9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6
I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0
9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6
I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0
8 ( 22) / 20143
Oana En chescuîn dialog cu
Dan H ulic
ă
ă ă
Eugen Simion, Alexandru Zub, Caius Traian Dragomir
In Memoriam Dan H ulică ă
Evoc riăVirgil T nase,
Dacian Andoni,Grigore Ilisei,
Constantin Flondor,Silvia Radu,
Neculai P duraru,Horea Pa tina
ă
ăş
Nr. 8 ( 22) / 20143
Mihai CIMPOI
Jacques De DECKER (Belgia)
Serge FAUCHEREAU (Franţ
Valeriu IOAN-FRANC
Jaime GIL ALUJA (Spania)
Klaus HEITMANN (Germania)
Mihail METZELTIN (Austria)
Thierry de MONTBRIAL (Franţ
Maurice NADEAU (Franţ
Basarab NICOLESCU
Dumitru ŢEPENEAG
a)
Radivoje KONSTANTINOVIC (Serbia)
Evanghelos MOUTSOPOULOS (Grecia)
a)
a)
ISSN (on-line): 2285-5041
Eugen SIMIONdirector
Simona GALAŢCHIsecretar de redacţie
Mihaela PINTICĂ
E-mail: edituraexpert gmail.com@
Revistă indexată CNCS în categoria B
Oana En chescuîn dialog cu
Dan H ulic
ă
ă ă
Eugen Simion, Alexandru Zub, Caius Traian Dragomir
In Memoriam Dan H ulică ă
Evoc riăVirgil T nase,
Dacian Andoni,Grigore Ilisei,
Constantin Flondor,Silvia Radu,
Neculai P duraru,Horea Pa tina
ă
ăş
CUPRINS
1
8/2014
FRAGMENTE CRITICEEugen SIMION: G. Ibrăileanu (I)
G. Ibrăileanu (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
A GÂNDI EUROPAMichael METZELTIN: Diplomaţia culturală – cultura dialogului (I)
The Cultural Diplomacy – The Culture of Dialogue (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
IN MEMORIAM DAN HĂULICĂEugen SIMION: Dan Hăulică: Schiţă de portret
Dan Hăulică: A Sketch of His Portrait . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21Alexandru ZUB: Acad. Dan Hăulică – în amintire
Academician Dan Hăulică – In Our Memory . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Caius Traian DRAGOMIR: Dan Hăulică – De cealaltă parte a orizontului
Dan Hăulică – On the Other Side of the Horizon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
INTERVIUOana ENĂCHESCU în dialog cu Dan Hăulică: Ultima călătorie…
Last Journey . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
EVOCĂRIVirgil TĂNASE: Talentul de aţi depăşi frontierele
The Talent to Go Beyond Your Own Frontiers . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36Dacian ANDONI: Istoria unei întâlniri fondatoare
The History of a Founding Encounter . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38Grigore ILISEI: Aristocrat al spiritului
An Aristocrat of the Spirit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40Constantin FLONDOR: O prezenţă fascinantă prin aură şi sens
A Fascinating Presence Due to His Aura and Meanings. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42Silvia RADU: Puternic şi fragil, elegant, dar fără pedanterie
Strong and Fragile, Elegant, But with No Pedantry . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
Neculai PĂDURARU: Era în 1988...It Was In 1988... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
Horea PAŞTINA: Un Om, parcă al altor vremiA Man As If From Other Times . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
IN MEMORIAM TIBERIU AVRAMESCUIordan DATCU: La despărţirea de Tiberiu Avramescu
At the Death of Tiberiu Avramescu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
CRONICI LITERAREPaul CERNAT: Dosarul ca un scrin negru (I)
The File as a Black Chest of Drawers (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55Lucian CHIŞU: De la Frigul înstrăinării la „căldura globală”
From The Cold of Estrangement to “The Global Warming” . . . . . . . . . . . . . . . . . 60Ancuţa GURBANDINU: Romanul îndumnezeirii prin credinţă, iubire şi jertfă
The Novel of Deifying by the Means of Belief, Love and Sacrifice . . . . . . . . . . . . . . . 66Petre Gheorghe BÂRLEA: Forme ale urii: Imaginaţia bântuită a filosofiei şi literaturii
moderne Forms of Hatred: The Troubled Imagination in Modern Philosophy and Literature . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
CULTURĂ ŞI ECONOMIEViorella MANOLACHE: Ménage à trois: argumentul HEKATEISMELOR
Ménage à trois: The Argument of HEKATEISMS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
Ilustrăm acest număr cu lucrări ale artistului plasticMircia Dumitrescu
2
Acest numãr a apărut cu sprijinulPrimăriei Sector 2 Bucureşti,
primar Neculai Onţanu
3
Fragmentecritice
EEuuggeenn SSIIMMIIOONN
G. Ibrăileanu (I)
Prima parte a articolului scris de Acad. Eugen Simion analizează stilul literar şi criteriile ce aufost utilizate de G. Ibrăileanu în critica sa literară. G. Ibrăileanu este perceput ca un critic aflat laconfluenţa sociologiei cu psihologia, ce judecă literatura în funcţie de specificitate şi veracitate,precum determiniştii. Fiind şi un iubitor al impresionismului, G. Ibrăileanu a încercat să extragăcalitatea cea mai proeminentă a unui scriitor, definitorie pentru originalitatea acestuia. G.Ibrăileanu îşi începe analizele prin reconstituirea dosarului sociologic şi psihologic al autoruluianalizat. El judecă literatura după criteriul principal al unui ideal de discreţie, moderaţie şimodestie. Calitatea observaţiilor sale dau fineţe stilului său, în detrimentul frumuseţii literare.Stilul său este marcat de aglomeraţie. Concluziile criticului Eugen Simion sunt susţinute prinexemple. G. Ibrăileanu este analizat în comparaţie cu alţi critici literari, precum Maiorescu, Lovinescu. Maimult, este prezentată receptarea lui Lovinescu. Acad. Eugen Simion apreciază Spiritul critic – studiu de referinţă şi astăzi – ca fiind binedocumentat şi motivat de o dorinţă pentru adevăr. Totuşi, din iubirea sa pentru moderaţie, G.Ibrăileanu îl nedreptăţeşte pe Titu Maiorescu prin minimalizare şi îl laudă excesiv pe CostacheNegruzzi. Sunt prezentate punctele de vedere ale lui G. Ibrăileanu asupra lui M. Eminescu şi I.L.Caragiale, ca venind de sub influenţa specificului idealurilor sale politice.Cuvintecheie: Ibrăileanu, analiză sociologică şi psihologică, ideal, stil, moderaţie.
The first part of Academician Eugen Simion’s article analyzes G. Ibrăileanu’s literary style and criteria that have been used in his literary criticism. G. Ibrăileanu is perceived as a critic standing atthe confluence of sociology and psychology, judging literature by specificity and veracity, the waydeterminists did. As a lover of impressionism though, G. Ibrăileanu tried to draw a writer’s mostprominent quality that defined the author’s originality. G. Ibrăileanu starts commonly by compilingthe sociological and psychological file of each author he analyzes. He judges literature by the maincriterion of an ideal of discretion, moderation and modesty. The quality of his observations marks hisstyle by finesse to the detriment of literary beauty. His style is also marked by agglomeration.Examples are given to sustain Acad. Eugen Simion’s conclusions. G. Ibrăileanu is further scrutinized by comparison to other literary critics such as Maiorescu,Lovinescu. On this occasion, E. Lovinescu’s point of view on G. Ibrăileanu is also presented.
Abstract
Eugen SIMION, Academia Română, preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură, directorulInstitutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”; Romanian Academy, President of the Philologyand Literature Section, Director of The „G. Călinescu” Institute for Literary History and Theory, email:[email protected].
4
Eugen Simion
G. Ibrăileanu este un critic care stă laconfluenţa sociologiei cu psi hologia, judecând literatura în funcţie de conceptele despecificitate şi veracitate, întâlnite şi la Taineşi, în genere, la determiniştii de la sfâr şitulsecolului trecut. Mai puţin se ştie căIbrăileanu preţuia pe impresionişti şi că înanaliza critică el se bizuie adesea pe noţiunea de „calitate eminentă” pentru a definioriginalitatea unui scriitor. „Calita tea ceamai eminentă” a prozei lui Sadoveanu ar fi,de pildă, senti mentul de comuniune cunatura (Studii literare). În comentariul laKyra Kyralina dăm şi peste ideea de „diferenţă specifică”, noţiune esenţială în sistemul de lectură al lui E. Lovinescu. Calitateaesenţială şi diferenţa specifică a lui PanaitIstrati ar fi lipsa totală de „literaturism” şi„naturalul” stilului său epic. Însuşiri careatârnă mult în balanţa critică a luiIbrăileanu, adversar, înaintea lui CamilPetrescu, al calofiliei.
Preţuia cu toate acestea pe Proust şi„romanul epic al unei stări de suflet” îipărea a fi una dintre marile cuceriri ale literaturii moderne. Interesul manifestat faţăde acest prozator neintrat încă la acea datăîn conştiinţa literară românească arată că„Taine al nostru” (cum 1a numit G.Călinescu), apostolul specificului naţional şicomentatorul lui N. N. Beldiceanu şiGheorghe din Moldova, are şi alte antenecritice şi că, în genere, G. Ibrăileanu este uncritic complex, interesat de speculaţia morală şi de analiza stărilor de conştiinţă. În studiul ideologic (Spiritul critic în cultura românească) el introduce corectivul psihologic,observând în spatele unui sistem politic un„temperament” ce se poate diseca şi clasa caorice specie naturală. Oamenii, susţineIbrăileanu, au ideile temperamentului lor(sau temperamentul ideilor pe care le
îmbrăţişează). În orice act spiritual esteimplicată o structură morală.
Când e vorba de opera literară, criteriilede analiză nu diferă: criticul întocmeşteîntâi fişa sociopsihologică a autorului, apoianalizează scrierea în funcţie de idealulsocial şi al mediului din care provine. Unpersonaj, pentru a fi remarcabil, trebuie săilustreze psihologia clasei din care vine şi săse exprime întro limbă ce poate fi identificată. Jupân Dumitrache este memorabilpentru că are „fizio nomia obişnuită, am ziceclasică, a micului burghez de mahala”(Scriitori români şi străini). Nae Ipingescu,Tipătescu, Caţavencu sunt autentici dinpunct de vedere literar pentru că sunt reprezentativi, gândesc şi vorbesc ca exponenţi aiunei categorii. „Psihicul” ar fi, dar, o sumăde raporturi interne – „paralele cu raporturile externe” – iar cele din urmă se identifică cu ceea ce numim îndeobşte „natură”. Cucât un individ este mai apropiat de natură(cu alte vorbe: de mediul lui firesc), cu atâteste mai complex. Ţăranul este primitiv, darşi „com plect”, în timp ce târgoveţul, în contact cu lucrurile artificiale (în înţeles etimologic), poate fi o fiinţă superioară, nu însă şicomplexă. Din acest unghi este judecatăopera lui Creangă: Creangă este scriitorbun, reprezentativ cât rămâne în mediul luiţărănesc, târgoveţul Creangă îşi pierde originalitatea, talentul...
Teoria este discutabilă, E. Lovinescu şiCamil Petrescu cred, dimpotrivă, că oraşuladuce cu sine psihologia şi, deci, posibilitateaunei literaturi moderne, sincronice, însă,lăsând la o parte justeţea sau injusteţea tezelor, să observăm că opera în viziunea criticăa lui G. Ibrăileanu intră întro reţea dedeterminări multiple, ca un corp ce resc însistemul unei galaxii. Drumul spre înţelegerea ei trece prin aceste straturi de cauzali
Academician Eugen Simion appreciates Spiritul critic – a study of contemporary reference – as welldocumented and motivated by a desire for truth. Yet, in his attempts for moderation, G. Ibrăileanudiminishes the importance of Titu Maiorescu, upraising Costache Negruzzi, for example. G.Ibrăileanu’s perceptions of M. Eminescu and I.L. Caragiale are interpreted as specific to his politicalviews.Keywords: G. Ibrăileanu, sociological and psychological analysis, ideal, style, moderation.
tăţi. Spiritul critic defineşte întâi specificul,autenticitatea socială, idealul moral, unnumăr, cu alte cuvinte, de con cepte sociologice, pentru a putea trece, împăcat, la analiza romanului sau a poemului. În aceastăsferă mai restrânsă G. Ibrăileanu foloseşte şialte criterii ce ţin seama de temperamentul(pentru ai folosi for mula) şi de particularităţile gustului său. Mi se pare a distinge, înacest plan, o constantă: oroarea lui G.Ibrăileanu pentru ostentaţie şi individualism în literatură. Nui plac imitatorii, scriitorii reci, ab stracţi, închişi în orgoliul arteilor. Poezia lui Macedonski este respinsăpentru lipsa ei de realism, adică de căldurăumană şi discreţie: „Macedonski, cu toatesubiectele şi situaţiile pasionate din multebucăţi în versuri şi în proză, cu toată sforţarea sa de a da o culoare strălucită stilului, afost un scriitor abstract şi rece, între el şi realitate sa interpus etern o pătură izolatoare.El a fost lipsit cu totul de acel realism, deacea posibilitate de contact imediat al sufletului cu lucrurile, fără care nu există literatură – nici clasică, nici romantică, nici sim
bolistă. Avea arta, avea ştiinţa artei, avea, şimai mult, cultul pentru artă, dar era lipsitde substanţă. Se zice că era un causeurminu nat, că răspândea cu profuziune ideidespre artă, că încânta şi subjuga pe ucenici– ca mai toţi scriitorii abstracţi, lipsiţi deputerea de creaţie, ca toţi şefii de cenacluri,ca toţi iniţiatorii de curente nouă minoritare”. Realism? Fiind vorba de poezie, noţiunea trezeşte suspiciuni. „Contact imediat alsufletului cu lucrurile” – se poate spune,dar ce înseamnă acest fapt întrun lirismobsedat de himere, de simboluri mari şiabsolut, cum este lirismul lui Macedonski?
Am putea conchide, văzând şi alte exemple, că G. Ibrăileanu judecă literatura înfuncţie de un ideal al discreţiei şi modestiei.Veridic, specific, cu simpatie pentru lucrurile naturale, scriitorul trebuie să trăiască discret în spatele operei lui. „Stăpânit desubiect şi de pro blemă, şi nu de dorinţa, răspândită azi ca o molimă urâtă, de a se ilustra, d. Jean Bart captivează cu aceeaşi putere cu care captivează viaţa” – scrie criticul înScriitori români şi străini. Calitatea dominantă a artei lui Codreanu ar fi „fineţea de tuşeu– combinaţie de măsură şi delicateţe înimaginaţie, de distincţie, în sentiment, şi dearmonie discretă în expresie” (vol. cit.) etc.
Curioasă această preferinţă pentru discreţie, moderaţie şi modestie la un critic care punecu atâta ascuţime problema rolului social(viril) al artei. Nu este unica disonanţă însistemul critic al lui G. Ibrăileanu, spirittipic de tranziţie, format în cultul ştiinţelorpozitive, moralist fin în acelaşi timp, deschis spre speculaţie, disociator de idei însensul lui Anatole France şi Faguet, pe careîi preţuia. Unele din noţiunile cu care ope rează criticul ne par azi confuze, depăşite,de pildă „realismul psiho logic”, „psihologismul obiectivat”, folosite în analiza poeziei, altele sunt fine, surprinzătoare pentruepoca în care sunt formulate. A intui casemn al timpului modern „supremaţia faptului asupra efuziunilor lirice” în epică esteun indiciu de perspicacitate. A pune romanul sub semnul observaţiei obiective şi acondiţiona viitorul lui de adâncirea proble maticii sociale arată o orientare esteticăbună şi, am zice, un bunsimţ care întăresc
5
G. Ibrăileanu (I)
6
Eugen Simion
marca unui critic. Aprehensiunile faţă depoezia nouă („nespecifică”, zice el) fixeazăînsă limitele percepţiei lui critice. G.Ibrăileanu este, în acest caz, prizonierulconceptelor în care crede. Spiritul secoluluial XIXlea, care trăieşte puternic în el, îlîmpiedică de multe ori să lase deoparte teoriile pentru a primi, cum se cuvine, opera deartă răsărită în alt spaţiu spiritual. Din fericire, intuiţia o ia în acele cazuri înaintea siste mului sociopsihologic (cazul lui Proustnu este izolat), şi atunci criticul sare dincolode umbra obsesiilor sale.
Stilul lui este lipsit de frumuseţe (în înţeles literar), nu însă şi de fineţe, carei vinedin însăşi calitatea observaţiei. La început oîngră mădire de locuri comune, o deschiderelargă cu referiri la cadrul social şi la psihologia claselor (luăm exemplul studiului despre I.L. Caragiale din Scriitori români şi străini) pentru a fixa ceea ce criticul numeştematerialul operei şi ipostazul scriitorului faţăde el. Ipostazul cere, la rândul lui, o determinare ideologică şi, după ce fişa a fost completată şi la această rubrică, G. Ibrăileanutrece la ideologia şi psihologia eroilor,văzuţi, încă o dată, în corporalitatea cea maiplină. Trecerea de la speculaţia ideologică laanaliza exactă constituie secre tul şi farmecul acestei critici oneste, încăpăţânate, obsedate de adevăr. Degajat, spiritul se lipeşte cao ventuză de obiectul observaţiei. Rică, Ziţa,Veta, Jupân Dumitrache, Conu Leonidacapătă o stare civilă precisă: o deplasare dinplanul artei în planul vieţii imediate sepetrecea sub ochii noştri, adică în paginacritică pe care tocmai o citim. Criticul vedepersonajele, dă indicaţii de vârstă, face consideraţii asupra „carac terului” lor (Veta nueste bătrână, e o femeie încă tânără, Ziţa e ofemeiuşcă nostimă, simpatică, Chiriac este,dimpotrivă, antipatic, sec, „chircit sufleteşte”), judecă, pe scurt, ficţiunile cu pasiuneaşi realis mul cu care judecă fiinţele reale,văzute pe stradă, primite în familie, observate îndelung: „Veta, deşi vinovată (dacăjupân Dumitrache ar fi, în adevăr, un odiosTitircă inimărea, ea ar fi mai puţin vinovată), e simpatică prin seriozitatea ei în mijlocul tipurilor «caragealiene» care o înconjoară, e simpatică prin bunătatea ei cu Spiridon
şi cu Rică de care, cu toată preocuparea pentru propriai primejdie, are grijă să1 scapeşi milă că nu va putea scăpa – e simpaticăchiar şi prin romanţele ei”...
Se observă şi aici, ca peste tot în critica luiIbrăileanu, stilul desfăcut, normal prozaic(zice Călinescu), care îşi croieşte greu drumul prin îmbulzeala propoziţiilor explicative. În comentariul asupra prozei lui JeanBart, Ibrăileanu scrie: „o îmbulzeală detipuri diverse, redate în trăsături cu neputinţă de uitat, un caleidoscop de mediivariate, care se întregesc unele pe altele,dând aspectul sumar, dar complet al societăţii noastre”... – şi mi se pare a desprinde,în acest paragraf, o definiţie admirabilă astilului său critic; îmbulzeala ideilor indică laG. Ibrăileanu o dorinţă de stăpânire completă a obiec tului, o voinţă dârză de totalitate. Pagina critică arată ca un şantier, scenariul discursului este modificat pe măsură ceanaliza înaintează, demonstraţia este întreruptă pentru a introduce o notă subiectivă acriticului, iar uneltele sunt totdeauna laîndemână; demersul nu sa încheiat odată cuterminarea articolului şi nu se va încheianici în cel care urmează, căci cunoaşterea nueste finită, oricând o perspectivă nouă sepoate des chide asupra operei. Pentru ce,atunci, critica sar închide întro for mulă,întro singură judecată? Rămân totdeaunanuanţe necunoscute pe care spiritul critic, înhaine de lucru, trebuie să le primească şi săle explice.
*În raport cu T. Maiorescu, de care se
apropie în unele privinţe, dar se desparte înmai multe, îndeosebi atunci când este vorbade autonomia esteticului (esenţială în gândirea lui Maiorescu), G. Ibrăileanu a scrismult, făcând cu pasiune, fidelitate şi metodă, critică de analiză. Comparat însă cuNicolae Iorga şi E. Lovinescu, contemporanii săi, opera lui critică este restrânsă. G.Călinescu, Mihai Ralea, după ei Al. Piru auprimito favorabil, alţii – E. Lovinescu,Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu,adepţi ai modernismului – au manifestat totdeauna rezerve faţă de poziţia ideologică acriticului ieşean (poziţie tradiţionalistă) şii
vor contesta gustul estetic. Am reconstituitîn altă parte1. războiul de 30 de ani al criticiiromâne, în faza deschiderii spre modernitate a literaturii române, dus cu obstinaţie deE. Lovinescu şi G. Ibrăileanu şi adepţii lor. Lau comentat şi alţii înainte şi după mine. Măgândesc, întâi, la G. Călinescu, care ia făcutun portret memorabil lui G. Ibrăileanu, şiapoi la elevul său, Al. Piru, care a publicatdouă studii decisive despre viaţa şi operacriticului ieşean. Al. Piru a publicat (împreună cu Rodica Rotaru) şi scrierile critice şi literare ale lui G. Ibrăileanu, reluate acum întro ediţie integrală, critică, de Victor Durnea.Este prilejul de a le reciti, cu mai mare obiectivitate decât leau citit contemporanii, dupăo sută de ani de la apariţia lor. Unele dintreele, citesc undeva, că nau fost deloc recenzate atunci când au fost tipărite, altele naufost consemnate, în recenzii elogioase şisuperficiale, decât de publiciştii din redacţia„Vieţii româneşti”...
E. Lovinescu a comentat favorabil doarromanul Adela, în rest na văzut în operaadversarului de la Iaşi decât „platitudine degândire”, confuzia esteticului cu eticul,„dialectică familiară până la vulgaritate”,„insuficienţa formei”, banalităţi de manual,„spirit de castă”, adică de bisericuţă literară,orgolii şi fatalităţi, obstinaţii regionaliste şi,în genere, mizeriile mediocrităţii critice... G.Călinescu crede, dimpotrivă, că „fineţeaeste calitatea dominantă a criticului” şi cătalentul lui este învederat de aceste „valuri,valuri de consideraţii, de asociaţii şi de distincţii” pe care numai el le face, în fine,autorul Istoriei literaturii române de la originipână în prezent (1941) laudă „gustul infinitului mic”, acolo unde alţii văd numai lipsă defineţe, absenţa gustului estetic şi mediocritatea expresiei. După 1945, G. Ibrăileanu aavut, graţie lui Mihai Ralea şi a scriitorilorformaţi la școala „Vieţii româneşti”, perioada lui de glorie. A fost reeditat, comentatelogios (uneori pe merit), sau scris despreel cărţi în care era minimalizat, de dataaceasta, E. Lovinescu, „sensibilul criticcolibri”, vodevilistul, neseriosul E. Lovines
cu, cum îi zice, în notele umoristice, G. To pârceanu. Roata istoriei se învârte şi, odatăcu ea, injustiţiile îşi schimbă direcţia.Adevărul este că G. Ibrăileanu (mai în vârstă cu nouă ani decât adversarul său bucureştean) şi E. Lovinescu fac parte din aceeaşigeneraţie critică şi, în unele chestiuni literare, ei se întâlnesc, în altele – cum am precizat – se despart şi se confruntă. Spiritul criticîn cultura românească (1909), întâia carte a luiG. Ibrăileanu, susţine un punct de vedereasupra evoluţiei noastre pe carel întâlnim,sub anumite forme, şi în Istoria civilizaţieiromâne moderne (19241928), studiul ideologic fundamental al „beletristului” (cum îispun în deriziune, dar pe nedrept, filosofiişi sociologii de profesie din epocă) E.Lovinescu. De aici ideea, exprimată cuvehemenţă de simpatizanţii cercului ieşean,că E. Lovinescu na făcut decât săl conspecteze şi chiar săl plagieze pe G. Ibrăileanu.Nu la plagiat, a reluat doar o idee justă, formulată, înaintea lui G. Ibrăileanu, de alţicomentatori ai fenomenului românesc.Informaţia teoretică a lui E. Lovinescu estemai largă şi mai solidă. Citeşte şi el, ca şi G.Ibrăileanu, pe Kogălniceanu, Xenopol,Iorga, dintre români, apoi pe Taine (Les origines de la France contemporaine), dar şi peFaguet (Le libéralisme), Gabriel Tarde (Les loisde l’imitation), pe Gustave le Bon, Durkheim,Ernest Seillière, pe filosofii şi sociologii ruşiVladimir Soloviev, Alexinski şi Ciudaev, pegermanul Johann Kaspar Blutschili – professor de drept constituţional la Univer sitatea din Heidelberg (tradus în Franţa în1879 cu o carte intitulată La Politique), fundamentând teoretic mai bine legea imitaţiei şia sincronismului… Ca şi Ibrăileanu, E. Lovi nescu introduce în ecuaţia formării culturiimoderne, în afară de imitaţia formelor dezvoltate (în esenţă, formele civilizaţiei şi culturii franceze!), factorul temperamental (ceeace Miron Costin numea firea, iar Cantemirfeldeinţa sau, ceea ce am numi, psihologia,structura, în fine, caracterul) provinciilorromâneşti. Un termen vag, folosit cu prudenţă şi, am impresia, cu mai mare rigoare
7
G. Ibrăileanu (I)
1 În E. Lovinescu, scepticul mântuit, 1971.
critică decât G. Ibrăileanu. Îl şi caracterizează (nuanţează) în ceea ce priveşte rolul temperamentului moldovenesc în procesul imitaţiei culturii occidentale. Nuanţarea, reechilibrarea proporţiilor, în fine, privirea maiobiectivă asupra doctrinelor politice dinsecolul al XIXlea nu trec neobservate la lectura Istoriei civilizaţiei române moderne.Modernistul E. Lovinescu, originar dinMoldova de Nord, acceptă rolul prioritar alMoldovei în procesul occidentalizării culturii noastre, dar nu i se pare a fi unicul creator al spiritului critic, ceea ce este, indiscutabil, corect. Nici rezistenţa faţă de radicalismul lingvistic nar fi o caracteristică exclusiv moldovenească. Pe scurt, „criticismulcultural” nu este o creaţie integrală a spiritului moldovenesc, căci – dovedeşte just E.Lovinescu – lângă Negruzzi, Kogălniceanu,Alecsandri, Alecu Russo, stau pe poziţiiapropiate, uneori chiar în avangardă,Heliade Rădulescu şi Ion Ghica.
Sunt şi alte lucruri care apropie şi, maiales, despart pe cei doi critici moldovenisituaţi, ideologiceşte şi estetic, pe poziţiidiferite. Am analizat în amănunt acesteraporturi în E. Lovinescu, scepticul mântuit.Leau comentat, evident, şi alţi critici. Inutilsă redeschidem, azi, dosarul acestei polemici în care sau confruntat nu numai douăspirite critice cu modele şi sensibilităţi estetice diferite, dar şi (dacă nu în primul rând)două poziţii ideologice şi estetice în culturaromână, în momentul în care ea, depăşindromantismul, întâmpină provocările mo der nităţii concomitent – să nu ignorăm – cuprovocările, insurecţia, mesianismul spiritului naţionalist reprezentat de Iorga şi,odată cu el, de o întreagă generaţie de intelectuali care pun creaţia lor în slujba idealului naţional.
*Spiritul critic în cultura română este o
operă ideologică pusă în slujba acestui idealpe care întreg cercul „Vieţii româneşti” îlsusţine. O operă scrisă de un tânăr intelectual care prin „spirit critic” înţelege nu doarspiritul care analizează şi judecă literatura,ci spiritul care examinează şi judecă orientările ideologiei, atitudinea personalităţilor,
manifestările opiniei publice, pe scurt, spiritul critic al societăţii româneşti din perioada18401880... Că este aşa dovedeşte în maimulte rânduri, în text, autorul însuşi, atrăgând atenţia că nu face analiza estetică aoperei literare (în cazul lui I.L. Caragiale sauEminescu), ci analiza poziţiei lor ideologice.Iar în privinţa mesajului pe care vrea săltransmită criticul prin cartea sa este de reţinut precizarea pe care o face în prefaţa de laediţia a IIa: „prin «naţionalism» înţeleg trezirea conştiinţei naţionale, determinată, pelângă alte cauze, de aceeaşi ideologie”...Spiritul critic vorbeşte tocmai despre acestproces provocat, legat, stimulat – cum săispunem mai bine – de pătrunderea, înPrincipatele României – de formele civilizaţiei europene. G. Ibrăileanu este, în esenţă,un spirit sincronic, ca şi E. Lovinescu, darmai rezervat, pe linia lui Costache Negruzzişi Kogălniceanu, un european care nu vreasă renunţe la tradiţiile spirituale, un orgonicist care observă cu nelinişte agitaţiile, disponibilităţile, „modernismele” gălăgioaseale valahilor, spirite – zice el – mai pragmatice şi mai cosmopolite.
Ceea ce este adevărat, dar acesta nuînseamnă că ele sunt fatal superficiale. Mairezervat, Ibrăileanu vrea progresul cumăsură, progresul care să nu strice ceea ceeste bine făcut şi să respecte specificul, artapopulară, mentalităţile pozitive. Este unliberal şi, ca liberal, ia apărarea „roţilor”,refuzând atitudinea radicală („reacţionară”,scrie el) a lui Eminescu. Neagă – şi aici seîntâlneşte cu E. Lovinescu – critica socialăextremă, antiliberală a lui Caragiale, dar nuface eroarea de ai respinge estetic operaliterară cum face E. Lovinescu. Poziţie bună,punct marcat de tradiţionalistul G. Ibrăi leanu în meciul cu modernistul Lovinescu,care, din motive, cred, ideologice, nu se re sem nează în faţa valorii estetice, aşa cum re co mandase. Este cea mai mare, cea mai ră su nătoare eroare pe care o face acest marecritic, arhitectul modernităţii româneşti. Miam pus întrebarea, când am scris studiuldespre el, îmi pun şi azi cum de un spiritcritic atât de cultivat şi de devotat pentruliteratură poate face asemenea erori. Leface, se va vedea, şi G. Ibrăileanu şi, dacă ne
8
Eugen Simion
gândim şi la SainteBeuve, ne resemnăm:erorile de gust, obnubilările, tăcerile, derapajele în judecata de valoare fac şi ele partedin ecuaţia criticului şi trebuie să le acceptăm ca atare. Mai grav este atunci când critica literară, în ansamblu, ignoră sau dăjudecăţi false despre marile opere ale literaturii sau tace, culpabil, când ele sunt atacate. Ceea ce nu este cazul în situaţia pe care odiscutăm aici.
Revenim la Spiritul critic, un studiu dereferinţă şi azi, când este vorba de curenteleideologice din secolul al XIXlea: o operădocumentată, plină de idei, scrisă în stildidactic, cu o mare voinţă de adevăr.Punctul de sprijin ideologic este Kogăl niceanu, omul providenţial al istoriei, literaturii şi al politicii româneşti după 1840.Poziţia lui deschisă spre înnoire (citeşte:schimbarea formelor sociale, respect pentrutradiţiile naţionale, recuperarea trecutului,împrumuturi chibzuite din culturile străine– şi anume numai acelea care pot stimulacapacităţile româneşti) este şi poziţia pecare o adoptă Ibrăileanu, spirit, la rândullui, cumpănit, factor de echilibru, convins,ca şi înaintaşul său, că civilizaţia nouă nutrebuie să izgonească „ideile şi năravurilenaţionale”, ci numai să le îmbunătăţească.Demonstraţia ce urmează este bună, criticaîmpotriva „tendinţelor false, necumpătate”este, iarăşi, convingătoare, cu uşoara tendinţă – cum am observat toţi, începând cu E.Lovinescu – de a favoriza Moldova şi aminimaliza, dar nu prea mult, contribuţiaculturală a Munteniei. Când studiază, înacest proces, personalităţile culturale(Asachi, Negruzzi, Alecsandri, Maiorescuetc.), el face portrete ideologice, nu literare,cu observaţii, în genere, nepărtinitoare.Remarcabil este, de pildă, portretul luiAsachi, om vechi în politică, aşa cum zicecriticul, şi „om nou ca introducător al culturii, deşi nehotărât, teoreticeşte, în privinţarolului ei la noi: era om absolut nehotărât înprivinţa curentelor lingvistice; un novatorlipsit de spirit critic, ca propagator al literaturii europene; un poet care, în limba opereisale, e mai degrabă vechi”... Aşa este, portretul sintetizează trăsăturile acestui sonetist instruit în atelierele artei italiene, îngră
dit, împiedicat în talentul lui de limba grea,încâlcită pe care o foloseşte... Dar dacă G.Ibrăileanu remarcă deschiderea culturală agreoiului Asachi, nu era cazul să marchezeşi spiritul de înnoire, ardoarea universalistă,voinţa de a restructura totul şi credinţa luiHeliade Rădulescu că „literatura este politica noastră cea mai bună”?... Este ceea ce i sa reproşat mereu – şi pe drept – criticuluirespectuos, altfel, cu adevărul istoric...
Descoperim în această meticuloasă descripţie a confruntărilor ideologice din epoca18401880, când se formează spiritul criticromânesc, şi o corectă definiţie a criticii literare, aşa cum o înţelege, la 1909, conducătorul „Vieţii Româneşti”:
„A face critică literară este a face anatomia, fiziologia şi etiologia unei opere deartă, sau, ceea ce este acelaşi lucru, a spiritului unui scriitor. Aceşti termeni, împrumu taţi de la ştiinţele naturale, nu vor să fiedecât nişte me tafore clarificatoare şi nimicmai mult. Când diseci opera de artă sau spiritul scriitorului – când faci anatomia opereisau a spiritului scriitorului – pentru ai descoperi însuşirile; când descoperi legăturadintre acele însuşiri şi condiţionarea lorreciprocă – când faci fiziologia operei sau aspiritului scriitorului; când descoperi legătura cauzală dintre opera sau spiritul scri itorului şi condiţiile cosmice, morale, intelectuale, sociale în care sa produs aceaoperă sau sa format acel spirit – când facietiologia operei de artă: atunci faci criticăşti inţifică, cât poate fi „ştiinţifică” criticaliterară, adică în tru cât i se pot aplica eimetodele ştiinţelor exacte ale naturii”.
O definiţie ce exprimă, în bună măsură,formula critică a autorului sau, cum scrie elîn altă parte, „ipostazul” său critic: o anatomie, fiziologie şi etiologie a operei literare, adicăo încercare de a face „critică ştiinţifică” încare estetica să stea la un loc cu sociologia şipsihologia şi, împreună, să descopere „însuşirile” operei şi calităţile (însuşirile) spiritului scriitorului. Ecuaţie complicată, metodădificilă. Ibrăileanu îi va spune, mai târziu,întro polemică amicală cu Paul Zarifopol,„critică estetică completă”, fără a lămuri formula ei ideală. Cert este că el nu va renunţaniciodată, în analiza operei şi a spiritului
9
G. Ibrăileanu (I)
10
Eugen Simion
autorului, la criteriul ideologic şi moral,urmând aici pe Gherea, nu pe Maiorescu. Otemă ce merită, în continuare, discutată,pentru că Ibrăileanu este, totuşi, cum amspus deja, un spirit al contrastelor şi alsocoti, cum sa întâmplat, un spirit criticînvechit, în totalitate un om al secolului alXIXlea rătăcit în epoca Proust este o greşeală. Ibrăileanu este un spirit complex şi,cum voi încerca să dovedesc, un admirabilcritic de proză care nu ia înţeles bine pesimbolişti, deşi îl citise cu atenţie peBaudelaire şi, apărând spiritul naţional încultură, a sacrificat, uneori, competenţeleautonomiei esteticului...
Revenind la Spiritul critic şi la performanţele sau, dimpotrivă, scăderile, limitelecriticii ideologice, ce mai putem observa îndemersul lui G. Ibrăileanu? Observăm,întâi, că laudă prea tare pe C. Negruzzi şiidiminuează originalitatea lui Maiorescu,zicând, de pildă, că „nu e nimic de d.Maiorescu care să nu fi fost simţit şi spus deC. Negruzzi”. Cu alte vorbe, Negruzzi estejunimist (criticul îi zice „moderantism”)înainte de a fi Maiorescu, adică este un omnou, civilizat, „un om de cultură europea
nă”, nu un „ruginit”, un spirit „moderat”ceea ce este adevărat. E. Lovinescu îi zice,mai bine, un „meliorist” sceptic, luminat,un spirit care vrea schimbarea, vrea maibinele în societate, dar fără să se distrugăbinele care există. Adevărat. Totuşi, întroscriere, balzacianul C. Negruzzi îndeamnăun ţăran destoinic să nuşi trimită copiii laşcolile din oraş, căci riscă să le strice minteaşi caracterul, săi dea mai bine la dascăluldin sat ca săi înveţe limba, pentru a citi peDumnezeu şi a deveni buni gospodari. Esteaceasta poziţia junimistă, cum spuneIbrăileanu? Comparaţie forţată. În rest,fizionomia lui Negruzzi este corect reconstituită. Ca şi aceea a lui Alecsandri, combinaţie de „parizianism” (patruzecioptist) şinaţionalism în marginile adevărului, adicăjunimism pe un fond vechi şi statornic depatriarhalitate...
