MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI
SPORT DIN BUCUREŞTI
ŞCOALA DOCTORALĂ
IMPACTUL APLICĂRII KINESIOTAPINGULUI ÎN
CORECTAREA ATITUDINII SCOLIOTICE LA
PREADOLESCENŢI
REZUMAT
TEZĂ DE DOCTORAT
Conducător ştiinţific:
Prof.Univ.Dr. ORȚĂNESCU DORINA
Doctorand:
Moldoveanu (Ilie) Eva Nicoleta
BUCUREȘTI – 2019
2
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT DIN
BUCUREŞTI
SECRETARIAT ȘCOALA DOCTORALĂ
D-lui/D-nei
..............................................................................................................
Vă facem cunoscut că, în data de ..............................................,
orele……….., în sala ........................................................................................... a
Universității Naționale de Educație Fizică și Sport din București, va avea loc
susținerea publică a tezei de doctorat de către:
Cu titlul:
în vederea obținerii titlului de Doctor în Știința Sportului și Educației Fizice.
În conformitate cu H.G. nr. 681/2011, art. 39 (3) privind conferirea titlurilor
științifice în România, vă trimitem rezumatul tezei de doctorat, cu rugămintea de a
comunica în scris observațiile dumneavoastră pe adresa:
Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport, strada Constantin Noica,
numărul 140, sector 6, București și de a participa la susținerea publică a tezei.
RECTOR, SECRETAR ȘEF UNEFS,
Prof.univ.dr. Florin PELIN Ing. Silviea CONSTANTINESCU
3
CUPRINS
INTRODUCERE……………………………………………………….........…1
PARTEA I
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ PRIVIND PROBLEMATICA
CERCETĂRII
CAPITOLUL I – RELEVANȚA ȘTIINȚIFICĂ A TEMEI ÎN LITERATURA
DE SPECIALITATE………………………………………………...…..………..4
1.1. Motivarea temei…………………………………………………...……….…..4
1.2. Abordări ale terapiilor posturale RPG, Schroth și Kinesiotaping în literature
de specialitate………………………………………………………………...…..5
CAPITOLUL II. ANATOMIA ȘI BIOMECANICA COLOANEI
VERTEBRALE………………………………………………………………...12
2.1. Anatomia coloanei vertebrale…………………………………………...……12
2.2. Caractere regionale ale vertebrelor………………………………………...…12
2.3. Importanța funcțională a coloanei vertebrale……………………....………...14
2.4. Mișcările coloanei vertebrale………………………………....…….……...…18
CAPITOLUL III. SCOLIOZA CA PATOLOGIE POSTURALĂ…........19
3.1. Postura corectă a corpului……………………………...………………….….19
3.2. Scolioza ca deficiență fizică………………………………..………………...21
3.3. Clasificarea generală a scoliozei……...……………………….……………...24
3.4. Etiologia deviațiile coloanei vertebrale………………………….….………..30
3.5. Evaluare clinico funcțională în scolioze…………………………………...…34
4
CAPITOLUL IV. TERAPIA SCOLIOZEI.....................................................50
4.1. Indicații terapeutice..........................................................................................50
4.2. Obiectivele recuperării.....................................................................................50
4.3. Direcții terapeutice de abordare a deficiențelor fizice......................................51
CAPITOLUL V. RECUPERAREA PATOLOGIILOR POSTURALE
AVÂND LA BAZĂ EXERCIȚIUL FIZIC..........................................................53
5.1. Conceptul de exercițiu fizic..............................................................................53
5.2. Conținutul și forma exercițiului fizic................................................................55
5.3. Controlul motor................................................................................................55
5.4. Clasificarea exercițiilor fizice...........................................................................57
CAPITOLUL VI. ÎMBUNĂTĂȚIREA CALITĂȚII VIEȚII DIN
PERSPECTIVA CARACTERISTICII SALE PSIHO-EMOȚIONALE.........62
CAPITOLUL VII. CONCLUZII TEORETICE.................................................64
PARTEA a II-a CERCETARE PRIVIND EFECTELE APLICĂRII UNOR
PROGRAME DE REEDUCARE A ATITUDINILOR SCOLIOTICE CE
CONȚIN ȘI ELEMENTE SPECIFICE TERAPIILOR POSTURALE RPG ȘI
SCHROTH COMPARATIV CU TRATAMENTUL CONVEȚIONAL
CAPITOLUL VIII. CADRUL OPERAȚIONAL DE DESFĂȘURARE AL
CERCETĂRII........................................................................................................67
8.1. Premisele cercetării...........................................................................................67
8.2. Scopul cercetării……………………...…………………………..…………..67
8.3. Obiectivele și sarcinile cercetării…………………………………………......67
5
8.4. Ipotezele cercetării…………………………………………………..………..68
8.5. Subiecții incluși în cercetare…………………….……………………………68
8.6. Locul de desfășurare al experimentului și durata acestuia…………………...68
8.7. Metode și tehnici de cercetare aplicate……………………………………….69
CAPITOLUL IX. CONȚINUTUL PROGRAMULUI DE RECUPERARE
PROPUS…………………………………………………………………...……..79
9.1. Obiectivele generale ale programului de recuperare propus de noi pentru grupa
experiment………………………………………………………..…………….…79
9.2. Mijloacele kinetice utilizate pentru îndeplinirea obiectivelor………...……...79
9.3. Program de recuperare cu elemente din terapia Schroth și terapia RPG…....79
CAPITOLUL X. PREZENTAREA ȘI ANALIZA REZULTATELOR
CERCETĂRII PRELIMINARE……………………………………………......84
10.1.Rezultatele iniţiale obținute la măsurătorile antropometrice și indicele de masă
corporală……………………………………………………………...………...…84
10.2. Rezultatele testării inițiale obținute la evaluarea funcțională…………….....87
10.3. Rezultatele inițiale obținute la evaluarea postural……………………..........88
10.4. Rezultatele finale obținute la măsurătorile antropometrice și indicele de masă
corporală…………………………………...…………………………………...…91
10.5. Rezultatele finale obținute la evaluarea capacității vitale…………...…...…95
10.6. Rezultatele finale obținute la evaluarea postural………………………...….97
10.7. Rezultatele comparative inițiale și finale obținute la evaluarea postural…...99
10.8. Rezultatele obținute în urma aplicării chestionarului………………….......105
CAPITOLUL XI. CONCLUZIILE CERCETĂRII PRELIMINARE……...116
6
PARTEA a III-a CERCETARE EXPERIMENTALĂ PRIVIND
RECUPERAREA ATITUDINII SCOLIOTICE PRIN APLICAREA
KINESIOTAPINGULUI CA TERAPIE COMPLEMENTARĂ
PROGRAMULUI DE RECUPERARE
CAPITOLUL XII DESIGN-UL CERCETĂRII…………………………...118
12.1. Premisele cercetării………………………………………………...........118
12.2. Scopul cercetării………………………………………………................118
12.3. Obiectivele și sarcinile cercetării propuse……………………………….118
12.4. Ipotezele cercetării………………………………………………………119
12.5. Metode de cercetare aplicate……………………………………….........119
12.6. Metoda matematico-statistică…………………………………………....127
12.7. Metoda grafică…………………………………………………………..127
12.8. Organizarea, desfășurarea și subiecții incluși în cercetare……………....127
CAPITOLUL XIII CONȚINUTUL PROGRAMELOR DE LUCRU
APLICATE…………………………………………………………………...128
13.1. Descrierea programului de recuperare propus……………………..........128
13.2. Descrierea aplicațiilor kinesiotaping………………………………….....139
CAPITOL XIV PRELUCRAREA STATISTICĂ A DATELOR
ÎNREGISTRATE ȘI INTERPREATAREA ACESTORA……………..….143
14.1. Rezultatele obținute la măsurătorile antropometrice și indicele de masă
corporală…………………………………………………………………….....143
14.2. Rezultatele obținute la evaluarea funcțională…………………………....146
14.3. Rezultatele inițiale obținute la evaluarea postural………………….........146
7
14.4. Rezultatele finale obținute la evaluarea postural…………………………..147
14.5. Rezultatele comparative inițiale și finale obținute la evaluarea
posturală….............................................................................................................149
14.6. Rezultatele inițiale obținute la evaluarea tonusului muscular pentru grupa
experiment …………………………………………………………………........152
14.7. Rezultatele inițiale obținute la evaluarea tonusului muscular pentru grupa de
control……………………………………………………………………............156
14.8. Rezultatele finale obținute la evaluarea tonusului muscular…………...….157
14.9. Rezultatele comparative inițiale și finale obținute la evaluarea tonusului
muscular pentru grupa experiment……………………………………………....159
14.10. Rezultatele comparative inițiale și finale obținute la evaluarea tonusului
muscular pentru grupa de control………………………………………………..161
14.11. Rezultatele comparative finale obținute la evaluarea posturală pentru grupa
de control și grupa experiment……………………………………...…………...163
14.12. Rezultatele comparative finale obținute la evaluarea tonusului muscular
pentru grupa de control și grupa experiment……………………..………..….…164
14.13. Rezultatele inițiale obținute în urma aplicării chestionarului………….....166
14.14. Rezultatele finale obținute la evaluarea în urma aplicării
chestionarului………………………………………………………………….…177
14.15. Rezultatele comparative inițiale și finale obținute după aplicarea
chestionarului pentru grupa experiment………………………………..………..187
14.16. Rezultatele comparative inițiale și finale obținute după aplicarea
chestionarului pentru grupa de control………………………………………......190
14.17. Rezultatele comparative finale obținute după aplicarea chestionarului pentru
grupa experiment și grupa de control…………………………………………....193
8
CAPITOLUL XV- CONCLUZIILE CERCETĂRII……………………....195
CAPITOLUL XVI- CONCLUZIILE GENERALE…………………...…..197
16.1. Concluzii desprinse din teză……………………………………………..197
CAPITOL XVII- CONTRIBUȚII ORIGINALE, LIMITELE CERCETĂRII
ȘI DISEMINAREA REZULTATELOR………………………………...….198
17.1. Contribuții originale……………………………………….......………...198
17.2. Limitele cercetării………………………………………………...……..199
17.3. Diseminarea rezultatelor…………………………………………...……199
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………..................201
ANEXE……………………………………………………………………......219
9
PARTEA I: FUNDAMENTAREA TEORETICĂ PRIVIND
PROBLEMATICA CERCETĂRII
CAPITOLUL I : RELEVANŢA ŞTIINŢIFICĂ A TEMEI ÎN
LITERATURA DE SPECIALITATE
1.1 Motivarea alegerii temei
Literatura de specialitate oferă foarte multe informații cu privire la evaluarea,
diagnosticarea și tratamentul patologiei coloanei vertebrale.
Există un numar impresionant de studii ce vorbesc despre depistarea și
tratamentul scoliozelor structurale. Scolioza funcționlă, în schimb, a intrat mai
puțin în atenția specialiștilor și chiar dacă există studii referitoare la această
patologie, nu s-au gasit diseminări suficiente ale rezultatelor privind amelioarea
posturii în cazul atitudinilor scoliotice. Patologia atitudinii scoliotice (scolioza
funcțională) a căpătat importanță din perspectiva depistării timpurii a scoliozei
structurale.
Dorinţa de a influenţa evoluţia atitudinilor si deficienţelor posturale şi de a
obţine rezultate eficiente în tratamentul acestor patologii, poate fi considerată un
prim motiv al desfăşurării acestei cercetări. În copilarie şi adolescenţă întâlnim
modificări structurale congenitale sau dobândite, care, pe lângă durere, produc
contracturi musculare paravertebrale, tulburări statice ale coloanei cu redori
articulare și crează un impact puternic asupra calității vieții persoanelor în cauză.
Am considerat oportun şi necesar utilizarea unor “note” din exerciţiile de
postură moderne (RPG şi Schroth) în tratamentul scoliozelor funcţionale (atitudine
scoliotică), exerciții adaptate acestei patologii, alături de utilizarea unei tehnici
complementare de terapie prin benzi, denumită Kinesiotaping.
Un alt motiv pentru care am ales această temă este reprezentat de faptul că, de-
a lungul anilor de experienţă ca și kinetoteraput în domeniul pediatric, am inţeles
că tratamentul clasic în cadrul scoliozelor este insuficient studiat, dar şi incomplet
sub aspectul tratamentului conservator, cele mai multe progrese fiind înregistrate în
cazul intervenţiilor chirurgicale. De asemenea, abordarea atitudinilor scoliotice
este minimă şi de cele mai multe ori nefundamentată ştiinţific.
1.2 Abordări ale terapiilor posturale RPG, Schroth și Kinesiotaping în
literatura de specialitate
Alegerea temei s-a bazat şi pe o documentare ce a cuprins consultarea unor
articole și studii. Acestă documentare face referire la patologia în cauză și modul
de tratament. Potrivit autorilor Benetti&Podesta (1991), scolioza reprezintă o
deviere laterală permanentă a coloanei vertebrale asociată cu rotații vertebrale și
răsuciri în axul lor vertical. Încă de la debut, scolioza are un aspect bidimensional.
10
Această patologie a încercat minți strălucite cu sute de ani în urmă. Schroth K.
(Lehnert- Schroth C., 2007) afirma faptul că “scolioza și curburile coloanei
vertebrale reprezintă un defect precar ce influnțează sănătatea, aspectul fizic si cel
spiritual-psihilogic. Pentru a ajuta un pacient cu scolioză, nu trebuie să observăm
problema din punct de vedere mecanic, ci mai degrabă disfuncționalitatea corpului,
deoarece nu avem în fața noastră o structură mecanică formată din pârghii osoase
mișcate de mușchi, ci mai degrabă o persoană nefericită care a pierdut forma
inițială creată pentru ea și care nu poate redobândi acea formă singură”.
În 80-90% din cazurile întâlnite, subiecții sunt diagnosticați cu scolioză
idiopatică, deoarece încă nu s-a găsit o cauză principală a apariției acestei patologii
(Weiss, HR, 2012).
Potrivit studiului inițiat de Negrini și col. (2018), scolioza funcțională este
definită ca și curbură secundară ce poate fi asociată unor cauze suplimentare
precum un membru inferior scurtat sau asimetriei musculare. În mod normal se
poate reduce parțial sau chiar complet dacă se elimină cauza.
Ținând cont de faptul că majoritatea scoliozelor pot progresa pe parcursul
creșterii, unele chiar și târziu în viață, țelul principal ar trebui să fie acela de a opri
procesul de progresie a curburilor (Asher MA, Burton DC, 2006).
Studiul lui Weiss pune în lumină cunoştinţele cu privire la tratamentul
conservator şi cel operativ, informaţii ce au fost colecţionate din mai multe
recenzii. Concluzia a fost aceea că tratamentul pentru scolioză nu are suficiente
informaţii în vederea opririi riscului de evoluţie prin exerciţiile de kinetoterapie.
Tratamentul cu utilizarea corsetului este cel care poate să ateste evoluţia pozitivă a
scoliozelor şi pe termen lung. Tratamentul chirurgical nu poate fi bazat pe dovezi
(Negrini et al, 2006).
Bazându-ne pe aceste informații, considerăm că un program de recuperare
riguros și adaptat cerințelor patologiei este mereu necesar indiferent de forma
scoliozei.
Pentru scolioza funcțională, ca și pentru cea structurală, scopul principal este
același și anume: echilibrarea posturală în combinație cu oprirea progresului
acesteia.
Tehnici precum Schroth, RPG (reeducare posturală globală) și metoda
complementară kinesiotaping, sunt tehnici acceptate în literatura de specialitate ca
modalități de influențare și corecție a posturii. Abordarea lor în funcție de
caracteristicile patologiei în cauză reprezintă unul din scopurile cercetării noastre.
11
CAPITOLUL II: ANATOMIA ŞI BIOMECANICA COLOANEI
VERTEBRALE
2.1 Anatomia coloanei vertebrale
Coloana vertebrală, întâlnită şi sub denumirea de rachis, este alcătuită din
33-34 de componente osoase numite vertebre. Acestea sunt împărțite pe secțiuni și
astfel întâlnim vertebrele ce corespund zonei gâtului, zonei toracelui, zonei
lombare, pelvisului.
Vertebrele adevărate cunoscute sub această denumire se grupează în cele
trei zone (cervicală, toracică, lombară) care şi-au păstrat independenţa şi
mobilitatea. Vertebrele adevărate dețin anumite caracteristici generale. În funcție
de regiunea sub amprenta căreia se află, vertebrele capătă modificări regionale,
raportându-se la diferențele anatomo-funcționale diferite, alcătuindu-se astfel
caractere regionale ale acestor vertebre.
2.2 Caractere regionale ale vertebrelor
Coloana cervicală, alcătuită din vertebre cervicale , de la C I la C VII, este
segmentul cel mai cranial al organului axial, fiind întrepusă între prima vertebră
toracică şi craniu. Principalele caracteristici ale vertebrei cervicale sunt
reprezentate de un corp vertebral mic şi alungirea acestuia în plan transversal.
În cazul vertebrelor III și IV întâlnim altfel de caracteristici precum prezenţa
a două mici proeminenţe denumite procese unciforme (uncusuri ale corpului
vertebral), ce au poziție antero-posterioară, situate pe fețele articulare laterale în
zona superioară.
Cele două șanțuri de pe fața inferioară a corpului vertebral corespund
uncusurilor corpului vertebral subiacent, formând astfel articulația unco-vertebrală.
În cazul vertebrei din zona cervicală întâlnim un proces spinos scurt şi cu vârful cu
caracteristică bifidă.
În cazul proceselor transverse există cateva caracteristici diferenţiale: baza
acestora este parcursă de o gaură numită gaură transversară, ce este străbătută de
artera şi vena vertebrală; vârful este împărţit în tuberculul anterior și tuberculul
posterior, cel din urmă reprezintă procesul transvers propriu-zis. Orientarea
proceselor articulare se face în plan orizontal.
2.3 Importanţa funcţională a coloanei vertebrale
Există trei roluri importante pe care coloana vertebrală le îndeplineşte:
Protecţia măduvei spinării. Măduva spinării este situată în interiorul
canalului vertebral și este acoperită în meninge. Coloana vertebrală are în primul
rând rol protector formând un “perete” alcătuit din corpuri vertebrale anterior și
arcuri vertebrale posterior. În cazul fracturilor ce implică coloana vertebrală,
12
acestea pot leza atât maduva spinării cât și meningele.
Rolul static. În staţiunea verticală, rolul principal al coloanei vertebrale este
acela de a susține în ax capul, trunchiul și de asemenea membrele superioare,
făcând în același timp legătura cu pelvisul și membrele inferioare prin trasnferul de
greutate în acea direcție. În această situație, curburile din plan sagital ale coloanei
vertebrale măresc rezistenţa, cu scopul de a susține greutatea corporală în planul
static, astfel explicându-se baza mare a vertebrelor lombare.
Apariția curburilor patologice denotă exagerări ale curburilor normal
fiziologice ale coloanei vertebrale. Aceste curburi patologice sunt asociate
regiunilor coloanei vertebrale și sunt caracterizate prin accentuarea convexităților
sau concavităților curburilor. Astfel, pentru cifoza patologică întâlnim o exagerare
a coloanei vertebrale în ceea ce privește convexitatea posterioară. Pentru lordoza
patologică avem o accentuare a convexităţii în zona anterioară. În ceea ce privește
scolioza sunt exagerate curburile în planul frontal. În cazul apariției curburilor
patologice există, de cele mai multe ori, un factor declanșator ereditar. Deoarece se
află în strânsă legătură, dezvoltarea curburilor patologice poate influența într-un
mod negativ anumite viscere.
Rolul biomecanic. Graţie multiplelor mișcări realizate de către coloana
vertebrală, corpul poate avea o mobilitate mare cu mișcări ample.
Un important segment al aparatului locomotor este ilustrat de coloana
vertebrală. Componentele coloanei vertebrale sunt unite cu ajutorul unor ligamente
ce au rol important de susținere. De asemenea, coloana se unește superior cu capul,
anterior cu coastele și inferior cu bazinul (oasele coxale). Relaţiile acestea
îndreptăţesc împărţirea articulaţiilor coloanei vertebrale în articulaţii propriu-zise,
numite articulaţii intrinseci, şi articulaţiile coloanei cu alte oase învecinate, care se
intitulează articulaţii extrinseci. Vertebrele adevărate se unesc între ele cu ajutorul
proceselor spinoase, se articulează datorită proceselor articulare, procesele
transverse și lamelele vertebrelor.
