OBSERVATII PRIVIND GARNIZOANA DE LA CAPIDAVA IN SECOLELE I-III

ANDREI ARICESCU

Citeva inscrip\ii descoperite 10 Capidava men\ioneaza militari activi sou veteran; oi armatei romane, inscriptii care dau posibilitateo unei dis­cutii mai amonuntite ~i unor noi precizari privind unitatile ouxiliare care au stat aid in garnizoana, in perioada Principatului.

Pentru inceput, voi in~ira rnai jos aceste documente, urmind co din analiza lor sa fie selec~ionote datele care pot educe lomu rir; despre istorio militara a acestui important punct strategic 01 grani\ei dunarene '.

Un veteran din ala /I Hispanorum et Aravacorum ridica un altar votiv pentru lupiter Optimus Maximus $i luno Regina. intre an·ii. 161-169 2• [I (ovi) O(ptimo») M(aximo) ell [lun]oni Reg(inae) etl pro sa'iuti (sic) imperamttore (sic) Ro(mani) Aug(usti)/ Antonini et Luci Veri peosuit (sic) Aeli(us)/ Longinus vetlranus (sic) ala(e) /I Aravac(orum)1 pro se n(atisque ?) v(otum) su(scep­tum ?) libe(n)s [s(olvit)].

Cohors I Germanorum este atestata de doua inscrip\ii . una votiva. cealalta funerara. Prima este 0 dedica\ie catre lupiter Optimus Maximus. Fortuna Redux $i steogurile cohortei. pusa de catre L. Ati/ius. probabil coma·nda.nt·ul unita\ii 3 ; I(ovi) O(ptimo) M(amixo).1 Fortunae Reduci./ Signis coh(ortis) I Ger(manorum)1 L. Alilius. L. I(i/ius). Quir(ina) ... Coo de a doua este stela ridicata pentru so\ia decedata de catre C. Munatius Venustus. prefectul cohol1tei 4: D(is) M(anibus) s(acrum).j Fabricia. Q(uinti) I(ilia)! Saturnina p(i)al vix(it) ann(is) XXI.! C. Munatiusl Venustus! prael(ectus co­h(ortis)1 Ger(monorum).1 coniugi piislsimoe pos(uit).

Me; este cunoscut monumentul funeror 01 unui veteran, fost signifer, din cohors I Ubiorum 5: Dis M(anibus)./ M.Cocceius Vit/us. vet(eranus) co[h(ortis) I Ubio(rum). sig(nifer). vix(it) ann(is). LXX. mili(tavit) ann(is)

1 Despre insemnatatea Copidavei in si stemul defensiv 01 limesului scitic, Gr. Flo-rescu , Copidovo 1. Bucure~ti. 1958. p. 7- 24.

2 Gr. Florescu, op. cit.. p. 91. nr. 13 == Docio. 3-4, 1927-1932. p. 503. 3 Idem. Copidovo. 1. p. 94-95. nr. 17 == Istros. I. 2, p. 253. 4 Idem, Copidovo, 1, p. 101-104, nr. 24 == Dacia, 11-12, 1945-1947~ p. 217. 5 Idem, Copidovo, 1, p. 73-74 nr. 1 = SCIV, 2, 1950, p. 126 .:;i urm.

80 ANDREI ARICESCU

XXVIII ;I Claudia coniunx (sic) et Cocceius Veturius' et Cocceius Nardus f(ilii) h(eredes) f(aciendum c(uraverunt)./ M. Coceius (sic) Titio pi(i)s(simo) par(enti)! f(acidendum) c(uravit).

Inscripliile mai sus redate sint singurele de 10 Capidava din per;­oada Principatului 6, unde sint indicate numele unita\ilor din care facusera parte militarii octivi sou veterani : altele, pe care nu sint nominalizate uni­t6~ile 7, nu pot contribui cu nimic la cunoa~terea trupelor Quxiliare core au tast cantonate aici. sou a legiunilor in 01 carar teritoriu era cuprins castelul 8•

Dintre trupele atestate epigrafic 10 Capidava, sigur a stat i n garni­zeona aici cohors I Germanorum. Aceasta certitudine este data de impre­jurarea co cele doua inscrip,\:ii ce 0 numesc au fest puse de militeri octivi, care erau chiar comandanli ai trupei : C. Munatius Venustus, a carui func­lie (praefectus) este indicata in text, ~i L. Atilius, care nu putea fi un soldat de rind, linind seama de faptul co este autorul unei dedica\ii oficiale" Pe de alta parte, prezen\a mai indelungata a unita\ii 10 Capidava este suge­rata ~i de faptul co una dintre divinita\ile de pe inscrip\ia votiva pusa de L. AUliu5 este Fortuna Redux, asociat6 cu signa cohortis, ceea ce a putut duce 10 presupunerea co or fi v~rba de reveni rea trupei dintr-o expedi\ie de lupt6 dusa in afore ~inuturilor in care era cantonata ~i actiona in mod obi~nuit 10. Cele doua inscriplii care atesta cohors I Germanorum 10 Capi­dava nu au olt indiciu de datare in afara de forma literelor, editorul lor considerindu - Ie, pe aceosta bozo, co apar\ inind celei de a doua jurnatali a veacului 01 II-lea 1'. Datarea coincide ~i cu indicaliile pe care Ie da diploma de 10 Brestovene 12, din vremea lui Antonius Pius (eel mai ti rziu din 157) 13, singura diploma a armatei Moesiei Inferioare unde este ates-

6 Pentru veacu l 01 IV·leo, $tim din Notitia Dignitotum, Or., XXXIX, 13, co aid era cantonat un cuneus equitum Solensium . iar documentele epigrafice otest6 0 vexillatio scutariorum (Gr. Florescu, In memoria lui V. Parvon, Bucure~ti, 1934, p. 34 ~i urm. ; idem, Copidovo, 1, p. 120).