În limbajul nuanţat, expresiv de dataaceasta al lui Ibrăileanu, ipostazul luiAlecsandri arată astfel: „a fost un boier epi cureu, un despreţuitor al ideilor născute dinfrământările, nevoile, năzuinţele populareşi îndrăzneţe. A fost un junimist. Aceastaeste tendinţa cealaltă. Când, mai târziu,
fiind şi apreciat, împăcânduse apoi şi cu«semiorientalismul», care nu mai era bătător la ochi, încetând şi umilirea ţării, şi temperânduise cu vârsta şi idealismul, cândtoate motivele «liberalismului» său dispar,atunci rămâne aproape numai tendinţajunimistă, care, necombătută de cealaltă, seaccentuează din ce în ce.” Portretul nu este,evident, complet, definitiv, şi nici nu poatefi, pentru că lectura operei poate aduce elemente noi cu privire la omul care scrie.Omul sedentar Alecsandri, de exemplu,închis în iatac, are reveria voiajului, imaginea lui colindă continentele însorite când,afară, gerul este pustiitor şi nămeţii întunecă orizontul. Este, apoi, Alecsandri ostil,dispreţuitor chiar, faţă de ideile, năzuinţelepopulare îndrăzneţe, cum zice Ibrăileanu? Dear fi fost aşa, de ce ar mai fi cules poeziilepopulare şi lear fi îndreptat, rafistolat,făcând din ele veritabile capodopere ale spiritului artistic românesc? Observaţia dinainte este fără sens...
Ca liberal, G. Ibrăileanu ia apărarea„roţilor” atunci când prezintă proza politicăa lui Eminescu şi are, până la un punct,dreptate câtă vreme în discuţie este programul de înnoire socială, nu are însă dreptatecând vrea să stabilească „mai bine” fizionomia morală a lui Eminescu înainte de 1884.Partizan al Partidului Conservator, poetular manifesta în articolele din „Timpul” „unspirit simplist în chestiile sociale” şi ura luiîmpotriva liberalismului ar fi abisală.Criticul ieşean, care de regulă este un spiritdelicat, prudent când este vorba de omulcare scrie, fidel, astfel, faţă de îndemnul luiKogălniceanu, face acum consideraţii stranii despre filosofia de existenţă şi formulaideologică acceptată de Eminescu. Judecatacriticului este, la rândul ei, simplistă, bruta
lă şi, în esenţă, injustă. „Xenofob” Emi nescu? „Xenofobia” lui „încă o însuşirecarel deosebeşte de junimişti”? O surprinzătoare lipsă de intuiţie şi o curioasă îndepărtare de esenţa problemei naţionale la unspirit în genere profund şi drept, caIbrăileanu. Injustiţia sa a făcut carieră: „Uralui Eminescu împotriva liberalismului, pecare el îl traduce prin „fanariotism”, e aşade mare, încât el, deşi antisemit, preferă peevrei grecilor, cu alte cuvinte, preferă peevrei liberalilor. Evreii, zice el, sunt de zeceori mai oneşti, mai morali, mai umani decâtroşii, urmaşii grecilor de la 1821!2.”
Iubirea pentru liberalism face din cumpănitul, dreptul Ibrăileanu un critic vehement, nu numai al ideologului Eminescu,dar şi – chiar întro mai mare măsură – a luiI.L. Caragiale. Iată la ce concluzie ajunge eldupă ce examinează ideile antiliberale aledramaturgului, fără a ţine seamă că ideileintră întro ficţiune şi că ficţiunea trebuiejudecată cu criterii estetice, nu politice. Dinperspectivă antiliberală, Caragiale nar fivăzut decât răul social şi moral din societatea românească şi na cultivat decât răul. Înconcluzie este un om rău. Ibrăileanu nu seteme să scrie aceste propoziţii:
„Desigur că marele nostru satiric nu e unom bun. O spun aceasta fără grijă, căci suntconvins că pentru el aceasta nu e un blam.Să mă explic în ce constă răutatea luiCaragiale. Pe Caragiale, în opera sa cucaracter so cial, nul inspiră decât răul. Muzasa este răutatea, vulga ritatea şi prostia contemporanilor săi. Şi nu că vede lu crurile mairele decât sunt, dar el nu vede decât răul. Înopera sa socială el na zugrăvit decât stupiditatea ome nească. Dar se va zice: „Aşa esocietatea pe care a zugră vito. Fiind obiectiv, na putut so zugrăvească decât rea.”
11
G. Ibrăileanu (I)
2 Ibrăileanu dă şi o notă la subsol pentru a lămuri mai bine lucrurile în privinţa „antisemitismului” luiEminescu. Iato: „Fiindcă a venit vorba de antisemitismul lui Eminescu, tre buie să spunem că acest antisemitism e şi civilizat, şi lipsit de excluzivism, şi nu e izvorât din consideraţii de rasă. Vorbind de oreprezentaţie a unei trupe evreieşti, el o laudă; vorbind ca revizor şcolar de o şcoală evreiască, el olaudă. E împotriva vio lenţelor faţă cu evreii. Să plece 99% în America, cu restul neam împăca uşor. Uniievrei merită drepturi. Evreii sar putea asi mila prin încrucişare. Îi pare rău de cei spanioli, cares buni,că trebuie să fie puşi laolaltă cu ceilalţi. Întrun loc vorbeşte de nişte italieni de confesie „israelită”, care,zice el, sunt cu totul altceva decât «Itzig», «Şloim» etc.” (Scrieri politice şi literare. p. 122, 106—107, 109,116, 121).
12
Eugen Simion
Dar nu e aşa. Oare Miticii, Georgeştii şiProtopopeştii nau nimic omenesc în ei? Săfie ei numai proşti, răi şi, în cazul cel maibun, sterilizaţi de adevăratele sentimenteomeneşti? Am putea răspunde, mai întâi, cănu se poate să existe oameni care să naibănimic omenesc. În opera cea mai naturalistăori realistă cu putinţă, în opera lui Tolstoi,nu e nici un om numai rău (după cum nu enici unul numai bun). Apoi, am putea săaducem ca mărturie – oamenii vii, din viaţareală. Există asemenea oameni, nu mai răi,cum nii zugrăveşte Caragiale?”
Şi, ca să dovedească faptul că nu existănumai oameni răi, criticul aduce exempluloamenilor buni din proza lui BrătescuVoineşti. Exemplele sunt bune, dar ce justificare critică avem să comparăm o prozăduioasă, minoră cu satira unui mare creatorpentru a dovedi că în lumea româneascăexistă şi oameni buni nu numai oameni răi?Am impresia că pasiunea ideologică a criticului şi opţiunea lui politică încurcă, încazurile citate, genurile literare şi criteriilede judecată. Îşi va recupera însă eroareaprin analiza pe care o face personajelor luiCaragiale: minuţioasă, la obiect, cu o fineţede moralist.
În concluzie: poporanistul G. Ibrăileanuacceptă legea imitaţiei, dar rămâne totdeauna vigilent faţă de excesele ei; pune în caleaformelor străine „spiritul critic” (opera cuprecădere a Moldovei Culturale) – o pavăzăpe care E. Lovinescu o va numi mai târziufiltrul diferenţei. Trebuie, zice criticul ieşean,„o mare putere de discernământ” când îm prumutăm formele străine, trebuie să ţinemseama de împrejurările sociale ale ţării şi de„sufletul acestui popor”, trebuie – pe scurt –„un spirit critic luminat”, pe care nul potexersa decât „de acei oameni care au apucatpe calea adevărului”. Kogălniceanu esteunul dintre ei. În ciocnirea dintre sincroniştii şi conservatorii din epocă, Ibrăileanuocupă o poziţie de mijloc. Respinge spiritulcritic excesiv al junimiştilor, nui de acordnici cu liberalismul radical al muntenilor.„Această ruptură – scrie el în încheierea studiului – a fost o nenorocire pentru istoriacontemporană a României; unii merg fărădiscernământul trebuitor; ceilalţi neagă
necontenit utilitatea întregii opere a celordintâi; unii merg fără un plan bine definit;ceilalţi vor să rămână pe loc. […] Junimeavrea să stăm pe loc, dacă nu chiar să neîntoarcem puţin îndărăt. Eminescu vrea săne întoarcem îndărăt. Socialiştii vor să sărimcine ştie unde, în necunoscut. Dar nu putemsta nici pe loc, nici merge înapoi, nici facesărituri în necunoscut şi în imposibil”…
Este limpede: moldoveanul G. Ibrăileanueste un om de echilibru, vrea o înnoirelentă, organică, sub pavăza spiritului criticvigilent şi cu respectul tradiţiilor pozitive.Este şi el, în fond, un „monderantist” luminat, ca Negruzzi, vrea progresul, dar nu cuorice preţ. Nui iubeşte pe ruginiţi, reacţionari, dar nici nu se leapădă de tradiţiile spirituale, visează doar o înnoire care să nustrice, vorba lui Kogălniceanu (mareleîndrumător, son maître à penser în materie degândire socială) „ideile şi năravurile naţionale”. Poziţie, în fond, bună, greu însă deînfăptuit. Ce so exprime mai clar, pe înţelesul cititorilor săi, Ibrăileanu simplificăuneori teoriile adversarilor. Vor junimiştii săţină România pe loc, este Maiorescu un duşman irecuperabil al progresului? Cine îiciteşte cu atenţie polemicile observă uşor căel este mai degrabă un spirit critic moderat,vrea înnoirea structurilor sociale, dar „înmarginea adevărului”, se opune invaziei deforme fără fond, dar nu visează ca societatea românească de la 1870 să se întoarcă lastructurile feudale. Nici Eminescu nu esteun reacţionar obstinat, gazetarul de serviciulal Partidului Conservator, este un gânditorpolitic cultivat, cu pregătire filosofică, unantimodern care a preconizat şi în bunăparte a înfăptuit, totuşi, modernitatea literaturii române. În articolele vehemente împotriva „roţilor” aflăm propoziţii care sugerează europenismul său spiritual. Spiritulcritic şi cultura românească nui cea mai bună,cea mai reprezentativă scriere a luiIbrăileanu, cum crede E. Lovinescu (cea maiimportantă operă a lui Ibrăileanu este,totuşi, critica lui, în totalitate), dar este oscriere ideologică vibrantă, cu disocieri fine,şi cu convingeri ferme, formulate întrunstil direct, prozaic, demonstrativ, superiordidactic.
13
MMiicchhaaeell MMEETTZZEELLTTIINNDiplomaţia culturală cultura dialogului*
(I)Abstract
Articolul îşi propune să discute despre diplomaţia culturală şi descrie discursul naţional statal ca peun instrument al diplomaţiei culturale. Dezvăluie faptul că prima greşeală o constituie lipsa decunoaştere reciprocă a ambientului cultural, economic, social, geografic, istoric al celorlalte ţări.Propunerea concretă a articolului constă în aducerea în atenţie a tuturor aspectelor legate decivilizaţie ce caracterizează dezvoltarea statelor naţionale şi care, în general, sunt prezentate ca discipline separate. Principalele defecte ale discursului naţional se axează asupra subiectelorteritorialităţii şi istorizării – teritoriul şi istoria sunt permanent reinventate în beneficiul intereselornaţionale şi sunt date exemple referitoare la România. În mod obişnuit, discursul are rolul de aconştientiza poporul despre identitatea sa naţională, iar numele altor popoare sunt folosite în calitatede oponenţi ai acelui popor.Cuvintecheie: discurs naţional statal, teritoriu, istorie, permanentă reinventare, diplomaţie
culturală.
This article sets out to discuss on cultural diplomacy and describes the national state discourse asan instrument of cultural diplomacy. It reveals that the first mistake is the lack of mutual know ledge about the other countries’ cultural, economical, social, geographical, historical environment.The actual proposition consists of bringing into attention all the civilization’s aspects that are specific to the development of national states and that generally are presented separately into differentsubjects. The main flaws of the national discourse stress on the topics of territory, history that arepermanently reinvented according to the national interests, and examples are given for Romania’scase. The discourse usually is meant to make the people aware of its national identity while otherpeoples names are pointed out as opponents of that people.Keywords: national state discourse, territory, history, permanent reinvention, cultural diplomacy.
Michael METZELTIN, Filolog, Austria, membru de onoare al Academiei Române, email: [email protected].
* Discurs ţinut la Bucureşti, 21 aprilie 2012, Aula Academiei Române, Calea Victoriei nr. 125.
A gândiEuropa
Metadiscursul naţionalstatal – un instrument pentru
diplomaţia culturală1. Cunoaşterea ţărilor străine
Întrun interviu pe care la dat pe 29februarie 2012 ziarului cotidian german DieWelt, premierul luxemburghez JeanClaude
Juncker observa între altele cu referire laEuropa: „Europa suferă de faptul că nu ştimsuficient unii despre alţii” („Europa kranktdaran, dass wir übereinander nicht genugwissen.”).
Europa de astăzi este compusă de statenaţionale care toate prezintă anumite caractere geografice, economice, sociale, cultura
le şi istorice deosebite. Caracterele acesteaatât din perspectiva internă, cât şi din perspectiva externă pot fi conotate sau pozitiv,sau negativ. Dar procesul de formare al statelor naţionale se dezvoltă în general întrunfel asemănător. De aceea trebuie să fie posibilă o comparaţie care pune în evidenţă şiaspectele mai ales denotative comune. Dacăsistematizăm comparativ aspectele comuneşi diferite ale statelor naţionale putem institui un metadiscurs civilizaţional care nedescoperă structura lor profundă deopotrivă. Asemănarea civilizaţională de fond trebuie să ne ducă la respect pentru deosebiri.
Europa actuală are nevoie de mai multăomogenizare, dar un anumit grad de deosebiri este necesar pentru dinamismul creativ.Faptul de a constata pe un temei comunanumite diferenţe ne sprijină să căutămdrumuri noi.
Metadiscursul pe care îl vom propunepoate oferi o sesizare cuprinzătoare a tuturor aspectelor civilizaţionale care caracterizează dezvoltarea statelor naţionale şi careîn general sunt prezentate separate în diferite discipline. Ne gândim că poate fi unghid pentru transmiterea diplomatică acunoaşterii ţărilor străine.
2. Dezvoltarea statalăStatul poate fi înţeles ca o legătură comu
nitară, care serveşte spre a garanta binelecomunităţii. Această idee apare pentruprima oară la Aristotel (Politica I, 1) şi seregăseşte apoi în întreaga tradiţie aristotelică a teoriilor despre stat din evul mediuîncoace. Statele pot să se nască şi să creascădea lungul unor procese seculare, precumElveţia.
Pot fi însă detectate deopotrivă acţiunideliberate, săvârşite în scopul structurării şia ierarhizării statelor, ceea ce constituie, larândul său, baza întemeierii statelor moderne. Astfel, unele state încep să fie omogenizate administrativ şi religios în vremeaabsolutismului, fără a se pune însă întrebarea, cine le reprezintă. Principii şi regii suntsuverani în mod esenţial. Statul este împărţit în stări, stările au o anumită reprezentare(germ. Reichstag, it. Dieta, fr. Etats généraux,sp. Cortes, rom. Adunare de stări), însă nu
guvernează şi populaţia şi este privită maidegrabă ca o resursă decât ca esenţa statului, încă nu constituie un popor sau o naţiune. Aceste reprezentanţe au mai bine caracter consultativ. Ele au fost convocate înFranţa pentru prima oară de Philippe le Belîn 1302, pentru aşi legitima puterea înraport cu pretenţiile teocratice ale papeiBonifaciu al VIIIlea. Stările încearcă în permanenţă să controleze „guvernarea”. În1357, în timpul captivităţii lui Jean le Bon,les Etats, convocate de fiul cel mare al regelui, Charles, au încercat să introducă uncontrol asupra guvernării.
În Anglia, vasalii regelui IoanfărădeŢară, nemulţumiţi de obligaţiile cu carefuseseră împovăraţi, au izbutit să obţinăratificarea aşanumitei Magna Charta (defapt: Concordia inter Regem Johannem etBarones pro concessione libertatum ecclesie etregni Anglie), un soi de contract care reglementa raporturile dintre rege şi vasali, document care constituie temelia evoluţiei parlamentare şi constituţionale ulterioare aAngliei. Sub domnia urmaşului Henric III,parlamentul, ca instanţă deliberativă şidecizională, şia impus dominaţia asupraregelui. Datorită poverilor financiare cauzate de război (mărirea impozitelor pentru aacoperi nevoile de finanţare), acesta încearcă săl supună pe rege unei decizii de impozitare prealabile a parlamentului. Carol Idizolvă parlamentul în 1629, din pricinaopoziţiei acestuia la lărgirea prerogativelorsale şi la împăcarea cu Roma, însă e nevoitsă îl reconvoace în 1640 (16401660„Parlamentul Lung”). Cu această ocazie,parlamentul îşi asigură controlul asupralegislaţiei fiscale: rege şi parlament potguverna doar împreună. Totuşi nu se poatevorbi încă de un parlament reprezentativ,dat fiind că acesta e cu totul în mâinile mariişi micii nobilimi (gentry). Adevărata reprezentativitate se obţine abia în urma marilortransformări din Franţa, anume după preluarea puterii în 1789 de către Tiers Etat(„starea a treia”). Prin autoproclamareaacesteia ca „naţiune” şi prin dizolvarea stărilor începe propriuzis dezvoltarea statuluinaţional modern în care poporul devinenaţiune statală, formată din indivizi care, în
14
Michael Metzeltin
principiu, ar trebui să fie cu toţii egali.Construcţia administraţiei absolutiste devine, în principal prin ideile contractualisteale lui Rousseau, stat constituţional întemeiat pe drepturile omului şi pe separareaputerilor.
3. Metadiscursul naţionalstatalStatele naţionale europene – ca şi alte
state naţionale – sunt mai curând constructe conştiente ale mentalităţii liberale şidemocratice din sec. XIX şi XX, cu rădăciniîn Revoluţia Franceză. Ele au fost concepute, inventate mai mult sau mai puţin intenţionat, pentru a gospodări anumite teritoriicentralist şi raţionalist şi totodată democratic. Statele sunt „făcute”, după cum sugerează titlul scrierii The Making of Roumania.A Study of an International Problem, 18561866 a americanului T. W. Riker (London1931). Eric Hobsbawm şi Terence Rangervorbesc în acest context de The Invention ofTradition (1993), Benedict Anderson de
imagined communities (Imagined Communities.Reflections on the Origin and Spread ofNationalism, 1983), Richard White deInventing Australia (1981), Imman Fox deInvención de España (1997). Membrii grupului sau ai grupurilor care formează statelenaţionale, cetăţenii şi cetăţencele, trebuie săfie pregătiţi mental şi semiotic pentru aceste invenţii, pentru ca această nouă plăsmuire să capete o anume unitate, fără de care nuar putea funcţiona. Pentru că, după cumsubliniază încă astăzi istoricul italianErnesto Galli della Loggia, identitatea naţională nu este un „dat natural”: „come talil’identità nazionale e il suo sentimento nonesistono in natura. L‘una e l‘altro sono ilprodotto di élite ideologicoculturali, ingenere inserite nelle istituzioni dello Stato(...). È la doppia azione combinata di éliteideologicoculturali del genere e delle istituzioni statali – soprattutto di quelle preposteall’amministrazione concreta dell’interessegenerale (per esempio il fisco o la giustizia),
15
Diplomaţia culturală – cultura dialogului (I)
ovvero, specificamente, alla formazione diuna cultura dell’appartenenza collettiva(come sono la scuola e l’esercito) – è siffattaazione combinata che è all’originedell’identità nazionale e del relativo sentimento“ (1998, 157158). Antropologul italian TullioAltan vorbeşte despre mitopoiesica proces simbolic al construcţiei identităţilor etnice (TullioAltan, 1995), iar filozofulromân Emil Cioran (19111995) scrie despreţara sa, la începutul anilor ’50: „Mon pays!(...) Je ne lui trouvais aucune réalité ni dansle présent, ni dans le passé. Par rage je luiattribuais un avenir, je le forgeais de toutespièces, je l’embellissais, sans y croire. (...) Jele voulais puissant, démesuré et fou,comme une force méchante, une fatalité quiferait trembler le monde, et il était petit,modeste, sans aucun des attributs qui constituent un destin.” (Mon pays)
Sistematizările sau modelele descriptivesunt produse întotdeauna pe baza observării unor exemple similare, prin comparareacărora pot fi abstrase trăsăturile reiterante,considerate constitutive, ce urmează a fiinserate întro ordine logică sau cronologică. Astfel se pot face vizibili factorii fenomenelor complexe de care în viaţa zilnică nu nedăm seamă. Importanţa structurărilor abstracte ale unui metadiscurs este subliniatăde istoricii Ciro Cardoso şi Héctor PérezBrignoli (1986, 293): „Dicha noción deestructura reposa en la idea (…) de que loesencial no es aparente y que sólo el análisiscientífico puede revelar las relaciones significativas subyacentes, las que, además, noson conscientes para los hombres de unasociedad dada”.
Dacă observăm mai îndeaproape modulîn care a decurs formarea statelor naţionaleeuropene, în special din sec. al XIXlea,putem conchide că invenţia semiotizantă astatelor naţionale moderne (fr. Etatnation,sp. Estadonación, it. Statonazione, rom.Statul naţional / statul naţiune, engl. nationstate: corelarea celor doi termeni semnalează interdependenţa politică şi culturală) sapetrecut prin înlănţuirea cronologică a unorprocese şi strategii mitizante, ce pot fi sistematizate în următorul model proceduralsau, în sensul lui Foucault, „grille d’intelli
gibilité” (Foucault 1997, 202): Conştientizare Teritorializare Istoricizare Standardizarea şi istoricizarea unei
limbi naţionale Canonizarea unor texte Instituţionalizare Medializare GlobalizareAceste procese au un puternic caracter
discursiv, desfăşurânduse prin intermediulunor tipuri variate de texte sau alte mijloacesemiotice. Trăirea sau retrăirea în comun aacestor procese generează identitatea naţionalstatală, menită să procure celor în cauzăun sentiment de siguranţă. Identitateanaţională duce la cetăţenie, prin care sedobândeşte acces la resursele statale (naţionale). Ca atare, se poate spune că creareastatelor naţionale se bazează pe concepţiaprivind modul în care resursele pot fi distribuite către masele largi. Din perspectivăsemiotică, acest lucru se exprimă esenţial,abstract, în constituţie. Oamenii politici şiintelectualii de atunci şiau alcătuit diversele lumi ale discursului întrun mod corespunzător acestor cerinţe.
Pentru lămurirea schemei prezentate,vom discuta în continuare fiecare punct înparte, exemplificând cu referire la formareastatului naţional România. Românii reprezintă un exemplu edificator al felului în careo populaţie îşi construieşte cu greu, prinluptă, un stat naţional. Formarea Românieica naţiune şi stat în secolul al XIXlea aimplicat deci nevoia de a sublinia propriaidentitate şi dorinţa de independenţă.
4. ConştientizareaUn grup devine, prin acţiunea elitei sale,
conştient de sine însuşi ca „popor” sau„naţiune” în măsura în care se defineşte şise denumeşte pe sine şi alte grupuri ca„popor” sau „naţiune” (percepţie de sine,percepţie a celuilalt, stereotipizare) şi seafirmă pe sine atât în interior, cât şi în exterior pentru realizarea intereselor proprii(dezvoltarea unei voinţe politice comune şia unei conştiinţe naţionale). Conturarea percepţiei identificatoare a fost însoţită în evul
16
Michael Metzeltin
mediu european de îndelungate confruntărirăzboinice dintre grupuri adverse: franceziiîmpotriva englezilor (Tapisserie de Bayeux),castilianii împotriva maurilor, italieniiîmpotriva germanilor, românii împotrivaungurilor şi a turcilor, polonezii împotrivagermanilor etc. Contribuie la crearea conştiinţei colective, încă din evul mediu, transmiterea orală a unor texte precum chansonsde geste la francezi, cantares de gesta şi romances la spanioli, baladele populare la români.
Exemplificare pentru RomâniaGrupurile vorbitoare de română din zona
carpatică este posibil să fi dobândit încă detimpuriu, prin intermediul transhumanţei,un sentiment al apartenenţei la o comunitate mai largă şi o percepţie de sine distinctă înraport cu popoarele învecinate, diferite subaspectul limbii şi al ocupaţiilor. Autorul anonim al lucrării Gesta Hungarorum din secolulal XIIlea vorbeşte de pildă în capitolul Depace inter ducem et ruthenos despre „sclauj.bulgarij. et Blachij. Ac pastores romanorum.”Vechiul etnonim romanus este perpetuat înregiunea romanică a Carpaţilor sub formeca român sau rumân cu nuanţe semanticeînsă variate. În textele din sec. XVIXVIIIpoate însemna „persoană care face parte dinpopulaţia de bază a României”, „valah” şi„iobag” (DLR, român). Apartenenţa comunăa românilor împrăştiaţi în diverse state estesubliniată în special în sec. al XIXlea.Rândurile pe care Florian Aaron, profesor laColegiul Sf. Sava din Bucureşti, le dedică luiMihai Viteazul în lucrarea sa din 1837, Ideerepede de istoria Prinţipatului Ţării Rumâneşti,sunt un exemplu inspirat de chemare la unificare a tuturor românilor:
„Dar rumânii toţi de obşte au trebuit cumai adâncă amărăciune să simţă pierderealui Mihai. El a trăit destul pentru sine, pentru aşi face o slavă, un nume care niciodatănu va peri; dar a murit prea devreme pentruproiectele sale cele mari ce le formase pentru fericirea naţiei rumâneşti. De la mareleTraian şi până la el rumânii nu sau noricitca din sânul lor să se nască alt om mai maredecât dânsul; cincisprezece veacuri aulucrat ca să facă mărirea lui. Vremile celegrele adusese pe toţi rumânii întro stare de
suferiri amare; toţi aştepta un mântuitor.Arătarea lui Mihai în mijlocul lor a fost caun fulger strălucitor care dete duhuluirumânesc celui amorţit o lovitură electrică;rumânii se deşteptară; cunoscură trimiterealui din ceriu, şi alergară la glasul lui cel propovăduitor de mântuinţă.”
Iancu Văcărescu, întemeietor, împreunăcu G. Lazăr, al Colegiului Sf. Sava dinBucureşti, recomandă românilor, în poeziasa Buna vestire (1821) adresândulise explicitcu acest apelativ, săşi slăvească numelesfânt: „Iubiţi mărirea de români, cinstiţiacest sfânt nume, / Şi al cinsti îndătoraţiprin fapte mari pe lume.” Dincolo de astfelde apeluri, nu trebuie totuşi uitat că locuitorii obişnuiţi ai ambelor principate, până launificarea acestora, aveau mai degrabă ocoştiinţă identitară separată, după cum atestă contele F. v. Karaczay în lucrarea sa etnografică Die Moldau, Wallachey, Bessarabienund Bukowina. Neueste Darstellung dieserLänder, nebst Kupfern, verschiedene Trachtenderselben vorstellend (Wien 1818): „Locuitoriiţării se numesc pe sine «moldoveni» şi nu«rumuni», precum cei din Valahia, susţinând că nar fi urmaşii romanilor şi că ar filocuit provincia înainte de venirea acestora”.Abia Alexandru Ioan Cuza se putea adresapopulaţiei cu vocativul Româniloru! şi seputea referi la o Naţiune Română pe bazaunei reale şi depline, noi conştiinţe statale,aşa cum se întâmplă în proclamaţiile domnitorului din 1864.
Prima menţionare a limbii trebuie să fifost o indicaţie despre scriba literarum valachicarum între 15211554. Din secolul al XVIlea, este întrebuinţată mereu denumirealimba rumânească, ca în Catehismul lui Coresi(15591560) sau în Palia de la Orăştie, o traducere a primelor două cărţi biblice (15811582) sau în Letopiseţul cantacuzinesc dinsecolul al XVIIIlea. Cronicarul moldoveanGrigore Ureche vorbeşte, dimpotrivă, înLetopiseţul Ţării Moldovei despre limba noastră moldovenească. Denumirea limba românăapare doar în jur de 1848 în gramaticile luiNicolae Bălăşescu şi Sava BarcianuPopovici, care au participat amândoi la mişcările revoluţionare din 1848.
17
Diplomaţia culturală – cultura dialogului (I)
5. TeritorializareGrupurile dotate cu o conştiinţă identita
ră inventează / definesc pentru sine un teritoriu, dândui un nume general recunoscut,stabilesc aşanumite „graniţe istorice” şi facelogiul unui anumit peisaj. Un text faimossub acest aspect este Loor de España, al regelui spaniol Alfons X cel Înţelept (12521284),text inclus în lucrarea sa Primera crónica general (cap. 311). În vremurile moderne au ofuncţie encomiastică albume ilustrate ca deexemplu, în cazul Spaniei, tipăritura anonimă Panorama Nacional. Colección de Láminas.Reproducción fiel de Esmeradas Fotografías querepresentan monumentos, templos y edificiosnotables, así antiguos como modernos, grandes
vistas panorámicas, paisajes, tipos, escenas decostumbres de la vida militar y marítima, maravillas de la pintura y la escultura y cuanto constituye la riqueza artística, histórica é industrialde nuestra España y de sus provincias deUltramar con una breve descripción de cadalámina al pie (Barcelona, HermenegildoGiraldes, 18961898). Şi reprezentările cartografice contribuie la definirea teritorială, caşi stabilirea unor locuri emblematice, caMănăstirea Putna în Bucovina şi CatedralaReîntregirii din Alba Iulia pentru români,castelul Devín pentru slovaci, Pontida dinLombardia pentru italieni sau Covadongadin Asturia pentru spanioli. Elogiul ţăriipoate fi oricând extins, după cum procedează, de exemplu, Joachim du Bellay în Lesregrets (1558): „France, mère des arts, desarmes et des lois“. Dat fiind că definireateritoriului depinde de diverse forme deocupare şi de convenţii, neputând fi, dinaceastă cauză, în mod automat stabilă, adunările legislative se preocupă să fixeze constituţional unitatea şi indivizibilitatea teritoriului. În constituţia franceză din 1791, deexemplu, se stipulează că „Le Royaume estun et indivisible” (II, 1), iar constituţia spaniolă din 1978 stipulează „La Constituciónse fundamenta en la indisoluble unidad dela Nación española, patria común eindivisible de todos los españoles”(Artículo 2).
Exemplificare pentru RomâniaMilitarul şi profesorul bănăţean Moise
Nicoară (17851862) scria în 1815 că naţia seîntinde „de la Tisa până la Marea Neagră,din Dunăre până peste Nistru, de o parte înCrimeea, de o parte până la marginilePoloniei” (cf. V. Georgescu 1992, 128).Călugărul grec Daniel Philippides, care atrăit ani de zile în Basarabia, se referă, pentru prima oară întrun text tipărit la Lipsca,în lucrarea sa în limba greacă Ιστορία τήςΡουµουνίας (1816), la totalitatea celor treiprincipate istorice sub denumirea de«Rumunia». Gruparea din jurul patriotuluiIoan Câmpineanu vorbeşte întrun raportaproximativ din 1837 despre cele cinci provincii, care ar trebui să refacă vechea Dacia:„Pour arrêter et combattre des armées autri
18
Michael Metzeltin
chiennes il faut plus qu’une Valachie: il fautla Transylvanie, la Moldavie, la Bessarabie,la Boukovine, il faut en un mot ces cinqprovinces à la fois, qui toutes ont mêmelangue, même religion, même moeurs, quijadis ne faisaient qu’un, et qu’on pourraélectriser et conduire contre l’ennemi enleur rappelant leur commun passé et en leurfaisant espérer un même avenir, une mêmegrande patrie. (...) il ne s’agissait plus de rester les bras croisés et de voir faire d’autres,mais de prendre soimême part, mais d’uniret de confondre cinq provinces, mais de lespréparer à un mouvement commun, maisde constituer l’ancienne et vieille Dacie”(Bodea 1982, I, 115). Francezul stabilit înRomânia Jean A.Vaillant publică în 1844 unstudiu etnologic detaliat privind întreagaromânitate, folosind denumirea „laRomânie” chiar în titlu: La Românie ou histoire, langue, littérature, orographie, statistique despeuples de la langue d’or, ardialiens, vallaques etmoldaves, résumés sous le nom de romans. Înacest studiu, el vorbeşte despre românii din„Dacia traiană” şi din „Vallaquie ... depuis leDniester jusqu’à l’Olto”, ca şi despre „richesproduits de son sol” şi „la beauté de son climat”. Scriitorul Alecu Russo elogiază patriaîn poemul său Cântarea României (1850) cutonalităţi biblice:
„Care e mai mândră decât tine între toateţările semănate de Domnul pe pământ?Care alta se împodobeşte în zilele de vară cuflori mai frumoase, cu grâne mai bogate?
Verzi sunt dealurile tale, frumoase pădurile şi dumbrăvile spânzurate de coasteledealurilor, limpede şi senin ceriul tău.Munţii se înalţă trufaşi în văzduh; râurile,ca brăie pestriţe, ocolesc câmpurile; nopţiletale încântă auzul, ziua farmecă văzutul...Pentru ce zâmbetul tău e aşa de amar, mândra mea ţară?...”
O jumătate de secol mai târziu, Ţara estepictată literar de Alexandru Vlahuţa înRomânia pitorească (1901).
Puterile europene au încercat însă, dinraţiuni geostrategice egoiste, să împiedicediplomatic şi semiotic formarea unui statnaţional mai mare şi mai puternic în zonaCarpaţilor. Convenţiune pentru organisareadefinitivă a PrincipateloruUniteRomâne din
1858, având rolul primei constituţii a principatelor dunărene, stipulează în art. 1:„Principatele Moldaviei şi Valahiei constituite d’acum înainte sub numirea de«PrincipateleUnite Moldavia şi Valahia»remân puse sub suzeranitatea M. S.Sultanului.“ Numai în 1861, la 11 decembrie,a putut Alexandru Ion Cuza să vesteascăromânilor: „Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie”, şi să folosească în ordonanţele sale, începând din 1862, România cadenumire oficială a statului. Teritorialitateaeste exprimată încă şi mai clar în constituţiadin 1866/1884 ca şi în constituţia actuală:„PrincipateleUniteRomâne constitue unsingur Stat indivisibile, sub denumire deRomânia.” (1866, Art. 1) „Regatul Românieicu judeţele sale din dreapta Dunărei constitue un singur Stat indivizibil.” (1884, Art. 1)„România este stat naţional, suveran şiindependent, unitar şi indivizibil.” (1991 /2003, Art. 1 (1))
Ca recunoaştere a noii realităţi geopolitice, Heinrich Filek von Wittinghausen publică deja în 1869 o prezentare geograficmilitară a noului stat, cu titlul Das FürstenthumRomanien, dat fiind că, aşa cum menţionează autorul în prefaţă, „cunoaşterea situaţieigeograficmilitare a României este pentrunoi deosebit de importantă”. Românii înşişi– George Ioan Lahovari, Constantin I.Brătianu şi Grigore G. Tocilescu – publică în18981902 Marele Dicţionar Geografic alRomâniei în cinci volume. „Nucleul” teritorialităţii româneşti – Transilvania – a trebuitînsă să fie cucerit şi apărat abia în sec. XX.Aşa se explică descrieri pline de patos, precum cea a geografului Simion Mehedinţi,care, întrun studiu amplu din 1940, conchide: „Transilvania, stând în mijlocul cetăţiimuntoase, cu care se termină Europa în faţaistmului pontobaltic, şi deci a Asiei, estecum s’a spus, «bastionul» răsăritean al continentului nostru (das Bollwerk Europas). Dinpunct de vedere orografic, climatic, hidrografic, antropogeografic, preistoric, istoric şietnografic, ea este sâmburele Statului român,iar poporul român, înconjurat de neamurislavomongolice, împlineşte prin aşezareasa la capătul diagonalei RinDunăre, o sarcină de interes geopolitic, asigurând libera
19
Diplomaţia culturală – cultura dialogului (I)
20
Michael Metzeltin
circulaţie prin gurile celui mai însemnat fluviu european.”
6. IstoricizarePrin selectarea şi asamblarea conştientă a
faptelor istorice, fiecare grup inventează şireconstruieşte în permanenţă o istorie naţională proprie. Pentru că, aşa cum se aratăîncă de pe prima pagină din Istoria generalăa Daciei, sau a Transilvaniei, Ţerei muntenescişi a Moldove, de Dionisiu Fotino, traducere deGeorge Sion (1859), „Este o konvingere generală kă unu poporu fără istorie nu póteajunge la onorea de a konstitua, sau a senumi naţiune”. Istoricizarea aduce cu sineaccentuarea unor idei precum aceea a existenţei unei naţiuni de sine stătătoare, unitare, organizate şi independente, a unei istoriicomune măreţe şi vechi, a redeşteptăriinaţionale (cf. it. Risorgimento, slov. NarodneObrodenie, alb. Rilindja) şi a reunificării, aluptelor trecute şi prezente pentru libertateşi pentru unitate (ne putem aminti deînsemnătatea exemplului pe care la datlupta din Nordul Italiei dusă de Comuniîmpotriva lui Barbarossa în Risorgimento,aşa cum apare în La battaglia di Legnano deVerdi; sau la apeluri precum cel al luiGiuseppe Mazzini, în 1848: „Viva l’Italiauna, libera, indipendente”).