2.4 Mişcările coloanei vertebrale
Fiecare articulaţie intervertebrală deține propriile mişcări, dar privită ca
întreg, coloana vertebrală poate crea mișcări ample.
Se admite, din perspectivă medicală, faptul că toate mişcările care sunt
făcute la nivelul coloanei sunt de fapt împărțite în două mari tipuri fundamentale
cum ar fi:
Mişcările de înclinaţie (flexia, extensia, înclinaţia laterală) care se pot realiza cu
ajutorul unor axe numeroase în plan orizontal și vertical când sunt luate în
calcul mișcările de flexie și extensie, iar pentru mișcările de înclinație laterală
ne putem raporta la axele orizontale și cele sagitale.
Mişcările de rotaţie care se realizează în jurul axului longitudinal, ax
13
care întâlnește discurile dintre vertebre, trecând prin centrul acestora.
CAPITOLUL III: SCOLIOZA CA PATOLOGIE POSTURALĂ
3.1. Postura corectă a corpului
Configurația generală a corpului uman sau configuraţia fizică poate fi
rezultatul a trei componente: postura, creşterea şi dezvoltarea. Fiinţa umană poate
adopta diverse poziţii: stând (ortostatism), aşezat, decubit etc., şi derivate ale
acestora. Poziţia caracteristică a omului este ortostatică, antigravitaţională.
Menţinerea ei prin intervenţii neuromioartrokinetice o transformă în postură
sau atitudine corectă, normală numită şi poziţia aliniamentului ortostatic.
Postura este determinată de o funcție sinergică a corpului uman care
coordonează elementele aparatului locomotor cu ajutorul sistemul nervos central și
sistemul nervos periferic în vederea obținerii stabilității corpului, echilibrului și
coordonării segmentelor corpului, precum şi crearea unei legături între corp şi
mediul înconjurător.
3.2. Scolioza ca deficiență fizică
În ceea ce privește dezvoltarea ontogenetică a ființei umane, coloana
vertebrală deține cele mai multe si mai importante modificări având influență
direct asupra posturii corpului.
O patologie a coloanei vertebrale este reprezentată de scolioză, o deviere
lateral a coloanei, în planul frontal, doar că devierea se însoţeşte chiar de la debut
cu rotaţia corpurilor vertebrale (plan transversal), orientându-și apofizele spinoase
către convexitate, astfel deviaţia devenind bidimensională. În evoluţie, rotaţia
vertebrelor implică şi coastele, a căror încurbare realizează un gibus costal (plan
sagital), devenind astfel o deformaţie tridimensională.
Deformarea coloanei vertebrale apare treptat, dar se poate agrava progresiv
şi într-un an copilul poate să ajungă la valori foarte mari de angulaţie. Primii care
ar trebui să vadă aceste diformităţi sunt părinţii care îşi pot observa cu ușurință
copii şi care pot sesiza modificarile apărute la nivelul regiunii spatelui.
3.3 Clasificarea generală a scoliozei
Este necesară o deosebire clară între scoliozele reale (structurale) și cele
posturale (funcționale). În cele structurale, pe lângă diformitatea coloanei
vertebrale are loc şi rotaţia vertebrală, care are ca efect deformarea toracelui atât în
partea anterioară, cât şi în cea posterioară (gibozitate costală).
Scoliozele posturale pot prezenta un grad mai mic sau mai mare de curbură a
coloanei, dar nu se însoţesc de o rotaţie a vertebrelor. Principalele cauze ale
scoliozelor posturale sunt: inegalitatea membrelor inferioare, contracturile
musculare dureroase, etc. Din punct de vedere al evolutivităţii, scoliozele sunt de
două feluri: evolutive şi neevolutive. Se consideră în mod clasic că, scoliozele
14
neevolutive sunt acele scolioze care se dezvoltă la vârsta de 15-16 ani, dar care nu
au cum să depășească 30 de grade. Dimpotrivă, scoliozele evolutive care sunt de
altfel şi cele mai numeroase, trec de 30 de grade la vârste chiar mai mici, ajungând
la 80-90 de grade, uneori chiar la 140 de grade si chiar mai mult.
Toate aceste detalii cu privire la măsurătorile scoliozei ar trebui luate în
considerare în momentul deciziilor clinice. Prin urmare, cu ajutorul informațiilor
mai sus menționate și apelând la literatura de specialitate putem detalia o
clasificare a patolgiei în temă.
Scolioze funcţionale sunt acele curburi, care nu sunt însoţite de torsiunea
coloanei, deci nu există gibus costal, iar în poziţia aplecat în faţă sau culcat,
curbura dispare.
Scolioza structurală: în acest caz este vorba despre o deformaţie
tridimensională: în planul frontal apare curbura laterală, la aceasta se adaugă
rotaţia corespunzătoare curburii, iar în plan sagital creşterea sau scăderea
lordozelor şi cifozelor fiziologice. La nivelul diferitelor componente ale
coloanei apar diformităţi corespunzătoare curburii: corpul vertebral şi
procesele se deformează în toate direcţiile spaţiului, corpurile vertebrale se
rotesc unul faţă de celălalt, acesta este urmat de rotaţia coastelor la nivelul
toracal, astfel pe partea convexă, posterior apare ghibusul costal, pe partea
concavă, anterior şi posterior apar depresiuni costale. Se deformează şi
discurile intervertebrale, apare degenerarea precoce a herniei discale.
3.4 Etiologia deviaţiilor coloanei vertebrale
Existența unei deformaţii structurale în ceea ce privește coloana vertebrală,
poate fi influențată de factori multiplii. Uneori acești factori sunt cunoscuţi
(congenitali, traumatici, infecţioşi, tumorali etc.), dar în marea majoritate a
timpului acești factori sunt necunoscuţi (în cadrul scoliozelor esenţiale, de
exemplu). Etiologia acestei pologii a fost dezbătută în multe cercetări științifice cu
scopul de a o elucida.
Există o multitudine de factori concurează la apariţia şi dezvoltarea
deformaţiilor vertebrale : factori genetici, factori metabolici, factori de deficienţă a
sistemului de echilibru, asimetrii constituţionale, factorul biomecanic, procesul de
creştere.
Factorii genetici, în special tulburări ale ţesutului conjunctiv, tulburările din
cadrul sistemului de echilibru, ce pot avea și ele un factor genetic, niveluri de
deviaţie ale coloanei vertebrale care din momentul în care au fost atinse pot intra
automat într-un cerc vicios, cel puţin până la terminarea creşterii, toate determină
deviaţii vertebrale. Întelegerea acestor mecanisme care duc la apariţia şi agravarea
deformaţiilor vertebrale este importantă pentru aria terapeutică. Pentru indicaţiile
15
de tratament trebuie să cunoaștem istoria naturală a curburilor vertebrale, adică
evoluţia lor fără tratament pe toată perioada creşterii şi vârsta adultă.
3.5 Evaluare clinico funcțională în scolioze
Evaluarea corpului copilului poate fi efectuată încă de la naştere de către
medicul specialist pentru a putea observa eventuale deformări congenitale,
modificări la nivelul articulaţiilor sau la nivelul coloanei vertebrale. Evaluarea
trebuie apoi continuată în cadrul insituţiilor medicale sub supravegherea medicului
de familie sau medicului şcolar. Cea mai importantă examinare, rămâne totuşi, cea
realizată de către părinţi sau membrii familiei copilului.
Diagnosticul poziţiei aliniamentului ortostatic se stabileşte prin:
Somatoscopia constă în evaluarea vizuală ce urmărește aliniamentului
corpului din punct de vedere global şi segmentar și se urmărește aliniamentul din
faţă, din profil şi din spate, atunci când se află stare statică dar şi în stare dinamică.
Somatometria reprezintă o formațiune de măsurători, care sunt
antropometrice și cu ajutorul lor, în urma unor calcule specifice ce implică niște
indici speciali, se apreciază gradul de dezvoltare fizică și nivelul de creştere a
subiecților. Aceste măsurători folosesc repere antropometrice care sunt
reprezentate de proiecţii cutanate, care aparțin și elementelor scheletale.
Teste specifice
Pentru coloana vertebrală în patologie se pot executa următoarele teste:
Testul Schober: acest test apreciază implicarea muşchilor ischiogambieri.
Mod de testare: Se precizează apofiza spinoasă care aparține primei vertebre
sacrale. Proximal, se măsoară cei 10 cm. Subiectul este rugat să se aplece anterior,
efectuând asfel flexia trunchiului. Distanţa dintre cele doua repere ar trebui să
crească, in mod normal, cu 5 cm.
La final se poate nota testul Schober= 10/15 cm.
Distanţa degete-sol (figura 3.19.) apreciază implicarea muşchilor
ischiogambieri.
Mod de testare: Se apreciază măsurarea distanţei realizată de vârful
mediusului şi sol, în urma execuției de flexie a coloanei vertebrale. În cazul
coloanei cervico-dorsale se măsoară distanţa dintre menton și stern,
măsurători realizate înainte şi după ce se vor realiza miscările de flexie și de
extensie.1
Testul Adam’s detectează existenţa unei scolioze structurale sau existenţa
unei scolioze funcţionale. (figura 3.20.)
Mod de testare: înainte de executarea testului se recomandă verificarea
lungimii membrelor inferioare pentru a elimina o problemă compensatorie.
1Cordun, M., (1999), „Kinetologie medicală”, Editura Axa, Bucureşti, pp. 83-90.
16
Coloana vertebrală trebuie sa fie vizibilă. Subiectul se va apleca anterior (flexia
trunchiului) până în momentul în care spatele va ajunge intr-o poziţie orizontală.
Terapeutul se va poziţiona în spatele subiectului, verificând apariţia indicatorilor
scoliotici, precum asimetria spinală, asimetrie la nivelul umerilor, la nivelul
scapulelor, inegalitate la nivelul şoldurilor, capul nu se află pe aceeaşi linie cu
pelvisul, sau apariţia gibusului costal.
Examenul specific utilizând echipament de evaluare a posturii - Global
Postural System-400 (GPS), include folosirea posturografului, găsit sub denumirea
știițifică de Global Postural System -GPS- care aplică metode și tehnici ce sunt
noninvazive, pentru diagnosticare și evaluare în domeniul recuperării medicale,
metode relizate cu ajutorul unui sistem avansat de analiza a posturii.
Examenul radiologic: dacă examenul clinic arată un anumit grad de
deformare a rahisului, se trece la efectuarea unor radiografii prin care se măsoară
gradul deviaţiei stabilindu-se severitatea scoliozei.
Maturitatea osoasă sau vârsta scheletală: pentru aprecierea potenţialului
evolutiv al deviaţiilor de natură structurală de la nivelul coloanei vertebrale este
necesară cunoaşterea ,,vârstei osoase (scheletice)”, deoarece acest potenţial
evolutiv poate să apară în mod cert în perioada de creşterii osoase.
CAPITOLUL IV : TERAPIA SCOLIOZEI
4.1 Indicaţii terapeutice
În scolioză, mai mult decât în orice altă afecţiune ortopedică, există o
standardizare, un protocol terapeutic ce nu dă loc la nici un fel de interpretări. O
temă mult controversată asupra căreia vrem să insistăm este aceea a rolului pe care
kinetoterapia îl are în tratamentul scoliozei, rol pe care îl considerăm deseori
hipertrofiat. Problema este că în momentul depistării precoce a bolii, nu se poate şti
dacă scolioza este evolutivă sau neevolutivă până la primul control la 6 luni, aşa că
recomandarea tratamentului kinetoterapeutic este obligatorie.
Protocolul de tratament şi recuperare se adresează scoliozelor ce se
încadrează în formele: uşoare şi medii, scoliozele grave necesită în primul rând
corecţie chirurgicală, apoi tratament de recuperare.
4.2 Obiectivele recuperării
o Mărirea mobilităţii şi a supleţei coloanei dorsale
o Ameliorarea posturii coloanei vertebrale
o Mărirea forţei şi a rezistenţei musculaturii paravertebrale şi a celei
abdominale
o Ameliorarea dinamicii ventilatorii (Lucescu V., 2009).
17
4.3. Direcții terapeutice de abordare a deficiențelor fizice
Terapia generală a deficiențelor fizice se referă la un complex de măsuri care
au în vedere gradul de întindere (global sau segmentar) gravitatea lor, dar şi de
vârstă, sex, temperament, condiție fizică, boli asociate etc.
Opțiunile de intervenție pot fi de tip profilactic, kinetoterapeutic,
medicamentos, ortopedic și chirurgical.
CAPITOLUL V: RECUPERAREA PATOLOGIILOR POSTURALE
PRIN EXERCIŢIUL FIZIC
5.1 Conceptul de exerciţiu fizic
Orice fiinţă umană acţionează variat în funcţie de necesitate, dar nu putem
considera orice mişcare un exerciţiu fizic. Particularitatea distinctivă a exerciţiului
fizic este dată de echilibrul dintre conţinut şi forma exercițiului fizic, alături de
baza activităţilor mortice (Dragnea A., Bota A., 1999). Exerciţiul fizic ca mijloc
specific de bază al educaţiei fizice şi sportului este un model operational frecvent
utilizat, consacrat şi de cele mai multe ori standardizat, căpătând statut de algoritm
de lucru (Orțănescu D., Nanu C., Popescu S., Cosma G., 2016).
Exercţiul fizic constituie o acțiune total diferită de tot ceea ce poate fi utilizat
sub formă de repetare şi tot ce poate fi văzut ca exersare în scopul formării
deprinderilor intelectuale. Prin urmare, un subiect nu va fi capabil să învețe o
mişcare nouă sau nu va putea perfecționa una deja învăţată doar cu ajutorul
comunicării verbale sau doar prin urmărirea efectuării acelei mișcări realizată de
către altcineva.
5.2 Conţinutul şi forma exercițiului fizic
În ceea ce privește conţinutul exerciţiului, acesta este realizat astfel încât să
poată avea ca rezultat final realizarea scopului activității propuse. Tiparul
exerciţiului fizic ilustrează felul de succesiune a mişcările componente și de
asemenea, precum relaţiile care apar între acestea. În vreme ce conţinutul
reprezintă materia primă, compoziţia în stare brută, forma sau tiparul exercițiului
fizic are legătură cu aspectul exterior, cel care este vizibil și finisat, cel care oferă
însușirea calitativă a mişcării.
5.3 Controlul motor
Potrivit lui Sbenghe, prin „control motor” înţelegem modul prin care este
ajustată mişcarea şi modul prin care se realizează adaptarea dinamică posturală.
Strâns legată de această noţiune este şi cea a modalităţii în care „se învaţă”
18
şi, de asemenea, cea prin care se „dezvoltă” comportamentul motor. Aceste noțiuni
sunt esențiale pentru terapeutul specializat în terapie fizică și ocupațională, aceste
informații fiind cele care stau la baza evaluării deficitelor motorii, deficitelor
posturale ale subiecților, dar sunt necesare și elaborării programului de recuperare
specific deficiențelor întâlnite în evaluare.
5.4 Clasificarea exerciţiilor fizice
Exerciţiile fizice reprezintă acţiuni motrice care angajează subiectul într-un
comportament motric pentru a atinge un anumit scop. Exercițiile sunt considerate
mijloace sau instrumente de acţiune care cu ajutorul conţinutului, al organizării şi
formei lor pot conduce la dezvoltarea unor efecte funcţionale stabile. Având în
vedere opinia metodologică, au fost evidențiate mai multe clasificări convenţionale
care au menirea de a ajuta terapeutul specialist să decidă asupra acestora în mod
operativ.
CAPITOLUL VI: ÎMBUNĂTĂȚIREA CALITĂȚII VIEŢII DIN
PERSPECTIVA CARACTERISTICII SALE PSIHO-EMOȚIONALE
H. Wallon (1968) considera că schema corporală este “elementul de bază
indispensabil pentru construcţia personalităţii copilului”. Această reprezentare
poate fi văzută atât din perspectivă globală, dar și ştiinţifică, sau diferenţială, pe
care un copil o poate avea asupra propriului corp. Analizând aceste cuvinte am
conştientizat cât de importantă este componenta posturală în evoluţia unui copil.
Privind problema mai profund, chiar şi din punct de vedere psihologic, trebuie să
realizăm că implicarea noastră în cursul acestei evoluţii este cât se poate de
importantă atât pentru subiecţii în cauză cât şi pentru familiile acestora.
Conceptul de calitate a vieţii, sub aspectul informațiilor din medicină,
reprezintă o bunăstare fizică, socială, psihică, fiind guvernată de capacitatea ființei
umane de a executa sarcinile firești, în existenţa lor cotidiană.
Obiectivele sunt clare în programul de recuperare şi au în vedere
următoarele aspecte: „În primul rând să nu faci rău”; gradarea efortului în funcţie
de nevoile subiecţilor; continuarea acţiunilor până la deplina recuperare a
capacităţilor funcţionale; individualizarea tratamentului; normalizarea vieţii.
Această realitate nu face altceva decât să motiveze cercetarea de faţă în a obţine
date moderne, clare, noţiuni ce vor ajuta în viitor la tratarea şi încercarea menţinerii
unei posturi corecte în detrimentul deficienţei posturale scoliotice, ce va avea ca
efect direct asupra subiectului în cauză un impact psihologic corespunzător, ce îi va
permite în prealabil o integrare socială eficace.
19
CAPITOLUL VII: CONCLUZII TEORETICE
În publicațiile de specialitate și interdisciplinare se subliniează importanța
adoptării unei posturi corecte mai ales de către copii. Formarea reflexului corect de
postură trebuie să preocupe părinții și educatorii ținând seamă de efectele negative
ale instalării unor deficiențe fizice la nivelul coloanei vertebrale.
Cea mai frecventă patologie a coloanei vertebrale este scolioza, existând
numeroase preocupări ale specialiștilor cu privire la importanța evaluării,
diagnosticării și recuperării scoliozelor structurale și prea puține informații cu
privire la protocolul de recuperare în cazul scoliozelor funcționale.
Scolioza funcțională este o patologie posturală importantă, deoarece există
posibilitatea evoluției acesteia într-un mod nefavorabil și posibilitatea de a crea o
amprentă negativă asupra dezvoltării corpului copilului.
S-a demonstrat faptul că perioada de creștere a copilului se află în strânsă
legătură cu evoluția gradului de curbură a scoliozei, de aceea considerăm că
momentul acționării asupra estompării dezvoltării scoliozei este favorabil la o
vârstă fragedă. Un aspect important este reprezentat de un diagnostic corect, pus
într-un timp propice posibilității de a interveni.
Deoarece incidența dezvoltării scoliozei structurale la copii crește tot mai
mult, credem necesară o intervenție agresivă în ceea ce privește scolioza
funcțională (atitudinea scoliotică).
Aplicarea unor tehnici moderne de tratament precum terapia Schroth, terapia
RPG (reeducare posturală globală) și metoda complementară Kinesiotaping, au
condus la obținerea unor rezultate incurajatoare pentru corectarea posturilor
vicioase din aria scoliozelor și estomparea evoluțiilor acestora.
Indiferent de faptul că ne aflăm în prezența unei scolioze structurale sau a
unei scolioze funcționale, este necesar utilizarea unor forme de evaluare și
recuperare complexe pentru a crește gradul de eficiență a intervenției cu scopul
declarat de a îmbunătăți calitatea vieții celor afectați.
20
PARTEA a II-a: CERCETARE PRIVIND EFECTELE APLICĂRII UNOR
PROGRAME DE REEDUCERE A ATITUDINILOR SCOLIOTICE CE
CONȚIN ȘI ELEMENTE SPECIFICE TERAPIILOR POSTURALE RPG ȘI
SCHROTH COMPARATIV CU TRATAMENTUL CONVENȚIONAL
CAPITOLUL VIII: CADRUL OPERAȚIONAL DE DESFĂŞURARE
AL CERCETĂRII
8.1 Premisele cercetării
Atitudinea scoliotică, scolioza, împreună cu orice deficienţă posturală
reprezintă o “boală” a secolului tehnologiei, ce afectează în mod cert dezvoltarea
corespunzătoare a copiilor în perioada preadolescentină, de aceea este necesar a se
întreprinde demersuri pentru prevenirea și ulterior corectarea acesteia.
