IAS 16

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

PROIECT STANDARDE INTERNATIONALE DE CONTABILITATEIAS 16 „IMOBILIZARI CORPORALE”

1-BUCURESTI 2012-


CUPRINS1.OBIECTIV....................................................................................................................................3

2. ARIA DE APLICABILITATE....................................................................................................3

3. DEFINIŢII...................................................................................................................................3

4.CONTABILITATEA IMOBILIZARILOR CORPORALE.........................................................4

4.1 RECUNOAŞTEREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE...................................................4

4.2 MĂSURAREA INIŢIALĂ A IMOBILIZĂRILOR CORPORALE.....................................5

4.3 CHELTUIELILE ULTERIOARE.........................................................................................6

4.4 MĂSURAREA ULTERIOARĂ RECUNOAŞTERII INIŢIALE A IMOBILIZĂRILOR CORPORALE..............................................................................................................................7

4.6 DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE........................................................12

4.7 CASAREA ŞI CEDAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE........................................13

5. STUDIU DE CAZ SC.ROMAERO.S.A...................................................................................14

5.1. PREZENTAREA SOCIETATII.........................................................................................14

5.2. APLICATIE PRACTICA...................................................................................................15

6.BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................26

2-BUCURESTI 2012-


IAS 16 – IMOBILIZĂRI CORPORALE

1.OBIECTIV

Obiectivul acestui standard este descrierea tratamentului contabil pentru imobilizările corporale, astfel încât situaţiile să poată reda cât mai exact investiţiile entităţii în imobilizările sale corporale şi modificările care apar într-o astfel de investiţie.

Problemele principale care sunt atinse în acest standard sunt:

valoarea la care se recunosc activele în patrimoniul societăţii beneficiare la momentul iniţial al achizitiei;

modalitatea de amortizarea a activului în funcţie de beneficiile viitoare; modificarea valorii activului în funcţie de evenimente ulterioare (reparaţii,

înlocuiri de elemente, reevaluare, schimb de active, etc.); înregistrarea activului în cazul vânzării ulterioare.

2. ARIA DE APLICABILITATE

Acest standard trebuie aplicat în contabilitatea imobilizărilor corporale, exceptând cazul în care alt IAS prevede sau permite o abordare contabilă diferită.

Spre expemplu IAS 17 „Leasing” prevede ca recunoaşterea imobilizărilor corporale luate în leasing să se efectueze bazându-se pe principiul transferului riscurilor şi beneficiilor utilizatorului. În acest caz, toate celelalte aspecte ale tratamentului contabil pentru aceste active, incluzând amortizarea, sunt determinate de cerinţele acestui standard.

Un alt exemplu ar fi IAS 40 „Investiţii imobiliare”.O întreprindere aplică acest standard proprietăţilor construite sau dezvoltate în scopul utilizării viitoare ca investiţii imobiliare. Odată cu finalizarea construcţiei sau dezvoltării, întreprinderea aplică IAS 40. Acelaşi Standard se aplică, de asemenea, şi investiţiilor imobiliare existente care sunt dezvoltate în scopul utilizării şi în viitor ca investiţii imobiliare.

3. DEFINIŢII

Următorii termeni sunt folosiţi în acest standard cu semnificaţia specificată mai jos.

1) Imobilizările corporale: sunt acele active care sunt deţinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor, sau pentru a fi utilizate în scopuri administrative si este posibil a fi utilizate pe mai multe perioade.

2) Costul activului: reprezintă suma plătită în numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justă a altor contra-prestaţii efectuate pentru achiziţionarea unui activ, la data achiziţiei sau construcţiei acestuia.

3-BUCURESTI 2012-


3) Amortizarea: este alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de viaţă utilă.

4) Valoarea realizabilă reprezintă valoarea actualizată a fluxurilor de numerar pe care întreprinderea estimează să le obţină din utilizarea continuă a activului şi din vânzarea acestuia la sfârşitul duratei normate de viaţă sau pe care întreprinderea se aşteaptă să o obţină în urma lichidării unei datorii.

5) Valoare justă: reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie

între două parţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv.

6) Valoarea reziduală: reprezintă valoarea netă pe care întreprinderea estimează că o va obţine pentru un activ la sfârşitul duratei de viaţă utilă a acestuia, după deducerea prealabilă a costurilor de cedare estimate, dacă acele active au vechimea şi îndeplinesc condiţiile scontate la sfârşitul duratei de viata.

7) Durata de viaţă utilă: reprezintă perioada pe parcursul căreia se estimează că întreprinderea va utiliza activul supus amortizării sau numărul unităţilor produse sau a unor unităţi similare ce se estimează că vor fi obţinute de întreprindere prin folosirea activului respectiv;

8) Valoare contabilă : este valoarea la care un activ este recunoscut în bilanţ după scăderea amortizării acumulate până la acea dată, precum şi a pierderilor cumulate prin depreciere;

9) Pierderea din depreciere – reprezintă diferenţa dintre valoarea contabilă şi valoarea recuperabilă.

4.CONTABILITATEA IMOBILIZARILOR CORPORALE

4.1 RECUNOAŞTEREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Terenurile şi mijloacele fixe sunt recunoscute ca active atunci când îndeplinesc, cumulativ, condiţiile următoare:

este posibilă generarea de beneficii economice viitoare către întreprindere, aferente activului respectiv; şi

costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

Un element satisface prima condiţie de recunoaştere ca activ, stabilind gradul de certitudine a fluxului beneficiilor economice viitoare pe baza evidenţei disponibile în momentul recunoaşterii iniţiale. Ca urmare a acestei certitudini, întreprinderea trebuie să preia atât beneficiile, cât şi riscurile aferente activului.

4-BUCURESTI 2012-


Al doilea criteriu de recunoaştere, evaluarea credibilă a costului activului, este de obicei satisfăcut deoarece la cumpărarea activului costul de achiziţie sau cheltuielile ocazionate de achiziţie sunt identificabile în mod cert. În cazul obţinerii unui mijloc fix în regie proprie, măsurarea obiectivă a costului poate fi obţinută luând în considerare tranzacţiile efectuate cu terţii pentru achiziţionarea de materiale, forţă de muncă şi alte intrări efectuate în procesul de producţie.