7 Gr. Florescu, Capidavo, 1, p. 84, nr. 6 = Dacia, 5-6, 1935-1936, p. 377; idem, SClV, 8. 1957, p. 318.

a Inscriptio funero ra pusa de Antonius Florianus, optio in legio I Ito/ico, pentru fro­tele sau, Antonius Florus, core fusese beneficiorus cansu/oris (Cll, III, 14214, 19 = A EM, 19, p. 88, nr. 23 = Gr. Florescu, Capidava, 1, p. 107-108, nr. 29), nu ne poate sluji in stobilireo teritoriului legiuni i in core intra Copidova dupa plecarea legiunii V Mocedo­nica in Dacia (Emilio Doru~iu-Boila , SClV, 23, 1972. p. 53, considera co ins=rip!io or doved; co ~i Cop;dovo a introt in rozo de actiune a vexi l o~iei din legio I Ito/ico, inlocui­toare a legiunii V. Mocedonico dupa 167). deoorece nu ~tim din ce legiune faceo porte tocmai militorul care i~i indeplinise serviciul 10 Capidava.

? Or. Florescu, Capidava, 1. p. 95. 10 De buna seama, door dedieatio eatre Fortuna Redux, nu or fj neeesa r sa aiba

° asemeneo semnifieo1ie. dar punereo aloturi in inchinore ~i a steagurilor cohortsi, ma indeomna so fiu de ocord cu presupunereo intooreerii dintr-o expedilie de tuptc, cum crede R. Vulpe, Din istoria Dobrogei, 2, Bucure~ti. 1968, p. 142, core se ginde~te co or putee fi yorba de actiunea de pe 10 enul lSD, impotriva olanilor ~i touro-scitilor. in nor­dul Marii Negre.

11 Gr. Florescu, op. cit., p. 95 ~i 102. 12 J. Venedikov, Izvestije-Vorn o. 9, 1953, p. 61-68. 1J Discutii osupra datei diplomei, Ie Emilio Dorutiu-Boilo, Dacia. NS, 12, 1968,

p. 397- 400.

OBSERVATII PRIVIND GARNIZOANA DE LA CAPIDAVA iN SEC. 1·111, 81

toto cohors I Germanorum c.R. 14, fnointe de a veni in Moesia Inferioara. unitatea 5-0 oflat in Germanic, apoi in Germanic Superioara, inca de 10

sfir~itu[ seco[u[ui [ ~i pina in vremea lui Hadrian, li ind atestata aco[o prin d ip[ome din anii 82, 116 ~i 134 15 In ce prive~te istoricul cohortei, mai ales rderitor 10 momentul in care eo a fost adusa din Germanic Superioara :n Moesia Inferioara, cred co se pot face une[e preeizari in plus lala de indica\iile pe eare Ie dau diplomele d in eele doua provineii unde este pomenita unitotea ; din eeeste documente reiese co vremea deplasorii trupei la Dunarea de Jos trebuie cautata intre anii 134 .i 157 '6 . De ase­meneo, nu cred co este lipsita de interes ~i educerea in discu~ie a parerii eo cele doua unitali ar Ii lost dilerite, cea de la Capidava aflindu-se in eeeste parti inca de multo vreme 17,

Voi incepe cu aceasto din urma chestiune. pentru ca, odeto lemu­rita, va fj mai lesne de a face unele consideratii privitoare 10 istoricul cohor­tei de [a Capidava. Parerea eo unitatea de pe [imesul dun6rean or fi alta dedt ceo din Germanic este sugerato de Or. Florescu 18, care lasa sa se intrevada aeeasta posibi[itate, fadnd trimitere [a ortieo[u[ lui C. Ciehorius din Real Encyc/apCidie der klassischen Altertumswissenschaft 19. In fapt, Cichorius arata ca au existat doua cohorte de germani cu acela?i numor de ordine : una milfiaria, pe core crede co 0 recunoa~te intr-o trupo otestota de Nofitia Dignitatum in Armenia ?i pe care 0 considera de multo vreme in par\i[e de rasarit ale [mperiu[ui, fadnd [egatura eu e[ogiu[ tomi­tan in cinsteo lui p, Ae/ius Ammonius 20, care fusese -rPL~OU\lO<; x~P't"'l<; ~' rep (J.rl.V"'", fune\ie pe core a indep[init-o in timpu[ dnd 0 comandat trupe[e din Cappadoeia 21 ; mai faee re[alia ~i cu 0 dedieatie din Ostia 22, pusa penlru p, Bassi/ius Crescens, care fusese tribunus cohortis Germanorum, faro insa co din inscrip1ie sa reiasa in ce provincie i~i indeplinise aceosto functie 23,

