1

INFORMARE

privind vizita de studiu la Bundestag şi la Parlamentul European (Strasbourg)

3-8 aprilie 2006

Vizita a fost prevăzută la măsura 2.3.3.b. din cadrul Secţiunii 2.3. a proiectului PHARE RO/03/IB/OT/02 „Întărirea capacităţii administrative a Parlamentului României” şi s-a realizat în perioada 3 - 8 aprilie 2006, conform programului anexat. Vizită a avut ca tematică Controlul efectuat de către Parlamentele naţionale asupra activităţilor comunitare Participanţi: Cecilia PĂDUROIU, director general, Departamentul pentru activităţi parlamentare, Corina DEACONESCU, consilier la Cabinetul Secretarului general, Andreea CLERAS, Andrei MOCEAROV, Dan MATEI, consilieri, Marina BRUCHER, expert, în cadrul Comisiei pentru integrare europeană, Cristian GOGOŞANU, expert, Departamentul pentru activităţi parlamentare - Direcţia legislativă şi Diana Mădălina MIROIU, Consultant, Departamentul pentru activităţi parlamentare. A. Bundestag 3-5 aprilie 2006

1. Rolul şi funcţionarea comisiilor permanente şi comisiilor speciale Au fost prezentate informaţii relative la Comisia de Finanţe, lector domnul Dietmar HÜSEMANN-MENGE, şef al secretariatului, Comisia pentru afacerile UE, lector doamna Margot HEIMBACH, şef al secretariatului şi domnul VOGT, referent, Comisiile de cercetare (studiu), lector domnul HELLRIEGEL, din cadrul Diviziei de cercetare asupra problemelor europene. Din expunerile prezentate au rezultat următoarele:

Numărul comisiilor permanente se stabileşte de către Bundestag, în fiecare legislatură, fiind în prezent de 22. Art. 45 din Constituţie prevede însă obligativitatea înfiinţării a 4 comisii: Comisia pentru afacerile UE, Comisia pentru politică externă, Comisia pentru apărare şi Comisia pentru petiţii. Denumirea şi atribuţiile comisiilor urmăresc, în principiu, organizarea ministerelor federale. Printre excepţii se află şi Comisia pentru finanţe, care nu este reflectarea integrală a Ministerului de finanţe, întrucât se ocupă cu precădere de domeniul fiscalităţii, în vreme ce domeniul bugetar cade în sarcina Comisiei pentru buget. La fel şi în cazul Ministerului de Interne căruia îi corespund Comisia pentru Afaceri Interne şi Comisia pentru Sport.

2

La rândul său, Comisa pentru afacerile Uniunii Europene deţine competenţe care se regăsesc la Ministerul federal de externe dar şi la alte departamente din cadrul Guvernului federal. Pentru probleme punctuale, ca de exemplu dezbaterea proiectelor de lege de mare volum şi complexitate, se înfiinţează comisii speciale, care îşi încetează activitatea după îndeplinirea obiectivului pentru care au fost create. Desemnarea deputaţilor în comisiile pentru care optează se face prin intermediul grupurilor parlamentare (« fracţiuni »), acestea având şi competenţa de a înlocui membrii grupului în componenţa comisiilor. Numărul de membri ai fiecărei comisii se stabileşte de către Bundestag, în fiecare legislatură. Numărul deputaţilor desemnaţi de grup este proporţional cu numărul mandatelor obţinute în alegeri. Un deputat poate fi membru titular doar al unei singure comisii. Membrii supleanţi pot participa la şedinţele comisiei, numai dacă înlocuiesc un membru titular din cadrul grupului. Deputaţii neafiliaţi la grupuri au statut special în comisii, ca urmare a unei decizii a Curţii Constituţionale federale, care prevede că, indiferent de algoritm, ei pot participa la şedinţele comisiilor, în aşa fel încât să fie asigurate posibilităţi corespunzătoare de a participa la lucrările Parlamentului. Totuşi, « participarea » nu include şi drept de vot. Desemnarea pe comisii se face prin acord între deputatul respectiv şi preşedintele Bundestagului.

Conform Regulamentului Bundestagului, comisiile pregătesc dezbaterile şi deciziile acestuia. Ele nu pot adopta decizii finale, ci pot face recomandări pentru facilitarea deciziei plenului. Deşi au drept de iniţiativă în alegerea subiectelor care vor face obiectul dezbaterilor proprii, nu pot emite recomandări plenului decât pentru proiectele de lege care le sunt transmise pe căile stabilite de Regulament. Alegerea subiectelor din proprie iniţiativă este foarte utilă pentru analiza în detaliu a unor chestiuni. În asemenea cazuri, comisiile pot invita membri ai Guvernului federal şi pot face recomandări acestora. Este un mod de monitorizare a activităţii ministerelor. Comisiile au obligaţia de a dezbate fără întârziere problemele care le sunt adresate. Dacă nu îşi îndeplinesc această obligaţie, după 10 săptămâni, orice grup parlamentar sau 31 de deputaţi pot solicita comisiei să depună un raport privind evoluţia dezbaterilor în problema respectivă, iar raportul trebuie să fie imediat inclus în ordinea de zi a Bundestagului. Acest mecanism oferă minorităţii politice, în special opoziţiei, posibilitatea de a presa comisiile pentru finalizarea procedurilor la teme de interes pentru acele minorităţi. Comisiile pot fi convocate de preşedintele comisiei, numai în cadrul calendarului aprobat de Consiliul decanilor. Preşedintele este obligat să convoace şedinţa, la cererea tuturor membrilor unui grup parlamentar, sau a unei treimi din numărul membrilor comisiei, dar, dacă reuniunea este în afara calendarului, ea se poate realiza numai cu aprobarea preşedintele Bundestagului. De regulă calendarul şi ordinea de zi a şedinţelor se stabilesc prin negocieri între preşedintele comisiei şi purtătorii de cuvânt ai fracţiunilor, din cadrul comisiei, astfel încât foarte rar se întâmplă ca decizia, în acest sens, să fie luată cu votul majorităţii membrilor comisiei.

3

Adesea, comisiile trebuie să dezbată proiecte de lege sau moţiuni pe aceeaşi temă, dar elaborate fie de Guvernul federal, fie de grupul/grupurile parlamentar/e care reprezintă « puterea politică », fie de cele care reprezintă opoziţia, fie de către Bundesrat. În asemenea cazuri, comisia hotărăşte care dintre proiecte să fie considerat ca text de bază, în vreme ce restul proiectelor vor fi tratate ca propuneri de amendamente. Comisiile pot înfiinţa subcomisii cu sarcini specifice, dacă cel puţin 2/3 din membri nu au obiecţii. Subcomisiile se pot crea fie pentru dezbaterea unui proiect de lege sau a unei anumite teme, fie pentru gestiunea unui domeniu pe toată durata legislaturii. Un exemplu al celui din urmă motiv este chiar problematica UE, pentru care comisiile de buget şi, respectiv, afaceri externe au înfiinţat subcomisii. Subcomisiile pot avea în componenţă deputaţi care nu fac parte din comisie, ci sunt numiţi de grupurile parlamentare sau sunt membri ai altor comisii, având expertiză în domeniul respectiv. Quorum-ul este realizat de prezenţa a ½ din membri, dar se consideră întrunit din oficiu, la fiecare şedinţă, indiferent de numărul deputaţilor prezenţi, dacă nu există nici o solicitare de verificare a Quorum-ului înaintea votului. În principiu, şedinţele nu sunt publice. Prezenţa publicului poate fi aprobată de comisie, dar aceasta se întâmplă rar. La şedinţe pot participa reprezentanţi ai landurilor, reprezentanţi ai Guvernului federal (fie convocaţi pentru informaţii/explicaţii, fie interesaţi ei înşişi să obţină legitimarea parlamentară), referenţi ai grupurilor parlamentare. Comisiile pot invita experţi independenţi, reprezentanţi ai unor grupuri de interese sau ai asociaţiilor autorităţilor locale la nivel federal, la şedinţele închise publicului. Există şi practica audierilor deschise tuturor părţilor interesate, inclusiv unor specialişti, invitaţi de comisia competentă, precum şi presei, prin care comisiile realizează forumuri de dezbatere cu dublul scop de a culege toate informaţiile/poziţiile şi de a disemina informaţia în mediile relevante. De regulă proiectele de lege importante sunt analizate în acest cadru. Dreptul de a solicita o audiere publică aparţine unei minorităţi de ¼ din membrii comisiei, cu condiţia ca proiectul în cauză să fi fost înaintat comisiei la iniţiativa plenului. Informaţiile relevante sunt înscrise în raportul comisiei, iar uneori sunt publicate integral în buletinul Bundestagului (Zur Sache).

