incantatia-dragostei

PAMELA KENT

Incanta]iadragostei

Traducerea [i adaptarea \n limba român` deCORNEL ROMO{AN

ALCRIS

Prolog

Locuitorii din Sanvito sunt foarte ata[a]i delegende, pretinzând c` insula lor este trupul unuiuria[ adormit, pe care marea \ncearc` cu disperares`-l trezeasc`.

Marea este atât de \ndr`gostit` de uria[ul ei, \ncâtnimic nu-i poate domoli pasiunea. Ei sunt siguri c`dac` un b`rbat ar c`dea de pe una dintre falezeleinsulei, marea s-ar retrage, pentru ca nefericitul s` sezdrobeasc` de stânci.

Dar dac` ar fi vorba de o femeie, atunci m`rii i s-ar face mil` [i [i-ar \ntinde mantaua de argint aspumei ca s-o salveze.

Legenda nu p`rea totu[i interesat` de cei doibìe]i care mergeau pe drumul falezei \n diminea]aaceea. Preocupa]i de discu]ia lor, fiecare vroia s`-lconving` pe cel`lalt c` spusele lui aveau dreptate.

Se sim]eau la ad`post de urechi indiscrete.Oamenii nu prea veneau pe aceast` parte a insulei,mai ales diminea]a devreme, când roua f`cea pietrelealunecoase.

– |nc` n-ai \mplinit dou`zeci de ani, Salvo!exclam` cel mai mare dintre ei. Cum po]i s` spui c`[tii ce e bine pentru ai no[tri?

– Ai aceea[i vârst` cu mine. Cu ce drept \mi spuic` m` \n[el?

– Tot ce spun, este c` locuitorii din Sanvito sesimt bine a[a cum sunt. Ar trebui mai \ntâi s` ajungis`-i convingi c` au nevoie de o schimbare, ceea cenu-i chiar atât de simplu.

– |n privin]a asta, suntem de acord, r`spunsecel`lalt râzând. Dac` i-ai l`sa pe ei s` aleag`,locuitorii de aici ar l`sa lucrurile s` se desf`[oare lafel, \nc` o mie de ani.

Vorbitorul trase un [ut \ntr-o piatr`, [i o privic`zând de pe falez`, \nainte de a continua.

6 PAMELA KENT

– Ascult` bine ce-]i spun [i adu-]i aminte cuvintelemele. |ntr-o bun` zi, oamenii din Sanvito vor veneranumele lui Salvo Gibrian. Vor c`dea \n genunchi, cufa]a la p`mânt, ca s`-mi mul]umeasc` pentrubun`starea pe care le-o voi aduce.

Adonis era obi[nuit s` aud` asemenea cuvinte dingura v`rului sù. Ele nu-l mai [ocau, dar nici nu-l maiamuzau. Aproape c`-i era mil` de Salvo. Visurile luinu puteau decât s` se risipeasc` la contactul curealitatea.

Continuar` s` mearg` \n t`cere. Adonis privea \ndep`rtare, spre cap`tul de sud al insulei. Civiliza]ial`sase pu]ine urme. Nu se vedea decât catedrala, ac`rei cupol` se ridica deasupra zidurilor de piatr`.Structura era simpl` [i arhaic`, dar r`mâneaimpresionant`. Pentru Adonis, era asemenea unuiscurt rezumat al popula]iei insulei: pio[i, mândri [ifatali[ti.

Salvo urm`ri privirea lui Adonis [i se strâmb`.– Construc]ia asta oribil` [i ramolit`… Când o

v`d, am impresia c` suntem \n Evul Mediu.Adonis \l privi pe Salvo, dar nu spuse nimic. Ar fi

fost greu s` g`se[ti doi membri ai aceleia[i familii

INCANTA}IA DRAGOSTEI 7

atât de diferi]i. Adonis era realistul, iar Salvovizionarul. Când se jucau, Salvo inventa jocuripericuloase, \n timp ce Adonis prefera distrac]iilesimple. Ce p`cat s` te gânde[ti c` aceste diferen]ecare-i uniser` \n copil`rie puteau s`-i despart` lavârsta adult`…

– De ce m` prive[ti a[a? \ntreb` Salvo.– M` \ntrebam doar ce s-a \ntâmplat cu acel Salvo

Gibrian care alerga dup` fete [i c`ruia-i pl`cea s`joace domino? Cred c` a[ prefera compania lui.

– Am crescut. Dar n-am pierdut nimic dinpasiunile care m` animau. |n]eleg c` Talia te-aconsiderat plictisitor \n ultimul timp.

– Ea ]i-a spus?– Printre altele.Lui Adonis \i pl`cea sora mai mic` a lui Salvo.

Cândva, fata \[i \nchipuise c` era \ndr`gostit` dev`rul ei, \ns` Adonis, mai mare decât ea, reu[ise s-oconving` c` nu era vorba de a[a ceva. Cu toate astea,p`rerea ei conta foarte mult [i de aceea, spusele luiSalvo nu-i f`ceau pl`cere.

– Nu pune la inim`, \l lini[ti v`rul sù. Are doar[aptesprezece ani, to]i tinerii de pe insul` sunt la

8 PAMELA KENT

picioarele ei [i ea profit`. |ns` nici unul nu-i paredestul de bun.

Cei doi bìe]i râser` din toat` inima, uitând pentruo clip` ne\n]elegerile dintre ei.

– Prive[te, Salvo! Adonis ar`t` cu mâna un gardviu de chiparo[i, pe marginea falezei.

– |]i aduci aminte când ne jucam to]i trei pe subpomii ìa?

– Bine\n]eles c`-mi aduc aminte! Se spunea c` eraun smoc de p`r al uria[ului [i am \ngropat acolo unb`nu] de aur. M` \ntreb dac` mai e acolo.

– Nu-mi amintesc povestea asta.Se apropiau de arbori, \n timp ce Salvo \ncerca

s`-[i aduc` aminte.– Bunica ta i-a dat Taliei de ziua ei un b`nu] de

aur. I-a spus s` aib` grij` s` nu-l piard`, pentru càsemenea b`nu]i nu cresc \n p`mânt. Atunci Talia l-a\ngropat sub chiparo[i, pe de o parte ca s`-l ascund`,dar [i ca s` vad` dac` un asemenea b`nu] chiar nuputea s` creasc` \n p`mânt…

Deodat`, Salvo se \mpiedic` de o r`d`cin`, [i\nainte ca Adonis s` aib` timp s` reac]ioneze,disp`ruse \n pr`pastie.


Adonis tres`ri [i \[i v`zu v`rul care se ]inea doar \nmâini, trupul balansându-se \n gol. Jos, valurile sezdrobeau de stânci ca o falc` imens` preg`tit` s`mu[te.

– Ajutor! striga Salvo.– Aga]`-te de mine!Adonis se \ntinse pe jos [i-[i prinse v`rul de mân`,

\ns` faleza era atât de abrupt` \ncât Salvo nu g`seaun loc unde s` se sprijine cu picioarele.

– Nu te mai zbate, s` nu c`dem amândoi, \i strigÀdonis. Ascult`! Trebuie s` ajungi s` m` prinzi demân`, altfel nu pot s` te scot de acolo.

Degetele lui Salvo se \nvine]eau, \ncle[tate destânc`.

– Nu pot! O s` cad!– F` ce-]i spun! Ochii lui Salvo fur` cuprin[i de o groaz` de

nedescris.– De ce? Vrei s` m` vezi murind?Cuvintele astea, strigate \ntr-un moment de

z`p`ceal`, n-ar fi trebuit s`-l impresioneze pe Adonis,c`ruia, deodat`, \i veni \n minte o imagine teribil`,de ne\n]eles, inexplicabil`.

10 PAMELA KENT

Avea \n fa]a ochilor o lume a terorii, a haosului, amor]ii, asupra c`reia st`pânea Salvo.

Adonis se gândi imediat la bunica lui, care ar finumit asta un semn al Cerului. Ea l-ar fi sf`tuit s` ]in`seama de acest avertisment. Tot ce avea de f`cut eras`-[i ]in` v`rul, pân` la epuizare. Salvo avea s` sezdrobeasc` de stânci [i…

– Pentru numele lui Dumnezeu, Donis, ce faci?Privirile li se \ntâlnir`. Era ca [i cum Salvo citise

presim]irea pe chipul lui Adonis. Privirea \i deveniaspr`, nemiloas`, dar Adonis scutur` din cap ca sàlunge halucina]ia.

Reu[i s`-l prind` pe Salvo mai hot`rât [i, unindu-[i puterile, \l ridic` pân` la el.


Capitolul 1

– Bun`, Karen! Trosc!Un teanc de hârtii c`zu pe ziarul pe care Karen \l

avea deschis pe birou.– Ah, nu, Molly! Mai bine le aruncai la co[.Secretara o privi pe Karen [i se strâmb`.– Am impresia c` \nc` nu te-ai trezit. Totu[i, e opt

[i jum`tate, [i sala de a[teptare e plin`.Karen \[i termin` cafeaua [i-[i strânse ziarul.– Nu prea am dormit. Când mi-am cump`rat

televizorul, nu m` gândeam c` n-o s` mai am timp s`dorm. {tii la ce or` s-a terminat filmul cu James Deanast`-noapte?

– V`zându-te cum ar`]i , pot s`-mi fac o idee, otachin` Molly. Fii serioas`, glumesc. Ar`]i foarte bine.

– Mul]umesc.Era timpul s` se apuce de dosare. |l deschise pe

primul, mormì ceva de ne\n]eles, [i-l puse deoparte.F`cu la fel [i cu al doilea dosar. To]i consilieriibiroului de imigr`ri obi[nuiau s` trateze a[a cazuriledeosebite, f`r` solu]ie. De ce trebuia s` le rezolveast`zi?

Era mai \ntâi o familie, care vroiau s` fie na[i celuimai bun prieten al lor, cineva din sudul Europei. Eravorba despre un b`rbat de patruzeci [i trei de ani,analfabet, care-[i câ[tiga pâinea având grij` decaprele unui proprietar din regiune. Dup` ce se\ntâlniser` de mai multe ori, nu reu[ise s`-l fac` s`\n]eleag` c` cel mai bun prieten nu putea ficonsiderat ca un membru al familiei, iar \n Canada,nu era nevoie presant` de p`stori de capre.

Mai erau [i cei doi Garcia. Estelle, cet`]ean`canadian` de treizeci [i opt de ani, o femeie gras` cuo figur` nepl`cut`, care abia se m`ritase cu unmexican de dou`zeci de ani, scund, cu p`rul negru [iguraliv.


Ea lucra \ntr-o fabric` de ketchup, \n vreme ceMiguel culegea ro[ii. Cei doi s-au \ntâlnit la un picnic[i [i-au picat cu tronc imediat. Duminica urm`toare s-au c`s`torit, [i chiar luni, erau \n biroul de imigr`rica s` ob]in` un permis de [edere permanent pentruMiguel.

|n cursul unei discu]ii \ntre patru ochi, proasp`tulc`s`torit \i destùinuise lui Karen c` \n satul lui, aveadeja doi copii.

Dar cum \i explica, nevinovat, mama copiilor nuera so]ia lui legitim`. So]ul femeii isp`[ea o pedeaps`de zece ani pentru omor. Miguel nu f`cea altcevadecât s`-i dea femeii ce avea trebuin]`.

Nu vorbise despre copii cu Estelle, pentru c` setemea de reac]ia ei. Miguel o asigurase pe Karen c`-[i iubea nevasta [i nu vroia decât s-o fac` fericit`.|n acela[i timp, o \ntrebase cum s` fac` rost de ajutorde [omaj.

Familia Garcia nu se prezentase la o \ntâlnire carefusese stabilit` pentru s`pt`mâna trecut`. Trebuia s`se vad` din nou ast`zi. De data asta, nu vroia s` lasenimic la voia \ntâmpl`rii. Lu` telefonul [i form`num`rul.

14 PAMELA KENT

– Alo, Estelle? Karen Miller la telefon, de la biroulde imigr`ri.

Estelle d`dea impresia c` abia se trezise.– Cum?… Cine?… Ah, dumneavoastr` sunte]i. Tonul interlocutoarei nu era prea binevoitor.– }i-am dat telefon ca s`-]i aduc aminte c` trebuie

s` ne \ntâlnim ast`zi la ora unsprezece. So]uldumitale trebuie s`-mi aduc` certificatul medical.

Urm` o t`cere la cap`tul cel`lalt al firului.– Vre]i s` spune]i… ast`zi?– |ntocmai. – Trebuie s` venim amândoi?– Da. Ai dificult`]i s` te \nvoie[ti de la serviciu?– Nu, n-am dificult`]i. Am fost dat` afar`.– Ah, \mi pare rù. {i Miguel? El mai lucreaz`?– Pì… nu. {i-a dat demisia.Karen \[i \n`l]` sprâncenele, nedumerit`.– De ce?– B`nuiesc c` s-a s`turat.– Atunci, cu ce o s` trì]i?– O s`-mi g`sesc de lucru cât de curând. {i o s`

caute [i Miguel.Bine\n]eles! \[i spuse Karen, scriind ceva \n dosar.


Probabil c` ambi]ia era una dintre \nsu[irile debaz` ale lui Miguel.

– {tii dac` a f`cut rost de certificatul medical?– Nu sunt sigur`. Poate…– Pot s` vorbesc cu el?Karen auzi ceva ca [i cum Estelle avea dificult`]i s`

articuleze un r`spuns.– Pì… Ei bine… Deocamdat` doarme.– Spune-i c` e ceva important.– Bine. S` v`d ce pot s` fac.Estelle nu \nchise telefonul, dar Karen continua

s`-i aud` respira]ia. Trecu un minut pân` s` maispun` ceva.

– E sub du[, dar am s`-i spun c` a]i sunat. A]i spusora unsprezece, nu-i a[a?

– Da. {i spune-i so]ului dumitale c` dac` nu vineast`zi, voi fi nevoit` s` nu dau un aviz favorabildosarului sù.

Glasul Estellei \i tr`d` imediat panica.– Dar… de ce? Doar am f`cut toate demersurile

legale.– Da, dar am impresia c` Miguel nu vrea decât

s`… A, nu, nu-i nimic grav.

16 PAMELA KENT

Deocamdat`, prefera s` lase familiei Garcia osperan]`.

– Ascult`, Estelle, chiar dac` Miguel nu poate veni,a[ vrea s` vorbesc cu tine.

– De ce? Eu sunt canadian`. Nu pute]i s` mèpulza]i.

– N-am vorbit niciodat` despre expulzare.– Poate, dar cu asta v` ocupa]i de obicei, nu?– Nu, dac` putem s`-i ajut`m pe oameni. {i cât

despre dumneata, a[a cum ai spus, e[ti cet`]ean`canadian`.

Estelle Garcia bâigui o vag` promisiune, dar Karenn-o crezu decât pe jum`tate. Miguel probabil op`r`sise, [i so]iei \i era ru[ine s-o spun`.

|n timp ce scria rezumatul discu]iei \n dosarulGarcia, Molly intr` \n birou.

– Hei, Karen, am un client pentru tine.– Cui datorez onoarea asta?Molly se apropie, [i adopt` o expresie

conspirativ`.– Este un tip nemaipomenit. N-o s`-]i crezi

ochilor. Chiar dac` e un pic… \n sfâr[it, demodat.


Una dintre sarcinile la care Molly ]inea cel maimult era selectarea clien]ilor. Când era vorba desprearti[ti care aveau nevoie de un permis de munc`, \itrimitea colegilor lui Karen, [tiind c` tinerei femeinu-i pl`ceau deloc.

– Cum adic` demodat?– Ei bine, trebuie s` aib` vreo patruzeci de ani, dar

se \mbrac` de parc` ar avea de dou` ori pe atât.– {i de unde vine?– Dintr-un loc bizar, despre care n-am auzit

vorbindu-se niciodat`.Molly nu se prea pricepea la geografie. Nu putea

s` fac` diferen]a dintre Argentina [i Arkansas.– M` ocup de el imediat. {i mul]umesc pentru…

\ntâietate.Strânse dosarul Garcia pe care-l a[ez` deasupra

teancului. Ar fi fost fericit` s` cread` c` \ndoielile eierau nefondate. La urma urmei, poate se iubeau [ierau ferici]i pân` când Miguel \[i va ob]ine permisulde [edere.

Karen lu` mapa pe care i-o l`sase Molly. Con]ineanumele [i data na[terii clientului sù, cât [ina]ionalitatea. Un pa[aport negru era prins cu o

18 PAMELA KENT

agraf`. Nu era vorba de nici o urm` a vreunui dosaranterior, ceea ce \nsemna c` era la prima vizit` laoficiu.

Venea din Sanvito. Spre deosebire de Molly, Karen[tia c` Sanvito era o mic` insul` independent`, dinmarea Mediteran`. Acum câ]iva ani, ziarele vuiser`din cauza r`sturn`rilor politice, care se \ntâmplaseràcolo.

Karen se duse \n sala de a[teptare. O familie demormoni ocupa singur` o jum`tate din \nc`pere.|ntr-un col], st`tea pe scaun un b`rbat singur. Nu eranici o \ndoial`: era omul despre care-i vorbise Molly.

B`rbatul avea privirea r`t`cit`, cufundat \ngândurile lui. St`tea cu bra]ele \ncruci[ate la piept [inu p`rea s` fi observat apropierea lui Karen. Aveatr`s`turile fe]ei fine, tenul mat, p`rul negru casmoala, avea o tunsoare clasic`. Purta o c`ma[` alb`,pantaloni gri [i pantofi f`cu]i cu grij`.

Era un b`rbat rafinat [i seduc`tor. |ns` era greu s`-i dai o vârst`. Chipul avea maturitatea unui b`rbatde patruzeci de ani, dar fizicul p`rea s` fie mai tân`r.

Karen arunc` o privire pe mapa ei [i spuse:– Adonis Sotera.


Când \ntoarse capul spre ea, fu cât pe ce s`tresar`. O surprinse privirea lui de om b`trân. Ochiierau de un cenu[iu atât de [ters, \ncât parc` erautranslucizi.

Donis o privi cu luare-aminte pe angajata de labiroul de imigr`ri care-l strigase, [i-[i blestem`ghinionul.

O femeie!Numai de asta n-avea nevoie. Experien]a \l

\nv`]ase c` femeile aveau darul de a-i citi gândurile.Le admira pentru intui]ia lor, ba chiar le invidia, \ns`\n cazul de fa]` ar fi preferat s` aib` dreptinterlocutor un b`rbat.

– Veni]i cu mine?Donis se ridic` [i o urm`. Tân`ra femeie nu purta

uniform`, [i nu putea s` [tie ce grad avea. Purta untaior maro, cu o croial` foarte riguroas`, care-i d`deao expresie grav`.

Func]ionarii de la biroul de imigr`ri n-aveaubirouri fiecare, ci ocupau doar un spa]iu \nconjuratde pere]i mobili. Ea se a[ez` la o mas` [i-l invit` peDonis s` ia loc pe un scaun. Pe urm`, \i lu`pa[aportul [i \ncepu s`-l citeasc`.

20 PAMELA KENT

El profit` de situa]ie ca s` examineze locul, darnimic nu tr`da personalitatea tinerei femei. |i citinumele pe placa ce se g`sea pe mas`. K. L. Miller. Unnume anglo-saxon. Era al ei sau al so]ului? Nu purtaverighet`.

Trebuia s` aib` vreo treizeci de ani. Probabildivor]at`. Nu. Mai curând nem`ritat`.

– Ce pot s` fac pentru dumneavoastr`, domnuleSotera?

El zâmbi [i f`cu semn spre pa[aport.– Dup` cum pute]i vedea, viza de pe pa[aport,

care mi-a fost dat` pe aeroportul din Toronto, nu maie valabil` decât o s`pt`mân`. A[ vrea s` r`mân maimult, ca s` vizitez locurile.

Ea privea foaia ata[at` la pa[aport. |n acest timp,Donis o observa, \ntrebându-se dac` avea s` fieprietenoas` sau nu.

Era \n`ltu]` [i zvelt`. P`rul de un blond cenu[iu ise rev`rsa pe umeri. |n afar` de cercei, nu mai purtanici o alt` bijuterie.

Donis prefera femeile care purtau fuste largi [ibr`]`ri de aur. Credea c` a[a ceva le scotea \neviden]` feminitatea. Dar dup` ce o v`zuse pe K. L.


Miller, trebuia s` recunoasc` ceva: cu o fust` larg` [ibr`]`ri de aur, femeia asta ar fi p`rut ridicol`.

– V`d c` viza v-a fost eliberat` de biroul nostru dela Viena, remarc` ea. Acolo locui]i?

– Nu. Eram \n Austria \n acel moment, [i de acoloam luat avionul. C`l`toresc mult pentru guvernul dinSanvito, dar n-am avut niciodat` ocazia s` v` vizitez]ara. A[ fi vrut s` plec direct din Sanvito dar, dup`cum trebuie s` [ti]i, Canada n-are reprezentan]`consular` acolo.

– Am avut a[a ceva, pân` când ]ara dumneavoastrà \ntrerupt rela]iile diplomatice cu noi.

Era o not` de repro[ \n glasul ei? Sarcasm? Saudoar oboseala \l f`cea s` se poarte ca un paranoic?

– Din p`cate, a[a stau lucrurile. Suntem pe punctulde a reexamina pozi]ia noastr` fa]` de ]`rileoccidentale. Acum, când s-a ajuns la o stabilitatepolitic`, sunt sigur c` ne vom deschide din nou c`trelumea \ntreag`. Func]ionara municipal` Miller \l priveaatent, \ns` Donis era obi[nuit cu a[a ceva. {i pe urm`,nu vroia s` se spun` c` nu fusese atent` la spusele lui.

– V` rog s` m` scuza]i, spuse ea, dar nu suntemobi[nui]i s` primim locuitori din Sanvito aici, \n

22 PAMELA KENT

Ontario. Ca s` v` spun adev`rul, sunte]i primul pecare-l \ntâlnesc.

El \i zâmbi.– E de \n]eles. Pu]ini dintre compatrio]ii mei au

ocazia s` ajung` pân` aici.El r`sfoi paginile pa[aportului [i atinse \n trecere

degetele tinerei femei.– Dup` cum pute]i vedea, am un statut

diplomatic, care \mi confer` anumite… privilegii.Karen \i \ndep`rt` mâna.– Da… Am observat [tampila, dar nu eram sigur`

de semnifica]ia ei. Ce face]i pentru guvernuldumneavoastr`?

– Sunt consilier economic...Ea cl`tin` din cap, l`sând s` se \n]eleag` c` era

impresionat`.– …pe lâng` pre[edinte.Sim]i un nod \n stomac. A[a se \ntâmpla de fiecare

dat` când era \ntr-o situa]ie delicat`. Dar \nv`]ase s`-[i ascund` teama.

– Ave]i idee despre strategia guvernului nostru?– Numai ce am putut afla din ziare.Adonis \i aprecie tactul.


– Avem \n fruntea statului un pre[edinte ales pevia]`. Este, cred, un concept nu prea cunoscut \nrestul lumii.

– {i noi avem prim-mini[trii care dau uneoriimpresia c` vor fi ale[i mereu.

– |n]eleg. Poate, pân` la urm`, conduc`torii no[trinu sunt atât de diferi]i.

|l surprindea. De obicei, func]ionariiguvernamentali nu prea aveau sim]ul umorului.

– De ce ofi]erul de imigr`ri de la aeroport v-a dato viz` a[a de scurt`?

– N-aveam de gând s` r`mân mai mult, dar am fostcurios s` v`d ]ara dumneavoastr`, a[a c` am venit s`-mi prelungesc [ederea. E mult de când n-am maic`l`torit de pl`cere.

– Ave]i prieteni \n Ontario?– Nu.|l privi \n ochi, oarecum surprins`, auzindu-i

r`spunsul instantaneu. Adonis \[i lu` angajamentuls` fie mai diplomat data viitoare.

– V` \ntreb asta pentru c` Londra… noastr` nuprea este un obiectiv turistic.

– Ar trebui s` fie. Londra este un or`[el minunat.

24 PAMELA KENT

Amuzat`, func]ionara râse ca [i cum ar fi fost vorbadespre un compliment adresat ei. {i poate c` \ntr-unfel era. Obrajii lui Karen se \nro[iser`, [i Donis trebuis`-[i revizuiasc` p`rerea fa]` de interlocutoare. Acumo vedea mult mai pu]in rece [i distant` decât atuncicând se \ntâlniser`.

– Cât timp vre]i s` r`mâne]i? \l \ntreb` deschizândsertarul.

– O lun`… {ase s`pt`mâni.– Trebuie s` v` pun câteva \ntreb`ri.– V` stau la dispozi]ie.– Ave]i bilet de \ntoarcere?– Da. Vre]i s`-l vede]i?– Dac`-l ave]i la dumneavoastr`.– |l am \n valiza de la gar`. Pot s` m` duc s`-l iau.– Nu, nu-i neap`rat` nevoie. Sunt sigur` c` dac` vi

s-a dat o viz` [i un permis de [edere, totul trebuie s`fie \n ordine.

Donis se rezem` de sp`tarul scaunului.– Mul]umesc.Spre marea lui u[urare, o v`zu luând o hârtie din

sertar [i \ncepând s` scrie. Trecuse cu bine prima\ncercare.


– A]i locuit tot timpul aici, la Londra? \ntreb` larândul lui.

– M-am n`scut [i am locuit \ntr-o ferm` lapatruzeci de kilometri de ora[.

– De acolo ave]i obrazul ca de piersic`, ce sepotrive[te de minune cu mierea p`rului… cumspunem noi \n Sanvito. Tân`ra femeie se \nro[i.

– Mul]umesc.V`zându-i reac]ia, Donis putu s`-[i dea seama c`

func]ionara Miller nu era obi[nuit` s` primeasc`complimente \n timpul orelor de program. Totu[i, lemerita din plin.

– Unde v` gândi]i s` sta]i \n timpul [edereului lanoi?

– N-am hot`rât \nc` nimic. Pute]i s`-mirecomanda]i un hotel… destul de central?

– Este unul lâng` Palatul Congresului, la câtevastr`zi de aici.

– Perfect… Dup` ce vom termina cu hârtiile,pute]i s`-mi ar`ta]i pe unde s-o iau?

– Cu pl`cere.Se \n[elase, avusese noroc s` fie trimis la o femeie

fermec`toare. Avea ni[te ochi verzi \ncânt`tori.

26 PAMELA KENT

Func]ionara prinse cu o agraf` o foaie \n pa[aport.– Poftim, pute]i s` r`mâne]i \n Canada pân` pe 16

august. Dac` vre]i s` prelungi]i [edereul, va fisuficient s` v` prezenta]i la oficiul de imigr`ri cel maiapropiat.

– Foarte bine.– Trebuie s` v` previn c` nu ave]i dreptul s` v`

angaja]i \n timpul [edereului \n Canada.– Fi]i lini[tit`, n-am de gând s` fac a[a ceva.Karen \i \ntinse documentul, punând astfel cap`t

\ntrevederii. Nu mai fusese atât de nervoas` de cândMichael Caine se a[ezase la biroul ei s`-i cear` unpermis de munc`. Dar Adonis Sotera, prin originea [imanierele unei alte vârste, nu era [i el un personajextraordinar?

– Mul]umesc, spuse el punându-[i pa[aportul \nbuzunar. {i acum, vre]i s`-mi ar`ta]i cum c` ajung lahotel?

– Ah, da, uitasem. Scoase un plan din sertar.– Este vorba despre Holiday Inn. Nu pute]i s` nu

da]i de el, e de-ajuns s` merge]i pe jos.Donis se ridicase s` urm`reasc` explica]iile lui

Karen, [i-[i pusese amândou` mâinile pe birou.


Acolo, ea \i v`zu inelul [i se gândi imediat c` eravorba despre un inel de nunt`.

Bine\n]eles, un b`rbat atât de seduc`tor era cusiguran]` \nsurat. O so]ie fidel` [i supus`, \nconjurat`de o droaie de copii, trebuia s`-l a[tepte pe insula lui.Tiparul perfect al familiei mediteraneene.

Dar privind mai \ndeaproape, descoperi o crucegotic` gravat` \n metal. Karen [tia destul de bine c`\n Sanvito toate libert`]ile civile [i religioase fuseseràbolite dup` ultimele alegeri preziden]iale. I se p`rusurprinz`tor faptul c` tocmai consilierul economic alpre[edintelui arboreaz` atât de deschis simbolulcredin]ei lui.

Se hot`r\ s` ri[te s` fac` un comentariu.– Nu pot s` nu v` remarc inelul. E vechi?Donis \[i retrase nervos mâna.– N-am idee cât este de vechi. E un inel de aur [i

nimic mai mult.– Dar nu cumva religia e abolit` \n Sanvito?B`rbatul \[i strecur` planul \n buzunar.– Cuno[tin]ele dumneavoastr` \n materie de

politic` interna]ional` [i spiritul de observa]ie suntadmirabile.

28 PAMELA KENT

Karen sim]i c` luase ini]iativa. Adonis Sotera nup`rea ofensat, ci mai degrab` stingherit. Cu coadaochiului, tân`ra femeie v`zu c` \[i \ntoarce inelul \njurul degetului ca s` ascund` crucea.

– Citesc ziarele, atâta tot.– |n]eleg. Dar ave]i dreptate. Practica religiei este

interzis` \n Sanvito. Totu[i, nu suntem fanatici. Portacest inel din motive sentimentale. Proprietarulinelului este cineva… la care am ]inut.

– |mi cer scuze dac` am p`rut indiscret`.Karen era ro[ie din cauza \ncurc`turii. Nu mai

f`cuse de mult o asemenea gaf`.– N-ave]i motiv s` v` cere]i scuze. A[a cum v-am

spus, erudi]ia dumneavoastr` m` impresioneaz`. Amterminat?

– Da, s-a terminat.– Ei bine, \nc` o dat`, mul]umesc.Adonis Sotera \i lu` mâna [i \nclin` capul. O clip`,

ea crezu c` avea s`-i s`rute mâna. Dar el se mul]umis-o mai priveasc` o dat`, dup` care ie[i.

O l`s` pe Karen cu o stranie tulburare. Din fericirepentru ea, nu toate \ntrevederile o tulburau atât. Ceavea b`rbatul acesta atât de deosebit?


Era oare privirea lui de nep`truns?

***

Karen ie[i din cl`direa cu aer condi]ionat ca s`plonjeze \n cuptorul str`zii de la sfâr[itului dup`-amiezii. Ca [i cum c`ldura n-ar fi fost de-ajuns,automobilele prinse \n ambuteiajul de la ora ie[iriide la birouri \ncepuser` un concert de claxoane carear fi putut s` scoat` din fire cea mai r`bd`toare fiin]òmeneasc`.

Se gr`bi s` ajung` la umbra pl`cut` a copacilor dinVictoria Park. Pentru ea, era o pl`cere [i o destinderes` treac` pe aici pân` s` ajung` acas`. |[i scoasepantofii [i merse \n picioarele goale prin iarbaproasp`t`. Imobilul \n care locuia d`dea spre parc, [iputea s`-[i petreac` ore \ntregi la fereastr` privindarborii mari.

Alese s` urce pe jos, pentru c` liftul p`rea blocatla un etaj. Astfel, ajunse la u[` abia tr`gându-[ir`suflarea. Abia intrase când sun` telefonul.

30 PAMELA KENT

– Alo, Karen, unde-ai fost? |ncerc s` dau de tinede mai bine de o jum`tate de or`.

Era fratele ei mai mic, Tim. La dou`zeci [i cinci deani, \nc` se purta ca un copil, dar Karen, care \ifusese aproape mam`, nu se sup`ra.

– M-am plimbat.– Ei bine, m` bucur c` ai ajuns acas`. Vroiam s` te

invit s` cin`m \mpreun`.– Cu pl`cere. Când?– Disear`.– Ah, nu, nu ast`-sear`. Sunt extenuat`…– Vine [i tata.– De ce? S-a \ntâmplat ceva?Pentru cineva care cuno[tea genul de rela]ii care

existau \ntre tat` [i fiu, nu era o \ntrebare nelaloculei.

– Nu, totul e bine. A fost ideea lui Sue. Ea vroia s`-l invite \nc` de când am cump`rat casa. Pân` laurm`, am fost de acord.

– E foarte bine c` tata vine la voi, dar de ce-mispui \n ultima clip`?

– Pentru c` [i eu [tiu abia de o or`, m`rturisi Timrâzând. Când m-am \ntors de la serviciu, Sue avea


friptura \n cuptor. Ea \ns`[i i-a telefonat tatei s`-lcheme. E convins` c` dac` m-ar fi \ntrebat pe minecum s` facem, a[ fi lungit-o pân` la calendelegrece[ti.

Karen aprecie perseveren]a cumnatei sale.– De acord. Fac un du[ [i vin.– Masa o s` fie la ora [apte. S` nu \ntârzii!Karen \n]elese mesajul. Vroia s` ajung` \naintea

tat`lui…– Am s` vin cât se poate de repede.

***

Karen deschisese larg ferestrele ma[inii \n timp cerula pe malul taluzat al Tamisei. Londra canadianàvea o sumedenie de similitudini cu capitala englez`cu acela[i nume. Chiar [i clima din Ontario sem`nacu cea din Marea Britanie.

Casa pe care Tim abia o cump`rase era o mic`cl`dire construit` \n stil colonial. Tim se ocupa cua[a ceva: cump`ra câte o cas`, o renova [i dup` aceea

32 PAMELA KENT

o vindea, sco]ând un beneficiu. Sue [i cu el locuiauacolo \n timpul lucr`rilor, [i când treaba se termina,se mutau \n alt` parte. Asta se \ntâmpla aproape \nfiecare an. Karen n-ar fi putut s` spun` câteapartamente ocupaser` \n felul `sta.

Când v`zu ma[ina tat`lui sù, Karen sim]i ostrângere de inim`. Nu-i mai r`mânea decât s` sperec` totul mergea bine.

Sue fu cea care veni s`-i deschid` u[a. Era o tân`r`brune]ic`, plin` de energie.

– Slav` Domnului c-ai venit, spuse Sue. |ncepeams` m` \ngrijorez.

– M-am gr`bit cât am putut. Cum merg lucrurile?– A[a [i a[a. Tat`l tù abia a venit. St` de vorb` cu

Tim, \n salon.Karen o privi ne\ncrez`toare.– Stau de vorb`?– |n fine, s` spunem c` nu se ceart`, cel pu]in nu

\nc`. Trebuie s` preg`tesc masa. Nu vrei s` te duci la ei?– De acord, dar s` m` chemi dac` ai nevoie de

mine \n buc`t`rie.Sue f`cuse o treab` remarcabil` ca s` se poat`

locui \ntr-un [antier permanent. Câteva flori [i


perdelele dr`gu]e de la ferestre d`deau un aspectc`lduros [i primitor salonului.

Karen \[i g`si tat`l [i pe Tim a[eza]i \ntr-un col] al\nc`perii. William Miller tr`gea con[tiincios din]igar` bând o bere, iar bìatul lui \[i f`cea de lucru cuo limonad`. Amândoi ridicar` privirea la apari]ia ei.

– Bun` seara, le spuse nou-venita celor doi.– De ce ai \ntârziat?Tim era mereu foarte \ncordat \n timpul

\ntâlnirilor \n familie. Karen nu-i r`spunse, [i se duses`-[i s`rute tat`l.

– Ce mai faci? o \ntreb` el.– Mul]umesc, bine. Dar tu?– N-am de ce s` m` plâng.Aceste formule de polite]e erau doar ni[te

formalit`]i, care nu erau altceva decât ilustrareadificult`]ilor pe care le aveau membrii familiei de acomunica \ntre ei.

– Cum \]i merge la serviciu?Era a doua \ntrebare pe care tat`l nu sc`pa

niciodat` s-o pun` fiicei.– Ca de obicei.Ea se duse s` se a[eze pe sofa, lâng` Tim.

34 PAMELA KENT

– Fr`]ioare, s-ar zice c` ai lucrat ceva \n astea dou`s`pt`mâni de când e[ti aici.

Fr`]iorul, care era cu un cap mai \nalt decât ea, \[iumfl` pieptul cu mândrie.

– N-are nici un rost s`-mi pierd timpul. Casa asta\mi place. O s` fie superb` dup` ce voi terminalucr`rile.

– Da, e foarte frumoas`.Urmar` câteva momente de t`cere, dar \nainte ca

nou-venita s` g`seasc` un nou subiect deconversa]ie, se auzi glasul lui William Miller.

– Cred c` recolta o s` fie bun` anul `sta.Fratele [i sora \ntoarser` \n acela[i timp capetele

spre el. Era un subiect pe care-l abordau de obiceiabia dup` ce terminau de mâncat.

– Hm… despre ce recolt` vorbe[ti, tat`? \ntreb`Tim.

Karen \i trase un cot discret \n coaste. Prin astfelde \ntreb`ri \ncepeau de obicei disputele.

– Recolta de tutun, fire[te! mormì domnul Miller.– Dar n-ai mai plantat tutun de mai bine de patru

ani. Cu un gest provocator, tat`l lor scoase un pachetde ]ig`ri din buzunar [i-[i aprinse una.


– Dar am cultivat vreme de treizeci [i cinci de ani.Asta \mi d` dreptul s` vorbesc.

– … [i s` ne afumi, mormì bìatul lui. Nu tederanja, mai ales pentru noi. Am respirat fum toat`via]a.

– Tim… te rog, \l opri Karen. A[adar, tat`, cum epre]ul tutunului anul `sta?

Chipul b`trânului se destinse, ca de fiecare dat`când cineva se ar`ta interesat de meseria lui deagricultor.

– Hal Martin e convins c` pre]ul va r`mâne acela[i,dar eu nu cred.

Karen nu-l mai v`zuse pe Martin de foarte multtimp, \ns` tat`l ei nu sc`pa nici o ocazie s` vorbeasc`despre el. Dup` ce se \ntâmplase \ntre cele dou`familii, nu prea \n]elegea de ce nu-i dispre]uia.Dimpotriv`, parc` f`cea din ei un fel de eroi.

Mâncarea era savuros`. Sue le servi o fripturèxcelent`, [i f`cuse chiar [i o pr`jitur` cu ciocolat`.Tim reu[i s`-[i p`streze calmul, [i seara aceea fuseseuna dintre cele mai bune pe care familia le petrecuse\n ultimele luni.

Karen insist` s-o ajute pe Sue s` strâng` masa.

36 PAMELA KENT

– Am auzit ce-a spus Tim \n salon. |mi pare rù, sescuz` Sue, odat` ajunse \n buc`t`rie.

– N-ai de ce. Tim e un om \n toat` firea. {i tata artrebui s` fie la fel.

– Nu fi prea sever` cu tat`l tù. Simte lipsa so]iei.– {i nou` ne lipse[te. Dar ar trebui s` \n]eleag`

\ntr-o bun` zi c` `sta nu-i un motiv s`-[i versesup`rarea pe copiii lui.

– Nu-i a[a, Karen. Nu [tie s`-[i exprimesentimentele.

Karen zâmbi amar.– Nu e de glum`. |nainte, era mama, ea era liantul

familiei. Dar acum, nu [tiu…Sue o prinse de um`r.– Nu spune a[a ceva! Nu e nimic mai important ca

familia.– Da, dar…– Nu uita c` b`rba]ii din camera de al`turi

conteaz` pe tine. Tim [i tat`l lui poate nu-[i dauseama, dar au nevoie de tine. La fel [i eu.

***


Karen fu fericit` când se \ntoarse acas`. {tia càvea dreptate cumnata ei, dar asta n-o prea consola.Mesele astea \n familie erau destul de stânjenitoare [ise sim]ea u[urat` c` sc`pase de cea de ast`zi.

Se \ntindea \n pat când \ncepu s` sune telefonul.– Domni[oara Miller? \ntreb` un glas de b`rbat cu

un u[or accent.– Da…– Adonis Sotera la telefon. Ne-am \ntâlnit

azi-diminea]` la biroul dumneavoastr`, v` aduce]iaminte?

Cum ar fi putut s` uite?– Bine\n]eles c`-mi amintesc de dumneavoastr`.

De unde ave]i num`rul meu de telefon?Urm` o t`cere la cap`tul cel`lalt al firului.– Sunte]i singura K. L. Miller \n cartea de telefon.– {i ce pot face pentru dumneavoastr`?– Sunt \ntr-o situa]ie delicat`. |ntr-o… mare

\ncurc`tur`, cum spune]i dumneavoastr`.Expresia o f`cu s` zâmbeasc`.– Ce fel de \ncurc`tur`?– Sunt la \nchisoare.

38 PAMELA KENT

Capitolul 2

– Sunte]i \n \nchisoare? De ce? Ce s-a \ntâmplat?– Este vorba de o ne\n]elegere, dar nu reu[esc

s`-i conving pe domnii `[tia de la poli]ie.– De ce v` acuz`?– Sta]i s` m` gândesc pu]in. Au spus "lovituri

cauzatoare de r`ni"…– Lovituri cauzatoare de r`ni?– Da, a[a au formulat acuzarea.Karen deveni cât se poate de nelini[tit`. Cum

Canada nu recuno[tea Sanvito, povestea asta risca s`se transforme \ntr-un co[mar de birocra]ie.

– Domni[oar` Miller, mai sunte]i pe fir?

– Da, sunt aici. Vre]i s` vin acolo, s` v`d dac`putem aranja cumva lucrurile?

– Pute]i face asta? V-a[ r`mâne recunosc`torpentru eternitate.

– Vin imediat. Dar…Ea t`cu [i se gândi câteva clipe.– Ah, \mi pare rù, domnule Sotera, dar acum \mi

dau seama c` nu pot s` fac asta.– De ce?– Exist` un program de g`rzi pentru cei care

trebuie s` se ocupe de probleme de felul `sta, [itrebuie s` iau leg`tura cu colegul care este deserviciu ast`zi.

– Nu se poate face o excep]ie?– Nu sunt autorizat` s` iau o asemenea hot`râre,

dar \l sun pe ofi]erul de gard` care o s` vin` s` seocupe de problema dumneavoastr`.

– Cum este… ofi]erul `sta?– Barney? Este…Nu putea s`-i spun` exact cum era Barney

Coxwell, pentru c` l-ar fi deprimat de la \nceput.– Are mult` experien]`.– |n]eleg, r`spunse el f`r` prea mult` convingere.

40 PAMELA KENT

{tiu c-o s` face]i cum este cel mai bine, dar \nprimul rând, spune]i-i colegului dumneavoastr` c`nu pot s` r`mân \n spatele gratiilor.

Glasul \i tr`da o disperare pe m`sura situa]iei \ncare se afla.

– V` promit.|nchizând telefonul, tân`ra femeie era cu moralul

la p`mânt.Ce ghinion s` fie tocmai Barney! Cu el, puteai s`

te a[tep]i la orice, chiar ca Adonis Sotera s-o p`]easc`[i mai rù fa]` de cum se anun]a.

R`spunse so]ia lui Barney.– Doamn` Coxwell, la telefon e Karen Miller. |mi

cer scuze c` v` deranjez a[a de târziu, dar avem unclient care a ajuns la \nchisoare. Barney e acas`?

– Nu, a plecat \n urma unui apel telefonic.– Se \ntoarce repede?– Mi-a spus c` s-ar putea s` nu se \ntoarc` pân`

mâine diminea]`. A primit o informa]ie despre ni[teemigran]i care s-ar ascunde pe coasta D'Aylmer.

Karen oft` u[urat` [i-i mul]umi so]iei lui Barney\nainte de a-[i suna ofi]erul superior.

– Rathbone la telefon.


Chiar trezit \n miezul nop]ii, Rathbone d`deaimpresia c` era mereu de gard`. Karen nu se sim]eaniciodat` \n largul ei când \i vorbea, [i el nu-i d`deanici o mân` de ajutor.

Karen \i explic` pe \ndelete situa]ia clientului sù[i [eful o ascult` r`bd`tor.

– Ei bine, vorbe[te cu un alt consilier. Evanstrebuie s` fie acas`.

– Dar, domnule, a[ vrea s` m` ocup chiar eu decazul `sta.

– Credeam c` nu-]i place s` lucrezi pe teren, \nafara orelor de program.

– A[a e, dar…– N-ai mai fost pe teren de mult timp, Miller. Crezi

c` e[ti \n stare s` te descurci de data asta?– A[a cred, domnule Rathbone. Sunt chiar sigur`

de asta.– Foarte bine, atunci du-te. Mâine diminea]` vreau

s` am un raport complet pe birou.

***

42 PAMELA KENT

Comisariatul de poli]ie era la o dep`rtare decâteva minute de locuin]a lui Karen. Ea \[i parc`ma[ina lâng` trotuar [i se duse la sergentul deserviciu.

– Nu ne-am v`zut de mult timp. Ce mai face]i?– Foarte bine. Dar prizonierul nostru? A fost

cuminte?– Da. Pare pu]in nervos, dar nimic mai mult.– Cred c` [i dumneata ai fi, \n locul lui. Un turist

care se afl` \ntr-o ]ar` strìn` [i se treze[te \n spatelegratiilor nu e \ntr-o situa]ie prea pl`cut`.

– A[a este, recunoscu sergentul. O s` chem unagent care s` v` duc` jos.

Karen coborâse de multe ori la subsol, dar nureu[ise s` se obi[nuiasc` nicidecum cu locul.|n]elegea nelini[tea clientului ei.

