii în profeþiile lui Daniel ºi ale Apocalipsului. Profeþiile acestea îºi recâºtigau acum treptat locul lor legitim în mintea oamenilor cugetãtori. Reformaþiunea întemeiatã pe profeþii. - Dupã cum toþi sunt de acord, marea Reformaþiune protestantã a fost o redescoperire a adevãrurilor evanghelice ale bisericii primare, dominante în perioada celei mai mari puritãþi a acesteia. Însã o putere care sã aplice a fost oferitã printr-o nouã subliniere a scopului profeþiilor biblice cu privire la Antihrist. Timp de douã secole înainte de Luther, bãrbaþi cu înclinaþii spirituale evidenþiaserã tot mai clar mântuirea prin Hristos, ºi protestaserã împotriva grosolanelor pervertiri ale Romei, rãmânând totuºi în sânul Bisericii Catolice. Însã când Luther a înþeles adevãrul identitãþii profetice a lui Antihrist - aceasta i-a dat putere lui ca ºi altor sute din diferite þãri, sã se despartã de Roma. În lumina explicitelor ºi repetatelor descrieri ºi avertismente profetice, aceºtia s-au simþit constrânºi sã "iasã" din Babilonul papal. Ca urmare, mai degrabã au mers la închisoare sau pe rug decât sã facã un compromis asupra îndemnurilor divine de acum clar perceptibile. ªi toate acestea au fost folosite ca un strigãt de adunare deoarece descrierea profeticã era tot mai importantã pentru gândirea Reformaþiunii fiind acum clar înþeleasã ºi aplicatã. Contra-Reformaþiunea introduce contrainterpretarea. - Aproape unanima învinuire a papalitãþii cã este Antihristul profeþiei, din partea tuturor grupurilor protestante din toate þãrile, i-a determinat pe conducãtorii romano-catolici sã caute sã abatã degetul acuzator ºi privirea protestantã de la sistemul catolic medieval. În privinþa aceasta au avut un succes deosebit. Francisco Ribera ºi Luis de Alcazar, ambii iezuiþi spanioli din secolul al XVI-lea, s-au ridicat ca sã facã faþã acuzaþiei introducând contrainterpretãri plauzibile ale profeþiei. Ribera susþinea cã Antihrist era un individ unic, care nu apãruse încã - un conducãtor pãgân din Ierusalim, care îºi va face lucrarea timp de 3 ani ºi jumãtate literali la sfârºitul timpului. În aceasta a fost sprijinit cu putere de marele polemist catolic Robert Cardinal Bellarmine. Schema aceasta, care îl aºeazã pe Antihrist în viitor, este bine numitã interpretarea futuristã. Aceastã concepþie futuristã a devenit în curând interpretarea romano-catolicã standard a Antihrist-ului, ºi este acum susþinutã de cãtre practic toate comunicatele acestei credinþe. Pe de altã parte, Alcazar a conceput ceea ce a ajuns sã fie numitã concepþia preteristã (care priveºte trecutul), susþinând cã practic toate profeþiile s-au sfârºit o datã cu cãderea bisericii ºi naþiunii iudaice ºi cu puternica doborâre a Romei pãgâne, ºi cã Antihrist a fost vreun împãrat

roman pãgân precum Nero, Domiþian sau Diocleþian. Promulgarea acestor douã concepþii - futuristã ºi preteristã - a prezentat spectacolul aberant a douã explicaþii contradictorii ºi excluzându-se reciproc, izvorând însã din aceeaºi Bisericã Romanã. Însã ele ºi-au realizat scopul de a încurca interpretarea profeticã protestantã. Refacerea Reformaþiunii curmatã de abaterile ulterioare. - Contrainterpretarea iezuitului Alcazar a început sã fie adoptatã de protestanþi declaraþi precum Hugo Grotius (1583-1645) din Olanda ºi Henry Hammond (1605-1660) din Anglia, aducând dezbinare ºi pierderea încrederii în concepþia istoricã progresivã de cãtre mulþi protestanþi. Rezultatul a fost o a doua decãdere a interpretãrii sãnãtoase, de data aceasta printre protestanþi. Totuºi, au fost unii, precum Joseph Mede, care nu numai cã nu au fost clintiþi de aceste abateri, dar au fost chiar îndemnaþi sã studieze din nou întreg lanþul profeþiei, ºi sã reintroducã mileniul viitor ºi ºcoala de interpretare istoricistã. Aceasta a dus la o interpretare crescând în claritate ºi soliditate. Preterismul a penetrat ªcoala Raþionalistã a teologilor germani în secolul al XVIII-lea; în secolul al XIX-lea futurismul a ajuns în vogã printre protestanþi, iar în deceniile recente a ajuns sã fie acceptat pe scarã largã printre fundamentaliºti. Teoria lui Porfiriu cu Antioh Epifanul. - Aplicarea frecventã astãzi a celei de a patra împãrãþii din Daniel 2 ºi 7 la perioada elenistã, ºi în felul acesta a Cornului Mic din Daniel 7 la Antioh Epifanul, a fost în general urmãritã pânã la Porfiriu (233 - c. 304 d.Hr.), un neoplatonist ºi un apãrãtor al pãgânismului. Alarmat de rãspândirea progresivã a creºtinismului, ºi realizând poziþia-cheie ocupatã de profeþie în gândirea creºtinã timpurie, Porfiriu a încercat sã anuleze forþa profeþiei lui Daniel susþinând cã aceastã carte nu era o profeþie scrisã de Daniel în secolul al VI-lea î.Hr., ci o schiþã istoricã înºelãtoare alcãtuitã de un scriitor ulterior de pe vremea Macabeilor. Cu alte cuvinte, Porfiriu acuza cã aceastã carte a fost realizatã dupã ce evenimentele istorice se petrecuserã, însã a fost redactatã la timpul viitor ca ºi cum ar fi o prezicere. Aceastã contrainterpretare n-a fost acceptatã de creºtinii din apus, ci s-a limitat la câþiva din Orientul Apropiat. Teoria lui Porfiriu a zãcut în general în somnolenþã pânã în perioada de dupã Reformaþiune, când a fost scoasã de la întuneric de Hugh Broughton (1549-1612) din Anglia. Însã de atunci a fost larg folositã (fãrã îndoialã, fãrã a i se cunoaºte originea ºi adevãratul scop), în Lumea Veche ºi în Lumea Nouã, pentru a se opune ºcolii de interpretare istoriciste, care interpreteazã cornul cel mic din Daniel 7 ca fiind papalitatea istoricã ce se ridicã din mijlocul celor zece subîmpãrþiri ale celei de a patra puteri, cea romanã, ºi care a prosperat în cursul Evului Mediu. Aceastã teorie cu Antioh Epifanul a ajuns acum sã fie larg-rãspânditã printre moderniºti, ºi se gãseºte în majoritatea comentariilor critice. Interpretarea din Lumea Nouã adesea mai clarã. - Emigranþii plecaþi [din Europa] în Lumea Nouã au adus cu ei interpretarea standard a lui Daniel obiºnuitã printre protestanþii din Marea Britanie ºi de pe Continent din secolul al XVII-lea. Începând cu sosirea lor în America, profeþia a deþinut un loc proeminent în gândirea coloniºtilor. Interpreþii erau oameni din toate categoriile. Primul comentariu american al lui Daniel, publicat în 1644, a fost alcãtuit de Ephraim Huit, ºi era intitulat Întreaga Profeþie a lui Daniel Explicatã. Despãrþirea fizicã de scenele ºi legãturile Lumii Vechi au avut ca rezultat o linie de interpretare independentã, adesea mai clarã decât unele interpretãri ale cercurilor din Lumea Veche, datoritã faptului cã Preterismul, Raþionalismul, etc., nu fãcuserã încã incursiuni în America.

Redeºteptarea secolului al nouãsprezecelea. - Într-o vreme când postmilenialismul predomina în biserici iar preterismul îi captiva pe învãþaþii critici, încã înaintea dezvoltãrii futurismului, a înflorit premilenialismul istoricist. Interpretarea profeticã istoricã a fost ascendentã în trei perioade - mai întâi în primele secole creºtine, apoi în perioada Reformaþiunii ºi post-Reformaþiunii ºi, în fine, la începutul secolului al XIX-lea. Acesta este fundalul general al Redeºteptãrii Advente din Lumea Veche ºi al Miºcãrii Advente din Lumea Nouã din secolul al XIX-lea, în care mulþi comentatori independenþi au deschis drumul în interpretãri paralele. Obârºia interpretãrii noastre. - Interpretãrile a 25 de secole aratã cã rolul nostru, ca Adventiºti de Ziua a ªaptea, este acela de redescoperitori ºi de continuatori ai interpretãrii profetice a secolelor ortodoxe ºi onorate, dezvoltatã cumulativ ºi acum restauratã, reaccentuatã, ºi întregitã în lumina acest timpuri din urmã. Accentul nostru special astãzi este în mod corespunzãtor ºi logic, asupra acelor pãrþi legate de zilele de pe urmã ale profeþiilor pânã acum neînþelese ºi neaccentuate. În trecut încã nu venise vremea pentru împlinirea, ºi prin urmare nici pentru recunoaºterea, aplicarea ºi evidenþierea lor. Interpretãri fundamentale moºtenite de la alþii. - Toate interpretãrile noastre fundamentale actuale, inclusiv toate marile scheme profetice (ca de pildã anul 1844 ca punct terminus al celor 2300 de ani din Daniel 8,14, ºi începerea lor sincronicã cu cele 70 de sãptãmâni din Daniel 9,25), pot, aºadar, sã fi urmãrite pânã la comentatori însemnaþi de mai înainte. Astfel noi ca Adventiºti de Ziua a ªaptea nu facem altceva decât sã rãmânem pe linia interpretãrii sãnãtoase a tuturor vremurilor, admiþând cu recunoºtinþã îndatorarea noastrã faþã de aceºti deschizãtori de drumuri. Noi suntem moºtenitori ai adevãrurilor profetice ale comentatorilor trecuþi ºi vestitorii speciali ai împlinirilor ultimelor zile. Având înaintea noastrã un astfel de fundal al înþelegerii suntem acum pregãtiþi sã urmãrim dezvoltãrile specifice ºi progresive în interpretarea chipului metalic simbolic din Daniel 2; a celor patru fiare, a celor zece zece coarne ºi a cornului mic al celei de-a patra fiare, ºi a profeþiei celor 3 vremi ºi jumãtate profetice din Daniel 7; a berbecului ºi þapului, ºi a coarnelor lor respective, ºi a celei mai lungi perioade profetice din Daniel 8; a celor 70 de sãptãmâni pânã la Mesia ºi Cârmuitorul din Daniel 9; ºi a profeþiei literale paralele din capitolele 11 ºi 12 ale cãrþii lui Daniel. Extinderea progresivã a schemelor din Daniel. - Existã un lucru de care trebuie sã þinem cont încã de la început. Profeþiile lui Daniel sunt unice în Vechiul Testament. Scrierile profeþilor anteriori nu ofereau o cronologie a evenimentelor viitoare. Uneori prima ºi a doua venire erau în aparenþã prezentate împreunã, fãrã indicarea timpul care avea sã intervinã între ele ºi fãrã deosebirea triumfurilor spirituale ale Bisericii de aici ºi acum de gloria împãrãþiei veºnice a lui Dumnezeu pe pãmântul înnoit. Pe de altã parte, schemele profetice ale lui Daniel oferã succesiunea cronologicã ºi continuitatea planului divin al veacurilor. Ele strãbat secolele într-o progresie neîntreruptã din timpul lui Daniel pânã la aºezarea împãrãþiei lui Dumnezeu ºi la pãmântul înnoit. Ele oferã cadrul monarhic pentru mãreþul plan de mântuire al lui Dumnezeu aºa cum se realizeazã în prima ºi a doua venire a Domnului Hristos. Acest orar inspirat al veacurilor descoperã momentul primei veniri ºi al "timpului sfârºitului" care precedã cea de a doua venire. Profeþiile lui Daniel descoperã cu claritate mâna hotãrâtoare a lui Dumnezeu în istorie ºi controlul exercitat de cãtre El în treburile lumii. Ele

prezintã filozofia ºi semnificaþia divinã a istoriei. Ele descoperã marele plan de mântuire al lui Dumnezeu în desfãºurare, cu iminentul sfârºit cataclismic al acestui veac. Ele înfãþiºeazã totodatã unica speranþã a lumii ºi gloriosul final. Ceea ce i s-a descoperit lui Daniel în viziune poate fi asemãnat unui film mut - atunci când Daniel a vãzut acþiunea în desfãºurare, ca de pildã piatra rostogolindu-se care a izbit chipul metalic din Daniel 2, sfãrâmând pãrþile ei componente ºi fãcându-le praf ºi ea însãºi devenind un munte care umple întreg pãmântul pentru totdeauna. În alte împrejurãri viziunile lui pot fi comparate cu un film sonor, sau cu o transmisie televizatã, atunci când Daniel aude cuvintele de hulã rostite de cornul cel mic din Daniel 7, sau când vede succesiunea fiarelor simbolice, ivirea celor zece coarne, smulgerea a trei dintre ele, ºi apariþia ºi dezvoltarea cornului mic, care este urmatã de scenele teribile ale judecãþii. Astfel Daniel oferã un nou tip de profeþie - schemele profetice cu perioadele profetice însoþitoare. Trecem acum la cercetarea seriei de expuneri profetice ale lui Daniel, pe mãsurã ce trãsãturile lor componente au ajuns sã fie înþelese de comentatori de-a lungul secolelor. II. Unanimitatea generalã de-a lungul veacurilor cu privire la Daniel 2 Iudeii identificã a patra fiarã cu Roma. - De-a lungul secolelor, Daniel 2 a fost de obicei privit ca alfabetul marilor scheme profetice. Fiind prima viziune explicatã, a fost consideratã fundamentalã pentru cele patru profeþii urmãtoare ale lui Daniel. Iudeii, în preajma începutului erei creºtine, au fost cei dintâi interpreþi ai acestui capitol. Se credea cã descria succesiunea a patru puteri mondiale începând cu zilele lui Daniel urmate de împãrãþia mesianicã. Din declaraþiile lui Daniel (cap. 2,38.39; 5,28; 8,20-22) ei au tras în mod just concluzia cã prima era Babilonul, a doua era Imperiul Medo-persan, iar al treilea "Grecia", adicã Imperiul Greco-Macedonean al lui Alexandru ºi al succesorilor sãi. La începutul erei creºtine, Iosif Flavius, istoric-preot iudeu de seamã din secolul I ºi contemporan cu ultimii apostoli, a reiterat interpretarea iudaicã acceptatã a celor patru imperii. Pentru a evita sã ofenseze Roma, care nu suferea nici un rival, el a fost destul de reticent în ce priveºte numirea împãrãþiei "de fier", care urma sã fie nimicitã ºi înlãturatã de împãrãþia de "piatrã" care avea sã umple tot pãmântul. El era chiar mai ezitant în ce priveºte identificarea pietrei sau împãrãþiei mesianice care va pune capãt Imperiului Roman. Însã iudeul Johanan ben Zakkai, ºi el din secolul I d.Hr., identifica în mod explicit Roma, pe atunci în culmea puterii ei, au al patrulea imperiu din profeþie. Talmudul, Targumurile ºi Midraº, scrieri cu autoritate, au fãcut toate din Roma al patrulea imperiu în seria profeticã. Midraº-ul ºi Talmudul au inclus ºi faza eclesiasticã ulterioarã a Romei. Apor rabinii Eliezer, Saadia, Jefet ibn Ali, Rashi, Abraam ibn Ezra Maimonides, Gersonides, Abravanel, Joseph ben David ºi îndeosebi Manase ben Israel, presãraþi între secolele al IX-lea ºi al XVII-lea, i-au dublat pe autorii creºtini ai acelor secole în identificarea celor patru imperii ale lui Daniel, cu piatra reprezentând împãrãþia mesianicã care va veni. Câþiva, precum Abraam ibn Ezra, Jefet ibn Ali, ºi Isaac Avravanel, considerau cã fierul amestecat cu lut ar putea fi Creºtinismul ºi Mahomedanismul. Însã împãrãþia reprezentatã prin piatrã încã nu venise ºi pentru ei era evident cã aceasta nu era biserica creºtinã, aºa cum susþineau majoritatea catolicilor. Cel mai explicit dintre toþi a fost Manase ben Israel, care a murit în 1657. El a înfiinþat prima tipografie ebraicã ºi a slujit ca rabin-ºef la Amsterdam. El prezenta cele patru imperii în ordinea acceptatã, cele douã picioare

fiind puterea romanã ºi mahomedanismul, cele zece degete fiind diviziunile Romei, încheind seria cu "a cincia monarhie a lui Dumnezeu". Primii creºtini aºteptau divizarea Romei. - Printre scriitori creºtini timpurii, Irineu din Galia, în secolul al II-lea, apelând la profeþie pentru a demonstra veridicitatea Scripturii, prezenta aceeaºi succesiune a celor patru împãrãþii, cu cea de-a patra, romanã, terminându-se printr-o divizare în zece. Pentru el Hristos era "piatra" coborând din cer profetizatã care urma sã izbeascã chipul dupã prãbuºirea Romei. Tertulian din Cartagina, din secolul al III-lea, susþinea în mod similar cã la a doua venire a Sa, Hristos va distruge împãrãþiile seculare ale chipului cvadripartit, ºi declara cã împlinirile trecutului dãdeau certitudine în privinþa evenimentelor viitoare. Un interpret timpuriu clasic din secolul al III-lea (decedat în jurul anului 236), Hipolit, episcop de Portus Romanus ºi scriitor al unui remarcabil comentariu asupra lui Daniel, susþinea cã cele patru puteri mondiale sunt Babilonul, Persia, Grecia ºi Roma - în care ultimã împãrãþie ºi perioadã declara cã trãieºte generaþia sa. El susþinea mai departe cã degetele de lut ºi fier, "care vor fi", erau încã în viitor pe vremea lui ºi afirma cã piatra care izbeºte este Hristos, "care vine din cer ºi aduce judecata asupra lumii". Eusebiu Pamfhili, din secolul al IV-lea, episcop de Cezareea ºi faimos "pãrinte al istoriei bisericeºti", de asemenea numea cele patru împãrãþii îndeobºte acceptate adãugând cã "dupã acestea patru, împãrãþia lui Dumnezeu era înfãþiºatã ca o piatrã care nimicea întregul chip" prin intervenþie divinã. Chiar ºi contemporanul Aphrahat, înþeleptul persan, susþinea acelaºi lucru, considerând cã piatra care izbeºte este împãrãþia veºnicã ºi încã viitoare a Domnului Hristos. Divizarea recunoscutã la momentul când a avut loc. - Apoi, în timp ce Roma era în curs de prãbuºire, Sulpicius Severus, din Aquitaine, din secolul al V-lea, a devenit crainicul unei noi împliniri - cã lutul se amesteca deja cu fierul pe vremea lui. "ªi aceasta s-a împlinit", declara el. Ilustrul doctor al bisericii latine, Ieronim (c. 340-420), susþinea ºi el fragmentarea progresivã a Imperiului Roman aºa cum "majoritatea recunoºteau deschis" pe vremea lui, ºi i-a numit pe cei dintâi sfãrâmãtori barbari ai Romei. Exegetul grec Theodoret (c. 386-457), episcop de Cyrrhus din secolul al V-lea susþinea în mod similar cã puterea de fier a Romei era deja slãbitã datoritã amestecului cu lutul, piatra veºnicã (Hristos) fiind menitã sã distrugã naþiunile la cea de-a doua venire. Augustin aplicã muntele de piatrã la Bisericã. - Apoi a venit Augustin susþinând în mod eronat cã profetizata domnie veºnicã a Domnului Hristos ar fi domnia prezentã a Bisericii Catolice, despre care el credea cã se aflã în plin proces de a deveni pe vremea sa un munte cuprinzând tot pãmântul. Interpreþii dinaintea Reformaþiunii considerã piatra ca fiind în viitor. - Veacurile au trecut. Apoi Ioachim de Floris (decedat în 1202), remarcabil comentator medieval, a reluat explicaþia capitolului 2 din Daniel, într-o formã oarecum încâlcitã. Cele patru imperii sunt: (1) Haldeu ºi Medo-persan, (2) Macedonean, (3) Roman ºi (4) Sarazin, considerând piatra care umple pãmântul ca fiind încã viitoare. În curând John Wyclif, profesor la Oxford ºi "Luceafãrul Reformaþiunii", în secolul al XIV-lea, spunea ºi el cã "cele patru monarhii" din Daniel 2, cuprindeau în mod evident Asiro-Babilonia, Medo-Persia, Grecia ºi Roma. Iar Walter Brute, învãþat lolard contemporan declara cã "picioarele chipului" de fier ºi lut reprezentau "imperiul Romei" sfãrâmat, care "încã mai dureazã", considerând piatra împãrãþia care va sã vinã a Domnului Hristos.