Evidențierea eficienței unui complex de exerciţii modern şi cât mai complet,
ce va influenţa pozitiv evoluţia posturală a copiilor, a reprezentat una din dorinţele
dezvoltării proiectului. De aceea, aplicarea unor programe de corectare a
atitudinilor posturale vicioase identificate la copii, imediat după diagnosticarea
acestora și la vârstă cât mai mică va conduce la obținerea unor rezultate cât mai
bune. Realizarea unei atitudini posturale corecte necesită preocupări direct
orientate către soluții ameliorative eficiente, de aceea o atitudine posturală corectă
are impact pozitiv asupra calității vieții copiilor. De asemenea, cercetarea pune
accent şi pe conceptul profilaxiei ce va influenţa în prealabil calitatea vieţii.
8.2 Scopul cercetării
Cercetarea preliminară doreşte a stabili gradul de eficiență a unor programe de
lucru ce includ elemente din terapii posturale precum Schroth şi RPG (Reeducare
Posturală Globală) în comparaţie cu programul utilizat în general pentru
recuperarea cazurilor de atitudine scoliotică în rândul copiilor ce se află în perioada
preadolescentină, urmărindu-se oprirea evoluţiei atitudinilor scoliotice spre
patologii structurale şi ameliorând astfel calitatea vieţii subiecţilor.
8.3 Obiectivele și sarcinile cercetării
8.3.1 Obiective:
Stoparea evoluției și corectarea atitudinilor scoliotice deficitare către
patologii structurale, prin aplicarea unor unor programe complexe.
Verificarea valabilității metodelor de evaluare a posturii și a eficienței unui
program complex de recuperare a atitudinilor scoliotice deficitare.
8.3.2 Sarcini:
Stabilirea eșantionului de cercetare conform criteriilor de includere și
excludere a subiecților.
21
Definitivarea metodologiei de investigare a subiecților și evaluarea inițială
din perspectivă clinico-funcțională precum și a calității vieții.
Alcătuirea și aplicarea unor programe de recuperare care vor include
exerciţii de dezvoltare musculară, dezvoltarea echilibrului şi elemente din terapii
posturale (Schroth şi RPG) ce conțin exerciții pentru controlul muscular postural,
redarea curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale şi controlul respiraţiei, în
comparaţie cu programul conservator pentru recuperarea atitudinilor scoliotice.
Evaluarea finală a subiecților, prelucrarea și interpretarea datelor obținute.
Formularea concluziilor studiului preliminar.
8.4 Ipotezele cercetării
1. Aplicarea unui program de recuperare ce include și elemente specifice
terapiilor posturale RPG şi Schroth, la copii cu atitudini scoliotice, va
conduce la corectarea semnificativă a acestora.
2. Intervenția timpurie pentru recuperarea atitudinilor posturale deficitare de
tipul scoliozelor la copii, va îmbunătăți calitatea vieții acestora prin
dimensiunea sa psiho-emoțională.
8.5 Subiecți incluși în cercetare
Cercetarea a cuprins un număr de 20 de subiecţi cu vârsta cuprinsă între 8 şi
10 ani, cu 12 fete şi 8 băieţi, diagnosticaţi cu scolioza funcţională (atitudine
scoliotică). Subiecţii au fost împărţiţi în două grupe, una experiment și alta de
control, ambele grupe respectând criteriilor de includere şi excludere și anume:
Criterii de includere: vârsta cuprinsă între 8-10 ani, dezvoltare
somato-funcţională corespunzătoare vârstei, diagnsoticul: atitudine
scoliotică (scolioză funcţională); apartenenţă urbană, posibilitatea de
participare la un număr de două şedinţe de tratament de recuperare pe
săptămână.
Criterii de excludere: patologie neuropsihică, patologie neuromotorie
cu dizabilităţi musculo-scheletice, afecţiuni ortopedico-traumatice, boli
congenitale, incapacitatea de susţinere şi participare la şedinţele de
kinetoterapie.
Grupul de control (program conventional de recuperare) a fost alcătuit din 8
fete şi 2 băieţi cu vârsta medie de 9 ani. Grupul experiment (program de recuperare
cu elemente din terapia RPG şi terapia Schroth) este alcătuit din 4 fete şi 6 băieţi
cu vârsta medie de 9 ani.
22
8.6 Locul de desfăşurare al experimentului şi durata acestuia
Cercetarea s-a desfăşurat în cadrul centrului de recuperare medicală
Prokinetic Junior din Craiova, în care îmi desfăşor activitatea profesională de
kinetoteraput, începând cu anul 2010 până în prezent. Experimentul a fost executat
pe o perioadă de 4 luni. Şedinţele de kinetoterapie au avut loc de două ori pe
săptămână, timp de o oră, iar subiecţii expuşi experimentului (grupa experiment)
au lucrat programul alcătuit de noi, un program de recuperare la care s-au adăugat
elemente din terapiile Schroth şi RPG, spre deosebire de grupul de control care a
lucrat un program conventional de recuperare, fiind îndrumați de unul din colegii
cu care colaborez, ce nu se află în acelaşi cabinet.
Deoarece subiecţii participanţi la studiu sunt minori, am întocmit un
formular de consimţământ, completat şi semnat de părinţii acestora.
8.7 Metode și tehnici de cercetare aplicate
8.7.1 Metoda studiului literaturii de specialitate a constat în parcurgerea
unor lucrări din domeniul recuperării patologiilor posturale, a calităţii vieţii
copiilor, scopul fiind de a putea aprecia nivelul şi posibilitățile celor incluși în
cercetare. Datele studiate au fost din literatura de specialitate şi interdisciplinară,
cele mai multe obţinute prin accesare de baze de date. Rezultatele studiilor au
evidenţiat eficienţa tehnicilor moderne în raport cu cele tradiționale.
8.7.2 Metoda observației
În cadrul cercetării, metoda a fost aplicată pe o perioadă de 8 luni şi a vizat
în primul rând observarea diferenţierilor din cadrul patologiilor şi modul în care
subiecţii incluşi în cercetare au răspuns programului de recuperare cu elemente din
diferite terapii, prin urmărirea evoluţiei acestora.
8.7.3 Metoda experimentului
Experimentul a constat în aplicarea unor programe de recuperare ce au în
conținutul lor elemente specifice tehnicilor de recuperare posturală, dezvoltare
musculară şi educarea respiratorie, copiilor identificați cu atitudine scoliotică.
Pentru validarea programului de recuperare propus am evaluat inițial și final
subiecții participanţi la cercetare.
8.7.4 Metoda anchetei prin chestionar
Abordarea acestei metode a aplicării chestionarelor s-a utilizat pentru
evaluarea calității vieţii copiilor cuprinși în cercetare, sub amprenta sa psiho-
emoțională. Menţionez faptul că acest tip de chestionar nu se pretează cauzisticii
mele. Conform studiului la zi în domeniul chestionarelor calităţii vieţii pe aria
pediatrică, având ca țintă principală patologia posturală, şansele abordării unui
chestionar validat şi util sunt foarte scăzute. Prin urmare am elaborat un chestionar
personalizat intitulat Chestionar de conștientizare a posturii vicioase. Acest
23
chestionar cuprinde 5 întrebări adresate subiecţilor evaluaţi şi 5 întrebări adresate
părinţilor acestora. Chestionarul conceput urmăreşte în primul rând să clarifice
gradul de conştientizare a modificărilor posturale de către subiecţii participanţi la
studiu şi de către părinţii acestora şi să scoată în evindenţă în ce masură impactul
„bolii” afectează calitatea vieţii celor participanţi la studio, din punct de vedere
psiho-emoțional. În al doilea rând, va verifica în ce masură au fost influenţate
modificările calitaţii vieţii în funcţie de tratamentul aplicat şi în al treilea rând, va
evidenţia elementele de diferenţiere după tratament.
Chestionarul cuprinde întrebări pentru copii și întrebări pentru părinți și este
prezentat în anexa 2.
8.7.5 Metode de evaluare
8.7.5.1 Evaluare clinică: Somatoscopia și Somatometria
8.7.5.2 Evaluare funcţională
Testul Adam’s: înainte de a începe testul este cel mai bine să se detecteze
diferenţele dintre membre. Coloana trebuie să fie vizibilă. Din stând subiectul
execută o îndoire înainte a trunchiului, cu brațele jos.
Proba Schober: Subiectul adoptă poziția stând după care examinatorul face un
semn în dreptul coloanei vertebrale la nivelul liniei ce uneşte spinele iliace
posterioare – L5 şi apoi măsoară 5 cm caudal şi 10 cm cranial.
8.7.5.3. Evaluare posturală. Pentru măsurarea evaluării posturale am utilizat
Global Postural System 400 (GPS). Posturograful GPS (Global Postural System)
este folosit pentru determinarea deficienţelor la nivelul coloanei vertebrale, prin
intermediul unui sistem de cameră video ce permite achiziţia de imagini ce
urmează a fi apoi prelucrate prin intermediul softului dedicat.
8.7.5.4 Evaluarea capacităţii vitale
Pentru măsurarea capacităţii vitale am utilizat spirometrul digital. Proba am
considerat-o utilă deoarece atitudinea scoliotică implică disfuncții respiratorii.
8.7.6 Metoda matematico- statistică a fost utilizată pentru prelucrarea
statistică a datelor și facilitarea interpretării acestora. Am utilizat Testul Student în
vederea evidenţierii diferenţelor înregistrate în cadrul testării iniţiale şi finale.
Programul utilizat în prelucrarea datelor a fost SPSS, varianta 21.
8.7.7 Metoda grafică a fost utilizată pentru a putea depista eventualele
diferenţe în evoluţia subiecţilor aleşi pentru studiu. Datele înregistrate au fost după
întabelare expuse grafic pentru a evidenția diferențele expuse cifric.
24
CAPITOLUL IX: CONȚINUTUL PROGRAMULUI DE
RECUPERARE PROPUS
9.1 Obiectivele generale ale programului de recuperare propus de noi
pentru grupa experiment.
Asuplizarea coloanei vertebrale şi a sistemului articular, ce presupune
acţionarea la nivelul articulaţiilor cu ajutorul sistemului muscular,cu scopul de a
îmbunătătii amplitudinea de mişcare prin câştigarea unor grade suplimentare în cât
mai multe planuri de mişcare şi creşterea gradului de elasticitate la nivelul fibrelor
musculare. Redresarea posturală ce presupune refacerea şi menţinerea controlului
musculaturii statice în vederea susţinerii coloanei vertebrale în curburile
fiziologice, prin dezvoltarea musculară globală.
9.2 Mijloacele kinetice utilizate pentru îndeplinirea obiectivelor.
Mijloacele utilizate au fost repartizate diferenţiat atât pentru grupa
experiment aleasă de către noi, unde s-a lucrat un program de recuperare cu
elemente din terapia funcţională Schroth şi RPG (Reeducare Posturală Globală),
cât şi pentru grupa de control, grupă ce a lucrat cu un alt coleg şi a executat un
program convețional de recuperare clasic ce vizează atitudinea scoliotică (program
executat pe saltea).
CAPITOLUL X: PREZENTAREA ŞI ANALIZA REZULTATELOR
CERCETĂRII PRELIMINARE
10.1 Rezultatele diferențelor dintre grupa experiment și cea de control la
testarea finală în cadrul măsurătorilor antropometrice şi indicelui de masă
corporală.
Tabel 10.1 Rezultatele diferențelor dintre grupa experiment și cea de
control la testarea finală în cadrul măsurătorilor antropometrice şi indicelui de
masă corporală.
Grupa
experiment
Grupa de control Diferenţe
Talia 139 138 1
Masa corporală 31.2 27.4 3.8
I.M.C. 16.02 14.3 1.72
Diam. Biacromial 25.1 24.3 0.8
Diam. Bitrohanterian 29.4 25.5 3.9
Perim. Toracic în
repaos
62.4 57.4 5
25
Perim. Toracic în
inspir forţat
66.4 61.8 4.6
Perim. Toracic în expir
forţat
66.4 55.6 5
Comparând datele înregistrate în cadrul testării finale pentru cele două
grupe, urmărind măsurătorile antropometrice și indicele de masă corporală, putem
constata următoarele: Talia subiecţilor este la o diferenţă de 1 cm (139cm pentru
grupa experiment şi 138cm pentru grupa de control);Masa corporală înregistrează
la grupa de control la testarea finală o medie de 31.2 kg iar subiecţii grupei de
experiment 27.4kg, la o diferenţă de 3.8 kg;Indicele de masă corporală se află la o
diferenţă medie, înregistrând pentru testarea iniţială un scor de 16.02 pentru grupa
experiment şi 14.3 pentru grupa de control;Diametrul biacromial deţine aceleaşi
valori la evaluarea finală şi anume 25.1 cm, atât pentru grupa experiment cât şi
pentru grupa de control 24.30;Testarea finală a diametrului bitrohanterian în cazul
grupei de control şi experiement este identic cu cel din evaluarea iniţială, cu o
valoarea de 29.4 cm pentru grupa experiment şi 25.5 cm pentru grupa de
control;Pentru perimetrul toracic în repaos se înregistrează o diferenţă mare, grupa
experiement având valoarea medie de 66.4 cm, iar grupa de control 61.8
cm;Perimetrul toracic în inspir forţat înregistrează pentru grupa experiment,
valoarea medie de 61.8 cm, faţă de 68.6 cm din grupa de control;Permietrul toracic
în expir forţat, la testarea finală, a constatat o valoare de 66.4 în cazul grupei
experiment faţă de 55.6 pentru grupa de control.
10.2 Rezultatele diferențelor dintre grupa de experiment și cea de control
la evaluarea capacităţii vitale în testarea finală.
Tabel 10.2 Rezultatele diferențelor dintre grupa de experiment și cea de
control la evaluarea capacităţii vitale în testarea finală
Indicator
statistic
Valoare
înregistrată
Valoare
ideală
Sfera de
încadrare%
Diferenţe G.E. 1.38 G.E. 2.29 G.E. 0.59
G.C. 1.37 G.C. 2.17 G.C. 0.63
D. 0.01 D. 1.2 D. -0.4
Comparând rezultatele subiecţilor celor două testări se observă valori
superioare pentru cei din grupa de experiment spre deosebire de cei din grupa de
control, atât în cazul valorilor înregistrate cât şi a valorilor ideale şi a sferei de
normalitate. Aplicând testul t s-au înregistrat valori ale lui t atât pentru volumul
curent cât şi pentru sfera de referinţă, ce se încadrează la un prag de p <0.05,
diferenţele mediilor fiind semnificativ statistic.
26
10.3 Rezultatele comparative inițiale şi finale obținute la evaluarea
posturală pentru grupa experiment
Tabel 10.3 Rezultatele comparative inițiale şi finale obținute la evaluarea
posturală pentru grupa experiment
Diferenta t Gr.lib. Semnif.
Media 95% Intervalul de
incredere
min max
Pair
1
devierecapdr1 -
devierecapdr2
1.00000 .11163 1.88837 2.546 9 .031
Pair
2
devierecapstg1 -
devierecapstg2
.22000 -.01557 .45557 2.113 9 .044
Pair
3
subdenumardr1 -
subdenumardr2
.68000 .23415 1.12585 3.450 9 .007
Pair
4
subdenumarstg1 -
subdenumarstg2
.08000 -.04065 .20065 1.500 9 .168
Pair
5
inclin.umardr1 -
inclin.umardr2
3.48000 2.03474 4.92526 5.447 9 .000
Pair
7
dev.ct.stg1 -
dev.ct.stg2
1.22000 .27409 2.16591 2.918 9 .017
Pair
8
dev.ct.dr1 -
dev.ct.dr2
-.02400 -.06019 .01219 -
1.500
9 .168
Pair
9
dev.soldstg1 -
dev.soldstg2
1.70000 .05071 3.34929 2.332 9 .045
Pair
10
dev.solddr1 -
dev.solddr2
.30000 -.15243 .75243 1.500 9 .168
Pair
11
a.dev.capdr1 -
a.dev.capdr2
1.04000 .14703 1.93297 2.635 9 .027
Pair
12
a.dev.capstg1 -
a.dev.capstg2
.22000 -.01557 .45557 2.113 9 .064
Pair
13
a.incl.capdr1 -
a.incl.capdr2
.94000 -.01809 1.89809 2.219 9 .054
Pair
14
a.incl.capstg1 -
a.incl.capstg2
1.64000 .38764 2.89236 2.962 9 .016
Pair
15
Dev.T4T8stg.1 -
Dev.T4T8stg.2
.22000 -.07553 .51553 1.684 9 .126
27
Pair
16
DeviereT8T12DR1
-
DeviereT8T12DR2
.14000 .00853 .27147 2.409 9 .039
Pair
17
DeviereT8T12stg1 -
DeviereT8T12stg2
.18000 -.00097 .36097 2.250 9 .041
a) Evaluare posturală cu vedere din față
Pentru devierea lateral dreapta a capului, diferenţa dintre mediile testării
iniţiale şi finale este 1 inch (2,54cm). Aplicand testul t, se înregistrează o valoare
t(2,54), încadrată la un prag de semnificaţie p 0.031, ceea ce indică faptul că
programul ce a fost structurat pe un program convențional şi mijloace specifice
RPG a înregistrat o ameliorare a devierii laterale a capului, diferenţa mediilor fiind
semnificativ statistic la un prag de p<0.05. Pentru devierea lateral stânga a capului,
diferenţa dintre mediile testării iniţiale şi finale este 0.22 inch (0.6cm). Aplicând
testul t, se înregistrează o valoare t (2,11), încadrată la un prag de semnificaţie p
0.044, ceea ce indică faptul că programul ce a fost structurat pe un program
convențional şi mijloace specifice RPG a înregistrat o ameliorare a devierii laterale
a capului, diferenţa mediilor fiind semnificativ statistic la un prag de p<0.05.
Pentru subdenivelarea umărului pe dreapta, diferenţa dintre mediile testării iniţiale
şi finale este 0.68 inch (1.7cm). Aplicând testul t, se înregistrează o valoare t(3.45),
încadrată la un prag de semnificaţie p 0.07, ceea ce indică faptul că programul ce a
fost structurat pe un program convențional şi mijloace specifice RPG a înregistrat o
ameliorare a devierii laterale a capului, diferenţa mediilor fiind semnificativ
statistic la un prag de p<0.05. Pentru subiecţii ce au înregistrat subdenivelarea
umărului pe partea stângă, rezultatele înregistrate la finalul cercetării preliminare
nu au confirmat statistic eficienţa programului grupei experiment, diferenţa
mediilor încadrându-se la un prag p=0.168. Pentru înclinara umărului spre dreapta,
rezultatele înregistrate la finalul cercetării preliminare nu au confirmat statistic
eficienţa programului grupei experiment, diferenţa mediilor încadrându-se la un
prag p=0.000.
Pentru devierea cutiei toracice spre stânga, diferenţa dintre mediile testării
iniţiale şi finale este 1.22 inch (3.1cm). Aplicând testul t, se înregistrează o valoare
t(2.91), încarată la un prag de semnificaţie p 0.017, ceea ce indică faptul că
programul ce a fost structurat pe un program convențional şi mijloace specifice
RPG a înregistrat o ameliorare a devierii laterale a capului, diferenţa mediilor fiind
semnificativ statistic la un prag de p<0.05. Pentru subiecţii ce au înregistrat
devierea cutiei toracice spre dreapta, rezultatele înregistrate la finalul cercetării
preliminare nu au confirmat statistic eficienţa programului grupei experiment,
diferenţa mediilor încadrându-se la un prag p=0.168. Pentru devierea şoldului pe
28
stânga, diferenţa dintre mediile testării iniţiale şi finale este 1.70 inch (4.3cm).