Acesta st`tea \n pat, cu capul sprijinit pegenunchi. Avea c`ma[a sfâ[iat`, [i o vân`taie peobraz. Când auzi u[a deschizându-se, ridic` ochii cuo privire buimac`. F`cu totu[i un efort s` zâmbeasc`.

– A]i venit pân` la urm`, domni[oar` Miller.– Spune-mi Karen, spuse ea zâmbind. Majoritatea

clien]ilor mei a[a fac.


Karen intr` \n celul` [i agentul \nchise u[a \n urmaei.

– M-a[ sim]i onorat s`-]i spun Karen, dar atunci artrebui s`-mi spui [i tu Donis.

– De acord. Te doare?|ntinse mâna spre obrazul lui, dar se opri \nainte

s`-l ating`.– Numai când \nchid ochiul, dar fii lini[tit`, nu-i

chiar atât de grav. |mi pare rù c` n-am ce s`-]i ofer.– Mul]umesc. |n activitatea ei v`zuse mul]i

rùf`c`tori, dar instinctul \i spunea c` acum nu eravorba despre a[a ceva.

– Ce s-a \ntâmplat?– Poli]istul de gard` nu ]i-a spus nimic?– A[ vrea mai \ntâi s` ascult versiunea ta asupra

celor \ntâmplate.– Foarte bine. E o tâmpenie, [i numai eu sunt de

vin`. Când am plecat de la tine, m-am dus la hotelulpe care mi l-ai recomandat [i m-am odihnit pu]in\nainte de a ie[i s` m`nânc ceva. Când m` \ntorceam,se \ntunecase [i m-am r`t`cit. Mi-am scos planul dinbuzunar [i tocmai \l studiam \n momentul \n carecineva mi-a pus mâna pe um`r.

44 PAMELA KENT

– Te-ai gândit c` trebuia s` fie un ho], nu?– Nu. M` gândeam la ce avea s` urmeze… dat`

fiind situa]ia mea.Nervos, \[i trecu degetele prin p`r.– Nu \n]eleg.– }i-am spus c` am fost consilierul economic al

pre[edintelui. E normal ca un om aflat \n pozi]ia meas` atrag` du[m`nii.

– Dar aici e[ti \n Canada.– Recunosc c` m-am purtat proste[te. F`r`

\ndoial`, a fost din cauza oboselii. Am avut o reac]ieinstinctiv` de ap`rare, atâta tot.

– {tii ce vroia omul `la de la tine?– Cred c` vroia s`-mi propun` s` m` ajute, dar

\nainte de a-l l`sa s` vorbeasc`, l-am tras un cot \ncoaste care l-a f`cut s` cad` pe jos.

M`surând f`r` \ndoial` vreun metru optzeci,fizicul lui Donis te f`cea s` te gânde[ti mai degrab` laagilitate [i reflexe decât la brutalitate.

– Ce s-a \ntâmplat dup` aceea?– Ne-am b`tut. A reu[it s`-mi trag` un pumn \n

fa]`, dar pân` la urm` l-am f`cut s` se lase p`guba[.Când a venit poli]ia, a cerut s` m` aresteze.


Karen scoase o hârtie [i \ncepu s` noteze spuselelui Donis.

– Poli]ia ]i-a spus când va trebui s` te prezin]i \nfa]a justi]iei?

– Mâine diminea]`. Dar cu riscul de a m` repeta,n-a[ vrea s`-mi petrec noaptea aici. Pot s` dau osemn`tur`, s` ofer garan]ii, \ns`, te rog, cineva \npozi]ia mea, s`-[i petreac` o noapte \n arestulpoli]iei…

Nu-[i termin` fraza, ca [i cum cuvintele l-ar fi\nfrico[at.

– Nu sunt sigur` c` pot…El n-o l`s` s` continue [i o prinse de mâini.– Te implor…Agentul care asista la \ntrevedere puse mâna pe

revolver.– D`-te la o parte de lâng` ea!– Scuz`-m`, murmur` el l`sând-o \n pace.– Nu-i nimic.Tân`ra femeie se \ntoarse spre agent [i f`cu un

gest s`-l lini[teasc`. Dintr-un motiv pe care nu-lcuno[tea, Donis trìa \ntr-o team` permanent`.

– Ai ales pe cineva care s` te apere?

46 PAMELA KENT

– Poftim?Parc`-l trezise dintr-un vis.– Ai ales un avocat care s` te apere?El cl`tin` din cap.– Ofi]erul mi-a spus despre asta, dar credeam c`

de a[a ceva beneficiaz` doar cet`]enii canadieni.– Nu. Toat` lumea are dreptul s` fie ap`rat`. Vrei

s` m` ocup eu de treaba asta?Cel \ntrebat se gândi câteva clipe.– Cred c` nu. Am s` fac doar apel la clemen]a

judec`torilor.– Tu hot`r`[ti, dar trebuie s` te avertizez c` \n

cazul \n care e[ti condamnat, curtea va cere s`-]i fieretras` viza.

– O s` fiu expulzat?– }i se va cere s` pleci singur.– Voi fi obligat s` m` \ntorc \n Sanvito?– Nu neap`rat.– Atunci, fie ce-o fi! Karen tocmai \[i aranja noti]ele \n geant` când \i

veni o idee.– N-a[ vrea s`-]i faci speran]e zadarnice, Donis,

dar am s` \ncerc totu[i s` te scot de aici.


Chipul lui se lumin` [i-i adres` un zâmbet demul]umire.

– |]i mul]umesc de la bun \nceput.O privi cum se \ndep`rteaz`. Hot`rât lucru, Karen

Miller nu era cum o crezuse la \nceput. Sub aparentaei r`ceal` se ascundea o inim` generoas`, [i b`nuiac` putea s` fie extrem de feminin` dac` vroia.

Poate n-o l`sa indiferent`, cine [tie? Of, nu eramomentul cel mai potrivit s` se gândeasc` la oleg`tur`, [i cu atât mai pu]in s` se \ndr`gosteasc`,dar Karen ar fi putut s` fie o aliat` pre]ioas`.

Donis se \ntinse [i se \ntoarse cu fa]a la perete.Nu-i mai r`mânea decât s` a[tepte.

Karen se apropie de biroul sergentului.– Ofi]erul care a f`cut arestarea mai este aici?– Nu, a plecat. Vre]i s` vede]i dosarul?– Da, v` rog.Sergentul i-l aduse [i \ncepu s` citeasc`.– Martorul se nume[te Dominique Scapiletti.

Adresa: Richmond Street. Are un magazin \n WhiteOaks Mall. L-a]i v`zut pe omul `sta?

– Doar pentru câteva clipe.– Pute]i s`-mi spune]i cum ar`ta?

48 PAMELA KENT

– Un metru [aizeci [i cinci, nici gras nici slab,p`rul negru. Avea un costum ieftin. Bietul de el, aavut parte de o b`taie zdrav`n`. A[a se \ntâmplùneori când vrei s`-]i aju]i aproapele.

Karen nu f`cu nici un comentariu.– Fi]i atent, a]i accepta s`-l elibera]i pe domnul

Sotera dac`-mi asum eu responsabilitatea?– Nici o problem`. |l ]inem aici a[teptând s` vin`

cineva de la serviciul dumneavoastr`.– Mul]umesc, spuse ea dându-i \napoi dosarul.Donis se ridic` auzind cheia r`sucindu-se \n u[`.– Totul s-a rezolvat, explic` ea agentului.Donis o privi pe Karen, apoi u[a care r`mânea

deschis`.– Ai reu[it s`-mi ob]ii eliberarea?Nu-i venea s` cread`. Nu lipsise mai mult de un

sfert de or`.– E[ti liber, dac` promi]i s` fii prezent mâine

diminea]` la audiere.Renun]ând la rezerva lui obi[nuit`, Donis o lu` \n

bra]e pe eliberatoarea lui.– E[ti formidabil`. Nu [tiu cum ai f`cut, dar \]i

mul]umesc din inim`.


Karen, cu fa]a lipit` de pieptul lui, nu putea s`vorbeasc`.

– M` tem c` nu mai po]i r`mâne la Holiday Inn.Mi-am permis s` fac câteva aranjamente.

El sim]ea b`tìle inimii tinerei femei, caredovedeau c` era cât se poate de emo]ionat`.

– N-are nici o importan]` locul, cât` vreme nu maiam z`brele la ferestre.

– |]i promit, dar… Donis… po]i s` m` la[i s`respir?

El se \ndep`rt` imediat.– Iart`-m` Karen, n-am vrut s`…– Nu-i nimic.Obrajii i se \nro[iser`, de pl`cere sau din cauza

\ncurc`turii, [i asta \l \ncânt`.– Nu-i nimic. Unde r`m`sesem? Da, cum \]i

spuneam, am g`sit un loc unde s` stai la noapte. Nu-i luxos, dar o s` te sim]i bine.

– Unde este?– La seminarul iezui]ilor. Au ni[te camere de hotel

cu care oamenii bisericii ne ajut` când avem vreoproblem`.

– Cum? Vrei s` r`mân cu ni[te oameni ai bisericii?

50 PAMELA KENT

– Te deranjeaz`?|[i d`du seama c` tocmai propusese unui

reprezentant al unui guvern ateu s` se duc` s`doarm` \ntr-o m`n`stire. Nu era un gest prea…diplomatic.

– S` nu m` \n]elegi gre[it, o lini[ti el. N-am def`cut nici o obiec]ie la asta. Sunt doar pu]in surprins,atâta tot.

Sim]ea c` Donis \[i rec`p`ta treptat controlul desine. Totu[i, timp de câteva minute, sesizase un altaspect al lui. Era \n stare de sentimente de \ncredere,cu toate c` era \n permanen]` \n gard`.

Karen reintra \n obi[nuita activitate profesional`.|l conduse la sergent, care \l puse s` semneze \ntr-unregistru [i-i d`du \napoi lucrurile. Pe urm` plecar` lac`minul p`rintelui Peter.

Era fericit` [i se sim]i u[urat` s`-l vad` pe p`rinte.Era un b`rbat solid, cu o privire deschis`. Era ungur[i venise \n Canada \n 1957. De când se stabilise \nOntario, generozitatea [i dragostea lui pentruaproape stârniser` admira]ia tuturor.

|i \ntâmpin` cu c`ldur`.– A fost cât pe ce s` \ntârzii, spuse el zâmbind.


Sancho mi-a mai f`cut o surpriz`.Sancho era ma[ina veche a p`rintelui Peter, pe

care o numea a[a \n amintirea credinciosului servitoral lui Don Quichotte.

– Ce s-a mai \ntâmplat?Avusese [i ea ocazia s` mearg` o dat` cu Sancho, [i

durase mai mult de o or` s` str`bat` cinci kilometri.– Carburatorul…– De ce n-o duci o dat` la un garaj, s-o vad` un

meseria[?P`rintele Peter \[i duse o mân` la inim`.– Copila mea drag`, cum po]i s`-mi propui a[a

ceva? Nu l-a[ abandona niciodat` pe Sancho printreoamenii ìa, chiar dac` mul]i dintre ei sunt catolici.Tot ce-mi trebuie ca s` repar ma[ina este credin]a[i… câteva scule. Apoi se \ntoarse spre Donis.

– Ce mai faci? Eu sunt p`rintele Peter.– Bine, \ncântat de cuno[tin]`, p`rinte.Karen se a[teptase la o oarecare ostilitate din

partea lui, \ns` Donis se \nclin` respectuos.– Trebuie s` fii obosit, fiul meu. Am s`-]i ar`t

camera [i mâine diminea]`, când o s` fii odihnit, o s`st`m de vorb`. La ce or` trebuie s` fii la tribunal?

52 PAMELA KENT

– La ora nou`, r`spunse Karen.Donis se \ntoarse spre ea.– Vii [i tu?|n privirea lui era o rug`minte mut`, dar ea era

obligat` s`-l dezam`geasc`.– |mi pare rù, un alt consilier lucreaz` la Palatul

de Justi]ie.– |n]eleg, spuse el l`sând ochii \n jos.– Mi se pare c` e[ti din Sanvito, nu? \[i \ntreb`

p`rintele oaspetele.– Da, chiar de acolo.– Cu mul]i ani \n urm`, când eram student la

Roma, am cunoscut un tân`r preot originar dininsul`. Poate \l cuno[ti, cine [tie? Dar nu-mi aducaminte cum \l chema…

– Dac` e tot preot, \nseamn` c` nu mai e \nSanvito.

– Bine\n]eles. Dar a[ vrea s`-mi aduc amintenumele lui. |n sfâr[it, o s`-mi amintesc… pe la treidiminea]a.

Karen era obosit` [i vroia s` se duc` s` se culce,dar nu reu[ea s` alunge sentimentul deresponsabilitate pe care-l avea fa]` de Donis. Totu[i,


f`cuse tot ce putuse [i mâine, un coleg avea s` se

ocupe mai departe de ceea ce era de f`cut. N-avea de

ce s`-l vad` din nou, nu era nici un motiv s`-[i

doreasc` s`-l revad`.

Donis nu-i u[ur` situa]ia, pentru c` o prinse de

mâini [i o privi cu gravitate.

– Sper c` nu ]i-am stricat de tot seara.

– Nicidecum. Pur [i simplu… mi-am f`cut datoria.

– Dac` toat` lumea gânde[te ca tine, Canada

trebuie s` fie un t`râm extraordinar.

Karen se sim]ea stânjenit`. Vru s` mai vorbeasc`…

doar ca s` fac` ceva.

– O s` te sim]i foarte bine aici. {i dac` ai nevoie de

ceva, de orice…

Se \ntrerupse. Donis o prinse de b`rbie [i o s`rut`

pe amândoi obrajii.

– La mine \n ]ar`, a[a se face când mul]ume[ti

cuiva pentru amabilitate. {i tu, Karen, ai fost din cale

afar` de amabil` cu mine.

Pe urm`, el se r`suci pe c`lcâie [i-l urm` pe

p`rintele Peter \n seminar, stând de vorb` ca [i cum

ar fi fost vechi prieteni.

54 PAMELA KENT

***

A doua zi diminea]`, Karen se duse \n biroul[efului ei direct. Liz O'Connell vorbea la telefon, dar\i ar`t` un scaun. Karen se a[ez`, cu dosarul Sotera \nmân`, [i \ncerc` s` nu trag` cu urechea la conversa]iacare se desf`[ura. Dar era imposibil.

Liz, care fusese m`ritat` de trei ori [i de fiecaredat` divor]ase, avea o via]` social` foarte animat`.Karen se \ntreba de multe ori de unde avea Liz atâtaenergie, [i atâ]ia curtezani.

– Nu, nu caut s` te evit, dragul meu, dar mama este\ntr-adev`r bolnav`… O bron[it`, cu ni[te complica]ii.|n curând o s` \mplineasc` nou`zeci de ani, [i suntsingura ei fat`. {tiam c-ai s`-n]elegi. Pe curând.

L`s` receptorul pe birou cu o expresie de dezgust.– De ce trebuie s` se poarte mereu ca un z`natic?

mârâi ea.– Credeam c` e amabil [i e[ti \ndr`gostit` la

nebunie de el.


– Da, nu este Casanova, dar e dr`gu].– Ce-i repro[ezi?– E un zgârie-brânz`.– Cred c` exagerezi.– Vorbesc serios. E bogat, dar nu cump`r`

niciodat` nimic. S`pt`mâna trecut`, eram la oper`, [i\n timpul pauzei, toat` c`ptu[eala smochingului i s-adescusut.

Karen se st`pâni cu greu s` nu pufneasc` \n râs.– {i ce-ai f`cut?– M-am drapat \n demnitatea mea, am ie[it [i am

chemat un taxi. De atunci am decretat c` mama esteprea bolnav` ca s` mai pot accepta o \ntâlnire.

– Chiar e bolnav`?– A murit de mult, dar chiar o bron[it` a r`pus-o.

Spune-mi mai bine de ce-ai venit.– Am primit un telefon ast`-noapte [i m-am ocupat

de problem`.– Da, Rathborne mi-a spus de dou` ori

azi-diminea]`. A fost un caz interesant?– Am scris totul \n raport. M-am gândit c-ai vrea

s`-l cite[ti \nainte de a lua o hot`râre.|i \ntinse dosarul [i Liz parcurse repede raportul.

56 PAMELA KENT

– Fir-ar s` fie, e vorba de cineva important.Trebuie s` evit`m orice gaf`.

– Exact a[a mi-am spus [i eu. Apropo, Liz, vreaus`-]i cer o favoare.

– Ce anume?– Pot s` asist la audierea din diminea]a asta?– De ce? Avem un ofi]er acolo. Liz r`sfoi dosarul pân` d`du peste fotografia lui

Adonis Sotera.– Aha! Uite cum se explic` interesul pe care-l ai

pentru acest dosar. Chiar e un tip seduc`tor.– Haide, Liz, nu-i a[a.– Atunci, despre ce vorba? Nu face pe mironosi]a

cu mine. Dac-a[ avea un client ca el, [i eu a[ procedala fel.

Karen \[i d`du seama c` era mai u[or s` fie cutotul de p`rerea lui Liz.

– De acord, ce pot s` spun? Ai dreptate. B`rbatul`sta e de-a dreptul fascinant.

– {i eu am aceea[i impresie.– Atunci, pot s` m` duc?– M` tem c` nu. Jim Evan abia mi-a telefonat s`-mi

spun` c` e bolnav.


E[ti singura care po]i s` asiguri permanen]a peziua de azi.

– Ei, asta nu-i chiar atât de grav.– Dac` vrei, am s`-]i comunic rezultatul audierii

de \ndat` ce-l voi afla.– |]i mul]umesc.

***

|n pauza de mas`, Karen prefer` s` ias` s` seplimbe un pic. Nu putea s`-l alunge pe Donis dingândurile ei. Liz nu-i d`duse nici o veste, dar eraposibil s` nu se fi judecat \nc`.

F`r` s` vrea, se trezi \n fa]a bibliotecii. Cu un vagsentiment de vinov`]ie, cum era vorba despre oindiscre]ie, intr` \n cl`dire, hot`rât` s` afle maimulte despre Sanvito.

Ceru s` i se aduc` tot ce avea leg`tur` cu istoriainsulei [i se adânci \n lectur`.

Sanvito era un punct pe hart`, la jum`tateadistan]ei dintre Sardinia [i coasta spaniol`. Era o

58 PAMELA KENT

pozi]ie strategic` important` [i fusese obiectul dedisput` al multor cuceritori. Fenicienii, grecii,romanii, spaniolii fuseser` pe rând st`pâni acolo.Insula nu-[i ob]inuse independen]a decât dup`sfâr[itul primului r`zboi mondial.

Acum, c`zuse parc` \ntr-o nou` form` dedomina]ie. Actualul pre[edinte, care fusese alesprintr-o fraud` electoral`, guverna cu mân` de fier.P`mânturile fuseser` confiscate, totul era cenzurat [itaxe grele \i ap`sau pe bie]ii locuitori.

Când oamenii \ncepuser` s` se adune \n biserici cas` caute mijloace de a rezista, fusese interzis` religia.Toate bisericile au fost arse [i practica religioasìnterzis`. Mul]i preo]i au fost executa]i.

|n cele din urm`, dictatorul a declarat stare deurgen]` [i a \nchis frontierele cu lumea exterioar`.

Karen arunc` o privire la ceasul de la mân` [i v`zuc` ora ei liber` se terminase. |i mai r`mâneau [i altearticole de citit, dar [tia destul. D`du \napoidocumentele [i plec`.

Era clar c` Donis era din echipa care f`cea s`domneasc` teroarea \n Sanvito. Poate el era cel carepusese la punct sistemul de impozite. La el \n ]ar`,


trebuia s` fie la fel de du[m`nit precum dictatorulpentru care lucra.

Karen sim]i o oarecare tulburare când \[i d`duseama cui acordase viza. Ba chiar mai mult, \l ajutase,\l scosese din \nchisoare, [i… chiar \l privise cusimpatie. Adonis Sotera, f`r` \ndoial`, nu era unsimplu turist. Dar atunci, ce venise s` fac` aici?

Dup` ce se \ntoarse \n birou, Karen se a[ez` s` segândeasc`. Ceea ce de-abia aflase nu pleda \nfavoarea lui Donis, dar de aici pân` la a-l acuza decrime politice, era un prag pe care nu putea s`-ldep`[easc`.

Lu` telefonul [i sun` la poli]ie, ca s` afle cevadespre cel care f`cuse plângere. Ofi]erul de serviciu\i d`du adresa lui Scapiletti [i numerele de telefon.

|ncerc` mai \ntâi s`-l caute acas`.– A]i gre[it num`rul, \i r`spunse glasul unui

b`rbat.|i repet` num`rul pe care-l primise de la poli]ie.– Da, `sta e num`rul, dar aici nu st` nimeni cu

acest nume.Lu` apoi leg`tura cu magazinul unde era angajat

Scapiletti.

60 PAMELA KENT

– Nu, nu lucreaz` la noi, \i r`spunse directorul.Nu-l cunosc pe omul `sta.

Karen \nchise telefonul, \ngândurat`.Dup` câteva clipe, Liz o sun` prin interfon.– O s` te bucuri s` afli c` acuza]iile care i se

aduceau domnului Sotera n-au fost luate \n seam`.– Cum? Dar ce s-a \ntâmplat?– Reclamantul, un anumit Scapiletti, nu s-a

prezentat la audiere.– Doamne! exclam` Karen. Liz, trebuie s` vorbesc

imediat cu tine. Cred c` am f`cut o gre[eal` teribil`.


Capitolul 3

Karen petrecu mai mult de o jum`tate de orèxplicându-i lui Liz ce tocmai aflase despre Sanvito.Aceasta o ascult` cu aten]ie, dar r`spunsul ei osurprinse pe Karen.

– Cred c` reac]ionezi \ntr-o manier` excesiv`.– Dup` ceea ce s-a \ntâmplat la tribunal, Scapiletti

`sta poate foarte bine s` fie unul din Sanvito.– Fii serioas`, te ui]i prea mult la filmele de

spionaj. Tot ce se poate spune este c` reclamantulfolose[te un nume [i o adres` false. Poate areprobleme cu poli]ia de aici. Cine [tie? Dar `sta nu-iun motiv s` te gânde[ti la ce-i mai rù pentru Donis.

Karen se frec` la ochi [i \ncerc` s`-[i pun` un picde ordine \n gânduri.

– De acord, s` zicem c` povestea asta cu martorulnu-i decât o coinciden]`. Dar atunci, cu ce se ocup`Donis? A recunoscut c` lucreaz` pentru pre[edinteledin Sanvito. Cineva care lucreaz` pentru un tiraneste complice la nelegiuirile lui.

– Karen, stai o clip`. |n]eleg c` nu e[ti de acord cuce se \ntâmpl` \n Sanvito, dar nu e treaba noastr` s`facem politic`.

– De acord, dar este un om periculos, crud!– Atâta timp cât nu comite nici un delict pe

teritoriul nostru, nu ne intereseaz` inten]iile lui.– {i toate cruzimile care au fost f`cute pe insula

lui, execu]iile f`r` judecat` ale unor oameninevinova]i, nici asta nu ne intereseaz`?

– P`rerea ta personal` nu conteaz`. Nu uita c`postul de consilier \]i impune s` fii rezervat`. Existò limit` pe care nu trebuie s-o dep`[e[ti. |n]elegi cevreau s` spun?

|n urm` cu o or`, Karen era sigur` c` intuia ceva.Acum, era cât se poate de confuz`.

– Cred c` da.


– Perfect. {i nu mai face mutra asta. Tu e[ti ceamai bun` angajat` a mea. Singura ta problem` e c`pui prea mult la inim`. |nva]` s` p`strezi distan]a,altfel o s` \nnebune[ti.

– Crezi c-ar trebui s` las balt` dosarul Sotera?– Da. Stai deoparte vreo lun`, [i o s` vedem dup`

aceea dac` e cazul s` form`m o comisie de anchet`. – Mul]umesc, mi-a f`cut bine s` st`m de vorb`. Liz \i zâmbi.– Doar pentru asta sunt aici.

***

William Miller se a[ez` la masa din buc`t`rie s`-[ibea cafeaua.

– Martinii mi-au dat c`p[uni din gr`dina lor, spuse el.– Frumos din partea lor, r`spunse Karen, distrat`.Soarele acestei dimine]i de duminic` b`tea \n

geamurile buc`t`riei. Karen observ` c` trebuiasp`late [i se hot`r\ s` se apuce de asta imediat dup`ce-[i va termina cafeaua.

64 PAMELA KENT

– Ai putea s` faci dulcea]`, ca s` iei cu tine. Deasemenea, po]i s` le dai lui Tim [i lui Sue.

Karen \[i a[ez` cea[ca goal` pe mas`.– Nu am curajul s` fac asta pe c`ldura care se

anun]`. N-ai decât s` le pui la congelator.– Nu [tiu cum, spuse tat`l cu o expresie

nemul]umit`.– Mai vrei un pic de cafea?– Nu, mul]umesc. Cred c` am s` m` duc s` m`

\ntind pu]in. R`mâi s` dormi aici la noapte, nu-i a[a?– Nu ast`zi. Trebuie s` m` \ntorc la Londra.Tat`l n-o \ntreb` de ce. De obicei avea grij` s`-i

dea explica]ii, dar de data asta alese s` fac` asemeneafratelui sù. Dac` tat`l era a[a de interesat de via]afetei lui, n-avea decât s-o \ntrebe el ce avea de gânds` fac`.

Dar nu f`cu nimic. Se ridic` greoi de la mas` [i seduse \n camer`. Karen strânse masa, pe urm` seapuc` s` [tearg` geamurile.

Buc`t`ria f`cea parte din ferm` de la bun \nceput.P`rin]ii ei o cump`raser` când se c`s`toriser`, acumcincizeci de ani, pe urm` o m`riser` treptat, pem`sur` ce familia crescuse.


Copiii Miller se \mpr`[tiaser` peste tot, dinFlorida pân` \n California. Când mama mai trìa, se\ntâlneau to]i de Cr`ciun. Acum, nu. Doar Karen [iTim continuau s` se vad` cu tat`l lor, [i Tim chiar of`cea f`r` tragere de inim`. Era trist, dar destul defiresc ]inând seama de educa]ia pe care o primiser`.

Dup` ce termin` de cur`]at geamurile de la parter,nu avu curajul s` treac` la cele de la etaj. Ar fi plecatbine-mersi f`r` s` lase o vorb` tat`lui, dar n-ar fi fostfrumos. St`tea singur toat` s`pt`mâna [i Karen \[if`cea datoria s` treac` s`-l vad` la fiecare sfâr[it des`pt`mân`. Din fericire, el cobor\ \n momentul \ncare ea \[i f`cea griji.

– Te-ai odihnit bine, tat`?– Nu prea. Trebuie s` m` duc s` m` vad` un

doctor, pentru c` m` cam doare spatele.– Te mai doare?– Da. Hal Martin are acelea[i probleme ca mine. E

boala fermierilor.Karen l`s` ochii \n jos. |[i iubea tat`l, dar mai erau

zile ca aceasta \n care-i era greu s`-l suporte. Seplângea tot timpul, nu vorbea decât despre el,despre reumatismul lui. Asta \nsemna b`trâne]ea…

66 PAMELA KENT

– Luna viitoare o s` m` \ntorc la universitate s`fac ni[te cursuri, spuse ea ca s` schimbe subiectul.

– Mda…B`trânul se uit` la termometru, pe urm` r`sfoi cal-

endarul. Nu spuse nimic despre geamurile sp`late.– Sunt ni[te cursuri de drept penal, insist` ea.– Drept penal? Ca poli]i[tii!– Asta n-are nici o leg`tur` cu poli]ia, ]i-am mai

explicat.– Atunci, despre ce e vorba?– Hm… despre terorism.Tat`l f`cu o strâmb`tur`.– De ce naiba ai nevoie s` \nve]i a[a ceva?– Ei bine, trebuie s` fim la curent cu toate. Nici o

]ar` nu e la ad`post de fenomenul `sta [i…– Totdeauna am spus c` nu duc la nimic cursurile

astea. {i când m` gândesc c` pe astea se duc impozitelenoastre! Ce-ar spune maic`-ta dac-ar mai trì?

Resemnat`, Karen l`s` ochii \n jos.– F`r` \ndoial`, ar fi de acord cu tine.– Bine\n]eles! Nu \n]eleg femeile de ast`zi. Când

ai ajuns la biroul de imigr`ri, aveai nevoie de un postla arhiv`. N-ar fi trebuit s` accep]i promovarea asta,unde-]i ri[ti via]a.


De data asta, tân`ra femeie nu se mai putu ab]ine.– Tat`, [tii foarte bine c` dispre]uiam munca la

arhiv`. Am muncit mult ca s` ajung la postul pe care-l am acum. Nu \n]elegi ce-mi place, fie, dar nu-mi face repro[uri.

Tat`l scoase o ]igar` din pachet [i o aprinse.– Pfui, e[ti la fel ca maic`-ta. {i ea se \nfuria de

fiecare dat` când \i demonstram c` n-avea dreptate.

***

|n seara aceea, la cineclubul universit`]ii, era unfestival Grace Kelly. Karen \[i l`s` tat`l singur [i seduse acolo. G`sise dou` prietene, [i toate treipetrecur` seara privind evolu]ia lui Grace \mpreun`cu Bing, Jimmy [i Gary.

Se desp`r]ir` destul de târziu [i Karen plec` s`-[iia ma[ina din parcare. Noaptea era c`ldu]`, cu obriz` pl`cut`. |i pl`cuser` filmele. Grace Kelly erauna dintre actri]ele ei preferate; dar o cuprinse ostranie triste]e. Via]a i se p`rea deodat` anost`, dar

68 PAMELA KENT

n-avea altceva de a[teptat de la existen]` decât rutinacotidian`.

Fire[te, avea o slujb`, prieteni, o familie [i os`n`tate excelent`. {tia, din experien]a prietenelorei, c` mariajul [i copiii nu erau de-ajuns pentru asatisface o femeie.

Cu un pic de noroc, peste dou`zeci [i [ase de ani,administra]ia \i va oferi o petrecere de bun-r`mas [iva avea drepul la o pensie confortabil`. Poate colegii\i vor oferi un cadou, cine [tie? Ce perspectiv`deprimant`!

Conducându-[i ma[ina, \ncerca s` se gândeasc`…Avea \n primul rând nevoie de un somn bun, [i peviitor, se va ab]ine s` se mai duc` s` vad` asemeneafilme.

Se opri la un semafor [i tres`ri. Silueta unui b`rbatcare a[tepta nu departe, \n sta]ia unui autobuz, i sep`ru cunoscut`. Adonis Sotera.

F`r` s` se gândeasc`, deschise geamul.– Vrei s` te duc undeva, strìne? \ntreb` [oferi]a

zâmbind.Donis \ntoarse capul spre ea [i-[i \n`l]`

sprâncenele.


– Nu m` recuno[ti? Sunt Karen, de la biroul deimigr`ri.

Lumina semaforului se schimb` \n verde [ima[inile din spate \ncepur` s` claxoneze. Karen trasema[ina lâng` trotuar.

Nu uitase deloc \ndoielile pe care le avea, \ns`discu]ia cu Liz o f`cuse s` se deta[eze pu]in. DosarulSotera o interesa la fel de mult, cu toate c` promiseses` nu se mai ocupe de el.

– Ce cau]i aici la ora asta? o \ntreb` \n timp ceie[ea din ma[in`.

|ntunericul nop]ii [i luminile de pe strad` d`deauchipului sù o expresie nelini[titoare. Ar fi fost maibine s` nu se opreasc`? Oricum, acum era preatârziu.

– Am fost s` v`d un film, cu ni[te prietene. Vreaus` spun… trei filme.

Era tulburat` ca o licean` [i-[i mu[c` nervosbuzele.

Donis, care p`ruse la \nceput contrariat, \ncepu s`zâmbeasc`.

– {i tu, ce faci aici \n miezul nop]ii?– A[tept autobuzul.

70 PAMELA KENT

Nu era r`spunsul pe care-l a[tepta, \ns` Karentrebui s` se mul]umeasc` [i cu el. La ora asta, nu maiera dispus` s` fac` interogatorii.

– Dac` vrei s` ajungi \n ora[, pot s` te duc eu. Te-ai \ntors la Holiday Inn?

– Nu. P`rintele Peter mi-a propus s` r`mân laseminar [i am acceptat cu pl`cere. Pre]urile de lahotel nu sunt pe m`sura buzunarului meu.

Karen era mul]umit` c` p`rintele Peter \l invitasepe Donis s` r`mân` acolo. Avea \ncredere \n judecatapreotului. Dac` avusese \ncredere \n Donis, putea s`fac` [i ea la fel.

– M` bucur pentru tine. Seminarul este un locfoarte pl`cut. Vrei s` mergem s` bem o cafea?

Vorbise f`r` s` se gândeasc`, dar vroia s` mai steade vorb` amândoi, s` [tie mai multe despre el.

– {tiu un bar nu prea departe, unde au uncapucino excelent, adùg` ea.

Donis nu [ovì nici o clip` [i cl`tin` din cap.– A[ merge cu cea mai mare pl`cere, dar sunt

ocupat. Poate alt`dat`.Karen se sim]i umilit`. A[adar, atrac]ia nu era

reciproc`.


– Dar dac` vrei s` m` la[i undeva…De[i farmecul situa]iei disp`ruse, nu putea totu[i

s` refuze propunerea pe care i-o f`cuse pu]in mai\nainte.

– Urc`!Ma[ina era mic`, [i apropierea lui Donis o f`cea s`

nu se simt` \n largul ei.– Unde mergi? \ntreb` ea, dregându-[i glasul.– Pe Oxford Street. Nu [tiu adresa exact`, dar am

s`-]i ar`t locul.– Mergi la un restaurant?– Da. Trebuie s` m` \ntâlnesc cu ni[te prieteni. |n

sfâr[it… ni[te cunoscu]i.Cine erau oamenii `[tia, [i unde-i \ntâlnise?– Ai mai avut [i alte \ntâlniri nepl`cute?Karen regret` imediat c` pusese o asemenea

\ntrebare, dar Donis nu p`ru deranjat.– Din fericire, nu. Asta m` face s`-mi amintesc c` \nc` nu ]i-am

mul]umit c` m-ai scos din \nchisoare. De obicei nur`mân dator fa]` de o femeie, dar \]i sunt profundrecunosc`tor pentru ajutorul tù.

– Uit` de asta!

72 PAMELA KENT

– Ai fi de acord s` m` \nso]e[ti, s` bem un pahar\ntr-o sear`?

Ea nu se a[tepta la o asemenea invita]ie.– Mi-ar face pl`cere.– Perfect. Am s` te sun cât de curând. Semaforul

se face verde. Po]i s` m` la[i aici.– E[ti sigur? A[ putea…– Nu, o s` cobor aici.Tonul lui Donis nu accepta contrazicere [i Karen

avu impresia c`-i simte o vag` nelini[te, ca [i cum arfi fost gr`bit s-o p`r`seasc`.

– Mul]umesc mult, noapte bun`.Semaforul era verde. Karen n-avea de ales decât

s-o ia din loc. |ncerc` s`-l vad` pe Donis \n oglindaretrovizoare, ca s` [tie unde mergea. Pe acolo eraumai multe restaurante.

Nu-[i putu satisface curiozitatea. Donis r`masemult timp pe marginea trotuarului, cu mâinile \nbuzunare. O privea cum se \ndep`rteaz`, ca [i cum n-ar fi vrut s` se afle unde vroia s` ajung`.

***


|n zilele urm`toare, Karen se consacr` exclusivtreburilor pe care le avea de f`cut la serviciu. |n felul`sta, evita s` se gândeasc` prea mult la frumosul [imisteriosul strìn.

Lu` dosarul Garcia [i-l duse la Liz.– Mi-ar pl`cea s` le fac o vizit` proaspe]ilor

c`s`tori]i. Liz ridic` ochii spre ea.– Despre cine vorbe[ti?– Despre Miguel [i Estelle Garcia.– Ah, da, lucr`toarea la ketchup [i cel care culege

ro[ii. Au ceva probleme?– Au probleme \nc` de la \nceput. E mai bine de o

lun` de când nu l-am mai v`zut pe Miguel. Estelle aremereu scuze pentru el, dar sunt sigur` c` so]ul ap`r`sit-o deja.

– Atunci, trebuie f`cut` o anchet`. Te ocupi tu deasta?

– Bine\n]eles. M` \n]eleg bine cu Estelle, [i suntsigur` c` ea [tie cum stau lucrurile.

– De acord, dar fii prudent`. Situa]ii de felul `stapot s` ia o turnur` nea[teptat`.

– {tiu bine. Nu-mi place s` m` amestec \n via]a personalà oamenilor, dar cred c` trebuie s` intervenim.

74 PAMELA KENT

– O s` v`d cine te poate \nso]i \n misiunea asta.Ea lu` telefonul [i ap`s` pe buton ca s` capete ton.– Alo, Barney. E cineva dintre voi care ar vrea s`

mearg` \n misiune cu o blond` fermec`toare?… Nu,prostule, nu cu secretara de la prim`rie. Cu Karen. Eaici, la mine \n birou.

La câteva secunde dup` ce Liz \nchise, ap`ruBarney.

– Haide, frumoaso, a trecut un veac de când n-ammai ie[it \mpreun`, nu?

Karen oft` [i se \ntoarse spre Liz.– Te rog s`-i spui s` nu mai bat` câmpii…– Karen are dreptate. Nu se vorbe[te a[a… Nu

suntem vân`tori de recompense.– Cum vrei dumneata, [efa.Barney, un burtos de vreo cincizeci de ani, vedea

peste tot emigran]i clandestini. La el, asta devenise ofobie.

– Pe cine o s` anchet`m?– O s`-]i explic \n ma[in`, r`spunse Karen

ridicându-se.Pe drum, \i f`cu un scurt rezumat al aventurilor

perechii Garcia.


– |n]eleg, spuse \nso]itorul. {i eu m-am interesatde Dominique Scapiletti, cel care s-a b`tut cu clientultù… parc` Sotera \l cheam`.

Interesat`, Karen se \ntoarse spre el.– {i ce-ai g`sit?– Adresa pe care a dat-o nu exist`.– Adev`rat? A mai luat leg`tura cu poli]ia de

atunci?– Nu, nici vorb`. Amuzant, nu? E ca Sotera `sta. A

plecat de la Holiday Inn [i n-a l`sat adresa. Nu [tiuunde s-a dus.

– Eu [tiu. A r`mas la seminar.– E[ti sigur`? P`rintele ]i-a spus?– Nu, l-am \ntâlnit pe Donis \n ora[, sâmb`t` seara

[i chiar l-am dus cu ma[ina pân` la un restaurant.– Da? V`d c` ai grij` de clien]ii tì.– Termin`, Barney. A[tepta \n sta]ia de autobuz [i

l-am ajutat, atâta tot.– Unde se ducea?– Trebuia s` se \ntâlneasc` la un restaurant de pe

Oxford Street, cu ni[te prieteni.– Prieteni? Ce prieteni?Karen oft`.

76 PAMELA KENT

– Nu [tiu nimic [i nu e treaba mea. Poate o s` tesurprind`, Barney, dar strìnilor nu le este interzis s`se vad` cu cet`]eni canadieni. De altfel, Donis nuface obiectul unei anchete. Liz ]i-a cerut doar s` fii cuochii pe el.

– Pentru mine, draga mea, to]i sunt suspec]i.Tân`ra femeie se l`s` p`guba[`. N-avea nici un

rost s` mai discute.Merser` câteva minute \n t`cere, \nainte ca Barney

s` revin` la subiectul lui favorit.– {tii c` \n week-end-ul `sta am f`cut nou`

expulz`ri?– Bravo! se sim]i obligat` s` reac]ioneze

interlocutoarea. Statisticile tale trebuie s` fieimpresionante.

– Da, a[a e! |nc` o arestare, [i bat recordul de anultrecut.

– Ei bine, dac` Miguel Garcia [i-a p`r`sit nevasta,te las s` te ocupi de cazul lui.

– Chiar faci asta pentru mine?!Karen ar fi vrut s` izbucneasc` \n râs \n fa]a

reac]iei copil`re[ti a colegului sù, dar nu-i preapl`cea felul cum se purta Barney cu imigran]ii.


Estelle [i Miguel locuiau lâng` o unitate militar`,\ntr-un bungalou apar]inând Ministerului Ap`r`rii.Karen [i Barney se d`dur` jos din ma[in` [i seapropiar` de u[`. |nùntru, se auzea \nfundat ritmulunei muzici rock. Cu un asemenea fond sonor, eraimposibil s` fi fost auzi]i. Barney deschise u[a deplas` pentru ]ân]ari [i, sub privirile \ngrozite aletinerei femei, \ncepu s` bat` \n u[` cu pumnii [i cupicioarele.

– Termin`, Barney, o s` d`râmi casa.Dar metoda se dovedi eficient`. Muzica se d`du

mai \ncet [i cineva dinùntru r`spunse \n spaniol`.Karen \i arunc` o privire surprins` lui Barney.– E Miguel, nu-mi vine s` cred.U[a se deschise. |n pragul ei, ap`ru Miguel Garcia.

Era \mbr`cat cu o bluz` de corp [i ni[te pantaloni, [inu p`rea deloc impresionat de nou-veni]i.

– Ce vre]i?Barney scoase insigna.– Coxwell, de la Imigr`ri. {i ea e Miller.– O cunosc.Karen \ncerca s` se ascund` \n spatele colegului

ei. Nu-i pl`cea deloc situa]ia asta.

78 PAMELA KENT

– E[ti Miguel Garcia? \ntreb` Barney.– Mda.– El e, confirm` Karen. Am vrea s` vorbim cu tine,

Miguel.– Despre ce?– Despre permisul tù de [edere.Miguel ridic` din umeri, indiferent.– Hai s` vorbim.– Putem s` intr`m? \ntreb` ea.Miguel se uit` pe rând la ei, cu o expresie

b`nuitoare.– Intra]i, n-am nimic de ascuns.Intrar` \ntr-un salon minuscul. Karen alese s` se

a[eze \n timp ce Barney se plimba, cu mâinile laspate.

– Dac` suntem aici, \ncepu Karen, este din cauz`c` nu te-ai prezentat la ultimele trei convoc`ri.

Miguel \i f`cu cu ochiul [i ie[i din camer` f`r` s`r`spund`. Se \ntoarse dup` un minut, cu o sticl` debere \n mân`, [i se a[ez` pe banchet`.

– Domni[oara Miller ]i-a pus o \ntrebare, url`Barney. De ce n-ai venit la birou?

– Nu [tiu, domnule. Trebuie s` fi uitat.


– Unde e Estelle? \ntreb` Karen.– La lucru.– Credeam c` a fost dat` afar`.El nu r`spunse imediat.– Da, dar au primit-o din nou.– Parc-am \n]eles c` ]i-ai dat demisia.– A[a e…– De ce? Nu e o munc` potrivit` pentru un tip ca

tine?Karen f`cu o strâmb`tur`, dar din fericire Miguel

nu p`rea [ocat de tonul lui Barney.– M` descurcam cu treaba pe care-o f`ceam. Am

f`cut lucruri [i mai nasoale ca s` câ[tig o pâine. Daram alergie la ro[ii.

|[i ridic` mâneca [i ar`t` bra]ul plin de bubi]e.– S`racul de tine!– Adev`rat, domnule. E ceva pe frunze care-mi

face ce se vede.– Te-a v`zut vreun medic? \ntreb` Karen.Barney, care disp`ruse \n buc`t`rie, nu-i l`s` timp

s` r`spund`.– Hei, Garcia, nevast`-ta e alergic` la menaj?– Ce vrei s` spui ?

80 PAMELA KENT

– Vino s` vezi, Karen.Buc`t`ria era \ntr-o stare \nfior`toare. Vasele nu

mai fuseser` sp`late de cine [tie cât timp, [i pe joserau aruncate cutii de conserve. Karen n-o preacuno[tea pe Estelle, dar nu-i venea s` cread` c` ofemeie putea s` locuiasc` \ntr-o asemenea mizerie.

Se \ntoarse \n \nc`perea care ]inea loc de salon [ise post` \n fa]a lui Miguel.

– Am s`-]i pun o \ntrebare, [i vreau un r`spunssincer, spuse ea cu fermitate.

– Ascult, r`spunse mexicanul, bosumflat.– Tu [i Estelle locui]i \mpreun`, ca so] [i so]ie?Miguel se ridic` brusc.– Am spus deja, e la munc`. Imediat ce-o s`

se-ntoarc`, o s` fac` cur`]enie.– Po]i s`-mi dovede[ti c` Estelle mai locuie[te aici?– De ce-a[ face-o?– Arat`-ne dulapul, ordon` Barney.– Ce-i `la?– Locul unde v` ]ine]i hainele.|l urmar` pe Miguel \n camer`. Patul era nef`cut,

dar se p`rea c` dormise o singur` persoan`. Barneydeschise dulapul.


Jum`tate era plin cu haine b`rb`te[ti, cealalt`jum`tate era goal`.

– Unde sunt lucrurile ei?– La cur`]at.– Nimeni nu-[i trimite toate lucrurile deodat` la

cur`]at. Haide, spune adev`rul!Karen \ncerca s` calmeze situa]ia, pentru c` se

temea de reac]iile lui Barney.– Bine, bine. A plecat la p`rin]ii ei.– Dar ai ei sunt mor]i, interveni Karen.Miguel devenea din ce \n ce mai nervos. Se leg`na

de pe un picior pe cel`lalt [i ridica ochii \n tavan, ca[i cum ar fi a[teptat s`-i vin` din cer un ajutor.

