Ia[i, B-dul Carol I nr. 4; P.O. BOX 266,...

PITE{TI. CRONICA UNEI SINUCIDERI ASISTATE2

© 2007, 2010 by Editura POLIROM

www.polirom.ro

Editura POLIROMIa[i, B-dul Carol I nr. 4; P.O. BOX 266, 700506Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37; P.O. BOX 1-728, 030174

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României:MURE{AN, ALINPite[ti: cronica unei sinucideri asistate / Alin Mure[an; Institutul de Investigare a CrimelorComunismului [i Memoria Exilului Românesc. Ed. a 2-a. � Ia[i: Polirom, 2010

Bibliogr.Index

ISBN 978-973-46-0798-3

343.8(498 Pite[ti)

Printed in ROMANIA

Alin Mureºan (n. 1983, Oradea) a absolvit Facultatea de ªtiinþe Politice, Administrativeºi ale Comunicãrii, secþia Jurnalism, a Universitãþii �Babeº-Bolyai� din Cluj-Napoca. A maipublicat Experienþe carcerale în România comunistã (coeditor, Polirom, vol. I, 2007,vol. II, 2008, vol. III, 2009, vol. IV, 2010), Piteºti. Cronica unei sinucideri asistate (ediþia I,Polirom, 2007), Casa terorii. Documente privind penitenciarul Piteºti (1947-1977)(coeditor, Polirom, 2010). În prezent, este expert în cadrul Institutului de Investigare aCrimelor Comunismului ºi Memoria Exilului Românesc ºi masterand în istorie con-temporanã la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureºti. Este iniþiatorul ºicoordonatorul proiectului www.fenomenulpitesti.ro ºi autorul scenariului filmuluiDemascarea (2010, regia Nicolae Mãrgineanu).

Preºedintele consiliului ºtiinþific: Vladimir TismãneanuPreºedinte executiv: Ioan StanomirDirector ºtiinþific: Mihail Neamþuwww.iiccmer.ro

3TITLU CAPITOL

POLIROM2010

Edi]ia a II-a rev\zut\ [i ad\ugit\


�I-am mulþumit lui Dumnezeu cã n-a fãcut omul veºnic.Acest gând a fost sprijinul meu atunci�ºi de atunci de-a lungul anilor mei triºti.�

Aurel Viºovan, victimã a acþiunii din Piteºti

5TITLU CAPITOL

Cuprins

Cuvânt înainte la ediþia a doua ............................................................... 9

Lista abrevierilor ................................................................................ 13

1945-1948: primii ani de comunism ....................................................... 15

Capitolul I � Acþiunea violentã .............................................................. 19

Suceava (octombrie 1948-octombrie 1949) ................................................ 19

Alexandru Bogdanovici. Primele încercãri ............................................ 21

Judecarea proceselor � catalizatorul �reeducãrii� ................................... 25

Activitatea ODCC .......................................................................... 27

Intervenþia Securitãþii. Biroul Operativ ºi Mihai Stângã ........................... 28

Plecarea lui Þurcanu cãtre Piteºti. Activitatea ODCC dupã aprilie 1949 ...... 30

Concluzii ..................................................................................... 32

Piteºti (aprilie 1949-august 1951) ........................................................... 34

Manevrele lui Eugen Þurcanu. Primele încercãri de a continua �reeducarea� .... 36

Confiscarea acþiunii de cãtre Serviciul Operativ ..................................... 39

Schimbarea metodei. Pregãtirile pentru declanºarea acþiunii violente .......... 42

Etapele sistemului .......................................................................... 47

Camera 4-spital ............................................................................. 53

Extinderea în închisoare .................................................................. 57

Primii morþi ................................................................................. 61

Interludiul Braºov. Moartea lui Cornel Niþã .......................................... 62

Uciderea lui Alexandru Bogdanovici ................................................... 66

Exportarea acþiunii: Canal, Târgu Ocna, Gherla ................................... 70

Tudor Sepeanu ºi reluarea violenþelor ................................................. 71

Oprirea violenþelor. Evacuarea penitenciarului....................................... 78


Braºov (martie 1950-februarie 1951) ....................................................... 80

Gherla (iunie 1950-decembrie 1951) ........................................................ 83

Atragerea administraþiei ................................................................... 84

Începerea violenþelor ...................................................................... 88

Primenirea agresorilor. Lotul Târgºor ................................................. 93

Camera 99 ................................................................................... 99

Cazul Vintilã Vais ......................................................................... 103

Lotul Piteºti. Ultimele încercãri........................................................ 106

Consideraþii generale. Particularitãþi .................................................. 108

Târgºor (august 1949-noiembrie 1950) ................................................... 111

Târgu Ocna (mai 1950-mai 1951) .......................................................... 117

Peninsula (iunie 1950-iulie 1951) .......................................................... 125

Capitolul II � Procesele .................................................................... 130

Cauzele opririi acþiunii ...................................................................... 130

Procesul Eugen Þurcanu (noiembrie 1954) .............................................. 132

Desfãºurarea procesului ................................................................. 139

Procesul Tudor Sepeanu (aprilie 1957) .................................................... 141

Adevãruri interzise ....................................................................... 144

Procesul .................................................................................... 145

Procesul Valeriu Negulescu (iunie 1957) ................................................ 149

Procesul ..................................................................................... 151

Capitolul III � Personajele ................................................................. 156

Alexandru �ªura� Bogdanovici ............................................................ 156

Ion Bogdãnescu ............................................................................... 163

Constantin Bogos ............................................................................. 165

Virgil Bordeianu .............................................................................. 168

Gheorghe Calciu (pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa) .................................. 170

Gheorghe Caziuc.............................................................................. 175

Radu Ciuceanu ................................................................................ 178

Petru Cojocaru ................................................................................ 180

Dan Dumitrescu ............................................................................... 182

Iosif Fuchs ..................................................................................... 185

7TITLU CAPITOL

Gheorghe �Gelu� Gheorghiu ............................................................... 187

Coriolan �Cori� Gherman .................................................................. 189

Constantin Juberian .......................................................................... 190

Titus Leonida .................................................................................. 193

Mihai Livinschi ............................................................................... 196

Dumitru �Dan� Lucinescu .................................................................. 199

Alexandru Mãrtinuº ........................................................................... 201

Eugen Munteanu .............................................................................. 203

Vichente �Tibi� Murarescu ................................................................. 207

Constantin �Costache� Opriºan ............................................................ 209

Pafnutie �Nuti� Pãtrãºcanu .................................................................. 212

Constantin �Costache� Pãvãloaie .......................................................... 216

Vasile Pãvãloaie ................................................................................ 219

Cornel Pop ...................................................................................... 221

Alexandru Popa �Þanu� ..................................................................... 224

Nicolae Purcãrea .............................................................................. 228

Vasile Puºcaºu ................................................................................. 230

Constantin �Tache� Rodas .................................................................. 234

Grigore Romanescu........................................................................... 236

Emil �Milu� Sebeºan ........................................................................ 238

Tudor Stãnescu (pr. Teodor Stãnescu) .................................................... 240

Gheorghe Stãnicã ............................................................................. 242

Ion Stoian ...................................................................................... 244

Eugen Þurcanu ................................................................................ 247

Octavian Voinea ............................................................................... 257

Capitolul IV � Administraþia ............................................................... 260

Rolul administraþiei ........................................................................... 260

Gheorghe Pintilie ............................................................................. 264

Marin Jianu .................................................................................... 267

Iosif Nemeº .................................................................................... 270

Tudor Sepeanu ................................................................................ 274

Ion Marina ..................................................................................... 280

Alexandru Dumitrescu ....................................................................... 284


Capitolul V � Instantanee macabre ................................................................ 287

Capitolul VI � Concluzii .................................................................................. 295

Bibliografie ......................................................................................307

Anexe ............................................................................................. 315

1. Lista deþinuþilor politici care au trecut prin acþiuneaviolentã din Piteºti ........................................................................ 315

2. Victime ale acþiunii violente din Piteºti ºi Gherla ................................. 328

3. Oficiali ai regimului comunist implicaþi în �demascãri� ......................... 330

4. Fosta închisoare Piteºti în 2010 ......................................................... 331

Index de antroponime ........................................................................ 333

Index de toponime ............................................................................ 342

9TITLU CAPITOL

Cuvânt înainte la ediþia a doua

În istorie, niciun subiect nu este definitiv ºi epuizat, cu atât mai mult unul care þine deistoria recentã, predispus modificãrii de interpretare în urma apariþiei a noi surse. Ideeaunei ediþii revãzute ºi adãugite a volumului nostru a apãrut încã de la scrierea celei dintâi,din mai multe considerente. Am decis sã tratãm în mod profesionist subiectul acþiunii dinPiteºti din respect ºi preþuire pentru victimele ei, dar ºi din dorinþa ca acestea sã poatã aveaacces la rezultatul muncii noastre. Moartea pãrintelui Gheorghe Calciu, la puþinã vremedupã ce i-am luat un scurt interviu despre Piteºti, ne-a determinat sã intensificãm eforturilede a definitiva manuscrisul. Vârsta înaintatã ºi starea precarã de sãnãtate a multora dintrecei pe care i-am intervievat, precum ºi accesul greoi la arhive au condus la decizia de aaccepta publicarea cãrþii chiar în lipsa documentelor referitoare la subiect. Pe de altã parte,decizia a avut ºi câteva avantaje majore, fiindcã ne-a înlesnit identificarea a noi martori,precum ºi criticile constructive ale celor deja intervievaþi.

Preocuparea noastrã pentru subiect a rãmas însã intactã, lucru dovedit ºi de publicarea, lasfârºitul lui 2009, a volumului Casa terorii. Documente privind penitenciarul Piteºti(1947-1977), în colaborare cu Dumitru Lãcãtuºu. Din 2007 pânã astãzi am avut acces la maimulte arhive ºi am reuºit identificarea documentelor fundamentale legate de Piteºti. Pe deasupra,colegii din Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România (astãzi Institutul deInvestigare a Crimelor Comunismului ºi Memoria Exilului Românesc) au definitivat proiectulde fotocopiere a fiºelor matricole penale ale foºtilor deþinuþi politici, care ne-au fost de un realfolos în completarea vidului de informaþii despre foarte multe personaje ale cãrþii. Este de ajunssã menþionãm faptul cã, pe aceastã bazã documentarã solidã, am reuºit identificarea nominalãa aproape tuturor celor care au trecut prin Piteºti în perioada decembrie 1949-august 1951.

Cantitatea imensã de informaþii la care am avut acces între timp, atât prin documentareaîn arhive, cât ºi prin noile volume de memorii apãrute ºi mai ales prin continuareainterviurilor cu victimele acþiunii, a fãcut necesarã rescrierea aproape integralã a cãrþii,pãstrând intacte doar câteva fragmente ºi structura primei ediþii. Accesul la arhive ne-apermis în sfârºit ºi introducerea unui capitol suplimentar, �Administraþia�, în care amcreionat portretele principalelor personaje din Ministerul de Interne responsabile pentruacþiunea violentã, insistând, desigur, pe implicarea concretã în desfãºurarea evenimentelorºi pe felul în care le-au influenþat.

Deºi uzanþa ne cere sã numim cartea de faþã �ediþia a doua revãzutã ºi adãugitã�, înrealitate ea este o lucrare complet nouã faþã de volumul apãrut acum trei ani. Pentrucititorul familiarizat cu acesta din urmã, am pãstrat structura iniþialã ºi împãrþirea pecapitole, la care s-a adãugat îmbunãtãþirea mai sus menþionatã a portretizãrii responsabililor,dar altminteri, cu excepþia câtorva pagini, vorbim despre un volum rescris integral. Acolounde a fost posibil, am verificat toate persoanele ºi informaþiile amintite cu mai multesurse, în aºa fel încât sã reducem la minimum erorile de nume ori date. De un real folos înacest demers ne-a fost ajutorul constant al victimelor, atât prin interviurile in extenso pe

10 CUVÂNT ÎNAINTE LA EDIÞIA A DOUA

care ni le-au oferit, cât ºi prin discuþiile informale. Spaþiul limitat al unei cãrþi nu nepermite sã redãm mai mult de câteva fragmente din cele peste 30 de interviuri folosite, daracest neajuns va fi remediat prin publicarea lor pe site-ul www.fenomenulpitesti.ro, o nouãdirecþie de dezvoltare a preocupãrii noastre pentru subiect ºi pentru victime. De altfel,site-ul îºi propune sã prezinte, în timp, toate aspectele ºi personajele care nu ºi-au gãsitlocul în volumul de faþã din considerentele mai sus enunþate.

Am primit de-a lungul timpului ºi câteva reproºuri legate de publicarea portreteloragresorilor ºi victimelor în acelaºi capitol, �Personaje�, fãrã o delimitare clarã între celedouã categorii. Or, aceastã delimitare este aproape imposibil de fãcut tocmai din cauzanaturii perverse a acþiunii, care urmãrea ºtergerea acestei graniþe. Exemplele sunt numeroase:cine poate hotãrî dacã un Dan Dumitrescu a fost victimã sau agresor? Dar OctavianVoinea, Cornel Pop, Constantin Opriºan ºi atâþia alþii? Pe de altã parte, demersul nostrueste unul moral doar prin tratarea cu onestitate a subiectului, ºi nu prin pretenþia deþineriiadevãrului absolut. Nu am dorit niciun moment sã ne transformãm în judecãtor ºi sãstabilim cine a fost maculat ºi cine a fost imaculat în Piteºti, tocmai pentru cã am înþelescondiþiile cu totul excepþionale în care au trãit tinerii de acolo. ªi apoi, cine ne dã nouãastãzi dreptul moral de a acuza din comoditatea libertãþii? Iatã motivele pentru care ampãstrat abordarea ºi în aceastã a doua ediþie, cu atât mai mult cu cât, aflând tot mai multedetalii despre fiecare personaj, am realizat cã agresorii benevoli se pot numãra pe degetelede la o mânã. Mai mult decât atât, nu trebuie uitat un lucru esenþial: înainte de a trece prinPiteºti, cu toþii au fost condamnaþi de regimul comunist. Nimeni nu a intrat în închisoarecu intenþia de a-ºi tortura colegii. Pentru respectarea adevãrului istoric, am prezentatetapele prin care au trecut cei prezentaþi în carte, fie ele de victimã, informator sau agresor(în cazurile evidente ºi semnificative, i-am menþionat ºi pe cei care au activat ca informatoridupã eliberarea din închisoare), dar în niciunul din cazuri nu am emis judecãþi de valoare,ci am prezentat faptele aºa cum le-am identificat. Repetãm faptul cã nu ne permitem sãcondamnãm niciuna din cedãrile foºtilor deþinuþi, dupã cum nici nu am lãudat actele decuraj, convinºi fiind cã rolul istoricului este acela de cronicar, nicidecum de judecãtor.

Selecþia deþinuþilor incluºi în capitolul mai sus menþionat s-a fãcut pe baza mai multorcriterii: importanþa lor în desfãºurarea evenimentelor din Piteºti, cantitatea ºi calitateainformaþiilor de care dispunem pentru fiecare dintre ei, spaþiul limitat al volumului,precum ºi apariþia unora dintre ei în filmul documentar Demascarea, gândit de la bunînceput ca fiind complementar volumului de faþã. În mod firesc, deþinuþii cu portretul cel maicomplet sunt cei care au avut parte de anchete foarte dure ºi lungi, îndeosebi cei dinprocesele �Eugen Þurcanu� ºi �Valeriu Negulescu�. Din pãcate, am fost nevoiþi sã renunþãm lamai multe portrete prezente în prima ediþie din considerente de spaþiu, dar acest neajuns vafi remediat, mãcar parþial, prin publicarea lor pe site-ul www.fenomenulpitesti.ro.

În ceea ce priveºte sursele documentare, ne-am manifestat ºi în prima ediþie neîncredereafaþã de multe din declaraþiile smulse prin torturã deþinuþilor (vezi în acest sens ºi capitolul�Concluzii�). În cazul oficialilor implicaþi, intervine ºi dorinþa de a înlãtura suspiciunileanchetei în ceea ce priveºte responsabilitatea lor, astfel încât nu puþine sunt declaraþiile voitmincinoase. Totuºi, unele dosare ascund informaþii extrem de importante care întregesctabloul evenimentelor, astfel încât am ales sã ne folosim numai de acele date care, princonfruntarea cu alte surse sau prin alte metode specifice, s-au dovedit a fi veridice saumãcar verosimile. Cum niciun filtru nu este însã perfect, iar abundenþa informaþiilorpredispune la erori, ne facem datoria sã subliniem riscul lor de subiectivitate.

Pentru uºurarea lecturii publicului larg, am hotãrât ºi de aceastã datã evitarea încãrcãriiexcesive a aparatului critic, motiv pentru care numeroase note de subsol conþin mai multetrimiteri. Din aceleaºi considerente, am folosit denumirea �Partidul Comunist Român�inclusiv pentru perioada în care el a purtat denumirea �Partidul Muncitoresc Român�

11CUVÂNT ÎNAINTE LA EDIÞIA A DOUA

(1948-1965) ºi cea de �Braºov� deºi în epocã el s-a numit �Oraºul Stalin� (1950-1960).Am citat documentele cu grafia lor originarã, astfel încât ele abundã în greºeli gramaticale.Deoarece semnalarea lor ar fi îngreunat foarte mult lectura, am fãcut-o doar acolo unde elesunt flagrante.

Complexitatea evenimentelor de la Piteºti face imposibilã denumirea lor printr-un termencare sã le exprime atât esenþa, cât ºi toate particularitãþile. Din acest motiv, am utilizattermenul neutru �acþiune (violentã)� ºi, pentru evitarea repetiþiei obositoare, pe cel de�demascare�. Pentru cã acesta din urmã a fost folosit de agresori cu un înþeles inexact ºimincinos, l-am marcat în text cu ghilimele, formulã la care am recurs ºi atunci când amvorbit despre �reeducarea� non-violentã de la Suceava ºi Târgºor. În al doilea rând,termenul face trimitere la filmul documentar omonim, al cãrui titlu înglobeazã ºi odimensiune moralã, pe care suntem siguri cã privitorii ageri o vor sesiza.

În ceea ce priveºte situaþia fostei închisori Piteºti, semnalatã în prima ediþie, dinfericire ea a cunoscut o uºoarã îmbunãtãþire în anii din urmã. Corpul principal al clãdirii,fostul celular, este în continuare sediul unei firme private ºi, fiind renovat, nu mai aduceaminte deloc de destinaþia lui iniþialã, dar corpul administrativ ºi o parte din capul T-ului,care adãpostea secþia corecþie (inclusiv camera 4-spital), au fost declarate monument istoricgrupa �A� de cãtre Ministerul Culturii la începutul lui 2009, fãcând imposibile atâtdemolarea, cât ºi alte intervenþii distructive. Clãdirea rãmâne însã în proprietate privatã.Ne exprimãm ºi pe aceastã cale speranþa cã actualii proprietari vor avea bunãvoinþa ºiînþelepciunea sã acorde interesul cuvenit acestui spaþiu atât de plin de semnificaþii.

Se cuvine ºi un cuvânt de mulþumire pentru toþi cei care ne-au sprijinit în decursulanilor în demersul nostru de cercetare. Întrucât orice proiect de acest gen nu se poateînfãptui decât prin conjugarea eforturilor ºi ajutorul foarte multor persoane ºi reprezentanþide instituþii, am fi vrut sã îi putem aminti aici pe toþi cei în cauzã. Din cauza spaþiuluilimitat, cu scuzele de rigoare pentru cei nenominalizaþi, îi vom pomeni doar pe cei carene-au inspirat ideea iniþialã, ne-au încurajat permanent ºi ne-au bucurat cu prieteniiledomniilor lor: Ruxandra Cesereanu ºi Raul Volcinschi, fost deþinut politic.

Suntem bucuroºi cã apariþia prezentei ediþii se datoreazã ºi bunei receptãri a cãrþii apãrutela Editura Polirom în 2007. Sperãm ca eforturile considerabile fãcute de toþi partenerii acestuiproiect (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului ºi Memoria Exilului Românesc,Fundaþia Konrad Adenauer România, Fundaþia Arsenie Boca ºi www.fenomenulpitesti.ro)pentru a pune la dispoziþia publicului un volum de o calitate cât mai bunã la un preþrezonabil sã contribuie la o cel puþin la fel de bunã rãspândire a acestei ediþii, întrucâtdorinþa noastrã principalã este aducerea la cunoºtinþa unui public cât mai larg a evenimentelordin Piteºti.

Pentru cã întregul proiect este dedicat victimelor, dorim sã încheiem cu exprimarearecunoºtinþei pentru toþi cei care au acceptat sã stea de vorbã cu noi ºi sã facã un durerossalt în timp: Arhimandrit dr. Zareh Baronian, Gheorghe Bâgu, pr. Gheorghe Bej, TiberiuBeºchea, Aurel Brazdã, Mihai Buracu, pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Radu Ciuceanu,Gheorghe Clinciu, Mircea Cojocaru, Petru Cojocaru, Iulian Constantin, Corneliu Cornea,George Cuºa, Paul Dumitrescu, Grigorie Frunzã, Gelu Gheorghiu, Inocenþiu Glodeanu,Vasile Ilea, Dumitru Ispas, Nicolae Itul, Titus Leonida, Dan Lucinescu, Gheorghe Marian,pr. Alexandru Muntean, pr. Nagy Géza, Silvestru Nanu, Eugen Otparlic, Marcel Petriºor,Lucian Plapºa, Valeriu Popa, Ioan Popescu, Traian Popescu, Nicolae Purcãrea, ConstantinRodas, Ioan Petru Sãbãciag, Emil Sebeºan, pr. Teodor Stãnescu, Gheorghe Stãnicã, AurelSuciu, ªtefan Taban.

Autorul


13TITLU CAPITOL

Lista abrevierilor

AANP � Arhiva Administraþiei Naþionale a PenitenciarelorANIC � Arhivele Naþionale Istorice CentraleCC PMR � Comitetul Central al Partidului Muncitoresc RomânCFR � Cãile Ferate Românecol. � colonelCNSAS � Consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor SecuritãþiiDGP � Direcþia Generalã a PenitenciarelorDGPCM � Formaþiunea 0951 BucureºtiDGPCUM � Direcþia Generalã a Penitenciarelor, Coloniilor ºi Unitãþilor de MuncãDGSP � Direcþia Generalã a Securitãþii Poporului (Securitatea)DGSS � Direcþia Generalã a Siguranþei Statului (Siguranþa)DLCM � Direcþia Lagãre ºi Colonii de MuncãD.O. � domiciliu obligatoriuDPLC � Direcþia Penitenciare, Lagãre ºi Colonii de MuncãDRSP � Direcþia Regionalã a Securitãþii PoporuluiFDC � Frãþiile de Crucelt. col. � locotenent-colonelMAI � Ministerul Afacerilor InterneNKVD � Narodnîi Komissariat Vnutrennih Del (Comisariatul Poporului pentru Afaceri

Interne)ODCC � Organizaþia Deþinuþilor cu Convingeri ComunistePCdR � Partidul Comunist din RomâniaPCR � Partidul Comunist RomânPNL � Partidul Naþional LiberalPNÞ � Partidul Naþional ÞãrãnistPSD � Partidul Socialist DemocratPTT � Poºtã, Telefon, TelegrafRPR � Republica Popularã RomâniaRSR � Republica Socialistã Româniaslt. � sublocotenentSSI � Serviciul Secret/Special de InformaþiiTBC � tuberculozãUNSR � Uniunea Naþionalã a Studenþilor din RomâniaUTC � Uniunea Tineretului Comunist


15TITLU CAPITOL

1945-1948: primii ani de comunism

Partidul Comunist din România a fost înfiinþat în 1921 ºi s-a afiliat aproape instantInternaþionalei Comuniste, acþionând în realitate ca o filialã ce îi urmãrea intereselechiar ºi atunci când ele intrau în contradicþie flagrantã cu cele ale statului în care îºidesfãºura activitatea. Ca urmare a susþinerii URSS în conflictul privind Basarabia ºiulterior a implicãrii în rãscoala împotriva autoritãþilor române de la Tatarbunar, PCdRa fost interzis prin lege ºi a rãmas în ilegalitate ºi obscuritate pânã la sfârºitul celuide-al Doilea Rãzboi Mondial. În aceastã perioadã, numãrul membrilor sãi a variatîntre 300 ºi 1.6001 , atât din cauza dificultãþii activitãþii în clandestinitate, cât maiales a naturii antiromâneºti a acþiunilor pe care le susþinea ºi întreprindea.

Apariþia PCdR în prim-planul politicii din România a fost înlesnitã de turnura pecare a luat-o rãzboiul odatã cu contraofensiva sovieticã pe frontul de Rãsãrit. Pe mãsurãce devenea tot mai clar cã Germania ºi aliaþii ei se îndreaptã spre înfrângere, forþele dinþarã au cãutat sã reorienteze politica României ºi pe 23 august 1944 au organizat oloviturã de stat în urma cãreia Regele Mihai I l-a înlãturat de la putere pe mareºalulIon Antonescu. Printre susþinãtorii acþiunii s-a numãrat ºi unul din liderii comuniºtilordin România, Lucreþiu Pãtrãºcanu, cu toate cã partidul pe care îl reprezenta era aproapeinexistent pe scena politicã. Ca o consecinþã directã, în cadrul guvernelor condusede generalii Rãdescu ºi Sãnãtescu, comuniºtii au reuºit sã acapareze posturi-cheie,graþie implicãrii ruseºti, Pãtrãºcanu fiind rãsplãtit cu poziþia de ministru al Justiþiei.

Moscova nu s-a mulþumit însã cu atât ºi a impus un guvern monocolor condusde dr. Petru Groza. Din acest moment au început atât infiltrarea aparatului de stat,cât ºi activitatea represivã împotriva duºmanilor politici ºi ideologici. Primeleacþiuni de intimidare a opozanþilor au fost luate în zilele imediat urmãtoare numiriilui Petru Groza: în intervalul 6 martie-1 iunie 1945, aproape 2.000 de persoane aufost internate în lagãrele de la Caracal ºi Slobozia, aflate sub pazã militarã sovieticã2 .

1. Dennis Deletant, Teroarea comunistã în România. Gheorghe Gheorghiu-Dej ºi statulpoliþienesc, 1948-1955, Editura Polirom, Iaºi, 2001, p. 21.

2. Alexandru-Alin Spânu, �Organizarea ºi activitatea Direcþiei Generale a Poliþiei (6 martie1945-31 decembrie 1947)� în Consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii,Arhivele Securitãþii, volumul II, Editura Nemira, Bucureºti, 2006, p. 17; a se vedeaºi Interviu cu Nicolae Purcãrea în Cosmin Budeancã (coord.), Experienþe carcerale înRomânia comunistã III, Editura Polirom, Iaºi, 2009, p. 160.