Reformatorii realmente unanimi cu privire la interpretarea standard. - Când mijeau zorile Reformaþiunii secolului al XVI-lea, dinamicul Marin Luther, dupã prezentarea succesiunii standard a celor patru imperii - Babilonul, Persia, Grecia ºi Roma - susþinea: "În privinþa aceasta toatã lumea este de acord". El mai declara ºi cã piatra este împãrãþia lui Dumnezeu care va veni. El era susþinut în poziþia aceasta de Melanchthon, precum ºi de Virgil Solis, Senecker ºi Oecolampadius. În Elveþia, Tobias Stimmer ºi în Britania George Joye, Hugh Latimer, Thomas Becon ºi Thomas Brightman - toþi din secolul al XVI-lea - susþineau poziþii similare ca fiind platforma în mod obiºnuit acceptatã a Reformatorilor. Contra-Reformaþiunea tãgãduieºte cãderea Romei. - Presiunea acuzaþiei unanime a tuturor grupãrilor protestante, cã Biserica Romanã este Antihristul profetizat, era adânc resimþitã de papalitate, ºi a dus la contrainterpretarea profeþiei în timpul contra-Reformaþiunii ºi dupã aceasta. Cu privire la Daniel 2, Cardinalul Bellarmine (decedat în 1621), cel mai capabil polemist iezuit, cãutând sã abatã aplicaþia de la biserica romanã, susþinea cã Antihrist nu poate sã vinã pânã la consumarea divizãrii Imperiului Roman potrivit cu cererea profeþiei. Aceastã specificare inspiratã, insista el, încã nu avusese loc. El susþinea cã cele douã picioare ale colosului metalic reprezentau Roma rãsãriteanã ºi respectiv apuseanã; cã atunci când Roma apuseanã a cãzut, piciorul rãsãritean încã stãtea. Iar când Imperiul Rãsãritean s-a prãbuºit în 1453, piciorul apusean se refãcuse deja la momentul acela sub forma Sfântului Imperiu Roman - aºadar Roma avusese întotdeauna un picior pe care sã stea. Iar Roma trebuie sã se prãbuºeascã înainte ca Antihrist sã poatã apãrea. Aºadar, insista el, papalitatea nu e Antihrist. Interpreþii din perioada post-Reformaþiunii plaseazã piatra în viitor. - Formulãri ale Bisericii Anglicane precum A Short Catechisme, autorizat de Edward VI în 1553, declarau împãrãþia reprezentatã prin piatrã ca fiind încã în viitor. Calvin, totuºi, încã mai înclina spre concepþia cã piatra reprezintã domnia spiritualã a bisericii care urma sã zdrobeascã toate împãrãþiile pãmânteºti. Aceasta explicã tendinþele sale despotice. În perioada post-Reformaþiunii, dupã învãþatul Joseph Mede, care a murit în 1638, s-au ridicat John Tillinghast, rector în Biserica Independentã; Thomas Beverley, pastor independent; William Sherwin; Pierre Jurieu, French Huguenot, Sir Isaac Newton; Thomas Newton, episcop anglican; Heinrich Horch; Jean de la Flechere, asociat elveþian al lui Wesley; Hans Wood, laic irlandez; John Willison, cleric scoþian; James Bicheno, disident englez; ºi Christian G. Thube, pastor german, susþinând cu toþii succesiunea Babilonului, Persiei, Greciei ºi Romei, socotitã în mod obiºnuit pe atunci ca indiscutabilã. Picioarele ºi degetele erau naþiunile în care se împãrþise Roma. Iar piatra se considera cel mai adesea cã reprezintã împãrãþia Domnului Hristos care va veni. Americanii din perioada colonialã sprijinã concepþiile standard. - Scriitorii americani din perioada colonialã ºi de la începuturile naþionale din secolele al XVII-lea ºi al XVIII-lea dublau concepþiile din Lumea Veche. Ephraim Huit din Connecticut, primul comentator sistematic al cãrþii lui Daniel din Lumea Nouã (1644), rãmânea la cele patru imperii standard, piatra era împãrãþia viitoare a Domnului Hristos, iar amestecul lutului cu fierul în picioarele chipului era considerat a fi amestecul Bisericii Romei cu puterile civile ale Europei. În acelaºi timp învãþatul Thomas Parker, din Massachusetts, insista cã împãrãþia reprezentatã prin piatrã nu va fi aºezatã înainte de a doua venire a Domnului Hristos, care va aduce cãderea împãrãþiilor ºi prãbuºirea lui Antihrist. Iar Samuel Hutchinson, laic din Boston, declara cã piatra "încã nu" fusese tãiatã din munte.

Increase Mather, scriitor prolific despre profeþie ºi preºedinte al universitãþii Harvard, care a murit în 1723, nominaliza cele patru monarhii ºi specifica diviziunile, susþinând ºi el cã piatra nu este încã muntele care umple lumea. Cotton Mather, fiul acestuia, teolog congregaþionalist, susþinea acelaºi lucru. Iar Nicholas Noyes, pastor din Salem, susþinea cã chipul metalic stã pe "ultimele sale picioare", ca ºi cum ar fi primit o loviturã zguduitoare din partea "Pietrei". Ezekiel Cheever, un director de ºcoalã contemporan din Noua Anglie, de asemenea susþinea cã împãrãþia Domnului Hristos nu va fi aºezatã decât dupã trecerea celor patru monarhii. Benjamin Gale, medic din Connecticut, susþinea cã secþiunea picioarelor ºi degetelor chipului reprezintã ultima formã a tiraniei romane, în care "puterile civilã ºi eclesiasticã sunt unite ºi amestecate." Samuel Osgood, director general al poºtelor între 1798 ºi 1791, considera cã perioada picioarelor se apropia cu repeziciune de sfârºit, piatra reprezentând a doua venire. Joshua Spalding, premilenialist din Salem, de asemenea susþinea concepþia standard cu privire la cele patru imperii, piatra izbind chipul la a doua venire. ªi, în fine, David Austin, fost pastor prezbiterian, susþinând cã lutul ºi fierul reprezenta puterea statalã ºi puterea bisericeascã, declara cã nimicirea lor se va realiza prin prezisa izbire a chipului de cãtre piatrã. Secolul al nouãsprezecelea prezintã un tablou impresionant. - În secolul al XIX-lea, Manuel Lacunza, preot ºi scriitor iezuit chilian, termina profeþia chipului metalic cu cele zece degete ale picioarelor de fier ca fiind regatele pretins creºtine romano-gotice din Europa Apuseanã ºi piatra ca împãrãþia Domnului Hristos. El accentua continuarea divizãrii, în ciuda cãsãtoriilor între familiile regale ºi declara cã biserica medievalã nu era împãrãþia reprezentatã de piatrã. În Marea Britanie au fost mulþi comentatori proeminenþi, anglicani, prezbiterieni, baptiºti ºi alþi nonconformiºti, care au prezentat învãþãturi similare între 1805 ºi 1822, accentuând aceleaºi patru puteri mondiale ºi picioarele ºi degetele din fier ºi lut ale Europei fãrâmiþate - nu puþini comentatori nominalizându-le chiar - iar piatra prezentând-o ca fiind împãrãþia viitoare a Domnului Hristos, a lui Dumnezeu sau a lui Mesia. Pe lângã aceºtia, Episcopul Daniel Wilson din India, Francois Samuel Robert Louis Gaussen din Elveþia ºi J. H. Richter din Germania prezentau aceeaºi învãþãturã. Americanii din secolul al nouãsprezecelea aproape unanimi. - Nu doar mileriþii, ci ºi majoritatea comentatorilor cãrþii lui Daniel din Statele Unite care au scris între 1798 ºi 1844, erau în general de acord asupra faptului cã cele patru pãrþi metalice ale chipului profetic simbolizau Babilonul, Medo-Persia, Grecia ºi Roma, cu picioarele ºi degetele din fier amestecat cu lut ca fiind naþiunile divizate ale Europei. Unii au mers pânã acolo încât sã spunã cã amestecul acesta reprezenta totodatã unirea dintre bisericã ºi stat. ªi toþi aceºtia afirmau cã piatra care trebuie sã sfãrâme naþiunile ºi sã umple pãmântul este viitoarea împãrãþiei a Domnului Hristos. Acelaºi lucru este valabil pentru sutele de crainici mileriþi care au scris ºi au predicat intensiv în prima parte a anilor 1840'. Poziþiile milerite asupra profeþiei acceptate în mod obiºnuit au fost obþinute în mare mãsurã printr-o serie de vreo 18 conferinþe generale ale clericilor ºi altor lideri care adoptaserã cauza mileritã. Aceºtia veneau din toate grupãrile religioase: baptiºti, congregaþionaliºti, prezbiterieni, metodiºti, episcopalieni, creºtini, reformaþi olandezi, etc. Aici, în conferinþã, au ajuns la concluzii pe care apoi le-au proclamat lumii prin broºuri, tratate ºi cãrþi ºi prin grupul lor de periodice rãspândite din Maine în Ohio ºi de la Montreal pânã la Baltimore ºi Washington, D.C. Acesta cuprindea peste 30 de publicaþii naþionale ºi locale, permanente ºi

temporare, cu un tiraj neobiºnuit de mare pentru vremea respectivã. Iar acestea au vorbit realmente într-un singur glas, fiind de acord în toate punctele esenþiale asupra marilor scheme profetice ale lui Daniel ºi asupra perioadelor de timp legate de ele. Lanþul martorilor acoperã era creºtinã. - În concluzie, Daniel 2 a fost interpretat, într-o unanimitate remarcabilã de cãtre interpreþi deopotrivã iudei, romano-catolici ºi protestanþi de-a lungul a aproape 2000 de ani, ca vorbind despre cele patru puteri mondiale de la Babilon la Roma. Picioarele ºi degetele chipului metalic din profeþie au fost recunoscute ca fiind Imperiul Roman divizat, continuând pânã astãzi sub forma naþiunilor moderne ale Europei apusene. Diferenþele principale, în afarã de variaþia asupra semnificaþiei celei de-a patra împãrãþii - regatele elenistice sau Roma - au fost: 1) cã iudeii considerau piatra doar ca viitoarea împãrãþie mesianicã,2) cã romano-catolicii considerau piatra ca fiind biserica romanã actualã, într-un proces inexorabil de a deveni muntele care umple lumea; ºi 3) cã majoritatea protestanþilor au interpretat-o ca fiind viitoarea împãrãþie care va fi întemeiatã de Domnul Hristos la a doua Sa venire. Prin urmare, Adventiºtii de Ziua a ªaptea, sunt în acord cu interpretarea istoricã fundamentalã a lui Daniel 2 - patru puteri mondiale, Roma divizatã în zece regate, cu toate legãturile lor de cãsãtorie, asocierile ºi alianþele lor zadarnice, lutul amestecat cu fierul implicând totodatã amestecul "statului cu biserica", întemeierea apropiatã a împãrãþiei lui Dumnezeu care se va realiza printr-o intervenþie divinã în treburile omeneºti prin a doua venire a Domnului Hristos, când perioada alocatã domniei lui Antihrist se va sfârºi în cele din urmã. III. Schema din Daniel 7 amplificã profeþia din Daniel 2 Chiar din perioada timpurie a bisericii primare s-a susþinut cã profeþia cu cele patru fiare-simbol din Daniel 7, urmate de aºezarea împãrãþiei lui Dumnezeu, pur ºi simplu dubleazã, repetã ºi amplificã schema profeticã a celor patru metale ale chipului profetic ºi a pietrei care zdrobeºte din Daniel 2. Ambele viziuni au fost recunoscute ca descrierea de cãtre Dumnezeu a ridicãrii ºi cãderii naþiunilor ºi trasarea cursului imperiilor mondiale, majoritatea dezvoltãrilor fiind recunoscute pe mãsurã ce s-au împlinit. Referirea la cele zece regate ºi la cornul cel mic din epistola lui Barnaba, pe la anul 150 d.Hr., implicã înþelegerea faptului cã fiara a patra era Imperiul Roman, existent pe atunci, cu zece regate care în curând aveau sã se desprindã din Roma, urmând smulgerea a trei coarne-regi de cãtre "regele cel mic". Iar aceasta este urmatã de aluzia la purtarea reprobabilã a celui "negru" sau "nelegiuit" ºi nimicirea lui la a doua venire ºi judecatã. Divizarea aºteptatã ºi perceputã. - Iustin Martirul din Samaria, primul pãrinte bisericesc ante-nicean fãcea pe atunci o legãturã între a doua venire ºi climaxul din Daniel 7 ºi o aluzie la cele 3 vremi ºi jumãtate. Irineu din Galia, care a murit în jurul lui 202, declara cã cea de-a patra împãrãþie romanã din marea succesiune se va sfârºi printr-o divizare în zece pãrþi, cornul cel mic smulgând trei dintre diviziunile Romei. Mai mult, el l-a identificat pe omul antihristic al pãcatului de care vorbeºte Pavel cu cornul cel mic din Daniel. Pentru primii comentatori perioadele de timp au fost în mod inevitabil scurtate. Irineu considera cã cele 3 vremuri ºi jumãtate erau 3 ani ºi jumãtate literali corespunzãtori vieþii unui singur individ. Abia la Joachim de Floris, în secolul al XII-lea, a fost avansatã concepþia celor 1260 de ani

literali pentru cele 3 vremuri ºi jumãtate. Tertulian de Cartagina (secolul al III-lea), a adãugat ideea cã, potrivit lui Pavel (în 2Tesaloniceni 2), rãmânerea Romei nedivizatã a amânat apariþia lui Antihrist, iar divizarea ei în zece regate va pregãti calea pentru Antihrist, care va fi în cele din urmã nimicit de strãlucirea celei de-a doua veniri a Domnului Hristos. Paralelismul factorilor corespondenþi din cap. 2 ºi 7 din Daniel a fost recunoscut cel puþin de pe vremea lui Hipolit (c. 200 d.Hr.). Orizontul este acelaºi, susþinea el, doar cu o amplificare în Daniel 7. În propriile sale cuvinte remarcabile: "Capul de aur al chipului" este identic cu "leoaicele" prin care erau reprezentaþi babilonienii. "Umerii de aur ºi braþele de argint" sunt acelaºi lucru cu "ursul", prin care sunt vizaþi Mezii ºi Perºii. "Pântecele ºi coapsele de aramã" sunt "leopardul", prin care sunt vizaþi grecii care au domnit cu începere de la Alexandru. "Picioarele de fier" sunt "fiara înspãimântãtoare ºi grozavã", prin care este vizatã Roma care deþine acum împãrãþia. "Degetele de lut ºi fier" sunt "cele zece coarne" care urmeazã sã fie. "Celãlalt corn mic care se aratã în mijlocul lor" este "antihristul". Piatra care "loveºte chipul ºi-l sfãrâmã în bucãþi" ºi care umple întreg pãmântul, este Hristos, care vine din cer ºi aduce judecata asupra lumii." (Fragmente din Comentarii, "On Daniel", fragmentul 2, cap. 3; vezi ºi lucrarea lui Treatise on Christ and Antihrist). Trãind în perioada dominaþiei Romei, el a declarat cã cele zece regate "urmeazã sã aparã". Un secol mai târziu, chiar înaintea Sinodului de la Niceea, Eusebiu de Cezareea reitera în esenþã aceeaºi poziþie, suprapunând Daniel 2 ºi 7, împãrãþia lui Dumnezeu urmând sã fie introdusã prin intervenþie divinã la a doua venire. Cu acestea era de acord ºi Chiril de Ierusalim - cele patru fiare din Daniel sunt Babilonul, Persia, Macedonia ºi Roma, Antihrist urmând sã aparã dupã divizarea Romei ºi supunerea dupã aceasta a trei diviziuni-coarne. Chrisostom din Constantinopol, scriind la finele celui de-al IV-lea secol era ºi el de acord cu schema aceasta. În curând Porfiriu, încercând sã discrediteze profeþia lui Daniel, a introdus ideea cã acel corn mic din Daniel 7 era pur ºi simplu Antioh Epifanul din secolul al II-lea î.Hr. Ieronim, traducãtorul Vulgatei ºi ultimul comentator pe larg al profeþiilor lui Daniel înainte de Evul întunecat, scria în secolul al V-lea, pentru a contrabalansa poziþia lui Porfiriu ºi identifica fiarele din Daniel 7 cu metalele din Daniel 2. ªi el nominaliza o serie de diviziuni ale Romei - Vandalii, Saxonii, Burgunzii, Alemanii, etc. El declara cã cornul cel mic nu e Antioh Epifanul, ci Antihristul care va veni. Judecata ºi a doua venire vor urma domniei cornului mic, despre care el încã credea cã va dura numai 3 ani ºi jumãtate literali. Theodoret, teolog grec, a adãugat cã cornul cel mic al fiarei a patra, romane, din Daniel este unul ºi acelaºi lucru cu "fiul pierzãrii" din scrierile lui Pavel. Progrese însemnate sub Ioachim ºi Eberhard. - Interpretarea profeticã medievalã a fost marcatã prin lipsa progreselor. Lucrarea din secolul al VII-lea, Sargis d'Aberga, se referã la cele patru fiare ca fiind patru împãrãþii, urmate de cele zece coarne-diviziuni, cornul cel mic fiind "falsul Mesia". Cele mai timpurii desene existente care pãstreazã cele patru fiare simbolice au fost ale lui Beatus, cãlugãr spaniol din secolul al VIII-lea. Venerabilul Bede din Britania, ºi el din secolul VIII-lea, fãcea aluzie la aceste patru împãrãþii principale, pe care le ºi nominaliza. Însã pentru el cele 3 vremuri ºi jumãtate erau tot ani literali.

