CUPRINS

Capitolul I Notiuni generale despre impozit

1.1 Impozitul –notiuni generale; elemente impozabile1.2 Impozite directe1.3 Impozite indirecte

Capitolul IIImpozitul pe profit

2.1 Impozitul pe profit- definitie2.1.1.Contribuabili

2.2 Sfera de cuprindere a impozitului pe profit2.2.1. Obligatii2.2.2.Scutiri2.2.3.Anul fiscal2.2.4.Cotele de impozitare

2.3.Calculul si plata impozitului pe profit2.3.1.Reguli generale2.3.2.Veniturile neimpozabile2.3.3.Cheltuieli

2.3.3.1.Cheltuieli deductibile2.3.3.2.Cheltuieli deductibilie limitate2.3.3.3.Cheltuieli nedeductibile

2.3.4.Provizioane si reserve2.3.5.Cheltuieli cu dobanzile si diferentele de curs valutar2.3.6.Plata si controlul impozitului pe profit

2.4.Contul specific , impozitul pe profit

Capitolul IIIImpozitul pe salariu3.1. Impozitul pe salariu-definitie3.2.Contul specific impozitului de salariu3.3.Calcului impozitului pe salariu3.4.Retinerile din salariu

3.4.1.Asigurarile de sanatate3.4.2.Fondul de somaj3.4.3.Contributia la asigurarile sociale

Anexe Bibliografie

1

Istoria Coca-Cola de la 1886 pana in prezent

Coca-Cola este bautura racoritoare care este savurata de sute de milioane de ori pe zi de oameni de pe tot globul. Forma familiara a sticlei de Coca-Cola si sigla, care sunt marci inregistrate, sunt cele mai recunoscute simboluri comerciale din lume.

"Istoria Coca-Cola" este povestea produsului cu cel mai mare succes din istoria comertului si a oamenilor carora li se datoreaza atractia sa unica. Urmatoarele pagini prezinta numai cateva exemple dintre milioanele de reclame si obiecte, care au facut din Coca-Cola un simbol fara varsta al bauturilor racoritoare de calitate.

NASTEREA UNEI IDEI RACORITOARE

Produsul care a dat cel mai cunoscut gust s-a nascut in Atlanta, Georgia, la data de 8 mai 1886. Dr. John Styth Pemberton, un farmacist local, a produs conform legendei siropul pentru Coca-Cola intr-un vas de arama pe un trepied, in curtea din spatele casei sale. A dus un borcan cu noul produs la farmacia ?Jacob?s? de pe aceeasi strada, unde a fost testat, declarat ?excelent? si pus in vanzare cu cinci centi paharul. In mod intentionat (sau in mod accidental, nu se cunoaste exact), noului sirop i-a fost adaugata apa carbonatata pentru a produce o bautura care a devenit dintr-o data ? Delicioasa si Racoritoare?, o tema ce continua sa se auda astazi oriunde se savureaza Coca-Cola. Considerand ca "cei doi C vor arata bine in reclame" Frank Robinson, partenerul si contabilul doctorului Pemberton, a sugerat numele si a scris cu acest scris unic marca inregistrata "Coca-Cola", ce este acum renumita. Primul anunt publicitar pentru "Coca-Cola", a aparut curand in The Atlanta Journal. Acesta invita cetatenii insetati sa incerce ?noua si populara bautura carbonatata?. Pe copertinele magazinelor au aparut bannere pictate de mana cu sugestia ?Consumati?, ce era adaugata pentru a informa trecatorii ca noua bautura era racoritoare. In timpul primului an vanzarile au atins, in medie, cifra modesta de noua portii pe zi.

Dr. Pemberton nu si-a dat niciodata seama de potentialul bauturii pe care o crease. Treptat, a vandut parti ale afacerii sale diferitilor parteneri si chiar inainte de moartea sa, in 1888, si-a vandut actiunile ramase lui Asa G. Candler. Domnul Candler, un om de afaceri din Atlanta cu o mare intuitie in materie de afaceri, a continuat sa cumpere drepturi suplimentare si a obtinut controlul in totalitate al afacerii.

ERA CANDLER

La data de 1 mai 1889, Asa Candler a publicat o reclama de o pagina in The Atlanta Journal si si-a declarat firma sa (firma de vanzari en-gros si en-detail) ca "singura proprietara a Coca-Cola? Delicios. Racoritor. Antrenant. Tonic". Titlul exclusiv de proprietate, pe care domnul Candler l-a obtinut in 1891, a costat in total 2.300$.

Pana in anul 1892, flerul de comerciant al domnului Candler a impulsionat vanzarea de sirop Coca-Cola, facand-o sa sporeasca de aproape zece ori. Curand dupa aceasta si-a lichidat farmacia "Jacobs" si si-a indreptat intreaga atentie spre bauturi racoritoare. Impreuna cu fratele sau John S. Candler, cu Frank Robinson, fostul partener al lui John Pemberton, si cu alti doi asociati, domnul Candler a format in Georgia o corporatie cu numele de The Coca-Cola Company. Capitalul initial a fost de 100.000$.

Marca inregistrata "Coca-Cola", folosita pe piata din anul 1886, a fost inregistrata la Biroul de Inventii al Statelor Unite la data de 31 ianuarie 1893 (inregistrarea a fost reinoita periodic).

Crezand cu fermitate in publicitate, domnul Candler a dezvoltat eforturile depuse de doctorul Pemberton in domeniul marketing-ului, distribuind mii de cupoane pentru o sticla de Coca-Cola gratuita. A promovat continuu produsul, distribuind suveniruri, calendare, evantaie, ceasuri, urne si multe altele, toate cu marca inregistrata Coca-Cola.

Afacerea a continuat sa se dezvolte si in anul 1894 s-a deschis in Dallas (Texas), prima fabrica de producere a siropului din afara orasului Atlanta. Altele s-au deschis la Chicago (Illinois) si la Los Angeles (California), in anul urmator.

In 1895, la trei ani dupa infiintarea Companiei Coca-Cola, domnul Candler a anuntat in raportul sau anual catre actionari: "Coca-Cola se bea acum in fiecare stat si teritoriu din Statele Unite".

2

Pe masura ce a crescut cererea de Coca-Cola, The Coca-Cola Company, si-a dezvoltat rapid capacitatea de productie. O cladire noua, ridicata in 1898 pe Edgewood Avenue la College Street (care mai tarziu a devenit ?Coca-Cola Place?), a fost primul sediu dedicat exclusiv productiei de sirop si conducerii afacerii. Domnul Candler a salutat noua structura cu trei etaje si a declarat-o ?suficienta pentru toate necesitatile noastre de acum incolo?. Ea a devenit insa neincapatoare dupa numai un deceniu.

INCEPE IMBUTELIEREA

In timp ce eforturile domnului Candler se indreptau spre impulsionarea vanzarilor la pahar, se dezvolta un nou concept care urma sa raspandeasca savurarea bauturii Coca-Cola in intreaga lume.

In 1894, in Vicksburg, Mississippi, Joseph A. Biedenharn a fost atat de impresionat de cererea crescanda pentru Coca-Cola pe care o vindea la pahar, incat a instalat o masinarie de imbuteliat in spatele magazinului sau si a inceput sa vanda navete de Coca-Cola plantatiilor si fabricilor de cherestea de-a lungul raului Mississippi. El a fost primul imbuteliator de Coca-Cola.

Imbutelierea pe scara larga a fost posibila in 1899, cand Benjamin F. Thomas si Joseph B. Whitehead din Chattanoga (Tennessee), au obtinut de la domnul Candler drepturile exclusive de a imbutelia si vinde Coca-Cola in Statele Unite. Cu contractul in mana s-au alaturat lui John T. Lupton, tot din Chattanoga, si au inceput sa dezvolte ceea ce acum a ajuns sa fie sistemul de imbuteliat Coca-Cola din intreaga lume.