Extinderea mãsurilor de acest tip a dictat necesitatea epurãrilor ºi purificãrilororganismelor responsabile cu ordinea publicã. Spre exemplificare, în vara lui 1946ministrul de Interne Teohari Georgescu organizase deja o primã epurare a vechilorcadre din minister, dar ºi o primenire a acestora cu elemente pregãtite de comuniºti,iar numãrul de angajaþi ai Direcþiei Generale a Poliþiei s-a dublat în intervalul1944-1947. Totodatã, au început sã aparã ºi cursuri de pregãtire pentru noii recruþi,cu dublul scop de a-i deprinde cu fundamentele activitãþii ºi de a-i îndoctrina3 .

Prefaþatã de linºajul mediatic gãzduit de oficiosul Scânteia, care se îndreptaîmpotriva tuturor celor care erau de altã orientare politicã, represiunea fizicã aadversarilor politici s-a desfãºurat în mai multe etape. Începând cu anul 1945 aufost urmãrite ºi anchetate mai multe persoane care fãceau parte din organizaþiileanticomuniste create: Sumanele Negre (condusã de Gavrilã Olteanu), GraiulSângelui (sub ordinele generalului Aurel Aldea), Miºcarea Naþionalã de Rezistenþã(cunoscutã ºi ca grupul �Popp-Bujoiu�), organizaþia �T� (iniþiatã de Remus Þeþu).La toate aceste acþiuni au participat mai multe instituþii cu atribuþii în ceea cepriveºte ordinea ºi siguranþa publicã, dintre care amintim Direcþia Generalã aPoliþiei, Formaþiunile Patriotice de Luptã (conduse de Emil Bodnãraº), CorpulDetectivilor (în care a activat ºi Alexandru Nicolschi), Serviciul Special de Informaþii(supravegheat politic tot de Bodnãraº) ºi, din iunie 1947, Direcþia Generalã aSiguranþei Statului, care a reunit atribuþiile tuturor organismelor de mai sus. Printrecadrele DGSS se regãseau Alexandru Nicolschi, Vladimir Mazuru, Marin Jianu,Miºu Dulgheru ºi Tudor Sepeanu, cu toþii personaje care vor ocupa roluri-cheie ºiîn Securitate, dupã înfiinþarea ei la 30 august 1948.

Partidul Comunist simþea nevoia legitimãrii publice, astfel cã un pas importantîn consolidarea puterii l-a reprezentat falsificarea alegerilor din noiembrie 1946,dupã un plan minuþios stabilit la Moscova cu câteva luni mai devreme4 . În ciudatuturor mãsurilor luate împotriva opoziþiei (cenzura presei, boicotarea manifestãrilor,intimidarea liderilor) ºi a strategiei electorale de alianþe cu facþiuni desprinse dinpartidele istorice ºi cu alte formaþiuni aparent populare, comuniºtii grupaþi înBlocul Partidelor Populare au avut nevoie de fraudarea masivã a rezultatului finalpentru a putea înregistra un scor de 83,81%.

Simpla înfrângere electoralã a adversarilor nu era însã suficientã pentru oideologie al cãrei principal mesaj era ura. În urma unei abile înscenãri, pe 14 iulie1947 o serie de lideri ai Partidului Naþional Þãrãnesc au fost arestaþi la Tãmãdãu,acuzaþi de spionaj, de organizarea unui guvern în exil ºi de instaurarea dictaturii luiIon Antonescu. La sfârºitul lunii, PNÞ era scos în afara legii, iar Partidul NaþionalLiberal ºi Partidul Social Democrat Independent s-au dizolvat de la sine. Mai multdecât atât, chiar ºi PNL-Tãtãrescu s-a retras din viaþa politicã în luna noiembrie. În

3. Dennis Deletant, op. cit, p. 61; Alexandru-Alin Spânu, art. cit., pp. 14-15.4. A se vedea stenograma discuþiilor pe aceastã temã între conducerea Partidului Comunist

bolºevic din URSS ºi liderii PCR din aprilie 1946 în *** Istoria comunismului dinRomânia. Documente perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945-1965), volum editatde Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goºu, Editura Humanitas, Bucureºti,2009, pp. 47-59.

171945-1948: PRIMII ANI DE COMUNISM

scurtã vreme, liderii tuturor acestor partide au fost arestaþi ºi condamnaþi la ani greide închisoare, mulþi gãsindu-ºi sfârºitul în temniþele comuniste. Practic, la sfârºitulanului ultimul obstacol important în acapararea completã a puterii de cãtre comuniºtia fost regele Mihai I, forþat sã abdice pe 30 decembrie.

1948 a fost anul consolidãrii puterii politice. În ciuda tuturor acþiunilor anti-democratice (dar în numele democraþiei), România nu era deloc pregãtitã pentru unasemenea regim, faþã de care era cu totul refractar. Mãsurile luate în prima jumãtatea anului s-au succedat rapid ºi au vizat transformarea completã a societãþii:dizolvarea Adunãrii Deputaþilor (24 februarie) ºi organizarea alegerilor pentru noul forlegislativ, Marea Adunare Naþionalã (28 martie), unificarea PCR-PSD (21-23 februarie),modificarea Codului Penal (27 februarie), adoptarea noii Constituþii (13 aprilie),naþionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurãri, miniere ºi detransport (11 iunie), reforma învãþãmântului (2-3 august) ºi legea cultelor (4 august)5 ,pentru a le enumera doar pe cele mai importante.

Subordonarea societãþii a presupus eliminarea a douã mari categorii: elitele(politice, intelectuale, militare, bisericeºti) ºi generaþia liant dintre vechea societate ºiviitor, pentru ca noile generaþii sã poatã fi crescute ºi manipulate de cãtre regim fãrã aavea reperele ºi modelele din trecut. Aceastã generaþie liant este reprezentatã, în oricesocietate, de vârfurile studenþeºti. De altfel, victimele acþiunii au fãcut parte din douãcategorii: liderii studenþilor, atât din punct de vedere intelectual, cât mai ales civic ºipolitic, pe de o parte, ºi studenþi obiºnuiþi, prinºi (unii dintre ei, cu totul întâmplãtor oriperiferic) în miºcãri mai mult sau mai puþin active de rezistenþã anticomunistã. Prezenþacelor din urmã îºi gãseºte o dublã justificare. În primul rând se urmãrea inculcareaideii cã ºi cea mai micã formã de opoziþie este crunt pedepsitã de cãtre regim,pentru a timora ºi descuraja orice fel de acþiuni pe viitor. În acelaºi timp însã,compromiterea ºi distrugerea vârfurilor necesitau prezenþa unor martori, care sãtransmitã mai departe acest lucru ºi sã sufere, astfel, un al doilea efect de timorare.

Dupã proclamarea Republicii Populare Române ºi cucerirea definitivã a puterii,Partidul Comunist a declanºat o teroare sistematicã împotriva opozanþilor politici,fie ei reali sau imaginari. Aceastã teroare a fost îndreptatã împotriva întregiisocietãþi, �duºmanii poporului� provenind atât din rândurile burgheziei, cât ºi dinrândurile þãrãnimii ºi muncitorimii. Sistemul carceral comunist a fost unul deexterminare a deþinuþilor politici, prin condiþiile de detenþie, lipsa igienei, înfometare,practicarea torturii, brutalitatea gardienilor, munca forþatã, precum ºi vârsta înaintatãa unor arestaþi. Metodele inumane folosite în anchetarea deþinuþilor politici suntrecunoscute de un document oficial pãstrat în arhiva Comitetului Central al PartiduluiComunist Român, care le împarte în patru mari categorii:

1. folosirea bãtãii, a subalimentaþiei prelungite ºi a torturii, în scopul obþineriiunor declaraþii acuzatoare;

5. Florian Banu, �Un deceniu de împliniri mãreþe�. Evoluþia instituþionalã a Securitãþiiîn perioada 1948-1958, Editura Tipo Moldova, Iaºi, 2010, pp. 76-77.


2. presiuni morale pentru constrângerea anchetaþilor sã declare ceea ce li se impunea;3. falsificarea unor declaraþii date de cei anchetaþi ºi folosirea unor scrisori plasto-

grafiate pentru a obþine recunoaºterea unor fapte;4. redactarea unor declaraþii în lipsa anchetaþilor sau consemnarea unor rãspunsuri

ireale, pe care anchetaþii erau constrânºi sã le semneze6 .

Comunizarea þãrii impunea prezenþa unui puternic aparat represiv, creat la 30 august1948 prin transformarea Direcþiei Generale a Siguranþei Statului în Direcþia Generalãa Securitãþii Poporului (Securitatea). Ea se subordona direct Ministerului de Interneºi era condusã de directorul general Gheorghe Pintilie, secondat de adjuncþiiAlexandru Nicolschi ºi Vladimir Mazuru, toþi trei fiind agenþi ai serviciilor secretesovietice ºi având grad de generali. Scopul Securitãþii era bine definit, întrucât eaurmãrea �apãrarea cuceririlor democratice ºi asigurarea securitãþii Republicii PopulareRomânia contra duºmanilor din interior ºi exterior�7 . Teroarea a fost impusã, înprimii ani, îndeosebi de represiunea violentã prin arestãri, anchete, torturi, stabilireacondamnãrilor (justiþia era practic aservitã Securitãþii, numeroase victime reclamândfaptul cã pedepsele lor erau cunoscute încã din faza anchetãrii), dar ºi prin reþelelede informatori din cadrul închisorilor � practicã ce avea sã fie extinsã la nivelulîntregii societãþi odatã cu desfiinþarea oficialã a detenþiei pe motive politice.

Dacã, din punct de vedere socio-politic, impunerea PCR ca forþã dominantã a fostmult facilitatã de presiunile diplomatice ºi militare, transformarea conºtiinþei ºimentalitãþii unui popor cu totul strãin de comunism necesita eforturi mult mai mari.Altfel spus, cu cât rezistenþa era mai mare, forþa necesarã înfrângerii sale trebuia sãcreascã proporþional. Aceasta era atmosfera în care a fost imaginatã ºi aplicatã unadin cele mai dure, macabre ºi inumane acþiuni represive din istoria modernitãþii8 .

6. Documentar privind unele mãsuri necorespunzãtoare folosite în anchetarea cazuluiLucreþiu Pãtrãºcanu, Arhiva Comitetului Executiv al PCR, dosar 264, vol. XX,ff. 343-363, apud Marius Oprea, �Securitatea ºi moºtenirea sa�, în Ruxandra Cesereanu(coord.), Comunism ºi represiune în România. Istoria tematicã a unui fratricid naþional,Editura Polirom, Iaºi, 2006, p. 31.

7. Ioan Ciupea, Stãncuþa Todea, �Represiune, sistem ºi regim penitenciar în România.1945-1964�, în Ruxandra Cesereanu (coord.), op. cit., p. 39.

8. Dat fiind cã scopul principal al capitolului de faþã este introducerea cititorului înatmosfera anilor 1945-1948, datele prezentate sunt sumare. Pentru detalii, a se vedeaComisia Prezidenþialã pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, Raport final,editori Vladimir Tismãneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile, Editura Humanitas,Bucureºti, 2007, pp. 155-173; Dennis Deletant, op. cit., pp. 15-90; GheorgheOniºoru, Operaþiunea Tãmãdãu: Desfiinþarea Partidului Naþional Þãrãnesc (1947),Institutul Naþional pentru Studiul Totalitarismului (în continuare INST), Bucureºti,2008; Florian Banu, op. cit., pp. 52-79; Virgiliu Þârãu, Alegeri fãrã opþiune. Primelescrutinuri parlamentare din Centrul ºi Estul Europei dupã cel de-al Doilea RãzboiMondial, Editura Eikon, Cluj Napoca, 2005, pp. 427-493; Robert Fürtös, GheorgheMihai Bârlea (coord.), Alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946. De la memoriacolectivã la cercetarea istoricã, Fundaþia Academica Civicã, Bucureºti, 2007, dar ºilista de lucrãri generale din bibliografia prezentului volum.

19ACÞIUNEA VIOLENTÃ

Suceava (octombrie 1948-octombrie 1949)

Deºi acþiunea de �demascare� este strâns legatã de Piteºti, unde ea s-a nãscut ºi s-adezvoltat, germenii ei se gãsesc în penitenciarul Suceava, astãzi sediul prefecturiijudeþului omonim. Construitã în 1880 de cãtre administraþia austro-ungarã a Bucovinei,în aceeaºi clãdire cu tribunalul din localitate, închisoarea adãpostise pânã la sfârºitulcelui de-al Doilea Rãzboi Mondial atât deþinuþi de drept comun, cât ºi deþinuþipolitici (comuniºti ºi mai ales legionari, dupã 1941). Capela care funcþiona înincintã a fost desfiinþatã de administraþia comunistã în 1948, ca un prim semn alnoii stãri de fapt, cu puþin timp înainte de popularea închisorii cu loturile masive dearestaþi din toatã regiunea Moldovei.

Penitenciarul Suceava era prevãzut cu subsol, parter ºi douã etaje, iar celularulera împãrþit în patru secþii principale: secþia I se gãsea la subsol, secþia a II-aadãpostea la parter în general reþinuþii care nu aveau situaþia penalã clarificatã, iarsecþiile III ºi IV, de la etaje, erau destinate celor aflaþi în anchete1. Denumitã decãtre deþinuþi �mormântul fãrã cruce�, clãdirea închisorii avea forma pãtratã, întimp ce curtea interioarã era strãjuitã de un gard de scânduri înalt de circa 4 metri.Dacã la subsol erau numai celule, la parter ºi la etaje de o parte ºi de alta aculoarului se gãseau atât celule, cât ºi camere mari, care puteau adãposti mai mulþideþinuþi � un element care a contribuit la rãspândirea facilã a discuþiilor despre�reeducare�. Prin specificul lor, celulele ofereau condiþii de trai greu de suportat:deþinuþii dormeau pe rogojini în loc de saltele, necesitãþile fiziologice se fãceauîntr-o tinetã, iar apã se putea bea dintr-un ulcior special2.

Pentru cã Securitatea din Suceava nu avea un sediu adecvat unde sã-ºi poatãîntreprinde anchetele, Ministerul de Interne i-a repartizat câteva camere chiar însediul închisorii. Aºa se face cã toate anchetele reþinuþilor s-au desfãºurat în incintapenitenciarului, þipetele celor torturaþi fãcându-se auzite deseori pe celular. De celemai multe ori, anchetele aveau loc noaptea, iar reþinuþii au remarcat faptul cãanchetatorii miroseau deseori a bãuturã3. O victimã a Sucevei apreciazã numãrul

1. Andrei Muraru (coord.), Dicþionarul penitenciarelor din România comunistã (1945-1967),Editura Polirom, Iaºi, 2008, pp. 477-479.

2. Dumitru Bordeianu, Mãrturisiri din mlaºtina disperãrii, ediþia a doua, Editura Scara,Bucureºti, 2001, pp. 27-28, 36.

3. Ibidem, p. 40.

Capitolul I

Acþiunea violentã


celor închiºi aici la 6004. Cert este faptul cã imediat dupã arestãrile din 15 mai1948, închisoarea s-a populat masiv cu loturi întregi de reþinuþi pentru activitateanticomunistã, iar anchetele au început aproape imediat.

Întrucât loturile depuse acopereau toate judeþele Moldovei, iar SecuritateaSuceava nu dispunea de personalul necesar pentru cercetarea lor (Direcþia Ancheteavea un singur angajat în 19495), în penitenciar au fost aduºi anchetatori din zonelede provenienþã ale celor reþinuþi, familiarizaþi, mãcar în parte, cu activitateaacestora. Mai mulþi foºti deþinuþi au lãsat mãrturie asupra violenþei extreme care s-afolosit în anchetele din penitenciar: Petre Mãzãreanu a fost bãtut cu frânghia udã,afundat într-o cadã cu apã pentru a fi trezit din leºin, apoi lovit în continuare;Constantin Olaru a fost obligat sã îl implice în activitatea lui împotriva regimuluipe tatãl sãu, mai târziu fiind chiar pus sã îl loveascã pentru a-i recunoaºte acuzaþiilemincinoase6; Dan Lucinescu a fost bãtut la tãlpi pânã când i s-a cangrenat labapiciorului stâng ºi a scãpat cu greu de amputarea piciorului7; Gheorghe Parizianulfusese introdus într-o etuvã la temperaturã ridicatã ºi lovit în mod repetat pestecap; Dumitru Moisiu nu s-a putut miºca zile în ºir dupã ce a fost torturat într-osesiune de anchetã8. Introdus într-o celulã în vederea anchetãrii, Dumitru Bordeianua fost lãsat sã aºtepte în mijlocul vaietelor femeilor torturate ºi al strigãtelorcolegilor sãi: �Mamã! De ce m-ai mai fãcut?�9.

Violenþele necontrolate au dus inclusiv la decese. Ion Buliman a fost bãtut întimpul nopþii cu o cãrãmidã în piept, ceea ce i-a declanºat o hemoptizie masivã.Dându-ºi seama de gravitatea condiþiei sale fizice, însã dorind sã mai scoatã uneleinformaþii de la el, anchetatorii l-au confruntat cu un coleg de lot, cãruia Bulimani-a arãtat prin semne cã nu a mai putut rezista. Avea �o faþã cadavericã, fãcândeforturi disperate pentru a se þine în picioarele care refuzau parcã sã-l sprijine [...]Abia mai putea sã vorbeascã, iar în timpul povestirii se oprea din când în cândpentru a-ºi recãpãta forþa, sã poatã continua mãrturisirile�10. A decedat în ziuaurmãtoare.

Printre cei care au condus cercetãrile, au ordonat torturile sau au participatdirect la ele se regãsesc comisarul ºef Alexandru Pompilian (ulterior arestat ºicondamnat de regim), comisarul ajutor Ioan Aramã, comisarul ªtefan Bãlãceanu,comisarul Octavian Blehan, inspectorul Ciupagea, Isac/Ioan Popic (ºeful DRSPSuceava între 1948-1951), Danielevici, Israil Rukenstein, comisarul L. Cernenschi/Ciornenschi, comisarul ajutor Berheci, comisarul Iosif Davidovici, comisarul

4. Dan Lucinescu, Jertfa (Transfigurãri), Editura Siaj, Bucureºti, 2008, p. 83.5. Marius Oprea, Banalitatea rãului. O istorie a Securitãþii în documente. 1949-1989,

Editura Polirom, Iaºi, 2002, p. 92.6. Neculai Popa, Coborârea în iad. Amintiri din închisorile României comuniste, Editura

Vremea, Bucureºti, 1999, pp. 30, 46.7. Dan Lucinescu, op. cit., pp. 75-76.8. Dumitru Bordeianu, op. cit., pp. 45, 51.9. Ibidem, p. 48.10. Neculai Popa, op. cit., pp. 39-40.


ªniþer/Schnitzer. Primele declaraþii ale reþinuþilor au început sã aparã la 1 iunie1948, la mai puþin de douã sãptãmâni distanþã de la data arestãrii, iar perioada devârf a atrocitãþilor s-a înregistrat în intervalul iunie-iulie, când sute de reþinuþi aufost trecuþi prin chinurile anchetelor.

Aceasta era atmosfera în care s-au gãsit aruncaþi sute de tineri, majoritateastudenþi cu vârste între nouãsprezece ºi douãzeci ºi cinci de ani, fãrã o experienþãbogatã de viaþã, ºi poate cã nu întâmplãtor aici au apãrut primele discuþii legate dediverse acþiuni ºi atitudini ce pot fi adoptate în vederea uºurãrii condiþiilor de trai.Deºi s-a speculat mult pe seama genezei �reeducãrii�, nu existã dovezi care sãateste inducerea ideii incipiente de cãtre organele statului sau de cãtre alte persoane,toate indiciile conducând cãtre unul din studenþii închiºi în Suceava.

Alexandru Bogdanovici. Primele încercãri

Arestat la 20 mai 1948, Bogdanovici era ºeful grupului legionar �Universitatea�din Iaºi, care reunea organizaþiile mai multor facultãþi, ºi mai fusese închis în douãrânduri în perioada interbelicã. A intrat în contact cu anchetatorii din primele zileale deþinerii sale la Suceava, cãci prima sa declaraþie este datatã 1 iunie. Probabilcã poziþia sa de ºef al grupului, firea neastâmpãratã ºi o experienþã precedentã îndetenþia din 1946 l-au condus spre a propune o schimbare de atitudine a celorarestaþi, prin studierea ideologiei marxist-leniniste ºi renunþarea la poziþiile antico-muniste. De altfel, el recunoaºte în anchetã cã înainte de arestare îºi dorise sãînfiinþeze un cerc de aprofundare a ideologiei legionare11, aºa încât ideea în sine nuîi era strãinã.

Stãrile sufleteºti ºi evoluþia gândirii sale sunt greu de reprodus în totalitate, maiales în lipsa informaþiilor exhaustive despre destinul sãu în închisoare, dar este depresupus cã Bogdanovici, descris de colegii sãi ca un tip inteligent ºi cultivat12, asesizat cã datele noii sale arestãri sunt sensibil diferite faþã de cele precedente, cândatât condiþiile de detenþie, cât ºi perspectivele pedepsei au fost suficient de umanecât sã îi permitã dobândirea �sentimentului legionar�13 în lagãr. Nu este mai puþinadevãrat cã aceastã mãrturisire îl indicã drept un personaj cu convingeri dobânditeoarecum circumstanþial, ceea ce a putut contribui la uºurinþa cu care a acceptat, fieºi numai formal, schimbarea de atitudine cu 180 de grade faþã de regimul comunist.

Pe de altã parte, anchetatorii care se ocupau de loturile studenþeºti au speculatslãbiciunile unora dintre cei interogaþi ºi au început sã le ofere diverse favoruricelor care colaborau cu informaþii. A fost cazul lui Maximilian Sobolevschi, darmai ales al lui Eugen Þurcanu, care au realizat un istoric detaliat al organizaþiei din

11. Arhiva Consiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii (în continuare,ACNSAS), fond Penal, dosar nr. 1190, vol. 1, f. 66.

12. Dan Lucinescu, op. cit., p. 86.13. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1190, vol. 5, f. 96.


care fãcuserã parte în liceu. Mai mult decât atât, Þurcanu � un student la Facultateade Drept din Iaºi care renunþase de ani de zile la simpatiile sale legionare, înscriindu-seîn organizaþia de tineret a Partidului Comunist ºi în organizaþia studenþeascãfilo-comunistã, dar fusese reþinut pentru activitatea sa din adolescenþã � fãcuse dejacunoºtinþã în ºcolile de partid cu ideea conform cãreia tuturor celor care au greºitfaþã de regim li se oferã posibilitatea reabilitãrii14, astfel cã urmãrea sã discutedespre modalitãþile practice prin care se putea pune la dispoziþia reprezentanþilorstatului. Þurcanu însuºi a oferit o serie de argumente pentru care s-a angajat înacþiunea de �reeducare�: ºtia cã aceasta era în vederile regimului ºi o socoteanecesarã în închisoare; la Siguranþa Iaºi citise într-un ziar o declaraþie a ministruluide Interne Teohari Georgescu, care spunea cã penitenciarele trebuie sã devinãinstitute de �reeducare�, idee reluatã frecvent în anchetele din Suceava; Þurcanucredea cã ea se putea realiza cu ajutorul unor elemente care, lãmurite din punct devedere politic, vor pãrãsi organizaþiile din care fãceau parte15. El i-a mãrturisit luiSobolevschi cã a luat legãtura cu inspectorul Ciupagea pentru a afla exact cum sepot reabilita ºi aºteaptã un rãspuns de la Bucureºti. Încurajat de perspectivaeliberãrii, Sobolevschi i-a cerut sã nu-ºi uite colegii de lot în caz de reuºitã16. Darîn acelaºi timp, atmosfera generalã din închisoare era în continuare una de rezistenþã,Sobolevschi însuºi luând parte la discuþiile ostile regimului purtate în camera saîntre iulie-noiembrie 1948.

Rezultatele s-au lãsat aºteptate întrucât principalul organ represiv se afla în plinproces de restructurare. De îndatã ce Securitatea a luat fiinþã la 30 august 1948, custructuri ºi oameni noi, condusã direct de cãtre agenþi sovietici cu pregãtire îndomeniul spionajului ºi contraspionajului, frãmântãrile din rândul reþinuþilor de laSuceava au fost canalizate spre o colaborare directã, bazatã pe cererea de informaþiidintre rândul celor închiºi.

Între timp, Alexandru Bogdanovici încerca sã câºtige adepþi pentru ideile sale,ceva mai conturate în aceastã primã perioadã. Prin discuþii cu mai mulþi deþinuþi, elîncerca sã îºi mãreascã aria de influenþã, pentru a-ºi crea o platformã cu care sãvinã în întâmpinarea regimului, fãrã prea mare succes însã. Þurcanu spune cã înprimele tentative de �reeducare�, din octombrie 1948, Bogdanovici era urmat dedoar trei reþinuþi: Vasile Puºcaºu, Toma Simionovici ºi ªtefan Moraschi17. În ceeace priveºte forma pe care o imprimase �reeducãrii�, Bogdanovici ºi apropiaþii sãiînvãþau ºi intonau cântece progresiste, discutau reformele întreprinse de comuniºtiºi organizau mici �seminarii ideologice�, prezentând diverse subiecte pe care lediscutau în grup18, dar numãrul lor a rãmas mic, iar motivaþia lor, confuzã:�Efectele încercãrii de reeducare a lui Bogdanovici au fost neînsemnate, iar cei cese apropiau de el erau mai mult atraºi de modul cum vorbea, de inteligenþa lui, sau

14. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 16, ff. 49-50.15. Ibidem, vol. 6, f. 176.16. Ibidem, vol. 3, f. 241.17. Ibidem, vol. 6, f. 187.18. Ibidem, f. 188.


veneau din simpla dorinþã de a citi o carte sau a auzi ce scrie în ea. Trebuie spus cãmajoritatea celor ce-l ascultau vorbind erau elevi�19.

Existã mai multe explicaþii pentru insuccesul acþiunii timpurii. În primul rând,pe celular erau închiºi atât elevi ºi studenþi, cât ºi oameni cu experienþã, care nu auprivit cu ochi buni niciun fel de cedare (nici mãcar formalã) în faþa regimului, ceimai tineri urmându-le îndemnul de a se feri de astfel de gesturi. De asemenea, acontat ºi situaþia juridicã încã incertã, deoarece mulþi sperau sã nu fie condamnaþi,îndeosebi cei cu activitate redusã. Acesta este ºi motivul pentru care Eugen Þurcanunu a întreprins nimic semnificativ pânã dupã procesul sãu. În fine, persoana luiAlexandru Bogdanovici, cunoscut legionar transformat peste noapte în militantcomunist, nu era agreatã de mulþi ºi nici nu prezenta încredere într-o eventualãnegociere cu regimul.

