1

In cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare si Reproducţie în

Zootehnie “Prof.Dr.G.K.Constantinescu”, care este unitate bugetara, cu

personalitate juridica reorganizata în baza Hotararii de Guvern nr.1223/1996, cu

modificarile si completarile ulterioare, subordonata Ministerului Agriculturii si

Dezvoltarii Rurale, fiind mandatata ca autoritate nationala a statului în domeniul

ameliorarii si reproductiei animalelor, functioneaza Directia pentru Protectia

Resurselor Genetice Animale cu urmatoarele atributii:

- gestionarea resurselor genetice animale, care vizeazǎ analiza programelor de

conservare şi utilizare a acestora depuse de cǎtre deţinǎtorii unici si asociaţiile

profesionale – reprezentanţi ai deţinatorilor de populatii de animale din diferite

specii aflate în conservare ;

- verificarea în teritoriu in ceea ce priveste respectarea programelor de

conservare întocmite, conform legislaţiei în vigoare :

*Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 194/2005, privind finantarea de la

bugetul de stat a unor masuri pentru conservarea si utilizarea resurselor genetice

animale in stare critica, in pericol de disparitie si a celor vulnerabile;

* Legea nr.137/2006 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului

nr. 194/2005 privind finantarea de la bugetul de stat a unor masuri pentru

conservarea si utilizarea resurselor genetice animale in stare critica, in pericol de

disparitie si a celor vulnerabile;

* Ordinul nr. 555/2006 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate si a

modalitatilor de plata a programelor de conservare si utilizare a resurselor

genetice in stare critica, in pericol de disparitie si a celor vulnerabile ;

- acreditare stupine de elita conform Legii nr.72/2002 si a criteriilor pentru

fermele de elita, Hotararii de Guvern nr.1223/1996 si Hotararii de Guvern

nr.940/2002;

2

- acreditare stupine de multiplicare conform Ordinului Ministrului

nr.413/20.06.2008;

- acordarea codurilor de identificare pentru ferme de selectie, ferme de

reproductie si statii de incubatie conform Ordinului Ministrului nr.563/2002,

Hotararii de Guvern nr.1223/1996 si Legii Zootehniei nr.72/2002;

- organizarea si dezvoltarea bǎncii biotehnologice pentru conservarea

resurselor genetice animale, care are drept scop conservarea materialului seminal

congelat de la populaţiile de animale domestice cu efective reduse numeric, mai

puţin rǎspândite sau pe cale de dispariţie, realizându-se pǎstrarea „ex-situ” prin

crioconservare a materialului biologic unic, cu status de risc critic şi potenţial

genetic valoros;

- impreuna cu specialistii din cadrul Comisiei nationale pentru Managementul

resurselor genetice, Directia pentru protectia resurselor genetice animale

elaboreaza Raportul de tara, solicitat de FAO;

- identificarea populatiilor de animale reduse numeric, vulnerabile, in pericol

de disparitie, in stare critica sau in constituire, care sunt supuse acordurilor

internationale, in conformitate cu normele nationale si internationale de

specialitate, pe baza schemei “Chestionarului rasei sau populatiei” astfel:

identificarea diferitelor rase; descrierea fiecarei rase; evaluarea numarului de

animale din fiecare rasa si evolutia efectivului ;

- caracterizarea comparativa a principalelor caractere si adaptarea lor la

conditiile de productie, aprecierea importantei mondiale a acestor resurse genetice

nationale, supravegherea viitoarelor modificari din interiorul rasei.

Patrimoniul genetic national din zootehnie este constituit din toate populatiile

de animale de ferma, inclusiv albine, viermi de matase si diferite specii de pesti, cu

potential biologic atestat, clasificate dupa metodologia internationala, adaptata la

nivel national si fundamentata stiintific.

3

SPECIA TAURINE Problema prezervarii resurselor genetice, reprezentate de rasele de taurine

indigene, unicat, cu importanta cultural-istorica, populatii in pericol de dispariţie,

face obiectul unui numar de 266 capete de exemplare valoroase - rasa Sura de

Stepa in numar de 45 capete şi Bivolul Romanesc în numar de 221 capete.