Aplicând testul t, se înregistrează o valoare t(2.33), încarată la un prag de
semnificaţie p 0.045, ceea ce indică faptul că programul ce a fost structurat pe un
program convențional şi mijloace specifice RPG a înregistrat o ameliorare a
devierii laterale a capului, diferenţa mediilor fiind semnificativ statistic la un prag
de p<0.05. Pentru devierea şoldului pe partea dreaptă, rezultatele înregistrate la
finalul cercetării preliminare nu au confirmat statistic eficienţa programului grupei
experiment, diferenţa mediilor încadrându-se la un prag p=0.168.
b) Evaluare posturală cu vedere din spate
Pentru devierea lateral dreapta a capului, diferenţa dintre mediile testării
iniţiale şi finale este 1.04 inch (2,6cm). Aplicând testul t, se înregistrează o valoare
t(2,63), încarată la un prag de semnificaţie p 0.027, ceea ce indică faptul că
programul ce a fost structurat pe un program convențional şi mijloace specifice
RPG a înregistrat o ameliorare a devierii laterale a capului, diferenţa mediilor fiind
semnificativ statistic la un prag de p<0.05. Pentru devierea lateral stânga a capului,
diferenţa dintre mediile testării iniţiale şi finale este 0.22 inch (0.6cm). Aplicând
testul t, se înregistrează o valoare t(2,11), încarată la un prag de semnificaţie p
0.064, ceea ce indică faptul că programul ce a fost structurat pe un program
convențional şi mijloace specifice RPG a înregistrat o ameliorare a devierii laterale
a capului, diferenţa mediilor fiind semnificativ statistic la un prag de p<0.05.
Pentru înclinarea capului spre dreapta, diferenţa dintre mediile testării iniţiale şi
finale este 0.94 grade. Aplicând testul t, se înregistrează o valoare t(2,21), încadrată
la un prag de semnificaţie p 0.054, ceea ce indică faptul că programul ce a fost
structurat pe un program convențional şi mijloace specifice RPG a înregistrat o
ameliorare a devierii laterale a capului, diferenţa mediilor fiind semnificativ
statistic la un prag de p<0.05. Pentru înclinarea capului spre stânga, diferenţa dintre
mediile testării iniţiale şi finale este 1.64 grade. Aplicând testul t, se înregistrează o
valoare t(2,96), încadrată la un prag de semnificaţie p 0.016, ceea ce indică faptul
că programul ce a fost structurat pe un program convențional şi mijloace specifice
RPG a înregistrat o ameliorare a devierii laterale a capului, diferenţa mediilor fiind
semnificativ statistic la un prag de p<0.05. Pentru deviere T4-T8 spre stânga,
rezultatele înregistrate la finalul cercetării preliminare nu au confirmat statistic
eficienţa programului grupei experiment, diferenţa mediilor încadrându-se la un
prag p=0.126. Pentru deviere T8-T12 spre dreapta, diferenţa dintre mediile testării
iniţiale şi finale este 0.22 inch (0.6 cm). Aplicând testul t, se înregistrează o valoare
t(1,68), încadrată la un prag de semnificaţie p 0.039, ceea ce indică faptul că
programul ce a fost structurat pe un program convențional şi mijloace specifice
RPG a înregistrat o ameliorare a devierii laterale a capului, diferenţa mediilor fiind
semnificativ statistic la un prag de p<0.05. Pentru deviere T8-T12 spre stânga,
diferenţa dintre mediile testării iniţiale şi finale este 0.18 inch (0.5 cm). Aplicând
29
testul t, se înregistrează o valoare t(2,25), încadrată la un prag de semnificaţie p
0.041, ceea ce indică faptul că programul ce a fost structurat pe un program
convențional şi mijloace specifice RPG a înregistrat o ameliorare a devierii laterale
a capului, diferenţa mediilor fiind semnificativ statistic la un prag de p<0.05.
10.4 Rezultatele obținute de grupa experiment în urma aplicării
chestionarului
a) Analiza şi interpretarea datelor din chestionar – subiecţi grupa
experiment
La prima întrebare, subiecţii celei de-a doua grupe nu conştientizează
existenţa anumitor modificări de postură, 80% răspunzând că nu au observat
schimbări la nivelul posturii. Doar 2 subiecţi (20%) consideră că există momente în
care postura lor este corectă.
Pentru a doua întrebare, 0% dintre subiecţii grupei experiment au răspuns
afirmativ în ceea ce priveşte adoptarea unei poziţii corecte în bancă, 80% consideră
că nu stau corect iar 20% dintre subiecţi au momente când au o postură corectă.
În cazul întrebării cu numărul trei, procent maxim al subiecţilor grupei
experiment de cercetare (100%) consideră că fac suficient sport.
Din răspunsurile oferite de către subiecţii primei grupe la întrebarea cu
numărul patru, reiese faptul că 20% obosesc uneori, 60% nu obosesc în timpul
activităţilor şi 20% prezintă în mod frecvent starea de oboseală.
Ultima întrebare a făcut referire la obişnuinţa de a efectua programul de
recuperare şi acasă, majoritatea răspunzând negativ. Un singur subiect a afirmat că
exerciţiile recomandate sunt continuate şi acasă şi 30% din subiecţi repetă uneori
exerciţiile din programul de recuperare.
b) Analiza şi interpretarea datelor la chestionarul adresat părinţilor
subiecților din grupa experiment
La prima întrebare 100% din părinți consideră că starea de sănătate a
copiilor lor este una bună.
Pentru a doua întrebare, 80% dintre părinţii subiecţilor primei grupe au
afirmat faptul că au observat singuri postura deficitară a copilului iar 20% au fost
atenţionaţi de la şcoală.
La a treia întrebare, majoritatea (60%) părinţilor sunt de părere că fac
suficient sport şi doar 40% consideră ca fiind insuficientă pentru copiii lor
30
mişcarea pe care o efectuează în acest moment pentru o dezvoltare armonioasă
globală.
Majoritatea părinţilor subiecţilor (80%) îşi corectează frecvent copilul
privind postura acestuia, restul de 20% dintre părinţi doar uneori îşi atenţionează
copilul să adopte o poziţie a corpului corectă, pentru întrebarea cu numărul patru.
La ultima întrebare, 60% dintre părinţi au afirmat că îşi impulsionează copii
să facă exerciţiile şi acasă, iar 40% au afirmat că nu.
CAPITOLUL XI: CONCLUZIILE CERCETĂRII PRELIMINARE
În urma cercetării preliminare au fost formulate următoarele concluzii:
Aplicând programul de recuperare, program kinetic ce include mijloace
specifice tehnicilor RPG şi Schroth, la grupa de experiment s-au obţinut rezultate
pozitive, evidenţiate prin datele înregistrate.
La măsurătorile antropometrice s-au înregistrat evoluţii favorabile grupei de
experiment chiar dacă şi grupa de control a înregistrat diferenţe semnificative la
majoritatea testărilor.
În ceea ce priveşte perimetrul în inspir la grupa de control s-a înregistrat un
regres la testarea finală de 0.2 cm. De asemenea şi în ceea ce a privit expirul forţat,
subiecţii grupei de control au înregistrat un regres de 1.5 cm. Aceste rezultate
contravin datelor obţinute cu ajutorul spirometrului, neexistând diferenţe la testarea
finală.
Grupa de experiment a înregistrat un progres relativ semnificativ în ceea ce
priveşte capacitatea vitală, evidenţiind astfel eficacitatea programului aplicat,
datorită dezvoltării musculaturii respiratorii.
La evaluarea posturală prin intermediul posturografului Global Postural
System au fost înregistrate îmbunătăţiri semnificative la ambele grupe, existând
totuşi parametri ce au fost influenţaţi într-un mod evident la grupa experiment,
care, a înregistrat valori superioare la ameliorarea poziției deficitare a umerilor şi la
devierea coloanei vertebrale în zona T4- T8. Aceste argumente confirmă ipoteza
cercetării prin care "Aplicarea unui program de recuperare ce include și elemente
specifice terapiilor posturale RPG şi Schroth, la copii cu atitudini scoliotice
deficitare, va conduce la corectarea semnificativă a acestora.".
Chestionarul aplicat, atât părinţi cât şi la subiecţii cercetării au
subliniat faptul că o intervenţie timpurie pentru recuperarea atitudinilor posturale
deficitare de tipul scoliozelor, va îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. Totuşi,
majoritatea au recunoscut faptul că nu continuă programul de recuperare stabilit
împreună cu specialiştii în afara şedinţelor de kinetoterapie, ceea ce ne determină
31
să afirmăm necesitatea unei intervenţii suplimentare pentru un control postural mai
eficient. Se confirmă cea de-a doua ipoteză conform căreia "Intervenția timpurie
pentru recuperarea atitudinilor posturale deficitare de tipul scoliozelor la copii, va
îmbunătăți calitatea vieții acestora prin dimensiunea sa psiho-emoțională".
Diferențele obținute de grupa experiment față de cea de control, deși
există, nu au fost cele estimate astfel încât considerăm necesar a apela la noi
mijloace de investigare care să ne ofere date suplimentare pentru îmbunătățirea
programului de lucru cu structuri de exerciții ce vizează flexibiliatea şi forţa la
nivelul coloanei vertebrale.
PARTEA a III-a: CERCETARE EXPERIMENTALĂ PRIVIND
RECUPERAREA ATITUDINII SCOLIOTICE PRIN APLICAREA
KINESIOTAPINGULUI CA TERAPIE COMPLEMENTARĂ
PROGRAMULUI DE RECUPERARE
CAPITOLUL XII: DESIGN-UL CERCETĂRII
12.1. Premisele cercetării
Atitudinea scoliotică reprezintă doar o ușoară deviație a coloanei vertebrale
influențată de o asimetrie în orice structură a corpului și poartă o amprentă
importantă asupra dezvoltării posturii corpului uman, mai ales în perioada de
creștere și dezvoltare motorie a copilului. Având în vedere faptul că rezultatele
obținute în cadrul cercetării preliminare referitoare la evaluarea capacităţii vitale,
cu ajutorul spirometrului, nu au fost relevante pentru demersul nostru s-a renunțat
la ea.
Concluziile cercetării preliminare evidențiază necesitatea intervenției asupra
conținutului programului de recuperare prin includerea unei terapii complementare
în vederea eficientizării sale pentru ameliorarea atitudinilor scoliotice. Datele
oferite prin aplicarea chestionarului care subiniează necesitatea menținerii unei
atitudini posturale corecte, și în afara ședințelor de kinetoterapie, ne-a orientat către
apelarea la o terapie suplimentară ce poartă numele de Kinesiotaping, respectiv,
terapie prin benzi. Considerăm că metoda Kinesiotaping, ca terapie complementară
poate stimula și menține o postură corectivă pe perioada de pauză dintre ședințele
de recuperare.
12.2 Scopul cercetării
Prin prezenta cercetare urmărim reducerea și recuperarea atitudinilor
posturale vicioase în vederea îmbunătățirii calității vieții subiecților incluși în
cercetare.
32
12.3 Obiectivele și sarcinile cercetării propuse
12.3.1 Obiective
Reconsiderarea conținutului programului de recuperare, în baza și altor
metode de investigare.
Stabilirea eficienței strategiei de abordare complexă și agresivă a recuperării
atitudinilor scoliotice.
Realizarea unui protocol de recuperare prin utilizarea unui complex de
metode.
12.3.2 Sarcini corespunzătoare obiectivelor cercetării
Stabilirea componenței grupelor de subiecți incluși în cercetare;
Formularea ipotezelor de lucru;
Evaluarea inițială a subiecților;
Alcătuirea și aplicarea programului de recuperare;
Aplicarea chestionarului privind conștientizarea posturii;
Evaluarea finală a subiecților pentru a observa eficiența programelor
aplicate;
Centralizarea, prelucrarea și interpretarea datelor înregistrate;
Formularea concluziilor cercetării;
Diseminarea rezultatelor.
12.4. Ipotezele cercetării
Completarea programului de recuperare aplicat în cercetarea preliminară, cu
terapia complementară Kinesiotaping, va contribui la corectarea atitudinilor
scoliotice.
Aplicarea benzilor pe o perioadă de timp mai mare de trei zile poate
influența atitudinea posturală deficitară, menținând corecțiile deja instalate.
O postură corectă influențează psiho-afectivitatea subiecților contribuind la
îmbunătățirea calității vieții.
12.5. Metode de cercetare aplicate
12.5.1 Metoda studiului literaturii de specialitate a constat în documentarea
în domeniul terapiei complementare kinesiotaping, terapie utilizată în acest studiu.
Principalul obiectiv a fost acela de a elabora o aplicație ce va îmbunătăți postura
deficitară și ce se va mula pe necesitățile fiecărui subiect inclus în cercetare. Datele
studiate au fost din literatura de specialitate şi interdisciplinară, cele mai multe
obţinute prin accesare de baze de date. Rezultatele studiilor au evidenţiat efectele
pozitive ale utilizării terapiei în mod frecvent în traumatologie, existând un număr
redus de informații cu privire la aplicarea lor în recuperarea atitudinilor deficitare
posturale.
33
12.5.2 Metoda observației
În cadrul cercetării, metoda a fost aplicată pe o perioadă de 4 luni şi s-a
observat evoluția modificărilor apărute în cadrul conduitei posturale a subiecților
aflați în cadrul proiectului, ca și răspuns al programului de recuperare ce vizează
terapii moderne și terapia complementară kinesiotaping.
12.5.3 Metoda experimentului
În cadrul experimentului s-a urmat programul de recuperare în conținutul
căruia amintim elemente specifice tehnicilor de recuperare posturală, dezvoltare
musculară şi educarea respiratorie, la finalul căruia s-au utilizat aplicații cu benzi
Kinesiotaping, metoda complementară, pentru a stimula menținerea posturii
corective deja dobândită, în rândul copiilor identificați cu atitudine scoliotică.
Grupa de control a urmat numai un program convențional de recuperare
dedicat scoliozei
Subiecții au fost informați cu privire la beneficiile aplicațiilor kinesiotaping
și modul în care acestea vor fi utilizate. Aceștia au fost rugați să adopte o poziție
relaxată, în ortostatism, pe toată perioada aplicației. Benzile au fost așezate pe
țesutul conjunctiv, decupate în forma I și cu o lungime potrivită zonei de lucru a
fiecărui individ, banda aplicându-se pe pielea curată, după ce se îndepărtează folia
de hârtie.
Prima porțiune din bandă, care nu este mai mare de 5 cm, a fost lipită pe
țesutul conjuctiv, fără nici un fel de tensiune și a fost fricționată zona pentru a se
activa lipiciul acrilic. Această primă porțiune se numește ancoră. În funcție de
efectul dorit au fost aplicate benzi cu o anumită tensiune și într-o anumită direcție.
Aplicată de la distal spre proximal (inserție spre origine) cu o tensiune de 15-25%,
banda va face recul spre ancoră pentru a inhiba musculatura tensionată, iar aplicată
de la proximal spre distal (origine spre inserție) cu o tensiune de 15-35%, banda va
face recul spre ancoră pentru a facilita musculatura slabă. Aplicațiile s-au realizat
ținând cont de grupele musculare implicate în patologia tratată. (Figurile 12.1.,
12.2.)
34
Figura 12.1. Subiect cu atitudine scoliotică înaintea aplicației kinesiotaping
Figura 12.2. Subiect cu atitudine scoliotică după aplicația kinesiotaping
Pentru validarea programului de recuperare propus am evaluat inițial și final
subiecții participanţi la cercetare. Pentru grupa experiment am avut și o evaluare
intermediară conform specificațiilor întâlnite în literatura de specialitate care se
referă la faptul că la 3 zile de la aplicarea benzilor nu se mai pot obține modificări
semnificative.
35
12.5.4 Metoda anchetei prin chestionar
Elaborarea Chestionarului personalizat s-a dovedit a fi extrem de folositoare
în abordarea metodelor de tratament și al obiectivizării gradului de conștientizare
asupra posturilor viciose existente, astfel facându-ne o idee cu privire la influența
asupra calităţii vieţii.
12.5.5 Metode de evaluare aplicate
12.5.5.1 Evaluare clinică
Fișa de evaluare a cuprins evaluarea somatoscopică (poziţia stand, cu umerii
relaxaţi, brațele pe lângă corp, cu palmele în poziţie intermediară de
pronosupinaţie, degetele în ușoară flexie, bărbia orizontală, cu privirea orientată
anterior, picioarele apropiate, cu genunchii extinşi, picioarele poziționate anterior,
cu călcâiele apropiate, vârfurile depărtate ce nu depășesc 45o) unde s-au urmărit:
statura (normo-,hiper- şi substraturală); atitudinea globală a corpului (normală sau
deficientă); țesutul celular subcutanat (apreciind „din ochi” grosimea şi caracterul
stratului adipos subcutanat); motricitatea de natură spontană sau motricitate
provocată; starea subiectului din timpul evaluării. S-au înregistrat: dimensiunile
longitudinale (înălţimea); dimensiuni transversale (diametrul biacromial,
bitrohanterian); dimensiuni circulare (perimetrul toracelui); dimensiuni ale masei
somatice (greutatea şi compoziţia corporală).
12.5.5.2 Evaluare funcţională
Evaluarea a cuprins:
Testul Adam’s (subiectul execută o flexie anterioară a trunchiului până ce
spatele ajunge în poziţie orizontală – trunchi aplecat, cu picioarele apropiate,
braţele suspendate şi genunchii extinşi, palmele fiind alăturate, iar examinatorul
priveşte din spate, pe traiectul orizontal al coloanei vertebrale, analizând apariţia
indicatorilor scoliozei, precum asimetrie la nivelul coloanei, umeri inegali,
asimetriile la nivelul scapulelor, şolduri inegale, capul ce nu se aliniază cu zona
pelvină, sau apariţia gibozităţilor; se notează ca fiind pozitiv -scolioza structurală-,
sau negativ -scolioza funcţională/atitudine scoliotică-).
Proba Schober (subiect în ortostatism, examinatorul face un semn în dreptul
coloanei vertebrale la nivelul liniei ce uneşte spinele iliace posterioare – L5, şi apoi
măsoară 5 cm caudal şi 10 cm cranial, iar aceste puncte se marchează cu două
semne, apoi subiectul este rugat să se aplece cât poate de mult, până când atinge cu
degetele de la mână vârful picioarelor; în mod normal, distanţa dintre semnul de la
L5 şi cel de la punctul cu 10 cm superior trebuie să crească cu cel puţin 5 cm, iar
dacă această creştere este sub 5 cm se poate spune că există o flexie limitată a
coloanei lombare (testul Schober este pozitiv).
12.5.5.3 Evaluare posturală
În cadrul evaluării posturale am utilizat Global Postural System 400 (GPS)
pentru a determina deficienţele la nivelul coloanei vertebrale, prin intermediul unui
36
sistem de cameră video ce permite achiziţia de imagini prelucrate de către softul
dedicat. Scheletul podostabil alături de sistemul analyzer cu fire verticale şi
orizontale mobile, două camere foto şi software-ul competent în măsurarea
structurilor corpului, reprezintă complexul GPS.
12.5.5.4 Evaluarea tonusului muscular
Pentru măsurarea tonusului muscular am utilizat un dispozitiv numit
Myometru/Myoton ce are incorporat un soft special care are menirea de a culege
informaţiile necesare. (figura 12.3.)
Figura 12.3. Dispozitivul Myoton
Dispozitivul deţine un ac de plastic ce funcţionează pe bază de laser pentru
a colecta datele şi un ecran pe care sunt afişate informaţii despre pacient, ce au fost
mai întâi introduse în softul instalat în calculator şi apoi transferate cu ajutorul unui
cablu în dispozitiv. Pe lângă informaţiile despre subiect, apar informaţii cu privire
la muşchiul ce urmează a fi evaluat, starea în care se află acesta (relaxat sau în
contracţie), numărul de repetări necesare, toate acestea fiind create iniţial în
programul instalat pe calculator, sub forma unui patern. Myotonul a fost creat
pentru a măsura şi înregistra oscilaţiile profunde ale ţesutului biologic moale sub
forma unui semnal de accelerare. Oscilaţiile sunt induse de o forţă de eliberare
rapidă şi uşoară din exterior, ca un impuls mecanic dat de o constantă de încărcare
a acului.