Începutul conflictului dintre Þurcanu ºi Bogdanovici se gãseºte tocmai în aceastãperioadã, cu toate cã s-a acutizat abia mai târziu. Dacã ultimul dorea numai sãînºele regimul prin promisiuni, educaþie marxistã formalã ºi intonarea cântecelorprogresiste în celule, Þurcanu era convins de puterea comunismului ºi urmãrea sãse punã cu totul la dispoziþia regimului, astfel încât a acceptat colaborarea cainformator, conform spuselor sale, încã din noiembrie 194820, folosindu-se decâþiva dintre cunoscuþii sãi, care nu înþelegeau exact cui ºi pentru ce servescinformaþii banale despre discuþiile din celule ºi atmosfera generalã din închisoare.Incertitudinea în ceea ce priveºte destinul reþinuþilor a catalizat toate acþiunilefavorabile regimului: marea majoritate sperau sã nu fie condamnaþi în instanþã ºierau convinºi cã singurele capete de acuzare ce li se pot aduce se referã la activitateadusã dupã decembrie 1945, data semnãrii unui acord de neagresiune între conducerilePartidului Comunist ºi Miºcãrii Legionare. Tocmai de aceea, mulþi dintre ei autãinuit iniþial activitatea din perioada anterioarã pactului ºi au fost surprinºi când lis-au solicitat cu insistenþã destãinuiri complete.

Pe lângã cererea lui Eugen Þurcanu de a discuta cu oficialitãþile pentru a aflacum se pot reabilita cei închiºi, printre deþinuþi s-a vorbit ºi despre un memoriuredactat de Alexandru Bogdanovici, despre al cãrui conþinut nu ºtim foarte multe.Acest prim memoriu a avut încuviinþarea unuia dintre liderii legionarilor dinînchisoare21, în încercarea de a salva de rigorile temniþei pe tinerii fãrã o activitatebogatã. Cobâlaº era de acord cu semnarea memoriului de cãtre tineri, cu condiþiasã nu provoace cedãri de conºtiinþã, dat fiind faptul cã era convins cã doar ºefiigrupurilor vor fi condamnaþi. Unul dintre reþinuþi a aflat cã tonul memoriului eramai degrabã neutru ºi cerea Guvernului ºi Partidului cãrþi pentru a se putea reeduca,fãrã a se referi explicit la încetarea activitãþii anticomuniste22, ceea ce a condus

19. Neculai Popa, op. cit., p. 59.20. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 6, f. 271.21. E vorba, în primul rând, de Nicolae Cobâlaº, cel care avea sã plãteascã ulterior cu

viaþa acest lucru, fiind implicat în anchetarea lotului �Eugen Þurcanu�.22. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 3, ff. 241v, 291v.


probabil spre lipsa oricãrui rãspuns ºi, prin urmare, la redactarea unui al doileamemoriu, mult mai direct.

Efectul lui a fost dublu: pe de o parte a stârnit Securitatea sã se implice activºi sã speculeze tulburãrile din sânul reþinuþilor spre folosul propriu, pe de altãparte, tonul acuzator la adresa activitãþii anticomuniste a determinat dezavuareaacþiunii lui Bogdanovici (ºi a lui Bogdanovici însuºi) de cãtre ceilalþi reþinuþi, ceeace a fãcut inutile încercãrile sale de a-ºi recruta noi adepþi, în ciuda asigurãrilordate în discuþiile private cã atitudinea sa este strict de faþadã: �când e vorba decomuniºti, sau dai totul sau nu dai nimic � cu aceºtia nu merge cu jumãtãþi demãsurã�. Nicolae Cobâlaº recunoºtea mai târziu cã din acel moment a rupt completrelaþiile cu Bogdanovici, �deoarece o cam luase razna, trecând la atacuri personaleîmpotriva unora dintre noi�23. Nu este foarte clar dacã aceste memorii au ajunsvreodatã la organele de partid � Þurcanu spunându-i unui coleg în decembrie 1948cã memoriul lui Bogdanovici a rãmas în sertarele administraþiei, acesta nefiindcrezut din cauza trecutului sãu legionar ºi a faptului cã în toate acþiunile pe care leîntreprinsese se folosise de legionari24 � dar ceea ce ºtim sigur este cã Securitateaa aflat despre încercãrile lui Bogdanovici ºi a devenit interesatã de ele.

Tot în noiembrie 1948, parte dintre anchetatorii rãmaºi în închisoare încep sã îicearã lui Þurcanu informaþii din rândul celor închiºi, cu privire la atmosferageneralã ºi la discuþiile care se poartã în celule. Existã mai multe indicii cã acestaeste momentul în care acþiunea a fost confiscatã de Securitate, întrucât unui reþinutca Þurcanu astfel de informaþii nu îi erau de niciun folos. Mai mult decât atât, el afost scos de administraþia penitenciarului ca planton la etaj, înlesnindu-i-se astfelcirculaþia în celule pentru a intra în contact cu cât mai multe persoane (de altfel,plasarea informatorilor Securitãþii în poziþii mobile în cadrul penitenciarelor aveasã fie folositã pe scarã largã de acum înainte). Un alt argument îl reprezintãîncercarea lui Þurcanu de a-ºi recruta ajutoare în munca de informare, unul dintrecei aleºi fiind chiar colegul sãu de lot, Maximilian Sobolevschi. În a doua jumãtatea lui noiembrie, Þurcanu a fost mutat de la subsol pe secþia etajului I ºi i-a spusacestuia cã poate ieºi din închisoare numai dacã oferã informaþii despre activitatealegionarã din penitenciar. Nehotãrât, Sobolevschi i-a cerut un timp de gândire ºi aacceptat dupã câteva zile, oferindu-i ulterior informaþii verbale. În paralel, Þurcanuînsuºi încerca sã adune date: nu s-a rezumat la a-ºi îndeplini sarcina de a servimâncare reþinuþilor, ci a fãcut ºi câteva servicii interzise de regulament unora dintreei, transmiþând cãrþi ori pachete cu alimente pentru Crãciun de la o camerã laalta25, probabil pentru a-ºi crea o poziþie favorabilã. Cu toate acestea, profilulactivitãþii sale în folosul regimului era discret, astfel cã pânã la începutul lui 1949,doar Alexandru Bogdanovici era cunoscut de cãtre masa celor închiºi ca promotoral �reeducãrii�.

23. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 3, ff. 130, 133.24. Ibidem, vol. 5, ff. 247v-248.25. Ibidem, vol. 3, f. 242.


Judecarea proceselor � catalizatorul �reeducãrii�

Dupã ce în a doua jumãtate a lui 1948 închisoarea Suceava s-a transformat în sediuldirecþiei de anchete a Securitãþii, gãzduind schingiuirile comise în timpul cercetãrilor,în ianuarie-martie 1949 mascarada juridicã a continuat cu organizarea proceselor înincinta penitenciarului, judecate de un complet al Tribunalului Militar Iaºi. Desfãºu-rarea proceselor a fost o simplã formalitate, acuzaþii neavând dreptul sã se apere, întimp ce judecãtorii au avut doar rolul de a citi condamnãrile stabilite dinainte decãtre echipele de anchetã. Pedepsele au fost foarte mari în raport cu aºteptãrilemultora dintre reþinuþi, marea majoritate primind între cinci ºi cincisprezece ani deînchisoare. Nici cei care se arãtaserã dispuºi compromisului cu regimul nu auprimit circumstanþe atenuante: Bogdanovici a primit optsprezece ani de muncãsilnicã, iar Þurcanu ºapte ani de închisoare corecþionalã. Însã cel mai importantstimul pentru �reeducare� a fost faptul cã nimeni nu a fost iertat de pedeapsã, nicimãcar cei fãrã activitate, acuzaþi doar de tãinuire.

Momentul pronunþãrii sentinþelor a fost determinant pentru dezvoltarea ulterioarãa �reeducãrii�, deoarece toþi deþinuþii aveau acum situaþia juridicã clarificatã ºi nuse mai puteau baza pe indulgenþã ori noroc. Practic, ele i-au forþat pe mulþi deþinuþi(îndeosebi dintre cei lipsiþi de experienþã) sã adopte o atitudine tranºantã faþã deacþiune, fie ea favorabilã ori negativã. Abia în acest moment s-au înscris în rândurile�reeducãrii� cei mai mulþi dintre studenþi, deºi unii dintre ei cochetaserã cu oatitudine conformistã ºi anterior proceselor: Eugen Þurcanu, Eugen Munteanu,Ion Bobu, Ion Negurã, Adrian Prisãcaru, Vasile Puºcaºu, Virgil Mitan, AlexandruMãrtinuº, Mircea Cucu, Eugen Dimitrov, Corneliu Melinte, Virgil Bordeianu,Mihai Livinschi, Anton Livinschi, Niculae Livinschi, Octav Grama, ConstantinBogos, Maximilian Sobolevschi, Gheorghe Caziuc, Andon Zaharia, ConstantinUniºor, Sandu Mihai, Gavrilã Vatamanu, Constantin Sofronie, ªtefan Moraschi,Octavian Zbranca, Leonard Gebac ºi alþii26.

Este de subliniat faptul cã niciunul dintre ei nu ºtiau cu exactitate ce presupuneaactivitatea lor. Iatã ce spune Ion Stoian, unul dintre cei care s-au remarcat ulteriorprintre liderii acþiunii violente din penitenciarul Gherla, despre motivele pentrucare s-a alãturat �reeducãrii�: �am fost determinat sã particip în primul rând dincauza condamnãrii de 8 ani pe care o luasem la judecarea procesului lotului delaBacãu ºi prin aceasta urmãream sã mi se uºureze condamnarea ºi am vrut sã scapmai repede din închisoare, la aceasta a mai contribuit ºi o fricã ca sã nu suportconsecinþele unei eventuale mãsuri împotriva mea�27. Mai mult decât atât, el pusesecondiþia sã nu se rupã de Miºcarea Legionarã, în care încã mai credea.

Faptul cã un numãr destul de semnificativ de studenþi au acceptat sã activezepentru �reeducare� îºi gãseºte mai multe explicaþii. În primul rând, deja trecuserã

26. Ibidem, vol. 1, f. 77; Ibidem, vol. 3, ff. 10v, 292v, 302v; Ibidem, vol. 6, ff. 272-273.27. Ibidem, vol. 4, f. 63.


aproape circa opt-nouã luni de detenþie, în condiþii extrem de grele pentru majoritateacelor condamnaþi, astfel cã rezistenþa fizicã ºi psihicã începuserã sã scadã. Apoi,condiþiile din camera 15 de la etajul II, unde a pornit cea mai importantã miºcarede acest tip, erau foarte propice, prin aceea cã aici au fost închiºi mai mulþi dintredeþinuþii cu slabe convingeri anticomuniste (unii dintre ei, ca Þurcanu, fiind chiarcomuniºti), iar influenþa ºefilor de loturi scãzuse dupã condamnãrile mari. EugenÞurcanu trece în revistã principalele activitãþi ale comitetului de �reeducare� dinaceastã perioadã:

...discuþii organizate asupra problemelor religioase; asupra felului greºit cum amvãzut lucrurile înainte adicã pe timpul cât am activat legionãreºte; prelucrãri din vol. Iopere alese Lenin; prelucrãri dupã articolele apãrute în ziare pe care întâmplãtor leputeam avea, cum a fost plenara CC PMR din 3-5 martie 1949; discuþii în legãturã cufilosofia materialistã în anti-tezã cu cea idealistã; prelucrarea unui volum al romanuluiVara lui 1914; sau a altor probleme cu caracter democratic; se fãceau poezii ºi cântecedespre reeducare sau poezii ºi vorbiri comemorative cum a fost pentru ziua de 6 martie1949 [aniversarea a 4 ani de la instalarea primului guvern comunist � n.n.]28.

Frãmântãrile au fost sesizate de toþi deþinuþii, Bogdanovici purtând discuþii înaceastã perioadã cu Eugen Þurcanu pentru a se pune de acord în privinþa uneiacþiuni concertate, menitã a-i salva pe studenþi de închisoare. Rezultatul a fostînfiinþarea, la începutul lui martie 1949, a unui organism însãrcinat cu coordonareaactivitãþii de �reeducare� din întreg penitenciarul, Organizaþia Deþinuþilor cuConvingeri Comuniste (ODCC). Þurcanu ºi-a arogat singur meritele înfiinþãriiODCC, iar organizarea biroului sãu de conducere dupã modelul organizaþiilorcomuniste pare sã-i confirme declaraþiile: exista un secretar (în persoana luiÞurcanu) ºi responsabili pe probleme (propagandã ºi agitaþie, cadre, culturã,organizatoric). Ceilalþi membri ai ODCC au fost, în aceastã primã perioadã,Alexandru Bogdanovici, Leonard Gebac, Eugen Munteanu, Alexandru Mãrtinuº ºiªtefan Moraschi29.

Impunerea lui Eugen Þurcanu ca nou lider al acþiunii de �reeducare� pare astfeldestul de fireascã: metoda �reeducãrii� pur ideologice a lui Bogdanovici sedovedise perfect inutilã judecând dupã sentinþele Tribunalului Militar, iar unul dinmotivele principale era neîncrederea (atât a administraþiei, cât ºi a deþinuþilor) înpersoana fostului ºef al grupului legionar �Universitatea� din Iaºi. Pe de altã parte,Þurcanu reuºise sã-ºi câºtige o poziþie favorabilã în faþa reprezentanþilor Securitãþiidin închisoare prin activitatea sa de informator ºi avea avantajul ruperii (delocformale) de legionarism încã din 1946, fiind membru al UTC ºi UNSR. În plus,condamnarea sa la ºapte ani de închisoare i-a întãrit atât resentimentele faþã delegionari, pe care îi considera vinovaþi pentru arestarea sa, cât ºi determinarea dea face orice pentru a se elibera.

28. Ibidem, vol. 6, f. 365.29. Ibidem, vol. 1, ff. 89v, 156-157.


Activitatea ODCC

Comitetul principal de �reeducare� s-a format în camera 15 de la etajul II, în careerau închiºi Þurcanu, Bogdanovici, Gebac, Eugen Munteanu ºi Mãrtinuº (devenitulterior comitetul ODCC) ºi a propus ca prim pas citirea ºi interpretarea cãrþilormarxiste. Înlesnirea accesului la cãrþi într-o perioadã de maxime restricþii a venitdin partea administraþiei închisorii, ceea ce confirmã declaraþia lui Alexandru Popacã acþiunea �se desfãºura cu ºtirea administraþiei ºi cu sprijinul ei�. Dar nu este maipuþin adevãrat cã, deºi Þurcanu milita pentru o transformare realã a atitudiniideþinuþilor, realitatea demonstra cã cei care s-au înscris în acþiune au fãcut-odintr-un calcul oportunist. Popa admite cã el însuºi a acceptat sã citeascã din cãrþileideologice, realizând cã �nu voi putea sã ies niciodatã cu pecetea de legionar dinpuºcãrie, ºi cã deci nu este nici o speranþã de a eºi din puºcãrie�, în urma uneidiscuþii cu prietenul sãu Bogdanovici. Un alt argument îl constituie condiþia impusãde comitetul ODCC pentru înscrierea în �reeducare�: renunþarea la credinþacreºtinã ºi proclamarea ateismului. Or, este evident cã astfel de transformãri nu seîntâmplã peste noapte, în grup: �De acest lucru erau convinºi însãºi (sic!)conducãtorii reeducãrii, care nu vedeau în reeducare o transformare a legionarilorci pur ºi simplu realizarea unor scopuri imediate sau mai îndepãrtate ale deþinuþilor�30.Nici aceastã activitate de agitaþie ºi propagandã nu a dat rezultate, dar a avut rolulsãu în desfãºurarea ulterioarã a evenimentelor, cãci a permis identificarea deþinuþilorcu convingeri maleabile, dintre care unii au fost utilizaþi mai târziu în impunereaformelor violente ale acþiunii. În paralel cu activitãþile din camerã, unii deþinuþicontinuau sã dea note informative administraþiei (sau altor deþinuþi aflaþi în legãturãcu administraþia) despre atmosfera generalã ºi atitudinea diverselor persoane.

Nemulþumit de insuccesul activitãþii ODCC, Eugen Þurcanu ºi-a intensificateforturile ºi l-a convins la scurtã vreme pe Bogdanovici sã treacã în plan secund,spre a-i facilita lui propulsarea la conducerea acþiunii. La începutul primãverii lui1949, Bogdanovici îºi îndemna apropiaþii sã îl urmeze pe acesta: �Misiunea meas-a terminat. Deacum intrã Eugen pe ring. Ai încredere în el, pentrucã este un marecap, dar mai ales se bucurã de o încredere oarbã din partea Securitãþii�31, ceea cedenotã contactele pe care amândoi le-au avut cu reprezentanþii organului represiv.Mai mult decât atât, Bogdanovici s-a grãbit sã cearã în camera 17 ca activitateanedeclaratã în anchete sã fie transmisã Securitãþii. Þurcanu i s-a opus supãrat, întimp ce Popa �Þanu� s-a speriat: �Ce-ai înebunit, mã? Pãi, dacã se desgroapã tottrecutul, nu intrãm din nou în proces?�. În cele din urmã, a recunoscut cã a greºit,dar ºi-a exprimat convingerea cã tot la aceastã soluþie se va ajunge32.

Probabil ºi aceastã lipsã de tact a contribuit la neîncrederea lui Þurcanu, cãcidin acel moment s-a folosit de Eugen Munteanu pentru a-l þine sub observaþie pe

30. Ibidem, ff. 64, 70.31. Ibidem, f. 89.32. Ibidem, ff. 98v-99.


rivalul sãu33, speculând rezervele pe care ºi Munteanu le avea faþã de acesta. Unuldin motivele care au determinat adâncirea prãpastiei dintre Þurcanu ºi Bogdanovicipânã la duºmãnie a fost declaraþia ultimului cã în timpul celui de-al Doilea RãzboiMondial a fãcut parte din serviciul de spionaj antonescian, având misiuni în URSS34.Un asemenea lucru (informaþia se regãseºte ºi în declaraþiile de anchetã ale luiBogdanovici, iar Þurcanu a avut confirmarea acestui lucru la scurt timp dupãprimirea notei de la Munteanu) era vãzut în ochii regimului comunist drept înaltãtrãdare.

Eugen Munteanu a funcþionat în aceastã perioadã ca informator al lui EugenÞurcanu, care îi spunea cã notele sale informative sunt necesare Securitãþii ºi l-aavertizat sã îºi desfãºoare activitatea pe ascuns, fãrã ca Bogdanovici sã ºtie de ea.Acesta a aflat însã dupã o vreme, probabil din discuþiile cu Mihai Stângã, ºi a cãutatsã-l contracareze pe Munteanu, cerând ºi el apropiaþilor prin luna iunie un soi denote informative. Ele n-au avut însã niciun rezultat, pentru cã cei din jurul luiBogdanovici se fereau de a discuta problema convingerilor politice ºi, fiind neinstruiþi,erau foarte uºor descoperiþi ca informatori35.

Intervenþia Securitãþii. Biroul Operativ ºi Mihai Stângã

În perioada aprilie-mai 1949 a sosit în închisoare ofiþerul politic Mihai Stângã, unpersonaj controversat, primul reprezentant al Securitãþii sosit cu instrucþiuni clareprivind specularea tensiunilor dintre deþinuþi ºi culegerea de informaþii. Stângãfusese numit în funcþia de referent al penitenciarului Suceava de cãtre colonelulIosif Nemeº, ºeful Serviciul Operativ, un organ al Securitãþii creat în martie 1949special pentru coordonarea agenturii informative din penitenciare, la ordinele luiGheorghe Pintilie (directorul general DGSP) ºi ale lui Alexandru Nicolschi (subdi-rectorul general DGSP).

Fost muncitor, Stângã a fost primit printre cadrele Ministerului de Interne odatãcu instalarea regimului comunist ºi a lucrat în cadrul DRSP Braºov pânã la numireasa ca titular al Biroului Operativ Suceava, funcþie în care a fost ajutat timp de douãluni de un fost coleg de la Braºov, plutonierul major Mihai Papuc. Serviciul Operativfusese înfiinþat în cadrul Direcþiei Generale a Penitenciarelor, dar rãspundea directconducerii Securitãþii, respectiv generalului Gheorghe Pintilie, ºi nu conduceriiDGP, cum ar fi fost normal. Aceastã stare de fapt a generat încã de la începuttensiuni, mai ales cã directorul penitenciarului Suceava, Aurel Tiron, nu primise

33. Munteanu nu a fost singurul deþinut care a avut acest rol, Þurcanu cerându-i acelaºilucru ºi fostului sãu coleg Maximilian Sobolevschi, pe care l-a mutat în acest scop, cuajutorul gardianului, în camera 15 de la etajul II al închisorii, acolo unde era închis ºiBogdanovici. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 3, ff. 231v-232.

34. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 236131, f. 121.35. Ibidem, ff. 121-122.


instrucþiuni cu privire la rolul lui Stângã, ºtiind doar cã este numit de Securitate.Cum unul din scopurile Serviciului era verificarea cadrelor regimului, administraþiadin Suceava l-a suspectat cã urmãreºte în primul rând supravegherea informativã aconducerii închisorii, ºi nu a deþinuþilor, cum era în realitate, astfel cã nu i-au datnicio sarcinã de îndeplinit. Mai mult decât atât, directorul a încercat sã-i interzicãaccesul la deþinuþii politici sub pretextul regulamentului, care prevedea cã numai elºi gardienii au voie sã ia contact cu aceºtia.

Stângã n-a þinut cont de acest lucru ºi, bazându-se pe puþinele instrucþiuniprimite de la Bucureºti, a luat legãtura cu unii dintre ei chiar a doua zi. Astfel aaflat de la doi deþinuþi care lucrau la o gazetã de perete cã în închisoare are loc oacþiune de �reeducare� ºi cã s-a înfiinþat o organizaþie politicã în acest scop, pentrucare vor cere aprobarea conducerii. Neºtiind ce sã facã, Stângã ºi Papuc au decis sãamâne luarea unei hotãrâri pânã la sosirea anunþatã în închisoare a colonelului Nemeº36.

Pânã la sosirea acestuia însã, Stângã a organizat o percheziþie în timp ce deþinuþiierau scoºi la plimbare ºi a confiscat o hârtie de pungã scrisã cu ordinea de zi a uneiºedinþe, nume de deþinuþi ºi întrebãrile puse de fiecare (probabil o minutã a unei ºedinþea biroului ODCC). Papuc a trimis hârtia la Bucureºti, cu doar câteva zile înainte devizita colonelului Nemeº la Suceava din jurul datei de 1 iunie 1949, determinatã deraportul lui Stângã despre înfiinþarea ODCC, dar ºi de semnalãrile lui Isac Popic,ºeful DRSP Suceava37, care ºtia de �reeducare� încã de la primele ei manifestãri.

Nedumerit de rolul sãu, Stângã a cãutat sã primeascã instrucþiunile detaliatepromise de Nemeº, fãrã a avea însã sorþi de izbândã. Totuºi, în acele zile a primitaprobarea scrisã de a intra în celule, astfel cã a putut intra în discuþii cu membricomitetului ODCC38. Alexandru Bogdanovici ceruse printr-un memoriu directoruluiînchisorii ca ODCC sã primeascã aprobarea oficialã, însã acesta l-a rupt, cerându-isã nu-l mai deranjeze cu prostii39. Încet, dar sigur, Stângã absorbea informaþiileprimite ºi îºi creiona o imagine din ce în ce mai clarã asupra atmosferei ºirivalitãþilor din Suceava, transmiþând totul la Bucureºti. Rãspunsul primit îi cereasã nu opreascã acþiunea de �reeducare�, ci sã îºi recruteze informatori pentru a aflacine o conduce ºi o alimenteazã40. În afarã de discuþiile din sânul ODCC, pe carele cunoºtea în detaliu, el aflase ºi de atitudinea fermã, aproape violentã, a unui grupde deþinuþi din jurul lui Dan Dumitrescu împotriva grupului �reeducãrii� ºi deeforturile fãcute de aceºtia pentru a contracara în penitenciar acþiunile ODCC.Lucrurile ajunseserã atât de departe, încât Bogdanovici se gândea sã înlocuiascãdeja compromisul ODCC cu un alt organism, pentru a putea continua acþiunea41.

În decursul inspecþiei sale în închisoare, care a durat douã-trei zile, Nemeº a stat devorbã cu mai mulþi deþinuþi, inclusiv cu unii informatori, dar s-a arãtat neîncrezãtor

36. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 2, ff. 1-2v.37. Ibidem, vol. 10, f. 14.38. Ibidem, vol. 2, ff. 3-4.39. Ibidem, f. 5.40. Ibidem, vol. 10, f. 9.41. Ibidem, vol. 2, f. 8.


faþã de scopurile acþiunii ODCC. De altfel, imediat dupã plecarea sa au fostintroduse o serie de restricþii suplimentare în regimul de detenþie, suspendându-secomplet legãturile cu familiile ºi ridicându-se toate obiectele care deserveau �reedu-cãrii�: creioane, cãrþi, hârtie. Tot acum, colonelul Nemeº a subliniat în modunivoc direcþia care interesa regimul, cerându-i lui Stângã sã organizeze o reþea deinformatori în închisoare42, în timp ce directorul închisorii a fost destituit pentru cãfãcea anumite favoruri deþinuþilor. Toate aceste decizii au fost luate de Nemeº dupãinformarea conducerii Securitãþii43. Pe de altã parte, mãsurile luate de el au condusla demoralizarea celor din comitetul ODCC ºi la înfrânarea elanului lor.

Plecarea lui Þurcanu cãtre Piteºti. Activitatea ODCCdupã aprilie 1949

Ascensiunea lui Eugen Þurcanu în graþiile Securitãþii a fost extrem de rapidã dacãþinem cont de faptul cã, la începutul lunii aprilie 1949, el deja ºtia cã urma sã fietransferat la închisoarea Piteºti44 ºi s-a asigurat cã nu lasã lucrurile nerezolvate în urmasa, cerându-i lui Maximilian Sobolevschi sã-l urmãreascã discret pe Bogdanovici ºisã-i raporteze personal tot ce a observat atunci când se vor reîntâlni45. Lucrul acestaa fost determinat de faptul cã din discuþiile purtate cu referentul Mihai Stângã, pecare l-a impresionat prin hotãrâre chiar de la început, Þurcanu a realizat cã regimuldorea în primul rând informaþii, privind cu neîncredere acþiunea de �reeducare�46,lucru pentru care îl învinovãþea pe Bogdanovici.

Cum Þurcanu se bucura de dubla încredere a Biroului Operativ Suceava ºi aanchetatorilor Securitãþii, cu care colaborase încã din perioada cercetãrilor, nu paredeloc întâmplãtoare selecþionarea sa ºi a câtorva apropiaþi ai sãi pentru primul lotde deþinuþi care a fost transferat din Suceava la Piteºti, pe 22 aprilie 1949: LeonardGebac, Ion Negurã, Constantin Uniºor, Constantin Istrate, alãturi de GheorgheAndreºan, Mircea Bârsan, Dumitru Bordeianu, Nicolae Cojocaru, Ioan Comãnici,Gheorghe Costea, Mircea Crãciunescu, Mihai Dãnilã, Ioan Huþuleac, Vasile Ignãtescu,

42. Ibidem, vol. 10, ff. 2-3.43. Nemeº þinea legãtura în mod curent cu colonelul Gavrilã Birtaº, ºeful Direcþiei I

(Informaþii interne) a Securitãþii, însã acesta raporta, la rândul sãu, lui GheorghePintilie ºi Alexandru Nicolschi. Este de presupus, prin urmare, cã deciziile luate deNemeº au fost în fapt executarea ordinelor celor doi ºefi ai Securitãþii. ACNSAS, fondPenal, dosar nr. 1126, vol. 10, f. 43v-44.