– Bine, am s` v` spun ce vre]i s` auzi]i. A plecat.Ne-am certat [i [i-a f`cut bagajele.

Barney se bucura nespus s` trìasc` momente caacesta. Pe chip i se \ntip`ri o profund` satisfac]ie.

– Bine, bine… Atunci, v-a]i desp`r]it.– Nu! Ne-am certat, atâta tot. Dar suntem \n

continuare c`s`tori]i. {i biroul de imigr`ri n-aredreptul s`-[i vâre nasul \n problemele meleconjugale. |mi iubesc nevasta, [i de asta r`mân aici,s-o a[tept.

82 PAMELA KENT

Miguel marcase un punct. E drept c` nimic nu-lobliga s` r`mân` \n bungalou. Karen nu prea eraconvins` de spusele lui, dar vroia s`-i mai acorde o[ans`.

– Vino, Barney, hai s` plec`m. Dac` Estelle se\ntoarce, d`-ne un telefon. Ne-am \n]eles?

– De acord.– {i vreau s`-]i v`d certificatul medical.Miguel mormì ceva nedeslu[it [i trase un [ut \n

u[` ca s-o \nchid`.

***

Buc`tarii de la Trattoria Palerma habar n-aveau deaerul condi]ionat, [i aburul care ie[ea din marmitef`cea ca buc`t`ria s` par` o baie turceasc`, \ns`Donis p`rea s` nu se sinchiseasc`.

Alt`dat`, ar fi pufnit \n râs dac` cineva i-ar fi spusc` o s` ajung` s` spele vase ca s`-[i câ[tige o pâine.Fusese un student str`lucit [i avusese o carier` desucces pân` s`…


{i acum… Cine-ar fi putut s` cread` c` va ajungeaici? Cu un gest, arunc` resturile dintr-o farfurie \ntr-un sac, pe urm` o vâr\ sub robinet.

De fapt, situa]ia ar fi putut fi [i mai rea. Canada erao ]ar` frumoas`, [i oamenii nu erau atât de reci [i dedistan]i cum \[i \nchipuise.

|ntâlnirea lui cu Karen Miller era o dovad` \n acestsens. Doar ea fusese cea care-l scosese din\nchisoare!

Era o femeie seduc`toare, inteligent` [i amabil`,dar r`mânea \nainte de orice consilier` la biroul deimigr`ri.

Totu[i, cu o sear` \nainte, când o \ntâlnise [i-linvitase s` bea o cafea, nu era de serviciu. Era oareposibil s` se intereseze de el [i altfel, decât pe planprofesional?

Dac-ar fi fost la el acas`, lucrurile ar fi fost simple.Dar se g`sea \ntr-un or`[el din Ontario, \n mijloculCanadei, [i nu [tia care erau obiceiurile pe aici.

N-avea decât o certitudine. Karen nu era ou[uratic` \n cùtarea unei aventuri trec`toare. Poatec` \n zilele urm`toare…

– Adonis Sotera?

84 PAMELA KENT

Tonul glasului, [i mai ales mâna care i se opri peum`r, nu putea s`-l \n[ele pe Donis.

– Cine e[ti? \ntreb` el f`r` s` se \ntoarc`.– Coxwell, de la biroul de imigr`ri. Vreau s`-]i v`d

documentele.Pu]in mai târziu, Coxwell \l \mpingea pe Donis, cu

mâinile \nc`tu[ate, \n localul oficiului de imigr`ri.Prima persoan` pe care o v`zu Donis fu Karen. Ea \lprivi pe Barney, apoi \l recunoscu pe Donis. Devenideodat` foarte palid` [i-l auzi murmurând:

– Oh, nu…Donis o privi cu r`cel` [i se apropie de ea.– Po]i s` fii mândr`, domni[oar` Miller. |]i faci

treaba foarte bine.


Capitolul 4

– Ce se-ntâmpl`, Barney?Karen se gr`bi spre colegul ei, f`r` s-o intereseze

privirile curioase ale persoanelor care erau acolo. Pentru ea, nu putea decât s` fie vorba de o

gre[eal`.– Mul]umesc c` mi-ai furnizat o indica]ie

pre]ioas`. |n felul `sta, nu mi-am pierdut toat` dup`-amiaza.

– Ce indica]ie? Despre ce vorbe[ti?Barney arunc` o privire triumf`toare spre Donis.– Când te-am p`r`sit, am hot`rât s` m` duc s` v`d

unde-l l`sase[i pe Sotera cu o sear` \nainte. L-am

g`sit sp`lând vasele la Palermo, f`r` nici un permisde munc`, bine\n]eles.

Karen l`s` ochii \n jos. Inima i se strânse. Donis n-ar putea niciodat` s` \n]eleag` c` nu era cu nimicvinovat`. Când ridic` ochii, o lacrim` \i curgea peobraz, o lacrim` care n-avea ce cùta aici, la locul eide munc`.

– |mi pare rù, \i spuse lui Donis.Dar el nici m`car n-o privi.– De ce ]i-ar p`rea rù? interveni Barney. Nu ]i-ai

f`cut decât datoria. Haide Sotera, avem un raport descris.

***

Seara, dup` ce termina treaba la birou, Karen avea\ntâlnire cu cumnata ei ca s` mearg` la cump`r`turi.Era ceva ce nu f`cea de prea multe ori, \ns` de fiecaredat`, \i f`cea pl`cere.

Totu[i, ie[ind din al optulea magazin, Sue sepr`bu[i pe o banc`, l`sând s`-i cad` pachetele pe jos.


– M-am s`turat. Dac` mai trebuie s` merg la vreunmagazin, n-or s` m` mai ]in` picioarele.

– Sue, ce-i cu tine? De obicei e[ti plin` de via]`.– Totul e bine, te asigur. Vroiam s`-]i pun aceea[i

\ntrebare.– Eu sunt cât se poate de bine, fii lini[tit`.Karen se aplec` s` strâng` pachetele. Curios

lucru… nu era \n stare s`-[i aminteasc` cecump`rase.

– Ai probleme la serviciu?– Nu… \n fine, nu prea.Karen [tia c` Sue nu i-ar mai pune alte \ntreb`ri. |i

impusese s` respecte secretul profesional, [i \n plus,nu mai vroia s` se gândeasc` la Donis. Nu vroia s`-[imai aduc` aminte de chipul lui, când \l aduseseBarney.

{i pe urm`, de ce trebuia s` se simt` vinovat`?Donis fusese cel care lucrase, [tiind bine c` n-aveadreptul s-o fac`. Singura ei gre[eal` fusese aceea c`nu-[i ]inuse gura.

***

88 PAMELA KENT

Donis auzi u[a grea, metalic`, \nchizându-se, [izgomotul acesta \l sim]i pân` \n m`duva oaselor.Gardianul se \ndep`rt`, \nchizând pe drum [i alteu[i. Donis mai trecuse [i \nainte prin asta, a[a c`zgomotele astea \i erau familiare.

|ns` obi[nuin]a nu f`cea lucrurile mai u[oare,dimpotriv`. Reu[ise s` reziste o dat`, [i nu era sigurc` ar fi putut s-o ia de la \nceput. Nevoia de libertateera din ce \n ce mai presant`.

Acum doi ani, Donis nu \nnebunise, pentru c` \ncele din urm` se resemnase. Acceptase s` moar`,pentru c` \n momentul acela, moartea era singuraop]iune pe care o avea. Dar ast`zi, credea c` cefusese mai greu trecuse…

Donis se a[ez` pe patul metalic [i se uit` \n jur. Nu maiera la comisariatul de poli]ie, ci la centrul de deten]ie. La\nchisoare! Se \ntinse pe spate [i \nchise ochii.

|nchisoarea… Asta \i trezea \n minte un trecut pecare ar fi vrut atât de mult s`-l uite… Celula de ast`ziera mai curat`, patul mai confortabil, dar restul era lafel: o u[` \ncuiat` [i gratii la ferestre.

|n \nchisoare, timpul trece cu o \ncetineal` greude suportat. Pierdeai no]iunea de zi [i noapte. Rupt


de lumea exterioar`, cum puteai s` p`strezi contactulcu realitatea?

Cel mai greu de \ndurat era singur`tatea. {i maiera [i degradarea fizic`, trupul sl`bea, mu[chii seatrofiau…

Da, amintirile-i erau \nc` vii, teribil de prezente.– Hei, Sotera, treze[te-te! }i se r`ce[te mâncarea.Deschise ochii [i se ridic` pe marginea patului. |n

fa]a lui era o tav` cu mâncare. Gardianul intrase \ncelul` [i l`sase u[a deschis`. Donis nu \n]elegea.Gardienii nu intrau niciodat` \n celule.

Asta trebuia s` fie o nou` form` de tortur`.Mâncarea era otr`vit`… sau avea s` i-o ia \ndat` ce-ar vrea s-o m`nânce.

Dar gardianul ie[i, l`sând tava cu mâncare.– M`nânc`, spuse el \ncuind u[a. N-o s` mai ai

nimic pân` la micul dejun.Donis \l v`zu pe om \ndep`rtându-se. Mirosul

mânc`rii umplea atmosfera celulei, [i nu mai puteas` suporte. Se ridic` [i b`tu \n u[`.

– Ia mâncarea!Gardianul se \ntoarse \napoi.– Ce se-ntâmpl`? Nu-]i place ce ]i-am adus?

90 PAMELA KENT

– Ascult`, nu sunt un criminal. E o gre[eal`. N-a[mai putea s` trìesc \nc` doi ani \n felul `sta.

– Doi ani? Ai mai petrecut doi ani \n \nchisoare?Era cald \n \nchisoare, \ns` Donis dârdâia. C`ma[a

\i era ud` de transpira]ie, [i-i era grea]`.– Dac` trebuie s` r`mân, atunci cheam` un preot.– Poftim?– Un preot. Am bani. Pot s` pl`tesc.– Hei, nu po]i vorbi pe engleze[te?Donis d`du din cap. De ce gardianul `sta nu

\n]elegea ce-i spunea? Vroia un preot, nimic maimult.

– Parc` nu merge, nu?Gardianul se \ntorsese \n celul` [i-l examin`

\ncruntat.– Ce se-ntâmpl`? Hei, Sotera, ascult`-m`. |ncearc`

s` te lini[te[ti pu]in. O s`-]i aduc un pahar cu ap`.Donis \l privi pe gardian cum se \ndep`rta din

nou. |ncet-\ncet, revenea la realitate. Nu era \nSanvito. Era \n Canada. |nfometarea [i tortura eraudin alt` epoc` [i din alt` lume.

La \ntoarcerea gardianului, se sim]ea mai bine. |imul]umi omului [i bù paharul cu ap`.


– Sotera, s-ar zice c` ]i-e mai bine. Te-ai maicolorat la fa]`. Nu mai ai nevoie de nimic?

Erau multe lucruri pe care Donis nu le \n]elegea \n]ara asta.

– De ce trata]i prizonierii atât de… omene[te?Gardianul p`ru u[urat s` vad` c` Donis \[i venise

\n fire.– Pur [i simplu e[ti \n deten]iune, \n a[teptarea

termin`rii unei anchete f`cute de serviciul deimigr`ri.

– {i când se va termina ancheta asta?– Cred c` luni.– {i ast`zi e vineri.– Da, \[i fac treaba cât se poate de repede, dar…Trei zile. {i fiecare or` din aceste trei zile avea s`

dureze o eternitate. Sim]i cum \l cuprinde panica,dar reu[i s` se st`pâneasc`.

– Pot s` dau un telefon?– Depinde cu cine vrei s` vorbe[ti.Inexplicabil, prima dat` se gândi la Karen. Ar fi

vrut s`-i aud` glasul, dar [tia c` nu trebuia s` se maigândeasc` la ea. Nu din cauza ei era acum la\nchisoare?

92 PAMELA KENT

– A[ vrea s` dau telefon unui preot. P`rinteluiPeter.

– Nici o problem`. |l cunosc.– Am dreptul s` primesc [i vizite?– Una pe zi, precum vitaminele. Acum, hai s`

telefonezi. Plimbarea asta mic` o s`-]i deschid` poftade mâncare.

Gardianul l`s` u[a deschis` [i Donis \l urm` pân`\n sala unde se g`sea telefonul.

***

Când \l v`zu pe p`rintele Peter intrând \n celulalui, Donis \n]elese c` via]a putea s` fie o permanent`re\ncepere. Puteai s` parcurgi mii de kilometri [i s`te treze[ti exact \n aceea[i situa]ie.

– Ce mai faci, fiule? \ntreb` p`rintele \ntânzându-imâna lui Donis. Nu ar`]i prea bine.

– Sunt obosit, dar o s` treac`.P`rintele Peter se a[ez` pe patul de fier [i continu`

discu]ia pe care o \ncepuser` la telefon.


– Ar fi trebuit s`-mi spui c` aveai nevoie de bani.Noi avem un buget la seminar pentru asemeneasitua]ii. N-ar fi trebuit s` faci o ilegalitate.

Donis cl`tin` din cap.– Nu-i a[a de simplu.– Ah nu? Totu[i, [tiai la ce riscuri te expui.– P`rinte, pân` la urm` n-am f`cut decât s` sp`l

ni[te vase. Nici un canadian n-ar fi acceptat s` facà[a ceva.

– E drept, dar asta nu-i o scuz`.– P`rinte, v` asigur c` n-am venit \n Canada s` m`

\mbog`]esc. Sunt aici pentru c`… \n sfâr[it, pentruni[te motive care n-au nimic \n comun cu banii, [icare nu sunt deloc simple.

– Ai destul` \ncredere \n mine ca s`-mi explicimotivele astea?

Donis \[i trecu degetele prin p`r. Putea s`-ir`spund` p`rintelui? Putea s` aib` \ncredere \ncineva? A[a crezuse, când venise aici, \ns` destinulhot`râse altfel.

P`rintele Peter p`ru a-i \n]elege fr`mânt`rile.– Po]i s` ai \ncredere \n mine, sunt preot, spuse el

cu blânde]e.

94 PAMELA KENT

Donis trase adânc aer \n piept.– Am ajuns \n \nchisoare ca un criminal. N-am

bilet de \ntoarcere, [i nici destui bani. Asta e de-ajunspentru Coxwell s` fie convins c` nu m-a[ prezenta laanchet` dac-a[ fi liber.

– Ai face-o, [tiind c` ri[ti s` fii expulzat \n Sanvito?Donis aprecie sinceritatea p`rintelui, [i r`spunsul

lui fu la fel de sincer.– A[a m` gândeam [i eu. Ce s-a \ntâmplat cu

biletul tù de avion? Când ai venit \n Canada, trebuias` ai bilet dus-\ntors.

– Am vândut biletul de \ntoarcere.– Câ]i bani ai acum?– Vreo dou` sute de dolari.– Nu-i de-ajuns ca s` pleci din Canada. P`cat, dar

e logic s` fii \nchis preventiv.– Ce s-ar fi \ntâmplat dac-a[ fi spus c` nu vreau s`

p`r`sesc Canada?– Nu asta-i metoda cea mai bun`. Ar fi trebuit s` faci

cererea \n ]ara ta, pe lâng` un consultant canadian.– Asta am vrut s` fac la Viena. Mi s-a spus c` \n

Canada n-au nevoie de economi[ti [i c` formalita]ilear dura cel pu]in un an.


– Exact a[a stau lucrurile.– Nu puteam s` a[tept un an. Pentru mine, era

deja periculos s` mai \ntârzii m`car o zi.P`rintele Peter \[i \n`l]` sprâncenele.– Nu \n]eleg. De ce-ar fi fost periculos?Iat` din nou \ntrebarea la care nu \ndr`znea s`

r`spund`. Donis se gândi la bunica lui. Ea i-ar fi spusc` \ntâlnirea cu p`rintele nu era \ntâmpl`toare, [i c`trebuia s` aib` \ncredere \n destin.

Dar atunci, ce i-ar fi spus \n leg`tur` cu Karen?– Donis? Ce se-ntâmpl` cu tine? \ntreb` p`rintele.|[i alung` din minte imaginea lui Karen.– Ierta]i-m`, m` gândeam la altceva. Dac` v`

vorbesc despre trecutul meu, trebuie s`-mi jura]i s`p`stra]i t`cerea despre ce am s` v` spun. Alte vie]idecât a mea depind de discre]ia dumitale.

B`trânul zâmbi.– Sunt preot, adu-]i aminte. Sunt \nv`]at cu

confesiunile. Pot s`-]i promit c` cele ce-mi vei spunenu vor ie[i dintre zidurile acestei \nchisori.

Donis ezit` o clip`, \nainte de a lua hot`rârea.Timp de o or`, el vorbi, [i p`rintele \l ascult`, mai

\ntrebându-l câteodat` ca s`-i explice câte un

96 PAMELA KENT

am`nunt. Dup` ce termin`, Donis se sim]i u[urat, ca[i cum fusese de-ajuns s` spun` povestea asta ca s`scape de povara care-l ap`sa.

– Dac` vrei, pot s` te ajut, spuse p`rintele.– Cum asta?– Dac` asta vrei, pot s` fac \n a[a fel \ncât s` r`mâi

\n Canada. Voi fi sf`tuitorul tù \n cursul anchetei dela oficiul de imigrare.

– De ce a]i face asta?– Pentru c` [tiu ce \nseamn` s` fugi mereu, [i [tiu

c` la un moment dat, trebuie s` te opre[ti.Prima reac]ie a lui Donis fu s` refuze ajutorul

p`rintelui. |n Sanvito, s` accep]i ajutorul cuiva eraconsiderat un semn de sl`biciune. Poate asta explicade ce poporul evoluase atât de pu]in \n decursulsecolelor. Dar, poate nu era chiar a[a…

– V` sunt recunosc`tor, p`rinte.


Capitolul 5

Luni dup`-amiaz`, Barney Coxwell ap`ru \n biroullui Karen.

– Spune-mi, [tii \n ce mare \ncurc`tur` e clientultù? \ncepu el cu o expresie satisf`cut`.

Karen \[i a[ez` stiloul pe birou, str`duindu-se s`r`mân` impasibil`.

– M` ocup de mai multe persoane \n acela[i timp.Despre cine vorbe[ti?

– Sotera, frumosul mediteranean, cum \i spuneMolly.

Interogatoriul lui Donis \ncepuse \n diminea]aaceea. Karen parc` st`tea pe jar a[teptând decizia

justi]iei. Sperase doar s` afle ce se \ntâmplase de laaltcineva decât de la Barney.

– V`d c` abia a[tep]i, a[a c` spune-mi ce s-a\ntâmplat?

– Audierea a fost suspendat`. Trebuie s` re\nceap`dup`-amiaz`, dar reprezentantul nostru mi-a garantatc` va fi expulzat, f`r` nici o problem`.

Karen \l cuno[tea bine pe ofi]erul despre care eravorba. Era un om cinstit, care n-ar fi expulzat unimigrant clandestin dac` n-ar fi considerat \ntr-adev`r necesar.

– De ce nu i se propune mai degrab` s` plece debun`voie? Doar nu-i acuzat de nici o activitatecriminal`.

– A[a crezi dumneata. Poli]ia a trimis un telexautorit`]ilor din Sanvito ca s` afle mai multe despreSotera. Ei bine, num`rul pa[aportului e fals…

– Poate s` fie o simpl` gre[eal`.– Las`-m` s` termin. Nu e nici o gre[eal`. Nu

numai c` Sotera nu lucreaz` pentru pre[edinte, darchiar nu mai este cet`]ean din Sanvito.

– Dar atunci…– Este apatrid.


Acum doi ani, pre[edintele i-a retras cet`]enia.– Cum a ob]inut pa[aportul?– E un fals.– Doamne!Barney \[i freca mâinile, vizibil \ncântat de

\ntors`tura pe care o luau evenimentele.– Lucrurile n-au s` r`mân` a[a, asta e sigur.– Barney, te rog s` termini!Trebuia s` stea s` se gândeasc`, [i nu putea s`

fac` asta \n prezen]a lui.– Hei, n-are nici un rost s` fii sup`rat` pe mine,

domni[oar`!Spunând acestea, ridic` din umeri [i ie[i. Karen

f`cu un efort s` nu ia ceva de pe birou [i s` aruncedup` el. Se ridic` [i se duse s-o caute pe Liz.

– Pot s` vorbesc cu tine?– Bine\n]eles. Tocmai m` preg`team s` cobor s`

beau o cafea. Nu vii [i tu?– Nu, nu pot. N-am timp.– Bine, atunci te ascult.– Vroiam s`-]i cer o favoare. De \ndat` ce se va lua

o hot`râre \n cazul Sotera, te rog s`-mi dai [i mie deveste, de acord?

100 PAMELA KENT

– V`zându-te cum ar`]i, \mi dau seama c` Barney atrecut pe la tine.

– Da, [i mi-a prezentat cum stau lucrurile, \n stilullui personal.

– Sper c` nu te sim]i vinovat` \n chestia asta.– Ca s` fiu sincer`, nici eu nu mai [tiu ce simt.– }i-ai f`cut treaba, a[a cum ar fi f`cut oricine.

N-aveai de unde s` [tii c` min]ea \n leg`tur` cupa[aportul [i cu restul.

– Dar nu despre asta vreau s`-]i vorbesc. |]i aduciaminte ce credeam despre el dup` ce am citit labibliotec`? Ei bine, m-am \n[elat. Nu este complicecu guvernul, dimpotriv`. Pre[edintele \i poart` pic`[i n-are nici un amestec \n atrocit`]ile comise peinsula lui.

Liz o privi o clip` cu surprindere.– Trebuie s` recunosc c` eu nu vedeam a[a

lucrurile, dar nu te gr`bi s`-l consideri nevinovat peomul `sta. Dac` nu face parte dintre oameniiapropia]i de pre[edinte, asta nu \nseamn` c` este uns`rman nevinovat.

– {tiu bine, dar dac` a comis vreo f`r`delege, af`cut-o doar ca s`-[i salveze pielea. N-a avut de ales.


Karen se pr`bu[i pe un scaun, nemaiavândargumente.

– Poate ai dreptate. |mi \nchipui c` asta se vaconsemna \n raport. Dar de ce ai venit s`-mi spuitoate astea, Karen?

– Aveam nevoie s` vorbesc cu cineva.Liz izbucni \n râs.– Barney a reu[it ce vroia, nu-i a[a?– Când intr` la mine \n birou, v`d ro[u \n fa]a

ochilor.– Ascult`, l-am v`zut pe Donis [i \n]eleg c` l-ai luat

sub aripa ta. {i eu a[ fi f`cut ca tine, dar nu [tii nimicdespre el, \n afar` de ceea ce a descoperit poli]ia. Nute plimbi cu un pa[aport fals \n buzunar f`r` unmotiv serios, [i dac` a fost decretat apatrid, trebuies` existe unul.

– Vrei s` spui c` nu sunt obiectiv`?– Nu trebuie s` te la[i prins` \n capcan` de

sentimentele tale fa]` de b`rbatul `sta. P`streaz`-]imintea limpede. E singurul sfat pe care pot s` ]i-ldau.

Cuvintele lui Liz parc` puneau pu]in` ordine \ngândurile lui Karen.

102 PAMELA KENT

– Ai dreptate. Am s` m` str`duiesc.– Foarte bine. |]i promit s` te ]in la curent cu ce

se-ntâmpl`, dar deocamdat` cafeaua m` a[teapt`, [itrebuie neap`rat s-o beau, dac` vreau s` r`mân treaz`pân` la sfâr[itul zilei.

***

Era aproape ora de \nchidere a birourilor, cândKaren o v`zu din nou pe Liz.

– Tocmai am primit un telefon de la judec`tor. Karen \[i ]inu respira]ia.– Ce-au hot`rât?– Expulzarea.– Oh, nu…– A[teapt` pu]in. Arestarea a fost suspendat`, [i

Donis a ie[it din \nchisoare.Karen nu mai \n]elegea nimic.– Adev`rat? Dar de ce?– A f`cut o cerere s` ob]in` statutul de refugiat

politic. P`rintele Peter l-a sf`tuit s` fac` a[a.


Karen se sim]i u[urat`.

Ea i-l prezentase lui Donis pe p`rinte, [i acesta se

dovedise un sfetnic bun.

– Ceea ce \nseamn` c` Donis va putea s` r`mân`

\n Canada pân` când comitetul va lua o hot`râre \n

acest caz. {i asta poate s` dureze câteva luni.

– Exact, confirm` Liz.

– Cine se va ocupa de dosarul lui, aici?

– Chiar despre asta vroiam s` vorbesc cu tine.

M-am gândit c` ai putea s` te ocupi tu.

Lui Karen nu-i venea s`-[i cread` urechilor.

– Eu?

– Te-ai mai ocupat de asemenea cazuri. Crezi c`

po]i s` te descurci [i cu `sta?

– Glume[ti? Dosarul `sta va intra \n istoria

biroului de imigr`ri ca cel mai frumos care a fost

\ntocmit vreodat`.

– Doamne, abia a[tept s`-l citesc [i eu.

– Trebuie s` recunosc c` dac` n-ai fi fost [efa mea,

superioar` ierarhic, ]i-a[ fi s`rit de gât s` te s`rut.

– Haide, nu te sfii s-o faci. Birourile sunt \nchise,

acum.

104 PAMELA KENT

***

Totul era preg`tit. Pixurile erau aliniate \n fa]a ei,dosarele disp`ruser` \n sertare [i blocnotesul se aflaexact pe marginea biroului.

Karen se mai gândise s` a[eze cu o neglijen]òstentativ` casetofonul pe un col] al mesei, [i pusese\n el o caset` nou`.

Nu mai lipsea decât Donis.La ora exact`, auzi b`tând la u[`.– Intr`! spuse ea ridicându-se.Donis deschise u[a [i intr` \n birou. Era palid [i

p`rea obosit. Era \mbr`cat cu un costum gri, cucroial` european`.

– Bun` ziua, spuse ea pe un ton cordial, darimpersonal.

El p`ru s` cânt`reasc` o clip` sinceritatea primirii.– |mi pare bine s` te v`d din nou, r`spunse pân`

la urm`. Hot`rât lucru, drumurile noastre sunt f`cutes` se \ncruci[eze.


– Asta de deranjeaz`?– Trebuie s` recunosc c` atunci când p`rintele

Peter mi-a spus c` o se te ocupi de dosarul meu, n-am fost prea \ncântat.

Karen l`s` ochii \n jos.– {i acum, ce p`rere ai?– Din \ntâmplare, m-am \ntâlnit cu un negustor

portughez care a venit aici acum cinci ani.– Da, trebuie s` fie domnul Medeiros.– |i place mult de tine. Te g`se[te simpatica, cum

spune el.– {i comerciantul `sta te-a f`cut s`-]i schimbi

p`rerea despre mine?– Nu. Mi-am schimbat p`rerea când mi-a vorbit

despre Coxwell. Colegul tù are o reputa]ie proast`printre imigran]ii care au ap`rut de curând.

Karen se lini[ti un pic [i-i ar`t` un scaun pe cares` ia loc.

– Barney face uneori… exces de zel. P`rintelePeter va asista [i el la \ntrevederi?

– Nu. Nu vreau s`-l mai deranjez.Tân`ra femeie sim]i o mare pl`cere. Asta \nsemna

c` Donis avea \ncredere \n ea.

106 PAMELA KENT

– |nainte de a \ncepe, trebuie s`-]i spun clar c`\ntâlnirile astea au ca singur scop \ntocmirea unuidosar. Eu una, n-o s` am nici o influen]` personal` \nluarea deciziei finale. E de la sine \n]eles c` tot ce seva vorbi aici va r`mâne confiden]ial. Ai s`-mi pui vreo\ntrebare?

– Nu, niciuna.Ea ap`s` pe butonul casetofonului [i \ntrevederea

\ncepu.– Biroul de imigr`ri din Londra, Ontario, 24 iulie.

Scopul audierii: s` se stabileasc` dac` cererea esteconform` cu statutul conven]iei refugia]ilor politici.

Vorbise privind casetofonul, apoi se \ntoarse spreDonis.

– Care este numele dumneavoastr`, v` rog?– Andonis Miliano Sotera.– Care este data na[terii?– M-am n`scut pe 27 iulie 1958.Peste trei zile, avea s` fie aniversarea lui. Va fi

cineva care s`-l s`rb`toreasc`?– Unde v-a]i n`scut?– La Muniz, Sanvito– Care este situa]ia familial`?


– Nec`s`torit.R`spunsul acesta o surprinse. Tot timpul \[i

\nchipuise o so]ie care trebuia s`-l a[tepte acolo, peinsula lor, o so]ie care ar fi f`cut-o s` nu mai visezela o eventual` rela]ie cu clientul sù.

– Mai ave]I familie?– Cred c` bunica mai trìe[te, [i am doi veri, veri

\ndep`rta]i.– Unde locuiesc?– Bunica [i un v`r locuiesc \n Sanvito, veri[oara

mea e \n Spania.Caseta ajunse la sfâr[it [i Karen trebui s-o \ntoarc`.– Cred c` acum ar fi un moment potrivit s` nu v`

mai pun \ntreb`ri [i s` v` las s` vorbi]i. Ceea ce vors` afle membrii comitetului, sunt motivele care v-ar\mpiedica s` v` \ntoarce]i acas`. Pute]i s` \ncepe]ichiar cu perioada copil`riei. N-o s` mai intervin decâtdac` va fi nevoie pentru precizarea unui am`nunt,sau o dat`.

Donis lu` un pix de pe mas` [i-l privi cu aten]ie.– Copil`ria mea a jucat un rol important \n

evenimentele care s-au petrecut \n ultimii ani. Tat`lmeu era redactor-[ef la un ziar din Sanvito. Mama era

108 PAMELA KENT

casnic` [i se ocupa de cre[terea mea. Când am\mplinit optsprezece ani, am plecat la Barcelona s`studiez economia. Când m-am \ntors, mi s-a propusun post de consilier economic. Cum nu eram preamul]i \n domeniul `sta, am ajuns repede \n frunteaComisiei \ns`rcinat` cu dezvoltarea.

– Sub ordinele cui lucra]i?– Ale pre[edintelui. |n fine, ale fostului

pre[edinte. Am r`mas pe postul `sta mai bine de [aseani. Dup` ultimele alegeri, mi s-a cerut s` plec. N-amavut de ales, pentru c` birourile mele fuseser`devastate [i se schimbaser` \ncuietorile. Am \ncercats` pun la punct un cabinet de consilieri pentru\ntreprinderi, \ns` clien]ii mei disp`reau unul dupàltul \n agita]ia reformelor economice. Atunci, amajuns la ziarul tat`lui meu unde m` ocupam decronica economic`. T`cu câteva clipe, ca [i cumpovara amintitilor devenea prea ap`s`toare. Saupoate pierduse obi[nuin]a de a povesti?

– Tata a fost mereu foarte independent fa]` de ceide la putere. Din p`cate, de data asta, guvernul numai suporta nici o critic`, [i ziarul a \nceput s` fiecenzurat.


– Ce a]i f`cut?– Nu puteam s` t`cem. Atunci, am \nceput s`

\ntemeiem o pres` clandestin`, unde ap`reau toateinforma]iile cenzurate \n presa oficial`.

– Guvernul n-a [tiut nimic despre asta?– Ba da, pân` la urm` ne-a descoperit sistemul,

dar cât` vreme am reu[it s` ap`rem, am fost foarteeficace.

Karen surprinse \n ochii lui Donis o flac`r` nou`.|l vedea \nfl`c`rându-se vorbind despre ]ara lui, [i-lsim]ea c` era mândru de ceea ce se \ntâmplase. Dardeodat`, l`s` capul \n jos, [i glasul lui deveni maisumbru.

– |ntr-o zi, tata mi-a cerut s` m` duc la oconferin]` economic`, la Geneva. Am \ncercat s`-l facs` \n]eleag` c` nu st`team \n loc de asta, dar el nicin-a vrut s` aud`. |n absen]a mea, tata [i mama au fostaresta]i [i arunca]i \n \nchisoare. Am \ncercat s` m`\ntorc cât mai repede, dar ]ara se \nchisese pentrulumea exterioar`.

Nu mai era nici un vapor, nici un avion cu care s`se poat` ajunge \n Sanvito.

– {i ce a]i f`cut?

110 PAMELA KENT

– Am plecat la Barcelona, [i acolo i-am cerut cuivacare avea o [alup` s` m` duc` pe insul`.

– P`rin]ii au fost aresta]i din cauza activit`]ii dejurnali[ti?

– Da, numai din cauza asta.– {i de ce pre[edintele a a[teptat s` pleca]i din

]ar` ca s` fac` arest`rile? Trebuia s` b`nuiasc` faptulc` ve]i deveni un opozant.

– Cred c` a avut o pl`cere sadic` s` ne despart` [is` m` \mpiedice s` m` \ntorc la ai mei.

– E o presupunere?– Nu, mi-a spus-o el \nsu[i.Aducând vorba despre omul care-i pricinuise

atâtea suferin]e, Karen \l v`zu pe Donis strângândpumnii. Furia clocotea \n el, st`ruitoare.

– Nemul]umirea oamenilor cre[tea din zi \n zi. Au\nceput s` se ]in` \ntruniri politice \n biserici, pentruc` era locul pe care-l credeau cel mai ferit de poli]ie.Dar guvernul s-a gr`bit s` \nchid` bisericile [i s`-i\mpu[te pe preo]i pentru incitare la revolt`.

– Au fost judeca]i?– Bine\n]eles. To]i au fost g`si]i vinova]i.– Ce-a]i f`cut când v-a]i \ntors \n Sanvito?


– Am fost s-o v`d pe cea la care ]ineam cel maimult: bunica mea. Era foarte b`trân`, dar era \nfruntea celei mai importante mi[c`ri de rezisten]`din Sanvito. M-am ascuns la ea acas`. Dup` câtevas`pt`mâni, am aflat c` p`rin]ii mei au fost \mpu[ca]i.

– Of, Doamne! l`s` s`-i scape Karen.Donis, cu o expresie indiferent`, f`cu un semn

spre casetofon.– S-a terminat caseta.Karen se gr`bi s-o schimbe. Gesturile \i erau

[ovìtoare, pentru c` fusese bulversat` de lucrurilepe care le auzise.

– |n timpul `sta, continu` Donis, ]ara se \ndreptaspre catastrof`. Fabricile se \nchideau una dup` alta,[i infla]ia \i ruina pe oamenii de rând. Câmpurile numai erau cultivate [i foametea s-a adùgat [irului denenorociri din ]ar`.

Oamenii au \nceput s` fug` din Sanvito, ca s`scape de situa]ia asta.

– Cum plecau?– Pe mare. Fire[te, asta se \ntâmpla noaptea, cu

permanenta nelini[te de a fi repera]i de poli]ie.Bunica [i cu mine ne ocupam de opera]iile astea,

112 PAMELA KENT

pentru c` era unul dintre ultimele lucruri pe care leputeam face pentru ai no[tri.

Donis se ridic` [i se duse s`-[i umple un pahar cuap`. Karen \l privea cu un amestec de jen` [i respect.

Nu era prima dat` când retrìa co[marurile unuirefugiat politic \ntors \n infern. Cambodgieni,libanezi, palestinieni, trecuser` prin biroul ei. {i defiecare dat`, uria[ul, monstruosul decalaj care exista\ntre aceste pove[ti [i ceea ce se \ntâmpla \n via]a eide zi cu zi, o f`cea s` simt` un nod \n gât.

|n timp ce ea se revolta \mpotriva cre[teriipre]urilor, popoare \ntregi erau condamnate s`moar` de foame, erau condamnate s` trìasc` \nmizerie.

|i era ru[ine de problemele ei ne\nsemnate, ru[inec` avusese norocul s` se fi n`scut la ad`post defr`mânt`rile profunde din toat` lumea.

Donis \[i puse paharul pe birou [i continu`:– |ntr-o noapte, \mi ajutam veri[oara s` fug`. Era

student` la Barcelona [i era \n vacan]` \n Sanvitocând s-au \nchis grani]ele. Vaporul cu care urma s`plece tocmai se preg`tea s` ias` \n larg, când a venitpoli]ia. Au tras \n vasul lor, dar f`r` s`-i nimereasc`.


Cât despre mine, am fost dus direct la \nchisoare.– De ce v` acuzau?– Tr`dare, crime \mpotriva siguran]ei statului…

Mi s-a \nscenat un simulacru de proces. Imediat,pre[edintele a organizat o ceremonie \ntr-o pia]`public`, \n decursul c`reia mi-a retras cet`]enia.

– De ce asta?– Cred c` devenise megaloman [i vroia s`

demonstreze lumii \ntregi c` avea puterea absolut`luându-mi drepturile civice, ca [i cum mi-ar fi negatexisten]a.

– Ce s-a \ntâmplat dup` aceea?– Am fost aruncat \n \nchisoare [i am petrecut doi

ani \n izolare complet`.– A]i fost condamnat la doi ani de \nchisoare?Donis l`s` s`-i scape un râs amar.– Am fost condamnat s` fiu \mpu[cat chiar a doua

zi, \n zori. N-am s` uit niciodat` noaptea aceea pecare am petrecut-o \n celul`. Mi-au adus o mas`bogat`, un adev`rat festin, cu feluri de mâncarerafinate, care, la noi, nu se mai g`seau de mult. M-ausf`tuit s` mânânc bine, pentru c` era ultima meamas`. Pe urm`, timp de doi ani, am a[teptat \n fiecare

114 PAMELA KENT

diminea]` s` vin` dup` mine. |n fiecare sear`, m`gândeam c` va fi ultima mea noapte. Timp de doi ani,n-am vorbit cu nimeni, n-am v`zut pe nimeni.

Karen \ncepea s`-l \n]eleag` mai bine pe Donis. |i\n]elegea privirea atât de stranie. A[a se explica [ipanica ce l-a cuprins când ajunsese \n \nchisoare.

– |ntr-o zi, \n sfâr[it, am primit anun]ul oficial alcondamn`rii la moarte. Se p`rea c` le trebuise doi anide gândire ca s` fie siguri c` meritam pedeapsa capital`.|mi aduc aminte c` am râs când am citit hârtia.

Karen nu-l sc`pa din ochi. Chipul lui Donis eraposomorât aducându-[i aminte de trecut, dar p`reas` se u[ureze desc`rcându-[i sufletul.

– |]i \nchipui pe cineva izbucnind \n râs la anun]ulpropriei condamn`ri la moarte? Dar toat` situa]iaasta nu p`rea decât o fars` crud`. Sim]eam nevoiateribil` s` vorbesc, s` stau de vorb` cu cineva. Atunci,i-am cerut gardianului s`-mi aduc` un preot.Credeam c` cererea \mi va fi refuzat`, ca de obicei.De altfel, nu mai r`m`seser` prea mul]i preo]i \nSanvito. Spre marea mea surprindere, un preot aap`rut \n celula mea \n toiul nop]ii. Era \ntuneric [iel ]inea o lumânare \n mân`.


Donis cobor\ glasul [i privirea i se pierdu \n cea]`,din pricina acestei amintiri sumbre.

– Purta o hain` lung` de dimie, explic` vorbitorul.Nu puteam s`-i v`d fa]a, dar glasul lui… n-am s`-i uitniciodat` glasul. Poate nu era decât un glas obi[nuit,dar era prima dat` când auzeam a[a ceva dup` doiani…

– Ce ]i-a spus?– M-a \ntrebat dac` sunt de religie catolic`. I-am

r`spuns c` am fost crescut \n credin]a ortodox`. N-aluat asta \n seam` spunând c` suntem fiii aceluia[iDumnezeu. S-a oferit s`-mi asculte confesiunea, dar i-am explicat c` n-avea nici un rost. Aveam nevoie s`vorbesc, [i doar asta am f`cut. La un moment dat, s-aapropiat de mine [i m-a anun]at c` o s`-mi acordeiertarea p`catelor. Cu o mi[care din mânec`, a stinsflac`ra lumân`rii. Gardianul a strigat ceva, dar p`rintelel-a lini[tit spunându-i c` aproape am terminat.

Karen \[i ]inea r`suflarea. Donis l`sa impresia c`trìa a doua oar` scena aceea.

– A continuat s` spun` o rug`ciune, dar, \n\ntuneric, am auzit zgomotul unei haine c`zând pejos. Nu \n]elegeam ce se \ntâmpla. Pe urm`, mi-a pus

116 PAMELA KENT

un obiect \n mân`. Am recunoscut o cuminec`tur`[i… un inel. "Pune-]i inelul", mi-a [optit. Am f`cut cemi-a spus. Pe urm` mi-a \ntins o caraf` cu vin, [i \ntimp ce beam, m-a \mbr`cat cu haina lui de dimie. S-a apropiat de urechea mea [i mi-a spus c` o barc`m` a[tepta pe ]`rm ca s` m` duc` \n Spania.

– Te-a ajutat s` evadezi? \ntreb` Karen, nevenindu-i s` cread`.

– A r`mas \n locul meu. Când l-am \ntrebat de ceface asta, mi-a r`spuns c` sute de oameni conteaz` pemine. Pentru ei, devenisem Eliberatorul.

Se \ntrerupse, [i Karen \[i ]inu r`suflarea,a[teptând s` \nceap` din nou.

– Nu [tiam ce s` fac, [i nu puteam s` acceptsacrificiul unei fe]e biserice[ti, dar lucrurile s-au\ntâmplat mult prea repede. S-a dus [i a b`tut la u[`chemându-l pe gardian. Ultimele lui cuvinte au fost:" S` nu te \ncrezi \n Santinela Ro[ie". Dar n-a avuttimp s`-mi spun` mai mult.

– Gardianul nu [i-a dat seama ce s-a \ntâmplat?– Nu. Era noapte [i purtam o glug` pe cap. A v`zut

inelul, [i i-a fost de-ajuns. Câteva minute mai târziu,eram liber.


|n micul birou al ofi]erului de imigr`ri KarenMiller urm` o t`cere prelungit`.

– {ti]i ce s-a \ntâmplat cu preotul?Chipul lui Donis se \ntunec`.– A… a fost executat diminea]`, abia reu[i s`

r`spund` cel \ntrebat. N-am [tiut niciodat` cum l-achemat.

118 PAMELA KENT

Capitolul 6

– Nu, nici m`car cum \l chema, repet` el.Donis t`cu, chinuit de imaginile teribile din

trecut. Amintirile \i chinuiau zilele, \l f`ceau s` nudoarm` nop]i \ntregi. Erau ca ni[te ghiulele, pe careavea s` le poarte legate de picioare toat` via]a.

– Donis, te sim]i rù?O voce \i vorbea, blând`, afectuoas`…– Donis!Karen se ridic` [i-l lu` de mân`. El l`s` ochii \n jos, [i privi mâna delicat`. O prinse

cu degetele [i cele dou` mâini se strânser`,\ncurajându-se, \nc`lzindu-se una pe cealalt`.

Asta a fost de-ajuns ca s`-l trezeasc` din co[mar.El ridic` privirea.Karen era nelini[tit` [i impresionat`.– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` el.– Nu [tiu. P`reai atât de… preocupat de ceva.

Mi-a fost fric`.|ngerii trebuia s` arate a[a, \ns` Karen Miller era

adev`rat`, cât se putea de adev`rat`. {i totu[i, KarenMiller era o femeie.

– Mi-e foarte bine.Nu `sta era adev`rul. Ar fi vrut s` se arunce \n

bra]ele ei ca s`-[i uite temerile, s`-[i alungesentimentul de vinov`]ie, dar nu se putea a[a ceva.

– E[ti sigur?O lini[ti cu un zâmbet.– Putem face o pauz`, dac` vrei.– Nu, r`spunse el cu fermitate. Prefer s`

continu`m. |l privi o clip`, apoi se hot`r\ s` apese pebutonul casetofonului.

– De acord, s` continu`m. Mi-ai spus c` p`rintele]i-a atras aten]ia \nainte de a pleca.

El p`ru s` fac` un efort ca s`-[i aminteasc` ce se\ntâmplase.

120 PAMELA KENT

– Da, m-a avertizat s` m` feresc de SantinelaRo[ie.

– Ce \nseamn` Santinela Ro[ie?– Este un serviciu al poli]iei secrete din Sanvito.

De fapt, e vorba despre o organiza]ie puternic`, darcare a ap`rut când eu eram deja \n \nchisoare. Nu[tiu mare lucru despre ei.

– Cu ce se ocup`?– Principala lor preocupare este s`-i repereze pe

cei fugi]i \n strìn`tate. Fie c`-i aduc cu for]a s` fiejudeca]i \n Sanvito, fie \i elimin` pe loc. De obicei,opteaz` pentru a doua variant`. Se mul]umesc s`-ir`peasc` pe oamenii de care au nevoie, medici,ingineri. Pe urm`, \i silesc s` lucreze pentru ei subamenin]are, sau \i [antajeaz`.

– |n]eleg.Donis citi confuzia din ochii lui Karen, [i-i p`ru

rù c` asta se \ntâmpla din cauza spuselor lui.– Oamenii care fac parte din Santinela Ro[ie

recurg la tortur` fizic` sau moral`? \ntreb` ea.– Bine\n]eles.– Hai s` ne \ntoarcem la noaptea evad`rii. Ce s-a

\ntâmplat când te-ai trezit afar`?


