Ianuarie 2013 Standardizarea ASRSROO 2013 web... · Redacţie – Marketing Tel: 021/316 99 74...

StandardizareaIanuarie 2013 • www.asro.ro

R e v i s t a A s o c i a ţ i e i d e S t a n d a r d i z a r e d i n R o m â n i a

ASROASRO

Ştiaţi că …?

De la spaghete, ... la simfoniiStandardele...

Ceai sau cafea? Secretele unei ceşti bune de ceai şi ale altor băuturiPastele făinoase! Secretele unei fierberi perfecte

PUBLICAŢIE OFICIALĂ A ASOCIAŢIEI DE STANDARDIZAREDIN ROMÂNIA

COLEGIUL DE REDACŢIEProf. Dr. Ing. Mircea Bejan – Universitatea Tehnică Cluj NapocaProf. Dr. Andrei Iliescu– Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” BucureştiProf. Dr. Ing. Nicolae Drăgulănescu – UP BucureştiProf. Dr. Ing. Laurentie Sofroni – UP BucureştiProf. Dr. Ing. Constantin Militaru – UP Bucureşti

REDACŢIESperanţa StomffMaria BratuJeni Toma

COPERTA ŞI TEHNOREDACTAREŞtefania Kraus

Foto copertaFotolia

ASRO – Editura STANDARDIZAREAStr. Mendeleev 21-25Tel: 021/316 77 24Fax: 021/317 25 14www.asro.rowww.standardizarea.roDIRECŢIA STANDARDIZARETel/Fax: 021/312 47 44DIRECŢIA PUBLICAŢIIRedacţie – Marketing Tel: 021/316 99 74VÂNZĂRI ŞI ABONAMENTEServiciul Vânzări – AbonamenteTel: 021/316 77 25Fax: 021/317 25 14; 021/312 94 88

© Toate drepturile rezervate ASRO

STANDARDIZAREAASROASRO ISSN 1220-2061

Standardizarea şi inovarea .........................................................................1

Noutăţi legislative apărute în luna decembrie 2012 ........................2

Regulamentul cu privire la standardizarea europeană ...................4

Noua reglementare europeană în domeniul standardizării ..........6

Piaţa internă a Uniunii Europene – subiect vital al integrării europene ..................................................................................8

Ştiaţi că …? ................................................................................................... 10

Interviu cu Maria das Graças Foster, Director general al Petrobras ................................................................. 11

De la spaghete, la simfonii ...................................................................... 16

Pastele făinoase! Secretele unei fierberi perfecte .......................... 18

Ceai sau cafea? Secretele unei ceşti bune de ceai şi ale altor băuturi....................................................................................... 21

În sănătatea dumneavoastră! ................................................................. 24

Periuţele de dinţi ISO ................................................................................ 26

Evaluarea intensităţii sonore şi a sensibilităţii auditive ................ 28

Acustica sălilor de concert şi a birourilor ........................................... 30

Standardul ISO 10018 ajută la aplicarea ISO 9001 .......................... 33

Cuprins

STANDARDIZAREA | ianuarie 2013 1

Legătura dintre standardizare şi inovare este din ce în ce mai strânsă, având în vedere crearea de produse noi şi evoluţia noilor tehnologii. Dacă în trecut, cercetarea/inovarea şi standar-dizarea erau activităţi consecutive (se standardiza tehnologia după o aplicare repetată), în prezent cele două merg în paralel. Companiile înţeleg cum să se menţină pe piaţă prin aplicarea stan-dardelor, dar în acelaşi timp conştien-tizează că introducerea din timp a so-luţiilor inovative în standardele general aplicabile le ajută să fie cu un pas înain-tea concurenţei.

Standardizarea este prezentă încă din fazele incipiente ale proceselor de producţie. În prezent, rar mai poate fi întâlnit conceptul de realizare a unui produs „sub un singur acoperiş”. Există milioane de produse realizate din com-ponente multiple, fabricate în diverse companii din locaţii diferite, asamblate şi amba-late de către diferiţi furnizori şi distribuite la nivel mondial. Pentru astfel de produse este definitorie standardizarea din timp a parametrilor, cerinţe-lor, materialelor şi verificărilor care să asigure interoperabi-litatea şi complementaritatea produselor.

Globalizarea economiei în paşii alerţi ai dezvoltării tehnologiei şi consumului au impulsionat cercetătorii şi standardizatorii să conlucreze pentru promovarea soluţii-lor inovative pe piaţă (prin produse şi tehnologii noi). Feedback-ul pieţei şi consta-tările aplicărilor repetate ale soluţiilor promovate ajung în standarde, prin revizuirea pe-riodică a acestora şi reprezintă punctul de plecare pentru vii-toarele activităţi inovative.

Gestionarea procesului de inovare în cadrul organizaţi-

ilor de orice tip cu privire la produse, servicii sau procedee interne ar trebui să constituie o preocupare pentru toate organizaţiile, indiferent de mărimea lor. La fel de importantă este şi prezenţa acestora în activitatea de standardizare. Mai multe studii realizate asupra pro-ceselor de producţie confirmă faptul că, de cele mai multe ori, standardizarea constituie baza unei inovaţii de suc-ces. Companiile care participă activ în standardizare au avantajul de a-şi pu-tea adapta resursele la cerinţele pieţei şi la noile tehnologii cu mult înaintea competitorilor lor, pornind astfel de la un alt start. Conceptul este cunoscut şi promovat de mult timp.

Întrebarea care se pune, în prezent, este momentul la care rezultatul unei cercetări sau soluţia unui proces inova-tiv trebuie încorporată într-un standard.

Răspunsul la această întrebare, sigur, nu poate fi acelaşi pentru toate organizaţi-ile şi depinde de decizia fiecărei organi-zaţii şi de propria strategie de abordare a pieţei.

Prin urmare, strategia de dezvoltare a unei organizaţii ar trebui să trateze modul în care este gestionat procesul inovativ pe tot fluxul de producţie. În sprijinul acestei obiectiv, ASRO pune la dispoziţie un instrument documen-tar foarte util, şi anume standardul na-ţional SR 13547, Model de dezvoltare a unei afaceri prin inovare, care abordează într-un mod pragmatic managementul inovării, gestionarea aspectelor de pro-prietate intelectuală în cadrul organiza-ţiilor, transferul tehnologic şi evaluarea capabilităţii de inovare şi a performan-ţei managementului inovării.

Considerăm acest standard, elaborat pe baza consensului naţional al tuturor factorilor implicaţi, un instrument oportun şi necesar pentru cercetarea, inovarea şi producţia din România. Uti-litatea şi importanţa lui vor fi cu certitudine confirmate de către utilizatorii standardului, ale căror constatări vor contri-bui la procesul viitor de revi-zuire sau elaborare a unor noi standarde.

Mulţumim tuturor celor care, prin efort şi implicare, au participat la elaborarea celor patru părţi ale standardului naţional şi suntem siguri că beneficiile aplicării acestuia, precum şi evoluţia standardi-zării la nivel european în do-meniu vor încuraja membrii ASRO/CT 383, Managemen-tul Inovării la viitoare activi-tăţi de standardizare.

Standardizarea şi inovareaIuliana Chilea, director, Direcţia Standardizare, ASRO

STANDARDIZAREA ROMÂNĂ

Rolul standardelor asupra creşterii competitivităţii este cunoscut şi recunoscut. Alături de alte elemen-te, standardele contribuie într-o mare măsură la ordonarea şi dinamizarea schimburilor comerciale.

2

LEGISLAŢIE ŞI STANDARDIZARE

Noutăţi legislative apărute în luna decembrie 2012Mihaela Vorovenci, jurist ASRO

Prezentul articol conţine în prima parte noutăţile legislative ale normelor publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi, în a doua parte, pe cele publicate în Monitorul Oficial al României din luna decembrie 2012.

Partea I - Legislaţie comunitară

1.1 Publicarea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate cu unele dintre Directivele Noii Abordări – redăm titlurile comunicărilor Comisiei Europene, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ( JOUE), care conţin referinţa şi titlul standardului armonizat, referinţa standardului înlocuit, precum şi data încetării prezumţiei de conformitate a standardului înlocuit:

1.1.1 Comunicare a Comisiei în cadrul punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1275/2008 al Comisiei de im-plementare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele în materie de ecoproiectare pentru consumul de energie electrică în modul standby şi oprit al echipamentelor electrice şi electronice de uz casnic şi de birou, publicată în JOUE C 394/18 din 20.12.2012.

1.1.2 Comunicare a Comisiei în cadrul implementării Regulamentului (CE) nr. 640/2009 al Comisiei de implemen-tare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele de proiectare ecologică pentru motoarele electrice, publicată în JOUE C 394/20 din 20.12.2012.

1.1.3 Comunicare a Comisiei în cadrul implementării Directivei 89/686/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind armonizarea legislativă a statelor membre referitoare la echipamentele individuale de protecţie, publicată în JOUE C 395/1 din 20.12.2012.

1.1.4 Directiva 2012/46/UE a Comisiei din 6 decembrie 2012 de modificare a Directivei 97/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la măsurile împotriva emisiei de poluanţi gazoşi şi de pulberi provenind de la motoarele cu ardere internă care urmează să fie instalate pe echipamentele mobile fără destinaţie rutieră, publicată în JOUE L 353/80 din 21.12.2012.

1.1.5 Comunicare a Comisiei în cadrul punerii în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 547/2012 al Comisiei de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele de proiectare ecologică pentru pompele de apă, publicată în JOUE C 402/17 din 29.12.2012.

1.2 Acte comunitare care conţin referiri la standarde

1.2.1 Regulamentul (UE) nr. 1190/2012 al Comisiei din 12 decembrie 2012 privind un obiectiv al Uniunii de reducere a Salmonella Enteritidis şi a Salmonella Typhimurium la efectivele de curcani, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului, publicat în JOUE L 340/29 din 13.12.2012.

1.2.2 Regulamentul (UE) nr. 1194/2012 al Comisiei din 12 decembrie 2012 de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele de proiectare ecologică pentru lămpile direcţionale, lămpile cu diode electroluminiscente şi echipamentele aferente, publicat în JOUE L 342/1 din 14.12.2012.

1.2.3 Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calităţii produselor agricole şi alimentare, publicat în JOUE L 343/1 din 14.12.2012.

1.2.4 Decizia Comisiei din 14 noiembrie 2012 privind specificaţia tehnică de interoperabilitate referitoare la subsiste-mul „exploatarea şi gestionarea traficului” al sistemului feroviar din Uniunea Europeană şi de modificare a Deciziei 2007/756/CE, publicată în JOUE L 345/1 din 15.12.2012.


1.2.5 Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1221/2012 al Comisiei din 12 decembrie 2012 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 684/2009 în ceea ce priveşte datele care trebuie transmise în cadrul procedurii informatizate pentru deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize, publicat în JOUE L 349/9 din 19.12.2012.

1.2.6 Regulamentul (UE) nr. 1231/2012 al Consiliului din 17 decembrie 2012 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 7/2010 privind deschiderea şi modul de gestionare a unor contingente tarifare autonome ale Uniunii pentru anumite pro-duse agricole şi industriale, publicat în JOUEL 350/1 din 20.12.2012.

1.2.7 Regulamentul (UE) nr. 1232/2012 al Consiliului din 17 decembrie 2012 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1344/2011 de suspendare a taxelor vamale autonome prevăzute în Tariful vamal comun pentru anumite produse agricole, pescăreşti şi industriale, publicat în JOUE L 350/8 din 20.12.2012.

1.2.8 Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1247/2012 al Comisiei din 19 decembrie 2012 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare în ceea ce priveşte formatul şi frecvenţa rapoartelor de tranzacţie transmise către re-gistrele centrale de tranzacţii în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii, publicat în JOUE L 352/20 din 21.12.2012.

1.2.9 Regulamentul (UE) nr. 1230/2012 al Comisiei din 12 decembrie 2012 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului privind cerinţele de omologare de tip pentru masele şi dimen-siunile autovehiculelor şi ale remorcilor acestora şi de modificare a Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, publicat în JOUEL 353/31 din 21.12.2012.

1.2.10 Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1269/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 585/2012 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile anu-mitor tuburi şi ţevi obţinute fără sudură, din fier sau din oţel, originare, printre altele, din Rusia, ca urmare a unei reexaminări intermediare parţiale în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009, publicat în JOUE L 357/1 din 28.12.2012.

1.2.11 Regulamentul (UE) nr. 1257/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2012 de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecţii unitare prin brevet, publicat în JOUE L 361/1 din 31.12.2012.

Partea a II-a - Legislaţie naţională

2.1 Acte normative care conţin referiri la standarde

2.1.1 Ordin nr. 83/2012 din 29/11/2012 pentru modificarea şi completarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţio-nale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 45/2005 privind aprobarea tarifelor pentru efectuarea analizelor şi examenelor de laborator, precum şi a unor activităţi sanitare veterinare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 817 din 05/12/2012.

2.1.2 Ordin nr. 2571/2012 din 21/11/2012 privind retragerea desemnării şi notificării la Comisia Europeană a Soci-etăţii Comerciale AEROQ - S.A. pentru realizarea unor funcţii specifice pentru atestarea conformităţii produselor pentru construcţii, privind desemnarea Societăţii Comerciale AEROQ - S.A. în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea unor funcţii specifice pentru atestarea conformităţii produselor pentru construcţii, precum şi privind modificarea Listei organismelor notificate în domeniul produselor pentru construcţii, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării regi-onale şi turismului nr. 2.865/2011, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 823 din 07/12/2012.

2.1.3 Ordin nr. 1226/2012 din 03/12/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţi medicale, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 855 din 18/12/2012.

2.1.4 Decizie nr. 987/2012 din 06/12/2012 privind regimul de autorizare generală pentru furnizarea reţelelor şi a ser-viciilor de comunicaţii electronice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 853 din 18/12/2012.

2.1.5 Hotărâre nr. 35/2012 din 12/12/2012 pentru aprobarea Normei nr. 18/2012 privind obligaţiile de raportare şi transparenţă ale Fondului de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 889 din 27/12/2012.

2.1.6 Ordin nr. 1279/2012 din 14/12/2012 privind aprobarea Criteriilor de evaluare, a condiţiilor de funcţionare si monitorizare a echipamentelor de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deşeurilor medicale periculoase, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 3 din 03/01/2013.

2.1.7 Ordin nr. 2264/2012 din 19/12/2012 pentru modificarea anexei la Normele privind pregătirea şi atestarea pro-fesională a conducătorilor auto care efectuează transport rutier de mărfuri periculoase, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 640/2007, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 885 din 27/12/2012.

2.1.8 Hotărâre nr. 1308/2012 din 27/12/2012 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 935/2011 privind pro-movarea utilizării biocarburanţilor şi a biolichidelor, precum şi pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 928/2012 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a benzinei şi motorinei şi de introducere a unui mecanism de monitorizare şi reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 895 din 28/12/2012.

4

Pe 11 septembrie 2012, Parlamen-tul European a adoptat cu o largă ma-joritate de voturi (639 de voturi din 674), un raport referitor la standardi-zarea europeană, elaborat la sfârşitul negocierilor desfăşurate cu Comisia şi Consiliul Uniunii Europene. „Am lucrat timp de trei ani la acest dosar”, a amintit Malcolm Harbour, depu-tat european (grupul conservatorilor şi reformiştilor europeni), preşedinte al comisiei IMCO a Pieţei Interne şi a protecţiei consumatorilor, cu ocazia unei conferinţe de presă la Strasbourg. „Această abordare, care a constat în a in-vita factori ai standardizării să participe la dezbaterile noastre, a dat roade”. Cu ocazia audiţiei organizaţiilor de consu-matori, Parlamentul a luat cunoştinţă de rolul jucat de ONG-uri, alături de organismele naţionale de standardizare şi de fabricanţi. „Aceste proceduri de consultare pot da naştere la întârzieri în activitatea de standardizare”, recunoaşte Malcolm Harbour. Lara Comi parla-mentar (PPE) şi raportor cu privire la

reforma standardizării în faţa adună-rii plenare, consideră că regulamen-tul a deschis căi către standardizarea internaţională. „Lucrările întreprinse de Parlament au permis standardizării europene să se apropie de organizaţiile nord-americane”, observă deputata ita-liană. „În misiune la Washington, am fost martorii voinţei manifeste a ame-ricanilor de a avea o armonizare mai bună la nivel mondial. Rusia a adaptat 50% din standardele europene. Trebuie să cerem acum Chinei să se adapteze unui sistem de standardizare de înalt nivel”. Viviane Reding, vicepreşedinte al Comisiei Europene, care se ocupă de justiţie, de drepturile fundamentale şi de cetăţenie, consideră că regulamen-tul referitor la standardizare este „bun pentru industrie, pentru consumatori şi pentru economie, în general”. Comisia Europeană a avertizat deputaţii cu pri-vire la o posibilă revizuire a raportului într-un termen de doi ani. O revizuire despre care DIN nu vrea să mai audă.

Interviu cu Torsten Bahke:

„Regulamentul european este un document

temeinic”

Într-un interviu în exclusi-vitate pentru Enjeux, Torsten Bakhe, director general al Deut-sches Institut für Normung (DIN) vede favorabil viitorul standardi-zării germane în noul său context reglementar european.

Enjeux: Parlamentul European a adoptat regulamentul său referitor la standardizarea europeană. Cum judecaţi această reformă, văzută din Germania?

Torsten Bahke: Guvernul, pa-tronatul german şi DIN sunt pe aceeaşi lungime de undă. Acest regulament este un document te-meinic pentru viitorul standardiză-rii. Această unanimitate germană mă bucură, pentru că ea nu a fost posibilă întotdeauna. După deceni-ile de succes cu Noua Abordare, ne întrebam cum mai poate progresa în continuare standardizarea în Europa. Metoda reţinută de Parla-ment, conform Agendei de la Lisa-bona, este generatoare de dezvol-tare. Ea va permite să se transfere rapid inovaţiile pe piaţă.

E. : De ce aveţi nevoie în Germa-nia de o standardizare puternică?

STANDARDIZAREA EUROPEANĂ

Regulamentul cu privire la standardizarea europeanăOlivier Mirguet

Reprezentanţii Enjeux au fost prezenţi cu ocazia votului în sesiune plenară la Parlamentul European din Strasbourg, în ceea ce priveşte pachetul de standardizare. Deputaţii Lara Comi şi Malcolm Harbour oferă aici o analiză a textului şi a provocărilor sale. Enjeux a beneficiat de un interviu în exclusivitate din partea directorului general al DIN, Torsten Bahke.

Organizaţiile europene de standardizare trebuie să încurajeze reprezentarea tuturor părţilor interesate


T. B. : Germania s-a instalat du-rabil printre cele trei mari state ex-portatoare din lume, împreună cu China şi Statele Unite. Standardele susţin comerţul nostru internaţi-onal. Schimburile funcţionează în ambele sensuri: Germania cum-pără şi ea componente din lumea întreagă. Datorită standardizării, putem cumpăra un motor electric din Brazilia sau din China şi îl trans-formăm în produs german, adău-gându-i valoare. Este un schimb din care ambele părţi au de câştigat.

E. : Ce legături stabiliţi dvs. între standardizare, inovaţie şi dezvolta-rea economică?

T. B. : Standardizarea stimulează inovaţia. De exemplu, în domeniul electromobilităţii, care ne intere-sează în mod deosebit, nu dorim numai să standardizăm o priză electrică, ci sisteme întregi. Nimeni nu ar cumpăra un automobil elec-tric care ar ieşi dintr-o uzină euro-peană cu un preţ de vânzare umflat cu 3 000 de euro din cauza standar-delor. O tehnologie care ar reduce costurile ar fi, în schimb, bine ac-ceptată de clienţi. Iată în ce constă farmecul standardizării.