Rasa Sura de Stepa Rasa Bivol Romanesc

* Reprezinta la ora actuala cca. 0,1% din efectivul total de bovine, a jucat un rol biologic deosebit de important in crearea raselor ameliorate de taurine din tara noastra. Posesoare a unor calitati biologic eremarcabile (rusticitate, longevitate, adaptabilitate rezistenta deosebita la intemperii si boli), precum si faptul ca furnizeaza un lapte gras si o carne de calitate, se impune conservarea genofondului rasei prin cresterea, inmultirea si ameliorarea ei ca rasa izolata reproductiv, scoasa de sub influenta si actiunea factorilor care pot modifica frecventa genelor,astfel incat acestea sa ramana neschimbate.

* Directia principala de exploatare pentru productia mixta (lapte-carne), capacitatea de munca reprezentand o productie suplimentara, satisface mai mult nevoile gospodaresti ale cresctorilor. Izolata reproductiv, este caracterizata printr-o pronuntata uniformitate a principalelor insusiri morfo-productive, ca urmare a gradului semnificativ de consolidare genetica si este ameliorata in directia productiva mixta.

4

SPECIA OVINE Mentinerea intr-un numar total de 20494 capete, a raselor de ovine aflate in

patrimoniul genetic si creşterea lor în raport cu condiţiile naturale si economice

existente si cu traditia acestei activitati, are ca motor principal, activitatea de

ameliorare in directia imbunatatirii calitatii productiilor de carne si lapte,

evitandu-se totodata disparitia unora dintre ele, cu rol determinant in evolutia

genetica a efectivelor.

Rasa Valaha cu coarne in tirbuson-Ratca

Rasa Ratca este crescuta pe o arie geografica restransa, ca rezerva de gene,

intr-un numar de 2058 capete. Fiind o oaie sedentara neadaptata la transhumanta,

turmele sunt in nucleul lor, in leaganul lor ca zona de origine, fiind exploatate cel

mai frecvent in rasa pura pentru productia de lapte. Multi crescatori prefera sa

creasca acest tip de oi, aceasta fiind una din explicatiile supravietuirii si

conservarii rasei.

Avantajele economice sunt semnificative datorate costurilor de intretinere

reduse pe durata unui an calendaristic fiind intretinute si furajate in permanenta pe

pasune, cu exceptia perioadei de fatare, iar evidenta productiei va ramane

principalul obiectiv al detinatorilor de patrimoniu genetic din judetul Caras-

Severin.

5

Rasa Karakul

În anul 1987, ca o recunoaştere a muncii de ameliorare de aproape patru

decenii a corpului de cercetători de la Staţiunea de Cercetare şi Producţie pentru

Creşterea Ovinelor de la Popăuţi-Botoşani, a fost omologată nou rasa de ovine

pentru pielicele Karakul de Botoşani, cu două varietăţi de culoare: neagră şi

brumărie, urmând ca într-o etapă ulterioară să fie omologate şi celelalte patru

varietăţi de culoare (maro, sur, roz şi albă).

Pe baza studiilor de prognoză se poate aprecia că în prezent şi în perspectivă

pe plan mondial există o cerinţă sigură şi constantă de blăniţe Karakul, cu bucle

de tip aplatizat, cat şi clasic tubular (asiatic) atat pentru consumul intern, dar mai

ales pentru asigurarea pieţei din ţările nordice, ai căror locuitori, prin tradiţie, sunt

cunoscuţi ca mari amatori de asemenea produse.

Rasa Tigaie cu cap negru de Teleorman

Ţigaia cu cap negru de Teleorman poate fi competitivă în producţia de

lapte şi carne cu cele mai bune rase specializate ,făcând inutil importul acestora.

6

Oaia Ţigaie cu cap negru de Teleorman se poate considera ca făcând parte

din categoria oilor semigrele, recomandate în special în zona de câmpie şi mai puţin

în cea colinară.Datorită prcocităţii sale, prolificităţii şi producţiei de lapte, berbecii

din această rasă pot fi folosiţi cu bune rezultate la încrucişări industriale sau de

infuzie cu diferite rase locale pentru sporirea producţiei de lapte şi mai ales de

carne.Populaţia cu cap negru de Teleorman se pretează cel mai bine la producerea

de miei pascali, cu greutatea carcasei de 15-17 kg, aceasta deoarece producţia bună

de lapte a oilor mame asigură o viteză sporită de creştere a mieilor. Direcţia

principală de exploatare a acestei populaţii de ovine este orientată spre producţia de

lapte-carne şi lână semifină.

