INTRODUCEREA ÎN PROFESIE

– Îngrijirea bolnavului

• de la începuturile civilizaţiei umane:

– În trecutul îndepărtat, femeile pansau rănile bărbaţilor

răniţi în luptă sau la vânătoare;

– 1860, începe istoria profesiunii noastre de îngrijire a

bolnavului (soră-nursă-asistentă medicală),

– înfiinţarea primei şcoli de către Florence Nightingale.

• Florence Nightingale – (n. 12 mai 1820 - d.13 august 1910)

– a fost precursoarea serviciului sanitar modern.

– a fost nu numai prima infirmieră modernă, dar și un statistician important.

– Datorită ambiției și devotamentului de care a dat dovadă, spitalele secolului al XIX-lea s-au transformat în instituții de tratament adecvate, dotate din punct de vedere sanitar și cu personal de specialitate gata oricând să îngrijească bolnavii.

– și-a consacrat întreaga viață ajutorării bolnavilor din spitale.

• Medicina nu este o meserie, ci o profesiune, o activitate deosebit de complexa;

• in exercitarea ei s-au cerut intotdeauna multiple calitati, cele de ordin moral considerate de fiecare data ca avand importanta majora.

• Medicului si asistentei medicale i se incredinteaza viata unui om - dreptul de "a decide" anumite masuri in scopul vindecarii si al promovarii sanatatii individului - importante cerinte morale.

• Actul medical, exercitat pe un solid temei stiintific, implica in acelasi timp -din partea celui care-l efectueaza - o puternica angajare etica.

• Rabellais, “stiinta fara constiinta este ruina sufletului”

• Profesiunea medicala, daca o iubesti cu-adevarat, este suficienta pentru a-ti umple viata;

• Asistenta medicala pretuita atat prin profesie, cat si prin profilul sau moral.

• Etica medicala – teorie a moralei,

– stiinta ce studiaza ansamblul de cerinte, deprinderi, atitudini si obiceiuri morale specifice activitatii medicale

– se manifesta in fapte, in modul de comportare in cadrul profesiei medicale.

– infruntarea responsabilitatilor, gasirea unor solutii cand datoria o cere si actionarea in consecinta.

• Deontologia – acea parte a eticii care se ocupa cu studiul datoriilor morale,

– componenta esentiala a constiintei morale a oamenilor.

• Prin conduita etica si deontologica

– intelegem ansamblul de atitudini si actiuni cerute de normele

morale si cele tehnico-profesionale, fara de care nu e posibila

exercitarea profesiunii la nivelul exigentelor societatii.

• Obiectul si scopul profesiunii medicale

– au implicat de la inceput o conduita profesionala cu un bogat

continut etic.

• William Osler

– practica medicala este o arta bazata pe stiinta, iar

pentru a fi desavarsita, arta si mestesugul medicinei

trebuie sa izvorasca din dragoste.

• St. M. Milcu

– pierderea valorii morale a stiintei medicale

echivaleaza cu o monstruozitate si devine o primejdie

pentru oameni.

• Unele asistentele medicale – cred ca nu au obligatia de a se implica in luarea unor

decizii etice.

– etica nu este doar o disciplina buna la orele de curs

– are loc in lumea reala

– incearca sa reorienteze responsabilitatile si luarea deciziilor etice catre alte persoane superioare in grad.

• Moralitatea – calitate universal valabila si obligatorie a tuturor

cadrelor ce activeaza in domeniul sanitar.

• Îngrijirile asistentului medical – trebuie sa urmareasca intotdeauna

• promovarea sanatatii,

• prevenirea imbolnavirilor,

• satisfacerea nevoilor pacientului in vederea recăpătarii independentei cat mai curand posibil,

• alinarea suferintelor.

• Obiectivul primar al ingrijirilor medicale: – sa intretina, sa sustina pacientul.

• Omul modern are dreptul la sanatate, fapt care conduce la concluzia ca orice indeplinire a actului medical fara competenta maxima, cu mediocritate, dar mai ales fara o constiinta morala autentica, atrage dupa sine incalcarea acestui drept.

• Toate ingrijirile medicale trebuie sa aiba ca punct de pornire promovarea binelui.

• Hipocrate,"parintele medicinei", – "in boli sa urmarim doua fapte: sa fim de folos, ori sa nu vatamam. “

• Nu trebuie sa-i provocam pacientului mai mult rau decat a suferit deja.