Atunci când luptele pentru libertate sausoldat cu eşecuri, iese în prim plan imaginea victimei. Se scriu din această perspectivă lucrări istoriografice, centrate asupracontinuităţii naţiunii, romane istorice saulibrete de operă având ca temă lupta pentrulibertate şi redeşteptarea, se picteazătablouri istorice în care sunt înfăţişate episoade cu semnificaţie naţională. Istorianaţională ia ca punct de plecare adeseamomente mult anterioare întemeierii statului naţional respectiv: în cazul românilor,încă din vremea dacilor, la italieni începândcu etruscii sau cu romanii, la spanioli de laiberi încoace. O formă aparte a istoricizării oconstituie consemnarea, culegerea şi reactualizarea tradiţiilor folclorice.
Exemplificare pentru RomâniaÎnvăţatul transilvănean Petru Maior scrie
în 1812 o Istorie pentru începutul românilor în
Dachia, istoricul grec Daniil DimitriePhilippides, care a trăit mai mulţi ani înBasararabia, publică în 1816 la Lipsca, înlimba greacă, o istorie a românilor de lacucerirea romană până la întemeierea principatelor române în sec. al XIVlea (Ιστορίατής Ρουµουνίας).
Dorinţa de a uni teritoriile româneşti şide independenţă este exprimată explicit celtârziu în Act de unire şi de independenţă, textprovenit din ambianţa Societăţii filarmonicedin Bucureşti, conduse de Ion Câmpineanu(1838). Mihail Kogălniceanu editează vechile cronici, bucovineanul EudoxiuHurmuzachi (18121874) iniţiază aşanumita Colecţie Hurmuzachi, în care sunt editatesursele istoriografice importante ale istorieiromâneşti (21 de volume, publicate între1876 şi 1942). În 1840 apare AlexandruLăpuşneanul lui Costache Negruzzi, primanuvelă istorică din literatura română. VasileAlecsandri scrie în 1848 oda patrioticăDeşteptarea României, George Creţeanu(18291887) compune o poezie de tinereţe cutitlul Patrie şi libertate (1879) şi scrie unroman istoric despre boierul LupulMehedinţeanu, care a organizat în sec. alXVIlea o răscoală împotriva grecilor.Pictorul Theodor Aman (18311891) faceportretul eroului naţional TudorVladimirescu, pictează o unire alegorică aprincipatelor (Unirea Principatelor, 1857),înfăţişează o Hora Unirii la Craiova şi oînfrângere a turcilor de către oştile române(Izgonirea turcilor la Călugăreni, 1872);Constantin David Rosenthal picteazăRomânia revoluţionară (1850). IstoriculAlexandru D. Xenopol evocă în 1871, întrocuvântare rostită la mormântul domnitorului moldovean Ştefan cel Mare (14571504),exemplaritatea eroică a acestuia pentru toţiromânii. V. Alecsandri, menţionat anterior,editează în 1852 prima antologie importantă de literatură populară (Poezii poporale.Balade (Cîntece bătrineşti). Adunate şi îndreptate de V. Alecsandri. Partea I). O dată cuIstoria românilor din Dacia Traiana (18881893) de Alexandru Dimitrie Xenopol, istoria naţională românească atinge o dimensiune monumentală.
21
In memoriam
DanHăulicăEEuuggeenn SSIIMMIIOONN
Dan Hăulică: Schiţă de portret
Portretul făcut de Acad. Eugen Simion lui Dan Hăulică este trasat în linii rafinate referitoare laintelectul, stilul şi gusturile umanistului. Dan Hăulică este un intelectual elegant, de rasă, un spi rit baroc. Stilul lui este preocupat să descopere metaforele absolutului, este înalt şi fastuos, ca unlabirint şi excesiv de livresc. Are un gust pentru perfecţiune, în detrimentul originalităţii, şitransformă negaţia artei întro artă a negaţiei.Cuvintecheie: portret, intelect, artă, stil, Dan Hăulică.
The portrait Academician Eugen Simion draws for Dan Hăulică consists of refined lines that referto the humanist’s intellect, style and tastes. Dan Hăulică is mainly characterized by his truebloodelegant intellect, his baroque spirit. His style is preoccupied with discovering the metaphors of theabsolute, and it is high and luxurious, like a labyrinth and excessively bookish. He has a taste forperfection to the detriment of originality, and transforms the negation of art into an art of negation.Keywords: portrait, intellect, art, style, Dan Hăulică.
Abstract
Eugen SIMION, Academia Română, preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură, directorul Institutuluide Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”; Romanian Academy, President of the Philology andLiterature Section, Director of The „G. Călinescu” Institute for Literary History and Theory, email:[email protected].
Ca să fac acest portret, am răsfoit unadintre frumoasele lui cărţi, Nostalgia sintezei(1984). Frumoasă la propriu, o carte binealcătuită, cu ilustraţii bogate, cu litera marepe o foaie lucioasă, pe scurt: un obiect estetic, şi la figurat: frumoasă prin conţinutul ei.Despre ce scrie Dan Hăulică, un intelectual –cum se spune – de rasă, un spirit cu precădere oral, cu o fantezie bogată şi o arie dereferinţe vastă – despre ce scrie, zic, omulacesta secret, cu ţinută: Scrie despre Grecia,despre Roma, despre clasicismul chinez,despre Dali şi Turner pe care îl numeşte „unhyperboreau Ulisse” – un spirit, adică, voiajor prin furtunile şi ceţurile nordului – înfine, scrie şi despre românul Horia Damianstabilit la Paris – un sculptor despre care îmiamintesc că Dali a spus că are geniu.
Hăulică zice despre el că impune o poetică aobiectului şi că obiectele sale sunt nişte catapetesme secţionate şi, apoi, reordonate, înaşa chip ele pot sugera unitatea mirifică alumii. Îi cercetează întro zi ilustraţiile laGhilgameş şi descoperă surprins, printre„albastrurile coapte, magnific elogvente”,ecouri din frescele româneşti: „un galben degrâne româneşti”. Sunt surprins, la rândulmeu, de aceste apropieri, ca şi de altele pecare le face în comentariile sale plastice acestcritic cultivat, uşor preţios (dar nu până astrica normalitatea simetriilor), un spiritbarochist – mi sa părut – care dă mereu onobleţe în plus subiectului pe care îl prezintă, „îl căftăneşte” – cum ar spune Ion Barbu.
Iam vizitat şi eu atelierul lui HoriaDamian din Montparnasse şi am notat
22
Eugen Simion
impresiile mele în Jurnalul parizian. Compar,acum, notele mele prozaice, rapide, cuînsemnările fastuoase, ceremonioase, ale luiDan Hăulică, menite, parcă, să glorifice untalent şi să descopere în creaţiile lui, cumzice de altfel în articolul la care mă refer,metaforele absolutului. Să reţinem această formulă. Ea defineşte bine, am impresia, spiritul lui Dan Hăulică şi modul lui de a citiobiectul artistic. Caută în el tocmai acestefatidice metafore ale absolutului, semne,cum zice tot el, din „noaptea albastră alumilor infinite”... şi, dacă se străduieşte săcaute, le găseşte, trebuie săşi potriveascăstilul, săi dea înălţime şi fast. Stilul înalt şifastuos – aşa poate fi numit stilul labirintic,excesiv livresc, matein, încărcat ca o caravană orientală în drum spre Mecca, al acestuieminent critic plastic care a păstorit camdouă, dacă nu trei generaţii de artişti plastici români.
Gustul lui, dacă îmi dau bine seama, eraacela al unui modern vegheat de clasicităţişi modelul lui, în critica literară şi, în genere, în atitudinea faţă de artă, este G.Călinescu, iar din cultura franceză, PaulValéry. Pe acesta din urmă îl citează demulte ori când e vorba de spiritul european.Amintesc celor care nu ştiu sau care au uitatcă ideea unui clasicism fundamental (un stil
deasupra tuturor şcolilor şi stilurilor literare) vine, la G. Călinescu, de la Paul Valéry.Nu ştiu dacă Dan Hăulică sa revendicat închip expres de la această tradiţie estetică,dar mie aşa mi se pare când citesc comentariile sale în care culturile se încrucişează şimodernii se odihnesc, în text, la umbra catedralelor medievale...
Am recitit, cu această ocazie, şi micul săueseu despre Durata franceză, scris în mai1968. Este un elogiu al Franţei, o ţară – ziceel – reluând o metaforă din Curtius – a vârstei adulte. Se plimbă întro zi de iarnă prinCartierul latin cu René Huyghe şi, ajungândpe strada Saint Jacques, îi pare că ea vine dedeparte, „din depărtări auguste ale istoriei”... Franţa, mai zice, criticul plasticromân, are gustul lucrului „bine făcut”, terminat, gustul pentru perfecţiune. În locul originalităţii, ea optează pentru perfecţiune,chiar şi în curentele de avangardă care, seştie, „deparazitează” totul în artă. Nu chiartot, dovedeşte Hăulică, gândinduse, probabil, la faptul că negaţia artei se transformăinevitabil, când este vorba de creaţia autentică, întro artă a negaţiei, după vorba luiPaulhan...
Mă opresc aici. Schiţa de portret, pe carevroiam so fac acestui intelectual subţire,estetizant, a luat altă direcţie. Lam simpatizat de la început pe Hăulică, de când lamauzit prima oară întro reuniune a tinerilorscriitori, pe la începutul anilor ’60. Vorbeaaltfel decât cei care dominau atunci cuvocea lor mânioasă, ameninţătoare asemenea reuniuni. Vorbea altfel, pentru că gândea altfel. Şi gândea bine, gândea în sensulartei. Discursul lui era în genere lung, bogatîmpodobit, cu trimiteri provocatoare, derutante şi cu imagini surprinzătoare. Iamurmărit de mai multe ori şi intervenţiile luila UNESCO, unde a stat mulţi ani ca ambasador al ţării noastre, şi unde se bucura de omare stimă şi simpatie. Se simţea în largullui, „durata franceză” îl primise, îl adoptase. În lunga bătălie pentru autonomia esteticului, periodic pusă în discuţie, abandonată, reprimată chiar (ultima oară în anii 90),Dan Hăulică na făcut eroarea – pe care aufăcuto mulţi confraţi – să creadă că, dupărevoluţie, politicul ia locul esteticului.
23
AAlleexxaannddrruu ZZUUBB
Acad. Dan Hăulică − în amintire
Acest articol este un tribut adus Academicianului Dan Hăulică la moartea sa. El este una dintrefigurile emblematice ale celei dea doua jumătăţi a secolului trecut. A murit tocmai când trebuia săse afle din nou la colocvii organizate în amintirea altei figuri de marcă, Zoe DumitrescuBuşulenga– colocvii ce trebuia să aibă loc la Mănăstirea Putna. Ne este prezentată cariera sa din anii deînceput, în Iaşi, până la succesul obţinut în străinătate. Ideile şi lucrările sale ca literat şi om alartelor sunt aşezate la baza acestui excurs.Cuvintecheie: Dan Hăulică, critic de artă, cultură, valori.
This article is a tribute to Academician Dan Hăulică’s memory on the occasion of his death. He isone of the emblematic figures of the latest half of century. He died as he was preparing for thematiccolloquia in Zoe DumitrescuBuşulenga’s memory – that were to be held at Putna Monastery. Hiscareer is presented from its start point in Iassy. He quickly gained success abroad. His ideas and hiswork as a philologist and a man of arts are taken as a basis for this exert.Keywords: Dan Hăulică, critic of arts, culture, values.
Abstract
Alexandru ZUB, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” – Academia Română, Filiala Iaşi, email:[email protected].
Nea părăsit, de curând, cam odată cuschimbarea de crug calendaristic, una dinfigurile emblematice ale culturii române dinultima jumătate de secol, criticul de artă şicărturarul de elită Dan Hăulică. Sa stins peun pat de spital, după o lungă suferinţă,poate spre aşi ajunge din urmă soţia plecată nu demult pe acelaşi drum. A survenit„marea trecere” tocmai când trebuia să seafle din nou la Mănăstirea Putna, unde înultimii ani a organizat nişte colocvii tematice, în amintirea altei figuri de marcă, ZoeDumitrescuBuşulenga, al cărei mormânt seaflă acolo, lângă Părintele Iachint al Putnei,fiind vorba de monahia Maica Benedicta. Na fost să mai fie. Noua rundă de „exerci
ţii spirituale” va avea loc în absenţa entuziastului şi savantului moderator, cel careştia atât de bine să nască impulsuri benefice,sub semnul interogaţiei, al cunoaşterii celuilalt şi al autodepăşirii. E un veritabil sistemaxiologic ce se regăseşte, ingenios articulat,în Caietele de la Putna, ultima publicaţie decare Dan Hăulică sa ocupat, în vremea dinurmă, cu pricepere şi nobilă pasiune.Entuziasmul său cărturăresc, născut dintromare devoţiune pentru valorile perene, neva lipsi mereu, de aici încolo, cărţile şi revistele sale păstrând abia nişte ecouri din trudapolihistorului. Ce aş putea spune, personal,la această despărţire, la una din formeledespărţirii?
24
Alexandru Zub
Între figurile de prim rang cu care miafost dat sămi întretai semnificativ paşii,Dan Hăulică ocupă, neîndoielnic, un locaparte. Lam întâlnit, mai întâi, pe la mijlocul anilor 50, în Iaşul formării noastrecomune: el ca filolog, de curând licenţiat şiaflânduse la început de palmares didactic,la Alma Mater Iassiensis; eu ca proaspătabsolvent la Istorie şi cercetător la Institutulde resort. Ne vedeam, din întâmplare, peculoarele Universităţii şi mai des în săli delectură, îndeosebi la Biblioteca CentralăUniversitară, înainte de a se muta în capitală unde a făcut o specializare în IstoriaArtei, devenind iute un critic de vază. Untimp, a lucrat sub „bagheta” lui G.Călinescu, „divinul critic” sensibil la sintezamonumentală şi la dialogul modern al artelor. Iam pierdut însă urma, pe neştiute, înîmprejurări cu totul speciale pentru mine.Condamnat la o lungă recluziune silnică,am fost pus în libertate abia în 1964, cândregimul „democratpopular” a iniţiat oanume relaxare, una plină de consecinţe şiîn plan cultural. Dan Hăulică a fost, dingeneraţia sa (n. 1932), unul din cei care auştiut să profite de noul context pentru a seîmplini profesional şi uman, vădind însuşiricare au stârnit destule animozităţi în epocă.
Filolog şi om al artelor, activând întrunmediu ce stimula performanţa şi autodepăşirea continuă, acolo unde mai activau încăun I. Frunzetti sau un G. Oprescu, moldoveanul care debutase în Iaşul literar (1953) aştiut să se impună în orice ipostază a trudeisale, ca un spirit de amplitudine, ingenios şientuziast, unul capabil aşi pune în valoare,optim, marile însuşiri de umanist devotatcomunităţii sale. A profitat abil de şansele„deschiderii” socioculturale şi politice dinanii 60, pentru a se împlini ca specialist înistoria artelor, domeniu vast, de necuprins,pe care înţelegea săl integreze în ceea ceBraudel numea, în epocă, La Maison desSciences de l’Homme, adunând sub aceeaşicupolă „umanioarele” de altă dată. Extensiacontinuă de orizont cultural şi artistic sepotrivea cu spiritul său deschis, receptiv,integrator, manifestat ca atare în studiileproprii, ca şi în revista Secolul 20, de care sa ocupat intens, imprimândui un spirit
inconfundabil, din 1963, timp de câtevadecenii.
Sa impus repede şi peste hotare, prinlucrări de prestigiu (Peintres roumains, III,19631965; Brancusi ou l’anonymat dugénie,1967; Calder, variations sur le thèmeHomo faber, 1971; Picasso, célébration du centenaire d’une naissance, 1982), ca şi prin activităţi de coordonare pe plan mondial, ca preşedinte (apoi onorific) al Asociaţiei Interna ţionale a Criticilor de Artă, membru alAcademiei Europene de Ştiinţe, Litere şiArte, al Societăţii Europene pentru Culturăetc., organisme în cadrul cărora a ştiut săpromoveze, fără excese patriotarde, valorilespaţiului carpatodanubian. După abolireadictaturii comuniste, a ajuns chiar să reprezinte România, ca ambasador, la UNESCO.Peste tot, în orice ipostază, el a reuşit să
25
Acad. Dan Hăulică – în amintire
1 Dan Hăulică, Critică şi cultură, Bucureşti, EPL, 1967, p. 374.2 Ibidem, p. 378.3 Ibidem, p. 344.4 Caietele de la Putna, V, 5, 2012, p. 11.
imprime acelaşi spirit, în care cunoaştereacât mai deplină a faptelor se îmbina deminune cu zborul înalt al ideilor, analizaminuţioasă cu sinteza integratoare.
Din variata şi greu definibila sa operă, secuvine a menţiona măcar Critică şi cultură(1967), Geografii spirituale (1973), Nostalgiasintezei (1981), Dimensiuni ale artei moderne(1992), cele mai la îndemână care îi definescorizontul ideatic, ambiţiile creatoare, strădaniile adecvării la marile valori ale lumii.„Dialectica artei, observa întrun studiu detinereţe, vrea aceasta: cu cât mai mult artistul se reînnoieşte, inteligent şi acut, cu atâtmai adânc se împărtăşeşte din valorile cealcătuiesc fondul ireductibil de tradiţie şisensibilitate al unui popor.”1 Este spiritul încare afirma, tot pe atunci, că e nevoie să seţină seama totodată de „aspra exigenţă asintezelor moderne”2. Trecutul, valorizarealui înţeleaptă impune o atitudine activă,dinamică, de sincronie perpetuă, un dialogcontinuu între multele „veacuri de trude,suferinţe şi lucrare a poporului român asupra lui însuşi”, cum socotea la timpul săuBălcescu3, în acord cu marii corifei aipaşoptismului nostru, generaţie responsabilă de atâtea iniţiative benefice şi în planulculturii, una cu care distinsul critic vădeaanumite afinităţi. Se înrudea cu ei prin multitudinea iniţiativelor, însă şi printro dăruire de sine aparte, ca om al cărţii şi ca iniţiator de vernisaje, dezbateri, mese rotunde,colocvii pe teme nespus de diverse. Nimicnu pare să fi rămas dincolo de curiozitatealui insaţiabilă şi de puterea lui de a se pune,cu modestie, în slujba comunităţii apartenente.
Mam bucurat eu însumi, dea lungulanilor, de o certă simpatie intelectuală, peseama căreia ma făcut să public, în Secolul20, câteva eseuri de specialitate, scriindanume despre Pârvan, Nietzsche, discursulistoric contemporan etc. Mia trimis, dincând în când, invitaţii la diverse expoziţii,însă şi felicitări la zile mari, distinsul critic
fiind în mod firesc şi un om pentru care asemenea uzanţe nu erau deloc formale. Lamîntâlnit adesea în Aula Academiei (eramembru al corpului savant din 1993), undealocuţiile sale, mereu inspirate şi de efect,erau primite cu atâta interes, inclusiv laseria de colocvii francofone Penser l’Europe,de care şia legat numele ani dea rândul.Emisiunile sale radiofonice sau de televiziune erau evenimente pentru multă lume interesată de cultură, artă, istoria ideilor, ca şide elocinţa cu totul aparte a vorbitorului.
Ideile sale, riguros formulate şi expresiile puse în circulaţie, adesea surprinzătoare,constituie deja un patrimoniu la care posteritatea e datoare să facă apel, cu gratitudinea cuvenită pentru un legat de o asemeneapondere. Mai presus de toate, trebui reţinutîndemnul său la o cunoaştere de sine câtmai deplină, condiţie necesară a oricăruiprogres real. În numele Fundaţiei Credinţă şiCreaţie Acad. Zoe DumitrecuBuşulengaMaicaBenedicta, de ale cărei rosturi sa ocupatmereu, Dan Hăulică a ţinut să remarce, preţios testimoniu, la simpozionul din 22august 2011, că „neam învăţat cu o perspectivă de perpetuă deschidere, care însoţeşte eforturile noastre şi aş spune chiar şiideaţia noastră, astfel încât nu am sentimentul că efectuăm un ritual astăzi, că ne găsimsub semnul unui protocol convenit, înmomentul acestui exordiu. Pentru că, întradevăr truda noastră, respectuoasă faţăde valorile fundamentale ale tradiţiei,încearcă, în acelaşi timp, mereu, deschiderinoi de gândire şi relaţii noi între domeniicare uneori păreau pentru totdeauna distante.”4
Să sperăm că un asemenea îndemn varodi, pe măsura eforturilor depuse, cu ştiinţă inegalabilă şi devotament civic, de ilustrul defunct!
26
CCaaiiuuss TTrraaiiaann DDRRAAGGOOMMIIRR
Dan Hăulică – de cealaltăparte a orizontului
Abstract
Scriitorul, istoricul şi criticul de artă, publicistul, ambasadorul Dan Hăulică nu mai este printre noi.Opera sa are multiple dimensiuni şi aspecte – ea va rămâne pentru multă vreme un reper în toatedomeniile la care se raportează. El, însă, Dan Hăulică, a fost şi rămâne o prezenţă efectivă înromânism, decisivă pentru inserţia românismului în universalitatea culturii. Viaţa sa, iar de acummemoria sa, stau în continuitate sub două înfăţişări ale prezenţei sale: „Secolul 20” şi calitatea dereprezentant al României la UNESCO. Prin ambele sa dovedit inconfundabil.Cuvintecheie: literatura română, diplomaţia culturală, personalitatea culturală, românismul,
prezenţa umană, distincţia.
The writer, the historian and critic of art, journalist and ambassador Dan Hăulică passed away. Hiscreation has multiple dimensions and aspects – it will remain, for long, a landmark in all thedomains to which it was referable. Dan Hăulică was and remains a real presence in the Romanianspirit and a decisive one for the insertion of the Romanian spirit in the universality of culture. Hislife – and from now forth, his memory – is continuously situated under two embodiments of hispresence: “Secolul 20” (the magazine for humanities, literature and arts) and mission as aRomanian ambassador to UNESCO. In the both of these he was unique.Keywords: Romanian literature, cultural diplomacy, cultural personality, Romanian spirit,
human presence, moral distinction.
Caius Traian DRAGOMIR, Diplomat, fost ministru, fost ambasador al României în Franţa, email:[email protected].
A fost, pentru mine, o prezenţă pecare nu o pot caracteriza cu niciunuldintre termenii utilizaţi curent înmomentele definirilor cruciale, marcândrelaţiile dintre oameni; termeni, cuvinteprecum prezenţă vie, importantă,remarcabilă, copleşitoare sau altele asemenea acestora – ele nu mi se par decâtinsuficiente spre a fi atribuite dreptaprecieri unei personalităţi atât de liberşi nobil deschisă intuiţiei noastre. A fostpentru mine, întrucât era astfel şi pentruRomânia, pentru românism şi pentruuniversalitatea culturii, o prezenţă reală,
continuă, deci neafectată de eclipse, şidecisivă. Înţeleg prin aceasta o prezenţăcare trebuia, era obligatoriu să fie – iarfiind astfel, în spaţiul experienţei încercată de noi, cei care suntem încă doaraici, în simpla formă perceptivă a lui a fi,el rămâne acelaşi în memoria culturală aunui românism aparţinând existenţeieuropene, precum şi unor atente, subtile, transcenderi în globalitatea intelectului, care depăşeşte orice delimitări geoculturale.
Sunt sigur că nu comit o eroare prinatenţia pe care o acord modului în care
folosesc ideea prezenţei, căci percepereaefectivă a prezenţei sale a fost caleacomunicării mele cu Dan Hăulică. Lui ise aplică perfect versul prin care WaltWhitman definea fiinţarea perfectă: „noinu convingem prin argumente şi niciprin fapte – noi convingem prin prezenţa noastră”. Vreau să mă pronunţ foarteclar: lui Dan Hăulică nici argumentele şinici faptele pe care să le citeze în favoarea sa nu îi lipseau, dar orice apel laargumente era pentru el inutil – convingea prin prezenţa sa, în sensul cel maispiritual, mai intelectual, deci maimodest şi mai distins cu putinţă, căci elpurta cu sine, absolut evident, întreagasa natură, plus ecoul tuturor împlinirilor sale, ceea ce nu însemna excludereaîncercărilor şi suferinţelor care însoţescorice fiinţare umană. Continui încă săexplic folosindumă de un exemplu: înprezenţa efectivă a omului grec actual,cel nealterat de orgolii, ambiţii superficiale, dar îndârjite, de tristeţea sau denedreptatea fatală, însă, de fapt, preapuţin importantă a actualităţii, se citeşteîntreaga civilizaţie, pentru el uitatăpoate, vie totuşi, care luminează lumeaîntre epoca lui Homer şi cea a lui Platon,renăscând nu demult în creaţiile unuiKazantzakis ori, mai ales, Kavafis şiElitis. Am întrebat cândva pe un foartemare scriitor român, care mia acordatonoarea şi bucuria prietenei sale în ultimii zece ani de viaţă ai lui, dacă nu asimţit niciodată tentaţia unei disidenţedeschise, aceasta deşi el avusese, îşi asumase, un rol de prim ordin în păstrareaîntregii speranţe, precum şi a unei limitate, dar autentice, demnităţi a culturiiromâne în comunism. Mia răspuns: „eufăceam disidenţă şi când mă aşezam înfotoliu, picior peste picior”. Am înţelesde îndată şi sunt convins că mulţi înţeleg perfect chiar acum cât conta prezenţa, uneori aproape eroică – şi cât contează încă – în relaţia personalitate sistempolitic opresiv.
Până la Revoluţia noastră, până înacel decembrie 1989, prezenţa lui DanHăulică a însemnat cu toată complexita
tea unei alese personalităţi ştim toţi, şiva fi, oricând, neîndoielnic pentru oricine „Secolul 20”. Se cer, aici, amintiteunele lucruri, eventual aşa detaliate, fieacestea, probabil uitate de către mulţi,fie omise intenţionat: comunismulsovietic, inclusiv în forma infiltrată,impusă, ori importată, în Româniavedea în cultura contemporană aOccidentului o primejdie enormă, ireconciliabil adversă, absolută, pentrutotalitarismul stalinist, pur sau readaptat. Comunismul se declara însă adevăratul continuator al dezvoltării culturaleclasice, în liniile ei tradiţionale şi, dreptconsecinţă, a promovat o vastă racordare a culturii moderne a Estului la clasicism. Ar fi cazul, pentru orice intelectual, în primul rând cel aparţinândgeneraţiilor tinere, să consulte listele detraduceri din marea literatură universală publicată în România până în mijloculanilor 1960 – pentru mulţi surpriza arreprezenta un şoc. Unele dintre aceleopere au fost republicate, în generalretraduse, de editurile postrevoluţionare, dar mai noile personalităţi ieşiterecent din universităţi sau liceu, trecutede la îndoctrinarea forţată, dar şi insistentă, marxistleninistă, în general rejectată, îndeosebi de primele serii luate înobiectivul propagandiştilor regimului,pe când încă erau activi profesorii formaţi antebelic, generaţii trecute ulterior,la îndoctrinarea mai blândă, însă maiabilă şi mai perversă, a capitalismului, ainternaţionalismului lumpencapitalistmai exact categorii umane înalt educate,dar care sunt departe de a mai cunoaşteoperele marilor scriitori ai tuturor culturilor perioadelor clasice – postrenascentiste, ale Renaşterii sau Antichităţii – aşacum leau cunoscut cândva, generaţiileieşite din şcolile şi universităţile deceniilor VVII ale secolului trecut. Din această orientare dirijată ar fi putut rezulta unmare dezastru educativ. Cărţile literaturii scrise la comanda regimului totalitarerau prezentate drept continuare aleoperelor marii creaţii renascentiste, clasice şi romantice. Aproape toţi autorii de
27
Dan Hăulică de cealaltă parte a orizontului
geniu ai Occidentului, activi în secolul alXXlea au fost prezentaţi în lumea răsăriteană, în aria de control sovietic, cafiind agenţi ai capitalului, intelectualiaserviţi intereselor financiare, autoridecadenţi. Perversitatea propagandeimarxistleniniste era perversă ca oricepropagandă. Adevărul nu are nevoie depropagandă – prezenţa, din nou prezenţa, lui este suficientă. Un scriitor, viitoremigrant şi, din acel moment, disident –dacă termenul mai poate fi aplicat încondiţiile date –, probabil unul dintrecei mai buni cunoscători ai literaturiioccidentale ai acelei vremi a publicat uneseu polemic extins, o carte, sub titlulNoi şi neobarbarii, carte prea puţin, saudeloc, văzută, comentată, citată în vremea libertăţii noastre de expresie, încare cu greu mai vezi în librării volumeprecum Mizerabilii, romanele ciclului LesRougonsMacquart şi nici nu se pun înscenă piese ca Azilul de noapte, disparpoeme fabuloase precum Norul în pantaloni. Cumnecum, noi în titlul cărţiimenţionate, nu eram noi, eram autoriiaserviţi comunismului, sau noi doar încalitate de cititori exclusivi ai literaturiioccidentale suficient de vechi şi, chiarastfel, întrucâtva triate. Neobarbarii erautoţi marii scriitori ai Occidentului –Faulkner, James Joyce, Proust, Camus,Sartre şi, dacă îmi amintesc bine, EmilCioran, Eugen Ionescu; excepţie făceaudoar autorii vestici înscrişi în partidelecomuniste ale respectivei arii geopolitice, precum un Theodore Dreiser, altminteri un romancier de geniu. Autorulpolemicii cu aproape singurii foarte mariscriitori ai respectivei epoci, în lume afăcut, pentru noi, tinerii de atunci unmare serviciu: nea pus la curent cuautorii pe care trebuia să îi aflăm şi obţinem prin operele lor, cu toate mijloacele,deci Faulkner, Joyce, Proust, Camus etc.El a mai produs ceva care avea să genereze efecte neaşteptate pentru regim: apublicat douătrei numere ale unei reviste intitulată „Secolul 20”.
„Secolul 20”, adevăratul „Secolul 20”a fost, în fapt, o autentică operă naţiona
lă datorată lui Dan Hăulică. Ce a făcut el– ce a făcut revista cu acest titlu – subconducerea lui: Hăulică a făcut să devină clar tuturor că linia marilor scriitoriai Occidentului clasic a condus arta înansamblul ei, şi nu în ultimul rând literatura, la inovaţiile Vestului european înrespectivul domeniu, de la sfârşitul desecol al XIXlea şi apoi în întreg secolulal XXlea; în aceasta consta valoarea tradiţiei clasice şi nu în literatura de propagandă, chiar dacă şi din aceasta aurezultat unele opere strălucite, precumpărţi consistente din creaţiile aparţinândlui Gorki, Maiakovski sau Eugen Barbu.Alături de lucrările de comandă comunistă au reuşit uneori să apară şi remarcabile opere sau, mai importante încăuneori, scrierile unei disidenţe curajoase. Nu despre aceasta este vorba acum,aici. România – şi fiecare dintre noi –datorează lui Dan Hăulică, publicaţieisale, imens din ceea ce a însemnat conservarea unui anumit sincronism cultural europeanromân. Este greu să maidetectăm acum ce a fost primordial: oanumită, limitată, dar reală, relaxare cea permis acţiuni precum a lui DanHăulică, exercitată prin revista sa, oripresiunea culturală tot mai înaltă, nutotdeauna explicită, ci implicită prinfoarte numeroase acte şi tendinţe intelectuale care a generat o relaxare a dogmatismului cultural foarte utilă, chiardacă insuficient avansată. Sunt convinscă Dan Hăulică a făcut pentru anticomunismul românesc mai mult decât afăcut anticomunismul însuşi.
Nu lam întâlnit înainte de Revoluţiepe Dan Hăulică. Prezenţa lui efectivă înexistenţa mea culturală de atunci – deciobligativitatea prezenţei sale – era înainte de toate prezenţa „Secolului 20”. Niciaceasta, însă, nu poate fi socotită ca undat simplu şi fericit al destinului, un gende cadou venit involuntar din parteaunui regim de dictatură. Cândva, înaintea Revoluţiei, probabil cu destui ani, unscriitor, pe atunci relativ tânăr, care apărăsit şi el de vreun deceniu aceastălume – nu mai pot, deci, reconstitui
28
Caius Traian Dragomir
momentul exact al istoriei la care mărefer, fiind un colecţionar de manuscrise, curiozităţi, obiecte mai rare, nefiindsuficient de avut pentru mari achiziţii,îmi arată un text manuscris, în cernealăneagră, caligrafiat abil, aparţinândunuia dintre cei mai importanţi oamenide litere ai secolului, trecut în eternitatela o vârstă ce acum nu mai pare avansată, dar aflată la peste şaizeci de ani, nuînsă cu mult. Manuscrisul se referea lafoarte tânărul, pe atunci, Dan Hăulică şiconstituie o reclamaţiedenunţ. Mareleom afirma despre colegul său începătorceva în genul că nu ar susţine politicapartidului comunist din România.Faptul că acest manuscris exista – nuştiu unde îl găsise ori cum îl obţinuseprietenul meu – era unul execrabil, darceea ce ma deziluzionat, în chip sever,era gestul unui scriitor aflat pe meritîntro poziţie socială de autoritate şi carenu ezita a emite acel document. Nimicnu iar fi stat în cale, la orice altă acuzaţie, să zicem profesională, sau de caracter etic ar fi recurs. De ce a trebuit ca elsă se declare, fie şi indirect, dar subforma unui denunţ, ca un fidel al regimului, când aceasta nu avea la ce îiservi? Intră aici în joc o trăsătură umanăpenibilă, oarecum independentă de condiţii, sau este o problemă de abjecţieexprimată cu mai multă uşurinţă deromâni? Nu am avut cum să ştiu în cemod a făcut faţă Dan Hăulică acesteiîntâmpinări oribile, dar în mod sigur amai fost pus la o încercare similară, însăîntro măsură mult mai dură în joc şiîncă întrun mod mult mai dur, cel puţinîncă odată. Una dintre persoanele feminine – nu ştiu care, pentru că au fost celpuţin două, iar eu nu miam închipuitniciodată că voi relata astfel de lucruri latrecerea în nefiinţă a lui Dan Hăulică pecare, în inconştientul unui psihic îngeneral foarte pozitiv, cred că îl consideram nemuritor – persoane care au condus un comitet al „culturii şi educaţieisocialiste” pur şi simplu lau destituit peDan Hăulică de la conducerea„Secolului 20”. Răul făcut astfel părea
ireparabil. În comitetul de redacţie figurau însă personalităţi cel puţin importante şi interesante: marele scriitor carea fost Geo Bogza, un spirit niciodată şide nimeni îmblânzit şi, sunt sigur,Zaharia Stancu, o personalitate ce sedeclara aderentă la comunism, dar căreia numai forţa de reacţie nu îi lipsea.Cred că mai erau, în respectiva poziţie la„Secol”, şi Alexandru Balaci, MihneaGheorghiu. La iniţiativa lui Geo Bogza,Comitetul de redacţie sa întrunit şi, cuautoritatea, implicit recunoaşterea, pecare o aveau membrii săi, au respins dispoziţia destituirii lui Dan Hăulică. El acontinuat să conducă publicaţia cu care,întro importantă măsură, se identificase. Evenimentul arată nivelul de consideraţie pe care îl atinsese atât omul, câtşi opera sa literarpublicistică.
După Revoluţie, destul de curând,am făcut cunoştinţă cu Dan Hăulică.Ceva mai târziu mia spus că, de la celmai înalt nivel în stat, i sa cerut să preiaad mi nistrarea Fondului Libertatea, acărei con ducere impunea a dispune de oire pro şabilă corectitudine. Exista convingerea că tocmai în acest sens ar fi fostomul po trivit pentru respectiva misiune. A re fu zat, motivând că nu avea pregătirea ne cesară funcţiei; din nou însăpe Dan Hăulică îl însoţea încrederea ce ise acorda.
La sosirea mea în misiune în Amba sada României din Paris, unde fusesemnumit în 1994, recepţia după venirea dela aeroport, implicând întreg personalul– după cum este obiceiul, a avut loc înorganizarea protocolară datorată lui DanHăulică, reprezentantul permanent,având deci gradul de ambasador, alRomâniei la UNESCO, al cărui sediu seafla tocmai în marea capitală în careaveam să îmi desfăşor activitatea până în1997. Trebuie spus că, dacă pe teritoriulunui stat există mai mulţi ambasadori aiaceleiaşi ţări, reprezentând statul lor pelângă instituţii internaţionale, ordinea deprecădere situează în prima poziţie peambasadorul ce îşi reprezintă preşedintele ţării sale pe lângă şeful statului reci
29
Dan Hăulică de cealaltă parte a orizontului
piendar. După aproximativ o jumătatede oră de salutări, urări şi strângeri demâini, am trecut în biroul ce îmi era afectat spre a discuta pe rând cu diplomaţiiromâni în misiune pe teritoriul francez.Evident, primul invitat a fost ambasadorul Dan Hăulică. Am avut o discuţie plăcută, de o perfectă cordialitate – ulteriorcolaborarea noastră a fost, de asemenea,ireproşabilă. Am desfăşurat atât acţiuniîn comun, în relaţia cu instituţiile franceze, cât şi în interiorul ambasadei, în cursul unor vizite în Franţa ale autorităţilor române ori în cadrul unor programeşi acţiuni culturale. Am avut unele participări împreună în remarcabilele, excepţionalele evenimente desfăşurate curentîn centrele de cultură ale Parisului. Dacăaş menţiona doar aniversarea a cincizecide ani de la constituirea UNESCO,decurgând cu participarea şefilor de stateşi guverne din întreaga lume, ori expoziţia internaţională, practic integrala lucrărilor deplasabile Brâncuşi, precum şi deschiderea sălilor dedicate operelor şi atelierului parizian Brâncuşi la Centrul„Georges Pompidou” şi se poate înţelegecă a fost vorba de manifestări unice. Înrealitate, sar putea scrie însă un întregvolum de memorii pe această temă.