E. : Regulamentul european va permite să se disemineze mai bine standardizarea europeană în ser-vicii. Germania este bine plasată în faţa statelor concurente?

T. B. : Industria nu mai reprezintă decât o treime din PIB-ul german. Serviciile standardizate în întreaga Europă promit o concurenţă mai mare. În concurenţă cu Europa de Est, Germania va compensa dife-renţele de costuri prin soluţii in-teligente. În anii 1970, industria germană de automobile se găsea într-o situaţie comparabilă în faţa japonezilor. Procesele Toyota erau mai performante decât ale noas-tre. Ne-am automatizat puternic uzinele. Astăzi, partea de costuri salariale în industria germană a au-tomobilului nu depăşeşte 5% şi noi am devenit cei mai competitivi.

E. : Comisia Europeană intenţio-nează să accelereze procesul de stan-dardizare. DIN şi experţii germani

sunt gata să se înscrie în această mişcare?

T. B. : Obiectivul nostru este să elaborăm standarde în 18 luni. În unele împrejurări, vom putea scurta acest termen la 12 luni. As-tăzi, media este de 34 de luni. Pro-blema care se pune este cea a cos-turilor: cât este dispusă industria, factorul principal al standardizării, să investească în aceste lucrări? Co-misia Europeană nu trebuie să dic-teze ritmul. Fabricanţii vor decide sector cu sector. Atenţie, dacă în-treprinderile vor elabora standarde în 9 luni, părţile interesate, în mod deosebit consumatorii, nu vor mai putea fi consultate.

E. : Germania revendică lider-ship-ul în domeniul standardizării europene?

T. B. : Germania numără 28 000 de experţi standardizare din cei 80 000-100 000 existenţi în Europa. Aspectul pozitiv al regulamentului european este menţinerea princi-piului acestor delegaţii naţionale. Înlocuirea a 33 de agenţii naţio-nale de standardizare printr-un organism unic european, pe care o avea în vedere Comisia, ar fi fost o idee neinspirată. Un organism eu-ropean unic nu ar fi ştiut să îşi păs-treze toate competenţele. În cadrul ISO, Europa ar fi fost izolată dacă se abandona principiul delegaţiilor naţionale. Europa dispune de 33 de voturi la ISO, iar Statele Unite, de unul singur!

E. : Unde veţi găsi mijloacele de a finanţa standardizarea europeană?

T. B. : Finanţarea de către state a lucrărilor de standardizare ar fi fost inacceptabilă. De ce s-ar impune cetăţenilor să finanţeze, prin im-pozit, standarde pe care nu le vor utiliza? O preluare a puterii prin fi-nanţări publice ar conduce imediat către o legislaţie sporită în standar-dizare. Nu este de dorit acest lucru. Unii membrii ai Comisiei ar dori ca, certificarea să finanţeze direct stan-dardizarea. Acest lucru ar conduce la o piaţă a standardizării care ar favoriza utilizarea certificatelor. O asemenea distorsiune nu este de

imaginat. În sfârşit, s-a vorbit şi des-pre punerea la dispoziţie, în mod gratuit a standardelor. Bugetul DIN este de 65 de milioane de euro. Am pierde 45 de milioane pe an dacă ar trebui să renunţăm la activitatea de editură, cu Beuth. Nu am mai exista!

E. : Cum veţi implica şi mai mult întreprinderile mici şi mijlocii în lu-crările de standardizare, cum suge-rează regulamentul european?

T. B. : Industria germană inves-teşte deja 700 000 de euro pe an în standardizare. Pentru a interesa şi implica întreprinderile mici şi mij-locii în lucrările noastre, federaţiile profesionale şi camerele meşteşu-găreşti s-au mobilizat deja. Vrem să le implicăm şi mai mult, facilitându-le sarcina. Lucrări de standardizare se ţin prin videoconferinţă, pe WebEx. Este un mijloc de a facilita participarea întreprinderilor mici şi mijlocii.

E. : Ce aşteptaţi de la regulamen-tul european din punct de vedere al stabilităţii legislaţiei?

T. B. : Grupurile de presiune care au susţinut ideile reformei de finan-ţare a standardizării nu erau ger-mane. Sfătuiesc Comisia să nu mai pună această problemă pe masa discuţiilor. S-a legiferat destul.

Specificaţiile tehnice din do-meniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, elaborate în cadrul forumurilor şi consorţiilor, nu sunt standarde şi nu pot fi considerate ca atare, dar utilitatea lor nu este con-testată

Comisia trebuie de acum înainte să adopte un program de lucru anual în domeniul standardizării, care pre-cizează priorităţile strategice

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 329, noiembrie 2012

6

Textul adoptat se bazează pe propu-nerea regulamentului referitor la stan-dardizarea europeană, publicat pe 1 iu-nie 2011. El a fost îmbunătăţit cu ocazia negocierilor strânse care au avut loc între Parlament şi Consiliu. „Este un succes. Acest text a fost adoptat de Parlamen-tul European cu 639 de voturi pentru şi 18 voturi contra (şi 17 abţineri)”, afirmă Arnaud Lafont. Subliniind „excelenta participare a majorităţii statelor membre la dezbateri”, el precizează: „Acest text era aşteptat, el aduce unele clarificări”. În consideraţii, se aminteşte că „standar-dizarea europeană este organizată prin şi pentru părţile interesate şi se bazează pe principiile recunoscute de Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) în do-meniul standardizării, şi anume: consec-venţa, transparenţa, consensul, aplicarea voluntară, independenţa în raport cu interesele particulare şi eficienţa”. Re-gulamentul stabileşte regulile care re-glementează cooperarea între organiza-ţiile europene de standardizare (OES), organismele europene de standardizare, statele membre şi Comisie, elaborarea

de standarde europene şi de publicaţii în domeniul standardizării europene refe-ritoare la produse şi servicii utilizate în sprijinul legislaţiei şi al politicilor Uni-unii, identificarea specificaţiilor tehnice ale tehnologiei informaţiei şi a comuni-cării, care pot servi drept referinţă, fi-nanţarea standardizării europene şi par-ticiparea părţilor interesate la standardi-zarea europeană”. „Noţiunea de serviciu a fost introdusă în text. Elaborarea stan-dardelor în domeniul serviciilor va urma aceleaşi reguli ca şi în celelalte domenii”, adaugă Arnaud Lafont.

Participarea părţilor interesate

Potrivit regulamentului, „organiza-ţiile europene de standardizare încura-jează şi facilitează reprezentarea cores-punzătoare şi participarea efectivă a tu-turor părţilor interesate, mai ales a între-prinderilor mici şi mijlocii, a asociaţiilor de consumatori şi a celor de protecţie a mediului la activitatea de standardizare. „S-a atins rapid consensul, pentru ca re-gulamentul să ţină şi mai mult seama de

întreprinderile mici şi mijlocii”, relevă Arnaud Lafont. Organizaţiile europene de standardizare trebuie să faciliteze reprezentarea organizaţiilor părţilor in-teresate europene care sunt finanţate de Uniune, dar şi centrele de cercetare, uni-versităţile în cadrul proiectelor de cer-cetare inovatoare, finanţate de Uniune. Această dispoziţie a ocazionat dezbateri ample în ceea ce priveşte rolul organis-melor europene reprezentative, pe care Comisia se bazează şi care doresc să dispună de drept de vot. „Noţiunea de delegaţie naţională a fost menţinută în regulament. Voturile se exprimă la nivel naţional. Nu poate exista un vot paralel”, comentează Arnaud Lafont. De aseme-nea, organismele naţionale de standardi-zare trebuie să încurajeze accesul între-prinderilor mici şi mijlocii la standarde şi la procesele de elaborare, de exemplu, identificând proiectele care le interesează în mod deosebit, atribuindu-le avantaje practice, cum este cazul în Franţa, în ca-drul decretului din 2009. În acest sens, regulamentul citează câteva exemple. „Regulamentul s-a inspirat din decretul francez. Este vorba să se procedeze astfel încât întreprinderile mici şi mijlocii să fie recunoscute drept parteneri deosebit de importanţi şi să se faciliteze participarea lor, inclusiv în ceea ce priveşte finanţa-rea”, continuă Arnaud Lafont.

Program şi termene

Comisia trebuie să adopte de acum înainte un program de lucru anual în domeniul standardizării, care precizează priorităţile strategice. Acest program indică standardele europene şi celelalte publicaţii pe care Comisia are în vedere să le solicite organismelor europene de standardizare. El este publicat pe site-ul său Internet. „Publicarea acestui pro-gram de către Comisie este o noutate”,

Noua reglementare europeană în domeniul standardizăriiMarie-Claire Barthet

Pe 11 septembrie 2012, deputaţii europeni au adoptat textul legislativ îmbunătăţit cu privire la standar-dizarea europeană. Pe 5 octombrie, statele membre au adoptat acest text. Noul regulament se va aplica de la 1 ianuarie 2013. Detalii şi comentarii cu Arnaud Lafont, şef al Biroului pentru Standardizare şi Acreditare la Direcţia Generală a Competitivităţii, Industriei şi Serviciilor a Ministerului Redresării Producţiei.


remarcă Arnaud Lafont. El ar trebui să cuprindă în cele trei limbi de lucru, prin-tre care şi franceza, lista proiectelor de standarde şi a proiectelor de mandate”, continuă el. Organismele naţionale de standardizare sunt îndemnate să îşi pu-blice propriul program. Comisia poate solicita organismelor europene de stan-dardizare să elaboreze un standard euro-pean sau o publicaţie în domeniul stan-dardizării europene într-un anumit ter-men. Ea determină criteriile de conţinut ale documentului şi fixează un termen în vederea adoptării sale. Când un standard armonizat răspunde cerinţelor pe care ea îşi propune să le acopere şi care sunt sta-bilite în legislaţia de armonizare a Uni-unii, Comisia publică o referinţă la acest standard armonizat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Franţa a fost deosebit de vigilentă în ceea ce priveşte problema mandatelor şi a obiecţiilor formale. „Sta-tele trebuie să fie părţi interesate în ceea ce priveşte standardizarea, şi anume mandate elaborate în cadrul implemen-tării directivelor. Este esenţial să fie aso-ciat la caietele de sarcini, care determină calitatea standardelor”, relevă Arnaud Lafont. De asemenea, în ceea ce priveşte principiul obiecţiei formale: „Dacă mai multe state consideră că unele cerinţe nu sunt suficient luate în calcul, acest lucru poate conduce la revizuirea standardului (chiar a mandatului), la decizia Comisiei. În urma discuţiilor, termenul acordat organismelor de standardizare pentru a răspunde la mandate, a trecut de la o lună, la două. „Finanţarea rămâne legată de respectarea termenelor”; precizează Arnaud Lafont. „Este adevărat că tre-buie să ne mişcăm repede, dar nu foarte repede pentru că un standard are nevoie de timp de maturaţie”.

Standardul, definiţie oficială

Standardul este un document stabi-lit prin consens şi aprobat de un orga-nism recunoscut, care furnizează, pen-tru utilizări comune şi repetate, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activităţi sau rezultatele lor, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat. Standardul poate fi internaţional când este adoptat de un organism internaţional de standar-dizare; european, când este adoptat de un organism european de standardizare. Un standard armonizat este un standard european adoptat pe baza unei cereri formulate de Comisie pentru aplicarea legislaţiei de armonizare a Uniunii. Un

standard naţional este adoptat de un organism naţional de standardizare. Prin „publicaţie în domeniul stan-dardizării euro-pene” înţelegem orice specificaţie tehnică, alta decât standard euro-pean, adoptată de o organizaţie eu-ropeană de stan-dardizare, pentru o aplicaţie repetată şi a cărei respectare nu este obligatorie.

Cazul tehnologiei informaţiei şi a comunicării

„Într-o versiune anterioară a textului, Comisia asimilase forumurile şi consor-ţiile cu organismele de standardizare, iar specificaţiile tehnice elaborate de acestea, cu standardele. Acest lucru nu era accep-tabil întrucât aceste documente nu fac obiectul unei anchete publice deschise tuturor”, explică Arnaud Lafont. În final, Comisia poate decide să identifice spe-cificaţiile tehnice din domeniul tehnolo-giei informaţiei şi a comunicării care nu sunt standarde naţionale, europene sau internaţionale, dar care răspund cerinţe-lor stabilite în anexa II a regulamentului. Ele pot fi menţionate pentru a permite interoperabilitatea pe pieţele publice. Deciziile sunt adoptate după consultarea platformei europene pluripartite cu pri-vire la standardizarea tehnologiei infor-maţiei şi a comunicării, care înglobează organizaţiile europene de standardizare, statele membre şi părţile interesate. „Sta-tele au nevoie să cunoască specificaţiile tehnice care şi-au dovedit eficacitatea”, adaugă Arnaud Lafont. „În Franţa, le gă-sim, de exemplu, în referenţialul general de interoperabilitate. Ideea de a face ace-laşi lucru la nivel european este firească, luându-ne anumite măsuri de precauţie”. Termenul reţinut este identificarea, nu recunoaşterea, respins de statele mem-bre şi de Parlament. Pentru a fi identi-ficate, specificaţiile tehnice ale tehnolo-giei informaţiei şi a comunicării trebuie să fie deja acceptate de piaţă, să acopere domenii în care adoptarea de noi stan-darde europene nu este avută în vedere într-un termen rezonabil şi să se respecte un anumit număr de cerinţe în ceea ce priveşte consecvenţa, mentenanţa, perti-nenţa şi stabilitatea. „Acest regulament

constituie o bază temeinică pentru a face să progreseze binomul standardelor şi al reglementării la nivel european”, con-sideră Arnaud Lafont. El va fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi va fixa cadrul standardizării europene pentru anii viitori.

CEN şi CENELEC

CEN şi CENELEC s-au bucurat de decizia deputaţilor Parlamentului European de a aproba noul regulament al Uniunii Europene cu privire la stan-dardizarea europeană. „Acest rezultat arată gradul foarte înalt de susţinere a deputaţilor Parlamentului European în favoarea sistemului european de stan-dardizare şi a modernizării sale, pentru a răspunde provocărilor secolului XXI”, a declarat Elena Santiago, director ge-neral. Textul adoptat de Parlamentul European recunoaşte rolul esenţial ju-cat de CEN şi CENELEC şi necesi-tatea de a garanta că sistemul european de standardizare continuă să respecte principiile sale fondatoare”. Noul re-gulament european subliniază faptul că standardizarea europeană „ajută la în-tărirea competitivităţii întreprinderilor, facilitând libera circulaţie a mărfurilor şi a serviciilor, dezvoltarea tehnologică şi inovaţia”. De asemenea, el recunoaşte că „standardizarea europeană consoli-dează competitivitatea la nivel mondial a industriei, mai ales când este realizată în coordonare cu organismele interna-ţionale de standardizare”. CEN şi CE-NELEC constată cu satisfacţie că noul regulament al Uniunii Europene recu-noaşte rolul comitetelor şi organisme-lor naţionale de standardizare în cadrul sistemului european de standardizare şi subliniază importanţa de a implica toate părţile interesate în activităţile de standardizare.Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 329, noiembrie 2012

8

Considerată de profesorul Bărbu-lescu „piaţă internă şi unică”**, această realizare a procesului de integrare a fost intens analizată în literatura de speciali-tate. E de menţionat că numeroşi autori precum Michelle Egan, Alasdair Young, Mario Monti şi Simon Hix, care au rea-lizat studii cu privire la piaţa internă, au utilizat termenul „piaţa unică”. Mario Monti a explicat că preferă să utilizeze această sintagmă pe motiv că denu-mirea „piaţa internă” ar putea genera, pentru un simplu cetăţean din Uni-une, riscul confuziei cu piaţa naţională, iar pentru non-europeni ar putea crea „imaginea unei fortăreţe, imagine de-parte de realitate şi pe care U.E. nu este interesată să o promoveze”***. Înainte de a pune punct acestui paragraf referitor la terminologie, trebuie subliniat faptul că atât în documentele oficiale, cât şi în literatura de specialitate, s-au utilizat şi continuă să se utilizeze ambii termeni: „piaţa unică” şi „piaţa internă”, care, aşa cum arătam mai sus, desemnează unul şi acelaşi lucru.

Definiţia fiind clară, nu necesită explicaţii, dar nişte menţiuni de ordin istoric sunt necesare cititorului, pentru a şti că piaţa internă nu a fost definită chiar de la demararea integrării euro-pene, neregăsindu-se în textul primelor * art.26 (2) al Tratatului privind Func-ţionarea Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C83 din 30.03.20010, pag. 59** Bărbulescu, Iordan Gheorghe – Pro-cesul decizional în Uniunea Europeană, Editura Polirom, Iaşi, 2008, pag.55*** Monti, Mario – O nouă strategie pen-tru piaţa unică. În serviciul economiei şi societăţii europene. Raport prezentat preşedintelui Comi-siei Europene José Manuel Barroso, 9 mai 2010, pag.13, disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/internal_market/strategy/docs/monti_report_fi-nal_10_05_2010_ro.pdf (accesat la 10.03.2012),

tratate. Definiţia pieţei interne a apărut pentru prima dată abia în Actul Unic European (art.13), semnat în 1986, do-cument care a stabilit ca termen de în-făptuire a acestui obiectiv anul 1992.

Perioada de şase ani dedicată înfăp-tuirii pieţei interne a fost o perioadă în care s-au luat măsuri de armonizare a legislaţiei şi a standardelor comunitare. Pentru armonizarea legislativă s-a uti-lizat metoda adoptării de directive, iar activitatea de standardizare europeană a fost realizată de CEN, CENELEC şi ETSI. O deosebită importanţă a avut-o instituirea principiului recunoaşte-rii reciproce, care constă în garantarea circulaţiei libere a bunurilor şi servici-ilor unui stat membru în celelalte state membre, chiar dacă acestea sunt reali-zate după norme şi standarde diferite, cu condiţia respectării cu stricteţe a re-gulilor de interes general privind sănă-tatea populaţiei, protecţia mediului şi a consumatorului.

Dacă la finele anului 1992 se putea spune că la nivelul legislaţiei progre-sele erau însemnate, totuşi nu se putea spune acelaşi lucru şi cu privire la trans-punerea legislaţiei comunitare la nivelul statelor membre. S-a vădit, aşadar, ne-cesară o strictă monitorizare a proiec-tului „1992” şi acest lucru a determinat Comisia să realizeze rapoarte periodice, care semnalau progresele înregistrate şi măsurile care se impuneau pe mai de-parte. În plus, extinderea în continuare a Uniunii a avut în vedere îndeplinirea de către statele candidate şi a criteriu-lui adoptării acquis-ului european, în cadrul căruia se includ atât legislaţia referitoare la piaţa internă, cât şi stan-dardele europene.