44. În mod similar, Þurcanu ºtia încã din decembrie 1948 cã procesele celor reþinuþi vor avealoc în incinta penitenciarului, fapt pe care l-a dezvãluit colegului sãu de lot, OctavianZbranca, ceea ce demonstreazã încã o datã încrederea pe care începea sã o primeascãdin partea Securitãþii. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 5, f. 247v.

45. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 1, f. 32.46. Ibidem, f. 92.


Virgil Lungeanu, Mircea Macovei, Eugen Mãgirescu, Vasile Maxim, Virgil Mitan,Gheorghe �Gioga� Parizianu, Gheorghe Reus, Ion Scutaru, Silviu ªestac, PetreTudose ºi alþii.

Plecarea lui Þurcanu a fost un alt semn cã Securitatea îl preferã pe acesta pentruo acþiune pe placul regimului. În încercarea de a recupera din terenul pierdut,Bogdanovici i-a predat referentului Stângã statutul ºi carnetul de evidenþe al ODCC.Nici acest lucru nu l-a ajutat însã, pentru cã Stângã îi reproºase deja lui Þurcanuorganizarea dupã formulã comunistã47, în condiþiile în care din ODCC fãceau partefoºti legionari. Nu dupã multã vreme, la începutul lunii iulie, ODCC s-a dizolvat lacererea expresã a lui Stângã, dar activitatea de culegere a informaþiilor din închisoarea continuat48.

În ciuda eforturilor sale, masa deþinuþilor era în continuare ostilã �reeducãrii�,astfel cã Bogdanovici ºi administraþia au recurs la o nouã soluþie. Pe baza unor listeîntocmite de conducerea comitetului sãu, o serie de deþinuþi cu poziþii importanteîn ochii colegilor, care se manifestau împotriva acþiunii lor, au fost izolaþi într-osecþie specialã. Printre aceºtia s-au numãrat: pr. Nicolae Pâslaru, avocatul NicolaePâslaru, pr. Dumitru Mitoiu, Dumitru Moisiu, Constantin Lupoaie, Aurelian MarcuStoica, Dan Dumitrescu, Dan Lucinescu, Constantin ºi Dumitru Strãchinaru, EugenBerza, Constantin ºi Ion Sãrãcuþu, Ion Preotescu, Neculai Mãgirescu, MirceaTârnoveanu, Mircea Lateº, Emil Condurache, Aurel Gherase, Iulian Constantin,Constantin Dãnilã, Ioan Gruia, Mihail Lapteº, Aurel Olaru, Mihai Verigheanu49.Un alt scop al izolãrilor era acela de a demonstra regimului cã printre deþinuþi eraudouã tabere, majoritatea nefiind de acord cu poziþiile intransigente ale ºefilor ºicerând separarea de ei50. Efectele miºcãrii strategice au fost însã nule.

Sesizând neîncrederea deþinuþilor faþã de persoana sa, Bogdanovici a renunþatpublic, dar în mod formal, la conducerea �reeducãrii� în august 1949. Profitând deacest moment, Eugen Munteanu s-a contrat puternic atât cu el, cât ºi cu apropiaþiilui, ameninþându-l pe Popa �Þanu� cã dacã îl mai susþine, se va �arde urât�,întrucât Bogdanovici era considerat �trãdãtor�51.

Deºi ºi-a dat seama cã informaþiile erau singurul lucru care interesau regimul ºia încercat o redresare parþialã, Bogdanovici a continuat sã subestimeze regimul,sperând cã acþiunea sa strict formalã ºi de suprafaþã va putea da rezultate. Principalalui greºealã a constat în echivalarea regimului comunist cu reprezentanþii sãi slabpregãtiþi, ca Mihai Stângã, despre care s-a exprimat cã �este un ciocãnar prost, pecare-l duc de nas cum vreau. Tot ceea ce-i spun crede, ºi face tot ceea ce-i cer, aºacã în privinþa aceasta n-am nici o grije�52.

47. Ibidem, ff. 90, 92.48. Ibidem, f. 93.49. Ibidem, vol. 3, f. 303; Interviu cu Iulian Constantin, arhiva personalã a autorului.50. Ibidem, vol. 1, f. 95.51. Ibidem, f. 94v.52. Ibidem, f. 97.


Încercãri de a duce activitate de �reeducare� au avut loc pe perioada verii lui1949 în mai multe camere ºi celule din penitenciar: 1, 3, 6, 7, 9, 11, 13, 15, 17(de la etajul II), 33 (de la etajul I). Deþinuþii identificaþi cu activitate în aceastãperioadã sunt Alexandru Bogdanovici, Alexandru Popa �Þanu�, Virgil Bordeianu,Maximilian Sobolevschi, Eugen Munteanu, Lucian Haralambie Pascaru, ªtefanDorneanu, Gheorghe Roºca, Constantin Bogos, Alexandru Mãrtinuº, ªtefan Moraschi,fraþii Mihai, Anton ºi Nicolae Livinschi ºi alþii.

Încã de la începutul frãmântãrilor, deþinuþii au fost divizaþi, marea majoritateaprivind cu reþinere toate încercãrile de activitate pe linia �reeducãrii�. La scurtãvreme dupã procesele de la sfârºitul iernii 1948/1949, Dan Lucinescu i s-a împotrivitlui Alexandru Bogdanovici, care începuse sã cânte alãturi de câþiva studenþi imnulinternaþionalei comuniste, �Bandera rosa�, în timp ce unii deþinuþi îºi fãceaurugãciunea53. Reproºurile lui Lucinescu i-au stârnit ºi pe ceilalþi deþinuþi ºi nu multa lipsit ca incidentul sã degenereze într-o altercaþie fizicã. Nici în septembrie 1949,dupã cel de-al doilea transfer al deþinuþilor la Piteºti, când mai rãmãseserã doarcâþiva într-o camerã mai mare, spiritele nu s-au potolit: Dan Dumitrescu ºi AurelianStoica au încercat sã-l agreseze fizic pe Constantin Bogos, care se alãturase echipelor�reeducãrii� ºi se hotãrâse sã-ºi declare toatã activitatea ascunsã în anchetã54.

Concluzii

�Reeducarea� de la Suceava a luat naºtere atunci când cele douã grupãri (Bogdanoviciºi Þurcanu) s-au intersectat ºi au fost preluate ºi îndrumate din mers de cãtreoficialii Securitãþii spre culegerea de informaþii din rândul deþinuþilor. Primul, unlegionar cu atitudine pro-comunistã formalã, ce urmãrea eliberarea din închisoarea tinerimii arestate, a trebuit sã se adapteze din mers în funcþie de solicitãrileregimului ºi de acþiunile lui Þurcanu, pe care mai întâi l-a admirat pentru determinarealui, iar mai apoi l-a intuit ca încurcându-i planurile, ºi a ajuns la o formã a acþiuniicare, dupã toate probabilitãþile, nu avea nimic comun cu ideea de la care pornise.Cel de-al doilea, un comunist cu foste afinitãþi legionare superficiale55, ce urmãreadoar propria sa eliberare, dar a ºtiut de la început ce doreºte, încercând sã previnãsolicitãrile regimului, încurcat de atitudinea oportunistã ºi falsã a lui Bogdanovici(care avea însã avantajul începãtorului), a ajuns exact la formula pe care o intuisede la început. Deºi, dupã pãrerea noastrã, punctul de plecare al �reeducãrii� a venitdin partea acestor deþinuþi ºi nu dinspre autoritãþile comuniste, preluarea, dezvoltareaºi manevrarea acþiunii de aici încolo li se datoreazã în cea mai mare parte. Acþiunilelor aveau sã se despartã complet, destinele lor personale de asemenea, dar sfârºitulle-a fost identic: ambii aveau sã fie uciºi de propria viziune asupra �reeducãrii�.

53. Dan Lucinescu, op. cit., p. 87.54. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 210316, vol. 1, f. 5.55. Pentru detalii, a se vedea portretul lui Eugen Þurcanu din capitolul �Personajele�.


În ceea ce-i priveºte pe ceilalþi deþinuþi care s-au alãturat acþiunii, dupã cum am maiarãtat, ei nu ºtiau exact ce presupune aceasta, neavând decât o idee foarte vagã asupracompromisurilor pe care trebuie sã le facã. Destinele lor au urmat unul din cele douãcursuri: fie ºi-au adâncit treptat cãderea ºi au ajuns personaje importante în dezvoltãrileviolente ale acþiunii de la Piteºti, Gherla sau Peninsula, mai mult sau mai puþin voluntar(Alexandru Popa �Þanu�, Mihai Livinschi, Ion Stoian, Vasile Puºcaºu, spre a da doarcâteva exemple), fie s-au speriat de brutalitãþile la care avea sã se ajungã ºi, beneficiindde o conjuncturã favorabilã, au reuºit sã se strecoare fãrã a mai fi în centrul eveni-mentelor (cazurile lui Ion Negurã, Ion Bobu, Constantin Uniºor, Constantin Sofronie).

Studenþii rãmaºi la Suceava dupã transferul din aprilie au fost mutaþi în închisoareaPiteºti în trei loturi principale: primul pe 19 septembrie 1949 (din care au fãcutparte Eugen Berza, Gheorghe Caziuc, Emanoil Condurache, Gheorghe Mãtase), aldoilea pe 21 octombrie 194956 (Alexandru Bogdanovici, Constantin Bogos, ConstantinBuþan, Dan Dumitrescu, Constantin Iulian, Dan Lucinescu, Alexandru Mãrtinuº,Constantin Pãvãloaie, Ion Turtureanu) ºi ultimul lot pe 26 februarie 1950 (CorneliuCostãchescu, Petru Dãnilã, Nicu Ioniþã, Ioan Pintilie), însã se poate spune cucertitudine cã acþiunea de �reeducare� a încetat în închisoare odatã cu transferuldin octombrie, care îi conþinea pe ultimii sãi corifei.

O observaþie importantã se impune în acest context: deºi s-a vorbit mult despre�metoda Makarenko�57 de reeducare a deþinuþilor, ea nu apare deloc în discuþiiledespre ºi din Suceava, cu toate cã încã din aprilie 1949 acþiunea a fost confiscatã decãtre regimul comunist. De altfel, în afarã de faptul cã asemãnãrile dintre �metodaMakarenko� ºi acþiunea din Piteºti sunt doar tangenþiale ºi, uneori, intuitive, întrucâtpedagogul sovietic nu ºi-a explicat niciodatã în public sistemul aplicat, nu existãpânã în momentul de faþã nicio dovadã, mãcar indirectã, cã prima ar fi creat-o sauinspirat-o pe cea de-a doua. Dimpotrivã, elementele comune ca folosirea colectivului,discursul propagandistic, specularea unui moment tensionat din sânul colectivitãþii(Makarenko vorbeºte despre �explozie�, dar în multe alte locuri se declarã împotrivaviolenþei fizice) au constituit doar cadrul pentru aplicarea metodei din Piteºti: elenu explicã însã nici tortura neîntreruptã ºi morbidã, nici insistenþa cu care erabatjocoritã credinþa. Pe deasupra, scopul acþiunii nu era cel urmãrit de pedagogulsovietic decât la nivel de discurs, întrucât regimul nu era interesat de a obþine�oameni noi� pe care sã se bazeze, ci pur ºi simplu sã batjocoreascã ºi sã distrugãreprezentanþii unei clase sociale ostile.

56. Datele transferurilor menþionate în text sunt cele de primire a deþinuþilor în închisoareaPiteºti, ºi nu cele de plecare din Suceava, la care nu am avut acces. Singura excepþieo reprezintã data de 21 octombrie, lotul acesta ajungând în Piteºti pe 5 noiembrie1949, dupã un tranzit în Jilava ºi Vãcãreºti. De altfel, transferurile dintr-o închisoareîntr-alta durau de regulã câteva zile sau chiar sãptãmâni, pânã când trenul-dubã colectadeþinuþi din mai multe centre de detenþie ºi îi depunea pentru o perioadã în Jilava,centrul de triere al tuturor celor închiºi.

57. A se vedea în acest sens principalele sale opere, Steaguri pe turnuri, ediþia a treia,Editura de Stat Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1959 ºi Poemul pedagogic, ediþiaa doua, Editura de Stat pentru Literaturã ªtiinþificã ºi Didacticã, Bucureºti, 1951.


Piteºti (aprilie 1949-august 1951)

Construit între 1937-1941 dupã standarde internaþionale, penitenciarul Piteºti eracel mai modern spaþiu de detenþie din þarã. Cu toate cã multe din facilitãþileprevãzute în proiectul iniþial (încãlzire centralã, ateliere, capelã, grupuri sanitare)nu au ajuns sã fie utilizate de cãtre deþinuþi din cauza regimului de detenþie impusde administraþia comunistã1, condiþiile de trai dinaintea declanºãrii acþiunii violenteau produs o plãcutã impresie primilor sosiþi în închisoare2.

Situatã în extremitatea nordicã a oraºului, foarte aproape de halta Piteºti Nordºi la 500 de metri de sediul Securitãþii din oraº, clãdirea era prevãzutã cu patrunivele: subsol, parter ºi douã etaje, dispuse în forma literei �T�, care adãposteau96 de încãperi cu o capacitate cumulatã de circa 700-800 de persoane3. Perimetrulansamblului de 1.064 de metri era înconjurat de un zid de cãrãmidã înalt de 2,5-3metri, de-a lungul cãruia au fost construite ºase posturi de pazã pentru supraveghereadeþinuþilor aflaþi la plimbare în curþile exteriore, dar ºi pentru asigurarea securitãþii.

Celulele erau dispuse diferit în cele douã secþiuni ale clãdirii: dacã pe coada saucapul T-ului (poreclitã �scurta� de cãtre deþinuþi) ele se gãseau de o parte ºi alta aunui culoar de beton, pe piciorul T-ului (denumit �lunga�) cele douã ºiruri decelule aveau fiecare câte un culoar cu lãþimea de un metru la exterior. Cele douãculoare comunicau între ele doar la extremitãþi, dând forma unui dreptunghi, întimp ce în interior ele erau despãrþite de un gol, care a fost acoperit la un momentdat cu plasã, pentru a preveni sinuciderile. Baia ºi spãlãtoria se aflau la subsol, pecapul T-ului, dar grupuri sanitare existau la fiecare etaj, la capãtul ºirului de celule.Scara principalã, de serviciu, se gãsea la intersectarea capului T-ului cu piciorulsãu, dar pentru ieºirile la plimbare era folositã o altã scarã de pe capul T-ului.Penitenciarul dispunea ºi de o infirmerie, o camerã mai mare decât celelalte

1. Andrei Muraru (coord.), op. cit., pp. 424-425.2. Interviu cu Corneliu Ioan Cornea, în Cosmin Budeancã (coord.), Experienþe carcerale

în România comunistã I, Editura Polirom, Iaºi, 2007, p. 32.3. Andrei Muraru (coord.), op. cit., p. 424; Dumitru Lãcãtuºu, �Penitenciarul Piteºti:

istoric ºi regim concentraþionar�, în idem, Alin Mureºan (eds.), Casa terorii. Documenteprivind penitenciarul Piteºti (1947-1977), Editura Polirom, Iaºi, 2010, p. 36.


încãperi, pe partea dreaptã a capului T-ului de la etajul I. Infirmeria a fost însãdesfiinþatã în 19484, iar camera a devenit cunoscutã drept 4-spital ºi avea sãgãzduiascã cele mai importante momente ale acþiunii violente.

În primii ani de funcþionare, închisoarea adãpostea în principal reþinuþi de dreptcomun, aflaþi în arest preventiv, dar din 1942 acestora li s-au adãugat ºi eleviiminori arestaþi pentru activitate legionarã � unii dintre ei aveau sã revinã înînchisoare pentru a cunoaºte acþiunea violentã din 1949-1951. Numãrul lor variaîntre 60 ºi 130. Odatã cu reorganizarea sistemului penitenciar din octombrie 1944,Piteºtiul a fost definit ca �penitenciar principal de clasa I-a�, de �detenþiune�5

(pedepse medii). Dupã 23 august 1944, numãrul deþinuþilor politici a crescutsemnificativ, înlocuind ca proporþie pe cei închiºi pentru delicte de drept comun.Spectrul politic al deþinuþilor era extrem de larg: foºti poliþiºti sau jandarmi deveniþiindezirabili odatã cu schimbarea regimului politic, membri ai partidelor politiceistorice (în principal, PNÞ ºi PNL), regaliºti, legionari, apolitici ºi chiar frontieriºti6.Totodatã, la Piteºti exista ºi o secþie pentru femei, în timp ce o altã secþie aînchisorii funcþiona ca depozit al Securitãþii Piteºti, unde erau depuºi cei aduºipentru cercetãri. Din acest motiv, pe aici au trecut majoritatea sprijinitorilorgrupurilor de luptãtori în munþii din zona Argeºului ºi Muscelului. Secþia cunoscutãdrept �celular� se afla pe piciorul T-ului ºi adãpostea deþinuþii condamnaþi lapedepse de muncã silnicã ºi temniþã grea7, în timp ce condamnaþii la închisoarecorecþionalã se gãseau pe capul T-ului.

Regimul comunist a stabilit în toamna lui 1948 un nou sistem de repartizare adeþinuþilor politici, în funcþie de categoria socialã din care fãceau parte, iar studenþiiau fost trimiºi în închisoarea Piteºti8. Cronologic, primul lot transferat care avea sãcunoascã acþiunea violentã i-a cuprins pe legionarii arestaþi din 1941, precumValeriu Gafencu, Ioan Ianolide sau Aurel Pandurescu. A urmat apoi un lot mare destudenþi de la Cluj, condus de Ioan Bohotici ºi Ion Munteanu, care a tranzitat

4. Andrei Muraru (coord.), op. cit., p. 426; Dumitru Lãcãtuºu, art. cit., în idem, AlinMureºan (eds.), op. cit., p. 37; Cf. Planurile închisorii publicate în Ibidem, pp. 347-350;Dumitru Bordeianu, op. cit., pp. 94-95.

5. Dumitru Lãcãtuºu, art. cit., în idem, Alin Mureºan (eds.), op. cit., pp. 39-41.6. Odatã cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal în 1948, trecerea frauduloasã a

frontierei era consideratã delict politic ºi era pedepsit ca atare, considerându-se cã fugadin þarã reprezenta o ofensã la adresa noii orânduiri. Conform articolului 267, atât celcare comitea delictul, cât ºi cel care îi înlesnea fuga primeau aceeaºi pedeapsã, carevaria între trei ºi zece ani de închisoare corecþionalã.

7. Pedepsele primite în instanþã se încadrau în trei categorii principale, în funcþie degravitatea lor. În ordinea crescãtoare a importanþei (ºi, automat, ºi a cuantumuluipedepsei), acestea sunt: închisoare corecþionalã (de regulã, pânã în ºapte ani), temniþãgrea (în general, între cinci ºi cincisprezece ani), muncã silnicã (între zece ºi douãzeciºi cinci ani sau muncã silnicã pe viaþã). Trebuie spus însã cã prevederile Codului Penalreferitoare la condiþiile de încarcerare a deþinuþilor nu au fost respectate aproape deloc.

8. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, f. 133v.


Piteºtiul prin octombrie-noiembrie 1948, în perioada premergãtoare judecãriiprocesului lor. Loturile mari au început sã se succeadã însã abia dupã finalizareaproceselor în care erau implicate, începând cu primele luni ale lui 1949.

Primele victime ale acþiunii violente au sosit în închisoare la începutul luniifebruarie ºi fãceau parte dintr-un lot de legionari de la Facultatea de Medicinã dinBucureºti, repartizat la camera 1-corecþie9: Nuti Pãtrãºcanu, Traian Blaga, AristotelPopescu, Valeriu Popa, Ion Ghiþulescu, Gheorghe Soroiu, Tiberiu Beºchea, CorneliuTudoricã, Andrei Boncea, dar ºi deþinuþi din alte loturi, ca Dragoº Hoinic, OctavianVoinea, Constantin Oprisan, Florian Dumitrescu, Traian Popescu, ConstantinMeriºca ºi alþii. Urmãtorul transfer important a fost cel venit de la Suceava pe22 aprilie, care i-a cuprins pe Eugen Þurcanu, Leonard Gebac, Constantin Uniºor, IonNegurã ºi Constantin Istrate, ajunºi la Piteºti dupã obiºnuitul ocol pe la închisoareade tranzit Jilava. La scurtã vreme dupã sosirea acestora în închisoare, cele douãgrupuri au început sã aibã contacte între ele, înlesnite de faptul cã Soroiu ºi Gebacfuseserã colegi de facultate în Iaºi. Cum în acea perioadã regimul de detenþie eraîncã destul de lejer, Soroiu s-a deplasat de mai multe ori în camera celor cinci înluna aprilie, astfel cã ºi-a dat seama repede cã aceºtia sunt adepþii �reeducãrii� dinSuceava ºi se arãtau ferm anti-legionari. Deºi Pãtrãºcanu l-a sfãtuit sã nu maimeargã pe la ei, Soroiu s-a încãpãþânat ºi în perioada urmãtoare a avut mai multediscuþii în contradictoriu cu aceºtia. Acþiunea s-a nãscut ºi a luat amploare la secþiacorecþie, întrucât atât grupul din jurul lui Þurcanu, cât ºi cei din jurul lui Pãtrãºcanuºi Soroiu erau condamnaþi la pedepse corecþionale, iar în aceastã perioadã nu sefãcea comunicarea între secþii cu regimuri diferite de detenþie.

Manevrele lui Eugen Þurcanu. Primele încercãride a continua �reeducarea�

Consecvent faþã de atitudinea sa din Suceava ºi faþã de indicaþiile primite de lacolonelul Nemeº, Þurcanu era hotãrât sã-ºi continue activitatea de informator ºi laPiteºti, astfel cã a cãutat sã intre în legãturã cu reprezentanþii Securitãþii încã dinprimele zile. Pus într-un mediu necunoscut ºi lipsit de contactele pe care le avuseseîn închisoarea din nordul Moldovei, a cãutat sã se orienteze la faþa locului ºi a cerutîn mod repetat gardienilor sã fie scos la raportul directorului, Alexandru Dumitrescu,însã a fost amânat în repetate rânduri. Atât de mult l-a exasperat pe gardianul de pesecþie, încât acesta l-a implorat pe director sã îl asculte, cãci altminteri se va �punecu bãtaia pe el de îl ia mama dracului�10.

9. Camerele ºi celulele din Piteºti erau cunoscute printre deþinuþi nu doar dupã numãrullor, ci ºi dupã fosta lor destinaþie (spital, bisericã), dupã locaþie (parter, subsol) saudupã secþia din care fãceau parte (corecþie).



În cele din urmã Dumitrescu a acceptat o discuþie pe secþie, din care a aflat cãÞurcanu a dus muncã informativã la Suceava, colaborând cu referentul MihaiStângã, sub conducerea directã a lui Nemeº ºi cu ºtirea ministrului adjunct MAIresponsabil pentru Miliþie ºi Penitenciare, Marin Jianu. Pentru cã înþelesese cã e omuncã ce priveºte Securitatea la nivel naþional, Þurcanu a fost foarte mirat de faptulcã în Piteºti nu a regãsit aceeaºi situaþie ºi s-a oferit voluntar sã ofere informaþii,cerând sã vorbeascã cu un reprezentant al Securitãþii Piteºti11. Dumitrescu a acceptat,nu fãrã mirare, sã-i înlesneascã contactul cu un ofiþer de la Securitate, atunci cândva veni cineva în închisoare, aºa încât pe 15 mai Þurcanu s-a întâlnit cu colonelulMihail Nedelcu, ºeful DRSP Piteºti, ºi se pare cã a reuºit sã îl convingã pe acestacã poate fi util Securitãþii, întrucât Nedelcu i-a cerut directorului sã îl utilizeze cainformator. Mai mult decât atât, i-a indicat ca în cazul în care vor fi ºi alþi deþinuþidispuºi sã dea informaþii, sã le cearã în scris, urmând ca denunþurile sã le pãstrezepentru a le putea preda organelor competente, ºi probabil cã i-a sugerat ºi sã adopteo atitudine de încurajare a activitãþii informatorului, fiindcã Dumitrescu a începutsã-i facã o serie de favoruri. Astfel, i-a înlesnit comunicarea cu soþia sa, i-a permissã circule în penitenciar pentru a putea sã ia legãtura cu legãturile sale informative(cei câþiva prieteni veniþi cu el de la Suceava) ºi i-a dat voie sã citeascã volume dinbiblioteca închisorii12.

Drept urmare, timp de o lunã de zile Þurcanu a raportat atât verbal, cât ºi înscris mai multe �abuzuri� care se petreceau în închisoare. Încercând sã câºtigeîncrederea directorului, în afarã de informaþiile date (care îl ajutau direct peDumitrescu în împiedicarea încãlcãrilor de regulament, pentru care ar fi rãspunsdirect), el i-a povestit ºi dedesubturile acþiunii informative din Suceava, arãtându-icã Bogdanovici încercase sã-l pãcãleascã pe referentul Mihai Stângã, cãruia i-apredat doar unele note, profitând de lipsa de interes a acestuia13.

Þurcanu pretinde cã în urma discuþiilor cu Dumitrescu a rãmas �subînþeles,stabilit cã pe viitor voi lucra ca informator ºi voi þine legãtura cu dânsul�14. Ceeace va recunoaºte în mod clar în ancheta de mai târziu este cã a acþionat �din ordinulanumitor persoane ce aveau sarcini de conducere în acea instituþie�, nominalizându-i,printre alþii, pe director ºi pe colonelul Iosif Nemeº15. La sfârºitul lui mai 1949,Þurcanu i-a raportat directorului ºi alte încãlcãri de regulament din închisoare,inclusiv faptul cã deþinuþi din secþii diferite îºi transmiteau mâncare unii altora, dardevenea din ce în ce mai frustrat de lipsa posibilitãþilor de informare. Astfel, el apropus folosirea unor informatori necunoscuþi veniþi de la Suceava (parte din eifiind deja deconspiraþi faþã de cei pe care trebuiau sã-i tragã de limbã), care sã fiemutaþi în camere mai mari, dupã ce în prealabil Dumitrescu îi va verifica pentru a

11. Ibidem, vol. 1, f. 87.12. Ibidem, f. 85.13. Ibidem, vol. 10, ff. 139-140.14. ***Memorialul ororii. Documente ale procesului reeducãrii din închisorile Piteºti,

Gherla, Editura Vremea, Bucureºti, 1995, p. 136.15. Ibidem, p. 108.


se convinge cã se menþin pe poziþie. Directorul s-a conformat, iar dupã nici douãsãptãmâni a început sã primeascã note scrise din partea acestora. Acestea i-aupermis sã ia o serie de mãsuri pentru împiedicarea comunicãrii prin calorifere ºi atransmiterii de pachete cu mâncare de la o secþie la alta. Informaþiile care nu îlpriveau direct le-a trimis la Securitatea din Piteºti ori ºefului sãu direct de la DGP,colonel Ion Baciu16.