Stafful angajat în derularea activităţilor Bundestagului este cifrat la câteva mii de angajaţi. Nu toţi angajaţii sunt plătiţi din bugetul administraţiei Bundestagului. O parte importantă sunt angajaţi ai deputaţilor (3 - 4 mii), o parte – 800 - sunt angajaţi de fracţiunile politice (din sumele alocate facţiunilor politice) şi 2400 sunt angajaţi şi plătiţi de administraţia Bundestagului.

1.1. Comisia pentru finanţe Comisia pentru finanţe are programate 22 de şedinţe în anul 2006, care au loc în zilele de miercuri. Circuitul documentelor examinate începe cu distribuirea acestora, de către secretariat, către membrii comisiei. Rezultatele dezbaterilor se centralizează în cadrul unui departament care decide dacă acestea se înaintează plenului. Toate lucrările comisiilor se înregistrează şi se arhivează.

4

Răspunzând întrebărilor membrilor delegaţiei române, privind organizarea şi personalul secretariatului comisiei, rolul comisiei în transpunerea legislaţiei europene şi eventuala cooperare cu Comisia pentru afacerile UE, în acest demers, domnul HÜSEMANN-MENGE a arătat că în organizarea administraţiei Bundestagului există un departament „P”(activităţi parlamentare), un departament « W » (ştiinţific) din care fac parte secretariatele comisiilor şi un departament « Z » (activităţi administrative centrale) care are de asemenea competenţe administrative de coordonare a activităţii personalului comisiilor. Secretariatul Comisiei pentru finanţe cuprinde un post de şef al secretariatului, un post de şef de birou, două un posturi de referenţi şi trei un posturi de secretari. Şi în Bundestag funcţionarii din cadrul comisiilor au o dublă subordonare, faţă de preşedintele comisiei şi faţă de superiorii ierarhici din cadrul administraţiei Bundestagului. În ce priveşte transpunerea legislaţiei europene, proiectele legilor de transpunere, elaborate de către Guvernul federal, se publică, apoi se discută în plen în prima lectură, ocazie cu care se stabilesc comisiile competente pentru raportul principal şi pentru avize. În trecut proiectul de lege se transmitea şi Bundesratului, iar dacă existau modificări documentul revenea la Bundestag cu comentariile Guvernului la modificările propuse. În prima lectură la comisii, este uzual ca parlamentarii să adreseze întrebări reprezentanţilor Guvernului. În funcţie de importanţa proiectului, se poate recurge la procedura audierii publice. Fracţiunile din cadrul comisiei discută rezultatul audierilor; dacă sunt amendamente, acestea se distribuie membrilor comisiei. Secretariatul realizează forma finală a proiectului de lege cu toate amendamentele aprobate, în care sunt descrise şi motivele modificărilor variantei iniţiale. Raportul comisiei şi noua formă a proiectului de lege se transmit plenului, care emite decizia de aprobare. Transpunerea actelor UE consumă mai mult timp decât legile interne. Comisia pentru afacerile UE nu este implicată în transpunerea legislaţiei europene, deoarece criteriul fundamental de atribuire a acestei sarcini este expertiza în domeniul respectiv, iar expertiza sectorială este concentrată, evident, la comisiile sectoriale. Pe de altă parte este normal ca raportul comisiei să fie susţinut în plen de către deputaţi având cunoştinţe profesionale în materie. Comisia pentru afacerile UE poate participa la consultări pe teme de transpunere în unele situaţii şi poate cere să fie notificată cu privire la stadiul transpunerii normelor europene.

1.2. Comisia pentru afacerile Uniunii Europene

Activităţile legate de UE sunt organizate în baza art. 23 şi 45 din Constituţia revizuită în 21 decembrie 1992, prin care se asigură ca ambele Camere şi Guvernul federal să aibă competenţe în examinarea ex-ante şi transpunerea legislaţiei europene. În acelaşi timp, Guvernul federal are obligaţia de a informa în cel mai scurt timp Bundestagul asupra proiectelor de acte UE, în aşa fel încât reacţia legislativului să nu fie tardivă. Există şi Legea pentru cooperarea dintre Guvernul federal şi Bundestag în domenii privind UE, din 12 martie 1993, care reglementează relaţiile dintre cele două instituţii în procesarea actelor europene. Legislaţia germană relevantă a fost modificată pentru conformitate cu Tratatul Constituţional dar, cu o singură excepţie, acele prevederi vor intra în vigoare după ratificarea Tratatului. Al treilea act normativ care reglementează activităţile de

5

examinare şi transpunere a actelor UE este Regulamentul Bundestagului din 17 septembrie 2002, art. 93 şi 93 a. La rândul său, Comisia pentru afacerile UE îşi întemeiază activitatea pe Principiile procedurale (Regulament) pentru tratarea problemelor transmise în acord cu art. 93 din Regulamentul Bundestagului (25 octombrie 2005). Activitatea Comisiei pentru afacerile UE se desfăşoară în două dimensiuni: integrarea, adică problemele fundamentale de construcţie europeană (de exemplu Tratatul Constituţional, reforma instituţională, modificarea tratatelor, extinderea, cooperarea dintre Parlamentul European şi parlamentele naţionale din statele membre) şi tratarea temelor « transversale » adică a acelor teme care se extind în diverse politici europene, intrând astfel în competenţa mai multor comisii, cu consecinţa de a nu se putea stabili ce comisie este competentă pentru raportul principal (de exemplu : transpunerea parlamentară a Agendei 2000, dezbaterea despre viitorul Europei, Carta drepturilor fundamentale, relaţiile comerciale ale UE cu SUA, etc.). Comisia pentru afacerile UE este forumul central pentru procesul decizional în politicile europene. Şi comisiile sectoriale au competenţe în examinarea ex-ante a actelor europene, dar în domeniile specializate respective. De aceea este important să se stabilească ce comisie are competenţa pentru realizarea raportului principal. De exemplu, majoritatea subiectelor din cadrul Politicii agricole comune sunt de resortul Comisiei pentru politica agrară şi pentru protecţia consumatorului. În domenii care nu sunt de resortul său Comisia pentru afacerile UE are rol consultativ, astfel că poate urmări totuşi dezbaterile asupra unor teme de această natură. De asemenea ea poate introduce amendamente la recomandarea emisă de o comisie sectorială, direct la nivelul dezbaterii în plen. Comisia pentru afacerile UE poate convoca şedinţe şi în perioadele din afara calendarului Bundestagului. O altă particularitate, este componenţa comisiei, în sensul în care la cei 33 de membri se adaugă şi 16 parlamentari europeni, fără drept de vot, numiţi de preşedintele Bundestagului la propunerea grupurilor parlamentare. Acest sistem asigură schimbul de informaţii dintre parlamentul naţional şi cel european. Parlamentul Germaniei poate iniţia proiecte de norme europene, în domenii necomunitarizate, iar Comisia pentru afacerile UE şi alte comisii sectoriale pot depune rapoarte la instituţiile europene, prin intermediul reprezentanţilor Guvernului federal.

În ce priveşte decizia Bundestagului faţă de poziţiile Guvernului în negocierile din Consiliul UE, Constituţia prevede că această atribuţie revine plenului dar conferă în acelaşi timp Comisiei pentru afacerile UE dreptul de a exprima opinii în numele plenului, pentru a permite pronunţarea în termen asupra unor evoluţii rapide în cadrul lucrărilor Consiliului UE. În practică însă, Comisia pentru afacerile UE a făcut uz de puţine ori de acest drept. Este de remarcat faptul că această comisie este singura căreia i s-a conferit privilegiul ca opiniile sale să aibă aceeaşi forţă de influenţă asupra Guvernului, ca şi cele ale Bundestagului.