Potrivit soft-ului preistalat, am creat un patern în care s-au inclus urmatorii
muşchi, ce au fost consideraţi necesari în evaluarea scoliozei funcţionale:
Erector spinal;
Longissimus lombar;
Trapezul superior;
Marele pectoral.
S-a utilizat ca metodă de măsurare Tripla scanare, care compară condiția
mușchilor selectați, de pe ambele părți corporale (dreapta și stânga), estimează
direcția pe o anumită perioadă, compară normele populației și testează expres mai
multe grupe musculare.
37
Toate datele vor fi introduse într-un format PDF ce va conţine grafice
comparative, de unde se vor lua în cosiderare valorile Frevenței (Tonus) și valorile
Decrementului (Elasticitate). (figura 12.4)
Figura 12.4 Rezultatul evaluării Myoton în format PDF
12.6 Metoda matematico- statistică a fost utilizată pentru prelucrarea
statistică a datelor înregistrate.
12.7 Metoda grafică a fost utilizată pentru a evidenția diferențele datelor
expuse cifric.
În cadrul cercetării, reprezentarea grafică a rezultatelor prin diagrame s-a
realizat cu programul Microsoft Excel.
12.8 Organizarea, desfășurarea și subiecții incluși în cercetare
Cercetarea a avut loc în cadrul centrului de recuperare medicală Prokinetic
Junior din Craiova, unde îmi desfăşor activitatea profesională de kinetoteraput.
Perioada de desfășurare a experimentul a fost de 4 luni. Şedinţele de
kinetoterapie s-au efectuat de două ori pe săptămână, timp de o oră, iar subiecţii
experimentului au lucrat programul alcătuit de noi, un program de recuperare cu
elemente din terapiile Schroth şi RPG, spre deosebire de grupul de control care a
lucrat un program conventional de recuperare susţinut de unul din colegii cu care
colaborez, ce nu se află în acelaşi cabinet. După terminarea programului de
recuperare, fiecare subiect a beneficiat de aplicațiile kinesiotaping.
Deoarece subiecţii participanţi la studiu sunt minori, am întocmit un formular
de consimţământ, completat şi semnat de cărte părinţii acestora.
38
CAPITOLUL XIII: CONȚINUTUL PROGRAMELOR DE LUCRU
APLICATE
13.1 Descrierea programului de recuperare propus
13.1.1 Obiectivele generale ale programului de recuperare propus de noi
pentru grupa experiment.
Asuplizarea coloanei vertebrale şi a sistemului articular, ce presupune
acţionarea la nivelul articulaţiilor cu ajutorul sistemului muscular, cu scopul de a
îmbunătăți amplitudinea de mişcare prin câştigarea unor grade suplimentare în cât
mai multe planuri de mişcare şi creşterea gradului de elasticitate la nivelul fibrelor
musculare.
Redresarea posturală ce presupune refacerea şi menţinerea controlului
musculaturii statice în vederea susţinerii coloanei vertebrale în curburile
fiziologice, prin dezvoltarea musculară globală.
Menținerea, pe o perioadă îndelungată, a corecțiilor posturale cu ajutorul
benzilor kinesiologice ce au rolul de a influența proprioceptiv postura subiecților
prin efectul direct asupra țesutului conjunctiv, ce se află în strânsă legătură cu
fașcia și grupele musculare influențate.
13.1.2 Mijloacele kinetice utilizate pentru îndeplinirea obiectivelor.
Mijloacele folosite au fost repartizate diferenţiat atât pentru grupa
experiment aleasă de către noi, unde s-a lucrat un program de recuperare cu
elemente din terapia funcţională Schroth şi RPG (Reeducare Posturală Globală),
cât şi pentru grupa de control, grupă ce a lucrat cu un alt coleg şi a executat un
program convențional de recuperare ce vizează atitudinea scoliotică (program
executat pe saltea).
13.2 Descrierea aplicațiilor kinesiotaping
13.2.1 Obiectivele generale ale aplicațiilor kinesiotaping pentru grupa
experiment.
Influențarea unei posturi corecte pe o perioadă lungă de timp.
Redarea unui aport mai mare de sânge în rândul musculaturii aflate în
tratament prin efectul de oxigenare musculară, efect influențat cu ajutorul benzilor
ce vor ridica țesutul conjuctiv într-un mod micornic, permițând o mai bună
circulație sanguină în zona aplicată.
Crearea unei engrame posturale corecte prin efectul proprioceptiv, efect
influențat cu ajutorul benzilor care oferă un imput baroreceptorilor de la nivelul
țesutului conjunctiv, informație ce va ajunge la nivelul creierului și va susține apoi
postura corectivă.
39
13.2.2 Mijloacele aplicative pentru grupa experiment.
Mijloacele utilizate au fost repartizate pentru grupa experiment, unde
subiecții au avut parte de aplicații individualizate, ținându-se cont de patologia în
cauză.
În urma programului conventional, unde s-a urmărit redarea unei posturi
corecte, aplicațiile kinesiotaping au fost introduse pentru a menține corecțiile
dobândite.
S-a ținut cont de musculatura afectată din patologia atitudinilor scoliotice și
de postura deficitară a fiecărui subiect. În principiu, grupele musculare asupra
cărora s-au aplicat benzile au fost următoarele: Erector Spinal, Longissimus
Lombar, Trapezul superior și Pectoralul Mare.
Mod de aplicare pentru mușchiul Trapez Superior
Subiecții au fost poziționați în ortostatism. În zona proiecției cutanate a
mușchiului afectat, țesutul a fost întins printr-o mișcare de înclinare laterală a
capului. Deoarece majoritatea cazurilor au prezentat o musculatură tensionată,
aplicația a fost realizată pentru a inhiba musculatura suprasolicitată, mai exact din
zona distală spre cea proximală (inserție- origine). Am pornit cu banda din
regiunea mușchiului Deltoid, cu o tensiune în bandă de 25% și am aplicat banda pe
toată suprafața mușchiului trapez superior până la nivelul gâtului, aproape de
mastoidă.
Mod de aplicare pentru mușchii Erector Spinal și Longissimus
Lombar.
Subiecții au fost poziționați în ortostatism. În zona proiecției cutanate a
mușchiului afectat, țesutul a fost întins printr-o mișcare de flexie a trunchiului în
plan anterior. Aplicația a fost realizată pentru a facilita musculatura slabă, mai
exact din zona proximală către cea distală (origine- inserție). În mod obișnuit,
musculatura din zona convexităților este una alungită, deci slabă. Prin urmare am
pornit cu banda din zona crestei iliace pe proiecția cutanată a mușchiului
Longissimus Lombar din convexitatea lombară și am continuat, pe diagonală, către
mușchiul Erector Spinal din convexitatea toracală. Tensiunea benzii a fost una de
35%.
Mod de aplicare pentru mușchiul Pectoral mare.
Subiecții au fost poziționați în ortostatism. În zona proiecției cutanate a
mușchiului afectat, țesutul a fost întins printr-o mișcare de proiecție posterioară a
umărului permițând întinderea țesutului pe proiecția cutanată a mușchiului
Pectoralul Mare. În cazul acestui mușchi, tendința este aceea de a se scurta și de a
poziționa umărul anterior. Aplicația a fost făcută pentru a inhiba musculatura
tensionată cu ajutorul unei aplicații ce va trece peste o pârghie. Inițial banda va
porni din zona sternală, ce va presupune o variantă de proximal spre distal
(origine- inserție) ce ajută în mod normal la facilitarea musculaturii. Datorită
40
faptului că această aplicație depășește inserția mușchiului trapez și continuă pe
zona omoplatului ajungând până sub unghiul inferior al acestuia, această aplicație
va face ca forța de recul să plece din distal spre proximal și va crea astfel o
aplicație ce va avea ca direcție din zona distală spre cea proximală, permițând
astfel inhibiția musculară a mușchiului în cauză. Tensiunea va fi astfel aplicată în
procent de 25%.
Deoarece, de cele mai multe ori, o atitudine scoliotică implică și un șold
ridicat, am creat o aplicație ce va postura și susține articulația în timpul mișcărilor,
influențând corecția totală. În cazul scoliozelor structurale șoldul de aceeași parte a
convexității toracale va fi cel ridicat, datorită convexității lombare. În ceea ce
privește atitudinea scoliotică este vorba de o translatare a șoldului pe diagonala
presupusei convexități toracale, ca o proiecție compensatorie.
Imaginea finală a aplicației kinesiotaping va trebui să aibă în vedere corecția
umărului mai ridicat prin relaxarea musculaturii Trapezului, proiecția posterioară a
umărului prin influența asupra mușchiului Pectoral, reglarea presupusei convexități
toracale (gibus) prin facilitarea mușchilor Spinali, corectarea presupusei
convexități lombare prin facilitarea mușchiului Longissimus Lombar și blocarea
translației șoldului. (Figurile 13.37., 13.38., 13.39., 13.40.)
Figura 13.1 Vedere din posterior înainte de aplicația kinesiotaping
41
Figura 13.2 Vedere din posterior după aplicația kinesiotaping
CAPITOLUL XIV: PRELUCRAREA STATISTICĂ A DATELOR
ÎNREGISTRATE ȘI INTERPRETAREA ACESTORA
14.1 Rezultatele diferențelor dintre grupa experiment și cea de control la
testarea initială în cadrul măsurătorilor antropometrice şi indicelui de masă
corporală.
Tabel 14.1 Rezultatele diferențelor dintre grupa experiment și cea de control
în cadrul măsurătorilor antropometrice şi a indicelui de masă corporală.
Comparând datele înregistrate la nivelul celor două grupe, în ceea ce
priveşte măsurătorile antropometrice și indicele de masă corporală, putem constata
următoarele: Talia subiecţilor se află la valori relativ apropiate (135 cm pentru
grupa experiment şi 134cm pentru grupa de control); Masa corporală înregistrează
la grupa de experiment o medie de 28 kg spre deosebire de subiecţii grupei de
Grupa
experiment
Grupa
control
Mann Whitney U
test
Talia 135 134 0.93
Masa corporală 28 26 0.81
I.M.C. 14.9 15.3 0.66
Diam.
Biacromial
24 24 0.59
Diam.
Bitrohanterian
24 24 0.81
42
control ce înregistrează valori de 26 kg; Indicele de masă corporală se află la o
diferenţă relativ mică, înregistrând un scor de 14.9 pentru grupa experiment şi 15.3
pentru grupa de control; Diametrul biacromial deţine aceleaşi valori și anume 24
cm, atât pentru grupa experiment cât şi pentru grupa de control; Diametrul
bitrohanterial în cazul grupei de control şi experiement este şi în acest caz identic,
cu o valoarea de 24 cm.
14.2 Rezultatele obținute la evaluarea funcţională
14.2.1 Rezultatele obţinute la Testul Adam’s
Având în vedere că nu au fost evidenţiate gibozităţi la nivelul zonei toracale
şi lombare la nici o grupă, am considerat că nu mai este necesar a prezenta datele,
rezultatele testelor fiind negative.
14.2.2 Rezultatele obţinute la Proba Schober
Având în vedere că nu s-au înregistrat diferenţe mai mari sau mici mici de
15 cm la nici o grupă, am considerat că nu mai este necesar a prezenta datele.
14.3 Rezultatele comparative finale obținute la evaluarea posturală pentru
grupa de control și grupa experiment
14.3.1 Evaluarea Posturală
Tabel 14.2 Rezultatele comparative inițiale finale obținute la evaluarea
posturalăpentru grupa experiment și grupa de control
Grupa Experiment/Control
G.Experiment G.Control Wilcoxon
(p)
Translație în plan
anterior
6.32
(3.50/8.10)
4.08
(2.97/6.09)
0.33
Angulație în plan
anterior
3.70
(2.70/7.40)
3.80
(2.00/6.50)
0.64
Translație în plan
posterior
7.18
(4.24/10.87)
4.11
(2.64/10.10)
0.77
Angulație în plan
posterior
5.80
(3.10/7.10)
5.00
(3.30/6.50)
0.10
a) Evaluare posturală cu vedere din față
Pentru translația din plan anterior, ce reprezintă suma modificărilor
posturale din plan frontal ce apar la nivelul regiunilor topografice reprezentate de
cap, umeri, cutia toracică, solduri/pelvis, aplicând testul Wilcoxon, se înregistrează
o valoare încadrată la un prag de semnificație p 0.33. Acest rezultat indică faptul că
43
nu se înregistrează o ameliorare semnificativă în ceea ce privește translațiile din
plan anterior, comparativ între cele două grupe.
Pentru angulația din plan anterior, ce reprezintă suma modificărilor
posturale din plan frontal prin modificarea unghiului postural, sau cu alte cuvinte
înclinațiile ce apar la nivelul regiunilor topografice reprezentate de cap, umeri,
cutia toracică, solduri/pelvis, aplicând testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare
încadrată la un prag de semnificație p 0.64. Acest rezultat indică faptul că nu se
înregistrează o ameliorare semnificativă în ceea ce privește angulațiile din plan
anterior, comparativ între cele două grupe. Însă există valori mai scăzute în cazul
grupei experiment în cazul angulațiilor în plan anterior.
b) Evaluare posturală cu vedere din spate
Pentru translația din plan posterior, ce reprezintă suma modificărilor
posturale din plan frontal ce apar la nivelul regiunilor topografice reprezentate de
cap, umeri, cutia toracică, solduri/pelvis, aplicând testul Wilcoxon, se înregistrează
o valoare încadrată la un prag de semnificație p 0.77. Acest rezultat indică faptul că
nu se înregistrează o ameliorare semnificativă în ceea ce privește translațiile din
plan posterior, comparativ între cele două grupe.
Pentru angulația din plan posterior, ce reprezintă suma modificărilor
posturale din plan frontal prin modificarea unghiului postural, sau cu alte cuvinte
înclinațiile ce apar la nivelul regiunilor topografice reprezentate de cap, umeri,
cutia toracică, solduri/pelvis, aplicând testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare
încadrată la un prag de semnificație p 0.10. Acest rezultat indică faptul că nu se
înregistrează o ameliorare semnificativă în ceea ce privește angulațiile din plan
posterior, comparativ între cele două grupe.
14.4 Rezultatele comparative finale obținute la evaluarea tonusului
muscular pentru grupa de control și grupa experiment
14.4.1 Evaluarea Tonusului Muscular
Tabel 14.3 Rezultatele comparative inițiale finale obținute la evaluarea
tonusului muscular pentru grupa experiment și grupa de control
Grupa Experiment/Control
G.Experiement G.Control Wilcoxon
(p)
Tonus m. Erector spinal 0.67
(-1.57/3.18)
-1.82
(-4.42/-0.32)
0.20
Elasticitate m. Erector spinal 12.76
(10.35/15.98)
8.74
(2.88/17.04)
0.22
44
Tonus m. Longissimus
lombar
1.13
(-1.28/3.35)
3.11
(1.63/6.87)
0.93
Elasticitate m. Longissimus
lombar
4.68
(-1.20/8.71)
0.49
(-3.64/6.32)
0.39
Tonus m. Marele pectoral -3.12
(-6.12/2.62)
-2.76
(-4.95/-1.69)
0.59
Elasticitate m. Marele
pectoral
-3.09
(-5.19/4.26)
-0.60
(-11.83/4.08)
0.09
Tonus m. Trapezul superior -2.44
(-12.00/4.40)
3.59
(-3.20/11.43)
0.70
Elasticitate m. Trapezul
superior
0.67
(-1.57/3.18)
9.39
(0.79/12.64)
0.03
Pentru parametrul tonusului, în cazul mușchiului erector spinal, aplicând
testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de semnificație p
0.20. Acest rezultat indică faptul că nu se înregistrează o ameliorare semnificativă
la nivelul musculaturii, comparativ între cele două grupe.
Pentru parametrul elasticității, în cazul mușchiului erector spinal, aplicând
testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de semnificație p
0.22. Acest rezultat indică faptul că nu se înregistrează o ameliorare semnificativă
la nivelul musculaturii, comparativ între cele două grupe. Însă valorile elasticității
în cazul mușchiului erector spinal pentru grupa experiment înregistrează o creștere
a elasticității, spre deosebire de grupa de control, ceea ce ne indică o influență mai
mare asupra elsticității în cazul acestei grupe.
Pentru parametrul tonusului, în cazul mușchiului longissimus lombar,
aplicând testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de
semnificație p 0.93. Acest rezultat indică faptul că nu se înregistrează o ameliorare
semnificativă la nivelul musculaturii, comparativ între cele două grupe. Însă
valorile tonusului în cazul mușchiului longissimus lombar pentru grupa experiment
înregistrează o scadere a tonusului, spre deosebire de grupa de control, ceea ce ne
indică o influență mai mare asupra tonusului în cazul acestei grupe.
Pentru parametrul elasticității, în cazul mușchiului longissimus lombar,
aplicând testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de
semnificație p 0.39. Acest rezultat indică faptul că nu se înregistrează o ameliorare
semnificativă la nivelul musculaturii, comparativ între cele două grupe. Însă
valorile elasticității în cazul mușchiului longissimus lombar pentru grupa
experiment înregistrează o creștere a elasticității, spre deosebire de grupa de
control, ceea ce ne indică o influență mai mare asupra elsticității în cazul acestei
grupe.
45
Pentru parametrul tonusului, în cazul mușchiului marele pectoral, aplicând
testul Wilcoxao, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de semnificație p
0.59. Acest rezultat indică faptul că nu se înregistrează o ameliorare semnificativă
la nivelul musculaturii, comparativ între cele două grupe.
Pentru parametrul elasticității, în cazul mușchiului marele pectoral,
aplicând testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de
semnificație p 0.09. Acest rezultat indică faptul că nu se înregistrează o ameliorare
semnificativă la nivelul musculaturii, comparativ între cele două grupe.
Pentru parametrul tonusului, în cazul mușchiului trapez superior, aplicând
testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de semnificație p
0.70. Acest rezultat indică faptul că nu înregistrează o ameliorare semnificativă la
nivelul musculaturii, comparativ între cele două grupe. Însă valorile tonusului în
cazul mușchiului Lungissimus Lombar pentru grupa experiment înregistrează o
scadere a tonusului, spre deosebire de grupa de control, ceea ce ne indică o
influență mai mare asupra tonusului în cazul acestei grupe.
Pentru parametrul elasticității, în cazul mușchiului trapez superior, aplicând
testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de semnificație p
0.03. Acest rezultat indică faptul că pentru acest parametru al elasticiității se
înregistrează o ameliorare, diferenţa mediilor fiind semnificativ statistic la un prag
de p<0.05.
14.5 Rezultatele obținute de grupa experiment la evaluarea tonusului
muscular după 3 zile de la aplicarea benzilor kinesiotaping (valoarea acută)
Tabel 14.4 Evaluarea tonusului muscular după 3 zile de kinesiotaping
pentru grupa experiment
Min Max Medie Stdv
Tonus m. Erector spinal -13.68 9.15 0.93 6.20
Elasticitate m. Erector spinal -10.04 24.20 15.05 10.50
Tonus m. Longissimus
lombar
-5.39 5.33 0.00 3.68
Elasticitate m. Longissimus
lombar
-17.82 18.35 8.40 9.65
Tonus m. Marele pectoral -9.70 7.54 0.47 4.14
Elasticitate m. Marele
pectoral
-31.95 4.65 -11.50 9.88
Tonus m. Trapezul superior -44.14 35.14 4.29 22.39
46
Elasticitate m. Trapezul
superior
-41.53 41.33 -1.72 24.71
La testarea după 3 zile de kinesiotaping a subiecţilor din grupa de
experiment, tonusul muscular al subiecţilor a înregistrat următoarele valori:
o Pentru parametrul tonusului în cazul mușchiului erector spinal s-a înregistrat
o valoare medie de 0.93 Hz, valorile fiind situate între -3.65 și 4.42 Hz;
o Parametrul elasticității în cazul mușchiului erector spinal a înregistrat o
valoare medie de 15.05, cu valori cuprinse între 5.02 și 22.02.
o Tonusul pentru mușchiul Lungissimus Lombar a înregistrat valoarea medie
de 0.00 Hz, cu valori cuprinse între -3.77 și 3.42 Hz.
o Elasticitatea în cazul mușchiului longissimus lombar a înregistrat valoarea
medie de 8.40, cu valori cuprinse între 0.00- 9.91.
o Parametrul tonusului în ceea ce privește mușchiul marele pectoral a
înregistrat valoarea medie de 0.47 Hz, cu valori cuprinse între -1.59 și 2.73
Hz.
o Parametrul elasticității în ceea ce privește mușchiul marele pectoral a
înregstrat valoarea medie de -11.5, cu valori cuprinse între -19.8 și -8.68.
o În cazul mușchiului trapez superior, parametrul tonusului a înregistrat o
valoare medie de 4.29 Hz, cu valori cuprinse între 0.00 și 26.7 Hz.
o În ceea ce privește parametrul elasticității pentru mușchiul trapez superior,
acesta a înregistrat valoarea medie de -1.72, cu valori cuprinse între -13.5 și
12.8.