Prima fabrica de imbuteliat dupa incheierea noului contract, a fost deschisa in Chattanoga in 1899 si a doua in Atlanta, in anul urmator. Realizand atunci ca nu puteau obtine suficient capital pentru a construi fabrici de imbuteliat in intreaga tara, domnii Thomas, Whitehead si Lupton au decis sa caute capital strain. Au semnat contracte cu persoane competente, pentru a realiza fabrici de imbuteliat Coca-Cola in anumite zone geografice.

In urmatorii 20 de ani, numarul de fabrici a crescut de la doua la peste 1000, 95 la suta dintre ele fiind in proprietatea localnicilor si cu angajati ai acestora. Odata cu dezvoltarea afacerii, realizarea unui echipament de imbuteliat de mare viteza si a unor mijloace de transport tot mai eficiente au permis imbuteliatorilor sa serveasca mai multi clienti, cu un numar mai mare de produse. Astazi sistemul de imbuteliere Coca-Cola constituie reteaua cea mai mare si mai raspandita de productie si distributie din lume.

Protejarea unui nume valoros

Imbuteliatorii de Coca-Cola de la inceputul acestui secol au avut partea lor de dificultati. Cele mai serioase dintre acestea au fost legate de protejarea produsului si a ambalajului de imitatori.

Reclama facuta din vreme a avertizat cu privire la pericolul popularitatii. ?Cereti originalul? si ?Nu acceptati surogate?, aminteau consumatorilor ca trebuie sa fie multumiti numai cu produsul original.

Lupta fara sfarsit impotriva substituirii a constituit forta principala ce s-a aflat in spatele evolutiei sticlei contur de Coca-Cola. Pana in 1915 s-au folosit o mare varietate de ambalaje dar, pe masura ce s-a intensificat competitia, au aparut tot mai multe imitatii.

Coca-Cola merita un ambalaj distinct si, in 1916, imbuteliatorii au aprobat sticla unica, specifica, proiectata de Root Glass Company of Terre Haute, Indiana.

Forma sticlei contur, ce ne este acum familiara, a fost inregistrata ca marca de catre Biroul de Inventii al Statelor Unite in 1977, o onoare ce se acorda numai unui numar restrans de ambalaje. Sticla s-a alaturat astfel marcilor inregistrate "Coca-Cola", inregistrata in 1893, si "Coke", inregistrata in 1945.

UN OM PE NUME WOODRUFF

In 1919, actiunile Candler ale Companiei Coca-Cola au fost vandute bancherului Ernest Woodruff, din Atlanta, si unui grup de investitori, contra sumei de 25 milioane dolari.

Patru ani mai tarziu, Robert Winship Woodruff, fiul lui Ernest Woodruff, a fost ales presedintele Companiei, incepand astfel sase decenii de conducere active a afacerii. Inainte de a se alatura firmei de

3

bauturi racoritoare, barbatul in varsta de 33 de ani din Georgia, promovase de la vanzator pe camion la vice-presedinte si director general al White Motor Company.

Noul presedinte a pus un accent deosebit pe calitatea produsului. Domnul Woodruff a initiat o campanie denumita ?Bautura de Calitate?, folosind un personal format din oameni cu inalta calificare, pentru a incuraja si ajuta locurile unde Coca-Cola se vindea la pahar in vanzarea si servirea corecta a bauturii. Cu ajutorul imbuteliatorilor de frunte, conducerea Companiei a stabilit standarde de calitate pentru fiecare faza a operatiei de imbuteliere. Domnul Woodruff a vazut un potential urias pentru afacerea cu sticle de Coca-Cola asa ca suportul, constand in publicitate si marketing, a fost sporit substantial. La sfarsitul anului 1928, vanzarile de sticle Coca-Cola au depasit pentru prima data vanzarile la pahar.

Robert Woodruff a condus de-a lungul anilor afacerea Coca-Cola spre inaltimi de neegalat ale succesului commercial. Conceptele de comercializare ce sunt considerate obisnuite astazi, erau privite ca revolutionare pe vremea cand ele au fost introduse de catre domnul Woodruff.

Compania Coca-Cola a fost prima care a introdus, de exemplu, inovatia cartonului cu sase sticle Coca-Cola in primii ani ai deceniului al treilea, permitand astfel consumatorului sa transporte mai usor Coca-Cola acasa.

Cutia simpla de carton cu sase sticle, descrisa ca ?un ambalaj pentru casa, un maner ca o invitatie?, a devenit unul dintre cele mai puternice instrumente de comercializare ale industriei de bauturi racoritoare.

In 1929, cartonului i s-a alaturat un alt progres revolutionar, racitorul de metal cu capac, care a facut posibila servirea bauturilor Coca-Cola rece ca gheata la locurile de vanzare cu amanuntul. Racitorul a fost apoi imbunatatit cu refrigerare mecanica si actionare automata cu ajutorul monedelor. In felul acesta fabricile, birourile si multe alte institutii au devenit locuri de desfacere pentru bauturile racoritoare.

La fel ca si sticla contur, in 1929 a fost adaptat un pahar standard special pentru dozatoare, care a ajutat campania publicitara Coca-Cola. Aceste pahare, care se mai folosesc si azi la multe dozatoare, sunt o dovada vizibila a popularitatii fara varsta a bauturii Coca-Cola.

Targul International de la Chicago din anul 1933 a marcat introducerea dozatoarelor automate, in care se amestecau siropul si apa carbonatata pe masura ce se turna bautura. Operatorii dozatoarelor servisera manual Coca-Cola de la crearea acestei bauturi in 1886, iar vizitatorii targului erau uimiti vazand operatorul cum servea o bautura racita adecvat numai prin actionarea unei manete. Astazi, tehnologia moderna continua sa dozeze produsele Companiei Coca-Cola mai rapid si mai bine decat inainte.

Pentru bauturile racoritoare nu exista granite

Poate ca aportul cel mai insemnat al domnului Woodruff l-a constituit viziunea lui asupra bauturii Coca-Cola ca produs international. Lucrand impreuna cu asociatii talentati, a reusit sa realizeze impulsul global care in cele din urma a adus Coca-Cola spre toate colturile lumii.

Expansiunea internationala a firmei Coca-Cola a inceput in 1900 cand Charles Howard Candler, fiul cel mare al fondatorului Companiei, a luat cu el un borcan de sirop intr-o vacanta in Anglia. A urmat o comanda modesta la Atlanta, de cinci galoane de sirop.

In acelasi an, Coca-Cola a ajuns in Cuba si Puerto Rico si nu a durat mult pana sa inceapa distributia pe plan international a siropului. In primii ani ai secolului trecut s-au construit fabrici de imbuteliat Coca-Cola in Cuba, Panama, Puerto Rico, Filipine si Guam. In 1920 a inceput imbutelierea intr-o fabrica din Franta, primul imbuteliator de Coca-Cola de pe continentul european.

In 1926 domnul Woodruff a angajat Compania pe calea expansiunii internationale organizate prin infiintarea Departamentului de Relatii Externe care a devenit in 1930 o filiala cunoscuta sub numele de The Coca-Cola Export Corporation. In acel moment numarul de tari care aveau fabrici de imbuteliat Coca-Cola a crescut de patru ori, iar Compania a initiat o relatie de parteneriat cu Jocurile Olimpice, relatie care trecea dincolo de granitele culturale.