Un moment deosebit în realizarea

pieţei interne a Uniunii Europene l-a constituit adoptarea, spre sfârşitul pe-rioadei de armonizare legislativă, a Di-rectivei 83/189/CEE, pe baza căreia se desfăşoară, din 1984, procedura de fur-nizare a informaţiilor referitoare la stan-dardele şi reglementările tehnice în curs de adoptare la nivel naţional în cadrul statelor membre ale Uniunii Europene. Adoptată în vederea contracarării efec-telor negative pe care le-ar fi putut avea măsurile legislative şi standardele adop-tate la nivel naţional asupra comerţului intracomunitar, directiva 83/189/CEE a fost denumită „câine de pază, care să prevină apariţia altor mii de bariere” **** şi a condus la realizarea unei proceduri care s-a ameliorat continuu, atât la ni-vel legislativ prin modificări ale direc-tivei din 1983, cât şi la nivel de aplicare a acesteia. Ca urmare, în anul 1984 s-a adoptat Directiva 98/34/CE, având ca obiectiv, după cum se statuează în con-siderentul (3) din preambulul acesteia, buna funcţionare a pieţei interne, motiv pentru care se stipulează că este nece-sară „transparenţa cu privire la iniţiati-vele naţionale de elaborare a standarde-lor sau reglementărilor tehnice” *****.

Analiza înfăptuirii pieţei interne******

**** Pelkmans, Jacques – Economic Ap-proaches of the Internal Market, April 2008, Bru-ges European Economic Research Papers, Colle-ge of Europe, pag.7, disponibil la adresa: http://www.coleurop.be/eco/publications.htm (accesat la 10.03.2012)***** Directiva 98/34/CE a Parlamentu-lui European şi a Consiliului din 22 iunie 1998, de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi regle-mentărilor tehnice, publicată în JO L 204, din 21.7.1998, p. 37- 48****** Fulmini, Azelio – Principiile şi fi-nalizarea generală a pieţei interne, articol datat iunie 2006, publicat pe pagina oficială a Comi-siei Europene, disponibil la adresa: http://circa.

Piaţa internă a Uniunii Europene – subiect vital al integrării europeneSteluţa Manolache, master în relaţii internaţionale şi integrare europeană

Definită ca „un spaţiu fără frontiere interne, în care libera circulaţie a mărfurilor, a persoanelor, a ser-viciilor şi a capitalurilor este asigurată în conformitate cu dispoziţiile tratatelor”*, piaţa internă a Uniunii Europene constituie una dintre componentele esenţiale ale construcţiei europene, care necesită atenţia instituţiilor comunitare, motiv pentru care se regăseşte frecvent pe agenda reuniunilor Consiliului Eu-ropean.


a evidenţiat faptul că la finele anului 1992 fuseseră adoptate 90% din proiec-tele de reglementări, asigurând:

libera circulaţie a capitalurilor; ydesfiinţarea aproape în întregime ya controalelor privind mărfurile la frontierele interne;desfiinţarea controalelor de rutină yasupra cetăţenilor la frontierele in-terne;progrese în introducerea libertăţii de ystabilire şi a libertăţii de furnizare a serviciilor, prin armonizare şi recu-noaştere reciprocă (în domeniul ban-car şi al asigurărilor, plus diplome de acces la profesiile reglementate).Analiza a stabilit că, pe lângă pro-

gresele menţionate, s-au înregistrat şi eşecuri, dintre care cele mai grave sunt considerate******* următoarele:

cele 10% din legislaţia programată, ydar neadoptată, se referea la chestiuni extrem de importante, precum: des-fiinţarea totală a controalelor asupra persoanelor, liberalizarea serviciilor de transport şi armonizarea taxelor;unele din propunerile care nu au fost yiniţial în program, dar au fost adă-ugate ulterior, precum liberalizarea sectoarelor de servicii publice, a tele-comunicaţiilor, electricităţii, gazului, serviciilor poştale, nu au fost adop-tate;o parte dintre directivele adoptate ynu au fost transpuse corect, iar unele transpuse corect în legislaţia naţi-onală nu au fost puse în aplicare în mod corespunzător de unele admi-nistraţii naţionale.Activitatea de finalizare a pieţei in-

terne a stat continuu în atenţia institu-ţiilor comunitare. Ca urmare, periodic, Comisia Europeană a realizat rapoarte referitoare la progresele realizate şi „pa-şii” care mai trebuie făcuţi.

După cum reiese de pe pagina ofi-cială a Uniunii Europene********, reformele realizate în vederea finalizării pieţei interne au avut ca efect generarea unui număr de 2,75 milioane de locuri de muncă suplimentare şi o creştere econo-mică de 1,85% în perioada 1992 - 2009. Aceeaşi sursă afirmă că, având posibili-tatea să desfăşoare activităţi economice în toate statele din Uniune, companiile şi-au extins operaţiunile, iar aceasta a avut ca rezultat creşterea concurenţei, europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/mar-ket/principles/article_7187_ro.htm (accesat la 30.05.2012)******* ibidem******** http://europa.eu/pol/singl/index_ro.htm, accesat la 13.04.2012

ceea ce a adus beneficii consumatorilor, conducând la diversificarea ofertei şi scăderea preţurilor.

Referindu-se cu scepticism la pro-gresele înregistrate, europarlamentarul maltez Louis Grech a atras atenţia asu-pra faptului că „procesul de integrare a pieţei unice nu este ireversibil” *********, iar Mario Monti aprecia că „piaţa unică reprezintă ideea originală şi proiectul neterminat al Europei” *********.

Întreaga activitate de finalizare a pieţei interne a Uniunii Europene şi de înlăturare a deficienţelor apărute pe parcurs se oglindeşte în documentele comunitare. Un astfel de document al Comisiei Europene, dedicat subiectului pieţei interne, îl constituie «Actul pri-vind piaţa unică. Douăsprezece pârghii pentru stimularea creşterii şi întărirea încrederii. „Împreună pentru o nouă creştere”» din 13.04.2011. În Act sunt enumerate principalele probleme ale pieţei interne, care trebuie rezolvate pentru a se ajunge la îndeplinirea ţe-lului înscris în Concluziile Consiliului European din februarie 2011 şi anume finalizarea pieţei interne până în 2014.

La ultima reuniune a Consiliului European din 13 - 14 decembrie 2012, s-a reafirmat necesitatea aprofundării pieţei interne şi a măsurilor de protejare a integrităţii acesteia. După cum se sub-liniază în Concluziile acestui summit,

„finalizarea pieţei unice poate con-tribui semnificativ la creştere şi la cre-area de locuri de muncă şi constituie un element-cheie al răspunsului U.E. la criza financiară, economică şi socială” *********.

Printre progresele remarcate la acest summit, se numără acordul obţinut de ********* Grech, Louis – Raport referitor la oferirea unei pieţe unice consumatorilor şi cetă-ţenilor (2010, 2011(INI)), Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, Parlamentul European, document de şedinţă, A7-0132/2010, 03.05.2010, pag.7, publicat la adresa: http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//NONSGML+REPORT+A7-2010-0132+0+DOC+PDF+V0//RO (accesat la 22.02.2012)********* Monti, Mario – O nouă strategie pen-tru piaţa unică. În serviciul economiei şi societăţii europene. Raport prezentat preşedintelui Comi-siei Europene José Manuel Barroso, 9 mai 2010, pag.38, disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/internal_market/strategy/docs/monti_report_fi-nal_10_05_2010_ro.pdf (accesat la 10.03.2012)********* Concluziile Consiliului European din 13-14 decembrie 2012, Bruxelles, Cod document: EUCO 205/12,CO EUR 19, CO_CL 5, REV.3, 8 mai 2012, pag.7, disponibil la adresa: http://www.consi-lium.europa.eu/press/press-releases/latest-press-releases/newsroomrelated?bid=76&grp=22341&lang=en (accesat la 30.12.2012)

statele membre în ceea ce priveşte bre-vetul unitar, precum şi acordul referitor la soluţionarea alternativă a litigiilor şi soluţionarea online a litigiilor în mate-rie de consum.

La reuniune s-a solicitat finaliza-rea urgentă a legislaţiei pe următoarele domenii: calificările profesionale, achi-ziţiile publice, detaşarea lucrătorilor, precum şi pentru semnătura şi autenti-ficarea electronice.

Având în vedere importanţa acce-lerării măsurilor de finalizare a pieţei interne a Uniunii Europene, Consiliul European a transmis Comisiei solici-tarea de a prezenta toate propunerile-cheie până în primăvara anului 2013. În plus, Consiliul European a invitat Consiliul şi Parlamentul European „să acorde acestor propuneri cea mai mare prioritate, în vederea adoptării lor până cel târziu la sfârşitul ciclului parlamen-tar actual” *********.

Este de menţionat, de asemenea, recomandarea Consiliului European de a se acţiona „urgent, în conformitate cu comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a Directivei privind serviciile şi cu comunicarea Comisiei privind gu-vernanţa pieţei unice” *********.

Încheind menţiunile referitoare la acest summit, trebuie semnalată decizia Consiliului European „de a se monito-riza cu atenţie progresele înregistrate în ceea ce priveşte toate propunerile pri-vind piaţa unică” *********.

Se poate afirma că asigurarea ca-drului legislativ, precum şi implemen-tarea la nivel naţional a reglementărilor adoptate, vor avea ca efect întărirea pie-ţei interne a U.E. şi, ca urmare, euro-scepticismul unora dintre analişti nu are şanse să fie confirmat de realitate, chiar dacă Uniunea încă nu a depăşit criza.

Pe lângă măsurile de asigurare a cadrului legislativ în vederea finalizării pieţei interne a Uniunii Europene, dat fiind că reglementările stabilesc numai cerinţele esenţiale, iar detalierea aces-tora se realizează în cadrul activităţii pe care o întreprind oragnismele europene de standardizare, se poate afirma că standardizarea este, la rândul său, che-mată să sprijine în mod eficient, în con-tinuare, efortul comunitar de finalizare şi întărire a pieţei unice.

********* ibidem********* ibidem********* ibidem

10

roşi că putem să vi-o împărtăşim dum-neavoastră, dragi cititori. Cititor fidel de mai mulţi ani sau cititor recent, cititor al paginilor pe hârtie sau al coloanelor de pe ecran, sperăm că veţi aprecia afir-maţiile noastre în aceeaşi măsură în care nouă ne-a făcut plăcere să realizăm con-ţinutul. Şi nu avem intenţia de a ne opri aici, aşa cum afirmă standardele de ma-nagement, îmbunătăţirea continuă con-stituie şi obiectivul nostru, al celor de la echipa de Comunicare. Pentru a deveni mai buni, suntem deschişi sugestiilor dumneavoastră de îmbunătăţire. Vrem să beneficiem de diferitele platforme pe care ni le oferă tehnologia pentru a îi informa pe cititorii noştri cu privire la valoarea activităţilor ISO. În încheiere, ţinem să punem accentul pe unul din elementele cele mai importante pentru ca reuşita comunicărilor să fie deplină: munca în echipă! În culisele ISO depun eforturi persoane a căror capacitate de a lucra în echipă, în ciuda unor eventuale obstacole (de limbă, cultură) constituie bogăţia noastră cea mai mare. Aducem mulţumiri deosebite graficienilor Xela Damond, Pierre Granier şi Alexane Rosa, echipei de traducători, cu Denys Crapon de Caprona, Cécile Jeannet, Anita Rochedy, Catherine Vincent şi Leïla Esteban, precum şi colegilor noş-tri de la serviciile de vânzări, distribuţie şi informare.

Şi, bineînţeles, vă mulţumim dum-neavoastră, celor care citiţi articolele noastre pe toate tipurile de suporturi.

Elizabeth Gasiorowski-Denis, Maria Lazarte, Sandrine Tranchard şi Roger Frost

Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus+, vol. 3, nr. 10, noiembrie-decembrie 2012, revista Organizaţiei Internaţionale de Standar-dizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO www.iso.org). Editor: [email protected]. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: [email protected]

fi corelat cu evoluţia tehnologiilor digi-tale. Numărul de vizite pe site-ul Web al ISO s-a dublat în cursul ultimilor cinci ani şi dintre toate site-urile orga-nizaţiilor de standardizare din lume, al nostru este cel mai vizitat. La ora actu-ală, vedem rezultatele acestor eforturi: referirile la ISO şi la standardele sale pe site-urile mediilor Internet au crescut cu 38% în 2011. Pagina ISO de pe Fa-cebook numără peste 10 500 de adepţi şi Twitter nu este nici el departe. Pe Youtube, videoclip-urile au fost vizio-nate de peste 200 000 de ori. Observăm o conştientizare crescândă a avantajelor standardelor şi o dorinţă de a dialoga şi a se informa pe platformele reţelelor so-ciale. Cererea de informaţii cu privire la standardele ISO nu încetează să crească. Acum, când vom întoarce ultima pagină a calendarului 2012, trebuie să marcăm o pauză şi să ne punem o serie de între-bări: sunt suficiente eforturile noastre? Cum putem să facem mai bine cunos-cute standardele? ISO Focus+ evidenţi-ază problemele, evenimentele şi realiză-rile esenţiale şi găzduieşte, de asemenea, personalităţi eminente sau invitaţi de marcă ai părţilor interesate, care acordă interviuri. Abordăm subiecte tehnice, încercând să le facem accesibile. Con-sacrăm ore întregi cercetării termenilor corecţi şi publicăm cele mai elocvente ilustraţii – uneori ni se întâmplă să pu-nem noi înşine mâna pe creion, pentru a fi siguri că mesajul va fi transmis. Iată câteva exemple ale activităţii echipei de Comunicare de la ISO. Şi activitatea noastră îşi arată roadele pentru că, de fiecare dată, învăţăm ceva nou. Deşi lu-crăm de câţiva ani la ISO, suntem sur-prinşi de bogăţia de domenii pe care le tratează standardele ISO – precum cele prezentate în numărul de faţă. Cu cât cercetăm mai mult, cu atât măsurăm va-loarea activităţii ISO. Şi suntem bucu-

Datorită dimensiunilor standardi-zate ale containerelor pentru transpor-tarea mărfurilor, de exemplu, comerţul şi transportul sunt mai puţin costisi-toare şi mai rapide. Standardizarea pro-tocoalelor de format şi de securitate ale card-urilor bancare au îmbunătăţit sub-stanţial comoditatea şi siguranţa tran-zacţiilor. Vehiculele rutiere sunt tot mai sigure şi protejează tot mai mult mediul datorită standardelor. Protecţia sănătăţii noastre este asigurată de linii directoare pentru siguranţa sanitară a alimente-lor şi calitatea dispozitivelor medicale. Standardele referitoare la tehnologia informaţiei au facilitat dezvoltarea In-ternet-ului, schimbul de informaţii şi de imagini prin curierul electronic, precum şi avântul comerţului la distanţă. Or, toate aceste exemple nu reprezintă de-cât o parte a icebergului.

Suntem surprinşi de bogăţia domeniilor pe care le tratează standardele ISO

În general, standardele internaţi-onale – fie că se referă la autoturisme, la medicina dentară sau la ergonomie, diseminează cele mai bune practici şi evită reinventarea roţii. Trebuie să ştim însă că ele există! Cu peste 19 400 de standarde elaborate de 200 de comi-tete tehnice, provocarea este majoră – aceasta este sfidarea pe care trebuie să o soluţioneze reţeaua de membri ISO şi care ne revine şi nouă, echipa de Co-municare a ISO. Se ţine seama de toate ideile pentru a face cunoscute standar-dele pe toate suporturile: broşuri, benzi desenate, buletine de informare, reţele sociale, comunicate de presă, aplicaţii Web, filmuleţe video, fără a uita coloa-nele revistei ISO Focus+. Site-ul Web al ISO are o configuraţie nouă, pentru a

STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂ

Ştiaţi că …?Maşinile de tăiat iarba, pastele alimentare şi chiar periuţele de dinţi fac obiectul unor standarde ISO? Majoritatea oamenilor cunosc „marca ISO” datorită succesului de care s-au bucurat standardele din seria ISO 9001 şi ISO 14001, dar vor fi uimiţi când vor descoperi gama bogată a realizărilor noastre. Obiecti-vul ISO, de la întemeierea sa, în urmă cu 65 de ani, este să disemineze experienţa şi realizările ştiinţifice la nivel internaţional, pentru a stabili soluţii bazându-se pe tehnologiile de vârf şi pe bunele practici.


Maria das Graças Silva Foster este director ge-neral al Petrobras. În 31 de ani de carieră, ea a de-ţinut diferite funcţii, printre care cea de director în domeniul gazului şi al energiei şi director financiar la Petrobras Distribuidora. În februarie 2012, ea a fost aleasă membru al Consiliului de Administraţie al Petrobras şi a devenit directorul întreprinderii. Ea face parte şi din Consiliul de Administraţie al Petrobras Distribuidora, Petrobras Biocombustivel şi prezidează Consiliul de Administraţie al Petro-bras Transporte, Petrobras Gaz şi IPB (Institutul Brazilian al Petrolului, al Gazului Natural şi al Bi-ocombustibililor). Între 2003 şi 2005, dna Graças Foster a fost secretar pentru probleme referitoare la petrol, gaz natural şi carburanţi regenerabili la Mi-nisterul Brazilian al Minelor şi Energiei. În timpul acestei perioade, prin decret prezidenţial, a devenit secretar executiv al Programului guvernului federal pentru mobilizarea industriei petroliere şi a gazului în Brazilia şi coordonator interministerial pentru Programul naţional de producere şi de utilizare a biocombustibililor. Dna de Graças Foster face parte din numeroase consilii şi a primit numeroase dis-tincţii, mai ales Medalha da Inconfidência, medalie decernată persoanelor care şi-au adus o contribuţie

excepţională la dezvoltarea socială, culturală şi eco-nomică. Ea este şi Cavaler comandor al Ordinului de Merit al Amiralităţii şi al Ordinului Rio Branco al Ministerului Brazilian al Afacerilor Externe. În aprilie 2009, i s-a acordat medalia Tiradentes, cea mai înaltă distincţie a Adunării Legislative a ora-şului Rio de Janeiro. În 2008 i s-a decernat premiul Executive of the Year (angajatul anului) de către Institutul Directorilor Financiari Brazilieni. Ea posedă o diplomă de inginer chimist, acordată de Universitatea Federală Fluminense, apoi a obţinut un masterat la Universitatea Federală Rio de Janei-ro. De asemenea, ea este titulară a unui MBA în economie la Fundaçao Getúlio Vargas.

ISO Focus+: Petrobras a ajuns recent în clasamentul celor mai prestigioase 50 de mărci din America Latină şi este a patra întreprindere importantă din lume în domeniul energiei. De la faza de proiect, la cea de construcţie, de la darea în serviciu, la achiziţia echipamentelor şi raf inăriilor de petrol, care este im-portanţa standardelor internaţionale pentru o întreprindere de această anvergură? Ce rol joacă ele în operaţiile de zi cu zi?

Maria das Graças Silva Foster: Aplicarea standarde-lor internaţionale are o importanţă strategică, pentru a ga-ranta competitivitatea întreprinderii noastre. Este o garan-ţie că proiectele, fabricarea şi construirea de echipamente,

Interviu cu Maria das Graças FosterDirector General al Petrobras

12

montajul şi darea în serviciu a noilor instalaţii onshore şi offshore sunt con-forme cu practicile internaţionale, astfel încât să asigure calitatea, eficacitatea operaţională şi respectarea cerinţelor în domeniul sănătăţii, al securităţii, sigu-ranţei şi protecţiei mediului. În activită-ţile sale cotidiene, Petrobras aplică stan-darde internaţionale în diferite etape ale dezvoltării proiectelor referitoare la instalaţiile de producţie a petrolului şi gazului, la transport şi la rafinare, mai ales platformele de foraj şi de producţie, conductele terestre şi submarine, navele şi terminalele de stocare, rafinăriile, centralele termice, uzinele petrochi-mice, uzinele de îngrăşăminte şi cele de producţie a biodieselului. Ele sunt apli-cate şi la funcţionarea, întreţinerea, in-specţia şi evaluarea instalaţiilor. Aceste standarde se referă la cerinţe pentru proiecte, fabricarea şi construirea echi-

pamentelor, montarea şi darea în servi-ciu, managementul calităţii, securitatea operaţională, sănătatea, protecţia me-diului, responsabilitatea socială şi ana-liza riscului, precum şi alte aspecte.