A doua unilote, quingenaria, esle cohors I Germanorum c.R" eunoseuta din diplomele din Germania, formatiune despre care Cichorius, ne?tiind inscrip­tii[e de [a Capidava, a crezut co aromas pe loc pina in seeo[u[ a[ [[[-[ea, cind este ate state epigrafic tot in Germania Superioara ; el a considerat

14 Door pe diploma opore numele intreg 01 uniti:Jtii. 15 ClL, XVI, 28, 62, 63, 80. 16 Emilia Doru\iu-BoiJa, SCI V, 23, 1972, p. 53, indica aceasti:J perioada in care a

avut Joe dislocarea cohortei; de asemenea, la nota 22, face remarca absen\ei unitatii din cartea lui W. Wagner, Die Disfokation der romischen Auxifiarformationen in den Pro­vinzen Noricum, Pan nonien, Moesien und Dokien von Augustus bis Goffienus, Berlin, 1938, care nu cunoscuse inscriptiile de 10 Capidovo (evident, nid diploma de la Bresto­vene din timpul lui Antoninus Pius). Autoarea folose~te pentru diplomele din Germania Superioara (nu inferioara 1) alta numerotare dedt cea din elL. XVI (1955), pe care am dat-o in nota onterioara.

17 Eu insumi (SClV, 23, 1972. p. 582, nota 13) am acceptat aceasta parere pe care acum nu 0 mai consider justificata.

18 Op. cit., p. 95. 19 RE, s.v. cohors, col. 293. 20 Gr. Todlescu, AEM, 8, p. 22-23. nr. 61 = IGRR, 1. nr. 263 = I. Stoian, Tomi­

tona, Bucure~ti, 1962, p. 209. 2l A. Stein, Die Legaten von Moesien, Budapest, 1940, p. 115; d. ~i PIR'!, I,

p. 20-21, nr. 135. " ClL, VI. 160. 23 C. Cichorius, loc. cit., propune, cu semnul intreborii, Britannia.

82 ANDREI ARICE5CU

insa co intre timp unitatea devenise milliorio pentru co pe un ex voto din anul 248, comandantul cohortei, Valerius Valerian us, apare cu gradul de tribunus 24 ; ~i in legatura cu aceasto unitote se foe referiri 10 0 inscriptie descoperita in Dobrogea, anume 10 dedica\ia facuta de catre senatul ~i poporul din Heracleo Pontica in cinstea lui T. Flavius Longinus O. Marcius Turbo 25, gasita 10 Sibioara 26; in cursus honorum 01 guvernatorului Moe­siei Inferioare din enul 155, prima funqie pe care a indeplinit-o. indicata in inscriplie, este ceo de comandant 01 primei cohorte de germani, dar, din pacate, cuvintul care denumea gradul de\inut a cazut in lacuna, ast­fel ca textul poate fi intregit fie cu ~mxpzov, fie cu ztA(O:PXOV 27; de?i ori­care completare este posibila, daco tinem seomo co a doua functie a fest de tAapZOt; ~I)) .. ns y' L7tTCEWV 'PW!-I-cJ;(wv 28, care constituia treapta spre cari ­era senatoriala 29, deci comandant'Ul cohortei or fi putut fi tot otit de bine praefectus sou tribunus 30, cred ca mai degraba trebuie acceptata prima intregire. adica sa consideram co Q. Marcius Turbo a fest coman­dantul unei cohorte quingenaria, deoarece documentalia referitoare 10 ceo 10 Ita cohorta de germani, milliaria, dateazii dintr-o vreme mai tirzie. Revenind 10 unitatea de 10 Capidava, putem ~ti sigur ca era 0 cohors quin­generia, pentru co era comaridata de un praefectus 31 ; in consecinta, nu se poate face nici 0 legatura intre oceasta trupa ~i cohors I Germanorum milliaria, care este otestota moi tirziu, chiar daca 5-0 aHat in partile de rasarit ale Imperiului, ci trebuie sa ajungem 10 incheierea ca trupa de 10 Capidava, allata aici sub Antoninus Pius, este aceeasi cu cohors I Ger­monorum c.R. care se gasea inca in Germanic Superioara sub Hadrian; un argument in plus in favoarea acestei pareri il constituie -?i lipsa cohor~ tei de germani din diplomele armatei Moesiei Inferioare em ise in timpul domniilor lui Traian ~i Hadrian; daca intr-adevar O. Morcius Turbo a fost comandantul acestei unitati, el nu ~i-a putut indeplini functia respective. decit in vremea cind cohorta se mai afla in Germania Superioara, dupa cum reiese din cariera sa 32. Cit prive~te aparitio din nou a unei cohors f Germanorum in German ia Superioara catre mijlocul veaeului 01 III-lea, comandata de aceasta data de un tribunus, se pot do mai multe explica­\ii : prima, mai pulin plausibila, deoarece presupune deplasari 10 intervale destul de mici pe distan\e foarte mari, ar fi ca avem de a face cu cealalta