SPECIA CAPRINE

Cresterea caprinelor prezinta o mare importanta socio-culturala, fiind specia

care crescuta in orice gospodarie, din cele mai vechi timpuri, indiferent de zona si

climat, asigura mijloacele de trai ale unei familii, de la hrana, imbracaminte,

obiecte de podoaba facute din coarne, imaginea caprei fiind prezenta in tapiseriile

populare si obiectele de ceramica. Obiectul conservarii genetice il face rasa Alba

de Banat, printr-un numar de 603 capete si rasa Carpatina printr-un numar de 3011

capete.

Rasa Alba de Banat Rasa Carpatina

Datorita numarului lor si capacitatii de inmultire rapida, potentialului

productiv superior si cheltuielilor reduse de investitie, de intretinere si

7

comercializare a produselor acestor animale, comparativ cu cerintele celorlalte

specii, caprinele pot contribui in masura apreciabila la acoperirea deficitului de

proteine in hrana populatiei.

Avandu-se in vedere valoroasele particularitati biologice si productive ale

acestor animale a inceput sa se redea o deosebita atentie in tarile cu dezvoltare

avansata, dar si in tara noastra unde s-a format deja o traditie in prelucrarea

gospodareasca sau industriala a laptelui acestora. Pentru producerea numeroaselor

sortimente de branzeturi deosebit de gustoase si nutritive, laptele se foloseste in

forma pura sau in amestec cu cel de vaca. SPECIA SUINE Diversificarea genetica s-a redus foarte rapid in conditiile procesului de

ameliorare, in care un numar redus de rase s-au evidentiat si corespund sub

aspectul indicilor tehnico-economici si calitativi.In aceste conditii, pentru

mentinerea unor populatii de porcine autohtone, ca stoc genetic, sunt vizate douǎ

rase: Mangaliţa, care are un efectiv inclus in programul de conservare de 260

capete şi rasa Bazna cu un efectiv de 65 capete.

Rasa Mangalita Rasa Bazna

Rasa Mangalita este rustica, avand o rezistenta organica mult mai mare decat

a altor rase, caracterizandu-se printr-o deosebita rezistenta la boli, ger si arsita. Nu

este pretentioasa fata de hrana (valorifica cel mai bine porumbul, avand nevoie

deci de cantitati reduse de proteina animala), multumindu-se cu pasunea obisnuita,

cu jirul si ghinda padurilor, pe care le asimileaza mai bine decat alte rase,

8

transformand-le in carne frageda si grasime de o valoare energetica superioara.

Minusul rasei Mangalita este prolificitatea redusa, de 5 - 6 purcei la o fatare in

medie, fiind frecvente cazurile cand se obtin 3-4 purcei la o fatare. Prolificitatea

redusa a rasei Mangalita se datoreaza lipsei de selectie, fiind in stransa corelatie

cu insusirea de ingrasare, sporirea accentuata a prolificitatii cerand in primul rand

modificarea insusirii de a depune grasime.

Rasa Bazna - prin anumite insusiri biologice (lipsa de pretentii fata de

intretinere, adaptabilitatea perfecta la conditiile naturale si de crestere din tara

noastra, productia buna de purcei etc.), rasa Bazna se situeaza deasupra altor rase

si prezinta importanta economica insemnata. Prin aptitudinille sale de bun

valorificator al celor mai variate surse de hrana, se preteaza excelent pentru o

crestere in zonele cu productie cerealiera saraca, unde rasele perfectionate nu pot fi

crescute cu eficienta ridicata, prin productia sa fiind destinat a satisface o parte din

nevoile interne de consum de carne. Totodata, porcul Bazna reprezinta una din

rasele cu origine total diferita de a celorlalte rase care se cresc la noi, putand fi

astfel foarte util pentru incrucisari industriale multiple, fara a fi astfel nevoie de

importul alteia in scopul respectiv.