• Devotamentul este uitarea de sine, iubirea aproapelui fara nici o recompensa decat aceea pe care o aduce binele cu el.

• Profesia medicala necesita vocatie de preot.

• Ca asistent medical trebuie sa inveti sa ai dragostea de a usura mizeriile fizice. La omul bolnav, mizeria fizica e legata de cea morala, iar asistentul medical este menit a le usura pe amandoua.

• Socotita dupa multimea si diversitatea observatiilor pe care le contine, opera hipocratica se dovedeste a fi o veritabila enciclopedie.

Ceea ce ramane vesnic viu - intelegerea deosebita a suferintei umane.

• Hipocrate exprima aceasta prima cerinta morala profesiunii medicale astfel:

"Cel care stie a se dovedi omenos cu oamenii arata in ce masura iubeste arta sa. "

• Desi foarte vechi , juramantul lui Hipocrate constituie temelia eticii medicale, simbolul inaltei responsabilitati si profundului umanism al profesiunii noastre medicale.

• Acest juramant demonstreaza apropierea deontologica a codurilor de conduita: "fă bine", "consider in beneficiul pacientilor mei", "respecta confidentialitatea", "nu voi face rau".

Asociatia Medicala Mondiala

"Cod International de Etica Medicala".

• În cadrul misiunii sale umane si sociale, asistenta medicala trebuie sa mentina permanent o atitudine morala exemplara si sa respecte imperativele profesiunii sale.

• Nursa nu poate niciodata sa indeplineasca un act medical motivata de beneficiul personal.

• Consiliul International al Nurselor a promulgat un cod de etica al nurselor pe care toate tarile lumii l-au semnat.

• Asistente din tari cu diverse culturi, tari avansate din punct de vedere social sau dimpotriva, tari crestine, mahomedane sau budiste, pot fi in aceeasi situatie si isi pot declara credintele intr-un cod comun de purtare profesionala.

• 14 puncte inscrise in acest cod:

1. Responsabilitatea fundamentala a asistentei medicale este intreita: sa pastreze viata, sa inlature suferinta si sa promoveze sanatatea.

2. Asistenta medicala trebuie sa mentina tot timpul standarde ridicate de ingrijire nursing si sa respecte anumite reguli de conduita profesionala.

3. Asistenta medicala nu trebuie sa fie bine pregatita numai din punct de vedere practic, ci trebuie sa-si mentina cunostiintele teoretice si priceperea la un nivel foarte inalt.

4. Credintele religioase ale unui pacient trebuiesc respectate.

5. Nursa are obligatia de a pastra secretul profesional. Aceasta nu inseamna numai informatiile furnizate de pacient, dar si cele de importanta medicala acumulate de asistente in cursul muncii lor.

6. O asistenta trebuie sa recunoasca nu numai responsabilitatile, ci si limitarile functiei; recomanda sau administreaza un tratament fara reteta medicala numai in urgenta si raporteaza fiecare actiune unui medic cat mai devreme posibil.

7. Asistenta medicala are obligatia de a indeplini dispozitiile medicului in mod constient , loial si inteligent si sa refuze sa participe la o procedura care se abate de la etica (de exemplu la efectuarea unui avort ilegal).

8. Asistenta medicala sustine increderea medicului sau a altor membri din echipa de ingrijire; incompetenta sau practica neetica a colaboratorilor sai trebuie dezvaluita, dar numai unei autoritati corespunzatoare.

9. O asistenta este indreptatita la o rasplatire justa si accepta doar acele compensatii prevazute in contract.

10. Asistenta medicala nu trebuie sa permita ca numele ei sa fie folosit in legatura cu reclama produselor sau cu oricare alta forma de reclama proprie.

11. Asistenta trebuie sa coopereze si sa mentina o relatie armonioasa cu membrii altor profesii si colegii sai.

12. În viata privata, asistenta adera la propriile standarde de etica care se oglindesc cu mandrie si in profesia sa.

13. În conduita personala, asistenta nu trebuie sa neglijeze cu bunastiinta modelele de purtare acceptate de comunitatea in care ea traieste.

14. Asistenta medicala trebuie sa participe si sa imparta responsabilitatile cu alti profesionisti ai sanatatii, in promovarea eforturilor de a intalni nevoile de sanatate ale oamenilor.

• Maine, ca si astazi, vor fi bolnavi si va fi necesara prezenţa

asistentei medicale.