24 Il5, 2605. 2S Gr. Tocilescu, AEM, 8, p. 20-21. nr. 60, cu indreptarile $; interpretarile lui

Th. Mommsen, ibidem, p. 249, $i l. Robert, Etudes onoto/iennes, Paris. 1937. p. 249 ~ i urm. 26 E greu de spus cum a ajuns inscriptio dorica in aceasto localitate, aflata intr~

Histria ji Tomis ; este v~rba . probobil, de 0 "piotro rotocitoare", 2 Cum a intregit O. Hirschfeld, AEM, 8, p. 21, fOra 0 justificore deplina. 28 Conform intregirii propuse de Th. Mommsen, lac. cit. 29 A. Stein, Die r6mische Ritte/stand, Munchen, 1927. p. 233- 234. 30 Idem, Die Legaten von Moesien, Budapest, 1940, p. 70-71 ; d. $i PlR2, Ill,

p. 157-158, nr. 305. 31 A~o cum subliniozo insu$i Gr. Florescu, Capidava, 1, p, 15. 32 PIR2, III, p. 157-158, nr. 305 (in 136 sou 137 ojunsese quaesto/ L. (aesa/is, iar ina·

inte fusese sevir tu/mae 11/ equitum Romono/um, func\ie care urmase celei de comondont a' cohortei de germani, dec; ajungem inainte de anul 134, cind unitotea este atestota inca in Germonio Superiooro).

OBSERVATII PRIVIND GARNIZOANA DE lA CAPIDAVA iN SEC. I-III, 83

unitate (milliaria), adusa din Cappadocia ~i apoi din nou mutata in Orient; a doua explicatie or fi co este vorba de reintoarcerea in provincia unde este atestata initial a unitatii care vreme de aproape un secol facuse parte din armata Moesiei Inferioare ~i co intre timp, a~a cum presupunea Cicho­rius, fusese transfformota din cohors quingenaria in milJiaria ; alta posibi­litate, care mi se pare co se apropie eel mai mult de reclitate, este co unitatea a revenit in odevar de 10 Dunarea de Jos in Germanic Superi­oara, dar co a ramas tot quingenaria, numai co era comandata de un tri­bun us in loc de praeleclus, a~a cum s-a intimplat cu toate cohortele (ne-o demanstreaza acela~i Cichorius 33) pe la mijlocul secolului 01 III-lea. Con­cluzia care cred co se poate desprinde din cele de mai sus este co sigur cohors I Germanorum c.R. de la Capidava, din vremea lui Anton in us Pius, este aceea~L cu cohors I Germanorum c,R. aflota in Germania Superioara sub Hadrian ~i mai inainte, ~i co, probabil, unitatea s-o intors de 10 Duna­rea de Jos pe valea Rinului, catre jumatatea veacului al III-lea.

Voi incerco in rindurile ce urmeaza so argumentez unele ipoteze care permit 0 dotare rnai strinso a timpului in care cohors I Germonorum a fost adusa in garnizoana 10 Capidava. Pentru aceasta, este necesor so vedem ce trupa auxiliara din armata Meesiei Inferioare a putut fi cantonata aici inainte de mijlocul veacului al II-lea. Doua d intre dacumentele epigralice citote la inceput dovedesc stabilirea 10 Capidava a unor veterani din lor­maliu ni auxiliare : Ae/ius Longinus din ala /I Hispanarum et Aravacorum ~i M. Cocceius Vit/us din cohors I Ubiorum. Dintre acestea, prima nu a putut Ii in garnizaana la Capidava, . deoarece ~tim ca a participat la ridicarea castelu!ui Corsium in anul 103 34, unde 0 ramos pine in vremea Severilor, dupa cum 0 demonstreaza un milliarium din anul 200, gasi! in apropiere de Hir~ova 35. Romine a~a dar posibilitatea co trupa auxiliara care or fi putut Ii cantonata la Capida'la in prima jumiitate a veacului al II-lea sau chicr mai dinainte, sa fi fost cohors I Ubiorum. Pentru a constata in ce masura aceasta posibilitate se cpropie de adevar, sint necesore citeva con­sideratii asupro istoricului respectivei unita~j de infanterie, co ~ i in le90-tura cu felul in care apar repartiza~i veteranii pe limesul scitic, incit so putem inlelege daca prezenta lor in a~ezarile de pe linga taberele mili­tare or putea constitui, cit de cit, un indiciu referitor 10 lecul de cantona­ment al trupei din care lacusera parte.

Cohors I Ubiorum este una dintre vechile unitati auxiliare de infan­terie, cunoscuta inca din vremea lui Augustus 36 ; prima diploma militara care 0 otesta este abia din vremea lui Troian (anul 99) 37, cind lacea parte din armata Moesiei Inlerioare ; 0 intilnim apoi pe doua diplome ole Dociei

33 RE, s.v. cohors, col. 235-236; "Etwo von der Mitte des 3 Jhdts, on ist donn insofern eine ,'A;nderung eingetreten. ols die Befehlshaber alter Cohorten, ouch die der quingencrice, den Rang eines tr;bunus bekommen hoben".