Majoritatea pieselor de schimb şi a echipamentului de service sunt înregistrate, de regulă, ca stocuri şi sunt recunoscute în profit sau pierdere atunci când sunt consumate. Atunci când o entitate se aşteaptă să folosească piesele de schimb şi echipamentele pe mai multe perioade, acestea se pot încadra în categoria terenurilor şi a mijloacelor fixe. Sunt considerate mijloace fixe şi acele piese de schimb sau echipamente de service care se folosesc numai în legătură cu un element de imobilizări corporale.

Dacă părţile componente ale unei imobilizări corporale au durate de viaţă utilă diferite sau aduc beneficii întreprinderii într-un mod diferit, utilizându-se rate şi metode de amortizare diferite, standardul recomandă recunoaşterea lor separată.

Elementele individuale din cadrul terenurilor şi al mijloacelor fixe se identifică utilizând raţionamentul profesional în funcţie de specificul întreprinderii. Uneori este indicat să se grupeze elementele individuale nesemnificative (de exemplu matriţe, unelte etc.) iar criteriile de definire şi recunoaştere să se aplice valorii totale.

În anumite situaţii se pot achiziţiona terenuri şi mijloace fixe cu scopul sporirii gradului de siguranţă sau de protecţie a mediului şi al obţinerii de către întreprindere a unor noi beneficii viitoare.

Achiziţionarea unor asemenea imobilizări, chiar dacă nu cresc în mod direct beneficiile economice viitoare ale unui mijloc fix, poate fi necesară pentru ca întreprinderea să obţină beneficii economice viitoare din celelalte active ale sale.

4.2 MĂSURAREA INIŢIALĂ A IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

O imobilizare corporală, care îndeplineşte condiţiile pentu a fi contabilizată la active, trebuie să fie iniţial evaluată la costul său.

Costul unei imobilizări este format din preţul de cumpărare, taxele vamale, alte taxe nerecuperabile, precum şi toate celelalte cheltuieli directe legate de punerea în funcţiune a activului. Toate reducerile comerciale sunt scăzute pentru a calcula preţul de cumpărare.

Printre costurile care nu sunt incluse în valoarea contabilă a elementului de imobilizări corporale se numără:

5-BUCURESTI 2012-


costurile înregistrate când un element care funcţionează în maniera dorită de conducere trebuie să fie pus în stare de funcţionare sau este exploatat sub capacitate;

pierderile iniţiale de operare; costurile reamplasării sau reorganizării parţiale sau totale a activităţilor entităţii.

Costul unui activ construit în regie proprie este determinat prin utilizarea aceloraşi

principii ca pentru un activ achiziţionat.

Costul unei imobilizări corporale achiziţionate prin schimbul total sau parţial cu un alt activ de aceeaşi natură sau cu un alt activ este determinat la valoarea justă a activului primit în schimb, care este echivalentă cu valoarea justă a activului cedat.

4.3 CHELTUIELILE ULTERIOARE

În conformitate cu norma IAS 16 ,,Imobilizări corporale“, cheltuielile ulterioare aferente unui activ, care a fost deja recunoscut ca imobilizare corporală, trebuie adăugate la valoarea contabilă a activului numai atunci când se estimează că întreprinderea va obţine beneficii economice viitoare suplimentare faţă de performanţele estimate iniţial ca fiind corespunzătoare. Toate celelalte cheltuieli ulterioare trebuie recunoscute drept cheltuieli în perioada în care au fost suportate.

Pentru a estima faptul că printr-o cheltuială ulterioară are loc o creştere a beneficiilor economice faţă de cele avute în vedere iniţial, trebuie ca prin acea cheltuială să se realizeze următoarele situaţii:

se prelungeşte durata de viaţă utilă a bunului recunoscut iniţial ca imobilizare corporală;

creşte capacitatea de producţie sau randamentul în utilizarea bunului; sporeşte calitatea producţiei; se reduc costurile de exploatare estimate iniţial; se obţin alte avantaje care se regăsesc în performanţe superioare celor avute în

vedere iniţial.

Prelucrarea contabilă aferentă cheltuielilor angajate posterior achiziţiei unei imobilizări corporale depinde de circumstanţele care au fost reţinute cu ocazia evaluării şi contabilizării imobilizării corporale corespunzătoare, în măsura în care cheltuielile respective sunt recuperabile. De exemplu, atunci când valoarea contabilă a unei imobilizări corporale ţine seama, deja, de o pierdere de avantaje economice, cheltuiala ulterioară destinată reconstituirii avantajelor economice viitoare aşteptate de la activul în cauză este încorporată în costul său, cu condiţia ca valoarea contabilă să nu depăşească valoarea recuperabilă a activului. Acelaşi aspect apare atunci când preţul de cumpărare al unui activ reflectă, deja, obligaţia întreprinderii de a angaja, în viitor, cheltuieli care vor fi necesare pentru a pune activul în condiţii de funcţionare. Un exemplu ar putea fi achiziţia unui imobil care necesită o renovare. În astfel de circumstanţe,

6-BUCURESTI 2012-


cheltuielile ulterioare sunt adăugate valorii contabile a activului, în măsura în care ele vor putea fi recuperate prin utilizarea viitoare a acestui activ.

O situaţie particulară prezintă imobilizările corporale complexe, care au în componenţa lor bunuri care sunt recunoscute iniţial tot ca imobilizări corporale dar cu o durată de viaţă utilă diferită, de regulă, mai mică decât a activului complex. De exemplu, un furnal poate necesita recăptuşirea după un număr de ore de utilizare specificat, sau interiorul unui avion, cum ar fi scaunele şi galeriile, poate necesita înlocuirea de mai multe ori în timpul vieţii avionului.

Conform principiului recunoaşterii, o entitate recunoaşte în valoarea contabilă a unui element de imobilizări corporale costul părţii înlocuite într-un astfel de element, când acel cost apare, dacă sunt întrunite criteriile de recunoaştere. Valoarea contabilă a acelor părţi înlocuite este derecunoscută în conformitate cu prevederile de derecunoaştere din acest standard.