Despre puterile primite brusc de Þurcanu a vorbit în anchetã ºi MaximilianSobolevschi, care pretinde cã, în vara lui 1949, Þurcanu ºi colegii sãi de camerãGebac, Negurã ºi Uniºor primeau supliment de mâncare. Þurcanu era nu doarplanton, ci mergea ºi la bucãtãrie, la infirmerie ºi în alte pãrþi, având practiclibertate maximã de miºcare în cadrul închisorii, lucru de neînchipuit pentru unsimplu deþinut. De asemenea, era scos deseori la raport ºi trimitea pe Gebac oriNegurã în diferite camere17, probabil pentru a obþine informaþii. Nu întâmplãtorprimise Þurcanu aceastã libertate totalã pentru el ºi acoliþii sãi, ci pentru a afla cinesunt liderii deþinuþilor din penitenciar ºi sã obþinã informaþii despre aceºtia18. Sepregãtea astfel identificarea ºi izolarea vârfurilor studenþilor.

Dupã mai multe discuþii cu cei din grupul lui Þurcanu, Soroiu le-a transmiscolegilor sãi de celulã cã aceºtia erau deciºi sã înceapã o activitate de �reeducare�ºi cã doreau sã îi consulte în privinþa modalitãþii în care sã o realizeze. În acest sens,Gebac urma sã vinã în camera 1-corecþie ca sã le citeascã o scrisoare din partea luiÞurcanu. Grupul lui Pãtrãºcanu, care nu era de acord cu intenþiile lor, a stabilit sãsimuleze cã dorm în momentul în care acest lucru se va întâmpla, pentru a nu intraîn conflict deschis cu ei19, ºi nu încape îndoialã cã Gebac a sesizat stratagema. Dacãla început cei de la 1-corecþie au fost de pãrere cã anchetele grele i-au determinatpe cei veniþi de la Suceava sã-ºi schimbe atitudinea ºi încercau sã îi înþeleagã, lascurtã vreme au realizat cã întreþinerea legãturilor cu ei este periculoasã, Negurã ºiGebac ameninþându-i cã vor da socotealã pentru poziþia lor ºi cã la capãtul drumuluise aflã �învierea sau moartea�20.

De aici încolo, evenimentele s-au succedat cu repeziciune: la câteva zile de larefuzul tacit al scrisorii trimise la camera 1-corecþie, Þurcanu a dat o notã informativãdirecþiunii despre �activitatea legionarã� de acolo (denunþul a fost arãtat mai târziuanchetaþilor de cãtre Dumitrescu, care nu a negat provenienþa acestuia, spunând cãÞurcanu le vrea binele). Imediat au început schimbãrile în toatã închisoarea21. Pe8 iunie 1949 au fost introduse restricþii severe: deþinuþii erau complet izolaþi ºi nuaveau voie sã se întâlneascã între ei, nu erau scoºi niciodatã la aer, nici mãcar

16. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, ff. 141v-143v.17. ***Memorialul ororii..., p. 481.18. Ibidem, p. 108.19. Ibidem, pp. 339-341.20. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 2, f. 182.21. Informaþiile din documente sunt contradictorii, dar se pare cã restricþiile au fost

impuse în urma vizitei lui Iosif Nemeº. În orice caz, ele nu puteau veni dinspredirectorul Dumitrescu, a cãrui putere era limitatã din acest punct de vedere.


pentru aerisirea hainelor de pat, nu aveau libertate de miºcare ori discuþii nici îninteriorul celulei, ci erau obligaþi sã stea la marginea patului, ieºirea la baie erafãcutã în grabã ºi printre loviturile gardienilor, în serii de câte treizeci de deþinuþicare primeau cel mult jumãtate de orã pentru a-ºi face necesitãþile ºi a se spãla.Cum mulþi nu ajungeau la rând, îºi fãceau nevoile în gamelele din care mâncau,întrucât în celulã era doar o tinetã de 20 de litri pentru urinã22.

La scurtã vreme de la denunþul lui Þurcanu, Dumitrescu a efectuat o percheziþiela camera 1-corecþie, gãsind niºte mãrþiºoare fãcute de Uniºor, fapt care a constituitpretextul pentru anchetarea, a doua zi, a lui Aristotel Popescu, Gheorghe Soroiu,Traian Blaga, Nuti Pãtrãºcanu ºi Aurel Tacu. Acestora li s-a cerut sã recunoascã înscris cã s-au organizat dupã model legionar în celulã ºi fac educaþie în spiritlegionar. Cei cinci au refuzat sã recunoascã aceste acuzaþii ºi au fost trimiºi laizolare în �neagra� pentru trei zile23.

Confiscarea acþiunii de cãtre Serviciul Operativ

Toate acestea demonstreazã legãturile puternice pe care Þurcanu reuºise sã ºi lestabileascã cu administraþia închisorii la doar câteva sãptãmâni de la sosirea sa înPiteºti. Dumitrescu a fost legãtura directã a lui Þurcanu pânã la sosirea în inspecþiea colonelului Nemeº, la începutul lui august 1949. Acesta fusese informat de cei dela Securitatea Piteºti cu privire la activitatea lui Þurcanu ºi l-a impulsionat larându-i pe Dumitrescu sã se foloseascã de el, întrucât se bucurã de sprijinulregimului. De asemenea, i-a transmis cã el este însãrcinat cu problema informaþiilor,cerându-i toate notele strânse pânã atunci, ºi cã în câteva zile va sosi în penitenciaro persoanã care se va ocupa în locul sãu de toatã aceastã activitate.

Într-adevãr, dupã o scurtã întârziere, la începutul lui septembrie 1949 a apãrutprimul ofiþer politic, Ion Marina, care a început o strânsã colaborare cu Þurcanu.Dumitrescu noteazã cã atitudinea lui Þurcanu s-a modificat radical dupã întâlnirilecu Nemeº ºi Marina: acesta s-a transformat dintr-un deþinut supus ºi retras într-unulcu puteri maxime în penitenciar24. Colonelul Nemeº are ºi o explicaþie pentru acestlucru: dacã la început Þurcanu a fost lãsat sã lucreze ghidându-se dupã propriilereguli, dupã o vreme Nemeº ºi Marina au început sã-i cearã mai mult material, atâtdespre propria persoanã, cât ºi despre toþi ceilalþi deþinuþi, moment în care el aînceput �sã vadã cã pe noi ne intereseazã mai mult material ºi atunci el ºi-a luatavânt mai mare. Mai bine zis Þurcanu a simþit cã în felul aceste este încurajat înaceastã acþiune�25.

22. ***Memorialul ororii..., p. 203.23. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 2, f. 183.24. Gheorghe Andreica, Reeducãrile comuniste. Volumul I: Eugen Þurcanu, ruºinea

speciei umane, Editura Ex Ponto, Constanþa, 2007, pp. 120-123.25. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, f. 45v.


Din acest moment, rolul lui Alexandru Dumitrescu avea sã se diminueze treptat,întrucât Marina a preluat toatã munca pe linie informativã, sprijinit ºi de ordinulDGP cu care se prezentase în închisoare: avea dreptul la un birou personal ºipermisiunea de a lucra cu dosarele celor închiºi, dar ºi puterea de a transferadeþinuþi de la o camerã la alta, cu înºtiinþarea directorului, ºi acces liber în celule.Materialul informativ cules era predat în fiecare sâmbãtã colonelului Nemeº26.

Ion Marina fusese recrutat pentru Serviciul Operativ din cadrul Miliþiei Cluj ºi,dupã un scurt curs de instruire, a fost trimis la închisoarea Ocnele Mari, unde nua dat rezultate din cauza lipsei colaborãrii administraþiei de acolo. Judecând însãdupã primele sale acþiuni din Piteºti, putem bãnui cã ºi slaba sa pregãtire a contribuitla acest eºec: timp de o lunã de zile a lucrat la grefa închisorii, pentru a fi conspiratfaþã de ceilalþi angajaþi, însã în felul acesta nu a obþinut niciun fel de rezultat, aºaîncât Nemeº i-a cerut sã ia contact cu deþinuþii ºi i-a sugerat ºi metoda27. Marina aprimit în biroul sãu mai mulþi deþinuþi sub pretextul culegerii datelor personale, pecare a încercat subtil sã-i racoleze prin favoruri, întrebându-i dacã au nevoie deceva. Întrucât nimeni nu a cerut altceva decât dreptul la muncã, Marina a plusatlipsit de tact ºi l-a întrebat pe unul din ei ce l-a determinat sã se facã legionar, astfelcã printre deþinuþi s-a rãspândit repede zvonul cã ofiþerul urmãreºte sã îi reeduceideologic, forþându-l sã întrerupã întrevederile28.

Directorul Dumitrescu i l-a prezentat pe Þurcanu ca pe un deþinut care a mai datinformaþii ºi în care se poate avea o �încredere oarecare�29. Marina s-a apropiatrepede de acesta, bucuros sã gãseascã un punct de sprijin în activitatea sa, ºi aînceput sã îi preia notele. L-a folosit pentru a cunoaºte toatã realitatea din penitenciar,începând sã se plimbe pe culoare cu el ºi observând prin vizetele celulelor manifestãrilecelor închiºi ºi, la cererea lui Nemeº, care îi solicitase sã-l recompenseze pentrumunca depusã, a hotãrât sã-i ofere o masã de la popota ofiþerilor, pe lângã mâncareape care o servea în celule30. Aºa se explicã de ce Þurcanu era mult mai bine hrãnitdecât toþi ceilalþi deþinuþi ºi ºi-a putut impune cu uºurinþã forþa fizicã. Poziþia pecare ºi-a câºtigat-o i se datoreazã colonelului Nemeº, care �avea pentru acestÞurcanu o pãrere foarte bunã. Spunea cã el considerã cã acesta este leal ºi cã esteun om foarte inteligent ºi cã ar vrea el sã aibã mulþi ca acesta cu care sã facã treabã[...] Nemeº mai afirma cã are planuri cu acest Þurcanu ºi cã el dacã va continuaacesta muncã poate fi recompensat ºi cu aceia cã va scãpa mai devreme dinPenitenciar�31. Acestea nu sunt singurele avantaje pe care administraþia i le-a creatlui Þurcanu, dupã cum am mai arãtat: a beneficiat de mai multe scrisori cãtrefamilie ºi soþie, a primit pachete de acasã, alimentele confiscate de la alþi deþinuþi,ºi i s-a permis chiar sã-ºi facã o pereche de pantaloni la croitorul închisorii32.

26. Ibidem, ff. 146-147.27. Ibidem, vol. 3, f. 31v.28. Ibidem, vol. 2, ff. 15-16.29. Ibidem, f. 16.30. Ibidem, f. 22.31. Ibidem, ff. 22-23.32. Ibidem, vol. 10, f. 107.


Pe de altã parte, lui Marina îi convenea sã lase totul în sarcina lui, fiindcã acestaera mult mai hotãrât ºi mai bine pregãtit sã acþioneze, având deja o reþea deinformatori, în timp ce încercãrile proprii s-au soldat cu un eºec lamentabil, lucrurecunoscut chiar de el ºi motivat prin aceea cã deþinuþii erau �toþi oameni culþi ºisubtili aºa cã riscam sã ºtie mai degrabã ei ceva dela mine decât eu dela ei�33.

Într-una din plimbãrile celor doi prin închisoare, l-au surprins pe GheorgheSoroiu comunicând în alfabetul mut cu un deþinut de la secþia muncã silnicã. Ceidoi l-au chemat pe Dumitrescu pentru a lua mãsuri ºi l-au confruntat pe Soroiu,care a negat cã ar fi vorbit cu cineva. Îmboldit de Marina, directorul i-a tras douãpalme lui Soroiu, pe care îl cunoºtea deja dupã izolarea de la �neagra�, ºi l-a trimisîntr-o celulã de la etajul II pânã în momentul în care acelaºi Marina avea sã-lsolicite pentru a intra în acþiunea violentã34.

Cu altã ocazie, Þurcanu a aflat cã unul dintre informatorii trimiºi de el într-ocelulã le-a mãrturisit celorlalþi cã misiunea sa este sã-i tragã de limbã, dar cã nu vaface decât minimul necesar pentru a-ºi uºura traiul în închisoare. Dumitrescu l-achemat în birou pe respectivul ºi l-a lovit, moment în care Þurcanu i-a dat ºi el opalmã, spre surprinderea directorului, care i-a interzis sã mai procedeze astfel.Acesta a fost momentul în care Dumitrescu a observat cã, din deþinutul retras ºisupus care sosise la Piteºti, Þurcanu a cãpãtat �mai multe îndrãznealã în acþiuni�,iar dupã ce i-a observat purtarea prietenoasã, familiarã faþã de ofiþerul politic, i s-aîntãrit pe deplin bãnuiala cã �acest deþinut legionar Þurcanu Eugen a fost trimis înmod special pentru aceastã muncã la Penit. Piteºti de la Penit. Suceava�35.

Parte din acþiunile lui Þurcanu au fost sesizate de grupul deþinuþilor care seopuneau unei eventuale acþiuni de �reeducare�, iar cei care au fost izolaþi la�neagra� au reuºit sã îi previnã pe foºtii colegi de celulã sã fie foarte prudenþi,întrucât ei au fost anchetaþi din cauza unei note informative datã de Þurcanu. Pe6 august 1949 ei au fost mutaþi într-o altã secþie a penitenciarului, cunoscutã ca�depozitul SSI�. În zilele urmãtoare au fost aduºi pe secþie ºi lideri ai altor loturidin închisoare: Chiricã Balaniºcu, Octavian Voinea, Traian Popescu, Adrian Cãrãuºu,Florian Dumitrescu, Vasile Pãtraºcu, Gheorghe Ambrozie, Cezar Stãnescu, ConstantinOpriºan, Eugen Mãgirescu, Paul Limberea36. Sesizând din aceste izolãri ºi restricþiicã se pregãteºte ceva, Pãtrãºcanu ºi celelalte vârfuri au hotãrât sã refuze �reeducarea�dacã li se va propune, pe motiv cã nu mai vor sã facã politicã, datã fiind situaþia lor.Izolarea vârfurilor urmãrea sã rupã legãturile dintre ei ºi membrii grupurilor,pentru ca aceºtia din urmã sã cedeze mai uºor, lipsiþi de influenþa ºefilor. Pe de altãparte, ea a avut ºi un efect pe termen lung, slãbindu-li-se rezistenþa fizicã celor careurmau sã intre ºi ei mai târziu în torturi.

Lunile august ºi septembrie nu au fost marcate, prin urmare, de mari evenimente,constituind proverbiala liniºte dinaintea furtunii. În plus, cantitatea de informaþii

33. Ibidem, vol. 2, f. 19.34. Ibidem, vol. 10, f. 147.35. Ibidem, ff. 147v-148.36. Costin Meriºca, Tragedia Piteºti. O cronicã a �reeducãrii� din închisorile comuniste,

Institutul European, Iaºi, 1997, p. 11


care putea fi scoasã de la deþinuþi prin discuþii era limitatã, mai ales dupã deconspirareainformatorilor lui Þurcanu, astfel cã la un moment dat s-a ajuns la un impas. Primamãsurã de a contracara afluxul tot mai slab de note a fost luatã de Þurcanu lasfârºitul lui septembrie 1949, odatã cu dizolvarea izolãrii ºi sosirea unui alt lotmare de la Suceava, prin recrutarea de noi informatori.

Nici efectele acestei mãsuri nu l-au satisfãcut pe Þurcanu, cãci în urma viziteicolonelului Nemeº de la sfârºitul lui octombrie-începutul lui noiembrie 1949, s-ahotãrât schimbarea modului de acþiune, cerutã de lipsa rezultatelor metodei vechi.Deºi nu i-a spus lui Dumitrescu despre ce metodã e vorba, probabil dorind sãprimeascã ºi el instrucþiuni sau aprobãri de la Bucureºti înainte de a-i da drumul,Nemeº i-a amintit acestuia cã la conferinþa cu toþi directorii de penitenciare din þarãdin luna iunie li s-a atras atenþia în mod ferm sã nu relateze nimãnui evenimenteledin închisorile lor, nici partidului, nici directorului general al DGP37.

Schimbarea metodei. Pregãtirile pentru declanºareaacþiunii violente

Urmãtorul pas a fost fãcut tot dupã o vizitã a colonelului Nemeº, care a discutat cuDumitrescu, Marina ºi Þurcanu despre necesitatea ca deþinuþii sã se �demaºte� uniipe alþii în camere mari. Din pãcate documentele pãstrate nu consemneazã dacãNemeº a intrat în detalii privind înþelesul pe care îl atribuia �demascãrilor� saudacã metoda folosirii violenþei a venit din altã parte, declaraþiile fiind astfel redactateîncât nu se insistã deloc pe detaliile care ar putea pune regimul într-o situaþiedelicatã. Þurcanu a propus folosirea camerei 1-corecþie, care era deja destul depopulatã38, însã probabil cã a ales-o ºi pentru cã avea informaþii destul de bogatedespre cei aflaþi aici, pe care le putea folosi împotriva lor. Dupã aceastã discuþie,Nemeº i-a cerut în particular lui Dumitrescu sã nu se sperie dacã la un moment datse va ajunge la bãtaie, ca sã nu compromitã acþiunea, ci sã ia mãsurile de izolarecare se impun în cazul în care va fi chemat, pentru a lãsa impresia cã totul este orevoltã a deþinuþilor, fãrã legãturã cu administraþia39.

Prima bãtaie generalã a avut loc în jurul datei de 25 noiembrie 1949, iar printrevictime s-au numãrat Marin Aldea, Andrei Andreev, Coriolan Gherman, MirceaCojocaru, Andrei Boncea, Horia Crinu, Luca Chiþulescu, Pimen Iorga. Grupul dinjurul lui Þurcanu era destul de restrâns ºi numãra alte cinci persoane: LeonardGebac, Constantin Sofronie, Friederich Cordun, Maximilian Sobolevschi ºi GheorgheBâgu. Dupã discutarea unor subiecte de ideologie marxistã, câþiva studenþi s-audeclarat de acord cu o acþiune de �reeducare� (Ion Perºinaru, Constantin Craiu,Gheorghe Tãuþan, Viorel Burculeþ ºi alþii), iar mai apoi aceºtia din urmã au sãrit la

37. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, ff. 148v-149.38. Ibidem, f. 150.39. Ibidem.


propriu pe ceilalþi deþinuþi din camerã. Bãtaia a durat circa un sfert de orã ºi nu toþicei din grupul lui Þurcanu au participat la ea40.

O parte dintre cei bãtuþi au fost trimiºi în altã camerã, fãcând loc pentru un altlot important. Pe 3 decembrie, Nuti Pãtrãºcanu, Aristotel Popescu, Traian Blaga,Gheorghe Soroiu, Aurel Tacu, Ion Ghiþulescu, Tiberiu Beºchea ºi alþii au fost aduºiîn camera 1-corecþie, unde dupã nici douã zile, Gheorghe Bâgu ºi Þurcanu au fãcuto primã încercare de �reeducare� prin discutarea unor probleme de economiepoliticã ºi ideologie. Discursurile þinute de grupul Þurcanu aveau ca scop maidegrabã sã testeze reacþiile celorlalþi deþinuþi decât de a convinge pe vreunul dejusteþea viziunii comuniste.

Soþia lui Eugen Þurcanu ºi logodnica lui Bâgu au fost colege de bancã în liceu,astfel cã cei doi au fost destul de apropiaþi în sãptãmânile de dinaintea începeriibãtãilor. Deºi nu fãcea parte din grupul lui, Bâgu l-a simþit foarte hotãrât peÞurcanu, iar acest lucru, coroborat cu spaima lui de închisoare ºi de condiþiigrele41, l-a fãcut sã adopte în discursul sãu o poziþie care sã fie pe placul acestuia:

N-am cunoscut ºi nici n-am avut posibilitatea sã cunoaºtem filosofia materialistã. Avenit deci timpul sã ne schimbãm. Astãzi suntem victime ale unei educaþii impuse deregimul carlist ºi antonescian. Suntem obligaþi sã ne reanalizãm ºi sã luãm hotãrârimajore pentru viaþa noastrã viitoare. Când ne vom convinge cã am fost pe poziþii greºite[...] atunci vom deveni cetãþeni utili societãþii. [...] Nu consideraþi cã ar fi bine sãîncepem cu aceste lecturi ºi discuþii, cu conferinþe ºi mai târziu sã cerem dreptul lamuncã? Ar fi bine sã iertãm unele abuzuri, sã ne reeducãm, sã ne reabilitãm. Sã ceremreabilitarea prin muncã42.

Marea majoritate a deþinuþilor s-au abþinut de la comentarii. Nesatisfãcut delipsa reacþiilor, Þurcanu a luat cuvântul ºi a încercat sã îi provoace, acuzând crimelecomise de legionari de-a lungul timpului, majoritatea celor din camerã fiind

40. ***Memorialul ororii..., pp. 347-348; Interviu cu Mircea Cojocaru, arhiva personalãa autorului.

41. Semnificativ în acest sens este un pasaj din volumul de memorii al lui Gheorghe Bâgudespre perioada dinaintea arestãrii sale: �Din cauza panicii nu reuºeam sã fiu obiectiv,sã analizez faptele ºi sã vãd adevãrul. În aceastã neliniºte sufleteascã în care trãiam,gãseam tot felul de explicaþii. Încercam sã-mi dau curaj. Câteodatã mã luau frigurile,îmi clãnþãneau dinþii ºi mã cuprindea o fricã de moarte. Mã temeam de închisoare, deîntuneric, de frig, de foame, îmi era fricã de necunoscut ºi nu-mi gãseam odihna.Noaptea nu mai puteam sã dorm ºi aºteptam din clipã în clipã sã fiu arestat. Ziuaumblam nãuc de acasã la universitate ºi apoi de la universitate acasã. Din când în cândmai treceam ºi pe la liceul «Aurel Vlaicu» unde eram pedagog... dar cu câtã fricã! Mãtemeam ºi de umbra mea. Umblam cu rost ºi fãrã rost. Nu mai mâncam ºi mã uscamvãzând cu ochii, mã gândeam cã situaþia aceasta mã duce la nebunie ºi cã voi sfârºi labalamuc, dar reveneam admiþând cã poate tot mai bine este la închisoare decât la casade nebuni. Ce vremuri! Ce vremuri de cazne, de durere ºi incertitudine!� (GheorgheBâgu, Mãrturisiri din întuneric, Editura Tehnicã, Bucureºti, 1993, pp. 8-9).

42. Ibidem, p. 95.


condamnaþi pentru activitate legionarã. Mai apoi l-a acuzat direct pe Nuti Pãtrãºcanucã atitudinea celor ca el este motivul pentru care sunt închiºi: �Cât vrei sã mã maiþii în puºcãrie?�43. Solicitat sã rãspundã, Pãtrãºcanu a fost prudent, explicând cãtoþi deþinuþii doresc o reeducare, dar cã ea trebuie realizatã altfel decât împroºcândcu noroi în vechile credinþe, cu atât mai mult cu cât credea cã mulþi tineri au cãzutpradã unui idealism nevinovat. În acest moment, Þurcanu l-a acuzat de ipocrizie ºia sãrit pe el, lovindu-l cu o gamelã în cap, moment în care ºi cei din grupul sãu auvenit sã-l ajute. Gheorghe Bâgu susþine cã urmãtoarele douã victime au fost unanume Ionescu44, student la Academia Comercialã, care se opusese lui Þurcanuspunând cã, din moment ce îºi ispãºesc pedeapsa în închisoare, nu e nevoie de reeducare,ºi Paul Dumitrescu, care a refuzat sã spunã informaþiile nedeclarate în anchetã45.

Relatãrile despre aceastã bãtaie sunt contradictorii ºi uneori chiar la aceeaºipersoanã întâlnim variante diferite. Totuºi, urmãrind datele care rãmân constante întoate mãrturiile ºi declaraþiile, putem reconstitui evenimentele certe, respectivdiscuþiile pe argumente pentru ºi împotriva unei �reeducãri� (cum era numitã încamerã), taberele care s-au format (pe de o parte, moldovenii Gebac, Cordun,Sofronie, Þurcanu, Constantin Craiu, Gheorghe Tãuþan, Ion Griga, iar pe de altaPãtrãºcanu, Tacu, Soroiu, Blaga, Aristotel Popescu ºi Paul Dumitrescu), atitudinealui Þurcanu, pasiv pânã la discursul lui Pãtrãºcanu, pe care l-a atacat cu primaocazie, precum ºi bãtaia generalã, care a avut rolul de a-i anihila pe cei care nu eraude acord cu �reeducarea� propusã de suceveni. Spre deosebire de prima acþiuneînsã, dupã bãtaia generalã s-a trecut ºi la lovirea individualã a victimelor.

Paul Dumitrescu susþine cã încãierarea a pornit de Sfântul Nicolae, pe 6 de-cembrie 1949, de la un conflict inventat, unul dintre apropiaþii lui Þurcanu,Gheorghe Tãuþan, acuzându-l pe nedrept pe Radu Maiorescu cã l-a înjurat. CumÞurcanu se aºtepta la o ripostã fizicã, l-a imobilizat pe Dumitrescu într-un sacconfecþionat ad-hoc, dupã care l-a lovit împreunã cu ajutoarele sale cu pumnii ºipicioarele46. O altã victimã adaugã cã, dupã bãtaia generalã, s-a trecut la lovireaindividualã a oponenþilor, iar pe unii dintre ei Þurcanu a început sã-i întrebe diverselucruri din trecutul lor. Rolul jucat de Gheorghe Bâgu este destul de incert, existândatât informaþii cã ar fi bãtut, cât ºi cã s-ar fi rezumat la cuvântarea care a precedatagresiunea fizicã47. Oricare ar fi adevãrul, cazul sãu este simptomatic pentru

43. Ibidem, p. 97.44. Probabil Ioan Ionescu, nãscut la 16 noiembrie 1921 în Ocnele Mari, judeþul Vâlcea. A

fost arestat la 14 ianuarie 1949 ºi condamnat la un an ºi ºase luni de închisoarecorecþionalã ca student în anul IV la Academia Comercialã. Nu ºtim când a sosit în Piteºti,dar a plecat spre Gherla la 2 iunie 1950 (Arhiva Administraþiei Naþionale a Penitenciarelor[în continuare AANP], fond Fiºe matricole penale). Din toate datele pe care le deþinem,acesta este personajul care corespunde cel mai bine descrierii lui Bâgu.

45. Gheorghe Bâgu, Mãrturisiri din întuneric..., pp. 105-106.46. Interviu cu Paul Dumitrescu, arhiva personalã a autorului.47. Nuti Pãtrãºcanu ºi Eugen Þurcanu susþin în declaraþiile de anchetã din 1953 cã Bâgu

ar fi participat la bãtãi, pãrere împãrtãºitã ºi de istoricul Mircea Stãnescu. Totuºi,


destinele multor tineri care au trecut prin Piteºti, informaþiile contradictorii ºi greude triat conducând deseori la macularea injustã a foºtilor deþinuþi.