6

La o întrebarea privind implicarea Comisiei pentru afacerile UE în procesul de negociere, doamna HEIBACH a confirmat aceasta, iar la întrebarea privind obligaţia Guvernului de a respecta opinia Bundestagului şi a consecinţelor unei eventuale nerespectări, domnul VOGT a arătat că Guvernul trebuie să ia în considerare opinia Bundestagului dar că de fapt se ajunge la un compromis între două extreme: pe de o parte situaţia nedorită în care Guvernul federal ar avea libertate deplină de negociere, fără control parlamentar, şi, prin urmare un demers nedemocratic şi, pe da altă parte, situaţia nerealistă în care Guvernul federal ar fi în totalitate ţinut de poziţia exprimată de Parlament dar care ar duce la imposibilitatea, pentru Guvern, de a negocia în cadrul Consiliului UE şi de a apăra interesele Germaniei. Guvernul federal are şi obligaţia de a raporta Bundestagului, în detaliu, cât mai rapid posibil, în ce măsură a adoptat opiniile Bundestagului privind poziţia naţională în Consiliul UE. Cancelarul federal este audiat cu regularitate la Comisia pentru afacerile UE, înainte de reuniunile semestriale ale Consiliului European, în subiecte legate de agenda summitului şi de evoluţia integrării politice a Uniunii. 1.3. Comisiile pentru cercetare (studiu)

Din 1969 s-a instituit în cadrul Bundestagului, dreptul de a se creea comisii temporare de lucru, comisii pentru cercetare (studiu), în scopul de a informa parlamentarii şi controla eventualele dispute. Ele analizează şi soluţiile de perspectivă pentru prevenirea controverselor prin consultări între parlamentari şi experţi. Comisiile au fost gândite ca o alternativă la capacitatea de informare a ministerelor, pentru pregătirea unor decizii de complexitate şi importanţă considerabilă. În aceste situaţii, fracţiunile politice adresează Consiliului Decanilor solicitări de constituire, ce conţin în rezumat subiectele ce urmează a fi cercetate (solicitarea trebuie să fie cerută de ¼ din parlamentari, dar de regulă se caută consensul între grupurile parlamentare). Componenţa acestor comisii se stabileşte prin consens între partidele politice, iar dacă nu se poate realiza consensul, prin recurs la algoritmul politic. Comisia astfel constituită are obligaţia de a depune un raport înainte de terminarea mandatului legislativ astfel încât acesta să poată fi discutat înainte de a se fi încheiat mandatul unei legislaturi. Comisia trebuie să adune laolaltă cât mai multe informaţii relevante legate de subiectul în discuţie. Aceste comisii constituie, alături de audierile publice, o metodă suplimentară prin care Bundestagul atrage expertiza externă. Raportul se structurează urmărind punctajul: • Culegere de informaţii privind efectele evoluţiilor economice şi sociale • Prezentarea posibilităţilor pentru strategii ulterioare • Recomandări pentru soluţii concrete

7

În prezent în Bundestag funcţionează 2 comisii speciale de studiu: • Etica şi dreptul medicinii moderne • Cultura germană (această comisie a fost constituită în legislatura trecută, dar având o problematică foarte complexă şi o importanţă deosebită, studiul a fost reluat şi în această legislatură) În aceste comisii alături de parlamentari sunt desemnaţi şi experţi independenţi, specialişti recunoscuţi în domeniile aflate în studiu, la propunerea grupurilor politice (fracţiuni). S-a subliniat că deşi sunt desemnaţi de fracţiuni, experţii sunt în mod real independenţi, iar recomandările emise sunt întemeiate mai mult pe „viziunea asupra lumii” decât pe opţiuni politice. Componenţa comisiei este paritară – numărul parlamentarilor este egal cu numărul experţilor (comisia medicină veterinară 13 deputaţi/13 experţi, comisia pentru cultură 11 parlamentari/11 experţi). Toţi membrii sunt egali şi au aceleaşi drepturi. Organizarea unei comisii de studiu: activitatea comisiei este coordonată de un preşedinte, un vicepreşedinte şi purtătorii de cuvânt ai fracţiunilor politice. Activitatea în cadrul comisiei se desfăşoară pe grupuri de lucru, care pregătesc poziţiile pentru şedinţă. A fost prezentată spre exemplificare activitatea comisiei pentru medicină modernă: în cadrul comisiei s-au stabilit 4 teme de lucru: a) Cum se distribuie serviciile sociale şi de sănătate în condiţiile unor fonduri restrânse b) Etica în cercetarea ştiinţelor biologice şi de medicină / protecţia participanţilor la programele de cercetare c) Să trăieşti demn până la capăt /demnitatea omului aflat în condiţii dificile – eutanasierea d) Medicina transplanturilor de organe Comisia a publicat mai multe rapoarte intermediare. Raportul final este supus discuţiei în plenul Bundestagului. Soluţiile formulate în raportul Comisiilor pentru cercetare (studiu) pot fi preluate de Bundestag sau de Guvernul federal şi prezentate sub formă de iniţiative/proiecte legislative. Membrii delegaţiei române au adresat întrebări privind modul de înfiinţare a comisiilor de cercetare, distribuţia parlamentarilor pe teme de studiu, cooptarea experţilor, eventuala prevalenţă a lobby-ului religios sau comercial în formularea poziţiei comisiei, în domenii sensibile, ca de exemplu transplantul de organe. La această ultimă întrebare s-a răspuns că se evită plasarea pe poziţii ferme în chestiunile religioase şi că se recurge pur şi simplu la vot; în problema transplantului, s-a interzis vânzarea de organe, ceea ce indică prevalenţa criteriului etic, în detrimentul celui comercial.

8

2. Prezentare a „săptămânii de şedinţe”, organizarea Bundestagului, dreptul procedural, Consiliul Decanilor Domnul dr. GŐRLIZ, şeful Diviziei de drept parlamentar a Departamentului pentru desfăşurarea activităţilor parlamentare, a arătat în prezentarea sa: Divizia de drept parlamentar asigură asistenţă juridică în timpul activităţilor în plen tuturor instituţiilor parlamentare – preşedinte, Consiliul decanilor, etc. În cadrul Departamentului pentru desfăşurarea activităţilor parlamentare funcţionează 3 subdepartamente:

Secretariatul Parlamentului Acesta constituie punctul de contact administrativ pentru şedinţele în plen. Toate documentele pentru şedinţele în plen trebuie să treacă pe la secretariat – în jur de 2500 documente/an. Documentele sunt verificate din punct de vedere al formatului şi admisibilităţii pentru tipărire şi publicare. Secretariatul se ocupă şi de şedinţele Consiliului Decanilor. La secretariat pot fi găsite informaţii privind situaţia oricărui document înregistrat – traseul documentului, stadiul în care se află în procedura parlamentară. Parlamentarii pot adresa solicitări direct secretariatului pentru a obţine informaţii în scopul elaborării unor rapoarte. Serviciul pentru stenografiere înregistrează şi reacţiile din sală pe parcursul desfăşurării şedinţelor în plen (inclusiv cele ofensatoare).

Divizia de drept parlamentar oferă asistenţă juridică, se ocupă de aspecte juridice legate de Regulamentul de ordine interioară (ROI) a Budestagului, oferă asistenţă juridică în plen preşedintelui prin întocmirea manuscrisului de şedinţă. Pentru buna desfăşurare a şedinţelor în plen există un serviciu pentru organizarea şedinţelor. Serviciul de şedinţă se organizează în schimburi de 2 ore. Secretarii de şedinţă se schimbă de asemenea la 2 ore. În cadrul şedinţelor plenare acordă asistenţă permanentă Preşedintelui Bundestagului. Se constituie echipe de asistenţă juridică care se schimbă din 2 în 2 ore. Aceste echipe sunt plasate în sala de plen în spatele Preşedintelui sau persoanei care conduce şedinţa plenului. Întocmeşte procesul verbal al şedinţă în plen. Au şi rol de urmărire a respectării împărţirii timpului şi reacţionează la depăşirea timpului alocat unui vorbitor. Este controlată evidenţa vorbitorilor. Săptămâna de lucru la Bundestag Săptămânile de lucru, în care se desfăşoară şedinţe ale plenului sunt stabilite de către Consiliul Decanilor, pe durata unui an. În acest an vor fi 21 de săptămâni de lucru.