Un cãlugãr benedictin, Berengaud, pe la sfârºitul secolului al IX-lea, a încercat sã fixeze localizarea geograficã a anumitor coarne ca diviziuni istorice ale Romei, precum Vandalii în Spania, Goþii în Germania, ºi Hunii în Panonia. O interpretare a lui Daniel în mod eronat atribuitã lui Thoma d'Aquino, din secolul al XIII-lea, cita descrierea standard a lui Ieronim a celor patru imperii, cu cele zece coarne ca regi viitori în vremea lui Antihrist, care avea sã domneascã 3 ani ºi jumãtate. Iar Peter Comestor (decedat pe la 1178), scolast, descria cursul Babilonului, Persiei, Greciei ºi Romei, cele zece diviziuni ale împãrãþiei romane ºi cornul cel mic ca Antihrist apãrând din seminþia lui Dan. Însã cu Ioachim de Floris, cel mai de seamã comentator al Evului Mediu, a început repunerea în drepturi a concepþiei istorice cu privire la profeþie. Deºi a fãcut aluzie ºi la Daniel 7, cea mai mare contribuþie a lui a fost extinderea principiului zi-an la cele 1260 de zile ale Apocalipsului. Pe acestea le-a echivalat cu cele 42 de luni din Apocalips 11,2 ºi cele 3 vremi ºi jumãtate din Daniel 7, declarând: "o zi fiind fãrã îndoialã acceptatã pentru un an". Urmaºii lui din secolul al XIII-lea, ca Arnold de Villanova ºi Pierre Jean d'Olivi, au aplicat apoi acest principiu celor 1290 ºi respectiv 1335 de zile. Remarcabila lucrare valdenzã Treatise on Antihrist accentua împlinirea de cãtre biserica papalã a prezicerilor profetice ale lui Daniel, Pavel ºi Ioan în aceastã declaraþie cuprinzãtoare: "Nelegiuirea s-a înscãunat astfel împreunã cu toþi slujitorii ei mari ºi mici, împreunã cu toþi aceia care îi urmeazã cu o inimã rea ºi orbeºte; o astfel de Adunare laolaltã, este ceea ce se numeºte Antihrist sau Babilon sau Fiara a patra, sau Desfrânata sau Omul Pãcatului, Fiul Pierzãrii" (Trad. în lucrarea lui Samuel Morland, The History of the Evangelical Churches of the Valleys of Piemont, p. 143,153,159). Însã primul care a declarat cornul cel mic din Daniel 7 a fi papalitatea istoricã - un sistem antihristic, nu o persoanã individualã - a fost Eberhard II, arhiepiscop de Salzburg, din Austria, la sinodul din Regensburg din 1240. Cu greu ar putea fi exageratã semnificaþia declaraþiei sale. Acest postulat a devenit poziþia lui Wyclif, Luther, Cranmer ºi Knox ºi practic a tuturor comentatorilor din perioada Reformaþiunii ºi post-Reformaþiunii Protestante de pe Continentul European, din Marea Britanie ºi apoi din America de Nord. Un comentator iudeu identificã cornul papal. - Printre comentatorii evrei medievali, Jephet ibn Ali, din secolul al X-lea, considera cã cele zece coarne erau romane, însã presupunea cã cornul cel mic era mahomedanismul. Dimpotrivã, Don Isaac Abravanel (1437-1508) distins ministru de finanþe sub Ferdinand ºi Isabela ai Spaniei, dupã ce înfãþiºa Roma ca fiind a patra putere mondialã din Daniel 7, declara despre cornul cel mic: "De acea am ajuns la concluzia lãuntricã cã cornul cel mic este domnia papei" (Wells of Salvation, well 8, palm tree 5) Poziþiile Reformaþiunii din ce în ce mai corecte. - John Wyclif, profesor la Oxford înainte de Reformaþiune, care a murit în 1384, a evidenþiat cornul cel mic ca fiind papalitatea, apãrând dintre cele zece coarne - regate. El spunea în mod explicit: "Deoarece aºa îl prevede clerul nostru pe domnul Papa". Luther ºi Melanchthon nu erau destul de clari dacã micul corn din Daniel 7 era

Roma papalã sau Mahomedanismul. Însã Virgil Solis din Nurnberg (decedat în jurul lui 1567) aratã în mod clar papalitatea ca fiind fiara cu întreita coroanã în unicul sãu comentariu ilustrat. Apoi urmeazã o întreagã serie de comentatori din Germania ºi Elveþia cu concepþii similare, acoperind a doua jumãtate a secolului al XVI-lea. Acelaºi lucru s-a petrecut ºi în Britania, începând cu Tyndale în 1529. Identificarea papalitãþii ca fiind cornul cel mic era acum realmente unanimã printre Protestanþi. Prima predicã a lui Knox, în 1547, a fost o remarcabilã expunere a lui Daniel 7, în care nominaliza cele patru imperii. Urmeazã declaraþia aceasta: "Cu prilejul prãbuºirii acesteia, s-a arãtat ultima fiarã, despre care el [Knox] afirma cã este Biserica Romanã; cãci nici unei alte puteri din câte au fost pânã acum nu i se potrivesc toate aspectele pe care Dumnezeu i le-a arãtat profetului" (John Knox, The Historie of the Reformatioun of Religioun Within the Realm of Scotland) În decursul acestei perioade alcãtuirea unor liste ale naþiunilor europene vizate prin cele zece coarne era un lucru obiºnuit. Joye (decedat în 1553) oferã lista standard a imperiilor cu Imperiul Roman ca fiind a patra diviziune, împrãºtiat ºi decãzut în: "Germania, Anglia, Spania, Franþa" etc. Existã încercãri tot mai exacte de a gãsi localizarea în timp a perioadei de 1260 de ani - Aretius de Berna a fixat-o mai întâi între 312 ºi 1572, iar Brocardo din Italia între 313 ºi 1573. Apoi alþii au plasat-o între 412 ºi 1672 sau între 441 ºi 1701, Episcopul John Jewel din Anglia sugerând posibilitatea de a începe de la Iustinian în secolul al VI-lea. Conflicte produse de contra-Reformaþiune ºi post-Reformaþiune. - Contra-Reformaþiunea a introdus contra-intepretãri, concepute de iezuiþii Francisco Ribera (decedat în 1591) ºi Luis de Alcazar (decedat în 1613), cãutând sã-l restrângã pe Antihrist la un singur individ în locul unui sistem, dominând timp de 1260 de zile literale în loc de 1260 de ani. Ribera a fãcut din Antihrist un viitor iudeu necredincios, nu un creºtin, care sã domneascã la Ierusalim, nu la Roma. Lui i-a aparþinut principalul contraatac romano-catolic, poziþia lui devenind poziþia catolicã standard. Însã în timp ce Ribera îl împingea pe Antihrist în viitor, Alcazar îl împingea în trecut, fãcând din el un fost împãrat roman pãgân. În strãdania lui, Ribera a fost puternic susþinut de Robert Cardinal Bellarmine (decedat în 1621), care a atacat principiul zi-an ºi a restrâns cornul cel mic din cartea lui Daniel la un singur împãrat sirian, Antioh Epifanul - teoria prezentatã de criticul pãgân Porphyry cu peste 1000 de ani în urmã. În perioada post-Reformaþiunii, între 1603 ºi 1797, numeroºi comentatori au apãrut în Marea Britanie, Germania, Franþa ºi Elveþia. Poziþia ºcolii istoriciste cu privire la Daniel 7 - cele patru imperii, cele zece diviziuni ale Romei, papalitatea ca fiind cornul cel mic, cu o exactitate din ce în ce mai mare a amplasãrii celor 1260 de ani - era predominantã. Iar în rândul acestor exegeþi intrau unii dintre cei mai strãluciþi oameni ai vremii - episcopi, monarhi, profesori universitari, savanþi ºi teologi. Pentru majoritatea acestora cornul cel mic era indiscutabil papalitatea. Este demnã de observat remarcabila anticipare a lui Drue Cressener, în 1689, a terminãrii celor 1260 de ani un secol mai târziu, sau "cu puþin înainte de 1800". El a fost primul care sã fixeze în mod clar începutul celor 1260 de ani în timpul lui Iustinian ºi aceasta cu exact o sutã de ani înainte de izbucnirea Revoluþiei Franceze în 1789. Iatã anticiparea lui:

"Prima arãtare a fiarei a fost recâºtigarea de cãtre Iustinian a Imperiului Apusean, moment de la care pânã la anul 1800 vor trece aproximativ 1260 de ani". (The Judgments of God Upon the Roman Catholick Church, p. 209). Chiar mai exactã este o exprimare suplimentarã apãrând câteva pagini mai departe: "Pentru cã dacã primul moment al Fiarei a fost la redobândirea de cãtre Iustinian a cetãþii Romei, atunci nu trebuie sã se termine decât cu puþin înainte de anul 1800". Recunoaºterea contemporanã a încheierii perioadei. - Înlãturarea guvernãrii papale, cu exilarea Papei Pius VI din Roma în februarie 1798 (intrarea mareºalului francez Berthier în Roma pe ziua de 10, detronarea lui Pius pe data de 15, ºi îndepãrtarea bãtrânului papã din oraº pe data de 20), a fost salutatã de comentatorii profeþiei biblice de pe ambele þãrmuri ale Atlanticului ca fiind sfârºitul evident al celor 1260 de ani. A fost recunoscutã ºi proclamatã de diferiþi scriitori drept o altã înaintare epocalã în interpretare. Comentatorii din Noua Anglie susþin poziþiile din Lumea Veche. - Dublându-i pe comentatorii din perioada post-Reformaþiunii din Lumea Veche, o puternicã serie de comentatori ai lui Daniel 7 a apãrut în Noua Anglie, întinzându-se de la puritanul John Cotton în 1639 pânã la premilenialistul Joshua Spalding în 1796 - o serie de autori remarcabili. Între aceºtia erau prezbiterieni, baptiºti ºi alþi nonconformiºti. În timp ce majoritatea erau clerici, câþiva erau directori de colegii - Harvard, Princeton, Yale ºi altele - de la Increase Mather pânã la Timothy Dwight, în prima parte a secolului al XIX-lea. Erau ºi guvernatori, un preºedinte de tribunal din Massachusetts, un director general al poºtelor, un secretar de stat precum ºi medici, istorici, legiuitori, educatori, autori ºi redactori. Petiþia lui Roger Williams cãtre parlamentul britanic pentru protecþie împotriva persecuþiei religioase era bazatã pe schema profeticã din Daniel 7. Nivelul de vârf al comentariilor colonialilor a fost fãrã îndoialã pe vremea lui Increase Mather (decedat în 1723), care scria: "S-a descoperit profetului Daniel, cã vor fi pe pãmânt patru mari imperii mondiale succesive; mai întâi, cel babilonian, dupã aceea cel persan, apoi cel grec ºi în cele din urmã cel roman: ªi cã acesta trebuie sã se împartã în zece regate, iar în mijlocul lor va apãrea un corn (un rege) care se va deosebi de ceilalþi regi, adicã Antihrist. Toate acestea s-au împlinit. Însã apoi este prezis cã acest corn va face rãzboi cu sfinþii ºi-i va birui, ºi va rãmâne timp de o vreme, douã vremi ºi o jumãtate de vreme, iar dupã aceea va fi nimicit, ºi apoi lui HRISTOS I se va da stãpânire, slavã ºi o împãrãþie (Daniel 7,14) ca TOATE popoarele, neamurile ºi limbile sã I se închine." (Discourse Concerning Faith and Fervency in Prayer, p. 19) Oamenii aceºtia desemnau papalitatea sau episcopii succesivi ai Romei ºi pe urmaºii lor, ca fiind cornul cel mic care se ridicã din mijlocul diviziunilor Romei, care sunt deseori nominalizate. De exemplu, William Burnet (decedat în 1729) le enumera ca vizigoþii, vandalii, francii, burgunzii, hunii, alanii, suevii, herulii, ostrogoþii ºi lombarzii, cele trei coarne smulse fiind herulii, ostrogoþii ºi lombarzii. Iar în ce priveºte fixarea timpului, cele 3 vremuri ºi jumãtate sau 1260 de ani, se situeazã undeva între datarea lui Cotton de la 395-1655 ºi cea a lui Joseph Lathrop de la 606-1866. Aºa cã exista efectiv un paralelism cu comentatorii din Lumea Veche din aceeaºi perioadã.

Comentatori din Lumea Veche recunosc cei 1260 de ani ca împliniþi. - Încã mai pronunþatã ºi mai uniformã a fost identificare papalitãþii ca micul corn de cãtre mulþi comentatori renumiþi din Lumea Veche în cadrul redeºteptãrii advente de la începutul secolului al XIX-lea, întinzându-se între William Hales (1803) ºi E. B. Elliott (1844). Erau în rândul lor prezbiterieni, congregaþionaliºti, baptiºti ºi anglicani în Britania ºi luterani ºi alþii pe Continentul European, oameni de o înaltã pregãtire ºi conducãtori capabili, episcopi, decani, vicari, teologi, pastori, profesori, redactori, avocaþi, arhitecþi, comentatori, cronologi, istorici ºi un membru al parlamentului. Interpretarea standard istoricistã sau a ªcolii Istorice pentru Daniel 7 era acum privitã ca fiind fixatã. Iar majoritatea considerau pe atunci cã cele 1260 de zile-ani erau din punct de vedere istoric în trecut - de la vremea lui Iustinian pânã la Revoluþia Francezã. Perioada 533-1793 era citatã de aceastã grupã mai mult decât oricare altã datare. Au existat ºi încercãri de a determina relaþia celor 1290 ºi 1335 de ani cu cei 1260 de ani deja împliniþi. Aceasta i-a determinat nu pe puþini sã adauge surplusul de 30 de ani ai lui 1290 (1260+30=1290), ºi de 45 ai lui 1335 de ani (1290+45=1335), în cãutarea lor dupã punctul terminus al celor 1335 de ani. Astfel sfârºitul acestei ultime perioade era fixat de mulþi în preajma anilor 1866, 1867 sau 1868. ªi ca atare s-a dezvoltat o poziþie "continuaþionistã" cu privire la cei 1260 de ani: adicã, deºi aplicaþia iniþialã a fost probabil de la 533 la 1793, s-a ajuns sã se susþinã cã o a doua aplicaþie ar putea fi la fel de bine de la 606 (sub împãratul Phocas) la 1866, rezultând astfel incertitudine. De abia la producerea acestei redeºteptãri advente a fost admisã pentru prima datã printre protestanþi teoria futuristã a contra-Reformaþiunii romano-catolice a lui Ribera cu privire la Antihrist - cã el va fi un tiran individual; va domni la Ierusalim, ºi nu la Roma; va apãrea la sfârºitul timpului, ºi nu se va întinde de-a lungul Evului Mediu; va domni timp de 3 ani ºi jumãtate reali, sau 1260 de zile reale, ºi nu pentru o perioadã de peste 1000 de ani. Adoptatã mai întâi de Samuel Roffey Maitland din Anglia, teoria aceasta a fost îmbrãþiºatã de James Todd ºi William Burgh, ambii din Dublin. De la ei ºi de la catolicul Lacunza, futurismul s-a rãspândit uºor printre unii premilenialiºti din Lumea Veche ºi de aici în cea Nouã, ajungând actualmente poziþia fundamentalistã general acceptatã! Însã zona de interes ºi studiu special în domeniul profeþiei se mutase de acum de la Daniel 7, cu scenele judecãþii finale, la Daniel 8, de care se ocupã secþiunea IV. O unitate americanã remarcabilã cu excepþia datãrii. - O trecere în revistã a celor 49 de comentarii la Daniel 7 publicate de cãtre interpreþi nemileriþi americani dintr-o serie de denominaþiuni între 1800 ºi 1844 aratã aceastã distribuire pe state: New York, 10; Massachusetts, 8; Pennsylvania, 7; Connecticut, 6; New Hampshire, Ohio, ºi Virginia câte 3; New Jersey ºi Tennessee, câte 2; iar Illinois, Indiana, Michigan, North Carolina ºi South Carolina, cîte 1. Au mai fost ºi 1 din Canada ºi 1 din Mexic. Acestea erau aproape unanime în expunerea celor patru fiare din Daniel 7 (identice cu cele patru imperii mondiale din Daniel 2), ca ºi a celor zece coarne (zece diviziuni ale celui de-al patrulea imperiu, roman), ºi a cornului mic (papalitatea). Exista variaþia uzualã în ce priveºte fixarea perioadei celor 1260 de ani. ªaisprezece comentatori o plasau între Iustinian ºi Revoluþia Francezã, adicã, le fixau începutul între 529 ºi 538, iar sfârºitul între 1789 ºi 1798. Paisprezece alegeau perioada de la 606 (de la Phocas) la 1866. Opt considerau punctul terminus al celor 1260 de ani ca

fiind 1847, acelaºi cu al celor 2300 de ani, pe care aceastã categorie specialã de comentatori îi situau între 433 î.Hr. ºi 1847 d.Hr. Liderii mileriþi, între 1831 ºi 1844, deºi câteva sute la numãr, susþineau practic ca unul schema standard a celor patru puteri mondiale de la Babilon la Roma, urmate de cele zece regate europene ale Romei de Apus divizate. Nu era nici mãcar un singur glas care sã fie de o altã pãrere cu privire la identificarea micului corn cu papalitatea. Mai mult, acest grup mare de predicatori vestitori împreunã cu conferenþiarii laici asociaþi lor, erau unanimi în a fixa anii 538 ºi 1798 ca început ºi respectiv sfârºit al celor 1260 de ani. Interpretarea adventiºtilor de ziua a ºaptea cu privire la Daniel 7 poate fi vãzut ca o moºtenire impresionantã de la predecesorii noºtri spirituali, transmisã de-a lungul a douã mii de ani de interpretare progresivã. Adventiºtii de ziua a ºaptea sunt, aºadar, vãdit ortodocºi în interpretarea asupra acestui capitol, având sprijinul atestat al învãþaþilor reverenþioºi ai veacurilor de dinaintea lor. IV. Daniel 8 - Înþelegerea deplinã în "timpul sfârºitului" Iudeii, primii care aplicã principiul zi-an celor 2300 de ani. - Datoritã semnificaþiei speciale a lui Daniel 8 pentru adventiºii de ziua a ºaptea, capitolul acesta va fi cercetat mai în amãnunt. Daniel, scriind sub inspiraþie, arãta cã profeþia celor 2300 de zile începe cu Imperiul Medo-persan în rãsãrit, simbolizat prin "berbec", urmat de Grecia din Apus, înfãþiºatã prin "þap", cu primul ei împãrat indicat prin cornul cel mare (Daniel 8,20.21). Existã o tradiþie cã pe la anul 332 î.Hr., la momentul tranziþiei de la dominaþia medo-persanã la cea greacã, Jaddua, marele preot, în veºmântul sãu oficial colorat, a interpretat aceastã profeþie înaintea lui Alexandru cel Mare atunci când acesta din urmã venise la Ierusalim pentru a face cereri iudeilor. Iatã raportul lui Iosif Flavius: "Iar când i-a fost arãtatã [lui Alexandru] cartea lui Daniel, în care acesta declarase cã unul dintre greci va nimici imperiul perºilor, el [Alexandru] s-a considerat pe sine ca fiind cel indicat; ºi în bucuria lui el a dat drumul mulþimii sã plece pentru moment, însã a doua zi i-a convocat din nou ºi le-a spus sã cearã orice dar ar voi. Când marele preot [Jaddua] a cerut sã li se îngãduie sã þinã legile þãrii ºi în al ºaptelea an sã fie scutiþi de tribut, el le-a acordat toate acestea. Apoi au stãruit sã le îngãduie iudeilor din Babilonia ºi Media sã poatã avea ºi ei propriile lor legi, iar el a fãgãduit bucuros cã va face dupã cum ceruserã ei." (Antiquities xi. 8. 5). Dar cornul "deosebit de mare", care avea sã aparã mai târziu, era considerat de Iosif Flavius ca fiind Antioh Epifanul. Totuºi, iudeii de mai târziu, încã din timpul lui Nahawendi din Persia, în secolul al IX-lea, priveau cele 2300 de "zile" ca fiind ani, începând de la distrugerea lui ªilo, în anul 942 î.Hr. Palestinianul Jephet ibn Ali din secolul al X-lea considera cornul cel mare, care arunca adevãrul la pãmânt, a fi Mahomedanismul, ºi privea cele 2300 de "zile" drept ani, însã cu cele 2300 de seri-dimineþi socotite drept 1150 de zile-ani. Saadia, din Babilon, ºi el în acelaºi secol, interpreta cele 2300 ca fiind 1150 de ani. Dar celebrul Rashi din Franþa ºi alþi învãþaþi iudei, considerau cele