Elementul decisiv pentru paralizarea oponenþilor nu a fost însã nici surprizaatacului, nici violenþa loviturilor, deºi ambele au avut rolul lor, ci intervenþiaadministraþiei închisorii de partea grupului Þurcanu. Victimele povestesc cã directorulºi gardienii ºi-au fãcut apariþia în camerã dupã prima bãtaie generalã, alarmaþi deagitaþia de mai devreme. Þurcanu i-a raportat directorului cã legionarii din camerãau sãrit sã îi batã pe cei care doresc sã se reeduce în faþa regimului. Fãrã sã aºtepteo confirmare, Dumitrescu ºi-a organizat gardienii în douã ºiruri, obligând deþinuþiimenþionaþi de Þurcanu sã treacã prin culoarul format ºi sã suporte loviturile lor. În acestfel, cei care s-au opus acþiunii au fost bãtuþi pentru a doua oarã, de data aceasta directde cãtre administraþie, realizând cã nu existã nicio scãpare ºi cã nu au cui sã se plângã.

Pe unii dintre ei i-a lovit Dumitrescu însuºi: �ªi ultimul pumn care mi l-amluat, din care mi s-au dus trei mãsele, Dumitrescu mi l-a dat. Mi-a tras una ºi numai ºtiu... Doi gardieni te propteau când ajungeai la Dumitrescu ºi el pac! ªi eraultimul pumn... Eram grãmadã toþi peste alþii, plini de sânge, plini de nu pot sãspun... ªi ne-a� luat ºi ne-a� târât pe paturi�48. Valeriu Popa îºi aduce aminte cã aufost loviþi în podul palmei cu bastoanele pânã când n-au mai simþit nimic, apoidezbrãcaþi la pielea goalã, întinºi pe cimentul de pe culoar ºi loviþi la fund timp deaproximativ o orã49.

Intervenþia directorului fusese programatã din timp, la fel ca ºi declanºareabãtãilor. Cu toate cã fusese avertizat sã nu lipseascã din penitenciar în ziuarespectivã, Marina a trebuit sã meargã dupã el în locuinþa de serviciu, anunþându-lcã deþinuþii s-au luat la bãtaie. Speriat, Dumitrescu a luat-o la fugã spre închisoare,fiind ajuns din urmã de ofiþerul politic, care a încercat sã-l liniºteascã: �O nu fiþiaºa speriat cã nu se mai bat întrucât în secþie se afla primul gardian CiobanuGheorghe care a luat imediat mãsuri ºi bãtaia s-a oprit imediat, acuma vã aºteaptãnumai pe D.voastrã sã anchetaþi�50. Marina i-a spus apoi sã nu permitã deþinuþilorsã raporteze nimic ºi i-a înmânat lista cu cei care trebuiau pedepsiþi.

Colonelul Nemeº ºi-a fãcut din nou apariþia în închisoare, ca dupã fiecare (sauînainte de orice) moment important al acþiunii, de data aceasta pentru a-l certa peDumitrescu pentru cã s-a speriat degeaba ºi nu a obþinut rezultate bune. Nemulþumit

sursele documentare mai sus menþionate nu sunt cele mai credibile, mai ales cãPãtrãºcanu ajunsese la o formã de schizofrenie în urma trecerii repetate din poziþia devictimã în cea de agresor ºi invers (a se vedea portretul lui Nuti Pãtrãºcanu în capitolul�Personaje�), iar declaraþiile sale din anchetã sunt pline de elemente fabulatorii. Decealaltã parte, niciunul din supravieþuitorii din camerã intervievaþi (Paul Dumitrescu,Valeriu Popa, Tiberiu Beºchea, Mircea Cojocaru) nu au putut afirma cu certitudine cãl-au vãzut pe Gheorghe Bâgu lovind, deºi unii dintre ei erau înclinaþi sã creadã acestlucru. Mircea Stãnescu, Reeducarea în România comunistã (1945-1952). Aiud, Suceava,Piteºti, Braºov, Editura Polirom, Iaºi, 2010, p. 129.

48. Interviu cu Tiberiu Beºchea, arhiva personalã a autorului.49. Interviu cu Valeriu Popa, arhiva personalã a autorului.50. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, f. 151.


de cantitatea de informaþii obþinutã, s-a consultat cu Marina ºi Þurcanu în încercareade a muta centrul acþiunii cãtre o camerã mai mare, capabilã sã gãzduiascã maimulþi deþinuþi. Marina ºi Þurcanu au propus camera 4-spital, fosta infirmerie, însãdirectorul s-a opus, motivând cã sunt mulþi bolnavi de TBC care trebuie îngrijiþi. Înciuda faptului cã el era rãspunzãtor pentru ce se întâmpla în penitenciar, Dumitrescuajunsese sã fie ignorat de Nemeº (ºi, prin urmare, ºi de ceilalþi doi), astfel cãlucrurile s-au petrecut dupã voia ºefului Serviciului Operativ, iar în zilele care auurmat discuþiei, camera 4-spital a fost eliberatã ºi apoi populatã cu viitoarelevictime, pe baza unei liste întocmitã, probabil, de Þurcanu. Mai mult decât atât,atunci când Dumitrescu s-a opus iarãºi mutãrilor, Marina a luat lucrurile în mâinilesale ºi l-a anunþat pe director cã va face singur mutãrile51.

Metoda pe care avea sã o aplice Þurcanu i-a fost dezvãluitã unui colaborator de-alsãu, Maximilian Sobolevschi, cãruia i-a spus, dupã prima bãtaie de la 1-corecþie, cã aredestule informaþii pentru a demasca ºefii legionari ºi cã dupã ei vor urma cei mulþi ºimãrunþi. El punea accentul pe ruperea ºi compromiterea ºefilor, pentru a-i determinape cei din subordinea acestora sã cedeze mai uºor52. Dupã ce i-a bãtut pânã lainconºtienþã, Þurcanu l-a chemat în celulã pe directorul Dumitrescu pe 10 decembrie,pentru a-i demonstra cã Pãtrãºcanu ºi ceilalþi vor sã-ºi facã demascarea, adicã sãdeclare în scris toate informaþiile pe care le-au ascuns în anchetã despre activitatea loranticomunistã. Pãtrãºcanu mãrturiseºte un episod sugestiv din aceastã perioadã când,la sugestia lui Dumitrescu, a fost obligat sã foloseascã sintagma �în urma discuþiilor�în loc de �în urma conflictului�. De altfel, toþi cei care îi vor urma vor da declaraþiipe care vor fi forþaþi sã noteze cã dau informaþiile de bunãvoie, nicidecum în urmatorturilor, pentru a þine secretã acþiunea de la Piteºti, pe de o parte, ºi pentru canotele sã lase impresia colaborãrii victimelor cu regimul, pe de altã parte. Primullot de torturaþi a scris declaraþii între 10 ºi 17 decembrie 1949 în faþa direcþiunii, iarîntr-una din seri Þurcanu l-a instruit pe Pãtrãºcanu cum sã procedeze în acþiune,cerându-i chiar pãrerea despre unii colegi de lot care ar putea fi utilizaþi ºi ei53.

Dupã ce erau torturate, victimele erau preluate de grupul Þurcanu ºi forþate sãloveascã la rândul lor pe alþii, refuzul însemnând o nouã turã de bãtaie. Pe 11 sau12 decembrie 1949, Pãtrãºcanu ºi Þurcanu l-au bãtut pe Aurel Tacu, singurul carenu cedase dupã prima rundã de torturi.

Domnule, omul ãsta n-a spus nimic. N-am mai pomenit aºa ceva. Zâmbea. Ãia dãdeaupânã nu mai puteau, iar el zâmbea. [...] Gemea aºa, se abþinea. Dar chiar sã reziºti înfelul ãsta... n-am mai pomenit. Cât am stat eu cu el, vreo douã sãptãmâni, n-a strigatdeloc. Când am plecat eu de-acolo, el mai rãmãsese, dar n-a vrut sã-ºi facã demascarea.Noi ceilalþi ne-am fãcut-o toþi, toatã camera, numai el a refuzat. ªi, repet, toatã lumeadin camerã a luat bãtaie, în afarã de Nuti, pe care îl ameninþa doar ca sã ne sperie penoi. Iar noi credeam aºa de mult în el, cã nu ne-am pus problema cã e de partea lor54.

51. Ibidem, ff. 153, 155.52. ***Memorialul ororii..., p. 475.53. Ibidem, p. 353.54. Interviu cu Tiberiu Beºchea, arhiva personalã a autorului.


Tacu a fãcut o crizã nervoasã, iar doctorul penitenciarului l-a întrebat pe Þurcanuce s-a întâmplat, arãtând cã nu era informat asupra torturilor din închisoare. Dealtfel, foarte puþine persoane din administraþie erau la curent cu evenimentele înaceastã perioadã, ceea ce înseamnã cã regimul nu avea încredere în toþi oamenii sãi,dorind sã pãstreze secretul asupra acþiunii de la Piteºti. O altã mãsurã luatã deconducere pentru limitarea informaþiilor a fost ordinul directorului cãtre prim-gardieniiCiobanu ºi Mândruþã sã nu primeascã raport de la deþinuþii din celulele în care sebate nici la deschidere, nici la închidere. Atunci când unii dintre cei bãtuþi auîncercat sã spunã ceva, rãspunsul era: �Dute�n p... m... de bandit, ce, mie þi-aigãsit sã-mi raportezi�55.

Etapele sistemului

Odatã cu declanºarea torturilor la începutul lui decembrie 1949 s-a pus la punct ºisistemul dupã care avea sã se desfãºoare întreaga acþiune violentã atât în Piteºti, câtºi mai târziu în Gherla, Târgu Ocna, Braºov ºi Canal, cu mici variaþii în funcþie decondiþiile existente în respectivele penitenciare. În urma repetatelor discuþii ale luiÞurcanu cu Nemeº, Marina ºi Dumitrescu, s-a convenit cã, pentru a obþine toateinformaþiile posibile de la deþinuþi, majoritatea ascunse în cadrul anchetelor premer-gãtoare proceselor în care au fost condamnaþi, trebuia folositã o stratagemã. Întrucâtaproape toþi cei închiºi fuseserã bãtuþi în anchetã ºi mulþi dintre ei rezistaserã fãrãsã dezvãluie toate informaþiile, simpla lor torturare, oricât de feroce ºi fãrã limite,nu putea da rezultate complete.

Cea mai bunã metodã de a scoate informaþiile de la ei era de a le câºtigaîncrederea ºi a-i provoca la discuþii libere, amicale. Înãsprirea regimului de detenþiedin iunie 1949 ºi-a avut rolul sãu: în doar câteva luni, deþinuþii au fost aduºi lalimita rezistenþei fizice ºi morale, prin înfometare, izolare completã de lumeaexterioarã, dar ºi unii de alþii, precum ºi prin tratamentul dur ºi degradant la careerau supuºi de cãtre gardieni. Odatã aduºi în aceastã stare, ei erau introduºi încamere unde se aflau ºi o serie de alþi deþinuþi, care fuseserã prelucraþi deja ºilucrau în folosul agresorilor, dar care se prefãceau a le fi prieteni, provocându-i ladiscuþii amicale despre regimul aspru, despre familia lãsatã în libertate ºi activitatealor politicã. Victimele, ale cãror unice contacte cu alte fiinþe în ultimele luni serezumaserã la strigãtele gardienilor când erau scoºi la toaletã, însoþite de apelativul�banditule�, erau reconfortate de cãldura umanã care îi întâmpina, iar rezultatulera cã marea majoritate se deschideau în faþa colegilor de suferinþã. Detaliileobþinute astfel de cãtre cei puºi sã îi tragã de limbã pe nou-veniþi erau folosite maitârziu în torturi, pentru a-i forþa sã facã mãrturisiri complete, sau constituiau pur ºisimplu motivaþia schingiuirii lor. De foarte multe ori, cei care îi întâmpinau pe

55. ***Memorialul ororii..., pp. 208, 353.


nou-veniþi erau foºti prieteni, cunoºtinþe ori colegi de facultate, astfel cã reþineriledispãreau brusc.

Au existat, bineînþeles, ºi cazuri când deþinuþii ºi-au dat seama cã ceva nu esteîn regulã ºi s-au ferit de a intra în discuþii ori în prea multe detalii cu cei dincamerã, însã acestea au fost puþine. Motivele erau diferite: unii fuseserã anunþaþiprin codul Morse bãtut în ziduri (cazuri extrem de rare, date fiind toate restricþiiledin penitenciar ºi supravegherea permanentã), alþii erau puºi în gardã de vorbe saugesturi atipice ale foºtilor prieteni, iar, dupã ce primele loturi fuseserã torturatedeja, erau vizibile urme de bãtãi la mulþi dintre cei din camerã. În rest, mareamajoritate a victimelor au cãzut în aceastã capcanã ºi au dezvãluit unele informaþiipe care le ascunseserã în anchete. Aceastã primã fazã avea ºi un scop ascuns,întrucât pe mãsurã ce taberele se separau ºi intrau în conflict, cei care fuseserã traºide limbã dobândeau resentimente puternice faþã de cei care îi pãcãliserã, nu doardin cauza torturilor la care îi supuneau, ci ºi pentru cã le înºelaserã încrederea.Totuºi, dupã încheierea acþiunii ºi odatã cu trecerea timpului, ei au realizat cãnimeni nu se deda la favoruri pentru Securitate de bunãvoie, ci siliþi de ameninþareatorturii. Unele victime au avut ocazia sã îºi vadã agresorii la duºuri, observând cãtrupurile le erau brãzdate de rãni ori cã nu mai aveau fese din cauza bãtãilorîncasate.

Dupã o perioadã care putea varia de la douã-trei zile la câteva sãptãmâni, înfuncþie de numãrul de deþinuþi din camerã, de cantitatea informaþiilor care erauscoase, de atitudinea victimelor, dar ºi de contextul general al acþiunii (existândperioade în care lucrurile erau accelerate ori frânate de evenimente paralele cuvoinþa agresorilor), ºeful camerei ori altcineva din conducerea ei gãsea un pretextpentru începerea unui conflict prima datã verbal, dar care degenera instantaneuîntr-unul de o violenþã extremã. Exista ºi un scurt discurs þinut înainte de începereabãtãilor, în care victimele erau anunþate cã ceilalþi deþinuþi din camerã s-au dezis detrecutul lor politic ºi cã fac tot ce pot pentru a servi regimul comunist. Þurcanu eracel care dezvolta aceste discursuri, în calitatea sa de iniþiator al sistemului, în timpce în celulele în care el nu era prezent discursul fie lipsea, fie era superficial.

Þurcanu era cel care declanºa ºi bãtaia, acolo unde era prezent, iar semnulstabilit cu acoliþii sãi diferea de la o camerã la alta: o miºcare bruscã a mâinii, acãciulii ori a altui obiect, de obicei însoþitã de un îndemn verbal de tipul: �Pe ei!�.În acest moment, toþi cei care îi trãseserã de limbã pe nou-veniþi puneau mâna pebâte ºi se aruncau pe aceºtia din urmã, lovind în neºtire, de cele mai multe ori fãrãsã þinã cont de zona corpului în care îi atingeau. Sigur cã cei mai duri erau acoliþiilui Þurcanu din lotul iniþial de la Suceava ºi cei care înnebuniserã în bãtãi oritrecuserã de mai multe ori prin toate etapele, fiind permanent supravegheaþi tocmaica sã facã exces de zel. Unii dintre cei care loveau (trecuþi ºi ei prin torturi)încercau, pe cât era posibil, sã facã mai mult zgomot decât daune ori încercau sãatenueze loviturile, însã toate acestea pe ascuns ºi cu mari riscuri, fiindcã, dacãerau observaþi, erau trecuþi ºi ei în rândurile celor torturaþi.

ªocul produs de violenþa ieºitã din comun, dar ºi de conºtiinþa faptului cã foºtiprieteni ºi colegi îi atacau din senin ºi aparent fãrã motiv, ducea la prãbuºirea


sufleteascã instantanee. Nãuciþi de schimbarea bruscã a condiþiilor ºi debusolaþi deschimbarea cu 180 de grade a ierarhiilor valorilor (dacã în primele zile se vorbealaudativ despre valorile fireºti, dintotdeauna ale tinerilor, dupã izbucnirea conflictului,aceleaºi valori ºi persoane erau demonizate), acei deþinuþi care aveau o fire maislabã ºi la care instinctele de apãrare ºi supravieþuire erau mai pregnante au cedatºi au trecut de partea agresorilor la prima interpelare56. Totuºi, aceste cazuri au fostfoarte puþine, cele mai notabile fiind ale lui Nuti Pãtrãºcanu ºi al lui Nicolae�Cãlin� Zaharia.

În ceea ce priveºte bãtaia propriu-zisã, prima fazã era cea a lovirii la comun ºise dãdea cu pumnul, palma, piciorul ori ciomagul în orice zonã a corpului sau acapului. Când erau anihilaþi ºi paralizaþi de ºoc ºi durere fizicã, se trecea latorturarea individualã, pe rând, a tuturor celor din camerã, în timp ce restuldeþinuþilor priveau îngroziþi schingiuirea colegilor ºi prietenilor. Grozãvia atrocitãþiloravea un rol important în demoralizarea ºi înspãimântarea victimelor, mai ales cãtorturarea lor putea dura oricât între o zi ºi câteva sãptãmâni sau chiar luni, pânãcând se intra în urmãtoarea fazã, în care li se cereau pentru prima datã informaþii.Practic, pânã în acel moment, tinerii erau bãtuþi fãrã sã le fie foarte clar de ce.Acesta era alt moment de cumpãnã, întrucât victimele trebuiau sã decidã dacã îºitrãdeazã colegii rãmaºi în libertate, uneori chiar membri de familie, ori dacã îiînfruntã pe agresorii lor � verbal, desigur, întrucât fizic era deja imposibil. Avândîn vedere cã fuseserã supuºi torturãrii timp de câteva zile ºi nopþi, ori, în altecazuri, câteva sãptãmâni de zile, numãrul celor care cedau începea sã creascã.

Dincolo de torturile fizice (bãtãi la tãlpi, la fese, cãlcatul în picioare, lovituri înstomac ori organe, statul în diferite poziþii fixe zile întregi, fãrã posibilitatea de a semiºca etc.), ºi celelalte episoade ale zilei constituiau prilej de chinuire a victimelor.Astfel, mesele erau servite fie prin turnarea mâncãrii fierbinþi pe gât, fie obligândvictimele sã se aºeze în patru labe, cu mâinile la spate, ºi sã se foloseascã doar degurã, ba uneori sã ºi guiþe ca porcii. Scoaterea �la program� (adicã la toaletã) sefãcea în grabã maximã o datã pe zi, iar cine nu apuca sã îºi facã nevoile era nevoitsã ºi le facã mai târziu în celulã. Era un nou prilej de batjocurã pentru agresori:

Câþiva dintre noi sunt bolnavi � au diaree. Printr-o ridicare de mânã, se aratã (nu e voiesã se vorbeascã) cã trebuie neapãrat sã se foloseascã tineta. E o scenã oribilã! Omul seaºeazã pe acest WC improvizat, sub privirile scrutãtoare a ºapte-opt roboþi (agresori �n.n.). Îºi strânge dinþii ºi-ºi schimonoseºte faþa de durerea venitã dela stomac. Estingherit peste mãsurã, cã ceea ce a fost fãcut fãrã martori acum a devenit obiect despectacol pentru ºaizeci ºi cinci de oameni! În ochi i se citeºte sfiala de care e cuprinsîn aceastã situaþie penibilã ºi totodatã privire îi revarsã implorare � sã fie înþeles deceilalþi, sau poate sã i se respecte acest mic drept personal. Unii din paznici se aratãrevoltaþi! Terorizatului, i se reproºeazã cã stricã aerul în camerã ºi cã ceilalþi suntobligaþi sã asiste la aceastã scenã. Primeºte calificative, atribuite omului care nu

56. Uneori, fãrã ca aceasta sã fie o regulã, victimele erau întrebate înainte de începereabãtãilor dacã sunt de acord sã se schimbe ºi sã renunþe la vechile crezuri trecând departea agresorilor. Însã foarte puþini deþinuþi au cedat în acest fel.


respectã buna cuviinþã: e nesimþit, ºi-a pierdut calitãþile specifice omului, e pe otreaptã inferioarã animalului. Cel terorizat se aratã ca ºi cum ar accepta toate acestejudecãþi ca definitive, ca ºi cum ar admite superioritatea celor care îl înconjoarã! Apoi,e luat la palme ºi scuipat în ochi. Cu pantalonii târâº, într-o resemnare totalã, seîndreaptã cu paºi mici spre locul lui, unde-ºi ia poziþia obligatorie57.

Cei care aveau ghinionul sã gãseascã plinã singura tinetã din celulã erau obligaþisã-ºi facã necesitãþile în gamelele din care mâncau, fãrã sã aibã dreptul sã le arunceori sã spele gamela, astfel cã unii deþinuþi îºi îngurgitau fecalele de bunãvoie pentrua putea primi mâncare. Dormitul era ºi el un chin, victimele fiind obligate sã steaîn pat întinse pe spate, cu pãtura pânã la piept ºi mâinile deasupra pãturii, ca sã nupoatã sã se sinucidã. Dacã vreunul adormea ºi se miºca în somn, plantoanele carestãteau de gardã peste noapte îi loveau violent cu ciomagul, ceea ce, coroborat cutensiunea strânsã în timpul zilei în urma bãtãilor, fãcea somnul imposibil pentrumulþi dintre deþinuþi. Alþii nu au fost lãsaþi sã doarmã în mod intenþionat timp decâteva zile, ajungându-se pânã la zece, cincisprezece în cazurile extreme, pentru a-idoborî fizic. La un moment dat a fost introdusã o nouã metodã de torturã � statulîn poziþie fixã, care presupunea aºezarea în fund, cu mâinile pe genunchi ºi privireaaþintitã la vârful picioarelor timp de sãptãmâni întregi. La orice tresãrire, deþinuþiierau loviþi violent cu bâta, însã dupã zile întregi de stat în aceeaºi poziþie fixã, mulþidintre ei preferau (ºi chiar cãutau) sã fie loviþi, pentru cã astfel aveau posibilitateade a se miºca mãcar câþiva centimetri ºi a se mai dezmorþi puþin.

Iar comitetu� ºtiþi prin ce îºi exercita teroarea faþã de ceilalþi? Stãteau adunaþi acolociorchine ºi observai la un moment dat cum unu� mãturã cu privirea toatã camera.Imediat te întrebai pe cine fixeazã ºi vedeai cã face semn cu degetu�: �Vino aici!� Pejumãtate erai pierit. Aº vrea sã vã specific un lucru: conºtiinþa cã nu exista scãpare,conºtiinþa cã aceastã groazã, aceastã spaimã era permanentã, asta reducea enorm demult din posibilitãþile de rezistenþã ale individului, chiar în sinea lui. Chiar în sinealui... Adicã n-aveai nicio ºansã, niciunde. La cine sã mergi?58

Dupã mai multe zile ori sãptãmâni de torturã, victima era chematã într-un colþal camerei, unde se aflau membrii comitetului de agresori, care îi cereau sã ofereinformaþii pe mai multe planuri, în primul rând cele din libertate, legate deactivitatea politicã ºi organizaþiile din care fãcea parte � practic, tot ce ascunseseSecuritãþii în anchete � ºi din cadrul închisorilor, când trebuia sã îi denunþe pe aceimembri ai administraþiei care au favorizat-o ori au ajutat-o în vreun fel. Dupã ce seîncheia �audierea� tuturor celor torturaþi (desigur, unii refuzau sã vorbeascã ºi erauschingiuiþi în continuare), victimele erau obligate sã treacã informaþiile în scris: înfaþa directorului, la început, iar mai târziu direct în camera de baie organizatã de

57. Grigore Dumitrescu, Demascarea, Jon Dumitru � Verlag & Mediana Edit, München--Bucureºti, 1996, p. 93.

58. Interviu cu Petru Cojocaru în Cosmin Budeancã (coord.), Experienþe carcerale înRomânia comunistã III, p. 348.


administraþie pentru Þurcanu. În plus, ei erau obligaþi în mod cinic sã îºi înceapãnotele informative cu urmãtoarea formulare: �Subsemnatul... deþinut, în urmaunui proces de gândire pe care mi l-am fãcut singur, am ajuns la concluzia cã amfost necinstit în declaraþiile mele date la anchetã în faþa Securitãþii ºi þin din proprieiniþiativã sã aduc la cunoºtinþã urmãtoarele�59.

Victimelor li se cerea apoi sã se autoflageleze public prin batjocorirea proprieipersoane, a familiei, a credinþei, a prietenilor ºi a tuturor modelelor etice ori de altãnaturã, etapã al cãrei scop era distrugerea lor psihicã prin încãrcarea conºtiinþei cucele spuse la adresa a tot ce le era drag. Sadismul unora dintre agresori s-a pututmanifesta în voie în aceastã fazã când îi forþau pe nefericiþii obligaþi la aceastãpseudo-spovedanie publicã sã insiste pe anumite episoade, în general acelea careerau sesizate drept punctul lor sensibil. Invariabil, victimele erau nevoite sã afirmecã mamele lor erau femei de moravuri uºoare, cã taþii lor erau hoþi ºi adulteri, cãse practicau orgii sexuale în casã, de cele mai multe ori incestuoase, cã profesoriilor au fost niºte demagogi care i-au înºelat, cã preoþii erau pãcãtoºi ºi veroºi, iarsocietatea care i-a format � decãzutã moral ºi spiritual. Evident cã deþinuþii erauastfel obligaþi sã mintã ºi sã inventeze acuze la adresa familiei ºi modelelor, iar întimp s-a ajuns la grozãvii greu de închipuit, de tipul orgiilor sexuale cu animale oridescrieri amãnunþite de înºelãciuni ºi blasfemii. Unul dintre cei astfel torturaþi(ajuns mai târziu agresor ºi executat în urma mascaradei din procesul Þurcanu) aexclamat derutat în camerã:

[Cornel Popovici]: Cum adicã, pãrinþii mei mi-au vrut rãul? Profesorii pentru care amrãmas cu un cult pânã aici, ne vor fi vrut ºi ei rãul? Au þinut cu tot dinadinsul sã neazvârle în faþa viitorului complet nepregãtiþi?... Cine poate sã-mi spunã? Odatã cemi-am propus sã mã lepãd de toþi ºi de toate în care am crezut cã trebuie sã cred cusfinþenie, ce va mai rãmâne de mine? Spuneþi-mi, vã rog, fiindcã nu ºtiu cu ce sãînlocuiesc acele valori morale. Nu ºtiu încotro s-o apuc [�] acum, când vã vorbesc, nuºtiu ºi nu sunt sigur cã sunt eu, cã mai exist! Pentru cã nu mai cred în nimeni ºinimic!60.