9

Consiliul Decanilor stabileşte şi programul şedinţelor. Săptămânile de şedinţă sunt stabilite după o schemă cutumiară. În săptămânile în care nu sunt şedinţe funcţionează un birou al administraţiei. LUNI Dimineaţa sunt şedinţele grupurilor de specialitate din cadrul grupurilor politice şi după amiază sunt şedinţele de grupurilor politice. Grupurile politice au un rol important; în conformitate cu ROI numai grupurile politice au drept de iniţiativă, sau drept de solicitare de modificare de text legislativ. Aceste grupuri politice au o viaţă politică şi o organizare proprie, respectiv buget propriu, politică de resurse umane proprie. Pot solicita suport logistic de la administraţia Bundestagului. Fiecare grup politic are un şef şi un consiliu de organizare constituit din parlamentari, pe criterii de expertiză de specialitate. Grupurile parlamentare se reunesc luni după-amiază şi marţi dimineaţa. În cadrul acestor reuniuni se pregătesc luările de poziţie în cadrul comisiilor parlamentare. În cadrul grupurilor politice mari există şi grupuri de land care reprezintă interese regionale de land. MARŢI Dimineaţa sunt întâlniri ale grupărilor politice şi grupurilor de land. După-amiază se desfăşoară adunarea generală a grupului politic, se iau hotărâri privind poziţia politică şi dezbateri privind conţinutul proiectelor de lege. MIERCURI Este ziua în care structurile oficiale ale parlamentului funcţionează. Miercuri este ziua de lucru în comisii: cele 22 de comisii de specialitate, comisii de cercetare (studiu) şi comisiile de investigaţie. Conducerea unei comisii parlamentare se stabileşte prin consens. În conjunctura actuală numai 2 comisii au la conducere preşedinţi din opoziţie restul aparţinând coaliţiei majoritare CDU + SDP. Miercuri se desfăşoară şi şedinţa în plen în cadrul căreia sunt organizate audierile guvernului şi o oră pentru interpelări. Sunt programate şi 30 minute pentru adresarea de întrebări spontane reprezentanţilor guvernului cu privire la şedinţa de guvern care a avut loc în aceeaşi zi. Între 13.30 – 15.30 este programată o sesiune de întrebări la care sunt invitaţi să răspundă reprezentanţii guvernului. Aceştia trebuie să răspundă la interpelările adresate în scris cu o săptămână în urmă. Orice parlamentar poate depune, în scris, la secretariatul parlamentului, până vineri la ora 11.00, câte 2 întrebări, care sunt transmise în aceeaşi zi până la ora 12.00 Guvernului federal. Răspunsul guvernului este oral. Fracţiunile politice pot face uz de dreptul de a prelungi perioada de întrebări şi după 15.30, printr-o solicitare în scris, pentru a li se acorda „ora de actualitate”. În solicitare

10

trebuie menţionat în scris ce vor să discute la ora de actualitate. În acest interval de 60 de minute fiecare parlamentar se poate adresa adunării numai 5 minute. Tot miercuri se întâlneşte Prezidiul Bundestagului (care are atribuţii reduse) – constituit din preşedinte şi 5 vicepreşedinţi. Cu această ocazie se discută probleme de personal, finanţare, relaţii publice, etc. Preşedintele şi vicepreşedinţii pot discuta teme referitoare la divergenţele apărute în şedinţele anterioare. JOI Ziua de plen – nu se organizează alte şedinţe (şedinţe de comisii, etc. ....). Şedinţele pot dura foarte mult - de la 9.00 până la orele 22.00. În aceste condiţii Divizia de drept parlamentar lucrează şi în schimbul de noapte. Excepţie de la această regulă poate fi numai întrunirea Consiliului Decanilor. În componenţa Consiliului sunt reprezentanţi ai prezidiului şi grupurilor parlamentare. Din acest for fac parte: preşedintele, vicepreşedinţii, 23 de parlamentari şi reprezentanţi ai Guvernului (este o structură care asigură legătura între Bundestag şi Guvernul Federal). Acest consiliu are competenţe în problemele interne ce privesc Bundestagull (alocarea sălilor, bugetului) şi cele care intră în atribuţiile Prezidiului. El are în responsabilitate realizarea consensului între grupurile politice privind ordinea de zi, stabilirea săptămânilor de lucru din anul viitor. Formal acest for nu are obligatoriu în competenţă stabilirea ordinii de zi, dar preşedintele consiliului supune la vot ordinea de zi (în baza consensului anterior). În cazul stabilirii ordinii de zi există o excepţie privind grupurile minoritare din parlament stabilită prin ROI: orice cerere depusă de o minoritate parlamentară trebuie pusă în discuţia plenului în termen de 3 săptămâni. În acest caz majoritatea parlamentară este obligată să ia în considerare şi punctul de vedere al minorităţii. Acest for stabileşte timpul de discuţie alocat fiecărei teme, prin consens. Stabileşte bugetul de timp pentru fiecare grup politic – timpul alocat prezentării poziţiei fiecărui grup politic, precum şi timpul alocat fiecărui vorbitor al fracţiunii, conform algoritmului politic. Divizia de drept parlamentar trebuie să urmărească corectitudinea distribuirii timpului grupurilor politice parlamentare. VINERI Este o zi de lucru scurtă. Şedinţă în plen până în jurul orelor 14.30 – 15.00 maximum. Unele grupuri parlamentare pot solicita o oră pentru actualitate. Vineri după-amiază parlamentarii pleacă în circumscripţie. Au fost solicitate clarificări asupra unor informaţii prezentate: Dacă pot fi depuse amendamente în plen? Conform ROI pot fi depuse amendamente la a II a şi la a III a lectură. La a II a lectură pot depune amendamente şi parlamentarii individual, este o prevedere la care fac uz în special parlamentarii independenţi. Modificarea legilor se face în cadrul comisiilor de specialitate. Există tradiţia că la comisii este cel mai potrivit să se facă aceste modificări.

11

Dacă există departament legislativ ? Proiectele de lege sunt întocmite în cadrul ministerelor de experţi tehnici. În cadrul comisiilor de specialitate există secretariatele comisiilor care elaborează un raport care să conţină forma modificată a legii. Secretariatul Bundestagului controlează textul documentului care este ulterior trimis la Bundesrat. Cum este angajat stafful fracţiunilor politice? Fiecare fracţiune politică primeşte un buget. Aceste fonduri nu pot fi transferate partidului pentru acţiuni partinice. Nu există reglementări privind limitarea numărului de persoane angajate şi a salariului acestora. Ele sunt stabilite de fracţiunea politică. Preşedintele are ca sarcină să stabilească bunurile alocate fracţiunilor politice, care sunt apoi aprobate în plen. 3. Prezentare a funcţionării Biroului pentru Afaceri ale Uniunii Europene („Biroul Europa”) Domnii JAENSCH şi WALTHER, din cadrul Secretariatului Comisiei pentru Afaceri Europene au precizat următoarele: Biroul Europa face parte din secretariatul Comisiei pentru Afaceri Europene, are 4 angajaţi şi se ocupă de circulaţia documentelor europene. Biroul gestionează documentele primite de către Bundestag de la Guvernul federal (Guvernul are obligaţia să informeze rapid Bundestagul şi Bundesratul prin procedurile relevante, astfel ca Bundestagul să îşi poată exprima opinia înainte ca Guvernul federal să-şi prezinte poziţia în Comitetele de decizie); Este important de reţinut că acestea sunt documentele transmise formal de Uniunea Europeană (propuneri pentru directivele, regulamente, decizii ale UE, decizii şi hotărâri ale Consiliului de Miniştri, Cărţi verzi, Cărţi albe, decizii ale Parlamentului European1, etc.). Art. 93 şi 93 a) din Regulamentul Bundestagului reglementează traseul documentului prin Bundestag. Consiliul UE transmite documentul către Guvernul federal, care transmite acest document Bundestagului, prin intermediul unui departament responsabil de afacerile europene (aflat actualmente la Ministerul federal al economiei). Transmiterea documentului trebuie făcută rapid fiind legată de elaborarea Raportului de resort ce trebuie realizată în 5 zile înainte de şedinţă. Acest raport informează Bundestagul în ceea ce priveşte punctul de vedere al Guvernului federal, timpul afectat şi modul de tratare al problemei în cauză. În cadrul administraţiei Bundestagului, Biroul Europa se adresează tuturor celor interesaţi de problematică. Acest birou se constituie ca o interfaţă Guvern federal/Bundestag (toate comisiile de specialitate). În cadrul Biroului Europa documentele formale primite, împreună cu elementele de bază se citesc, se înregistrează şi se introduc în sistemul integrat de date (SYSIPHUS). 1 Se transmit şi de către Secretariatul General al Parlamentului European

12

Aceste seturi de date împreună cu textul integral şi Rapoartele de resort întocmite, pot fi accesate şi consultate pe intranetul Bundestagului de orice angajat.