O condiţie de continuare a operării unui element de imobilizări corporale (de exemplu, un avion) poate fi efectuarea de inspecţii generale regulate pentru depistarea defecţiunilor, fără să se ţină seama care sunt părţile înlocuite. Când are loc fiecare inspecţie generală, costul acesteia este recunoscut în valoarea contabilă a imobilizării corporale ca o înlocuire, dacă sunt respectate criteriile de recunoaştere. Orice valoare contabilă rămasă din costul inspecţiei anterioare este derecunoscută. Acest lucru are loc fără a se ţine seama dacă costul inspecţiei anterioare a fost identificat sau nu în tranzacţia în care elementul a fost achiziţionat sau construit.

4.4 MĂSURAREA ULTERIOARĂ RECUNOAŞTERII INIŢIALE A

IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

IAS 16 „Imobilizări corporale“ stabileşte tratamentele ce pot fi adoptate pentru evaluarea ulterioară a imobilizărilor. Sunt prevăzute două tratamente:

a) un tratament, care prevede că după recunoaşterea iniţială ca activ, o imobilizare corporală trebuie înregistrată la costul său minus amortizarea cumulată aferentă şi orice pierderi din depreciere cumulate;

b) un tratament, care prevede că ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, un element de imobilizări corporale, a cărui valoare justă poate fi evaluată credibil, va fi înregistrat la o valoare reevaluată, care reprezintă valoarea justă la momentul reevaluării, mai puţin orice amortizare ulterioară cumulată aferentă şi pierderile ulterioare cumulate din depreciere. Reevaluările trebuie efectuate cu suficientă regularitate astfel încât valoarea contabilă să nu difere în mod semnificativ de valoarea care poate fi determinată pe baza valorii juste de la data bilanţului.

7-BUCURESTI 2012-


Reevaluări

Valoarea justă a terenurilor şi clădirilor este, de obicei, valoarea lor de piaţă determinată prin evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizaţi.

Atunci când nu există nici o posibilitate de a identifica valoarea de piaţă, din cauza faptului că acel gen de activ este foarte rar vândut, atunci acele active sunt evaluate la costul de înlocuire, mai puţin amortizarea corespunzătoare.

Frecvenţa reevaluărilor depinde de evoluţia valorii juste a imobilizărilor corporale. Dacă valoarea justă a unui activ reevaluat diferă semnificativ de valoarea contabilă, e necesară o nouă reevaluare. Dacă valoarea justă suferă modificări semnificative şi fluctuante, se impun reevaluări anuale. Când valoarea justă nu suferă modificări semnificative, nu sunt necesare reevaluări. În asemenea situaţii, reevaluările efectuate la 3-5 ani pot fi mai adecvate.

La data reevaluării, amortizarea cumulată este:

recalculată proporţional cu schimbarea în valoarea contabilă brută a activului; această metodă e folosită în cazul în care activul e reevaluat prin aplicarea unui indice la costul de înlocuire amortizat; sau

eliminată din valoarea contabilă brută a activului, iar valoarea netă este recalculată la valoarea reevaluată a activului (dacă reevaluarea se face la valoarea de piaţă); această metodă se foloseşte, de regulă, pentru clădiri.

Când un element al imobilizărilor corporale e reevaluat, întreaga clasă căreia îi aparţine elementul respectiv trebuie reevaluată.

O clasă de imobilizări corporale este o grupare de active de aceeaşi natură şi cu utilizări similare aflate în exploatarea unei entităţi.

„Elementele dintr-o clasă de imobilizări corporale sunt reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare a unor valori care sunt o combinaţie de costuri şi valori calculate la date diferite.“1

Tratamentul rezultatului reevaluării

a) În cazul creşterii valorii contabile nete are loc:

creşterea rezervei din reevaluare, dacă nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ;

creşterea unui venit, dacă a existat o cheltuială determinată de descreşterea valorii nete contabile.

1 Ministerul Finanţelor Publice, „Ghid practic de aplicare a standardelor internaţionale de contabilitate”, Editura Economică, Bucureşti, 2001, Partea I, p. 24

8-BUCURESTI 2012-


b) În cazul descreşterii valorii contabile nete are loc:

creşterea unei cheltuieli cu întreaga valoare a deprecierii, dacă în rezerva din reevaluare nu există un surplus din reevaluare;

descreşterea rezervei din reevaluare, cu minimul dintre valoarea rezervei şi diferenţa de valoare apărută, restul sumei fiind recunoscută ca o cheltuială.

IAS 16 „Imobilizări corporale“ cere transferarea rezervelor din reevaluare la rezultatul reportat pe măsura realizării activului, adică pe măsura amortizării activului sau la scoaterea din gestiune a lui.

4.5 AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Activele patrimoniale imobilizate sunt achiziţionate de către o unitate patrimonială cu scopul de a le utiliza pe parcursul unei perioade îndelungate de timp în scopul de a obţine avantaje economice pe toată durata de utilizare a acestora.

Potrivit interpretării economice, amortizarea presupune a include în cheltuielile fiecărui exerciţiu suma totală a deprecierilor suferite de imobilizări; iar conform interpretării financiare amortizarea este o metodă de reînnoire a capitalului investit.

Eşalonarea includerii în cheltuieli a amortizării imobilizărilor corporale pe întreaga lor durată de utilizare se face prin întocmirea unui tablou previzional numit plan de amortizare, care trebuie să cuprindă pentru fiecare imobilizare în parte valoarea de intrare sau contabilă, amortizarea aferentă deprecierii anuale şi valoarea netă contabilă la finele fiecărui exerciţiu.

Amortizarea unui activ începe când acesta este disponibil pentru folosinţă, adică atunci când se află în amplasamentul şi condiţia necesară pentru funcţionarea sa în maniera dorită de conducere. Amortizarea unui activ nu încetează atunci când activul se strică sau este retras din folosinţă, ci cel mai devreme la data când el este clasificat ca deţinut pentru vânzare, la data când este derecunoscut sau este complet amortizat.

Cheltuielile de amortizare pentru o perioadă sunt recunoscute în general în profit sau pierdere. Beneficiile economice viitoare cuprinse într-un activ sunt absorbite de producerea altor active, deci cheltuielile cu amortizarea constituie o parte a costului unui activ şi sunt cuprinse în valoarea sa contabilă.