SPECIA GALINACEAE

In scopul protejǎrii, utilizarii si pǎstrarii biodiversitaţii genofondului avicol

din fermele de elitǎ, orientarea ameliorǎrii este corelatǎ direct cu exploatarea si

diversitatea producţiilor realizate, ale speciei de gaini - in numar de 33993 capete,

structurate pe linii pure si gaini de genoteca. Rezerva de gene existenta la

crescatorii particulari sub forma unor populatii crescute în rasa curata, inventariata

in numar total de 6793 capete reprezinta o alternativa de resurse genetice

valoroase, care poate contribui la diversificarea populatiilor existente în fermele de

elita, luându-se în consideratie evitarea cresterii consangvinizarii, prin asigurarea

unei marimi efective corespunzatoare.

9

Rasa Gat Golas de Transilvania

Este o rasa care s-a facut cunoscuta in literatura avicola cu ocazia expozitiei

de la Viena din anul 1875, cand o crescatoare din Transilvania a prezentat un lot

omogen de gaini cu gatul golas. In urma unor eforturi indelungate de selectie in

vederea fixarii caracterelor de exterior s-a reusit stabilizarea genotipului, respectiv

formarea unei rase pure care poarta chiar numele unei regiuni romanesti si care a

fost prezentata in expozitiile europene din anul 1875 la Viena, in anul 1878 la

Paris si 1900 la Londra, sub denumirea de rasa “Gat-Golas de Transilvania”. In

aceeasi perioada crescatorii transilvaneni au elaborat si primul standard al rasei

care a fost recunoscut si preluat de Asociatia germana a crescatorilor rasei Gat

Golas de Transilvania, standard ce este cuprins si astazi in standardul german.In

perioada interbelica rasa Gat Golas de Transilvania s-a bucurat de atentia unor

specialisti, dintre care mentionam pe G.K.Constantinescu in cadrul Institutului

National Zootehnic, care a studiat pasarile locale si mai ales modul de imbunatatire

a performantelor bioeconomice.

Impresia de ansamblu este aceea a unei pasari rustice, robuste, cu un format

corporal dreptunghiular, inclinat spre inapoi.

SPECIA CURCI

Rezerva de gene la aceasta specie este concentrata in nucleul existent,

reprezentat de cele 7 populatii de curci, in efectiv de 3.170 capete. Spre deosebire

10

de gaini, curcile domestice prezinta un numar mic de rase si varietati, caracterizate

prin aceeasi conformatie corporala, dar diferite intre ele prin culoarea penajului,

proprietatile carnii, insusirile de crestere si de reproductie.

Rasa Bronzată Rasa Alba mare cu pieptul larg

Considerată ca una din cele mai vechi rase de curci, formată prin

împerecherea curcilor sălbatice din zona vestică şi meridională a Statelor Unite cu

populaţia locală Narragansett. A fost selecţionată pentru mărirea taliei şi a

pieptului şi recunoscută ca rasă în anul 1877 când a fost inclusă în standardul

american.

A participat la formarea majorităţii raselor de curci existente în lume. Este

cunoscută ca având mai multe variante cum ar fi Bronzata Americană, Bronzata

Canadiană, Bronzată cu piept larg, diferenţa între ele fiind de talie, piept şi

performanţe.

Odată cu apariţia raselor albe de curci, curca Bronzată a pierdut din

importanţă cât şi din pondere în structura efectivelor. Ca o confirmare a originii

din forma sălbatică, curca Bronzată este rustică şi manifestă o aptitudine deosebită

pentru clocit. SPECIA PALMIPEDE

In ultimii ani s-a constatat ca biodiversitatea pasarilor s-a diminuat datorita

numarului redus de rase (care au corespuns cerintelor zoo-economice), masurile de

11

conservare luate fiind adaptate pentru fiecare specie si rasa de rate (Leseasca,

Pekin, Campbell si Alergatoare Indiana), in numar de 450 capete si gaste

(Toulouse, Emdeni Chineza alba si Chineza castanie) in numar de 130 capete.

Rasa Pekin Rasa Toulouse

SPECII DE ANIMALE DE BLANA Organizata in ferme de elita, mentinerea in stoc genetic a speciilor si

varietatilor coloristice existente de nurca in numar de 200 capete, vulpe argintie

110capete, vulpe polara 90 capete, dihor 250 capete, are in vedere pe de o parte

asigurarea materialului biologic pentru reproductie si ameliorare, iar pe de alta de

imbunatatire din punct de vedere genetic a potentialului productiv al animalelor si

implicit al calitatii blanurilor.