În Biroul Europa se elaborează o listă de distribuţie a documentelor către comisiile de specialitate care vor avea competenţa principală pentru elaborarea documentelor Uniunii Europene şi către comisiile care vor avea rol consultativ. Comisiile de specialitate trebuie să pună pe ordinea de zi, cu prioritate, discutarea problematicii UE. Guvernul federal emite, în scris, opinii, recomandări, lămuriri la problematica în discuţie, numai la solicitarea expresă, în scris, a comisiei. Lista documentelor UE se trimite parlamentarilor din Comisia pentru Afaceri Europene, grupurilor de lucru din cadrul fracţiunilor politice care se ocupă de afacerile europene, precum şi secretariatelor comisiilor sectoriale, cu rugămintea de a transmite opinii. Se stabileşte un termen pentru primirea opiniilor – până la următoarea şedinţă a Consiliului Decanilor. Consiliul Decanilor se întâlneşte joia după-amiază. Opiniile trebuie să fie transmise la Biroul Europa până marţi la ora 11.30, unde se elaborează o nouă variantă a listei. Această nouă variantă, corectată cu opiniile de la comisiile sectoriale, se trimite la Consiliul Decanilor. Acest document va fi supus dezbaterii Consiliului Decanilor şi Preşedintelui. Rezultatul va fi o listă finală care va fi afişată pe intranet. În paralel, vor fi transmise aceste liste, pe hârtie, la toate secretariatele comisiilor sectoriale implicate. Aceste comisii vor dezbate documentele Uniunii Europene în şedinţe şi vor elabora recomandări de luare a deciziei de către plen. Decizia respectivă poate impune Guvernului federal să aibă în vedere decizia Bundestagului, sau, poate fi transmisă doar spre informare (preşedinţii comisiilor implicate aduc la cunoştinţa Preşedintelui Bundestagului decizia, care apoi se publică sub forma unei anexe la materialele şedinţei în plen). Întrebările participanţilor români la program au vizat:

- Verificarea modului în care Guvernul a aplicat decizia Bundestagului; - Ce fel de documente sunt preluate de către Comisia pentru afaceri UE, pentru

raportul principal; - Cum se face selecţia documentelor pentru care se exprimă o poziţie de către

Bundestag; Cine va lua decizia finală; - Motivul transmiterii documentelor „formale” de către Guvernul federal şi nu

direct de către Comisia Europeană, sau preluare direct de pe paginile de reţea ale instituţiilor europene;

- Implicarea Bundestagului în procesul de negociere din structurile Consiliului UE;

- Procedurile speciale privind subsidiaritatea; influenţa landurilor; - Nivelurile de acces la baza de date şi facilităţile bazei de date (eventuala

transmitere automată către entităţile interesate a documentelor UE).

13

Răspunsurile au completat informaţia furnizată cu următoarele: Biroul Europa nu urmăreşte măsurile adoptate de Guvern pentru a aplica deciziile Bundestagului, dar Guvernul este obligat să raporteze Comisiei pentru afacerile europene. Biroul Europa poate face investigaţii privind stadiul implementării. Comisia pentru afaceri europene ia în discuţie documente cu caracter transversal, probleme globale, probleme instituţionale ale UE, documentele legate de extinderea europeană. În desfăşurarea activităţii pot apare controverse între Comisia pentru afaceri europene şi Comisia pentru afaceri externe, probleme care se tranşează în cadrul Consiliului Decanilor. Lista iniţiala întocmită de Biroul Europa cuprinde toate documentele transmise pe cale „formală” (aproximativ 900/an). Nu se face o selecţie. Bundestagul acţionează şi ia decizii numai pe pilonul I, comunitar. Doar documentele de acest tip se transmit „formal”. Proiectul realizat de Birou este analizat de către Comisia pentru afaceri europene, fracţiuni, secretariatele comisiilor sectoriale şi abia apoi se transmite comisiilor sectoriale. Bundestagul primeşte de la Guvernul federal nu numai documente formale, ci şi documente generale. Toate documentele adoptate de Consiliul UE ajung şi la Bundestag. O parte din aceste documente sunt „documente ulterioare” (aproximativ 3000/an), reprezentând „urmări” ale activităţii de legiferare în cadrul UE, asupra proiectului iniţial, transmis pe cale formală Bundestagului. Sarcina Biroului Europa este de a realiza o legătură între aceste documente şi documentele iniţiale. Cunoscând documentul iniţial şi comisia care a avut în responsabilitate rezolvarea acestei problematici, documentul ulterior va urma aceeaşi cale (va trece prin aceleaşi comisii de specialitate). Astfel, comisiile de specialitate au permanent situaţia la zi a formei rezultate din negocierile în Consiliul UE a documentului asupra căruia s-au pronunţat. Documentele transmise pe cale ne-formală la Bundestag (la Comisia pentru afaceri europene şi la alte comisii) sunt primite pentru scopuri de cercetare. Documentele relaţionate pilonului II şi pilonului III sunt transmise Bundestagului spre informare. Bundestagul nu are drept de decizie asupra lor (domeniile acoperite fiind în sfera cooperării interguvernamentale) şi nu poate indica Guvernului federal un mod de acţiune în negocierile din Consiliul UE, deşi Guvernul trebuie să „asculte” poziţiile exprimate de Bundestag. Anual pe pilonii II şi III se primesc în jur de 7 – 8 000 de documente. Aceste documente sunt transmise numai pe hârtie. Pe an sunt în jur de 10 000 de documente ale Consiliului UE. Biroul are un personal insuficient pentru procesarea acestui volum de informaţii în formă electronică. De curând a fost deschis un birou al Bundestagului şi la Bruxelles, pentru ca acesta să fie informat timpuriu asupra documentelor ce se doreşte a fi adoptate.

14

Guvernul întocmeşte bianual rapoarte privind documentele finale. În cazul documentelor din pilonii II şi III se face o informare verbală de către Guvernul federal pentru comisiile Bundestagului. Legislaţia în vigoare privind relaţia dintre Bundestag şi Guvernul federal va fi amendată pe lina stabilirii documentelor supuse spre discuţie. În cazul Bundesratului există o lege similară ce reglementează relaţiile dintre Guvernul federal şi Bundesrat, care este mai eficientă decât cea care reglementează relaţiile dintre Guvernul federal şi Bundestag. Nu există încă proceduri speciale pentru controlul subsidiarităţii, dar sunt proiecte de modificare a legislaţiei relevante pentru a se crea asemenea proceduri. Banca de date SYSIPHUS, acoperă numai Bundestagul, ea nu a putut fi extinsă şi la Budesrat din motive tehnice. Accesul la banca de date SYSIPHUS este diferenţiat. Membri Biroului Europa au drept de citire şi de scriere. Membrii birourilor parlamentare, fracţiunilor politice şi administraţia Bundestagului au acces numai la citirea datelor. Sunt demersuri pentru conectarea bazelor de date IPEX şi SYSIPHUS, dar o „automatizare” a SYSIPHUS nu este de actualitate încă. Guvernul primeşte documentele de la UE prin sistemul informatic „U23”. Există şi un motiv juridic pentru transmiterea documentelor de către Guvernul federal la Bundestag şi nu direct din bazele de date ale instituţiilor UE, la Bundestag, şi anume, răspunderea Guvernului german. Documentele transmise „formal” de către Guvernul federal, precum şi recomandările comisiilor pot fi urmărite pe internet de orice cetăţean. Documentele înregistrate doar „spre informare” au doar o menţiune „luat la cunoştinţă”, fără alte informaţii. Există şi pagina de web publică a Bundestagului, unde se publică toate documentele, dar numai după ce au ajuns la o formă finală. 4. Prezentarea Serviciilor de documentare şi bibliotecii Bundestagului Doamna Petra DŰWEL – şef Serviciu Hotline/documentare: Serviciul Hotline este punctul unde se primesc cererile pentru serviciile ştiinţifice. Acesta deserveşte toate departamentele Bundestagului. Departamentul are 4 subdepartamente în subordine. 1 + 2 ) Departamentele de specialitate 1 şi 2 care deservesc secretariatele comisiilor de specialitate şi comisiile de specialitate

3) Petiţii – răspunde la toate petiţiile trimise comisiilor parlamentare 4) Documentare ştiinţifică – arhiva, biblioteca şi documentarea parlamentară.

Serviciile ştiinţifice se acordă numai parlamentarilor şi personalului departamentelor din Bundestag.