O entitate alocă o sumă recunoscută iniţial cu privire la un element de imobilizări corporale pentru părţile sale semnificative şi se amortizează separat, chiar atunci când sunt achiziţionate împreună. Terenurile şi clădirile sunt active separabile şi sunt contabilizate separate, chiar şi atunci când sunt achiziţionate împreună.

9-BUCURESTI 2012-


Unul dintre cele trei elemente cuprinse în planul de amortizare este metoda de amortizare. Metoda de amortizare utilizată va reflecta modelul după care beneficiile economice viitoare ale unui activ vor fi consumate de către unitate. Metoda de amortizare aplicată activelor va fi revizuită cel puţin la fiecare sfârşit de an financiar.

Metodele de amortizare practicate pentru determinarea şi repartizarea cheltuielilor cu amortizarea imobilizărilor pe durata de utilizare a acestora, dintre cele mai reprezentative, sunt :

1. Metoda amortizării liniare sau constante, considerate, a fi cea mai apropiată de deprecierea reală a imobilizării şi cea mai justificată economic, deoarece „permite repartizarea uniformă a cheltuielilor cu amortizarea asupra duratei de utilizare a unei imobilizări“2.

Amortizarea liniară anuală (Aa) se calculează prin aplicarea cotei medii anuale de amortizare (Ca) la valoarea de intrare (Vi) a imobilizării, potrivit relaţiei:

Aa = Vi x Ca,unde, cota de amortizare se calculează prin divizarea lui 100 la numărul de ani ai duratei

de viaţă a imobilizării.

În ipoteza în care imobilizarea nu funcţionează integral în cursul unui exerciţiu financiar, anuitatea se calculează în raport cu numărul lunilor întregi de funcţionare (Lf) potrivit relaţiei:

Aa =

Vi×Ca×Lf12

2. Metoda amortizării degresive potrivit căreia are loc includerea în cheltuielile de exploatare a unor sume variabile, mai mari în primii ani de utilizare a imobilizării şi mai mici în ultima perioadă de viaţă a acestuia.

Potrivit cadrului reglementar din ţara noastră, cota de amortizare degresivă (Cad) se determină prin multiplicarea cotei de amortizare liniară (Ca) cu unul din următorii coeficienţi în funcţie de durata normală de utilizare a mijlocului fix, şi anume:

pentru mijloace fixe cu durate normale de utilizare cuprinse între 2 şi 5 ani:Cad = Ca x 1,5

pentru mijloace fixe cu durate normale de utilizare cuprinse între 5 şi 10 ani:Cad = Ca x 2

pentru mijloace fixe cu durate normale de utilizare mai mare de 10 ani:Cad = Ca x 2,5

Regimul de amortizare degresivă se poate aplica în două variante:2 Feleagă, N., Ionaşcu, I., „Contabilitate financiară“, vol. II, Editura Economică, Bucureşti, 1993, p.168

10-BUCURESTI 2012-


1. Amortizarea degresivă fără influenţa uzurii morale potrivit căreia se procedează astfel: pentru primul exerciţiu financiar se aplică cota de amortizare degresivă

asupra valorii de intrare a mijlocului fix, potrivit relaţiei:

a. dacă numărul lunilor întregi de funcţionare este egal cu 12 :

Aa = Vi x Cadb. dacă numărul lunilor întregi de funcţionare este mai mic decat 12:

Aa =

Vi×Cad×Lf12

pentru anii următori se aplică cota de amortizare degresivă, dar de fiecare dată la valoarea rămasă (Vr), potrivit relaţiei:

Aa = Vr x Cad;

Acest calcul se continuă până în anul de funcţionare în care anuitatea rezultată este egală sau mai mică cu, respectiv, decât amortizarea anuală liniară, calculate pentru perioada de funcţionare rămasă. Din acel an şi până la expirarea duratei normale de funcţionare se trece la amortizarea liniară.

2. Amortizarea degresivă cu influenţa uzurii morale, care presupune:

determinarea duratei de utilizare aferentă regimului liniar recalculate în funcţie de cota medie anuală de amortizare degresivă (DUR), potrivit relaţiei:

DUR =

100Cad

determinarea duratei de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală (DAI), potrivit relaţiei:

DAI = Dn – DUR; unde, Dn reprezintă durata normală de utilizare conform catalogului, din care:

determinarea duratei de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare degresivă (DAD), potrivit relaţiei:

DAD = DAI – DUR

determinarea duratei de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare liniară (DAL), potrivit relaţiei:

DAL = Dn – DAI

11-BUCURESTI 2012-


determinarea duratei de utilizare, aferentă uzurii morale pentru care nu se mai calculează amortizare (DUM), potrivit relaţiei:

DUM = Dn – DAI

3. Metoda amortizării accelerate constă în includerea, în primul an de funcţionare, în cheltuielile de exploatare, a unei imobilizări de până la 50 % din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv. Amortizările anuale pentru exerciţiile financiare următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămaşi.

4.6 DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Pentru a determina dacă un element de imobilizări corporale este depreciat, entitatea trebuie să aplice Standardul IAS/IFRS 36 ,,Deprecierea activelor“ care explică modul în care o întreprindere revizuieşte valoarea contabilă a activelor sale, cum determină valoarea recuperabilă a unui activ şi când recunoaşte sau reia o pierdere din depreciere.

O pierdere din depreciere a unui activ (P) se determină ca diferenţă între valoarea contabilă (mai mare) şi valoarea recuperabilă (mai mică) ale acestuia

.P = Vc-Vrec

Valoarea recuperabilă (Vrec) a unui activ este suma cea mai mare dintre preţul net de vânzare al unui activ (Pn) şi valoarea lui de utilizare (Vu).

Valoarea de utilizare (Vu) este valoarea prezentă a fluxurilor viitoare de numerar estimate, ce se aşteaptă să fie generate din utilizarea continuă a unui activ şi din vânzarea lui la sfârşitul perioadei sale de viaţă utilă.

Preţul net de vânzare (Pn) este suma ce se poate obţine din vânzarea unui activ, între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv.