ISO Focus+: Cum aplică Petrobras standardul ISO 9001 pentru manage-mentul calităţii? Cum contribuie acest standard la creşterea ef icacităţii opera-ţiilor întreprinderii?

Maria das Graças Silva Foster: Piaţa produselor petroliere progresează cu 4% în fiecare an. În acest context, planul de activitate 2012-2016 al Pe-trobras consacră o parte importantă in-vestiţiilor pentru satisfacerea cerinţelor calităţii produselor în mod deosebit în ceea ce priveşte benzina şi dieselul. Mo-delul ISO 9001 este o bază de referinţă în domeniul managementului calităţii.

El ne-a permis să identificăm interfeţe ale proceselor verticale ale întreprin-derii, să integrăm mai bine sectoarele întreprinderii şi să contribuim la îmbu-nătăţirea calităţii factorilor de producţie care îşi aduc aportul la lanţul valorii în-treprinderii până la livrarea produsului final, pentru rezultate mai bune şi mai durabile.

Aplicarea standardelor internaţionale are o importanţă strategică

Decizia de a adopta standardul ISO 9001 era o opţiune strategică pen-tru îmbunătăţirea operaţiilor noastre, reducerea costurilor şi o satisfacere mai bună a necesităţilor şi aşteptărilor cli-enţilor. Implementarea acestui standard a permis să se îmbunătăţească eficienţa activelor, să se perfecţioneze procesele, să se consolideze capacitatea noastră de adaptare şi angajamentul nostru faţă de securitate şi protecţia mediului. În plus, factori precum constanţa caracteristici-lor produselor şi a serviciilor, sensibiliza-rea personalului nostru la aspectele cali-tăţii şi standardizarea sporită se reflectă în rezultatele întreprinderii şi permit să se răspundă la cerinţele pieţei.

ISO Focus+: Petrobras pune accentul pe angajamentul său faţă de dezvoltarea durabilă şi componentele sale de mediu, economică şi socială. Întreprinderea este clasif icată în Dow Jones Sustainability Index. Aţi putea să ne oferiţi mai multe informaţii cu privire la angajamentele de mediu ale întreprinderii şi, în mod deosebit, să ne explicaţi cum standarde internaţionale precum ISO 14001 (ma-nagementul mediului) contribuie la acesta?

Maria das Graças Silva Foster: Performanţele Petrobras în ceea ce pri-veşte dezvoltarea durabilă sunt strâns legate de angajamentul său profund faţă de mediu, securitatea operaţiilor şi a in-stalaţiilor sale şi faţă de sănătatea per-sonalului. Acest angajament se citeşte într-o declaraţie a misiunii întreprinde-rii: „Exercitarea activităţilor noastre în scopul securităţii şi al rentabilităţii, pre-ocuparea pentru responsabilitatea soci-ală şi de mediu a activităţilor noastre pe pieţele interne şi internaţionale, pentru a oferi produse şi servicii care răspund necesităţilor clienţilor şi care contribuie la dezvoltarea Braziliei şi a statelor în

Directorul general al Petrobras, Maria das Graças Silva Foster (la dreapta), în vizită la o platformă din bazinul Campos

Unitate Petrobras de hidrotratare a dieselului


care suntem prezenţi”. În acest scop, procesele de producţie ale întreprinde-rii sunt legate de directivele generale în domeniul igienă-sănătate-mediu (ISM), aprobate de Consiliul Executiv al Petrobras, reprezentând practici de management ale ISM, moderne, axate pe activităţile întreprinderii. Aceste directive constituie baza sistemului de management ISM pus la punct pen-tru diferitele unităţi ale Petrobras, care sunt certificate în conformitate cu stan-dardele braziliene NBR ISO 14001 şi OHSAS 18001.

Modelul ISO 9001 constituie o bază de referinţă în domeniul managementului calităţii

La ora actuală, în demersul nos-tru de îmbunătăţire continuă a mana-gementului ISM, Petrobras se ocupă de o nouă provocare: să obţină pentru întreaga întreprindere o certificare de conformitate unică NBR ISO 14001 şi OHSAS 18001. Procesele noastre de producţie vor câştiga în dinamism şi omogenitate, fapt care le va face mai si-gure, mai sănătoase şi mai durabile.

ISO Focus+: De ce a participat Pe-trobras la elaborarea standardului ISO 26000, referitor la responsabilita-tea socială ? Cum aplică întreprinderea acest standard ?

Maria das Graças Silva Foster: Exercitarea responsabilităţii sociale şi a

celei faţă de mediu constituie, împreună cu dezvoltarea şi rentabilitatea, unul din pilonii majori ai strategiei între-prinderii Petrobras. Acest angajament, care, încă o dată, se reflectă în decla-raţia noastră de misiune şi în viziunea întreprinderii, determină modul în care întreprinderea îşi exercită activităţile. Oportunitatea de a participa la elabora-rea standardului internaţional cu privire la responsabilitatea socială ni s-a părut de importanţă strategică. Am lucrat îm-preună cu grupul de lucru internaţional însărcinat cu ISO 26000 de la prima reuniune din 2005 şi am fost invitaţi de

Associação Brasileira de Normas Téc-nicas (ABNT), membru al ISO pentru Brazilia, să reprezentăm industria bra-ziliană în 2006. Întreprinderea a stabilit cu ABNT şi cu delegaţia braziliană un parteneriat fructuos pentru a face cu-noscut conţinutul standardului, orga-nizând 15 seminarii în toate regiunile ţării. După publicarea lui ISO 26000, în decembrie 2010, şapte alte seminarii au fost organizate pentru a prezenta stan-dardul asociaţiilor din industrie în prin-cipalele mari oraşe ale ţării. Principiile şi temele abordate la nivel internaţional în contextul ISO 26000 au contribuit la

Petrobras exploatează câmpurile de gaz din Cascade şi Chinook, în golful Mexic, cu o unitate flotantă BW Pionner

Benzinărie Petrobras în Paraguay

14

formularea politicilor şi a liniilor direc-toare ale întreprinderilor cu privire la responsabilitatea socială. În plus, Petro-bras a organizat pentru salariaţii săi o serie de cursuri de formare, conferinţe şi seminarii cu privire la standard.

ISO Focus+: Specialiştii Petrobras sunt membri ai unor comitete tehnice ale ISO, mai ales ISO/TC 67, Materiale, echipamente şi structuri offshore pentru industria petrolieră, petrochimică şi a gazului natural şi ISO/TC 28, Produse petroliere şi lubrif ianţi. Puteţi să ne spu-neţi mai multe cu privire la participarea

Petrobras la standardizarea internaţio-nală? Care este importanţa acestei parti-cipări pentru întreprindere?

Maria das Graças Silva Foster: Petrobras participă la ISO, principala organizaţie internaţională de standardi-zare, cu 249 de reprezentanţi în cadrul comitetelor tehnice, subcomitetelor şi grupurilor de lucru. Această parti-cipare se efectuează prin intermediul Asociaţiei Braziliene de Standardizare, în cadrul căreia membrii personalului Petrobras intervin în calitate de repre-zentanţi ai Braziliei. De asemenea, so-

cietatea ia parte la activităţile Comisiei Electrotehnice Internaţionale (CEI), care este şi ea o organizaţie internaţio-nală de standardizare tehnică. Delegăm aici, potrivit aceloraşi principii de par-ticipare ca şi la ISO, 15 reprezentanţi. Suntem, de asemenea, activi cu 23 de reprezentanţi, în cadrul Organizaţiei Maritime Internaţionale (OMI), orga-nismul internaţional de reglementare tehnică pentru problemele maritime. De asemenea, deţinem 14 reprezentanţi pe lângă Comitetul de Standardizare al Asociaţiei Internaţionale a Producă-torilor de Petrol şi Gaz (PSF), care are

Complexul petrochimic Comperj pe care îl construieşte Petrobras: unul dintre cele mai mari proiecte de reciclare a apei din lume

Rezervoare de etanol ale Petrobras în Antarctica


sarcina de a ajuta ISO/TC 67 să redac-teze textele de bază pentru standardele tehnice internaţionale care se aplică în industria petrolieră. Participarea noastră la aceste organizaţii constă în pregătirea de standarde şi reglementări internaţi-onale în colaborare cu reprezentanţi ai altor state şi întreprinderi. Aceste stan-darde şi reglementări sunt larg utilizate pe piaţa internaţională, unde Petrobras aplică cerinţele tehnice care răspund standardelor de calitate, securitate, igi-enă şi protecţia mediului, termene, cos-turi şi prescripţii referitoare la conţinu-tul elementelor sociale.

ISO Focus+: Sunteţi una din ra-rele femei care conduc una din cele mai mari întreprinderi din lume. Cu ocazia Forumului Femeilor Lideri, organizat în cadrul Rio+20, aţi încurajat femeile care ocupă posturi de conducere să f ie vi-gilente şi să ia măsuri pentru a combate

prejudecăţile. De asemenea, aţi subliniat că sectorul petrolier este dominat de băr-baţi, precizând că 84% dintre salariaţii Petrobras sunt bărbaţi şi doar 16% sunt femei. Acelaşi lucru se întâmplă în stan-dardizare. După părerea dvs., din ce punct de vedere întărirea mixităţii poate reprezenta un atu pentru întreprindere? Cum să ne schimbăm punctul de vedere şi să implicăm mai mult femeile?

Maria das Graças Silva Foster: Cu multă determinare, femeile şi-au cucerit locul lor pe piaţa muncii. În Brazilia, fe-meile reprezintă 60% din populaţia ac-tivă. În 1980, ele nu reprezentau decât 38%. Noi, conducătorii – şi acest lucru este cu atât mai valabil pentru femei –

în întreprinderile în care jucăm un rol de lidership, trebuie să fim permanent vigilenţi şi să combatem toate prejude-căţile. A le accepta într-o întreprindere reprezintă un act distructiv în ceea ce priveşte administrarea, care conduce la pierderea competitivităţii şi generează alte consecinţe care afectează dezvoltarea întreprinderii. Pe o piaţă mondială foarte concurenţială nu există loc pentru preju-decăţile legate de sex. Una din cele zece valori evidenţiate în Planul Strategic al Petrobras pentru 2020 este respectarea diversităţii umane şi culturale bazate pe trei principii: lupta împotriva discrimină-rii, promovarea egalităţii de şanse şi res-pectarea diferenţelor. Petrobras participă la programul pentru egalitatea sexelor, lansat în Brazilia de Agenţia guvernului federal pentru politica în favoarea feme-ilor. În 2010 am aderat la Principiile de

autonomizare a femeilor, un document al Naţiunilor Unite, care enumeră şapte principii care furnizează întreprinderilor directive practice pentru a promova ega-litatea între sexe la locul de muncă, pe piaţă şi în comunitate.


În 2011, Petrobras a obţinut cea mai înaltă distincţie din domeniul energiei, pentru excelenţa uzinelor şi a activităţilor sale

Petrobras

Petrobras este o societate braziliană de energie integrată. Cu peste 1 milion de acţionari, această so-cietate este activă în 27 de state în sectorul hidrocarburilor, al gazului natural şi al biocombustibililor. Petrobras este cea mai mare întreprindere de prospectare şi exploatare din apă situată la adâncime, cu 22% operaţii mondiale. Ea a descoperit zăcăminte presalifere de petrol şi de gaz care i-au deschis noi posibilităţi de prospectare datorită cărora Brazilia ar putea să se claseze printre liderii mondiali în ceea ce priveşte rezervele de petrol şi de gaz. Petrobras numără actualmente rezerve stabilite la 16 miliarde de barili de petrol (criterii SPE), cifră care ar putea să se dubleze în cursul anilor următori, dacă întreprin-derea descoperă în continuare noi zăcăminte. Petrobras este una din rarele întreprinderi care produce 2,6 milioane de barili de echivalent petrol pe zi (Boed). Planul său strategic prevede o creştere a produc-ţiei interne şi străine, care ar trebui să atingă în 2020 cifra de 5,7 milioane de Boed, adică o creştere cu 115%. Datorită ridicării de fonduri, lansată în septembrie 2010, capitalul societăţii se ridică acum la 205 miliarde de BRL. Aceste fonduri sunt destinate a finanţa proiecte de 236,5 miliarde înscrise în Planul de activitate 2012-2016. În 2011, beneficiul net al societăţii a atins 20 miliarde de dolari. Petrobras numără astăzi 84 000 de angajaţi. Se preconizează că, până în 2014, aproximativ 1 milion de locuri de muncă directe şi indirecte vor fi create în Brazilia în sectorul petrolului şi al gazului natural.

16

Elizabeth Gasiorowsky-Denis

Uimitor! Ştiaţi că ISO a ela-borat peste 19 400 de standarde până la ora actuală? În urmă cu câţiva ani, dacă vorbeaţi despre standarde marelui public, acesta credea că este vorba despre su-biecte tehnice, rezervate exper-ţilor din industrie. Tipurile s-au schimbat.

Standardele sunt considerate tot mai mult instrumente concrete pentru a aborda provocări urgente cărora trebuie să le facă faţă comunitatea internaţio-nală. Este suficient să citiţi rubrica „In-vitatul” a ISO Focus+, pentru a vă con-

vinge de acest lucru. Conducătorii din sectorul public şi privat menţionează regulat aplicarea standardelor inter-naţionale ISO ca un atu major pentru perfecţionarea activităţilor lor. Să luăm ca exemplu, în acest număr, discuţia în exclusivitate cu Maria das Graças Silva Foster, director general al Petrobras, cel de-al patrulea producător mondial de energie. Ea apreciază standardele ISO pentru sprijinul pe care ele îl aduc ope-raţiilor mondiale ale Petrobras: „Apli-carea standardelor internaţionale are o importanţă strategică, pentru a garanta competitivitatea întreprinderii noastre. Este o garanţie că proiectele, fabricarea şi construirea echipamentelor, montarea şi punerea în serviciu ale noilor instala-ţii de pe uscat şi din larg sunt conforme cu practicile internaţionale, astfel încât să asigure calitatea, eficacitatea opera-

ţională şi respectarea cerinţelor în do-meniul sănătăţii, securităţii, siguranţei şi protecţiei mediului”. Pentru mana-gementul calităţii, ISO 9001 constituie sursa a numeroase avantaje. Maria das Graças Silva Foster subliniază: „Decizia de a adopta standardul ISO 9001 era o opţiune strategică pentru îmbunătăţirea operaţiilor noastre, reducerea costurilor şi o mai bună satisfacere a necesităţilor şi aşteptărilor clienţilor. Implementarea acestui standard a permis îmbunătăţi-rea eficienţei activelor, perfecţionarea proceselor, întărirea capacităţii noastre de adaptare şi a angajamentului nostru pentru securitate şi protecţia mediului”. ISO Focus+, revista ISO, se străduieşte să îşi îmbunătăţească an de an calitatea, plecând de la principiul îmbunătăţirii continue din standardele ISO de ma-nagement. Ea constituie o platformă

De la spaghete, ...


unică pentru articole cu privire la în-treaga gamă a standardelor ISO şi a avantajelor lor pentru întreprinderi, guverne şi societate. Ne vom concentra pe principalele provocări, evenimente şi realizări la ISO şi în standardizarea internaţională şi în domeniile asociate. Obiectivul nostru nu este numai să ne referim la întreaga gamă de standarde, foarte cunoscute sau mai puţin cunos-cute publicului, ci să reflectăm şi ac-tivitatea comitetelor tehnice, în toată amploarea lor, comitete tehnice care au creat un număr impresionant şi deose-bit de variat de standarde. Astfel, nu-mărul din noiembrie/decembrie 2012 al ISO Focus+ se ocupă de standarde mai puţin cunoscute, care intrigă, captivează şi trezesc interesul celorlalte sectoare. Ştiaţi, de exemplu, că există standarde care îi interesează pe amatorii de spa-

ghete sau de simfonii? Dosarul din acest număr este axat pe aceste standarde şi pe ceea ce furnizează ele. Iată zece mo-tive pentru a nu scăpa din vedere acest număr al ISO Focus+:

Nu trebuie să trecem niciodată pe 1. lângă un număr al ISO Focus+;Este ultimul număr din anul 2012;2. Activitatea dvs. s-ar putea să fie 3. abordată în acest număr;Veţi descoperi standarde ISO pe su-4. biecte pe care nu le bănuiţi;Veţi descoperi un standard ISO re-5. feritor la periuţele de dinţi care vă va face să surâdeţi;Veţi descoperi anecdote savuroase şi 6. mici detalii pe care nu trebuie să le pierdeţi din vedere;

Vă veţi lărgi orizontul în domeniul 7. standardizării;Vă veţi încânta prietenii cu cunoş-8. tinţele dumneavoastră enciclope-dice referitoare la standarde;ISO Focus+ se citeşte cu plăcere şi 9. ilustraţiile vă vor încânta;Nu veţi mai bea niciodată un pahar 10. de vin ca înainte (a se vedea artico-lul: „În sănătatea dumneavoastră!”).

Elizabeth Gasiorovski-Denis este redactor-şef la revista ISO Focus+


...la simfonii

18

Cunoscute de mai multe secole de italieni şi de alte civilizaţii ale Medite-ranei, pastele făinoase au cucerit lumea întreagă. Popularitatea lor are mai multe motive: sunt naturale, se gătesc cu toate sosurile, sunt bune pentru sănătate, ca-pătă multiple forme şi se păstrează uşor mult timp. Calitatea senzorială a paste-lor făinoase depinde de reacţia alimen-tului la fierbere. Această caracteristică, cunoscută sub numele de textură, este importantă pentru pregătirea unei mese şi, în mod deosebit, pentru producţia şi consumul în sensul larg. Textura unei probe de paste făinoase poate fi măsu-rată prin metode obiective (chimice sau instrumentale) sau prin evaluarea sen-zorială. Evaluarea senzorială oferă re-zultatele cele mai apropiate de părerea consumatorilor şi rămâne procedura cea mai fiabilă întrucât ea se referă la an-

samblul caracteristicilor structurale ale pastelor fierte. În plus, evaluarea sen-zorială este principala referinţă când se pune problema să se compare rezulta-tele metodelor chimice sau instrumen-tale, în vederea acceptării, controlării şi îmbunătăţirii acestora.

Calea perfecţiunii

ISO 7304:2008, Paste făinoase pro-duse pe bază de făină de grâu tare. Apre-cierea calităţii la f ierbere prin analiză senzorială. Partea 2: Metodă de rutină, specifică o metodă care permite să se aprecieze prin analiză senzorială, calita-tea pastelor făinoase cum ar fi spaghe-tele sau macaroanele, care pot fi produse pe bază de făină de grâu tare, sau a unui amestec de grâu moale cu grâu tare, ex-primată prin eliberarea de amidon, lipsa lipiciului şi fermitatea pastelor. Într-un cuvânt: textura lor.