J4 V. Porvon, ARMSI, s. 2, t. 35, 1912-1913, p. 488. 3S Cll, III, 7603. 36 IlS, 2690; d. ~i A. Stein, Der romische Ritterstond, Munchen, 1927, ,P. 146. 37 CI l, XVI. 44.

84 ANDREI ARICESCU

Superioore 38, din onii 144 ~i 157, fiind contonota, se pore, la Odorheiul Secuiesc 39, C. eichorius a inteles co unitotea a famaS in Dacia dupe; raz­booiele lui Traian 40, parere imparta~ita si de V. Christescu 41 ; W. Wagner a considerat co dizlocarea trupei a fast pasibilo cu ceozle reorganizerii Docie; de cotre Hadrian 42, fara sa educe un argument hotaritor in acest sens ; M. Macrea include, de buna seama, unitotea printre noi le trupe aduse in anul 143 in Dacia pentru a participa la luptele impotriva docilor fiberi core amenintau hotarele pravinciei 43, Toate aceste ipoteze, tinind seoma de indico\iile date de diplomele militare, sint plausibile, dar cred co deplasarea cohartel din Moesia Inferioara in Dacia a Qvut loc in vre­mea lui Antoninus Pius, cum par s6 a orate unele deductii bezate pe com­parorea jtirilor ole rite de diplomele armatelor din cele doua provinci i , carora Ie pot veni in sprijin ~i alte considerente.

In primu l rind, 5e impune constatarea co unitotea a facut parte din armata Moesiei Inferioare vreme mal indelungato, chier daca nu este ates­tata decit de 0 singura diploma militara ; exsita doua documente epigra­fice care par so indice aceasta stare: primul este chiar inscriptio veteranu­lui de la Capidava, a ciirui eliberare s-a petrecut in vremea lui Nerva ~i al carui serviciu militor a inceput in jurul onului 70, ceea ce or putea sugera prezenta cohortei pe teritoriul Dobrogei inca din vremeo lui Vesposian 44 :

01 doilea document este un cursus honorum, de la Minturnae, al lui C. lunius Tertius, care a avut cindva func\ia de proef(ectus) coh(ortis) Ubio­rum) Moes(ioe) Inler(ioris) 45, nota reo provinc·iei oratind, cred, tocmoi pre­zenta ~i activitatea unitatii in armata Meesiei Inferioare pentru mai multo vreme. In orice caz, cohors I Ubiorum nu se poate numara printre unita~ile auxiliare care s-au aHat in Moesia Inferioaro door cu scopul refacerii pen­tru a porticipa 10 razbeaiele docice, raminind moi departe in noua provin­cie. deci consider co trebuie renuntot 10 parerea co aceasta formatiune 'Or Ii lost lasata in Dacia inca de Troian. De altfel. din compara\ia documente­lor de care dispunem in prezent, se poate face 0 categorisire 0 unitatilor auxiliare din armata Moesiei Inferioare 46, in functie de locul in core au lost amplasate ~i de momentul dizlocarii, in urma cuceririi Daciei :

- Unitati ramose dupe. razboaiele dacice in teritoriile cucerite, teate atestate ulterior in Dacia Inferioora 47 : ala I Asturum, 010 I Claudia Gallo­rum, cohors I Flavia Commogenorum, cohors I Hispanorum veterono, cohors I Tyriorum, cohors II Flavia Bessorum.

18 Cll, XVI. 90 $; 107. 39 I. I. Russu, SClV, 23, 1972, p. 74. '0 RE, s.V. coheirs. col. 345-346. 4t Istoria militara a Docie; Romone. Bucure$ti. '1937, p. 191. ~2 Die Dis/okotion der romischen Auxiliarformationen in den Provinzen Noricum.

Pan nonien. Moesien und Dakien von Augustus bis Galfien us. Berlin, 1938, p. 195. '3 Istoria Romdniei, 1, 1960, p. 449-450. A' Gr. Florescu. Capidava, 1, p. 75- 77 . .. Cll: X, 6015. :6 Atestote de diplomele CIL. XVI. 44, 45 (din onul 99) ~i 50 (din onul lOS). " Diplomele Cll, XVI, 75 (din onul 129) ii B. Gerov, Klio. 37, 1959, p. 196 ~i urm.

(din onul 140).

OBSERVATII PRIVIND GARNIZOANA DE lA CAPIDAVA IN SEC. I-III, 85

- Unitali revenite in Moesia Inferioara pentru refaeere 48, intilnite in diploma din anul 112 49, dintre care trei ramin in eontinuare in Moesia Infe­rioara (ala I Vespasiana Dardanorum 50, cohors 1/ Lueensium 51 ~i, proba ­bil, ala I Pannaniorum. deven ita , dupa unele pareri, ala I Gal/arum et Ponnoniorum 52), trei sint lasate in viitoarea Docie Inferioara, intilnindu-Ie apoi pe diplomele armatei aeestei provincii 53 (cohors I Bracaraugustano­rum, cohors 1/ Gal/orum ~i cohors 1/1 Gal/orum), doua sint trimise, tot in vremea lui Troian, in alte provineii (ala I Flavia Gaetu/orum in Pannonia Inferioara 54 ~i cohors I Lepidiana c,R, in Orient 55) ; poate co tot aeum a fost disloeata ~i eohors VI/ Gal/orum in Syria, unde a intilnim pe '0 mij­loeul veaeului 01 II-lea 56, dar mai degraba aeeasta forma\iune a mai zobo­vit in Moesia Inferioara, deplasarea ei petrecindu-se abia 10 ineeputul domniei lui Hadrian.