4

Coca-Cola si Jocurile Olimpice si-au inceput asocierea in vara anului 1928, atunci cand un vas American a sosit in Amsterdam transportand echipa olimpica a Statelor Unite si 1000 de navete de Coca-Cola. Patruzeci de mii de spectatori care au umplut stadionul au asistat la doua premiere: aprinderea pentru prima oara a flacarii olimpice si prima vanzare de Coca-Cola la o Olimpiada. Imbracati in haine si sepci purtand marca Coca-Cola, vanzatorii au satisfacut setea fanilor, timp in care, in afara stadionului, standurile cu racoritoare, cafenelele, restaurantele si micile magazine denumite ?winkles? serveau Coke la sticle si din dozatoare.

Viziunea domnului Woodruff, legata de potentialul international al bauturii Coca-Cola, se implementeaza si se imbunatateste in continuare de catre Companie, de catre imbuteliatorii si filialele lor, incluzand afacerea Coca-Cola intr-un sistem global.

UN SIMBOL AL PRIETENIEI

La izbucnirea celui de al doilea razboi mondial, Coca-Cola se imbutelia in 44 de tari, de ambele parti ale conflictului. Departe de a distruge afacerea, razboiul a adus cu el noi provocari si posibilitati pentru intreg sistemul Coca-Cola.

Intrarea Statelor Unite in razboi a adus o comanda de la Robert Woodruff in 1941, ?pentru a avea grija ca fiecare barbat in uniforma sa poata obtine o sticla de Coca-Cola contra 5 centi, oriunde s-ar afla si oricat ar costa aceasta pentru companie.

Acest efort de a furniza fortelor armate Coca-Cola a fost initiat atunci cand a sosit o telegrama urgenta de la Sediul generalului Dwight Eisenhower, din Africa de Nord. Datata 29 iunie 1943, acasta cerea expedierea de materiale si echipament pentru 10 fabrici de imbuteliat.

Precedata de directive ca transporturile sa nu inlocuiasca alte transporturi militare, telegrama cerea de asemenea si expedierea a 3 milioane de sticle cu Coca-Cola, impreuna cu materie prima pentru a produce aceeasi cantitate de 2 ori pe luna.

In termen de 6 luni, un inginer al Companiei a fost trimis la Alger si a inaugurat prima fabrica, predecesoara celor 64 de fabrici de imbuteliat ce au fost expediate in strainatate in timpul celui de al doilea razboi mondial. Fabricile au fost construite aproape de fronturile din Europa si din zona Pacificului. In timpul razboiului, personalul din serviciul militar a consumat peste 5 miliarde sticle de Coca-Cola, pe langa nenumaratele portii provenite din dozatoarele si unitatile mobile independente din zonele fronturilor.

Prezenta bauturii Coca-Cola a facut insa mai mult decat sa ridice moralul trupelor. In multe zone a oferit posibilitatea localnicilor sa guste pentru prima oara Coca-Cola ? un gust pe care in mod evident l-au savurat. Cand s-a instaurat din nou pacea, sistemul Coca-Cola urma sa se extinda in intreaga lume. De la mijlocul deceniului al cincilea si pana in 1960, numarul de tari cu fabrici de imbuteliere aproape s-a dublat.

Pe masura ce lumea iesea dintr-o perioada de conflicte, Coca-Cola aparea in intrega lume ca un simbol al prieteniei si al bauturilor racoritoare.

PROGRESUL IN DIRECTIA INDICATA DE VREMURI

Din ultimii ani ai deceniului al cincilea si pana in anii ?70, Statele Unite, ca si majoritatea tarilor din lume s-au schimbat intr-un ritm fara precedent. Compania Coca-Cola a trecut si ea prin cele mai dramatice schimbari in domeniile marketing-ului si al comercializarii, de la aparitia imbutelierii in anii ?90 ai secolului trecut. Al doilea razboi mondial a dat o noua forma lumii si Compania s-a aflat in fata unei piete globale de desfacere noi si mult mai complexe.

Ambalarea. Pana la jumatatea deceniului al saselea, lumea Coca-Cola era definite de sticla contur, de sase uncii si jumatate sau de paharele in forma de clopot pentru dozatoare. Odata ce consumatorii au inceput sa ceara varietate, compania a raspuns cu ambalaje noi, tehnologie noua si produse noi.

In 1955, Compania a introdus sticlele de 10,12 si 26 uncii (8 uncii=aprox. 240ml) de format adecvat consumului unei familii, sticle care au avut un success imediat. Cutiile de metal, realizate pentru prima oara pentru fortele armate de peste ocean, s-au gasit pe piata din 1960. Apoi dupa ani de cercetari

5

in domeniul sticlelor de plastic pentru bauturi racoritoare, Compania a introdus in anul 1977 ambalajele PET la dimensiunea de doi litri.

Produsele. Compania a introdus de asemenea si noi bauturi racoritoare pentru a satisface un spectru tot mai larg de gusturi. Nascuta in 1960 in Germania, familia de bauturi racoritoare Fanta a devenit cel de-al treilea sortiment din lume ca cifra de vanzari. Sprite, o bautura pe baza de suc de lamaie, a urmat in anul 1961.

Publicitatea. De-a lungul anilor, melodii, versuri si sloganuri au imprimat ritmul campaniilor publicitare Coca-Cola. Unul dintre cele mai renumite sloganuri publicitare, ?The Pause That Refreshes? a aparut pentru prima oara in The Saturday Evening Post in anul 1929. El a fost sustinut de "It?s The Refreshing Thing To Do" in 1936 si "Global High Sign". Anii ?50 au produs "Sign Of Good Taste", "Be Really Refreshed" si "Go Better Refreshed".

Au urmat multe alte sloganuri memorabile inclusive ?Things Go Better With Coke? in 1963. ?It?s The Real Thing?, folosit pentru prima oara in 1942 a fost readus in 1969 pentru a sustine un nou mod de comercializare pentru Coca-Cola ce a avut un success remarcabil.

Ilustratii sugestive, realizate de catre artisti de frunte, inclusive Norman Rockwell, apareau in anunturi publicitare pline de culoare, care ?proiectau? imaginea produsului in reviste importante. ?Portretele? populare ale lui Mos Craciun realizate de cunoscutul artist Haddon Sundblom, care au inceput in anii?30, au continuat ca anunturi publicitare de sarbatoare in a doua parte a anilor?50 si in primii ani ai deceniului al saptelea.

Incepand cu jumatatea deceniului al treilea, radioul a fost cel mai important mijloc de comunicare pentru Coca-Cola. In anii?60 popularele versuri ?Things Go Better With Coke? au devenit un hit al spoturilor publicitare radio, folosindu-se grupuri de success ca The Supremes, The Four Seasons, Jan And Dean si The Moody Blues.

Reclamele companiei s-au schimbat o data cu lumea, adresandu-se unor noi grupuri de consumatori prin intermediul unor noi medii de comunicare, in mod special al televiziunii. In 1950, de ?Thanksgiving Day? (Ziua Recunostintei), Edgard Bergen si prietenul lui, Charlie McCarthy au aprut in cadrul primului show live al retelei de televiziune ce a fost sponsorizat de Compania Coca-Cola. O data cu evolutia acestui mediu de comunicare de la sponsorizarea programelor la reclame comerciale care apareau in timpul diferitelor show-uri, multe celebritati au facut reclama pentru Coca-Cola. Printre cunoscutii animatori care au aparut in timpul reclamelor comerciale Coca-Cola de la televiziune si radio in aniii?60 au fost Surorile McGuire, Aretha Franklin si Neil Diamond.

In decursul anilor, modul de a face reclama pentru Coca-Cola s-a schimbat in multe privinte, dar mesajul, ca si marca inregistrata, au ramas aceleasi.