Specia Vulpe argintie Nurca silver blue Nurca

SPECIA ALBINE Datorita faptului ca selectia practicata în fermele de elita poate duce la

uniformizarea familiilor de albine în fiecare zona si la modificarea lor genetica,

12

apare necesitatea de a se conserva anumite populatii locale cu însusiri valoroase

adaptate la zona respectiva. Aceste populatii sunt identificate si nominalizate in

zone relativ izolate reproductiv, care nu practica stuparit pastoral si nu introduc

matci de crescatorie. Cele 1000 de familii din rasa Apis mellifera carpatica

reprezinta patrimoniul genetic animal al acestei specii in Romania.

SPECIA VIERMI DE MATASE Elaborarea programelor de ameliorare a viermilor de matase pe baze genetice

este conditionata de existenta unei largi diversitati a resurselor genetice, în acest

scop fiind întreprinse unele actiuni pentru îmbogatirea permanenta a fondului

genetic prin identificarea de noi surse de gene si conservarea genofondului

sericicol existent din rasa Bombyx mori, in numar de 3250 familii si mentinerea

parametrilor acestui genofond la un nivel care sa asigure o variabilitate genetica

cât mai mare si un complex de însusiri valoroase utile pentru ameliorare.

Rasa Bombyx mori

13

SPECIA PESTI

In abordarea problemelor privind conservarea genofondului raselor de pesti,

obiectivele principale sunt pastrarea in dinamica a populatiilor, in totalitatea

acestora sau intr-o proportie cit mai mare, mentinerea diversitatii genetice, evitarea

fenomenului de eroziune genetica. Aceasta specie este reprezentata de un numar de

36720 capete, care fac obiectul conservarii genetice animale.

Rasa Crap Frasinet Rasa Crap Ineu

Rasa Crap Ropsa Rasa Crap Ornamental Japonez(Koi)

Pentru acordarea sprijinului tehnic si economico-financiar, diversificat si

diferentiat pe specii de animale, pentru a se realiza consecvent si eficient o

protectie reala si o dezvoltare sustinuta a patrimoniului genetic national din

zootehnie adaptate managementului de piata si corelate cu cerintele impuse de

legislatia internationala, Agenţia Naţionala pentru Ameliorare si Reproducţie în

Zootehnie “Prof.Dr.G.K.Constantinescu” colaboreaza cu Ministerul Agriculturii si

Dezvoltarii Rurale si cu Asociatiile crescatorilor de animale .

14

Conservarea si utilizarea durabila a resurselor genetice animale a reprezentat

obiectul Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite de la Rio de Janeiro din anul

1992 si unul dintre principalele obiective ale Planului de actiune mondiala al FAO

si ale Tratatului International privind resursele genetice pentru alimentatie si

agricultura. Programul european al resurselor genetice la care Comunitatea

Europeana este semnatara, pledeaza in favoarea unui schimb de informatii eficient

si a unei coordonari stranse intre principalii actori ai Comunitatii si organizatiile

din intreaga lume preocupate de conservarea, caracterizarea, colectarea si utilizarea

resurselor genetice agricole, cu scopul de a creste efectul favorabil al acestora

asupra agriculturii. Actiunile intreprinse in acest sens, pot contribui la mentinerea

biodiversitatii, la imbunatatirea calitatii produselor agricole, la o mai mare

diversificare in zonele rurale si la reducerea costurilor productiei agricole prin

promovarea unei productii agricole durabile si favorizarea dezvoltarii durabile in

aceste zone.Este necesara imbunatatirea cunostintelor privind resursele genetice

disponibile in Comunitate, originea si caracteristicile acestora, colectarea

informatiilor, crearea unei retele europene pentru promovarea prezentarii pe

Internet a unor inventare nationale, accesibile unui public larg. Acestea trebuie sa

contina date si sa asigure difuzarea lor la nivel comunitar si international, in

special un inventar de colectii de rase “in situ”, dar si “ex situ” in bancile de gene

europene, tinand seama de activitate retelelor de coordonatori nationali europeni

pentru gestionarea resurselor genetice animale, care interrelationeaza cu sistemul

DAD-IS al FAO. Managementul resurselor genetice are o importanta deosebita in

promovarea, pastrarea si folosirea raselor autohtone, in stransa legatura cu

modelele de dezvoltare si practicile traditionale de exploatare.