– Am luat-o la fug`. |n orice clip`, m` a[teptam s`m` trezesc fa]` \n fa]` cu poli]ia, dar am avut noroc[i am reu[it s` ajung la ]`rm, unde m` a[tepta o[alup` cu care am ajuns la Barcelona.

– Acolo, erai a[teptat?Donis zâmbi, ca [i cum [i-ar fi amintit un lucru

care-l f`cea fericit.– Da. Acolo era veri[oara mea, cea care fugise cu

doi ani \nainte. M` a[tepta pe chei, cu o sticl` de vin\ntr-o mân` [i un pa[aport \n cealalt`.

– Un pa[aport adev`rat?– Nu, era imposibil s` fac rost de un pa[aport

adev`rat. Era un fals, cu care m-am prezentat aici.– Ai r`mas \n Spania?– Numai câteva s`pt`mâni. Trebuia s` pun la

punct o re]ea de evadare ca s`-i ajut pe cei carer`m`seser` \n Sanvito. Pe urm`, am c`l`torit prinEuropa, s` iau leg`tura cu cei care fugiser` [i s` leatrag aten]ia \n leg`tur` cu Santinela Ro[ie.

– {tiau deja despre ea?– Nu. Cei mai mul]i nici nu [tiau de existen]a

Santinelei Ro[ii. Presa interna]ional` nu spusesenimic. De fapt, toate asasinatele s`vâr[ite de

122 PAMELA KENT

serviciile secrete, de fiecare dat` erau f`cute s` par`ni[te accidente. Nu se f`cea nici o anchet`, deci nuera nici o crim`.

– |n]eleg. Din cele ce mi-ai spus, \n]eleg c` nu po]is` te \ntorci \n Sanvito f`r` s`-]i pui via]a \n pericol.Dar de ce ai ales Canada, cât` vreme erai \n siguran]`[i \n Europa?

– Nu mai era vorba despre siguran]a meapersonal`. Eu puteam \ntotdeauna s` m` descurc,dar exila]ii \[i puneau toate speran]ele \n mine [i nu\n]elegeau c` nu puteam s` fac nimic pentru ei.

– Nu pentru asta te-au ajutat s` evadezi?– Ba da, dar \ncepeam s` devin un pericol pentru

ei. Am c`l`torit un an de zile prin toat` Europa,folosind o sumedenie de [iretlicuri ca s` nu fiuurm`rit, dar am aflat c` mai mul]i compatrio]i cu carem` \ntâlnisem au \nceput s` piar` la pu]in timp dup`plecarea mea. Am tras concluzia c` eram urm`rit \npermanen]`.

– Au \ncercat s` te opreasc`?– Nu. Nu li se ordonase a[a ceva. Planul lor

trebuia s` fie acela de a-i elimina pe to]i cei carefugiser`, [i eu eram cel care-i conducea la ei. |ntr-o


zi, m-am \ntâlnit cu un om de afaceri \ntr-o p`durede lâng` Viena. Tocmai fugise, [i vroiam s`-l ajut. L-am aten]ionat \n leg`tur` cu Santinela Ro[ie, peurm` ne-am \ntors, fiecare la treburile lui, pedrumuri separate. Abia am ajuns la liziera p`durii,când am auzit un foc de arm`.

– Cel cu care te-ai \ntâlnit a fost \mpu[cat?– Da. Am f`cut cale \ntoars` [i l-am g`sit. Fusese

\mpu[cat pe la spate. Ar fi trebuit s`-i anun] familia,dar [tiam c` asta ar fi \nsemnat s`-i condamn [i pe eila moarte. M-am mul]umit s` dau un telefon la poli]ie[i am plecat.

– Unde te-ai dus?– M-am \ntors la Viena, am ob]inut o viz` de la

consulat, [i am luat primul avion care pleca \nCanada.

– De ce ai ales Canada?– Mi s-a p`rut cea mai bun` alegere. Auzisem

despre marile \ntinderi s`lbatice [i \nghe]ate.– Crezi c` Santinela Ro[ie te-a urmat pân` aici?– Nu, nu cred. {i de altfel, am \ntrerupt leg`turile

cu exila]ii.– Mai ai ceva de adùgat?

124 PAMELA KENT

– Nu, nimic.– |ntrevederea s-a terminat, spuse Karen oprind

casetofonul.– Ce-o s` se-ntâmple acum?– |nregistrarea va fi trimis` la Ottawa, dup` aceea

va trebui s` a[tept`m hot`rârea comitetului.– Cât poate s` dureze asta?– Câteva luni. Pân` atunci, ai s` prime[ti un

permis de [edere.Complexitatea [i aparenta incoeren]` a birocra]iei

p`rea s`-l amuze din plin.– Vrei s` spui c` acum pot s` lucrez?– Exact. Permisul o s` fie gata mâine, [i po]i s`

treci pe aici s`-l iei.Era o ocazie s`-l vad` din nou, [i Karen \[i d`du

seama \n acea clip` cât de important era pentru ea.– Pe mâine, spuse el ridicându-se.– Mul]umesc, ai fost foarte curajos.Donis se opri \n pragul u[ii, [i se \ntoarse.– F`r` tine, n-a[ fi ajuns aici.

***


Un grup de studen]i \ncepea un concert, undeva,\n parc. Karen, care se \ntorcea acas`, se opri s`-iasculte. Pe urm`, \[i scoase pantofii [i se a[ez` peiarb`.

Atmosfera dup`-amiezii era cât se poate depl`cut`. Lui Karen \i pl`ceau asemenea surprize \nvia]a cotidian`.

– Frumos, nu-i a[a?Karen tres`ri, \ns` recunoscu glasul, [i un zâmbet

\i ap`ru pe buze.– Donis!El \[i l`s` jos geanta de sport pe care o avea \n

mân` [i se a[ez` lâng` ea. Renun]ase la costumulconven]ional pe care-l purtase diminea]` [i era\mbr`cat mai confortabil.

– Tocmai ie[eam de la sala de gimnastic`, [i amauzit muzica.

– Erai aici de mult?– Destul cât s` m` uit la tine [i s`-mi dau seama c`

e[ti o romantic` incurabil`.Karen l`s` ochii \n jos.– Poate ai dreptate. |n mine, undeva foarte adânc,

trebuie s` dormiteze o fiin]` romantic`.

126 PAMELA KENT

– La ce viseaz` o canadian` romantic`?Karen p`ru s` se concentreze.– Nu [tiu… n-am o imagine prea clar`. Este… mai

degrab` ceva ca muzica asta, o emo]ie, o senza]ie, ca[i cum a[ fi la mii de kilometri de aici, gata s` facni[te lucruri extraordinare, minunate…

– Lucrurile astea, ai s` le faci.Karen \ncepu s` râd`.– Lucrând pentru guvernul federal?– |ntâlne[ti oameni de toate felurile, ascul]i

pove[tile fiec`ruia…– E amuzant, nu m` gândeam niciodat` c-o s`

ajung s` fac a[a ceva, dar lucrul `sta m` pasioneaz`.– Este [i `sta un punct de vedere.Erau a[eza]i unul lâng` altul [i aproape se

atingeau. Iarba din jurul lor era ca un covor catifelat.Soarele str`lucea pe cerul senin.

O clip`, Karen \ncepu s` viseze c` f`cea dragostecu b`rbatul acesta, acolo, \n aer liber, leg`na]i demuzic`.

– Nu vrei s` mergem undeva, s` bem un pahar?propuse Donis.

Ea tres`ri [i reveni la realitate, \nro[indu-se.


Orchestra terminase de cântat [i spectatorii\ncepuser` s` se r`spândeasc` pe alei.

– Da, cu pl`cere.La insisten]a lui Donis, Karen alese locul unde s`

mearg`. |l conduse la o cafenea ungureasc`, cumobil` de lemn \nchis` la culoare, care o f`cea s` sesimt` cât se poate de lini[tit`.

Se a[ezar` la o mas` de la fereastr`.– Nu pari s` te sim]i \n largul tù, remarc` Donis.

Te deranjeaz` s` fii v`zut` \mpreun` cu mine?– Nu, nicidecum. Este… n-a[ putea s` spun.– Te intimidez cumva?|l privi [i-i zâmbi. Ce femeie nu s-ar fi sim]it

intimidat` \n fa]a acestui b`rbat?– |n primul rând, povestea ta e cea care m`

intimideaz`. Când m` gândesc prin câte ai trecut, amimpresia c` nu exist` nimic comun \ntre noi.

Era, bine\n]eles, aceast` atrac]ie fizic`, dar nuputea s-o recunoasc`.

Donis f`cu un gest prin care s` arate sala \n care seaflau.

– Avem \n comun locul acesta. Avem amintireaconcertului din parc.

128 PAMELA KENT

Avem clipa pe care o trìm \mpreun`.– E[ti un personaj surprinz`tor, Donis Sotera.– De ce spui asta?– Uit`-te la tine! Ai cunoscut infernul, [i te-ai

\ntors de acolo. Cu toate astea, r`mâi deschispl`cerilor simple ale vie]ii.

– M` supraapreciezi, Karen. Sunt ca oricinealtcineva. {tiu ce \nseamn` \ndoiala [i frica, dar \nclipa asta m` faci s` m` simt bine, \mi redai\ncrederea \n viitor.

– Nu glumi.– ~sta-i adev`rul. Când sunt cu tine, g`sesc

puterea s` fac fa]` trecutului, sau cel pu]in s` lasimpresia asta.

Era impresionat` de sinceritatea lui. Erau pu]inib`rba]ii care s`-[i recunoasc` sl`biciunile.

Osp`tarul veni [i a[ez` pe masa lor o sticl` de vin[i dou` pahare. Donis fu cel care turn`.

– Gust`, spuse el, e o bùtur` dumnezeiasc`.– Doar v`zându-l, te face s` te sim]i bine.– Destul cu vorba, continu` el. E rândul tù s`-mi

vorbe[ti despre tine, s`-mi spui dac` ai fra]i, surori,vreun so] sau vreun iubit.


– N-am nici un so] [i nici un iubit, spuse earâzând. |n schimb, am trei fra]i [i dou` surori. Unuldintre fra]i locuie[te chiar aici, \n Londra, \ns` restulfamiliei e r`spândit pe tot continentul american.

– N-ai fost m`ritat` niciodat`?Ea bù o \nghi]itur` de vin [i cl`tin` din cap.– Nu, dar am fost logodit` de dou` ori.– Ce s-a \ntâmplat?– Prima dat`, n-aveam decât nou`sprezece ani.

Logodnicul meu a plecat la universitate, [i pe lamijlocul anului [colar am primit de la el o scrisoare\n care-mi spunea c`-[i g`sise sufletul pereche \ntimpul cursurilor de biologie.

– Erai prea tân`r`.Spusese asta pe tonul unui unchi care st`tea de

vorb` cu nepoata, [i asta-l amuza.– Ai dreptate. M` \nfior [i acum când m` gândesc

c-a[ fi putut s`-mi petrec via]a lâng` el.– Ce face acum?– Are un butic de \nchiriat casete video.– Ai fi putut deveni o cinefil` convins`.– Poate, dar nu e o motiva]ie suficient` ca s`-]i

trìe[ti via]a, nu crezi?

130 PAMELA KENT

– Sunt de acord cu tine. Ce s-a \ntâmplat cu aldoilea?

Karen izbucni \n râs. Oare vinul, sau prezen]a lui\i inducea aceast` pl`cut` euforie?

– Pe al doilea l-am \ntâlnit acum patru ani. Amtrìt \mpreun` doi ani. {i ast`zi m` \ntreb dac-amavut un motiv s`-l p`r`sesc. Le pl`cea p`rin]ilor mei,era curtenitor, \i pl`cea s` munceasc`…

– |l iubeai?Karen nu \n]elese de ce-i era atât de greu s`

r`spund` acestei \ntreb`ri.– Ei bine, trebuie s`-l fi iubit.– Atunci, de ce nu v-a]i c`s`torit?|[i aduse aminte de acest episod al vie]ii, [i asta o

f`cu s` zâmbeasc`.– |ntr-o zi, logodnicul meu m-a a[teptat la ie[irea

de la birou [i mi-a spus c` avea o surpriz` pentrumine. M-a dus undeva la marginea ora[ului [i mi-aar`tat casa pe care o cump`rase.

– Pentru cine o cump`rase?– Pentru noi.– A cump`rat-o f`r` s` sta]i de vorb`?Tân`ra femeie \ncuviin]`.


– Casa era oribil`, [i m-a f`cut imediat s` m`gândesc la o colivie \n care vroia s` m` \nchid`. Ne-am certat, [i dup` aceea n-am mai vrut s`-l v`d.

– Ce-ai fi vrut s`-]i ofere?– Habar n-am. O alt` via]`. }i se pare c` sunt

nebun`?– Nicidecum. V` iubea]i deja?– Nu. Când eram tân`r`, n-aveam timp s` m`

\ndr`gostesc. Pe urm`, \mprejur`rile nu m-au mail`sat.

– |mi pare rù c` te fac s` te gânde[ti la lucruri decare nu-]i aduci aminte cu pl`cere.

Donis o prinse de mân`.– {tii de când n-am mai avut pl`cerea s` port o

asemenea discu]ie?Karen cl`tin` din cap.– De ani de zile. Am fost la \nchisoare, bine\n]eles.

Pe urm`, \n ilegalitate, vechii mei prieteni m` priveauca pe Marele Eliberator.

Devenisem un mit pentru ei.– |i \n]eleg. E[ti foarte curajos.El \[i retrase brusc mâna.– Partea asta a vie]ii mele s-a terminat.

132 PAMELA KENT

Nu sunt Eliberatorul, [i nu vreau s` mai am nici unamestec \n povestea asta. Niciodat`.

– Crezi c` e posibil?– De ce pui \ntrebarea?– Pentru c` trecutul este o parte din tine. Nu po]i

s`-l respingi, nici dac-ai vrea.– Vreau s` trìesc, pur [i simplu s`-mi trìesc via]a

[i s` fiu lini[tit.Donis schimbase tonul, [i asta o f`cu s`-i mai pun`

o \ntrebare:– Crezi c` cel care te-a agresat, Dominique

Scapriletti, este omul Santinelei Ro[ii?– E posibil, dar nu cred.– {i-a dat un nume [i o adres` false!– Dac` serviciile secrete ar fi fost interesate de

mine, ar fi recurs la mijloace de ac]iune maisofisticate.

– Sper s` ai dreptate.O mângâie cu blânde]e pe obraz.– Karen, e[ti atât de bun`. Crede-m`, am avut

ocazia s` cunosc firea omeneasc`, [i-mi dau sema c`generozitatea este departe de a fi o tr`s`tur` fireascà cuiva. E o calitate rar`. Tu e[ti o femeie deosebit`.


Complimentul lui Donis o puse pe gânduri.Despre ce vorbea? Ce cùta s` bea un pahar cu vin\mpreun` cu un b`rbat pe care-l \ntâlnise \n timpulorelor de serviciu, cu câteva zile \nainte?

– Trebuie s` plec, spuse ea deodat`.– Deja?– Da, am… am ceva de f`cut, acas`.Donis nu era naiv, dar nu f`cu nici un comentariu.– Am s` te \nso]esc.– Nu e nevoie.– Mi-ar face pl`cere.De ce l-ar fi refuzat? Nu-i st`tea \n fire s` fac` a[a

ceva. {i nici nu i-ar fi f`cut pl`cere s`-l p`r`seasc`.Se \ntunecase când ajunser` \n fa]a casei lui Karen.

O clip`, se gândi s`-l invite s` urce, dar cu toat`dorin]a pe care o avea, se ab]inu.

Donis nu-i l`s` timp s` se gândeasc`. O lu` \nbra]e [i puse st`pânire pe buzele ei.

Tân`ra femeie avu inten]ia s` se dea \napoi, \ns`Donis n-o l`s` s`-i scape. |n bra]ele b`rbatului, cubuzele strivite de ale lui, sim]urile i se trezeau.Senza]ii de mult uitate \i cuprindeau trupul.

Deodat`, diferen]ele dintre ei disp`reau.

134 PAMELA KENT

Lumile lor, atât de \ndep`rtate cu câteva clipe\nainte, se \ntâlneau dincolo de cuvinte. Nu mai eraudecât un b`rbat [i o femeie \mbr`]i[a]i.

Karen ar fi vrut ca aceast` clip` s` dureze ove[nicie, \ns` Donis o \ndep`rt` \ncet [i-i cuprinsefa]a \n mâini.

– E[ti o femeie extraordinar`, Karen, murmur` el.– Mul]umesc, r`spunse ea f`r` s` se gândeasc`.– Eu trebuie s`-]i mul]umesc. Mi-ai redat ceva ce

crezusem pierdut pentru totdeauna. Mi-ai redatsperan]a.

O privi lung, apoi se r`suci pe c`lcâie [i se\ndep`rt` \n \ntuneric.

Karen se linse pe buze. " Donis, dac-ai [ti c` [i tuai dat vie]ii mele gustul pe care [i-l pierduse".

Când se trezi, \n diminea]a urm`toare, fu cuprins`de panic`. A[adar, fuseser` de-ajuns dou` pahare cuvin ca s` se lase s`rutat` \n fa]a casei! Ce-avea s`cread` despre ea?

Ajungând la serviciu, se \ntâlni cu domnulRathbone \n ascensor. Stânjeneala pe care o sim]ea\n compania lui era accentuat` de atitudinea rece [iarogant`.


F`r` \ndoial`, \ncerca s-o intimideze, [i, dinp`cate, reu[ea foarte bine.

– V` rog s` veni]i \n biroul meu.Demoralizat`, \[i urm` [eful. Degeaba \ncerca s`

se gândeasc`, s` se conving` singur` c` nu mai era ofeti]`, nu ajuta la nimic.

– Permisul lui Adonis Sotera.Domnul Rathbone \i \ntinse dosarul pe care-l luase

de pe mas`.– Poftim?– Ieri ai cerut un permis de [edere.Tân`ra femeie \[i strânse mâinile la piept, \n

speran]a s`-[i st`pâneasc` b`tìle nebune[ti aleinimii.

– Atâta tot?O privi cu surprindere.– A[a cred. De ce? Vroiai s`-mi mai ceri ceva?– Nu, domnule, nu mai vreau nimic. Mul]umesc

pentru permis.P`r`sindu-[i superiorul, \[i repro[a c` fusese atât

de proast` [i se duse s` se refugieze \n biroul ei.Pe urm`, \[i petrecu toat` ziua reflectând ce

atitudine s` adopte fa]` de Donis dup` cele

136 PAMELA KENT

\ntâmplate. Dar cu cât cùta mai mult, cu atât era maidisperat` c` nu g`sea nimic. Poate era mai bine s` i-ldea lui Molly, ca s` se descurce ea?

Molly intr` chiar \n clipa aceea, punând cap`treflec]iilor lui Karen.

– Ghice[te cine-i aici?– Mi-am \nghi]it limba, r`spunse Karen mimând

plictiseala.– Haide, Karen, nu te mai preface. }i-am v`zut

sclipirea din ochi, [i nu te condamn deloc, e un tipdr`gu].

– Mul]umesc, Molly. M` duc s`-l caut.Când ajunse \n sala de a[teptare \mpreun` cu

Molly, \[i pierdu din nou calmul. Va putea s`-[iascund` tulburarea?

Donis ridic` ochii spre ea [i-i ie[i \n \ntâmpinare.Privirile li se \ntâlnir`, [i Karen se gr`bi s` se\ntoarc`.

– Po]i s` vii \n biroul meu? spuse ea cu glas pu]intremur`tor.

O urm` [i Karen \i f`cu semn s` se a[eze \n fa]a ei.– E[ti destul de nervoas`, nu?– Eu ? Nu… poate oboseala.


– |n]eleg.Karen \i fu recunosc`toare c` nu insista. Scoase

dosarul [i \ncepu s`-i explice condi]iile pe care leimpunea acest permis de [edere, pe un ton cât sepoate de profesional [i neutru.

– {i dac` mi se acord` statutul de refugiat politic,ce se va-ntâmpla?

– O s` ]i se dea un permis permanent, [i vei putear`mâne \n Canada cât vrei.

– Foarte bine.Se apropie s` semneze, \n timp ce Karen completa

data.– Peste dou` zile o s` fie aniversarea ta, nu-i a[a?– Ia te uit`! Era cât pe ce s` uit. De ce m` \ntrebi?Karen nu era o persoan` spontan`. De multe ori se gândea o lun` de zile pân` s` ia o

ini]iativ`.– M` gândeam c` am putea preg`ti o serat` ca s`

s`rb`torim asta, \mpreun` cu câ]iva prieteni…Donis se uit` la ea ca [i cum i-ar fi d`ruit luna de

pe cer.– Vorbe[ti serios?Tân`ra femeie se \nro[i pân` \n albul ochilor.

138 PAMELA KENT

– Ei bine, e[ti departe de cas`, [i nu cuno[ti preamult` lume aici. M-am gândit c`…

– E o idee excelent`.– Perfect. Atunci, s` zicem vineri, la mine. {tii

imobilul, [i numele este trecut pe sonerie.Donis p`rea surprins [i \ncântat. Se apropie de ea

[i o s`rut` pe obraji.– Mereu m` surprinzi, Karen. Mul]umesc pentru

permis, [i pe vineri.Imediat dup` ie[irea lui, Karen se pr`bu[i \n

fotoliu, nùcit`. "Tot timpul m` surprind pe mine\ns`mi."


Capitolul 7

– Molly, ai ceva de f`cut vineri sear`?Secretara o privi, amuzat`.– Karen, nu [tiam c` sunt o femeie pe gustul tù.– Amuzant, dar nu glumesc deloc. Nu [tiu ce m-a apucat, dar i-am promis lui Donis s`

organizez o mic` serat` pentru aniversarea lui, [iacum caut invita]i.

Cele dou` tinere femei luau masa de prânz labufet.

– De ce vrei s` invi]i pe cineva? N-ai decât s`-i spuilui Donis c` prietenii tì sunt ocupa]i, [i o s`petrece]i o sear` \ntre patru ochi.

– E foarte tentant ce spui tu, crede-m`, \ns` Donisnu se a[teapt` s` fie vorba de o petrecere intim`, lalumina lumân`rilor, [i nu vreau s`-l sperii. {tii cumsunt b`rba]ii.

– Mie-mi spui?! Când sunt cu Mick, abia\ndr`znesc s` deschid gura, de fric` s` nu-mi\n]eleag` gre[it vorbele. Acestea fiind spuse, \mi parerù, dar vineri am \ntâlnire.

– Cu Mick? N-ai decât s`-l chemi [i pe el.– Crezi? Trebuia s` mergem la cinema, dar cred

c-o s` fie de acord s` schimb`m programul.– Foarte bine, atunci, contez pe tine.– Po]i s-o faci. Donis e un b`rbat bine, [i pe urm`

e atât de galant…Chipul vis`tor al lui Molly o f`cu s` pufneasc` \n

râs. Era clar, nu era singura impresionat` de farmeculfrumosului mediteranean.

– Ai idee ce cadou am putea s`-i aducem? o \ntreb`secretara.

– Nu-]i face griji, nu trebuie s` aduci nimic.– Nu se poate a[a ceva! Nu se poate s`rb`tori o

aniversare f`r` un cadou.– Despre aniversarea cui este vorba?


Liz abia venise la masa lor cu o cafea [i ni[tefursecuri pe o tav`.

– A frumosului domn Sotera, r`spunse Molly.Liz se \ntoarse spre Karen, uimit`.– A[a e? Preg`te[ti o petrecere pentru el?– E doar o reuniune \ntre prieteni, atâta tot. Asta

sper c` nu ridic` nici o problem`, nu?– De ce m` \ntrebi?– Pì, Donis este unul dintre clien]ii no[tri, [i n-a[

vrea s` fac o gaf`.– Fii serioas`! Atâta vreme cât \i dai de bùt [i de

mâncat dar nu te m`ri]i cu el, serviciul n-are de ce s`se amestece.

Fraza nevinovat` a lui Liz avu efectul unei bombe\n mintea lui Karen, care f`cu un efort s` râd`, darrezultatul fu jalnic.

– Nu-]i face griji, Liz.– Sunt [i eu invitat`?– De bun` seam`. O s` fie la mine, vineri seara.

Trebuie doar s` vii la opt.

***

142 PAMELA KENT

Seara urm`toare, Karen se hot`r\ s`-[i fac` ordine\n apartament. Pân` la urm`, era mul]umit` de ideeape care o avusese. I-ar fi p`rut rù dac` Donis ar fifost singur de ziua lui.

Ar fi [ase, [apte, punându-l la socoteal` [i pep`rintele Peter, care nu era sigur c` putea veni, darinsistase pe lâng` el, [tiind c` prezen]a lui i-ar facemare pl`cere lui Donis. Era singurul lui prieten de peacolo.

De altfel, fusese surprins` s` afle c` Donis nu mailocuia la seminar. Acum \mp`r]ea un apartament cuun irlandez, a c`rui so]ie [i copii r`m`seser` \nIrlanda.

La drept vorbind, se nelini[tise pu]in. |ntr-adev`r,Donis locuia acum aproape de ea.

Soneria de la u[` o smulse din reflec]ii.– Cine e?– Sunt eu, Sue.Karen se gr`bi s`-[i scoat` [or]ul [i s` se duc` s`

deschid`.– Ce surpriz` pl`cut`!– Hm… cur`]enie \n toat` regula, spuse tân`ra

femeie intrând. Ce se-ntâmpl`?


Karen nu vroia s` intre \n am`nunte, [i prefer` s`nu ia \n seam` \ntrebarea.

– Nimic deosebit. Vrei s` bei ceva?– Ai ni[te lapte?– Bine\n]eles. Vrei [i biscui]i?– Nu, doar un pahar cu lapte.Karen se duse \n buc`t`rie [i umplu un pahar

pentru cumnata ei.– Ce cau]i afar` la ora asta?– Vroiam s` vorbesc cu tine.|ntorcându-se \n salon, Karen observ` c` Sue era

foarte palid`.– Ce se-ntâmpl`? Nu pari \n apele tale…– Nu-i nimic… Sunt doar pu]in obosit`.– E din cauza lui Tim, nu-i a[a? Ce-a mai f`cut, de

data asta?– Karen, \mi pare rù c` vin iar`[i s`-]i vorbesc

despre problemele noastre, dar ne-am certat asear`.Mi-e tare fric`.

– De ce v-a]i certat? Iar`[i vroia s` se mute?– Nu, nu-i asta. S-a \ntâmplat ceva… important, [i

vroiam s`-l pun la curent pe tat`l tù. Am vorbit cuTim, [i mi-a spus s` m` ocup eu. A[a se face c` l-am

144 PAMELA KENT

sunat pe tat`l tù, ca s`-i spun c` trecem s`-l vedem,mâine sear`.

– La ferm`?– Da. N-am f`cut cea mai bun` alegere, nu-i a[a?

Când i-am spus lui Tim c` poate o s` r`mânem acolopeste noapte, s-a \nfuriat la culme.

– Poate foarte bine s` r`mân` peste noapte, acolo.– Asta am \ncercat s`-i explic [i eu, \ns` se teme ca

vizitele astea s` nu devin` o obi[nuin]`, [i tat`l lui s`nu \nceap` s` ne a[tepte \n fiecare sâmb`t`.

Karen \[i aducea aminte foarte bine de perioada \ncare rela]iile familiale \ncepuser` s` se strice. Sue,Tim [i cu ea obi[nuiau s` mearg` regulat \n vizit` lap`rin]i, dar dup` ce s-a vândut ferma, situa]ia adevenit de nesuportat.

Tat`l ei st`tea tot timpul \n fotoliu, cu un pahar \nmân`, plângându-se de soart`.

Mama lor r`mânea \n buc`t`rie [i se ocupa detoate. |ntrevederile \ntre patru ochi cu so]ul eideveneau de fiecare dat` tot mai groaznice, [i a[teptacu ner`bdare vizita copiilor.

Purtarea tat`lui lor nu-i stimula s` treac` des peacolo. Credea c` toat` familia trebuia s` i se supun`,


nu suporta nici cea mai mic` critic` [i nu ar`ta delocrecuno[tin]` nici lor, nici so]iei.

Karen avea un caracter conciliant, \ns` Timmo[tenise de la tat`l lui mândria [i temperamentulirascibil, [i cea mai ne\nsemnat` discu]ie \ntre cei doib`rba]i degenera repede \ntr-o disput`.

– Cum pot s` te ajut, Sue?– Nu prea [tiu. Aveam nevoie s` vorbesc cu cineva

care-l \n]elege pe Tim.– {i m-ai g`sit pe mine? exclam` Karen,

contrariat`, dar eu nu l-am \n]eles niciodat`. Doaram crescut al`turi de el.

– Când vorbesc cu prietenele mele, m` sf`tuiesc s`divor]ez.

Karen se \ncrunt`.– Sper c` nu te gânde[ti serios s` faci a[a ceva, nu?– Nu. |l iubesc pe Tim. Nu este perfect… dar cine

este? Am venit s` vorbesc cu tine, pentru c` [tiu c`niciodat` nu te superi pe el.

– Nu c` nu-mi vine s-o fac, dar privesc mereulucrurile cu ochii surorii mai mari, care iart` totul. {ipe urm`, este singurul din familie care a r`mas aici.Cu cine altcineva a[ mai petrece de Anul Nou?

146 PAMELA KENT

– {i pentru el e important acest lucru, dar nu vreas` recunoasc`. M` \ntreb cum s` fac s`-i apropii petat` [i fiu.

– Dac` v-a[ invita pe to]i trei la mas`, \ntr-o sear`?– S-ar putea?– Bine\n]eles. De mult timp nu l-am mai invitat pe

tata, [i uite c` s-a ivit acum ocazia. Ce-ai zice desâmb`t`?

– Nu, nu sâmb`t`, pentru c` sunt de gard` laspital.

– Atunci, s` zicem, duminic`.– Tim este invitat de ni[te prieteni la ]ar` [i

s`pt`mâna viitoare, lucrez de noapte. De ce s` n-ofacem mâine?

Mâna lui Karen se \ncle[t` pe cana cu cafea. Totulmersese atât de bine pân` aici. Trebuia ca o reuniunede familie s` strice mica serat` pe care o preg`tea.

{tia de asemenea c` nu putea s` refuze s`-i \ntindò mân` de ajutor cumnatei. Sue conta pe ea.

– Am invitat câ]iva prieteni mâine sear`. N-ave]idecât s` veni]i [i voi.

– Oh… n-a[ vrea s`-]i stric planurile.– Nu vorbi prostii.


Nu m` deranjeaz` absolut deloc, dimpotriv`.Karen zâmbi larg, ca s` fie mai conving`toare. Din

fericire, meseria o \nv`]ase s` fie a[a.– {i pe urm`, mereu am vrut s` te prezint

colegilor mei de serviciu. Asta e o ocazie cât se poatede bun`.

Sue se ridic` [i se duse s-o ia pe Karen \n bra]e.– E[ti cumnata cea mai extraordinar` pe care o

cunosc. {i cred c` \ntâlnirea asta ar fi cadrul ideal cas` anun] o noutate senza]ional`.

Fericirea lui Sue \i f`cu pl`cere lui Karen, darparc` se sim]ea \n pielea unui cre[tin care urma s` fiearuncat leilor.

***

Molly [i Mick ajunser` primii. Molly era\ncânt`toare \n rochi]a ei mulat`. Mick erasurprinz`tor. Foarte palid, cu p`rul negru c`zându-ipe umeri, purta o hain` de piele neagr`, un tricou [iblugi. |n ureche, avea un inel gros, de argint.

148 PAMELA KENT

– Bun` seara, m` numesc Karen.– Salut, eu sunt Mick, r`spuse el strângându-i

mâna.– Mick e baterist \ntr-un grup rock, preciz` Molly.– Poftim, intra]i, \i invit` gazda. Trebuie s` fie o

\ndeletnicire pasionant`.Purta cizme mexicane, ale c`ror tocuri \nalte

p`reau o sfidare permanent` a legilor echilibrului.– Pì… \n momentul de fa]`, nu cânt. A[tept un

angajament. Deocamdat`… sp`l ma[ini \ntr-un garaj.– E doar o chestiune de timp, trebuie s` fii

perseverent.Molly [i Mick erau foarte tineri. Karen avea

impresia c` era o m`tu[` care-[i primea \n vizit`nepo]ii.

– Unde s` las asta? \ntreb` Molly.Avea \n mân` un pachet, a c`rui form` tr`da

con]inutul: un disc.– Frumos din partea voastr` c` a]i venit cu un

cadou. Pune-l pe masa din salon.|[i invit` musafirii s` ia loc [i le aduse de bùt.

Mick \ncepu imediat s` se amuze cu ni[te arahide pecare le arunca \n sus [i \ncerca s` le prind` \n gur`.


Karen f`cea tot posibilul s` se uite \n alt` parte, \ntimp ce secretara b`tea din palme. Din fericire, seauzi soneria de la intrare.

– Ierta]i-m`, trebuie s` m` duc s` deschid.A fost fericit` s` dea peste Tim [i Sue. Poate aveau

s` se ocupe ei de Mick… |i conduse \n salon, dar n-avu timp s` le propun` s` bea ceva, pentru c` dejasuna altcineva la u[`.

Erau Liz [i p`rintele Peter, care formau o perechesurprinz`toare. Rigoarea clasic` a fe]ei biserice[ticontrasta cu ]inuta sofisticat` a Lizei. Ea purta orochie cu volane, \n stil spaniol, dou` inele enorme\n urechi [i zâmbea ca o stea de televiziune.

Molly nu-[i putu re]ine un râs \nfundat când \iv`zu intrând \n salon.

– Nu [tiam c` ie[i]i \mpreun`, spuse ea.Remarca \l f`cu pe p`rintele Peter s` pufneasc` \n râs.– Am \ncercat s` p`str`m cât mai mult` discre]ie \n

rela]ia noastr`.Liz se apropie de Molly [i o ciupi u[or de obraz.– Uite, asta-mi place la tine. |n momentul \n care

m` apropii de cineva, trebuie s` apari tu, [i rateztotul din pricina asta.

150 PAMELA KENT

|n fa]a expresiei \ngrozite a lui Mick, p`rintelePeter se sim]i obligat s` spun` cum st`teau lucrurile.

– Suntem doar prieteni, explic` el.Schimbarea asta contribui la destinderea

atmosferei [i Karen era mul]umit` s` constate c`toat` lumea vorbea cu \nsufle]ire. Plec` s` mai aducò sticl` de Sangria când se auzi din nou soneria.

Se duse s` deschid` u[a [i d`du peste tat`l ei, cuun carton de beri \n mân`. |n spatele lui, cu expresianelini[tit` a celui care nu cunoa[te locurile, Donisp`rea s` [ovìe.

– Bun` seara, fata mea, ce mai faci?– Foarte bine, tat`. V`d c` te-ai \ntâlnit deja cu

invitatul nostru de onoare.Domnul Miller nu se \ntoarse, ci f`cu doar un

semn cu mâna peste um`r.– Ah, despre el vorbe[ti? Ne-am \ntâlnit \n lift, dar

nu [tiam c` venea aici.– Atunci, intr`, Donis, spuse gazda. |mi pare bine

s` te v`dDonis adusese o sticl` cu vin fran]uzesc pe care-l

alesese cu grij`, dar pentru moment nu se gândeadeloc la asta.


Karen era superb`. Purta o rochie verde, dem`tase, foarte decoltat` la spate. Se machiase discret,[i ro[ul din obraji \i punea \n valoare culoarea de jada ochilor. Cum ar fi putut s-o considere rece [idistant`?

– Rochia ]i se potrive[te de minune, murmur` el.– Mul]umesc. Tat`, a[ vrea s` ]i-l prezint pe Donis

Sotera. Donis, tat`l meu, William Miller.Donis \nclin` capul [i-i strânse mâna, \ns` domnul

Miller \l privea b`nuitor, cu aceea[i privire pe care oarborau to]i turi[tii americani afla]i \n vizit` \nEuropa.

– |ncântat s` v` cunosc. – {i eu la fel, r`spunse domnul Miller. Nou-venitul strânse cartonul cu beri ca [i cum s-ar

fi temut s` nu i le fure cineva.Donis se lini[ti descoperind figuri cunoscute \n

salon. Era secretara lui Karen, o femeie mai \n vârst`cu care se \ntâlnise la biroul de imigr`ri, [i p`rintelePeter.

Karen p`rea \ncordat`. Se gândi o clip` c` el eracauza, dar \n]elese c` nu a[a st`teau lucrurile, cândsurprinse schimbul de priviri dintre ea [i fratele ei.

152 PAMELA KENT

Membrii familiei Miller se p`rea c` nu se prea\n]elegeau \ntre ei.

– Tim, nu vrei s` le oferi ceva de bùt ultimilorveni]i ? \ntreb` Karen.

Gazda avea grij` de invita]i, vroia s` fac` pe placfiec`ruia, \ns` lui Donis \i venea greu s` participe laveselia general`. Ar fi preferat s` petreac` searanumai cu ea.

Gândul `sta \l f`cea s` se simt` vinovat. Nu [i-ar fi\nchipuit nicidecum o asemenea aniversare! Ar fiputut foarte bine s` fie singur \n camera lui sau poatechiar la \nchisoare. Pân` la urm`, Karen f`cuse pedracu-n patru s`-i fac` pl`cere.

Cel mai bun lucru pe care putea s`-l fac` era s` sedistreze \mpreun` cu ceilal]i. Accept` paharul cu vinpe care i-l \ntindea Tim [i se a[ez` lâng` b`rbatul cucercel \n ureche.

Lui Karen nu-i venea s` cread`. Totul se desf`[urade minune. Invita]ii vorbeau \ntre ei, [i Donis se\n]elegea cu toat` lumea. Bine\n]eles, o cin` lalumina lumân`rilor, \ntre patru ochi, ar fi fost mairomantic`, dar era totu[i bucuroas` de turnura pecare o luase serata.


Se apropie de cumnata ei [i plecar` amândou` \nsufragerie s` a[eze cadourile pe mas`. Pe urm`, seduse s`-i caute pe ceilal]i, abia a[teptând s` vad`reac]ia lui Donis.

N-a fost decep]ionat`. Ochii au \nceput s`-isclipeasc` asemenea unui copil \n diminea]a deCr`ciun.

– E pentru mine? \ntreba el, nevenindu-i s`cread`.

– E aniversarea ta, nu? Dar \nainte de toate,trebuie s` te a[ezi \n capul mesei.

Sue [i-a f`cut atunci intrarea, cu tortul \n bra]e, [itoat` lumea a \nceput s` cânte.

Chipul lui Donis a c`p`tat o expresie curioas`, [iKaren s-a temut o clip` s` nu fi f`cut o gaf`. Poatetorturile aniversare nu erau bine privite \n Sanvito…Dar de unde s` [tie?

Sue a[ez` tava \n fa]a lui, [i fl`c`rile lumân`rilorluminau expresia grav` a lui Donis.

– Trebuie s`-]i pui o dorin]` \nainte de a sufla,recomand` p`rintele Peter.

– O dorin]`? Orice dorin]`?– Bine\n]eles, confirm` fa]a bisericeasc`.

154 PAMELA KENT

{i trebuie s` alegi cu grij`, pentru c` numai o dat`pe an ai ocazia asta.

Donis a suflat \n lumân`ri [i a ridicat ochii spreKaren. Privirile li s-au \ntâlnit [i, pre] de o clip`, aufost singuri \n \nc`pere, ca [i cum ar fi fost singuri pelume.

Pe urm`, Molly a venit s`-l s`rute pe Donis [ifarmecul clipei s-a risipit. Ceva mai târziu, Karen se\ntreba dac` nu cumva visase momentul acela demagie.

Liz a adus cadourile pentru Donis. Spre mareasurprindere a lui Karen, toat` lumea, \n afar` de tat`lei, se gândise s`-i aduc` un cadou.

Tim [i Sue \i aleseser` un tricou al echipei debasse-ball din Toronto. Donis era \ncântat. El lespuse c` \n Sanvito, oamenilor le pl`cea foarte multacest sport [i c` to]i prietenii aveau s`-l invidiezepentru tricou.

Nimeni nu remarc`, dar pe Karen o surprinser`spusele lui Donis. A[adar, se gândea c` putea s` se\ntoarc` la el \n ]ar` \ntr-o bun` zi. Chiar credea cèra posibil s`-[i reg`seasc` prietenii din copil`rie sauera o fraz` inspirat` de nostalgie?


Liz \i oferi un ghid turistic al regiunii [i profit` deasta ca s` amuze pe toat` lumea cu gesturile eiseduc`toare când \l s`rut`.

Karen tocmai se gândea c` Liz era persoana ideal`s` anime o serat`, când \[i v`zu tat`l, care st`tea \ntr-un col], singur, ca de obicei. Dar ceea ce osurprindea, era felul cum se uita la Liz. O sorbea dinpriviri. Ea se \ntoarse spre Tim, care era prea ocupatca s`-[i fi dat seama.

A venit rândul cadoului sù s` fie desf`cut. Donisd`du la o parte hârtia de ambalaj, [i scoase capaculcutiei. |nùntru nu era decât un plic, pe care \ldeschise [i zâmbi spre Karen.

– Uite un cadou care nu se datoreaz` \ntâmpl`rii,Karen. Cum te-ai gândit la a[a ceva?

– Mi-a venit a[a… r`spunse cea \ntrebat`, râzând.Reac]ia lui o bucura la culme. Toat` noaptea se

chinuise s` g`seasc` o idee original`, [i pân` la urm`se hot`râse s`-i ia un abonamant de trei luni la clubulsportiv al c`minului. Termenul dep`[ea pu]in ceea ceprev`zuse la \nceput, dar \n definitiv, era un cadouutil.

P`rintele Peter \i d`du dou` bilete la teatru.

156 PAMELA KENT

Cât despre Molly, ea tropì din picioarener`bd`toare pân` ce Donis desf`cu pachetul.

– Un disc, constat` cu pl`cere s`rb`toritul. Muzica\mi place foarte mult.

Karen \[i mu[c` buzele. Secretara ei era o fat`\ncânt`toare, dar n-avea nici o judecat`. Imigran]iinu se plimbau cu combinele audio \n bagaje.

– Nu cunosc grupul `sta.Donis ar`t` tuturor albumul. Era fotografia a patru

tineri \mbr`ca]i \n verde.– Este Jimmy Crud, explic` Molly. E grozav. Cânt` rock adev`rat, o s` vezi. Karen, putem s`-l

ascult`m?|ngrijora]i, to]i \ntoarser` capetele spre Karen.– Pì… s` vede]i, pick-upul meu nu e \n cea mai

bun` form`. |n condi]iile astea, n-a[ vrea s`-i stricdiscul lui Donis.

Un murmur de u[urare urm` cuvintelor gazdei. Lizavu grij` s` caute ni[te muzic`, [i g`si o melodiepl`cut`, pentru ambian]`.

Karen termina de servit invita]ilor tortul, când Suese apropie de ea.

– Karen, po]i s` vii cu tat`l tù \n buc`t`rie?


Tim le urm`, [i to]i patru se reg`sir` curând \njurul mesei.

– Ce se-ntâmpl`? \ntreb` William Miller.Ochii lui Sue scânteiau pozna[i.– Spune-le tu, Tim.Tim p`rea stingherit ca un adolescent care vroia s`

cear` permisiunea de a fi l`sat s` fac` ceva.– Ei bine… \n fine, Sue [i cu mine… vroiam s` v`

anun]`m c`… Sue e \ns`rcinat`.– {i când urmeaz` s` na[ti? interveni Karen.– |n ianuarie, r`spunse Sue.– Aha, acum \n]eleg totul. Iat` de ce erai a[a de

palid` ieri. Felicit`rile mele!William Miller \[i puse berea pe mas`. Stânjenit, el

\naint` cu bra]ele deschise.– Bine, copiii mei. E foarte bine.|n prima clip`, lui Tim \i veni s` se dea \napoi, ca

[i cum acest gest neobi[nuit al tat`lui sù l-ar fisperiat, dar pân` la urm`, se \mbr`]i[ar`.

– Mul]umesc, tat`.Pe urm`, William se \ntoarse spre nora lui [i o

ridic` \n sus.– Ei, u[urel cu nevast`-mea! E firav`.

158 PAMELA KENT

– Nu-i adev`rat. Nu sunt firav`, sunt \ns`rcinat`,ceea ce nu \nseamn` acela[i lucru.

P`rintele Peter intr` \n buc`t`rie.– Pardon, reac]ion` el. Nu vroiam s` v` \ntrerup. Tat`l lui Karen se apropie de el, zâmbitor.– P`rinte, ghice[te ce s-a \ntâmplat? O s` fiu bunic!– Felicit`rile mele, William. E pentru prima dat`?– Nu, e a [aptea oar`. Sau poate a opta. Dar e

prima dat` când va cre[te aici, la Londra. O s` pot s`m` ocup de el.

Karen [i Tim se uitar` mira]i unul la altul. Tat`l lor\ncepea oare s` se exteriorizeze? Ce era mai nimerits`-l scoat` din plictiseala lui, decât un nepo]el cucare s` se joace pe genunchi?

Dup` ce aflar` vestea asta important`, se\ntoarser` \n salon la invita]i, care solicitau s`danseze. Se d`du la o parte masa joas`, la fel [ifotoliile, [i ap`ru un ring de dans improvizat.

