Istoria DermatologieiIstoria Dermatologiei

• Dermatologia nu este o specialitate recentă, ci a Dermatologia nu este o specialitate recentă, ci a existat din antichitate, ca parte integrantă a existat din antichitate, ca parte integrantă a medicinei generalemedicinei generale

• La fel ca şi celelalte specialităţi, dermatologia a La fel ca şi celelalte specialităţi, dermatologia a apărut din nevoia oamenilor de a-şi înţelege şi trata apărut din nevoia oamenilor de a-şi înţelege şi trata bolile, ocupând întotdeauna un loc important datorită bolile, ocupând întotdeauna un loc important datorită întinderii mari, a localizării superficiale a organului întinderii mari, a localizării superficiale a organului principal de studiu – tegumentul şi anexele sale.principal de studiu – tegumentul şi anexele sale.

W.A. PuseyW.A. Pusey (1865-1940) – unul din cei mai renumiţi (1865-1940) – unul din cei mai renumiţi dermatologi americani spunea:dermatologi americani spunea:

““Bolile pielii se supun singure atenţiei într-un mod în Bolile pielii se supun singure atenţiei într-un mod în care puţine alte boli o fac, şi niciodată omul nu a care puţine alte boli o fac, şi niciodată omul nu a depus eforturi mai intense şi mai rapide decât depus eforturi mai intense şi mai rapide decât atunci când s-a pus problema pruritului, rănilor, atunci când s-a pus problema pruritului, rănilor, scabiei sau paraziţilor ce-i afectau pielea.”scabiei sau paraziţilor ce-i afectau pielea.”

Imhotep• Primul medic din istoria medicinei• Medicul curţii Regelui Zoser al Egiptului, în anii 3000 î.H.

Papirus cu texte medicale datând din anii 3000 î.H.

Papirusul Edwin Smith: 22 pagini despre tratamentul rănilor

Hieroglife ce descriu instrumentar pentru chirurgie, obstetrică,

prescripţii medicale de bază

Reţete scrise

Instrumentar chirurgical

• ““Părintele medicineiPărintele medicinei”;”;• Unul din cei mai importanţi Unul din cei mai importanţi

adepţi ai lui Esculap;adepţi ai lui Esculap;• Scrierile sale includ o listă de Scrierile sale includ o listă de

boli dermatologice, constituind boli dermatologice, constituind un prim scurt catalog modern al un prim scurt catalog modern al afecţiunilor cutanate.afecţiunilor cutanate.

Hippocrate (470-360 î.H.):Hippocrate (470-360 î.H.):

Aristotel (384-322 î.H.):• A făcut primele descrieri

detaliate ale unghiilor, părului, pielii;

• A studiat lepra, pediculozele.

Aristotel şi Alexandru cel Mare

Civilizaţia RomeiCivilizaţia Romei a oferit nume de vază din medicină, cum a oferit nume de vază din medicină, cum ar fi:ar fi:

– CelsusCelsus (25/30 î.H.-45/50 d.H.): (25/30 î.H.-45/50 d.H.):• ““De Re Medica” – Cap. VI: “De Areis” – menţionează două De Re Medica” – Cap. VI: “De Areis” – menţionează două

din afecţiunile scalpului: din afecţiunile scalpului: alopeciaalopecia ( (area Celciarea Celci) şi ) şi ophiasis-ulophiasis-ul..– GalenGalen (133-200 d.H.): (133-200 d.H.):

• A doua figură importantă din istoria medicinA doua figură importantă din istoria medicineei;i;• ““On Diseased TumorsOn Diseased Tumors” – “” – “prima carte de dermatologieprima carte de dermatologie “ “

(Richter);(Richter);• ““De Temperamentis”: a descris efetul nociv al “acri volatili” De Temperamentis”: a descris efetul nociv al “acri volatili”

(echivalentul poluării moderne) asupra părului;(echivalentul poluării moderne) asupra părului;• Clasificarea bolilor dermatologiceClasificarea bolilor dermatologice în boli ale pielii păroase şi în boli ale pielii păroase şi

ale pielii glabre a fost păstrată până la mijlocul secolului 18.ale pielii glabre a fost păstrată până la mijlocul secolului 18.