Pierderea din depreciere trebuie recunoscută imediat ca şi cheltuială în contul de profit şi pierdere, în afară de cazul în care imobilizarea corporală este înregistrată la valoarea reevaluată iar, cu ocazia reevaluării, o diferenţă favorabilă s-a înregistrat în capitalurile proprii; în acest caz, pierderea din depreciere se suportă din capitalurile proprii până la nivelul diferenţei anterioare din reevaluare, iar diferenţa este recunoscută ca şi cheltuială.

Deprecierile sau pierderile elementelor de imobilizări corporale, drepturile aferente sau plăţile de compensaţii de la terţi şi orice alte achiziţii sau construcţii ulterioare de active de înlocuire sunt evenimente economice separate care sunt contabilizate separat, după cum urmează:

12-BUCURESTI 2012-


deprecierile elementelor de imobilizări corporale sunt recunoscute în conformitate cu IAS 36;

derecunoaşterea elementelor de imobilizări corporale retrase sau cedate este determinată în conformitate cu acest Standard;

compensarea de la terţi pentru elementele de imobilizări corporale depreciate, pierdute sau cedate este inclusă în determinarea profitului sau pierderii când aceasta devine creanţă;

costul elementelor de imobilizări corporale restaurate, cumpărate sau construite ca înlocuiri este determinat în conformitate cu acest Standard.

4.7 CASAREA ŞI CEDAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Un activ de natura imobilizărilor corporale trebuie eliminat din bilanţ atunci când este cedat sau scos din uz definitiv şi nu se mai aşteaptă obţinerea unor beneficii economice viitoare în urma cedării acestuia.

Câştigurile sau pierderile obţinute în urma casării sau cedării unui element al imobilizărilor corporale trebuie determinate ca diferenţă între încasările nete estimate din cedare şi valoarea contabilă a activului şi trebuie recunoscute ca venit sau cheltuieli în contul de profit şi pierdere.

În momentul ieşirii mijloacelor fixe din patrimoniu prin casare, valoarea de intrare a acestora în patrimoniu poate sau nu să fie complet recuperată pe calea amortizării.

Cedarea unui element de imobilizări corporale poate avea loc în mai multe moduri (de exemplu, prin vânzare, printr-un contract de leasing sau prin donaţie).

IAS 16 precizează că atunci când un element de natura imobilizărilor corporale este cedat în schimbul unor titluri de participare nu se recunoaşte nici un profit sau pierdere deoarece procesul de realizare a unui câştig este incomplet.

13-BUCURESTI 2012-


5. STUDIU DE CAZ SC.ROMAERO.S.A.

5.1. PREZENTAREA SOCIETATII

S.C. ROMAERO S.A. este cea mai reprezentativa societate din industria de constructii aerospatiale romane, functionand in subordinea Ministerului Economiei si Comertului – actionar majoritar – fiind integrata in cadrul Directiei Generale Industriei de Aparare.

Denumirea: SOCIETATEA COMERCIALA R O M A E R O S.A.Forma juridica: Societate pe Actiuni (S.A.)Sediul: Localitatea: BUCURESTI

Bulevardul FICUSULUI Nr. 44, Sector 1 Cod Postal 013975Tel. +4021.599.41.04; +4021.599.43.25, Fax: +4021.599.41.05; E-mail: [email protected] Web: www.romaero.ro

Societatea nu detine filiale sau sucursale.Societatea este pozitionata in zona de nord a orasului, in apropierea Aeroportului

International « Aurel Vlaicu », cu acces direct la pista si la drumul national DN 1 Bucuresti – Ploiesti, la 2 km nord fata de Gara Bucuresti - Baneasa, la 8 km fata de Aeroportul International « Henri Coanda ».

Capitalul social:

Inregistrat la Oficiul Registrului Comertului 18.500 mii lei.Structura actionariatului:

a) Ministerul Economiei si Comertului:............................ 51,90%;b) Societatea de Investitii Financiare Muntenia .............. 25,85%;c) Fondul Proprietatea………………………………….. 21%d) Alte persoane juridice……………………………….. 0,2%e) Persoane fizice………………………. ...................... 1,05%.

Domeniul de activitate

Societatea S.C. ROMAERO S.A. functioneaza si este recunoscuta intern si international ca o societate integrata, atestata in fabricatie aerostructuri (piese primare, subansamble minore si majore) si intretinere si reparatii aeronave de transport civile si militare.

Gama produselor si serviciilor oferite de S.C. ROMAERO S.A. cuprinde urmatoarele categorii de lucrari :

Proiectare tehnologică si fabricatie aerostructuri; Proiectare si fabricatie SDVG-uri; Intretinere si reparatii avioane.

14-BUCURESTI 2012-

mailto:[email protected]


Numarul de salariatiLa data de 01.04.2010 societatea inregistreaza 1172 salariati.Societatea dispune de salariati înalt calificati, cu multă experienta, care cunosc cel putin o

limba straina, utilizeaza sistemele moderne informatice si au trecut cel putin o data pe an printr-o forma de pregatire si perfectionare profesionala, atat in tara cat si in strainatate.

5.2. APLICATIE PRACTICA

Problema nr.1

Întreprinderea posedă un echipament estimat la o valoare de 30.000 de lei. El fusese achiziţionat la un cost de 50.000 de lei şi amortizat pentru 25.000 de lei.

Cazul 1: Acest echipament este schimbat contra unui alt echipament, a cărui valoare de utilitate este cvasiidentică: operaţia nu va genera nici o înregistrare, deoarece este vorba de active de aceeaşi natură şi de aceeaşi valoare.

Cazul 2: Echipamentul este schimbat contra unui alt echipament estimat la o valoare de 39.000 de lei. Întreprinderea va vărsa suma de 9.000 de lei, pentru a compensa diferenţa. Operaţia va conduce la creşterea veniturilor exerciţiului, dată de diferenţa între valoarea justă a echipamentului achiziţionat (39.000 de lei) şi valoarea netă contabilă a imobilizării cedate (50.000-25.000), la care se adaugă o sumă de 9.000 de lei.