15

Parlamentarii, în activitatea pe care o desfăşoară, sunt confruntaţi cu probleme pentru a căror soluţionare au nevoie de informaţii de specialitate (răspunsuri pentru cetăţeni, elaborarea discursurilor politice, interviuri sau activităţi de legiferare, etc.). În cadrul Departamentului de servicii ştiinţifice şi subdepartamentului documentare ştiinţifică există un Hotline care centralizează toate solicitările parlamentarilor. După preluarea cererii, parlamentarii pot purta, în mod direct, o discuţie cu reprezentanţii departamentului pentru stabilirea de detalii. Departamentul trimite apoi cererea către structura care se ocupă concret de elaborarea materialului. Dacă parlamentarul are nevoie de un raport sau de un certificat, departamentul se preocupă de trimiterea solicitării mai departe. În acest departament lucrează specialişti analog celor din comisiile parlamentare de specialitate. O parte din documentele astfel elaborate sunt publicate pe intranet şi o mică parte pe internet. Departamentul poate iniţia şi redactarea unor rapoarte sau alt tip de materiale pe anumite teme de mare interes la un moment dat, sau considerate a fi de mare interes într-un viitor apropiat. În acest caz se alcătuieşte un material de 2 – 3 pagini care se publică pe internet. Aceste documente sunt destinate parlamentarilor, euro-parlamentarilor, parlamentarilor landurilor şi membrilor unor ONG-uri. Lucrările redactate nu sunt stricto-senso nişte lucrări ştiinţifice. Acestea trebuie să fie la obiect să răspundă cerinţelor solicitantului, să se constituie într-o sinteză alcătuită rapid (1 săptămână). Cercetătorii care întocmesc rapoartele îşi extrag informaţiile din baza de date existentă la Bundestag (arhivă, bibliotecă, centrul de documentare) şi alte surse de informaţii la care Bundestagul are acces (alte bănci de date – contra cost). Neutralitatea politică este o condiţie strictă. Biblioteca Bundestagul dispune de o bibliotecă cotată ca fiind a treia, bibliotecă parlamentară, ca mărime, din lume, cu aproximativ 1,5 milioane volume, în special în limbile germană, engleză şi franceză, acoperind domenii diverse: literatură pentru dezbateri parlamentare, domenii ştiinţifice, beletristică, etc. Clasificarea este făcută după titlu şi după conţinut. Există şi o bancă de date a tuturor revistelor şi rezumate ale unor articole. Accesul se poate face pe intranet şi pe internet. Centrul de documentare parlamentară sau „Registrul de specialitate” Toate documentele tipărite (drucksache) şi toate discursurile din Bundestag, existente la Centrul de documentare, se regăsesc într-un registru de specialitate (RS). În această bancă de date se află toate luările de cuvânt ale parlamentarilor, activităţile pe care le-a desfăşurat fiecare membru al Bundestagului,cererile şi evoluţia poziţiei unui partid politic vis-à-vis de o problemă, evoluţia unei iniţiative legislative (traseul), ce recomandări a dat o comisie de specialitate, evoluţia după cea de-a 2-a şi a 3-a lectură, traseul şi poziţia din Bundesrat faţă de problematica în cauză. Informaţiile pot fi obţinute de pe internet sau la telefon.

16

Arhiva Înglobează actele administraţiei, datele biografice ale tuturor parlamentarilor. În arhivă se găseşte şi documentaţia completă referitoare la legile adoptate, date cu privire la consultările comisiilor parlamentare. Aceste informaţii există fizic, în volume, repertorii legislative, etc. Legile sunt grupate pe domenii, astfel încât un anume volum cuprinde întreaga legislaţie adoptată în timp, în domeniul respectiv. Pe an, la departament se înregistrează în jur de 5.000 de cereri, din care 2.000 sunt rezolvate de departamentul de specialitate, 2.000 de angajaţii Hotline şi 1.000 se rezolvă în afara departamentului. Sesiunea de întrebări şi răspunsuri a relevat următoarele:

- documentele relative la diplomaţia parlamentară sunt înregistrate şi arhivate doar în măsura în care au avut loc audieri cu experţi;

- raportul dintre lucrările realizate ca răspuns la solicitări şi cele realizate din proprie iniţiativă este în favoarea celor dintâi: în anul 2005 au fost elaborate în jur de 100 de info-brief-uri (2 pagini) şi în jur de 20 de scrisori informative (20-25 pagini);

- departamentele de specialitate includ şi personalul din secretariatele comisiilor; au 55-60 de angajaţi;

- serviciul Hotline are 9 angajaţi; - motivarea solicitării nu reprezintă o regulă şi nici o practică dar există motive de

refuz a unei cereri, dacă aceasta reprezintă asistenţă juridică, dacă depăşeşte 100 de ore de lucru, dacă subiectul nu este de interes federal; dacă o anumită solicitare depăşeşte capacitatea de lucru a Serviciului de documentare, se poate apela la experţi externi;

- este posibil ca la începutul unei legislaturi, existenţa şi oferta Serviciului să nu fie suficient cunoscută, dar în timp Serviciul ajunge să răspundă solicitărilor unui număr important de deputaţi; în legislatura anterioară 90% din deputaţi au beneficiat de asistenţa Serviciului; serviciul Hotline este disponibil 24 de ore pe zi; noaptea mesajele sunt preluate de robotul telefonic, sau se transmit prin fax sau internet.

5. Sesiune generală de întrebări şi răspunsuri

În ziua de 5 aprilie 2006, programul a cuprins participarea la o şedinţă a Comisiei pentru finanţe şi o sesiune de întrebări şi răspunsuri pentru probleme rămase neclarificate pe întreaga durată a vizitei, la care au participat doamna H.Baddenhausen Lange, doamna Heimbach şi domnul Vogt .

Problemele vizate de către delegaţia română au fost :

- Modul de elaborarea în cadrul Biroului Europa a listei actelor europene, în

sensul caracterului exhaustiv sau selectiv al acestei liste, modul în care se face eventuala selecţie a actelor care urmează să fie supuse acţiunii de examinare şi criteriile utilizate, calificarea şi instruirea funcţionarilor Biroului în domeniul

17

politicilor europene, pentru a se putea orienta în distribuirea către anumite comisii a actelor europene pentru raport pe fond sau aviz consultativ.

Doamna HEIMBACH a răspuns că în listă sunt introduse toate documentele transmise de către Guvern. Distribuţia sarcinilor în lista iniţială este doar o recomandare. Lista se transmite la secretariatul comisiilor, de unde revine cu comentarii, în cazul în care comisiile consideră fie că nu sunt competente şi cer radierea din listă, fie că sunt competente, astfel că cer includerea în listă, fie că li s-a atribuit un anume rol şi doresc alt rol. Lista completată cu aceste comentarii este transmisă Consiliului decanilor pentru prezentarea în plen, care este singura instanţă cu atribuţii de decizie în ce priveşte forma finală a listei. Regulamentul Bundestagului prevede că doar o singură comisie poate sesizată pe fond. Dacă secretariatele comisiilor nu cad de acord cui îi revine această sarcină, atunci decizia se ia de plen. Nu au fost înregistrate multe corecturi la lista iniţială întocmită de Biroul Europa. Motivele unor modificări s-au datorat unor discuţii în contradictoriu, de natură politică.

- Modalitatea de control parlamentar a Guvernului în negocierile din cadrul Consiliului de miniştri al UE, în sensul exercitării permanente sau numai în formularea poziţiei iniţiale de negociere a Guvernului.

Domnul VOGT a precizat că deputaţii cer clarificări de la reprezentanţii Guvernului şi despre derularea negocierilor şi a schimbărilor aduse la proiectul iniţial. - Organizarea specialiştilor cu atribuţii de asistenţă ştiinţifică a secretariatelor

comisiilor în cadrul Serviciului pentru documentare sau în cadrul secretariatelor comisiilor.

În răspunsul său doamna BADDENHAUSEN LANGE a arătat că specialiştii din cadrul Serviciului pentru documentare asistă deputaţii pe probleme care nu ţin neapărat de afacerile UE. Specialiştii din secretariatul Comisiei pentru afacerile UE pot fi delegaţi să asiste şi alte comisii pentru probleme generale privind funcţionarea instituţiilor europene şi procesul de adoptare a deciziilor în cadrul demersului de legiferare. De exemplu, în organizarea şedinţei referitoare la competenţele de drept penal în UE, specialiştii din secretariatul Comisiei pentru afaceri UE vor pregăti un rezumat de două pagini (« fact sheet ») care se distribuie tuturor deputaţilor.

- Punctele slabe şi punctele tari ale sistemului german de monitorizare actelor şi procesului de adoptare a actelor europene.

Domnul VOGT a trecut în revistă riscurile unui sistem strict de control al Guvernului de către Parlament, respectiv reducerea capacităţii de negociere a Guvernului, în condiţiile în care există destui deputaţi care nu sunt interesaţi de problemele UE şi astfel pot întârzia sau chiar furniza opinii inadecvate. Administraţia Bundestagului se poate angaja în organizarea activităţilor de examinare a actelor europene, inclusiv informarea deputaţilor, dar nu poate sugera acestora să participe la proces sau să opteze pentru anumite teme şi/sau poziţii.

18

Doamna BADDENHAUSEN LANGE a accentuat necesitatea de a se interveni în studiul şi eventuala amendare a proiectelor de acte europene în faze timpurii pentru că intervenţiile survenite după ce proiectul a luat o anumită formă, nu au şanse de a mai fi luate în considerare în cadrul lucrărilor Consiliului UE. Ideal este ca Bundestagul să aibă acces la documentele UE încă din faza premergătoare formei de proiect, când Comisia Europeană audiază grupurile de interese şi să-şi contureze un punct de vedere în acea fază. Acesta este motivul pentru care toate cele 16 landuri şi-au deschis câte un birou la Bruxelles. Comisia pentru afacerile UE se concentrează pe documentele de strategie propuse de Comisia Europeană (program de lucru, cărţi verzi, cărţi albe), care conţin elemente ce vor fi reluate apoi în proiectele de acte normative. Interesul deputaţilor pentru a-şi exprima poziţia, atât pe plan naţional cât şi european, măsurat în volumul solicitărilor adresate Serviciului de documentare, a crescut faţă de legislatura precedentă, cu 150%.