• Se deschid inainte doua drumuri: binele sau raul, viata sau

moartea, frumosul sau grotescul.

• Asistentele medicale răspund de propria lor activitate, de

practica lor; supraveghează îngrijirile auxiliare şi pregătirea

elevilor.

• Deci - asistenta răspunde

– pentru ce face in mod direct dar si

– pentru activitatea categoriile auxiliare.

• Nursa este pregătită printr-un program de studiu

incluzând:

– promovarea sănătăţii

– prevenirea îmbolnăvirilor

– îngrijirea celui bolnav din punct de vedere fizic,

mental, a celor cu deficiente, indiferent de vârstă şi în

orice unilate sanitara sau în orice situaţie la nivel de

comunitate.

• Această definiţie a devenit cunoscută şi acceptată in

toată lumea şi în prezent este utilizată şi în România

pentru descrierea nursingului.

• De reţinut:

– Codul pentru asistentele medicale descrie

patru responsabilităţi, care definesc direcţiile

importante:

• 1. promovarea sănătăţii

• 2. prevenirea îmbolnăvirilor

• 3. restabilirea sănătăţii

• 4. înlăturarea suferinţei

• Nursa generalistă presupune:

– pregătire pluridisciplinară - socială, tehnică, practica

(în unităţi sanitare şi pe teren în comunitate);

– însuşirea competenţelor de bază (nu numai a

cunoştinţeleor teoretice);

– cunoştinţe de psihologie (să ştie să încurajeze)

– atitudine potrivită faţă de pacient şi familia sa

– capacitate de empatie - preocuparea de a înţelege

ceea ce simt ceilalţi

• Important!

• Asistenta medicală urmareste reacţiile:

– individuale

– familiale

– de grup - la problemele actuale sau potenţiale de sănătate.

• Ea este ca o mamă ce acţionează conform nevoilor copilului şi trebuie adeseori să îndeplinească sarcini cât mai diverse.

• De aceea, asistenta medicală a fost denumită “mamă profesionistă".

• Definiţia prezentată de O.M.S. stabileşte că:

Nursingul este o parte integrantă a sistemului de

îngrijire a sănătăţii cuprinzând:

• promovarea sănătăţii

• prevenirea bolii

• îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental, psihic,

handicapaţi) de toate vârstele, în toate unităţile

sanitare, aşezările comunitare şi în toate formele

de asistenţă socială.

• Virginia Henderson defineşte nursingul astfel:

„Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos,

să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare, să-şi

folosească fiecare acţiune pentru a promova

sănătatea sau recuperarea, cu condiţia ca aceasta să

aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea, necesare pentru a

o face, şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi

poarte de grijă singur cât mai curând posibil".

A.N.A. (North American Association) dă următoarea definiţie pentru nursingul comunitar: – Nursingul comunitar nu este numai o sinteză a practicii de nursing şi

a educării în domeniul sănătăţii, ci are scopul de a menţine şi a stimula sănătatea populaţiei.

– Îngrijirile au un caracter continuu.

– Îngrijirea este orientată asupra individului, a familiei sau a grupului şi contribuie astfel la sănătatea întregii populaţii a zonei respective

– Nursa aplică diverse metode pentru a menţine şi stimula sănătatea, coordonează activitatea în acest domeniu şi stimulează continuitatea.

– Scopul ei este şi acela de a-i apropia pe indivizi, familie sau diverse grupuri.

Din această definiţie reiese că intervenţiile nursei nu se orientează doar spre pacienţii individuali, ci cuprind şi mediul social, afectiv şi fizic al acestora.

• Concepţia Virginiei Henderson privind rolul

esenţial al asistentei medicale.

“Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului”

„Rolul esenţial al asistentei medicale constă în:

- a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă, sa-şi menţină

sau recâştige sănătatea (sau să o asiste în ultimele sale

clipe) prin

- îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur,

dacă ar fi avut forţa, voinţa sau cunoştinţele necesare.

Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii

astfel încât pacientul să-şi recâştige independenţa cât

mai repede posibil".

• Funcţiile asistentei medicale sunt de

natură:

A. Independentă

B. Dependentă

C. Interdependentă

A. Funcţiile de natură independentă

• Asistenta - asistă pacientul din proprie iniţiativă, temporar sau definitiv în: – îngrijiri de confort, atunci când el nu-şi poate îndeplini

independent anumite funcţii.