Revin la problema prezenţei. În maimulte rânduri, în perioada mandatuluimeu ca ambasador la Paris, sa solicitatdin ţară înlocuirea la UNESCO a reprezentantului permanent al României. Amexprimat în această privinţă un aviznegativ, care a fost ascultat şi, în consecinţă, i sa dat curs. Motivul meu a fostsimplu, absolut patriotic şi altruist: eragreu de aşezat în respectivul post o prezenţă românească mai demnă, mai distinsă şi mai reprezentativă pentru capacitatea culturală a naţiunii noastre.
Dan Hăulică a continuat să îşi exercite mandatul şi apoi, multă vreme dupăce eu am revenit la Bucureşti, la activităţile mele profesorale, medicale şi culturale. Mă bucura faptul că în mod sigurcel puţin unul dintre reprezentanţiiRomâniei în Franţa se afla la nivelulcelor mai remarcabili ambasadori ai
marilor ţări – uneori poate că erau astfeldoi sau chiar mai mulţi (mă refer la francofonie sau la reprezentarea culturală),dar unul ştiam sigur că este astfel. Nupot închide un demers astfel gândit cudorinţa expresă de a retrăi eu însumitraseul unei relaţii pe care o socotescatât fericită, cât şi deosebit de aleasă,căreia am reuşit eu însumi să îi dau omai extinsă durată, fără a menţiona faptul că, scriind şi publicând o serie deeseuri privitoare la artă, îndeosebi la ceastrăină, expusă în Paris, mia făcut plăcere să port unele discuţii consultativecu Dan Hăulică. Miau folosit totdeauna, miau făcut plăcere şi nu neam contrazis niciodată.
Am fost puţin mirat să aflu cum lafoarte târzia sa retragere a fost oarecumîntristat, socotindo nu foarte dreaptă.Nu cred că avea motive pentru o deziluzie, căci nimic nu este etern pe pământ.Aş dori să ştiu că a trecut întro altălume cu un suflet împăcat, atât în virtutea a ceea ce a realizat el însuşi, cât şi peseama a ceea ce a primit de la ţara sa.
Îmi mai amintesc, totuşi, o participare a lui Dan Hăulică, întrun grup detrei, împreună cu alţi doi deosebiţioameni de creaţie, la nişte vechi alegeri,de la începutul democraţiei româneştireînfiripate. Prezenţa lor acolo, în aceaîncercare, părea produsul unei superbeinocenţe, ceea ce nu era deloc rău, pentru că nu încercau altceva decât să facă oofertă cinstită şi bună, în contrast cualtele mai puţin caracterizabile astfel.Este cu atât mai meritoriu, după acel act,cât de potrivit şi inspirat sa poziţionatDan Hăulică în toate interferenţele sale,mai curând întâmplătoare, cu politica.Tocmai pentru că ştiu lipsa lui de interespentru o asemenea condiţie, mă întrebcum ar fi devenit lumea noastră dacăDan Hăulică ar fi ajuns preşedinteleRomâniei. Ar fi fost unul dintre foartepuţinii intelectuali de profesie care ar fiprimit votul meu; Platon spune că nutrebuie să alegem la conducerea statuluidecât oameni care nu doreau să obţinărespectiva funcţie.
30
Caius Traian Dragomir
31
Oana ENĂCHESCU în dialog cu
Dan HĂULICĂUltima călătorie…*
Abstract
La împlinirea vârstei de 82 de ani, Dan Hăulică a răspuns solicitării noastre de a purta un dialogdespre ideea de călătorie. Intervievatul a vorbit, în mod special, despre sensurile călătoriei în viaţaspirituală, evocând spaţii culturale și geografice, unele dintre ele cunoscute, alături de soţia sa,Cristina. Indiferent de locul evocat – muzeu, expoziţie, oraș, congres sau conferinţă –, confesiunealui Dan Hăulică despre ideea de călătorie, se transformă întrun autentic spectacol de erudiţie, încare valori spirituale românești și universale aparţinând trecutului sau prezentului, se integreazăformulei unui umanism de tip vizionar. Din păcate, printre pauzele de dialog ale acestui ultiminterviu se insinuează gânduri despre marea călătorie în care, la puţin timp dupa aceea, DanHăulica avea să plece.Cuvintecheie: Dan Hăulică, umanism, istorie și critică de artă, eseu, enciclopedism, călătorie.
At the age of 82, Mr. Dan Hăulică answered to our request for a dialogue about travel. Particularly,it was about his journey of life and the voyages in various geographical areas together with hisbeloved wife, Cristina Hăulică. Everywhere in the world he was – in museums, expositions ortowns –, at the congresses or conferences, the knowledge, the live erudition, the encyclopedicformation of Mr. Dan Hăulică integrated and highlighted, at the same time, the Romanian andworldwide spiritual values of the present and the past. The entire interview is a proof of the Mr.Dan Hăulică’s unic formula, in mind and soul.Keywords: Dan Hăulică, humanism, art history and criticism, essay, encyclopedic approach,
travel.
Oana ENĂCHESCU, Redactor la radio „România Cultural”, email: [email protected].* Ultimul interviu al criticului de artă Acad. Dan Hăulică, ambasador al României la UNESCO, preşedinte
de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă, interviu difuzat la radio România Cultural, înemisiunea „Essentialia” de joi, 7 februarie 2014.
Interviu
Oana ENĂCHESCUStimate domule ambasador, în numărul
6 din revista „România literară”, aveţi uneseu foarte emoţionant, intitulat Luminaunei vieţi. Vă rugăm să ne spuneţi de ce vaţioprit la acest titlu şi nu aţi ales cuvântul parcurs, călătorie.
Dan HĂULICĂ În primul rând aş vrea să spun că, din
punctul meu de vedere, textul acesta nu
încape întro definiţie profesionistă. Sigurcă eram la largul meu în eseu, îmi făcea plăcere, eram mândru de supleţea pe care opresupune termenul însuşi, dar în cazulacesta împrejurarea cerea o încadrare maigravă, adică trebuia să mă simt dincolo deorice cochetărie virtuozistică a scrisului, eraceva ce venea din adâncuri, eram aşa deurmărit de amintiri, de tot ceea ce se adunase în memorie la fulgerul acestei pierderi aCristinei mele dragi, încât simţeam un fel de
urgenţă interioară. Noaptea, de exemplu,îmi veneau în minte fraze cu un conturîntreg, precise până la virgule, care intrau înaceastă arhitectură posibilă a amintirii. Decinu un eseu, ci un text care să nu încapă înnici o aşteptare profesională, cam asta amsimţit. Erau lucruri care se cereau ieşite lalumină. Şi în sensul acesta al vârstei,Stephane Hessel unul din oamenii cei maidrepţi, mai nobili ai secolului care a trecut,unul din colaboratorii lui (René) Cassinpentru declaraţia drepturilor omului, cu oexistenţă extraordinar de curajoasă, – a trecut şi prin lagăre naziste şi multe alte dificultăţi –, şi care în ultimii ani de viaţă a scriso carte, o cărticică de treizeci şi ceva depagini, Indignezvous!, un îndemn la indignare, la atitudine activă a oamenilor, la opusul resemnării. Şi întrebat în unul dintreultimele sale interviuri, aproape de 95 deani, cum se simte la acest prag de longevitate, a răspuns: ,,Nu trebuie să trăieşti preamultă vreme, numai cât există plăcerea deate exprima”. A te exprima, adică a scoatedin adâncul sufletului unele lucruri care secer absolut rostite aduse la lumină. Aceastălumină, care este lumina esenţială a vieţii,pentru mine era lumina pe care o alcătuiadestinul Cristinei, luminozitatea ei, fizicvorbind, dar la ea era parcă emblematică şicare pentru mine constituia o orientare dincolo de egocentrism şi de indolenţele caremă asaltaseră altă dată. Era o lumină carevenea în sprijinul, dacă vreţi, a unei vocaţiiesenţiale de descoperitor. Pentru că, dacăeste vorba de această explorare pe care oîncearcă şi textul despre care vorbeaţi, este oexplorare prin domenii ştiinţifice, dar şiprin spaţii ale cunoaşterii şi ale civilizaţiei,şi această explorare dă un sens grav şi călătoriei, şi întregii practici de cunoaştere prindeplasare, prin voiaj. Este o călătorie interioară, în interpretări moderne putemmerge foarte departe, şi pe plan filozofic, şiliterar, dar este un sens mai grav al descoperirii. Pentru mine această descoperire seaşează sub un semn mitologic care angajează nespus puterile fiinţei umane şi mai alesresponsabilitatea ei.
Eu mă gândesc la argonauţi când vorbesc despre călătorie. Deci porniţi spre o
ţintă aparent inaccesibilă, înfruntând pericole infinite, având dea face cu greutăţicare ies complet din aşteptările lor şi dinaşteptările epocii. Ei întâlnesc la un momentdat un paznic al Insulei Creta, Talos, careeste un fel de monstru de domeniul ştiinţificofantastic, de metal care se încinge bine,intră în foc, ca săşi poată îmbrăţişa victimele, adică nedoriţii care debarcă pe insulă.Scapă de Talos şi după aceea ambarcaţiuneaargonauţilor condusă de Iason porneşte maideparte şi se lasă o beznă cruntă, un fel deîntuneric ontologic care îi scoate completdin orice relaţie vitală şi se cred pierduţi şiatunci Iason îl imploră pe Apollo care aruncă o săgeată de aur. La capătul ei se iveşte oinsulă aproape de nava argonauţilor. Ei onumesc ,,Insula revelaţiei”, Anafe. Ei, camasta căutăm noi în călătorie... La capătulunui efort sau greutăţi câteodată insurmontabile, această ţâşnire a unei lumini care dăo direcţie de viaţă nu e doar un accident fe ri cit. În sensul acesta miam înscris şi euexis tenţa sub semnul descoperii pe varii me ridiane. Cristina ma însoţit deseori şi eraîntre noi o extraordinară complementaritate.Îmi amintesc Veneţia, când am văzutoîmpreună, ea era acolo pentru prima oară şi
32
Oana Enăchescu în dialog cu Dan Hăulică
mie mia făcut o imensă plăcere să io descopăr cu minuţie şi cu un fel de bucuriereîmprospătată de ghid care nu oboseşte.Simetric, la câteva săptămâni după aceea,eram în Spania cu ea şi ea mia făcut bucuria extraordinară dea mă conduce în grădinile Alhambrei, la Granada, pe care eu nu levăzusem încă şi era aşa parcă de un schimbsecret nu de cunoştinţe, dar de nevoi adânciale sufletului care se realizau în aceste circumstanţe. Mergeam mai departe, MariusSala a povestit în chip mişcător cum, aflânduse împreună întro călătorie la un congres la Ciudad de México de lingvistică hispanică, au vizitat bineînţeles marile monumente precolumbiene, Teotihuacan, auurcat, era dur urcuşul, şi Cristina era neobosită în a nota „detalii rare”, spune MariusSala, ca un fel de rezervă de informaţii pentru Dan, pentru mine. Am ajuns să revedemMexicul mai târziu împreună. Dar vreau săspun că era parcă ceva care ne sortea, dacăvreţi, unei vocaţii descoperitoare cu maridificultăţi, pentru că aceste călătorii nu erauniciodată lesnicioase la modul curent şi înfelul acesta sau adunat în panoplia noastrănişte amintiri, o zestre incomparabilă. Ţineţiminte nuvela lui Hemingway, Zăpezile de peKilimanjaro, personajul care se stinge arecâteva imagini fundamentale care îl urmăresc, Kilimanjaro, câteva privelişti fulgerător de sesizante, dar nu în perspectivaaceasta, a ultimei viziuni, ci în perspectiva,naş spune unei încărcături, a unei secretefiole, dacă vreţi, de sacralitate inocentă pecare o punem în noi când descoperimlucruri care au întradevăr o pecete milenară. De aici contiguitatea între călător şi pelerin. În Evul Mediu sa călătorit mult maimult decât se credea, pentru că mulţimilecare mergeau la cutare edificiu de rugăciune, Santiago de Compostela de pildă, mulţimile acestea de pelerini răspundeau uneinevoi de cunoaştere şi de mişcare în sensulacesta, extraordinar. Ei, de altminteri, trebuiau să lupte să refacă drumurile romane, casă ajungă acolo din nordul Europei până lacolţul extrem al Spaniei. Şi în felul acesta sau reconstruit drumuri, sau ridicathanuri pentru adăpostirea pelerinilor, spitale şi era o asemenea secretă mândră solida
ritate între oameni, încât, când ajungeau la odistanţă unde sar fi putut zări deja turnurile catedralei, cel care le vedea primul eradecretat regele pelerinilor. Şi era un titlucare se transmitea ereditar. Când mergi laSantiago şi vezi ce mulţime amestecată, promiscuă, pot să spun, era aceasta a pelerinilor şi în acelaşi timp ce nobilă fervoare oanima, îţi dai seama că aici este vorba denişte componente interioare care explicăvitalitatea irezistibilă a unei civilizaţii. Suntlucruri care după aceea se concretizează înfascinaţia insulei. Ce a făcut Dumnezeu petema aceasta poetică a insulei... Insulareprezenta încă din antichitatea îndepărtatăun fel de rezumat al lumii definibile, autonome. Secole întregi, secolele marilor descoperiri geografice leau înregistrat pe acestevitejii ale omului ca pe nişte adaosuri lacunoştinţa insulelor. Erau cărţi speciale, isolarii, mai ales la Veneţia editate, care asimilau cu insule nu numai punctele traseelorspre India, până la Zanzibar, Goa şi aşa maideparte, Insulele Azore, insulele cu careluau contact întâi navigatorii, dar chiarAmerica toată era văzută ca o insulă. Pentrucă insula era definibilă, avea un statut ontologic care, dacă vreţi, corespundea unei perfectibilităţi a cunoaşterii, cum erau insuleleexotismului, insulele mitului, a refugiuluiîncă din antichitate, uneori maligne contraaşteptărilor, Insula lui Circe, dar şi insuleleprofund pozitive de pe parcursul luiOdiseu, Ogigia şi altele. Toate aceste lucruriarată că tema călătoriei, care este de fapt otemă a descoperirii, este încărcată cu nişteconotaţii extraordinare care duc până la ogravitate religioasă. Corul Pelerinilor, dinTannhäuser, de Wagner, este o piesă fundamentală, un fel de aspiraţie a unui elan piramidal în creaţie şi care de fapt sanctificănerăbdarea acestei curiozităţi dea descoperi. Toate aceste lucruri am încercat să letrăim, am descoperit peisaje rare împreună,Insulele Lérins, îmi amintesc despletirea deeucalipţi, în sudul Franţei, Bălcescu a ajunsacolo, Insula Bréhat, o mică insulă în faţasolului dur al Peninsulei Bretagne, care seînfăţişează ca o surpriză, ca o oază odihnitoare de căldură prielnică şi care este păzită,apărată de invazia automobilelor, are un
33
Ultima călătorie…
regim cu totul special, te scoate din timp şiprin definiţia geologică extraordinar deexpresivă, granitul roz, pietre eratice, de omare putere şi în acelaşi timp un fel de tandreţe secretă care se împrăştie în lumină, învecinătatea cu oceanul. Pe unul dintre aceste promontorii îşi meditase paginileRenoux. Sunt asocieri de putere şi de visătoare tandreţe care ne sunt date în acestedescoperiri. Insulele Borromee de pildă depe Lacul Maggiore, am fost la Stresa întrunan împreună şi vroiam să avem în faţăaceastă faimoasă insulă din secolul al XVIIlea care este un fel de teatru natural, nişteterase de grădini care coboară direct peîntinderea lacului şi era un fel de confruntare cu un apetit de exotism mitologic, dacăvă amintiţi şi în Craii de Curtea Veche este unfel de legănare visătoare înspre asemeneaorizonturi. Sunt deci lucruri care nu neîndepărtează de fapt de noi înşine, ci ne lărgesc puterea de a cuprinde şi de a aşeza lalocul lor lucrurile. Nu este un divertisment,ci este dimpotrivă un element de ordineinterioară.
OANA ENĂCHESCUAţi alcătuit o arheologie a sensurilor
călătoriei. Aţi călătorit imaginar în spaţiulculturii române şi universale. Cea mai fertilă, cea mai fructuoasă călătorie, credem noi,a fost aceea împlinită cu revista „Secolul20”. Întrun număr al acestei reviste (nr. 8910 / 1984) aţi publicat eseul despre care neaţi amintit, Poetica insulei. De fapt, invitaţi la călătorie în orizontul literaturii, alartei şi civilizaţiei universale pe toţi iubitoriirevistei, cititori din ţară şi din afară. Trebuiesă spunem că revista a fost premiată laParis, în 1987, ca cea mai bună, cea mai înaltă, cea mai izbutită revistă de artă. Cum aînceput această călătorie la „Secolul 20”?
DAN HĂULICĂLa „Secolul 20” ştiţi că am avut numere
explicit legate de expansiunea spaţială, despre Mediterana, unul dintre cele mai reuşite, o sinteză admirabilă, unde am publicatîn deschidere un eseu al meu Milenii desoare, un fel de definiţie a civilizaţiei mediteraneene şi unde aveam capitole întregi
despre insule, despre porturi, despre toatepunctele acestea în care ancorează visul şisperanţa, şi alte, alte numere care focalizează descoperiri ale unor scriitori, (William)Golding de pildă, câştigător al PremiuluiNobel, care practicaseră în experienţa lor, înbiografia lor, dar şi în scrisul lor aceastănevoie de expansiune spaţială şi au găsit unloc larg şi o admiraţie bine îndreptăţită înpaginile „Secolului 20”. Pentru că „Secolul20” se considera el însuşi un explorator. Erao revistă care nu făcea un catalog de cunoştinţe, ci se structura întotdeauna în jurulunor axe de pătrundere întro problematicăcu adevărat universală. De pildă marilenume, cele mai îndrăzneţe, raportul întreoriginalitatea creatoare şi epigonism în artamodernă, mai ales definiţia postmodernului, noi lam tratat acest raport întrunnumăr enorm de 500 de pagini, iar ZahariaStancu sa uitat la mine când i lam oferit:,,Voi sunteţi nebuni cu adevărat?“ mia zis.Dar era o consideraţie admirativă. Decitoate aceste moduri de a pune probleme, defapt, voiau să ne întărească întro luciditatecontemporană, deci nu era nicicum o fugăcătre orizonturi care să ne consoleze, cireprezenta un instrument de cunoaştere.Cred că aici este o misiune pe care namputut să o duc până la capăt, totuşi este omare bibliotecă, aproape o sută de mii depagini, aceea pe care o înglobează „Secolul20”, în care se pot citi întradevăr frânturirevelatorii în legătură cu aceste îndrăzneliale spiritului care proximizează ceea cepărea mult prea îndepărtat. Ştiţi că aşa saufăcut descoperirile. Columb a avut o hartă şio imagine a globului a lui Martin Behaim,unde distanţele erau cu totul altele decâtcele reale, păreau mult mai mici. Azoreleerau lângă Insula Cipanguo, lângă Japonia.Asta ia dat încrederea că poate atinge peacest drum Extremul Orient. Deci sunt eroridacă vreţi care dau putere, care ne ajută săfacem proxim ceea ce era îndepărtat şi inaccesibil. Eu cred că asta este şi explorarea spirituală, că în fond acesta este mecanismulcare ne face să asimilăm şi să luăm în stăpânire mari experienţe, dar tema este enormă.Rămâne însă mereu valabil imboldul deacăuta lucruri cu adevărat semnificative, aş
34
Oana Enăchescu în dialog cu Dan Hăulică
35
Ultima călătorie…
spune chiar rare, în felul dea ne apropia despaţiile pe care le abordăm. Îmi amintesc defilmările pe care leam făcut la marele parcde la Sceaux, de lângă Paris, care este omare realizare a secolului raţionalismului şiîn care am făcut în aşa fel încât nea prinsceasul târziu când luna se reflecta în marilebazine, care au un desen imprevizibil, seîncrucişează pe kilometri întregi şi te obligăsă le faci înconjurul cu pasul. Şi era un lucrustraniu în introducerea aceasta puţin enigmatică, romantică, întro structură aşezatclasică. Trebuie să ştii întotdeauna şi laturade imprevizibil a lucrurilor. Eu cred că subraportul acesta viaţa însuşi te pune în faţaunei inerenţe a surprizei. Aşa trebuie săcălătoreşti. Niciodată cu idei preconcepute.Trebuie întotdeauna să ştii cu braţele deschise să accepţi darul acesta al descopeririisurprinzătoare. Eram la Delphi, unde amprezidat un congres al Asociaţiei Interna ţionale a Criticilor de Artă, şimi amintesccă ne aflam pe terasa unei vechi clădiri, aAcademiei de Belle Arte ateniene, şi era opetrecere extraordinară să te uiţi la cer dinacel punct, pentru că el comanda sunt douăieşiri ale acestei aşezări sacre: spre Greciacontinentală şi spre insule, spre GolfulCorint. Ne uitam la cer şi era o superstiţie căvulturii pe carei vezi, numărul lor contează, meneşte ceva în viitorul tău şi direcţia încare pornesc de asemenea. Era un sentimentextraordinar. Te găseai întrun fel de spaţiude profeţie, deci de descoperire, dacă vreţi,şi în câmpul iraţionalului, nu numai alcunoaşterii ghidate de instrumente convenite. În sensul acesta eu cred că trebuie să fimfoarte sensibili la capacitatea unor punctemarginale din orizontul nostru de a deveniadevărate revelaţii. O mică insulă, Mozia, înfaţa coastei vestice a Siciliei, nea procurat oextraordinară emoţie. Era o insulă mică,punică, care a rezistat mult asalturilor greceşti de pe insulă, marea insulă siciliană, şiau rămas nişte vestigii de un straniu extraordinar. La o distanţă de un kilometru câtare depărtare insula de coasta mare aSiciliei, pe distanţa aceasta se străvede încă,la orele când apa are un mic reflux, o cărarede piatră, un drum pentru care cu roţi latecare puteau încăpea şi care duce în ape ca
un fel de ombilic straniu, de la realitate sprepoveste. Un britanic, (Joseph) Whitaker, saataşat aşa de mult de spaţiul acesta, deamintirile pe care le promitea, Schliemannexplorase şi el acolo în secolul al XIXlea,dar acest britanic na ezitat să cumpere totsitul, dar nu pentru o plăcere egoistă, cipentru a organiza nişte prielnice explorăriarheologice, a pune întrun mic muzeu aflatacolo lucrurile găsite şi printre care este ocapodoperă absolută, un efeb din secolul Vî.e.n. care ascultă de canalele helenice, darîn acelaşi timp are o inflexiune care duceînspre rotunjimi puţin orientale. Este oamprentă a vecinătăţii cartagineze. Aşa deimportant ca revelaţie, încât, atunci când safăcut acum vreo 10 ani expoziţia la Veneţia,de mare anvergură, despre grecii înOccident, deci în Mediterana occidentală,cu descoperiri fabuloase de pe pământulitalic, sa găsit drept emblemă a acesteivaste expoziţii această statuie care figura laetajul al treilea al atriului din palatul în careera adăpostită expoziţia şi veghea ca un felde surpriză, iată, venită dintrun colţ neştiutal Mediteranei, ca să se constituie semnulunor întâlniri fabuloase. Eu cred că asta trebuie noi să ne păstrăm, şi în ştiinţele spiritului, în toate demersurile: capacitatea deadescoperi şi dea meni descoperirea unuiviitor.
OANA ENĂCHESCUAm lăsat la sfârşit o mărturie sensibilă şi
graţioasă a domnului Dan Hăulică.
DAN HĂULICĂPentru că aţi vorbit de textul acesta, chiar
astăzi publicat, voiam sămi îngădui oamintire personală, la orice oră, oricât detârzie, eu rămân pasăre de noapte, lucreztârziu, când mă apropiam de Cristina, ca sămă odihnesc şi eu, aveam o obişnuinţă, omângâiam pe frunte, cum se face cândînchini copiii. Ea zâmbea prin somn, îi făceabine şi stau şi mă gândesc dacă nu cumvavisa în clipele acestea un lucru pe care laspus unor prieteni apropiaţi, se despărţeauneori, după lungi conversaţii la ore târzii,spre miezul nopţii de ei, cu o veche urarespaniolă: ,,somn lin, sub veghea îngerilor”.
36
VViirrggiill TTĂĂNNAASSEE
Talentul de aţidepăşi frontierele
Abstract
Redăm în paginile următoare şase intervenţii, de varii dimensiuni, aparţinând unor scriitori,profesori, colegi de generaţie, artişti plastici a căror activitate şi creaţie sa intersectat cu preocupărilelui Dan Hăulică. Unii dintre aceştia au avut privilegiul de a se număra printre apropiaţii celuievocat, alţii sau bucurat de stima sau preţuirea lui Dan Hăulică. Din păcate, ele îmbracă formaunui ultim omagiu adus personalităţii inconfundabile a umanistului, scriitoruluieseist, criticuluişi istoricului de artă care a fost Dan Hăulică.Cuvintecheie: Dan Hăulică, omagiu, personalităţi din lumea culturii şi artei.
Here there are six interventions of various dimensions belonging to writers, professors, colleaguesof generation, plastic artists whose activity and creation interfered with Dan Hăulică’s preoccupations. Some of them had the privilege to range among the closest persons of the evoked, others haveenjoyed Dan Hăulică’s esteem or cherishing. Unfortunately, they take the form of a last homagethat is brought to the prominent personality of the humanist, of the essaywriter, of the critic andart historian who was Dan Hăulică.Keywords: Dan Hăulică, homage, personalities from the world of culture and art.
Virgil TĂNASE, Scriitor, Paris Franţa, email: [email protected].
Evocări
Din multele unghiuri de vedere pe careleaş putea alege ca să vă vorbesc de DanHăulică, toate legitime şi deo aceeaşi densitate, mă voi mărgini la cel care mă leagă celmai mult de acest bucureştean parizian născut la Iaşi şi devenit mai apoi cel mai autentic parizian moldovalah – de fapt acelaşi decând lam cunoscut, acum mai bine depatruzeci de ani, unul din cei puţini pe careRevoluţia nu ia schimbat, pentru că naveace schimba.
Ştiu de la bun început că voi da astfel oimagine sărăcită a unui om care, printremulte alte merite, îl are îndeosebi pe acela,înalt, dea fi ştiut să călăuzească şi să impună mai multe generaţii de artişti plastici,apărândule autenticitatea de o seamă deagresiuni ideologice violente. Reuşind toto
dată, lucru şi mai anevoios, să construiascăpunţi între generaţii, astfel încât moştenireauneia să poată trece nestânjenit la următoarea. Şi nu pot să nu adaug aici, tocmai pentru că este vorba de Dan Hăulică şi de rolullui în curgerea rodnică a generaţiilor, amintirea câtorva expoziţii pe care leam plănuitîmpreună şi pe care lea realizat, de la ceaînfiptă în chiar inima Parisului, la capelaSorbonei, cu operele sculptorului IonIrimescu careşi sărbătorea atunci, în 2003, osută de ani de viaţă şi şaptezeci de la primasa expoziţie la Paris, până la cea a mult maitânărului său coleg de breaslă Doru Covrig.
Dintre multele calităţi strălucite ale luiDan Hăulică, cea care mia fost cea maiprielnică vine din talentul său dea depăşifrontierele. Nimeni mai mult decât el na
37
Talentul de aţi depăşi frontierele
dat o mai mare importanţă, în eseurile saleculturale, frontierelor care despart culturile,distingândule şi oferindule o identitate.Nimeni mai mult decât el, în eseurile saleculturale, nu trecea cu o mai mare uşurătatefrontierele, pentru a ne dovedi, practic, căceea ce numim cultură este un spaţiu vastcât lumea străbătut de mari fluvii subteranecătre care coborâm, ici şi colo, fântâni undene afundăm ciutura, ca să ne adăpăm energia creatoare, cea a celui care clădeşte opera,dar şi cea a celui careo întregeşte, citindodin carte sau de pe pânză.
Opera lui Dan Hăulică nu este materială.Ea nu se află, sau numai atât de parţial, încărţile pe care lea scris, în conferinţele pecare lea rostit, în funcţiile pe care lea avut,preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a
Criticilor de Artă, ambasador al Românieipe lângă UNESCO, câte şi mai câte. Ea esteîn noi, în cei care, ani dea rândul, în timpulînchistării totalitare, iam citit revista undecultura lumii respira liberă şi neîngrădită defrontiere. Opera lui Dan Hăulică este în noi,cei care lam ascultat în atâtea rânduri vorbind de operele artiştilor noştri care dintrodată, pe nesimţite, în modul cel mai firesc,intrau în dialog cu statuile antice, cu gravurile japoneze sau cu Femeia cu cadiul a luiHanson.
Opera lui Dan Hăulică este în felul încare, datorită lui, am devenit cu toţii, artiştişi cititori de artă, mai români, pentru că maiprinşi în ţesătura artelor de pretutindeni şidintotdeauna.
38
DDaacciiaann AANNDDOONNII
Istoria unei întâlniri fondatoare
Dacian ANDONI, Pictor, membru UAP Timișoara, conferenţiar universitar Universitatea de Vest dinTimișoara, email:[email protected].
Este foarte greu să evoci personalitateacopleşitoare a celui care ESTE omul fermecător, compasiv şi de o mare delicateţe cuoamenii. Cuvintele nu pot cuprinde spiritulenciclopedic al celui care a făcut incursiunisavante şi fascinante în culturile majore aletuturor zonelor de pe glob cu pasiunea insaţiabilă a exploratorului. Este bine cunoscutăprofunda lui pedanterie şi răbdare îndecriptarea dialogurilor ascunse între arte,epoci, momente istorice sau evenimente.Personal, lam iubit şi admirat fiindui profund recunoscător pentru implicarea pecare a dovedito în formarea şi călăuzireamea pe drumul greu, sinuos, dar minunat alartelor plastice.
În acest sens voi încerca să evoc „istoriaunei întâlniri spirituale”, cum spunea dlAm basador Dan Hăulică, adică întâlnireamea cu Domnia Sa, prin cuvintele rostite cuocazia vernisajului expoziţiei pe care amavuto la Muzeul de Artă din Timişoara înanul 2011, întâlnire care mia marcat deveni rea şi ma apropiat definitiv de Domnia Sa.
„Eu lam întâlnit la Paris, spunea domnulDan Hăulică. Mia atras atenţia asupra luicunoscutul cineast, Paul Barbăneagră. El îl descoperise pe Dacian şi mia propus şi am făcutîmpreună o Masă Rotundă, în anul 2003, întrun loc foarte prestigios, Maison del’Europe. Era o expoziţie semnificativă a pictorului nostru, întovărăşită de o Masă Rotundăunde sau auzit vocile unor personalităţi importante ale exilului românesc.”
Masa rotundă avea ca obiect de dezbatere Redescoperirea sacrului în artele contempora
ne. Moderator – Excelenţa Sa, DomnulAmbasador Dan Hăulică, iar participanţi,domnul Paul Barbăneagră, doamna SandaNiţescu, doamna Sanda Stolojan şi eu,Dacian Andoni. Aici a fost dezbătută problema sacrului, în sensul actualităţii şimodernităţii acesteia.
Domnia Sa afirma că: „După o evoluţie care a simplificat, din ce în
ce mai mult, raportul omului cu dumnezeirea,adică întreaga problematică a situării omului înCosmos, avem dea face, pe parcursul ultimelorsecole, cu o nevoie, profund resimţită, de a recupera înţelesuri prime, de a reflecta din nou asupra acestei vaste probleme, a raportului dintreom şi sacru. Este, astfel, o chestiune care nuipreocupă doar pe artiştii care sau devotat ilustrării sacrului, ci o nouă libertate de interpretare a acestuia, deloc lipsită de dificultăţi, tocmaipentru că este una complexă, şi care are capcanele sale. Acesteia i sau dedicat mari creatoricare, aparent, nu sunt credincioşi şi nici preocupaţi, în mod deosebit, sub o formă sau alta, decredinţă, pentru a duce o activitate angajată înacest sens. Îndrăznesc să spun că toţi marii creatori ai ultimului secol au fost influenţaţi întroanumită măsură de această problematică, sausimţit preocupaţi de sacru.”
Concluzionând la tot ceea ce sa discutatîn cadrul acelei mese rotunde Domnia Saspunea:
„Eu cred că tocmai în acest sens creaţia noastră contemporană ajunge să găsească în sacrunoi libertăţi şi nu constrângeri, care să determine un fel de sfinte suplicii limitative şi, îmi permit să spun, chiar peiorative, ca în atâtea cazuri
39
Istoria unei întâlniri fondatoare
1 Dinu Flămând, Un secol de secole, în revista „România literară”, nr. 36, 2014.
în decursul secolului al XVIIIlea. Avem deaface, aşadar, cu o nouă libertate de exprimare.”
Aşa cum se observă din această scurtă şiesenţializată prezentare a acelui evenimentde la Paris, fiecare moment petrecut alăturide Domnia Sa reprezenta un moment alacumulării, o şcoală, o lecţie despre artă.Sunt fericit că sorţii miau făcut deschidereaspre bogăţia culturală şi sensibilitatea vie aDomnului Ambasador Dan Hăulică alăturide care am parcurs încă o şcoală, aceea amaturizării şi a maturităţii în lucrări, întematică, în abordarea imaginii. Şi acum măhrănesc din bogăţia spirituală a DomnieiSale, mă apropii de realitatea unui conţinutcu care Domnia Sa a ştiut să îmbogăţeascălucrările mele de pictură.
De atunci, de la acel moment din Paris,resimt mereu, cu bucurie şi recunoştinţă,efectele benefice şi stimulative ale acesteialese şi distinse prezenţe care a fost DomnulDan Hăulică. Ne va lipsi OMUL care a reuşit să ţină la o cotă de înaltă valoare „construcţia” tuturor expozeurilor Domniei Saleşi a tuturor realizărilor sale deosebite, amintind aici faptul că a reprezentat o rezistenţăprin cultură în „acei ani trecuţi” (din fericire) prin conceperea şi editarea revistei„Secolul 20” percepută ca un adevărat miracol luminos în plină glaciaţiune comunistă.A fost, el însuşi, un artist, dar, ca puţini dingeneraţia sa, a acţionat concret, construindceva autentic şi valoros în ciuda vitregiilortimpului. Ne lipseşte şi fiindcă aşa cum „saconstruit” în cultură prin Domnia Sa nu semai construieşte astăzi. Opera sa majorăconţine cărţi ce declină idei şi delicate nuanţe punânduşi pe toate semnătura ca un„geniu al oralităţii”1 care practica un adevărat protocol al scrisului. Ne rămâne înamintire figura chipului său luminos însoţitde un zâmbet larg când prezenta reuşitaunei izbânde artistice. Închei cu câteva afirmaţii care iau definit existenţa:
„Nimic nu se poate obţine aşa repede, cieste o cale lungă, a cunoaşterii de sine, a sincerităţii în faţa lumii, a vieţii, care nu exclude deloc încercările.”1
40
GGrriiggoorree IILLIISSEEII
Aristocrat al spiritului
Grigore ILISEI, Realizator TVR Iași, email: [email protected].
Dan Hăulică iese din plasma uneimodeste familii româneşti, cea care şia duszilele mai cu seamă întro uliţă patriarhală aIaşilor, pe strada Octav Botez, capăt cuSărăria, adică în mahalaua Muntenimii,cum i se zicea acestei părţi de târg în Evulde Mijloc. Din acest mediu al „mulţimiităcute” ni sa dăruit un savant şi un făuritoral spectacolului ideilor şi expresiei. Este înaceastă geneză a aristocraţiei spiritului oalchimie misterioasă, de vreme ce, din cealaltă ramură a familiei, una încă mai de latalpa ţării, din neam de ţărani din Ipatele, sa ridicat la treapta cea mai înaltă a ştiinţeivărul său, fiziologul Ioan Hăulică. Acestedouă vlăstare ale seminţiei au intrat în elitaelitelor intelighenţiei româneşti, în Aca demia Română.
Dacă Ioan Hăulică sa îndreptat spre ştiinţele exacte, către medicină, Dan Hăulică sa dedicat umanioarelor. A făcuto originalşi roditor, în sensul că demersul său umanist şia tras întotdeauna sevele nu numaidin talent şi intuiţie, ci şi dintro deplină stăpânire a temeiurilor teoretice, a legilor lăuntrice ale domeniului, precum şi o erudiţie cuîntinse deschideri, ramificaţii şi solidă temelie, mai ales clasică.