B. Parlamentul European, Strasbourg, 6 aprilie 2006 În cadrul întâlnirilor de la Parlamentul European, Strasbourg, au avut loc prezentări şi discuţii privind următoarele teme:

1. Relaţiile între Parlamentul European şi parlamentele naţionale 2. Reţeaua IPEX - bază de date pentru schimbul electronic de informaţii între

parlamentele naţionale 3. Rolul reprezentanţilor permanenţi ai parlamentelor naţionale pe lângă

instituţiile europene 4. Organizarea şi rolul COSAC

1. Relaţiile între Parlamentul European şi parlamentele naţionale Domnul Dionyz Hochel, administrator la Direcţia de relaţii cu parlamentele naţionale şi adunările parlamentare internaţionale a prezentat activităţile acesteia. Direcţia se compune din două unităţi: cea responsabilă pentru relaţiile bilaterale şi cea responsabilă pentru relaţiile multilaterale. În cadrul unităţii pentru relaţiile bilaterale cu parlamentele naţionale, se disting următoarele activităţi:

• Schimburi de experienţe privind funcţionarea sistemelor de control parlamentar în diverse parlamente naţionale

• Organizarea de delegaţii ale parlamentarilor europeni la parlamentele naţionale, ocazie cu care se dezbat probleme de interes major pentru UE, exemple: agenda Lisabona, Tratatul Constituţional, etc.

• Organizarea de vizite ale parlamentarilor naţionali la Parlamentul European • Realizarea unei legături directe între administraţia Parlamentului European şi

administraţiile parlamentelor naţionale – în această privinţă există un program - programul COX – dedicat schimbului de experienţă între administraţii

19

• Organizarea unor întâlniri parlamentare comune, forumuri în care se întâlnesc parlamentari europeni şi parlamentari naţionali, dedicate dezbaterii problemelor de interes prioritar în UE:

o La 8-9 mai 2006 va avea loc la Bruxelles întâlnirea parlamentară comună cu tema viitorul Europei, ocazie cu care se va dezbate evoluţia constituţională a UE, inclusiv soarta Tratatului Constituţional. Acest forum este o urmare a raportului Duff –Voggenhuber care a propus dezbateri pe mai multe subiecte legate de tema mai mare a viitorului UE. Întâlnirea va fi co-prezidată de Andreas Khol, preşedintele Adunării Naţionale a Austriei şi Josep Borrell Fontelles, preşedintele Parlamentului European

o În octombrie 2006 va avea loc a doua întâlnire parlamentară comună dedicată relaţiei între UE şi vecinii săi.

o O a treia întâlnire parlamentară comună va fi organizată în toamna lui 2006 şi va fi dedicată programului Tampere în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei

În cadrul relaţiei multilaterale, direcţia asigură participarea şi legătura cu adunările parlamentare multilaterale, în primul rând la COSAC, Conferinţa preşedinţilor de parlamente din UE, Adunarea parlamentară a Consiliului Europei, Adunarea parlamentară a NATO, Adunarea parlamentară a OSCE În relaţia cu parlamentele naţionale, Parlamentul European nu funcţionează în calitate de primus inter pares, ci mai degrabă ca un „broker”, adică un intermediar care facilitează schimburile de experienţă între parlamentele naţionale în domeniul afacerilor europene. Recent, Direcţia pentru relaţiile cu parlamentele naţionale a lansat o pagină Internet care va cuprinde programele şi acţiunile direcţiei. Delegaţia română a fost interesată de modul concret în care Direcţia poate realiza vizite de studii pentru funcţionarii parlamentari români, în special pentru cei din comisiile sectoriale, mai puţin iniţiaţi în afaceri europene, în vederea familiarizării lor cu funcţionarea instituţiilor europene. A fost sugerată utilizarea programelor COX şi TAIEX. 2. Reţeaua IPEX - bază de date pentru schimbul electronic de informaţii între parlamentele naţionale Domnul Mongin Forrest, reprezentant permanent al Parlamentului danez, a prezentat sistemul IPEX, o bază de date care va facilita schimbul de informaţii între parlamentele naţionale:

• Sistemul va fi lansat pe 21 aprilie 2006 pentru teste, iar la începutul lui iulie va avea loc lansarea oficială după acordul formal al Conferinţei Preşedinţilor de parlamente din UE; în perioada de testare se aşteaptă comentarii şi observaţii de la potenţialii utilizatori în vederea îmbunătăţirii sistemului. În perioada 4-5 mai 2006 se va organiza un seminar de pregătire a corespondenţilor IPEX din fiecare parlament.

• Baza de date va conţine:

20

o Calendar cu evenimente o Propunerile la zi ale Comisiei Europene în engleză şi franceză ( vor fi

încărcate toate documentele „COM”) o Noutăţile de ultimă oră

• Sistemul IPEX va permite direct schimbul de informaţii între parlamentele naţionale, fiecare parlament având posibilitatea de a încărca sistemul cu ceea ce crede că este relevant în domeniul controlului parlamentar al afacerilor europene

• IPEX va asigura diverse legături, inclusiv legătura cu baza de date Pre-Lex (în toate limbile UE)

• Accesul la IPEX va putea fi şi personalizat, realizându-se un profil de domeniu, în funcţie de cerere

• S-a sugerat organizarea de seminarii la parlamentele naţionale în toamna lui 2006 pentru a familiariza pe viitorii utilizatori ai sistemului cu posibilităţile oferite de acesta

3. Rolul reprezentanţilor permanenţi ai parlamentelor naţionale pe lângă instituţiile europene Întâlnirea cu reprezentanţii permanenţi ai parlamentelor naţionale la Bruxelles a oferit oportunitatea delegaţiei române de a identifica rolul reprezentanţilor permanenţi, felul în care aceştia îşi desfăşoară activitatea, modalităţile prin care aceştia culeg şi transmit informaţia, principalii beneficiari ai informaţiei. Au fost prezentate experienţele reprezentantului Adunării Naţionale a Franţei, domnul François Duluc şi a reprezentantului Parlamentului Marii Britanii (Camera Comunelor şi Camera Lorzilor), domnul Martyn Atkins. De asemenea, doamna Sarita Kaukaoja, secretar permanent al COSAC, s-a alăturat acestui modul pentru a împărtăşi din experienţa proprie, ca fost reprezentant al Parlamentului Finlandei la Bruxelles. Prezentarea realizată de cei menţionaţi mai sus şi sesiunea de întrebări şi răspunsuri cu delegaţia română a prilejuit identificarea următoarelor idei:

• Principala atribuţie a reprezentantului permanent al parlamentului naţional este de a oferi asistenţă parlamentului naţional în afaceri europene în general şi de a sprijini realizarea controlul parlamentar în domeniul UE de către comisiile de afaceri europene, în particular.

• Prin urmare, principalul beneficiar al activităţii reprezentanţei permanente ale parlamentelor naţionale la Bruxelles este Comisia de afaceri europene care se află în centrul sistemului de control parlamentar al afacerilor europene.

• Tendinţa actuală din statele membre ale UE de a întări rolul parlamentelor naţionale în domeniul afacerilor europene a condus spre consolidarea sistemelor de control parlamentar şi în consecinţă spre necesitatea deschiderii de reprezentanţe permanente ale parlamentelor naţionale la Bruxelles. În prezent 21 de ţări din 25 au reprezentanţi ai parlamentelor naţionale la Bruxelles, realizându-se o creştere spectaculoasă în ultimii ani.

• Reprezentanţele permanente ale parlamentelor naţionale la Bruxelles acţionează ca posturi de observaţie pentru parlamente, fiind „ochii şi urechile” comisiilor de afaceri europene din respectivele parlamente.

21

• În această calitate, reprezentanţii permanenţi transmit semnale timpurii de atenţionare privind subiecte relevante sau de interes particular; informaţia transmisă despre legislaţia europeană sau alte activităţi ale UE este cu atât mai valoroasă cu cât ea nu este disponibilă încă în capitalele naţionale.

• Eficienţa sistemelor de control parlamentar în afaceri europene depinde de informaţia exactă şi la timp. În această privinţă, reprezentanţii permanenţi adaugă valoare capacităţii parlamentelor naţionale de a realiza un control eficace al propriilor executive în Consiliul de miniştri al UE.