O AFACERE GLOBALA

O data cu intrarea in cel de al patrulea sfert al secolului 20, legatura emotionala dintre Coca-Cola si consumatorii ei a devenit tot mai puternica si tot mai globala. In 1971, tinerii din intrega lume s-au adunat pe varful unui deal din Italia pentru a canta ?I?d like to buy the world a Coke?(as dori sa cumpar lumii o Coca-Cola), o reactie la vremurile violente. Acest moment a constituit si o privire indreptata spre viitorul Companiei: o prezenta globala in continua expansiune si atasament tot mai profund pentru cea mai pretuita marca din lume.

Forta si prestigiul marcii Coca-Cola au fost exemplificate in 1988, cand 3 studii independente realizate la scara mondiala de catre Landor&Associates, au confirmat ca cea mai cunoscuta si mai admirata marca din lume este Coca-Cola.

Publicitatea din anii?70 si ?80 a continuat o lunga traditie care a prezentat bautura Coca-Cola ca pe una dintre placerile simple ale vietii, distincte si acceptata oriunde. In 1976 a fost introdusa campania ?Coke Adds Life?, punand bazele pentru introducerea in 1979 a sloganului ?Have a Coke and a Smile?.

In 1982 a fost lansata in intrega lume tema "Coke is it!" pentru a reflecta spiritul pozitiv al anilor ?80 si pentru a afirma din nou suprematia Coca-Cola. "Can?t Beat the Feeling" a caracterizat anii ?80 in timp ce "Can?t Beat the Real Thing" a condus spre anii ?90 si spre introducerea in 1993 a campaniei "Always Coca-Cola".

6

In drum spre mileniul III

The Coca-Cola Company a inceput sa-si dezvolte reteaua globala in anii?20, fiind acum prezenta in peste 200 de tari si producand sute de milioane de portii pe zi. Sistemul Coca-Cola a aplicat cu succes o formula simpla la scara globala: crearea unui moment racoritor contra unei sume mici de bani, de sute de milioane de ori pe zi, de un milliard de ori pe zi.

The Coca-Cola Company si reteaua ei de imbuteliatori cuprind cel mai sofisticat si extins (atotpatrunzator) sistem de productie si distributie din lume. Mai mult decat orice, acest sistem inseamna oameni devotati care lucreaza din greu pentru a vinde Coca-Cola, Coca-Cola light, Sprite, Fanta si alte produse ale Companiei .

Inseamna, de exemplu, o echipa australiana formata din tata si fiu care conduc 7000 de kilometri pe saptamana prin tinuturi salbatice pentru a vinde Coca-Cola unor consumatori izolati. Inseamna, de asemenea, un filipinez in varsta de 73 de ani care vinde Coca-Cola rece in fiecare zi in piata din orasul sau si refuza sa plece pana ce nu a vandut cel putin 50 de navete.

Sistemul unic in lume a facut din Compania Coca-Cola prima intreprindere de bauturi racoritoare din lume. Compania vinde aproape jumatate din toate bauturile racoritoare ce se consuma in intreaga lume.

De la Boston la Beijing, de la Montreal la Moscova, mai mult decat orice alt produs de consum, Coca-Cola a adus placere consumatorilor insetati de pe intreg mapamondul. De peste un secol, Coca-Cola creaza zilnic momente speciale de placere sutelor de milioane de oameni. Istoria bauturii Coca-Cola reprezinta povestea unor momente speciale. Aceste momente isi au originea intr-un vas de arama asezat pe un trepied din curtea doctorului Pemberton si ele au fost inmultite cu multe miliarde de asemenea momente pe intreg globul. Ele au devenit familiare si universale prin publicitatea unica facuta de domnul Candler si prin viziunea domnului Woodruff care a dorit sa aduca Coca-Cola la indemana tuturor. Momentele acestea fac din Coca-Cola cel mai omniprezent produs de consum din lume. In fiecare zi, Coca-Cola isi intareste pozitia de bautura racoritoare a lumii. De milioane de ori pe zi, oamenii traiesc un moment delicios si racoritor pe care numai Coca-Cola il poate oferi. In decursul a peste un secol de schimbari si dintr-o noua era care promite si mai multe schimbari, Coca-Cola ramane un simbol fara varsta al bauturilor racoritoare de calitate.

7

Capitolul I NOTIUNI GENERALE DESPRE IMPOZIT

1.1 Impozitele reprezintă o forma de preluare a unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice sau

juridice la dispoziţia statului pentru acoperirea cheltuielilor sale. Impozitele au un caracter obligatoriu, se acorda cu titlu nerambursabil si fara o contraprestatie directa din partea statului

1.2. Elementele impozitului reprezintă acele componente care contribuie la stabilirea mărimii lui,a sursei, a

modului de aşezare si a momentului datorarii sale:

1. Denumirea impozitului reflecta natura economica a impozitului;

2. Plătitorul impozitului este persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata acestuia(la impozitul pe salariu, plătitorul este angajatul iar la impozitul pe profit plătitorul este agentul economic);

3. Suportatorul impozitului este aceea persoana care suporta efectiv impozitul.Nu întotdeauna suportatorul este acelaşi cu subiectul impozitului.De exemplu, in cazul impozitului pe salarii, salariul este subiectul si este si suportatorul impozitului;

4. Obiectul impozabil este reprezentat de materia supusa impozitării.In cazul impozitelor directe, obiectul impozabil este venitul sau averea(de ex.obiectul impozabil la impozitul pe profit este profitul iar la impozitull pe salarii este salariul);

5. Sursa impozitului arata din ce anume se plăteşte impozitul:din venit sau din avere .In unele situaţii, obiectul impozabil si sursa impozitului se confunda ,alteori insa acestea sunt doua fenomene separate. Astfel in cazul impozitului pe profit, pe salarii obiectul si sursa coincid, plata impozitului determinând diminuarea corespunzătoare a venitului.

6.Unitatea de impunere reprezintă unitatea de măsura folosita pt. exprimarea dimensiunii obiectului impozabil.Drept unitate de impunere putem întâlnii:unitatea monetara in cazul impozitului pe salarii;

7.Cota de impunere reprezintă suma sau procentul care se aplica asupra bazei impozabile si serveşte la calcularea impozitului.Cotele de impunere sunt diferenţiate in funcţie de natura, de mărimea venitului impozabil si de categoriile de plătitori;

8. Modul de impunere si percepere a impozitului reprezintă totalitatea masurilor care se iau de organele fiscale in legătura cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea mărimii materiei impozabile si determinarea impozitului datorat statului.Aşezarea impozitelor presupune efectuarea mai multor operaţiuni succesive:

Stabilirea obiectului impozabil; Determinarea sumei impozitului; Perceperea impozitului;

9. Termenul de plata indica data pana la care impozitul trebuie plătit statului.Termenele de plata sunt prevăzute de fiecare act normativ instituitor de venituri bugetare.La fixarea acestor termene se au in vedere atat perioadele de realizare a veniturilor din care se plătesc impozitele cat si necesitatea alimentarii continue a bugetului statului cu resurse băneşti;

8

10.Sancţiuni se aplica persoanelor fizice si/sau juridice care nu-si onorează obligaţiile fiscale la termenele stabilite.Neachitarea impozitului pana la termenul stabilit prin lege atrage dupa sine sancţiuni cum sunt:majorări de întârziere, penalităţi, amenzi, executări silite, sancţiuni penale.