Acest înţelept ce ni sa dat este rezultatulunui precoce şi statornic apetit pentru lectură şi carte. În toamna anului 2010 am cutezat a păşi, creionândui un portret de televiziune, în grădinile semiramidice ale biografiei acestui rasat intelectual român, exponent strălucit al culturii naţionale în lume,receptat ca o personalitate de răsunet internaţional prin alegerea sa în 1981 ca preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilorde Artă şi al Uniunii Latine. Zugrăvindui
chipul pe micul ecran, am umblat prin IaşiÎn căutarea urmelor şi a sinelui, cum sa intitulat filmul. Mi sau revelat cu acest prilejunele din tainele alcătuirii acestei proteicefiguri spirituale româneşti.
Desigur, a fost întâi şi întâi ursita.Flanând în filmări pe uliţa copilăriei, pelângă Biserica Sfântul Haralambie, a căreisiluetă elansată ia atras luarea aminte încădin acea vreme, Dan Hăulică reînvia în privirea şi rostirea lui figura lui Octav Botez,careşi făcea tacticos pe aici plimbarea deseară, ori fuga de Bach a paşilor lui SergiuCelibidache, în drumul său spre casă sau întârg. Gândul lui Dan Hăulică nu zburaseîntâmplător înspre aceste plăsmuiri mitice,cei populaseră copilăria. Reîntoarcereanostalgică întracolo tălmăcea de fapt aspiraţia acelei vârste a începuturilor şi felul încare se croia drumul sub înrâurirea modelelor.
Aşa cum unii oameni citesc în stele saudibuie dintro ochire adulmecătoare vânade apă de sub pământ, tot la fel Dan Hăulicăera subjugat din acea frăgezime a existenţeide literă şi de miezul său de înţeles. Totatunci, în toamna lui 2010, cu ocazia filmărilor neam dus cu Domnia Sa şi cu DoamnaCristina, distinsa sa soţie, la BibliotecaPolitehnicii, în somptuoasele interioare cegăzduiseră odinioară Biblioteca Univer si tăţii. Dan Hăulică a voit sămi arate loculunde se scălda, licean fiind, în apele celeînmiresmate ale cărţii, iubirea sa sfântă, graţie profesorului N.I. Popa, ilustrul comparatist, cel carei remarcase erudiţia neobişnuită şi setea de lectură şi venise în întâmpinare acesteia, deschizândui porţile tezauruluicărţilor, altfel inaccesibil elevilor de liceu.
41
Aristocrat al spiritului
N.I. Popa a fost unul dintre primii săi mentori, cel care ia încurajat zborul cutezătorpe meridianele culturii şi frenezia comparatistă, ce prinsese aripi. Mai apoi sa găsit subinfluenţa la fel de binefăcătoare a altui scânteietor catalizator de spirit, a lui GeorgeCălinescu, căruia îi devenise, la Bucureşti,colaborator la Institutul de Istorie şi TeorieLiterară al Academiei. Lecţia călinesciană afost benefică şi a stimulat rostirea originală,sprinteneala inteligenţei, capacitatea asociativă arborescentă, cu podoabe baroce. Subaceste înrâuriri şi prin neobosite strădaniiemancipatoare, discursul sa construit fermecător, întro nestăvilită seducţie a nerostitului, dar nutrit din zăcămintele cele bogate şi pure al cunoaşterii.
Toate aceste originale caracteristici aucăpătat valoarea sintezei critice întro cartede căpătâi, de studii şi eseuri, Critică şi cultură, 1967, care reprezintă o doctă pledoariepentru virtuţile creative ale criticii, pe carele pun în valoare însăşi ideaţia şi scriituraautorului. Critica, mai exact sinteza, e depărere Dan Hăulică, izbuteşte în misia sacând dă contur „fiinţei adânci a unei epoci”.Cu această zestre teoretică, cu darul şlefuiriidiamantine a expresiei, Dan Hăulică şiaîncercat puterile şi în hermeneutica artistică. E marea sa contribuţie originală. A venitpe acest tărâm nu ca un descriptiv al clipei,
al pânzei de pe simeză, al statuii de pesoclu, ci ca un fin interpret al sincretismelor,desluşitor de adâncime al devenirilor, alcurgerilor şi înţelegerii filiaţiilor, fiind astfelîn stare a statua locul unei creaţii întro istorie a artei şi a culturii. A dat în acest domeniu cărţi fundamentale, Peintres roumaines, III, Paris, 1965, Brâncuşi ou l’Anonymat dugénie, Bucureşti, 1967, Dimensiunile arteimoderne, Bucureşti, 1992. Acestea pun înlumină o viziune şi abordare novatorii, ceintegrează artele frumoase în ansamblulcivilizaţiei umane, reliefând contribuţiileromâneşti particularizante.
Dan Hăulică îmi părea de la depărtare căare acea desprindere de lume, cei definitorie multor savanţi ai omenirii. Apropiereadintre noi, produsă întrun moment tragic,pierderea unei făpturi dragi amândurora,Zoe DumitrescuBuşulenga, ma făcut sădescopăr, pe lângă resursele sale umanistice, ştiute şi admirate, impresionantele salerezerve de umanitate şi generozitate.Savantul şia consacrat energiile tinereştipână la vârstă patriarhală (sa născut în 7februarie 1932), cauzelor nobile ale culturiiromâneşti. Lea slujit exemplar ca ambasador al României la UNESCO. A vibrat şi sacheltuit până la ultima picătură de energiepentru crearea unui climat în care valorilesă respire, să fie preţuite şi aşezate la loculcuvenit. Organizarea impecabilă, vară devară, a Colocviilor de la Putna, patronate despiritul înalt al academicianului ZoeDumitrescuBuşulenga, a mărturisit crezulîn vocaţia culturală a poporului nostru şidevoţiunea întru servirea lor. Şi pentru IaşiDan Hăulică a întreprins câteva gesturisemnificative în această privinţă. A conferitînălţime prin implicarea sa afectivă şi profesionistă în recuperările ce sau săvârşit în2008 şi 2011 la Galeria „Dana”, cu prilejulretrospectivelor „Craiu” şi „Bouşcă”. Deasemenea la însoţit la ceas sărbătoresc, la85 de ani de viaţă, pe pictorul DanHatmanu, în a cărui prodigioasă carieră ajucat un rol însemnat.
Savantul, aristocratul spiritului au fost opildă vie a jertfirii la altarul culturii, de carese învrednicesc unii din fii aleşi ai naţiunii,aşa cum neo dovedeşte Dan Hăulică.
42
CCoonnssttaannttiinn FFLLOONNDDOORR
O prezenţă fascinantă prin aură şi sens
Constantin FLONDOR, Pictor, membru UAP Timișoara, profesor universitar Universitatea de Vest dinTimișoara, email: [email protected].
Neamintim cum prin anii 6070, căutammomente de respiro sau oaze de cultură şiuneori le găseam în rarele apariţii ale luiDan Hăulică pe micul ecran. Prezenţa dumnealui, fascinantă prin aură şi sens, dar şiprintro neasemuită muzicalitate, reuşea săadune în faţa televizorului o lume dornicăde un concert privind istoria şi culturalumii. În anii dogmatici de atunci, acesteemisiuni erau pastile hrănitoare. Neumpleam de înţelesuri, de motivaţii, depoezie şi culoare pe acel ecran albnegru.
Simultan, mai precis din 1963, o revistă,„Secolul 20”, devenea un dar. Aşteptamfebril, apariţia lunară, alteori la două sautrei luni, apariţia unui număr dublu sau triplu al revistei. Era unică în acel timp, prinsubstanţa conţinutului, prin confluenţeimprevizibile între poezie, muzică, ştiinţă,pictură, sculptură, literatură, teatru, memorie, eseu, dar mai ales prin puterea, plină decuraj, de a ne face părtaşi la principalele şiimediatele evenimente de cultură dinEuropa şi din lume. Cum de a fost posibil?...
Răsfoiesc la întâmplare din sutele dereviste ale „Secolului 20” şi încerc o simplăspicuire de titluri şi subiecte, picături...:
1976 / nr. 189, 190, 191 A. Malraux şimuzeul imaginar D.H.: Pureté et plénitude,Aniversările U.N.E.S.O., Brâncuşi; M.Eliade:Coloana nesfârşită; Brâncuşi fotograful;Brâncuşi Satie; G. Charbonnier: Ansamblulde la TârguJiu; 1965 / nr. 10 Serghei Esenin,versuri, scrisori; Serghei Eisenstein: Regizorulde film şi compozitorul; Guido Aristarco:Cinematograful şi „dreptul de împrumut”;
Jean Negulesco: Magia şi misterele cinematografului; 1970 / nr. 6 (114) poeme şi prozăislandeză; Borges despre Kenningar; McLuhandespre Galaxia Guttenberg – Elsa Triolet; PaulNeagu şi Demarco Gallery; 1984 / nr. 8, 9, 10(284, 285, 286) W. Golding, Nobelul din 1984;Corespondenţa P. Istrati cu A.M. De Jung,documente inedite; D. H.: Poetica insulei;Spiros Kakardakis, fotografii din insulaSantorin; 1984 / nr. 289, 290, 291 D.H.: Omulca desen în spaţiu (Tiron Napoleon); NichitaStănescu, în pragul eternităţii; 1981 / nr. 251,252: Premiul de poezie Struga – Noduri şiSemne, N. Stănescu & Sorin Dumitrescu;Horia Bernea, Hrana, imagini şi un eseu deTheodor Enescu; 1976 / nr. 186, 187 N. Stein hardt: Dealul universal şi românesc al luiBernea; 1979 / nr. 1112 D.H.: O instanţă acugetului, studiul; C. Babeţi: Studiu despreStudiu; R. Petrescu: Sensuri şi cercetare; 1970/ nr. 1 (109) A. Gide: Tratatul despre Narcis,Teoria simbolului; Barbu Brezianu: O prietenie exemplară (MatissePallady); 1978 / nr.204 Prieteni ai României, Isamu Noguchi;Andrei Pleşu: Întâlnire cu E.H. Gombrich.Cordialitatea erudiţiei – ş.a.m.d.
E greu acum, din partea unui pictor, de aîngâna ceva, de a se încumeta măcar, înmăsurarea teribilei dimensiuni a celui care afost deosebitul om de cultură Dan Hăulică,această coloană de susţinere a culturii noastre: un cuvântător special, dar şi un neobosit şi înţelept adept pentru cauza frumosului şi a binelui.
Mulţi dintre confraţii mei, pictori şisculp tori, îşi amintesc de felul îndrăzneţ, şi
43
O prezenţă fascinantă prin aură şi sens
bine susţinut, a intervenţiilor domniei salela momentele critice prin care a trecut deseori soarta culturii noastre. Domnia sa propunea, provoca şi proteja, cu o inconfundabilă strălucire, întâmplări legate de artă saucultură, prin prelegeri şi intervenţii la congrese naţionale şi internaţionale, laAcademia Română sau UNESCO, princolocvii, prin organizări de expoziţii în ţarăşi în Europa, prin prezentări de carte sauprin propuneri şi susţineri de premii etc...
Privind organizarea expoziţiilor de artă,Dan Hăulică făcea parte din rarissimii critici, istorici de artă la care apropierea de olucrare de artă se realizează prin raţiune şiminte, dar, mai ales, prin ochi şi inimă. Ţinminte apropierea atentă faţă de fiecare pictură, desen sau obiect de artă, deseori urmate de notări întrun mic carneţel cu însemnări, numai de dumnealui ştiute.
La fel, miamintesc – având şi şansa de afi uneori un martor imediat – de puterea sade dăruire, de nesfârşita energie izvorâtădin dragostea pentru obiectele de artă.
Bunăoară, venind de la Paris, de la aeroport, primul său drum era spre sala undeavea să se organizeze o expoziţie. Aici
urma, pentru noi ceilalţi, apropiaţi de dumnealui, o adevărată lecţie.
Începea un mod inconfundabil de articulare şi dezorganizare a lucrărilor pe simeză.Se înfiripau sub ochii noştri un text, câtevafraze şi rime în imagini. Simeza se supuneaunor mişcări ce sunt dependente de ritmurile interioare ale uneia sau alteia dintrelucrări.
Rezultatul era de fiecare dată surprinzător. Un aparent joc dezvăluia, de fapt, ocoerenţă pe care nu o puteam prevedea laînceput şi care răspundea unor noi legităţiinterne ale lucrurilor.
Peste toate, acest travaliu meticulos, nude puţine ori dificil, se desfăşura cu untonus, cu o energie şi o prospeţime la carecei din jur, colaboratorii, chiar şi artistul încauză, cu greu putea ţine pasul. Se trecea cubine de miezul nopţii şi lucrarea nu era lăsată din mână, până la izbânda finală şi deplină.
Acum, o coloană sa frânt. Artele, sculp tura, pictura au intrat în doliu. Pustiulrămas poate fi acoperit doar prin lecţiilelăsate, prin amintiri şi dor.
44
SSiillvviiaa RRAADDUU
Puternic şi fragil, elegant, dar fără pedanterie
Silvia RADU, Sculptor, membru UAP București, email: [email protected].
Sa ivit la momentul potrivit. Pot spunecă era un dar, trimis de sus, ca să ne scapede platitudinea, de indiferenţa în care trăiam, de cenuşiul „valorilor” impuse de unsistem incalificabil: comunismul.
Există o statuie a lui Apollo, cu care îmiplace săl asemăn. Puternic şi fragil, elegant,dar fără pedanterie, darnic dar, în acelaşitimp, reţinut, avea în el harul divin. Reuşeasă trezească şi să întreţină în noi focul purificator al artei. Pur şi simplu a schimbatbrusc arta în sens şi valoare.
Dan Hăulică era iradiant. Simpla lui prezenţă împrospăta, nu putea trece neobservat. Ne smucea, ne biciuia, trezindune dinamorţeală. Ne impunea, reuşind să netransforme, din nişte cuminţi şi plaţi martori ai distrugătoarei obedienţe impuse, înoameni capabili să se opună, ca o forţă deneoprit, în şuvoiul purtător de prospeţimeaînnoitoare a unei adevărate vieţi artistice.
Adevărata artă a primit sevă, sa pututhrăni din entuziasmul lui ce rupea zăgazurile impuse. Dan Hăulică era iradiant, nuputeai să nu te împărtăşeşti de ceea ce el îţipropunea. Pur şi simplu nea schimbat, nea crescut, nea format.
Numi pot închipui viaţa artistică dinRomânia anilor 19651989 fără el. Îmi placesă spun – şi o spun fără sfială – că DanHăulică este un dar ceresc oferit uneiRomânii schilodite de un sistem cei eraostil, impus unui neam cu totul străin deideea comunismului unificator.
Dan Hăulică a slujit arta românească şi aavut alături de el, în această totală dăruire,
o însoţitoare pe măsură, minunata Cristina.O intelectuală de mare ţinută, luminoasă,blândă, deschisă şi plină de dragoste, totdeauna cu un cuvânt bun şi potrivit faţă denoi toţi. Au fost, amândoi, o ştiu prea bine,terorizaţi de securitatea acelor vremuri, darnu sau lăsat intimidaţi. Sau bucurat, sauîntristat, au trăit prin artă, fără a se desprinde vreodată de ea.
Ceea ce rămâne de spus despre DanHăulică este în primul rând marea lui dragoste faţă de artişti. El ne iubea cu o dragoste ce hrăneşte, învie, inundă totul cu olumină ce nu poate să nu rodească. El, purşi simplu, se jertfea pe sine pentru noi.Respira prin ceea ce întrezărea în noi şi reuşea să facă din cea mai vagă speranţă unmare succes, în sensul cel mai frumos alcuvântului. Sa dăruit artei şi oamenilorcare o înfăptuiau cum nu cunosc să o mai fifăcut altul... Compromisul, această plagă aunei societăţi bolnave, nu avea ce căuta înviaţa noastră artistică, iar acestui om frumos, din toate punctele de vedere, îi datorăm lecţia de a nul accepta.
A fost un mărturisitor al luptei pentrudreapta credinţă, întru duh şi adevăr. Acestom unic sa sacrificat permanent, nădăjduind să redea artei poporului român respectul şi demnitatea contestate timp dedecenii. Nu a stat după gratii pentru că laajutat Dumnezeu să scape de acest calvar,dar a stat alături de noi şi sa jertfit în fel şichip spre a nu ne pierde noi chipul deoameni.
Începând din anii ’65, expoziţiile organi
45
Puternic şi fragil, elegant, dar fără pedanterie
zate de Dan Hăulică – simpozioaneleBrâncuşi, expoziţiile tematice de la SalaApollo – au fost mari demonstraţii de neînregimentare devenind adevărate momentede glorie ale artei româneşti. Aceste evenimente de înaltă ţinută intelectuală erau hrănite nu numai cu elanul pe care el îl impunea, ci şi cu truda sa imensă. Era de o putere de sacrificiu nemaivăzută.
Nici după 1989 Dan Hăulică nu a încetatsăşi mărturisească marea lui credinţă îndivinitatea artei. Nu sa lăsat niciodatăcorupt de joasa speţă a celor ce acceptă săcedeze unor mode sau a altora, susţinând cuaceeaşi putere de sacrificiu spiritul sacru alartei. El a crezut în tradiţiile adevărateinoastre arte.
Pierderea Cristinei sale dragi ia retezatforţele vitale. Îi spuneam: „Trebuie să văfaceţi bine! Avem nevoie de dumneavoas
tră!”, iar dumnealui, zâmbind, îmi răspundea: „Dar aţi crescut şi voi, dragă Silvia!”.Noi ne consideram copiii lui, cu toate cădiferenţa de vârstă nu era deloc una care săne îndreptăţească gândul.
În ultima perioadă dădea semne că forţele fizice i se diminuaseră. Cu toate acestea,starea lui de permanentă veghe na încetat,fiindcă şi în aceste condiţii, nuşi permiteadecât foarte rar momente de relaxare,dăruinduse artei şi artiştilor. A făcut şi dinnoi posibili mărturisitori ai adevărului, pentru că, generaţii de artişti, am crescut, amînvăţat, neam format, sub fascinaţia uneiforţe ce are un nume: Dan Hăulică.
Nu putem decât să ne hrănim tristeţea cuîndemnul: Să nul uităm! Să încercăm săarătăm că suntem, cu adevărat, urmaşidemni ai unei lumini atât de mari. Simt că,din ea, renaşte ceva bun şi ne călăuzeşte.
46
NNeeccuullaaii PPĂĂDDUURRAARRUU
Era în 1988...
Neculai PĂDURARU, Sculptor, membru UAP București, email: [email protected].
Obţinusem aprobarea de la UAP şi de laCCES pentru a deschide o expoziţie personală în Sala Dalles din Bucureşti. Pentrumine era cel mai mare examen pe careaveam săl dau în faţa publicului bucureştean. Aşa cum era şi este obiceiul, expoziţiaeste prezentată de un critic de artă. Eu namsolicitat, niciodată, până la Domnul DanHăulică, unui critic de artă să prezintepublicului opera mea. Nu din infatuare, cidin credinţa că miam făcut datoria, aşacum am putut. Oricine trebuie săşi facămeseria cu dăruire şi credinţă. Vă pot spunecă nu mam înşelat în gândirea mea, constatând că au fost critici care nu au vorbit ladeschiderea expoziţiilor mele, dar au scriscronici deosebite despre lucrările expuse,fără sămi ceară ceva în schimb. Mambucurat de fiecare dată de aprecierile făcuteşi le port recunoştinţă. În septembrie 1988am fost chemat la Oficiul de Expoziţii, ladomnul Mihai Oroveanu şi la domnulValeriu Giodâc, fiind întrebat ce critic deartă îmi va prezenta expoziţia. „Nimeni, amrăspuns eu”.
Nu se poate. Ministerul are reguli laSala Dalles. Trebuie să te gândeşti la unprestigios critic.
,,Dacă nu ai vorbit cu nimeni, ţil recomandăm pe criticul Dan Grigorescu”, miaspus Valeriu Giodâc.
Am făcut patru expoziţii personale şiam participat la mai multe Bienale naţionale şi câteva Bienale internaţionale în carelucrările mele au fost apreciate şi răsplătitecu premii, iar Dan Grigorescu na scrisniciun cuvânt. Refuz propunerea.
Cum vrei, dar gândeştete la cineva. Nam chemat atâţia ani pe nimeni şi
acum trebuie să chem pe cineva! Pe cine săchem ca să nu se supere nimeni. Am început să mă gândesc şi apoi am îndrăznit să
merg la „Secolul 20” săl întreb pe domnulDan Hăulică dacă ar vrea sămi prezinte ex po ziţia pe care o voi deschide la Sala Dalles.Nu lam găsit, dar iam lăsat mai multefotografii după lucrările pe care le selectasem şi pentru care obţinusem aprobarea dela UAP şi de la CCES. Am aşteptat cam osăptămână şi apoi am sunat la „Secolul 20”.Lam găsit pe Domnul Hăulică care miavorbit, rar şi calm, cu voceai binecunoscută, spunândumi că nu poate fi prezent laexpoziţia mea deoarece este invitat laFestivalul de Film din Algeria. Mia părutrău, dar asta a fost. Nu mam mai gândit laniciun critic. Eram foarte preocupat să pregătesc expoziţia. Mai erau două săptămânipână la deschiderea expoziţiei. Lucrărileerau gata, dar numi ajungeau banii pentrurame şi mai trebuia să patinez sculpturile.Am ales să pun baghete la toate picturile. Petoată perioada de pregătire a expoziţiei nuam primit pe nimeni în atelier. Nici prietenii nu puteau intra în atelier. Doar soţiacaremi aducea mâncare şi multă apă tonică. Nu doream să mă tulbure cineva. Decând am avut probleme cu Securitatea amdevenit prudent şi suspicios. Mi sa părutciudat că, după ce sa aflat că voi deschideo expoziţie la Sala Dalles, au fost mulţi doritori să ştie ce mai fac. Mă sunau acasă şi măîntrebau: „Ce lucruri frumoase mai faci?”Era formula prin care încercau sămi câştigeîncrederea. Aveam atelierul în DealulMitropoliei, întrun demisolul întunecat încare îmi ţeseam gândurile şimi doream caele să se aşeze în lucrările mele. Speram caideile mele să capete viaţă, să atragă privirile oamenilor, să prindă aripi şi să zboare înţinuturi îndepărtate. Aveam în minte omidacareşi construieşte coconul în care se retrage, pentru a se transforma întrun minunatfluture, cu aripi colorate şi cu fericirea zbo
rului de o zi. Artistul face şi el la fel; devinefrumos în lumea lui şi apoi se înfăţişeazăpublicului. Viaţa sensibilă a artistului poatefi comparată cu fragilitatea fluturelui.
Întro noapte cineva mia bătut, uşor, îngeam şiam crezut căi un fluture. A douaoară bătăile erau mai tari şiam ieşit afară,iar în lumina difuză a unui bec îndepărtatchiar am avut impresia că văd un fluture.Era în faţa mea domnul Hăulică cu pelerinasa neagră şi cu o voce caldă mia spus:
„Eram prin preajmă, am văzut luminăşiam vrut să văd ce faci.”
Emoţia mia tăiat respiraţia (cine măcunoaşte ştie că sunt foarte emotiv). Nu ştiudacă era bucurie sau era teamă. Lam invitat să intre, coborând scările la demisol,deschizând uşa atelierului. DomnulHăulică a făcut doitrei paşi, apoi sa oprit,sa uitat în dreapta, sa uitat în stânga, pejos şi pe pereţi încercând să găsească o cărăruie printre lucrări ca printro pădure stufoasă. Am remarcat că cel mai mare impactla avut „Marele Triunghi” care ocupaaproape toată lăţimea atelierului şi ajungeaaproape până în tavan. Aveam o bucuriereţinută, urmărindul atent pe domnulHăulică cum îmi privea lucrările acordândule o atenţie deosebită. Ma întrebat:„Care este titlul expoziţiei tale?”.
„Etape”, iam răspuns. „Cum vei intercala pictura cu sculptu
ra?” „Mam gândit la o grupare a «Semnelor
pentru eroi», iar pe pereţi vor fi imaginilepictate.
„Cum ai ajuns la aceste semne?” Am început săi povestesc ceam văzut
întro zi, în asfinţit de soare, când mergeamla atelier.
Treceam pe lângă Biserica Sfânta Vinerişiam văzut multă lume adunată, uimită şităcută, privind cu frică cum se înfăptuia ocrimă.
„Doar nu sunt nebuni să dărâme biserica!” am spus eu şi lumea din jurul meu saîndepărtat. Am bănuit că le este frică. Cândam văzut cum leagă odgonul de oţel de crucea bisericii mam înspăimântat şi eu.Trăgeau cu escavatorul de cruce şi ea selegăna ca o trestie bătută de vânt, în toatepărţile, încercând, parcă cu durere, să nu sedesprindă de cupolă şi de trupul bisericii.
Nu după mult timp, ca o rândunică lovităde uliu, crucea a căzut pe pământ.Dumnezeu mia dat lacrimi, dar nu miamai dat putere să mai rămân, iar după ceam văzut cum au smuls grilajele de la ferestre am plecat. Nu puteam să văd aceastănelegiuire şi nici nu aveam putere soîmpiedic. Cu lacrimi în ochi lam întrebatpe Dumnezeu cum del mai rabdă pepământ. Până noaptea târziu am rătăcit pestrăzi fiindumi greu să mai merg la atelier.Când am ajuns acasă, trist şi abătut, iampovestit Ioanei, soţiei îngrijorate, de ce misochii lăcrimaţi. Am aprins candela şi neamrugat la Dumnezeu să ne aibă în pază. Deatunci candela arde în fiecare zi în casanoastră. Am înţeles că Dumnezeu ma dusspre Biserica Sfânta Vineri ca să văd diavolul şi nelegiuirile sale şi să mă gândesc cepot să fac eu. Nu puteam să clădesc bisericile dărâmate, dar puteam să refac întregulsfărâmat. Printre dărâmături am căutat părţile fărâmate ale întregului. Am aşezatbucată peste bucată şiam refăcut semnulSfintei Treimi. Domnul Hăulică ma lăsatsămi depăn gândurile fără sămi întrerupătrăirile. „Triunghiurile acestea pe care levedeţi sunt legate de Sfânta Treime şi leamintitulat «Semne pentru eroi». Marele triunghi este făcut din parchetul adunat dindemolările de lângă Biserica Sfânta Vineri”.Când am făcut o mică pauză a intervenitpropunândumi să punem Marele Triunghiîn mijlocul sălii mari de la Dalles, pentru aavea un impact puternic. Cu bucurie, lamîntrebat dacă vrea sămi deschidă expoziţia.
„Sigur că dă. Nu mai plec în Algeria;acolo a izbucnit războiul civil.”
Împreună, am depănat multe gândurilegate de idei, de semne, de concepţii, deculori de spaţiu şi de vise. Se făcuse ora ununoaptea. Nu mai circulau autobuzele, tramvaiele şi nici trenurile din metrou. Am co bo rât din Dealul Mitropoliei până în PiaţaUnirii sperând că vom găsi un taxi. Pe drumam mai vorbit despre expoziţie şi desprelucrările mele până când, prin întunericuloraşului, am văzut un taxi. Am şuierat şişuierul meu la îndreptat spre noi. Dom nulHăulică sa urcat în taxi invitândumă şi pemine, dar am preferat să merg pe jos, nefiind departe de casă. Prin uşa taxiului mia
47
Era în 1988...
spus săl sun după ce duc lucrările la Dalles.Mergeam prin întunericul nopţii, dar însufletul meu era lumină, bucurândumă cămam întâlnit cu domnul Dan Hăulică. Aurmat o săptămână de foc. Am dus lucrările la Sala Dalles, lam sunat pe domnulHăulică, aşa cum stabilisem şi eram nerăbdător să aranjez lucrările în sală. Când avenit domnul Hăulică am mutat lucrărilede zeci de ori până am găsit cea mai potrivită relaţie între lucrările de pictură, cu totfelul de balauri, pe care urma să le punempe pereţi, iar semnele reprezentând SfântaTreime, grupate central, în prima sală. Seştie, toată ţara trăia în frig. Sala na fostniciodată încălzită. În octombrie noiembrie era foarte frig. Paltonul, fularul, căciulaşi mişcarea noastră prin sală neau ajutat sănu îngheţăm. Căutam echilibrul între violenţă şi credinţă. În timp ce mai aveam depanotat câteva desene au apărut tovarăşulHegheduş din partea Ministe rului Culturiîmpreună cu alţi doi tovarăşi. Sau plimbatprin sala de expoziţie fără să ceară vreoexplicaţie de la autor. Se vede că un turnător lea raportat ce lucrări erau în sală.Tovarăşul Hegheduş a început să ne spunăcă mai multe lucrări din sală nu pot fi expuse. Au fost întrebări: de ce, cum şi ce?... etc.Impulsiv şi nervos am vrut să ies din sală,dar domnul Hăulică cu fineţe şi cu mânaîndreptată spre un tablou ma chemat sămă întrebe ceva. Sa apropiat de mine şi,aproape şoptit, ma întrebat ce am de gândsă fac.
„Ce să fac, le iau şi le duc acasă.” „Bine, dar ai investit atâta suflet şi atâta
energie.” „Doar nam săi las săşi bată joc de
mine.” Domnul Hăulică, văzândumă atât de
înverşunat (cred că ia plăcut îndârjireamea) mia spus să mă liniştesc şi săl las peel să vorbească. Eram furios şimi venea săle spun în faţă că au terminat de demolatbisericile şi sau decis să mă demoleze pemine. Eram supărat, eram revoltat pentrucă vroiau sămi strivească visele. Ca să potrespira, mam urcat pe o scară şiam început să pun câteva tablouri cu susul în jos.Am coborât de pe scară, mă mişcam în toatedirecţiile, dădeam din mâini şi printre dinţiîl strigam pe bădiţa Ion săl trimită pe
Dănilă ca să tragă dracii pe ragilă. Primeamun mare sprijin de la domnul Hăulică, îlrespectam mult şi nu voiam săl dezamăgesc. Trebuia săl ascult. Eram în urma lui,cam la treipatru metri, îndreptândunespre acei tovarăşi. Vreme de aproximativ ojumătate de oră domnul Dan Hăulică a căutat cele mai convingătoare argumente, spunândule că nu toate triunghiurile suntsemne masonice. Dacă a văzut că nu reuşeşte săi convingă, lea spus mai apăsat:„Dacă vreţi săl faceţi pe Păduraru celebru,închideţi expoziţia. «Europa Liberă» abiaaşteaptă.” Cei trei tovarăşi cred că sau speriat puţin, pentru că iam văzut şoşotindceva între ei, apoi au plecat, furioşi, fără săne mai zică măcar bună seara. Nu lamvăzut niciodată pe Domnul Hăulică atât dehotărât să nu cedeze.
„Stai liniştit, lupta continuă” şi a continuat. Ei nau cedat, noi nam cedat.Domnul Hăulică, vicepreşedintele UAPpictorul Ion Gheorghiu şi eu, am mers laCCES, la doamna ministru Suzana Gâdea,încercând să argumentăm că triunghiuriledin expoziţie nu sunt semne masonice. Cusufletul răvăşit am atras atenţia asupra triunghiurilor care sunt pe străzile noastre casemne de circulaţie. Doamna ministru aînţeles unde bat şi nea spus că nu maipoate face nimic, pentru că sesizarea a fosttrimisă la Comitetul Politic Executiv alComitetului Central al PCR. Vă puteţi
48
Neculai Păduraru
49
Era în 1988...
închipui cât de revoltaţi am fost. DomnulHăulică a devenit scut pentru mine în faţaCenzurii Culturale, a luat legătura cu maimulte ambasade şi a publicat în „Românialiterară” data vernisajului de la Sala Dalles.Trecuseră cinci zile, mai erau două ore pânăla vernisaj şi nu primisem aprobarea pentrudeschiderea expoziţiei. Veniseră rudele dela Iaşi şi de la Braşov – nerăbdătoare sămivadă expoziţia. Nam suflat o vorbă. Nu leam spus ce necazuri am. Speram să aibăloc vernisajul. Domnul Hăulică nu primisenici o veste. Rudele au plecat la expoziţie,iar eu şi soţia am rămas acasă. Aşteptam unrăspuns de la domnul Hăulică sau de laMihai Oroveanu, pe care îl simţeam maiapropiat. După ora 18 a sunat telefonul. Eradirectorul Oficiului de Expoziţii.
„Neculai, vino la sală, te aşteaptălumea. Se deschide expoziţia.”
Grăbiţi, eu şi Ioana am plecat spreDalles. În faţa Sălii Dalles erau mai multemaşini negre care aveau steguleţele ambasadelor respective. Imediat am înţeles cădomnul Hăulică ia convins pe ambasadorisă vină la vernisaj. Mam gândit că numărulmare de ambasadori şi oameni de culturăcare au venit la vernisaj poate iau obligatsă deschidă sala. La uşă am fost întâmpinaţide Mihai Oroveanu şi de Valeriu Giodâc.Cei doi au fost prietenoşi cu mine, dar auţinut sămi spună că au fost nevoiţi sămiscoată câteva lucrări pentru a avea loc vernisajul. Giodâc mia spus:
„Neculai, să nu faci gălăgie. Expoziţiaeste deschisă doar în seara aceasta.”
Am tăcut pentru că eram impresionat denumărul mare de oameni din sală. Mamstrecurat prin mulţime ca să ajung la domnul Hăulică.
„Unde ai dispărut?! Uităte câtă lume teaşteaptă!”
Apoi ma îmbrăţişat şi mia spus: „O să reuşim.” Vocea mea era sugrumată de emoţie şi
nam mai putut să spun nimic.În sală am întâlnit un prieten care era
cun italian. Avea o cameră de filmat şi lamrugat să filmeze tot, pentru că a doua ziexpoziţia se va închide. Şi aşa mam ales cuun document excepţional care întăreşteargumentele mele. Maş bucura dacă cinevaar dori să prezinte acest eveniment la vreo
televiziune din România. Eram bucuros că,totuşi, vernisajul a avut loc. Desigur, a douazi am mers la sală să strâng lucrările şi să leduc la atelier. Mam întâlnit cu directorulOficiului de Expoziţii şi mia spus să maiaştept, că expoziţia mai este deschisă o zi.
În fiecare zi am mers la sală şin fiecarezi primeam acelaşi răspuns. Expoziţia a fostdeschisă mai mult de o lună şia fost vizitată de mii de oameni. (Sa constatat dupănumărul de bilete vândute.)
Sunt convins că fără sprijinul DomnuluiDan Hăulică acest eveniment, de neuitat,nu ar fi avut loc. „Semnele pentru eroi”expuse la Sala Dalles în 1988 au fost considerate premonitorii pentru sacrificiul celorrăpuşi de gloanţele dictaturii în 1989.
P.S.: După mai bine de jumătate de an dela închiderea expoziţiei, prin vara anului1989, am obţinut aprobarea să public catalogul expoziţiei. În aprilie 1989, DomnulHăulică împreună cu Geo Bogza, ŞtefanAugustin Doinaş, Octavian Paler, MihaiŞora, Alexandru Paleologu, NicolaeManolescu, Andrei Pleşu au semnat scrisoarea de susţinere a poetului MirceaDinescu care era reţinut la domiciliu.
Când iam telefonat şi iam spus că amobţinut aprobarea să public catalogul, mafelicitat şi sa bucurat. Lam rugat sămiîncuviinţeze să public şi articolul DomnieiSale. Mia dat încuviinţarea, dar a avut grijăsă mă atenţioneze că sar putea să amneplăceri. Şi am avut, dar nam ezitat nicioclipă să public catalogul cu articolulDomniei Sale în limba română şin limbafranceză. Sunt destui cei pe care ia publicatîn „Secolul 20” şi pe care ia susţinut pânăîn pânzele albe, dar care lau părăsit dupăce sau văzut cu sacii în căruţă. Ce fel de omaş fi fost dacă aş fi abandonat lupta şi nu aşfi fost loial şi recunoscător celui care a fostalături de mine – la bine şi la greu. Lamadmirat pentru erudiţia sa, pentru ataşamentul şi dăruirea sa pentru cei în care credea. Îmi este foarte greu să scriu, în câtevarânduri, despre copacul uriaş care a împânzit rodul său în lume. Doamna şi DomnulHăulică au plecat în Împărăţia Domnului,dar din rodul lor ne mai hrănim şi astăzi. Îiport în suflet, cu toată dragostea şi preţuirea mea.
50
HHoorreeaa PPAAŞŞTTIINNAA
Un Om, parcă al altor vremi
Horea PAŞTINA, Pictor, membru UAP București, email: [email protected].
Frumos... mereu frumos... Un om atât deviu al vremurilor noastre. Dan Hăulică...Discret şi măsurat... Unic şi actual... Figurăemblematică – de neînlocuit...