14.6 Rezultatele comparative inițiale şi după 3 zile de kinesiotaping
(valoarea acută) obținute la evaluarea tonusului muscular pentru grupa
experiment
Tabel 14.5 Rezultatele comparative inițiale şi după 3 zile de kinesiotaping
obținute la evaluarea tonusului muscular pentru grupa experiment
Grupa Experiment
Înainte După Wilcoxon
(p)
Tonus m. Erector spinal 2.44
(0.28/5.99)
0.93
(-3.65/4.42)
0.46
Elasticitate m. Erector spinal 7.30
(3.23/12.76)
15.05
(5.02/22.02)
0.24
Tonus m. Longissimus lombar 0.81
(-3.10/1.63)
0.00
(-3.77/3.42)
0.86
47
Elasticitate m. Longissimus
lombar
-3.26
(-6.45/0.00)
8.40
(0.00/9.91)
0.01
Tonus m. Marele pectoral -0.95
(-3.38/1.02)
0.47
(-1.59/2.73)
0.20
Elasticitate m. Marele pectoral 0.00
(-8.40/4.59)
-11.5
(-19.8/-8.68)
0.02
Tonus m. Trapezul superior -7.23
(-8.61/1.23)
4.29
(0.00/26.7)
0.10
Elasticitate m. Trapezul
superior
-0.40
(-6.33/4.60)
-1.72
(-13.5/12.8)
0.86
Pentru parametrul tonusului, în cazul mușchiului erector spinal, aplicând
testul Wilcoxon,se înregistrează o valoare încadrată la un prag de semnificație p
0.46. Acest rezultat indică faptul că aplicațiile kinesiotaping folosite după
programul convențional și menținute timp de trei zile și evaluat imediat nu
înregistrează o ameliorare semnificativă la nivelul musculaturii.
Pentru parametrul elasticității, în cazul mușchiului erector spinal, aplicând
testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de semnificație p
0.24. Acest rezultat indică faptul că aplicațiile kinesiotaping folosite după
programul convențional și menținute timp de trei zile și evaluat imediat nu
înregistrează o ameliorare semnificativă la nivelul musculaturii.
Pentru parametrul tonusului, în cazul mușchiului longissimus lombar,
aplicând testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de
semnificație p 0.86. Acest rezultat indică faptul că aplicațiile kinesiotaping folosite
după programul convențional și menținute timp de trei zile și evaluat imediat nu
înregistrează o ameliorare semnificativă la nivelul musculaturii.
Pentru parametrul elasticității, în cazul mușchiului longissimus lombar,
aplicând testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de
semnificație p 0.01. Acest rezultat indică faptul că aplicațiile kinesiotaping folosite
după programul convențional și menținute timp de trei zile și evaluat imediat,
pentru acest parametru al elasticiității înregistrează o ameliorare, diferenţa mediilor
fiind semnificativ statistic la un prag de p<0.05.
Pentru parametrul tonusului, în cazul mușchiului marele pectoral, aplicând
testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de semnificație p
0.20. Acest rezultat indică faptul că aplicațiile kinesiotaping folosite după
programul convențional și menținute timp de trei zile și evaluat imediat nu
înregistrează o ameliorare semnificativă la nivelul musculaturii.
Pentru parametrul elasticității, în cazul mușchiului marele pectoral,
aplicând testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de
48
semnificație p 0.02. Acest rezultat indică faptul că aplicațiile kinesiotaping folosite
după programul convențional și menținute timp de trei zile și evaluat imediat,
pentru acest parametru al elasticiității înregistrează o ameliorare, diferenţa mediilor
fiind semnificativ statistic la un prag de p<0.05.
Pentru parametrul tonusului, în cazul mușchiului trapez superior, aplicând
testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de semnificație p
0.10. Acest rezultat indică faptul că aplicațiile kinesiotaping folosite după
programul convențional și menținute timp de trei zile și evaluat imediat nu
înregistrează o ameliorare semnificativă la nivelul musculaturii.
Pentru parametrul tonusului, în cazul mușchiului trapez superior, aplicând
testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de semnificație p
0.86. Acest rezultat indică faptul că aplicațiile kinesiotaping folosite după
programul convențional și menținute timp de trei zile și evaluat imediat nu
înregistrează o ameliorare semnificativă la nivelul musculaturii.
14.7 Rezultatele comparative finale obținute după aplicarea chestionarului
pentru grupa experiment și grupa de control
14.7.1 Rezultatele comparative finale obținute la aplicarea chestionarului
pentru grupa experiment și grupa de control pentru subiecți
Tabel 14.6 Rezultatele comparative finale obținute la aplicarea
chestionarului pentru grupa experiment și grupa de control pentru subiecți
Grupa Experiment/Control-subiecți
G.Experiment G.Control Wilcoxon
(p)
Într. 1-Poziția corpului 14 14 0.01
Într. 2- Poziția în bancă 13 13 0.00
Într. 3- Suficientă activitate
fizică
20 20 0.27
Într. 4- Oboseală 4 4 0.72
Într. 5- Continuarea
exercițiilor acasă
16 16 0.01
Pentru întrebarea nr.1, referitoare la recunoașterea poziției vicioase a
corpului, aplicând testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare finală comparativă
între cele două grupe, încadrată la un prag de semnificație p 0.01. Acest rezultat
indică faptul că există un progres în urma programului de recuperare cu privire la
recunoașterea și conștientizarea posturii vicioase, în cazul subiecților din grupa
49
experiment față de cea de control, diferenţa mediilor fiind semnificativ statistic la
un prag de p<0.05.
În cazul întrebării nr.2, referitoare la poziția în bancă, aplicând testul
Wilcoxon, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de semnificație p 0.00.
Acest rezultat final comparativ între cele două grupe indică faptul că există o
evoluție pozitivă în urma programului de recuperare cu privire la conștientizarea
pozițiilor greșite din bancă, în cazul subiecților din grupa experiment și chiar și a
celor din grupa de control, diferenţa mediilor fiind semnificativ statistic la un prag
de p<0.05.
În cazul întrebării nr.3, referitoare la activitatea fizică, aplicând testul
Wilcoxon, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de semnificație p 0.27.
Acest rezultat indică faptul că nu se înregistrează un progres major în cadrul
calității vieții sub amprenta acestui parametru, deoarece ambele grupe au răspuns
la sfârșitul chestionarului în aceeași manieră.
În cazul întrebării nr.4, referitoare la oboseala din timpul activităților
intense, aplicând testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de
semnificație p 0.72. Acest rezultat indică faptul că nu se înregistrează un progres
major în cadrul calității vieții sub amprenta acestui parametru, deoarece ambele
grupe au răspuns la sfârșitul chestionarului în manieră asemănătoare.
Pentru întrebarea nr.5, referitoare la continuarea exercițiilor acasă,
aplicând testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de
semnificație p 0.01. Acest rezultat indică faptul că există un progres în urma
programului de recuperare cu privire la responsabilitatea continuării programului
de recuperare și în mediul intim, în cazul subiecților din grupa experiment și chiar
și în cazul subiecților din cadrul grupei de control, diferenţa mediilor fiind
semnificativ statistic la un prag de p<0.05.
14.7.2 Rezultatele comparative finale obținute la aplicarea chestionarului
pentru grupa experiment și grupa de control pentru părinți
Tabel 14.7 Rezultatele comparative finale obținute la aplicarea
chestionarului pentru grupa experiment și grupa de control pentru părinți
Grupa Experiment/Control-părinți
G.Experiment G.Control Wilcoxon p)
Într. 1-Poziția corpului 20 20 1.00
Într. 2- Poziția în bancă 20 18 0.06
Într. 3- Suficientă activitate
fizică
16 12 0.04
Într. 4- Oboseală 20 20 0.10
Într. 5- Continuarea 16 10 0.56
50
exercițiilor acasă
Pentru întrebarea nr.1, referitoare la sănătatea generală a copiilor, în cazul
părinților din ambele grupe, aplicând testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare
finală încadrată la un prag de semnificație p 1.0. Acest rezultat indică faptul că nu
se înregistrează un progres cu privire la părera părinților asupra sănătății generale a
copiilor lor, deoarece ambele grupe au răspuns initial și la sfârșitul chestionarului
în aceeași manieră.
În cazul întrebării nr.2, referitoare la sesizarea posturii de către părinți,
aplicând testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de
semnificație p 0.06. Acest rezultat indică faptul că nu se înregistrează un progres
cu privire la observarea posturii vicioase a copiilor lor, deoarece ambele grupe au
răspuns initial și la sfârșitul chestionarului aproximativ în aceeași manieră, desi
valoarea rezultatului crește spre finalul programului, inidcând totuși o
conștientizare a corectitudinii posturii din partea părinților, în special cei aflați în
cadrul grupei experiment.
În cazul întrebării nr.3, referitoare la activitatea fizică, aplicând testul
Wilcoxon, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de semnificație p 0.04.
Acest rezultat indică faptul că se înregistrează o diferență în ceea ce privește
răspunsul la această întrebare, cu precădere în cazul părinților aflați în grupa
experiment, ce indică faptul că aceștia devin conștienți de necesarul de activitate
fizică a copiilor, în urma programului de recuperare, diferenţa mediilor fiind
semnificativ statistic la un prag de p<0.05.
În cazul întrebării nr.4, referitoare la corectarea posturii copiilor de către
părinți, aplicând testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de
semnificație p 0.10. Acest rezultat indică faptul că nu se înregistrează o diferență
majoră în ceea ce privește răspunsul la această întrebare, deoarece ambele grupe au
răspuns inițial și la sfârșitul chestionarului în aceeași manieră
Pentru întrebarea nr.5, referitoare la continuarea exercițiilor acasă,
aplicând testul Wilcoxon, se înregistrează o valoare încadrată la un prag de
semnificație p 0.56. Acest rezultat indică faptul că nu există o diferență între
răspunsurile părinților din cadrul celor două grupe, deși există o diferență ce indică
faptul că părinții din grupa de expermiment sunt mult mai conștienți de necesitatea
continuării programului de activitate și acasă pentru a obține rezultate
corespunzătoare, desi diferența nu devine semnificativă statistic.
51
CAPITOLUL XV: CONCLUZIILE CERCETĂRII
15.1 Concluzii desprinse din cercetare
Conținutul programului de recuperare și a aplicațiilor kinesiotaping a condus
la îmbunătățiri în cadrul parametrilor evaluați în ceea ce privește postura
subiecților din grupa expermiment
S-au înregistrat îmbunătățiri din punct de vedere statistic a rezultatelor
evaluării posturale, cu valori favorabile în cadrul angulației posterioare, fapt ce
reiese din testul Wilcoxon, ce înregistrează o valoare încadrată la un prag de
semnificație p< 0.05. Acest rezultat indică faptul că programul convențional aplicat
pentru atitudinea scoliotică în coroborare cu aplicațiile kinesiotaping înregistrează
o ameliorare în acest plan, diferenţa mediilor fiind semnificativă statistic, la un
prag de p<0.05.
Deoarece există încă la unii indicatori diferențe ale mediilor nesemnificative
statistic putem afirma că ipoteza conform căreia " Completarea programului de
recuperare aplicat în cercetarea preliminară, cu terapia complementară
Kinesiotaping, va contribui la corectarea atitudinilor scoliotice", se confirmă
parțial.
Grupul de control a înregistrat și el, îmbunătățiri ale posturii dar cu o
progresie mai mică decât la grupa experiment.
În cazul aplicării benzilor timp de trei zile, ca efect acut, s-a observat o
creștere a elasticității mușchiului Lungissimus Lombar în cazul subiecților din
grupa experiment, fapt ce reiese din evaluarea tonusului muscular, unde se
înregistrează pentru parametrul elasticității, aplicând testul Wilcoxon, o valoare
încadrată la un prag de semnificație p 0.01. Acest rezultat indică faptul că
aplicațiile kinesiotaping folosite după programul de recuperare propus de noi,
menținute timp de trei zile și evaluate imediat, pentru acest parametru al
elasticității, înregistrează o ameliorare, diferenţa mediilor fiind semnificativ
statistic la un prag de p<0.05. Parametrul elasticității în cazul mușchiului
Pectoralul Mare a scăzut, ceea ce indică un tonus crescut. Motivul pentru care
există această valoare nefavorabilă poate fi inclus în metoda de aplicare a benzilor.
Există posibilitatea ca în dorința de a menține o postură cât mai corectivă și
incluzând în metoda de aplicare și susținerea omoplatului, să fi creat o tehnică de
inhibiție în detrimentul celei de facilitare.
Grupa de control a înregistrat valori scăzute ale parametrului elasticității în
cazul mușchiului Pectoral Mare (-0.60), valori ce reies în urma evaluării posturale
finale, după 4 luni de recuperare (efectul cronic), fapt ce demonstrează că în
absența exercițiilor din cadrul programului convențional la care s-au adăugat
exerciții posturale, mușchiul Pectoral Mare s-ar putea scurta. Prin urmare,
aplicațiile kinesiotaping ar putea evita această urmare defavorabilă. În cazul grupei
52
experiment, valorile elasticității mușchiului Lungissimus Lombar continuă să se
mențină în parametri favorabili chiar și după 4 luni de recuperare (efectul cronic),
fapt ce reiese din evaluarea finală a tonusului muscular, unde valorile se se
încadrează la un prag de semnificație p 0.03. Acest rezultat indică faptul că
aplicațiile kinesiotaping folosite pe parcursul programului conventional de
recuperare pot susține evoluția favorabilă în cazul acestui parametru, diferenţa
mediilor fiind semnificativ statistic la un prag de p<0.05. Se confirmă astfel a
doua ipoteza, conform cărei prin “aplicarea benzilor pe o perioadă de timp mai
mare de trei zile poate influența atitudinea posturală deficitară, menținând
corecțiile deja instalate”. În ceea ce privește celelalte grupe musculare, fie va trebui
lucrat la modul de aplicare a benzilor, fie timpul este insuficient pentru a înregistra
datele necesare.
Referitor la chestionarul aplicat, atât părinţii cât şi subiecţii cercetării au
demonstrat faptul că intervenţia timpurie pentru recuperarea atitudinilor posturale
deficitare de tipul scoliozelor la copii va îmbunătăți semnificativ calitatea vieții
acestora. Datele referitoare la rezultatele finale comparative pentru grupele
experiment și de control demonstrează o conștientizare a posturii de către subiecții
ambelor grupe, dar cu precădere grupa experiment, tabelul numeric înregistrând o
valoare încadrată la un prag de semnificație p 0.01 pentru răspunsul întrebării din
chestionarul aplicat referitoare la conștientizarea posturii, fapt ce conduce la
validarea ipotezei conform căreia, "o postură corectă influențează psiho-
afectivitatea subiecților contribuind la îmbunătățirea calității vieții".
Acest rezultat este semnificativ statistic și indică faptul că programul de
recuperare a avut o influență pozitivă asupra conștientizării posturii subiecților. La
fel de important este si răspunsul la întrebarea referitoare la continuarea exercițiilor
acasă de către subiecți, răspuns ce înregistrează valoarea încadrată în prag de
semnificație p 0.01, fapt ce evidențiază influența majoră asupra calității vieții
subiecților prin dorința de a menține o postură corectă pe o perioadă lungă de timp,
arătând astfel și gradul de responsabilitate. Rezultatele evidențiează faptul că pe
măsură ce părinții sunt mai informați, iau contact cu diferite variante de lucru sunt
mai implicați în observarea evoluției posturale a copiilor, cât și a menținerii
acesteia prin influența pozitivă și încurajarea execuției programului și acasă.
53
CAPITOLUL XVI: CONCLUZIILE GENERALE
16.1 Concluzii desprinse din teză
Pe lângă avantajele poziției bipede pe care omul le are, există și solicitări
mai mari la nivelul coloanei vertebrale. Ca urmare se impune adoptarea unei
posturi corecte, recomandare care se regăsește în majoritatea literaturii de
specialitate și interdisciplinare. Formarea reflexului corect de postură, trebuie să
intre în preocupările părinților și educatorilor, cu atât mai mult cu cât copii sunt
predispuși la instalarea unor deficiențe fizice la nivelul coloanei vertebrale, cu
urmări evolutive ce pot fi grave.
Scolioza, este o patologie frecventă a coloanei vertebrale și deși există
preocupări ale specialiștilor pentru evaluarea, diagnosticarea și recuperarea
scoliozelor structurale sunt puține informații referitoare la protocolul de recuperare
în cazul scoliozelor funcționale.
Cum perioada de creștere a organismului corespunde cu evoluția gradului de
curbură a scoliozei, momentul de intervenție pentru diminuarea dezvoltării
scoliozei trebuie plasat la o vârstă fragedă. În același timp este necesar un
diagnostic corect, pus cât mai timpuriu pentru eficiența intervenției kinetice.
Abordarea unor tehnici moderne de recuperare precum terapia Schroth,
terapia RPG (reeducare posturală globală) și metoda complementară
Kinesiotaping, reprezintă o direcție de acțiune recomandată de rezultatele bune
obținute în corectarea posturilor vicioase, a scoliozelor și oprirea evoluțiilor
acestora.
Cercetarea a propus și aplicat un program de recuperare pornind de la
evaluări concrete ale căror date au stat la baza concepției de selectare și dozare a
mijloacelor utilizate.
Cercetarea noastră a avut succes în promovarea profilaxiei pentru realizarea
constantă a unei posturi corecte, conducând la conștientizarea copiilor dar mai ales
a părinților cu privire la repercusiunile uneori dramatice a lipsei de intervenție la
timp pentru corectarea atitudinilor deficitare mai ales la nivelul coloanei vertebrale.
Aplicarea programului de recuperare propus de noi, care a inclus elemente
din tehnicile RPG și Schroth, a dus la înregistrarea unor date pozitive cu privire la
corectarea atitudinilor scoliotice vicioase, față de rezultatele grupei de control ce a
urmat un program de recuperare standard.
Chestionarul aplicat ne-a demonstrat faptul că educația cu privire la
dezvoltarea corectă a posturilor corporale, în rândul copiilor și părinților acestora,
deține un nivel scăzut de informații.
În urma experimentului preliminar s-a demonstrat necesitatea ca, în baza
datelor obținute să se reconsidere programul de recuperare pentru ameliorarea
carențelor înregistrate și eficientizarea acestuia.
54
Introducerea tehnicii complementare kinesiotaping a condus la îmbunătățirea
programului de recuperare, fapt demonstrat de valoarea parametrilor urmăriți
pentru evaluarea posturii subiecților.
Programul complex și modern, sub amprenta tehnicilor posturale cunoscute
la nivel mondial, RPG și Schroth, împreună cu tehnica complementară
Kinesiotaping, a avut efect benefic asupra musculaturii implicate în aparița
atitudinilor scoliotice, în mod special asupra parametrului elasticității, un
parametru necesar pentru asuplizarea coloanei vertebrale.
Intervenția noastră timpurie și agresivă pentru recuperarea atitudinilor
scoliotice la copii, a condus la îmbunătățirea calității vieții subiecților noștri, sub
amprenta sa psiho-emoțională.