Au \nceput Tim [i Sue, urma]i imediat de Molly [iMick. Pe urm`, Liz l-a invitat pe William Miller, [iKaren era \ncântat` s`-[i vad` tat`l atât de binedispus. |n timp ce se alc`tuiau perechile, gazdadisp`ru discret ca s` fac` un pic de ordine \n


\nc`perea al`turat` [i de asemenea \n gândurile ei.|[i repro[a faptul c` fusese re]inut` s`-[i invitefamilia, mai ales tat`l. O cople[i un vag sentiment devinov`]ie. De ce se temuse c` tat`l ei va stricapetrecerea? Se purtase la locul lui, ca [i cum nu s-armai fi v`zut de mult. Poate ar fi fost bine s` se vad`mai des, nu?

Sim]i pe umeri dou` mâini hot`râte, dar bânde.Nu trebui s` se \ntoarc` s` vad` cine era. Inima\ncepu s`-i bat` dintr-o dat` mai repede.

– Te cùtam, murmur` glasul grav al b`rbatului.– Eu… f`ceam un pic de ordine pe aici…– Las`, o s` ne ocup`m mai târziu de asta.Femeia sim]i dou` buze atingând-o la baza gâtului,

apoi el o f`cu s` se \ntoarc` [i o lu` \n bra]e.– S` dans`m…

160 PAMELA KENT

Capitolul 8

|n momentul acela, cineva puse unul dintrediscurile ei preferate, care \ncepea cu o balad` care-imergea la inim`. Era un cântec de dragoste despredoi \ndr`gosti]i, care se re\ntâlneau \n cele din urm`.

|n bra]ele lui Donis, cu capul sprijinit de um`rullui, Karen se l`sa condus`. Nu vroia s` se maigândeasc` la viitor, la tot ce-i desp`r]ea. Nimic nuconta mai mult decât trupurile lor \nl`n]uite,mi[cându-se \n acela[i ritm.

Oare Donis era la fel de fericit? Reu[ea s`-[i uitetrecutul dureros, viitorul nesigur? |[i dorea din toatìnima s` fi fost a[a.

– Karen, e[ti altfel decât celelalte femei.Ea ridic` pu]in capul, [i buzele li se atinser`. Sim]i

un fior [i se cuib`ri la pieptul lui.– Donis, nici tu nu e[ti ca ceilal]i b`rba]i. E[ti

diferit. Foarte diferit. Cântecul se terminase, \ns`Donis nu p`rea dornic s`-i dea drumul. O mângâia cublânde]e pe spate, [i o s`ruta la baza gâtului. Karennu putea s` se \ndep`rteze, ca [i cum muzica ar fi]esut \n jurul lor o plas` invizibil` [i misterioas`.

– Aha, aici v` ascundea]i amândoi! se auzi glasullui Liz, care risipi magia momentului.

Liz se p`rea c` abuzase de Sangria. Avea privireatulbure [i gesturile ne\ndemânatice.

– Ce-ai zice de un pic de cafea? propuse Karen.Tocmai vroiam s` fac.

– Cafea?! Nici pomeneal`. Venisem s` te \ntrebdac` nu cumva ai ni[te tangouri.

– Tangouri?– Da, vreau un tango. Tangoul este un dans

foarte… grìtor. {i sunt o specialist` \n a[a ceva.– Din p`cate, nu, nu am.Liz ridic` din umeri, \n`l]ându-[i sprâncenele,

vizibil decep]ionat`.

162 PAMELA KENT

– Bine, nu-i nici o problem`. Pot s` m` descurc [if`r` muzic`. Veni]i [i voi! Am promis c-am s` fac odemonstra]ie [i nu vreau s` rata]i a[a ceva.

Donis o lu` de mân` [i o conduse \n salon.– Trebuie s` fie fascinant, coment` el.– Will a fost de acord s`-mi fie partener.Ea puse mâna pe William Miller, care o privea

vinovat, [i-l \mpinse pân` \n mijlocul \nc`perii.– Cine, tata? exclam` Karen, nevenindu-i s`

cread`.Mick opri muzica [i to]i cei de fa]` f`cur` un cerc

\n jurul dansatorilor. Liz \ncepu, a[ezându-[ipartenerul \ntr-o poz` potrivit` pentru tango, cu unpicior \nainte, corpul \nclinat spre spate [i capuldrept.

– Foarte bine, [i nu uita ce te-am \nv`]at.– Ar fi bine s` n-ai prea mult` \ncredere \n mine.Liz nu-i mai l`s` timp s` aleag`, [i \ncepu s`

ritmeze pa[ii.– Pa-ram, pam, pam. Pa ram pam pam. Ram pam

pam.Acesta a fost momentul dezl`n]uirii unui râs

nebunesc. Nimeni nu se mai putea ab]ine. Molly se


r`sucea pe canapea [i Sue râdea cu lacrimi \n ochi.Liz parc` era o Carmen Miranda pu]in cherchelit`, \ntimp ce William se uita tot timpul nefericit \n jurullui.

Râzând, Donis o lu` de mân` pe Karen. Era un gestnesemnificativ, dar care le dovedea complicitatea.Tân`ra femeie sim]ea speran]a ren`scând \n ea. |ntreei, se puneau bazele unei prietenii trainice, [i cine[tie, poate a unui sentiment mai adânc.

Liz [i William [i-au salutat publicul care nu se mais`tura s`-i aplaude.

Era târziu [i p`rintele Peter a fost primul care s-aridicat s` plece.

– Trebuie s` ]in liturghia mâine diminea]`,devreme. Mul]umesc foarte mult pentru invita]ie. Afost o sear` de care o s`-mi amintesc.

Karen \l \nso]i pe p`rinte pân` la u[`.– P`rinte, m` bucur c` ai venit, [i cred c` [i lui

Donis i-a f`cut pl`cere. De fapt, nu era vorba s-o ducipe Liz acas`?

– I-am f`cut propunerea asta, dar se pare c` tat`ltù a avut mai mult succes.

– A[a se pare. Ei bine, pe curând, p`rinte Peter.

164 PAMELA KENT

|ntorcându-se \n salon, Karen \l g`si pe WilliamMiller a[ezat pe canapea al`turi de Liz. I-a [optit cevala ureche, dup` care au pufnit \n râs amândoi. Tat`lei nu era de obicei atât de sociabil, [i gazdaremarcase c` nu bùse decât dou` beri. Asta sedatora faptului c` aflase c` are s` fie bunic, sau Liz \lf`cea s` fie a[a?

|ncet-\ncet, apartamentul se goli. Dup` ce [i-acondus la u[` ultimul invitat, Karen s-a trezit,singur`, \n salon, fa]` \n fa]` cu Donis.

R`maser` t`cu]i, ca [i cum ar fi fost stânjeni]i, [iunul [i cel`lalt.

Donis rupse t`cerea.– Am s` te ajut s` pui lucrurile la loc.Karen ar fi preferat s` se cuib`reasc` lâng` el pe

canapea, dar nu \ndr`znea s`-i propun` s` lasemenajul pentru a doua zi. Cum ar fi fost s-o fac`?

Se apucar` s` spele vasele, vorbind de toate [i denimic. Fiecare f`cea un efort supraomenesc s` nulase s` transpar` din gesturile sau cuvintele lui ceeace \ntr-adev`r gândea. Dar nu dup` mult timp, ultimafarfurioar` era a[ezat` la locul ei, [i nu mai exista nicio porti]` de sc`pare.


Donis o conduse cu blânde]e pân` la sofa, o f`cus` se a[eze [i se instal` al`turi de ea, apoi cuprinse cupalmele chipul tinerei femei [i o privi \n ochii verzi.

– Chiar \n visurile mele cele mai nebune[ti, n-a[ fi\ndr`znit s`-mi \nchipui c` cineva ca tine va ap`rea \nvia]a mea.

Femeia \l privi, surprins`. Donis era frumos,inteligent, formidabil de seduc`tor. Cu siguran]`,toate femeile erau \nnebunite dup` el.

– Mi-ai redat speran]a, \ncrederea \n mine \nsumi,[i zâmbetul. E[ti o raz` de soare, care-mi lumineaz`via]a.

El \i atinse buzele cu ale lui, cu atâta delicate]e\ncât era mai degrab` o mângâiere decât un s`rut,apoi \i r`suci o [uvi]` de p`r ar`miu \n juruldegetului.

– A[ vrea s` fac o \n]elegere cu tine, mai spuse el.– O \n]elegere?! repet` ea.Karen era dezam`git`. Se a[tepta la vorbe mai

romantice.– Promite-mi s` nu-]i strici p`rerea despre mine,

orice s-ar \ntâmpla..– Nu \n]eleg.

166 PAMELA KENT

– Suntem dou` fiin]e omene[ti f`cute din carne [i

sânge, [i natura are regulile ei. M` \ntreb de altfel

dac` nu e prea târziu.

– Prea târziu, pentru ce?

Chipul lui Donis deveni grav.

– E[ti \ndr`gostit` de mine [i m` dore[ti, nu-i a[a?

Karen se \nro[i ca racul.

– Cum po]i s`… bâigui tân`ra femeie. Cum

\ndr`zne[ti s` spui a[a ceva?

– ~sta-i adev`rul, nu po]i s` spui c` nu.

– Chiar de-ar fi adev`rat, n-are nici o importan]`.

Siguran]a ta dep`[e[te limita.

Ea se ridic` [i \ncepu s` se plimbe cu pa[i mari

prin \nc`pere. Era furioas`, [i \n acela[i timp se

sim]ea umilit`.

– N-am vrut s` te jignesc.

– Totu[i, ai f`cut-o.

– De ce?

Ne\ncrez`tore, se \ntoarse spre el [i-l privi fix, \ns`

Doris p`rea sincer surprins de reac]ia ei.

Parc` era un copil care nu \n]elegea c` f`cuse o

prostie.


– Pentru c`… pentru c` un b`rbat nu trebuie s`spun` a[a ceva unei femei, nu \nainte de a… \ng`duichiar ea.

– Vroiam ca rela]ia dintre noi s` fie sincer`.Karen se pr`bu[i \ntr-un fotoliu.– Nu asta-i problema. Nu [tiu cum sunt femeile de

la tine din ]ar`, dar aici, noi avem mândria noastr`.– Ce leg`tur` are mândria cu dragostea?Era clar c` Donis \ncerca s-o \n]eleag` dar nu

reu[ea. Poate era din cauza ultimilor doi ani desingur`tate.

– Foarte bine, voi \ncerca s`-]i explic. Spunând c`sunt \ndr`gostit` de tine [i c`… te doresc, m` obligis` trec \n defensiv`.

Donis veni s` se a[eze turce[te \n fa]a ei, cumâinile pe genunchii ei.

– Inten]ia mea nu era s` te jignesc sau s` te fac s`te sim]i ridicol`, \]i jur.

– Nu-mi vine s` cred. El l`s` mâinile s`-i cad`.– |mi pare foarte rù. Nu-mi \nchipuiam c`

vorbele mele or s` te [ocheze. Trebuie s` fi uitattoate ocoli[urile pe care trebuie s` le fac` un b`rbat[i o femeie ca s` mearg` unul spre cel`lalt.

168 PAMELA KENT

– Iar eu, cred c` e nevoie de toate ocoli[urileastea, cum spui tu.

– Te-ai sup`rat pe mine?" Nu sunt sup`rat`! A[ vrea s` te consolez, s` m`

arunc \n bra]ele tale [i s` te s`rut ca s`-]i [tergtriste]ea de pe chip, dar amorul propriu e mai tare".

Un alt motiv o f`cea s` fie re]inut`. Niciodat` nuspusese c` dragostea era reciproc`. S` nu simt` oarenimic pentru ea?

– Cred c-ar fi mai bine s` pleci, spuse ea pe un tonneutru.

– Nu vrei s`-mi mai dai o [ans` s` m` explic?Karen \ntoarse capul ca s`-[i ascund`

am`r`ciunea.– Am vorbit destul, ast`-sear`.Donis se ridic`. Citi triste]ea pe chipul lui, dar nu

se r`zgândi asupra deciziei sale. Avea nevoie de timp, s` se calmeze [i s` se mai

gândeasc`.– Mul]umesc pentru seara asta…– N-are rost s`-mi mul]ume[ti.Nu era \n stare s`-l \nso]easc` pân` la u[`. |i auzi

pa[ii \ndep`rtându-se [i u[a \nchizându-se. O clip`,


vru s`-l cheme \napoi, s`-i spun` c`-l iart`, c` vroia s`r`mân`, dar se st`pâni.

***

A doua zi diminea]`, Karen se trezi foartedevreme.

Era sâmb`t`, [i ar fi trebuit s` profite s` seodihneasc`, mai ales dup` petrecerea din seara caretrecuse, dar \i era cu neputin]` s` adoarm` din nou.Un vârtej de gânduri nu-i d`deau pace.

Se a[ez` pe marginea patului [i \ncerc` s`reflecteze. Ce s` fac` pentru a-[i alunga amintirile?Nu-i venea s` citeasc`, era prea devreme s` se duc` lao prieten`. Singura solu]ie era s` plece dinapartamentul acesta care-i amintea de discu]ia cuDonis. De aceea, se hot`r\ s`-i fac` o vizit` tat`luisù.

F`cu un du[, se \mbr`c` [i cobor\ s`-[i ia ma[ina.Era frumos, vremea ideal` pentru o plimbare de\ndr`gosti]i. Pe drum, se str`dui s` nu se gândeasc`

170 PAMELA KENT

la ziua pe care-ar fi putut s-o petreac` \mpreun` cuDonis, s` stea de vorb`, s` se plimbe prin parc.

Oprind ma[ina \n fa]a fermei, ceva nefiresc \iatrase aten]ia. Ziarul r`m`sese aruncat pe pragul u[ii,iar primul gest al b`trânului, când se trezea, era s`-lia ca s`-l citeasc` \n timp ce-[i bea cafeaua.

Karen \ncerc` s` deschid` u[a, dar aceasta era\ncuiat`. O descuie cu cheia ei [i intr`.

– Tat`?Lini[tea din interior o f`cu s` se gândeasc` la ceva

rù.– Sunt eu, Karen. Nu te-ai trezit \nc`?" S` dea Dumnezeu s` nu se fi sculat \nc`! "Se duse spre camera lui, cu inima strâns`. Karen

inspect` toat` casa, dar \n zadar, nici un semn detat`l ei. Ie[i \n gr`din` [i-l mai strig` de câteva ori,f`r` nici un rezultat.

Nemaiputând suporta nelini[tea, se \ntoarse \ncas` [i d`du un telefon fratelui.

– Tim , eu sunt. Sunt la ferm` [i nu-l g`sesc petata.

– Dar… cât e ceasul?– E aproape unsprezece.


– Cum? |]i dai seama c` e week-end?– {tiu, dar sunt \ngrijorat`.– Poate s-a dus s` fac` o tur` prin sat. Ma[ina mai

e \n garaj?– Am uitat s` m` duc s` m` uit. Stai pu]in, nu

\nchide.F`r` s` mai ]in` seama de mormìelile fratelui, o

lu` la fug` spre garaj. Ma[ina nu era acolo.Când lu` din nou receptorul, Karen \[i auzi fratele

râzând la cel`lalt cap`t al firului.– Ce se-ntâmpl`?– Cred c` am aflat unde se ascunde.– Despre ce e vorba?– Tata nu s-a oferit s-o duc` acas` pe Liz?– Ba da, dar nu v`d ce… Oh, nu, Tim, doar nu

crezi c`…– De ce nu? |n definitiv, sunt majori amândoi.– Bine\n]eles, dar…Era explica]ia cea mai ra]ional`, dar lui Karen nu-i

venea s` cread`.– Mai e[ti acolo, surioar`?Karen se sim]ea dintr-odat` cât se poate de

singur`.

172 PAMELA KENT

– Da, \nc` mai sunt… murmur` ea. Scuz`-m` c` v-am trezit.

***

Donis fusese cât pe ce s-o sune pe Karen de câtevaori, dar reu[ise s` se ab]in`. Trecuse aproape os`pt`mân` de la serat`. Nu merita acest lucru, dar arfi fost nedrept s`-i dea speran]e cât` vreme nu eradecât un fugar, care nu putea s`-i ofere decât povaravinov`]iei lui. Un preot necunoscut \[i d`duse via]aca s` \ndeplineasc` o sarcin`, [i se ascundea aici,departe de ai lui [i de lupta lor pentru libertate. {ilui Karen, ce-ar fi putut s`-i spun`? |i [tiasentimentele, dar n-ar fi fost mai bine dac-ar fi rupt-o cât mai era \nc` timp? Cineva b`tu la u[` [iDonis tres`ri. Era aproape unsprezece noaptea [i nua[tepta pe nimeni.

– Donis, e[ti aici? Sunt p`rintele Peter.Instinctiv, Donis sperase s` fie Karen, a[a c` \[i

ascunse cât putu decep]ia de pe fa]` când deschise u[a.


– Bun` seara, p`rinte.– |mi pare bine s` te [tiu \n via]`. Ai tì se

nelini[teau.Donis prefer` s` nu \ntrebe la cine se referea.– Am lucrat.– Zi [i noapte? \ntreb` ironic preotul.– Practic, da. P`rinte, pot s`-]i ofer ceva? Cafea,

ceai?– Nu, mul]umesc, nu vreau nimic. Scuz`-mi ora

târzie la care am venit, dar e[ti un om greu de g`sit.– Trebuie s` recunosc.– Sper s` nu te superi pe mine dac`-]i spun c` nu

ar`]i bine deloc.Donis l`s` ochii \n jos. {i `sta era unul dintre

motivele care-l f`cuser` s` nu treac` pe la Karen. Eratras la fa]`, avea ochii \ncerc`na]i [i ar`ta obosit.

– Câte slujbe ]i-ai luat?– Trei. Dar, p`rinte, ce motiv are vizita dumitale?– Lucrezi prea mult, dragul meu Donis, \]i pierzi

min]ile. Doar tu mi-ai spus s` iau leg`tura cu tine,dup` seara aceea.

– Ah, da, banii, uitasem. N-am s` fiu pl`tit decâts`pt`mâna viitoare, dar pot s`-]i spun cu cine s` iei

174 PAMELA KENT

leg`tura. Dar te rog s` ]ii minte, nu r`mâne nimicscris.

Donis \i d`du indica]iile, [i p`rintele le repet` demai multe ori, ca s` i se \ntip`reasc` \n minte.

– |mi pare rù c` nu pot s` spun mai mult, dar\n]elegi c` asta trebuie s` r`mân` ultrasecret.

– |n]eleg, [i nu-]i face griji, am s` m` ocup de tot.– |]i mul]umesc, \n numele meu [i al tuturor celor

pe care-i aju]i.– De ce nu i-ai dat nici un semn de via]` lui Karen?|ntrebarea \l lu` prin surprindere, [i chipul lui

reflect` o clip` tulburarea care-l m`cina.– Dumneata ai vorbit cu ea?– De mai multe ori. Nu crezi c` merit` cel pu]in

un telefon?– I-am mul]umit pentru ce a f`cut, dac` asta e ce

vrei s` spui.P`rintele \l privi dojenitor.– Haide, e o prieten`, Donis. |[i face multe griji

pentru tine.– }i-a spus ea, p`rinte?– Nu direct, dar o cunosc destul de bine ca s`-mi

dau seama ce simte.


Donis nu vroia s` se arate prea aspru; [tia c`preotul n-ar putea s`-l \n]eleag`.

– Pe mine, nu m` cuno[ti. Nu caut s` leg prieteniecu un semen.

Preotul \[i \n`l]` sprâncenele.– {i ce vrei, pân` la urm`?Cel \ntrebat ezit` câteva clipe.– Singur`tatea. De a[a ceva am nevoie.– De ce faci alegerea asta, când po]i s` aduci

atâtea, celorlal]i?Donis zâmbi cu am`r`ciune.– Ce pot s` le ofer? Reputa]ia mea de erou, de

eliberator, \n timp ce m` ascund aici?– N-ai dreptate. Nici Karen, nici eu nu te

consider`m un la[. Ai ocazia s` porne[ti din nou de la zero, \ns`

trebuie s` \nve]i din nou s` trìe[ti.– Pentru asta am nevoie de timp [i trebuie s` fiu

singur. Trebuie s`-mi pun \n bun` rânduialèxisten]a.

– |n realitate, te vìc`re[ti pentru soarta ta.Spectacolul `sta m` \ntristeaz`.

Donis strânse pumnii de furie.

176 PAMELA KENT

– Atunci, n-ai decât s` pleci ca s` nu maitrebuiasc` s` m` vezi!

Imediat \i p`ru rù de ce spusese.– |mi cer scuze, nu m` gândeam c`…– Nu-i nimic. E[ti obosit [i n-am s` \ncep acum

s`-]i fac moral`. El se ridic` [i porni spre u[`.– D`-mi un telefon când o s` ai banii.– Mul]umesc c` ai venit.Când r`mase singur, Donis se \ntinse pe pat.

Lâng` el, pe noptier`, era un plic cu biletele pe carei le oferise p`rintele Peter. Spectacolul avea s` fiesâmb`t`.

Donis stinse lampa [i zâmbi. Prietenul lui aveadreptate. Era timpul s` \nve]e din nou s` trìasc`.


Capitolul 9

Liz o \ntâlni pe Karen \n fa]a xeroxului.– Salut, pari foarte ocupat` \n momentul `sta.– De ce? \ntreb` Karen, sortând paginile.– N-am mai vorbit de o gr`mad` de timp. Ce-ai

zice s` mergem s` bem o cafea?– Nu se poate; dup` cum ai observat, am de lucru

pân` peste cap.– Mda. Ei bine, trebuie totu[i s` m`nânci. Te invit

s` mânc`m \mpreun` la prânz.– Nu [tiu, Liz. |mi propusesem s`-mi iau un

sandvi[, ca s` am timp s`-mi termin dosarele.– Ascult`, trebuie s` st`m de vorb`.

Dosarele tale pot s` mai a[tepte.– E vorba despre serviciu? Am f`cut vreo gre[eal`?– E vorba despre tat`l tù.Karen [tia c` nu putea s` evite la nesfâr[it discu]ia

asta. F`r` s`-[i dea seama, evitase s` dea ochii cu Liz\n ultimele zile. {tia foarte bine c` tat`l ei [i Liz sevedeau aproape \n fiecare sear`. William Miller eradestul de mândru ca s`-i spun` c` se ducea larestaurant, la cinematograf sau chiar s` danseze cuLiz.

N-avea nici un motiv s` prelungeasc` a[teptareaaceasta.

– De acord, s` mergem s` mânc`m. Aleser` un mic restaurant chinezesc, care se afla

nu departe de birou.– S` vorbim deschis, \ncepu Liz când se a[ezar`.

Trebuie s`-mi spui dac` te deranjeaz` c` m` v`d cutat`l tù

Karen l`s` ochii \n jos [i \ncepu s` se joace cu[erve]elul.

– Bine\n]eles c` nu, ce naiba!Sim]ea privirea lui Liz \ndreptat` asupra ei [i [tia

c` aceasta nu se va mul]umi cu un asemenea r`spuns.


– Poate c`, la \nceput, m-a deranjat.– A[a credeam [i eu. De ce?– Nu-mi dau seama. E foarte greu de spus \n

cuvinte. {tiu c` tata a r`mas singur de doi ani [i càre dreptul s`-[i trìasc` via]a.

– Dar?– Dar nu pot s` nu fiu \ngrijorat`. Sunte]i atât de

diferi]i unul fa]` de cel`lalt. Tu e[ti obi[nuit` s` ie[i,s` ai o via]` social` animat`, \n timp ce tata n-ap`r`sit niciodat` ferma \n cinzeci de ani de c`snicie.

– E normal. P`rin]ii tì au avut [ase copii decrescut, [i o ferm` de \ntre]inut.

– Da, dar…– }i-e team` c-o s`-l fac s` sufere, nu?Karen oft`, apoi cl`tin` din cap.– Crezi c` o s` m` distrez cu el, [i-o s`-l las balt`

când m` plictisesc?Tân`ra femeie nu r`spunse. |i venea greu s`

discute despre rela]iile tat`lui sù cu o alt` femeiedecât mama ei.

– |]i jur cu mâna pe inim` c` nu s-a \ntâmplatnimic \ntre noi.

Karen \i arunc` o privire ne\ncrez`toare.

180 PAMELA KENT

– Nu mai sunt copil, Liz. Degeaba \ncerci s`-miascunzi realitatea.

– Totu[i, `sta-i adev`rul. Cu toate eforturile mele,n-am dormit niciodat` \n acela[i pat cu tat`l tù.

Pe chipul tinerei femei se citi o mare u[urare.– Dar cum se poate a[a ceva? Liz pufni \n râs.– Tat`l tù este un domn cu principii \nvechite. El

mai crede c` trebuie s` fac` mult timp curte uneifemei, \nainte de a \ndr`zni s` fac` primul pas.

– Dar, \n seara de dup` aniversare, nu s-a \ntors laferm`.

– Am stat de vorb` toat` noaptea [i pe urm`, el adormit pe canapea. A[a se \ntâmpl` de fiecare dat`când r`mâne la mine. Acum te-ai lini[tit?

Era ridicol, \ns`, da, se sim]ea mai bine.|ncuviin]`, cl`tinând din cap. Liz o prinse de mân` [io privi \n ochi.

– |n]eleg, [i-mi pare bine c-am putut sta de vorb`.– Pot s`-]i pun o ultim` \ntrebare?– Te rog.– E[ti \ndr`gostit`?Liz oft` din toat` inima [i arunc` o privire spre

u[`. Venise rândul ei s` se simt` stânjenit`.


– Ascult`, \ntrebarea e delicat`, [i n-a[ vrea s` parprea optimist`, dar cred c` de data asta, l-am g`sit \nsfâr[it pe cel pe care-l cùtam de mult` vreme.

Se \ntorcea \n biroul ei, gândindu-se \nc` ladiscu]ia pe care o avusese, când o sun` Molly.

– Karen, ghice[ti cine te-a cùtat la telefon cât ailipsit?

V`zând zâmbetul pozna[ al secretarei, Karen\n]elese imediat despre cine era vorba. Dar, curioslucru, nu sim]i nici o bucurie. Nu hot`râse s`-l uitepentru totdeauna?

– De ce faci mutra asta? Credeam c`-l iube[ti.Karen se str`dui s` zâmbeasc` [i lu` foaia de hârtie

pe care i-o \ntindea secretara.– |l iubesc, dar nu asta-i problema.Citi mesajul. Donis nu l`sase nici un num`r de

telefon. Spunea doar c` va suna mai târziu. |[ipetrecu restul dup`-amiezii a[teptându-l. Primi exacttreisprezece apeluri, dar nici unul de la Donis. Ce\n]elegea prin acest mai târziu? Ast`zi, s`pt`mâna,luna viitoare?

|n momentul \n care u[ile ascensorului se\nchiser` \n urma ei, i se p`ru c` aude telefonul.

182 PAMELA KENT

Ridic` din umeri [i-[i v`zu de drum. Era o prostie s`-[i ia dorin]ele drept realitate.

Odat` ajuns` acas`, \ncerc` s` nu se mai gândeasc`la el [i se hot`r\ s` fac` un du[. Se \ndrepta spre baiecând telefonul \ncepu s` sune. Se gr`bi s` ajung` lael [i ridic` receptorul.

– Alo?– Karen? Sunt Donis.Rezemat` de perete, se l`s` s` alunece pe el [i se

trezi pe jos, cu receptorul sprijinit de um`r [i unzâmbet senin pe buze.

***

Donis lucra sâmb`t` pân` la [apte seara, a[a \ncâtn-aveau timp s` cineze \nainte de spectacol, \ns` luiKare pu]in \i p`sa, pentru c` era prea fericit` s`-lvad` din nou.

Donis ajunse la ea la [apte [i jum`tate. Când \ideschise u[a, abia reu[i s`-[i st`pâneasc` o tres`rirede stupoare.


Era proasp`t ras [i purta c`ma[` alb`, dar p`reaepuizat.

– E[ti sigur c` vrei s` ie[im ast`-sear`? \ntreb` ea.– Da, bine\n]eles, f`r` discu]ie!O prinse de mân` [i se \ndreptar` \mpreun` spre

ascensor.– Pari extenuat. Lucrezi prea mult. – Trebuie s` recunosc, ast`zi a fost o zi grea. A

venit un transport pe care nu-l a[teptam, dar atrebuit s`-l desc`rc`m. La celelalte slujbe pe care leam, e mai simplu.

Se hot`râr` s` mearg` la teatru pe jos. R`coareaserii era divin` dup` canicula de peste zi.

– Celelale slujbe? Dar câte ai? se nelini[ti Karen.– Trei, \n total.– Trei? Dar acum trei s`pt`mâni n-aveai de lucru.

Cum le-ai g`sit?– E foarte simplu. Restaurantul unde sp`lam vasele

m-a angajat chelar, [i acolo lucrez [ase seri pes`pt`mân`. Ziua, manipulez m`rfuri \ntr-un antrepozit,iar la sfâr[it de s`pt`mân` livrez pizza acas`.

– N-are nici o leg`tur` cu calificarea pe care o ai.O privi zâmbind.

184 PAMELA KENT

– {tii, aici, \n Ontario, nu prea se caut` un expert\n economie din Sanvito. Dar sunt convins c` \ntr-ozi, o s` g`sesc un post mai sigur [i mai interesant.

– {i eu sunt convins`, Donis. El o cuprinse cu bra]ul pe dup` umeri [i o

conduse a[a pân` la teatru.Piesa era interesant`, decorurile excelente [i

actorii extraordinari. Cu toate astea, Donis adormi \nactul al doilea. Când cortina cobor\ dup` ultimul act,ropotul de aplauze \l f`cu pe Donis s` tresar`. P`reacomplet dezorientat. Privea \n jurul lui [i i se adres`lui Karen \ntr-o limb` de ne\n]eles. Pe urm` se trezila realitate [i-i zâmbi.

– Când am adormit ?– Imediat dup` ce Billy Bigelow a ajuns \n cer.– A avut cum s`-[i \ndrepte gre[elile? – Da, s-a \ntors pe p`mânt s`-[i ajute so]ia [i fata.– |mi plac pove[tile care se termin` cu bine.O umbr` ap`ru \n ochii ei verzi. {i ei \i pl`ceau

pove[tile cu happy-end. Dar a[a avea s` se \ntâmple[i \n cazul lor?

Rela]ia cu Donis era atât de fragil`, viitorul, atât denesigur.


– Ai pizza de livrat ast`-sear`? \ntreb` ea ie[ind dinteatru.

– Nu, sunt liber pân` mâine sear`.– Am o sticl` cu vin alb \n frigider. Nu vrei s` vii la

mine, s` bem un pahar?Ea \i remarc` ezitarea.– Nu preferi s` mergem s` dans`m undeva sau s`

mergem \n alt` parte?– Ceea ce vreau \n primul rând, este s`-mi dau jos

pantofii.El râse [i o prinse de mân`.– Atunci, s` mergem.|n timp ce mergeau, ea \i povesti piesa cu verv` [i

constat` cu pl`cere c` se destindea. Ajun[i la eaacas`, gazda se duse s` caute pahare, \n timp ce eldeschidea sticla de vin.

– Vroiam s`-]i spun ce rù \mi pare pentru cele ces-au petrecut \n seara aceea, spuse el pe un ton grav.

|i \ntinse un pahar [i ea bù o \nghi]itur`.– Nu trebuie s`-]i ceri scuze.– N-am vrut s` te jignesc.– {tiu foarte bine lucrul `sta. De altfel, [i eu

trebuie s`-]i fac o m`rturisire.

186 PAMELA KENT

Ea privi sclipirile care pluteau pe suprafa]a vinuluidin pahar. Nu-[i g`sea cuvintele [i-i era cât se poatede recunosc`toare lui Donis c` era atât de r`bd`tor.

– Motivul pentru care am reac]ionat atât deprompt, a fost acela c`… aveai dreptate. Eram… \nsfâr[it, sunt \ndr`gostit` de tine.

– Karen…El \i puse o mân` pe bra].– Da, sunt \ndr`gostit` de tine. Acum, am c`p`tat

curaj [i pot s` ]i-o spun. Dar sentimentele mele m`privesc doar pe mine, [i nu-]i cer nimic. Dac` vrei,putem s` nu ne mai vedem. Vroiam doar s` [tii c`…ai ghicit.

Donis oft` [i o trase pe Karen spre el. – Nu eram preg`tit` s-o recunosc, iat` de ce m-am

sup`rat.El o mângâie cu blânde]e pe p`r.– |mi pare rù pentru ne\n]elegerea asta, dar nu

mi-ai l`sat timp s`-]i explic.– Acum, ai tot timpul de care ai nevoie.El râse [i o s`rut`.– Da, avem timp cel pu]in pân` mâine sear`. Când

vorbeam, sim]eam c` suntem atât de apropia]i, \ncât


acest lucru m-a surprins [i m-a speriat. Venim dindou` lumi atât de diferite…

– De ce te-a speriat asta?– Pentru c` m` tem c` nu putem s` g`sim ce

cùt`m.Karen ridic` spre el ochii \ntreb`tori. B`rbatul bù

o \nghi]itur` de vin, apoi \[i duse paharul la buzelelui Karen.

– Sunt trei feluri de dragoste. Afec]iunea profund`,care une[te prieteni sinceri [i fideli, dragosteafamilial`, [i pasiunea, care-i consum` pe aman]i.

O strânse cu putere, [i ea sim]i orice team`p`r`sind-o. Acum, nimic din ce-i mai putea spune, n-avea s-o mai sperie.

– Prietenia e sentimentul cel mai trainic pentru c`prietenii se aleg, [i ceea ce-[i ofer`, o fac f`r` s` cear`nimic \n schimb.

Karen se \ntreb` dac` era pe cale s`-i propun`prietenia. Se putea face teorie despre dragoste [idorin]`?

– {i leg`turile de familie? \ntreb` ea.– Aici, n-ai de ales. Sunte]i lega]i prin sânge, [i

dac` familia nu-]i convine, o s` suferi toat` via]a.

188 PAMELA KENT

Karen se gândi la familie. Era dragoste \ntre ei? Da,chiar dac` n-o exprimau deschis.

– {i aman]ii?Donis o s`rut` pe p`r.– Pasiunea care-i une[te mai poate s` se [i

destrame.Avea dreptate sau nu, trebuia s` [tie s`-[i asume

riscul de a iubi, cel pu]in a[a gândea Karen dup` cese \ntâlnise cu Donis. Totu[i, \i \n]elegea mai bineatitudinea din seara anivers`rii.

– Când ai spus c` eram \ndr`gostit` de tine, era unfel de punere \n gard`?

– Da. Nu vroiam s` ne angaj`m pe drumul `sta.}in prea mult la prietenia noastr`.

– Dar de ce dragostea ar strica rela]iile noastre?– Poate este doar o prejudecat`. Dar eu n-am

\ncredere \n dragoste. |n spatele fiec`rui te iubesc, seascunde o a[teptare, la care cel`lalt nu poatetotdeauna s` r`spund`.

Ea \l privi cu o expresie grav`.– Acum \n]eleg.– Ascult`-m`, Karen. Orice-ai a[tepta de le mine,

mi-e team` s` nu te decep]ionez.


– {i dac` ]i-a[ spune c` n-a[tept nimic?– }i-a[ r`spunde c` ]in la tine mai mult ca la orice

pe lumea asta. – Ca prieten`… sau ca amant`?– Tu trebuie s` hot`r`[ti.|l \mbr`]i[`, fericit` s` asculte inimile b`tând la

unison, s` simt` c`ldura trupurilor unite. Trupul eiluase deja hot`rârea pe care trebuia s-o exprime cuvoce tare.

– Donis, noaptea asta vreau s` fim aman]i. Nu estenici o condi]ie [i nu a[tept nimic de la tine.

El \i cuprinse fa]` \n palme [i o privi mult timp, ca[i cum ar fi [ovìt.

– E[ti sigur` c` n-o s` ai remu[c`ri?– Nu, Donis, \]i promit.Un s`rut prelung pecetlui acordul lor. Apoi

descoperir` cum mângâierile le trezeau \ncet-\ncetsim]urile.

Karen sim]i nu dup` mult timp rochia alunecându-i pe trup, [i avu impresia c` eraantrenat` de un vârtej c`ruia nu putea s` i se\mpotriveasc`. De altfel, nici n-ar fi vrut s-o fac`.Datorit` lui Donis, descoperea din nou o lume de

190 PAMELA KENT

senza]ii uitate, o lume \n care era femeie, femeie dinplin.

Ca de foarte departe, i se p`ru c` auzea glasul luiDonis care murmura:

– Dragostea mea… Visase sau totul nu era decât un vis?


Capitolul 10

O raz` de soare trecea prin perdeaua ferestrei [iajunse s-o trezeasc` pe Karen. Ea deschise ochii [i se\ntreb` de ce totul i se p`rea atât de diferit ast`zi.

Se \ntoarse \ntr-o parte [i v`zu perna mototolit`.Imediat, \[i aduse aminte [i pe buze \i \nflori unzâmbet la amintirea acestei nop]i minunate. |ns`Donis nu mai era acolo.

Se d`du jos din pat [i-[i puse pe ea o rochie decas`. N-avea de ce s` se nelini[teasc`, trebuia s` facùn du[ sau s` bea o cafea.

Nu era nimeni \n baie [i era lini[te \n cas`. Se dusela buc`t`rie. El st`tea sprijinit cu coatele pe pervazul

ferestrei, cu privirea pierdut` \n dep`rtare. N-oauzise venind. P`rea absent, ca [i cum ar fi fost la miide kilometri dep`rtare.

Ea ar fi vrut s`-i sar` \n bra]e, dar nu \ndr`zni.– Bun` diminea]a. Se \ntoarse \ncet [i p`ru s` se desprind` greu din

gândurile lui. Dar poate era o impresie gre[it`. Eaavea soarele \n ochi, [i el era \n contre-jour.

– Te-am trezit? \ntreb` Donis.– Nu.– Cu atât mai bine.El zâmbi [i-i \ntinse bra]ele. U[urat`, veni s` se

lipeasc` de el. B`rbatul \[i \nfund` fa]a \n p`rul eim`t`sos. De cât timp nu mai fusese atât de fericit?

"Karen, cum a[ putea s` te r`spl`tesc pentrufericirea pe care ]i-o datorez?"

– P`reai atât de adâncit` \n somn. Nu vroiam s` tederanjez.

– Nu, sunt aici, \mpreun` cu tine.Donis \i remarc` un pic de nelini[te \n privire. Era

oare din cauza lui?– Noaptea asta a fost minunat`.– Da, Donis, minunat`.


– Atunci, de ce ai umbra asta \n ochi?– Nu-mi vine s` cred c` e adev`rat, c` n-a fost un

vis.– |]i pare rù?– Nici vorb`, doar ]i-am promis.T`cur` [i r`maser` mult timp \nl`n]ui]i, privind

soarele care se ridica la orizont. Cuvintele n-aveaunici un rost.

– Ai ceva planuri pentru ziua de azi? \ntreb` \ncele din urm` Donis.

– Nu, n-am nici unul.– Vrei s` petrecem ziua \mpreun`?– Da, mi-ar face pl`cere.Donis \[i d`dea seama c` era re]inut` s`-[i arate

bucuria de a trì [i buna dispozi]ie.– {tii care a fost prima impresie când te-am v`zut?

\ntreb` el. Karen se a[ez`, cu ochii sclipind de curiozitate.– Nu, nu mi-ai spus nimic.– Ei bine mi s-a p`rut c` erai foarte rece [i

afectat`.Ea se bosumfl` imediat.– Mul]umesc, frumos din partea ta.

194 PAMELA KENT

– Dar impresia asta n-a durat decât câteva minute.M-am gândit pu]in [i mi-am dat seama c` nu era decâto aparen]`.

– {i acum, când m` cuno[ti mai bine, ce p`rere ai? – P`rerea mea s-a consolidat. E[ti femeia care-mi

place.Karen se cuib`ri la pieptul lui, ca s`-[i ascund`

obrajii ce se \nro[iser`.– Bine, acum e timpul s` afli ce a[teapt` un b`rbat

din Sanvito de la o femeie.– Dar eu nu sunt din Sanvito.– Ba da, e[ti. |n tradi]ia din insula noastr`,

dragostea este de-ajuns ca s` fac` din tine ocet`]eanc` pe de-a-ntregul.

– Ei bine, ar fi trebuit s`-mi spui asta de la bun\nceput.

– Am f`cut-o \nadins. Ai fi putut s` nu fii de acord,\n ultima clip`. Karen pufni \n râs.

– S` nu-mi spui c` trebuie s` stau toat` ziua-nbuc`t`rie…

– Nu, nici vorb` de a[a ceva. |n fine, nu \nc`.Pentru moment, e de-ajuns s` faci o cafea pân` fac undu[, [i când termini, o s` vii la mine.


– E un obicei al femeilor din ]ara ta, s` fac` du[ cuaman]ii lor?

– {i alte câteva lucruri.El se ridic` [i se duse \n baie.A[a cum promisese, tân`ra femeie ajunse sub du[

lâng` el. Se sp`lar` unul pe cel`lalt, descoperindu-[ipentru a doua oar` trupurile, cu mai mult` tandre]e[i mai pu]in gr`bi]i decât o f`cuser` \n ajun. Apoi se[terser`, [i Donis o lu` \n bra]e, o duse \n pat [i se\ntinse lâng` ea.

Se mângâiar` \ndelung, \nainte s` se \mbr`]i[ezedin nou. {i din nou, pasiunea \i \mpinse pe culmilepl`cerilor trupe[ti… Pe urm` se odihnir`, lipi]i unulde cel`lalt, \ncânta]i de fericirea la care nici nu\ndr`zniser` s` se gândeasc`.

Mult mai târziu, Donis g`si curajul s` se duc` labuc`t`rie, de unde se \ntoarse dup` câteva minute cucafele [i biscui]i. Se rezemar` confortabil cu spatelepe perne [i-[i luar` micul dejun \n pat.

– {tii s` mergi pe biciclet`? \ntreb` Karen. Amputea s` mergem \n Springbank Park [i s` facemacolo un picnic. Am un vecin de la care a[ putea\mprumuta o biciclet`.

196 PAMELA KENT

– Un picnic, grozav` idee! P`cat c` n-o s` am timps` preg`tesc câteva specialit`]i de la mine de acas`.

Karen \l privi, amuzat`.– S` \n]eleg c` [tii s` g`te[ti? Credeam c`

mediteraneenii nu se ocup` de probleme menajere.– Ai prea multe prejudec`]i. {tii bine c`

buc`tarii-[efi din marile restaurante europene suntb`rba]i, nu?

– S` \n]eleg c` faci parte din categoria asta?– Exact. Sunt foarte dotat \n domeniul `sta.Karen se aplec` spre el [i-l s`rut`. |nchise ochii ca

s` simt` mai bine momentul.– Am avut mare noroc s` te \ntâlnesc.Era aproape miezul zilei, când ajunser` \n parc.

Ziua era superb` [i Karen nu se putea ab]ine s` nufac` leg`tura \ntre soarele care str`lucea pe cer [idragostea care-i \nc`lzea inima. Pe tot drumul,mergând \n fa]`, se \ntorcea spre el s` vad` dac` ourma. De ce-i era team`? C-o s` dispar` a[a cumap`ruse, f`r` s-o anun]e?

G`sir` un loc lini[tit pe malul râului [i se opriràcolo. Mâncar` sandvi[urile pe care le preg`tiser` [idup` aceea se \ntinser` s`-[i fac` siesta.


Fericirea lui Karen ar fi fost des`vâr[it` dac` n-ar fiexistat \ntrebarea care o chinuia. Ce se-ntâmpla dac`pleca? Via]a ei va putea s`-[i reia cursul firesc ca [icum nimic nu s-ar fi \ntâmplat?

– Te gânde[ti s` te \ntorci \n Sanvito? Vreau s`spun, dac` lucrurile se pun la punct…

Donis privea un nor lung, \ntins pe cerul albastru.– Niciodat`! r`spunse f`r` ezitare.– }ara ta nu-]i lipse[te?El se gândi o clip`.– }ara care-mi lipse[te nu mai exist`. Nu sunt

decât ni[te scene de co[mar. Oamenii cer[esc pestrad`, copiii \[i tr`deaz` p`rin]ii ca s`supravie]uiasc`. Niciodat` n-am s` m` \ntorc debun`voie.

– Dar bunica ta mai e acolo?– Cred c` da.El zâmbi de aceast` amintire.– Mi-era team` de ea, când eram copil. – De bunica ta?– Da, dac-ai cunoa[te-o, ai \n]elege de ce. Toat`

lumea o respect` [i se teme pu]in de ea, pentru càre darul previziunii.

198 PAMELA KENT

– Prezice viitorul?– Nu chiar. Dar când \ntâlne[te pe cineva, [tie

imediat dac` e un om bun sau nu. Are de multe oripresim]iri, când cineva va muri, de exemplu.

– Brrr, \n]eleg c` te \nspìmânt`.– Oamenii din Sanvito sunt foarte supersti]io[i.

V`d semne peste tot, \n nori, \n culoareap`mântului…

– Tu, \n schimb, pari foarte ne\ncrez`tor.– Nu po]i s` cite[ti destinul \n te miri ce, dar

trebuie s` recunosc c` cei mai mul]i dintre noi au osensibilitate excep]ional` [i pot prevedeaevenimente ce urmeaz` s` se \ntâmple.

Karen \[i a[ez` b`rbia pe pieptul lui.– Chiar crezi? Eu una, trebuie s` recunosc, nu sunt

\n stare s` intuiesc absolut nimic. Dac` am impresiac` va ploua, po]i s`-]i la[i lini[tit umbrela acas`.