Evaluarea senzorială furnizează rezultatele cele mai apropiate de părea consumatorilor

Metoda a fost pusă la punct pentru a furniza o procedură pentru evaluarea eşantioanelor de paste, bazată pe utili-zarea probelor de referinţă. Rezultatele oferă o apreciere a calităţii după fierbere a pastelor fierte un timp optim. Con-sistenţa pastelor depinde de timpul de fierbere. Dacă este preferabil să se uti-lizeze timpul de fierbere optim (OCT), este, totuşi, posibil să se utilizeze timpi de fierbere diferiţi în scopuri experi-mentale – un timp determinat sau de fierbere excesivă, de exemplu. Pentru a înţelege bine metoda prezentată aici, este important să se definească corect termenii următori:

Eliberarea de amidon• – eliberarea de amidon de către pastele fierte indică starea de dezagregare superficială a pastelor;Fermitate• – rezistenţa pastelor fierte la zdrobire când acestea sunt plasate pe prima falangă a indexului, cu ex-tremitatea degetului mare;Lipsa lipiciului• – capacitatea unei paste de a aluneca uşor una pe cea-laltă depinde de gradul de aderenţă fir cu fir (se aplică doar pastelor cu format lung);Timpul optim de fierbere (OCT) •– timpul la sfârşitul căruia linia albă, continuă, vizibilă din centrul unei paste, dispare în cursul fierberii.

Evaluarea pastelor în lung şi în lat

O probă de paste este fiartă potrivit procedurii standardizate specificate în ISO 7304:2008, permiţând evaluarea

Pastele făinoase!

Secretele unei fierberi perfecteMaria Grazia D’Egidio

Toţi cunoscătorii în domeniul gastronomiei vă vor spune acest lu-cru: pastele făinoase pot fi prea fierte, prea tari sau pur şi simplu per-fecte. Din fericire, un standard ISO, care specifică o metodă senzo-rială, ajută fabricanţii de paste făinoase şi gastronomii să se înţeleagă în căutarea meniului de paste ideal.

Timp de fierbere optim (OCT) – timp după care linia albă, continuă, vizi-bilă în centrul unei paste, dispare în cursul fierberii


eliberării de amidon, a lipsei de lipici şi a fermităţii. Proba este apoi notată în funcţie de rezultate. Iată ce trebuie făcut:

Cântăriţi 100 g de paste;•Dacă ele sunt lungi şi pline, tăiaţi •pastele în două jumătăţi (de 13±2 cm lungime) şi eliminaţi bucăţile mici înainte de cântărire;Plasaţi un recipient din oţel care con-•ţine 1 300 ml de apă de la robinet pe o placă de încălzire;Adăugaţi proba de paste în recipient •când apa atinge punctul de fierbere;Puneţi pastele la fiert un timp deter-•minat;Când pastele sunt fierte, răciţi apa, •adăugând 200 ml de apă rece de la robinet în recipient;Vărsaţi pastele imediat în strecură-•toare şi lăsaţi să se scurgă apa;Puneţi apoi proba de paste pe o far-•furie, notând momentul în care este efectuată această operaţie;Lăsaţi pastele fierte în farfurie timp •de 5 minute.

Pastele făinoase au cucerit lumea întreagă

Timpul OCT poate fi determinat înainte de încercare, utilizând aceleaşi condiţii de fierbere descrise mai sus, dar lăsând să fiarbă 2 minute înainte de timpul de fierbere estimat, indicat, de obicei, pe pachet de către fabricant (în lipsa indicaţiilor, după un timp de fierbere bazat pe experienţa dobândită

cu paste de grosime similară). În cazul pastelor cu format lung şi plin, prelevaţi o pastă şi zdrobiţi-o cu ajutorul unei plăcuţe de zdrobit; în cazul pastelor cu format scurt şi gol, prelevaţi o pastă şi tăiaţi-o la unghiul drept cu ajutorul unei lame. Repetaţi operaţia la fiecare 30 de secunde până ce dispare linia albă con-tinuă, vizibilă în centrul bucăţii zdrobite sau a tronsonului tăiat.

Data viitoare când veţi mai mânca paste, gândiţi-vă la standardul ISO.

Calitatea senzorială a pastelor poate fi determinată la cinci minute după aşezarea pastelor în farfurie. Pentru a aprecia eliberarea amidonului din paste, trebuie să retrageţi cu mâna goală sub-stanţa care acoperă suprafaţa şi să eva-luaţi aspectul mai mult sau mai puţin lipicios produs în mână. Pentru aceasta, cufundaţi mâna într-un bol cu apă rece, retrageţi-o şi agitaţi apa excedentară.

20

Puneţi mâna pe pastele din farfurie şi frecaţi încetişor cu palma şi degetele. Cantitatea de amidon care acoperă palma şi degetele poate fi evaluată utilizând descrierile date în Tabelul 1. Pentru a aprecia fermitatea pastelor, cu-fundaţi o mână într-un bol cu apă rece, retrageţi-o şi agitaţi apa excedentară, apoi ştergeţi mâna. Pentru formatele lungi şi pline, cum ar fi spaghetele, pla-saţi două paste pe prima falangă a inde-xului şi presaţi cu degetul mare până ce cele două bucăţi sunt complet zdrobite. Evaluaţi apoi efortul necesar pentru a zdrobi în întregime pastele, potrivit Tabelului 1. Pentru formatele scurte şi goale, cum ar fi macaroanele, presaţi o pastă între index şi degetul mare în mij-locul său, în sensul lungimii (cu condiţia ca acest lucru să fie posibil pentru tipul de pastă analizat); apoi evaluaţi efortul necesar pentru a zdrobi complet pasta utilizând descrierile furnizate în Tabe-lul 1.

Puneţi pastele în farfurie şi savuraţi-le.

Pentru a aprecia lipsa de lipici, adică gradul de aderenţă între firele de paste (caracteristică care nu se aplică decât pentru formatele lungi şi pline), trebuie să prindem pastele cu mâna goală şi să le lăsăm să cadă pe farfurie.

Trebuie procedat astfel:

Cufundaţi mâna într-un bol cu apă •rece, retrageţi-o şi agitaţi apa exce-dentară. Ştergeţi mâna;Luaţi un pumn de paste din farfurie şi •lăsaţi-le să cadă într-o farfurie;Apreciaţi modul în care pastele se des-•prind unele de altele în mână şi mo-dul în care ele cad şi rămân în farfurie, utilizând descrierile din Tabelul 1.

Probele de referinţă sunt utile pen-tru formarea evaluatorilor în domeniul controlului calităţii. Este necesar ca fi-ecare dintre ei să cunoască bine scările de evaluare date în Tabelul 1. În plus, probele sunt utilizate în caz de dubii cu privire la nota care trebuie acordată unei probe pentru o încercare specificată. Ur-mătoarea dată când veţi gusta un meniu de paste, gândiţi-vă la acest standard care adaugă un strop de obiectivitate acolo unde gustul subiectiv predomină prea adesea. Căci, acest lucru este bine cunoscut. Când cineva va aprecia pas-tele cu dinţii, altcineva va considera că ele nu sunt suficient de fierte.


Lipsa de lipici Eliberarea amidonului Fermitate

100 – foarte ridicată 100 – foarte scăzută 100 – foarte ridicată

80 – ridicată 80 – scăzută 80 – ridicată

60 – medie 60 – medie 60 – medie

40 – scăzută 40 – ridicată 40 – scăzută

< 20 – foarte scăzută < 20 – foarte scăzută < 20 – foarte scăzută

Tabelul 1: Scări de apreciere a parametrilor de evaluare senzorială

Maria Grazia D’Egidio lucrează în domeniul biochimiei cerealelor din 1974. Inginer chimist, ea este interesată în mod deosebit de făina de grâu tare şi de produsele sale

derivate. Ea participă la activităţile ISO şi ale Comitetului European de Standardizare (CEN). Doamna D’Egidio a scris singură sau în colaborare cu alţi autori peste 360 de publicaţii.


Standardele ISO sunt practic pre-tutindeni, chiar şi acolo unde te aştepţi mai puţin – tot atâtea soluţii la proble-mele noastre, de la cele mai simple, la cele mai complexe. În colecţia de stan-darde ISO, figurează calitatea dispozi-tivelor medicale, securitatea la incendiu a navelor spaţiale, dar există şi un stan-dard pentru pregătirea unei ceşti bune de ceai! Standardul ISO 3103:1980, Pregătirea unei infuzii, în vederea exa-minărilor organoleptice, nu a trecut neobservat: în 1999, premiul Ig No-bel pentru literatură – premiu parodic american care recompensează lucrările neobişnuite, pun accentul pe imaginaţie şi stimulează interesul publicului pen-tru ştiinţă, a fost decernat standardului britanic BS 6008, standard identic cu ISO 3103. Vă veţi întreba, cu siguranţă, de ce ISO a publicat un standard apa-rent surprinzător ca ISO 3103? El este destinat analizei senzoriale, un ansam-blu de metode care permit să se descrie cu simţurile (vedere, miros, gust, atin-gere şi auz) proprietăţile organoleptice ale unui produs de consum. Dacă ana-lizaţi proprietăţile unui ceai deosebit în mai multe laboratoare din lume, este posibil ca rezultatele să varieze în func-ţie de cantitatea de apă adăugată, tim-

pul de infuzie, etc. Aceste deosebiri pot să vi se pară derizorii în raport cu alte fenomene de mai mare amploare, dar ele sunt cruciale pentru industria ceaiului. Datorită standardului ISO 3103, me-toda de analiză senzorială a probelor de ceai este comparabilă la nivel mondial.

Potrivit standardului ISO 3103, laptele trebuie vărsat înaintea ceaiului

Producţia de ceai a crescut cu 800 de milioane de tone în ultimii zece ani; în 2008, ea se ridica la 3,8 miliarde de tone, cifră care echivalează cu consumul a peste 1 000 de miliarde de ceşti de ceai pe an, în lume! Piaţa globală a ceaiului, în valoare de 70 miliarde de dolari ame-ricani, joacă un rol important în eco-nomie şi este determinantă pentru cele 30 de state care îl produc. Veţi înţelege, deci, mai bine de ce ISO/TC 34, Produse alimentare, subcomitetul SC 8, Ceai, a elaborat 30 de standarde, printre care fi-gurează ISO 3720:2011, Ceai negru. De-finiţie şi caracteristici de bază, actualizat de curând, pentru a introduce criterii de determinare a conţinutului de polifenoli, importanţi pentru sănătate.

Dar laptele?

ISO 3103 este un standard pentru industrie, dar acest lucru nu înseamnă că nu este accesibil amatorului de ceai, cu atât mai mult cu cât el abordează pro-blema laptelui. Potrivit lui ISO 3103, ceaiul trebuie vărsat după lapte, pentru a evita supraîncălzirea sa, cu excepţia cazului în care acest procedeu este con-trar practicii curente în organizaţiile re-spective. Un studiu recent al Societăţii Regale de Chimie (Royal Society of Chemistry) confirmă această cronolo-gie a operaţiilor: la temperatură ridicată, proteinele laptelui vor avea tendinţa să se coaguleze. Este, deci, preferabil ca laptele rece de pe fundul ceştii să scadă uşor temperatura apei. ISO 3103 in-dică faptul că adăugarea laptelui nu este

Ceai sau cafea?

Maria Lazarte

Într-o zi rece de iarnă, aveţi poftă de o ceaşcă de ceai, dar, atenţie, trebuie să atingeţi perfecţiunea când o pregătiţi! Mergeţi în bucătărie şi, dintr-o dată aveţi un dubiu: pentru o savoare cu adevărat perfectă, când trebuie vărsat laptele? Înainte sau după ceai? Credeţi sau nu, ISO are răspunsul.

Secretele unei ceşti bune de ceai şi ale altor băuturi

22

indispensabilă dar că, uneori, ea poate accentua diferenţele de gust şi de cu-loare.

Pauza de cafea

Sau, poate, preferaţi cafeaua? În orice caz, este imposibil să vorbim despre ceai fără a evoca savuroasa bă-utură neagră. Existenţa unui subcomi-tet, ISO/TC 34/SC 15, Cafea, pentru elaborarea de standarde în domeniu, nu ar putea să vă mire acum, dar ştiţi din ce punct de vedere acest subcomi-tet vă priveşte direct? Sunteţi pe cale de a pregăti o cafea instant cu un produs etichetat „cafea solubilă, 100% pură”. În principiu, produsul nu ar trebui să con-

ţină nimic altceva decât cafea. Dar dat fiind faptul că acest produs de consum curent călătoreşte de la un capăt la altul al lanţului de aprovizionare, cum să eviţi contrafacerile şi indicaţiile care induc în eroare? Acesta este obiectul standar-dului ISO 24114:2011, Cafea solubilă. Criterii de autenticitate. Acest standard stabileşte specificaţii pentru a evalua puritatea şi calitatea cafelei solubile sub formă de pudră, oferind astfel un in-strument pentru a detecta eventualele produse falsificate. Declaraţiile inexacte induc în eroare consumatorii şi, în plus, ele creează o situaţie de concurenţă ne-loială între fabricanţi.

ISO 6668 specifică o metodă pentru prăjirea, măcinarea şi pregătirea cafelei

ISO 24114 poate fi utilizat pentru a verifica autenticitatea declaraţiilor, pentru a întări încrederea pe întreaga filieră. SC 15 a publicat 25 de standarde cu privire la cafea, mai ales cu privire la analiza granulometrică, determinarea defectelor, prelevarea probelor, depozi-tarea şi conţinutul de cofeină. Dacă vă întrebaţi dacă există un standard care garantează cafeaua perfectă, răspunsul este: da! ISO 6668:2008, Cafea verde.

Reţeta ceaiului, potrivit standardului ISO 3103

Prepararea fără lapte

Se umple vasul care conţine ceai cu apă recent adusă la fierbere, până la 4-6 mm de •margine şi se pune capacul;Se lasă să infuzeze ceaiul timp de 6 minute;•Menţinând capacul la locul lui pentru a reţine foile de ceai, se varsă lichidul prin dinţii •de ferăstrău în bol;Se ia capacul, se întoarce şi se depun foile infuzate;•Se pune capacul astfel întors pe vasul gol, pentru a putea examina frunzele infuzate.•

Preparare cu lapte

Se varsă în bol lapte care nu are niciun gust străin;•Se pregăteşte infuzia cum s-a descris mai sus şi se varsă în bol după introducerea lapte-•lui, pentru a evita supraîncălzirea sa.


Pregătirea probelor, în vederea analizei senzoriale, specifică o metodă pentru prăjirea, măcinarea, precum şi pentru pregătirea cafelei. După cum se descrie în standard, „analiza senzorială efectu-ată în urma acestei pregătiri poate servi la determinarea acceptării sau a respin-gerii unei livrări de cafea”. Şi, pentru a aprecia mai bine cafeaua dvs., ISO 6668 propune următoarea soluţie: „o preîn-călzire a ceştii în timp ce apa se încăl-zeşte poate fi utilă sau necesară pentru a reduce la minimum răcirea apei”.

Degustarea vinurilor

Ceaiul sau cafeaua sunt băuturi foarte agreabile, dar numeroşi dintre dvs. preferă un pahar de vin bun. Tre-buie să ştiţi că mai multe standarde referitoare la viticultură şi la producţia de vin au fost elaborate de ISO/TC 23, Tractoare şi maşini agricole şi forestiere. În domeniu, standardul cel mai singular este cel al ISO/TC 34, ISO 3591:1977, Analiză senzorială. Aparatură. Pahar de degustare pentru analiza senzorială a vi-nurilor, care specifică forma paharului de degustare (a se vedea articolul „În să-nătatea dumneavoastră!”). Din ce punct de vedere este util un astfel de standard? Degustarea profesională a vinurilor ur-mează reguli foarte stricte, inclusiv în ceea ce priveşte paharele. Specialiştii din domeniul vinului consideră că forma paharului joacă un rol esenţial pentru

evaluarea vinului şi deter-minarea aromei sale. Astfel, ISO 3591 specifică faptul că deschiderea paharului trebuie să fie mai strâmtă decât partea convexă, pen-tru a concentra savoarea”. Atunci, dacă degustaţi un vin, nu uitaţi să cereţi un pahar ISO!

Nicio problemă nu este considerată prea ciudată sau prea banală pentru un standard

În ceea ce priveşte paharele, standardul ISO 16657:2006, Analiză senzorială. Apa-ratură. Pahar pentru degustarea uleiului de măsline, descrie caracteristicile paharului pentru analiza senzorială a proprietăţilor mirosului, savorii şi gustului uleiurilor de măsline virgine, în vederea clasificării lor. Potrivit standardului, acest pahar trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

Stabilitate maximă, evitându-se văr-•sarea uleiului conţinut;Forma uşor adaptabilă cavităţilor blo-•cului de încălzire, care permite obţi-nerea unor rezultate bune;Strâmtarea gurii paharului, care favo-•rizează concentrarea mirosurilor;Şi, pentru că nu se intenţionează eva-•luarea culorii şi ca examinarea să fie obiectivă, paharul trebuie să aibă o

culoare închisă.Următoarea dată când veţi duce la

gură o ceaşcă sau un pahar, gândiţi-vă o secundă la nenumăratele standarde ISO care intervin în culise, ca dvs. să savu-raţi un moment perfect. Şi lista stan-dardelor care au legătură cu domeniul băuturilor, întinzându-se de la lapte, la toleranţele standardizate ale sticlelor, este mult mai lungă decât vă imaginaţi. Nicio problemă nu este considerată prea ciudată sau prea banală pentru un standard, dacă piaţa are nevoie de el. Căci, la urma urmei, ISO a fost creată pentru a răspunde întrebărilor pe care ni le punem în fiecare zi.

Maria Lazarte este redactor la revista ISO Focus+


Băutura dvs. Irish Coffee respectă standardele?

Legenda spune că Irish coffee a fost inventată în anii 1940, la aeroportul Foynes (aeroportul internaţional Shannon nu exista încă), într-o seară de iarnă foarte rece, când debarcau pasa-gerii americani rebegiţi de frig. Pentru a îi încălzi, Joe Sheridan, un barman, le-a servit o cafea amestecată cu whisky. Pasagerilor care au dorit să cunoască denumirea acestei băuturi surprin-zătoare, Joe Sheridan le-a răspuns: „Irish coffee”. De atunci, această băutură, care se termină cu un strat de frişcă şi care este realizată cu cafea caldă, îndulcită şi cu whisky, este foarte apreciată în lumea întreagă. Pentru a păstra tradiţia, Autoritatea Naţională de Standardizare din Irlanda, membră a ISO pentru Irlanda, a publicat standardul I.S. 417:1988, Irish coffee, care specifică:

Ingredientele care intră în compoziţia Irish coffee;•Cantitatea minimă de whisky irlandez care trebuie utilizată;•Grosimea stratului de frişcă ce acoperă amestecul; •Calitatea stratului de frişcă;•Temperatura minimă a cafelei;•Cerinţele cu privire la produsele amestecate în prealabil.•

Standardul menţionează: „Nerespectarea criteriilor de calitate sau a celor referitoare la cantitatea de ingrediente sau a procedurii poate avea efecte indezirabile asupra băuturii ob-ţinute”.

24

Chiar dacă paharul perfect care ar putea fi utilizat pentru toate vinurile nu există, standardul ISO 3591:1977, Analiza senzorială. Aparatură. Pahar de degustare pentru analiza senzorială a vinurilor, se apropie de acesta (a se ve-dea Figura 1). Acest pahar standardizat, utilizat pentru degustare, ne permite să lăsăm de-o parte problemele asociaţiei vin-pahar şi să ne concentrăm asupra vinului. După ce a servit timp de 35 de ani, standardul ar necesita, totuşi, câteva îmbunătăţiri.

Acest pahar, combinat cu practica degustării, ne permite să ne concentrăm asupra vinului

Influenţe asupra gustului

Care sunt, mai exact, secretele paha-rului de degustare ISO?