– Ajutorul asistentei este in funcţie de: » vârstă,

» natura bolii,

» alte dificultăţi, fizice, psihice sau sociale;

– stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu aparţinătorii (apropiaţii):

• le transmite informaţii. învăţăminte, ascultă pacientul şi-l susţine: – este alături de indivizi si colectivitate în vederea

promovării unor condiţii mai bune de viaţă şi sănătate.

B. Funcţia de natură dependentă:

– La indicaţia medicului aplică metodele de observaţie,

de tratament sau de readaptare, observă la pacient

modificările provocate de boală sau tratament şi le

transmite medicului.

C. Funcţia de natură interdependentă:

– Asistenta colaborează cu alţi profesionişti din

domeniul sanitar, social, educativ, administrativ etc şi participă la activităţi interdisciplinare.

– Exemplu: • acţiuni de depistare a tulburărilor de ordin fizic, psihic sau

social:

• acţiuni de educaţie pentru sănătate, de sensibilizare asupra responsabilităţii şi asupra drepturilor pe care le are populaţia in materie de sănătate:

• acţiuni de rezolvare a problemelor psihosociale:

• acţiuni privind organizarea şi gestionarea centrelor sau unităţilor de îngrijire.

• Precizare:

– Pentru a răspunde nevoilor persoanelor şi grupurilor

cărora li se adresează, asistenta utilizează în practica

profesională cunoştinţele medicale teoretice si

practice dar si cele de economie, informatică,

psihologie, pedagogie etc.

• Alte funcţii:

– a. Profesională

• este vorba de rolul cel mai important al

asistentei, acela de a se ocupa de pacient in scopul menţinerii

echilibrului sau de a face pentru el ceea ce el însuşi nu poate.

• Sunt cuprinse funcţiile:

– tehnică

– preventivă

– de umanizare a tehnicii

– de psiholog

– funcţiile din codul asistentei medicale:

» promovarea şi menţinerea sănătăţii

» prevenirea îmbolnăvirilor

» îngrijirea în situaţia îmbolnăvirii şi recuperarea.

Aceasta, cere din partea asistentei:

– să acorde direct îngrijirea

– să educe pacienţii

– să educe alţi profesionişti din sistemul sănătăţii

– să participe plenar la activitatea echipei de asistentă

sanitară

– să dezvolte practica nursingutui pe baza gândirii

critice şi a cercetării.

b) funcţia educativă - educare pentru

sănătate – Presupune, alături de calităţi psihologice şi aptitudini

pedagogice - de a şti să comunici, de a şti să fii

convingător.

– Rolul educativ reiese şi din relaţiile pacient-asistent şi

din relaţiile de muncă cu personalul in subordine,

practicanţi, studenţi (educarea personalului de

nursing).

c) funcţia economică - de gestionare – gestionarea serviciului, organizarea timpului,

precizarea priorităţilor de aprovizionare etc.

d) Funcţia de cercetare – impune dezvoltarea unor calităţi specifice pe fondul unei

pregătiri profesionale şi morale superioare.

– Asistenta - ca participantă în echipa de cercetare alături de medic - devine o componentă importantă.

– Prin activitatea pe care o desfăşoară (multifactorială, multidisciplinarâ şi multisectorială) asistenta are atribuţia de identificare a domeniilor de cercetare şi, mai ales, cercetare de nursing.

– În cadrul funcţiei de natură interdependentă, asistenta colaborează cu

• personal din alte compartimente (administrativ, economic, serviciul plan-profesional),

• cu alţi profesionişti (educatori, psihologi, logopezi, profesori),

• permite să desfăşoare şi activităţi de cercetare.

• Domenii de activitate pentru asistenta generalistă (cu pregătire pluridisciplinară): – - Servicii de sănătate

• staţionar

• ambulatoriu

– Invăţământ, cultură

– Cercetare

– Educaţie

– Social-economic (condiţii de via|ă)

– Administrativ

– Demografie

– Alimentar

– Igienic

LOCUL DE MUNCĂ

•în comunitate şi ambulatoriu – dispensar - urban

– rural

– policlinica

– şcoli, grădiniţe, creşe, leagăne

– cămine de bătrâni

•în staţionar (spital) – (interne, chirurgie, pediatrie, obstetrica - gine­cologie

etc.)

•Inspectoratele de politia sanitară - igienă.