– Nici eu nu sunt prea dotat \n privin]a asta, darbunica mi-a explicat ore \ntregi c` avea un adev`ratinstinct. Asta n-are nimic \n comun cu previziunilemeteorologice.

– Ce \nsemn` un adev`rat instinct?O privi cu o expresie grav` [i ochi scânteietori.


– Chestia asta apare pe nepreg`tite \n minteacuiva, \ntr-o perioad` de criz` sau de mare tensiune.Sunt viziuni pe care le accep]i. E imposibil s` nu iei\n seam` aceste " avertismente."

– {i ce se \ntâmpl` dac` le ignori?Chipul lui se \ntunec`.– Poate s`-]i par` rù toat` via]a.

***

Mai târziu, se duser` s` se plimbe prin parc.Mergând pe o alee, Karen observ` un cuplu carep`rea o pereche de tineri \ndr`gosti]i, ie[i]i laplimbare. Erau Estelle [i Miguel Garcia care seplimbau, lini[ti]i, bra] la bra]. La urma urmei, poatese \n[elase \n privin]a lor. Acum erau atât deaproape, \ncât \ntâlnirea era inevitabil`.

– Bun` ziua, Estelle, bun`, Miguel! exclam` Karencu un zâmbet larg. |mi pare bine s` v` v`d.

– Bun` ziua, r`spunse Estelle l`sând ochii \np`mânt.

200 PAMELA KENT

– Ia te uit`, domni[oara Miller! Ce mai face]i?Tân`rul mexican p`rea foarte sigur pe el, ceea ce

nu se potrivea deloc cu atitudinea nevestei lui.– Unde ai fost? o \ntreb` Karen pe Estelle.– Am fost s`-mi v`d p`rin]ii. Miguel mi-a spus c`

a]i trecut pe la noi.– Ultima dat` când am vorbit, mi-ai spus c` erai \n

[omaj. Ce faci acum?– M-au angajat din nou.– Dar tu, Miguel? }i-a trecut alergia?– Atâta timp cât stau departe de ro[ii, n-am nici o

problem`.– Nu uita s`-mi aduci certificatul medical.– Da, domni[oar` Miller, nu v` face]i griji. O s` iau

leg`tura cu dumneavoastr` cât de curând.

***

|n zilele care urmar`, Karen trì \ntr-o dulceeuforie. Fiecare clip` petrecut` \mpreun` cu Donisera atât de pre]ioas`, la fel de intens` ca \n prima zi.


Singura umbr` din acest tablou era programulsupra\nc`rcat al lui Donis. Din când \n când,r`mânea peste noapte la ea, dar asta nu se putea\ntâmpla prea des, pentru c` \ntâlnirile lor pasionale\l \mpiedicau s` se odihneasc`. Dar mergea [i a[a.Karen se obi[nuise s` trìasc` \n condi]iile astea, f`r`s`-[i fac` griji pentru ziua de mâine. Era mijlocul luiaugust, trecuse o lun` de la demersul oficial de labiroul de imigr`ri [i nu se primise \nc` nici unr`spuns. Dar cât` vreme \l [tia pe Donis al`turi de ea,parc` nu mai era a[a de tem`toare.

A[a st`teau lucrurile [i \n aceast` frumoas`duminic`. Erau pe drum spre ferma b`trânuluiMiller, unde Liz organizase un gr`tar. Donis priveape fereastr` [i era impresionat de câmpurile cultivatecu tutun. Dup` un drum pl`cut, \n timpul c`ruiaKaren \i d`du o sumedenie de am`nunte \n leg`tur`cu tutunul [i cu via]a de acolo a b`trânului Miller,ajunser` la un mic drum care ducea direct la ferm`.De o parte [i de alta a aleii, câteva flori \ncercau s`supravie]uiasc` \n mijlocul ierbii s`lbatice.

Tân`ra femeie \[i aduse aminte de vremurile cândgr`dinile lui Miller stârneau invidia tuturor vecinilor.

202 PAMELA KENT

Tat`l [i mama ei plantaser` toate speciile de flori, [ivizitatorul era \ntâmpinat de un foc de artificiivegetale de toate culorile.

Karen sim]ea mereu o strângere de inim` cândvedea ce se \ntâmplase cu casa \n care copil`rise. Darast`zi, nu-[i putu st`pâni o exclama]ie desurprindere \n fa]a spectacolului care o a[tepta. Tat`lei, urcat pe o scar`, ag`]a iedera, \n timp ce Liz eraa[ezat` \n mijlocul unor ghivece cu plante.

– Ce se-ntâmpl` aici? \ntreb` Karen când ie[i dinma[in`.

Tat`l cobor\ de pe scar` [i veni spre ea.– E pu]in cam târziu, dar ne-am gândit c-ar fi bine

s` avem câteva plante \n jurul casei.Acest noi o f`cu pe Liz s` zâmbeasc`. Donis \l

salut` pe domnul Miller dup` care se apropie de ea.– Pari descump`nit`. Ce nu merge?– Nu merge nimic. Cred c` m` pricep la gr`din`rit

la fel cum m` pricep la fizica nuclear`.– |]i aduc aminte c` tu e[ti cea care a insistat s`

cump`r`m plante, o tachin` William.– Dar eu n-am decât plante artificiale, care n-au

nevoie de nimic [i sunt mereu verzi.


– |ndr`zne[ti s` le spui plante? Nu sunt decât ni[tecadavre.

– Vrei s` te ajut? \i propuse Karen.– Tat`l tù e un profesor foarte bun. Ar trebui s`

m` descurc singur`.F`cu o grimas` de dezgust, apoi cu mâna cu

manichiur` perfect`, \ncepu s` sape o groap` mic` \np`mânt. Karen se uit` la tat`l ei. Era ciudat s`-l vad`\ndr`gostit, [i, trebuia s-o recunoasc`, stânjenitor.

– Donis, hai s` lu`m din ma[in` ce am adus!Donis lucrase câteva ore bune s` preg`teasc`

ni[te specialit`]i din ]ara lui, care s` \nso]easc`gr`tarul. Karen nu fusese l`sat` s` guste nimic,pentru c` buc`tarul ]inea ca surpriza s` fie aceea[ipentru toat` familia.

Tim [i Sue venir` pu]in dup` aceea [i se apucar`cu to]i s` preg`teasc` masa. Tim [i tat`l lui aprinser`focul, discutând despre sport.

Donis \ncerca [i el s` fac` ceva, \ns` Karen \l sim]ic` nu era \n apele lui. |l lu` cu ea \n salon [i-l\mbr`]i[`.

– N-ai nevoie de nimic?– Nu. Când e[ti aici, n-am nevoie de nimic altceva.

204 PAMELA KENT

– Dar cred c` te plictise[ti.O s`rut` ca s-o fac` s` tac`.– Dac` ]i se pare c` m` plictisesc, vino doar s`-mi

dai un s`rut din când \n când.– Po]i s` contezi pe mine.Liz \i strig` de afar` s` vin` s` m`nânce. Fripturile

la gr`tar erau gata [i se a[ezar` to]i la masa rotund`.Karen adusese ce preg`tise Donis [i-l servi pe tat`lsù. Acesta arunc` o privire ne\ncrez`toare la ce avea\n farfurie.

– Ce-s astea?– Gust`, sunt specialit`]i din Sanvito, preg`tite

special de Donis.– Sunt dolmas, se g`se[te a[a ceva [i \n buc`t`ria

greceasc`.Domnul Miller le \mpinse pe marginea farfuriei

f`r` s` mai spun` nimic, dar era clar c`-i era team`s` nu se otr`veasc`. Karen \[i d`du atunci seama c`tat`l ei nu [tia nimic din ce se \ntâmpla \n lumea dinafara fermelor din Ontario. |n plus, era f`r` \ndoial`foarte mândru de situa]ia lui [i nu vroia s` seschimbe [i s` se deschid` spre lumea exterioar`.

– E o mâncare deosebit`, se scuz` Donis.


– Mmm, e excelent`! exclam` Liz.– Da, \nt`ri Sue. E delicioas`.Donis \i zâmbi lui Karen, s-o lini[teasc`. Nu era

sup`rat pe tat`l ei, [i asta o mul]umi. Bine\n]eles,Donis avusese de-a face cu oameni mai antipaticidecât un ]`ran limitat [i ne\ncrez`tor.

Restul mesei se desf`[ur` f`r` nici un incident,\ns` Karen \n]elese c` f`cuse o gre[eal` vrând s`-lintroduc` pe Donis \n familia ei.

Era un e[ec total. Prezen]a lui \l f`cea pe tat`l ei s`nu se simt` bine.

Liz se ridic` s` strâng` farfuriile [i Karen \i d`du omân` de ajutor.

– La desert, avem pl`cint` cu mere, anun]` Liz.– Ai fost s-o cumperi de la patiserie? o \ntreb`

Karen \n buc`t`rie.– Nu, eu am f`cut-o. Nu-]i vine s` crezi?– Hm… e[ti [efa mea, lucrezi \ntr-un birou, [i

mereu te-am v`zut \ntotdeauna \mbr`cat` impecabil,machiat`, [i…

Liz ridic` privirea, zâmbitoare.– Niciodat` nu-i prea târziu s` te schimbi. |mi face

mare pl`cere s` g`tesc pentru tat`l tù.

206 PAMELA KENT

– De acord, dar s` nu-mi spui mai târziu c` nu te-am prevenit. Vei fi surprins` s` vezi cât de repedese va obi[nui tata cu ce faci pentru el, [i \n curând vaconsidera lucrurile astea fire[ti.

Liz aduse pl`cinta la mas`, o tìe [i prima bucat` i-o d`du lui William. Toat` lumea \ncepu s` m`nânce,\n afar` de Liz, care a[tepta s` vad` p`rereaprotejatului ei. Acesta, con[tient de importan]a pecare o avea \n momentul de fa]`, \ncepu sìnspecteze pl`cinta.

Lu` furculi]a [i \ncerc` s` decupeze o buc`]ic`, darpl`cinta r`mase \ntreag`. Dup` câteva \ncerc`ri,reu[i.

– Nu crezi c` umplutura e pu]in cam uscat`?De cum v`zuse expresia contrariat` a tat`lui sù,

Karen se a[teptase la o asemenea reac]ie. Acum, eracurioas` s` vad` ce va spune Liz.

– Totu[i, am respectat cu stricte]e re]eta.– Da, bine\n]eles, spuse tat`l pe un ton nesigur.

Trebuie totu[i s` ai mâna format`.– {i eu n-o am, nu-i a[a?– Mie, pl`cinta asta mi se pare delicioas`,

interveni Donis.


– Mul]umesc, Donis, dar ce poate s` [tie unlocuitor din Sanvito despre pl`cinta cu mere? LuiWill nu-i place pl`cinta mea, [i trebuie s` màntrenez pân` o s` am mâna format`. Chiar dac`trebuie s` fac un milion de pl`cinte cu mere, am sà[tept pân` ce Will o s` fie mul]umit.

Ochii lui Liz aruncau fulgere, [i Karen \[i ascunseun zâmbet. O reg`sea \n sfâr[it pe Liz O'Connell care-i pl`cea. Era femeia hot`rât`, de care tat`l eiavea nevoie. Mama lui Karen suferise destul pentruc` fusese prea slab`.

Will \[i d`du seama de grosol`nia lui [i mormì:– N-are rost s` te enervezi…– Ai dreptate. N-are rost s` m` enervez. Ar trebui

s`-]i mul]umesc c` le-ai atras tuturor aten]ia c` nu[tiu s` g`tesc. O femeie apreciaz` a[a ceva.

Karen [i Sue \[i vârâr` nasul \n farfurie. Tim seridic` [i se duse \n salon. Donis ridic` sticla de vin s`le toarne celorlal]i.

– Cine vrea s` bea un pahar?

***

208 PAMELA KENT

– Mi-ar fi pl`cut atât de mult s` nu trebuiasc` s`lucrezi \n noaptea asta.

Karen oprise ma[ina \n fa]a casei \n care locuiaDonis.

– {i mie-mi pare rù c` te-am f`cut s`-]i pierziduminica. |mi repro[ez c` ]i-am impus dejunul `sta.

– Nu-]i face nici o grij`, nu e[ti versiunea femininà tat`lui tù. De altfel, n-ai dreptate s` te ar`]i atât desever` cu el. Pân` la urm`, nu este decât un produsal mediului \n care trìe[te.

Karen se apropie de el [i-l s`rut`.– Se vede c` e[ti diplomat. La ce or` trebuie s` fii

la restaurant?– La [ase.Karen se uit` la ceas.– Ei bine, \nseamn` c` nu mai avem mult timp.

N-ai decât s` faci un du[ [i s` te schimbi, pe urm` ams` te duc eu.

– Mul]umesc.– Pl`cerea va fi de partea mea.– Aten]ie, feti]o, nu te las s` urci la mine decât

dac`-mi promi]i c-o s` fii cuminte.– Promit.


Karen venise doar de câteva ori pe la el. |mp`r]eaapartamentul cu \nc` cineva [i era mult mai simplu s`se-ntâlneasc` la ea.

|l a[tept` \n salon \n timp ce f`cea du[. Parc` eraun interior spartan… Nici m`car n-avea televizor.|ncepu s` se plimbe cu pa[i mari prin \nc`pere. Penoptier`, v`zu o fotografie \nr`mat`. Era o fotografiealb negru, destul de veche. Nu recunoscupersonajele din cli[eu. Trebuie s` fi fost una dintrepu]inele fotografii pe care putuse s` le ia cândplecase.

Donis intr` \n momentul acela. Tân`ra femeie\ntoarse capul [i-i zâmbi, \ns` el p`rea stânjenit. Seuita pe rând la Karen [i la fotografie.

– Familia mea, spuse el sim]ind-o c` a[tepta oexplica]ie.

– Nu vroiam s` fiu indiscret`. Chipul lui Donis se \ntrist`, dar \i zâmbi.– Ar fi trebuit s` ]i-o ar`t de mult.– Cine sunt ace[ti oameni? Donis se apropie [i o prinse cu bra]ul de umeri.– Uite-o pe bunica, spuse el ar`tând-o pe femeia

care se afla \n mijloc.

210 PAMELA KENT

Era foarte slab` [i \mbr`cat` \n negru, a[a cum [i-o \nchipuise.

– Aici sunt p`rin]ii mei [i m`tu[a care a murit,acum mult` vreme.

– {i cei trei copii?– Cel cu pantaloni scur]i sunt eu. Aveam zece ani.

Aici e veri[oara Talia. E cu doi ani mai mic` decâtmine, [i acum locuie[te \n Spania.

– Ea te-a ajutat s` fugi?– Da.– {i al doilea bìat, cine e?– V`rul meu… fratele Taliei. Karen \ncerc` s`-i priveasc` mai atent tr`s`turile.– Unde-i acum? A murit?Donis \[i \ncle[t` f`lcile.– Nu, v`rul meu n-a murit. |l cheam` Salvo

Gibrian. E pre[edintele din Sanvito.


Capitolul 11

Donis lu` fotografia \nr`mat` din mâinile luiKaren [i o sili s` se a[eze pe pat.

– Ar fi trebuit s`-]i spun \nainte.– {i de ce n-ai f`cut-o? replic` ea, nedumerit`.– }i-ai fi schimbat p`rerea despre mine… Ce-i mai ascunsese? Avea s` mai afle c` era \nsurat

[i avea zece copii?– |n timpul audierii pentru raportul de la

comisariat, ar fi trebuit s` precizezi c` era v`rul tù.– Nu era momentul cel mai potrivit ca s-o fac.– De ce? Pentru c`, dup` aceea, n-a[ mai fi vrut s`

ies cu tine?

Nu-i pl`cea tonul cinic pe care-l adoptase, dar eramai presus de puterile ei.

– Nu amesteca rela]ia noastr` \n toat` treaba asta,Karen. M-am gândit s`-]i spun la audiere, dar amconsiderat c` e mai bine s` m` ab]in. Scopul acesteiaudieri, dac-am \n]eles bine, era s` se [tie dac`puteam s` m` \ntorc sau nu \n Sanvito, f`r` ca via]as`-mi fie pus` \n pericol. Cred c` am dovedit c` nuputeam, [i asta f`r` s` intru \n detaliile rela]iilormele familiale.

– Sunt de acord, dar ai ascuns un lucru important.– Ce-i a[a de important? Salvo a vrut s` m`

distrug` psihic, iar eu, cum a[a putea s` dovedesc c`nu sunt un spion sau un terorist \n solda guvernului?

|n ciuda iubirii, ne\ncrederea ei profesional`trecea pe primul plan. Dac` ascunsese un lucru atâtde important, se putea s` fi min]it \n toate.

– Ai putea fi unul sau altul?– Dumnezeule! Karen, ai v`zut bine urmele de pe

trupul meu!Karen \[i acoperi fa]a cu mâinile.– Poate c` tocmai prin tortur` te-au determinat s`

joci rolul pe care-l vroiau ei…


– Ascult`-m` bine. Vezi ce se-ntâmpl`? Ne iubim,[i nici m`car nu reu[esc s` te conving c` nu sunt omarionet` \n mâinile pre[edintelui. Cum a[ putea s`m` descurc \n fa]a unui juriu alc`tuit din birocra]i?

Karen trebui s` recunoasc`; avea dreptate, [i-[irepro[` c` se \ndoise de el. Donis continu`, \ncet:

– |n ]ara mea, familia este un lucru foarteimportant, [i nu se reduce doar la p`rin]i [i copii.Salvo [i cu mine suntem veri \ndep`rta]i, dar cânderam copii, eram nedesp`r]i]i.

– |mi pare rù, murmur` ea. Trebuie s` fi fost cumplit s`-l vezi evoluând… \n

direc]ia asta.Donis se apropie [i o cuprinse \n bra]e.– Mai cumplit de cât po]i s`-]i \nchipui.

***

Karen nu putu s` \nchid` ochii toat` noaptea,bulversat` de cele aflate. |n zori, ajunsese s` ia dou`hot`râri.

214 PAMELA KENT

Pe plan personal, aceast` revela]ie nu schimbanimic \n raporturile ei cu Donis. |l iubea [i el nu erar`spunz`tor de purtarea v`rului sù.

|n schimb, pe plan profesional nu putea s` nureac]ioneze. Situa]ia era delicat`, pentru cìnforma]ia asta putea s` fie \n defavoarea lui Donis,dar \n acela[i timp, era important ca cei din comitets` nu afle de la altcineva.

Imediat cum ajunse la serviciu, se duse s` bat`direct la u[a [efului.

– Domnule Rathbone, pute]i s`-mi acorda]i o\ntrevedere de câteva minute? \ntreb` ea.

***

Donis nu lucra \n aceast` sear` de luni, astfel \ncâtKaren se duse direct la el dup` ce ie[i de la birou.

|ns` degeaba sun`, pentru c` nu-i deschisenimeni. R`mase un timp \n fa]a u[ii, f`r` s` se poat`hot`r\ s` plece. Trebuia s`-l vad`. Trebuia s`-i spun`ce f`cuse.


Nervoas` [i nelini[tit`, se hot`r\ s` nu se ducìmediat acas` [i intr` \n parc. Era locul lor preferatde plimbare, [i seara, ca s` profite de r`coare, veneaudeseori s` se \ntind` pe iarb`.

Drumul o conduse pân` \n fa]a s`lii de gimnastic`.|i veni o idee. Poate Donis era acolo. Intr` s` vad`cum st`teau lucrurile \n registrul clien]ilor.

– Pe mine m` cau]i?Karen tres`ri [i se \ntoarse.– Donis! El avea o geant` de sport \n mân` [i p`rea epuizat.– Am trecut pe la tine. Nu erai acas`.B`rbatul zâmbi.– Fire[te, eram aici.Karen vroia s`-i vorbesc`, s`-i m`rturiseasc`, dar

nu reu[ea s` spun` nimic.O lu` \ncet de mân` [i o conduse afar`.– Le-ai spus, nu-i a[a?– Cum ai ghicit?– Pentru c`-]i st` scris pe fa]`, pe de o parte, [i pe

de alt` parte, pentru c`-mi dau seama c` n-aveai deales.

– Ba da, chiar aveam de ales. A[ fi putut s` tac.

216 PAMELA KENT

– Iar secretul te-ar fi ap`sat zi [i noapte, [i pân` laurm`, din cauza asta ne-am fi \ndep`rtat.

Karen se arunc` la pieptul lui.– Mi-era atât de team` de reac]ia ta. Eram

\mp`r]it` \ntre impresia c` te tr`dez [i, pe de alt`parte, datoria mea.

– {tiu, [i asta nu schimb` nimic \n sentimentele pecare le am pentru tine.

– E[ti sigur c` nu e[ti sup`rat pe mine?– Nicidecum, spuse el, mângâindu-i p`rul. {i dac`

tot suntem la capitolul confiden]e, trebuie s`-]im`rturisesc [i eu ceva.

O cuprinse teama. Se \ncord`, a[teptându-se laceva rù.

– Ce?– Te iubesc.P`s`rile nu-[i opriser` cântecul, [i p`mântul nu se

cutremurase sub picioarele ei. Auzise bine?– Cred c` n-am \n]eles prea bine ce-ai spus. Vrei s`

repe]i?Izbucni \n râs [i o lu` \n bra]e.– Te iubesc. Uite, \n câteva secunde am spus de

dou` ori ceva ce n-am mai spus niciodat` \n via]`.


– Nu te-ai descurcat rù pentru un \ncep`tor. N-adurut? \ntreb` ea, mali]ioas`.

– Nici vorb` de a[a ceva. {i tu, nu te sim]i \n stares`-mi declari sentimentele tale?

– Te iubesc, Donis, dar ai descoperit asta \nainteamea.

El o prinse de mân`.– Hai s` mergem s` bem un pahar ca s` ne

revenim din emo]ii, propuse el zâmbind.Tân`ra femeie \ncuviin]`, \n t`cere. Era atât de

fericit`, \ncât nu mai era \n stare s` vorbeasc`. Doniso iubea! O iubea!

***

Donis n-a [tiut niciodat` de câte ori a repetatcuvintele astea \n s`pt`mânile care au urmat. Era cao melodie, o incanta]ie de care nu mai sc`pa.

|ntr-o diminea]`, mergând la serviciu, tân`rafemeie \[i d`du seama c` era mai r`coare. Ce repedetrecuse vara!

218 PAMELA KENT

Trecuser` dou` luni de la audierea lui Donis [idecizia nu trebuia s` mai \ntârzie mult.

Când ajunse \n birou, o scrisoare era a[ezat` pemas`. O deschise distrat`, dar \ndat` ce \ncepu s-ociteasc`, \n]elese c` putea s` aib` nepl`ceri cât decurând.

"Domni[oar` Miller,V` aducem la cuno[tin]` prin prezenta c` a fost

depus` o plângere \mpotriva dumneavoastr` de c`tredomnul [i doamna Garcia, locuitori \n Londra,Ontario. Ei afirm` c` au fost victimele unorpersecu]ii din partea dumneavoastr`, [i c` a trebuits` suporte tot felul de sâcâieli, din cauzana]ionalit`]ii domnului Garcia.

Un ofi]er \ns`rcinat cu respectarea drepturiloromului a \nceput o anchet` [i va lua leg`tura cudumneavoastr` cât de curând. Trebuie s`-i da]i toateindica]iile referitoare la plângerea celor doi.

Mul]umindu-v` pentru colaborare etc."

Semn`tura era indescifrabil`.Persecu]ii? Sâcâieli?


Era ridicol; toate astea nu st`teau \n picioare de labun \nceput…

Cei doi Garcia n-aveau dreptul s` fac` a[a ceva!Fusese \n]eleg`toare cu ei, cu toate c` nu fuseser` debun`-credin]`. Ba dimpotriv`!

|n momentul acela, Barney Coxwell deschise u[a[i-[i strecur` capul \nùntru.

– Salut, Miller!– Las`-m`-n pace.Barney era ultimul om pe care ar fi vrut s`-l vad`.

|n plus, el ar fi meritat s` i se atrag` aten]ia pentrumetodele dure [i vorbele rasiste.

– Am venit s`-]i aduc o veste bun`…– O s` ascult ve[tile bune mai târziu, Barney.

Pentru moment, trebuie s` m` duc s-o v`d pe Liz.Liz lu` cuno[tin]` de scrisoare cl`tinând din cap.– M` a[teptam la a[a ceva. Avocatul lor m-a sunat.

Mi-a spus c` i-ai \ntâlnit pe clien]ii lui \n parc [i c`…Liz nu putea s` termine ce \ncepuse.– {i ce?– C` ai fost grosolan`. N-are rost s` mai spun c`

nu cred nimic, dar va trebui s` reac]ion`m.– Dar n-am fost grosolan`!

220 PAMELA KENT

– N-ai de ce s`-]i faci griji. Cei doi Garcia n-aunimic la mân` \mpotriva ta, [i \ntotdeauna ai fostapreciat`.

– Poate, dar o anchet` va avea loc, [i asta e destulde grav.

– Cel mai bine ar fi s` te duci s` vorbe[ti cu [efulcel mare. Trebuie s` afle cum stau lucrurile [i poatete va ajuta.

Karen sim]i un nod \n gât, dar r`spunse:– Bun` idee.Dac` domnul Rathbone era surprins de con]inutul

scrisorii, n-o ar`t` totu[i.– Te rog s`-i atragi aten]ia lui Molly [i \ntregii

echipe care va trebui s` colaboreze cu anchetatorul,spuse [eful lui Liz.

– O s` le spun.Pe urm`, se \ntoarse spre Karen.– Ei bine, domni[oar` Miller, ce-ai de spus despre

aceste acuza]ii care ]i se aduc?– Ce vre]i s` spun? Toat` povestea asta e ridicol`.

E drept c` tot timpul am b`nuit c` aceast` c`snicienu e decât un mijloc pentru ca Miguel s` ob]in` unpermis de [edere. |n rest, n-am f`cut decât ce aveam


de f`cut. Am luat leg`tura cu ei destul de des, pentruc` uitau mereu s`-mi aduc` certificatul lui medical.

– Din dosar, \n]eleg c` te-ai dus la ei \mpreun` cuCoxwell.

– Da. Vroiam s` verific dac` mai stau \mpreun`.Am v`zut c` lucrurile nu erau chiar a[a.

– Karen ar fi putut s` fac` un raport despre asta,interveni Liz. Dac` n-a f`cut-o, este o dovad` afaptului c` a fost \n]eleg`toare.

Domnul Rathbone nu spuse nimic [i continua s`r`sfoiasc` dosarul Garcia.

– Nu v`d nici o noti]` referitoare la \ntâlnirea pecare ai avut-o cu ei \n parc.

– Bine\n]eles, era duminic`.– E[ti \n permanen]` o reprezentant` a guvernului

[i trebuie s` faci o referire la tot ce se-ntâmpl`, astaca s` ai o acoperire \n caz c` apare vreo problem`.

Avea dreptate [i ar fi trebuit s` se gândeasc` [i eala asta.

Deodat`, \i veni o idee.– A fost un martor la \ntâlnirea noastr`.– Cine?…– Numele lui este… Adonis Sotera.

222 PAMELA KENT

Domnul Rathbone se \ncrunt` [i se \ntoarse spreLiz.

– Sotera? N-am mai auzit numele `sta undeva?Liz o privi dezolat` pe Karen.– Da, ne ocup`m de dosarul lui.– A f`cut o cerere de statut de refugiat politic.– Acum \mi aduc aminte. Sotera. A[teapt` s` fie

expulzat pentru munc` ilegal` [i pa[aport fals.Despre el este vorba?

– Avea ni[te circumstan]e atenuante, explic` Liz.– Crede]i, domni[oar` Miller, c` un clandestin

poate s` sus]in` o m`rturie valabil` \ntr-o anchet` caasta?

|n fa]a t`cerii lui Karen, el continu`:– Trebuie s` \n]eleg c` nu te-ai \ntâlnit cu Sotera

\ntâmpl`tor?– Nu, ne-am plimbat \mpreun`.– Vezi, domni[oar` Miller, atitudinea dumitale m`

deruteaz`. Pe de o parte, \i b`nuie[ti pe cei doiGarcia c` au un mariaj de form`, [i pe de alt` parte,dumneata apari \n public \n compania unui b`rbat\ntr-o situa]ie ilegal`.

Ce s` mai \n]eleg?


– Via]a mea personal` n-are nimic \n comun cupovestea asta.

– Credibilitatea dumitale este \n joc. Când teplimbi la bra] cu un imigrant f`r` acte, cum vrei s` fiiluat` \n serios dup` accea?

– |mi cere]i s` nu m` mai v`d cu domnul Sotera?– {tii bine c` nu am dreptul `sta.– Dar asta m` sf`tui]i?– Gânde[te-te pu]in: \ntr-o situa]ie ca asta, via]a

privat` \]i va fi luat` la bani m`run]i.– N-am nimic de ascuns [i am s` continuu s` m`

v`d cu Donis \n timpul, [i dup` terminarea anchetei.Domnul Rathbone oft` din tot sufletul [i se a[ez`

mai bine \n fotoliul sù.– Ascult`, te-am pus \n gard`, f` ce vrei. S` [tii

totu[i c` discu]ia noastr` de acum se va repeta \n fa]aanchetatorului.

E datoria mea s` procedez a[a.Liz lu` dosarul Garcia de pe birou [i se duse spre

u[`.– Mul]umesc, domnule Rathbone.– Baft`! \i spuse acesta lui Karen \n momentul \n

care tân`ra femeie ie[ea din birou.

224 PAMELA KENT

***

Dup` masa de prânz, tocmai se gândea la ce se\ntâmplase când Coxwell ap`ru din nou.

– Acum, vrei s` auzi vestea mea cea bun`?– Te ascult, Barney.– |]i aduci aminte de Scapiletti?– Cel care a f`cut plângerea \mpotriva lui Donis?– Exact. Tocmai a fost arestat pentru conducere \n

stare de ebrietate. Se folosea de o duzin` deidentit`]i [i era cùtat \n trei state.

– E[ti sigur?– Bine\n]eles. Amprentele digitale nu mint

niciodat`.– Atunci, nu face parte din Santinela Ro[ie.– Poftim?– Nu, nimic. E[ti formidabil, Barney! Mul]umesc.– |]i stau oricând la dispozi]ie. {i dac` ai de gând

s` urm`re[ti vreun clandestin, f` apel la mine.Karen prefer` s` nu r`spund`.


Capitolul 12

|n seara aceea, Donis ajunse târziu acas` la Karen.P`rea epuizat de ziua de lucru, dar imediat ce o v`zu,o flac`r` i se aprinse \n ochii negri.

Adusese o sticl` de vin [i se preg`tea s-o deschid`,când remarc` expresia \ngrijorat` de pe chipultinerei femei.

– Ce se-ntâmpl`, draga mea? Ai probleme?Karen se gândise degeaba toat` seara s`-[i

preg`teasc` un discurs. Acum, nu mai [tia cum s`\nceap`.

Puse dou` pahare pe mas`.– Stai jos, Donis. Vreau s` vorbim despre noi.

– Trebuie neap`rat s` adop]i un ton atât de oficialca s` abordezi subiectul?

– Nu… \n sfâr[it, ba da… nu [tiu. Ah, cum s` tefac s` \n]elegi ceea ce vreau s`-]i spun? Ascult`,poftim, vreau s` [tiu ce se va \ntâmpla dac`… dac` n-ai primi autoriza]ia s` r`mâi \n Canada.

El nu p`ru deloc surprins. Nesiguran]a situa]iei \lf`cuse s`-[i pun` de multe ori asemenea \ntreb`ri.

– R`spunsul mi se pare cât se poate de clar. Dac`nu primesc autoriza]ia s` r`mân, am s` plec.

– Atâta tot? O s` te mul]ume[ti s` le accep]idecizia?

– Am de ales?– Ai putea s` faci apel. E o procedur` care poate s`

dureze ani \ntregi…– De când domni[oara Karen Miller se ocup` de

ap`rarea mea?– Nu vreau decât s` te ajut.– |]i mul]umesc foarte mult, dar n-am de gând

s`-mi petrec via]a depinzând de hot`rârile unorbirocra]i care vor arunca o privire nep`s`toareasupra dosarului meu. Dac` mi se refuz` statutul derefugiat, o s` plec \n alt` parte.


– Dar unde?– Nu [tiu.Karen se sim]i cople[it` de triste]e [i de disperare.– {i eu… te-ai gândit ce se va \ntâmpla cu mine,

dac` pleci?Cel \ntrebat l`s` capul \n jos, dar avu timpul s`-i

vad` \n privire o suferin]` pe care nu reu[ea s-oascund`.

– Via]a ta e aici. Ai o meserie, o familie. Trebuie s`r`mâi [i s` continui ca \nainte.

– N-a[ putea, m`rturisi ea cu o voce care se vroianeutr`.

– Am [tiut amândoi de la bun \nceput c` n-aveamnici o garan]ie. Credeam c` suntem de acord s` neiubim cât se va putea.

– Nu-i un motiv s` ne l`s`m \nvin[i. Dac` vrei s`\ncepi o via]` nou` aici, \n Canada, exist` omodalitate.

Donis reflect` mult timp \nainte de a r`spunde, [iasta o nelini[ti pe Karen. De ce [ovìa atât? Putea s`g`seasc` \n alt` parte decât aici libertatea [idragostea?

– Te gânde[ti la… c`s`torie?

228 PAMELA KENT

– Noi… nu suntem strìni unul fa]` de cel`lalt…– Ai dreptate.– {i chiar dac` ne c`s`torim, nu vei fi obligat…– Obligat s` ce? Fii mai explicit`!– Ei bine, n-o s` fii obligat s` r`mâi toat` via]a cu

mine. Imediat dup` ce vei ob]ine cet`]enia, ai puteas`-]i recape]i libertatea.

– Fir-ar s` fie, Karen, drept cine m` iei?Ea l`s` capul \n jos. Nu s-ar fi gândit niciodat` c`

va ajunge s`-[i ofere mâna unui b`rbat. Poate segândea c` n-o va refuza. Ru[inea o f`cea s`-i vin` s-oia la fug`.

– Nu pot s`-]i spun cât m` impresioneaz`propunerea ta, Karen, dar trebuie s` [tii c` dac` ar fifost alt` situa]ie, de mult ]i-a[ fi cerut s` fii so]ia mea.

Karen ridic` spre el ochii \nl`crima]i.– Adev`rat?– Bine\n]eles c`-i adev`rat. Nu pot s` m` \nsor.

Trebuie s`-mi \n]elegi motivele.– Explic`-mi-le…– |n primul rând, e vorba de siguran]a ta.– Ce vrei s` spui?– Vreau s` spun c` sunt urm`rit.


Ar fi o prostie s` cred c` nu mai exist` nici unpericol.

– Vorbe[ti despre Santinela Ro[ie, nu-i a[a?– Vorbesc despre oamenii lui Salvo.– Nu pot s` fac` nimic \mpotriva mea, sunt

cet`]ean` canadian`.– Dup` legea din ]ara mea, c`s`toria ]i-ar conferi

imediat cet`]enia din Sanvito, cu drepturile [iobliga]iile ei. {i so]ia Eliberatorului ar \nfruntaacelea[i riscuri ca mine.

Karen \[i aduse aminte de evenimentele pe care ile descrisese Donis [i se cutremur`.

– De acord, \]i \n]eleg temerile, dar nu exagera cupericolul. |]i aminte[ti de Dominique Scapiletti?

Incidentul care-l f`cuse s` ajung` \n \nchisoare \ireveni imediat \n minte.

– Da. Ce mai e cu el?Karen \i povesti ce-i spusese Barney. P`ru u[urat.– Uite o veste bun`, dar asta nu \nseamn` c` nu e

nimeni pe urmele mele.– Ai [i alte motive ca s` respingi c`s`toria noastr`?– N-am spus c` a[ refuza aceast` c`s`torie. Am

spus c` este imposibil. Nu vreau s` trìesc cu sabia

230 PAMELA KENT

lui Damocles deasupra capetelor noastre… f`r` s`mai pun la socoteal` riscul de a fi expulzat. A[ vrea s`trìesc via]a pe care ne-o alegem noi, nu cea pe carene-o impun evenimentele.

Cer prea mult?Karen se apropie [i-[i sprijini capul pe pieptul lui.– Nu, nu ceri prea mult.

***

|n urm`toarele trei zile, tân`ra femeie urm`ricursuri la universitate [i nu avu timp s` se gândeasc`la grijile ei.

|ns` r`gazul nu dur` prea mult, pentru c` la birouo a[tepta o veste proast`.

– Uite c` m-am \ntors, spuse ea luând loc \n fa]alui Liz. Ce nout`]i sunt?

– |n leg`tur` cu Donis, nimic, altfel te-a[ fi sunatimediat.

– |mi pare bine. Aici, cum s-au desf`[uratlucrurile?


– Rù. Sala de a[teptare este mereu plin`, [iinspectorul a venit ieri s` ne interogheze, peRathbone [i pe mine.

– Cum arat`? Cu cine seam`n`?– Nu seam`n` cu cineva cunoscut. Am petrecut

trei sferturi de or` cu el, [i n-a[ fi \n stare s` ]i-ldescriu.

Nu-]i face griji, Karen, sunt sigur` c-o s` tedescurci de minune cu el.

– A[a sper, dar ]ine-mi pumnii. Ei bine, acum m`duc \n biroul meu.

– Stai o clip`. E[ti liber` dup` serviciu?– Bine\n]eles.– Nu vrei s` mergem s` bem un pahar \mpreun`?

Simt nevoia s` stau de vorb` cu cineva.Karen remarc` \n momentul `la c` Liz nu p`rea \n

apele ei.– Cu pl`cere, Liz.Se \ntâlnir` la cafeneaua ungureasc` [i Liz

comand` imediat o votc`, ceea ce nu era un semnbun. Karen trase concluzia c` nu st`tea bine cumoralul.

– Ce nu merge? \ntreb` ea.

232 PAMELA KENT

– |n primul rând, promite-mi s` p`strezi secret totce-]i voi spune. E cineva care nu trebuie s` [tiedespre discu]ia noastr`.

– Cine?– Tat`l tù.– Ar fi trebuit s`-mi dau seama. Promit, n-am s`

scot nici o vorb`. Dar de ce te-ai gândit s` vorbe[ti cumine? La urma urmei, sunt fata lui.

– E[ti de asemenea singura persoan` pe care ocunosc, care poate s` m` asculte [i s` m` \n]eleag`.

Karen aprecie \ncrederea prietenei sale, chiardac` discu]ia asta nu-i f`cea deloc pl`cere.

– Ce-a f`cut deci t`ticul meu?– Am rupt-o cu el.– Cum asta?– S-a \ntâmplat \n ultimul week-end. Sunt

surprins` c` nu e[ti la curent.– N-am [tiut nimic. Când i-am cerut tatei ve[ti

despre tine, mi-a spus c` erai foarte ocupat`. – Da, coment` ea cu un zâmbet amar. Eram

ocupat` s`-mi \ngrijesc rana.– Dar, a]i avut un motiv anume?– Unul cât se poate de important.


Am f`cut dragoste…Karen se \nec` cu o \nghi]itur` de suc de

portocale.– Nu sunt sigur` c` vreau s` ascult continuarea.– Dar de ce? Nu po]i s` accep]i c` tat`l tù e un

b`rbat ca oricare altul?– Bine\n]eles c` pot, dar cunoscându-l pe tata, m`

a[tept la ce-i mai rù. Rela]iile lui cu ceilal]i sunt totdeauna foarte

complicate.– Seara \ncepuse foarte bine. Când ne-am \ntors

de la restaurant, am ajuns la mine [i am dansat pecâteva dintre melodiile noastre preferate. Am bùt unpic, dar totul a fost foarte bine pân` ne-am dus \ncamer`.

Karen nu putu s` nu se \nro[easc`, stânjenit` sìntre \n intimitatea tat`lui ei.

– Ce… s-a \ntâmplat?– A \nceput s`-mi vorbeasc` despre complexul de

culpabilitate fa]` de defuncta so]ie, Alma Miller, cucare [i-a petrecut mai bine de patruzeci de ani.

– |mi pare foarte rù, dar nu sunt prea surprins`.Mama a fost singura femeie din via]a lui.

234 PAMELA KENT

– Ar fi trebuit s` m` a[tept la reac]ia asta, dar m`gândeam c` [i-a revenit, c` a \ncetat s` se complac`\n singur`tatea lui. Pentru o clip` , am crezut c` se vaschimba.

– E[ti sigur` c-ar vrea s` se schimbe? Tata a trìtmult timp a[a.

– E nefericit, Karen. Crezi c` nu [i-a dat seama ces-a \ntâmplat cu familia lui, dup` moartea mameivoastre? Tu [i Tim, \i ar`ta]i pe fa]` c` vizitele sunt ocorvoad` pe care v-o impune]i. |]i dai seama cum sesimte?

– }i-a spus el asta?– N-a fost nevoie. {tiu s` citesc pe chipul lui. E un

fermier, un ]`ran. Nu [tie s` vorbeasc`.– |l iubim, totu[i.– {tiu, [i nu vreau s` v` critic.– Ar trebui s` vorbim despre tata [i despre tine, se

corect` Karen, care vroia s` schimbe subiectul.Liz zâmbi cu am`r`ciune.– Tat`l tù [i cu mine, este un capitol \ncheiat.– L-ai iubit?– |l iubesc, o corect` Liz. {i nu mai e nimic de

f`cut. Cel mai bine ar fi s` ui]i c` am purtat aceast`


discu]ie. Aveam doar nevoie s` plâng pe um`rul tù,[tiind c` m` vei \n]elege. Nu po]i s`-]i \mpline[titotdeauna visele. Totu[i, de data asta, am f`cut totce-am putut…

***

Tân`rul a[ezat \n fa]a ei era blond [i avea ochii deun albastru [ters. Era chelios [i p`rea destul deboln`vicios.

– |mi cer scuze dar nu v-am re]inut numele.– Harcourt. Ardell Harcourt. Karen repet` de mai multe ori numele acesta \n

minte, dar [tia c` n-avea s` [i-l aminteasc`. Fusesetrimis de comisia drepturilor omului [i Karen abiaa[tepta s`-l vad` ie[ind din birou.

Se rezem` de sp`tarul fotoliului ei.– De unde vre]i s` \ncep?O privi cu ochii lui inexpresivi [i se posomor\.– De ce nu de la \nceput?– Vre]i s` vorbesc despre copil`ria mea?

236 PAMELA KENT

El f`cu o mutr` jignit`, ca s-o fac` s` \n]eleag` c`nu-i pl`ceau asemenea glume.

– Nu, asta nu intereseaz` pe nimeni. Vorbi]i-mimai bine despre prima dumneavoastr` \ntâlnire cufamilia Garcia.

– Pot s`-mi iau dosarul?– Bine\n]eles. Este doar o \ntrevedere, nu un

interogatoriu.– Ei bine, cei doi Garcia s-au prezentat aici, la

\nceputul verii. Vroiau s` ob]in` un permis de [ederepentru Miguel. Miguel era \n Canada de treis`ptâmâni, lucra la o ferm` [i se \nsurase cu Estellecu dou` zile \nainte.

– Cum a]i descrie atitudinea lor de atunci?Karen se gândi câteva clipe.– Estelle mi s-a p`rut rezervat`, timid`. Miguel era

aproape agresiv, dar a[a se poart` de multe oriimigran]ii.

– Ce le-a]i spus?– Le-am explicat procedura.– Reclamantul ne-a spus c` i-a]i cerut s` se-ntoarc`

\n Mexic.– Nu-i adev`rat!


– P`rea s` \n]eleag` explica]iile dumneavoastr`?– Cred c` da. Estelle s-a m`rginit s` clatine din cap

la sfâr[itul fiec`rei fraze pe care o spuneam. PeMiguel p`rea s` nu-l intereseze decât ajutorul de[omaj, pe care spera s`-l poat` ob]ine.

– Dup` deschiderea dosarului, roluldumneavoastr` trebuia s` se termine aici?

– |n mod normal, da.Sprânceana dreapt` a lui Ardell Harcourt se ridic`

pu]in, ceea ce \nsemna c` era interesat de ceea ce sediscuta.

– A]i remarcat ceva nelalocul lui?– B`nuiam c` Miguel Garcia nu se c`s`torise decât

ca s` poat` ob]ine cet`]enia canadian`.– Pe ce v` baza]i presupunerile?– Erau mai multe. |n primul rând diferen]a de

vârst`, pentru c` Estelle are cu optsprezece ani maimult decât Miguel, [i pe urm` diferen]a… fizic`.

– Ce vre]i s` spune]i?– V-a]i \ntâlnit cu ei, nu?Karen a[tepta un r`spuns, \ns` Ardell Harcourt

venise se pun` el \ntreb`ri, [i nu s` i se cear`p`rerea.

238 PAMELA KENT

– Miguel pare a fi un seduc`tor latino-american, \ntimp ce fizicul Estellei n-o prea avantajeaz`.

El nu spuse nimic, foarte preocupat de stiloul pecare-l mânuia ca pe o banderil` pe care toreadorulurma s-o \nfig` \n spatele taurului.

– Ac]iunea dumneavoastr` n-a avut deci nici un altscop, \n afar` de acela de a v` asigura de realitateaacestui mariaj?