• Totuşi, sistemele de control parlamentar în afaceri europene sunt diferite de la ţară la ţară şi de aceea sarcinile reprezentanţilor permanenţi nu sunt identice, ele răspund necesităţilor fiecărui sistem individual.

• În anumite cazuri, printre beneficiarii activităţii reprezentanţilor permanenţi se află şi comisiile sectoriale, mai ales dacă acestea sunt implicate în activitatea de substanţă a controlului parlamentar, alături de comisiile de afaceri europene.

• Modalitatea de transmitere a informaţiilor este diversă. Sunt folosite atât mijloacele scrise, în special electronice, cât şi informările periodice (de obicei săptămânale) ale comisiilor de afaceri europene.

• De asemenea, informaţia poate ajunge la destinatari specifici (o anumită comisie sectorială sau chiar la anumiţi parlamentari, la cerere, atunci când aceasta prezintă interes special pentru destinatar.

• Felul şi mai ales când se transmite informaţia sunt decisive în evaluarea valorii adăugate a activităţii reprezentanţilor permanenţi; transmiterea informaţiilor la momentul potrivit este esenţială.

• Culegerea de informaţii nu se realizează doar de la Parlamentul European, ci şi de la celelalte instituţii de la Bruxelles - Consiliu şi Comisie – dar şi de la alte grupuri interesate care acţionează pe lângă instituţiile UE.

• De asemenea, un rol important al reprezentanţilor permanenţi este acela de a schimba informaţii reciproce despre activitatea în domeniu din parlamentele proprii.

• Reprezentanţii permanenţi informează la rândul lor pe cei interesaţi la Bruxelles de procedurile şi felul în care lucrează propriile sisteme parlamentare de control în afaceri europene.

• O caracteristică a activităţii reprezentanţilor permanenţi este capacitatea de a selecta subiectele şi dezvoltările relevante. Acest lucru este realizat în primul rând de aceştia, deşi o parte din subiecte sunt selectate aprioric de comisiile de afaceri europene din propriile parlamente. Totuşi, rolul reprezentanţilor permanenţi în selecţia informaţiei relevante este esenţial.

• Sistemele de control parlamentar sunt în proces de modernizare şi consolidare în majoritatea ţărilor vechi ale UE, iar majoritatea ţărilor noi ale UE au optat pentru sisteme puternice de control parlamentar.

• De asemenea, există tendinţa de a supune controlului parlamentar domenii noi: politica externă, justiţia şi afacerile interne, strategia Lisabona unde, deşi există şi politici comune europene, sarcina revine îndeosebi statelor membre.

• Tratatul constituţional a declanşat evaluări ale sistemelor de control parlamentar în statele membre şi schimbări în sensul alinierii lor la noile prevederi ale Tratatului referitoare la rolul parlamentelor naţionale.

22

4. Organizarea şi rolul COSAC În continuare, doamna Sarita Kaukaoja, a făcut o prezentare a COSAC, reuniunea comisiilor de afaceri europene din statele membre ale UE. La reuniunile COSAC, care au loc semestrial, sunt invitaţi ca observatori şi reprezentaţii comisiilor de afaceri europene din ţările candidate şi în curs de aderare. Reuniunile COSAC se ţin sub egida ţării care deţine preşedinţia UE. COSAC a fost creat, în 1989, la iniţiativa Conferinţei preşedinţilor de parlamente din UE, în particular, la propunerea avansată de Laurent Fabius, preşedintele Adunării Naţionale a Franţei la vremea respectivă. Se punea problema rolului parlamentelor naţionale: jucător la nivel european versus întărirea sistemelor de control parlamentar al nivel naţional. S-a optat pentru ultima variantă şi astfel COSAC a devenit locul principal unde are loc schimbul de cele mai bune practici în domeniul controlului parlamentar în afaceri europene. Principala preocupare a COSAC este a de găsi cele mai adecvate roluri pentru parlamentele naţionale în afaceri europene. În esenţă, COSAC se ocupă cu ce ar trebui să facă parlamentele naţionale în UE. Existenţa şi activitatea COSAC este validată de Tratat care îi conferă o bază juridică. spre deosebire de Conferinţa Preşedinţilor care nu este prevăzută în Tratat. COSAC a avut o contribuţie importantă în timpul Convenţiei privind viitorul Europei, ajutând la consolidarea rolului parlamentelor naţionale în acest forum. De asemenea, COSAC a stimulat crearea instituţiei reprezentanţilor permanenţi ai parlamentelor naţionale la Bruxelles. În prezent, se manifestă tendinţa de a lărgi domeniile în care are loc controlul parlamentar spre politica comună externă şi de securitate, justiţie şi afaceri interne, strategia Lisabona, unde este mai multă nevoie de angajare naţională în proiecte. Se discută intens în ultimul timp cât de departe trebuie să meargă rolul COSAC şi al parlamentelor naţionale în ceea ce priveşte controlul subsidiarităţii proiectelor legislative europene. Temele alese pentru reuniunile COSAC – subiecte centrate pe proceduri sau pe substanţă – depind de preşedinţia în exerciţiu a UE. Crearea secretariatului permanent COSAC acum 2 ani s-a dovedit o experienţă reuşită şi a contribuit la creşterea valorii adăugate pentru controlul parlamentar al afacerilor europene.

23

Concluzii:

1. Obiectivele vizitei de studiu au fost realizate integral, conform celor prevăzute în secţiunea 1 „Justificări” din Nota explicativă nr. 26 din 18 iulie 2005, cu privire la acţiunea 2.3.3.b din componenta 2.3 a programului de înfrăţire instituţională; sesiunile de întrebări şi răspunsuri, precum şi discuţiile neoficiale cu gazdele, au adus informaţii utile, greu de surprins în materiale documentare „pre-fabricate” ai căror autori nu ar fi avut cum să anticipeze punctele de referinţă ale participanţilor români la program, determinate de specificul administraţiei naţionale atât în ce priveşte sistemul de norme cât şi sistemul de organizare instituţională;

2. Sistemul instituţional german prezintă numeroase puncte de interes, care ar

putea fi utilizate pentru construcţia propriilor noastre variante de organizare; astfel:

- Numărul şi obiectul de activitate al comisiilor se stabileşte la începutul

fiecărei legislaturi dar obligativitatea înfiinţării a 4 comisii: Comisia pentru afacerile UE, Comisia pentru politică externă, Comisia pentru apărare şi Comisia pentru petiţii este prevăzută chiar în Constituţie;

- Un deputat poate fi membru plin doar al unei singure comisii. Membrii supleanţi pot participa la şedinţele comisiei, numai dacă înlocuiesc un membru plin din cadrul grupului;

- În comisii funcţionează instituţia „purtătorului de cuvânt” - reprezentant al grupului parlamentar în comisie;

- Comisia pentru afacerile UE este forumul central pentru procesul decizional în politicile europene;

- Comisia pentru afacerile UE are dreptul de a exprima opinii în numele plenului;

- O parte din parlamentarii europeni sunt membri fără drept de vot ai Comisiei pentru afacerile UE;

- Comisiile sectoriale sunt implicate în procesul de examinare a propunerilor de documente UE;

- Transpunerea normelor UE în legislaţia internă este de resortul comisiilor sectoriale;

- Întreaga activitate de monitorizare a afacerilor europene este sprijinită de puternice structuri de documentare;

- Gestionarea volumului mare de informaţie UE se face prin sisteme informatice, inclusiv prin crearea unor baze de date, speciale;

- Reacţia în termen a parlamentelor naţionale la proiectele de acte UE este condiţionată de înfiinţarea unor mecanisme (inclusiv a unor canale de informaţii) care să permită cunoaşterea iniţiativelor Comisiei Europene, încă din faza de elaborare a documentului, respectiv a tendinţelor şi poziţiilor exprimate în grupurile de lucru ale Consiliului UE, încă de la primele consultări.

24

3. În măsura în care Parlamentul European îşi consolidează activităţile de cooperare cu parlamentele naţionale din statele membre şi candidate, se multiplică posibilităţile de participare a unor funcţionari parlamentari români, direct implicaţi în gestiunea problemelor UE, la acţiuni de instruire şi la reuniuni tematice; 4. Reprezentanţi permanenţi ai parlamentelor naţionale din statele membre UE la

Parlamentul European sunt „avanposturi” ale comisiilor de afaceri europene din respectivele parlamente. Chiar în situaţiile în care colaborează cu misiunile diplomatice la UE, aceste reprezentanţe au ca principal obiectiv furnizarea de informaţii către comisiile pentru afaceri europene, tocmai pentru că astfel se poate realiza dezideratul informării timpurii pentru asigurarea reacţiei în timp util.