- Unitali revenite in Moesia Inferioara, nemenlionate pe diploma din 112 57 dar a carer prezento este atestata ulterior in aceasta provincie prin diplome sou inseriplii ; ala 1/ Hispanorum et Aravacorum 58, cohors I Lusi­lanorum Cyrenaica 59, cohors 1/ Chalcidenorum sagittariorum 60, cohors /I Flavia Brittonum 61, cobors 1/ Mattiacorum 62 ~i cohors I Claudia Sugam­brorum veteran a 63,

- Unitali revenite dupa razboaiele daeiee in Moesia Inferioara, nea­testate de diploma din 11264 ~i nici de vreo diploma mai tirzie sou de inscriptii din aceastCi provincie, dar cunoscute ulterior in alte provincii deeit Dacia Inferioara : ala Gal/orum Flaviana, intilnita in 1591160 in Moe­sia Superioara 6S, cohors 1/1/ Gal/arum, intilnita i n 1341154 ~i 157 in Syria 66 ,

~i cohors I Ubiorum, intilnita in 144 ~i in 157 in Dacia Superioara 67,

.. Cll, XVI, 58. 49 In legoturo cu datarea diplomei, d. R, Vulpe, op. cit., p. 125-126. 50 Atestoto de diplomele ClL, XVI, 78 (din onul 134) ~i I. Vened ikov, foc. cit. (din

vremea lui Antoni nus Pius). 51 A. Radnoti. Limes Studien, Vortrage des 3 internationolen Umes-Kongresses in

Rheinfelden - Bosel 1957, Bosel. 1959. p. 149, propune intregireo diplomei de 10 Bresto ­vene cu numele ocestei unita1i, otestota epigrafic dupa Troion in Moesia Inferioara. 10 Abrittus (Cll, III, 12337. 12339: B. Filow, Izvestijo ·Sofio, 1, 1910, p. 227: G. Kazorow, Izvestija-Institut, 2, 1923-1924, p. 80-81).

52 Cu prima denumire 0 intilnim sub Troian (Cll, XVI. 44). cu ceo de a doua, sub Hadrian (ell, XVI. 78) ~i sub Antoninus Pius (I. Venedikov. lac. cit.) ; in ce prive~te schim­barea numelui. d. W. Wagner, op. cit., p. 38.

53 Vezi nota 47 de moi sus. 54 Cll, XVI, 61 (din anul 114). 55 W. Wagner, op. cit., p. 159. " Cll, XVI, 103 (d;n 134/ 154) j ; 106 (d;n onul 157). 57 Poote co unele dint re oceste un it6ti pot fi subinle lese in lacunele diplomei. 58 ClL. XVI, 83 (din 138) : mifliarium din anul 200 (Cll, III, 7603). 59 Cll. XVI. 83 (din 138) ~i I. Venedikov, loc. cit. (din vremea lu i Antoninus Pius). 60 ClL. XVI. 78 (din 134) ~i I. Venedikov, lac cit. (din vremeo lui Antoninus Pius). 61 Unitotea s-a aflat 10 Sexoginto Pristo pino in onul 230 (Cll. III, 7473). 61 Cll, XVI , 78 (d;n 134) j; 83 (d;n 138). 63 Cll. XVI, 78 (din 134) ~i L Venedikov. lac cit. (din vremeo lui Antoninus Pius). 6' Observotio de 10 nota 57 este volabilo ~i aieL 65 Cll, XVI, 111. " Cll, XVI, 103 j; 106. 61 Cll, XVI, 90 Ii 1Q7_

S6 ANDREI ARICESCU

Din situajia de mai sus rewlta ca toate formajiunile auxi liare din Moesie Inferioara. 16sate de T raian in noile teritarii ocupate in urma inche­lerH razbooielor docice. sint prezente ulterior in armata Dacie! Inferioare 68 ;

cum cohofs J Ubiorum nu se afla in aceosta situa~ie. conduzia 10 care am ajuns, a~o cum am oratat ~i mai sus, este co respective unitate de infan­terie a mal ramas in Moesle Inferioar6, iar dislocarea ei in Dacia Superi­oara trebuie sa se fi intimplat in timpul lui Hadrian sau Antoninus Pius.