El amplifică intensitatea vinului y – paharul nu poate genera mai multe molecule aromatice, dar poate să le concentreze în spaţiul superior, dea-supra suprafeţei vinului;El evidenţiază calitatea vinului, re- ylevând eventualele defecte – nume-roase defecte se află în aromele sub-tile (cele mai volatile), care sunt con-centrate în spaţiul superior, putând fi, deci, rapid identificate;El revelează intensitatea gustului yvinului – şi efectul lui asupra siste-melor noastre senzoriale (gust, atin-gere şi nervul trigeamăn).

Intensitatea şi profilul aromei

Temperatura are un efect direct asu-pra gustului vinului, căci ea exercită o influenţă asupra senzaţiilor olfactivo-gustative şi tactile percepute. În plus, oxigenul conţinut în aer reglează ca-

litatea aromelor din pahar, precum şi senzaţia de plăcere olfactivo-gustativă. Odată vărsat în pahar, vinul degajă mo-lecule aromatice care plutesc deasupra discului. Rapiditatea acestei difuziuni depinde de:

Dimensiunile paharului; yNivelul de umplere y – aceasta deter-mină suprafaţa de contact dintre faza lichidă şi faza gazoasă, înălţimea spa-ţiului superior şi integrarea diferitelor arome. Cu cât suprafaţa de vin este mai mare, cu atât mai multe molecule trec în faza gazoasă. Pentru o inte-grare mai mare a aromelor, spaţiul superior nu trebuie să fie prea redus;Temperatura vinului y – dacă vinul este mai cald, un număr mare de mo-lecule vor atinge faza gazoasă;Bogăţia alcoolică a vinului y – evapo-rarea este mai mare la un vin bogat în alcool.

Tipurile de arome şi difuzarea lor

Distingem cel mai adesea aromele în ordinea apariţiei lor: vorbim de arome primare, secundare şi terţiare. Când vi-nul este vărsat, cele trei tipuri de arome difuzează în spaţiul superior, grupate în funcţie de volatilitatea lor şi măsurate potrivit coeficientului lor de evaporare,

În sănătatea dumneavoastră!

Gustavo Precedo

Este suficient ca un degustator de vin să guste acelaşi vin turnat în pahare diferite, pentru a îşi da seama că forma şi dimensiunile acestui instrument influenţează percepţia pe care el o va avea cu privire la calitatea vinului. Cum să alegi însă cel mai potrivit pahar?


care se situează pe o scară ce merge de la 1 la 100.

Aromele primare sau varietale

Moleculele mai uşoare se vor loca-liza la cel mai înalt nivel al spaţiului su-perior. Ele evocă florile, fructele şi une-ori legumele. Ele provin din strugure şi sunt strâns legate de butaşii de vie. Este vorba despre moleculele cele mai vola-tile (coeficientul de evaporare = de la 1 până la 14).

Aromele secundare sau de fermentare

Ele se situează la mijloc şi sunt le-gate de fermentarea alcoolică şi de fermentarea malolactică (coeficient de evaporare = de la 15 până la 60).

Aromele terţiare (buchetul)

Ele vin din moleculele mai grele, situate în primul nivel al spaţiului supe-rior, care sunt, deci, în contact cu supra-faţa vinului. Pentru aceste molecule mai puţin volatile, coeficientul merge de la 61 la 100. Când degustătorul mişcă încet paharul, cele trei arome se ames-tecă (integrare). Creşterea numărului de molecule aromatice în spaţiul superior se bazează pe difuzarea încetinită a aro-melor la nivelul deschiderii paharului. Constatăm acest lucru cu uşurinţă, as-pirând mirosul care se degajă din pahar. Forma şi volumul spaţiului superior sunt proiectate pentru a oferi degustatorului o percepţie totală a aromelor (profil) în

toată intensitatea lor. Această percepţie este întărită de forma curbă a pereţilor paharului, care permite o concentrare a mirosurilor la nivelul deschiderii pa-harului, în apropierea nasului. În pus, deschiderea paharului, relativ strâmtă, încetineşte disiparea aromelor.

Îmbunătăţiri

Standardul ISO 3591:1977 nu a avut nevoie să fie îmbunătăţit de-a lun-gul timpului. El îşi îndeplineşte bine misiunea pentru degustarea vinurilor şi poate fi utilizat şi pentru analizarea băuturilor spirtoase precum whisky-ul, coniacul şi vodca. Totuşi, utilizarea pa-harului pentru vin în industria lactatelor a atras atenţia mea asupra unor aspecte care ar putea fi îmbunătăţite.

Marcarea volumetrică y – volumul vi-nului analizat se situează în general între 30 şi 50 ml. Acestea sunt valori standardizate, proba trebuie prezen-tată într-un volum specific, aceeaşi pentru fiecare evaluator, în încercările care îşi propun analizarea alterării gustului (intensitatea în funcţie de timp). Astfel, în noua versiune a stan-dardului, ar putea fi vorba de gradarea paharului de la 10 ml, la 50 ml. Grosimea uniformă a peretelui. y În standard, pereţii paharului sunt uni-formi. În practică, peretele nu poate avea aceeaşi grosime acolo unde cupa şi piciorul se întâlnesc. Ar trebui să

se recunoască acest lucru în versiunea revizuită. Un pahar conform cu stan-dardul ISO poate face vinul mai bun? După părerea mea, niciun pahar nu poate face bun un vin de calitate in-ferioară, dar poate face şi mai agreabil un vin bun.

Universul vinurilor

„Pentru mine, fiecare pahar este un telescop diferit. În funcţie de caracteristicile telescopului pe care îl utilizaţi, veţi putea „vedea” Calea lactee sau o singură stea”.

„Imaginea, ansamblul caracteristicilor şi armonia a mii de stele sau o singură stea în toată splendoa-rea ei – totul depinde de momentul şi de tipul de vin pe care doriţi să îl gustaţi şi/sau să îl studiaţi.

„Numai cu un telescop perfecţionat veţi putea vedea universul în toată măreţia lui. Şi acest telescop este paharul de degustare”.

Autor: Hubert Weber, maestru oenolog

Figura 1: Forma şi dimensiunile paharului ISO, utilizat pentru degustare

Gustavo Precedo este expert în domeniul analizei senzoriale a vinurilor şi trăieşte în Argentina. Posedând o experienţă de 20 de ani în domeniu,

dl Precedo este evaluator în cadrul grupurilor senzoriale de degustatori, în cadrul Şcolii de Agronomie a Universităţii din Buenos Aires şi predă în şcolile şi cluburile de enologie. El este autorul a trei cărţi consacrate analizei senzoriale a vinurilor: „Vinurile şi butaşii din Argentina”, 2000, „Manual de degustare a vinurilor”, 2004 şi „Degustarea vinurilor argentiniene“, 2008. În plus, el este membru al juriului expoziţiei Mercoláctea de mai mulţi ani. Dl Precedo este membru al subcomitetului tehnic cu privire la analiza senzorială a IRAM, membru al ISO pentru Argentina.


26

Aţi putea să vă spălaţi pe dinţi mes-tecând beţigaşe (rămurele de copaci), pene de păsări, ghimpi de porcuşor spi-nos sau oase de animale? Acestea erau, totuşi, mijloacele utilizate înainte de in-ventarea periuţei de dinţi moderne.

Ieri şi astăzi

Cea mai veche descriere a unei pe-riuţe de dinţi primitive provine din China şi datează din anul 1600 înainte de Christos. Era vorba de o rămurică a cărei extremitate era scămoşată. Prima periuţă cu peri de porc a fost inventată în China, în epoca dinastiei Tang (619-907). În Anglia, periuţa de dinţi a fost produsă pentru prima dată în serie în urmă cu 232 de ani. Este foarte puţin probabil ca

aceste prime periuţe să fi fost conforme cu standardele ISO. Periuţele de dinţi moderne sunt, în general, din fibre sin-tetice, deşi, uneori, pot fi utilizaţi şi peri de animale. Astăzi, consumatorii sunt preocupaţi mai mult de sănătatea lor buco-dentară, iar fabricanţii se strădu-iesc să răspundă necesităţilor lor, propu-nând o gamă largă de produse.

Încercări

Tipurile de periuţe de dinţi sunt multiple şi proprietăţile lor sunt dife-

rite, dar cum putem fi siguri că ele nu vor da greş în condiţiile unei utilizări normale?

ISO a publicat patru standarde internaţi-onale referitoare la periuţele de dinţi

Periuţele de dinţi manuale nu tre-buie să se rupă sau să îşi piardă filamen-tele la utilizare. Nu trebuie să aveţi nicio teamă cu periuţele care au fost supuse cu succes încercărilor specificate în stan-dardul ISO 20126:2012*, Stomatologie. Periuţe de dinţi manuale. Cerinţe gene-rale şi metode de încercare. ISO 20126 furnizează criteriile de conformitate şi de neconformitate, recomandările pen-tru controlul fizic, cerinţele şi încercă-rile de rezistenţă la oboseală, rezistenţa la atac chimic şi rezistenţa mânerului, precum şi recomandări pentru marca-rea, etichetarea şi ambalarea periuţelor de dinţi manuale. De exemplu, ISO 20126 precizează că ambalajul trebuie să fie proiectat astfel încât să nu conta-mineze periuţa de dinţi, nici să permită contaminarea ei. Dacă un fabricant re-

* Asociaţia de Standardizare din România – or-ganismul naţional de standardizare – a adoptat acest standard ca standard român. A se vedea nota de la sfârşitul articolului

Periuţele de dinţi ISO

Derek W. Jones

Ştiaţi că standardele ISO vă ajută să aveţi un surâs frumos şi o bună sănătate buco-dentară? Dintre miliardele de persoane care se spală pe dinţi în fiecare zi, puţine ştiu că ISO a publicat patru standarde referitoare la periuţele de dinţi.


comandă sterilizarea periuţelor sale de dinţi, produsul trebuie să satisfacă toate cerinţele standardului după sterilizare. Această versiune din 2012 a standar-dului introduce o cerinţă nouă şi o în-cercare pentru a determina rezistenţa la şoc a mânerelor periuţelor de dinţi. Care este importanţa flexibilităţii suprafeţei periuţei? ISO 22254:2005*, Stomatolo-gie. Periuţă de dinţi manuală. Rezistenţa la deflexie a suprafeţei periuţei, specifică o metodă de încercare pentru a stabili rezistenţa la deflexie a suprafeţei periu-ţei. Se aplică periuţelor de dinţi clasice, cu suprafaţă plană. Ce putem spune despre periuţele de dinţi electrice? ISO 20127:2005*, Stomatologie. Periuţe de dinţi electrice. Cerinţe generale şi me-tode de încercare, studiază caracteristicile fizice ale acestor produse, cu scopul de a favoriza securitatea la utilizarea pentru care au fost prevăzute. Un alt standard se referă la micile periuţe interdentare care facilitează curăţarea părţilor al că-ror acces este dificil. ISO 16409:2006*, Stomatologie. Periuţe pentru igiena orală. Periuţe interdentare manuale, specifică cerinţele şi metodele de încercare care permit determinarea criteriilor de per-formanţă. Ele conţin şi informaţii cum ar fi instrucţiunile fabricantului în do-meniul utilizării şi al etichetării amba-lajului.

Să răspundem necesităţilor consumatorilor!

Fabricanţii au adus numeroase schimbări funcţionale şi estetice produ-selor lor. Unele periuţe de dinţi afişează data de înlocuire a periuţei; alte au un mâner mai gros şi mai lung pentru o manipulare mai bună. Şi materialele au evoluat: materiale plastice translucide şi mai flexibile pentru mâner, componente cu caneluri din elastomeri, pentru ca degetele să nu alunece. Schimbările ob-servate în preferinţele consumatorilor în domeniul produselor destinate îngrijirii dinţilor şi a gingiilor şi în atitudinile faţă de îngrijirile buco-dentare sunt semnul unei responsabilizări personale şi a unei atenţii acordate îngrijirilor preventive. Pentru o igienă orală impecabilă, periu-ţele de dinţi sunt importante în aceeaşi măsură ca şi pasta de dinţi. Ele au rolul de a elimina resturile alimentare, dar şi placa dentară şi de a stimula gingiile. O periuţă de dinţi conformă cu standardul ISO corespunzător îşi va face pe deplin datoria.

Igiena orală începe cu o periuţă de dinţi bună

Preţul unei periuţe de dinţi manuale, pe an este de 5 dolari ameri-cani, care, înmulţiţi cu 4 miliarde de in-divizi, reprezintă o piaţă de aproximativ 20 miliarde de dolari americani. Totuşi, în numeroase state dezvoltate, periuţele de dinţi electrice reprezintă, probabil, mai mult de 50% din total. Preţul lor oscilează între 20 şi 100 de dolari ame-ricani. Costul pentru înlocuirea capului periuţei este de aproximativ 5-10 dolari americani pe an. Rezultă că piaţa mon-dială a periuţelor de dinţi este vastă şi concurenţială. Este, deci, important pentru consumatori să se asigure că pe-riuţa lor de dinţi este conformă cu un standard ISO. Standardele referitoare la igiena orală au fost elaborate de comi-tetul tehnic ISO/TC 106, Stomatologie, subcomitetul SC 7, Furnituri pentru igi-ena orală. Standardelor cu privire la peri-uţele de dinţi, acest comitet le-a adăugat standarde cu privire la pastele de dinţi (ISO 11609:2010*, Medicină dentară. Produse pentru igiena orală. Cerinţe, me-tode de încercare şi marcare), apă de gură (ISO 16408:2004, Medicină dentară. Produse de igienă orală. Apă de gură), aţă dentară (ISO 28158:2010*, Stomatologie. Aţă dentară cu dispozitiv de manevrare integrat şi produse de albire a dinţilor, ISO 28399:2011, Stomatologie. Produse de albire a dinţilor, pentru uz extern).

Derek W. Jones este preşedinte al ISO/TC 106, Stomatologie şi lucrează la elaborarea standardelor din 1971. El este profesor onorific în domeniul bio-materialelor la Universita-tea Dalhousie (Canada).


STANDARDE DIN CUPRINSUL ACESTUI ARTICOL ADOPTATE DE ASO-CIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA

EN ISO 20126 :2012, cu indicativul SR EN ISO 20126 :2012 şi titlul : Stomatologie. Periuţe de dinţi manuale. Cerinţe generale şi metode de încercare ;EN ISO 22254 :2005, cu indicativul SR EN ISO 22254 :2006 şi ti-tlul : Stomatologie. Periuţă de dinţi manuală. Rezistenţa la deflexie a suprafeţei periuţei ;EN ISO 20127 :2005, cu indicativul SR EN ISO 20127 :2005 şi titlul : Stomatologie. Periuţe de dinţi electrice. Cerinţe generale şi metode de încercare ;EN ISO 16409 :2006, cu indicativul SR EN ISO 16409 :2007 şi titlul : Stomatologie. Periuţe pentru igiena orală. Periuţe interdentare ma-nuale ;EN ISO 11609 :2010, cu indicativul SR EN ISO 11609 :2011 şi titlul : Medicină dentară. Produse pentru igiena orală. Cerinţe, metode de încercare şi marcare ;EN ISO 28158 :2010, cu indicativul SR EN ISO 28158 :2010 şi titlul : Stomatologie. Aţă dentară cu dispozitiv de manevrare integrat

28

Această variaţie este la fel de nor-mală ca şi diferenţele de înălţime şi greutate. În consecinţă, o abatere în raport cu media, atâta timp cât nu este extremă, nu este considerată problema-tică. Dar aceste diferenţe individuale constituie adesea o sursă de probleme. De exemplu, unii utilizatori de aparate destinate marelui public sau de aparate de birou, pot fi deranjaţi de zgomotul slab şi continuu al unui aparat. La ele acasă, alte persoane pot fi deranjate de zgomotele slabe care pătrund din exte-rior în mediul lor de viaţă. În acest sens, este destul de îngrijorător de constatat că adesea plângerile nu sunt înţelese şi rezolvate în mod satisfăcător.

Pragul de audiţie

Nivelul pragului de audiţie, spe-cificat în standardul ISO 226:2003, Acustică. Linii izozonice normale, a fost utilizat la evaluarea zgomotului cu titlul de criteriu pentru a judeca audibilitatea unui sunet. Pragul de audiţie este ni-

velul la care un sunet este perceput ca fiind audibil. Un element sonor infe-rior pragului este, în general, conside-rat ca inaudibil. Totuşi, este interesant de relevat că pragurile specificate în ISO 226 sunt valori „medii”, adică me-diane obţinute pe grupuri de persoane tinere care au o capacitate auditivă nor-mală. Pragul nu desemnează o limită absolută de audiţie. De fapt, pragul de

audiţie al jumătăţii populaţiei este infe-rior valorii normative date în ISO 226. Nu este, deci, surprinzător ca o compo-nentă de frecvenţă, în zgomot, al cărui nivel este inferior pragului cu câţiva de-cibeli, să fie detectate de anumite per-soane şi să pună o problemă de zgomot. Pentru că nu cunosc sau nu înţeleg bine acest fapt, unii proiectanţi au fost depă-şiţi de asemenea cazuri.

Repartiţia pragurilor

Standardul ISO 28961:2012, Acus-tică. Repartiţia statistică a nivelurilor liminare de audiţie ale persoanelor oto-tologic normale, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 25 de ani, în condiţii de ascultare în câmp liber, a fost elaborat pentru a pune capăt acestei confuzii şi acestei

Kenji Kurakata şi Einar Laukli

Sensibilitatea auditivă variază în funcţie de persoane. Cele care au o sensibilitate prea mare pot auzi sunete subtile pe care altele nu le pot percepe. Îmbătrânirea, boala şi expunerea la zgomote puternice afectează funcţiile auditive ale omului. Chiar şi la persoanele care au un auz „normal”, sensibilitatea variază considerabil.


situaţii stânjenitoare. Acest standard in-ternaţional descrie repartiţia nivelurilor liminare de audiţie ale persoanelor oto-tologic normale în funcţie de frecvenţă. În acest context, înţelegem prin per-soană „ototologic normală”, o persoană perfect sănătoasă, care nu prezintă ni-ciun semn sau simptom de afecţiuni ototologice, al căror canal auditiv extern nu este obstrucţionat de cerumen, care nu a suferit anterior nicio expunere anormală la zgomot, care nu ia medi-camente potenţial ototologice şi care nu are antecedente de pierdere auditivă în familie. Fracţiile distribuţiei nivelurilor de audiţie în jurul valorilor mediane ale ISO 226 sunt calculate cu ajutorul ecuaţiilor simple şi al tabelelor nume-rice. Calculul poate fi efectuat pe toată gama de frecvenţe audibile, de la 20 Hz, la 16 000 Hz. Consultând standardul, cititorul poate estima, de exemplu, ni-velul acustic al unui sunet cu frecvenţa de 1 000 Hz, pe care doar o persoană din zece, care posedă un auz foarte fin, o poate auzi.

Sunet neregulat

Nu toate sunetele sunt egale. Iată de ce ISO a publicat standardul ISO 7779:2010*, Acustică. Măsurarea zgomotului aerian emis de echipamentele pentru tehnologia informaţiilor şi pentru telecomunicaţii, care defineşte un crite-riu pentru emisia acustică a echipamen-telor. Standardul utilizează repartiţia pragurilor de audiţie pentru evaluarea componentelor tonale discrete emer-gente ale sunetului. De exemplu, când o maşină supusă la încercare emite un sunet inferior primului percentil al re-partiţiei nivelurilor de audiţie, compo-nenta tonală este considerată inaudibilă. Un enunţ de tipul: „nicio componentă tonală discretă audibilă” sau „nicio com-ponentă tonală discretă emergentă” poate fi inclus în raportul de încercare. Se poate dovedi tehnic posibil să se ate-nueze sunetul neregulat până el devine inaudibil, dar acest lucru este costisitor. Proiectanţii de produse pot dori să cu-noască nivelul la care zgomotul poate fi redus pentru a produce o maşină relativ silenţioasă.