Perioada 1500 – 1800:• Extrem de importantă pentru medicină în general,

nu doar pentru dermatologie;• Descrierea agentului etiologic al sifilisului:

– Sifilisul a fost descris prima dată în Spania de Ruy Dias de Isla din Barcelona în 14931493;

– Denumirea de Sifilis a fost adoptată în 1530 – Giralomo Fracastero a publicat poemul: “Syphilis Sive Morbus Gallicus”;

– Anreea Paracelsus (1493-1541) a descris leziuni din sifilis.

Robert Willan (1757-1812) - Londra:• Fondatorul dermatologiei moderne;• Prima clasificare bazată pe criterii clare de

morfologie a leziunilor, general acceptată;• A introdus utilizarea planşelor desenate, cu

ajutorul unui olandez – Jan Ladmiral;• Doar un volum din opera sa a fost publicat

înainte de decesul prematur al acestuia, restul a fost completat de protejatul său Thomas Bateman (1779-1821), considerat a fi la fel de important în dermatologia britanică.

• Dezvoltarea învăţământului medical în secolul 18 a impus necesitatea existenţei materialului didactic, pentru o mai bună înţelegere a aspectelor clinice.

• Mulajele de cearăMulajele de ceară au fost soluţia, fiind un excelent material demonstrativ, prezentând toate detaliile caracteristice fiecărei afecţiuni în parte. Erau mult mai facil de utilizat, fiind neperisabile, fără miros etc.

• Fiecare mulajeur avea secretul său în fabricarea materialului de lucru (ceară, parafină, colofoniu etc.). Aceste modele au fost larg folosite până în anii 1930, când au fost înlocuite de alte metode, mai moderne.

• Alte studii etiologice de bază au fost efectuate de:– Max Juliusberg (Berna) – patogenia Molluscum

contagiosum;– F. Lewandowsky (Berlin) şi T. Lewis (Londra);– Sigmund Pollitzer (S.U.A.);– Raymond Jacques Sabouraud (1864-1938):

studii în domeniul alopeciilor, eczemei, infecţiilor streptococice, dermatoze produse de Pytirosporum.

Contribuţii dermatologice în microbiologie

• 1687 Primul agent patologic viu al unei afecţiuni – Bonomo - parazitul scabiei

• 1839 Prima descriere a unui microorganism ca agent etiologic – Schoenlein - favusul

• 1879 Primul microorganism din venerologie – Neisser - gonococul• 1884 Primul microorganism al tuberculozei – Koch – bacilul

lupusului vulgar• 1905 Descoperirea spirochetelor din sifilis - Schaudinn şi Hoffman• 1907 Prima reproducere a unei tumori umane cu material

ultrafiltrat – Ciuffo - Molluscum contagiosum

• Dermatologii au avut un avantaj datorită accesibilităţii organului studiat, fiind cu un pas înaintea altor specialităţi în dezvoltarea de noi metode de investigare şi tratament.

• Aceste metode au putut mai târziu să fie aplicate şi în alte domenii medicale.

Contribuţii ale dermatologiei în oncologie

• 1775 Prima dovadă a implicării unui factor în apariţia cancerului – gudroanele - hornari - Percival Pott

• 1887 Prima dovadă a implicării factorilor chimici - Jonathan Hutchinson – carcinoame cutanate arsenicale

• 1890 Prima manifestare precanceroasă - Dubreuilh-Hutchinson

• 1894 Prima recunoaştere a rolului luminii şi compenetelor sale în apariţia cancerelor – Unna – cancerele cutanate ale fermierilor şi marinarilor

• Un alt pas important în dezvoltarea dermatologiei a fost stabilirea permeabilităţii tegumentuluistabilirea permeabilităţii tegumentului: rolul tegumentului în eliminarea diverselor substanţe, dar şi posibilitatea administrării transcutanate a diverse substanţe chimice, biologic active.

• Evidenţierea rolului tegumentului ca barieră mecanică, barieră mecanică, fizică, chimică şi biologicăfizică, chimică şi biologică, participând la păstrarea homeostaziei organismului, la funcţia de apărare etc.

• Ultimele decenii au fost marcate de descoperiri importante în etiopatogeniaetiopatogenia afecţiunilor dermatologice, în ceea ce priveşte posibilităţile posibilităţile terapeuticeterapeutice, dar o dezvoltare extraordinară a avut dermato-cosmeticadermato-cosmetica, considerată în prezent parte integrantă a dermatologiei moderne.