Mutaþiile sufleteºti care s-au produs în aceste momente au fost extreme, iarregizorii întregului sistem mizau pe aceasta. Aºa cum se lamenta Cornel Popovici,victimele nu mai ºtiau încotro sã o apuce, fiind total golite de crezuri ºi de înþeles.Singura variantã pentru cei care se prãbuºeau sufleteºte era trecerea de parteaagresorilor, care le conferea o relativã stabilitate ºi siguranþã emoþionalã ºi mai alesfizicã. Pericolele nu treceau cu totul, întrucât au fost numeroase cazuri în caremembri ai comitetelor de bãtãuºi au fost schingiuiþi încã o datã (sau de mai multeori) pentru cã erau prinºi cu informaþii ascunse ori manifestau milã faþã de cei

59. Mãrturia lui Octavian Voinea redactatã de Gheorghe Andreica, Masacrarea studenþimiiromâne în închisorile de la Piteºti, Gherla ºi Aiud, editat de Gheorghe Andreica, f.e.,f.l., f.a., pp. 78-80.

60. ªtefan Ioan I. Davidescu, Cãlãuzã prin infern, vol. II, Editura Dacia, Cluj-Napoca,2003, pp. 154-155.


torturaþi, dar situaþia lor era totuºi mai bunã decât a celor care suportau bãtãile ºichinurile în continuare. În plus, se conta pe faptul cã, odatã cu pierderea echilibruluisufletesc ºi decãderea moralã a victimelor, urmãtorii paºi se fãceau cu mai mareuºurinþã.

Acelaºi principiu a fost aplicat ºi în etapa urmãtoare, când, dupã ce ofereau toateinformaþiile cerute ºi se terminau batjocoririle publice, victimelor li se cerea sãdevinã la rândul lor agresori: fie prin lovirea unor prieteni (înainte de terminareaciclului de etape), fie, ºi mai rãu, sã se transpunã în pielea agresorului pentru aajuta la trecerea prin toate etapele a altor deþinuþi. Practic, victimele erau obligatesã se transforme în agresori pentru alte viitoare victime, pe care trebuiau sã le tragãde limbã, la început, ºi sã le tortureze mai apoi. Este de prisos sã adãugãm cã ceicare refuzau acest sinistru rol erau trecuþi încã o datã prin toate etapele de torturã,deseori ºi mai furibunde din cauza încãpãþânãrii lor. Interveneau aici ºi diverseprocese psihologice, agresorii cãutând sã se rãzbune pe cei mai îndãrãtnici, pentrucã tãria moralã a acestora le releva propria slãbiciune. Alþii se foloseau de stareafizicã deplorabilã în care se aflau, susþinând cã nu pot nici sã þinã bâta în mânã, cuatât mai puþin sã loveascã cu ea. Nu înseamnã însã cã cei care au lovit au fãcut-o cuurã ori erau decãzuþi complet din punct de vedere moral. Dimpotrivã, este cunoscutcazul lui Constantin Opriºan, care în unele cazuri ºi-a prevenit viitoarele victime cãva fi nevoit sã le loveascã, iar când o fãcea, avea ochii în lacrimi61.

Rolul acestei ultime etape era multiplu. În primul rând, decãderea moralã eracompletã în momentul în care victima devenea la rândul ei agresor, atât faþã decolegi ºi prieteni, cât ºi faþã de propria persoanã. Apoi, se miza pe co-implicareadeþinuþilor în torturi pentru o ambiguizare a vinovãþiilor, care trebuie sã conducã lapãstrarea secretului asupra acþiunii din Piteºti, dar ºi la învrãjbirea deþinuþilor.Comuniºtii au mizat pe aceea cã niciunul dintre cei care au fost obligaþi sã torturezenu vor avea curajul sã mãrturiseascã, însã acest lucru s-a întâmplat totuºi, îndeosebidupã 1989. Confuzia legatã de vinovãþii a fost însã întreþinutã atât de persoaneinteresate, cât ºi � din pãcate � de victime însele, care nu au reuºit sã depãºeascãtraumele prin care au trecut ºi sã îi ierte pe cei care au acþionat asupra lor lacomanda unor pãpuºari ascunºi. Acuzele nejustificate de �torþionar� ºi �cãlãu�sunt încã de actualitate, deºi credem cã nu putem pune pe picior de egalitate pedeþinuþii care au fost obligaþi sã loveascã, dupã ce luni de zile au îndurat torturi detot felul, cu un Alexandru Nicolschi ori Nicolae Pleºiþã62. Sigur, lipsa informaþiilordespre destinele individuale ale tuturor celor trecuþi prin sistem a condus ºi ea laaceastã ambiguitate.

O menþiune necesarã: nu toþi deþinuþii de la Piteºti, Gherla ºi celelalte închisoriîn care s-a aplicat acest sistem au parcurs toate etapele descrise mai sus ºi nu toate

61. Mihai Timaru, Amintiri de la Gherla, Editura de Vest, Timiºoara, 1993, pp. 55-56.62. Distincþia este destul de simplã ºi vine dinspre psihologie: este vorba de caracterul

voliþional al actelor indivizilor, care în mod evident lipsea în cazul imensei majoritãþia agresorilor din Piteºti, dacã nu chiar tuturor.


experienþele au fost identice. Au existat o sumedenie de factori care au influenþatdestinele personale ale fiecãruia dintre cei supuºi torturilor, cum ar fi închisoareaîn care a fãcut cunoºtinþã cu acþiunea, celula, momentul în care au avut de pãtimit(fiindcã au existat momente de intensitate maximã, dar ºi perioade de relativ relaº),componenþa comitetului de agresori (unii fiind mai sadici ori nebuni, alþii simulânddoar) sau importanþa politicã a victimei (de pildã, cei arestaþi pentru trecereailegalã a frontierei nu aveau la fel de multe informaþii ascunse ca unii conducãtoride organizaþii anticomuniste). Cu siguranþã însã cã niciuna dintre victime nu ascãpat de torturi ºi nici nu a beneficiat de favoruri din cauza prieteniei cu unul saualtul dintre agresori. Excepþiile sunt rarisime ºi greu de confirmat: este cazul luiIon Negurã, care fusese coleg cu Þurcanu ºi care a fost auzit de o victimã când i-amulþumit personal acestuia pentru cã nu l-a obligat sã batã. Ioan Sãbãciag spune cãNegurã într-adevãr nu a schingiuit cât timp a fost cu el în camerã63 ºi nu existã altemãrturii cum cã ar fi fãcut-o în alte celule, însã desigur cã nu existã suficiente datedespre traseul sãu în acþiune ca sã putem fi siguri cã exceptarea sa a fost permanentã.

Existã numeroase etapizãri ale acþiunii din Piteºti, în general convenindu-seasupra cifrei 4, chiar dacã etapele în sine variazã destul de mult de la un autor laaltul. În ceea ce ne priveºte, considerãm cã treptele încep nu doar din momentulîncetãrii agresiunii fizice, ci odatã cu sosirea în penitenciar. Eliminând condiþiile deînfometare ºi celelalte care þin de regimul dur de închisoare pe considerentul cã,deºi cu un rol important în slãbirea rezistenþei victimelor ºi mai accentuate îndeosebila Piteºti, ele au existat în toate penitenciarele ºi lagãrele din România comunistã,vedem urmãtoarele stadii prin care victimele au fost forþate sã treacã:

I. câºtigarea încrederii ºi obþinerea de informaþii despre activitatea politicã;II. torturarea;III. autodenunþul acþiunilor anticomuniste din exteriorul, dar ºi din interiorul

închisorii;IV. autoflagelarea moralã;V. transformarea forþatã în agresor.

Exceptarea torturilor din etapele acþiunii ni se pare a fi o gravã eroare, având învedere faptul cã întreaga acþiune graviteazã în jurul constrângerii la participare avictimelor prin schingiuiri.

Camera 4-spital

Aflatã pe partea vesticã a capului T-ului, fosta infirmerie era cea mai spaþioasã ºiluminoasã camerã din întreg penitenciarul, ceea ce a determinat ºi alegerea ei decãtre Eugen Þurcanu pentru continuarea acþiunii pe scarã largã. Camera avea atât

63. Interviu cu Ioan Petru Sãbãciag, arhiva personalã a autorului.


paturi supraetajate pe trei niveluri, cât ºi priciuri64 aºezate pe lungimea ei, dar ºicâteva mese unite sub un cearºaf. Geamurile mari aveau gratii, dar nu erau închisecu obloane65, ceea ce a permis deþinuþilor sã ia contact vizual cu exteriorul � celpuþin înainte de începerea torturilor. Acest detaliu a fost foarte important pentruunele victime: Gheorghe Stãnicã îºi aduce aminte cã a vãzut pe geam crucea uneibiserici, iar aceastã imagine l-a întãrit pe tot parcursul încercãrilor la care a fostsupus în lunile care au urmat66.

Imediat dupã ce colonelul Nemeº a hotãrât peste capul directorului ca acþiuneasã fie extinsã ºi continuatã la camera 4-spital, ofiþerul politic Marina a avut grijã são populeze cu cei vizaþi sã fie �demascaþi�, dar ºi cu cei care trebuiau sã acþionezeîn grupul lui Þurcanu. Rând pe rând au sosit în camerã Nuti Pãtrãºcanu, CoriolanGherman, Viorel Burculeþ, Alexandru Popa, Adrian Prisãcaru, Gheorghe Roºca,Vasile Andronache, Mihai Livinschi, Vasile Puºcaºu, Mihai Leviþchi, Eugen Munteanu,Maximilian Sobolevschi, Virgil Bordeianu, Constantin Bogos, Octavian Zbranca(dintre agresori), respectiv Alexandru Bogdanovici, Emil Constantinescu, VladDrãgoescu, Constantin Pãvãloaie, Constantin Strãchinaru, Mircea Târnoveanu,Mihai Lungeanu, Gheorghe Mãtase, Nicolae Gojinschi, Constantin Sgârcea, EugenCurelescu, Aurel Viºovan, Petru Cojocaru, Cornel Luca, Iordan Rãitaru, IoanPetricã, Caius Petric. A fost pentru prima datã când interesele acþiunii au cãlcat înpicioare regulamentul strict al închisorii, pentru cã unele victime aveau pedepse demuncã silnicã ºi nu aveau ce sã caute în secþia corecþional67.

În seara lui 24 decembrie 1949, Þurcanu ºi-a pregãtit terenul pentru ziuaurmãtoare prin discuþii individuale cu mai multe personaje din jurul sãu, pentru ase asigura cã îi vor fi alãturi. A discutat cu Popa �Þanu�, Mihai Livinschi, GheorgheRoºca, Virgil Bordeianu ºi Alexandru Bogdanovici. Pe Bordeianu l-a întrebat dacãrãmâne pe poziþiile avute la Suceava ºi, fãrã sã intre în detalii, i-a spus cã îi vaplãcea �ce se va întâmpla cu legionarii�68. Majoritatea agresorilor nu ºtiau însã ceva urma. Ei ºi-au manifestat disponibilitatea de a se reabilita faþã de regim, crezândcã activitatea se va menþine pe aceleaºi linii ca la Suceava, dar Þurcanu, pentru a nucompromite secretul acþiunii, nu le-a destãinuit decât celor foarte apropiaþi ce

64. Priciurile erau paturi primitive alcãtuite dintr-o scândurã mare de lemn ºi erau lipitede perete, la micã înãlþime faþã de nivelul solului. Spaþiul dintre prici ºi podea eradenumit de cãtre deþinuþi �ºerpãrie�.

65. ªtefan Ioan I. Davidescu, op. cit., p. 188; Viorel Gheorghiþã, Et ego. Sãrata.Piteºti-Gherla-Aiud. Scurtã istorie a devenirii mele, Editura Marineasa, Timiºoara,1994, p. 149.

66. Interviu cu Gheorghe Stãnicã, arhiva personalã a autorului.67. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 1, f. 65; Ibidem, vol. 2, f. 433v; Ibidem,

vol. 3, ff. 256, 347v; Ibidem, vol. 4, ff. 259-261; ACNSAS, fond Penal, dosar nr.1137, vol. 3, f. 111v; Arhivele Naþionale Istorice Centrale (în continuare ANIC), fondCC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 2; Costin Meriºca, op.cit., p. 16; Interviu cu Petru Cojocaru, arhiva personalã a autorului.

68. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 3, f. 61.


anume va presupune prima demascare din camera 4-spital. Pe Vasile Puºcaºu, deexemplu, l-a întrebat doar dacã e hotãrât sã îl urmeze �fãrã murmur ºi fãrãºovãire�69. Când unii colaboratori s-au speriat de intensitatea bãtãii ºi au încercatsã se strecoare fãrã sã loveascã, Þurcanu a trecut la ameninþãri, aºa încât ºirespectivii au început sã batã �cu tot zelul�70.

Singurii despre care ºtim sigur cã erau în temã cu metoda violentã sunt NutiPãtrãºcanu ºi Coriolan Gherman, probabil nu întâmplãtor singurii care o experi-mentaserã deja la camera 1-corecþie. Þurcanu le-a arãtat cã a doua zi va începebãtaia ºi le-a repartizat chiar ºi victimele, alese dintr-un colþ retras, poreclit înbatjocurã �mãnãstirea� datoritã atitudinii cuvioase a celor de colo: Mihai Lungeanu,Constantin Sgârcea, Vasile Pãvãloaie, Emil Constantinescu, Constantin Strãchinaruºi Gheorghe Mãtase. În timpul bãtãii asupra acestui grup au sãrit ºi GheorgheRoºca, Adrian Prisãcaru ºi Virgil Bordeianu, deºi ultimul susþine cã a venit dinproprie iniþiativã sã-l loveascã pe Mãtase71.

ªi de aceastã datã violenþele au debutat într-o zi de sãrbãtoare religioasã, dupãce prima încãierare majorã avusese loc de Sfântul Nicolae. În dimineaþa primeizilei de Crãciun, Þurcanu i-a anunþat pe toþi cei din camerã cã grupul sãu venit dinSuceava s-a hotãrât sã se despartã de trecutul care i-a adus în închisoare ºi cã dorescsã se facã utili societãþii. Apoi le-a cerut tuturor sã îºi precizeze poziþia favorabilãsau ostilã acþiunii lor de �reeducare�, dar nu a primit prea multe rãspunsuri,majoritatea preferând sã tacã ori sã zâmbeascã72.

Aproape imediat, grupul lui Þurcanu s-a nãpustit asupra celorlalþi deþinuþi ºi auînceput sã-i loveascã cu brutalitate. Dupã sperietura iniþialã, victimele au reacþionat,dar Þurcanu a bãtut în uºa celulei ºi a strigat dupã gardieni, care erau pregãtiþi sãintervinã. Conform scenariului dinainte stabilit, directorul a întrebat ce s-a întâmplat,iar Þurcanu i-a relatat cã doreºte sã îºi schimbe atitudinea faþã de regim, însã existãdeþinuþi în camerã care i s-au împotrivit violent. Iarãºi Dumitrescu i-a luat la rândpe toþi cei indicaþi de Þurcanu ºi, dupã ce s-a dezbrãcat tacticos de veston, a începutsã-i loveascã cu o coadã de mãturã. Bineînþeles cã efectul intervenþiei administraþieia fost cel dorit:

Când am vãzut cã directoru� închisorii bate, când am vãzut cã la strigãtu� lu� Þurcanunãvãleºte directoru� � care era cel mai mare în închisoare � cu gardienii, atuncea mi-amdat seama cã toatã treaba este fãcutã de undeva de sus, ºi cã Þurcanu ºi cu cei care eraualãturi de el aveau aceastã încuviinþare. Nu puteam spune cã erau unelte, la ora aceeanu puteam gândi lucrul ãsta. Dar totul se fãcea cu aprobarea lor, ºi participândconducerea închisorii se tãia pentru toþi deþinuþii orice speranþã de-a reclama cevacuiva, de-a cãuta un pic de dreptate undeva. Deci s-a terminat73.

69. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 1, f. 236v.70. Ibidem, vol. 3, ff. 251v-252.71. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 3, f. 66.72. Interviu cu Petru Cojocaru în Cosmin Budeancã (coord.), Experienþe carcerale în

România comunistã III, p. 345.73. Ibidem, p. 346.


Paralizaþi astfel ºi bãtuþi iarãºi a doua zi, deþinuþii s-au convins repede cã oriceopoziþie este nu doar imposibilã, ci ºi inutilã. Tot acum a fost introdusã ºi o nouãmetodã de maculare a victimelor prin solicitarea unora dintre ei sã-ºi loveascã ºefulde lot, sub ameninþarea bãtãii. Cei care ezitau erau atenþionaþi imediat de Þurcanu:�Dacã nu dai, îþi dau eu ºi-þi arãt cum trebuie sã dai!�74. Metoda aceasta avea sãfie folositã mai târziu pe scarã largã, fiindcã ea transforma victima în agresor ºiinducea un complex de vinovãþie anume urmãrit de cei care au organizat acþiunea.

Maximilian Sobolevschi relateazã ºi el felul în care s-a desfãºurat prima agresiune,care l-a ºocat profund, cu toate cã era în tabãra agresorilor: �Bãtaia a avut aspectedeosebit de crâncene, a fost de o bestialitate de nemaipomenit, au cãzut în nesimþirevr�o 3 inºi în urma acestei bãtãi ºi într-adevãr cel care a fost bãtut cel mai grozava fost Bogdanovici Alexandru care dupã cum a spus Þurcanu într-adevãr a fost urcatcãlare peste toþi ceilalþi�75.

Oarecum neaºteptatã, trecerea lui Bogdanovici din rândul corifeilor �reeducãrii�în rândul primelor ei victime fusese pregãtitã din timp de Þurcanu, care fuseseînºtiinþat de informatorii sãi de la Suceava cã rivalul sãu ºi-a continuat comportamentuloportunist ºi dupã aprilie 1949. Adevãratul motiv al torturãrii lui Bogdanovici însãl-a constituit mefienþa cu care era el privit de cãtre colonelul Nemeº, realitate decare Þurcanu s-a lovit în nenumãratele sale discuþii cu acesta.

Acþiunea de �demascare� a lui Bogdanovici fusese minuþios pregãtitã de Þurcanu,care le-a cerut informatorilor sãi Nuti Pãtrãºcanu, Vasile Andronache, ViorelBurculeþ ºi Coriolan Gherman sã stea de vorbã cu acesta în zilele premergãtoareschingiuirii, pentru a-l trage de limbã ºi a avea material acuzator împotriva lui.Aparent cei patru nu au avut un mare succes, pentru cã cei mai activi în �demascarea�lui Bogdanovici au fost alþi informatori, veniþi cu el de la Suceava, MaximilianSobolevschi ºi Adrian Prisãcaru. Simþind pericolul de a nu fi luat în seamã de regimdacã nu se descotoroseºte de Bogdanovici, cu atât mai mult cu cât acesta discutasecu directorul Dumitrescu la câteva zile dupã sosirea sa din Suceava pentru a-ºi oferiserviciile administraþiei (discuþie care cu siguranþã a ajuns ºi la urechile lui Þurcanu76),el le-a spus acoliþilor sãi cã vrea sã-l vadã �cãlare peste toþi ceilalþi bãtuþi�77.

Interesant este ºi felul în care unii agresori s-au adaptat din mers noii direcþii aacþiunii, din fricã sau oportunism. Simptomatic este cazul lui Alexandru Popa, carenu s-a sfiit sã îl �demaºte� pe bunul sãu prieten Bogdanovici, deºi cu doar câtevazile mai devreme încercase sã-l previnã cã nu este bine vãzut ºi ar trebui sã aibãgrijã cum se poartã78. Mai mult decât atât, Popa a plusat ºi, probabil înfricoºat ºiel de turnura violentã a evenimentelor, l-a ºi lovit pe Bogdanovici. Aflat în aceeaºisituaþie, Mihai Livinschi a participat ºi el la �demascarea� prietenului sãu, probabil

74. Ibidem.75. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 3, f. 251v.76. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, ff. 210v-211.77. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 3, f. 250.78. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 4.


intimidat de ameninþãrile celor din jurul lui Þurcanu79. Amândoi l-au lovit însã maiblând decât ar fi vrut Þurcanu, astfel cã acesta a sãrit pe el �sã vedeþi cum se bate�.Speriat, iniþiatorul �reeducãrii� de la Suceava i-a strigat �Eugene, am fost oportunist,dar n-am trãdat�80. Mai târziu, Bogdanovici a încercat sã îºi rezolve problemadiscutând cu Þurcanu, dar acesta l-a luat iar la bãtaie: �dar ce-þi închipui tu, mã,cã eu am douã atitudini�. În toatã perioada care a urmat, Þurcanu l-a bãtut zilnic deunul singur81.

Dupã încetarea bãtãilor, Þurcanu le-a spus celor agresaþi cã nu au voie sãvorbeascã între ei ºi cã trebuie sã dea informaþii în scris, lucru care se va ºi întâmpladin 27 sau 28 decembrie 1949: s-a scris la grefa închisorii, sub supraveghereaofiþerului politic Ion Marina, ºi în vãzul angajaþilor. Cât timp s-au dat acestedeclaraþii, între 27 ºi 30 decembrie, Þurcanu a fost plecat din camerã pe timpulzilei, încã un semn al puterii deosebite de care se bucura în penitenciar. Continuândmodelul aplicat în Suceava, Þurcanu a înfiinþat un comitet de camerã, responsabilpentru respectarea programului impus de agresori, din care au fãcut parte AlexandruPopa, Mihai Livinschi, Adrian Prisãcaru, Maximilian Sobolevschi, Vasile Puºcaºu,Gheorghe Roºca, Viorel Burculeþ ºi Vasile Andronache82. Astfel de comitete au fostmai târziu introduse în toate camerele în care a fost extinsã acþiunea violentã, iarcei care le alcãtuiau erau consideraþi pe deplin �reeducaþi�, bucurându-se deîncrederea lui Þurcanu83.

Extinderea în închisoare

Þurcanu ºi-a perfecþionat metoda din mers, în funcþie de materialul rezultat din�demascãri� ºi mai ales de reacþia colonelului Nemeº la rezultatele muncii sale.Aºa se face cã ºi acest al doilea lot a trecut prin torturi doar câteva zile pânã sã fiesolicitat sã ofere note informative, ceea ce a condus inevitabil la unele omisiuni din

79. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 3, f. 61v. Popa fusese ameninþat de EugenMunteanu încã de la Suceava cã dacã îl va mai susþine pe Bogdanovici se va �ardeurât�, fiindcã acesta din urmã nu este doar oportunist, ci �trãdãtor�. ACNSAS, fondPenal, dosar nr. 1114, vol. 1, f. 94v.

80. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 7v.81. Ibidem, f. 9.82. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 1, ff. 65, 237v, 416v.83. Totuºi, la fel de adevãrat este ºi faptul cã ºi membrii comitetelor erau deseori priviþi cu

suspiciune de Þurcanu, mai ales atunci când nu aplicau întocmai indicaþiile sale orimanifestau o minimã bunãvoinþã faþã de victime. Au existat mai multe cazuri deagresori membri de comitet care au fost trecuþi prin torturi pentru astfel de gesturi oripentru cã din demascãrile altora a reieºit cã ascunseserã diverse lucruri din trecutullor, cele mai cunoscute fiind cazurile lui Gheorghe Caziuc ºi Nuti Pãtrãºcanu (a sevedea portretele celor doi în capitolul �Personajele�).


declaraþii; nu întâmplãtor cei care mai târziu au fost surprinºi, pe baza declaraþiiloraltora, cã au ascuns diverse episoade fãceau parte din aceste prime serii de victime.

Primul transfer în vederea extinderii acþiunii în întreg penitenciarul a avut loc la30 decembrie 1949, când un grup de circa douãzeci ºi cinci de deþinuþi, victime ºiagresori, a fost mutat la camera 3-bisericã de la parter, pe coada T-ului. Cel carea luat conducerea în celulã a fost Adrian Prisãcaru, activ încã de la Suceava, carea propus înfiinþarea unui comitet format din el însuºi, Virgil Bordeianu ºi MaximilianSobolevschi. Nu avem informaþii despre alte bãtãi, dar comitetul le cerea deþinuþilorsã îºi declare activitatea subversivã din libertate ºi din închisoare. Doar cea de-adoua era fãcutã în mod public, evenimentele din afara penitenciarului fiind declarateîn ºoaptã comitetului, care apoi le putea confrunta cu alte declaraþii84. Deºi iniþialBogdanovici a fost ºi el mutat la 3-bisericã ºi a încercat sã-ºi facã demascarea, a fostîntors din drum imediat, Þurcanu ameninþându-l: �deacum încolo vom fi tottimpul împreunã, vreau sã te am lângã mine�85.

Din prima serie au fost pãstraþi la 4-spital doar câþiva deþinuþi, unii dintre eipentru a maltrata viitoare victime: Gheorghe Roºca, Nuti Pãtrãºcanu, ViorelBurculeþ, Vasile Puºcaºu, Mihai Livinschi, Vasile Badale, Coriolan Gherman,Vasile Andronache, Alexandru Mãrtinuº, Constantin Bogos, Constantin Strãchinaru,Constantin Dãnilã, Emil Constantinescu, Ion Petricã, Aurel Predescu, Caius Petric,Ion Petricã86 ºi alþi câþiva. Dintre cei sosiþi în camerã pe 30 decembrie 1949 suntcunoscuþi Eugen Berza, Nicolae Cãlinescu, Grigore Romanescu, Ion �Nelu� Popescu,Cornel Pop, Vichente Murarescu, Grigore Romanescu, Gheorghe Popescu, IulianConstantin, Iosif V. Iosif, Ion Turtureanu, Ion Struþeanu, Emil Sebeºan, IonAngelescu, Ion Soare, Vasile Mãtãrângã, Ioan Berghezan, Vasile Moroianu, VasilePãvãloaie, Vasile Duºmanu, Nicolae Zaharia, Constantin Boceanu, ConstantinPetrescu, Dãnilã Laitin, Lucian Plapºa, Constantin Pãvãloaie, Radu Ciuceanu,Laurenþiu Trifan, Mircea Cucu, Iosif Fuchs, Ioan Steier87. Ultimii doi au trecut înechipele de agresori în urma unor discuþii avute cu Þurcanu, fãrã sã fie bãtuþi, întimp ce Nicolae Zaharia a cedat dupã prima loviturã.

Emil Sebeºan relateazã cã pretextul pentru începerea bãtãii a fost înfruntareaÞurcanu-Angelescu, ultimul fiind revoltat de faptul cã un coleg deþinut îºi permitesã dea ordine în camerã. Deºi Sebeºan, Radu Ciuceanu ºi Ion Soare au încercat sãîi sarã în ajutor, au intervenit ceilalþi suceveni, scenele ce au urmat fiind de oduritate extremã. În afarã de bãtãile la tãlpi, la fese ori pe spate (agresorii eraudotaþi cu bâte), victimele au fost aºezate, dupã torturare, în stive, unele peste altele,dupã care au fost iarãºi supuse schingiuirilor, pornind din vârful stivelor88. Inutil de

84. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 3, ff. 196v-199.85. ***Memorialul ororii..., p. 358; ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 3, f. 252v.86. Costin Meriºca, op. cit., p. 17.87. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 210856, ff. 3v-4; ACNSAS, fond Penal, dosar

nr. 1114, vol. 6, f. 26v; Ibidem, vol. 5, f. 334; ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137,vol. 3, f. 106v.