1.2 Impozitele directe

In evolutia lor,impozitele directe au tinut pasul cu dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activitati, fie pe venit sau pe avere.Impozitele directe, fiind individualizate, reprezinta forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat si in oranduirile precapitaliste,insa, o extindere si o diversificare mai mare au cunoscut abia in capitalism.Cu deosebire in primele decenii ale secolului al20lea, in locul impozitelor asezate pe obiecte materiale au pe diferite activitati,cum sunt cele comerciale si industriale,deci al impozitelor de tip real,si-au facut aparitia impozitele stabilite pe diferite venituri( salarii,profit,renturi) sau pe avere( mobiliara sau imobiliara), adica impozitele de tip personal,care au condos la extinderea impunerii prin aducerea printer platitorii de impozite si a marii mase a muncitorilor si functionarilor.Prin urmare, impozitele directe fiind nominative si avand un cuantum si termene de plata précis stabilite, iar acestea sunt aduse din timp la cunostinta platitorilor, sunt mai echitabile si deci mai de preferat decat impozitele indirecte,deoarece la acestea din urma consumatorii diferitelor marfuri si servicii nu stiu cu anticipatie cand si mai ales cat vor plati statului, sub forma taxelor de consumatie si a altor impozite indirecte.

1.3 Impozitele indirect

Impozitele indirecte sunt asezate asupra vânzarilor de marfuri si prestarilor de servicii, ceea ce confera acestora caracterul de impozit pe cheltuieli sau de impozit pe consum. Aceasta ultima formulare decurge din faptul ca suportatorul impozitelor indirecte este consumatorul final. Toti ceilalti agenti economici, inclusiv investitorii, care folosesc un bun sau serviciu include cheltuielile de achizitie a acestora în costul produsului/serviciului pe care ei îl fabrica si îl ofera spre vânzare pe piata. Ei transfera impozitul indirect (inclus în pretul de achizitie) asupra pretului de vânzare a propriului produs/serviciu, astfel încât nu mai suporta acest impozit.Baza de calcul la impozitele indirecte este pretul bunului, dupa caz, tariful serviciului prestat. Calculul impozitului se face în cote proportionale sau în suma fixa pe produs. În consecinta, la impozitele indirecte nu se practica discriminari în marime dupa puterea contributiva si nici reduceri ori scutiri, sunt aceleasi pentru toti consumatorii aceluiasi bun (serviciu).Cu toate ca cota de impozit indirect perceput la vânzarea unei anumite marfi (serviciu) este unica indiferent de cumparator, impozitele indirecte afecteaza în masura diferita veniturile populatiei destinate consumului. Categoriile de cumparatori cu venituri mici suporta o sarcina fiscala mai grea comparativa cu cea suportata de cei care dispun de venituri mari. Cu cât venitul este mai mic, cu atât proportia impozitului indirect în acesta este mai mare si invers. Impozitul indirect, asadar, are caracter regresiv, loveste, în principal, pe cei nevoiasi si pe cei cu resurse fixe, el nu cunoaste minimul neimpozabil si nici nu tine seama de situatia personala a cumparatorilor.Perceperea impozitelor indirecte, cum s-a aratat, are loc la vânzarea marfurilor ori prestarea serviciilor. Aceasta înseamna ca ele sunt cuprinse în preturi, pe care corespunzator le majoreaza. Când cumparatorii transforma veniturile în marfuri, cantitatea pe care ei o obtin este diminuata cu marimea impozitelor indirecte pe care le platesc. Impozitele indirecte, prin urmare determina scaderea veniturilor reale ale acestora (cele nominale nu sunt afectate).

9

Capitolul II Impozitul pe profit

2.1.Impozitul pe profit reprezintă unul din principalele venituri bugetare cu o pondere relativ mare in totalul impozitelor directe.

2.1.1. Sunt obligate la plata impozituliu pe profit următoarele persoane numite contribuabili : Persoanele juridice romane ; Persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent in

România; Persoanele juridice străine si persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activitate in România

intr-o asociere fara personalitate juridica; Persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau in legătura cu proprietăţi imobiliare

situate in România sau din vânzarea titlurilor de participare deţinute la o persoana juridica romana; Persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice romane,pentru veniturile realizate atat in

România cat si in străinătate din asocieri fara personalitate juridica;in acest caz,impozitul datorat de persoana fizica se calculeaza,se retine si se varsă de către persoana juridica romana

2.2 Sfera de cuprindere a impozitului

2.2.1.Impozitul pe profit se aplica dupa cum urmează : In cazul persoanelor juridice romane,asupra profitului impozabil obţinut din orice sursa,atat din

Romania,cat si din străinătate; In cazul persoanelor fizice rezidente asociate cu persoane juridice romanecare realizează venituri

atat in România cat si in strainatate,din asocieri fara personalitate juridica,asupra pârtii din profitul imp

In cazul persoanelor juridice străine si al persoanelor fizice nerezidente care desfăşoară activitate in România intr-o asociere fara personalitate juridica,asupra pârtii din profitul impozabil al asocierii atribuibile flecarei persoane;

In cazul persoanelor juridice străine si al persoanelor fizice nerezidente care desfăşoară activitate in România intr-o asociere fara personalitate juridica,asupra pârtii din profitul impozabil al asocierii atribuibile fiecărei persoane;

In cazul persoanelor juridice străine care realizează venituri din/sau in legătura cu proprietăţi imobiliare situate in România sau din vânzarea titlurilor de participare deţinute la o persoana juridica romana,asupra profitului impozabil aferent acestor venituri.

2.2.2 Scutiri Sunt scutiţi de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili: trezoreria statului; instituţiile publice,pentru fondurile publice,inclusiv pentru veniturile proprii si disponibilităţile

realizate si utilizate potrivit Legii nr.500/2002 privind finanţele publice,cu modificările ulterioare, si Ordonanţei de urgente a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale,daca legea nu prevede altfel;

persoanele juridice romane care plătesc impozitul pe venitul microintreprinderilor; fundaţiile romane constituite ca urmare a unui legat; cultele religioase pentru veniturile obţinute din activităţi economice care sunt utilizate pentru

susţinerea activităţilor cu scop caritabil; cultele religioase pentru veniturile obţinute din producerea si valorificarea obiectelor si produselor

necesare activităţii de cult,potrivit legii,si pentru veniturile obţinute din chirii,cu condiţia ca sumele respective sa fie utilizate,in anul curent sau in anii urmatori,pentru întreţinerea si funcţionarea unităţilor de cult,pentru lucrările de constructie,de reparaţie si de consolidare a lăcaşurilor de cult si a clădirilor ecleziastice,pentru invatamant si

pentru acţiuni specifice cultelor religioase,inclusiv veniturile din despăgubiri sub forma

10

baneasca,obtinute ca urmare a masurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;

instituţiile de invatamant particular acreditate,precum si cele autorizate,pentru veniturile utilizate, in anul curent sau in anii urmatori,potrivit Legii învăţământului nr.84/1995,republicata cumodificările si completările ulterioare si Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 174/2001 privind unele masuri pt.imbunatatirea finanţării învăţământului superior, cu modificările ulterioare;

asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice si asociaţiile de locatarj recunoscute ca asociaţii de

I proprietari/potrivit Legii locuinţei nr. 114/1996,republicata,cu modificările si completările ulterioare, pt.veniturile obţinute din activităţi economice si care sunt sau urmează a fi utilizate pt.imbunatatirea utilităţilor si a eficientei cladirii,pt. întreţinere si repararea proprietăţii comune;

fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar,constituitpotrivit legii;

fondul de compensare a investitoriIor,infiintat potrivit legii.