2300 de "zile" profetice ca ani întregi, deºi fixau date diferite pentru începutul perioadei - ca de pildã intrarea lui Israel în Egipt, sau înãlþarea primului templu. Nahmanides, renumit medic spaniol din secolul al XIII-lea, socotea cei 2300 de ani începând cu domnia lui David; Rashbaz, un alt medic (secolul al XV-lea) îi data începând cu nimicirea regatului lui Israel, cam de la 450 î.Hr. pânã la 1850 d.Hr. Însã marele comentator spaniol Isaac Abravanel interpreta cei 2300 de ani ca fiind durata exilului sub Roma, fixându-le sfârºitul în mod semnificativ în "zilele îndepãrtate" de la "vremea sfârºitului". Vederile limitate ale scriitorilor creºtini timpurii. - Printre scriitori creºtini timpurii, Clement din Alexandria, împreunã cu toþi comentatorii bisericeºti timpurii care au scris despre perioadele mai lungi ale lui Daniel, considerau cele 2300 de "zile" pur ºi simplu ca o perioadã de ºase ani ºi patru luni, probabil pe vremea lui Nero, sau mai târziu. Iulius Africanul sugera cã ele ar putea fi luni, totalizând 185 de ani, cam de la cucerirea Ierusalimului pânã la anul al XX-lea al lui Artaxerxe. Însã era singurul cu o astfel de explicaþie. Irineu din Galia, contemporanul sãu, considera cornul cel mare ºi perioada de timp corespunzãtoare, ca fiind domnia lui Antihrist. Efrem Sirul (c. 306-373), ca ºi Hipolit, limitau acest corn la Antioh. Iar Polychronius (c. 374-430), ºi el din Siria ºi urmându-l pe Porfiriu, echivala cele 3 vremuri ºi jumãtate ale lui Daniel cu cele 2300 de seri-dimineþi literale, pe care el le considera a fi 1150 de zile întregi. Unii considerau cornul cel mic a fi acelaºi lucru cu Antioh ºi cu Antihrist. Comentatorii din secolul al XIII-lea aplicã principiul zi-an. - Ieronim a fost etalonul pentru Daniel în cursul secolelor medievale. Apoi ajungem la pseudo Toma d'Aquino, care, ca ºi anteriorii Efrem ºi Polychronius, a vãzut în cornul cel mic din Daniel 8 pe Antioh, cele 2300 de "zile" fiind timpul devastãrii de cãtre acesta a Ierusalimului, însã el considera acelaºi corn ca fiind ºi Antihrist. Pe de altã parte, renumitul Ioachim de Floris, la finele secolului al XII-lea, considera cã Antioh este tipul acestui corn Antihrist. Iar în secolul al XIII-lea, în tratatul numit De Semine Scripturaru, atribuit unui cãlugãr din Bamberg, apare prima interpretare creºtinã a celor 2300 de zile ca fiind 23 de secole (din timpul lui Daniel pânã în secolul al XVI-lea). În 1292 medicul Spaniol Arnold de Villanova scria o interpretare sau comentariu cu privire la De Semine. El data explicit cei 2300 de ani, pe baza principiului zi-an, din vremea lui Daniel pânã la a doua venire sau "seara" lumii: "Când spune "douã mii trei sute de zile" trebuie menþionat cã prin zile el înþelege ani. Lucrul acesta este clar din explicaþia îngerului când spune cã la sfârºit vedenia se va împlini, din care el lasã sã se înþeleagã prin exprimare clarã cã în viziunea respectivã prin zile se înþeleg ani." Lucrul acesta l-a reiterat într-un tratat ulterior din anul 1305. Olivi, la sfârºitul secolului al XIII-lea, ºi el un ioachimit, considera cã cele 2300 sunt fie zile literale, în timpul cât Antioh a cãlcat Ierusalimul în picioare, fie ani, de la Antioh pânã în jurul anului 2000. Ubertine de Casale (n. 1259), oferea aceeaºi datare, de la Antioh la 2000 d.Hr. Cusa sfârºeºte cei 2300 de ani în secolul al XVIII-lea. - Urmãtorul a venit Nicholas Krebs de Cusa (c. 1400-1464), cardinal catolic, învãþat, filozof, care nu numai cã a popularizat aplicarea principiului profetic zi-an celor 2300 de ani, ci în 1440 le-a fixat un punct de plecare mai clar. El a apãrat autoritatea sinoadelor ca fiind mai presus de aceea a papilor, a insistat asupra reformei în ce priveºte abuzurile eclesiastice, a demascat falsificarea Donaþiei lui Constantin, ºi în parte a anticipat cu un secol teoria lui Copernic despre miºcare pãmântului. În lucrarea lui Conjectures Concerning the Last Days (1452), el declara cã întrezãriri ale viitorului sunt descoperite prin

profeþie. El susþinea cã cei 2300 de ani se întind de la momentul vedeniei lui Daniel din cap. 8, adicã primul an al Persiei, pânã la venirea Domnului Hristos pentru judecatã ºi nimicirea pãcatului la a doua Lui venire, posibil 1700-1750. Aici sunt chiar cuvintele lui, traduse din latinã: "În acelaºi fel i s-a descoperit lui Daniel în ce fel va fi ultimul blestem dupã ce sanctuarul va fi curãþit ºi vedenia împlinitã; ºi aceasta la 2300 de zile de la momentul ieºirii cuvântului. Când în al treilea an al lui Belºaþar i-a fost datã aceastã descoperire, în primul an al lui Cir împãratul care, conform lui Ieronim, Africanul ºi Iosif Flavius a trãit pe la 559 î.Hr., atunci este stabilit cã renaºterea bisericii dupã numãrul prezis stabilind o zi un an, potrivit cu descoperirea fãcutã profetului Ezechiel, [va fi] la 1700 d.Hr. ºi înainte de 1750; lucru care concordã cu ceea ce s-a prezentat". Regres în secolul Reformaþiunii. - S-ar pãrea cã numai câþiva comentatori din secolul Reformaþiunii s-au ocupat de Daniel 8. Martin Luther dupã ce a identificat berbecul ca fiind Imperiul Medo-persan ºi þapul ca fiind Grecia sub Alexandru (urmatã de o divizare în patru), a spus cã acel corn "deosebit de mare" pare sã fie Antioh, un tip al Antihristului papal, în persecutarea de cãtre el a iudeilor timp de 2300 de zile literale, sau vreo ºase ani ºi trei luni. Melanchthon practic repetã poziþia lui Luther. John Napier, comentator scoþian, la începutul secolului al XVII-lea privea ºi el cele 2300 de zile ca fiind literale. Progres remarcabil dupã Reformaþiune. - În perioada Reformaþiunii ºi dupã ea cel puþin 21 de comentatori, începând cu George Downham (decedat în 1634), teolog creºtin, ºi terminând cu Edward King, avocat (scriind în jurul lui 1798), au explicat Daniel 8 ºi au considerat numãrul 2300 ca însemnând ani. Downham, se poate observa, considera cornul deosebit de mare a fi papalitatea, care îndepãrteazã "necurmata" ºi credea cã perioada aceasta se întindea pânã la Reformaþiune. John Tillinghast (decedat în 1655) fixa sfârºitul celor 2300 de ani o datã cu al celor 1335 de ani, în 1701, la începutul aºteptatei veniri personale a Domnului Hristos ºi a domniei sfinþilor în timpul celor 1000 de ani. El a început cei 2300 de ani cu primul al lui Cir, la începutul Persiei ºi i-a extins pânã la a doua venire ºi simultana înfrângere a fiarei. ªi, mai semnificativ, el includea cele ºaptezeci de sãptãmâni în cei 2300 de ani. "Aceste ºaptezeci de sãptãmâni reprezintã o perioadã mai scurtã cuprinsã în aceea mai mare de douã mii trei sute de ani, constând din patru sute nouãzeci de zile; deoarece ºaptezeci de sãptãmâni fiind transformate în zile, ajung la numãrul menþionat mai înainte care, potrivit cu vorbirea profeticã reprezintã tot atâþia ani, adicã patru sute ºi nouãzeci de ani." (Knowledge of the Times, p. 152,153). William Sherwin a extins cei 2300 de ani de la captivitatea babilonianã pânã la "timpul fericit", fixându-le sfârºitul pe la 1700, o datã cu cei 1335 de ani. Thomas Beverly, cãtre sfârºitul secolului al XVII-lea, extindea cei 2300 de ani de la Persia la o serie de evenimente înrudite - pânã la "curãþirea sanctuarului, la noul Ierusalim ºi nimicirea lui Antihrist" de cãtre piatra pe care profetul Daniel a vãzut-o desprinzându-se din munte fãrã ajutorul vreunei mâini. O publicaþie anonimã din 1699 intitulatã The Mysteries of God Finished, socotea cei 2300 de ani de la primul an al Imperiului Medo-persan, pânã pe vremea "Eliberãrii Bisericii", adicã pe la 1699. William Lowth (1660-1732) încheia cei 2300 de ani cu nimicirea lui Antihrist. Cam pe aceeaºi vreme William Whiston încheia cei 2300 de ani în 1716. Theodore Crinsoz de Bionens, teolog protestant

elveþian, anticipa sfârºitul cãlcãrii în picioare a bisericii la 1745. Episcopul Thomas Newton, din Bristol, Anglia, fixeazã pur ºi simplu sfârºitul celor 2300 de ani "încã în viitor". De la Flechere, asociat al lui Wesley credea cã ei se vor termina în generaþia sa sau în cea urmãtoare, posibil în jurul lui de 1770. "R. M." (1787) le data ca posibil de la 558 î.Hr., la 1742. John Purves, pastor scoþian, fixa încheierea lor în 1766. Heinrich Horch (1652-1729), teolog reformat, fixa cei 2300 de la Cir pânã la nimicirea lui Antihrist ºi aºezarea împãrãþiei Domnului Hristos, adãugând cã cei 2300 de ani cuprind toate celelalte perioade profetice. Georg Hermann Giblehr, pastor pietist german, în jurul lui 1700 anticipa judecata la sfârºitul celor 2300 de ani, iar Biblia Berlenburg cu adnotãri, înainte de 1743, afirma cã aceastã perioadã se întinde pânã la aºezarea împãrãþiei lui Hristos ºi lega cele 70 de sãptãmâni de ea. Petri - Cele 70 de sãptãmâni ºi cei 2300 de ani încep împreunã. - Pastorul reformat Johann P. Petri (1718-1792), care servea în apropiere de Frankfurt pe Main, a fost primul care sã fixeze un început identic pentru cele 70 de sãptãmâni de ani ºi cei 2300 de ani. Cele 70 de sãptãmâni erau cheia, susþinea el, care dezlega problema calculului ºi sfârºitului celor 2300 de ani. Iar domnia milenialã a Domnului Hristos începe o datã cu a doua venire la încheierea lor. Iatã ºi cuvintele lui aºa cum sunt raportate în douã tratate: "Îngerul a arãtat al treizecilea an al Domnului Hristos, sau al 483-lea an al celor 70 de sãptãmâni ºi deci al 453-lea an ca fiind anul naºterii Domnului Hristos, aºa cã aceasta era explicaþia corectã a viziunii pecetluite a celor 2300 de zile. 453 de ani din cei 2300 trecuserã la naºterea Domnului Hristos, iar restul continuã de la data aceea pânã la data anului 1847, întrucât 1847 plus 453 fac 2300". (Aufshlusz der Zahlen Daniels, p. 9). "Întrucât 453 din cei 2300 de ani se scurseserã la momentul naºterii Domnului Hristos, astfel restul ne aduce pânã la anul 1847 când sanctuarul va fi dedicat. În mãsura în care calendarul este corect, în aceeaºi mãsurã sfârºitul celor 2300 de ani va fi corect. Prezenta argumentaþie se sprijinã nu pe datele nesigure persane sau greceºti, ci pe Cuvântul lui Dumnezeu" (Aufschlusz der drey Gesichter Daniels, p. 30). Hans Wood, din Irlanda, aproape de sfârºitul secolului al XVIII-lea, a fãcut ºi el din cele 70 de sãptãmâni prima parte a celor 2300 de ani, însã le fixa începutul la anul 420 î.Hr. În felul acesta el extindea cele 70 de sãptãmâni pânã la anul 70 d.Hr., iar prin urmare cei 2300 de ani se încheiau în 1880. Apoi James Bicheno, scolast dizident, i-a fixat între 481 î.Hr. ºi 1819 d.Hr. Iar Edward King, avocat, socotea perioada celor 2300 de ani de la deplina aºezare a "berbecului" (Imperiul Medo-persan) în anul 538 î.Hr., pânã la 1762 d.Hr., sau posibil de la 525 î.Hr. pânã la 1775 d.Hr. Interesul american moderat în perioada colonialã. - În cursul perioadelor colonialã ºi naþionalã timpurie, comentatorii capitolului 8 din Daniel, care formau echivalentul american al comentatorilor europeni din perioada post-Reformaþiunii, încã aveau atenþia principalã concentratã asupra capitolului 7 din Daniel. Însã o parte din ei se ocupau de Daniel 8. Thomas Parker, din Massachusetts, pastor calvin, se lãmurise în 1645 cu privire la berbecul persan, la þapul grec ºi marele corn roman, ºi observa rãzboaiele papalitãþii împotriva "adevãratei închinãri". Ca ºi

anumiþi scriitori europeni din vremea sa, el considera cã cele 2300 de seri-dimineþi reprezentau "jumãtate din numãrul acesta de zile întregi, va sã zicã 1150" calculate pe baza principiului zi-an. Aceºtia, sugera el, se puteau extinde de la între 367 ºi 1517 d.Hr., sau între 360 ºi 1510 d.Hr. Samuel Hutchinson, un învãþat laic (1618-1667), credea cã cei 2300 de ani încã nu trecuserã. Renumitul teolog Cotton Mather (1663-1728) susþinea cã cei 2300 de ani se extind pânã la Noul Ierusalim, cãderea Babilonului mistic, iar "restul care rãmâne" pânã la poporul lui Dumnezeu. Studiosul guvernator William Burnet din Massachusetts, considerând cã papalitatea este puterea care a spurcat Sanctuarul, extindea cei 2300 de ani de la 555 î.Hr. la 1745 d.Hr., împãrãþia lui Dumnezeu fiind foarte aproape. Scrisoarea lui David Imrie din 1756 atesta cã el aºtepta ca "ziua cea mare" sã înceapã undeva în jurul lui 1754, datând cei 2300 de ani de la primul an al Persiei sau 538 î.Hr. Rectorul episcopal Richard Clarke, din Carolina de Sud, aproape de sfârºitul secolului al XVIII-lea considera cei 2300 de ani, când adevãrul urma sã fie cãlcat în picioare, iar religia cea falsã sprijinitã, ca fiind cuprinºi între 538 î.Hr. ºi 1762 d.Hr., - pânã la "miezul nopþii" lumii ºi cãderea Babilonului. Diaconul congregaþionalist Samuel Gatchel din Massachusetts, credea cã întunecarea soarelui din Mai 1780, era un semn al timpului, ºi cã era legatã de cei 2300 ºi 1335 de ani ºi de apropierea sfârºitului lumii. Teologul congregaþionalist Samuel Hopkins în 1793 susþinea postmilenialismul. El spunea cã acel corn "deosebit de mare", apãrând dintr-una din diviziunile greceºti, cuprindea atât Roma pãgânã cât ºi puterea lui Antihrist din Biserica Romei. Dupã nimicirea acestui corn va stãpâni împãrãþia Domnului Hristos. Deºi nu era sigur în privinþa anului, el credea cã domnia milenialã va începe o datã cu sfârºitul celor 2300 de ani, în jurul anului 2000 d.Hr. Iar directorul general al poºtelor Samuel Osgood (1748-1813) fost membru al Congresului Continental, socotea cei 2300 de ani astfel: "Este cel mai probabil cã cele 2300 de zile încep o datã cu sfârºitul Imperiului Persan ºi începutul imperiului lui Alexandru ºi se vor termina atunci când chipul (din Daniel 2) va fi zdrobit ºi împrãºtiat ca pleava luatã de vânt." (Remarks on the Book of Daniel, p. 63). În 1795, bibliotecarul James Winthrop (1752-1821), de la Harvard, fixa încheierea celor 1335 ºi 2300 de ani la mileniu (1866). Numeroºi interpreþi se concentreazã asupra anilor 1843-1847. - Un tablou extrem de diferit este prezentat de comentatori pentru prima jumãtate a secolului al XIX-lea. Interesul trecuse acum de la Daniel 7 la Daniel 8, ºi de la cei 1260 de ani de mai înainte ai capitolului 7 la sfârºitul apropiat al celor 2300 de ani, privit acum de mulþi ca un adevãr profetic al cãrui timp de a fi scos în evidenþã sosise. Sfârºitul iminent al celor 2300 de ani ºi evenimentele simultane care urmau sã aibã loc erau, aºadar, noul focar de interes ºi de studiu. Patruzeci de comentatori europeni, de la "J. A. B." (1810) pânã la Birks (1843), sunt raportaþi ca aºteptând sfârºitul celor 2300 de ani în 1843, 1844 sau 1847, cel mai adesea fixând acelaºi început atât pentru cei 2300 de ani cât ºi pentru cele 70 de sãptãmâni din Daniel 9. (Un numãr extrem de mic de autori, printre care îl remarcãm pe James H. Frere, fixau începutul acestei lungi perioade cu un secol mai devreme, din timpul lui Daniel, fãcând-o de 2400

de ani în loc de 2300, citând în sprijinul lor ediþii contemporane ale LXX, deºi alþii au arãtat cã numãrul 2400, în mod eronat atribuit lui Codex Vaticanus, îºi avea originea într-o tipãrire greºitã a unei ediþii din secolul al XVI-lea. Chiar în manuscrisul de la Vatican gãsim 2300). Accentul pus în secolul al XIX-lea asupra anilor 1843, 1844, sau 1847, începe cu douã tratate - de cãtre "J. A. B." în Anglia (pe la sfârºitul lui 1810), ºi William C. Davis în America de Nord (ian. 1811), vestind sfârºitul apropiat al celor 2300 de ani profetici în 1843 ºi respectiv 1847. Aceste voci iniþiale s-au rãspândit curând dincolo de Britania, pe Continentul European, ºi chiar ºi în Africa ºi India. Existau, totuºi, poziþii contradictorii cu privire la natura evenimentelor finale - fie un sfârºit al lumii cataclismic, fie începutul treptat al mileniului - ºi totodatã cu privire la identitatea cornului deosebit de mare din Daniel 8, considerat roman sau mahomedan. William Hales, urmând direcþia lui Hans Wood, fixa începutul celor 2300 de ani în anul 420 î.Hr., iar sfârºitul în anul 1880 d.Hr. Pe de altã parte, George Stanley Faber încheia cei 2300 odatã cu cei 1260, în 1866, considerând cornul cel mare a fi mahomedanismul. Adam Clark îi data de la viziunea cu þapul, sau de la 334 î.Hr., la 1966. William Cuninghame din Lainshaw, laic prezbiterian, ºi Archibald Mason, predicator prezbiterian reformat, ambii din Scoþia, considerau anul 457 î.Hr. ca început sincronic al celor 70 de sãptãmâni ºi al celor 2300 de ani ºi fixau în 1843 d.Hr. sfârºitul acestora din urmã. Cu ei erau de acord o grupã notabilã. Diferiþi scriitori sprijineau aceastã datare în diferite reviste religioase britanice dedicate într-o mare mãsurã studiului profeþiilor. Grupe de studiu, ca de pildã Societatea pentru cercetarea profeþiei ºi conferinþele de la Albury Park, discutau aceastã chestiune. Învãþaþi din Marea Britanie ºi de pe continent, reprezentând diferite grupãri religioase, se opreau asupra anilor 1843, 1844 sau 1487 ca sfârºit al celor 2300 de zile. Diferenþele între ei erau minime, iar unitatea lor fundamentalã era remarcabilã. Comentatorii americani despre cei 2300 de ani. Printre comentatorii pre- ºi non-mileriþi dintre 1800 ºi 1844 au fost mulþi bãrbaþi proeminenþi ºi cultivaþi. Mulþi erau pastori ai unor biserici din oraºe mari. Mulþi din ei aveau un grad de master, iar unii titlul de doctor. Câþiva deþineau posturile cele mai înalte posibile în cadrul denominaþiunilor lor, ca de pildã Dr. Joshua L. Wilson din Cincinnati, cândva preºedinte al Adunãrii generale prezbiteriene; John P. K. Henshaw din Rhode Island, episcop al episcopalienilor protestanþi; ºi Alexander Campbell din Virginia, fondator al Discipolilor lui Hristos. Câþiva erau directori de colegiu, ca Timothy Dwight din Yale, Eliphalet Nott de la Union College (Schenectady) ºi George Junkin de la Universitatea din Miami (Oxford, Ohio). Doi, Elias Burdick ºi Robert Scott, erau medici; John Bacon era judecãtor, iar Elias Boudinot, era membru al Congresului ºi director al monetãriei. Dintre puþinele reviste religioase publicate pe atunci, câteva se ocupau cu profeþia, aºa cum este ediþia de Boston a revistei Christian Observer ºi Connecticut Evangelical Magazine. Revistele acestea reprezentau credinþele anglicanã, prezbiterianã, a discipolilor ºi Legãtura creºtinã, iar una era interdenominaþionalã. Aceºti redactori modelatori ai opiniei publice cuprindeau pe Alexander Campbell de la Millennial Harbinger ºi Elias Smith de la Herald of Gospel Liberty. Majoritatea acelor comentatori care se ocupau cu datarea celor 2300 de ani era aproape egal împãrþitã între 453 î.Hr. - 1847 d.Hr. ºi 457 î.Hr. - 1843 sau 1844 d.Hr., deºi unii fixau sfârºitul perioadei la 1867 sau 1868, iar câþiva la alte date. Ei erau în mod similar împãrþiþi cu privire la cornul cel mic (sau deosebit de mare) din Daniel 8; unii îl interpretau ca fiind Roma, pãgânã sau papalã, însã majoritatea ca fiind mahomedanismul (chiar ºi printre aceia care considerau cã

papalitatea este cornul cel mic din capitolul 7). Cealaltã concepþie despre cornul cel mic din capitolul 8 ca Antioh Epifanul a fost ºi ea adesea prezentatã. Cea mai mare parte a acestor comentatori aºteptau ca cei 2300 de ani sã se încheie prin vreun mare eveniment care sã introducã sau sã pregãteascã mileniul. Ei aºteptau o creºtere semnificativã a neprihãnirii ºi pãcii, sau curãþirea bisericii-sanctuar de apostazie ºi corupþie, sau nimicirea lui Antihrist, sau eliberarea Þãrii Sfinte de musulmani. Unii premilenialiºtii aºteptau domnia lui Hristos pe pãmânt împreunã cu sfinþii Lui; postmilenialiºtii prevedeau o revãrsare semnificativã a Duhului ºi o convertire treptatã a lumii înainte de arãtarea Domnului Hristos. Explicaþia mileritã la Daniel 8. - Remarcabila solie a mileriþilor era cã a doua venire a Domnului Hristos va avea lor la sfârºitul celor 2300 de zile. De fapt, cele mai importante deosebiri dintre interpreþii mileriþi ºi alþii din aceeaºi perioadã de timp, nu erau în primul rând cu privire la calcularea perioadelor profetice ci cu privire la evenimentele care urmau sã aibã loc la expirarea lor. Mileriþii aºteptau un sfârºit cataclismic al lumii, cu prilejul revenirii personale a Domnului Hristos, concomitent cu sfârºitul timpului de probã pentru omenire, învierea drepþilor morþi ºi uciderea nelegiuiþilor. Printre mileriþi nu era diversitate în ce priveºte considerarea Romei drept "cornul deosebit de mare", al þapului grec. De aceea ei nu aºteptau numai curãþirea Palestinei, Ierusalimului, sau a Templului de blestemul pângãririi mahomedane. Iar fiind cu toþii premilenialiºti, nici unul nu anticipa un mileniu de ameliorare treptatã a lumii, cu pace ºi dreptate universalã prin realizãri omeneºti. Spre deosebire de futuriºti, eu nu vedeau cornul deosebit de mare ca un Antihrist individual viitor; ºi se împotriveau viguros identificãrii acestui corn cu Antioh. O a doua chestiune despãrþitoare era dezacordul mileriþilor faþã de doctrina restaurãrii unui Israel literal ca popor al lui Dumnezeu. Ei credeau cã adevãratul Israel consta din urmaºii Domnului Hristos, care deveniserã moºtenitori ai fãgãduinþelor fãcute lui Avraam ºi Israelului din vechime (Galateni 3,29). Însã premilenialiºtii ne-mileriþi atât din Lumea Nouã cât ºi din ce Veche, care aºteptau restaurarea deplinã ºi literalã a iudeilor, legau curãþirea sanctuarului de salvarea Palestinei ºi Ierusalimului de la Musulmani, pe care îi considerau drept "cornul deosebit de mare" din Daniel 8. Adventiºtii de Ziua a ªaptea au continuat sã accentueze aceste puncte de deosebire, ca ºi sã scoatã în evidenþã particularitãþile principale pe care practic toþi stãtuserã de-a lungul veacurilor, cu interpretarea avansatã cã curãþirea sanctuarului ceresc avea sã înceapã, nu sã se termine, la încheierea celor 2300 de zile. V. Cinci secole de interpretare a "necurmatei" Concepþii din perioada pre-Reformaþiunii. - Interesul pentru semnificaþia lui "necurmat" sau "zilnic" (Daniel 8,11-14) a început în perioada pre-Reformaþiunii ºi a continuat de-a lungul Reformaþiunii. Interesul acesta a crescut atunci când Papalitatea a fost recunoscutã în mod clar ca fiind "lepãdarea de credinþã" profetizatã, sau taina fãrãdelegii ºi marea pervertitoare a adevãrurilor ºi prevederilor fundamentale ale mântuirii - mai ales a jertfei ispãºitoare ºi a preoþiei cereºti a Domnului Hristos ºi a adevãratei închinãri aduse lui Dumnezeu. În secolul al XIV-lea John Wyclif a definit papalitatea ca fiind "urâciunea" care pângãrise sanctuarul, sau biserica ºi declara explicit cã doctrina papalã a transsubstanþiaþiunii ºi auxiliara "erezie cu privire la hostie" a îndepãrtat