Diversitatea biologica si genetica in agricultura constituie un factor

indispensabil pentru dezvoltarea productiei agricole si a zonelor rurale. In

consecinta, trebuie luate masurile necesare pentru a asigura conservarea si

utilizarea durabila a resurselor acestei diversitati.Interesul crescatorilor pentru o

15

anumita rasa scade daca prin nivelul productiei aceasta nu mai asigura eficienta in

exploatare si ca urmare efectivul se reduce pina la disparitie.

Deţinatorii de animale care constituie resurse genetice animale in

conservare trebuie sa fie membrii intr-o asociaţie profesionalǎ, motiv pentru care

s-au constituit 11 astfel de asociaţii si o federaţie, exceptand cei 9 deţinatori unici

(staţiuni sau institute de cercetare, societǎţi comerciale ), cuprinzând 32 judeţe ale

ţarii si municipiul Bucureşti.

Beneficiaza de sprijin financiar, conform Listei resurselor genetice animale in

stare criticǎ, in pericol de dispariţie şi a celor vulnerabile, propusǎ de Agentia

Nationala pentru Ameliorare si Reproducţie în Zootehnie cu acordul Comisiei

Naţionale pentru Managementul resurselor genetice animale , un numar de 471 de

deţinatori persoane fizice si juridice, care deţin 15 specii şi 123 rase şi linii si care

reprezintǎ resurse genetice animale .

În conformitate cu Ordonanţa de Urgenţǎ nr.194/2005, art.4, pct.1,

verificarea modului privind respectarea de cǎtre deţinatorii de animale a

programelor de conservare si utilizare a populaţiilor de animale in stare critica, in

pericol de dispariţie si a celor vulnerabile se realizeaza de cǎtre Agenţia Naţionala

pentru Ameliorare si Reproducţie în Zootehnie “Prof.Dr.G.K.Constantinescu” si

consta in urmatoarele :

Respectarea programului de conservare:

- verificarea criteriilor privind puritatea rasei - la specia bovine, porcine,

ovine, caprine, animalele trebuie sa fie înscrise in registrul genealogic;

- la celelalte specii trebuie sa existe sistem de evidenţǎ primarǎ;

- verificarea criteriilor privind circuitul reproducǎtorilor – organizarea

populaţiilor în minim 12 familii de tatǎ, fiecare familie fiind formatǎ dintr-un

mascul şi un numǎr corespunzǎtor de femele, iar programele de conservare vor

trebui sǎ includǎ informaţii privind circuitul reproducǎtorilor masculi in cadrul

familiilor şi a femelelor intre familii, astfel încat partenerii de împerechere sǎ nu

aibǎ strǎmoşi comuni cel puţin douǎ generaţii;

16

- verificarea criteriilor privind numǎrul minim de animale pe crescǎtor

(populaţii în stare criticǎ, în pericol de dispariţie,vulnerabile);

- verificarea respectǎrii obligaţiilor beneficiarului conform contractului de

finanţare a resurselor genetice animale in conservare, in baza caruia a primit sprijin

financiar;

- sǎ deţinǎ numǎrul de animale conform programului de conservare întocmit;

- sǎ menţinǎ numǎrul de animale pentru care primeşte sprijin financiar în

anul respectiv (in cazul in care efectivul de animale se reduce datoritǎ unor cauze

cum ar fi îmbolnavirea, sacrificarea, moartea, vânzarea, crescǎtorul are obligaţia de

a reface efectivul de animale adulte de reproducţie, prin trecere de la tineret sau

cumpǎrare, de regulǎ imediat, dar nu mai târziu de 6 luni), in caz de nerefacere a

efectivelor va anunţa in mod oficial autoritaţile abilitate pentru diminuarea

sprijinului acordat in anul respectiv;

- sǎ utilizeze creşterea efectivelor in rasǎ curatǎ;

- sǎ deţinǎ in proprietate, arenda sau concesiune o suprafaţa de teren agricol

de cel putin 0,5 ha /UVM, pentru populaţiile de bovine, porcine, ovine si caprine;

- sǎ ia masuri privind creşterea numarului de animale, la peste 5000 de

capete, astfel încît sǎ devina populaţii active cu program de ameliorare, in

intervalul de 5 ani pentru care s-a încheiat contractul de finanţare;

- sǎ completeze la zi evidentele primare stabilite de detinatorul registrului

genealogic al rasei si al documentelor primare in cazul altor specii;

- în cazul în care intenţioneazǎ sǎ renunţe la cresterea animalelor care fac

obiectul contractului, va anunţa Ministerul Agriculturii si Dezvoltǎrii Rurale, care

are drept de preemţiune la cumpare.