Organizatiile nonprofit,organizatiile sindicale si organizaţiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pt. următoarele tipiuri de venituri:

cotizaţiile si taxele de înscriere ale membrilor;contribuţiile băneşti sau in natura ale membrilor si simpatizanţilor;taxele de înregistrare stabilite potrivit legislaţiei in vigoare;veniturile obţinute din vize,taxe si penalităţi sportive sau din participarea la competiţii si demonstraţii sportive;donaţiile si baniisau bunurile primite prin sponzorizare;dividendele,dobanzile si veniturile realizate din vanzarea-cesionarea titlurilor de paricipare obţinute din plasarea veniturilor scutite;veniturile pt.care se datorează impozit pe spectacole;resursele obţinute din fonduri publice sau din finanţări nerambursabile;veniturile realizate din acţiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri cu taxa de participare ,serbari,tombole,conferinte, utilizate in scop social sau profesional potrivit statutului acestora; veniturile excepţionale rezultatedin cedarea activelor corporale aflate in proprietatea organizaţiilor nonprofit,altele decât cele care sunt sau au fost folosite intr-o activitate economica; veniturile obţinute din reclama si publicitate, realizate de organizaţiile nonprofit de utilitate publica, potrivit legilor de organizare si funcţionare ,din domeniul culturii, cercetării ştiinţifice, învăţământului, sportului, sanatatii,precum si de camerele de comerţ si industrie, organizaţiile sindicale si organizaţiile patronale.

Organizatiile nonprofit, organizaţiile sindicale si organizaţiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit si pt. venituriledin activităţi econmice realizate pana la nivelul echivalentului in lei a 15.000 euro, intr-un an fiscal, dar nu mai mult de 10%din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit.

2.2.3.Anul fiscal Anul fiscal este anul calendaristic.Cand un contribuabil se înfiinţează sau încetează sa mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabila este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.

2.2.4.Cotele de impozitareCota de impozit pe profit care se aplica asupra profitului impozabil este de 16 %.In cazul Băncii Naţionale a României, cota de impozit pe profit este de 80%.

11

2.3.Calculul profitului impozabil

2.3.1.Reguli generale Profitul impozabil se calculează ca diferenţa intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile

efectuate in scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adaugă cheltuieli nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau in calcul si alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.

Metodele contabile,stabilite prin reglementari legale in vigoare, privind ieşirea din gestiune a stocurilor sunt recunoscute la calculul profitului impozabil. Metodele contabile de evaluare a stocurilor nu se modifica in cursul anului fiscal.

In cazul contribubililor care produc bunuri mobile si imobile, valorificate pe baza unui contract cu plata in rate, se poate opta ca veniturile aferente contractului sa fie luate in calcul la determinarea profitului impozabil, pe măsura ce artele devin scadente, conform contractului. Cheltuielile corespunzătoare acestor venituri sunt deductibile la aceleaşi termene scadente, proporţional cu valoarea ratei înregistrata in valoarea totala a contractului. Opţiunea se exercita la momentul livrării bunurilor sieste irevocabila.

In cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi de servicii internaţionale, in baza convenţiilor la care România este parte, veniturile si cheltuielile efectuate in scopul realizării acestora sunt luate in calcul la deteminarea profitului impozabil, potrivit unor norme speciale stabilite in conformitate cu reglementările din aceste convenţii.

2.3.2.Venituri neimpozabile

Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil: Dividendele primite de la o persoana juridica romana. Sunt de asemenea neimpozabile, dupa data

aderării României la Uniunea Europeana, dividendele primite de la o persoana juridica străina, din statele Comunităţii Europene, daca persoana juridica romana deţine minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridica străina, pe o perioada neîntrerupta de cel puţin 2 ani,care se încheie, la data plaţii dividendului;

Diferentele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a incorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de parîcîpare,precum si diferentele de evaluare a investiţiilor financiare pe termen lung. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionarii, a retragerii titlurilor de partidpare,precum si la data retragerii capitalului social la persoana juridicala care se deţin titlurile de participare;

Veniturile, din anularea obligaţiilor unei persoane juridice, daca obligaţiile se anulează in schimbul titlurilor de participare la respectiva persoana juridica;

Veniturile din anularea cheltuielilor pentru care s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum si veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;

Veniturile neimpozabile, prevăzute expres in acorduri si memorandumuri aprobate prin acte normative.

2.3.3.Cheltuieli

2.3.3.1.Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate in scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative in vigoare.Sunt cheltuieli efectuate in scopul realizării de venituri si:

cheltuieli cu achiziţionarea ambalajelor, pe durata de viata stabilita de către contribuabil;cheltuieli efectuate, potrivit legii, pentru protecţia muncii si cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale;cheltuieli cu primele de asigurare pentru asigurarea de accidente de munca, boli profesionale sau riscuri profesionale;

12

cheltuieli de reclama si publicitate efctuate in scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, in baza unui contract scris, precum si costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ in categoria cheltuielilor de reclama si publicitate si bunurile Care se acorda in cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor si demonstraţii la punctele de vânzare, precum si alte bunuri si servicii acordate cu scopul stimulării vânzărilor;cheltuieli de transport si cazare in tara si in străinătate efectuate de către salariaţi si administratori, in cazul in care contribuabilul realizează profit in exerciţiul curent si/sau din anii precedenţi contribuţia la rezerva mutuala de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit;taxele de înscriere, cotizaţiile si contribuţiile obligatorii, reglementate de actele normative in vigoare, precum si contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de munca;cheltuieli pentru formarea si perfecţionarea profesionala a personalului angajat;cheltuielile pentru marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţe existente sau noi,participarea la târguri sau expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii, in cazul in care contribuabilul realizează profit in exerciţiul curent si/sau din anii percedenti, precum si in situaţia in care acest se afal in perioada de recuperare a pierderii fiscale,conform legii;cheltuieli de cercetare-dezvoltare;cheltuieli pentru perfecţionarea managementului, a sitemelor informatice, introducerea, întreţinerea si perfecţionarea sistemelor de management al calităţii, obţinerea atestării conform cu standardele de calitate;cheltuieli pentru protejarea mediului si conservarea resurselor;taxele de înscriere cotizaţiile si contribuţiile datorate catre camerele de comerţ si industrie, organizaţiile sindicale si organizaţiile patronale;pierderile înregistrate, dupa data de 1 ianuarie 2007, la scoaterea din evidenta a creanţelor neincasate ,ca urmare a închiderii procedurii de faliment a debitorilor ,pe baza hotărârii judecătoreşti prin care se atesta aceasta situaţie.

2.3.3.2.Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitata: Cheltuielile de protocol in limita unei cote de 2 % aplicata asupra diferenţei rezultate dintre totalul

veniturilor impozabile si totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol si cheltuielile cu impozitul pe profit;

Suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordata salariaţilor pentru deplasări in România si in străinătate, in limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice in cazul in care contribuabilul realizează profit in exerciţiul curent si/sau din anii precedenţi. Cheltuielile dé transport, cazare si indemnizaţia acordata salariaţilor, in cazul contribuabilului care realizează pierdere in exerciţiul curent si/sau din anii precedenţi, sunt limitate la nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;

Cheltuielile sociale, in limita unei cote de 2%, aplicata asupra fondului de salarii realizat. Intra sub incidenţa acestei limite cu prioritate ajutoarele pentru naştere, ajutoarele pentru inmormantare,ajutoarele pentru boli grave sau incurabile si protezele, precum si cheltuieliel pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau unităţi aflate in admunistrarea contribuabililor: grădiniţe, crese, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale si ale accidentelor de munca pana la internarea intr-o unitate saniatra, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilisti,precum si pentru şcolile pe care le eu sub patronaj. In cadrul acestei limite pot fi deduse si cheltuieli reprezentând: transportul la si de la locul de munca al salariaţilor, cadouri in bani sau in natura oferite copiilor minori ai salariaţilor, cadouri in bani sau in natura acordate salariatelor, costul prestaţiilor pentru tratament si odihna pentru salariaţii proprii si pentru membrii de familie ai acestora,inclusiv transportul, ajutoare pentru salariaţii care au suferit pierderi in gospodărie si contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din scoli si centre de plasament;

Perisabilitatile, in limitele stabilite de organele de specialitate ale administraţiei centrale, împreuna cu instituţiile de specialitate cu avizul Ministerului Finanţelor Publice;