"necurmata". Walter Brute, învãþat lolard contemporan, era în mod categoric de acord cu poziþia aceasta, legând-o de cei 1260 ºi 1290 de zile-ani. Definit de Reformatorii Protestanþi. - Nicolaus von Amsdorf, primul episcop protestant de Naumburg, intim asociat al lui Luther, susþinea în mod similar cã "necurmata" este "predicarea nepângãritã a Evangheliei", care fusese anulatã ºi înlãturatã de devastatoarele tradiþii omeneºti ale apostaziei papale. În acelaºi timp Johann Funck, din Nurnberg (primul oraº liber care a adoptat concepþiile Reformaþiunii), care în 1564 fixase perioada celor 70 de sãptãmâni între anul 457 î.Hr., ºi anul 34 d.Hr., explica ºi el cã "necurmata" este "adevãrata închinare" la Dumnezeu. În secolul al XVII-lea episcopul anglican George Downham, din Anglia, continua sã accentueze cã papa îndepãrtase "necurmata", pe care el îl definea ca "adevãrata doctrinã ºi închinare la Dumnezeu potrivit Cuvântului Sãu". Aceastã pustiire, spunea el, va continua pânã la finele celor 2300 de seri-dimineþi. Thomas Beverley, care plasa cei 2300 de ani între Persia ºi a doua venire, era de acord cu aceasta, insistând cã papalitatea îndepãrtase "închinarea zilnicã a sfinþilor". El mai observa ºi legãtura dintre perioadele de 1290, 1335 ºi 2300 de ani. Printre comentatorii paraleli din America, primii doi interpreþi sistematici ai lui Daniel din perioada colonialã, Ephraim Huit ºi Thomas Parker, în 1644 ºi 1646, defineau "necurmata" ca "închinarea zilnicã la Dumnezeu" ºi respectiv "jertfa zilnicã, sau adevãratul Cult" îndepãrtat de papalitate. Replica în contra-Reformaþiune. - În contra-Reformaþiune, dupã Conciliul din Trent, atât cardinalul Bellarmine (1542-1621) cât ºi Blasius Viegas (1554-1599), iezuit portughez, au oferit contrainterpretarea cã abolirea sau îndepãrtarea "necurmatei" era mai degrabã desfiinþarea liturghiei de cãtre protestanþi. Cardinalul Bellarmine adãuga cã un Antihrist iudeu individual, aflat încã în viitor, va desfiinþa într-o mãsurã ºi mai mare jertfa perpetuã sau zilnicã a liturghiei. Astfel deopotrivã reprezentanþii Reformei ºi Contrareformei, în acuzaþii ºi contra-acuzaþii, legau "necurmata" de adevãratul ºi falsul sacrificiu, de preoþia Domnului Hristos ºi de adevãrata închinare la Dumnezeu. Susþinerea unora era antiteza celorlalþi, însã ambele pãrþi identificau "necurmata" drept închinarea la Dumnezeu. Concepþiile persistã în secolul al XVIII-lea. - În perioada post-Reformaþiunii Dr. Sayer Rudd, baptist din Britania (decedat în 1757), afirma explicit cã prin "jertfa zilnicã" înþelegea - "închinarea curatã la Dumnezeu sub Evanghelie; iar prin îndepãrtarea ei, suprimarea sau denaturarea acestei închinãri prin tirania antihristicã care are loc o datã cu apariþia apostaziei papale" (An Essay Towards a New Explication of the Doctrines of the Resurrection, Millennium, and Judgment, p. 14). În miºcarea metodistã Jean G. de la Flechere, asociat apropiat al lui Wesley, susþinea cã îndepãrtând "necurmata", episcopul Romei "abolise sau stricase complet adevãratul cult al lui Dumnezeu ºi al lui Isus, ºi aruncase adevãrul la pãmânt". Iar mulþi dintre aceºti comentatori aºteptau ca aceastã pervertire profetizatã sã fie îndreptatã atunci când sanctuarul urma sã fie

curãþit la sfârºitul celor 2300 de zile-ani. Într-o lucrare anonimã din 1787, "R. M." leagã "necurmata" de serviciul sanctuarului prin urmãtoarele cuvinte: "Îndepãrtarea jertfei zilnice ºi aºezarea urâciunii, este îndepãrtarea adevãratului cult creºtin, aºa cum a fost instituit de Hristos ºi Apostolii Sãi ºi aºezarea unor doctrine ºi porunci omeneºti... Jertfa zilnicã este un termen mozaic pentru adevãratul cult al lui Dumnezeu corespunzãtor vremii în care trãia Daniel" (Observations on Certain Prophecies in the Book of Daniel, p. 8,9). Hans Wood, din Irlanda, unul din primii care a declarat cã cele 70 de sãptãmâni reprezintã prima parte a celor 2300 de zile, în 1787 definea îndepãrtarea "necurmatei" ca fiind inovaþiile înlocuitoare din "cultul divin" introduse de micul corn papal, ºi ducând la "profanarea templului" sau a bisericii. El data aceasta de la începutul celor 1290 de ani. Iar în cursul Revoluþiei Franceze, George Bell, scriind cu privire la "Prãbuºirea lui Antihrist" ºi cãlcarea în picioare a Cetãþii Sfinte de cãtre papalitate, spunea cã "neamurile sau papistaºii, ... îndepãrteazã jertfa zilnicã ºi aºeazã urâciunea care face ca biserica vizibilã a lui Hristos sã fie stearpã timp de 1260 de ani." El se referã la perioada celor 1290 de ani ca fiind cu 30 de ani mai lungã. Concepþii în cadrul redeºteptãrii advente din secolul al XIX-lea. - În cadrul redeºteptãrii advente din secolul al XIX-lea din Lumea Veche, William Cuninghame din Scoþia, scriind în 1808, atrãgea atenþia cã mahomedanismul nici nu îndepãrtase "necurmata" ºi nici nu surpase locul sanctuarului lui Hristos ºi declara cã "Biserica lui Hristos este templul sau sanctuarul; iar cultul acestei biserici, jertfa zilnicã." Comentând 2Tesaloniceini 2, adãuga: "Din templul acesta, jertfa zilnicã este îndepãrtatã atunci când aceastã forma de cuvinte sãnãtoase nu mai rãmâne, ºi când închinarea la Dumnezeu, numai prin intermediul lui Hristos, este stricatã ºi întunecatã, prin adorarea superstiþioasã a Fecioarei Maria ºi a sfinþilor, sau prin orice fel de închinare la fãpturi. Atunci ea înceteazã sã mai fie jertfa zilnicã rânduitã de Dumnezeu" (The Christian Observer, Aprilie, 1808, p. 211) El susþinea cã "jertfa zilnicã" din "biserica rãsãriteanã" fusese îndepãrtatã cu aproape un secol înainte de apariþia lui Mahomed, adicã, în secolul al VI-lea, iar urâciunea pustiirii fusese instauratã prin acte ale împãraþilor romani care au întemeiat autoritatea spiritualã a micului corn papal ºi venerarea idolatrã a Fecioarei Maria ºi a sfinþilor. Însã George Stanley Faber, canonic anglican învãþat de la Catedrala din Salisbury, susþinea cã mahomedanismul îndepãrtase ºi "jertfa zilnicã de laudã ºi mulþumire", iar în felul acesta "profanase sanctuarul", ridicându-se deasupra lui Hristos. ªi cãpitanul Charles D. Maitland, din artileria regalã, scria în 1814: "Jertfa zilnicã a cultului spiritual a fost îndepãrtatã din biserica neamurilor, iar urâciunea pustiirii aºezatã în ea, în anul Domnului 533. Din perioada aceasta sfinþii au fost daþi în mâinile puterii papale, iar acestei puteri i s-a îngãduit sã exercite stãpânire peste ei ºi sã-i tiranizeze 1260 de ani" (A Brief and Connected View of Prophecy, p.27).

Archibald Mason din Scoþia, binecunoscut predicator prezbiterian, care în 1820 fixase anii 457 î.Hr. ºi 1843 d.Hr., ca început ºi sfârºit al celor 2300 de ani, declara cã jertfa zilnicã semnificã "închinarea la Dumnezeu instituitã în bisericã, " iar "pustiirea ºi cãlcarea în picioare a sanctuarului ºi a oºtirii, înseamnã eroarea, superstiþia ºi idolatria, care au fost aºezate în locul acelui cult" (Two Essays on Daniel's ... Two Thousand Three Hundred Days, p.6). Aceasta, adãuga el, se va sfârºi o datã cu expirarea celor 2300 de ani, când "adevãrata închinare la Dumnezeu va fi restauratã". Apoi John Bayford, susþinãtor al lui Joseph Wolff, scria: "Jertfa zilnicã pe care ea [puterea care calcã în picioare] a îndepãrtat-o, este fãrã îndoialã Mielul lui Dumnezeu, al cãrui sânge Mahomedanismul îl calcã în picioare." Învãþatul Frederick Nolan, lingvist renumit, lega "jertfa zilnicã" de "solemnitatea deosebitã" a serviciilor din "marea zi a ispãºirii", sãvârºitã de "marele preot, în locul prea sfânt al Templului." Edward Bickersteth, rector evanghelic ºi secretar al Societãþii misionare a Bisericii, referindu-se la cele 70 de sãptãmâni ca fiind tãiate pentru iudei din cele 2300, spunea cã ele þineau "de la restaurarea jertfei zilnice pânã la completarea jertfei desãvârºite a lui Hristos, " ºi ungerea "Celui prea Sfânt." Aplicaþia inversatã sub Manning. - În cursul Redeºteptãrii Advente din secolul al XIX-lea, un alt cardinal romano-catolic, Henry Edward Manning, la întrebarea "Ce este îndepãrtarea jertfei necurmate din Daniel 8,11-14?" a rãspuns cã este îndepãrtarea "sacrificiului Sfintei Euharistii, ... sacrificiului lui Isus Hristos Însuºi pe Calvar, reînnoit perpetuu ºi continuat de-a pururi în sacrificiul [catolic] de pe altar". Apoi el a acuzat protestantismul cã a îndepãrtat jertfa liturghiei din Apus, ºi a numit aceasta premergãtorul unui Antihrist iudaic viitor, care, cu puþin înainte de sfârºitul lumii, va face ca jertfa zilnicã liturghiei sã "înceteze" cu totul pentru un timp scurt. El mustra diversele þinuturi protestante pentru "suprimarea" "jertfei necurmate", adicã "lepãdarea liturghiei, " criticând acest fel de suprimare ca "semnul ºi caracteristica Reformaþiunii protestante" (The Temporal Power of the Vicar of Jesus Christ, p.158-161). Astfel, indiferent de concepþiile opuse, chestiunea "jertfei zilnice" a gravitat întotdeauna în jurul jertfei Domnului Hristos ºi a preoþiei, precum ºi a închinãrii adevãrate sau în modul cuvenit la Dumnezeu. N-a existat nici o deosebire specialã faþã de concepþia protestantã istoricã printre interpreþii pre sau non-mileriþi nord americani din secolul al XIX-lea. Robert Reid, slujitor al prezbiterian reformat, în 1828 continua sã acuze cã apostazia papalã "profanase în mod înfiorãtor" sanctuarul lui Dumnezeu" ºi cã Antihrist îndepãrtase astfel "necurmata" (The Seven Last Plagues, p. 4-9,67-72). Miller adoptã o concepþie diferitã. - William Miller, pãrinte fondator al miºcãrii advente, a introdus o concepþie cu totul diferitã. Combinând "necurmata" din Daniel 8,11-14; 11,31; 12,11 cu Matei 24,15 ºi 2Tesaloniceni 2,7.8, declara cã puterea Romei pãgâne care constituia o piedicã, trebuia sã fie îndepãrtatã din cale înainte ca taina nelegiuirii papale sã fie descoperitã. De aceea el trãgea concluzia cã "necurmata" trebuie sã fie pãgânismul, îndepãrtat înainte ca papalitatea sã se poatã dezvolta. Un factor vital în concepþia aceasta era interpretarea pe care el o dãdea cu privire la fiara cu zece coarne din Apocalips 13 ca Roma pãgânã, cu unul din capetele ei pãgâne rãnit de moarte ºi înlocuit de puterea civilã a papalitãþii - acest ultim cap exercitându-ºi puterea 42 de luni sau 1260 de ani. El

considera cã fiara cu douã coarne ("fiara -chip" cum o numeºte el) este puterea eclesiasticã papalã, însã aplica numãrul 666 la prima fiarã ca fiind perioada dominaþiei Romei pãgâne. Miller data aceastã perioadã de la "alianþa" umilitoare (Daniel 11,23) a iudeilor cu romanii, pe care el o considera în mod eronat ca petrecutã în anul 158 î.Hr., perioadã care s-ar extinde pânã la "cãderea" pãgânismului. Data aceasta o obþinea pur ºi simplu scãzând 158 î.Hr. din 666, rezultând anul 508 d.Hr. Miller credea cã acest an este data convertirii ultimului dintre împãraþii pãgâni. Iar actul acesta, raþiona el, a fost ceea ce a îndepãrtat "necurmata" pãgânismului (Miller, Evidence From Scripture and History,1836, p. 36,50,56-62,71). Concepþia aceasta, deosebindu-se radical de concepþia istoricã a Reformaþiunii, era susþinutã de aproape toþi mileriþii. Dar pânã la 1842 unii dintre aceºtia au ajuns sã aibã unele pãreri diferite de concepþiile lui Miller. Argumentaþia în favoarea evenimentului pe care el îl plasa în 508 d.Hr. era pusã la îndoialã de Ch. Fitch încã din 1838, în prima sa scrisoare cãtre Miller (Syilvester Bliss, Memoirs of William Miller, p. 129). Cu ºase luni înainte de dezamãgirea din Octombrie 1844, Miller a declarat publicã cã "fraþii lui adventiºti nu fuseserã în general de acord cu el cã numãrul 666 desemneazã anii Romei pãgâne (Midnight Cry,22 feb. 1844, p. 242). Diagrama adoptatã de Conferinþa Generalã mileritã din mai 1842, omite numãrul 666 ca desemnând perioada pãgânismului ºi "necurmata" ca însemnând pãgânismul. Crosier ºi Interpretarea Reformaþiunii. - În 1846 a apãrut articolul lui O. R. L. Crosier care cuprindea rezultatele studiului sãu împreunã cu Hiram Edson ºi F. F. Hahn. Deºi nu definea "necurmata", articolul era construit pe premisa cã sanctuarul urmând sã fie curãþit (din Daniel 8,11-14), era sanctuarul ceresc, implicând îndoita slujbã a Domnului Hristos bazatã pe jertfa sa unicã ºi atotsuficientã: "Care era lucrul acela pe care Roma ºi apostolii creºtinismului urmau sã-l pângãreascã împreunã? Unirea aceasta era formatã împotriva "sfântului legãmânt", iar ei aveau sã pângãreascã Sanctuarul acestui legãmânt; ceea ce ei puteau face la fel de bine ca ºi sã pângãreascã Numele lui Dumnezeu; Ieremia 34,16; Ezechiel 20; Maleahi 1,7. Lucrul acesta era acelaºi cu profanarea ºi hulirea Numelui Sãu. "În sensul acesta fiara aceasta "politico-religioasã" a pângãrit Sanctuarul, (Apocalips 13,6) ºi l-a aruncat la pãmânt din locul lui ceresc (Psalmi 102,19; Ieremia 17,12; Evrei 8,1.2), atunci când au numit Roma cetate sfântã (Apocalips 21,2) ºi l-au instalat acolo pe Papa cu titlurile de "Domnul Dumnezeu Papa", "Sfântul Pãrinte", "Cap al Bisericii", etc., iar acolo, în falsul "templu al lui Dumnezeu", el susþine cã face ceea ce Isus face în realitate în Sanctuarul Sãu; 2Tesaloniceni 2,1-8. Sanctuarul a fost cãlcat în picioare (Daniel 8,13) aºa cum au fãcut ºi cu Fiul lui Dumnezeu; Evrei10,29" (Crosier, The Day Star, Extra, 7 feb.1846, p. 38) Mai târziu, îndreptându-se spre concepþia Reformaþiunii, Crosier a definit "jertfa zilnicã" ca fiind învãþãtura - "cã Hristos a fost ‚rãstignit pentru noi'" - care a fost luatã "de la El [Hristos] ºi înlocuitã de papalitate "cu doctrinele, omeneºti, mijlocirile ºi meritele ei omeneºti în locul lui Hristos" (Day-Dawn,19 martie 1847, p. 2).