Voi incerca, mal departe. 56 aduc argumente in fovoarea ipotezei co unitatea allata in garnizoana la Capidava in prima jumatate a secolului al II - lea, adica inainte de a Ii adusa aici cohors I Germanorum, a fost cohors J Ubiorum. Aparent. descoperirea aici a inscriptiei funerare a vete­ranului M. Cocceiu5 Viti us nu poote fi considerate un argument solid in acest sens, pentru ca, in principiu, un veteran se puteo stabili in orice a~ezare civila romano, faro legaturi cu unitatea din care facuse parte. in realitate insa, dupa cum 0 arato descoperirile epigrafice de pe limesul scitic, a~ezarea veteranilor nu se facea chiar 10 i ntimpla re 69. In lin!i mari, veteranii proven iji dintr-o unitate militara de pe limes se puteau stabili : in a~ezarea civila dezvo ltata in vecinatatea taberei unitatii in care i~i in de­plinisero serviciul militar ; in localitatea lor de ba~tina ; in localitali de pe limes invecinate cu cea in care se afta tabara propriei unitati ; in interiorul rural 01 provinciilor, co membri ai comunitatii de veterani, unde de cele mal multe ad se pierdea denumirea unitatilor de provenienta ; in centrele urbane importante, chiar aflate la mari distanle (ora~ele pontice, colon ii, municipii), care exercitau atractia unei vieti superior organizate. De buna seamo, pot exista ~i exceplii, dar datele pe care Ie afera documentajia epigrafica privind veteranii din Moesla tnferiaara, par sa confirme cele de mal sus 70. In consecinta, veteranul M. Cocceius Vit/us or fi putut ramine in a~ezarea civilCi dezvoltata pe linge tabera unitatii din care se eliberase sou intr-o localitate de pe limes aprapiata de aceasta tabara ; cum insa spre nord, fa Carsium, era canfonato ala 1/ Hispanorum et Aravacorum, ior spre sud, la Sacidava, se pare 0 formaliune de infanteri~ti galli (poate cohors 1/ Gal/orum 71) apare ca foarte probabila ipoteza ca tocmai la Capi­dava sa se fi aflat in ga rnizoana cohors I Ubiorum, in ultim ul sfert al vea­cului I ~i in prima jumatate a celui de al II-lea.

68 legoturile dintre unito li1e Moesiei Inferioore ~i ale Dociei Infe rioore, 10 D. Tu­dor, Oltenia Romano 3, Bucure~ti , 1968, p. 33-36 ~i 163-165.

69 In legaturo eu acest subiect. am prezentat comunicoreo Les veterons du limes soy­thique, 10 eel de 01 X-leo congres 01 limesului. Xonten-Nijmegen. septembrie. 1974.

70 Cu titlu de exemplu, situolia veteranilo r din ala II Hisponorum et ArQvQeorum (otestota in ormato Moesiei inferioore sub Troian, Hadrian ~ i Antoninus Pius, prin diplo­mele ClL. XVI, 44, 83 ~i I. Venedikov. loc. cit.), eare era contonata 10 Carsium (V. Por­van. loc. cit., ~i ClL. III. 7603) ; ii intilnim 10 Copidava (v. nota 2). ceo moi apropiata a~e­zore pe limes 10 sud Ie Carsium. 10 Gus (Gr. Florescu, SCIV, 2, 1951. p. 128-129). ceo mai opropioto a~ezore pe limes 10 nord de Carsium, 10 Histrio (V. Parvon, ARMSI, s. 2. t. 38, 1915-1916, p. 679), 10 Tomis (ell, III, 14214, 29), in apropiere de Oescus (CIL. ti l, 12395) ; in o~ezarile mai pulin importante de pe limes. tinind de toberele altor unito\i Quxitiore, ~i mal departote de re~edinto unita~iide 10 Corsium, nu intilnim veterani din ala II His­panorum et Arovacorum, cu excep~io lui Aurelius Cotus, stabilit 10 Sexoginto Pristo (G. Kozorow, Izvestijo - Institut. 11, 1937, p. 285).

71 A. Aricescu, Pontica, 7, 1974, p. 263.

OBSERVATII PRIVIND GARNIZOANA DE LA CAPIDAVA IN SEC. I-III, 87

Daca unitatea or fi fost mutata in Dacia cu prilejul reorganize", intreprinse de Hadrian, cum a presupus W, Wagner 72, adica cel mai tir­ziu in anul 120 73, or insemna co 10 Capidava nu ar fi fost cantonata nici a trupa auxiliara de 10 aceasta data pina in 134, cind or fi putut fi adusa din Germanic Superioara cohors I Germanorum, atestat6 inca acolo in acest an 74 ; cred ca 0 asemenea posibilitate trebuie exclusa, chiar daca domnia lui Hadrian 5-0 caracterizat printr-a situatie stabile ~i lini~tita 10 Dunarea de Jos, pentru ca tocmai importa ntele forte militare existente aid au determinet aceasta stare 75. In consecinta, opere mult mal fireasca pare­rea ca deplasarea cohortei I Ubiorum in Dacia ar fi avut loc in anul 143, deplasare provocata de necesita\ile de aparare impotriva dacilor liberi 76 ;

acela~i an, 143, sau unul dintre cei imediat urmatori, trebuie so fie conside­roti data educerii 10 Capidava a cohortei I Germanorum, afalata aid cert inainte de 15777, ~i foarte probabil inainte de 150, cind este posibil sa fi participat 10 0 expedi\ie impotriva alanilor in l inuturile din nordul Marii Negre 78, de unde s-a intors pentru a ridiea un monument de mu ltumire catre Fortuna Redux, Discu\ia de mai sus conduce la concluzia co putem restringe data la care a fost dislocata cohars I Germanorum din Germania Superioara in Moesia Inferioara pentru anii 143-149. Unitatea aromas la pazo Dunerii de Jos pina in vremea anarhlei militare, dnd a revenit in Ger­mania Superioara, unde prezen\a ei pare davedita in anul 248 79.