Cheltuieli reprezentând tichete de masa acordate de angajatori, in limita prevederilor legii anuale a bugetului de stat;

Cheltuieli cu taxele si cotizaţiile către organizaţiile neguvernamentale sau asociaţiile profesionale, in limita echivalentului in lei a2.000 euro anual;

13

Cheltuieli cu provizioane si rezerve; Cheltuieli cu dobânda si diferentele de curs valutar; Amortizarea; Cheltuielile efectuate in numele unui angajat, la schemele facultative de pensii ocupationale, in

limita stabilita potrivit legii; Cheltuielile cu primele de asigurare private de sănătate, in limita stabilita potrivit legii; Cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea sî repararea locuinţelor de serviciu situate in

localitatea unde se afla sediul social sau unde societatatea are sedii secundare, deductibile in limita corespunzătoare suprafeţelor construite prevăzute de legea locuinţei, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%. Diferenţa nedeductibila trebuie recuperata de la beneficiari, respectiv chiriaşi/locatari;

Cheltuielile de functîonare,intretinere si reparaţii aferente unui sediu aflat în locuinţa proprietate personala a unei persoane fizice folosita in scop personal,deductibile in limita corespunzătoare suprafeţelor puse la dispoziţia societăţii in baza contractelor încheiate intre parti, in acest scop;

Cheltuielile de funcţionare, întreţinere si reparaţii aferente autoturismelor folosite de angajaţii cu funcţii de conducere si de administrare a persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persone fizice cu astfel de atribuţii. Pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente legale.

2.3.3.3.Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: Cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând

diferente din anii precedenţi sau din anul curent, precum si impozitele pe profit sau pe venit plătite in străinătate, Sunt deductibile si cheltuielile cu impozitele neretinute la sursa in numele personelor fizice si juridice nerezidente , pentru veniturile realizate in România;

Amenzile, confiscările, majorările de întârziere si penalităţile de întârziere datorate către autorităţile romane, potrivit pervederilor legale. Amenzile, penalităţile sau majorările datorate către autorităţi străine ori in cadrul contractelor economice încheiate cu persoane,nerezidente in România si/sau autorităţi străine sunt cheltuieli nedeductibile, cu excepţia majorărilor, al căror regim este reglementat prin convenţiile de evitare a dublei impuneri. Amenzile, majorările de întârziere si penalităţile de întârziere, datorate ca urmare a clauzelor prevăzute in contractele comerciale, altele decât cele încheiate cu autorităţile, nu intra sub incidenţa prevederilor prezentei litere;

Chetuieliele privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale Constate lipsa din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contractede asigurare ,precum si taxa pe valoarea adăugata afernţa, daca acesta este datorata potrivit prevederilor;

Cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugata aferenta bunurilor acordate salariaţilor sub forma unor avantaje in natura,daca valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la sursa;

Cheltuielile făcute in favoarea acţionarilor sau asociaţilor, altele decât cele generate prin plaţi pentru bunurile livrate sau serviciile

prestate contribuabilului, la preţul de piaţa pentru aceste bunuri sau servicii; Cheltuielile înregistrate in contabilitate, acre nu au la baza un document justificativ, potrivit legii,

prin care sa se faca dovada efectuării ,operatiunii sau intrării in gestiune, dupa caz potrivit normelor;

Cheltuielile înregistrate de societăţile agricole, constituite in baza legii, pentru dreptul de folosinţa al terenului agricol adus de membrii asociaţi, peste cota de distribuţie din producţia realizata din folosinţa acestuia,prevazuta in contractul de societate sau asociere;

Cheltuielile deteminate de diferentele nefavorabile de valoarea a titlurilor de participare la persoanele juridice la care se deţin participatii, precum si de diferentele favorabile de valoarea aferente obligaţiunilor emise pe termen lung, cu excepţia celor determinate de vanzarea-cesionarea acestora;

14

2.3.4 Provizioane si reserve

Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor si provizioanelor, numai in conformitate cu prezentul articol, asfel:

Rezerva legala este deductibila in limita unei cote de 5% aplicata asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit,din care se scad veniturile neimpozabile si se aduga cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, pana ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris si vărsat din patrimoniu, dupa caz, potrivit legilor de organizare si funcţionare;

Provizioanele pentru garanţii de buna execuţie acordate clienţilor; Provizioanele constituite in limita unui procent de 20 % începând cu data de 1 ianuarie 2005, 25

% începând cu data de 1 ianuarie 2006 30 % începând cu data de 1 ianuarie 2007 din valoarea creanţelor asupra clienţilor, înregistrate de către contribuabili care îndeplinesc următoarele condiţii:

1. Sunt înregistrate dupa data de 1 ianuarie 2005;2. Sunt neincasate intr-o perioada ce depăşeşte 270 de zile de la data scadentei;3. Nu sunt garantate de alta persoana;4. Sunt datorate de o persoana care nu este persoana afiliata contribuabilului;5. Au fost incluse in veniturile impozabile ale contribuabilului.

2.3.5. Cheltuieli cu dobânzisi diferente de curs valutar

Cheltuielile cu dobnzile sunt integral deductibile in cazul in care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât unu.Gradul de îndatorare a capitalului se determina ca raport intre capitalul

împrumutat cu termen de rambursare peste un an si capitalul propriu,ca medie a valorilor existente la începutul anului si sfârşitul perioadei pentru care se determina impozitul pe profitPrin capital împrumutat

se înţelege totalul creditelor si împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale.Incepand cu data de 1 ianuarie 2007 cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile,in

cazul in care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic de trei.In cazul in care gradul de îndatorare este mai mare de unu inclusiv, cheltuielile cu dobânzile si cu

pierderea neta din diferentele de curs valutar sunt deductibile pana la nivelul sumei veniturilor din dobânzi, plus 10% din celealte venituri al contribuabilului.Cheltuielile cu dobânzile si cu pierderea neta din diferentele de curs valutar ramase nedeductibile se raportează in perioada următoare in aceleaşi condiţii, pana la deductibilitatea integrala a acestora.

Amortizarea fiscala Cheltuielile aferente achiziţionării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătăţirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol.

Pierderi fiscale Pierderea anuala, stabilita prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute in următorii 5 ani consecutivi.Recupererea pierderilor se va efectua in ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit,potrivit prevederilor legale in vigoare din anul înregistrării acestora.

Facilitaţi fiscal In cazul in care se achiziţionează case de marcat,cota de impozit se aplica asupra veniturilor totale din care se scade valoarea acestora, in conformitate cu documentul justificativ,in luna înregistrării achiziţiei.Microintreprinderile beneficiază de reducerea impozitului in proporţie de 20%in cazul in care creează noi locuri de munca,astfel incat nr.mediu scriptic anual sa crească cu cel puţin 10% fata de anul financiar precedent.

2.3.6 Plata si controlul impozitului pe profit

Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial pana la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor cu excepţia B.N.R si a societăţilor bancare care efectuează plaţi lunar,pana la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozitul.