White cu privire la concepþia lui Crosier - James White a acceptat concepþia lui Crosier cu privire la cãlcarea sanctuarului în picioare publicatã în 1846, dar nu ºi identificarea "jertfei necurmate" din 1847. "Spunem deci, cã Sanctuarul ceresc a fost cãlcat în picioare în acelaºi sens în care spunem cã Fiul lui Dumnezeu a fost cãlcat în picioare. Într-o manierã similarã "oastea", adevãrata bisericã, a fost ºi ea cãlcatã în picioare. Aceia care L-au lepãdat pe Fiul lui Dumnezeu L-au cãlcat în picioare ºi, fireºte, au cãlcat în picioare Sanctuarul Lui." ... "Papa a pretins cã are "putere pe pãmânt sã ierte pãcatele", putere care aparþine numai Domnului Hristos. Oamenii au fost învãþaþi sã priveascã la "omul pãcatului", aºezat în templul lui, sau aºa cum spune Pavel - "aºa cã el s-a aºezat în templul lui Dumnezeu", etc. - în loc sã priveascã la Domnul Hristos care stã la dreapta lui Dumnezeu, în Sanctuarul ceresc. Abãtându-se astfel de la Isus Hristos, singurul care poate sã ierte pãcatele ºi sã dea viaþã veºnicã ºi acordând Papei titluri precum PREA SFÂNT DOMN, ei L-au "cãlcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu". Iar numind Roma "Cetatea Veºnicã" ºi "Cetatea Sfântã", ei au cãlcat în picioare cetatea viului Dumnezeu ºi sanctuarul ceresc. "Oastea", adevãrata bisericã privind la Isus în adevãratul sanctuar spre iertarea pãcatelor ºi pentru viaþa veºnicã, a fost ºi ea cãlcatã în picioare ca ºi Divinul ei Domn ºi Sanctuarul Lui" (The Review and Herald, ianuarie 1851, p. 28,29). White împreunã cu alþi pionieri adventiºti de ziua a ºaptea au adoptat concepþia lui Crosier cã sanctuarul cãlcat în picioare (Daniel 8,13) era cel din cer, încã susþinând concepþia lui Miller cã sanctuarul aruncat la pãmânt (Daniel 8,11) era un sanctuar pãgân, iar "necurmata" era pãgânismul (Joseph Bates, The Opening Heavens, 1846, p. 30-32; J. N. Andrews, în The Review and Herald, 6 ianuarie 1853, p. 129; Uriah Smith, ibid.,1 noiembrie 1864, p. 180,181; James White, ibid.,15 februarie 1870, p. 57,58, într-o serie "Our Faith and Hope, " care a fost retipãritã sub titlul Sermons on the Coming ... of ... Christ). Smith reafirmã concepþia lui Miller. - Întãrirea de cãtre Uriah Smith a concepþiei predominante a apãrut astfel în prima ediþie (1873) a cãrþii sale asupra lui Daniel (p. 94):"Cornul cel mic [din Daniel 8] simboliza Roma în întreaga ei istorie, incluzând cele douã faze, pãgânã ºi papalã. Aceste douã faze sunt numite în altã parte ‚[jertfa] necurmatã' (jertfa este un cuvânt adãugat) ºi ‚urâciunea pustiirii'; pustiirea (necurmatã) însemnând forma pãgânã, iar urâciunea pustiirii, cea papalã. În acþiunile atribuite aceste puteri, uneori se vorbeºte despre o formã, alteori despre alta. ‚Prin el', forma papalã, "necurmata", forma pãgânã, ‚a fost îndepãrtatã'. Roma pãgânã a fãcut loc Romei papale. Iar locul sanctuarului sau cultului sãu, cetatea Romei, a fost aruncatã la pãmânt. Sediul guvernãrii a fost mutat la Constantinopol. Aceeaºi transformare este adusã în prim plan în Apocalips 13,2, unde se spune cã balaurul, Roma pãgânã, i-a dat fiarei, Roma papalã, scaunul ei de domnie, cetatea Romei, precum ºi o mare putere ºi autoritate, întreaga influenþã a imperiului "Noua concepþie". - Pe la sfârºitul secolului, dezacordul faþã de argumentaþia lui Smith a dus la apariþia concepþiei cã "necurmata" însemna slujirea preoþeascã a Domnului Hristos în sanctuarul ceresc, "îndepãrtatã" de înlocuirea cu o preoþie ºi jertfã pãmânteascã. Aceastã "concepþie nouã" a fost susþinutã de L. R. Conradi în Europa ºi A. G. Daniells, W. W. Prescott, W. C. White ºi alþii în America. Astfel s-au dezvoltat cele douã concepþii cu privire la "necurmat" ale adventiºtilor de ziua a ºaptea.

VI. Acurateþea progresivã în datarea celor 70 de sãptãmâni Scriitorii creºtini timpurii calculeazã. - Irineu fãcea aluzie la "sacrificiul ºi libaþia" îndepãrtate de Antihrist în timpul "jumãtãþii de sãptãmânã". Tertulian (decedat în jurul lui 240), afirma cã cele 70 de sãptãmâni au fost împlinite de întruparea ºi moartea Domnului Hristos. Totuºi, el începea aceastã perioadã profeticã cu primul an al lui Darius, continuând-o în mod curios pânã la distrugerea Ierusalimului sub Titus. El declara cã perioada fusese sigilatã de prima venire a Domnului Hristos la sfârºitul celor 62 de sãptãmâni ºi jumãtate. Clement din Alexandria (decedat în jurul lui 220), de asemenea susþinea cã cele 70 de sãptãmâni cuprindeau venirea Domnului Hristos, cu Templul clãdit în cele "ºapte sãptãmâni" profetizate. Iudeea a fost liniºtitã în timpul celor "ºaizeci ºi douã de sãptãmâni", iar "Hristos Domnul nostru, ‚Sfântul Sfinþilor', venind ºi împlinind viziunea profeþiei, a fost uns în trupul Sãu de Spiritul Sfânt al Tatãlui Sãu." Hristos a fost Domn în cursul acelei celor ºaizeci ºi douã de sãptãmâni ºi în cursul sãptãmânii, spunea Clement. În cursul primei jumãtãþi a sãptãmânii a precumpãnit Nero, iar în cursul celeilalte jumãtãþi el a fost îndepãrtat, iar Ierusalimul a fost distrus la sfârºitul perioadei. Hipolit considera cele 70 de sãptãmâni profetice drept sãptãmâni de ani literali, cei "434 de ani" (62 de sãptãmâni" întinzându-se de la Zorobabel ºi Ezra pânã la prima venire a Domnului Hristos. Dar el separa cea de a 70-a sãptãmânã de cele 69 dinainte, introducând un gol cronologic, plasând ultima sãptãmânã de ani la sfârºitul lumii, ºi împãrþind-o în douã pãrþi. Concepþia aceasta pare sã fi avut puþini adepþi în biserica primarã. Apoi, Iuliu Africanul, socotea cele 70 de sãptãmâni de la Artaxerxe pânã la cruce. El spunea:"Aºadar, cele ºaptezeci de sãptãmâni þin de la Artaxerxe pânã la vremea lui Hristos, dupã sistemul de calcul al iudeilor." Totuºi, el calcula 490 de ani lunari (pe care el îi echivala cu 475 de ani solari) de la anul al XX-lea al lui Artaxerxe (444 î.Hr.) pânã la anul 31 d.Hr. Apoi Origen, din Alexandria, denaturând în mod grosolan interpretarea Scripturii, în mod ciudat socotea cele 70 de sãptãmâni ca fiind de decenii, totalizând astfel 4900 de ani, despre care el declara cã se întind de la Adam pânã la lepãdarea iudeilor la nimicirea Ierusalimului în anul 70 d.Hr. Dupã încheierea perioadei martirilor, Eusebiu, episcop de Cezareea, prezentând în mod clar cei 490 de ani ca întinzându-se de la Persia la Domnul Hristos, adãugând:"Este destul de clar cã cele ºapte ori ºaptezeci de sãptãmâni socotite în ani însumeazã 490. Aºadar, aceasta era perioada hotãrâtã pentru poporul lui Daniel." Întinzând cele 70 de sãptãmâni de la Cir pânã la Domnul Hristos, Eusebiu separa pãrþile componente ºi introducea un gol, însã plasa rãstignirea în mijlocul celei de a 70-a sãptãmâni prin urmãtoarele cuvinte:"O sãptãmânã de ani aºadar ar fi reprezentatã de întreaga perioadã a asocierii Sale cu apostolii, atât în timpul dinaintea patimilor Sale, cât ºi cel de dupã învierea Lui. Deoarece stã scris cã înaintea patimilor Sale El S-a arãtat timp de trei ani ºi jumãtate ucenicilor Sãi cât ºi celor care nu Îi erau ucenici: vreme în care prin învãþãtura ºi miracolele Sale a descoperit puterile Divinitãþii Sale tuturor fãrã deosebire, atât grecilor cât ºi iudeilor. Dar dupã învierea Sa a fost cel mai probabil cu ucenicii Sãi pentru un timp egal de ani... Aºa încât aceasta ar fi sãptãmâna de ani a

profetului, în care a "fãcut un legãmânt trainic cu mulþi", adicã Noul Legãmânt al predicãrii Evangheliei." Interpreþi medievali continuã deosebirile. - La începutul perioadei medievale existã puþine diferenþe sau discuþii. Augustin socotea cei 490 de ani ca ajungând pânã la cruce, susþinând cã data Patimilor este indicatã de Daniel. Lucrarea anonimã Sagis d'Aberga extindea în mod similar cele 69 de sãptãmâni pânã la Domnul Hristos. Venerabilul Bede mergea pe urma lui Africanul, care întindea cele 70 de sãptãmâni între anul al XX-lea al lui Artaxerxe ºi Domnul Hristos, cu botezul Lui aflându-se la mijlocul cele de a 70-a sãptãmâni. Iudei medievali, ca Saadia, înþelegeau perioada ca fiind de 490 de ani. Pseudo d'Aquino susþinea cã cele 70 de sãptãmâni erau 490 de ani lunari, din anul al XX-lea al lui Artaxerxe, botezul Domnului Hristos aflându-se la mijlocul cele de a 70-a sãptãmâni, dar cruce aproape de încheierea perioadei. Arnold de Villanova, medic din secolul al XIII-lea, plasa moartea Domnului Hristos dupã cele 62 de sãptãmâni. În mod clar acesta nu era punctul terminal, deoarece el plasa "mijlocul sãptãmânii" în al patrulea an dupã cãderea Ierusalimului, al patruzeci ºi ºaselea dupã rãstignire. Liderii Reformaþiunii diferã în ce priveºte datarea rãstignirii. - În timpul Reformaþiunii protestante Luther ºi Melanchthon atrãgeau atenþia la acceptarea universalã a celor 70 de sãptãmâni ca "sãptãmâni de ani", primul datându-le începând cu al II-lea an al lui Darius, însã plasând moartea Domnului Hristos la începutul celei de a 70-a sãptãmâni. În privinþa aceasta a fost urmat de câþiva. Melanchthon, totuºi, îi data de la al II-lea an al lui Artaxerxe Longimanus, cu 69 de sãptãmâni pânã la botezul Domnului Hristos, iar rãstignirea în mijlocul celei de a 70-a sãptãmâni, la 3 ani ºi jumãtate dupã botezul Domnului Hristos. Johann Funck (decedat 1566), capelan la curtea din Nurnberg, a scris cel mai complet ºi aprofundat tratat despre cele 70 de sãptãmâni pânã la vremea lui ºi a fost probabil primul în perioada Reformaþiunii care sã fixeze începutul celor 70 de sãptãmâni în anul 457 î.Hr., iar sfârºitul în anul 34 d.Hr. A fost ceva epocal. El le privea drept 490 de ani solari începând cu anul al VII-lea al lui Artaxerxe, lucru pe care l-a prezentat atât în tabele cât ºi în explicaþii. Georg Nigrinus (decedat 1602), teolog evanghelic, plasa perioada între 456 î.Hr. ºi 34 d.Hr., rãstignirea fiind aºezatã tot la sfârºit. Heinrich Bullinger din Zurich (1504-1575), data ºi el cele 70 de sãptãmâni începând cu anul al VII-lea al lui Artaxerxe, sau în jurul anului 457 î.Hr., pânã în jurul anului 33 d.Hr., rãstignirea fiind aºezatã la sfârºit. Jacques Cappel (1570-1624), teolog francez, în mod similar fixa începutul celor 490 de ani în anul 457 î.Hr., în "al ºaptelea an al lui Artaxerxe". Joseph Mede în 1638, legând cele 70 de sãptãmâni de distrugerea Ierusalimului le aºeza între 421 î.Hr. ºi 70 d.Hr., însã fixa crucea în anul 33 d.Hr. Dimpotrivã, John Tillinghast socotea 486 de ani pânã la cruce în anul 34 d.Hr. Existã puþine schimbãri de accent ºi puþine discuþii în perioada de dupã Reformaþiune - Cocceius fixa sfârºitul celor 70 de sãptãmâni în anul 33. William Whiston (urmat de episcopul William Lloyd) socotea în mod curios perioada prin ani de 360 de zile (cum presupunea el cã era la Perºi), aºezând astfel perioada de 490 de ani între 445 î.Hr. ºi undeva dupã 33 d.Hr. Sir Isaac Newton fixa sfârºitul perioadei în anul 34 d.Hr. Heinrich Horch, Biblia Berlenburg, Johann Bengel, ºi Johann Petri plasau cu toþii rãstignirea în mijlocul celei de a 70-a sãptãmâni, Petri plasând perioada între 453 î.Hr. ºi 37 d.Hr. Hans Wood (urmat de William Hales) îi aºeza între 420 î.Hr. ºi 70 d.Hr. Christian Thube din Germania fixa rãstignirea la începutul ultimei sãptãmâni, în anul 30 d.Hr., fixând astfel sfârºitul celor 70 de sãptãmâni în anul 37 d.Hr. Aºa se înfãþiºa larga variaþie.

Concepþii ale comentatorilor americani. - Printre interpreþii americani din epoca colonialã, primul comentator sistematic, Ephraim Huit, în 1644 data cele 70 de sãptãmâni începând cu Artaxerxe, rãstignirea fiind aºezatã la sfârºitul primei jumãtãþi a celei de a 70-a sãptãmâni. John Davenport (1597-1670), pastor puritan din Boston, asemãna diviziunile celor 70 de sãptãmâni ale lui Daniel cu verigile consecutive ale unui lanþ. Samuel Langdon (1723-1797), preºedinte al Universitãþii Harvard, folosea cele 70 de sãptãmâni ca o dovadã a soliditãþii principiului zi-an pentru toate perioadele profetice. Samuel Osgood data perioada de la anul al VII-lea al lui Artaxerxe pânã la rãstignire. Predominã datarea între 457 î.Hr. ºi d.Hr. - În redeºteptarea adventã din Lumea Veche din primele decenii ale secolului al XIX-lea, zeci de comentatori s-au fixat asupra anului 457 î.Hr., al VII-lea an al lui Artaxerxe, ca fiind începutul celor 70 de sãptãmâni, cel mai adesea fixând sfârºitul acestora în anul 33 d.Hr., (unii în 34). William Hales (1747-1831), cronologul citat mai târziu de mileriþi, fixa "sãptãmâna" (nu cea de-a 70-a sãptãmânã) între 27 d.Hr. ºi 34, cu rãstignirea la "mijlocul" acesteia, în anul 31 d.Hr. Scriind în 1820, Archibald Mason din Scoþia se fixa asupra perioadei dintre 457 î.Hr. ºi 33 d.Hr., în timp ce J. A. Brown lua ca hotare anii 457 î.Hr. ºi 34 d.Hr. Ambii comentatori înþelegeau cã cele 70 de sãptãmâni reprezintã prima parte a celor 2300 de ani, punând astfel capãt perioadei mai lungi în 1843 ºi respectiv 1844. Pe de altã parte câþiva comentatori, precum episcopul Daniel Wilson din India, scriind în 1836, alegeau anii 453 î.Hr. ºi 37 d.Hr., cu rãstignirea la mijlocul sãptãmânii. Dar arhitectul Matthew Habershon, Edward Bickersteth ºi Louis Gaussen din Geneva plasau cu toþii segmentul celor 70 de sãptãmâni între 457 î.Hr. ºi anul 33 sau 34 d.Hr. Iatã comentariul lui Hales asupra rãstignirii din 31 d.Hr.: "ªi dupã cele ºaizeci ºi douã de sãptãmâni, mai înainte menþionate, ca cea mai mare diviziune a celor 70 de sãptãmâni, UNSUL [CONDUCÃTORUL] a fost stârpit cu bunã ºtiinþã printr-o sentinþã nedreaptã, la jumãtatea sãptãmânii, care forma a treia ºi ultima parte, ºi care a început cu botezul Domnului, în jurul anului 27 d.Hr. - "pe când era cam de treizeci de ani", ºi ªi-a început lucrarea, care a durat trei ani ºi jumãtate pânã la rãstignirea Lui, pe la 31 d.Hr. "27. În cursul aceste sãptãmâni, care s-a sfârºit pe la anul 34 d.Hr., (în preajma martiriului lui ªtefan) un nou legãmânt a fost fãcut cu mulþi dintre iudei, din toate clasele; la mijlocul acesteia serviciul de la Templu a fost efectiv desfiinþat de cãtre jertfa atot-suficientã a Mielului lui Dumnezeu care ridicã pãcatele lumii [care se pocãieºte ºi crede]". Dr. Mason apãrã alegerea celui de-al VII-lea al lui Artaxerxe ca început al celor 70 de sãptãmâni, în locul decretelor lui Cir ºi al lui Darius, prin urmãtoarele cuvinte: "Decretul împãratului persan, menþionat în profeþia aceasta, trebuie sã fie decretul lui Artaxerxe dat lui Ezra, în al ºaptelea an al domniei monarhului. Decretele lui Cir ºi Darius au fost prea timpurii, iar decretul lui Artaxerxe, în al douãzecilea an al domniei lui, dat lui Neemia, era prea târziu, pentru a rãspunde prezicerii. - Artarxerxe a emis decretul sãu cãtre Ezra în al 457-lea an înainte de Hristos. Dacã adãugãm la numãrul acesta 33 de ani, care a fost vârsta Domnului Hristos la data rãstignirii Lui, avem 490 de ani"

(Two Essays on Daniel's Prophetic Number of Two Thousand Three Hundred Days, p. 16.) Alegerea anului 453 î.Hr. de cãtre William Pym ºi de alþi câþiva se întemeia pe presupunerea cã sãptãmâna a ºaptezecia începuse în anul 30 d.Hr., "pe când Hristos era cam de treizeci de ani". Iatã formularea lui Pym: "Prin urmare legãmântul este legãmântul Evangheliei, iar ultima sãptãmânã din cele ºaptezeci sunt acei ºapte ani care au început atunci când Hristos era de treizeci de ani ºi s-au terminat în anul 37 d.Hr., la convertirea lui Corneliu. ªaizeci ºi nouã de sãptãmâni, sau 483 de ani, trebuie deci sã fie socotite înapoi de la anul al 30-lea al lui Hristos pentru a gãsi începutul celor ºaptezeci de sãptãmâni, iar scãzând 30 din 483 obþinem 453 î.Hr.; sau, ceea ce este acelaºi lucru, 490 de ani, adicã 70 de sãptãmâni de la 37 d.Hr. (A Word of Warning in the Last Days, p. 26.) Iar relaþia celor 70 de sãptãmâni cu cele 2300 de zile-ani este exprimatã de Bickersteth astfel: "Din întreaga perioadã de 2300 de ani, 70 de sãptãmâni de ani au fost hotãrâte sau tãiate, de la restaurarea jertfei zilnice pânã la desãvârºirea jertfei desãvârºite a lui Hristos, când templul spiritual a fost ridicat (Ioan 2,19-21) iar Cel Prea Sfânt uns. Evrei 1,9; 9,24. Aºadar avem aici perioada eclesiasticã de 70 de sãptãmâni sau 490 de ani distinctã ºi perfectã" (A Practical Guide to the Prophecies [ed. a 5-a, 1836], p.191.) Scriitorii americani se deosebesc cu privire la cele 70 de sãptãmâni. - Cel puþin 14 comentatori pre ºi non-mileriþi, între 1800 ºi 1844, plasau începutul ºi sfârºitul celor 490 de ani ca fiind 457 î.Hr. ºi respectiv 33 d.Hr. (cu rãstignirea la sfârºitul celei de a 70-a sãptãmâni), sau 453 î.Hr. ºi 37 d.Hr. (cu rãstignirea la jumãtatea celei de-a 70-a sãptãmâni). Aºa cã datarea rãstignirii era esenþa problemei ºi factorul determinant pentru sincronizarea celor 70 de sãptãmâni. William Miller plasa rãstignirea, pe atunci fixatã în general la anul 33 d.Hr. la sfârºitul celei de a 70-a sãptãmâni. Iniþial, asociaþii sãi timpurii au luat ºi ei acest lucru ca atare, aºa cum fãcuse majoritatea învãþaþilor non-mileriþi atât în Lumea Veche cât ºi în cea Nouã. Însã câþiva scriitori mileriþi învãþaþi au ajuns sã vadã inconsistenþa ºi inacurateþea acestei poziþii. Dintr-un studiu al lui William Hales ºi al diferiþilor scriitori cu privire la calendarul iudaic, ei au tras concluzia cã rãstignirea a avut loc în primãvara anului 31 d.Hr., la "jumãtatea" celei de a 70-a sãptãmâni; astfel cã sãptãmâna a 70-a se întindea din toamna anului 27 pânã în toamna anului 34 d.Hr. Acesta a fost un factor care a contribuit la mutarea datei de încheiere a celor 2300 de ani din "1843" în 1844. Mai departe, din studiul asupra simbolismului sãrbãtorilor iudaice, mileriþii au tras concluzia cã cei 2300 de ani se încheiau în luna a ºaptea iudaicã, adicã toamna. Aceastã ajustare, de la "1843" la 1844, ca sfârºit al celor 2300 de ani, a fost realizatã prin înþelegerea faptului cã, (1) cei 2300 de ani întregi trebuie sã se extindã de la 457 î.Hr., la 1844; (2) cã în consecinþã cele 70 de sãptãmâni (490 de ani) trebuie sã se termine în anul 34 d.Hr.; (3) cã rãstignirea trebuie sã fie aºezatã la "jumãtatea" celei de a 70-a sãptãmâni (27-34 d.Hr.), adicã în anul 31 d.Hr. Dacã "jumãtatea" celei de a 70-a sãptãmâni a fost primãvara anului 31 d.Hr., sfârºitul celei de a 70-a sãptãmâni a fost în toamna anului 34 d.Hr. Prin urmare, restul de 1810 ani, dupã