Respectarea programului de utilizare a resurselor genetice:

- verificarea respectarii obligaţiilor beneficiarului conform contractului de

finanţare pentru utilizarea resurselor genetice animale in baza caruia a primit

sprijinul financiar;

17

- programele de conservare si utilizare pentru fiecare populaţie de animale

(populaţii în stare criticǎ, în pericol de dispariţie sau vulnerabile) se intocmesc cu

sprijinul asociaţiei care reprezintǎ crescǎtorii de animale din aceste populaţii;

- sǎ coordoneze aplicarea programelor de conservare intocmite pentru

populaţiile de animale ce le deţine fiecare dintre aceste asociaţii ;

- sa constituie baza naţionala de date privind resursele genetice animale si

sǎ actualizeze informaţiile in baza de date a Organizaţiei pentru Agriculturǎ si

Alimentaţie FAO DAD-IS;

- sǎ infiinţeze si sǎ conducǎ registrele genealogice pentru speciile pe care le

deţin, conform O.M. 555/2006 (citerii privind puritatea rasei -art 1, pct. a);

- sa elaboreze si sa publice lucrari de popularizare referitoare la populaţiile

aflate in conservare;

- sǎ participe la reuniunile internationale referitoare la resursele genetice

aflate in in conservare;

- sǎ stabileascǎ obligaţiile deţinǎtorilor de animale pentru care au fost

intocmite programe.

Pentru supervizarea si punerea in aplicare a programelor de conservare si

utilizare eficienta a resurselor genetice, exista o colaborare permanenta cu

Asociatiile profesionale si unitatile detinatoare de patrimoniu genetic aflat in

conservare, care asigura locatiile conservarii “in situ” a speciilor, astfel:

- pentru specia taurine - rasa Sura de Stepa – Asociatia crescatorilor de Vaci

de Lapte Holboca Iasi;

- pentru specia bubaline - rasa Bivol Romanesc - Asociatia Crescatorilor de

Bubaline din Romania;

- pentru specia ovine: rasaValaha cu coarne in tirbuson (Ratca) - Asociatia

Judeteana a Crescatorilor de Ovine Caras-Severin; rasa Karakul - Asociatia

Crescatorilor de Ovine si Caprine Mooldoovis-Botosani; rasele: Merinos de Palas,

Merinos de Suseni, Merinos de Stavropol, Merinos Australian, Merinos de Cluj,

Merinos Transilvanean, Polwarth, Suffolk Cullard Belgian - Asociatia

18

Crescatorilor de Ovine – Dobrogea; rasa Tigaie cu cap negru de Teleorman -

Asociatia Crescatorilor de Ovine si Caprine Teleorman; rasa Tigaie varietatea

ruginie - Asociatia Crescatorilor de Specii aflate in Conservare;

- pentru specia caprine - rasele Alba de Banat si Carpatina - Asociatia

Nationala a Crescatorilor de Capre-Caprirom;

- pentru specia suine - rasa Mangalita - Asociatia Romana a Producatorilor de

Porci Rasa Mangalita, iar pentru rasa Bazna- Asociatia Crescatorilor de Specii

aflate in Conservare;

- pentru specia animale de blana-Statiunea de Cercetare Dezvoltare pentru

Cresterea Animalelor de Blana Targu Mures;

- pentru specia gaini-Federatia Asociatiilor Crescatorilor de Pasari de Curte si

Animale Mici in Rasa Pura din Romania, Asociatia Crescatorilor de Pasari din

Rasa Gat Golas de Transilvania-“Hobby –GGT” si S.C.Avicola Bucuresti S.A.;

- pentru specia curci-Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof

si Sfecla de zahar Brasov;

- pentru specia palmipede-U.S.A.M.V.Bucuresti - Statiunea Didactica

Experimentala Moara Domneasca;

- pentru specia viermi de matase – rasa Bombyx mori - S.C.de Sericicultura

Sericarom S.A Bucuresti;

- pentru specia albine – rasa Apis mellifera carpatica - Institutul de Cercetare

Dezvoltare pentru Apicultura;

- pentru specia pesti - Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Ecologie

acvatica ,Pescuit si Acvacultura Galati, S.C.Acvares S.R.L.Tiganasi, Centrul de

Cercetare Dezvoltare pentru Piscicultura Nucet.