– Exact. }ineam s-o protejez pe Estelle, care nuplecase niciodat` din Ontario, [i nu cunoscuseniciodat` b`rba]i. S-a angajat la uzin` imediat ce aterminat [coala [i mi s-a p`rut destul de naiv`.Vroiam s`-i dau câteva informa]ii despre ]ara din carevenea so]ul ei. Ea credea c` Mexicul f`cea parte dinStatele Unite.

– {i i-a]i dat de \n]eles c` f`cuse o gre[eal`m`ritându-se cu Miguel?

– Bine\n]eles c` nu.– Cum s-au desf`[urat \ntrevederile pe care le-a]i

avut cu Miguel?– Era destul de agresiv.– V-a vorbit despre familia lui din Mexic?– Da.


|n timpul celei de a doua \ntâlniri, mi-a spus c`l`sase doi copii acolo, dar mama lor nu-i era so]ielegitim`. Era deja m`ritat`, [i so]ul ei era \n\nchisoare.

– El v` acuz` c` l-a]i tr`dat [i i-a]i spus Estellei decopiii lui.

– Func]ia pe care o am \mi impune s` fiurezervat`. Nu mi-am tr`dat niciodat` interlocutorii.N-am f`cut altceva decât s`-l sf`tuiesc s` discute cuEstelle.

Chestionarea continu` \n felul acesta aproape \ncò or`. |i povesti am`nun]it vizita pe care o f`cuse\mpreun` cu Coxwell, cât [i despre \ntâlnirea dinparc. Donis fusese interogat cu o zi \nainte, [idepusese m`rturie \n favoarea ei.

La sfâr[it, Harcourt \[i \nchise carnetul de noti]e[i-l puse \n serviet`.

– V` mul]umesc pentru colaborare, domni[oar`Miller.

– Ce-o s` se-ntâmple acum?– Mai sunt câteva persoane cu care trebuie s`

vorbesc, pe urm` o s` trimit raportul la comisia careva hot`r\.

240 PAMELA KENT

– Cât timp va dura?Ardell Hartcourt ridic` din umeri, nel`murit.– N-am de unde s` [tiu. Poate s` dureze destul de

mult. La revedere, domni[oar` Miller.


Capitolul 13

|ntr-o diminea]`, la \nceputul lui octombrie, Donis\i d`du telefon lui Karen.

– P`rintele Peter ne invit` la cin`, \i spuse el.Abia ie[ise de sub du[ [i n-avusese timp decât s`

se-nf`[oare \ntr-un prosop.– Foarte bine, \ncuviin]` ea. Dar de ce-mi dai

telefon pentru asta? Nu trebuia s` ne vedem ast`-sear`?

– P`rintele are nevoie de un r`spuns imediat.– O s` mânc`m la seminar?– Da. Acolo este un preot care vine din Sanvito. A

crezut c` mi-ar face pl`cere s`-l v`d.

– Când o s` fie?– Mâine sear`, la [apte [i jum`tate. Pe curând,

draga mea. Te iubesc.Inima \i tres`ri \n piept, ca de fiecare dat` când

auzea cuvintele astea magice.

***

Masa fusese pr`g`tit` \ntr-o mic` sal` de laseminar. P`rintele Peter \i \ntâmpin` cu c`lduraobi[nuit` [i-i conduse pe verand`.

– Vom lua un aperitiv \nainte de mas`, spuse el.P`rintele Eustatius nu trebuie s` \ntârzie. Ultima dat`când l-am v`zut, discuta despre probleme de s`n`tatecu un episcop. Ce pot s` v` ofer?

Karen ceru un pahar cu vin alb, \n timp ce Donisalese o bere.

P`rintele Peter disp`ru câteva clipe [i când se\ntoarse, era \nso]it de un b`rbat.

– L-am g`sit pe Eustatius. Episcopul a renun]at s`-l conving` s` se r`zgândeasc`.


– Suntem un popor de oameni \nc`p`]âna]i,remarc` Donis zâmbind.

Se ridic` s`-[i salute compatriotul. P`rinteleEustatius era un uria[ de aproape doi metri, cu p`rulgrizonant [i o privire p`trunz`toare.

– P`rintele Peter mi-a vorbit mult despredumneata, spuse el strângând mâna lui Karen.

– Mul]umesc. Pentru mine e o pl`cere s` v`cunosc.

P`rintele Eustatius se \ntoarse spre Donis, [i-lprivi cu respect.

– |n sfâr[it, am privilegiul s` m` \ntâlnesc cuEliberatorul. E o mare onoare pentru mine.

– Aici, nu sunt decât Donis, p`rinte.Preotul zâmbi.– Auzisem spunându-se c` modestia e una dintre

numeroasele tale calit`]i.P`rintele Peter remarc` stânjeneala lui Donis.– De ce s` nu ne a[ez`m [i s` st`m de vorb` la un

pahar? propuse el.Eustatius lu` sticla de vin a[ezat` pe mas` [i

examin` atent eticheta.– Hm, iat` o marc` de vin faimoas`!

244 PAMELA KENT

Ce n-a[ da s`-l gust sub un umbrar, \n r`coarea detoamn` de pe insula noastr`…

– Culesul viilor trebuie s` fi \nceput, constat`Donis, gânditor.

– Da, a[a e. Tat`l meu avea câteva hectare de vie,[i-mi amintesc ce frumos era la cules [i ce grozav`serbarea de la sfâr[it.

– Sanvito este un adev`rat paradis, dac` e a[a cumspune]i, observ` Karen.

– A fost, o corect` p`rintele. {i, \ntr-o bun` zi,dac` Cel de Sus va vrea, ar putea s` fie din nou.

– Nu locui]i acolo pentru moment? \ntreb` Donis.– Nu. Situa]ia politic` este foarte \ncordat`. M`

ocup de o comunitate mic` de exila]i de la Bruxelles.Eustatius se \ncrunt` [i se \ntoarse spre p`rintele

Peter.– Aici, putem s` st`m de vorb` f`r` nici un risc?– Toat` lumea a plecat. Suntem singuri.– Perfect. Chiar vroiam s` stau de vorb` cu tine,

Donis. Ajutorul tù este apreciat de compatrio]iino[tri din toat` Europa. Am putut s` ajut`m o familiecare pierduse totul. Organiza]ia noastr` devine foarteeficient`.


– Sunt fericit s` aflu a[a ceva. Dar credeam,p`rinte Peter, c` aportul meu va r`mâne anonim.

– Doar c`…– N-ai ce s`-i repro[ezi lui Peter. A fost \ntotdeauna

foarte discret, dar au ap`rut imediat zvonuri care audus la identificarea sursei dona]iilor. Ai devenit olegend`, [i nimeni n-a vrut s` cread` c` ai murit.

– Sta]i pu]in, interveni Karen. Am impresia c` nu\n]eleg nimic din discu]ia asta.

Donis [i p`rintele Peter se privir`, stânjeni]i.– Nu i-ai spus? \ntreb` p`rintele.– Am crezut c-ar fi mai bine s` nu [tie.– Despre ce vorbi]i?Pentru Karen era doar o simpl` curiozitate. |l

respecta prea mult pe Donis, ca s` se amestece \nvia]a lui privat`.

– Nu te-ai \ntrebat niciodat` de ce Donis lucradou`zeci [i patru de ore pe zi, [apte zile pes`pt`mân`?

– Am crezut c` vroia s` se \mbog`]easc`.Donis \ncepu s` râd`.– |n fiecare s`pt`mân`, \mi d` cea mai mare parte

a câ[tigului sù, explic` p`rintele. Trimit banii la o

246 PAMELA KENT

adres` din Europa, [i fondurile astfel strânse sefolosesc s` ajute exila]ii.

– Adev`rat? {i de când dureaz` asta?– De la bun \nceput, r`spunse Donis.Eustatius ridic` paharul.– Propun un toast \n onoarea acestor doi

gentlemeni, pentru generozitatea [i devotamentullor.

Karen ridic` paharul, la rândul ei.– Pentru p`rintele Peter [i pentru Donis!Donis se apropie de ea, ca s`-i poat` spune ceva la

ureche.– Nu e[ti sup`rat` c` nu ]i-am spus nimic?– Nu, dimpotriv`, sunt mândr` de tine.Discu]ia a durat tot timpul mesei. Cei trei b`rba]i

erau admirabili povestitori, rafina]i [i cultiva]i. Karenera fericit` s`-l vad` pe Donis atât de lini[tit, atât dedornic s` vorbeasc` despre ]ara lui.

– Eustatius, nu trebuia s`-i transmi]i un mesaj luiDonis? \ntreb` p`rintele Peter.

– Ba da, bine\n]eles! Cum puteam s` uit asta?Veri[oara ta \]i transmite salut`ri [i m-a \ns`rcinat s`-]i spun c` se gânde[te de multe ori la tine.


Ochii lui Donis sclipir` de bucurie.– Talia? Ai vorbit cu ea?– De multe ori. Ultima oar` am v`zut-o s`pt`mâna

trecut`, la Bruxelles.– Ce mai face?Afec]iunea pe care Donis o ar`ta fa]` de veri[oara

lui era atât de profund`, \ncât Karen [tiu imediat càvea s` se \n]eleag` bine cu ea.

– E cât se poate de bine. N-am avut ocazia s-ocunosc când a fost mic`, dar acum a devenit o tân`r`foarte frumoas`.

– Ultima dat`, mi s-a spus c` era la Barcelona, darn-am \ncercat s` iau leg`tura cu ea, de team` s` nuaib` telefonul supravegheat.

– St` tot la Barcelona. Se ocup` de exila]ii careajung acolo. Oamenii o iubesc foarte mult.

– Ia te uit`! Trebuie s` se fi schimbat mult de tot.Talia de care-mi aduc eu aminte nu era interesat`decât de animale.

Eustatius pufni \n râs.– Suntem cu to]ii creaturile lui Dumnezeu.Deodat`, o umbr` de \ngrijorare ap`ru \n privirea

lui Donis.

248 PAMELA KENT

– P`rinte, are probleme din cauza… originii sale?– Vrei s` spui, din cauz` c` este sora

pre[edintelui? Nu, nici vorb`. De altfel, cei mai mul]in-o [tiu decât dup` prenume.

– Era foarte apropiat` de fratele ei? \ntreb` Karen.Donis zâmbi.– Venea cu noi peste tot. Era cu doi ani mai mic`

decât noi, dar era un adev`rat bìe]oi. Eram foarteapropia]i, to]i trei.

– Cu toate astea, a trebuit s` fug` din ]ar`?– Da. Ideile politice ale lui Salvo au \ndep`rtat-o

pân` la urm`. Dup` alegeri, Talia a trecut de parteaopozi]iei. Nu cred c-ar fi \ncercat s-o omoare, dar f`r`\ndoial` ar fi vârât-o \n \nchisoare.

Karen \[i aminti de fe]i[oara pe care o v`zuse \nfotografie. Ce familie uimitoare!

Mai st`tur` de vorb` mult timp, pân` când Donisd`du semnalul de plecare. Trebuia s` se trezeasc`devreme a doua zi, [i se vedea c` \ncepeau s` i se\nchid` ochii.

– A fost o sear` pl`cut`, spuse Karen, \n ma[in`.– Da, fu de acord Donis. P`rintele Peter este o

gazd` nemaipomenit`.


– Vrei s` treci pe la mine?– Nu, n-ar fi bine. {tii ce se va \ntâmpla: \nc` o

noapte alb`! {i trebuie s` m` refac.– Foarte bine… Mâine ne vedem?– Mâine… vom avea o sear` doar pentru noi.Ea opri ma[ina \n fa]a casei lui.– Somn u[or, draga mea. Pe mâine.

***

Karen se trezi mângâiat` cu blânde]e pe obraz deo raz` de soare. |ntoarse capul s` priveasc` ceasul:opt f`r` un sfert.

Dumnezeule, avea s` \ntârzie! |i mai r`mânea unsfert de or` ca s` ajung` la birou. S`ri imediat din pat[i se duse-n baie. Nu-i pl`cea s` se gr`beasc`diminea]a, dar de data asta n-avea de ales.

Ajunse la birou cu cincisprezece minute maitârziu, dar nimeni p`ru s` bage de seam`.

– Bun` diminea]a, Karen! \i strig` Molly. Parc` nute-ai trezit…

250 PAMELA KENT

– Nu [tiu nici eu.– Du-te atunci s` bei o cafea, pentru moment n-ai

nimic de f`cut aici.– Cred c`-i o idee foarte bun`.Cobor\ la bufet [i se \ntoarse cu dou` c`ni cu cafea

aburind`.Tocmai se a[ezase la birou, când \[i f`cu apari]ia

Liz.– E[ti aici? Te-am cùtat peste tot.– Am \ntârziat, scuz`-m`.– Nu-i nimic. Am dou` lucruri s`-]i spun. |n

primul rând, domnul Rathbone a primit un telefonde la comisia de inspec]ie.

– {i?– Au clasat dosarul f`r` urm`ri. N-ai de ce s`-]i faci

griji.Karen oft` din tot sufletul.– Ce u[urare!– Vrei s` afli [i a doua veste?– Bine\n]eles, nu mai trage de timp! – S-a luat hot`rârea referitoare la Donis.Karen \[i sim]i inima palpitând.– Fir-ar s` fie, ce mai a[tep]i s`-mi spui?


Liz \[i privi unghiile, ca s` prelungeasc` suspansul.– I s-a acordat statutul de refugiat politic. Poate s`

r`mân` aici.Karen s`ri de pe scaun [i o \mbr`]i[`.– Nemaipomenit! {tiam eu c-a[a va fi! Poate s`

r`mân`! Chiar poate s` r`mân`!Liz trebui s` protesteze, ca s` nu fie strâns` de gât.– Atunci, spune-mi, Donis [tie?– Calmeaz`-te, r`spunse Liz conducând-o cu

blânde]e pe Karen spre fotoliul ei. Bea-]i cafeaua [ivino-]i \n fire. {tii bine c` nu eu trebuie s`-l anun] peDonis. Nu \n fiecare zi o femeie poate s` ofere unviitor b`rbatului pe care-l iube[te.

Karen l`s` capul \n jos, \ncercând s`-[i st`pâneasc`lacrimile.

– Ai dreptate.– Te las, dar promite-mi c-o s`-mi poveste[ti ce

reac]ie a avut.– |]i promit.Tremurând, form` num`rul de telefon al antre-

pozitului unde lucra Donis.– Alo, a[ vrea s` vorbesc cu Donis Sotera, v` rog.– Nu-i aici.

252 PAMELA KENT

– Vre]i s` spune]i c` a ie[it?– Nu, ast`zi n-a venit.Karen nu mai \n]elegea nimic. Era prima oar` când

nu se ducea la munc`.– A dat telefon s` spun` c` e bolnav?– Tot ce [tiu este c` trebuie s` munceasc` al]ii \n

locul lui.– Bine, mul]umesc.Cine [tie, poate mai dormea. Era atât de obosit. |l sun` acas`. |i r`spunse un glas cu accent

irlandez.– Sean, sunt Karen. Te-am trezit?– Nu-i nimic, trebuia s` m` trezesc. Cu ce pot s` te

ajut?– Donis e acolo?– Nu [tiu, m` duc s` v`d.Auzi receptorul pus pe mas` [i a[tept` ca Sean s`

se \ntoarc`.– Nu-i aici, Karen. Vrei s`-i transmit ceva?– Nu… nu, spune-i doar c` l-am cùtat.|nchise telefonul, cu o presim]ire rea. Se

\ntâmplase ceva anormal. Donis nu obi[nuia s`lipseasc` de la serviciu f`r` s` anun]e.


Avusese un accident? |l c`lcase diminea]` vreoma[in`?

Dup` masa de prânz, \l sun` pe p`rintele Peter.Poate [tia el unde se afla.

– Nu, nu l-am v`zut de când a]i plecat \mpreun`,asear`. Pari foarte nelini[tit`, Karen.

– Chiar sunt. De câteva ore, \ncerc s` dau de el cas`-i comunic decizia comisiei, [i nu reu[esc s`-l g`sesc.

– Decizia e favorabil`?– Da, Donis poate s` r`mân` aici.– Minunat. Ascult`, sunt sigur c` Donis nu poate fi

departe. Poate a vrut s` fie singur dup` discu]ia pecare am avut-o asear`, despre insula lui natal`.

Karen se sim]i \nviorat` de optimismul p`rintelui.– Cred c` ai dreptate, p`rinte. De luni de zile n-a

mai auzit nimic de familia lui.– A[a e. {tii ce chinuitoare sunt unele lucruri \n

via]`, copila mea. D`-i o mân` de ajutor, l`sândul pu]in\n pace. Dac`-l v`d, am s`-i spun s` ia leg`tura cu tine.

– Mul]umesc, p`rinte.Restul zilei i se p`ru interminabil. Se repezea s`

r`spund` la telefon, dar de fiecare dat` eradezam`git`.

254 PAMELA KENT

Minutele se scurgeau \ncet, ca ni[te ore, [i era dince \n ce mai nelini[tit`. |n sfâr[it, la ora patru, plec`de la birou [i, f`r` s` mai a[tepte ascensorul, se duses` coboare pe sc`ri.

Nu [tia de ce, dar spera din toat` inima s-o a[tepte\n fa]a casei ei. Intrând, deschise cutia de scrisori [io hârtiu]` c`zu pe jos. {tiu imediat c` era de laDonis. Se duse sub o plafonier` ca s` poat` citi.

"La ora când vei citi aceste rânduri, am s` fiu \ndrum spre Sanvito. Acolo, m` a[teapt` o femeie, ofemeie pe care am iubit-o cândva, [i care are nevoiede mine. M` \ntorc s` m` \ntâlnesc cu ea. |mi parerù. A[ fi vrut ca lucrurile s` urmeze alt curs. Te rog,r`mâi cu o amintire frumoas` despre mine, a[a cumo s` fac [i eu."

P`mântul parc` se pr`bu[i sub picioarele ei.C`zând \n genunchi, strânse la piept buc`]ica dehârtie. Scoase un ]ip`t… un ]ip`t de nelini[te [i dedisperare.

– Nu, Donis, nu, te rog…


Capitolul 14

Tân`ra femeie urc` scara ca un robot. F`ceagesturi mecanice, \i era rece, foarte rece. |[i f`cu unceai [i se a[ez` pe pervazul ferestrei, \n acela[i locunde-l g`sise pe Donis \n diminea]a de dup` primalor noapte de dragoste. |n ziua aceea, soarele formaun halo auriu \n jurul p`rului sù negru. Se l`sase\n[elat` de un miraj? Poate nu-l cunoscuse peadev`ratul Donis.

Se uit` la hârtia pe care-o l`sase pe mas`. Cumputuse s` fie atât de proast`, \ncât s` uite c` nu eradecât un b`rbat.

{i acum, plecase.

Trei luni, Donis Sotera fusese centrul universului[i soarele ei, [i totul se terminase, pentru totdeauna.Totu[i, nimic nu l`sase s` se \ntrevad` un asemeneasfâr[it. |[i aminti ultimele lui cuvinte. Somn u[or,draga mea.

Cu ochii \n lacrimi, arunc` o privire \n jurul ei.Nimic nu se schimbase. Camera era aceea[i, [i ceaiulera cald \nc`. Singura diferen]` era c` Donis nu semai afla acolo, [i din el nu mai r`m`sese decât obucat` de hârtie [ifonat`.

Se ridic` [i se hot`r\ s` citeasc` din nou cuvintelede r`mas-bun. Poate-i sc`pase un am`nunt.

Când plecase? Cum plecase? Fuseser` \mpreun`pân` la miezul nop]ii. Donis nu se ar`tase delocner`bd`tor, toat` seara.

S-au desp`r]it ca de obicei, cu un s`rut tandru.Trebuia s` se vad` a doua zi. Era cu neputin]` s` fiplecat f`r` s`-i spun` nimic.. Donis nu era un la[.

" Acolo m` a[teapt` o femeie, o femeie pe care amiubit-o cândva…"

Cuvintele astea erau asemenea unui cu]it care ser`sucea \n ran` [i Karen f`cu un efort s` nuizbucneasc` \n lacrimi.


Vorbiser` de multe ori despre vie]ile pe care letrìser` \nainte, [i Donis \i spusese c` mai cunoscusefemei, dar nu se \ndr`gostise de nici una. O fi min]it-o? Amintindu-[i sinceritatea lui, lucrul `sta \ip`rea imposibil.

Totu[i, era acolo, sub ochii ei, scris negru pe alb." |mi pare rù."Nu, nu trebuia s`-i par` rù. Oricare-ar fi fost

motivele unei asemenea dispari]ii, ei nu-i p`rea rùdeloc. Clipele petrecute \mpreun` r`mâneau celemai frumoase din via]a ei.

Soneria telefonului o f`cu s` tresar`. |n suflet i setrezi o speran]` nebun`. {i dac` era Donis? Dac`totul nu fusese decât o glum`?

– Alo?– Alo, Karen, sunt p`rintele Peter.– L-ai g`sit pe Donis? Unde este? E cu dumneata?– Lini[te[te-te, Karen. Nu, nu-i cu mine.Karen strânse receptorul \n mân` cu toate puterile

[i respir` adânc.– |mi cer scuze.– Nu-i nimic. }i-am dat telefon pentru c` s-a

\ntâmplat ceva ciudat.

258 PAMELA KENT

– Ce anume?– P`rintele Eustatius a plecat… {i ma[ina mi-a

disp`rut.Karen f`cu o figur` mirat`.– P`rinte, \mi dai telefon ca s`-mi spui c` ]i s-a

furat ma[ina?– P`rintele Eustatius a disp`rut.– Poate s-a dus s` fac` o tur` [i n-o s` \ntârzie.Karen era gr`bit` s` \nchid`, ca s` lase telefonul

liber pentru cazul \n care ar fi sunat Donis.– Nu, Eustatius nu l-ar fi luat pe Sancho f`r` s`

mi-o cear`.– {tii de când a plecat?– Nu [tiu precis. Am remarcat absen]a lui

Eustatius pu]in dup` telefonul tù \n leg`tur` cuDonis.

Deodat`, \n mintea ei se aprinse o lumini]`. Donis\i spusese de mai multe ori c` nu se va \ntoarce nicio-dat` \n Sanvito de bun`voie, iar ast`zi, doi locuitoridin Sanvito [i o ma[in` disp`ruser` deodat`. Nuputea s` fie vorba despre o simpl` \ntâmplare.

– P`rinte, trebuie s` te v`d imediat. Cred c` s-a \ntâmplat ceva groaznic..


***

– Santinela Ro[ie? Exclam` p`rintele Petera[ezându-se \n fa]a lui Karen, \n bibliotec`. Nu sepoate. Omul `sta e un preot.

– Nu asta-i problema. Donis mi-a explicat c`serviciile secrete s-au infiltrat \n toate p`turilesociale. Eu cred c` Eustatius a fost trimis aici deSantinela Ro[ie.

Chipul p`rintelui se descompuse.– Dar p`rea atât de fericit c` l-a \ntâlnit pe Donis.– E de \n]eles acest lucru, cât` vreme a primit

misiunea s`-l duc` \napoi, \n Sanvito.– Nu-mi vine s` cred. Recunosc c` aceast`

dispari]ie simultan` e stranie, dar Donis poate a[a s-a gândit s` fac` dup` discu]ia care s-a purtat asear`despre Sanvito. Poate i s-a f`cut dor de ]ar` [i apreferat s`-l urmeze pe Eustatius.

– Când trebuia s` plece p`rintele Eustatius?– Cred c` mâine.

260 PAMELA KENT

– Atunci, de ce s`-[i fi devansat plecarea cu dou`zile? {i de ce-ar fi plecat \n toiul nop]ii?

– Nu-mi vine s` cred…– Eustatius a spus c` e preot. Dac`-i adev`rat,

\nseamn` c` nu se poate \ntoarce \n Sanvito.– La asta nu m-am gândit…P`rintele c`zu pe gânduri.– Foarte bine, spui c` Donis nu s-ar fi \ntors

niciodat` \n Sanvito de bun`voie. Asta nu \nseamn`neap`rat c` a fost r`pit. Poate a primit ni[te ve[ti,care l-au f`cut s` se r`zgândeasc`.

– Atunci, e o capcan`, pentru c` acolo \l a[teapt`moartea sau \nchisoarea.

Propriile cuvinte o f`cur` s` se cutremure, dar nuera momentul s`-[i arate sl`biciunea. |[i strânsepumnii.

– Circumstan]ele se schimb` cu timpul, insist`p`rintele. Pre[edintele e v`rul lui. Poate l-a trimis peEustatius s`-i spun` lui Donis c` e din nou binevenitacas`.

– |n acest caz, Donis mi-ar fi spus-o. N-ar fi plecatca un ho].

– Poate a plecat doar pentru o scurt` perioad`.


– Plecând a[a, ar pierde orice [ans` s` ob]in`permisul de [edere. E de necrezut.

– Tot ce spui este cât se poate de logic, dar nu-mivine s` cred a[a ceva. {i când m` gândesc c` eu amorganizat \ntâlnirea asta…

– Nu e[ti deloc r`spunz`tor, p`rinte. Preotul parc` \mb`trânise cu câ]iva ani, doar \n

câteva minute.– Doamne, Karen, eu am f`cut-o! |i \n]elegea sentimentul de vinov`]ie care-l

cuprindea.– N-ar trebui s` te sim]i vinovat. Ce poate fi mai

firesc decât s` dai posibilitatea unor expatria]i s` se\ntâlneasc`? Acum, problema este cum s` ac]ion`m.

– S` d`m telefon la poli]ie semnalând furtulma[inii [i dispari]ia a doi oameni.

– Nu se poate ca Sancho s` r`mân` \n pan` peautostrad`?

P`rintele Peter zâmbi trist.– Din p`cate, cred c` nu. De curând, am dus ma[ina la service [i acum

merge ca ceasul.– Atunci, e prea târziu. Nu sunt decât dou` ore de

262 PAMELA KENT

mers pân` la aeroportul din Toronto [i nu [tim cât auavans. S-au putut \mbarca \n orice avion ce zbura \nEuropa.

– Poli]ia ar putea alerta Interpolul.– Mi-e team` totu[i c` Donis nu va colabora cu

Eustatius.– De ce? Dac` poli]ia intervine, ar fi salvat.– Din câte-l cunosc pe Donis, nu amenin]area

direct` asupra lui l-ar putea obliga s`-l urmeze per`pitor.

– Atunci, despre cine-ar putea fi vorba?– Prietenii lui, familia, ceilal]i!P`rintele \ncuviin]`, cl`tinând din cap.– Ai dreptate. Donis e \n stare s` se sacrifice, [i

du[maniii [tiu asta.– Atunci, ce s` facem?– Trebuie s` alert`m \n primul rând poli]ia

canadian`. Cunosc pe cineva care ne-ar putea ajuta.Lu` telefonul [i-l sun` pe un locotenent, cunoscut

al unui prieten al sù, care-i promise s` pun` latreab` un anchetator.

– Pot s` v`d biletul pe care ]i l-a l`sat? \ntreb`


p`rintele Peter \n timp ce a[teptau. Ea \i \ntinse bucata de hârtie.– Nu cred c` exist` aceast` femeie.– Mai bine zis, nu vrei s` crezi, ca s` spunem

lucrurilor pe nume.– Poate. Dar spune-mi, p`rinte, nu ]i s-a \ntâmplat

s` crezi a[a mult \n cineva, astfel \ncât nimeni s` nute poat` face s` te r`zgânde[ti?

– Bine\n]eles, pentru un preot, asta se cheam`credin]`, pentru voi, se cheam` dragoste.

Plecând de la seminar, Karen se duse direct laapartamentul lui Donis. Sean era acas`.

– Bun` ziua, Sean! Ai ve[ti despre Donis?– Nu, cu toate c` am stat tot timpul acas`.– Normal. Nu cred c` l-ai v`zut. Dac` nu te

deranjeaz`, pot s` m` duc \n camera lui?– F` ce vrei. Cheam`-m` dac` ai nevoie de ceva.|i mul]umi [i se duse \n camera lui Donis. Patul

era neatins, ceea ce \nsemna c` nu se culcase.Deschise [ifonierul. Toate lucrurile erau acolo. |n

baie, lipsea aparatul de ras [i periu]a de din]i, darapa de colonie, pasta de din]i [i crema de ras erau la

264 PAMELA KENT

locul lor.

|ntorcându-se \n camer`, v`zu fotografia a[ezat`

pe noptier`. {tia cât ]inea Donis la ea. N-ar fi uitat-o

nicidecum.

Toate indiciile \i confirmau teoria. Donis nu

plecase de bun`voie.

Poli]ia avea s` vin` s` fac` perchezi]ie [i vor lua

toate obiectele care apar]ineau lui Donis. Fotografia

asta nu trebuia s` ajung` \n mâinile lor. Era singura

amintire din copil`ria lui Donis, singura leg`tur` pe

care o mai avea cu el.

Puse fotografia \n geant`, \i mul]umi lui Sean [i

plec`.

***

A doua zi, o parte din temerile ei se confirmar`.

Sancho, automobilul p`rintelui Peter, fusese g`sit \n

parcarea aeroportului din Toronto.


Poli]ia nu-i g`sise pe Donis [i pe Eustatius pelistele pasagerilor, dar cùt`rile continuau.

Era week-endul de Ziua Recuno[tin]ei, [i Karen nuputea s` nu se gândeasc` la ironia sor]ii, \n timp cemergea spre casa fratelui ei. Promisese s` fac` osalat`, dar nu avusese curajul, [i se opri pe drum s`cumpere una de la un local.

Tim [i Sue nu fuseser` niciodat` atât de ferici]i.Faptul c` avea s` devin` t`tic \l schimbase pe Tim, [ila aperitiv, el anun]` c` renun]a s` vând` casa. Sueera obosit` de atâtea mut`ri, [i-i pl`cea locul `sta.

Sue \i lu` de mân` pe Karen [i pe tat`l ei [i-i duses` vad` camera copilului, care era decorat` cu gust [icu dragoste, iar viitoarei mame \i f`cu mare pl`ceres` le arate ultimele cump`r`turi pe care le f`cuse.

|n schimb, William nu mai fusese niciodat` atât de\ntors pe dos, de la \nceputul lunii. S`rb`toarea astafamilial` nu p`rea s`-l bucure deloc. Nu vorbi decâtdespre recolta de tutun care avea s` fiedezastruoas`.

Când veni timpul s` se a[eze la mas`, nu avu niciun cuvânt de apreciere pentru curcanul somptuoscare trona \n mijlocul mesei.

266 PAMELA KENT

Din fericire, Tim parc` plutea pe noura[i, \ncât nuavu nici o reac]ie.

Se a[ezar` to]i patru, [i Karen nu putu s` nu segândeasc` ce bine-ar fi fost s` fie [ase, la aceast`\ntâlnirea. Sim]ea [i lipsa lui Liz.

– Ce p`cat c` Donis n-a putut s`-[i ia liber, spuseTim \ncepând s` taie curcanul.

– Da, fu de acord Sue. Nu-i prea amuzant s`lucrezi \ntr-o asemenea zi.

Karen strânse din din]i.– Sunt sigur` c` se gânde[te le noi \n clipa asta.Poate f`cuse o gre[eal` nespunând nimic familiei,

dar nu voise s` le strice bucuria.– Acum, face parte din familie, continu` Sue."V` rog s` termina]i!" gândi Karen.– A primit un r`spuns pentru statutul de refugiat?

\ntreb` Tim.Karen \[i sc`p` cu]itul \n farfurie.– Hm… da… vineri. Poate s` r`mân`.– Minunat! Trebuie s` fii fericit`.William Miller, care t`cuse pân` atunci, se \ntoarse

spre ea.– Karen, parc` nu e sosul pe care-l faci de obicei.


– Ce spui?– Spun c` sosul `sta de salat` nu seam`n` cu

celelalte pe care le-ai preg`tit pân` acum.– Nu-]i place?– Are prea mult o]et.– Ah, asta este! Ei bine, pot s`-]i explic de ce. Am

f`cut ceea ce nici o femeie din familie nu \ndr`zne[tes` fac`.

Pe drum, m-am oprit la o b`c`nie [i am cump`ratsalata gata f`cut`, poftim!

– Karen! strigar` \ntr-un glas Sue [i Tim.– |mi pare rù, dar nu mai suport atitudinea tatei.

Noi vorbim despre Donis, [i tot ce g`se[te el de spus,este c` salata are prea mult o]et.

Ie[irea aceasta nu era \n felul de a fi al tinereifemei [i gazdele nu [tiau cum s` reac]ioneze.

– Nu-mi place cum te por]i, spuse domnul Miller,[i cred c-ar fi bine s`-]i ceri scuze.

Karen \[i arunc` [ervetul pe mas`.– Nu, tat`, de data asta n-o s`-mi mai cer scuze,

pentru c` a[ vrea s` mai vorbim [i despre tine, dincând \n când.

– Ce naiba vrei s` spui?

268 PAMELA KENT

– Adev`rul, tat`. Ar fi trebuit s` vezi triste]ea de pefa]a lui Sue când ai intrat aici [i n-ai avut nici o vorb`bun` de spus pentru treaba pe care a f`cut-o. {tiibine c` [i-a dat toat` osteneala. La fel ai f`cut [i cumama toat` via]a. Ea f`cea absolut orice ca s`-]i fac`pe plac, [i tu nu-i mul]umeai niciodat`.

– Ce leg`tur` are maic`-ta cu toat` povestea deacum?

Era ro[u de furie. Karen nu se descump`ni. Dintr-o dat`, vroia s`-i spun` ce avea pe inim` demult timp.

– Nu ]i-a p`sat niciodat` de sentimentele noastre,de nevoia noastr` de afec]iune, iar cu mama, te-aipurtat mai rù decât cu noi.

– Maic`-ta [tia foarte bine ce sim]eam pentru ea.– De unde putea s` [tie? Ar fi trebuit s`-]i

interpreteze t`cerile ca pe ni[te dovezi de dragoste?William nu r`spunse. Karen continu`:– {i numai doi dintre copii tì se afl` la aceast`

mas`, nici unul dintre ceilal]i nesim]ind nevoia s`-]itelefoneze \ntr-o asemenea zi de \ntâlnire \n familie.

B`trânul trânti un pumn \n mas`.– Destul, Karen. Ce vrei pân` la urm`?


– Ce vrem cu to]ii, tat`, este ceea ce n-am avutniciodat`. Dragostea ta.

O lini[te sinistr` urm` cuvintelor lui Karen. Dar nudur` mult timp.

– Asta crezi? C` nu v-am iubit niciodat`?Karen l`s` ochii \n jos, epuizat` de rostirea acestor

cuvinte ]inute ascunse atâta timp.– {i crezi asta pentru c` n-am [tiut niciodat` s-o

spun? Pentru c` nu g`seam cuvintele potrivite?– Nu de cuvinte aveam nevoie, ci de un pic de

c`ldur` sufleteasc`, s` ne iei \n bra]e, s` ne s`ru]i…|ns` p`reai c` nu-]i p`sa de noi. De ce crezi c` Tim\nv`]a a[a de prost? Pentru c` nu-i d`deai aten]iedecât atunci când era pedepsit. {i de ce crezi c` acumlucreaz` ca un nebun s` repare case? Ca s` câ[tigebani? Nicidecum. Face asta ca s`-l remarci, s`-l aprobi[i s`-l \ncurajezi. Dar ]ie pu]in \]i pas`. N-aimanifestat niciodat` interes pentru lucr`rile lui.

Domnul Miller se \ntoarse spre fiul sù.– {i tu crezi la fel ca sora ta?Tim l`s` ochii \n jos.– Cred c` da.– De ce n-ai spus niciodat` nimic?

270 PAMELA KENT

Tim deschise gura, dar nu reu[i s` spun` ceva. Sue

veni spre el [i-l prinse de mân`.

– Cum ar fi putut? Seam`n` prea mult cu

dumneata.

– V` iubesc pe to]i, [i v-am iubit mereu.

William vorbise hot`rât, str`duindu-se s` rosteasc`

clar fiecare cuvânt.

Karen se gr`bi spre tat`l ei, cu bra]ele desf`cute.

– {i eu te iubesc, tat`.

Tim se ridic` [i f`cu la fel. Sue se apropie la rândul

ei, [i se \mbr`]i[ar` cu putere, ca [i cum s-ar fi

re\ntâlnit dup` o lung` desp`r]ire.

Când se a[ezar` din nou la locurile lor, se a[ternu

o lini[te stânjenitoare. William fu cel care ridic`

paharul spre Sue.

– Nu prea m` pricep la discursuri, dar propun un

toast pentru minunata mea nor`. Sue, este cel mai

frumos Thankgiving care mi-a fost dat s`-l trìesc.

Acum, nu mai a[tept decât un lucru, [i anume ca Tim

s` aib` bunul-sim] s` se \nsoare cu tine.

Nelini[tea lui Karen datorat` lui Donis nu

disp`ruse, dar \[i sim]ea inima mai u[oar`.


Când se trezi \n diminea]a urm`toare, triste]ea ocople[i din nou. Mai avea \n minte amintireapetrecerii de familie de la Tim [i \n acela[i timp aveaimpresia c` asta apar]inea unei alte lumi.

Oricare ar fi fost motivele, [tia c` nu va puteareveni la rutina vie]ii dinainte. Ani de zile, fusesemul]umit` s` fie fiica lui William, sora lui Tim,cumnata lui Sue [i munca ei o f`cuse fericit`. Dartoate astea se terminaser`.

Donis intrase \n via]a ei [i schimbase regulilejocului.

|i deschisese noi orizonturi, o f`cuse s` cunoasc`lumi necunoscute de tandre]e [i voluptate. Niciodat`n-ar putea s`-l uite.

Karen [tia ce avea de f`cut [i nimeni n-ar fi pututs-o opreasc`. Nu era nici un pic de romantism \nhot`rârea ei. Era doar un gest de dragoste, pur [isimplu.

Avu r`bdare s` se fac` o or` rezonabil` ca s`-l sunepe p`rintele Peter.

– P`rinte, m-am hot`rât s` plec \n Europa, s` v`dce s-a \ntâmplat cu Donis, [i am nevoie de ajutoruldumitale.

272 PAMELA KENT

Capitolul 15

Karen nu luase niciodat` o asemenea hot`rârenes`buit`. P`rintele Peter f`cuse tot posibilul s-oconving` s` se r`zgândeasc`, dar ea se dovedise deneclintit.

Trebuia neap`rat s` [tie ce se \ntâmplase cuDonis.

Nu putea s` mai trìasc` f`r` s` [tie. F`r` tragerede inim`, preotul acceptase s-o ajute.

Ie[ind din gara din Barcelona [i amestecându-seprin mul]imea de oameni care vorbea o limb` dene\n]eles, \[i d`du seama de nebunia pe care-of`cuse.

Cu o zi \nainte, se afla \n compania unui grup deturi[ti canadieni, \mpreun` cu care plecase \ntr-oexcursie organizat`. |i p`r`sise \n Andaluzia, l`sându-i la soare, pe plaja cu nisip fin, ca s` ajung`la Barcelona, unde se sim]ea pu]in tem`toare.

Familia [i colegii o credeau bronzându-se pe malulm`rii, \ncercând s` uite o decep]ie amoroas`.

Karen \[i lu` saco[a de um`r [i porni cu curaj \ndirec]ia care-i fusese indicat`, spre centrul ora[ului.G`sise pe hart` un bulevard care se chema LasRamblas. Odat` ajuns` acolo, va \ncerca s` sedescurce.

Ar fi oprit un taxi, dar trebuia s` fie cât se poate deprecaut`. P`rintele Peter \i atr`sese aten]ia: pentrusiguran]a exila]ilor din Sanvito, trebuia s` fie cât sepoate de prudent` cu informa]iile pe care le furniza.Un nume, o adres`, [i nimic mai mult. Dar \n fine,era un contact.

Fusese precaut` s` anun]e la ambasada Canadeidin Madrid venirea ei \n Spania. Dac` nu primeaunici o veste de la ea timp de dou` s`pt`mâni, le cereas`-i anun]e familia [i s` \nceap` o anchet`.

Când ajunse pe bulevard, se sim]i mai lini[tit`.

274 PAMELA KENT

Mersul pe jos \i f`cuse bine [i ambian]a erapitoreasc`. Karen se angaj` pe o strad`perpendicular`, care trebuia s` duc` \n vechiulcartier. Ar fi fost mai prudent s` caute mai \ntâi unhotel pentru noapte \nainte de a \ncepe drumul, darera ner`bd`toare s` \ntâlneasc` persoana de contact.

Scoase planul s`-l studieze, dar trebui s`-[i deaseama repede cum st`teau lucrurile: \n labirintul destr`du]e medievale, \[i f`cea iluzii crezând c` se vadescurca. Obosit` s` se \nvârteasc` \n cerc, renun]`s` nu mai \ntrebe care era drumul. Din p`cate,nimeni nu p`rea s` cunoasc` nici strada, nicirestaurantul pe care-l cùta.

Pân` la urm`, se apropie de un b`trân, a[ezat petreptele unei sc`ri. |i ar`t` hârtia, dar el \i d`du de\n]eles c` nu [tia s` citeasc`, [i parc` nu vorbeaspaniola. Tân`ra femeie \ncerc` s` pronun]e cât maidistinct numele [i adresa restaurantului. Atunci,b`trânul parc` se trezi.

Se ridic` [i o invit` s`-l urmeze. Se plimbar` multtimp pe str`du]ele umede, cu miros de mâncaremediteranean`, [i Karen \ncepea s` se descurajeze,când se oprir` \n fa]a unei por]i masive de lemn. Nu


era o fa]ad` de restaurant, [i doar o pl`cu]` indica laSada Suerte.

Karen \i mul]umi b`trânului [i vru s`-i dea omoned`, dar acesta o refuz` [i disp`ru repede.

U[a era \nchis`. |nùntru era \ntuneric [i nu sevedea nimic pe geam. |ncepu s` bat`, [i dup` câtevaminute, un b`rbat veni [i \ntredeschise u[a.

– Si? Que quierre?– Pì… cùtam un restaurant, [i mi s-a

recomandat, hm… Casa Suerte.– Cine e[ti? \ntreb` el pe engleze[te.Dac` locul acesta era presupus a fi un centru al

rezisten]ei din Sanvito, ar fi trebuit s` fac` un micefort ca s` fie conving`tori \n rolul de personal alunui restaurant.

– Sunt turist` [i vin din Canada. – Nu deschidem decât pentru cin`. Karen se uit`

la ceasul de la mân`. Era cinci dup`-amiaz`.– Când, adic`?– La zece.|n Canada, la ora zece te culcai! Karen se gândi s`

se \ntoarc` mai târziu, dar gândul c` trebuia s` maifac` odat` tot drumul… n-o \ncânta deloc.

276 PAMELA KENT

– N-a[ putea s` intru s` beau ceva? Am mers toat`ziua [i mi-e sete.

B`rbatul deschise u[a, nu prea \ncântat, [i se dusedincolo de tejghea s` aprind` lumina. Locul nu eradezagreabil. Mesele erau de lemn vechi, [i pere]iiacoperi]i cu covoare [i farfurii pictate.

– Ce vrei s` bei?Dac` omul `sta vroia s` aib` succes \n comer],

trebuia neap`rat s` urmeze ni[te cursuri de rela]ii cupublicul. Karen se a[ez` pe un taburet din fa]abarului [i-l privi.

– Mi-e indiferent, numai s` fie rece [i s` nu aibàlcool. B`rbatul scoase o sticl` cu un lichid pe careKaren \l lu` drept lapte, dar care avea un gust ciudat[i nu nepl`cut.

– Ce-i asta?– Horchata.– Aha…B`rbatul n-o sc`pa din ochi. Era clar c` vroia un

singur lucru: s-o vad` plecând.– Cel care mi-a dat adresa, \ncepu ea, mi-a spus

c-a[ putea s` g`sesc un prieten aici.Chipul b`rbatului r`mase impasibil.


– Prietenul `sta m-ar duce s` vizitez ora[ul.– Care e numele celui cu care vrei s` te-ntâlne[ti?– |l cheam`… Hanibal.|ntins pe pat, Donis privea pere]ii albi din jurul

lui. Obiectiv vorbind, era mai bine. Mâncarea erabun`, locul era confortabil [i nu erau gratii laferestre. Totu[i, niciodat` nu suferise atât, niciodat`singur`tatea nu i se p`ruse mai greu de \ndurat.

" Karen, unde e[ti? Te mai gânde[ti la mine?"|[i \n`bu[i lacrimile de furie neputincioas`, care se

preg`teau s`-i apar` \n ochi. Ce zeu crud putea s`-ismulg` fericirea pe care o \ntrev`zuse pentru câtevaclipe? Dar totul trecuse, [i acum trebuia s` seconcentreze asupra prezentului.

U[a camerei era \ncuiat` prin exterior, dar i seexplicase c` era o m`sur` fireasc` pentru o persoan`\n reziden]` supravegheat`. Donis g`sise exprimareaamuzant`. Salvo era o gazd` deosebit`, care trebuias`-[i \nchid` oaspe]ii ca s` nu fug`.

Era acolo de o s`pt`mân` [i \nc` nu-[i v`zusev`rul. Dup` spusele gardienilor, pre[edintele eraprea ocupat, \ns` Donis [tia c` era felul lui Salvo dea se juca astfel cu victimele.

278 PAMELA KENT

Totul se \ntâmplase atât de repede \ncât, când \lz`rise pe Eustatius ascuns \n umbra u[ii lui, crezusec` era vorba de o glum`.