încheierea celor 490, care se sfârºesc în toamna anului 34 d.Hr., ne conduc în mod necesar pânã în toamna anului 1844. Criticarea fixãrii de timp e neîntemeiatã. - În timp ce s-a dat pe faþã o larg rãspânditã criticã sarcasticã a eºecului total al aºteptãrii celei de-a doua veniri a lui Hristos în 1844 de cãtre mileriþi, ºi o dezaprobare nimicitoare pentru impertinenþa unei astfel de fixãri de datã, acesta nu e tabloul complet. Greºeala lor nu a fost nici mai mare ºi nici mai vrednicã de mustrare, decât fixarea de date din partea multor clerici proeminenþi din diferite biserici principale care, atât în Lumea Veche cât ºi în cea Nouã, credeau în mod profund cã anul 1843, 1844 sau 1847 vor marca începutul unui mileniu pãmântesc, sau vreun eveniment important care va duce la acesta, ca de pildã cãderea papalitãþii sau a Turciei, întoarcerea Iudeilor, sau curãþirea bisericii. Mulþi au fixat aproximativ aceeaºi datã ca mileriþii pentru vreun eveniment transcendent care urma sã aibã loc, ºi ei au fãcut lucrul acesta pe temeiul aceleiaºi profeþii inspirate din Daniel 8,14 - cele 2300 de zile-ani pânã la curãþirea sanctuarului, aºa cum era atestat de evenimentele celor 70 de sãptãmâni. Totuºi toþi au fost la fel de greºiþi în ce priveºte evenimentul care urma sã aibã loc. Aceia care i-au criticat pe mileriþi, dar care ei înºiºi pãrãsiserã platforma apostolicã ºi strãveche a premilenialismului în adoptarea înºelãciunii postmilenialimsului - ºi totuºi cãutau sã o lege într-o perioadã profeticã cu adevãrat invulnerabilã pentru validare - nu ar trebui sã rãmânã nemustraþi. Raportul istoric nu îngãduie acestor fixatori de date sã-i critice pe alþi fixatori de timp, ºi nici sã-ºi însuºeascã atitudinea "sunt mai sfânt ca tine". Chestiunea în discuþie era semnificaþia cuvintelor profetice "atunci sanctuarul va fi curãþit" (Daniel 8,14). Mileriþii timpurii cãutaserã curãþirea sanctuarului în curãþirea pãmântului prin foc la revenirea aºteptatã a Domnului în anul 1843. Comentatorii non-mileriþi, dimpotrivã, priviserã în general sanctuarul fie ca fiind biserica, menitã a fi curãþatã de întinãciunile apostaziei, învãþãturii false ºi depãrtãrii de Dumnezeu, fie ca Þara Sfântã, care sã fie eliberatã de Mahomedani, pentru a permite restaurarea evreilor. Curãþirea aceasta, considerau mulþi, va începe în jurul anilor 1843, 1844 sau 1847 ºi se va întinde triumfãtor de-a lungul perioadei mileniului. Viitorul era zugrãvit într-un tablou luminos. Visul postmilenialiºtilor care fixau date, aºteptarea lor de un optimism exagerat a convertirii ºi transformãrii paºnice a întregii omeniri nu s-a realizat, iar speranþe asemãnãtoare au fost spulberate de atunci de ororile indescriptibile a douã rãzboaie mondiale ºi de temerile paralizante ale unui al treilea. În mod similar, aceia care aºteptau venirea lui Hristos la începutul mileniului ºi aºezarea împãrãþiei pãmânteºti au fost dezamãgiþi. Deplina nereuºitã a acestor fixatori de date non-mileriþi ar trebui sã reducã la tãcere criticarea unui grup de credincioºi în Scripturi care ºi-au gãsit drumul de la un adevãr parþial la lumina mai deplinã cu privire la curãþirea sanctuarului ceresc. Atât mileriþii cât ºi non-mileriþii au greºit în ce priveºte evenimentul care urma sã aibã loc. ªi numai atunci când a venit o luminã suplimentarã cu privire la faza finalã a slujbei de Mare Preot a Domnului Hristos în antitipica zi a ispãºiri, a putut fi înþeleasã adevãrata semnificaþie a miºcãrii de la 1844 ca vestind judecata. Aºteptarea mileritã era greºitã în ce priveºte natura evenimentului aºteptat. Însã ceva transcendental a avut într-adevãr loc în toamna anului 1844.

În faza finalã, "a lunii a ºaptea", de la 1844 a miºcãrii milerite, o nouã concepþie cu privire la curãþirea sanctuarului se ivise între mileriþi. Un studiu mai îndeaproape al simbolurilor mozaice ale serviciului sanctuarului pãmântesc le-au arãtat ca fiind o umbrã a realitãþilor cereºti (Evrei 8,9). Acesta a fost un mare pas înainte. În aceastã fazã din 1844 a miºcãrii, mileriþii L-au vãzut pe Isus Hristos ca Marele nostru Preot ceresc, slujind în sfânta sfintelor din ceruri - sau cerul cerurilor, aºa cum au început sã ºi-o imagineze - care credeau ei, urma sã iasã din cer la încheierea acestui serviciu de ispãºire în ziua a zecea a lunii a ºaptea, pentru a-ªi binecuvânta poporul aºteptãtor. Iar aceasta ar fi implicat ºi constituit cea de-a doua venire a Sa, deoarece "Se va arãta a doua oarã, nu în vederea pãcatului, ca sã aducã mântuirea celor ce-L aºteaptã" (Evrei 9,28). Aceastã concepþie cu privire la "luna a ºaptea" a reprezentat un pas esenþial de tranziþie la adevãrul mai deplin care s-a ivit îndatã dupã marea dezamãgire din 22 octombrie - cã în loc ca Isus Hristos sã iasã din cer în ziua aceea, ca sã-ªi binecuvânteze poporul aºteptãtor prin a doua venire a Sa, El a intrat pentru prima datã în a doua fazã a slujirii Sale ca Mare Preot, reprezentatã prin slujba din locul prea sfânt ºi cã El avea de îndeplinit lucrarea ceasului judecãþii înainte de venirea pe acest pãmânt a doua oarã. VII. Secþiunea finalã din Daniel 11; perioadele capitolului 12 Privite timp de secole drept zile literale. - Interpretarea pre-creºtinã a capitolului 11 din Daniel a început cu înþelegerea cã profeþia aceasta repetã în amãnunte reale cursul aceloraºi trei puteri descrise în Daniel 8 - Persia, Grecia ºi Roma. Ceea ce ar fi posibil sã fie prima referire la Roma în interpretarea profeticã apare într-o copie târzie (secolul al IX-lea d.Hr.) a ceea ce este acceptat ca reprezentând traducerea lui Daniel în Septuaginta originalã datând probabil din secolul al II-lea î.Hr. Aici "Chittim" (Daniel 11,30) era în mod îndrãzneþ tradus "Romanii". Se pare cã primul scriitor creºtin care a încercat sã identifice o trãsãturã specificã a acestui capitol a fost Hipolit, care susþine cã "împãratul neruºinat" din Daniel 11,36 este Antihrist, o persoanã plinã de rãutate care urma sã rezideascã Ierusalimul, sã refacã sanctuarul, ºi sã accepte închinarea în locul lui Hristos. Pentru Hipolit cele douã perioade înrudite de 1290 ºi 1335 de zile din Daniel 12, erau doar zile - cele 1290 de zile fiind perioada rãzboiului lui Antihrist împotriva sfinþilor, împãrãþia cerului venind pentru aceia care vor supravieþui celor 45 de zile de dupã cele 1290, adicã, pânã la sfârºitul celor 1335 de zile. Ciril din Ierusalim (c. 315-386) menþioneazã cã unii au aplicat cele 1290 ºi cele 1335 de zile la perioada lui Antihrist. Iar Ieronim (c. 340-420) scria: "Dar ai noºtri cred cã toate aceste lucruri sunt profetizate despre Antihrist care va fi în vremea de pe urmã." Theodoret (c. 386-457), teolog grec din Antiohia, declara ca egale cele 3 vremuri ºi jumãtate sau ani, cu 1290 de zile. Iar Haymo din Halberstadt (episcop 840-853) susþinea cã dupã cele 1260 de zile ºi moartea lui Antihrist, 45 de zile - diferenþa dintre 1290 de zile ºi 1335 de zile - sunt date celor aleºi pentru a se pocãi, fiind zile de har. Venerabilul Bede (c. 673-735), istoric englez, credea cã a doua venire va urma dupã cele 1335 de zile - la 45 de zile dupã cele 1290 - când Hristos va veni în mãrire dupã nimicirea lui Antihrist. Iar cele 3 vremuri ºi jumãtate reprezintã pentru el ani reali.

Principiul zi-an aplicat în secolul al XIII-lea. - În 1297, Arnold de Villanova declara cã Antihrist urma sã vinã pe la finele celor 1290 de ani "de la vremea când poporul iudeu ºi-a pierdut posesiunea þãrii lor" (dupã cãderea Ierusalimului sub Romani). Dupã cât se pare el a fost primul scriitor creºtin (dacã nu a fost d'Olivi) care sã aplice în mod specific principiul zi-an acestor perioade mai lungi, fixând sfârºitul celor 1290 de ani fie în 1376, fie în 1378, iar al celor 1335 de ani în secolul al XV-lea, în era de liniºte universalã a bisericii. Conducãtorul Spiritualilor, nãscut în Franþa, Pierre Jean d'Olivi (1248-1298), aplica ºi el principiul zi-an perioadelor de 1290 ºi 1335 de zile. El considera cã perioadele de 1260 ºi 1290 de ani sunt una ºi aceeaºi (numai calculate în moduri diferite) - cu cei 1290 de ani întinzându-se de la moartea lui Hristos pânã la Antihrist, iar cei 1335 de ani întinzându-se încã 45 de ani pânã la Jubileul pãcii ºi pânã la al ºaptelea domeniu al harului. Încercãri ale evreilor de a localiza perioadele. - Numeroºi comentatori iudei - de la Karaite Benjamin ben Moses Nahawendi din Persia din secolul al IX-lea ºi pânã la Naphtali Herz ben Jacob Elhanan din Germania în secolul XVI-lea - aplicau principiul zi-an perioadelor profetice de 1290 - ºi / sau 1335 - zile din Daniel. Cel puþin ºapte explicau astfel înainte ca romano-catolicul Ioachim de Floris sã aplice principiul zi-an celor 1260 de zile, ºi înainte ca urmaºii lui din secolul al XIII-lea sã-l extindã ca sã includã celelalte perioade profetice ale lui Daniel. Nahawendi aºeza cei 1290 de ani între nimicirea celui de al doilea templu ºi 1358. Un ºir de învãþaþi iudei, începând de la Saadia ben Joseph (882-942) din Babilonia, declara cã aceste perioade de timp sunt ani. Unii nu le fixau date, alþii le fixau date ca începând din primul secol, probabil de la distrugerea Ierusalimului pânã la vremea erei mesianice, posibil fixându-le încheierea în jur de 1358 ºi 1403; alþii le fixau sfârºitul celor 1290 în jurul lui 1462, iar al celor 1335 în 1575 sau 1594. Aceºti comentatori erau împrãºtiaþi prin Franþa, Spania, Germania, Bulgaria, Algeria ºi Turcia. Bãrbatul de stat Isaac Abravenel aºtepta sfârºitul celor 1335 de ani în jurul lui 1503 ºi susþinea cã naþiunile din Daniel 2,7 ºi 8 sunt ºi subiectul lui Daniel 11. El credea cã este posibil ca împãraþii de la miazã-noapte ºi de la miazã-zi sã-i implice pe creºtini ºi turci, ºi fixa sfârºitul celor 1290 (1390) de ani la cucerirea Constantinopolului în 1453. Diverse concepþii din perioada pre-Reformaþiunii ºi Reformaþiunii. - În vremurile medievale John Milicz (decedat în 1374), precursor al Reformaþiunii din Boemia, combinând Daniel 12,12 cu Matei 24,15, socotea cei 1335 de ani de la rãstignire pânã la Antihrist în jurul lui 1363 -1367. Învãþatul Nicholas de Lyra (decedat în 1340) la fel credea cã cele 1290 ºi cele 1335 de zile din Daniel sunt ani. Iar John Wyclif (c. 1324-1384) interpreta "urâciunea pustiirii" de care vorbea Domnul Hristos, aplicatã la profanarea sanctuarului din Daniel 11, ca fiind doctrina transsubstanþiaþiunii. Iar calcularea sfârºitului pe care o fãcea el în 1356, era clar influenþatã de profeþiile cu privire la cei 1290 ºi 1335 de ani. John Purvey (c. 1354-1428), colaborator al lui Wyclif ºi scriitor al primului comentariu protestant, credea cã se aflã în timpul celor 45 de ani (diferenþa dintre cei 1290 ºi cei 1335 de ani) daþi celor aleºi pentru pocãinþã. Iar învãþatul lolard din secolul al XIV-lea, Walter Brute, data cei 1290 de la data de când Adrian aºezase urâciunea (idolul) în locul sfânt pânã la descoperirea lui Antihrist.

Martin Luther (1483-1546) aplica simbolul regelui care fãcea ce voia din Daniel 11 la papa, declarând cã el îºi va ajunge sfârºitul între Marea Tirenianã ºi Marea Adriaticã - fãrã sã-i vinã cineva în ajutor. "Aici, în Daniel 11,37, avem o descriere a lui Antihrist ... Acesta [Antihrist] va domni între cele douã mãri, la Constantinopol, însã locul acesta nu este sfânt, ei (Turcii) de asemenea nu împiedica cãsãtoria, prin urmare, credeþi-mã, Papa este Antihristul." Ca mulþi alþii înaintea lui, Luther a susþinut ºi el cã 1290 ºi 1335 sunt ani, dar aºeza sfârºitul lor în jurul lui 1372. Dimpotrivã Melanchthon (1497-1560), accentuând pervertirea papalã ºi mahomedanã a adevãratei închinãri, spunea cã Daniel 11,45 s-ar putea referi nu numai la turci, care-ºi aveau reºedinþa între cele douã mãri, ci ºi la scaunul pontifului roman, de asemenea aºezat între douã mãri. Cãutând amplasarea în timp, Funck de Nurnberg, luând anul 261 î.Hr. ca punct de plecare pentru cei 1290 de ani, încheia aceastã perioadã în 1550 ºi extindea cei 1335 de ani pânã la 1595, 45 de ani mai încolo. Oecolampadius (1482-1531) susþinea cã Daniel 11 culmineazã cu Antihrist. Începând cu Nikolaus Senecker din Nurnberg (1530-1592), numeroºi învãþaþi binecunoscuþi - între care Arhiepiscopul englez Thomas Cranmer ºi episcopul John Jewel de aceeaºi naþionalitate - îl priveau pe papa ca fiind puterea din ultima parte a lui Daniel 11. Dimpotrivã, câþiva credeau cã aceasta este Turcia. Lordul John Napier, de la începutul secolului al XVII-lea, primul comentator scoþian al Apocalipsului, considerând cã cele 1290 ºi 1335 de zile sunt ani, credea cã cei 1335 de ani ar putea fi de la îndepãrtarea ceremoniilor iudaice sub Iulian, la 365 d.Hr., ºi cã s-ar sfârºi, aºadar, la 1700, datã la care el aºtepta judecata. Dimpotrivã, Cardinalul Bellarmine, contra reformator catolic ca futurist cãuta sã limiteze cele 1290 de zile la o singurã persoanã plinã de rãutate, iar intervalul de 45 de zile dintre 1290 ºi 1335 ca fiind zile literale înainte de uciderea lui Antihrist. Datele terminale aºezate tot mai târziu. - În perioada post-Reformaþiunii, numeroºi bãrbaþi din Lumea Veche, între George Downham (1603) ºi James Bicheno (1794), ne-au lãsat explicaþii la Daniel 11 încercând sã plaseze cele 1290 ºi respectiv 1335 de zile. Unii spuneau doar cã perioada mai lungã duce pânã la a doua venire, înviere, sfârºit, judecatã, sau Noul Ierusalim. Alþii sugerau date specifice pentru acestea, calculate pe temeiul principiului zi-an. Episcopul Downham din Derry, identifica papalitatea ca fiind "împãratul de la miazã-noapte", sortit sã-ºi ajungã sfârºitul, perioada mai lungã de 1335 de zile, sau ani, încheindu-se cu ceea ce el numea "starea glorioasã a Noului Ierusalim". Pe de altã parte, educatorul nonconformist Henry More (1614-1687) credea nu numai cã Antihristul (în mod evident papalitatea) este indicat în Daniel 11,37.38, dar ºi cã Turcia este împãratul final de la miazã-noapte, ajungându-ºi sfârºitul fãrã sã-i vinã nimeni în ajutor. Aºa cã aceste douã concepþii erau acum paralele. Cele douã poziþii au fost îmbinate de John Tillinghast, care considera cã atât papalitatea cât ºi Turcia sunt indicate în Daniel 11,40 ºi mai departe, amândouã urmând sã fie distruse prin venirea Domnului Hristos. ªi el socotea cei 1290 de ani de la Iulian (366 d.Hr.) pânã la 1656, datând cei 1335 de ani de la acelaºi an 366 pânã la 1701 - sfârºitul celor 2300 de ani - cu domnia personalã a Domnului Hristos ºi mileniul. Dar William Sherwin (1607-1687?) aplica împãratul final de la

miazã-noapte la Turcia, destinatã sã-ºi ajungã sfârºitul fãrã ajutor. El încheia cei 1290 de ani în 1656 (socotiþi de la Iulian Apostatul), iar cei 1335 ºi cei 2300 de ani în 1700, ca început al "timpului fericit". Astfel punctele terminale erau treptat mutate mai departe. Thomas Beverley, în 1684, a vãzut în împãratul de la miazã-noapte Turcia, ajungându-ºi în curând sfârºitul aºa cum fusese prezis. El fixa sfârºitul celor 2300 ºi 1335 de ani în 1772, ca fiind "sfârºitul tuturor lucrurilor" apropiindu-se. Scriitorul anonim al lucrãrii The Mysteries of God Finished (1699) considera cã cei 1335 de ani se vor sfârºi sincronic cu cei 2300 de ani, probabil în 1699, la sfârºitul domniei lui Antihrist, cei 1260 ºi cei 1290 de ani terminându-se în 1685. Comentatorul biblic William Lowth (1660-1732) spunea cã papalitatea era "împãratul care fãcea ce voia" din Daniel 11, cei 1335 de ani ducând la curãþirea sanctuarului ºi terminându-se o datã cu cei 2300 de ani. În secolul al XVIII-lea exegeþii din Marea Britanie, Elveþia ºi Germania cãutau din nou sã dezlege taina datãrii acestor douã perioade. Unul le fixa sfârºitul în 1754 ºi respectiv 1790, un altul chiar în 1860. Încheierea lor era legatã de judecata de pe urmã, înviere ºi a doua venire, sau aºezarea împãrãþiei lui Dumnezeu - întotdeauna de "lucrurile de pe urmã". Pastorul reformat Johann Petri, din ultima parte a secolului al XVIII-lea, fixa încheierea celor 1290 de ani în 1847, când ar începe domnia milenialã ºi fixa sfârºitul celor 1335 de ani în anul 1892 - înainte de odihna veºnicã. Mai târziu, Hans Wood din Irlanda aºeza Turcia în Daniel 11,44.45, cu cei 1290 ºi cei 1335 de ani terminându-se împreunã cu cei 2300 de ani în anul 1880. Dizidentul James Bicheno (decedat în 1831) data cei 1290 ºi cei 1335 de ani ca începând de la 529 ºi terminându-se în 1819 ºi 1864 - ultima datã fiind anul "Celui Binecuvântat", iar Turcia fiind împãratul de la miazã-noapte. Însã Christian G. Thube din Germania, la finele secolului, susþinea cã papalitatea este identicã cu puterea din Daniel 11,36-45. Scriitorii americani la fel cu interpreþii din Lumea Veche. - Scriitorii americani de la Roger Williams (m.1683) la Joshua Spalding (1796) au dat în mare parte o explicaþie asemãnãtoare cu privire la puterile din ultima parte a lui Daniel 11 ºi la perioadele de timp din capitolul 12. Astfel Williams, vestitul pastor baptist, pionier al libertãþii religioase în America, declara despre puterea din Daniel 11,36 cã este una ºi aceeaºi cu cornul cel mic papal din Daniel 7,25. Ephraim Huit (decedat în 1644), primul comentator sistematic colonial al lui Daniel, spunea cã capitolul 11 dubleazã profeþiile precedente din cap. 2,7 ºi 8. El îl prezenta de asemenea pe împãratul hulitor din cap. 11,36 ca "Antihristul Roman", însã prezenta Turcia ca "împãratul de la miazã-noapte", ºi fixa sfârºitul celor 1290 ºi 1335 de ani în 1650 ºi 1695 - ambele perioade începând în anul 360, când jertfele iudaice au fost îndepãrtate de Iulian Apostatul. Thomas Parker, la mijlocul secolului al XVII-lea, la fel aplica isprãvile papale versetelor 36-40, Turcia fiind împãratul de la miazã-noapte, însã fixa sfârºitul celor 1290 de ani în 1859. Samuel Hutchinson considera cã Turcia este puterea din cap. 11 al cãrei sfârºit va fi la a doua venire în slavã a Domnului Hristos, o datã cu nimicirea omului fãrãdelegii, însã nu fixa date pentru perioadele de timp. Preºedintele Universitãþii Harvard, Increase Mather, susþinea ºi el cã papalitatea este puterea din v. 36, dupã care urma "familia otomanã turcã", ºi fixa începutul perioadelor de 1290 ºi 1335 de ani în 440 ºi 450. Renumitul sãu fiu, Cotton Mather (decedat în 1728), fixa ºi el începutul celor 1290 ºi 1335 în 440 sau 450 d.Hr., - fixând astfel sfârºitul ultimei perioade în jurul lui 1785 ºi conducând la lucrurile din urmã.