Mil amintesc la nenumărate expoziţii,vorbind. Vorbeşte Dan Hăulică. Mil amintescîmpreună cu soţia sa – Cristina, cu fiica sa –Lisandra. Mil amintesc în atelierul meu dinstrada Paleologu. Mil amintesc în atelierulmeu din strada Simetriei... Câteva expoziţii,câteva expoziţii personale... Mam bucurat,fericit, dar şi emoţionat, să îmi vorbească.Variaţiuni în Alb, dedicată PărinteluiDumitru Stăniloae, expoziţia de laMogoşoaia, expoziţia şi lansarea miculuialbum Ascultarea Privirii...
Ultima expoziţie de la Dalles. Atât deschiderea, cât şi închiderea expoziţiei. Cumai multe zile înainte de a duce lucrările lasală, a venit la atelier ca să le vedem
împreună. Am dus multe din lucrările dinatelier. Împreună, am aşezat, am compusexpoziţia. Atent şi delicat.
Ce zici? îmi repeta la fiecare propunerede aşezare a lucrărilor... Curajul şi stăruinţa... Hărnicia şi priceperea... încrederea.Toate, cu dăruire. Cu iubire... Învăţam... Olecţie dincolo de lecţie. Câteva zile am lucratla compunerea ei. O partitură. Era lunamartie, era frig, căldura nu mergea. Dar câtăcăldură în această împreunălucrare!
Joi, 14 martie 2013 – vernisajul expoziţiei.Vorbea Dan Hăulică, prietenul nostru.Vorbirea lui, scriitura lui... Vorbirea orală,colocvială, înaltă, caldă, mereu inspirată.Avea gust. Simţită, pentru că era trăită:Poezia...
Dan Hăulică – un Om, parcă din alte vremuri!
51
52
IIoorrddaann DDAATTCCUU
La despărţirea deTiberiu AvramescuAcest articol nil prezintă pe Tiberiu Avramescu, eminent textolog şi filolog care sa ocupat deeditarea colecţiei „Biblioteca pentru toţi”. Este prezentat un catalog al autorilor care au apărut subîngrijirea sa. Articolul ne oferă un portret al omului Tiberiu Avramescu, precum şi o prezentare alucrărilor sale în calitate de istoric literar. Sfârşitul vieţii lui este văzut în lumina acestui profil.Moartea unui editor de calibrul lui Tiberiu Avramescu trage semnale de alarmă în legătură cusoarta ediţiilor din ţara noastră în aceste vremuri.Cuvintecheie: Tiberiu Avramescu, istorie literară, ediţii critice, portret in memoriam.
This article introduces us into Tiberiu Avramescu’s professional profile. As an editor and a philologist he worked for the “Library for All” collection („Biblioteca pentru toţi” – a well known collection in the years before 1989 in Romania). A catalogue of the authors who were published under hisguidance is presented. A portrait of the person in his everyday life is also done. The article goes further with a presentation of his work as a literary historian. The end of his life is also considered inthe account of his profile. The death of an editor like Tiberiu Avramescu is a moment to reflect on thecondition of critical editions in Romania of our times.Keywords: Tiberiu Avramescu, literary history, critical editions, in memoriam profile.
Abstract
Iordan DATCU, Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, email: [email protected].
In memoriam
TiberiuAvramescu
Între colegii redactori de la Editura pentru Literatură şi apoi la Editura Minerva,Tiberiu Avramescu a avut un profil profesional aparte. A fost şi el, fireşte, un eminenttextolog, un filolog de clasă, însă ceea ce iaconferit un profil profesional aparte a fostpasionata, acaparanta preocupare a sa de aedita colecţia „Biblioteca pentru toţi”. Îm preună cu Mihai Şora a alcătuit un ampluplan de editare, cuprinzând 1500 de titluri,care a fost înfăptuit integral. Între anii 1960şi 1974, când a fost şef al Redacţiei „Biblio teca pentru toţi”, au apărut 825 de titluri,atât din literatura română, cât şi din literatura universală. Privind catalogul general alcolecţiei, apărut când aceasta împlinea unsecol de la apariţie, constatăm că, în răstimpul în care a conduso Tiberiu apărut din
literatura universală: Salom Alehem, LuciusApuleius, Pietro Aretino, Balzac, B.Björnson, B. Brecht, Beaumarchais, JakobBurckhardt, Mihail Bulgakov, Charles deCoster, B. Cellini, Cehov, Albert Camus,Cervantes, A. Conan Doyle, Paul Claudel, E.R. Curtius, Colette, Dostoievski, AlexandreDumas, Alphonse Daudet, Th. Dreiseir, Fr.Dürenmatt, G. Duhamel, Ch. Diehl, AnatoleFrance, W. Faulkner, Gorki, I.A. Goncearov,J. Giradoux, Goethe, Gogol, André Gide, J.Galsworthy, Th. Hardy, Hemingway, J.Hašek, Victor Hugo, J. Huizinga, J.K.Huysmans, E.T.A. Hoffman, N. Kazantzakis,Yasunari Kawabata, Jack London, H.Laxsness, La Fontaine, Carlo Levi, SinclairLewis, H.W. Longfelow, Selma Lagerlöf,Longos, Fr. Mérimée, Th. Mann, Mau
passant, André Malraux, André Maurois,Alfred de Musset, Fr. Mauriac, Karl May,Marquez, Branislav Nuşici, Puşkin, Ch.Perrault, Plaut, Marcel Proust, EdmondRostand, Jules Romains, La Rochefoucauld,Seneca, Sofocle, Shakespeare, W. Scott, G.B.Schaw, Schiller, B.P. Shelley, A.N. Tolstoi, LevTolstoi, Tagore, Turgheniev, Mark Twain,Terenţiu, Henry Troyat, A. Tibaudet, JulesVerne, Alfred de Vigny, O. Wilde, RichardWagner, Virginia Wolf, Emile Zola ş.a. Amdat această lungă listă de scriitori străini pentru a sublinia că Tiberiu Avramescu îşidobândise şi o bună orientare în literaturauniversală. Lista clasicilor români a fost şi ea,se înţelege, la fel de bogată.
Omul Avramescu, deschis, sincer, calm,mereu cu zâmbetul pe buze, cu un comportament colegial fără fisură, a fost, probabil,cel mai iubit dintre noi. Colegele puneaumult alint când îi pronunţau numele mic. Îşipăstrase până târziu, spre maturitate, o faţăde copil. Z. Ornea îl tachina pe această temăa juvenilităţii feţei sale. Părul alb, încă de latinereţe, contribuia şi el la conturarea uneiînfăţişări inconfundabile a chipului său. Aavut cultul prieteniei, între bunii săi prieteninumărânduse Dan Grigorescu, Z. Ornea,Andrei Rusu, Margareta Feraru, Elena Mur gu, Viniciu Gafiţa (cu acesta a făcut nenu mă rate excursii la munte, cu cortul), H. Zalis,
Ştefan Cazimir, Ioan Comşa, Valeriu Râpea nu, Ioan Şerb, Gheorghe Dolgu, rudă a sa.
Opera sa de istoric literar, alcătuită dinstudiile monografice Constantin Mille.Tinereţea unui socialist (1973, 424 p.) şi„Adevărul“. Mişcarea democratică şi socialistă(1895–1920) (1982, 428 p.), pare restrânsăfaţă de posibilităţile sale, însă aceste amplelucrări iau cerut două decenii pentru pregătirea şi scrierea lor. În timpul amintit, acitit presa vremii, cele peste opt mii denumere ale Adevărului, cele cinci mii denumere ale cotidianului Dimineaţa, apoiLupta (1921–1927). Faţă de lucrarea anterioară despre C. Mille, intitulată Un uitat şisemnată de A. Mora în 1946, cartea luiTiberiu Avramescu este o cercetare modernă, a vieţii şi activităţii fruntaşului socialist,dar şi a epocii, a mediului în care a trăit şi aactivat, a mişcării de idei, a grupurilor politice, a contextului social şi spiritual. „Pentruprima dată cititorul înţelege – a scris ValeriuRâpeanu, în recenzia sa din Contemporanul,nr. 8/1974 – ce a dat Constantin Mille socialismului românesc şi ce datorează acesta climatului de efervescenţă creat de mişcare peplan social şi ideologic.”
Buna sa cunoaştere a mişcării socialistese vădeşte şi în alcătuirea ediţiilor Amintiriliterare despre vechea mişcare socialistă(1870–1900) (1975), în care a inclus paginidin Anton Bacalbaşa, Jean Bart, I.C. Frimu,Gala Galaction, C. DobrogeanuGherea,Constantin Graur, G. Ibrăileanu, ConstantinMille, Izabela Sadoveanu şi Ion Teodorescu,şi Ion Teodorescu, Izabela Sadoveanu,Amintiri (Din lumea umbrelor. Sufletul altorgeneraţii (1980).
Dintre ediţiile îngrijite, două lau solicitat foarte mult: reeditarea, între anii 1987 şi2000, la Editura Eminescu, în trei volume, acărţii lui Constantin C. Bacalbaşa, Bucureştiide altădată, pe care a reeditato apoi nu demult la Humanitas, la volumul al treilealucrând până în ultimele sale luni de viaţă.Comentatorii ediţiei au remarcat amploareanotelor şi comentariilor, în unele pagini eledepăşind textul lui Bacalbaşa. În anii 1996 şi2001 a tipărit, la Chişinău, în două volume,ediţia Basarab, Scrisori din Basarabia, pe carelea descoperit şi copiat cu mâna, vremeîndelungată, din cotidianul bucureşteanTelegraful, unde au apărut între 6 iulie 1880
53
La despărţirea de Tiberiu Avramescu
54
Iordan Datcu
şi 27 decembrie 1890. Emitentul scrisorilor adenunţat cu tărie dezastrul adus de ocupantul rus în Basarabia: a desfiinţat şcoala înlimba română, a deportat mulţi dintre locuitorii basarabeni, a populat provincia cu elemente slave, cu colonii de germani şi bulgari, a interzis tipăriturile în limba română.Şi în această ediţie notele şi comentariileeditorului sunt de mare profesionalism. Înprivinţa pseudonimului cu care sunt semnate scrisorile, Tiberiu Avramescu a presupus că este vorba de Gheorghe Gore. PavelBalmuş, de la Chişinău a opinat că estevorba de Zamfir C. Arbore, iar Z. Ornea, înrecenzia sa din România literară (nr. 13/1997),sa raliat opiniei lui T. Avramescu: „singurullucru care i se datorează, probabil, luiZamfir C. Arbore este că a publicat acestecorespondenţe, că la îmboldit pe corespondent să scrie, poate chiar la descoperit, convingândul să informeze, cu regularitate,publicul românesc despre realităţile vitregeale Basarabiei.”
Vedem în descoperirea, copierea şi tipărirea, întro excelentă ediţie, a Scrisorilor dinBasarabia nu doar demersul de mare interesal istoricului literar şi editorului, ci şi altceva: împlinirea unei datorii spirituale a safaţă de Basarabia, familia sa fiind originarădin MiclăuşeniLăpuşna.
Omul na fost ocolit, dea lungul vieţii,de unele lovituri care lau marcat. A fost,mai întâi, faptul traumatizant, că nu şiacunoscut tatăl, Gheorghe Avramescu, ofiţeringiner. În 1974, sa văzut obligat să acceptetransferul de la Editura Minerva, unde eraşeful Redacţiei Biblioteca pentru toţi, laCentrala Editorială, la secţia Sinteze. Fusesela mijloc şi o lucrătură a unui coleg dinredacţie, secretar de partid, care îşi dorea, şia obţinuto, şefia redacţiei. Lam văzutatunci, ca niciodată, profund tulburat, tulburat până la lacrimi. Prin anii ’80 ai secolului trecut, voia să divorţeze, pentru că soţiasa, un temperament iritabil, întro anumevreme, se purta nedemn cu mama sa, pentru care el avea un cult, ea fiind aceea care,cu salariul ei de contabilă, şia crescut fiul, la dat la şcoală, apoi la Facultatea deFilologie din Bucureşti.
Ştiu că la susţinut, în problema divorţului, bunul său prieten Z. Oră ia de soţie pe ocolegă a noastră, mai tânără şi văduvă. Sa
răzgândit repede şi a convieţuit cu soţia sa,soţia şi colaboratoarea sa, câteva ediţii semnalândule împreună, până la decesul acesteia, în 2012. O altă lovitură, primită de el şide noi, minerviştii, a fost privatizarea, de faptdispariţia Editurii Minerva. Redactorşef şiapoi director al ei între anii 1990 şi 2001, asemnalat, cu profundă îngrijorare, dis pariţiaeditorilor specializaţi pentru editarea clasicilor români: „ultima generaţie de editori ro mâni de texte clasice – scria el întrun interviu – se pregăteşte, fatalmente, să predeaştafeta... în condiţiile în care ediţiile criticesunt prost remunerate şi apariţia lor depinde în mod hotărâtor de obţinerea unei subvenţii, nici un tânăr nu se mai încumetă azisăşi dedice zilele (şi nopţile) unei astfel deactivităţi“. Când iam oferit, în noiembrie2000, un exemplar din cartea mea, Sub semnul Minervei, în care există şi un portret alsău, apărută în acel an, mia spus, trist, călucrarea mea ar putea să fie prohodulMinervei, care avea atunci datorii la tipografii de trei sute de milioane de lei. În 2002când, în urma privatizării Editurii Minerva,câţiva redactori rămăseseră pe drumuri,acad. Eugen Simion ia angajat la Institutulde Istorie şi Teorie literară „G. Călinescu”.Au fost ani în care Tiberiu Avramescu şiafo losit vasta experienţă în revizia ştiinţifică aunor apariţii din colecţia „Opere fundamentale”, coordonată de acad. Eugen Simion.
La 12 mai 2003, la ora şase, a suferit uninfarct. Cu trecerea anilor boala de inimă sa agravat şi sau declanşat şi alte boli. Înaugust 2014 a fost operat în Spitalul„Sfântul Ioan“, de unde, doar la câteva ziledupă operaţie, un medic iresponsabil laexternat. Reinternarea, la Spitalul Elias, nafăcut decât săi constate decesul pe data de20 august. Împlinise 81 de ani şi cinci luni.Pe 22 august academicienii Eugen Simion,Maya Simionescu, Mihai Şora, Marius Sala,Gheorghe Dolgu şi colegii Elena Murgu,Margareta Feraru, Gabriela Omăt, VivianaŞerbănescu, Daciana Vlădoiu, LarisaManea, Ludmila Draghicescu, GeorgetaCârstea, Musica Bănulescu, PassionariaStoicescu, Ion Nistor, Radu Traian, ValeriuRâpeanu şi Vasile Ciucă lau condus pe ultimul drum la Cimitirul Bellu catolic, unde afost înmormântat în aceeaşi criptă undesunt înmormântate mama şi soţia sa.
55
În ultimul deceniu şi jumătate, o dată cutreptata liberalizare a accesului la dosarelepoliţiei politice din România comunistă, aapărut o tot mai bogată „literatură a dosarelor”: investigaţii şi cercetări de arhivă, biografii sau monografii bazate pe explorareaarhivei C.N.S.A.S. (cuplate sau nu, dupăcaz, cu investigaţii în ceea ce a rămas nedistrus din Arhivele Siguranţei Statului), acestea oferă un rezervor indispensabil de datepentru istoria intelectuală a epocii şi pentruceea ce istoricii mentalităţilor numesc „istoria vieţii private”. Oricum, istoriografia literară a perioadei nu mai poate face abstracţiede ele. Critica însăşi va trebui să le aibă în
vedere şi să discute, inclusiv în plan teoretic, relevanţa lor. În mod ironic, deserviciileaduse de Securitate celor urmăriţi sautransformat, din servicii (secrete) aduseregimului de atunci, în servicii (publice)aduse biografilor şi exegeţilor din prezent.Dar nu e oare şi istoricul literar un detectiv,în felul său?
Există însă – mai e oare nevoie so spunem? – nu numai o etică a cercetării dosarelor, ci şi una a comentării lor. Nu puţini procurori culturali caută în aceste investigaţii –probe pentru eventuale rechizitorii morale,pentru lustrări ale „colaboraţioniştilor”.Sau, dimpotrivă, pentru apologii ale victi
Croniciliterare
PPaauull CCEERRNNAATT
Dosarul ca unscrin negru (I)*
Eseul de faţă discută dosarul de securitate al criticului literar G. Călinescu din perioada 19541962, reconstituit şi comentat de istoricul literar I. Oprişan. Sunt analizate, pe lângă contextulpolitic totalitar al urmăririi operative, culisele vieţii literare din epocă, ale biografiei şi activităţiicriticului. Sunt, de asemenea, discutate şi evaluate contribuţiile documentare ale investigaţiei,precum şi relevanţa lor pentru istoria literară şi intelectuală din România comunistă.Cuvintecheie: dosar, comunism, biografic, intimitate, politică.
The present essay debates upon the Security file of the literary critic G. Călinescu for the period19541962, such as it was reconstituted and commented upon by the literary historic I. Oprişan.Side scenes of the criticʹs literary life, biography and activity in the epoch are scrutinized beyond thetotalitarian political context of the operative watch. Reference contributions of the investigation aswell as their relevance for the intellectual and literary history in the Communist Romania are alsotaken into consideration and evaluated.Keywords: file, Communism, biographic, intimacy, politics.
Abstract
Paul CERNAT, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere, email: [email protected].* I. OPRIŞAN, Asaltul cetăţii. Dosarul de securitate al lui G. Călinescu, Academia Română, Institutul de
Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, Editura Saeculum I.O., seria „Documente revelatorii”,Bucureşti, 2014, 594 p.
melor. Alţii încearcă, dimpotrivă, să le valorifice sine ira et studio în vederea unei înţelegeri cât mai complexe a contextului. Şi, de sigur, a biografiei protagoniştilor aflaţi,vorba cronicarului, „supt vremi”. Nu evorba de relativism moral aici, ci de vieţilemutilate ale unor oameni. Ele trebuie extrase cu competenţă, responsabilitate şi precauţie, din ruinele documentare ale Istoriei.
Dl. I. Oprişan face, fără îndoială, partedin ultima categorie de cercetători. Decurând, dsa a publicat la editura pe care oconduce (Saeculum I.O.) o investigaţie pecât de spectaculoasă, pe atât de tulburătoare. Sub un titlu militar – Asaltul cetăţii – istoricul literar propune o examinare cvasicompletă a dosarului de urmărire operativăa lui G. Călinescu din perioada stalinistă şipoststalinistă. Am spus „cvasicompletă”pentru că, după cum era de aşteptat, dosarulprezintă şi goluri de informaţie. Minore, ceidrept, prin comparaţie cu amploarea „re velaţiilor” biograficodocumentare. Amavut la un moment dat senzaţia, parcurgândcele peste 550 de pagini debitoare dosaruluicu numărul I 066960 de la CNSAS (învarianta comentată de I. Oprişan), că particip eu însumi la o chestiune de familie istoricoliterară. Fie şi numai pentru că atâtautorul cărţii, cât şi sussemnatul, lucrăm laInstitutul fondat, la începutul anilor ’50, deCălinescu. Iar unii dintre colegii noştri maivârstnici îşi amintesc multe din episoadeleconsemnate în această veritabilă istorie intimă a Institutului. Mă gândesc, bunăoară, ladomnul Stancu Ilin, la profesorul DumitruMicu, la Teodor Vîrgolici şi, mai ales, laveteranul Pavel Ţugui.
Piesele reproduse în Addenda deschid„ferestre” suplimentare spre un Călinescusecret, oferind, printre altele, o nouă „cheie”de lectură a romanului Bietul Ioanide. Chiardosarul de urmărire al criticului fusese deschis din cauza suspiciunilor generate deromanul în speţă. Cum? Pur întâmplător:mai exact, prin violarea de rutină (pe 22aprilie 1954) a corespondenţei unui cititor(Răzleţ Ion) carei scria fratelui său ca de oscriere subversivă... Studiul pe care I.Oprişan îl dedică în final „ultimei cărţinecenzurate” a criticului – volumul de călă
torie Kiev, Moscova, Leningrad, apărut în1946 – aduce noi argumente în contul strategiei călinesciene de supravieţuire. O strategie de tip double bind, în care libertăţile riscante alternează cu compromisurile.Addenda finală începe ca o prolegomena adosarului de Securitate. E vorba de undenunţ înaintat pe 28 ianuarie 1942Siguranţei de către prof. Gh. A . Cuza – fiulideologului antisemit A. C. Cuza – de laUniversitatea din Iaşi. Motivul? Caracterul„jidănit” şi „antinaţional” al marii Istorii…din 1941. Citez, pentru edificare, doar câteva fragmente detestabile: „Credem, totuşi,în eficacitatea arderii pe rug a blestemăţiilorce pot primejdui fiinţa neamului. Cei careau făcut greşeala editării (…) au datoria elementară de a o retrage din circulaţie,denunţândo ca vinovată de leznaţiune.(…) Dl. Călinescu trebuie să plece de laUniversitatea din Iaşi, iar opera dsalesuprimată. (…) Dl. Călinescu ar face bine săpărăsească şi Iaşul. (…) În ceea ce ne priveşte, poate să fie sigur că acolo unde va păşi
56
Paul Cernat
(…), noi ne vom da la o parte şi că golul seva face tot mai mare (…) Biruinţa de astăzie a Svasticei. Sărindarul a dispărut. Se cade,dar, ca în ruinele lui să fie îngropaţi şi gândacii bucătăriilor iudaice”. Titlul denunţului (Provocare scelerată sau act de demenţă.Cazul G. Călinescu) poate fi aplicat la fel debine denunţătorului. În mod ironic, „tratamentul favorabil” pe care Călinescu lar fiaplicat în Istorie… scriitorilor evrei sau filosemiţi, se va transforma după câţiva ani, cuexemple inverse, în dovezi ale „rasismului”şi „filolegionarismului”. Le vor oferi, vehement, I. Ludo, Ion Vitner şi alţii. Pe aceeaşilinie a ambiguităţii dubluculpabile, prinseîntre două totalitarisme gemelare, va fiîncheiat în 1949 Bietul Ioanide (în timp ce Gh.A. Cuza se pregătea să moară încarcerat laAiud). Lung prilej de vorbe, de ipoteze şi decontroverse. Amănunt relevant: primacopertă a romanului, prompt retrasă din circulaţie, era de culoare verde, iar cea care ova înlocui va fi roşie…
Ia fost dat, în fapt, „bietului” Călinescu,ca şi alter egoului său ficţional, să cadă victima unor acuze venite din partea tuturorrevizioniştilor: de extremă dreapta în 1942(când sa dorit alungarea sa din Iaşi), deextremă stânga în 1950 (când e îndepărtatde la Facultatea de Litere din Bucureşti şi„exilat” la Institutul carei poartă numele),anticomunişti radicali după 1989 (când sacerut, cu argumente etice şi „teoretice”,penalizarea sa canonică). Din fericire, esteticul, deşi cade totdeauna la mijloc, se ridicămereu deasupra circumstanţelor. Romancaracterologic de mare clasă, superior îndestule privinţe romanelor universitare alelui David Lodge, Bietul Ioanide are „chei”potrivite nu doar pentru propriile personaje(cu modele reale identificate mult înainte depublicare), ci şi pentru istoria trăită în aceiani de Călinescu, şi, implicit, pentru dosarulde Securitate careo consemnează cu lux deamănunte.
Trebuie spus că, în ciuda tuturor concesiilor tactice şi a compromisurilor strategice,marele critic „iese bine” din acest dosarfabulos. Un histrion subversiv, care joacăaparent cum îi cântă regimul, dar ale căruigesturi neconforme şi neconformiste sunt
permanent suspectate, ca ale unui inamicsub acoperire. Va fi, în consecinţă, mereuhărţuit, supravegheat inclusiv prin recrutarea avocatuluişofer I. Ignat şi (în intenţie) amenajerei Iacob Irma, fără a mai vorbi deunii colaboratori de la Institut; cea maizeloasă informatoare, recrutată după arestarea sa din procesul NoicaPillat ca amantă acelui din urmă şi deţinătoare a romanuluisău clandestin (Aşteptând ceasul de apoi),Cornelia Ştefănescu devine cu timpul, subnumele de cod Maria Săndulescu, un fel deumbră a criticului. I se alătură GeorgeMunteanu (alias agentul ŞtefanDragomirescu), sporadic Gh. Bulgăr şimulţi alţii, cunoscuţi sau necunoscuţi (dintre ofiţeri, un nume sonor este cel al maiorului Sorin Iulian, viitor lider al ComunităţiiEvreieşti). Surprinde şi nu prea excesul dezel al lui Vrabie care – pentru aşi uşuradosarul – îl taxează pe Călinescu drept „unreacţionar notoriu şi un critic decadent”.Episodul psihotic din 1941, cu internarea însanatoriul de boli nervoase, e mereu invocatde supraveghetori spre ai descrie comportamentul extravagant, imprevizibil şi contradictoriu – cel mai probabil jucat, ca şivocea cântată pe care şia construito.„Nebunul” (cum i se spune în unele note)are însă cel puţin doi protectori fideli, bineplasaţi şi foarte influenţi la vârf: PavelŢugui şi George Ivaşcu, carei vegheazămersul pe sârmă şi îl salvează ori de câte oriface paşi greşiţi. Prin intermediul lor, şi pefiliera naţionalumanistă a partidului, criticul obţine protecţia lui GheorghiuDej. Înfelul acesta, va ajunge săşi publice, dupătribulaţii umilitoare, Scrinul negru şi i se permite săşi reia, sub formă de prelegeri onorifice, cursurile la Universitate. Interesant;deşi eliminat din învăţământ înainte de1950, după denunţul lui Vicu Mândra şicampaniile de presă ale lui Ion Vitner,patronate de Leonte Răutu, Călinescu aparepână în 1954 în evidenţa MinisteruluiSecurităţii ca profesor la Universitate… Pede altă parte, după cum aflăm din dosar,Vitner însuşi va fi „alungat” de Călinescudin funcţia de director adjunct alInstitutului (în 1952, când în locul său vineMihai Novicov), iar colaboratorii acestuia
57
Dosarul ca un scrin negru (I)
de la Catedra de Literatură Română vor fide asemenea daţi afară de la Institut, pemotiv că „nul ascultă destul” pe director,fiind angajaţi „cu jumătate de normă”.Directorul îşi atrage în schimb colaboratoricu origine nesănătoasă, foşti „reacţionari”sau condamnaţi politic, pe care îi protejeazăcât poate. De regulă, cu argumente culturaliste („Pillat, nu ai teamă pentru originea tasocială! Eşti fiul poetului Pillat!”). Sferele deinfluenţă se rearanjau în culise. Iar culiselepun, din plin, în evidenţă contrastul frapantdintre libertatea comportamentului călinescian şi rigorile extrem de coercitive ale sistemului. Ca aliat util întru legitimarea intelectuală a noii puteri, Călinescu ştie prea binecă Partidul nuşi permite săl piardă. Dreptpentru care forţează mereu nota, jucândambiguu pe cartea „omului vechi” care„vrea să înveţe”. Cu toţii îl privesc ca pe un„neintegrat în regimul socialist”, care scriepe linie doar „de formă”. Atitudine scontatăsau joc periculos? Întro convorbire cuValentin Lipatti dată mai departe de unagent, lectora Zoe Dumitrescu relatează că,întro conversaţie amicală, directorulInstitutului ar fi spus că Ion Antonescu „e,în felul lui, un erou”. Autoritar, îl apostro
fează vehement în şedinţă pe colegul academician Geo Bogza: „Tu să taci, căpitan devapor! Aici este dictatura celui capabil săconducă şi acelas eu!”. Individualist, îi„utilizează” pe subordonaţi „ca să facălucrări de ordin personal”. În politica externă, consideră că „ruşii nu se pot compara cuamericanii, cares mai tari”, iar preşedinteleEisenhower „trebuie să facă el ceva până laurmă”, după care susţine contrariul. BietulIoanide e suspectat de regim ca scriere mascat prolegionară, scrisă pentru captareapublicului legionar (inclusiv din exil – e lăudată „deşănţat” la Vocea Americii). Amânădeliberat, prin tot felul de tertipuri, publicarea Tratatului de istoria literaturii („sarcină destat”), în aşteptarea unor vremuri prielnicepentru reeditarea Istoriei… (un motiv invocat informal de Călinescu ar fi acela că nuconcepe apariţia unui tratat în care să nu seţină seama de rolul jucat de Titu Maiorescu,contestat în prezent ca „reacţionar şi decadent”). Se pronunţă „scăldat” despre transfugul Cioran, ale cărui scrieri le calificădrept „bufonerii care dau de gândit”, în locsă le înfiereze partinic (articolul O teorie aurii despre E.C. – apărut în Contemporanuldin 11 decembrie 1959 – este reprodus în
58
Paul Cernat
59
Dosarul ca un scrin negru (I)
Addenda). Mai mult, în 1958 Călinescu aprecia că Eliade şi Cioran sunt „singurii scriitori adevăraţi dintre cei fugiţi” şi „trebuiesăi aducem în ţară, dar cine so facă?”. Eurmărit încrucişat de Securitate, pentru că –după unele surse – ar lucra în secret lascrieri anticomuniste (una dintre ele sarintitula, complet neverosimil, Ororile comunismului în România). Cea care lanseazăinformaţia, niciodată confirmată practic,poartă numele de Alice Botez. Nicio asemănare însă cu eleva lui Nae Ionescu şi viitoarea prozatoare fantastă: simplă coincidenţăde nume (e vorba de soţia lui C. I. Botez dela Institutul de Psihologie). Şi informatorul„Armeanul”, şi alţii cred în existenţa cărţiiinvizibile. Toţi o caută, nimeni no găseşte;pentru ea se deschide dosarul „Scriitorul”din 1959, iar în 1962 se închide din lipsă deprobe. Cât despre cartea „vizibilă” din 1960(Scrinul negru) tabloul receptării sale e, cumştim, dezolant. Dosarul aduce probe suplimentare şi, în felul lor, expresive, prin convocarea a numeroase „voci” ale confraţilor.Plasarea în Addenda a articolului Literaturacu aristocraţi de Marin Preda îşi are, în acestsens, tâlcul ei mărturisit. Dincolo de oriceimplicaţii contextuale, observaţiile autorului Moromeţilor sunt dintre cele mai serioase,iar ambivalenţa atitudinii călinesciene (viaPetru Dumitriu şi alţii) faţă de aristocraţi înliteratură merită discutată pe larg, întrunalt context. La fel ca şi prezenţa masivă (fieşi în negativ) a aristocraţilor în proza realistsocialistă a epocii. În tot cazul; pe cât de credibilă e imaginea călinesciană despre aceştiperdanţi ai istoriei, pe atât de falsă e prezenţa muncitorilor comunişti. Esteticul trădează, iar inautenticul iese la suprafaţă cauntdelemnul.
Multe informaţii consemnate aici seregăsesc şi în G. Călinescu – spectacolul personalităţii de I. Oprişan, în Amurgul demiurgilor… de Pavel Ţugui, în notele ediţiei criticecoordonate de Nicolae Mecu ş.a.m.d. Altele,mult mai multe, sunt însă oferite în premieră via Securitate. O Securitate ce uzează detehnici tot mai complexe de urmărire şiînregistrare (casa lui Călinescu e integralsupravegheată, convorbirile telefonice –înregistrate), totul întrun joc ameţitor de
oglinzi în care şi receptarea critică e „receptată” politic, filtrată alambicat de poliţiasecretă. Evident, cele mai autentice şi maiconcludente sunt comentariile de culise alecriticilor şi scriitorilor. I. Oprişan consemnează şi comentează totul din mers, tacticos,cu reverenţiozităţi simpatice: multe personalităţi sunt menţionate în text cu titulaturade „profesor”, însă unicul Profesor cumajusculă este autorul Istoriei… Bref, undispozitiv textual sofisticat, polifonic. Owork in progress cu numeroşi coautori. Unreality show biografic, teatralizat docudramatic şi (involuntar) romanesc. Rolul istoricului literar e aici mai curând de dispecer,autor de didascalii şi regizor de platou.Unul însă extrem de avizat.
De departe cea mai spectaculară ipostazăa lui G. Călinescu din acest dosar stufos,labirintic chiar, e aceea de îndrăgostit.Principala sa protagonistă – frumoasa şimisterioasa colaboratoare Liliana Fisher,reeditare a fantasmei Otiliei şi inspiratoare anu puţine articole, poeme şi piese de teatrujucate de membrii Institutului (cel puţin unae inedită), fără a mai vorbi de personajelefeminine din Scrinul…. Există însă şi altepersonaje feminine, reale şi revelatoare, înviaţa bărbatului crepuscular. E, fireşte,AliceVera, soţiavictimă care, de dragulsănătăţii soţului vulnerabil, ar fi gata oricând săi procure amante şi virtuale soţii. E,apoi, versatila Cornelia Ştefănescu, secretara ştiinţifică a Tratatului…, pe care Călinescue pe cale so agreseze sexual; respins (inclusiv lovit), marele critic se victimizează teatral. Sunt, de asemenea, tot felul de flirturiinteresate (Roxana Catargi), fete şi femeiaduse uneori de soţie (nepoata Jana SaintPierre) şi care vor să profite de poziţia socială a criticului şi care, plictisite, nu rezistă înpreajma lui. Pentru mama uneia dintre ele egata să se înece, la mare, întro bravadă erotică. Practic, de la un punct încolo, dosarulde Securitate, dintrun extraordinar romande culise al Institutului şi al vieţii literare,concurent al Scrinului negru, dar şi al dosarului Scrinului negru, se transformă întrunla fel de extraordinar roman de dragoste.Unul călinescian, ba chiar metacălinescian.
(Va urma)
60
Pentru că în luna a opta a anului sărbătorim Ziua limbii române, motivat de retoricile sărbătoreşti care se nasc în afluenţa zileide 31 august, am ales, în legătură cu evenimentul, un autor care scrie în limba„patriei” sale, dar în străinătate. Cărţile luiGeorge Băjenaru celebrează zilnic, aş spune,limba română.
Scriitorul este autorul care, ca alţii odinioară, nu sa dresat …Americii, ci a aleso.George Băjenaru şia părăsit ţara, punându
şi la încercare destinul literar, altfel spusrăspunzând provocărilor generate de celedouă situaţii, ipostaza ideală şi cea aleasă deel, adică aceea de scriitor român aflat pe altemeleaguri. În momentul când păşea pepământ american, şansa sa consta în aşigăsi un public de limba engleză. Cu toateacestea, na ignorat nici varianta de a scrieliteratură, critică, eseuri, memorialistică înlimba natală, deşi a folosi limba română pecontinentul american coincide, în majorita
LLuucciiaann CCHHIIŞŞUU
De la Frigul înstrăinăriila „căldura globală”
Cu prilejul aniversării Zilei limbii române (31 august), semnatarul articolului arată că, oriunde peglob şi indiferent de graniţele naturale, mesajul acesteia îşi păstrează nealterată fiinţa spirituală şiexpresia identitară. Cărţile scriitorului George Băjenaru, stabilit de aproape patru decenii în SUA,reprezintă o dublă confirmare a acestei realităţi. Ele oferă informaţii despre fenomenul culturalromânesc al emigraţiei, dar şi comentarii despre viaţa literară din ţară. Frigul înstrăinării (2014),cea mai recentă apariţie editorială a sa, are un caracter memorialistic şi autobiografic, dezvăluindprofundele legături ale autorului cu originile sale, nepărăsite niciodată, în pofida unei vieţi trăiteîn plan personal aventuros, cu multe sacrificii şi experienţe limită. În acest volum, poziţia centralăeste deţinută de pledoaria pentru libertatea spiritului şi nostalgia originilor.Cuvintecheie: limba română, literatură, America, memorii, jurnal, biografie.
On the occasion of the Romanian language Day (on the 31st of August), the author of the articlestates that, anywhere on Earth and independently of natural frontiers, the message of this day maintains its spiritual dimension as well as its identity expression unaltered. The writer George Băjenaruhas been living in the USA for four decades, therefore his books represent a double confirmation ofthis reality. They provide information about the Romanian cultural phenomenon of emigration, andthey comment on the literary life in Romania. The Cold of Estrangement / Frigul înstrăinării (2014)is the most recent of his editorial issues and it has a memoiristic and autobiographical character,revealing deep connections between the author and his nativity that was never abandoned despite alife lived on an adventurous personal level, with many sacrifices and experiences above the limit.This book focuses on pleading for the freedom of spirit and for the nostalgia of origins.Keywords: Romanian language, literature, America, memoirs, diary, biography.
Abstract
Lucian CHIŞU, Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, email: lucian[email protected].
tea absolută a cazurilor, cu limitarea drastică a orizontului de aşteptare. Argumentulnu trebuie căutat mai departe de cele arătate mai sus: statutul de scriitor ţil dă societatea în care trăieşti.
Dacă sar fi putut orienta spre o carierăuniversitară – pe care unii au continuato,printre cei mai cunoscuţi fiind MateiCălinescu, Virgil Nemoianu, ConstantinEretescu, Maria ManoliuManea, MarcelPopCorniş, Sanda Golopenţia Eretescu –preocupările sale tematice ar fi fost altele şiar fi beneficiat de utilitatea schimburilor ştiinţifice puse în valoare de fenomenul multicultural al globalizării.