15

Contribuabilii au obligaţia sa plătească in contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV,pana la data de 25 Ianuarie inclusiv,a anului urmator,o suma egala cu impozitul calculat pe lunile Octombrie si Noiembrie iar pt.luna Decembrie o suma echivalenta cu impozitul calculat pt luna Noiembrie,urmand ca regularizarea sa se efectueze pana la termenul prevăzut pt.depunerea bilanţului contabil pe baza datelor inscrisein acesta.Plata impozitelor se face in lei.In cursul anului fiscal,contribuabilii au obligaţia sa depună lunar declaraţi privind obligaţia de plata la bugetul de stat,iar dupa definitivarea impozitului pe profit,pe baza bilanţului contabil anual depun declratia privind impozitul pe profit pe anul fiscal expirat pana la termenul prevăzut pt.depunerea bilanţului contabil.Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitului declarat Pentru neplata in termen a impozitului pe profit se datorează majorări de întârziere .In afara de majorările pot aplica si amenzi contravenţionale sau se poate trece la executarea silita a agentului economic,care consta in virarea sumei datorate direct din contul contribuabilului in contul bugetului de stat.In cazul de abateri grave se aplica pedepse penale.Sunt obligate la plata unui impozit aplicat asupra veniturilor obţinute din orice sursa persoanele juridice denumite microintreprinderi,care îndeplinesc cumulativ la data de 31 Decembrie a anului precedent ,urmatoarele condiţii:

-Sunt producătoare de bunuri materiale,presteaza servicii si/sau desfăşoară activitate de comerţ;-Au pana la 9 salariaţi;-Au realizat venituri reprezentând echivalentul in lei de pana la 100.000 euro inclusiv; -Au capital integrat privat.

2.4. Contul

care reflecta relaţia de decontare cu bugetul statului privind impozitul pe profit este contul 441"Impozitul pe profit" Este un cont bifunctional.Se creditează cu sumele datorate la bugetul statului privind de unitatea patrimoniala, reprezentând impozitul pe profit.Se debitează cu sumele vărsate la bugetul statului de unitate patrimoniala, reprezentând impozitul pe profit.Soldul creditori contului reprezintă sumele datorate de unitatea patrimoniala fata de bugetul statului pentru impozitul pe profit.Soldul debitor reprezintă sumele virate in plus fata de cele datorate efectiv.

16

Capitolul III-Impozitul pe salarii

3.1.Impozitul pe salarii

este un impozit direct cuvenit bugetului statului fiind suportat de persoane fizice romane si straine,care realizează venituri sub forma de salarii si alte drepturi salariale pe teritoriul tarii.

3.2.Contul 444 "Impozitul pe salarii"

este un cont de pasiv si evidenţiază impozitul datorat statului provenit din ♦impozite pe salarii si alte drepturi asimilate♦impozitul aplicat asupra ajutoarelor materiaale cuvenite salariatilor-impozitul reţinut de unitate pentru plăţile efectuate către colaboratori♦impozitul reţinut pentru alte plaţi efectuate către salariaţi, precum si impozitul suplimentar datorat de unitate pentru depăşirea fondului de salarii admisibil.

Se crediteza cu sumele datorate bugetului statului reprezentând impozitul pe salarii, reţinut din drepturile băneşti cuvenite salariaţilor, sume reţinute,de unitate reprezentând impozit datorat, de către colaboratorii unităţii pentru plăţile efectuate către aceştia , sume datorate bugetului reprezentând impozit suplimentar datorat de unitate pentru depăşirea fondului de salarii admisibil.

Se debitează cu sumele virate la bugetul statului privind impozitul pe salarii.Soldul creditor al contului reprezintă sumele datorate bugetului ca impozit pe salarii.

3.3.Baza de calcul

aferenta impozitului se calculează pe salarii si include totalitatea sumelor primite in cursul lunii sub forma de salarii si alte drepturi salariale,indiferent de perioada la care se refera.Impozitul pe salarii se calculează lunar pe fiecare loc de munca, asupra totalitalitatii veniturilor realizate in luna expirata de fiecare salariat,venituri denumite generic salarii brute impozabile.Impunerea se realizează pe transe de venit lunar impozabil prin aplicarea cotei de 16%.

Sunt considerate venituri din salarii,denumite in continuare salrii toate veniturile in bani si /sau in natura obţinute de o persoana fizica ce desfăşoară o activitate in baza uni contract individual de munca indiferent de perioada la care se referase denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acorda.

Determinarea efectiva a impozitului aferent fiecărui salariat se face prin "calculatoarelor de impozit"'elaborate de Ministerul Finanţelor.

Pentru veniturile salariale obţinute in afara funcţiei de baza si a unităţii deţinătoare a cârtii de munca se aplica un impozit majorat de cote normale de 30 %. Impozitul pe salarii se calculează de plătitorii acestuia si se va varsă lunar din sumele cuvenite la a doua chenzina.

Ridicarea sumelor de la banca pentru plata salariilor este condiţionata de la virarea impozitului pe salarii, iar nevarsarea la timp a acestui impozit atrge majorări calculate pe fiecare zi de intarziere.

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plaţi anticipate care se calculează si se retine la sursa de către plătitorii de venituri.

Baza de calcul aferenta impozitului se calculează pe salarii si include tptalitatea sumelor prirnite in cursul lunii sub forma de salarii si alte drepturi salariale,indiferent de perioada la care se refera.

Impozitul pe salarii se calculează lunar pe fiecare loc de munca, asupra totalitalitatii veniturilor realizate in luna expirata de fiecare salariat,venituri denumite generic salarii brute impozabile.

3.4.Reţinerile din salarii

3.4.1.Asigurările de sănătateAngajatorii au obligaţia sa retina si sa vireze caselor de asigurări contribuţia pentru asigurările

sociale de sănătate, in cota de 5,5% raportata la fondul de salarii.Contribuţiile pentru asigurări sociale de sănătate datorate de angajator se virează la casele de asigurări de sănătate judeţene,respectiv a

17

municipiului Bucureşti.

3.4.2.Fondul de somajContribuţia salariaţilor la fondul de şomaj este 0.5% din salariul de baza brut.Persoanele juridice si fizice-angajatori,care,potrivit legii,au obligaţia de plata la bugetul Fondului pentru plata ajutorului de somaj,trebuie sa declare lunar aceste obligaţii.Declaraţia lunara se depune in termen de 20 de zile calendaristice de la expirarea lunii pentru care se datorează contributiile,o data cu dovada efectuării plaţii acestora.

3.4.3 Contribuţia la asigurările socialeIn sistemul public sunt asigurate

persoanele care desfăşoară activităţi pe baza de contract individual de munca;persoanele care isi desfăşoară activitatae in funcţii elective sau care sunt numite in cadrul autorităţii executive,legislative ori judecatoresti,pe durata mandatului precum si membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti;persoanele care beneficiază de ajutor de somaj,ajutor de integrare profesionala sau alocaţie de sprijin ce se suporta din bugetul fondului pentru plata ajutorului de somaj,in condiţiile legii,denumite in continuare şomeri; persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puţin 3 salarii medii brute pe economie.

Pentru persoanele fizice si juridice care folosesc personal salariat, contribuţia pentru asigurările sociale de stat se stabileşte astfel:

-41,5% asupra câştigului brut realizat de salariaţii încadraţi in grupa I de munca;-36,5% asupra câştigului brut realizat de salariaţii încadraţi in grupa a Il-a de munca;-3% asupra câştigului brut realizat de celelalte categorii de salariaţi; -15% asupra salariului brut primit,dar nu mai puţin decât salariul minim brut pe tara in cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor in vârsta a persoanelor cu handicap si a copiilor.

Procentul virat pana acum de angajat pentru pensia suplimentara de 5% a fost inclus in CAS.Legea pensiilor stabileşte ca o treime din plata CAS cade in sarcina asiguratului 0.5% fata de 5% cat plătea pana acum la pensia alimentara.

18

Bibliografie

1.Petre Serban Analiza activitatii economice financiare, Ed.Did.si Ped., Bucuresti 1992

2.Bojian O. Bazele contabilitatii , Bucuresti 19953.Epuran M.Babaitav Bazele contabilitatii , Ed.de Vest , Timisoara 19944.Ristea M. Noul sistem contabil din Romania , Ed.Cartimex, Bucuresti 19945.Ion Morosan Contabilitatea generala a firmei,

Ed.Evcont Consulting, Suceava 20006.Ristea M.Vaduva Contabilitate –manual pentru licee economice, Bucuresti 1994

19

20