Dimpotrivã, William Burnet, guvernator al statelor New York ºi Massachusetts, credea cã papalitatea este puterea conducãtoare din ultima parte a cap. 11 ºi fixa sfârºitul celor 1290 de ani în 1745, cu cei 1335 de ani extinzându-se pânã la 1790, când va avea loc prima înviere, iar împãrãþia lui Dumnezeu va fi aproape. Rectorul episcopal Richard Clarke (decedat în 1780), din Carolina de Sud, fixa încheierea celor 1335 de ani în 1765, când aºtepta sã aibã loc "miezul nopþii" lumii ºi cãderea Babilonului. Teologul congregaþionalist Samuel Hopkins (decedat în 1803) nu a datat în mod specific perioadele, ci fixa punctul de plecare al celor 1260 de ani în 606 ºi considera cã aceastã perioadã profeticã ar putea începe o datã cu cei 1290 de ani ºi ar þine pânã la restaurarea bisericii. Aºa cã secolul al XIX-lea a început cu accentuarea din partea Directorului general al poºtelor Samuel Osgood, cã puterea otomanã este elementul central din Daniel 11,40 etc., care îºi va ajunge sfârºitul la o a doua venire, dar abþinându-se de a fixa cei 1290 sau cei 1335 de ani. Bibliotecarul Universitãþii Harvard, James Winthrop, fixa începutul celor 1260 ºi al acelor 1290 în 532, încheierea celor 1290 fiind astfel în 1822 cu judecata, iar a celor 1335 de ani o datã cu începutul mileniului, sincronic cu sfârºitul celor 2300 de ani. Joshua Spalding, "luceafãrul de dimineaþã" al speranþei revenirii premileniale al cãrui tractat a fost retipãrit de mileriþi, aplica în mod explicit Daniel 11,44.45 la Antihristul papal pornind cu mare furie sã nimiceascã ºi sã prãpãdeascã pe mulþi ºi apoi sã-ºi ajungã sfârºitul. Perioadele de 1290 ºi 1335 de ani din Daniel 12 erau considerate ca ducând la prima venire ºi la Noul Ierusalim, cu eliberarea bisericii, cu seceriºul ºi cu judecata apropiatã. Acesta era cadrul imediat al interpretãrii milerite. Interpretãrile din Lumea Veche în timpul redeºteptãrii din secolul al XIX-lea. - Comentatorii din timpul redeºteptãrii advente din secolul al XIX-lea din Lumea Veche erau împãrþiþi în ce priveºte puterile indicate în ultima parte a capitolului - împãratul care fãcea ce voia, împãratul de la miazã-noapte, etc. Unii interpretau pe unul sau pe amândoi aceºtia ca fiind papalitatea, alþii ca fiind Turcii; unii includeau Franþa revoluþionarã sau pe Napoleon. Alþii în aceeaºi perioadã îl considerau pe Antioh ca fiind împãratul care fãcea ce voia (concepþia care avea sã devinã mai târziu predominantã printre comentatorii moderni). Totuºi, la începutul secolului al XIX-lea era o unanimitate mai mare cu privire la datarea celor 1290 ºi 1335 de ani decât în oricare perioadã anterioarã - mulþi plasând data încheierii celor 1335 de ani în 1867 sau 1869. Aceºti comentatori erau oameni cu învãþãturã ºi cu poziþii proeminente, accentuându-ºi punctele de vedere. Frecvent perioadele de 1260, 1290 ºi 1335 de ani erau socotite ca având un început sincronic, în anul 533 d.Hr., sfârºitul celor 1335 de ani fiind astfel în 1867. Dupã schema aceasta încheierea celor trei perioade venea la 1792, 1822 ºi 1867 (sau 1793, 1823 ºi 1868). Majoritatea credeau cã sfârºitul celor 1335 de ani va introduce mileniul ºi perioada fericirii. Unii aºteptau curãþirea bisericii, alþii lupta lui Gog ºi Magog, sau marea zi a lui Dumnezeu, judecata, venirea Domnului Hristos din cer, învierea ºi transformarea sfinþilor vii, nimicirea fiecãrei puteri pãmânteºti opuse lui Hristos ºi poporului Lui ºi începutul domniei glorioase a lui Hristos. Nu puþini fixau sfârºitul uneia sau alteia din perioadele de timp la 1844. Însã 1867 era punctul central predominant, marcând începutul erei fericite ºi aducând nãdejdea lumii. Ezitarea americanã în datarea perioadelor de 1290 ºi 1335 de ani. - În ce priveºte cele 1290 de zile-ani din Daniel 12,11, au existat relativ puþini comentatori non-mileriþi americani între 1800 ºi 1844 care sã încerce o plasare în timp. Cea mai mare parte dintre ei considerau începutul celor

1260, 1290 ºi 1335 ca fiind sincronic. Aceia care se fixaserã asupra anului 533 (data rescriptului imperial al lui Iustinian) ca punct de plecare comun, aºezau sfârºitul celor 1290 în 1823. Unii considerau anul 606 (de la Phocas sau apariþia lui Mahomed) ca început comun, încheierea celor 1290 de ani având loc în 1866. Alþii datau cei 1290 de ani între 587 ºi 1877. Alþii aveau date izolate. Era mai multã diversitate cu privire la aceste numere decât cu privire la oricare alte numere profetice din Daniel. O lipsã de acord similarã exista cu privire la perioada de 1335 de ani. Non-mileriþii care încercau o calculare, cel mai adesea o plasau între 533 d.Hr. ºi 1866 sau 1868 (la aproximativ 45 de ani dupã încheierea 1290 de ani). Câþiva o aºezau între 587 ºi 1922 ºi cam tot pe atâþia între 606 ºi 1941. Restul erau caracterizaþi prin datãri izolate. Cei mai mulþi comentatori americani, totuºi, priveau la cei 1335 de ani ca ducând pânã la prima înviere ºi timpul "fericit" care urma în timpul mileniului, nu puþini înþelegând cã acesta este introdus de a doua venire. Exista, prin urmare, o relaþie apropiatã între perioadele de 1335, 1290 ºi 1260 de ani - indiferent dacã începutul lor era fixat de la anul 533, 587 sau 606 d.Hr. În faza de la început, sau "1843" a miºcãrii milerite, toþi îl urmau pe Miller ºi datau atât cei 1290 de ani cât ºi cei 1335 ca începând la anul 508 d.Hr. - data lui pentru înlãturarea pãgânismului - cei 1290 de ani încheindu-se simultan cu sfârºitul celor 1260 de ani de dominaþie spiritualã papalã, în 1798. Ei extindeau cei 1335 de ani pânã la 1843, pentru ca sã se încheie sincronic cu cei 2300 de ani. Dar în faza "lunii a ºaptea" sau 1844, a miºcãrii milerite, când s-a ajuns sã se creadã cã cei 2300 de ani erau cuprinºi din toamna anului 457 î.Hr. pânã în toamna lui 1844, mulþi au mutat sfârºitul celor 1335 de ani de la 1843 la 1844, pentru a-i face sã se încheie simultan cu cei 2300 de ani. Ei se simþeau în mod evident îndreptãþiþi sã facã aceastã schimbare datoritã faptului cã nu aveau un eveniment fix pentru începutul celor 1335 de ani, care mai degrabã fuseserã socotiþi pornind de la "1843" înapoi ajungându-se la aproximativ 508 d.Hr. Însã ei considerau cã timpul era scurt ºi nu simþeau un interes deosebit în ajustarea unor astfel de detalii minore. Divizare în ce priveºte interpretarea ultimelor puteri. - Pe vremea lui William Miller, comentatorii erau în cea mai mare parte de acord cu privire la aplicarea primei pãrþi a cap. 11 din Daniel la Ptolemei ºi Seleucizi (inclusiv Antioh Epifanul). Dar se deosebeau în privinþa acelor pãrþi ale profeþiei care se aplicau la Roma ºi prezentau interminabile variaþii în identificare puterii sau puterilor care apãreau în partea finalã a capitolului. Miller considera împãratul care fãcea ce vroia, din Daniel 11,36, ca fiind papalitatea, iar împãratul de la miazã-noapte (v. 40) ca fiind Anglia. Totuºi, el fãcea ca v. 40-45 sã se aplice la Napoleon, care avea sã-ºi aºeze corturile palatului sãu în Italia ºi mai târziu sã-ºi ajungã sfârºitul (Evidence From Scripture and History of the Second Coming of Christ, ed. 1842, p. 97,98,104-107). Diferenþa de opinii mai veche între papalitate ºi Turcia la interpretarea ultimei pãrþi a cap. 11 din Daniel a continuat sã fie reflectatã în concepþiile Adventiºtilor de Ziua a ªaptea. Unii, ca de pildã James White, îl vedea pe Antihristul papal în împãratul care fãcea ce voia, cum ºi în puterea care avea sã îºi ajungã sfârºitul; alþii introduceau Franþa ºi pe Napoleon în interpretarea lor. Mai târziu, mulþi l-au urmat pe Uriah Smith în identificarea Turciei cu împãratul de la miazã-noapte (v. 41-45) cât ºi cu puterea din a ºasea trâmbiþã ºi a ºasea plagã.#

VIII. În concluzie Din dovezile de mai sus este limpede cã adventiºtii de ziua a ºaptea nu sunt nicidecum iniþiatorii interpretãrii fundamentale a profeþiei, unul din domeniile cele mai vechi ºi mai nobile ale exegezei biblice. A existat o desfãºurare progresivã a sulului profeþiei, secþiune cu secþiune. Noi ne aflãm în capãtul remarcabilului ºir de martori credincioºi rãspândiþi de-a lungul a 2000 de ani. Sute de interpreþi deschizãtori de drumuri ne-au precedat. Putem spune cu umilinþã cã noi suntem redescoperitorii ºi restauratorii principiilor ºi aplicaþiilor celor mai sãnãtoase ale celor mai evlavioºi ºi pregãtiþi învãþaþi ai trecutului în acest domeniu esenþial al studiului biblic. În calitate de continuatori ºi desãvârºitori ai principiilor de interpretare clar enunþate ºi bine stabilite în decursul veacurilor, suntem interpreþi ai profeþiei cu adevãrat ºi deplin ortodocºi. Remarcabilii comentatori evrei, catolici ºi protestanþi sunt înaintaºii noºtri în ce priveºte interpretarea. Aºadar, platforma noastrã nu este în nici un sens o platformã sectarã izolatã. Ea este platforma cea mai largã ºi mai sãnãtoasã, cea mai logicã ºi ce mai bine atestatã, dintre toate platformele de interpretare a profeþiei din Istoria Bisericii Creºtine. Noi am reþinut ceea ce alþii au lãsat sã le scape. Aceasta, într-un cuvânt, exprimã legãtura noastrã cu ºirul martorilor profetici ai lui Dumnezeu din toate vremurile trecute. Noi am adunat pietrele preþioase ale adevãrului profetic cu privire la Daniel 2; 7; 8; 9; 11 ºi 12 care au fost îngropate sub molozul neglijenþei ºi lepãdãrii din partea bisericii. Noi n-am fãcut altceva decât sã reaºezãm aceste onorate interpretãri în cadrul "Evangheliei Veºnice" - solia lui Dumnezeu pentru astãzi. Predecesorii noºtri imediaþi pot fi gãsiþi în redeºteptarea mondialã ºi miºcarea celei de-a doua veniri din primelor decenii ale secolului al XIX-lea, mai întâi în Lumea Veche ºi apoi în cea Nouã, unde miºcarea distinctivã a fost cunoscutã sub numele de milerism. Majoritatea poziþiilor noastre principale asupra profeþiilor lui Daniel ne-au venit direct de la interpreþii mileriþi, deoarece acesta era domeniul principal al studiului lor pe linia profeþiei. Majoritatea înaintãrilor noastre majore, ºi domeniul celui mai intens studiu al nostru, au fost în profeþiile complementare ale Apocalipsului în legãturã cu zilele sfârºitului. Lucrul acesta este îndeosebi adevãrat cu privire la Apocalips 13-18, în legãturã cu lucrurile din urmã sau evenimentele sfârºitului, pentru care nici biserica primarã nici interpreþii Reformaþiunii nu erau pregãtiþi pentru simplul motiv cã porþiunea aceasta încã nu era aplicabilã. Bibliografie Colecþii Advent Source Collection, S.D.A. Theological Seminary, Andrews University, Berrien Springs, Michigan. Lucrãri în domeniul interpretãrii profetice. Adventual Collection, Aurora College (Illinois). Cea mai mare colecþie individualã de izvoare Milerite: periodice, broºuri ºi cãrþi, îndeosebi scrisori, articole, însemnãri zilnice, scheme de predici ºi hãrþi profetice manuscrise ale lui Miller.

Lucrãri individuale Surse americane pot fi gãsite mai ales în Library of Congress, Union Theological Seminary, New York Public Library, Harvard University, American Antiquarian Society, Andover Newton Theological Seminary, Congregational Library din Boston, General Theological Seminary din New York City, ºi Western Reserve Historical Society din Cleveland. Lucrãri britanice ºi europene asupra profeþiei se gãsesc mai ales la British Museum ºi la bibliotecile din Oxford, Cambridge, Glasgow ºi Dublin; lucrãri din Europa Continentalã asupra profeþiei mai ales în fosta Preussische Staatsbibiliothek din Berlin, Bibliothèque nationale din Paris, ºi Bibliothèque publique et universitaire din Geneva; ºi în biblioteci din Wittenberg, Viena ºi Roma. BICKERSTETH, EDWARD. A Practical Guide to the Prophecies. London: R. B. Seeley and W. Burnside, 1836. 384 p. Listare condensatã a comentatorilor britanici. BIRKS, T[HOMAS] R. First Elements of Sacred Prophecy. London: William Edward Painter, 1843. 438 p. Replica clasicã a redeºteptãrii advente britanice datã futurismului. [BROOKS, JOSHUA W.], compiler. A Dictionary of Writers on the Prophecies. London: Simpkin, Marshall and Co.,1835. 114 p. Cea mai completã ºi mai folositoare listã unicã a comentatorilor din Lumea Veche. CROLY, GEORGE. The Apocalypse of St. John. London: C. & J. Rivington, 1827. 372 p. O dezbatere istoricã a principiului zi-an, în special în legãturã cu perioada celor 1260 de ani. DÖLLINGER, [JOHANN J.] IGN[AZ]V[ON]. Prophecies and the Prophetic Spirit in the Christian Era. London: Rivingtons, 1873. 226 p. O acoperire valoroasã a perioadei dintre Evul Mediu timpuriu ºi 1519, cu interpretãri ale perioadelor. ELLIOTT, E[DWARD] B[ISHOP]. Horae Apocalypticae; or, A Commentary on the Apocalypse (ediþia a 5-a). London: Seeley, Jackson, and Halliday, 1862. 628+576+632+738 p. Cea mai extinsã dezbatere a Apocalipsului, acoperind ºi scriitori care au scris în paralel despre Daniel. EVANS, CHARLES. American Bibliography (12 vol.). Chicago: The Author, 1903-1934. Cel mai mare ajutor unic în verificarea lucrãrilor publicate în America înainte de secolul al XIX-lea.. FROOM, LEROY E. The Prophetic Faith of Our Fathers (4 vol.). Washington, D.C.: Review and Herald Publishing Association, 1946-1954. 1066+863+802+1295 p. O istorie comprehensivã a interpretãrii profetice. Conþine numeroase extrase din surse ºi rezumate ale principalelor expuneri cu privire la Daniel. Sursele ºi referinþele pentru toate paragrafele din articolul de mai sus sunt luate din aceastã lucrare, unde apar date ºi mai complete. Vezi index-urile, diagramele, bibliografiile ºi textul volumelor. GUINNESS, H. GRATTAN. The Approaching End of the Age. London: Hodder and Stoughton, 1880. 372 p. Acesta împreunã cu cele douã titluri care urmeazã, sunt lucrãri comprehensive din secolul al XIX-lea asupra profeþiei.

_______. History Unveiling Prophecy. New York: Fleming H. Revell, 1905. 434 pp._______. Romanism and the Reformation. Toronto: S. R. Briggs, 1887. 396 p. HITCHCOCK, GEORGE S. The Beasts and the Little Horn. In Catholic Truth Society (London) Publications, 1911. O prezentare valoroasã a Futurismului. HORN, SIEGFRIED H., ºi WOOD, LYNN H. The Chronology of Ezra 7 (ediþia a 2-a). Washington, D.C.: Review and Herald Publishing Association, 1970. 160 p. Cea mai de autoritate tratare a celui de-al ºaptelea an al lui Artaxerxe, confirmând poziþia adventistã fundamentalã cu privire la plasarea în timp a perioadei celor 2300 de ani. JOHNSON, ALBERT C. Advent Christian History. Boston: Advent Christian Publication Society, 1918. 598 p. Un scurt istoric al miºcãrii milerite. LOUGHBOROUGH, J. N. The Great Second Advent Movement: Its Rise and Progress. Washington, D.C.: Review and Herald Publishing Association, 1905. 480 p. Scrisã la mult timp dupã evenimente. Trebuie verificatã cu sursele originale. NICHOL, FRANCIS D. The Midnight Cry. Washington, D.C.: Review and Herald Publishing Association, 1944. 560 p. O istorie criticã ºi de autoritate a milerismului, cu o atenþie specialã acordatã acuzaþiei cã miºcarea s-a fãcut vinovatã de excese fanatice. Constituie un tovar㺠de nepreþuit al Prophetic Faith, Vol. IV, care se ocupã în principal cu unghiul interpretãrii profetice. SPALDING, ARTHUR W. Origin and History of Seventh-day Adventists (4 vol.), vol. 1. Washington, D.C.: Review and Herald Publishing Association, 1961. Istoria începuturilor miºcãrii advente, scrisã în special pentru tineri, însã valoroasã ca referinþã. _______. Pioneer Stories of the Second Advent Message (ediþie revizuitã). Nashville, Tenn.: Southern Publishing Association, 1942. 286 p. Expunere a interesului uman, însã o bunã acurateþe istoricã. TAYLOR, DANIEL T. The Reign of Christ on Earth. Revizuitã ºi editatã de H. L. Hastings. Boston: Scriptural Tract Repository, H. L. Hastings, 1882. 545 p. Conþine întabularea scriitorilor, dintre care unii se ocupã cu profeþiile lui Daniel. WEIS, FREDERICK L. The Colonial Clergy and the Colonial Churches of New England. Lancaster, Mass.: [Society of the Descendants of the Colonial Clergy], 1936. O minã de date biografice. WELLCOME, ISAAC C. History of the Second Advent Message and Mission, Doctrine and People. Yarmouth, Maine; I. C. Wellcome, 1874, 707 p. Expunere istoricã mileritã importantã a unui participant.