In incheiere, cred co poate fi sustinuta. in lumina documentatiei exis­tente pine in prezent, urmatoarea situatie a unitatilor ouxiliare aflate in garnizoana la Capidava in perioada Principatului :

- de la Verspasian, probabil din timpul activita\ii de intarire a fron­tierei dunarene, sub comanda lui Rubrius Gal/us 80, pina in anul 143 -cahors I Ubiorum ;

- din 1431149 pina catre mijlocul secolului al III-lea (inainte de 248) - cohors I Germanorum c.R. ;

- pentru perioada tulbure de 10 mijlocul veacului al III -lea ~i pentru a doua jumatote a acestuia, nu mai avem nici 0 ~t ire despre weo unitate militara 1'0 Capidava, pina 10 inceputu l secolului 01 IV-lea, cind sint ates­tate aici forma\iun i de lupta caracteristice Imperiulu i tirziu 81.

72 Op. cit., p. 195. 73 C. Daicoviciu, AISC, 2, 1933-1 935, p. 71-77; V. Christescu, op. cit., p. 60;

D. Tudor, op. cit., p. 164- 165; I. I. Russu, Inscriptiile Daciei Romane, 1, Bucure~ti, 1975, p. 19,

" ell, XVI. 80, 75 R. Vulpe, op. cit., p. 132-138. 76 M. Marcea, loc. cit. 77 An dnd poate fi datate cel mai tirziu diploma de 10 Brestovene (d. Emilia Doru­

tiu-Boile, Dacia, NS, 12, 1968, p. 397-400, unde se orota posibilitoteo unei dota ri onteri­oore cu doi ani).

76 R. Vulpe, op. cit., p. 142. " IlS, 2605, 80 V. Porvon, Getica, Bucure~ti, 1926, p. 108; R. Vulpe, op. cit., p. 61 ; AI. Suce­

veonu, Pontico, 4, 1971, p. 116. 61 Equites scutar;i (Gr. Florescu, ln me moria lui V. Nirvon, Bucure~ti, 1934, p. 134

$; urm), vexillatio (equitum) scutariorum (idem, Copidava, 1, p. 120, nr. 44), cuneus equi­tum Solensium (Notitia Dignitatum, Or., XXXIX, 13).

88 ADRIAN ARICESCU

A~teptam ca viitoare le descoperiri epigrafice ~i cercetarile arheolo­gice. care ar Ii de dorit sa se indrepte ~i catre primele nivele de locuire ale ceta\ii de la Copidava. sa vina cu completari la doc,umenta\ia pe care 0

ovem 10 dispozitie pine ocum, pentru a educe mai multe precizari privi­toare 10 istoricul garnizoanei din acest important centru militor 01 Dobro­gei antice.

REMARQUES CONCERNANT LA GARNISON DE CAPIDAVA PENDANT

LES I ER - III E SI£CLES

Resume

Quelques inscriptions decouvertes a Copidovo mentionnent des mi lito ires octifs ou des veterans des troupes {]uxilioires : Aelius Longinu5, veteran de 1'0/0 II Hispanorum et Arovacorum; L. Alifius, proboblement Ie camandant de 10 cohors f Germano(um, qui (] mis une dedicace pour Jupiter Optimus Maxim us. Fortuna Redux et Signa cohortis; C. Muno· tius Venus tus, Ie pflMet de 10 cohors I Germanorum ; Ie veteran M. Cocceiu5 Vitlus, ancien signifer de /0 cohors I Ubiorum.

COhOfS I Germano rum fut cantonee certainement a Copidavo , porce que les deux inscriptions sont rnises par des militaires aetifs. L'unite 0 ete opportee de 10 Ger~ monie Superieure opres I'on 134, quand elle est encore aatestee la-bas; dans 10 Mesie Inferieu re elle est encore eonnue d'un diplome du temps d'Antonin Ie Pieux; elle est restee ici jusque vers Ie milieu du Hi e sitk le, quand el1e apparait de nouveau dans 10 Germonie Suplhieure.

A 10 fin du lor siecle et dons 10 premiere moitie du lie seulement cohors I Ubio~ rum aurait pu se trouver en gornison a Copidavo, vu que I'outre unite de laquelle un veteran s'y est etobli , 010 /I Hisponorum et Arovocorum, etait contonnee a Carsium. ( ohors J Ubiorum a pu stationner a Capidava jusqu'6 ran 143, quand elle a ete deplocee en Docie Superieure, pour lutter contre les doces libres. Dans 10 meme onnee, au dons les immediatement suivontes, done entre 143 et 149, a pu etre apportt~e a Copidova cohors J Germanorum. laquelle, porait-il, a participe a une expedition dans Ie nord de 10 Mer Noire, dans I'an 150.

Nous ne savons pas quelle unite militaire a pu se trouver a Copidovo pendant 10 deuxieme moilie du fil e siecle.