Amortizări cumulate referitoare = % 25.000 la echipamente Echipamente 11.000 Conturi la bănci în lei 9.000 Venituri din cedarea activelor 5.000

Valoarea echipamentelor = 50.000 – 39.000 = 11.000Venituri din cedarea activelor = 39.000- (25.000+9.000) Cazul 3: Echipamentul este schimbat contra unui utilaj de producţie estimat, de

asemenea, la o valoare de 30.000 de lei. Chiar dacă bunurile au aceeaşi valoare, operaţia va conduce la constatarea unui venit, deoarece este vorba despre active de naturi diferite:

% = % 30.000 Maşini, utilaje şi instalaţii de lucru Echipamente 50.000 25.000 Amortizări cumulate referitoare la Venituri din cedarea activelor 5.000 echipamente

15-BUCURESTI 2012-


Problema nr.2

O întreprindere deţine o linie tehnologică despre care se cunosc următoarele:

- costul iniţial este de 1000 lei;- durata de viaţă utilă este de 10 ani;- amortizarea cumulată pe 2 ani este de 200 lei;- metoda de amortizare folosită este metoda liniară.3

1. Prima reevaluare a activului (după 2 ani de folosire):

- valoarea justă determinată de un evaluator independent este de 1.500 lei;- valoarea contabilă netă este de 800 lei (=1000-200);- valoarea justă este mai mare decât valoarea netă contabilă, deci rezultă o creştere a

valorii activului care trebuie evidenţiată: Creşterea de activ este de 700 de lei (=1.500-800).

Majorarea valorii mijlocului fix ca rezultat al reevaluării:

% = 1058„Rezerve din reevaluări“ 700 2131„Echipamente tehnologice“ 5002813 „Amortizarea echipamentelor“ 200

Prezentarea simplificată în bilanţ:

Explicaţii Situaţia înainte de revaluare Situaţia după revaluareImobilizări corporaleAmortizare cumulată

1000(200)

1.500-

Valoare netă 800 1500Capital propriu

Rezervă din reevaluare800

-800700

Total 800 1500

Recalcularea amortizării:valoarea reevaluată (justă) este de 1.500 leidurata de utilizare rămasă este de 8 aniamortizarea anuală este de 187,5 lei (1.500 lei/8 ani)

2. A doua reevaluare a activului se efectuează după 3 ani de la ultima reevaluare:- valoarea justă determinată de un evaluator independent este de 500 lei;- amortizarea cumulată pe ultimii 3 ani este de 562,5 lei (187,5 lei*3 ani);

3 Metodologia de reevaluare adoptată este cea bazată pe valori nete, respectiv la fiecare reevaluare amortizarea calculată este eliminată din valoarea brută a activului.

16-BUCURESTI 2012-


- valoarea contabilă netă este de 937,5 lei (1.500 – 562,5).

Valoarea justă este mai mică decât valoarea netă contabilă, deci rezultă o depreciere a activului:

Descreşterea activului este de 437,5 lei (937,5 -500).

Înregistrarea descreşterii valorii activului:

% = 2131„Echipamente tehnologice“ 1000 1058„Rezerve din reevaluări“ 437,52813 „Amortizarea echipamentelor“ 562,5


Explicaţii Situaţia înainte de a doua reevaluare

Situaţia după a doua reevaluare

Imobilizări corporaleAmortizare cumulată

1.500(562,5)

500-

Valoare netă 937,5 500

Capital propriuRezervă din reevaluare

237,54

700237,5262,5

Total 937,5 500

Recalcularea amortizării: -valoarea reevaluată (justă) este de 500 lei; -durata de utilizare rămasă este de 5 ani; -amortizarea anuală este de 100 lei (500 lei/5 ani).

2. A treia reevaluare a activului se efectuează după un an de la ultima reevaluare.-valoarea justă determinată de un evaluator independent este de 130 lei-valoarea contabilă netă este de 400 lei (500 – 100)

Valoarea justă este mai mică decât valoarea netă contabilă, deci rezultă o depreciere a activului:

Descreşterea activului este de 270 lei (400 – 130).

4 Capitalul propriu de 237,5 lei reprezintă 800 lei capital propriu (după prima reevaluare) din care se scad 562,5 lei reprezentând cheltuieli cumulate cu amortizarea între prima şi a doua reevaluare, cheltuieli care au fost evidenţiate în contul de profit şi pierdere.

17-BUCURESTI 2012-


Reflectarea în contabilitate a rezultatului reevaluării: % = 2131,,Echipamente tehnologice” 370 2813 ,,Amortizarea echipamentelor” 100 1058,,Rezerve din reevaluări” 262,5 6813,,Cheltuieli de exploatare privind provizioanele 7,5 pentru deprecierea imobilizărilor”


Explicaţii Situaţia înainte de a treia reevaluare

Situaţia după a treia reevaluare


500(100)

130-

Valoare netă


400

137,55

262,5

130

130-

Total 400 130

Recalcularea amortizării: -valoarea reevaluată (justă) este de 130 lei; -durata de utilizare rămasă este de 4 ani; -amortizarea anuală este de 32,5 lei (130 lei/4 ani).

4. A patra reevaluare a activului se efectuează după un an de la ultima reevaluare:-valoarea justă determinată de un evaluator independent este de 210 lei;-valoarea contabilă netă este de 97,5 lei (130 – 32,5).

Valoarea justă este mai mare decât valoarea netă contabilă, deci rezultă o creştere a valorii activului.

Creşterea valorii activului este de 112,5 (210 – 97,5).

Contabilizarea creşterii valorii activului:

anularea amortizării, în sumă de 32,5 lei 2813 = 2131 32,5,,Amortizarea instalaţiilor, mijloacelor de ,,Echipamente tehnologice (maşini, transport, animalelor şi plantaţiilor” utilaje şi instalaţii de lucru)”

5 Capitalul propriu de 137,5 lei reprezintă 237,5 lei capital propriu după a doua reevaluare, din care se scad 100 lei reprezentând cheltuielile cumulate cu amortizarea între a doua şi a treia reevaluare.

18-BUCURESTI 2012-


înregistrarea creşterii valorii juste a activului

2131 = % 112,5,,Echipamente tehnologice (maşini, 7813 7,5utilaje şi instalaţii de lucru)” ,,Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor” 1058 105

,,Rezerve din reevaluări dispuse prin acte normative”


Explicaţii Situaţia înainte de a patra reevaluare

Situaţia după a patra reevaluare


130(32,5)

210-

Valoare netă


97,5

97,5-

210

1056

105Total 97,5 210

Recalcularea amortizării: -valoarea reevaluată justă este de 210 lei; -durata de utilizare rămasă este de 3 ani; -amortizarea este de 70 lei (210 lei/3 ani).