CAPITOLUL XVII: CONTRIBUȚII ORIGINALE, LIMITELE
CERCETĂRII ȘI DISEMINAREA REZULTATELOR
17.1 Contribuții originale
Utilizarea benzilor kinesiotaping ca metodă complementară în cadrul
programului de recuperare al atitudinilor vicioase posturale, cu precădere cele de
natură scoliotică, reprezintă un factor de originalitate. Conform literaturii de
specialitate există foarte puține lucrări științifice care să scoată în evidență
beneficiul utilizarii benzilor kinesiotaping în scopul ameliorării sau corecției
atitudinilor posturale. Deoarece majoritatea studiilor se axează pe efectul benzilor
în cadrul traumatismelor de diverse naturi, în lucrarea “Effects of Kinesio taping
and exercise on forward head posture”2, un studiu axat pe efectul benzilor asupra
atitudinii vicioase anteriorizate a capului, s-a concluzionat faptul că atât exercițiul
fizic cât și utilizarea benzilor au un efect pozitiv asupra infuenței corective în ceea
ce privește această atitudine. În cazul prezentei cercetări, benzile au fost utilizate
pentru a demonstra efectul lor asupra unui complex de modificări posturale,
postura fiind în speță un comportament dinamic, punând astfel în dificultate natura
studiului și subliniind factorul de originalitate.
Altă contribuție originală este reprezentată de utilizarea unui program de
recuperare ce insită asupra factorului corectiv prin alăturarea unor elemente din
terapii posturale moderne la programul conventional. Aceste elemente sunt
reprezentate de exerciții extrase din Terapiile Schroth și RPG, care au fost la
rândul lor modificate astfel încât să se poată mula pe necesitățile patologiei în
temă.
2Hsu-Sheng Shiha, Shu-Shi Chena, Su-Chun Chenga, Hsun-Wen Changa, Pei-Rong Wua, Jin-Shiou Yanga, Yi-
Shuang Leeb and Jui-Yi Tsoua,(2017), “Effects of Kinesio taping and exercise on forward head posture”Journal of
Back and Musculoskeletal Rehabilitation -1
55
Conceptul de prevenție al patologiilor de natură scoliotică, prin abordarea
unui program de recuperare agresiv adaptat scoliozelor funcționale, poate avea o
amprentă originală.
17.2 Limitele cercetării
Mergând pe principiul că postura are la bază un factor dinamic, una din
limitările cercetării ar putea fi reprezentată de metodele de evaluare și de faptul că
aceste metode nu pot capta mereu modificările posturale și motivul apariției
acestora.
Deoarece postura poate fi influențată și de starea subiecților aflați în
program, de disponibiliatea acestora și multe alte motive, există posibilitatea ca
evaluarea lor să nu fie suficient certificată pentru a detecta adevărata îmbunătățire a
atitudinii scoliotice în rezultatele obținute.
Deși din punct de vedere statistic nu s-au obținut progresii semnificative,
trebuie menționat faptul că metoda kinesiotaping are în vedere lucrul în afara
programului din cadrul instituției. În acest sens există posibilitatea ca nu toți
subiecții să fi purtat aplicațiile kinesiologice constant pe perioada cercetării.
O altă limitare este reprezentată de faptul că au existat rețineri din partea
părinților, precum și a copiilor, în a accepta benzile ca formă de tratament.
Ținând cont de dinamica întregului program de recuperare, există varianta în
care să nu fi reușit să avem un control asupra plasamentului constant corect al
aplicațiilor kinesiologice în ceea ce privește tensiunea cu care sunt aplicate, sau
existența teoriei în care aceste benzi pot fi ușor deplasate în timpul activităților
zilnice, sau chiar desprinse fără a fi informați de acest aspect.
17.3 Diseminarea rezultatelor
1. Babolea, O., Moldoveanu E., (2009), The patient outcome of kinetic treatment
of double idiopathic scoliosis, Medicina sportivă ( Sport Medicine Journal),no.2,
pp. 236-238
2. Moldoveanu E., Cetisli Korkmaz N., Can T. (2010), The effects of
physiotherapy and rehabilitation in a patient with transverse myelitis, Medicina
sportiva ( Sport Medicine Journal),no.3, pp 531-533
3. Moldoveanu E., Dumitrache A., Rusu L., Bayraktar D., Cetisli Korkmaz N.,
Can T., Efectele terapiei fizicale si reabilitarea la un pacient cu transverse myelitis,
anuar stiintific- Competiția științifică națională, vol.2, nr.1/2010, pp 195-198
4. Dumitrache A., Moldoveanu E., Rusu L, Cetisli Korkmaz N., Can T., Bayraktar
D., Efectele stimularii electrice functionale (FES) combinate cu mersul pe banda in
56
recuperarea unui pacient cu AVC hemiparetic cronic, ANUAR STIINTIFIC-
Competitia stiintifica nationala, vol.2, nr.1/2010, pp 113-116
5. Ilie E., Mihnea M., Rusu L., (2016), Aportul evaluarii complexe și aplicarea
tratamentului modernist în evoluția scoliozei structural, Al XI-lea Congres National
de Fizioterapie cu participare internatională, Speacker, Bucuresti
6. Ilie E., Rusu L, Orțănescu D., (2017), Determining the awareness of children
about their postural deficiencies. A pilot study, -The 9’th International Conference
„Physical Exercises- a complex and modern way to promote healthy
living”,Sesiune Postere
7. Ilie E., Rusu L, (2017), The reliability of romanian roland morris disability
questionnaire in people with low back pain. a preliminary study, EULAR, vol. 76,
supplement 2, p 1532
8. Ilie E., Rusu L., (2018), Kinesiotaping might help to improve postural
displacements in adolescents, EULAR.
9. Ilie E., Orțănescu D., Cosma G., (2018), The short-term effect of Kinesiotaping
applications on muscle tonus in preteens with functional scoliosis- Discobolul-
Physical Education, Sports and Kinethoterapy Journal, Vol. XIII nr.4(50), pp 49-
54
10. Popescu R, Ilie E., Orțănescu D., Rusu L., (2018), The effectiveness od specific
chest muscles training in improving the respiratory function in children with
cerebral palsy, - Discobolul- Physical Education, Sports and Kinethoterapy
Journal, vol. XIV, nr.3(53), pp. 25-30
11. Ilie E., Călinescu L., Ionescu G., Burileanu A., Kese A., (2018), Development
of muscle tonus and posture in correlation with long-term Kinesiotaping application
in case of preadolescents with scoliotic attidude, Journal of Sport and Kinetic
Movement, vol.1, nr. 31,
12. Ilie E., Enescu D., Malin R., Popescu C., Kese A., (2018), The benefists of
kinetic program for patients with total hip prosthesis, Journal of Sport and Kinetic
Movement, vol.1, nr. 31, pp 27-32
57
BIBLIOGRAFIE
1. Aaron AD, Eilert ED. (1996), Results of Wagener and Ilizarov methods of
limb-lengtening, J Bone Joint Surg A; 78: pp. 20-9.
2. Abul-Kasim K, Overgaard A, Maly P, Ohlin A, Gunnarsson M, Sundgren
PC (2009), Low-dose helical computed tomography (CT) in the
perioperative workup of adolescent idiopathic scoliosis, Eur Radiol
19:pp.610–618
3. Albu, A.,Albu, C., Petcu., I. (2001), Asistenţa în familie a persoanei cu
deficienţă funcţională, Editura Polirom, Bucureşti;
4. Aliverti, A., Cala, S.J., Duranti, R., Ferrigno, G., Kenyon, C.M., Pedotti, A.,
Scano, G., Sliwinski, P., Macklem, P.T. & Yan, S. (1997), Human
respiratory muscle actions and control during exercise, Journal of Applied
Physiology 83, pp.1256-1269.
5. Andersson G.B.J., Cocchiarella L., (2004), American Medical Association
Guides to the evaluation of permanent impairments, (5th ed.), American
Medical Association, Chicago pp. 373-432
6. Antonescu, D., Obraşcu, C., Ovezea, A., (1993), Corectarea coloanei
vertebrale, Editura medicală, Bucureşti;
7. Asher MA, Burton DC (2006), Adolescent idiopathic scoliosis: natural
history and long term treatment effects, Scoliosis, 1(1):pp.2.
8. Avramescu, T.E., Rusu, L., Călugăru,D.C.,(2005), Anatomia Omului,
Tipografia Universitaţii din Craiova.
9. Barat M., & Franchignoni F., (2004), Advances in rehabilitation,
Assessment in Physical Medicine and Rehabilitation, Views and
Perspectives, FSM Centro Studi Fondazione Maugeri, vol.16, Pavia, Italia
10. Baroga, L., (1980), Forţa în sportul de performanţă, Edit. Sport -Turism,
Bucureşti;
58
11. Bassett GS, Bunnell WP., Influence of the Wilmington brace on spinal
decompensation in adolescent idiopathic scoliosis, Clin Orthop Relat
Res. 1987;2:pp.164–9.
12. Benetti GL, Podesta F., (1991), Scoliosis: ten years’ experience of
screening, Pediatr. Med. Chir, 13(4):pp.379-85.
13. Bettany-Saltikov J, Parent E, Romano M, Villagrasa M, Negrini S., (2014),
Physiotherapeutic scoliosis-specific exercises for adolescents with idiopathic
scoliosis, Eur J Phys Rehabil Med. ;50:pp.111–21.
14. Bertch, J.,1998, Condiţiile învăţării, SCJ 110 (1, trim.I), Centrul de
Cercetări pentru Problemele Sportului, Bucureşti;
15. Berteau JP, Pithioux M, Mesure S, Bollini G, Chabrand P., (2011), Beyond
the classic correction system: A numerical nonrigid approach to the scoliosis
brace, Spine J., 11:pp.424–31.
16. Bhave A, Paley D, Herzenberg JE. (1999), Improvement in gait parameters
after lengthening for treatment of limb-lenght discrepancy, J Bone Joint
Surg A; 81: pp.529-34.
17. Bialek M, M’hango A., (2008), “FITS” concept functional individual
therapy of scoliosis. Stud Health Technol Inform,135: pp.250–61.
18. Bitan FD, Neuwirth MG, Kuflik PL, Casden A, Bloom N, Siddiqui S (2002),
The use of short and rigid anterior instrumentation in the treatment of
idiopathic thoracolumbar scoliosis, Spine 27: pp. 1553–1557
19. Braddom, R., (2006), Physical Medicine and Rehabilitation, Saunders
20. Bruner J., (1967), Pentru o teorie a instruirii, Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti;
21. Borges PA, Ocampos GP, Mancuso Filho JA, Letaif OB, Marcon RM,
Cristante AF (2014), The sagital balance in idiopatic and neuromuscular
scoliosis, Acta Ortop Bras 22:pp.179–182
59
22. Burwell RG, Dangerfield PH, Moulton A, Grivas TB, Cheng JC., (2013),
Whither the etiopathogenesis (and scoliogeny) of adolescent idiopathic
scoliosis? Incorporating presentations on scoliogeny at the 2012 IRSSD and
SRS meetings, Scoliosis.;8:pp. 4.
23. Carman DL, Browne RH, Birch JG., (1990), Measurement of scoliosis and
kyphosis radiographs. Intraobserver and interobserver variation, J Bone
Joint Surg Am.;72(3):pp.328–33.
24. Carr WA, Moe JH, Winter RB, Lonstein JE., 1980, Treatment of idiopathic
scoliosis in the Milwaukee brace, J Bone Joint Surg Am.; 62 :pp. 599–612.
25. Castele in RM, van Dieen JH, Smit TH (2005), The role of dorsal shear
forces in the pathogenesis of adolescent idiopathic scoliosis–a hypothesis,
Med Hypotheses 65:pp.501–508
26. Ceffa GC, Chio’ C, Gandini G., (1980), Muscular tensions of the back
studied with telethermography: Changes induced with static measures and
auricular acupuncture. Preliminary report, Minerva Med.;71 :pp.899–903.
27. Cheng JC, Castelein RM, Chu WC et al (2015), Adolescent idiopathic
scoliosis, Nat Rev Disease Primers 1:pp.15030
28. Clement JL, Geoffray A, Yagoubi F et al (2013), Relationship between
thoracic hypokyphosis, lumbar lordosis and sagittal pelvic parameters in
adolescent idiopathic scoliosis, Eur Spine J 22:pp. 2414–2420
29. Christa Lehnert- Schroth, P.T., (2007), Three-dimensional treatment for
scoliosis, First Edition in English, Editura The Martindale Press Palo Alto,
California
30. Cinnella P, Muratore M, Testa E, Bondente P., (2009), The treatment of
adolescent idiopathic scoliosis with Cheneau brace: long term
outcome, Scoliosis.;4:pp. O44.
31. Coillard C, Circo A, Rivard CH.,( 2008), A new concept for the non-
60
invasive treatment of adolescent idiopathic scoliosis: The corrective
movement principle integrated in the SpineCor System, Disabil Rehabil
Assist Technol. ;3:pp.112–9.
32. Coillard C, Vachon V, Circo AB, Beauséjour M, Rivard CH., 2007,
Effectiveness of the SpineCor brace based on the new standardized criteria
proposed by the scoliosis research society for adolescent idiopathic
scoliosis, J Pediatr Orthop. ;27 : pp.375–9.
33. Cometti, G., (1988), La pliométrie, Universite de Bourgogne, Dijon ;
34. Cordun., M., (1999), „Kinetologie Medicală”, Editura Axa, Bucureşti;
35. Cordun., M., (1999), Postura corporală normală şi patologică, Editura
ANEFS, Bucureşti;
36. Cordun, M., (2009), Kinantropometrie, Editura CD Press, Bucureşti;
37. Danielsson A.J., (2007), What impact does spinal deformity correction for
adolescent idiopathic scoliosis make on quality of life?, Spine-Volume 32-
Number 19S.
38. Danoiu M., Ortanescu D., Calina M., (1998), Introducere in kinetologie –
curs, Reprografia Univ. din Craiova;
39. Diaconescu, N., Veleanu, C., Klepp, H.J., (1977), Coloana vertebrală, Vol.I,
Editura medicală, Bucureşti ;
40. Dickson RA, Lawton JO, Archer IA, Butt WP (1984), The pathogenesis of
idiopathic scoliosis. Biplanar spinal asymmetry, J Bone Jt Surg Br 66:pp. 8–
15
41. Dickson, R., Archer, I., (1987), Surgical treatment of late-onset idiopathic
thoracic Scoliosis,
42. Dobbs, M.B, Weinstein, S.L. (1999), Infantile and Juvenile scoliosis,
IF:1.82
43. Donzelli S, Zaina F, Lusini M, Minnella S, Respizzi S, Balzarini L, et al.,
61
(2016), The three dimensional analysis of the Sforzesco brace
correction, Scoliosis Spinal Disord. ;11(Suppl 2):pp. 34.
44. Dragnea., A., Bota., A., (1999), Teoria activităţilor motrice, Editura
Didactică şi pedagogică, Bucureşti;
45. Dragnea, A., (1996), Antrenamentul sportiv, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti ;
46. Dragan I. (2002), Medicina sportivă, Editura Medicală, Romania;
47. Dubousset J, Machida M., (1998), Melatonin: a possible role in the
pathogenesis of human idiopathic scoliosis. In: Proceedings of the tenth
international Philip Zorab symposium on scoliosis, abstract 3.19. Oxf: Oxf
Univ Press;
48. Dumitru,D., (1984), Reeducarea funcţională în afecţiunile coloanei
vertebrale, Editura Sport-Turism, Bucureşti;
49. D’Amico M., (2002), Scoliosis and leg asymmetries: a reliable approach to
assess wedge solutions efficacy, Studies in health technology and
informatics; 88: pp.285-9.
50. D. Morris, MSc, D. Jones, MSc, H. Ryan, MSc, C. G. Ryan, PhD, (2013),
The clinical effects of Kinesio® Tex taping: A systematic review,
Physiotherapy Theory and Practice, 29(4):pp. 259–270;
51. During J, Goudfrooij H, Keessen W, Beeker TW, Crowe A (1985), Toward
standards for posture. Postural characteristics of the lower back system in
normal and pathologic conditions, Spine 10:pp. 83–87
52. Duval-Beaupere G, Schmidt C, Cosson P (1992), A barycentremetric study
of the sagittal shape of spine and pelvis: the conditions required for an
economic standing position, Ann Biomed Eng 20:pp. 451–462
53. Dwyer AF, Newton NC, Sherwood AA (1969), Anterior approach to
scoliosis: a preliminary report, Clin Orthop 62:pp. 192–202;
62
54. de Mauroy JC, Lecante C, Barral F, Daureu D, Gualerzi S, Gagliano R.,
(2008), The Lyon brace, Disabil Rehabil Assist Technol. ;3:pp. 139–45.
55. Epuran, M, (1976), Psihologia educaţiei fizice, Editura Sport-Turism,
Bucureşti;
56. Epuran, M., Stănescu M., (2010), Învăţarea motrică, Editura Discobolul,
Bucureşti;
57. Farshad M, Catanzaro S, Schmid SL (2016), The spinopelvic geometry in
different Lenke curve types of adolescent idiopathic scoliosis, Spine Deform
4:pp. 425–431
58. Fricka KB, Mahar AT, Newton PO (2002), Biomechanical analysis of
anterior scoliosis instrumentation: Differences between single and dual rod
systems with and without interbody structural support, Spine 27:pp.702–706
59. Gacitúa MV, González MC, Sanz C, et al. (2016), Consenso de escoliosis
idiopática del adolescente, Arch Argent Pediatr; 114(6):pp.585-94
60. Gepstein R, Leitner Y, Zohar E, Angel I, Shabat S, Pekarsky I, et al., (2002),
Effectiveness of the Charleston bending brace in the treatment of single-
curve idiopathic scoliosis, J Pediatr Orthop. ;22:pp.84–7.
61. Ghostine B, Sauret C, Assi A et al (2017), Influence of patient axial
malpositioning on the trueness and precision of pelvic parameters obtained
from 3D reconstructions based on biplanar radiographs, Eur Radiol
27:pp.1295–1302
62. Goldberg CJ, Moore DP, Fogarty EE, Dowling FE (2002), Adolescent
idiopathic scoliosis: natural history and prognosis, Stud Health Technol
Inform, 91:pp.59-63.
63. Gonzalez-Iglesias, J., Fernandez-de-Las Penas C, Cleland JA, Huijbregts P,
Dek Rosario Gutierrez-Vega M.,( 2009), Short-term effects of cervical
kinesiotapingon pain and cervical ranfe of motion in patients with acute
63
whiplash injury: a randomized clinical trial, J Orthop Sports Phys Ther;39-
pp.515-21
64. Glaser DA, Doan J, Newton PO (2012), Comparison of 3-dimensional spinal
reconstruction accuracy: biplanar radiographs with EOS versus computed
tomography, Spine 37:pp.1391–1397
65. Grigore V., (2015), Fizio-Psiho-Pedagogia Învăţării Motrice- note de curs,
Scoala Doctorală, UNEFS Bucureşti;
66. Grivas TB, Burwell GR, Vasiliadis ES, Webb JK., (2006), A segmental
radiological study of the spine and rib–cage in children with progressive
infantile idiopathic scoliosis, Scoliosis.;1:pp.17.
67. Groza, P., (1991), Fiziologie, Editura Medicală, Bucureşti;
68. Gurney B. , (2002), Leg length discrepancy. Gait Posture; 15; pp.195-206.
69. Hawes MC.,( 2003) Health and function of patients with untreated idiopathic
scoliosis, JAMA J Am Med Assoc.;289(20):pp.2644. author reply 2644–5
70. Hawes MC, O’Brien JP (2006), The transformation of spinal curvature into
spinal deformity: pathological processes and implications for treatment,
Scoliosis, 1:pp.3.
71. Holcsa, J.,(2007-2016), Suport curs de Terapie 3D a Scoliozei, SpineArt;
72. Huang CY, Hsieh TH, Lu SC, Su FC (2011), Effect of the Kinesio tape to
muscle activity and vertical jump performance in healthy inactive people,
Biomed Eng Online 10: pp.70.
73. Hurford RKJ, Lenke LG, Lee SS, Cheng IC, Sides B, Bridwell KH (2006),
Prospective radiographic and clinical outcome of dual-rod instrumented
anterior spinal fusion in adolescent idiopathic scoliosis: comparison with
single-rod constructs, Spine 2006:pp.2322–2328
74. Ippolito E, Ponseti IV., (1981), Juvenile kyphosis: histological and
histochemical studie,. J Bone Joint Surg Am.;63(2):pp.175–82.