* Asociaţia de Standardizare din Româ-nia – organismul naţional de standardiza-re – a adoptat acest standard cu indicativul SR EN ISO 7779:2011, Acustică. Măsurarea zgo-motului aerian emis de echipamentele pentru tehno-logia informaţiilor şi pentru telecomunicaţii

Rolul în audiologie

Un alt domeniu de aplicaţie al stan-dardului ISO 28961 este audiologia. De exemplu, este posibil să se utilizeze standardul pentru a estima pragurile de audiţie care ar trebui să caracterizeze 90% din populaţie. Această gamă poate servi drept referinţă pentru a diagnos-tica dacă sensibilitatea auditivă a unei persoane este normală sau nu. Standar-dele descriu valori, dimensiuni şi alte caracteristici ale produselor care trebuie să fie specificate clar şi cât mai exact po-sibil. O toleranţă dimensională şi o in-certitudine de măsurare importante nu sunt de dorit. Prin contrast, standardele axate pe caracteristicile umane, cum ar fi standardul ISO 28961, examinează variaţia inerentă între persoane. În afară de valorile centrale precum media arit-metică, variaţia este necesară pentru a stabili cu precizie profilul unei populaţii ţintă.

ISO 226 rămâne unul din standardele cele mai cunoscute

Este important de relevat că aspec-tele nenormative ale caracteristicilor umane pot constitui o parte importantă a standardului.

Standardul de acustică cel mai cunoscut

Componentele sistemelor audio de înaltă fidelitate, precum amplificatoa-rele şi difuzoarele, trebuie să aibă un răspuns în frecvenţă uniformă. Ele tre-buie să poată transmite şi produce orice semnal sonor în mod egal, independent

de frecvenţă. Prin contrast, răspunsul în frecvenţă al sistemului auditiv uman nu este deloc uniform. El nu răspunde sunetelor cu frecvenţe joase sau foarte ridicate şi este extrem de sensibil la su-nete în jurul a 3 000 Hz. Standardul ISO 226 descrie liniile izozonice, care sunt nivelurile de presiune acustică ale sunetelor pure pe care le percepem ca având aceeaşi intensitate, indiferent de diferenţa de frecvenţă. În această fa-milie de linii izozonice, curba nivelului de audiţie este cea mai joasă, cu o in-tensitate apropiată de zero. Standardul ISO 226, care există de mult timp, a fost revizuit în 2003, când s-au încorporat în el ultimele date de măsurare. Liniile izozonice care stabilesc caracteristicile fundamentale ale audiţiei noastre sunt menţionate în aproape orice manual de acustică şi de ştiinţe ale audiţiei. Cu lunga sa istorie, ISO 226 rămâne unul din standardele cele mai cunoscute.


Einar Laukli este titular al unui MSc în domeniul acusticii, acordat de Institutul Norvegian de Tehnologie şi al unui doctorat acordat de Universitatea

Tromsø. Principalul său subiect de interes este electrofiziologia audiţiei. Timp de mai mulţi ani, profesorul Laukli a fost coordonator al ISO/TC 43, Acustică, GT 1, Prag de audiţie.

Kenji Kurakata este şef al grupului Proiectare accesibilă, la Institutul de Cercetare pentru Tehnologiile Umane, care ţine de Institutul Naţional de Ştiinţe

şi Tehnologii Industriale Avansate, Tsukuba, Japonia. El este expert pe lângă grupul de lucru GT 1, Prag de audiţie, al comitetului tehnic ISO/TC 43, Acustică. De asemenea, el este secretar al GT 2, Ergonomie pentru persoanele cu cerinţe speciale, al comitetului tehnic ISO/TC 159, Ergonomie, şi coordonator al grupului de lucru referitor la accesibilitate, al ISO/TC 159.

30

Abordarea ştiinţifică a acusticii să-lilor a debutat în anii 1890, când Wal-lace C. Sabine, tânăr profesor de fizică la Universitatea Harvard, a pus la punct conceptul de durată a reverberaţiei.

O acustică bună este importantă

Primul standard internaţional în acest domeniu, ISO 3382:1978, Acus-tică. Măsurarea duratelor de reverberaţie în sălile de spectacol, specifica tehnica de măsurare aplicată sălilor de concert. Întrucât acustica, ca ştiinţă, a continuat să evolueze, standardul ISO 3382 este

astăzi alcătuit din trei părţi, şi anume: pentru sălile de spectacole, încăperile obişnuite şi birourile deschise.

Acustica lui Sabine

Sabine definea durata de reverbe-raţie ca fiind durata necesară pentru ca intensitatea sonoră să scadă cu 60 de-cibeli (dB) după oprirea emisiei unei surse staţionare. În anii 1900 nu existau, totuşi, microfoane sau alte dispozitive electronice pentru măsurări. Telegra-fonul, primul dispozitiv de înregistrare electromagnetică a sunetului, tocmai fusese inventat (şi brevetat în 1898) de către inginerul danez Valdemar Poul-sen şi a trebuit să se aştepte anii 1930 pentru ca Vilhelm Lassen Jordan, de la

Universitatea Tehnică din Danemarca, să îl aplice la măsurările acustice. Pentru a măsura durata de reverberaţie a unei săli, Sabine utiliza un cronometru şi patru seturi identice de tuburi de orgă repartizate în sală (a se vedea Figura 1). Bazându-se pe urechea sa, el măsura timpul scurs între momentul închiderii tuburilor de orgă şi cel în care sunetul devenea inaudibil. Repetând această procedură cu patru seturi de tuburi de orgă în loc de unul, Sabine a reuşit să stabilească diferenţa de durată care corespundea unei descreşteri cu 6 dB (adică exact 1/10 din durata de reverbe-raţie, care corespunde unei descreşteri cu 60 dB).

Prima etapă

Standardul ISO 3382:1975 con-ţinea enunţul următor: „Există la ora actuală mai multe metode de măsurare a duratei de reverberaţie şi noi idei au apărut cu privire la acest subiect. Fiecare din aceste metode poate da un rezultat diferit pentru aceeaşi sală de spectacole. Prima etapă constă în standardizarea unei metode uzuale astfel încât să fie posibil să se compare datele furnizate de această singură metodă”. Sunetul trebuie să fie produs de preferinţă de către un difuzor, dar sunt menţionate şi alte surse sonore: tirul unei arme de foc sau o orgă în biserici şi în sălile de con-certe. De asemenea, este posibil să se utilizeze orchestra: „Pasajele fortissimo ale compoziţiilor muzicale, urmate de pauze suficient de lungi sunt bune, co-respund”. Uvertura Coriolan, de Betho-ven, este utilizată adesea pentru măsu-rări acustice, întrucât ea debutează cu o serie de acorduri, urmate de tăcere. În deceniile care au urmat, tehnicile de măsurare a sunetului s-au dezvoltat odată cu apariţia microfoanelor şi a di-fuzoarelor, iar înregistratorul de nivel a devenit dispozitivul privilegiat pentru a

Acustica sălilor de concert şi a birourilor

Hens Holger Rindel

Să asculţi un concert? Să lucrezi într-un birou deschis? O acustică bună este importantă. Seria de standarde ISO 3382*, Acustică. Măsu-rarea parametrilor acustici ai sălilor, consolidează criteriile de calitate acustică pentru sălile de spectacol, birourile deschise şi alte tipuri de săli.

* Asociaţia de Standardizare din România – or-ganismul naţional de standardizare – a adoptat această serie de standarde ca standarde române. A se vedea nota de la sfârşitul articolului

Figura 1: Dispozitivul lui Sabine pentru măsurarea duratei de reverbera-ţie cu ajutorul a patru seturi de tuburi de orgă (Ref. W.C. Sabine, 1922. Collected Papers on Acoustics, Harvard University Press, 1922 [Reprint by Dover Publications, New York [964]).


măsura durata de reverberaţie. Înregis-tratorul de nivel era prevăzut cu o peniţă care trasa graficul nivelului de presiune acustică în decibeli pe o bandă de hârtie care se deplasa cu o viteză de derulare bine stabilită. Astfel, când sursa sonoră din sală era întreruptă, panta curbei de descreştere servea la calcularea duratei de reverberaţie (a se vedea Figura 2). Deficienţele primului standard au de-venit curând manifeste. De exemplu, o sursă de impulsuri, precum un tir al unei arme de foc, nu dă aceleaşi rezul-tate ca o sursă sonoră staţionară între-ruptă, precum un difuzor.

Perfecţionare continuă

În 1997, ISO 3382 a fost actuali-zat, pentru a rezolva problemele puse de metode de măsurare incomparabile. Analiza directă a unui tir al unei arme de foc sau a unor surse de impulsuri a fost abandonată. Metoda de răspuns in-tegrat prin impulsuri a fost stabilită ca fiind echivalentă cu metoda tradiţională a zgomotului întrerupt. Ca şi prima ediţie a standardului, această a doua

ediţie se referea în mod deosebit la să-lile de concert destinate muzicii clasice. Noi anexe stabileau un anumit număr de parametri acustici ai sălilor, pentru a descrie condiţiile de audiţie într-o sală de spectacole. Ideea este aici că durata de reverberaţie, importantă cu titlul de descriptor global al acusticii unei săli, nu este suficientă pentru a descrie ca-litatea acustică a acesteia. Într-adevăr, ascultarea muzicii într-o sală de con-cert este o percepţie multidimensională. Parametrii de acustică ai sălilor indi-cate în standardul ISO 3382:1997 au creat o referinţă comună care permite compararea datelor măsurate în lumea întreagă. De asemenea, standardul a stabilit o bază solidă de discuţii pentru cercetătorii din acest domeniu, după cum atestă conferinţele internaţionale de acustică, care au consacrat sesiuni speciale parametrilor ISO 3382.

Noi tehnici de măsurare

Recent, au fost puse la punct noi tehnici de măsurare. Ele reprezintă un câştig de timp şi îmbunătăţesc exactita-tea măsurărilor duratei de reverberaţie.

ISO 3382 are astăzi trei părţi: pentru sălile de spectacole, pentru încăperile obişnuite şi pentru birourile deschise

Standardul ISO 18233:2006*, Acus-tică. Aplicarea noilor metode de măsurare în acustica clădirilor şi a încăperilor, de-scrie două metode bazate pe tratarea digitală a semnalelor, pentru a deriva din ele răspunsul prin impulsuri al în-căperii. Metoda secvenţei de lungime maximă (MLS) măsoară un zgomot pseudoaleatoriu, asociindu-i o tehnică de autocorelare. Metoda baleierii si-nusoidale măsoară un sunet sinusoidal care schimbă încet frecvenţa, trecând de la o frecvenţă foarte joasă, la o frecvenţă ridicată, asociindu-i o tehnică denumită a deconvoluţiei, pentru a deriva din ea răspunsul prin impulsuri al încăperii.

Alte domenii de aplicare

Măsurarea duratei de reverberaţie nu se limitează doar la sălile de spec-tacole, aplicându-se şi încăperilor foarte diverse: săli de clasă, de conferinţă, de restaurant, de sport, săli industriale, ho-luri de gări şi terminale de aeroporturi. În plus, durata de reverberaţie trebuie să fie măsurată în relaţie cu multe alte mă-surări acustice, cum ar fi izolaţia sonoră dintre două încăperi. În acest caz, du-rata de reverberaţie este utilizată cu titlu corectiv, pentru a garanta că izolaţia so-noră este măsurată independent de con-diţiile acustice ale încăperii receptoare. Standardul ISO 3382:1997 era axat pe măsurarea duratei de reverberaţie doar în sălile de concert. Acest lucru nu era

Parametrii acustici ai sălilor

Ascultarea muzicii într-o sală de concert este o percepţie multidimensională. Pentru a caracte-riza calitatea acustică a unei săli de spectacol, durata de reverberaţie trebuie să fie completată de alţi parametri, dintre care mulţi sunt definiţi în ISO 3382-1:2009, Acustică. Măsurarea para-metrilor acustici ai sălilor. Partea 1: Săli de specta-cole. Pentru auditorii din sală, cei cinci parametri acustici sunt următorii:

Nivelul sonor subiectiv (nici prea ridicat, nici yprea scăzut);Impresia de reverberaţie (nici prea scăzută, ynici prea puternică);Impresia de claritate a sunetului (valoarea ypreferată variind de la ridicată – pentru cu-vânt, la slabă – pentru muzica de cor şi de orgă);Lăţimea sursei aparente (reflexia acustică ya pereţilor laterali contribuie la o percepţie auditivă în care sunetul provine de la o sursă lărgită, nu de la un punct);Învăluirea auditorului (sentimentul de a face yparte din sunet).

Pentru muzicienii de pe scenă, alţi doi parame-tri:

Condiţii de ansamblu (în ce măsură muzicienii yse aud clar);Impresia de reverberaţie (în ce măsură muzici- yanul aude răspunsul sălii la instrumentul lui).

32

satisfăcător întrucât poziţiile sursei şi ale microfoanelor, de exemplu, erau de-scrise în raport cu scena şi cu scaunele din sală. S-a decis, deci, să se împartă standardul ISO 3382 în două părţi:

Partea 1 se referă la sălile de specta- ycole (2009);Partea 2 se referă la durata de reverbe- yraţie în încăperile obişnuite (2008).

Birouri deschise

Acest lucru ar fi putut fi sfârşitul „poveştii”, dacă birourile deschise sau spaţiile deschise nu ar fi fost generali-zate. Birourile deschise pot pune seri-oase probleme acustice. Mai multe pro-iecte de cercetare în acest domeniu au arătat că durata de reverberaţie nu este un descriptor suficient pentru a stabili proprietăţile acustice ale acestor spaţii de lucru. Parametrii cei mai importanţi sunt cantitatea de material de absorbţie acustică, utilizarea posibilă a ecranelor între locurile de muncă, nivelul zgomo-tului de fond şi nivelul de putere acus-tică al cuvântului şi, în mod mai general, repartiţia locurilor de muncă.

Ascultarea muzicii într-o sală de concert este o percepţie multidimensională

ISO 3382-3:2012, Acustică. Măsu-rarea parametrilor acustici ai încăperilor. Partea 3: Birouri deschise, introduce, în consecinţă, parametri acustici complet diferiţi: coeficientul de descreştere spa-ţială a sunetului, cu un spectru tip de putere acustică a cuvântului ca măsură a propagării sunetului în sală şi inteligibi-litatea cuvântului în funcţie de distanţă. Din acest al doilea parametru sunt deri-vate două măsurători simple: distanţa de confidenţialitate şi distanţa de distrac-ţie. Prima este distanţa unei surse când cuvântul nu este inteligibil din cauza atenuării şi a zgomotului de fond şi a doua este distanţa când cuvântul nu este decât parţial inteligibil şi participă în mare măsură la zgomotul de fond. Acest standard publicat recent, care conţine noi parametri acustici, poate constitui o bază comună pentru cercetarea şi dez-voltarea birourilor deschise, mai bine proiectate. După cum am constatat în deceniile precedente, în cazul sălilor de concert, el poate reprezenta un progres important către metode şi parametri de

măsurare bine definiţi, care permit să se compare datele cercetătorilor diferiţi şi datele privind situaţii diferite. În iunie 2012, conferinţa internaţională Euro-noise cuprindea o sesiune cu privire la proiectarea birourilor deschise, consa-crată examinării rezultatelor utilizării noului ISO 3382-3. Sperăm că această parte a standardului va permite să se înţeleagă mai bine problemele puse de birourile deschise şi va conduce la pro-iectări mai bune în viitor.

O acustică de clasă mondială

Numeroase săli de concert constru-ite recent pretind a avea o „acustică de clasă mondială”. Chiar dacă acest lucru nu este întotdeauna adevărat, se pare că noile săli au, în general, o acustică mai bună decât înainte. ISO 3382 a avut o contribuţie importantă în acest sens, împreună cu instrumentele de predicţie îmbunătăţite.

Jens Holger Ringer este consultant prin-cipal la Multiconsult A/S Norway, cercetă-tor principal la Odeon A/S Danemark şi fost profesor de acustică la Universitatea Tehnică

din Danemarca. Dl Rindel a fost coordonator al grupului de lucru GT 19, Măsurarea duratei de reverberaţie în încăperi, al subcomitetului SC 2, Acustica clădirilor, al ISO/TC 43, Acustică, precum şi al ISO/TC 43/SC 2/GT 24, Aplicarea noilor metode de măsurare în acustica clădirilor şi al ISO/TC 43/SC 2/GT 25, Metode de încercare pentru măsurarea coeficientului de dispersie a incidenţei aleatoare a suprafeţelor.


STANDARDE DIN CUPRINSUL ACESTUI ARTICOL, ADOPTATE DE ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA

EN ISO 3382-1 :2009, cu indicativul SR EN ISO 3382-1 :2009 şi titlul : Acustică. Măsurarea parametrilor acustici ai încăperilor. Partea 1 : Săli de spectacole ;EN ISO 3382-2 : 2008, cu indicativul SR EN ISO 3382-2 :2008 şi titlul : Acustică. Măsurarea parametrilor acustici ai încăperilor. Partea 2 : Durata de reverberaţie a încăperilor obişnuite ;EN ISO 3382-3 :2012, cu indicativul SR EN ISO 3382-3 :2012 şi titlul : Acustică. Măsurarea parametrilor acustici ai încăperilor. Partea 3 : Birouri deschise ;EN ISO 18233 :2006, cu indicativul SR EN ISO 18233 :2006 şi ti-tlul : Acustică. Aplicarea noilor metode de măsurare în acustica clădirilor şi a încăperilor.

Figura 2: Dispozitiv portabil pentru măsurarea duratei de reverberaţie cu ajutorul unui tir de armă de foc şi al unui înregistrator de nivel [Ref. K. B. Ginn (1978). Architectural Acoustics, Bruel&Kjoer, Denmark].


Acest nou standard a fost elaborat de comitetul tehnic ISO/TC 176, Ma-nagementul calităţii şi asigurarea calită-ţii, subcomitetul SC 3, Tehnici de sprijin, prin intermediul grupului său de lucru GT 15, Linii directoare referitoare la participarea şi la competenţa personalului.

Importanţa personalului

Pentru GT 15, cele opt principii ale managementului calităţii la originea fa-miliei ISO 9000 implică faptul că as-

pectele SMC legate de personal să fie abordate mai clar. Principiul implicării personalului, al ISO 9001, este urmă-torul: „Personalul de la toate nivelurile

este esenţa însăşi a unei organizaţii şi o implicare totală din partea lui permite utilizarea abilităţilor sale în folosul or-ganizaţiei”. Acest anunţ este legat de principiul leadership-ului. „Conduce-rea stabileşte orientările organizaţiei. Trebuie să se creeze şi să se menţină un mediu intern în care toate persoanele să poată să se implice pe deplin în reali-zarea obiectivelor organizaţiei”. Grupul de lucru a pus, deci, la punct un proces pentru a încuraja implicarea şi compe-tenţa personalului. De asemenea, el a examinat fiecare element al ISO 9001, a identificat problemele tip ale sistemelor de management care pot să se producă din cauza lipsei implicării personalului, precum şi acţiunile specifice pentru de-păşirea acestor probleme.