Cunoscandu-se faptul ca unele rase au fost create si stabilizate cu mii de ani

in urma in mod natural si apoi ameliorate de catre om, nu se poate ignora

importanta cultural - istorica a acestor rase.

Din anul 2006 au fost intocmite programe de conservare si utilizare pentru

fiecare populatie, conform legislatiei in vigoare, aprobate de catre Agentia

19

Nationala pentru Ameliorare si Reproductie in Zootehnie

“Prof.Dr.G.K.Constantinescu“ si monitorizate de Directia pentru Protectia

Resurselor Genetice Animale.

Rezerva de gene existenta la crescatorii particulari sub forma unor populatii

crescute in rasa pura reprezinta o alternativa de resurse genetice valoroase, bine

adaptate la conditiile de mediu si poate contribui la diversificarea populatiilor

existente la un anumit moment. De-a lungul timpului biodiversitatea s-a diminuat

datorita numarului redus de rase care au corespuns cerintelor zoo-economice,

astazi aflandu-se in programele de conservare si utilizare a cestora un numar redus

de populatii de animale. Prin conservarea raselor din speciile restranse numeric

mai sus mentionate se constituie o sursa de gene ce ar putea ajuta la rezolvarea

unor aspecte, cum ar fi:

- asigurarea unei baze de progres continuu in cresterea productivitatii ;

- refacerea vitalitatii liniilor selectionate si refacerea rezistentei la boli;

- evitarea deteriorarii efectivelor de animale din cauza aparitiei de

homozigoti purtatori ai unor gene recesive daunatoare, rezultat care poate aparea in

starea de homozigotie a procesului dispersiv;

- posibilitatea utilizarii in viitor a unor gene care la acest moment nu prezinta

interes;

- importanta valorii cultural-istorice.

Evolutia rapida si tehnologica a civilizatiei in ultimele secole, a implicat o

masiva inlocuire a sistemelor extensive de productie, in primul rand pastorale, cu

sisteme intensive. Pericolul acestei rapide evolutii a impus cautarea in toate

domeniile a unor cai de dezvoltare durabila, fiind necesara o mai mare atentie

conservarii sistemelor pastorale de exploatare (transhumanta, pendulare locala,

etc.), ce nu solicita resurse epuizabile, folosirea terenurilor marginale, conserva

peisajul si resursele genetice.

20

Sistemul de cunostinte si informatii are un rol major in vitalizarea productiei

animale si in managementul corect al resurselor genetice. Pentru aceasta este

necesara:

- infiintarea la nivel national a unei asociatii –Asociatia Romana pentru

Managementul Resurselor Genetice Animale (A.R.M.R.G.A.) cu scopul de a

promova populatiile de animale in stare critica, in pericol de disparitie si a celor

vulnerabile, in vederea mentinerii diversitatii acestora in concordanta cu Conventia

de la Rio, privind conservarea biodiversitatii, aceasta asociatie a fost infiintata in

anul 2007.

- institutionalizarea relatiilor dintre cercetarea stiintifica, invatamantul

superior si extensia cel putin in problema managementului resurselor genetice

animale (institutiile de cercetare trebuie sa produca noi tehnologii, invatamantul

trebuie sa produca resurse umane competente si extensia trebuie sa transfere

tehnologiile noi de la cercetare la fermieri, asigurand folosirea corecta a noilor

tehnologii si a resurselor umane.

- cooperare intre organizatiile guvernamentale si neguvernamentale

implicate in conservarea biodiversitatii resurselor genetice animale, a mediului si

managementul resurselor genetice;

- descrierea si denumirea corecta a raselor si identificarea unor rase

considerate disparute, optimizarea anumitor programe de conservare “in situ”;

- elaborarea unui program pentru formarea, dezvoltarea si utilizarea

resurselor umane necesare managementului resurselor genetice si diversitatii

biologice: exigenta in pregatirea specialistilor, documentare, informatica,

originalitate in gandire, participare activa la simpozioane nationale si

internationale.