In memoriamMaria Saraiman – 22 noiembrie 2014

Suntem un amalgam de sentimente acum, în aceasta zi, şi oscilăm între tristete şi bucurie – tristeţe pentru că ne-am adunat astăzi aici să comemorăm un prieten şi un coleg drag nouă – bucurie că totuşi bunul Dumnezeu ne-a ajutat să fim astăzi într-un număr aşa de mare să înalţăm o rugăciune pentru sufletul celei care a fost soţie, mamă, bunică, colegă şi prietenă Maria Saraiman

ELENA DĂNILĂ – bibliotecar la Colegiul Tehnic „Petru Poni” Oneşti

Aş încerca cu ochii minţiiSă văd ce sentimente aş aveaDe-ar fi să-mi sărbătoresc eu astăziPlecarea meaLa început eu cred că-ar fiUn amalgam de sentimentePoate nici eu nu ştiu ce-ar fi !

Un ochi ar râde celălalt ar plângeDar în esenţă, cred că ne rămân doar amintiriAmintiri mai mult sau mai puţin plăcute,Suişuri coborâşuri , împliniri,Vise ,speranţe toate laolaltăLe-am pus în cartea sufletului meu.

Amintiri ,amintiri, amintiriAmintiri despre o scoalăAmintiri despre generaţii de elevi,Amintiri despre colegiColegii care mi-au fost alături,Colegi de breaslă şi de suflet,Colegi pe care-i voi purta în gândŞi care-mi vor lipsi cu siguranţăBiblioteca oaza a sufletului meuE greu să mă despart acum de loculUnde am stat aproape o viaţăE greu ca să renunţ la ce-am făcut cu dragLocul , oamenii, carteaDar nu cumva gândesc eu prea departe?

Căci eu nu plec voi fi cu voiVoi fi un cititor fidel,Şi un coleg modelCu siguranţă oriunde voi călătoriCu mult respect mă v-a însoţiNepreţuita carte 

Cartea cu basme pentru ai mei nepoţiCartea de suflet, pentru multe nopţiCartea cu amintiri de-o viaţă Ce-am scris-o zi cu zi , într-o bibliotecăDeci, dragi colegi,Nu plec, rămân cu voiAcum şi dincolo de viata.

Şi poate m-aş gândiSă spun aici, acum , la toate,Iubiţi viaţa, clipa şi speranţaCă nu se ştie timpu-i scurtIar peste noi coboară ceaţa Regrete că n-am preţuitPrietenii, amicii, viaţa.

Lăsaţi-i să plângă pe cei ce-au iubit-o,Lăsaţi-i să plângă pe cei ce-au ştiut-o,Lăsaţi-i să plângă pe toţi cei prezenţiMARIA Saraiman a plecat în lumea celor drepţi.

Ea, a plecat dar în urma amintiri frumoase a lăsatNouă la toţi dar mai ales celor din casă:Soţie, mamă, bunică şi o crestină desăvârşită,O bună colegă, prietenă şi bibliotecară iubită.

Ca moldoveancă, cu putere şi spirit de frunte,Avea multe de spus celor care ştiau s-o asculte.N-a ocolit adevărul mergând tot timpul la ţintă,Caci nu voia, nici nu putea ca sa minta. Dumnezeu s-o ierte şi să rânduiască,Un loc bun să aibă să se odihnească,Iar noi care-am rămas, să mai zăbovim,S-o păstrăm în amintire şi s-o pomenim.

Ca moldoveancă, cu putere şi spirit de frunte,Avea multe de spus celor care ştiau s-o asculte.N-a ocolit adevărul mergând tot timpul la ţintă,Caci nu voia, nici nu putea ca sa minta. Dumnezeu s-o ierte şi să rânduiască,Un loc bun să aibă să se odihnească,Iar noi care-am rămas, să mai zăbovim,S-o păstrăm în amintire şi s-o pomenim.

Bibliotecarele din Oneşti au organizat o activitate de comemorare a colegei lor care a trecut la cele veşnice.

22 noiembrie 2014

Dumnezeu s-o ierte!