Standardul ISO 10018 ajută la aplicarea ISO 9001

Peter Merrill

Standardul ISO 10018:2012*, Managementul calităţii. Linii direc-toare pentru implicarea şi competenţa personalului, oferă un cadru pen-tru a obţine ce este mai bun de la angajaţi în procesul de imple-mentare a sistemelor de management al calităţii (SMC), bazate pe ISO 9001:2008. El se aplică întregii organizaţii, indiferent de mă-rimea ei, de tipul sau de activitatea sa. El este destinat conducerii, managerilor, supraveghetorilor, practicienilor calităţii, reprezentan-ţilor managementului calităţii şi responsabililor de resurse umane. Standardul se aplică împreună cu celelalte standarde pentru sisteme de management.

* Asociaţia de Standardizare din România – or-ganismul naţional de standardizare – a adop-tat standardul ISO 10018:2012, cu indicativul: SR ISO 10018:2012 şi titlul: Managementul ca-lităţii. Linii directoare pentru implicarea şi compe-tenţa personalului Figura 1: Procesul de dezvoltare a implicării personalului şi al obţinerii competenţei într-o organizaţie

4.4Analiză

4.5Plani�care

4.6Implementare

4.7Evaluare

• Nevoile organizaţiei• Politici şi obiective• Analize anterioare

• Competenţă adecvată • Personal implicat• Documentaţie pentru analiză

ÎmbunătăţireElemente de intrare: Îmbunătăţire:

34

Conţinut şi definiţii principale

Două definiţii esenţiale ale ISO 10018, puse în evidenţă în titlul său, sunt următoa-rele:

3.1 Competenţa, definită ca fiind „capacitatea de a aplica cunoştinţe şi abilităţi pentru a obţine rezultatele in-tenţionate”.

3.5 Implicarea, definită ca fiind „an-gajarea pentru şi contribuţia la, obţine-rea obiectivelor comune”.

ISO 10018 urmează structura lui ISO 9001, cu excepţia capitolului 4: Managementul implicării şi competenţei personalului şi cuprinde elementele urmă-toare:

5. Responsabilitatea managementului;6. Managementul resurselor;7. Realizarea produsului;8. Măsurare, analiză şi îmbunătăţire.

În plus, standardul cuprinde o Anexă A: Factorii care au impact asupra implică-rii şi competenţei personalului, precum şi o Anexă B: Autoevaluarea.

Formarea, lucrul în echipă şi comu-nicarea sunt bazele implicării persona-lului

Capitolul 4: Managementul implicării şi competenţei personalului

Capitolul 4 descrie procesele pe care o organizaţie le poate utiliza pentru a implementa şi a menţine implicarea şi competenţa personalului în domeniul SMC (a se vedea Figura 1). El descrie, de asemenea, modul în care conducerea

ar trebui să încurajeze personalul să îşi asume responsabilităţi şi să creeze con-diţii care îi permit să obţină rezultatele dorite. Procesul cuprinde patru etape:

4.4 Analiza: datele sunt culese şi anali-zate pentru a stabili obiectivele pe termen scurt şi lung ale organizaţiei în domeniul implicării şi competenţei personalului.

4.5 Planificarea: sunt create proce-duri pentru a planifica procesul de im-plicare şi de achiziţie a competenţelor la nivelul organizaţiei, al grupului şi al individului.

4.6 Implementarea: planurile şi acţi-unile sunt implementate pentru realiza-rea obiectivelor.

4.7 Evaluarea: planurile, acţiunile şi rezultatele sunt evaluate pentru a iden-tifica posibilităţile de îmbunătăţire.

Paragraful 4.6 descrie acţiunile ge-nerale de leadership care îşi propun să întărească implicarea personalului

şi modul de implementare a acestora într-un mediu în care personalul parti-cipă la planificare şi exercită o influenţă asupra deciziilor şi acţiunilor care afec-tează activităţile sale. Procesul de impli-care a personalului cuprinde un anumit număr de factori umani:

Comunicare y : apropie persoanele şi creează o viziune comună;Recrutare y : proces de cercetare, exami-nare şi selectare a personalului pentru un post, în cadrul unei organizaţii;Conştientizare y : odată ce a fost stabi-lită comunicarea, personalul trebuie să ştie că ISO 9001 cere de la o orga-nizaţie ca ea să stabilească şi să men-ţină un SMC.Angajament y : angajamentul angajato-rului este angajamentul întreprinderii de a crea o viziune comună între an-gajaţi şi manageri.Lucru în echipă şi colaborarea: y când per-soanele lucrează la un obiectiv comun.Responsabilitate şi autoritate: y manage-rii au responsabilitatea de a conferi personalului dreptul de a lua decizii cu privire la activităţile sale.Creativitate şi inovare: y reuşita provine dintr-un grad ridicat de creativitate. A face posibilă creativitatea produce un grad mai înalt de satisfacţie indi-viduală şi, în consecinţă, o implicare mai puternică.Recunoaştere şi recompensare: y trebuie ca organizaţia să recunoască acţiunile care îmbunătăţesc implicarea personalului.

Liniile directoare furnizate în para-graful 5-8 descriu acţiuni specifice care îşi propun să răspundă cerinţelor indi-viduale ale SMC, cum ar fi cele speci-ficate în ISO 9001. Unele dintre aceste acţiuni sunt indicate mai jos:

Capitolul 5: Responsabilitatea managementului

Capitolul 5 recomandă ca manage-mentul de la cel mai înalt nivel să ex-plice personalului organizaţiei valoarea creată de SMC, importanţa satisfacerii necesităţilor clienţilor şi relaţiile dintre politica în domeniul calităţii, planurile de activitate şi rolurile individuale. Ma-nagerii ar trebui să implice personalul în definirea obiectivelor şi, pregătind analiza efectuată de management, să stabilească obiectivele de implicare şi de competenţă şi să le comunice orga-nizaţiei.


Capitolul 6: Managementul resurselor

Capitolul 6 tratează resursele umane şi recomandă în acest sens o planificare care să fie strategică (pe termen lung) şi tactică (pe termen scurt) şi include un proces de recrutare şi de selectare. Pro-cesul va trebui să fie transparent pentru candidaţi şi să pună accentul pe impor-tanţa competenţei lor. Capitolul trimite, de asemenea, la procesul de achiziţie a competenţelor, descris în capitolul 4.

Capitolul 7: Realizarea produsului

Linii directoare din capitolul 7 cer ca responsabilii cu realizarea produsului şi prestarea serviciului să înţeleagă ne-cesităţile şi aşteptările clienţilor, precum şi cerinţele referitoare la produse sau servicii. Reuniunile care tratează recla-maţiile ar trebui să implice personalul serviciilor afectate de reclamaţie.

Capitolul 8: Măsurare, analiză şi îmbunătăţire

Capitolul 8 declară că, atunci când membrii personalului tuturor servicii-lor participă la echipa de audit, această echipă este considerată reprezentativă a întregii organizaţii. Acest capitol sfătu-ieşte personalul interogat în cursul unui audit să fie atent. Acest audit implică evaluarea procesului, nu a individului.

Anexa A

Anexa A descrie detaliat factorii care au o incidenţă asupra implicării şi a com-petenţei personalului, enumeraţi în 4.6. Ea explică importanţa fiecăruia dintre aceşti factori, subliniind avantajele obţinute de implementarea lor. Tabelul 1 oferă o listă completă a acestor factori umani. Iată ele-mentele unora dintre factorii-cheie:

Conştientizare y : conducerea se va asi-gura că personalul organizaţiei înţe-lege obiectivele SMC şi rolul său în sistem. El trebuie să participe la toate etapele de identificare a proceselor şi controalelor pe care le utilizează şi

să fie conştient de responsabilităţile proceselor sale.

ISO 10018:2012 – un cadru pentru a obţine ceea ce este cel mai bun de la angajaţi

Comunicare y : o comunicare eficientă este necesară pentru personalul intern şi extern al organizaţiei, pentru a se asigura că acesta lucrează cu obiective comune. Pe măsură ce organizaţiile se dezvoltă şi devin mai complexe, co-municarea devine mai dificilă. Creativitate şi inovare: y creativitatea şi inovarea în cadrul organizaţiei permit să se îmbunătăţească procesele şi pro-dusele existente, precum şi crearea de produse şi servicii noi, comercializabile. Educare şi învăţare: y organizaţia care învaţă este axată pe sporirea cunoş-tinţelor, pentru creşterea permanentă a performanţei sale. Organizaţiile trebuie să fie competente pentru a fi competitive. Împuternicire: y abilitatea permite an-gajaţilor să îşi asume activitatea şi rezultatele.Implicare: y când personalul este pe deplin angajat în activităţile organizaţiei, el are o satisfacţie personală mai mare şi or-ganizaţia îşi îndeplineşte, în consecinţă, activităţile cu mai multă eficienţă. An-gajamentul este rezultatul unei recrutări eficiente, urmată de o integrare în efec-tiv, printr-un proces de conştientizare.

Anexa B

Recomandările din capitolele 5-8 pot servi drept listă de control pen-tru evaluarea implicării şi competenţei personalului din organizaţie. Anexa B furnizează un cadru de aplicare rapidă pentru autoevaluare.

Un cadru mai bun

Deşi există un set de cunoştinţe pen-tru a trata necesităţile personalului, el nu

este imediat accesibil utilizatorilor stan-dardelor ISO. El este, adesea, dificil de găsit şi de pus în relaţie cu aceste stan-darde. Totuşi, ISO 10018 poate ajuta, fur-nizând recomandări globale cu privire la cunoştinţele care trebuie mobilizate când se implementează ISO 9001. De aseme-nea, standardul stabileşte legătura dintre standardul de management al calităţii şi implicarea personalului. El permite or-ganizaţiilor multinaţionale să dezvolte o cultură organizaţională armonizată cu un limbaj comun de management al calităţii şi să stabilească un cadru mai bun pentru comunicarea globală. Implicarea perso-nalului este o activitate de tip preventiv, care constă în a investi în formare, munca în echipă şi în comunicare. Deşi poate fi percepută ca un cost, implicarea angaja-ţilor este de fapt o schimbare în alocarea timpului de la corecţie, la prevenire. După certificarea ISO 9001 şi după ce s-a rea-lizat, datorită lui ISO 10018, o căutare a excelenţei în cadrul unui grup mai larg de persoane, organizaţiile pot progresa mai rapid către îmbunătăţirea continuă. Trece-rea de la ISO 9001 la modele şi premii de excelenţă va fi, de asemenea, facilitată.

Peter Merrill este coordonator al grupului de lucru GT 15, Linii directoare referitoare la participarea şi la competenţa personalului, subcomitetul SC 3, Tehnici de sprijin, comitetul tehnic ISO/TC 176, Managementul calităţii şi asigurarea

calităţii. Acest grup de lucru a elaborat standardul ISO 10018:2012. Dl Merrill este, de asemenea, membru al grupului consultativ strategic al ISO/TC 176 şi persoană de legătură cu ISO/TC 260, Managementul resurselor umane. Dl Merrill este conferenţiar şi autor de cărţi în domeniul managementului calităţii. El poate fi contactat la: [email protected].


Atitudine şi motivare A. 2 Leadership A. 9

Conştientizare A. 3 Lucru în reţea A. 10

Comunicare A. 4 Recunoaştere A. 11

Creativitate şi inovare A. 5 Recrutare A. 12

Educaţie şi învăţare A. 6 Responsabilitate şi autoritate A. 13

Împuternicire A. 7 Lucru în echipă A. 14

Implicare A. 8

Tabelul 1: Factori umani ai implicării şi competenţei personalului

36

Aplicaţia se comercializează plecând de la pachetul de bază la care se adaugă preţul cores-punzător numărului de accese simultane solicitate în plus (user/parolă).

În preţul pachetului de bază sunt incluse:

de la unu la patru accese simultane; x

un pachet de standarde, la alegere, în limita a 75 de pagini. x

Pe lângă facilităţile preluate de la apli-caţia InfoStandard, avantajele utilizării noii aplicaţii sunt:

posibilitatea accesării de către an- xgajaţii dvs. de la orice punct de lucru prin conectare la server, fără a mai fi legaţi de un anume calcu-lator;

instalarea aplicaţiei este mult mai xuşoară;

fiecare user îşi poate face propria xlistă de interes cu standardele pe care le utilizează cel mai des;

a fost introdusă şi căutarea după xdata (intervalul) de aprobare a standardelor.

INFOSTANDARDDORIŢI O INFORMAŢIE DESPRE UN STANDARD, DAR NU SUNTEŢI LA BIROUL DUMNEAVOASTRĂ?

SOLUŢIA ESTE ACCESUL LA INFOSTANDARD WEB

UNDE? În secţie, pe şantier, în inspecţie, în delegaţie sau chiar în fotoliul de acasă…

PE CE? Pe calculator (staţie), laptop, iPad, Smartphone…

CUM? Cu user şi parolă

APLICAŢIA INFOSTANDARD WEB

VĂ OFERĂ LIBERTATEA DE CARE

AVEŢI NEVOIE!

Informaţii la un click distanţă!WEB

Deveniţi membru ASRO ACUM!Facilităţi acordate membrilor ASRO

Acces prioritar la serviciile oferite de ASRO.

Reduceri de tarife:25% din preţul abonamentului la standardele române, indiferent de mărimea acestuia•30% din preţul aplicaţiei la achiziţionarea produsului • InfoStandard WEB10 % din valoarea tarifului pentru cursurile organizate de ASRO, inclusiv în sistem e-learning•25 % din tariful perceput la certificarea unui produs pentru următoarele etape: solicitare iniţială, elaborare şi •semnare contract, analiza documentaţiei solicitantului, redactare raport final, eliberare Licenţă pentru certificare. În limita sumei de 5 % din valoarea cotizaţiei anuale, achitată integral pentru anul în curs, membrul ASRO poate •beneficia gratuit, la solicitarea acestuia, de orice serviciu oferit de ASRO (preţul standardelor române comandate la ASRO, aplicaţia Infostandard, Revista Standardizarea etc.)

Reducere la taxa de membru în Comitetele Tehnice ale ASRO:50 lei+TVA • (faţă de 200 lei+TVA) pentru persoane juridice fără scop lucrativ, cu excepţia persoanelor juridice fără scop lucrativ care promovează şi apără interese cu caracter social (de protecţie a muncii, familiei, copilului, a intereselor consumatorilor etc.), cultural, de protecţie a mediului, 200 lei+TVA• (faţă de 450 lei+TVA) pentru persoane juridice constituite în vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ.

* Pentru mai multe informaţii puteţi accesa site-ul ASRO www.asro.ro secţiunea Standardizare/condiţii devenire membru in CT ASRO.

Produse/servicii gratuite:

Pentru membrii persoane juridice cu scop patrimonial, cât si pentru membrii Colegiului E (a căror cotizaţie •este de 1700 lei /an) acordarea unui pachet de servicii anual alcătuit din principalele mijloace de informare în domeniul standardizării, care cuprinde punerea la dispoziţie a:

Revistei Standardizarea � - format electronic; Buletinului Standardizării- format electronic; InfoStandard - monopost fără actualizare;

Reclamă instituţională în revista “Standardizarea” (în limita a şase pagini de revistă/număr)•Curs de iniţiere în domeniul standardizării naţionale pentru câte un reprezentant din partea fiecărui membru, în •scopul unei mai bune cunoaşteri a sistemului de standardizare, a angrenajelor şi funcţionării lui.

Nota: Membrii ASRO beneficiază de facilităţi numai după achitarea integrală a cotizaţiei pe anul în curs.

Revista „Standardizarea” este editată de Editura STANDARDIZAREATelefon : 021-316 99 74, e-mail: [email protected] , www.standardizarea.ro

Răspunderea privind corectitudinea informaţiilor prezentate revine în întregime autorilor. Reproducerea totală sau parţială a materialelor este interzisă, fără acordul scris al redacţiei.

Revista „Standardizarea” se poate procura prin abonament sau la liber numai de la ASRO.Costul unui abonament anual este de 163,5 lei, TVA inclus.Preţul unui număr din revista „Standardizarea”, în afara abonamentului, este de 15,5 lei, TVA inclus

ISO – Organizaţia Internaţională de Standardizare (înfiinţată în 1947)

Domenii de activitate: elaborare de standar-de pentru produse şi servicii în domeniul neelectric (servicii, construcţii, chimie, agri-cultură, standarde fundamentale, produse

de uz casnic şi timp liber, inginerie mecanică, materiale metalice, materiale nemetalice, sănătate, mediu şi pro-tecţia vieţii, transport şi ambalaje) şi tehnologia informa-ţiei (JTC 1) şi sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 163 membriNumăr de comitete tehnice: 224Număr de documente de standardizare în vigoare: peste 19 203

CEI – Comisia Electrotehnică Internaţională (înfiinţată în 1907)

Domenii de activitate: elaborare de standar-de pentru produse şi servicii în domeniul electric (standarde generale în electrotehni-că, electronică, inginerie electrică), sisteme

de certificare şi acreditare.Număr de membri: 81 membri, 83 asociaţiNumăr de comitete tehnice: 174Număr de documente de standardizare în vigoare: 6 146

ITU – Uniunea Internaţională pentru Telecomunicaţii (înfiinţată în 1865)

Domeniu de activitate: telecomunicaţiiNumăr de membri: 191 de state membre, peste 700 de membri clasificaţi pe sectoare de activitate şi 100 de membri afiliaţi

CEN – Comitetul European de Standardizare (înfiinţat în 1961)

Domenii de activitate: elaborare de stan-darde pentru produse şi servicii în dome-niul neelectric (servicii, construcţii, chimie şi agricultură, standarde fundamentale,

produse pentru casă şi timp liber, inginerie mecanică, materiale metalice, materiale nemetalice, sănătate, me-diu şi protecţia vieţii, transport şi ambalaje), sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 32 membri, 18 afiliaţiNumăr de comitete tehnice: 307Număr de documente de standardizare în vigoare: 14 498

CENELEC – Comitetul European de Standardizare pentru Electrotehnică (înfiinţat în 1973)

Domenii de activitate: elaborare de stan-darde pentru produse şi servicii în dome-niul electric (standarde generale în elec-

trotehnică, electronică, inginerie electrică), sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 32 membri, 12 afiliaţiNumăr de comitete tehnice: 75Număr de documente de standardizare în vigoare: 6 529

ETSI – Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicaţii (înfiinţat în 1993)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul telecomunica-

ţiilor şi sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: peste 700 din 60 de ţăriNumăr de comitete tehnice: 32Număr de documente de standardizare în vigoare: 21 343

ORGANISME INTERNAŢIONALE DE STANDARDIZARE

ORGANISME EUROPENE DE STANDARDIZARE

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA – ASROADRESĂ POŞTALĂ: Str. Mendeleev, nr. 21-25, 010362, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA

www.asro.roe-mail: [email protected], [email protected]://magazin.asro.rohttp://standardizare.wordpress.com/

Secretariat Director General: Tel: 021/316 32 96, Fax: 021/316 08 70Serviciu vânzări–abonamente: Tel: 021/316 77 25, Fax: 021/317 25 14, 021/312 94 88Birou Imagine şi Relaţii Parteneriale: Tel: 021/316 77 26Serviciu Formare profesională: Tel/Fax: 021/313 55 26Organismele de Certificare: Tel: 021/313 55 16; Tel/Fax: 021/316 77 28Marketing-Redacţie, Producţie: Tel: 021/316 99 74; 021/316 59 12Biblioteca electronică: 021/316 77 25

© ASRO 2013

Date post:	23-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	ngoxuyen
View:	223 times
Download:	1 times

Ianuarie 2013 Standardizarea ASRSROO 2013 web... · Redacţie – Marketing Tel: 021/316 99 74...

Documents