Dar, doar dintr-o privire, \n]elesese c` situa]ia eragrav`. Pe chipul pretinsului preot se citea atâta ur`,\ncât inten]iile-i erau clare.

Donis \[i ascunsese nelini[tea f`când o glum`:– Dar nu este ilustrul p`rinte Eustatius?! O expresie de ciud` se \ntip`ri pe fa]a pref`cutului

preot.– Nu e[ti surprins s` m` vezi a[a?– Nu m` mai surprinde absolut nimic. Cum ai

f`cut rost de adresa mea?– Prin unul dintre prietenii tì cei mai buni,

p`rintele Peter. Te admir` foarte mult, s` [tii, la felca mine, de altfel.

Este o adev`rat` onoare s` pun mâna peEliberator.

– Vezi-]i de treab`, Eustatius. Mi-e somn.Vorbise pe un ton deta[at, dar Eustatius \l prinse

de mân` când vru s` treac` pe lâng` el.– Nu te gr`bi, Sotera. Te vei \ntoarce \n Sanvito

\mpreun` cu mine. Ne a[teapt` o ma[in`.


– {tiam c` Salvo nu se va da b`tut. |n plus, v`d c`nu se d` \napoi nici de la un sacrilegiu.

– A considerat chestia asta amuzant`. Ai putut sèvadezi datorit` unui preot, [i un preot te aduce \napoi.Donis \[i strânse pumnii ca s`-[i p`streze calmul.

– Ce vrei de la mine? Ce vrea Salvo?– E[ti economist, unul dintre cei mai buni.

Pre[edintele vrea s` te \ntorci s` lucrezi pentru el.– Mai bine mor!– Surprinz`tor! Pre[edintele a prev`zut aceast`

reac]ie. Mi-a atras aten]ia s` nu te amenin] cumoartea sau cu tortura, pentru c` asta nu te va faces` te r`zgânde[ti.

– {i atunci, vrea s` fac` apel la spiritul meu civic?– Pre[edintele nu-]i vrea rùl. Te consider` singurul capabil s` redreseze

economia ]`rii.– {i dac` refuz?– Ar fi regretabil, r`spunse Eustatius frecându-[i

mâinile. Bunica ta duce o via]` foarte activ` [i ar fip`cat s` [i-o piard` din cauza \nc`p`]ân`rii nepotului.

Donis \[i prinsese agresorul de guler [i-l\mpinsese \n perete.

280 PAMELA KENT

– S-a legat de bunica? Nu-i e ru[ine s` se ia de ofemeie b`trân`?

– Era singurul mijloc de a te convinge.– Unde-i ea? Ce i-a f`cut?– E \n \nchisoare, \n aceea[i celul` \n care-ai stat [i

tu cândva. Ce coinciden]`, nu-i a[a? Nu e un loc preapotrivit pentru o femeie de vârsta ei.

– Fir-ar… Care e pre]ul pe care trebuie s`-l pl`tescpentru libertatea ei? Se a[teapt` s` fac minuni?

– Nu fi a[a sarcastic. Pre[edintele Gibrian \]i cerepur [i simplu s` te \ntorci [i s` stai de vorb` cu el.

– Dac` m` \ntorc, o s-o elibereze pe bunica?– Ai cuvântul lui Salvo Gibrian.Donis se ab]inu s` fac` vreun comentariu.– Foarte bine. Mâine m` voi ocupa de plecare. Se preg`tea s` plece, dar Eustatius nu-l l`s`.– M` tem c` n-ar fi o solu]ie prea bun`. Este un

zbor mâine diminea]`, [i o s` plec`m imediat.– Nu pot s` plec a[a. Am de f`cut ni[te

aranjamente.– Despre ce vorbe[ti?– Despre permisul meu de [edere \n Canada, de

exemplu.


– Nu te mai gândi la asta. Dup` ce-o s` ajungiacas`, n-o s` mai ai nici un chef s` te \ntorci aici.Haide!

Eustatius, cu o putere pe care nu i-ar fi b`nuit-o, \lscoase afar`.

– Stai pu]in! strig` Donis. Asta nu-i tot.– |n]eleg, prietena ta.|i era imposibil s` plece f`r` s`-i dea m`car o

explica]ie. Tocmai ezita, când \n mâna cucerniculuiap`ru un revolver. De acum, era prea târziu.

Ma[ina p`rintelui Peter a[tepta \n spatele casei.Eustatius se a[ez` la volan [i Donis lu` loc lâng` el.

– Nu pot s` dispar chiar a[a, gânde[te-te pu]in!– Bine\n]eles c` po]i.– Las`-m` s`-i scriu dou` cuvinte. O s` controlezi

ce-am scris.– Ce-o s`-i spui? C` te-a r`pit Santinela Ro[ie? Ea

lucreaz` pentru guvern [i nu vreau un incidentdiplomatic. Discre]ia este deviza noastr`.

– Ascult`, dac` plec f`r` s`-i dau nici un motiv,po]i fi sigur c` se va duce direct la poli]ie.

Preotul se gândi câteva clipe.– Cred c` ai dreptate. Unde st`?

282 PAMELA KENT

Donis \i ar`t` drumul, apoi cùt` o hârtie \n torpedo.Nu-i era u[or s` scrie sub amenin]area unei arme,

dar era [i mai greu s` g`seasc` ni[te cuvinte care s`n-o r`neasc`.

Cu inima strâns`, scrisese o minciun` groaznic`.B`rbatul din spatele tejghelei nu-i r`spunse la

\ntrebare. Karen se hot`r\ s` a[tepte.– Adu-mi aminte de unde vii. Am uitat.– Din Canada. Sunt canadian`. Cuno[ti Canada? – Nu.– E prima oar` când vin \n Spania. Dumneata e[ti

spaniol?– Sunt sanvitean.– Chiar a[a?– Ce treab` ai cu Hanibal?– Ei bine, dup` cum ]i-am spus, unul dintre

prietenii mei…– Care prieten?Karen oft`. Nu era sigur` c` putea s` mai reziste

mult timp unui asemenea interogatoriu.– |l cuno[ti pe Hanibal?– Mai trece pe-aici, din când \n când.– Cum pot s`-l \ntâlnesc sau s`-l fac s` afle c` sunt aici?


Interlocutorul cl`tin` din cap \n sens negativ.Lucrurile nu se petreceau a[a de simplu cum \[i

\nchipuise. Era clar c` o b`nuia ca fiind spioan`. Nu-l condamna, pentru c` [tia la ce riscuri se expuneau.

Totu[i, n-avea timp de pierdut. Donis era \n pericol.Trebuia s` fie mai direct`. Trase cu ochiul s` se asigurec` u[a r`m`sese deschis`, ca s` poat` s` scape \n caz denevoie [i se hot`r\ "s` se arunce \n ap`".

– Ai auzit vorbindu-se despre Eliberator? Omul avu o clipire imperceptibil` din ochi, care o

f`cu s` \n]eleag` c` nimerise exact la ]int`. Dar, \naceea[i clip`, v`zu perdeaua din spatele lui mi[cându-se. Era clar c` mai asculta cineva discu]ia lor.

– Toat` lumea a auzit vorbindu-se despreEliberator. Ce [tii despre el?

– Ne-am cunoscut \ndeaproape.– Nu el ]i-a spus de Hanibal.– De unde [tii?– {tiu eu.– Ai dreptate. Sunt \n cùtarea lui Donis, [i de asta

am nevoie s`-l v`d pe Hanibal. B`rbatul \i \ntoarsespatele [i \ncepu s`-[i [tearg` paharele.

– Cum ]i-am spus deja, i se \ntâmpl` s` mai treac`pe aici.

284 PAMELA KENT

– |n fiecare zi?– Poate.– Când? Seara? B`rbatul nu r`spunse, [i \n]elese c`

nu va mai scoate nimic de la el. Ea scoase câtevabancnote din buzunar.

– Cât \]i datorez? |i spuse [i ea pl`ti.– A[ mai vrea un horchata, dar a[ vrea s`-l beau

aici, spuse tân`ra femeia ar`tând o mas`.– }i-am spus c` restaurantul este \nchis.– {tiu, dar m-ai l`sat s` intru. O s-a[tept ora mesei,

\n cazul \n care Hanibal ar trece pe-aici…Perdeaua se mi[c` din nou, [i [tiu c` Hanibal va

afla \n curând c` era cùtat de o tân`r` canadian`. Karen trebui s` aib` r`bdare trei zile, trei zile de

a[teptare groaznic`. G`sise o mic` pensiune \ncartier, dar nu se ducea acolo decât s` doarm`. Restultimpului [i-l petrecea \n fa]a u[ii restaurantului,a[teptând. Proprietarul nu deschidea decât launsprezece. La \nceput, clien]ii fuseser` surprin[i defemeia blond`, mereu singur`, a[ezat` la o mas`. Dar\ncepând din a treia zi, nu-i mai d`dur` nici o aten]ie.

Karen se \nc`p`]ân` \n demersul ei, pentru c` [tiac` o puneau la \ncercare.


|n seara celei de a treia zile, pe la miezul nop]ii,consumatorii \ncepeau s` p`r`seasc` localul când unmic lustragiu intr`, la rândul lui. Karen \l remarcase dejape pu[ti, dar se \ntreba ce cùta acolo la o asemeneaor`. Pu[tiul se apropie de Karen [i-i ar`t` periile.

– Nu, mul]umesc. Am sandale [i n-am nevoie s` lelustruiesc.

Se uita curios la picioarele ei. Era simpatic [i nup`rea s` aib` mai mult de doisprezece ani.

– |l cau]i pe Hanibal? o \ntreb` pe engleze[te.Lui Karen \i s`ri inima \n piept. – Da. |l cuno[ti?El \[i [terse nasul cu mâneca, [i f`cu o mutr` de

om sigur pe el.– |l cunosc.– Unde este? |l a[tept de trei zile. Po]i s`-i spui c`

a[ vrea s` vorbesc cu el? Bìatul \[i l`s` jos cutia cu scule [i se a[ez` la mas`.– Haide, spune. Eu sunt Hanibal.Donis [tiu c` era cineva dincolo de u[` chiar

\nainte de a auzi cheia r`sucindu-se \n broasc`. Era\ntuneric, dar recunoscu o siluet` \mbr`cat` \nuniform`. R`mase \ntins pe pat.

286 PAMELA KENT

– Te-ai trezit? \ntreb` b`rbatul. Donis nu r`spunse.– Bine\n]eles c` da. Ascult`… For]ele noastre sunt

mobilizate. Zilele pre[edintelui sunt num`rate.Patul metalic scâr]âi când Donis se ridic`.– Ce-ai spus?– Ai auzit bine. Nu pot s` mai \ntârzii, dar trebuia

s` te avertizez. O s` aib` loc o insurec]ie. Nu trebuies` colaborezi cu pre[edintele.

– Când va avea loc?– Nu s-a stabilit data exact`, dar va fi curând.Soldatul se \ndrept` spre u[`, [i Donis \[i d`du

seama c` nu-i v`zuse chipul.– Cum pot s` fiu sigur c` nu-i o capcan`?– Nu po]i.– Stai pu]in! Altceva n-ai s`-mi spui?– Doar c` veri[oara ta te s`rut` [i c` te va vedea \n

curând. Talia!Putea s` fie adev`rat? Era unul dintre capii

rezisten]ei, dar o r`scoal` era imposibil`. Ar fi onebunie, ar fi \n`bu[it` \ntr-o baie de sânge.

Speran]a pe care o trezise aceast` \ntâlnire sen`rui imediat. Ca de obicei, se trezea singur cugândurile lui. {i toate gândurile duceau spre Karen.


Capitolul 16

Karen r`mase cu gura c`scat`.– Tu e[ti Hanibal? Cel pe care-l a[tept aici de trei

zile?– De ce pari atât de surprins`?Avea pu]in accent latino, dar engleza lui era

excelent`.– Dar nu e[ti decât un copil!– Este unul dintre atuurile mele. Tân`ra femeie

l`s` ochii \n jos spre cutia de lustruit.– S` lustruie[ti pantofi, vrei s` spui?– Da, astai acoperirea mea. Adev`rata mea munc`

e mult mai important`.

{i pe urm`, nu sunt atât de tân`r. Am paisprezeceani. |n fine… aproape.

Karen era disperat`. Pierduse trei zile, [i acum i sep`rea imposibil s`-l poat` \ntâlni pe Donis.

– Ascult`, Hanibal. Am venit aici ca s` aflu ce s-a\ntâmplat cu Donis Sotera. Po]i s` m` aju]i?

– N-am mâncat toat` ziua, spuse el f`r` s`r`spund` la \ntrebare. |mi oferi ceva de mâncare?

Karen oft` [i-i \ntinse meniul.– Alege-]i ce vrei. |ns` Hanibal nu trebui s`

citeasc` lista, ca s` dea comanda.– Locuie[ti \n Canada, nu-i a[a?– V`d c` te-ai informat.– Nicidecum. Eram dup` perdea când ai venit, \n

prima zi.– Am observat c` era cineva acolo. De ce n-ai ie[it

la iveal`?– Trebuia s` fiu prudent, s` m` asigur mai \ntâi c`

nu erai o du[manc`.– {i ce te-a f`cut s` te lini[te[ti?– Te priveam când lustruiam pantofi. P`reai trist`.

{i cum zvonurile vorbeau despre \ntoarcerea luiDonis, noi am hot`rât c` povestea ta era credibil`.


– Ce \nseamn` acest "noi"?– Oamenii pentru care lucrez.– {i ce-ai auzit \n leg`tur` cu Donis?– C` e \n reziden]` supravegheat` \n palatul din

Sanvito.– Ce \nseamn` aceast` reziden]` supravegheat`?– Cine poate [ti? Doar pre[edintele hot`r`[te. Dar

[tim c` \nc` trìe[te.Ca s` aud` aceste cuvinte c`l`torise mii de

kilometri, \ns` deodat`, nu-i mai era de-ajuns.Osp`tarul \i aduse lui Hanibal o tav` plin` cu

pe[te, pe care i-o puse \n fa]` [i vorbi sever cu el \nlimba sanvitean`. Lucrul `sta nu p`ru s`-l deranjezepe pu[ti, care \ncepu s` m`nânce cu poft`.

– Mi-a spus c` am vorbit prea mult.– De ce? Nu mi-ai spus nimic.– Am vorbit mai mult decât trebuia. Eu nu sunt

decât un intermediar, un emisar.– {i ce trebuie s` fac` un emisar?– Eu transmit mesaje, m` \ntâlnesc cu oamenii [i

apreciez dac` sunt cinsti]i sau nu. M` pricep bine laasta.

– {i… am reu[it la examenul `sta?

290 PAMELA KENT

– Bine\n]eles, f`r` probleme. De altfel, teobservasem deja. Talia vrea s` te vad` acum.

Karen tres`ri când auzi acest nume.– Talia? Vorbe[ti despre veri[oara lui Donis?– Da.– Unde este?– Nu departe de aici. Dup` ce termin de mâncat, o

s` mergem acolo.Karen \[i sprijini b`rbia \n pumni [i se uit` la

pu[tiul care continua s` m`nânce cu poft`. La urmaurmei, dup` ce a[teptase atât, câteva minute \n plusnu mai contau.

Plecând de la restaurant, Hanibal o conduse printr-un labirint de str`du]e [i sc`ri, unde n-ar fi fost \nstare s` se descurce. Se oprir` \n fa]a unei u[i [i Hanibalb`tu câteva lovituri care parc` alc`tuiau un cod.

U[a se deschise [i Hanibal o conduse \nùntru. Ob`trân` o privi pe \ndelete pe Karen, \nainte de a sehot`r\ s-o lase s` intre \ntr-o curte interioar`.

Plante uria[e erau ag`]ate pe coloane. Peste toterau flori tropicale, cu culori minunate. O colivie cup`s`ri multicolore se adùga la ambian]a magic` alocului acela.


B`trâna disp`ru, dar Karen se sim]ea totu[ilini[tit` prin prezen]a lui Hanibal.

O brunet` frumoas` ap`ru de dup` o perdea deverdea]`. Era descul]`, purta o tunic` lung`, [i cabijuterii avea dou` inele mari \n urechi. Pe um`rul eist`tea un papagal.

– Tu e[ti Karen?Avea o voce blând` [i melodioas`.Karen \ncuviin]` cl`tinând din cap.– Ce vrei de la noi?– Vreau s` [tiu ce s-a \ntâmplat cu Donis.– De ce?– Pentru c`… pentru c`-l iubesc.– Ce te face s` crezi c` i s-a \ntâmplat ceva?Karen se \ntoarse spre Hanibal, dar \n]elese din

privirea lui c` n-ar fi trebuit s`-i spun` nimic.– Am o presim]ire.– De când \l cuno[ti?– De vreo patru luni.Karen nu putea s` nu observe reticen]a tinerei

femei. Atunci, se hot`r\ s` fac` dovada bunelor eiinten]ii. |i \ntinse fotografia pe care o luase de laDonis.

292 PAMELA KENT

Talia o lu`, [i chipul i se lumin` de un zâmbet.– Uite, uite! \i spuse lui Hanibal. Familia noastr`.

N-am mai v`zut fotografia asta de ani de zile. Eramcopii, Donis, Salvo [i cu mine. E [i mama mea, [ip`rin]ii lui Donis. {i aici, este Nani.

Talia privea fotografia ca [i cum ar fi putut s`-[iaduc` aminte de anii de lini[te [i de fericire.

– Mul]umesc c` mi-ai ar`tat-o, spuse ea dându-i-o\napoi lui Karen. De mult nu m-am mai gândit laperioada aceea. E târziu, dar vrei s` mai vorbimdespre Donis?

– Mi-ar face pl`cere, veni imediat r`spunsul luiKaren.

Ea \ntinse mâna [i pas`rea veni s` i se a[eze pedegete.

– Hanibal, du-l pe Rasputin \n colivia lui [i peurm` treci la culcare.

– Deja? Talia se \ncrunt`, [i asta fu de-ajuns capu[tiul s` dispar`.

– Vrei un ceai? propuse Talia. – Da, mi-ar face pl`cere.O privi pe frumoasa brunet` ducându-se spre

buc`t`rie [i nu putu s` nu-i admire mersul gra]ios.


Când se \ntoarse, puse ceainicul [i dou` ce[ti pem`su]a din fa]a lui Karen, [i se a[ez` [i ea.

– Atunci, spune-mi, Donis s-a sim]it bine \nCanada? Bând ceaiul, Karen \ncepu s`-i descrieam`nun]it toat` povestea lor, de la prima \ntâlnirepân` la venirea lui Eustatius. Era bucuroas` c` putea\n sfâr[it s` se destìnuie cuiva care o \n]elegea [i care-l iubea pe Donis.

– Cum ar`ta acest Eustatius?Karen i-l descrise pe pretinsul preot.– |l cuno[ti?– Nu. Se poate s` nu fie din Sanvito. Salvo a

recrutat oameni de peste tot.– Pari s` fii la curent cu ceea ce face fratele tù.– Am reu[it s` plas`m spioni chiar [i \n palatul

preziden]ial.– Dar ce a[teapt` de la Donis? Crezi c` vrea…

s`-l omoare?– Nu. Nu imediat, \n orice caz. Are nevoie de el. Sper

doar c` Donis n-o s` fie atât de nebun \ncât s` refuze.Karen se sim]i deodat` dep`[it` de turnura pe care

o luau evenimentele, [i nu putu s` nu-[i ascund` fa]a\n palme.

294 PAMELA KENT

– Of, nu mai [tiu! Nu [tiu de ce m-am hot`rât s`fac o asemenea c`l`torie. Dar aveam nevoie s` [tiu.Nu puteam s` m` mul]umesc cu atât.

Scoase biletul pe care i-l l`sase Donis la plecare [ii-l \ntinse Taliei.

– E[ti sigur` c` nu-i vorba doar de gelozie?– Sincer` s` fiu, nu pot s` cred \n existen]a acestei

femei, chiar dac` trebuie s` recunosc c` am crezut \nprima clip`.

– Fii lini[tit`, \l cunosc pe Donis dintotdeauna, [iaici, n-a avut niciodat` o rela]ie serioas`.

– Mul]umesc, Talia. Cred c` aveam nevoie s` auda[a ceva.

– {i acum, ce vei face?Karen ridic` din umeri.– Ce pot s` fac? Nu pot s` m` gândesc s` ajung \n

Sanvito, cu toate c` doar acolo l-a[ putea vedea peDonis.

– Poate mai este un mijloc.– Care?– Dac` te-am l`sat atât s` a[tep]i pân` s` lu`m

leg`tura cu tine, a fost din cauz` c` puneam la caleun plan. Prezen]a ta poate s` se dovedeasc` util`.


– Util` pentru ce?– Ca s`-l salv`m pe Donis… [i s` r`sturn`m

regimul fratelui meu.Sala mare a palatului preziden]ial ilustra

megalomania dictatorului. Nu era decât o acumularede coloane, fresce, lustre de cristal… Tocmai \nfund, tronul instalat acolo spunea multe desprementalitatea lui Salvo Gibrian, ales pre[edinte pevia]`. Nu-[i d`dea oare seama c` dimensiunileacestea \l f`ceau s` par` ridicol de mic?

Donis nu fu \nc`tu[at ca s` fie dus \n fa]a v`ruluisù.

– Ne revedem \n sfâr[it, \ncepu Salvo pe un tonironic.

Donis nu r`spunse, [i prefer` s` se uite la vechiullui prieten. Transformarea era incredibil`. Se\mplinise, tr`s`turile i se buhìser` de gr`sime,trupul i se pleo[tise.

– Apropie-te, drag` vere. Ar trebui s` fii mul]umits` m` vezi din nou; \n definitiv, suntem de acela[isânge.

– Ai eliberat-o pe bunica?– Fiecare lucru la timpul lui.

296 PAMELA KENT

– }i-ai dat cuvântul! Donis reac]ionase cu o asemenea violen]`, \ncât

gardienii vrur` s` intervin`, dar un gest alpre[edintelui \i opri.

– Ar fi fost prematur s`-]i eliberez bunica, \naintede a avea pl`cerea s` st`m de vorb`.

– Ei bine, spune, te ascult.Salvo f`cu un gest spre gardieni, [i ace[tia se

\ndep`rtar`.– Prefer s` dau un caracter mai intim discu]iei

noastre.– Ar fi trebuit s` g`se[ti un loc mai discret.– Nu-]i place aici? Eu am fost cel care a pus la

punct planurile. |n sfâr[it, cam a[a ceva. Donis, o s`fiu sincer. }ara are nevoie de tine. Suntem pemarginea unei pr`pastii.

– Te temi c` o criz` economic` o s`-]i tulburesomnul?

– Te sf`tuiesc s` p`strezi pentru tine sarcasmele.Ar fi mai bine pentru tine. Pot s`-]i dau tot ce ainevoie: statistici, rapoarte financiare… \n sfâr[it,totul. Situa]ia e critic`. Avem o infla]ie de cinci sutela sut`, b`ncile strìne nu ne mai primesc moneda.


Donis \[i asculta v`rul, \ns` dincolo de ace[tiindicatori economici, vedea mizeria unui popor caremurea de foame.

– Ce-mi ceri, e imposibil, Salvo. Un singur om nupoate face s` mearg` economia unei ]`ri.

– Trebuie s` iei ni[te hot`râri, cât` vreme niciunul dintre mini[trii mei nu e \n stare.

– E de la sine \n]eles. {tiu ce-i a[teapt` dac` facvreo gre[eal`.

– Lucrurile s-au schimbat de când ai plecat, Donis.– Vrei s` spui c` nu mai omori [i nu mai jefuie[ti?– Ai grij` ce spui. Eu sunt st`pânul aici.– N-am de gând s` te ajut, \n nici un fel. M-am

\ntors doar ca s-o eliberez pe bunica, atâta tot.Chipul lui Salvo se \ntunec`. Cu o expresie

crâncen`, se ridic` de pe tron.– Vei face ce-]i cer, pentru c`-mi datorezi asta.– De ce-ar trebui s-o fac?– Pentru c` ai vrut s` m` omori.– Despre ce vorbe[ti?– Nu mai face pe nevinovatul. {tiu c` n-ai uitat.

Adu-]i aminte de diminea]a de pe falez`.

298 PAMELA KENT

Abia \mplinisem dou`zeci de ani [i aveam osumedenie de proiecte [i de vise.

Nu, nu uitase, cu toate c` \ncercase s`-[i alungeamintirile. {i nu era o \ntâmplare faptul c` Salvo \[icl`dise palatul chiar pe locul acela.

– N-am avut niciodat` de gând s`-]i dau drumul.– Nu min]i! }i-am citit \n ochi. M` priveai ca [i

cum a[ fi fost un monstru.– Dar nu te-am l`sat s` cazi.– Nu… dar cred c` ]i-a p`rut rù.– Am l`sat s`-mi scape aceast` [ans`, nu mi-am

urmat instinctul. A[ fi putut evita ruina ]`rii [imoartea multor nevinova]i, dar n-am f`cut-o.

– De asta ai devenit Eliberatorul, atât de nobil,atât de generos, gata s`-]i aju]i concet`]enii?Sentimentul de vinov`]ie te f`cea s` te por]i a[a?

Salvo rostea cu glas tare un adev`r pe care Donisnu vrusese niciodat` s`-l ia \n seam`.

– Nu vreau s` fiu erou, ci doar s`-i ajut pe cei careau nevoie.

– Ei bine, continu`-]i opera, aici.– }i-am spus deja c` n-o s`-ncerc s`-]i repar

gre[elile de administrare.


– Ce p`cat, drag` vere! {i eu care eram atât de\ncrez`tor. {tii, am un mare num`r de prizonieripolitici \n celulele mele, [i \ntre]inerea lor cost`Statul o mul]ime de bani. Ce p`rere ai?

– Elibereaz`-i!– Mi-ar fi pl`cut s` fac asta. Dac-ai fi acceptat s`

lucrezi pentru mine, cei optzeci [i [apte de b`rba]i [ifemei ar fi putut fi salva]i.

– Ce vrei s` spui?– E costisitor s` continuu s`-i hr`nesc, [i solda]ii

mei \mi solicit` s` se antreneze la tir. Sunt sigur càsta i-ar amuza.

– Pentru numele lui Dumnezeu, Salvo, e[ti nebun?Când o s` se termine?

– O s` se termine când o s` redresezi tu situa]ia.|]i dau o s`pt`mân` ca s`-mi propui o serie dem`suri. La sfâr[itul s`pt`mânii, dac` n-am nimic de latine, prizonierii din prima celul` vor fi omorâ]i.Dup` \nc` o s`pt`mân`, o s` pun s` fie omorâ]i ceidin a doua celul`. {i a[a mai departe, pân` o s` tehot`r`[ti s` colaborezi. Dac` rezi[ti pân` la sfâr[it,ceea ce m-ar surprinde din partea ta, ai s` fii\mpu[cat la rândul tù.

300 PAMELA KENT

|n felul `sta, am s` m` debarasez de to]i opozan]ii.Donis t`cu, [i Salvo trebui s`-i interpreteze t`cerea

ca pe o acceptare.– G`rzi, lua]i-l pe omul `sta [i da]i-i tot ce v` cere!

Are de lucru!– Elibereaz-o pe bunica! strig` Donis \n timp ce

gardienii \l luau cu ei.Salvo \ncepu s` râd` homeric \n sala goal` [i rece.– Nu ]i-am spus \nc`? Este liber` de o s`pt`mân`.Soldatul reveni s` ia leg`tura cu el. De data asta se

post` \n fa]a ferestrei, [i Donis putu s`-i vad` fa]a.Era atât de tân`r, \ncât te f`cea s` te gânde[ti la uncopil deghizat \n b`rbat.

– Sper s`-mi aduci ve[ti bune. Nu mai am decâtcinci zile r`gaz.

– Mecanismul a pornit. Accept` s` colaborezi cupre[edintele.

– Dar nu pot s` fac altceva?– Nu. Prezen]a dumitale aici este de-ajuns.

Poporul \ncepe s` cear` eliberarea conduc`toruluilor.

Donis \[i ascunse fa]a \n mâini. Nu mai vroia s`moar` al]i oameni din cauza lui.


– Mai este ceva. Prietena dumitale canadian` este\n Spania.

– Cine? Karen? De ce-i acolo?– Te cùta. Acum, e \mpreun` cu Talia.– Dumnezeule!A[adar, \l iubea! |n ciuda biletului pe care i-l

l`sase, era acolo. Dragostea fusese mai tare. Se gândila primejdiile care o a[teptau.

– Spune-i Taliei s-o trimit` acas`.– N-a[ putea s` ajung la ele, dar cred c` m-ar

refuza.– De ce?– Prietena dumitale ne va ajuta…– Nu! Nici vorb` de a[a ceva! Karen n-are nici o

leg`tur` cu insurec]ia. Insist s` se \ntoarc` acas`. Soldatul \[i puse pu[ca pe um`r [i se \ntoarse cu

spatele.– Planurile sunt stabilite deja. Nu putem s` risc`m

viitorul ]`rii ca s` ne ocup`m de siguran]a uneifemei.

Fereastra n-avea gratii. Putea s` ias` pe acolo [i s`fug`. Ar fi putut s` ajung` la Karen, s-o oblige s` se\ntoarc` la ea acas`? Dar nu… Locul lui era aici. Via]a

302 PAMELA KENT

[i speran]a a mii de oameni depindeau de el. {i eraf`r` \ndoial` ultima [ans` ca ]ara s`-[i redobândeasc`libertatea [i s` termine cu tirania lui Salvo Gibrian.

– Atunci, promite-mi s` ai grij` de ea.– O s` facem tot posibilul. {i acum, d`-mi inelul.

Cel cu cruce. El face parte din planurile noastre.


Capitolul 17

Vaporul se apropia de portul Muniz, din Sanvito.Karen privea spre ]`rm, \ntrebându-se care va fireac]ia lui Donis. O s` fie furios? Dar nu mai avea nicio importan]`. Trebuia neap`rat s`-l elibereze.

Insula de culoare brun` [i verde era a[ezat` pe omare turcuoaz. Dou` monumente dominau ora[ul.De-o parte, catedrala, construc]ie veche, purtândpatina anilor, \[i \n`l]a spre cer s`geata cupolei, \ntimp ce, de partea cealalt`, monstruos [i ridicol,palatul preziden]ial desfigura faleza.

– Re[edin]a fratelui meu, spuse Talia ar`tând nouaconstruc]ie.

– B`nuiam, r`spunse Karen.Se uit` pe punte la echipa de jurnali[ti, fotografi [i

tehnicieni care-i \nso]ea. Veneau din dou`sprezece]`ri, atra[i de perspectiva unui reportaj extraordinar\n care se amestecau politica, dragostea [i o dram`familial`.

Karen \i \ng`duise Taliei s` se foloseasc` denumele sù, ca s` asigure succesul misiunii. {ireu[ise. Sora dictatorului [i logodnica eroului eraupe cale s`-l salveze pe Donis Sotera din gheareletiranului. Asta nu putea s` lase pe nimeni nep`s`tor.

Publicitatea era esen]ial` \n reu[ita ac]iunii, \iexplicase Talia. Cât` vreme Salvo s-ar fi [tiut \ncentrul aten]iei tuturor, nu [i-ar fi permis nici ceamai ne\nsemnat` violen]`.

De altfel, el \i asigurase pe jurnali[ti c` eraubineveni]i, [i ar fi mul]umit s` stea de vorb` despresoarta lui Donis Sotera.

Pe chei, sute de persoane a[teptau sosireavaporului. Spre marea ei surprindere, Karen v`zu cèrau agitate steaguri din Sanvito [i ale Canadei.

– De ce to]i oamenii `[tia, cu atâtea drapele? o\ntreb` pe Talia.


– Sunt pentru tine, femeia care a cucerit inimaEliberatorului. Aici, noi nu rezist`m unei pove[ti dedragoste.

Le a[tepta o ma[in`. Urcar` \n ea \n timp cejurnali[tii se \nghesuir` \ntr-un autobuz. Pornir` ladrum c`tre palat, aclamate de o mul]ime de oameni,masa]i de-a lungul parcursului.

{oferul opri \n fa]a unei sc`ri monumentale, careducea \nùntrul palatului. Gardienii le conduser` peo alee larg`, decorat` cu lux ostentativ, [i ajunser`\ntr-o sal` mare \n cap`tul c`reia se afla tronul.

Dup` câteva minute, \n ritmul maiestuos al uneifanfare, ap`ru pre[edintele. Era atât de gras \ncât maimult se leg`na decât p`[ea. Destul de scund, purta ouniform` militar` acoperit` \n mare parte cu medalii.

Pre[edintele se uit` doar o clip` la Karen, dup`care \[i concentr` aten]ia asupra surorii lui.

– Draga mea Talia, ce pl`cere s` te rev`d, spuse eldeschizând bra]ele.

Talia urc` cele trei trepte care duceau la tron, ca s`-[is`rute fratele. Salvo se \ntoarse atunci spre jurnali[ti.

– Bine a]i venit pe insul`! Sunt flatat c` lumea seintereseaz` de reuniunea noastr` de familie.

306 PAMELA KENT

Salvo b`tu din palme [i doi servitori aduser`scaune pentru cele dou` femei.

– Spune-mi, drag` frate, \ntreb` Talia a[ezându-se,ce mai face v`rul nostru?

– Cât se poate de bine, sor` drag`. Donis este aici\n largul lui [i n-ai de ce s`-]i faci griji pentru el.

Când vorbea, privirea lui Salvo avea ni[te sclipiristranii, ca [i cum nebunia punea treptat st`pânire peel.

– Dac` a[a stau lucrurile, n-o s` g`se[ti nici uninconvenient dac` Donis vine s` ne spun` el \nsu[i,nu?

– Mi-ar pl`cea, \ns` Donis are o mul]ime detreburi de f`cut, [i mi-a cerut expres s` nu-l deranjezsub nici un pretext.

Karen lu` cuvântul la rândul ei.– Am f`cut mii de kilometri ca s` ajung aici, [i nici

nu m` gândesc s` plec f`r` s` fi stat de vorb` cuDonis. N-am nici un motiv s` te cred… Donis poatee mort la ora asta.

– Domni[oar` Miller, nu te-ai gândit c` poatesentimentele lui fa]` de dumneata s-au schimbat?

– Dac`-i a[a, vreau s`-l aud pe el spunând-o.


– Foarte bine, atunci o s`-i cer s` vin`, dar teprevin c` nu-i place absolut deloc s` fie \ntrerupt dintreab`.

Salvo d`du un ordin unuia dintre gardieni [iacesta se \ntoarse dup` câteva minute \nso]it deDonis.

Karen \[i d`du seama c` tremura din cap pân`-npicioare. Nu se mai v`zuser` de câteva s`pt`mâni,care i se p`reau o eternitate. Donis o privi pe Talia,apoi pe Karen, cu un aer inexpresiv.

– Ce cùta]i aici? – Am venit s` ne asigur`m c`-]i merge bine, \i

r`spunse veri[oara.– Ei bine, v-a]i pierdut timpul. Salvo v-a spus

adev`rul. Am venit aici de bun`voie, ca s` redresezeconomia ]`rii. |n ciuda zvonurilor care au ap`rut,nu sunt prizonier [i pot s` plec când vreau.

– Nu te cred.– Nu m` intereseaz` ce crezi.Karen sim]i c`-i \nghea]` sângele \n vine. Donis

p`rea furios la culme.– Ai putea m`car s` fii mai amabil cu Karen, care a

venit de departe.

308 PAMELA KENT

– Nu vreau s`-i spun decât un singur lucru, [ianume c` se amestec` \n ceva care n-o prive[te. {i mise pare o ru[ine c` a]i convocat atâ]ia jurnali[tipentru o \ntâlnire de familie.

Talia puse mâna pe bra]ul lui Karen.– |mi pare rù. Cred c` am judecat gre[it situa]ia.Salvo pufni \n râs.– N-are de ce s`-]i par` rù, surioar`. Donis [i cu

mine v-am rezervat o mic` surpriz`.– Ce fel de surpriz`?– O mas` \n familie. Ne-am gândit c` ]i-ar face

pl`cere s-o vezi pe Nani \nainte de a pleca din nou,pentru c` b`nuiesc c` nu vrei s` r`mâi \n ]ara ta.

– }ara asta nu este ]ara mea. Dar a[ fi bucuroas` s-o v`d pe Nani. Ce mai face?

– Neschimbat`, [i a[a o s` r`mân` mult timp.Karen r`sufl` u[urat`. Planul p`rea c` se desf`[ura

a[a cum fusese prev`zut.– Da, o s` mânc`m to]i patru pe terasa care d`

spre mare. Vom fi \mpreun`, ca alt`dat`.– To]i patru?!– Da, tu, Donis, Nani [i cu mine. F`r` s` mai pun

la socoteal` gardienii, bine\n]eles.


Karen sim]i un gol \n stomac. Nu fusese invitat`...Din fericire, prev`zuse a[a ceva.

Talia se \ntoarse spre Karen.– Te deranjeaz` s` mai a[tep]i câteva ore?– Nu-i nici o problem`. Dar e[ti sigur` de ceea ce

faci?– Uneori, trebuie s` ai \ncredere \n instinct. {i pe

urm`, abia a[tept s-o v`d pe Nani.– Atunci, du-te, [i nu-]i face griji pentru mine.Karen se \ntoarse la jurnali[ti. Gardienii venir` s`

le propun` s`-i urmeze \ntr-o sal` unde le fu servitò gustare.

Era moart` de team`. Niciodat` nu trìseasemenea clipe, [i nu se sim]ea preg`tit`. {i pe urm`,nu [tia pe cine s` mai cread`, \n lumea asta denebuni. Donis denun]ase \n public dragostea lor, [iTalia era sora unui dictator psihopat.

Puse mâna pe inelul lui Doris pe care [i-l prinsesede un l`n]i[or la gât. Bijuteria ajunsese la ea dinmâini strìne, [i din motive care n-aveau nici oleg`tur` cu dragostea.

Doi gardieni intrar` \n clipa aceea \n \nc`pere [i se\ndreptar` spre Karen.

310 PAMELA KENT

– Avem un mesaj de la Donis Sotera, spuse unuldintre ei.

– Despre ce este vorba?– |[i vrea inelul.– Ce vrea?– Inelul de aur care-i apar]ine. Vrea s` i-l dai

\napoi.– Spune-i c` n-am de gând s` i-l dau. |n definitiv,

el este cel care nu [i-a ]inut promisiunea.Gardienii se uitar` unul la cel`lalt.– Ne pare rù, dar trebuie s` insist`m.– {i dac` refuz, ce-o s` face]i? O s` m` \mpu[ca]i?– Bine\n]eles c` nu. E[ti sub protec]ia

pre[edintelui, domni[oar` Miller, dar sper`m c` veiaccepta s` colaborezi.

Jurnali[tii \ncepur` s` se adune \n jurul lor.– Dac` Donis vrea s`-[i recupereze inelul, l`s`-m`

s` i-l dau chiar eu. – Rcuno[ti deci c`-l ai…– De bun` seam`. Nu m` despart de el niciodat`.|[i scoase l`n]i[orul din corsaj [i le ar`t` bijuteria.– Donis Sotera ia masa \mpreun` cu familia. Nu

vrea s` fie deranjat.


– N-am s` fac scandal, dac` de asta se teme.Cei doi gardieni vorbir` ceva pe limba lor, pe

urm`, cel mai tân`r se \ntoarse spre Karen.– De acord, o s` te \nso]im pân` pe teras`, dar nu

te l`s`m s` r`mâi acolo.– Nici nu vreau.Karen \i urm` pe cei doi b`rba]i. Terasa era \n

partea cealalt` a palatului. Pân` la urm`, ajunser` \nfa]a unei por]i duble, p`zit` de un soldat \narmat.Poarta se deschise [i intrar`.

Locul era exact a[a cum \l descrisese Talia.P`mântul era acoperit cu dale de marmur`, care seterminau pe marginea falezei de-a lungul c`reia eraplantat un [ir de chiparo[i. Jos, se auzea zgomotulsurd al valurilor care se sp`rgeau de stânci.

Donis era a[ezat lâng` o b`trân` \mbr`cat` \nnegru. Talia [i Salvo st`teau de vorb`, rezema]i debalustrad`. La sosirea ei, to]i se \ntoarser` spre nou-venit`.

Donis se ridic` [i li se adres` gardienilor f`cândsemn spre Karen.

– Ce caut` aici? \ntreb` el.Tremurând, Karen \i ar`t` inelul pe care-l ]inea \n mân`.

312 PAMELA KENT

– Am inelul dumneavoastr`… domnule.– Am cerut s` mi-l aduc` gardienii.– N-am vrut s` m` supun. Dar uite-l, prinde-]i

inelul blestemat…Karen arunc` inelul \n aer \n timp ce gardienii \[i

armar` pu[tile [i traser`. Salvo fu atins din plin de unglon] [i se smuci \napoi datorit` impactului. Sepr`bu[i \n bra]ele Taliei, care se \ncovoie subgreutatea lui. Ea \[i pierdu echilibrul [i, \nainte cacineva s` poat` interveni fratele [i sora disp`rur` \ngol.

Karen alerg` gr`bit` \ntr-acolo. O sut` de metrimai jos, tupul dislocat al tiranului z`cea pe stânci.Dar nimeni n-o v`zu pe Talia. Doar e[arfa ei ro[ier`m`sese ag`]at` de o stânc`.

Donis o lu` pe Karen \n bra]e [i ea sim]i risipindu-se toat` nelini[tea pe care o \ncercase \ncursul acestor zile cumplite.

– Draga mea, s-a terminat. Totul s-a terminat.Iart`-m`…


Epilog

Casa lui Donis era construit` \n partea de sud ainsulei, lâng` plaja cu nisip fin, unde frunzelecâtorva palmieri se leg`nau \n adierea brizei. Era ocas` modest`, cu pere]i albi [i cu acoperi[ de ]igl`ro[ie, dar aici locuiau ferici]i de [ase luni.

Pe masa de pe teras`, munca lui Karen era\mp`r]it` \n dou` teancuri. |ntr-o parte, c`r]ile degramatic` sanvitean`, \n cealalt`, mapa cucoresponden]`. Karen era \ntins` pe un [ezlong,\ntrebându-se cu ce s` \nceap`.

– Tot ca o [opârl` la soare, nu-i a[a?Karen deschise ochii.

– Dragul meu, cum mai este infla]ia pe ziua de azi?Donis se aplec` s-o s`rute.– Deloc rù. Unde-i bunica?– |n acela[i loc, ca \n fiecare zi la aceast` or`.– Pe plaj`?– Da, cu Hanibal. {i el e convins c` Talia se va

\ntoarce \ntr-o bun` zi. Se pare c` e o legend`…Donis privi \n direc]ia plajei.– Da, legenda. M-am gândit mult la ea, \n ultimele

luni. Se spune c` dac` o femeie cade de pe falez`,

marea o salveaz` de la moarte.– Tu crezi?– Nu [tiu. Important e c` bunica o crede.Karen era de acord cu el, [i cu legenda. Dispari]ia

Taliei era greu de admis, [i trebuia s` p`strezesperan]a.

– Era s` uit c` am o scrisoare pentru tine, spuseDonis.

– |nc` una! Cine-ar mai fi crezut c` vom primiscrisori dup` [ase luni…

– E de la tat`l tù.– Ah, e altceva… spuse ea deschizând plicul.


Citind scrisoarea, un zâmbet \ncântat i se \ntip`ripe chipul bronzat.

– Totul e cât se poate de bine. Nepotul nostruBenjamin a \mplinit trei luni [i i-a ap`rut primuldinte. Ah… de necrezut. Tata [i Liz au \nceput s`caute un apartament \n ora[. Tata pleac` de la ferm`.

Aventurile lui Karen avuseser` urm`ri [i pesteAtlantic. Toat` familia urm`rise la televizorreportajul despre lovitura de stat.

|n panica lui, William se \ntorsese la Liz s` cautelini[tea al`turi de ea. Se \mp`caser` [i se c`s`toriser`pu]in dup` aceea.

Tat`l lui Karen \i trimisese [i un exemplar dinziarul local, London Free Press.

– Ascult`, tata spune c` a cump`rat cincizeci deexemplare, ca s` le p`streze amintire…

Articolul se intitula: "O tân`r` canadian` dinLondra, ambasadoare a farmecului \n Sanvito".Jurnalistul vorbea despre negocierile purtate deKaren Miller Sotera, so]ia ministrului de finan]e,pentru redeschiderea consulatului Canadei dinSanvito.

– E [i un interviu cu domnul Rathbone.

316 PAMELA KENT

Are numai elogii despre mine. Poate m` iube[te,\n cele din urm`.

Donis se apropie [i-[i lu` so]ia \n bra]e.– Bine\n]eles c` te iube[te. Cuno[ti mul]i

func]ionari care ar profita de concediul anual ca s` seduc` s` r`stoarne un dictator sângeros?

– Donis, te rog, tocmai uitasem de asta.– Dar nici nu se pune problema ca eu s` uit. Sunt

prea mândru de tine.Karen zâmbi [i ridic` ochii spre el.– Am str`b`tut un drum lung, de când ai intrat \n

biroul meu de la oficiul de emigr`ri.Donis o mângâie pe obraz cu vârful degetelor.– {i nu-i decât \nceputul c`l`toriei, dragostea mea.

Sfâr[it


Date post:	07-Feb-2016
Category:	Documents
Upload:	eltoader
View:	2,339 times
Download:	1 times

incantatia-dragostei

Documents