Dar, o atare situaţie fiindui potrivnicăîncă de la început, exerciţiul critic al luiGeorge Băjenaru sa manifestat în planulconsemnării activităţilor literare româneştidin diaspora şi al informării imigraţiei cuprivire la „mersul literaturii” de la noi. Şiaasumat, prin urmare, un rol instituţionaladministrativ care seamănă cu un fel deconsulat literar, aplecat asupra aspectelorinformative de tip res agenda, cu prezentărimai degrabă factologice şi nu magistraturacritică a judecăţilor valorice.
După 1990, George Băjenaru a venit înmai multe rânduri în ţară pentru aşi prezenta scrierile şi a fi la curent cu fenomenulviu cultural. Optând, cum am spus, pentrualt public, integrabil literaturii diasporice,cărţile sale de critică şi eseistică literară auavut parte de mai puţine ecouri în ţară,unde, din păcate, literatura şi chiar culturanoastră au devenit de nişă, fiind copleşitede multiplele deschideri în zonele spectacolului mediatic (entertainmentul), precum şide furtunoasele dezbateri ale năbădăioaseinoastre vieţi publice. În concluzie, GeorgeBăjenaru a rămas, cum era şi firesc, un scriitor bilingv, aflat la o distanţă uriaşă depământul natal, dar continuând să trăiascăîn spiritul limbii şi culturii române, folosinduse de energiile ei anteice.
Creaţia sa din SUA începe cu un primvolum, intitulat În umbra nimănui (NewYork, 1988) care conţinea fabule, poezii şipovestiri, un fel de opera omnia. A urmatTulburătoare lume/ Restless Planet (Spring field, 1993) în care autorul se manifestă
bilingv, condiţie sine qua non pentru toţi„Robinsonii cu insula în suflet”, cum îndeobşte sunt numiţi cei ceşi păstrează expresia când se află departe de pământul pe careea se vorbeşte. Cu volumul Între sublim şitragic (Bucureşti, 1998), a pătruns în teritoriile eseului, prilej de a consemna aspectedin viaţa intelectualilor români din StateleUnite, privitor mai ales la eforturile lor de anuşi pierde originile culturale. În continuare, lirica sa invocă sprijinul divinităţii: Olumină – poezii de la Dumnezeu (Bucureşti,1999). Doi ani mai târziu, George Băjenarusemnează un nou volum de eseuri şi analizecritice despre fenomenul cultural (îndeosebicel literar) românesc, aşa cum îl percepe dinAmerica. Cititor în exilul creator (2001), carteeditată în ţară, se adresează conaţionalilordin State. Trebuie spus, informaţia esteuneori preluată indirect şi defazat. Autorulcomentează alb, fără vreo implicare în patimile devoratoare interne, dar şi fără cunoaşterea integrală a evenimentelor evocate,adică neavând la îndemână instrumentelecunoaşterii, în speţă mainstreamul preseiliterare, care, precum lichidul amniotic aloricărei culturi, îi hrăneşte pe cei ce vieţuiesc în ea. În 2004, scoate, tot la Bucureşti, ocarte de eseuri literare sub titlul Evaziunicreatoare, încercând să nege, metaforic vorbind, teoria lui Euclid, anume că nu te poţiscălda de două ori în apele aceluiaşi fluviu.O carte editată în anii din urmă în StateleUnite, tot cu titlu bilingv, se numeşte Acestebucurii trecătoare / These Passing Joys (2009) şicuprinde fragmente de românitate (telefoane şi scrisori de la cititori, reportaje, convor
61
De la Frigul înstrăinării la „căldura globală”
biri, însemnări) de peste Ocean. Acestefapte, banale la prima vedere, sunt auroratede mari satisfacţii lăuntrice, în sensul încare, nefiind nici primul, nici ultimul,George Băjenaru evocă faptul că frumuseţeavieţii nu constă în căutarea idealurilor careneau călăuzit dea lungul vremurilor, ci înviaţa însăşi, cu împlinirile ei de zi cu zi.Bucuriilor trecătoare le urmează Frigulînstrăinării (Canada, Toronto, 2013), sentiment căruia îi opune, ca alternativă, călduraamintirilor. În fine, cu volumul poematicFloarea graiului sau în toarcerea la părinţi(Canada, Toronto, 2014), autorul revinedefinitv, prin scris, la matcă.
Mă opresc aici cu fişa biobibliografică alui George Băjenaru, spre a reveni la Frigulînstrăinării, cartea care mi se pare reprezentativă pentru destinul său scriitoricesc. Subdouă aspecte, ea merită ample relevări: maiîntâi, fiindcă este scrisă în limba maternă,miza ei constând în a se alătura, ca experienţă trăită, membrilor comunităţii româneşti din America de Nord (SUA şi Canada).În oglinda ei, aceştia vor regăsi numeroaseeşantioane de viaţă asemănătoare cu a lor.Pe de altă parte, cartea reprezintă un exerciţiu al de(în)singurării, pentru că paginilesunt năpădite de amintirile copilăriei şi tinereţii, având un ton accentuat memorialistic.
Amintirile celui care şia părăsit ţara cuaproape patru decenii în urmă au ca limităexistenţială viaţa „trăită între rău şi bine, înanii ultimului război mondial şi, dupăaceea, în comunismul „glorios până lalacrimi”, schimbat prin uneltirea destinuluiîn „capitalismul când jubilant, când muribund”. În acest sens, volumul conţine treipărţi distincte.
Pentru început, aflăm că viitorul scriitornu sa născut cu ochii pe cărţi, ci în mijloculnaturii primare, în „Bărăganul geometric”,unde a intrat în contact, mai întâi, cu existenţa lui Dumnezeu şi cu legile sfinte.Naraţiunea continuă, idilic, cu descriereacomunei Tunari, care între timp a devenitun orăşel occidentalizat, cu asfalt, claxoanede maşini şi firme luminoase, multicolore.Evocările se referă la deceniul al patruleadin secolul trecut: „vara, pe timp de secetă,satul se umplea de paparude, iar noi, copiii,făceam din lut un chip de om, pe care îl
numeam Ene caloiene (…) Vinerea era zi detârg şi toate drumurile duceau cătreBucureşti. Pe colina dinspre Dimieni treceau disdedimineaţă, la vale, care încărcate cu fân, camioane cu zarzavaturi, faetoaneşi droage ticsite de tigve şi sticle cu lapte,carne de viţel şi alte produse (…) Pe vremeacopilăriei şi a tinereţii mele, satul nostru secompunea din patru sectoare. La vest şisudvest, de o parte şi de alta a drumuluicare ducea spre Otopeni, era sectorul numitRomâni şi se pare că de acolo a începutlunga poveste a tunărenilor (…) partea denord, dinspre gârlă se numea Sârbi şi fusesepopulată de la început de români de originesârbă şi bulgară, a căror ocupaţie de bazăera grădinăritul (…) Pe la jumătatea veacului trecut, sau aşezat în partea nepopulatădinspre răsărit şi miazăzi, macedonenii. Eişiau clădit case, întemeind o nouă şi exemplară comunitate de creştini (…) Sectorulnumit Ţigănie ocupa zona de sud, dinspremoara de mălai. (…) În Ţigănie locuiau lăutari, fierari, sobari, coşari, bărbieri, comercianţi, muncitori cu ziua, intelectuali. (…)Din când în când, veneau de nicăieri şi peneaşteptate, zlătarii. După ce îşi aşezauşatra pe islaz, acei musafiri nepoftiţi invadau liniile. Bărbaţii ne ofereau serviciul lor,de spoit căldări. După ei veneau zlătăresele,îmbrăcate în fuste lungi, încreţite şi multicolore cu bănuţi de aur şi argint în păr şi însalbe, dar întotdeauna după furat. Nea Ionpoştaşul, vorbea cu ei pe ţigăneşte. Cândveneau ursarii, el se lăsa călcat de urs, invocând «durerea de şale»”. În completareaacestui tablou de… epocă, autorul a compuso baladă care are, la origine, evenimentul derăsunet numit Joia lăutarilor, prilej de a versifica, în rime săltăreţe, prezenţa „la cârciuma lui Sterea din Tunari” a unor celebrităţiale timpului: „vestitul Nae la vioară”,Năică, la acordeon, ţambalagiul Marangros,bătrânul Neaţă de la contrabas, nenea Gică(Petrescu), marea cântăreaţă Romica(Puceanu), cărora, de li se întâmpla să leiasă în cale vreun „iepure alergând pe câmpul gol/ Scuipau în sân, mai înjurau pevale,/ Dar tot veneau la sfânta Joia lor”,făcândui pe „auditori” să plângă, să joacemaneaua, să ofteze cântândui pe cei morţişi să nui ignore pe cântăreţi: „Iar cei pe care
62
Lucian Chişu
îi ţineau cureaua,/ Plăteau peartiştii serii cu«mangoţi»”. Am ţinut să dau, pe sărite,câteva mici citate din paginile de început,pentru a veşteji astfel ideea că multiculturalismul sa născut în zilele noastre, ale globalizării, când, de fapt, aşanumita comunicare interculturală are o singură componentăde aur, chestiunea economică a înţelegeriidiferitelor tipuri de diferenţe culturale, caobstacol în faţa eficienţei economice. Dacăinvenţia e nouă, chestiunea emancipării eieste, în schimb, de când lumea. Frazelenarative sunt îndelung cumpănite, formulate obiectiv şi fără exaltări. Memoria auctorială redă, cu o fidelitate ce merită atenţiacelor ce se ocupă cu genurile biograficului,numeroase detalii ţinând de părinţi şi obârşiile acestora, de evenimentele importanteale micii localităţi patriarhale. Proiecţiaacestor imagini de mult apuse constituie unsâmbure de antropologie culturală, demnde interesul contemporanilor.
Urmează episodul median, al doilea, celreferitor la forţarea destinului. Trecerea dela un sistem social la celălalt este foarte
îngustă, configurând cunoscutul procedeual introducerii aţei prin urechea acului:eroul coboară din tren la Stuttgart şi cereazil politic. Ceea ce urmează este dea dreptul terifiant. Până ca George Băjenaru să sebucure, după mult timp, de gândurile şiaprecierile cititorilor pentru care scrie, depeste Ocean, frigul înstrăinării a fost principala sa… îndeletnicire şi sursă de meditaţie.Sunt detaliate, pe zeci de pagini, greutăţiinsurmontabile şi fapte apocaliptice, pestecare nu se poate trece fugitiv. Frigul înstrăinării devine, încet, dar sigur, dintro carteconfesivă, un jurnal existenţial, ale căruietape de viaţă sunt fidel consemnate şi dincare citez: „Aţi simţit vreodată frigul înstrăinării? Mie mi se pare că acest frig e o treaptă obligatorie, un test necesar, de purificare,pe calea cea lungă a libertăţii de spirit.Străbat, fără nicio ţintă, străzile unui oraşnecunoscut. Noaptea mă adăpostesc în salade aşteptare a gării centrale. O patrulă aPoliţiei mă observă şi mă alungă. Plec laCatedrala Sfântul Ştefan. Sunetul îndelungal clopotelor catedralei anunţă Sărbătoareanaşterii Mântuitorului. În catedrală e multălume. Pe un culoar nişte credincioşi aşteaptă să le vină rândul la spovedit. Mă oprescacolo. Împins de speranţă, intru. Păşescîncrezător, ca un copil. Îmi amintesc de vremea când mergeam cu mama la bisericasatului nostru. De atunci nu mă mai spovedisem. De cum intru în sfântul lăcaş, simtcum obseala din mine începe să dispară. Măprezint preotului şi îi povestesc ce e cumine. Preotul se străduieşte din răsputeri sămă înţeleagă. Faptul de a fi ascultat revarsăasupra mea, cu o putere miraculoasă, linişteşi confort. Îngenunchez la icoana PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu, FecioaraMaria, al cărei prunc avea să devină Bunulnostru Domn Isus Hristos. Aprind apoi olumânare. Uit de foame, de sete, de frig. Numai sunt obsedat de pierderea, peste noapte, a indentităţii mele”.
Toate aceste pagini sunt o mărturie căemigraţia are un limbaj comun, întâlnit şi încărţile altora, de la Panait Istrati la FlorentinSmarandache, de pildă. Din recuzită nu lipsesc hârtiile de la oficiul de emigrări, hotelurile pentru imigranţi cu personajele lorpestriţe, multiculturale, plasate cultural la
63
De la Frigul înstrăinării la „căldura globală”
nivelul zero: „Gândul că în curând voiputea găsi un loc încălzit, unde să mă potodihni, cel puţin câteva ceasuri, îmi dă puterea necesară de a rezista. După un timp măregăsesc în aceeaşi sală de aşteptare a gării,unde sunt expus a fi izgonit în orice mo ment. Încerc să ignor starea în care mă aflu.Nu mă mai gândesc la nimic. Mă întind peo bancă. Aerul cald mă adoarme. Când miesomnul mai dulce, o mână îmi zgâlţâieumărul. Deschid ochii. E mâna unui poliţist,aflat în rondul de noapte. El îmi cere biletulde voiaj. Cu o mână mă frec la ochi, cu cealaltă scot din buzunar hârtiile de la biroulde emigrare. Omul în uniformă ridică bastonul de cauciuc şi îmi arată direcţia spreieşire. Ezitarea mea e zadarnică. Poliţistulmă împinge din spate. Mă simt un copil alnimănui, un vagabond rătăcind fără nicioţintă, întro lume necunoscută şi neprimitoare”. Şi alte varii tentative se consumă înacelaşi fel, până când angajatul de la recepţia Hotelului Zeppelin îi înlătură cu o since
ritate brutală nedumerirea cu privire laatâta lipsă de umanitate: „Nu căutaţi umanitatea în afaceri cu bani, fiindcă aici ea nuexistă”.
Cartea lui George Băjenaru continuă subforma unui jurnal cu datări precise asupralocurilor şi oamenilor pe carei întâlneşte înintervalul 19811982, prin lagărele de azilanţi, printre oameni de toate naţiile(români, ruşi, afgani, sudanezi, kurzi, irachieni, nigerieni). O lume îndeajuns de colorată ca să intre bine în „pana” scriitorului,obligat, între altele, să constate că „româniise suspectează şi se pârăsc” între ei aproapecu voluptate, ceea ce, în fond, este o moştenire sau o educaţie de a trăi în suspiciune,mereu cu ochii pe capra vecinului. Autosco pia merge foarte departe: „Starea de singurătate, sentimentul claustrării şi inutilităţiipun stăpânire pe mintea şi inima mea. Oaltă ieşire din această stare nu văd decâtpărăsind apartamentul doamnei F. Fără amai sta pe gânduri, ies în stradă”.
64
Lucian Chişu
65
De la Frigul înstrăinării la „căldura globală”
Abia în cea de a treia secţiune a romanului memorialistic, reîntoarcerea la uneltelescrisului devine posibilă. După numeroasetribulaţii şi tot atâtea dezamăgiri, autorulpleacă în seara zilei de 27 septembrie 1982cu o cursă aeriană la New York sprepământul făgăduinţei, unde lucrurile nustau, de la bun început, chiar aşa cum senumeşte America. Aici, în lumea nouă,schimbă mun că după muncă: salahor înQueens, deşi angajat în regulă, este plătitmizerabil din salariul şefului de echipă.Cerânduşi drepturile se vede dat, cu violenţă, afară. Devine apoi uşier întrunimobil pe Broad way, îngrijitor de oameni laHigh Ridge House, aceste peripluri fiindîntretăiate de pasaje ale corespondenţei cucei din ţară. Soţia şi copiii trăiesc separat,dar la aceeaşi intensitate, propria lor dramădin cauza mizeriilor pe care le fac oameniilegii prin vecini. Eroul se îndreaptă spreBoston, oraş cultural, considerat o Atena aAmericii, unde este cleaner la ChristianScience Center, cea mai mare bisericăștiinţistă din lume, lucrând, în timp ce seperfecţionează în studiul şi vorbirea englezei americane, câte 14 ore pe zi: „8 la biserică şi alte şase pe unde pot găsi”. Din corespondenţa alor săi reproduce, în roman,pasaje elocvente, cum sunt cele din scrisori,din poeziile fiicei sau din jurnalul fiuluisău. Calvarul reunirii familiei încetează la23 noiembrie 1983, mo ment după care confesiunea se opreşte brusc, spre a face locimpresiilor de la prima revenire în ţară(1992), nou prilej de aşi rememora trecutul,odată cu revederea stâlpilor bisericii dinlocalitatea natală, stâlpi ai credinţei care lasusţinut în tot acest răstimp.
O veche şi inactuală sentenţie spune cănuţi poţi lua patria pe tălpile pantofilor, ci,odată plecat din „cuibul” naţiei tale, frigulînstrăinării te va urma ca umbra de care, seştie, nu poţi scăpa. O altă zicere (ubi patria,bene) se arată, odată cu trecerea timpului,„duplicitară”, fiind frecvent răstălmăcită înubi bene, patria, ceea ce este cu totul diferit.Prin urmare, „acolo unde ţie bine, e patriata” a devenit, prin modificările de rigoare,ci ta tul de pe blazonul heraldic al globalizării. Este mai presus de orice contestare că lu crurile sau schimbat şi cer noi fapte, că pla
neta sa unificat multicultural, că vecheafrenezie de a călători, a marilor vagabonzi, afost înlocuită mai întâi cu exodul disidenţilor dinspre dictaturi spre democraţie, iarapoi de lumea săracilor atrasă de promisiunile unui trai mai bun. Şi obiectivele literaturii se schimbă, în directă legătură socialăcu evoluţia acestor realităţi. Deşi le surprinde cu acuitate, cartea lui George Băjenaruare alt mesaj. În plin fenomen al globalizării,pe fondul triumfalist al inter/transculturalităţii, George Băjenaru îşi priveşte cu înfrigurare locul său în lume. Încălzirea globală,de care cu toţii avem parte, nui este deniciun ajutor. Ţesute narativ sub forma unuiro man, mărturisirile lui George Băjenarudetaşează semnificativ experienţa unei vieţitrăite provocator sub zodia destinului. Aşase declanşează frigul înstrăinării, insinuatde alfel nu doar în subconştient, ci luat înposesie prin chiar numele predestinat alscriitorului. Frigul înstrăinării este o carteprin care autorul se desparte de mirajelepropriei vieţi. Experienţa fiind asumatăintegral, me morialistul dă replica unui citatdin Goethe („Cât de fericit pot fi, dacă amplecat!”): „Sunt plecat ca o pasăre de la cuib,şi acum mă aflu sub un cer străin, printreoameni străini”. Nici urmă de fericire înconstatarea sa, ci doar o formă spiritualizată a acestei în sin gurări despre care aproapefiece pagină de pune mărturia torturantă acăutării sinelui.
Astfel îmi explic de ce, ajuns la vârstaretrospecţiilor, angajamentul său literar acunoscut un fel de abatere de la vechile rosturi, devenind autoreflexiv, concentrat pesensul existenţei. Frigul înstrăinării este ocarte document, în care jurnalistul şi scriitorul contribuie, fiecare cu mijloacele propriiprofesiei lui, la apariţia memorialistului. Ascriso în limba română, ca semn al unei discrete mişcări de rezistenţă care îl situează,faţă de majoritatea celor ce se reped cucapul înainte spre viitor, întro lumină confuză, de spirit conservator, de gânditor privind cum timpul şi amintirile se destramăca o barcă ce se pierde în aburii de ceaţă aiapei. Zămislindo în limba natală, dar aflatîn ţinuturi îndepărtate, George Băjenaru seîntoarce, după înţelesuri şi principii pe carenumai subconştientul le cunoaşte, în zărilepatriei sale.
66
Motto: „…A fi om în viaţă e oartă sau un destin?!”
În 2009, cunoscutul poet şi eseist NicolaeDabija îşi surprinde din nou în mod plăcutcititorii, întrucât publică primul său romanintitulat Tema pentru acasă. Volumul estefoarte bine receptat de critica vremii, motivpentru care este retipărit trei ani la rând laEditura Princeps Edit (2010) şi la Editurapentru Literatură şi Artă (2011 şi 2012).
Motivaţia alegerii acestui roman constăîn capacitatea de asumare a destinului prinforţa iubirii, a timpului – prin trăirea unuitrecut şi a unui prezent continuu, a spaţiului – prin descoperirea unui sufletpereche,a umanităţii – prin experierea suferinţei şi,nu în ultimul rând, a credinţei – prin jertfahristică.
Structura Temei pentru acasă este deosebitde interesantă, întrucât începe cu sfârşitul,care prezintă orfelinatul din Nadrecinoe, încare un băieţel pe nume Ivan Ivanov15(numărul era singurul element care îi diferenţia pe copii) descoperă în jurul vârstei detreipatru ani că avea
[…] pe partea interioară a braţului dreptun tatuaj. […]. Abia când am învăţat săcitesc, am putut desluşi că erau nişte literecare alcătuiau împreună un cuvânt: MIRCEA. Ce însemna acesta, nu ştiam, dar nicinu aveam pe cine să întreb. Nu cunoşteam,de asemenea, dacă mă născusem cu el saumil scrijelise în carne cineva. Era un scris cuo cerneală vârâtă adânc în piele. Nu ştiamcine la făcut, de ce? când? cum? Acesteîntrebări mi le pusesem nu o dată (DabijaN., 2009: 12).
AAnnccuuţţaa GGUURRBBAANN--DDIINNUURomanul îndumnezeirii
prin credinţă, iubire şi jertfă*
În acest articol ne propunem să observăm capacitatea de transfigurare a iubirii în existenţa a douăpersonajecheie, Mihai Ulmu şi Maria Răzeşu. Aceştia sunt protagoniştii romanului Tema pentruacasă, de Nicolae Dabija, care vor răspunde la unison întrebării „…A fi om în viaţă e o artă sau undestin?!”, pe deo parte, prin însăşi mărturisirea vieţii trăite în raiul din interiorul iadului şi, pede altă parte, prin asumarea umanităţii care îi îndumnezeieşte.Cuvintecheie: Gulag, credinţă, iubire, suferinţă, jertfă.
In this article our aim is to observe love’s capacity of transfiguration for two key characters: MihaiUlmu and Maria Razeşu. They are the main characters of the novel Tema pentru acasa (TheHomework) by Nicolae Dabija and they desire to answer in unison the question “...Being a livinghuman is an art or a destiny?!” by, on the one hand, acknowledging the life lived inside the heavenwithin hell and, on the other, assuming the humanity that makes them divine.Keywords: Gulag, faith, love, anguish, sacrifice.
Abstract
Ancuţa GURBANDINU, Prof. dr., Şcoala Gimnazială „George Topârceanu”, sector 4, Bucureşti, email:[email protected].
* Nicolae Dabija, Tema pentru acasă, Colecţia „Cartea de proză”, Iaşi, Princeps Edit, 2009, 377 p.
Din acest spaţiu al ororii Mircea este salvat de către tatăl său, Mihai Ulmu, – întorsdin lagărul din Siberia după ce a petrecutacolo 13 ani de detenţie –, atunci când realizează că numele pe care îl strigă cu atâtapatos necunoscutul este chiar al său:
Şiatunci, brusc, miam amintit de tainamea, însemnată pe braţ. Parcă îmi căzusecerul pe cap. Am vrut să strig şi nam putut.Muţisem. Am sărit dintrodată în picioare,miam suflecat întro clipită mâneca de lacămaşă până la cot şi am ridicat sus deasupra capului mâna mea dreaptă strânsăpumn, astfel ca partea scrisă să se vadă dinlocul unde se afla omul străin.
Am stat aşa ca o statuie, în picioare peacoperiş, cu dinţii crispaţi şi cu gura încleştată de emoţie, până ma observat.
Sa uitat la mine şi a început să strige caieşit din minţi: „Mircea! Mircea! Băiatultatei!” (Ibidem: 1617).
Printro retrospecţie, firul naraţiunii este
proiectat în trecut, mai exact, în ziua de 28iunie 1940 – răpirea Basarabiei, Bucovineide Nord şi a ţinutului Herţei de cătreUniunea Sovietică –, iar autodiegeza, făcutăpână acum de Mircea, este înlocuită devocea lui Mihai Ulmu, profesorul care ţineore de Limba şi literatura română în liceuldin comuna Poiana:
Ulmu era un tânăr de douăzeci şi cinci deani, de o statură zveltă şi elegantă, cu unchip palid, încadrat de nişte plete negre ce ise revărsau bogat pe umeri, luminat de doiochi căprui, pe care oboseala lecturii îi făceaparcă mai adânci şi a căror tristeţe contrastacu zâmbetul ironic abia şchiţat în colţulbuzelor, zâmbet carel însoţea pretutindeni… (Ibidem: 23).
Liniştea lecţiei de literatură (profesorulUlmu le preda elevilor săi un an întreg uncurs despre Mihai Eminescu) este întreruptă brusc de sosirea soldaţilor Armatei Roşii,care înlocuiesc steagul tricolor cu cel alUniunii Sovietice şi portretul lui Eminescucu cel al lui Stalin. Ca urmare a îndrăzneliicopiilor de al reaşeza pe poet la locul cuvenit, profesorul Ulmu este tras la răspundere,luând toată vina asupra sa. Acesta nu părăseşte sala de clasă decât în momentul în carele dă elevilor săi o temă pentru acasă eminamente eminesciană: „…A fi om în viaţă e oartă sau un destin?!” (Ibidem: 36). Răspunsulla această întrebare îl va asculta peste maibine de un deceniu, când va fi eliberat dinînchisoarea siberiană.
În cea dea cincea zi de interogatoriu,Mihai Ulmu, acuzat ca duşman al poporului, primeşte pedeapsa de 25 de ani demuncă silnică şi este deportat la Kolâma, înLagărul Morţii de la „Zarianka1” – „[…]adevărată şcoală a viitorului […]” (Ibidem:65), „[…] o universitate a vieţii” (Ibidem: 76),„[…] o U.R.S.S. în miniatură […]” (Ibidem:86), „[…] o închisoare în închisoare […] [dincare] nu se poate evada decât prin moarte”(Ibidem: 197 pass.) –, unde este silit să renunţe la propria identitate, la propriul nume şisă primească numărul M1315 prin „botezul” stalinist.
Dacă Gulagul îi întâmpină pe noii deţinuţi cu fanfara – în schimb, la groapa comună sunt conduşi pe acorduri ceaikovskiene –
67
Romanul îndumnezeirii prin credinţă, iubire şi jertfă
68
Ancuţa GurbanDinu
şi cu salutul caustic „«Bine aţi venit!»”(Ibidem: 53), zona de muncă are la rândul eipropriul îndemn batjocoritor: „«Prin muncăne vom ispăşi greşelile!»” (Ibidem: 66).Lagărul este condus de tiranul colonelKudreavţev, „omulfărăchip […]” (Ibidem:76), care îi învaţă pe prizonieri că„«Ordinele nu se discută, ci se execută»”(Ibidem: 66). Deşi încearcă prin orice mijloace represive să îi dezumanizeze, le porunceşte să fie bucuroşi „– Mă, vă ordon să fiţifericiţi (s. n.)!” (Ibidem: 84), întrucât este convins că din această închisoare fiecare va ieşi„[…] înnoit spiritual […] abia după ceşi vatrăi toată frica” (Ibidem). Această afirmaţievine în contrapunct cu cea făcută de Mihai –„Cât de puţin îi trebuie unui om pentru a fifericit (s. n.) […]. Câteodată acesta nu arenevoie decât de un alt om şi întreg universul e întruchipat de celălalt” (Ibidem: 118) –şi Maria – „În viaţă câteodată, ca să fii fericită (s. n.), trebuie să ai curajul de a fi fericită(s. n.)… […] «Prea puţin am suferit, ca sămerit să fiu atât de fericită (s. n.)»” (Ibidem:130 pass.).
În această Matrioşkă opresivă, NicolaeDabija introduce, printre spioni, terorişti,dezertori şi călăi, intelectuali care se remarcă nu atât prin extraordinara capacitateraţională, cât mai ales prin cea spirituală.Aceste persoane sunt cele care Lau găsit peDumnezeu, iar întâlnirea cu El lea făcut săconştientizeze puterea rugăciunii1: părintele Ioan Florenski2 [„– Acolo, în gândurilemele, mă întâlnesc cu Dumnezeu” (Ibidem:173); „Spaţiul îngust şi singurătatea suntcele mai prielnice rugăciunii. De multe oriîn acea cămăruţă rece şi umedă am simţitcum Iisus Hristos a coborât ca să se roage cumine. Iam auzit adesea respiraţia lângăumărul meu” (Ibidem: 265); „Sfinte Dumne zeule/ Sfinte tare,/ Sfinte fără de moarte,/Miluieştene pre noi…” (Ibidem: 273)],Mendelstam3 [„Atunci când îţi va fi cel maigreu, să te rogi: «Doamne, numi lua deznă
dejdea»!” (Ibidem: 71)] şi Dresda [„«Doamne,iartămi greşelile/ pe care nu le cunosc…»”(Ibidem: 178)].
Intruziunea în acest spaţiu concentraţionar îi schimbă radical viaţa lui Mihai Ulmu,întrucât aici, în iad, descoperă frumuseţearaiului, şi anume iubirea jertfelnică, împărtăşită de chiar una dintre elevele sale, premianta clasei, Maria Răzeşu, care ajunge, înnumele dragostei pentru poeziile eminesciene – îi restituie volumul împrumutat – şipentru bărbatul pe care îl iubeşte, spălătoreasă la „Zarianka1” şi deţinută – primeştenumărul B2033 – mai întâi la „Zarianka6”,iar mai apoi la închisoareamaternitate„Şirokaia Poleana”. Această iubire, caredevine dătătoare de viaţă prin naşterea fiului lor, îi transfigurează şi îi ajută să înţeleagă că adevăratul sens al existenţei lor esteapropierea de Dumnezeu. El le decelează şiîi învaţă să iubească cu acea dragoste decare vorbeşte atât de frumos SfântulApostol Pavel în Epistola întâi cătreCorinteni:
Dragostea (s. n.) îndelung rabdă; dragostea(s. n.) este binevoitoare, dragostea (s. n.) nupizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.Dragostea (s. n.) nu se poartă cu necuviinţă,nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie,nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă,toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate lerabdă. Dragostea (s. n.) nu cade niciodată.[…]. Şi acum rămân acestea trei: credinţa,nădejdea şi dragostea (s. n.). Iar mai maredintre acestea este dragostea (s. n.). (1 Cor.13, 47; 13)
Trăirea acestei iubiri o determină peMaria săşi exprime credinţa – „Cred (s. n.)în tine ca în Dumnezeu, Mihai Ulmu!”(Ibidem: 132) – şi, totodată, o ajută să conştientizeze că cele două cuvinte, „Te iubesc”,o înalţă spiritual „[…] la fel ca pe IisusHristos” (Ibidem: 192).
Lipsa libertăţii nu le îngrădeşte în niciun
1 În opinia noastră, epicentrul acestui roman îl constituie capitolul intitulat sugestiv „Ţigările luiDumnezeu”, care ne demonstrează că atributele divine morale – dreptatea, mila, sfinţenia, bunătatea,iubirea – pot fi impropiate de om prin îndumnezeire.
2 Pavel Florenski, preot ortodox rus, filosof, matematician şi om de ştiinţă.3 Osip Mandelştam, poet şi eseist evreu rus.
69
Romanul îndumnezeirii prin credinţă, iubire şi jertfă
fel iubirea – „[…] de Iubire (s. n. ) are partedoar cel care dăruieşte Iubire (s. n.). […] prindragoste (s. n.) omul cunoaşte nemurirea.[…]. Iubirea (s. n.) nu poate fi decât afirmare” (Ibidem: 31 pass.) –, ci o face să fie multmai puternică, mai răbdătoare şi mai încrezătoare, fapt ce îi motivează să evadeze. Încele şapte zile de libertate, Mihai şi Maria,pe deo parte, recompun imaginea cupluluiprimordial, care recreează lumea şi, pe dealtă parte, dau o nouă semnificaţie vieţii,uninduse pe vecie în faţa lui Dumnezeuprin punerea pe degete a două verigheteîmpletite simbolic din fire de iarbă.
Realizând că „[…] nu există pe lumelucru mai scump, mai sfânt şi mai fără depreţ ca libertatea (s. n.)” (Ibidem: 106), Mihaişi Maria reuşesc în cea dea doua încercarede recăpătare a independenţei ca fiul lor,Mircea, să se nască liber:
Mihai mai mult prinse din zbor un corplunecos, un ghemuleţ viu, şin clipa în carelsimţi în palme, un curent ciudat îl furnicădin creştet şi până în călcâie. Era un sentiment ciudat de bucurie, de frică, de mândrie, de durere, de însufleţire, de deznădej
de şi de fericire amestecate laolaltă.Reteză ombilicul cu dinţii, […] făcu câţi
va paşi cu pruncul în braţe către suviţelecascadei care cădeau de sus, parcă din cerşil scufundă, ca pentru botez, în şuvoiulrece şi limpede ca lacrima, aşa cum mai aflase că fac oamenii unor popoare din Siberia,ca săşi călească pentru o viaţă nounăscuţii.Apoi îi ridică trupuşorul curat cu ambele luimâini sus deasupra capului şi strigă nereţinut, cu o bucurie descătuşată, către toatecele patru zări:
– Liber (s. n.) ! Liber (s. n.)! Teai născutliber (s. n.)! […]
– E copilul nostru, Maria. E pruncul meuşi al tău. El sa născut liber (s. n.). E om liber(s. n.), născut dintro mamă liberă (s. n.) şi untată liber (s. n.) (Ibidem: 211).
Prinşi şi readuşi în captivitate, lui Mihaii se prelungeşte termenul de pedeapsă la240 de ani, 8 luni, 3 săptămâni, 2 zile, 8 oreşi 30 de minute, iar Maria primeşte 10 anipentru complicitate la evadarea unui deţinut.
Îmbolnăvirea lui Mircea de tifos reprezintă o altă încercare, care le deconcertează
70
Ancuţa GurbanDinu
iubirea. Străduinţa Mariei de aşi scăpa fiulde boala febrilă molipsitoare cu preţul propriei vieţi reprezintă jertfa supremă a uneimame pentru copilul ei. Pierderea femeiiiubite – Maria moare împuşcată de un gardian – îl determină pe Mihai săşi doreascămoartea – cele şapte zile de agonie întreviaţă şi moarte corespund, pe deo parte,celor şapte zile dătătoare de viaţă, petrecutealături de Maria în taiga şi, pe de altă parte,celei dea şaptea zi când îşi regăseşte copilul–, însă conştientizarea existenţei lui Mirceaşi sfatul dat de mareşalul Sibov îi (re)dauputerea de a trăi: „ – Toată viaţa, Ulmule,este un război. Cui nui pasă de asta sau nucunoaşte acest lucru, acela e strivit. De ceiînvinşi nu ie milă nimănui, nici chiar lorînşişi. Fruntea sus! Şi – pieptul înainte! Învaţă dracului să trăieşti! Că nai încotro!”(Ibidem: 249).
În urma morţii dictatorului Stalin, Mihaieste eliberat din Gulagul siberian şi se ducela orfelinatul de la Nadrecinoe, unde îşirecapătă fiul. Finalul simetric al romanului
înfăţişează revenirea lui Mihai alături deMircea în liceul din comuna Poiana şi reîntâlnirea cu foştii elevi, deveniţi acumoameni maturi, care îşi aşteaptă cuminţiprofesorul în bănci pentru ai asculta latema pentru acasă pe care au avuto defăcut în urmă cu 13 ani. În urma verificăriirăspunsurilor, inclusiv al celui dat deMircea în locul mamei sale – „[…] dragostea, frumuseţea, bunătatea, sacrificiul înadevăratele lor dimensiuni, din toate acestea alcătuinduse măreţia şi fascinaţia fiinţării omeneşti” (Ibidem: 353) – autorul conchide că lucrul cel mai important este ca
[…] oamenii să rămână oameni în oriceîmprejurări, cu respectul pentru propriapersoană, cu stima pentru semeni şi pentruca lumea pe care lea hărăzito să fie a lor, eiavând misiunea so facă, din locul în care lea lăsato Dânsul, mai bună şi desăvârşită,în numele minunii numite viaţă, pentru caea să dăinuie, pentru ca ea să biruie, pentruca ea să nu dispară în vecii vecilor, precumîn cer aşa şi pe pământ (Ibidem: 355356).
Tema pentru acasă este romanul îndumnezeirii, care ne ajută să înţelegem, că nimeninu se poate compara cu Dumnezeu (vezisimbolistica numelui „Mihai”4), deoareceEl este Dumnezeul întregii lumi, al păcii(vezi simbolistica numelui „Mircea”5) şi, înspecial, al iubirii (vezi simbolistica numelui„Maria”6) însoţite de credinţă şi jertfă.
În încheiere, ne întrebăm şi noi odată cuautorul Temei pentru acasă dacă „…A fi om înviaţă e o artă sau un destin?!”. Îndrăznim sărăspundem că a fi OM înseamnă (re)stabilirea legăturii cu Cel Care acum 2000 de aniŞia îndeplinit misiunea de Dumnezeu şiOm cu multă, multă Artă, ducând la desă vârşire cu nesfârşită dragoste – „Dragostea(s. n.) aduce de multe ori după ea suferinţănemăsurată, aşa precum şi suferinţa poateaduce, adeseori, după ea iubire (s. n.) nemăsurată” (Ibidem: 168) – planul Celui Care Latrimis în lume, asumânduşil până la moartea pe Cruce. Tu, cititorule drag, ce răspunsai dat?