Surplusul din reevaluare este inclus în rezultatul reportat atunci când acesta este realizat.

Surplusul din reevaluare este tratat ca realizat în următoarele situaţii:la casarea sau la cedarea activului; saupe măsura utilizării activului de către întreprindere (prin înregistrarea în rezultatul

reportat a diferenţei dintre amortizarea calculată la valoarea reevaluată şi cea calculată la costul istoric).

Orice valoare realizată ca surplus din reevaluare se transferă direct în rezultatul reportat şi nu se recunoaşte în contul de profit şi pierdere.

Exemplu de transfer al rezervei din reevaluare la rezultatul reportat în momentul vânzării (cedării) activului.

Activul fix prezentat în exemplul anterior se vinde la preţul de 270 lei. În momentul vânzării, soldurile conturilor aferente activului se prezintă astfel:

6 Cpitalul propriu de 105 lei reprezină 97,5 lei capital propriu înainte de a patra reevaluare, la care se adaugă 7,5 lei reprezentănd provizioane pentru deprecieri reluate la venituri.

19-BUCURESTI 2012-


soldul debitor al contului 2131 ,,Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru)” este de 210 lei;

soldul creditor al contului 2813 ,,Amortizarea instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor” este de 70 lei;

soldul creditor al contului 1058 ,,Rezerve di reevaluări dispuse prin acte normative” este de 105 lei.7

Cedarea activului se înregistrează astfel:

461 = 7583 270 ,,Debitori diverşi” ,,Venituri din vânzarea activelor şi

alte operaţii de capital”

şi

% = 2131 ,,Echipamente tehnologice” 210 2813,,Amortizarea echip. ” 70 6583 ,,Cheltuieli privind activele 140cedate şi alte operaţii de capital”

Surplusul din reevaluare trecut la rezultatul reportat în momentul cedării activului se înregistrează astfel:

1058 = 1175 105,,Rezerve din reevaluări dispuse prin ,,Rezultatul reportat reprezentând surplusul

acte normative” realizat din rezerve din reevaluare

Problema 3

Întreprinderea cumpără o imobilizare corporală al cărei preţ este de 60.000 lei, decontarea făcându-se după 60 de zile. Se convine cu furnizorul posibilitatea plătirii la livrare a sumei de 25.000. lei, iar diferenţa, 14 luni mai târziu. Factura va conţine deci o suma totata de 70.500. lei.

Imobilizarea trebuie să fie contabilizată la nivelul sumei de 60.000 lei, suplimentul de preţ fiind considerat o cheltuiala financiara.

În contabilitate, vor fi operate înregistrările:

- Achiziţionarea mijlocului fix:7 Pentru simplificarea înregistrărilor în contabilitate, presupunem că valoarea cheltuielilor cu vânzarea activului sunt nule.

20-BUCURESTI 2012-


Mijloace fixe % 60.000 Conturi la bănci în lei 25.000 Furnizori de imobilizări 35.000

- Plata furnizorului de imobilizări (rata dobânzii 30%), 14 luni mai târziu:

% = Conturi la bănci în lei 45.500Furnizori de imobilizări 35.000Cheltuieli privind dobânzile 10.500(35.000.000 x 30%)

Problema 4

La 1.10.N societatea a inceput realizarea unei instalatii necesare fabricarii unui nou produs. Toate lucrarile s-au realizat cu personalul propriu al intreprinderii, necesitand 7 luni de munca. Punerea in functiune s-a efectuat la data de 2.05.N+1. Folosirea instalatiei s-a realizat in 2 faze:

1.10 – 31.12: infrastructura imobiliara necesara;1.01 – 30.04: montarea echipamentelor.

Cheltuielile efectuate cu aceste operatiuni au fost (in lei):

Variabile Fixe

In perioada 1.10 – 31.12

Materiale diverse 15000/lunaPersonal 6000/lunaEnergie 1000/lunaAmortizari 10000Cheltuieli operationale 4000Cheltuieli indirecte de productie 15000

In perioada 1.01 – 30.04Materiale diverse 20000Personal 3000/lunaAmortizari 8000Cheltuieli operationale 6000Cheltuieli indirecte de productie 16000

Pentru asigurarea finantarii s-a contractat un imprumut de 100000 lei, pe 6 ani, cu 10% / an, deblocat de banca in 1.09.N.In cursul exercitiului N, activitatea globala a societatii a reprezentat numai 80% din activitatea normala, in exercitiul N+1 revenind la activitatea normala.

21-BUCURESTI 2012-


Se cere: 1. Determinarea costului la care instalatia urmeaza sa figureze in contabilitate; 2. Inregistrarile contabile; 3. Instalatia este amortizabila liniar pe 6 ani. Sa se inregistreze amortizarea.

1. Costul imobilizarii (fara incidenta cheltuielilor financiare)

La 31.12.N: Materiale (15000 x 3) = 45000 Personal (6000 x 3) = 18000 Energie (1000 x 3) = 3000

Alte cheltuieli de productie: - Cheltuieli operationale = 4000- Cheltuieli cu amortizarile (10000 x 80%) = 8000Cheltuieli indirecte de productie (15000 x 80%) =12000Total la 31.12.N = 90000

La 31.04.N+1:Imobilizari corporale in curs la 31.12.N = 90000Materiale = 20000Personal (3000 x 4) = 12000Alte cheltuieli directe de productie:

- Cheltuieli operationale = 6000- Cheltuieli cu amortizari = 8000Cheltuieli indirecte de productie = 16000Total cost = 152000

In cazul producerii unei imobilizari de catre intreprinderea insasi, trebuie tinut cont de incidenta cheltuielilor financiare, dar acestea sunt incorporte in costul imobilizarii numai in limita dobanzilor aferente perioadei de fabricatie. Cota parte a dobanzilor susceptibile de a fi incorporate in costul imobilizarii se poate determina prin 2 metode:

- prin aplicarea ratei de imprumut la media capitalurilor puse in opera in cursul perioadei de fabricatie:

pentru perioada de la 1.10 la 31.12.N: 90000/2 x 10% x 3/12 = 1125pentru perioada de la 1.01 la 30.04.N+1, capitalurile puse in opera depasescvaloarea imprumutului, deci se ia in calcul valoarea imprumutului: 100000 x 10% x 4/12 = 3333

- prin aplicarea ratei de imprumut la suma capitalurilor puse in opera la sfarsitul fiecarei luni:

Octombrie [15000 + 6000 + 1000 + (10000 + 4000 + 15000)/3] x 10% x 2/12 = 528Noiembrie [15000 + 6000 + 1000 + (10000 + 4000 + 15000)/3] x 10% x 1/12 = 264Decembrie [15000 + 6000 + 1000 + (10000 + 4000 + 15000)/3] x 10% x 0/12 = 0

22-BUCURESTI 2012-


Presupunem ca am retinut prima varianta de calcul, cheltuielile financiare ce urmeaza a fi incluse in costul imobilizarii fiind de 4400, din care 1100 la 31.12.N.

2. Inregistrarile contabile

- La 31.12.N

231 „Imobilizari in curs” = 722 „Venituri din productia de imobilizari” 91125 lei

- La 1.05.N+1

231 „Imobilizari in curs” = 722 „Venituri din productia de imobilizari” 65333 lei

214 „Imobilizari corporale” = 231 „Imobilizari in curs” 156458 lei (Echipamente)

3. Amortizarea instalatiei

- La 31.12.N+1 : 156458 lei x 16,66 % x 8/12 = 17377 lei

6811 = 281 17377 lei

- La 31.12.N+2, N+3, N+4, N+5, N+6 : cate 156458 lei x 16,66 % = 26066 lei/an

6811 = 281 26066 lei (inregistrarea se repeta in fiecare an pana in N+6)

- La 30.04.N+7: 156458 lei x 16,66% x 4/12 = 8689 lei

6811 = 281 8689 lei

Problema 5

Se primeşte de la un alt agent economic aportul în natură concretizat într-un strung evaluat la preţul total, stabilit pe bază de expertiză tehnică, de 32.000 lei şi consemnat în procesul verbal de predare-primire:

2131 = 456 32.000 lei

Problema 6

23-BUCURESTI 2012-


Se vinde un autoturism, parţial amortizat, referitor la care se cunosc: valoarea de intrare, de 37.000 lei; amortizarea înregistrată, de 4.000.lei, şi preţul de vânzare,de 33.500 lei, deci cu o diferenţă în plus faţă de valoarea neamortizată de 500 lei.

1. Facturarea autoturismului vândut:

461 = % 41540 7583 33.500 4427 8040

2. Scăderea din evidenţă a imobilizării corporale vândute:

% = 2133 37.000 2814 4.000 6583 33.000

Problema 7

Se scoate din funcţiune şi se casează o instalaţie de control şi reglare amortizată parţial (înaintea expirării duratei normale de utilizare), referitor la care se cunosc: valoarea de intrare de 8.000 lei, amortizarea înregistrată de 5.000 lei, valoarea obiectelor de inventar şi a unor materiale recuperate de 1.100 lei şi respectiv 300 lei, valoarea cheltuielilor cu casarea de 648 lei, din care: salarii 480 lei, contribuţii pentru asigurările sociale de 144 lei, ajutorul de şomaj de 24 lei şifondul pentru sănătate, de 33,6 lei.

a. Colectarea cheltuielilor ocazionate cu casarea unei instalaţii:

6583 = % 681,6 421 480 4311 144 4371 24 4313 33,6

b. Recuperările de materiale de natura obiectelor de inventar şi de materiale auxiliare:

% = 7583 1.4003021 300303 1.100

c. Majorarea amortizării cu diferenţa favorabilă dintre veniturile obţinute în urma casării,

24-BUCURESTI 2012-


de 1.400 lei, şi cheltuielile efectuate cu această operaţie, de 681,6 lei, deci 718,4 lei:

6583 = 281 718,4

d. Scăderea din evidenţă a instalaţiei scoase din funcţiune:

% = 2131 8.000281 5.718,4471 2.281,6

e. Includerea integrală în cheltuieli, în proporţie de 1/3 în fiecare din cei 3 ani stabiliţi deconsiliul de administraţie, a diferenţei neamortizate, limita maximă permisă fiind de 5 ani:

6583 = 471 2.281

Problema 8

Se scade din evidenţă o imobilizare corporală ca urmare a unei calamităţi, cunoscându-se valoarea de intrare de 15.500 lei şi amortizarea înregistrată de 11.200 lei, aşa cum este consemnat în procesul verbal de constatare şi în alte acte doveditoare.

% = 213 15.500 281 11.2006583 4.300

6.BIBLIOGRAFIE

25-BUCURESTI 2012-


1. Feleagă, N., Malciu, L., „Politici şi opţiuni contabile”, Editura Economică, Bucureşti,

2002

2. Feleagă, N., „Sisteme contabile comparate”, Editura Economică, Bucureşti, 2000, vol. 2

3. Ministerul Finanţelor Publice, „Ghid practic de aplicare a standardelor internaţionale de

contabilitate”, Editura Economică, Bucureşti, 2001, Partea I

4. Dumitrean, E., „Contabilitate financiară II”, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2001

5. Ristea, M., „Contabilitatea financiară a întreprinderii”, Editura Universitară, Bucureşti,

2004

6. Pop, A., „Contabilitatea financiară românească armonizată cu directivele contabile

europene şi cu IAS”, Editura Intelcredo, Deva, 2002

7. Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate, „Standarde Internaţionale de

Raportare Financiară (IFRSTM) 2005 inclusiv Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASTM) şi

Interpretări la 1 ianuarie 2005”, Editura CECCAR, Bucureşti, 2005

8. Toma, M., „Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea IAS 16 ‹‹Imobilizări corporale››”,

Editura CECCAR, Bucureşti, 2003

26-BUCURESTI 2012-

Date post:	13-Feb-2016
Category:	Documents
Upload:	cristina-patru
View:	4 times
Download:	0 times

IAS 16

Documents