64
75. James JI., (1954), Idiopathic scoliosis; the prognosis, diagnosis, and
operative indications related to curve patterns and the age at onset, J Bone
Joint Surg Br.;36-B(1):pp.36–49.
76. James JI, Lloyd-Roberts GC, Pilcher MF.,( 1959), Infantile structural
scoliosis, J Bone Joint Surg Br.;41-B:pp.719–35
77. James JI., (1975), The management of infants with scoliosis, J Bone Joint
Surg Br.;57(4):pp. 422–9.
78. Jaraczewska E, Long C (2006), Kinesio taping in stroke: improving
functional use of the upper extremity in hemiplegia, Top Stroke Rehabil 13:
pp.31-42.
79. Jelačić M, Villagrasa M, Pou E, Quera-Salvá G, Rigo M., (2012), Barcelona
Scoliosis Physical Therapy School – BSPTS – based on classical Schroth
principles: Short term effects on back asymmetry in idiopathic
scoliosis, Scoliosis. ;7(Suppl 1):pp.O57.
80. Jianu, M., (2014), Noţiuni practice de ortopedie pediatrică de la nou-născut
la adoleşcent, Ediţia a-III-a, ProEditură şi Tipografie, Bucureşti;
81. Kalra MK, Quick P, Singh S, Sandborg M, Persson A (2013), Whole spine
CT for evaluation of scoliosis in children: feasibility of sub-milli-Sievert
scanning protocol, Acta Radiol 54:pp.226–230
82. Kanayama M, Cunningham BW, Sefter JC, Goldstein JA, Stewart G,
Kaneda K, McAfee PC (1999), Does spinal instrumentation influence the
healing process of posterolateral spinal fusion? An in vivo animal model,
Spine 24:pp.1058–1065
83. Kaneda K, Shono Y, Satoh S, Abumi K (1996), New anterior
instrumentation for the management of thoracolumbar and lumbar scoliosis:
application of the Kaneda two-rod system, Spine 21:pp.1250–1262
84. Karimi, M.T., Rabczuk, T.,( 2018), Scoliosis conservative treatment: A
65
review of literature, , 9(1): pp.3-8.
85. Kleinberg S. (1922), The operative treatment of scoliosis., Arch
Surg.;5(3):pp.631– 45.
86. Kowalski IM, van Dam F, Zarzycki D, Rymarczyk A, Sebastianowicz P.,
(2004), Short-duration electrostimulation in the treatment of idiopathic
scoliosis, Ortop Traumatol Rehabil. ;6:pp.82–9.
87. Kotwicki T, Kinel E, Stryla W, Szulc A., (2007), Discrepancy in clinical
versus radiological parameters describing deformity due to brace treatment
for moderate idiopathic scoliosis, Scoliosis.;2:pp.18.
88. Kouwenhoven JW, Smit TH, van der Veen AJ, Kingma I, van Dieen JH,
Castelein RM (2007), Effects of dorsal versus ventral shear loads on the
rotational stability of the thoracic spine: a biomechanical porcine and human
cadaveric study, Spine 32:pp.2545–2550
89. La Maida GA, Zottarelli L, Mineo GV, Misaggi B (2013), Sagittal balance
in adolescent idiopathic scoliosis: radiographic study of spino-pelvic
compensation after surgery, Eur Spine J 22(Suppl 6):pp. S859–S867
90. Langensiepen S, Semler O, Sobottke R, Fricke O, Franklin J, Schönau E, et
al.,( 2013), Measuring procedures to determine the cobb angle in idiopathic
scoliosis: a systematic review, Eur Spine J Off Publ Eur Spine Soc Eur
Spinal Deform Soc Eur Sect Cerv Spine Res Soc.;22(11):pp.2360–71.
91. Legaye J, Duval-Beaupere G, Hecquet J, Marty C (1997), Pelvic incidence:
a fundamental pelvic parameter for three-dimensional regulation of spinal
sagittal curves, Eur Spine J 7:pp.99–103
92. Le Huec JC, Aunoble S, Philippe L, Nicolas P (2011), Pelvic parameters:
origin and significance, Eur Spine J 20(Suppl 5):pp.564–571
93. Lenke LG, Betz RR, Harms J, Bridwell KH, Clemets DH, Lowe TG, Blanke
K (2001), Adolescent idiopathic scoliosis: a new classification to determine
66
extent of spinal arthrodesis, J Bone Joint Surg Am 83-A:pp.1169–1181
94. Lenke LG, Edwards CC, Bridwell KH (2003), The Lenke classification of
adolescent idiopathic scoliosis: how it organizes curve patterns as a template
to perform selective fusions of the spine, Spine 28:pp. S199–S207
95. Lenssinck,M.L.,Frijlink, A.,Berger, M.,Bierma-Zeinstra,M.,Verkerk,
K.,Verhagen, A., (2005), Effect of Bracing and Other Conservative
Interventions in the Treatment of Idiopathic Scoliosis in Adolescents: A
Systematic Review of Clinical Trials Physical Therapy, Volume 85. Number
12.;
96. Lonstein JE. (2006), Scoliosis: surgical versus nonsurgical treatment, Clin
Orthop.;443:pp.248–59.
97. Lowe TG, Enguidanos ST, Smith DA et al (2005) Single-rod versus dual-rod
anterior instrumentation for idiopathic scoliosis: a biomechanical study.
Spine 30:pp.311–317
98. Lucescu,V., (2009), Afecţiunile degenerative ale coloanei vertebrale-
Clinica, diagnosticul şi tratamentul de recuperare, Note de curs”, Editura
Dobrogea, Constanţa;
99. Mac-Thiong JM, Labelle H, Charlebois M, Huot MP, de Guise JA (2003),
Sagittal plane analysis of the spine and pelvis in adolescent idiopathic
scoliosis according to the coronal curve type, Spine 28:pp.1404–1409
100. Machida M, Dubousset J, Yamada T, Kimura J., (2009), Serum
melatonin levels in adolescent idiopathic scoliosis prediction and prevention
for curve progression–a prospective study, J Pineal Res.;46(3):pp.344–8.
101. Macovei, S., (2015), Kinantropologie – Particularităţi şi capacităţi
motrice în ontogeneză. Note de curs, UNEFS Bucureşti.
102. Macovei, S., (1999), Gimnastica ritmică şi supleţea, Editura ANEFS,
Bucureşti;
67
103. Marty C, Boisaubert B, Descamps H et al (2002) The sagittal anatomy
of the sacrum among young adults, infants, and spondylolisthesis patients.
Eur Spine J 11:pp. 119–125
104. Maruyama T., (2008), Bracing adolescent idiopathic scoliosis: A
systematic review of the literature of effective conservative treatment
looking for end results 5 years after weaning, Disabil Rehabil. ;30 :pp.786–
91.
105. Manno, R.,(1996), Les bases de l`entrainement sportif, trad. MTS,
CCPPS, SDP pp. 371-374, Bucureşti;
106. Moreno, M.A., Catai, A.M., Teodori, R.M., Borges, B.L.A., de Castro
Cesar, M., da Silva, E., (2007), Effect of a muscle stretching program using
the Global Postural Re-education method on respiratory muscle strenght
and thoracoabdominal mobility of sedentary young males, 33(6):pp.679-
686.
107. Marcu, V.,Matei, C., (2009), Echilibrul corporal, Editura
Universităţii din Oradea;
108. Mitra, Gh., Mogoş, A., (1980), Metodica educaţiei fizice şi şcolare,
Editura Sport şi Turism, Bucureşti;
109. Mihail, A., (2007), „Mic Atlas de Anatomie”, Editura All Educational,
Bucureşti
110. Mullender M, Blom N, De Kleuver M, Fock J, Hitters W, Horemans
A, et al., (2008), A Dutch guideline for the treatment of scoliosis in
neuromuscular disorders, Scoliosis.;3:pp.14.
111. Negrini, S., Donzelli, S., Aulisa, A.G., Czaprowski, D. , Schreiber, S.,
Mauroy, J.C., Diers, H., Grivas, T.B., Knott, P., Kotwicki, T., Lebel, A.,
Marti, C., Maruyama, T., O’Brien, J., Price, N., , Parent, E., Rigo, M.,
Romano, M., Stikeleather, L., Wynne, J., and Zaina, F (2018), Scoliosis and
68
Spinal Disorders (2016 SOSORT giudelines), 13:pp.3.
112. Negrini S, Grivas TB, Kotwicki T, Maruyama T, Rigo M, Weiss HR,
et al., (2006), Why do we treat adolescent idiopathic scoliosis? What we
want to obtain and to avoid for our patients, SOSORT 2005 consensus
paper. Scoliosis.;1:pp.4.
113. Netter, F.H., (2005), „Atlas de anatomie umană”, Ediţia a treia,
Editura medicală Callisto, Bucureşti
114. Nicu, A., şi colab., (1993), Antrenamentul sportiv modern, Editura
Editis, Bucureşti;
115. Niculescu, M., (2002), Metodologia cercetarii stiintifice în educatie
fizica si sport, ANEFS, Bucuresti
116. Nicola, I., (1996), Tratat de pedagogie scolar, Editura Didactica şi
Pedagogica, Bucureşti
117. Oda I, Cunningham BW, Lee GA, Abumi K, Kaneda K, McAfee PC
(2000), Biomechanical properties of anterior thoracolumbar multisegmental
fixation: an analysis of construct stiffness and screw-rod strain, Spine (Phila
Pa 1976) 25:pp.2303–231
118. Orţănescu., D., Nanu., M.C., Popescu., S., Cosma. G.A. (2016),
Gimnastica în şcoală, Editura Sitech, Craiova;
119. Orţănescu Dorina, (2008), Mijloacele gimnasticii de bază, Editura
Universitaria, Craiova
120. Orţănescu, D., Orţănescu, C., (2001), Învăţarea motrică, Editura
Universitaria, Craiova;
121. Papilian, V., (2003), Anatomia Omulu”, Vol.I, Editura Bic All, ,
Ediţie revizuită integral de Prof. univ. dr. Ion Albu, Prof. univ. dr. Radu
Georgia, Prof. univ. dr. Alexandru Vaida;
122. Parent S, Newton PO, Wenger DR., (2005), Adolescent idiopathic
69
scoliosis: etiology, anatomy, natural history, and bracing, Instr Course
Lect.;54:pp.529–36.
123. Pasha S, Aubin CE, Sangole AP, Labelle H, Parent S, Mac-Thiong JM
(2014), Three-dimensional spinopelvic relative alignment in adolescent
idiopathic scoliosis, Spine 39:pp.564–570
124. Philippot R, Wegrzyn J, Farizon F, Fessy MH (2009), Pelvic balance
in sagittal and lewinnek reference planes in the standing, supine and sitting
positions, Orthop Traumatol Surg Res 95:pp.70–76
125. Polly DWJ, Cunningham BW, Kuklo TR, Lenke LG, Oda I,
Schroeder TM, Klemme WR (2003), Anterior thoracic scoliosis constructs:
effects of rod diameter and intervertebral cages on multi-segmental construct
stability, Spine J 3:pp.213–219
126. Puno RM, Johnson JR, Ostermann PA, Holt RT (1989) Analysis of
the primary and compensatory curvatures following Zielke instrumentation
for idiopathic scoliosis. Spine (Phila Pa 1976) 14:pp.738–743
127. Raczkowski, J.W., Daniszewska, B., Zolynski, K, (2009), Functional
scoliosis caused by leg length discrepancy, 3: pp.393-398
128. Revista Calitatea vieţii, XVII, nr 1-2, 2006;
129. Robănescu,N., Marcu, V., Mertoiu, M., Robănescu, L., Stanciu, M.
(2001), Reeducare neuro-motorie, Editura Medicală, Bucureşti;
130. Roussouly P, Nnadi C (2010), Sagittal plane deformity: an overview
of interpretation and management, Eur Spine J 19:pp.1824–1836
131. Rose R. et al. 1999, Pediatric leg length discrepancy: causes and
treatments, Orthop Nurs; 18: pp.21-30.
132. Romano M, Minozzi S, Bettany-Saltikov J, Zaina F, Chockalingam N,
Kotwicki T, Maier-Hennes A, (2012), Exercises for adolescent idiopathic
scoliosis (review), Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 8. Art.
70
No.: CD007837
133. Roussouly P, Pinheiro-Franco JL (2011), Biomechanical analysis of
the spino-pelvic organization and adaptation in pathology, Eur Spine J
20(Suppl 5):pp.609–618
134. Roussouly P, Labelle H, Rouissi J, Bodin A (2013), Pre- and post-
operative sagittal balance in idiopathic scoliosis: a comparison over the ages
of two cohorts of 132 adolescents and 52 adults, Eur Spine J 22(Suppl
2):pp.S203–S215
135. Saraph VJ, Krismer M, Wimmer C (2005), Operative treatment of
scoliosis with the Kaneda anterior spine system, Spine 30:pp.1616–1620
136. Sbenghe., T., (2002), Kinesiologie-Ştiinţa mişcării, Editura Medicală,
Bucureşti;
137. Sbenghe., T., Bota., (1987), Kinetologie profilactică, terapeutică şi de
recuperare, Editura Medicală, Bucureşti;
138. Schlösser TP, Shah SA, Reichard SJ, Rogers K, Vincken KL,
Castelein RM (2014), Differences in early sagittal plane alignment between
thoracic and lumbar adolescent idiopathic scoliosis, Spine J 14:pp.282–290
139. Schlösser TP, Janssen MM, Vrtovec T et al (2014), Evolution of the
ischio-iliac lordosis during natural growth and its relation with the pelvic
incidence, Eur Spine J 23:pp.1433–1441
140. Schlösser TP, Vincken KL, Rogers K, Castelein RM, Shah SA (2015),
Natural sagittal spino-pelvic alignment in boys and girls before, at and after
the adolescent growth spurt, Eur Spine J 24:pp.1158–1167
141. Schlösser TP, Janssen MM, Hogervorst T et al (2017), The odyssey of
sagittal pelvic morphology during human evolution: a perspective on
different hominoidae, Spine J 17(8):pp.1202–1206
142. Senkoylu A, Luk KD, Wong YW, Cheung KM (2013), Prognosis of
71
spontaneous thoracic curve correction after selective anterior fusion of
thoracolumbar/lumbar (Lenke 5C) curves in idiopathic scoliosis, Spine J
14:pp.1117–1124
143. Song KM, Halliday SE., 1997, The effect of limb length discrepancy
on gait, J Bone Joint Surg; 79: pp.1690-8.
144. Souchard PE. Respiração. São Paulo: Summus; (1989). p. 100-2
145. Sundaramurthy S, Mao JJ. (2006), Modulation of endochondral
development of the distal femoral condyle by mechanical loading, J Orthop
Res; 24: pp.229.
146. Sweet FA, Lenke LG, Bridwell KH, Blanke KM, Whorton J (2001),
Prospective radiographic and clinical outcomes and complications of single
solid rod instrumented anterior spinal fusion in adolescent idiopathic
scoliosis, Spine 26:pp.1956–1965
147. Şchiopu, U, Verza E, (1997), Dicţionar de psihologie, Editura Babel,
Bucureşti Editura Universitaria, Craiova;
148. Şimşek TT, Türkücüoğlu B, Çokal N, Üstünbaş G, Şimşek İE.,
(2011), The effects of Kinesio® taping on sitting
posture, functionalindependence and gross motor function in children with
cerebral palsy, Disabil Rehabil. ;33(21-22):pp.2058-63
149. Tudos, S, (2000), Criterii psihologice în fundamentarea şi
structurarea pregătirii sportive, Editura Paideia – Ştiinţe, seria psihologie,
Bucureşti;
150. Tudor, V., (1999), Capacităţile condiţionale, coordinative şi
intermediare, Editura RAI, Bucureşti;
151. Upasani VV, Tis J, Bastrom T et al (2007), Analysis of sagittal
alignment in thoracic and thoracolumbar curves in adolescent idiopathic
scoliosis: how do these two curve types differ?, Spine 32:pp.1355–1359
72
152. Vasiliadis ES, Grivas TB, Kaspiris A., (2009), Historical overview of
spinal deformities in ancient Greece, Scoliosis.;4:6.
153. Vasile., M., Matei., C., (2009), Echilibrul corporal, Editura
Universităţii din Oradea;
154. Vaz G, Roussouly P, Berthonnaud E, Dimnet J (2002), Sagittal
morphology and equilibrium of pelvis and spine, Eur Spine J 11:80–87
Vrtovec T, Janssen MM, Pernus F, Castelein RM, Viergever MA (2012),
Analysis of pelvic incidence from 3-dimensional images of a normal
population, Spine 37:pp.E479–E485
155. Vrtovec T, Janssen MM, Likar B, Castelein RM, Viergever MA,
Pernus F (2013), Evaluation of pelvic morphology in the sagittal plane,
Spine J 13:pp.1500–1509
156. Wang Y, Fei Q, Qiu Guixing, Lee CI, Shen J, Zhang J, Zhao H, Zhao
Y, Wang H, Yuan S (2008), Anterior spinal fusion versus posterior spinal
fusion for moderate lumbar/thoracolumbar adolescent idiopathic scoliosis,
Spine 33:pp. 2166–2172
157. Weinstein,S.,Dolan,A.,Cheng,J.,Danielsson,ă.,Morcuende, H., (2008),
Adolescent idiopathic scoliosis, Lancet 2008; 371: pp.1527–37;
158. Weinstein SL, Dolan LA, Spratt KF, Peterson KK, Spoonamore MJ,
Ponseti IV, Health and function of patients with untreated idiopathic
scoliosis: a 50year natural history study, JAMA J Am Med Assoc.
2003;289(5):pp.559–67.
159. Weiss, D., (2016), Le taping, comment soulager soi-même les
douleurs musculaires, organiques et articulaires, Editura Medicis
160. Weiss, H.R., (2012), Intervention studies on scoliosis – Review of the
reviews, Polish annals of medicine 19 72-83;
161. Weiss, HR., (2012), Physical therapy intervention studies on
73
idiopathic scoliosis-review with the focus on inclusion criteria, 7:pp.4
162. Weiss HR., Spinal deformities rehabilitation-state of the art review,
Scoliosis 2010, 5:pp.28.
163. Weiss HR., The method of Katharina Schroth-history, principles and
current developmen,. Scoliosis. 2011;6:pp.17.
164. Ylikoski M, Tallroth K., (1990)Measurement variations in scoliotic
angle, vertebral rotation, vertebral body height, and intervertebral disc space
height, J Spinal Disord. 1990;3(4):pp.387–91.
165. Young RS, Andrew PD, Cummings GS. (2000), Effect of simulating
leg length inequality on pelvic torsion and trunk mobility, Gait Posture 11:
pp.217-23.
166. Yong Q, Zhen L, Zezhang Z et al (2012), Comparison of sagittal
spinopelvic alignment in chinese adolescents with and without idiopathic
thoracic scoliosis, Spine 37:pp.E714–E720
167. Zabjek KF, Leroux MA, Coillard C, et al. 2001, Acute postural
adaptation induced by shoe lift in idiopathic scoliosis patients, Eur Spine J;
10: pp.107-13.
168. Zielke K, Stunkat R, Dequesne J, Beaujean V (1975), Ventrale
derotation spondylodese, Orthop Prax 11:pp.562–565
169. Zmurko MG, Mooney JF, Podeszwa DA, Minster GJ, Mendelow MJ,
Guirgues A., (2003), Inter- and intraobserver variance of cobb angle
measurements with digital radiographs, J Surg Orthop Adv.;12(4):pp.208–
13.
170. http://scoliosistreatmentalternatives.com/4307/natural-progression-of-
scoliosis-vs-spinecor-treatment/.
171. https://www.google.ro/search?q=F1.large&biw=1366&bih=667&sour
ce=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwj3kPbaqr_PAhUMNxQKHcTg
74
AA0Q_AUIBigB#tbm=isch&q=scoliosis+with+one+and+two+curves&imgr
c=ZxQhWRinDRhS8M%3A
172. https://pharm.ucsf.edu/scoliosis/wise
173. http://rpgromania.com/rpg/
174. http://www.sergiubaltatescu.info/cursuri/cursuri-de-licenta/calitatea-
vietii