4 Valabil la adresa: http://www.behindthename.com/name/michael (consultat la 12.07.2014).5 Valabil la adresa: http://www.behindthename.com/name/mircea (consultat la 12.07.2014).6 Valabil la adresa: http://www.behindthename.com/name/mary (consultat la 12.07.2014).
71
PPeettrree GGhheeoorrgghhee BBÂÂRRLLEEAALeonidas Donskis – Forme ale urii:Imaginaţia bântuită a filosofiei şi
literaturii moderne
Leonidas Donskis este profesor la Universitatea de Management şi Economie, Kaunas, din Vilnius,Lituania şi este membru al Parlamentului European. Dea lungul anilor a fost Decan al Facultăţiide Ştiinţe Politice şi Diplomaţie din cadrul Universităţii „Vytantas Magnus” din Kaunas,Lituania. Ca lector, profesor invitat şi profesor asociat, a predat filozofie socială şi morală laUniversitatea din Helsinki, Finlanda, filozofie şi teoria culturii la Universitatea din Tallinn,Estonia, şi studii culturale la universităţi din SUA (Colegiul Dikinson, Pennsylvania şiUniversitatea Montevallo, Alabama), la universităţi din Anglia, Italia, Ungaria etc. Bibliografia lui Leonidas Donskis include 35 de cărţi, peste 200 de studii şi articole ştiinţifice la carese adaugă ediţii la texte, prefeţe, colaborări, volume colective etc. Două dintre aceste lucrări auprimit înalta recunoaştere a forurilor internaţionale: „Cea mai bună carte” în domeniul cercetării,Forme de ură. Imaginaţia tulburată în filozofia şi literatura modernă, Amsterdam/New York:Rodopi, 2003, respectiv, pentru Fidelitate, nonconformism şi trădare: Lituania modernă şiimaginaţia morală din Europa centrală de est, Amsterdam/New York: Rodopi, 2005.Subiectele tratează în principal identitatea culturală, imaginaţia, memoria, mentalitatea colectivă,referitoare la literatură, diferite sisteme filozofice şi ideologii politice şi analiza unor acţiuni dinţările din Europa Centrală de Est.Cuvintecheie: identitate, imaginaţie, literatură, filozofia culturii, filozofia istoriei, criticism.
Leonidas Donskis is a professor at the University of Management and Economics, Kaunas, VilniusUniversity, Lithuania and an European Parliament member. Over the years, he was Dean of theFaculty of Political Science and Diplomacy, University “Vytantas Magnus” in Kaunas, Lithuania.As a lecturer, visiting professor and associate professor, he taught social and moral philosophy at theUniversity of Helsinki, Finland, philosophy and cultural theory at the University of Tallinn,Estonia, and cultural studies at universities in USA (Dikinson College, Pennsylvania andMontevallo University, Alabama), at universities in England, Italy, Hungary etc.Bibliography of Leonidas Donskis includes 35 books, over 200 scientific studies and articles, to whichis added countless preface, text editions, collaborations collective volumes etc. Two of these workshave received high recognition of international fora: “The Best Book” in the field of research, Formsof Hatred. The Troubled Imagination in Modern Philosophy and Literature, Amsterdam/New York:Rodopi, 2003, respectively, for Loyalty, Dissent, and Betrayal: Modern Lithuania and EastCentralEuropean Moral Imagination, Amsterdam/New York:Rodopi, 2005.Topics that deal aimed, in principle, cultural identity, the imagination, memory, the collective mentality, with reference to literature, various philosophical systems and political ideologies and analysis on the facts of CentralEastern European countries.Keywords: identity, imagination, literature, philosophy of culture, philosophy of history, criticism.
Abstract
Petre Gheorghe BÂRLEA, Universitatea „Ovidius” din Constanţa, Facultatea de Litere, Departamentul deFilologie Română, Limbi Clasice şi Balcanice, email: [email protected].
72
Petre Gheorghe Bârlea
Aproape jumătate din cărţile luiLeonidas Donskis au fost redactate direct înengleză, iar celelalte – în lituaniană şi engleză, multe fiind traduse ulterior în limbilebaltice sau nordeuropene – estoniană, finlandeză, suedeză, daneză – şi în numeroasealte limbi – germană, italiană, spaniolă, po lo neză, rusă, ucraineană, coreeană, ma ghia ră. În versiune românească au apărut, pânăacum, Putere şi imaginaţie – studii de politică şiliteratură, 2002, şi, mai recent, Forme ale urii.Imaginaţia bântuită a filozofiei şi literaturiimoderne, 2013, ambele la Editura „Cetatea deScaun”, Târgovişte, prin mijlocirea profesorului Silviu Miloiu şi prin osteneala de tra ducător a profesorului Mircea Anghelinu.
Cartea tradusă în română în 2013, Formeale urii: imaginaţia bântuită a filosofiei şi literaturii moderne1 marchează, poate, centrulevoluţiei gândirii autorului, aflânduse întreanalizele teoreticofilosofice din anii debutului ca cercetător al fenomenelor socioculturale şi politice, pe de o parte, şi comentariile cu aspect practic referitoare la situaţiasocietăţii umane actuale, întro perioadă demari provocări, fără precedent în istorie,precum globalizarea şi toate componenteleacesteia, pe de altă parte. Termenii cu careoperase deja în studiile anterioare, filosofie (aistoriei, a culturii), literatură (clasică şimodernă), criticism (cultural şi social) converg acum spre analiza unui concept pe careîl menţionase în diverse contexte, dar caredevine acum focusul analizei: ura.
Încă din Prefaţa la ediţia românească,autorul arată că toate modificările aduse deevoluţia ţărilor din Centrul şi Estul Europeiau facilitat în întreaga lume accentuarea adouă stări endemice ale omenirii – frica şiura, ca părţi ale aceluiaşi întreg. Europapostrevoluţionară (post 1989, mai exact) nueste ceea ce au visat artizanii revoltelor şirevoluţiilor moderne, vizionarii care trasauo lume „mai bună”, cu o sintagmă pe cât deromantică, pe atât de tocită. Este ceea ceobservase Milan Kundera, în celebra culege
re de eseuri, Tragedia Europei Centrale2, 1983.Ceea ce sa obţinut este o altă Europă, careia făcut pe occidentali (inclusiv pe americani) încă mai temători faţă de „pericoluldin Est”, iar pe cei din „partea noastră aEuropei”, în nişte cobai. Căci EuropaCentrală şi de Est a devenit, spune L.Donskis, „un laborator fără precedent istoric al vieţii accelerate, cu toate incertitudinile şi insecurităţile care există întrun laborator”. Aşadar, adăugăm noi, în Laboratoareleimense din subsolul Genevei se experimentează/acţionează acceleratorul de particuleşi se studiază „particula lui Dumnezeu”, iarîn „Cealaltă Europă” funcţionează, la lumina zilei, laboratorul de accelerare a particulelor umane, experiment realizat pe circa250.000.000 de cobai umani. Autorul dăexemple de accidente care sau produs dejaaici. Emigraţia economică este una dintreele. Cărturarului lituanian se pare că ojumătate de milion de conaţionali plecaţi înSUA, Anglia, Italia, Spania ş.a. înseamnăfoarte mult, pentru că nu cunoaşte cifra de
1 Leonidas Donskis, Forme ale urii: imaginaţia bântuită a filosofiei şi literaturii moderne. Traducere de MirceaAnghelinu, Târgovişte: Editura „Cetatea de Scaun”, 2013, 344 p. Cf. ediţia originală: Forms of Hatred: TheTroubled Imagination in Modern Philosophy and Literature, Amsterdam & New York: Rodopi, 2003.
2 Cf. Milan Kundera, Un Occident kidnappé ou La tragédie de l’Europe Centrale, 1983, în: Le Debat, nr. 5/1983.
peste două milioane de români plecaţi înaceleaşi condiţii. Contrastele sociale reprezintă un alt asemenea „accident” al experimentului pe europenii centralestici, iarcorupţia endemică este un altul. Rezultatuleste o mare dezamăgire faţă de tot ce sacreat în aceşti ani de „înnoire” a vieţii. Dupăopinia lui L. Donskis, punctul nodal, pivotul acestor fenomene este populismul.Manifestarea sa este explicată în manierătipică pentru gândirea autorului – expusă înnumeroase cărţi anterioare: a) populismul„vine din alte părţi” (mai evoluate, se înţelege, din zonele pe care noi, esticii, le admirăm); b) mecanismul care îl produce constăîn transformarea privatului în public şi înexploatarea fricii. Când interesele personalesunt mascate sub forma interesului public,pentru unii, iar temerile şi obsesiile personale sunt transformate în trăiri de masă,pentru alţii, evoluţia nu poate fi decât sprerău. Fiecare om se teme de cel careşi aducecu sine propriilei insecurităţi şi incertitudini. Există frica de Islam şi de musulmani,frica de emigranţii din toată lumea, frica dehomosexuali şi lesbiene, de pinkişti, de conspiraţiile mondiale etc. Neam integrat întro Europă despre care credeam că nu neva accepta niciodată, ca parte a ei. Neauacceptat. Rezultatul? „Iam adoptat toatefobiile şi stereotipurile care înainte funcţionau împotriva noastră.” Dacă nu este aşa,atunci înseamnă că „lumea a devenit oUnică şi Globală Europă de Est şi Centrală”,ceea ce ar echivala cu ireversibilitateaschimbărilor suspomenite. Cum ura estereversul obligatoriu al fricii, ea sa dezvoltatcorespunzător în epoca modernă. Faţă desecolele al XIXlea – al XXlea, care au constituit o adevărată „eră a urii colective organizate”, ce se întindea de la teoria conspiraţiei la ura ideocratică, manifestânduse înmiriade de forme, ura modernă şia dublatputerea de acţiune, în acelaşi mod în care aşi rafinato. Totalitarismul de Stânga a generat Totalitarismul de Dreapta, cu retorici şipractici una mai feroce şi mai criminalădecât alta. Modernitatea sa născut din urafaţă de anchilozarea unor stări de lucruri,dar a născut ura celor care se consideră apărătorii Tradiţiei. Ura între „noi” şi „ei” şi,
încă şi mai rău, ura de sine însuşi fac ravagiiîn modernitate.
Una dintre ideilepivot ale demersuluidonskian este aceea că ura umblă tot timpuldeghizată, ceea ce îi potenţează la maximum efectele nocive. Ura îşi ascunde esenţaîn negarea de sine şi în negarea celorlalţi„sub pretextul luptei pentru o cauză nobilăsau al rezistenţei eroice în faţa răului”. Secamuflează în toate formele de critică, în„obiectivarea” intelectuală, în judecata liberă a valorilor, în neutralitate, în patriotismsau în preocuparea civică. De altfel, multedintre aceste manifestări au fost studiateseparat, în cărţi de sine stătătoare de cătreLeonidas Donskis, înainte şi după scrierealucrării din 2003. Toate ideologiile moderne,fie ele conservatoare, liberale sau socialiste,au cultivat şi valorificat ura. Ea nu poate firedusă la psihologie şi psihiatrie, atâta timpcât este integrată în ideologii politice, teoriifilosofice, literatură, practici pedagogice etc.Până şi în numele lui Dumnezeu poatevorbi ura, prin gura celor care îl slujesc, defapt, pe Diavol. De altfel, crede L. Donskis„fără Diavol... ura este incapabilă să se susţină”
Cartea din 2003/2013 are o structurăsimetrică. După consistenta Introducere,materia este împărţită în două mari secţiuni:Partea I: Fabricarea şi distrugerea duşmanilor.Răul şi imaginaţia bântuită; Partea a IIa:Incertitudinile modernităţii. Ambivalenţa şiidentitatea problematică. Fiecare dintre celedouă părţi conţine, aproape simetric, câtedouă mari capitole, corespunzătoare celorpatru tipuri principale de manifestare a urii.În primul capitol, intitulat „Teoria socială aconspiraţiei. De la Sir John Mondeville la imaginaţia bântuită a modernităţii”, se analizeazăversiunile moderne ale goanei după umbre,vânătorii de vrăjitoare şi ale demonologiei,mai exact, teoriile conspiraţioniste, care„apar ca cea mai veche şi mai rezistentăformă de ură colectivă”. Niciunul dintrecele două regimuri totalitare ale secolului alXXlea nu sa descurcat fără o teorie a conspiraţiei, iar locul zeilor Olimpului dinepoca homerică şi al lui Dumnezeu, dinepoca creştină, în mâinile cărora se află vieţile oamenilor, a fost luat adesea de BătrâniiÎnvăţaţi ai Sionului, monopolişti, capitalişti,
73
Imaginaţia bântuită a filosofiei şi literaturii moderne
imperialişti (cf. K. Popper, 1959, apud L.Donskis, 2013, pp. 5152, în subcapitolul al2lea, „Cinei ia locul lui Dumnezeu?”). În aldoilea capitol, intitulat „Loialităţi transferate,identităţi fabricate şi ura organizată: politicaadevăraţilor credincioşi vs literatura scepticilor”, se analizează mecanismele translatăriipropriei alienări şi crize de identitate în teoriile militante care promit claritate, certitudine şi „optică socială aproape în alb şinegru”. Practic, zice autorul, complexitateaderanjantă a modernităţii este eludată, aşacum o probează eseurile lui George Orwell(Notes on Nationalism, 1970) despre naţionalismul transpus în cadrele noi ale vieţiimoderne sau în beletristica sa, 1984 şi FermaAnimalelor, dar şi cum o dovedeşte CzeslawMilosz, în Gândirea captivă, 1981. Capitolulal 3lea, „Modernitatea alternativă. Marxism,ideocraţie modernă şi biserică seculară”, tratează metafizica schimbării şi transformăriilumii, în favoarea restaurării trecutului sau,dimpotrivă, în sensul clădirii unui viitorluminos, revoluţionar, acesta din urmă propus mai ales de marxism, sub toate formelesale – simbolic, dogmatic, rusesc, modernetc. În sfârşit, capitolul al 4lea, „Moder nitatea şi pierderea rădăcinilor sau două feluride a fi ale identităţii problematice”, analizeazămetafizica purităţii de tip „sângeşipământ” a originii noastre, respectiv negarea violentă a oricărei idei de complexitateşi interculturalitate a identităţii colective şichiar individuale. Construcţia se bazează peanaliza relaţiei culturăcivilizaţie (ca elemente nu neapărat complementare, ciuneori chiar opuse) şi are ca materie de dezbatere morfologia culturii şi imaginaţia tropică în provocarea filosofică operată deOswald Spengler, precum şi în teoria luiLudwig Wittgenstein despre ura de sine aevreilor şi geniul creator.
Una dintre ideile finale ale lucrării esteaceea că „ura nu se satură niciodată doar cuindivizi”. Ea are nevoie de o formă atractivă– simbol sau imagine, vorbeşte totdeaunalimba grupurilor, a anonimităţii, a nebunieide masă. Pe de altă parte, „raţiunea camuflează ura, descriindo ca moralitate deprincipiu, politica progresistă, religiozitateprofundă sau, mai rău, ca dragoste şi compasiune...”
Desigur, cercetătorii nu sunt toţi deacord cu toate ideile avansate de LeonidasDonskis. Dacă Robert Ginsberg, cel mai avizat exeget al operelor donskisiene, apreciaideea că ura stă în centrul distopiilor literare şi al sistemelor politice opresive, TimoAiraksinen nu este de acord cu afirmaţia căura apare totdeauna deghizată şi că răulradical există. În ceea ce ne priveşte, subscriem la aceste din urmă observaţii. Niciideea că frica naşte ură nu se susţine totdeauna, cel puţin din perspectiva doctrineicreştine, căci frica de Dumnezeu este creatoare de valori morale. Pe de altă parte,autorul însuşi afirmă că până şi în cele maiopresive regimuri demnitatea umană poateînvinge acţiunea urii şi a răului, răzbătândla lumină, cumva. Cercetătorul lituanian aconsiderat că teoriile sale pot avea ecou înrândurile receptorilor din România modernă, cu istoria sa plină de rupturi şi de provocări dramatice, aşa încât traducerea cărţiia fost binevenită.
Faptul că mitul, literatura, ficţiunea oferămodele de analiză şi învăţăminte mai convingătoare decât cele mai consistente sisteme filosofice şi tratate academice a întrunitconsensul tuturor exegeţilor. Ideea explicărelaţia dintre „imaginaţie” şi „imaginar”,idee pe care o întâlnim ca sursă fertilă deinter pretări în toate cărţile lui LeonidasDonskis.
Stilul scrierii lui L. Donskis reflectă formaţia sa filosoficoliterară şi sfera preocupărilor sale. Cititorul remarcă în primulrând fraza amplă, cu simetrii de perioadăsintactică de tip clasic, cu protază provocatoare şi apodoza explicativă chiar şi în titlurile capitolelor şi subcapitolelor, nu numaiîn expunerea curentă. Pe de altă parte, cândfraza este mai scurtă, capătă tonalităţi desentinţă filosoficomorală. Timo Airaksinen,editorul suedez al ediţiei englezeşti a lucrării (editio princeps, 2003) selecta afirmaţii înformulă sentenţioasă de tipul: „Foarte rarura apare nedeghizată”; „Ura intensă ar fide neimaginat fără conceptul de rău radical”; „Lupta dintre bine şi rău este eternă”,„Epoca noastră este una a urii”. Stilul provine, desigur, din vechile tratate de filosofie –antice şi medievale, dar şi din cele moderne,care au stat la baza formării intelectuale a
74
Petre Gheorghe Bârlea
75
Imaginaţia bântuită a filosofiei şi literaturii moderne
cărturarului lituanian şi nu întâmplătorprintre cărţile scrise de acesta se află şi culegeri de aforisme, maxime şi proverbe. Înopera sa originală, astfel de aserţiuni exprimă judecăţi de valoare bine cumpănite, turnate în bronzul „cuvintelor potrivite”. Alteexemple sună astfel: „Unii (oameni) deţinarta traducerii privatului în public”. Înaceeaşi ordine de idei, un asemenea stil nuputea evita paradoxul ca formă logicolingvistică de ilustrare a complexităţii lumiispirituale şi materiale în care trăim. Chiarde la început, din Prefaţa la ediţia în limbaromână, autorul afirmă: „...cu cât ai maipuţină putere, cu atât eşti mai devotat, întrun sens politic şi moral”, atrăgând atenţiaasupra faptului că un asemenea adevăr esteparadoxal. De asemenea, el remarcă o situaţie paradoxală a ţărilor centralest europene:dezamăgirea generală se manifestă dupădouăzeci şi cinci de ani în care oamenii saubucurat, totuşi, de libertate, de economia depiaţă etc. Este o situaţie paradoxală, dacăavem în vedere că ieşirea din comunism aadus acestor ţări realizări mari, performanţe istorice (materiale şi culturale), prinraportare la istoria lor întreagă, inclusivintegrarea în structurile euroatlantice... Esteridicol, spune Leonidas Donskis, să vezicum Consiliul Europei decretează „drepturile familiei”, „valorile tradiţionale”, impunândune, pe de altă parte, valorile secularismului şi respectul faţă de minorităţi. Înaltă parte, vorbeşte despre paradoxul identităţii problematice: vrem să fim noi înşine,dar suntem fascinaţi de grupurileţintă. Unalt paradox este ilustrat prin afirmaţia luiMax Scheller, potrivit căruia dragostea şiura leagă fiinţele între ele. Uneori, paradoxul capătă forme mai subtile în plan retoricostilistic (inclusiv prin formularea concentrată, de „zicală”), dar cu conţinut logicosemantic amplu. De exemplu, autorul preiaideea lui Milan Kundera, deja amintit aici,că revoluţiile şi revoltele care au produscăderea comunismului (ca şi cele precedente, de altfel) au fost romantice, nostalgice,dar şi anacronice, conservatoare. Să spuidespre o revoluţie că a fost „romantică” estede acceptat, post festum, pentru că implică ostare de surescitare, iraţionalism, avânt tineresc, dar să spui că este „anacronică” şi, mai
ales, „conservatoare”, este un adevărat oximoron!
În general, stilul metaforic caracterizeazădin plin exprimarea lui Leonidas Donskis.La douăzeci şi cinci de ani după cădereacomunismului, spune cărturarul lituanian,ne exploatăm statutul de victime ca pe unaspect al politicii noastre externe; ne folosimneputinţa şi suferinţele ca pe un paşaportcătre Paradisul Atenţiei Globale. De altfel,se constată o tendinţă globală a cerşirii atenţiei, cu orice preţ. Citând definiţia dată decel mai mare Părinte Bisericesc de limbălatină, Aureliaus Augustinus (FericitulAugustin, în Biserica Răsăriteană, SfântulAugustin, în Biserica Apuseană), că „Răuleste un bine insuficient”, L. Donskins însuşidă o definiţie metaforică a urii, văzută ca „odragoste rătăcită”. În acelaşi context, foloseşte personificarea, spunând că „ura esteun fel de dragoste care, pierzânduşi obiectul şi direcţia, ajunge incapabilă să laselumea în pace”.
Aşadar, cartea lui L. Donskis, ca toateoperele sale, îmbracă idei profunde şi sentimente înalte în cuvinte limpezi şi strălucitoare.
76
Prezentei intervenţii i sar putea solicita,ca oricărui demers temerar, în straie novatoare (făcând referire la unele uzanţe explicative), un debut clarificator care să precizeze numai modalitatea de statuare a unei categorii conceptuale pliate generos pe tiparulpostpostmodernismelor. Lansarea unui concept de răscruce – hekateisme – se bazeazăpe capacitatea argumentativă a termenuluitransportator de sens care imprimă o anumi
tă direcţie intersecţiilor alimentate de trei –multiplicare care nu renunţă să se recompună ofertant.
Autoscopic, este uşor sesizabilă impresiajonglării ocazionale cu expresia metaforică şitehnicizantă, deoarece, departe de a clasifica o atare glisare a registrelor, trifazicul numai trebuie perceput doar ca metaforă, ciacesta poate fi transferat în aria experimentului şi a provizoratului tehnicismelor.
Cultură şieconomie
VViioorreellllaa MMAANNOOLLAACCHHEEMénage à trois:
argumentul HEKATEISMELOR
Prezenta analiză (anticipând o carte de autor în pregătire) susţine ipoteza că registrul lui treipoate fi tutelat și comentat prin trăsăturile distincte ale profilului Hekatei (zeiţa cu trei capete –unul de câine, unul de șarpe și unul de cal). De asemenea, propune învestirea acestuia cu o inedităsemnificaţie exprimată printrun nou concept – hekateisme –, pe care îl considerăm o modalitatetransportatordinamică, de aplicare a unor evaluări teoretice trifazice. Raţionamentul utilizatmizează pe interferenţa metaforicului cu tehnicizantul, fără a eluda multiplicările ori derapajele deordinul trei și confirmă că fiecare cap al zeiţei își îndreaptă privirea înspre o altă (anumită)direcţie. Concluzia validează argumentaţia pentru lansarea hekateismelor, deoarece cu cel dealtreilea începe societatea, cunoașterea, schimbul, dreptul, politica, economia și istoria.Cuvintecheie: Regula lui trei, registrul lui trei, trifazic, argument, hekateisme, ménage à
trois, les tiers.
Starting the present analysis from a hypothesis stating that the registry of three can be over drivenand commented upon through/by distinctive properties of the Hecatean profile (the three headedgoddess with a dog, a snake and a horse head) one can anticipate its investment with new significances expressed by a new concept – Hecateisms – offered here as a dynamically transportativemode of moving/applying certain triphased (re)evaluations. The concept used will be one whichbanks upon a reunion/interference between the metaphorical and the technicizing, while at the sametime trying not to avoid any (intentional) thirdorder multiplication/deviation and reconfirmingthe fact that each of the goddesses’ heads gazes in a different (certain other) direction. The conclusion validates an argumentation for relaunching Hecateisms, stating that the third is thebeginning of society, knowledge, exchange, law, politics, economy and history.Keywords: The rule of three, the registry of three, triphased argument, Hecateisms, ménage à
trois, les tiers.
Abstract
Dr. Viorella MANOLACHE, Cercetător ştiinţific, Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale alAcademiei Române, Bucureşti, email: [email protected].
Degrevată de reverberaţiile unui conţinut insinuant, expresia – ménage à trois –participă la tripla cădere în monstruos pecare, în manieră atipică, S. Žižek (2005) oincludea în ecuaţia trifazică: dacă funcţionarea Marelui Celălalt este sistată, semenulcoincide cu Lucrul monstruos (Antigona); înabsenţa unei coordonări cu parteneruluman, Ordinea Simbolică devine Lucrulmonstruos (Schreber); pe lângă reglementările convenţionale stabilite cu ceilalţi, sistemul comunicării solicită un univers sterilizat, recomandând distanţarea de hybrisulpasiunii excesive (Habermas).
Din prezentarea trifazică argumentatărezultă că, dacă unu funcţionează, atunci elpoate fi teoretizat înăuntru, iar al doilea şi altreilea constituie categoriile lui în afară. Oastfel de opinie nu este contrazisă de teoriarestului, ori a multiplicărilor egalizate sau,din contră, a celor inechitabile, ci indicăpoziţia egală a lui înăuntru şi a lui în afară(formulând opţiunea pentru operaţiaadunării), un ménage à trois al lui acelaşi, adunat cu încă un unu.
De ce hekateisme? Un prim posibil răspuns ar avea în vede
re argumentul care prezintă o Hekate cu treicapete concepute din trei aliaje/ principiidiferite: Fantasma reprezintă, mai degrabă,un concept decât un obiect fabricat pulsional, deturnat de la uzul său firesc, cu valenţe inventate şi multiplicabile în afara sinelui,prin modificare, cu un habeas corpus de ordinul trei.
Imaginea rezultată avertizează că existăundeva măcar un corp de transgresat printrofolosire parcelară, care defineşte, lyotardian, acţiunea de trecere dincolo şi vizeazăprocesul de decupare a unei porţiuni dinsuprafeţele de pe corpul celuilalt, ca şi anexarea acesteia la corpul subiectului careimaginează fantasme. De aici se desprindeideea că hekateismele sunt echivalate cu experimentul (amintirea succedării unui lucru dupăun altul + a simultanului), cu conjectura (revederea antecedentelor) şi cu semnul sau semnalul (armonizarea evenimentului anterior cuprescripţia sa ulterioară).
Un al doilea indiciu este oferit de profilul
Hekatei analizat din perspectiva reprezentării [pe care, în opinia lui Hobbes (2005),oamenii o posedă în defavoarea fiarelor,constatare exemplificată prin faptul că acestea uită locul de ascundere al rămăşiţelor/restului (s.n.)] prin care se acceptă numirea deordinul trei – un mod sensibil de readucereîn atenţie a reprezentării (în aceeaşi notădihotomică, fiara nu dispune de sistemulnumirii, adică nu observă dispariţia unuiadintre numeroşii săi pui, cărora lea atribuitdoar numerele care ordonează – unu, doi,trei). Aşadar, monstrul de ordinul trei –Hekate – sar converti întro formulă combinatorie, hibridizantă, cu valenţe deconstructiviste, instantanee şi domesticite.
Pe coordonate vizualarhitecturale, sensul cuvântului monstruozitate este precizatde Émile Gallé, în termeni similari aceloradin definiţia conceptului lansat de criticulRoger Marx, de homo triplex (profil metaforizant în rezonanţă perfectă cu homosapiens/faber). Acesta simbolizează reunireaa trei îndeletniciri artistice – tâmplărie, olăritşi sticlărie – care semnifică luarea în posesiea trei elemente esenţiale – lemnul, pământulşi sticla, deopotrivă, trei modalităţi de stăpânire a materiei prime şi de concretizare aagregatelor triple, având ca finalitate conturarea unui model perfectibil de interacţiune.
Conectate la ideea unei pierderi de douăori (aluzie la lucrarea Deux fois perdue), atributele care se desprind din statutul lui homotriplex ar condiţiona strategia reirigărilor,particularizată prin pierderea teritoriului,compensată, însă, de câştigarea dreptuluide a accede la un alt limbaj, prin care se susţine superioritatea relaţiei în trei, afirmânduse că tot ceea ce se pierde în doi, se câştigă întrei. În acest fel se justifică şi profilul luihomo triplex, meşterul – artist care, în imaginarul romantic şi popular, este consideratprodus artizanal el însuşi, aflat în ipostazade constructor industrial/postindustrial şiangajat în edificarea unor „noi/alte interiorităţi”.
Receptat din perspectivă analitică freudiană şi galléiană, conceptul de homo triplexîl devansează pe acela de homo duplex, deimport durkheimian, pentru că doi multipli
77
Ménage à trois: argumentul HEKATEISMELOR
că eul în trei.Al treilea palier ar sugera o percepţie şi
triloculară, şi trinoculară confirmată de analiza lui Lyotard referitoare la strategiile şijocurile de limbaj: treiul trebuie adaptatunei lecturi desingularizatoare, în viziuneasloterdijkiană a multifocalizării, ca punctde start, dar şi de distanţare a unei interpretări de ordinul doi.
De fapt, asistăm la experimentul deplasării trifazice dinspre concept înspre categorie care propune argumentul constituit dinpremise articulate de ordinul trei cu intenţiade a pune în uz, de a motiva şi de a demonstra afirmaţia emisă.
O atare abordare a temei studiate estesomată să atenţioneze şi asupra intervenţiilor sufixoidale, a acelor ”isme” (aici, detaşate definitiv de fixarea ismului în corsetulideologiilor) care chestionează tocmai mo da litatea de semnificare şi capacitatea de ve hiculare a conceptului căruia i se ataşează.
Interesul manifestat faţă de regula lui treinu poate omite un întreg dosar focalizat peargumentul lui trei. Nu au fost eludate, înacest sens, aserţiunile lui Zygmunt Bauman,din capitolul Beyond the Moral Party al Eticiipostmoderne (2000), în special cele concentrate prioritar pe trăsăturile particulare şi peconotaţiile valorizante ale celui deal treilea.
Dacă, în opinia lui Bauman, societas începe cu al treilea, atunci unu + unu ═ (ar puteafi) trei, operaţie ce impune o anumită ordineprestabilită, cu puncte nodale care reprezintă semenul – deasupra, semblantulsituatdedesubt şi, la mijloc, între cele două elemente, este plasată imagineaoglindă amonstruosului, indicând revenirea laacelaşi ménage à trois žižekian. În stilul deinterpretare baumaniană, societatea începecu cel deal treilea, în ideea de a releva prioritatea unui a fi înainte, în detrimentul unui afi mai bun.
Se cuvine, în acest context, să revedeminvitaţia lui Roberto Esposito (2002), de aclarifica teoria celui deal treilea care îşirecalculează statutul de „ceva” sugerat deposibilitatea conturării unei persoane nonpersonale. Cel deal treilea nu este o persoană, ci o formă verbală a cărei funcţie consis
tă în responsabilitatea de a exprima nonpersoana.
Schematizant, treiul denumeşte şi reprezintă persoana depersonalizată, care proiectează un spaţiu în afara formulărilor emisedespre propriul sine şi despre persoana a IIa, spaţiu în care treiul se rezumă doarla un obiect referenţial extern.
Continuând această demonstraţie, ar fiutilă precizarea că regula lui trei este singuracare poate fi utilizată pentru a afirma – ca predicat – un lucru. Esposito consideră că persoanaa IIIa este categoria cea mai stranie, avândîn vedere, mai ales, faptul că lui trei i se atribuie statutul de nonpersoană, care facereferire la un set indefinit de fiinţe nonpersonale şi care admite un plural de ordinul trei.
Întrun comentariu dedicat lui AlexandreKojève, Esposito semnalează esenţa intervenţiei celei dea treia persoane în dialecticabinară şi constată că (în domeniul lui Droit)implicarea unui trei imparţial şi dezinteresatîn acţiune anulează reacţiile lui doi şi ale luiunu.
Transferând problematica celuilalt îndomeniul justiţiei şi al utopiei, Lévinas(2000) este preocupat de precizarea condiţiei sale [utopice] – în ceea ce priveşte definirea noţiunilor de recompensă şi de gratuitate – şi de explicarea situaţiei de aparentăignorare politică a exigenţei etice, tocmaiprin revenirea la al treilea. De asemenea,menţionează că statutul indivizilor responsabili nu stabileşte reciprocitatea între eu şialtul, ci se definitivează şi se instaureazăprin intervenţia celui deal treilea – cel considerat „încă un altul”.
Acest survol al componentelor argumentative ale lui trei nuşi permite să ignoreefectul „theoretically correct”, revăzut încomentariile despre neutru. Acestea stipulează că, dacă el (neutrul) nu este acceptatca un simplu trei adăugat lui doi, ci însumează calităţile nongeneralului, ale nongenericului şi/sau nonparticularului, pentru a reda maniera de corespondenţă a tranziţiei de la unula doila trei, atunci orice argument trebuie să înceapă cu cel deal treilea sau,în notă simmeliană, trei îşi asumă un rolcalitativ decisiv pentru crearea situaţiei
78
Viorella Manolache
79
Ménage à trois: argumentul HEKATEISMELOR
sociale.Un astfel de demers impune revederea
multelor valori ale lui trei cu care acesta esteînvestit: reunire a multitudinii umane, participare comună la unitate, parte a unităţiiprealabile a întregului; principiu de consolidare şi etalon al legii morale care apropiecetăţenii – prezenţa altuia nu înseamnădecât alteritatea logică a părţilor întrunîntreg fracţionat, ale căror relaţii reciprocesunt monitorizate exclusiv de propria unitate a întregului (Lévinas, 2000).
În aceeaşi partitură, diversitatea umanănu permite Eului săl omită pe al treilea, camod germinant al responsabilităţii formulate de socialitatea originară, care asigurăechivalenţa multiplă: al treilea ═ altul decâtaproapele meu ═ tot aproapele meu ═ aproapeleaproapelui meu.
Actul deplin conştient este motivat deprezenţa terţului care, la rândul său, reprezintă garanţia că proximitatea se materializează. În opinia lui Lévinas, les tiers modelează relaţia intersubiectivă concepută –husserlian – dual/bipolar, ca o relaţie întreegoalter ego, iar lărgirea acestei conexiunise realizează prin intervenţia termenuluiterţ în raportul existent între sine şi celălalt.Odată cu terţul începe cunoaşterea şi schimbul,politica, economia şi istoria (Lévinas, 2006).
Cu nimic hazardată şi perfect integratăţesăturilor narative japoneze (Povestea frumoasei Hacikazuki, Basme Japoneze, 1976),povestea capului de schimb (receptată dinperspectiva substratului filosofic de sorginte derridaniană) se fundamentează pe semnificaţiile ironicoludice ale unei naraţiunicu dublu sens: aventura prinţului bogat,
plecat la vânătoare cu şoimi, în palanchinulpurtat de slugi şi insistenţa unui erete de amurdări palanchinul, mâneca aurită a hainei şi sandalele prinţului. Având la îndemână dublul de obiecte necesare, alaiul prinţului va înlocui fiecare obiect pătat, impur cualtul nou, curat. Scoţând capul afară dinpalanchin şi fiind murdărit tocmai pe frunte, prinţul este constrâns de incidentulimprevizibil şi indezirabil să le porunceascăslujitorilor săi înlocuiască capul cu unul deschimb, păstrat cu grijă întrun coş. Ritu alul, aparent calculat şi atent practicat, esteconturbat de înlocuirea la repezeală a capuluimânjit, pentru ca prinţul să poată continua –tacticos şi solemn – itinerarul stabilit.
Istoria aventuroasă a schimbării capuluiestimează relaţia cu celălalt (al doilea) cap,prin deschidere şi (non)excludere, şi impune,paradoxal, întoarcerea la dublu: aceasta pre supune, pe de o parte, conservarea şi apro fundarea diferenţei, iar, pe de alta, plon jareaîn spaţiul extins, situat dincolo de tradiţiamodernă, prin construirea şi asumarea uneialte structuri de margine (Crépon, 2006).
În accepţia lui Derrida, rezultatul propagant al acestui dublu se concretizează înproducerea lui trei multiplicat (9 – probaindecidabilului), prin imitarea modeluluiacelor tehnicisme uşor de recunoscut înoperaţiile iterative şi de scindare, de continuare sau de sistare.
Din combinaţia purului cu impurulsau/şi a valabilităţii cu perisabilitatea,modalitatea disjunctivă a opţiunii se delimitează de retorica lui „care din doi? Unul, aldoilea sau altul/al treilea?”, revigorândargumentul ménage à trois al hekateismelor.
Bibliografie Bauman, Zygmunt, Etica postmodernă,
Editura Amarcord, Timişoara, 2000; Crépon, Marc, Altérités de l’Europe,
Galilée, Paris, 2006; Esposito, Roberto, Third Person. Politics of
Life and Philosophy of the Impersonal, PolityPress, Cambridge, 2002;
Hobbes, Thomas, Elementele dreptuluinatural şi politic, Editura Humanitas,
Bucureşti, 2005; Lévinas, Emmanuel, Altfel decât a fi sau
dincolo de esenţă, Editura Humanitas,Bucureşti, 2006;
Lévinas, Emmanuel, Între noi. Încercare deal gândi pe celălalt, Editura ALL,Bucureşti, 2000;
Žižek, Slavoj, Aţi spus cumva totalitarism?,Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2005.
80