88. Interviu cu Emil Sebeºan, arhiva personalã a autorului.


adãugat cã în momentul în care cei din rândurile de jos susþineau alþi zece deþinuþi,presiunea era atât de mare, încât sfincterele cedau.

În înþelegere cu Þurcanu, Popa �Þanu� a anunþat colectivul camerei cã s-aformat un comitet de �demascare� ºi cã fiecare trebuie sã-ºi declare opþiunea.Apoi, pentru a-i fi testatã fidelitatea, lui Constantin Bogos i s-a cerut sã relatezepublic toate informaþiile pe care le oferise mai devreme comitetului. Surprins,acesta a început sã vorbeascã despre Constantin Buþan, care nu era în camerã, dara fost chestionat asupra colegilor care se aflau atunci în 4-spital. Când un studentdin Timiºoara a încercat sã rãspundã, a fost lovit ºi a început bãtaie generalã, carel-a descumpãnit pe Bogos:

Nu pricep nimic. Vãd ºi pe cei ce îi ºtiam legionari cã au sãrit la bãtaie de partea luiÞurcanu. Vãd apoi cã sunt luaþi câte unul ºi alþii din lotul cu care venisem la bãtaie,care se extinde. Stam nemiºcat în mijloc împreunã cu Mãrtinuº, zãpãcit ºi speriat. Laun moment dat se apropie de mine Roºca Gheorghe care îmi spune: Ce stai aºa, dã ºitu, cã acuº te clepºesc. ªi în acelaº moment intervine Þurcanu Eugen care conduceabãtaia ºi îmi spune: Ce mã, þi-e milã de legionari? Dã în Iulian! Cu Iulian activasemîn miºcarea legionarã. Deºi îl uram ca fiind un legionar fanatic, totuºi nu bãtusem penimeni pânã atunci ºi îmi venea greu. Îi dãdeam încet � fiind ºi slab �. Observând acestlucru Roºca Gh. m-a dat deoparte spunând cã-s ca o muiere. Bãtaia a continuat cu marescandal pânã ce majoritatea au fost bãtuþi89.

În acest timp, directorul Dumitrescu a început sã se sperie de turnura pe care auluat-o evenimentele, conºtient fiind cã el este cel rãspunzãtor de tot ceea ce seîntâmplã în închisoare. Dupã ce a vãzut mai mulþi deþinuþi bãtuþi în camerã, a cerutsã se opreascã bãtãile, ºtiind cã sunt interzise de regulamentul de funcþionare alînchisorii, dar s-a izbit de opoziþia lui Marina, care i-a înjurat pe deþinuþi spunândcã �deabia acum începe grosul�. Dumitrescu l-a sunat pe Nemeº, cerându-i insistentsã vinã în inspecþie ca sã se convingã de gravitatea situaþiei, însã acesta a refuzat ºii-a reproºat cã este mai fricos decât o femeie: �tu sã-þi vezi de treaba ta sã nu teamesteci acolo, acolo dau numai eu ordin ºi ori cine te va întreba dece suntlucrurile aºa sãi spui cã eu am dat ordin ºi sã mã întrebe pe mine [...] ce dracu eºtiaºa de fricos�. Pentru cã nu a reuºit sã îl convingã, Nemeº l-a cerut pe Marina latelefon, cãruia i-a vorbit în limba maghiarã ºi i-a cerut probabil sã se opunã decizieilui Dumitrescu de a opri totul. Ulterior, Marina a încercat sã-l convingã cã nu aredreptate, fiindcã acþiunea era dirijatã direct de �domnul ministru�, iar el (Marina �n.n.) fusese trimis special pentru acest lucru în închisoare90.

Neavând unde sã punã deþinuþii sã-ºi scrie declaraþiile, Marina a cerut o salãliberã, dar ca sã evite orice contact cu Dumitrescu a hotãrât sã amenajeze oîncãpere specialã pentru Þurcanu în camera de baie, unde a trimis o masã lungã ºidouã bãnci. Aici ºi-au scris �demascãrile� marea majoritate a deþinuþilor trecuþiprin torturi. Mai mult, pentru a pãstra secretul acþiunii ºi a nu crea posibilitatea

89. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 210316, vol. 1, f. 10.90. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, ff. 156-157.


victimelor de a vorbi cu altcineva, cei grav bãtuþi care aveau nevoie de îngrijiremedicalã nu erau trimiºi la infirmerie, ci trataþi în camerã de studenþii mediciniºti.În acest scop, Þurcanu ºi Coriolan Gherman au cerut în repetate rânduri pansamente,iod, valerianã ºi alte medicamente de la sanitarul închisorii91.

Al treilea lot mare care a cunoscut torturile la camera 4-spital i-a conþinut,printre alþii, pe Alexandru Mãþãuanu, Chiricã Balaniºcu, Mihai Jianu, Gheorgheªerban, Cornel Niþã, Gheorghe Boldur-Lãþescu, Ion �Pill� Lupaºcu, Cornel Popovici,Silvestru Nanu, Constantin Barbã, Gheorghe Mãruþã, Flaviu Brezeanu, GheorghePlop, Constantin Meriºca, Gheorghe Vãtãºoiu, Ioan Gheorghiu, Constantin Vaman,Mircea Selten, Ion Rizeanu, Vasile Brânduº, Nicolae Oanþã, Ion Stancu, ConstantinNistor, Justin ªtefan Paven, Paul Mãrãcine, Titus Pittini, Titus Oiºteanu, SimionEnãchescu, Eugen Fâlfãnescu, Teodor Nisipeanu, Gheorghe Lãpuºneanu, IustinMorãrescu, Mircea Lungu, Adrian Lupescu, Andrei Balla, Gheorghe Clinciu,Grigore Dumitrescu, Idris Abdul Ferid, Cornel Poenaru, Gheorghe Blejan, NicolaeCârla, Aurel Meteºan, Dumitru ªtefãnescu, Anghel Popovici, Traian Niculescu,Grigore Dumitrescu, Eugen Ionescu, Miron Preda92.

Unii deþinuþi au observat deja cã în camerã erau studenþi �mai graºi ºi roºii lafaþã�, dar ºi unii cu vânãtãi ºi pete de sânge pe albul ochilor, intuind cã au avut locbãtãi, astfel cã etapa de culegere a informaþiilor prin discuþii nu s-a bucurat de unsucces deosebit. Sesizând lipsa de eficienþã, Þurcanu a hotãrât sã devanseze momentuldeclanºãrii violenþelor. Astfel, la 21 ianuarie 1950, la nici douã zile de la sosireadeþinuþilor în camerã, Þurcanu a cerut imperativ sã se facã liniºte. Prima victimã afost studentul la Teologie Constantin Vaman, care a zâmbit auzindu-i cererea,lovirea sa repetatã dorind sã atragã atenþia celor din camerã asupra seriozitãþiievenimentelor.

Dupã ce a reaºezat victimele în camerã în funcþie de dorinþele lui, Þurcanu i-aobligat sã stea în poziþie fixã timp de douã ore, cu spatele drept, capul în jos ºimâinile în buzunar; printre ei erau aºezate câteva plantoane, care trebuiau sã seasigure cã nu se poate comunica nici mãcar prin semne sau priviri. Seara au fostbãtuþi de grupul lui Þurcanu pânã la ora stingerii. În timpul nopþii, din când încând, plantoanele îi trezeau cu lovituri de ciomag, cerându-le sã se gândeascã.Timp de zece zile, victimele au fost bãtute fãrã sã ºtie de ce ºi fãrã sã li le spunãnimic concret. La sfârºitul acestei perioade i-a întrebat ce cred cã se întâmplã cu ei,iar Mihai Jianu ºi-a exprimat bãnuiala cã Þurcanu ar fi un agent al Securitãþii careîl reancheteazã. Acesta l-a înjurat ºi apoi a explicat camerei cã existã douã tabere,iar cei care vor �demasca� tot, vor avea posibilitatea sã devinã cinstiþi.

91. Ibidem, vol. 1, f. 239; Ibidem, vol. 10, f. 157v.92. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 2, f. 6; ACNSAS, fond Informativ, dosar

nr. 210856, ff. 3v-4; ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 2, f. 434; Ibidem,vol. 4, ff. 427-428, 434v-435; Ibidem, vol. 5, f. 335; Ibidem, vol. 6, f. 44; Ibidem,vol. 13, f. 26v; Costin Meriºca, op. cit., pp. 20-21; Interviu cu Silvestru Nanu înCosmin Budeancã (coord.), Experienþe carcerale în România comunistã I, pp. 238-239.


Acesta a fost prima serie în care printre agresori s-a regãsit ºi un numãrconsistent de foste victime, care trebuiau sã-ºi demonstreze schimbarea: CornelPop, Ion �Nelu� Pãunescu, Iosif Iosif, Nicolae Cãlinescu, Constantin Pãvãloaie,dar ºi Ioan Steier, Vasile Puºcaºu, Gheorghe Roºca, Ion Petricã, Iosif Fuchs,Coriolan Gherman ºi alþii. Ameninþarea era permanentã ºi pentru agresori însã,fiindcã ºi în acest lot, cei care nu au lovit cu destulã tãrie, au fost trecuþi în rândulvictimelor: este cazul lui Nicolae Cãlinescu ºi Ion �Nelu� Pãunescu93.

Deºi trecuse doar o lunã de la debutul violenþelor, deja spectrul lor se diversificaseîn mod substanþial: s-a lovit cu bãþul în palmã, cu curelele ºi ciomegele pe spatepânã la sânge, cu pumnul, piciorul ºi vârful ciomagului în stomac. Þurcanu aînceput sã aplice una din metodele lui preferate, apãsând victimele cu genunchii pestomac ºi piept ºi lovind-o cu pumnii în faþã. Alteori, îºi lovea victimele cu capulde ciment ºi îi strângea de gât pânã se sufocau.

Primii morþi

În aceastã perioadã de plinã expansiune a acþiunii s-au produs ºi primele decese,obligând administraþia sã ia mãsuri ilegale pentru a acoperi realitatea. Aduºi lacapãtul puterilor de torturile îndurate, studenþii Gheorghe ªerban ºi GheorgheVãtãºoiu s-au sinucis aruncându-se în golul dintre scãri la distanþã de o sãptãmânãunul de altul, la mijlocul lui februarie 1950, profitând de neatenþia gardienilor careîi însoþeau. Dacã reacþia lui Marina a fost una de bravadã la auzul veºtii morþii celordoi (�nu-i pare rãu de deþinut, cât îi pare rãu de materialul ce trebuia sã-l scoatãdela el, deoarece fusese un mare bandit ºi ºtia multe�94), directorul s-a panicat,imaginându-ºi cã va fi tras la rãspundere, ºi a refuzat sã semneze actul de deces,deºi medicul închisorii, Ion Ionescu, ºi ofiþerul sanitar, Ioan Cioltar, i-au spus cã nuare urme de bãtaie. Marina vorbise cu doctorul Ionescu ºi i-a cerut sã scrie cãvictima suferea de sifilis ºi s-a sinucis din nebunie. Ionescu a refuzat ºi pretindechiar cã l-a înfruntat pe Marina, dar pânã la urmã a trecut drept cauzele morþiifracturã la baza craniului, zdrobirea craniului ºi hemoragie internã95.

Dumitrescu a încercat sã-l tempereze ºi pe Þurcanu, însã acesta i-a arãtat cãªerban nu fusese torturat, ci s-a sinucis din �fanatism�96. Directorul l-a sunat apoidirect pe Marin Jianu ºi l-a chemat insistent la Piteºti, spunându-i cã are de rezolvato situaþie foarte gravã. Jianu s-a arãtat surprins cã a fost chemat doar pentru undeces, iar Nemeº i-a certat pe cei care au anunþat familia celui mort sã vinã sã ridicecadavrul, cerându-le sã revinã asupra deciziei. De altfel, peste doar câteva zile,

93. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 4, f. 426; Ibidem, vol. 7, ff. 167-169;Costin Meriºca, op. cit., pp. 20-21

94. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1, f. 93v.95. Ibidem, f. 189.96. Ibidem, f. 99v.


Direcþia Generalã a Penitenciarelor a trimis un ordin scris ca familiile deþinuþilorpolitici sã nu mai fie anunþate în caz de deces. Dumitrescu a încercat sã-l determinepe ministrul Jianu sã opreascã violenþele ieºite din comun, dar acesta l-a repezit,asumându-ºi responsabilitatea ºi sfãtuindu-l ironic sã bea þuicã pentru a-ºi reveni97.

Iosif Nemeº a susþinut în ancheta de mai târziu cã el a cerut încetarea bãtãiloratât dupã moartea lui ªerban, cât ºi a lui Vãtãºoiu98, dar torturile au continuat înPiteºti, ceea ce ne facem sã credem cã afirmaþia sa este mincinoasã ºi urmãrea doaruºurarea situaþiei sale. În orice caz, metoda în sine nu-l deranja deloc pe ºefulServiciului Operativ: �Subsemnatul nu am oprit bãtaia deoarece pe deoparte m-abucurat faptul cã deþinuþi se bate deoarece scoteau informaþi mai multe ºi pe de altãparte vedeau cã unitatea legionarã se sparge�99.

Sinuciderea lui Vãtãºoiu de pe 20 februarie l-a adus în pragul exasperãrii peDumitrescu ºi a provocat o nouã disputã violentã între el ºi Marina, cãruia i-areproºat cã l-a nenorocit, întrucât ei nu au dreptul sã omoare deþinuþi pe care statulnu i-a condamnat la moarte, ºi i-a spus cã nu mai vrea sã rãmânã în Piteºti. ªi deaceastã datã, Marina i-a cerut sã nu îi mai parã rãu de mort ºi sã nu-l provoace,fiindcã �mã duc ºi i-au pistolul ºi-i împuºc pe toþi (a spus apoi o înjurãturã la adresadeþinuþilor din penitenciar)�100. Într-o altã discuþie cu Nemeº, acesta i-a spus:�Desigur cã Ministerul cunoaºte � doar eu nu fac ce fac de capul meu � O sã moarã10 bandiþi ºi pentru asta sã mã împuºte pe mine partidul cã i-am omorât � însã celpuþin ºtiu cã am terminat cu legionarii�.

Îngrijorarea lui Dumitrescu este confirmatã ºi din alte surse: deþinutul GheorgheMiulescu era o cunoºtinþã din tinereþe a directorului, astfel cã acesta a încercat sã-lprotejeze atunci când l-a vãzut în închisoare. La sfatul lui Dumitrescu, Miulescu s-acerut la raport ca sã poatã discuta în privat cu el, ºi a aflat astfel cã în Piteºti sepetrec lucruri îngrozitoare ºi cã singura soluþie de salvare este sã nu vorbeascãnimic cu colegii de celulã. Miulescu a ajuns peste puþinã vreme la sanatoriul TârguOcna, fiind grav bolnav de TBC, ºi a decedat acolo101. Pe de altã parte, sanitarulsusþine cã atunci când doctorul Ionescu a refuzat sã treacã un diagnostic fals,realizând cã victima a murit din cauza bãtãilor, Dumitrescu este cel care l-aameninþat: �dacã þi s-a urât cu binele, nu-i face bilet de înmormântare. Fã ce ºtii�102.

Interludiul Braºov. Moartea lui Cornel Niþã

Informaþiile care ieºeau în urma torturilor erau atât de utile Securitãþii ºi acþiuneaa devenit atât de importantã pentru regim, încât oficialii îl anunþau pe Þurcanu

97. Ibidem, ff. 94-96.98. Ibidem, vol. 10, f. 46v.99. Ibidem, f. 47v.100. Ibidem, vol. 1, f. 96v.101. Interviu cu Nicolae Itul, arhiva personalã a autorului.102. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1, ff. 240-241.


dinainte de transferurile de deþinuþi. El a ºtiut cã în luna februarie 1950 deþinuþiielevi urmau sã fie transferaþi la Târgºor, iar spre sfârºitul aceleiaºi luni doi dintreprimii sãi colaboratori, Maximilian Sobolevschi ºi Adrian Prisãcaru, au fost trimiºiîn închisoarea Braºov special pentru a scoate informaþii de la un deþinut consideratimportant de Securitate. Cei doi au fost duºi în biroul directorului pentru o discuþiecu Þurcanu ºi Nemeº, iar ultimul le-a propus sã efectueze activitate informativã laBraºov. Dupã ce au acceptat, Þurcanu i-a spus în particular lui Sobolevschi cã, dacãe nevoie, poate sã acþioneze ca la Piteºti103. Acesta este primul semn cã administraþiaurmãrea exportarea acþiunii ºi în alte penitenciare. La sfârºitul lui martie 1950, ceidoi au fost þinuþi la Securitatea Piteºti timp de patru zile, iar pe 28 martie au fostduºi cu maºina la Braºov, unde vor încerca sã punã în aplicare indicaþiile primite,fãrã prea mare succes însã, din cauza opoziþiei administraþiei închisorii de acolo,care nu era la curent cu acþiunea104.

Pe mãsurã ce timpul trecea, informaþiile se adunau ºi tot mai mulþi deþinuþitreceau prin chinurile torturilor. La mijlocul lunii februarie agresorii au aflat înurma bãtãilor repetate asupra mai multor deþinuþi cã tânãrul Cornel Niþã esteresponsabil pentru uciderea unui soldat sovietic imediat dupã terminarea rãzboiului,declanºând o dublã dramã. Dumitru Climescu, care îl indicase pe Niþã drept celcare i-a sugerat sã acþioneze, recunoscuse totodatã cã el este autorul crimei.Conºtient de gravitatea faptei ºi de pedeapsa pe care urma sã o primeascã, Climescua cãutat sã se sinucidã, fiind mutat într-o camerã de la etajul II unde era subsupravegherea lui Þurcanu ºi a lui Prisãcaru. Pe de altã parte, Cornel Niþã a fosttorturat la camera 4-spital pentru cã a refuzat sã recunoascã presupusul ordin105.

Dupã câteva întrebãri, însoþite de ameninþãrile de rigoare, vãzând cã rãspunsul eranesatisfãcãtor, Þurcanu a asmuþit haita contra lui. Repezindu-i câþiva pumni, l-a vârâtîntr-un cerc format din 6-7 torþionari care l-au luat în primire cu pumnii ºi picioarele,zvârlindu-l de la unul la altul cã pe o minge, pânã când a cãzut jos, ameþit. L-au udatcu apã, sã se trezeascã, ºi i-au dat un mic rãgaz cã sã se hotãrascã sã vorbeascã. Trebuiasã spunã ce ºtia despre omorârea unui soldat sovietic prin pãrþile lui ºi dacã luase ºi elparte la acea crima politicã. Probabil cã existau ceva informaþii în legãturã cu amestecullui Cornel în acea afacere ºi Þurcanu voia sã smulgã de la el confirmarea, dar bietulbãiat fie cã nu ºtia, fie cã le era fricã sã declare, rezista cu dârzenie sã afirme ceva ºinu zicea decât: �nu ºtiu nimic!�.Vãzând cã nu voia sã vorbeascã, au început sã-l batã la tãlpi, fãrã sã-l descalþe.Loviturile primite prin încãlþãminte sunt mult mai violente, pentru cã durerile selocalizeazã în special la cap; apoi l-au pus sã facã manej, lovindu-l din nou cu pumnii,pânã când a cãzut iarãºi în nesimþire. [...]Dupã ce l-au lãsat puþin sã-ºi mai revinã, în care timp Þurcanu se plimba furios ºi segândea la o nouã metodã de schingiuire, îl auzim cã dã ordin sã i se lege mâinile la

103. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 11;***Memorialul ororii..., p. 477.

104. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 1, f. 32; Ibidem, vol. 3, f. 255v. Pentrudetalii, a se vedea subcapitolul �Braºov�.

105. Ibidem, vol. 3, ff. 253, 256.


spate ºi-i face semn lui Vasile Puºcaºu, namila care avea cea mai mare forþã dintre ei,sã-l ridice în sus. Urcându-se în picioare pe marginea priciului, Puºcaºu îl prinse demâinile legate ºi rãsucindu-i-le, îl suspenda în aer, într-o poziþie care sugera imagineacrucificãrii. Bietul copil, cu capul complet vârât în piept, a mai avut puterea sã scoatãun strigat sfâºietor în momentul când i s-au luxat braþele, apoi fãcea eforturi disperatesã tragã aer în piept.În jurul lui, vreo patru sau cinci torþionari îl loveau cu ciomegele, cu un sadismîngrozitor, peste cap, peste picioare, într-o infernalã poftã de distrugere a vieþii. Dupãcâteva zeci de lovituri, dintre care unele cu vârful ciomagului în stomac ºi în piept, i-audat drumul sã cadã de la înãlþime. S-a prãbuºit inert, cu faþa la pãmânt fãrã sã se maipoatã miºca din loc. I-au dezlegat mâinile ce se bãlãbãneau pe lângã corp, cu articulaþiilecomplet zdrobite, ºi dupã ce i-au mai vãrsat o canã cu apa peste cap, l-au târât pe un patde fier, în mijlocul camerei.Abia mai rãsufla. Dupã un timp a început sã delireze. Probabil fãcuse o hemoragieinternã. Vorbea fãrã ºir ºi ciomãgarii din jurul lui fãceau haz, bãtându-ºi joc decuvintele fãrã înþeles ce le scotea în neºtire. Þurcanu comenta � încruntat cu ciracii luidespre îndãrãtnicia �banditului� ºi se bãtea cu pumnul în piept cã pânã la urmã o sã-lfacã sã vorbeascã:� Am eu ac de cojocul lui, ticãlosu�! Crede cã se joacã el cu mine? O sã vadã el care-imai tare! [...]Când ºi-au dat seama cã murise, au început sã intre în panicã. Se învârteau speriaþi pelângã el Gherman, Roºca, Puºcaºu, cãutând sã ºteargã urmele de violenþã, spãlându-isângele de pe corp ºi de pe picioare, dar vânãtãile care apãreau acum mai proeminentenu se lãsau deloc ascunse. Doar Þurcanu rãmase în aparenþã calm ºi îndreptându-secãtre uºã a bãtut sã-l anunþe pe miliþian. Mi-au rãmas întipãrite în suflet cuvintele plinede cinism cu care a vestit moartea sãrmanei victime:� Domnu� ºef, anunþaþi doctorul cã a încetat sã batã inima unui �bandit�!106

ªi în aceastã camerã îngrijirea celor cu rãni foarte grave o fãceau studenþii laMedicinã aleºi de Þurcanu: Nuti Pãtrãºcanu, �Cori� Gherman ºi Mihai Jianu.Gheorghe Mãruþã a fost solicitat sã-ºi loveascã toþi colegii de lot, în calitatea sa deºef, ºi a suportat consecinþele refuzului sãu: Þurcanu i-a tras o palmã atât deputernicã, încât în cãdere ºi-a rupt o mânã ºi a nimerit cu capul în tinetã. Loviturilede pumn i-au fracturat câteva coaste ºi i-au provocat leºinul, ceea ce nu l-aîmpiedicat pe Þurcanu sã-l batã în continuare ºi sã îl calce în picioare107.

Un episod stângaci l-a avut în centru pe Nuti Pãtrãºcanu la începutul luniiaprilie. ªeful Securitãþii din Piteºti, colonelul Mihail Nedelcu, a încercat sã-iorganizeze o evadare, pentru a-l putea folosi ca informator în libertate pe lângã ceirãmaºi nearestaþi. Nedelcu i-a povestit planul directorului Dumitrescu ºi i-a cerutun gardian membru de partid, necãsãtorit, care sã-l însoþeascã timp de o lunã pePãtrãºcanu peste tot. Acesta a fost trimis în camera 4-spital cu ordinul de a adopta

106. Relatare Justin ªtefan Paven, apud Ilie Bãdescu (coord.), Grupul de cercetare �Rezistenþala comunism�. Mulþumim doamnei Claudia Buruianã ºi pr. Moise de la MãnãstireaOaºa pentru cã ne-au pus la dispoziþie materialele grupului.

107. Gheorghe Andreica, Mãrturii... mãrturii... � Din iadul temniþelor comuniste �,Editura 2000, Bucureºti, 2000, pp. 58-59.


poziþii anticomuniste, pentru ca atunci când urma sã fie scos, deþinuþii sã creadã cãplãteºte pentru periculozitatea sa. Directorul i-a reproºat lui Nedelcu uºurinþa cucare se încrede într-un deþinut ca Pãtrãºcanu, dar acesta i-a spus cã el doar executãordinele de la Bucureºti108.

Fapt este cã Þurcanu ºi ceilalþi deþinuþi nu erau la curent cu aceastã manevrã,astfel cã Nuti a fost lovit în momentul în care a anunþat cã el se menþine pe poziþie�legionarã�. Speriat, a cerut sã-i vorbeascã lui Þurcanu ºi în cele din urmã i-a spusacestuia cã a fost chemat la Securitatea din Piteºti ºi i s-a propus sã lucreze pentruei109. În cele din urmã evadarea organizatã a lui Pãtrãºcanu nu a mai avut loc.

Încurajaþi de rezultatele obþinute în primele luni, organizatorii au decis diversificareaºi extinderea acþiunii în cadrul închisorii, iar în perioada februarie-aprilie 1950 eaa continuat în mai multe celule. Cele mai importante au fost camera 2-parter,camera 5-parter, camera 3-corecþie ºi camera 4-spital. În acelaºi timp, la ordineleadministraþiei, Þurcanu pregãtea extinderea acþiunii la secþiile temniþã grea ºi muncãsilnicã prin torturarea câtorva deþinuþi ce urmau sã acþioneze ulterior ca agresoriîmpotriva foºtilor colegi sau subordonaþi: Constantin Opriºan, Eugen Mãgirescu,Ieronim Comºa, Ion Munteanu, Dumitru Bordeianu ºi alþii.

Lucrurile aveau sã se schimbe din martie 1950 ºi planurile lui Þurcanu au suferitmodificãri din cauza factorilor externi, cãci din primãvarã regimul avea nevoie deforþã de muncã pentru Canalul Dunãre-Marea Neagrã. Imediat dupã ce Ministerulde Interne a stabilit categoriile de deþinuþi care pot lucra acolo, o comisie medicalãa ministerului a vizitat penitenciarele din þarã pentru a verifica starea candidaþilorposibili. ªeful Serviciului Medical al DGP, Epaminonda Tomorug, a vãzut astfel cuochii lui urmele de bãtãi de pe feþele ºi corpurile victimelor din Piteºti, fiindinformat ºi de doctorul Ionescu cã deþinuþii se bat între ei în incinta închisorii ºi uniiajung la suicid. Tomorug i-a rãspuns cã Ministerul cunoaºte acest lucru ºi l-a sfãtuitsã îºi vadã conºtiincios de muncã.

Tomorug susþine cã i-a întrebat pe deþinuþii care prezentau echimoze cum le-audobândit, dar nu a reuºit sã obþinã niciun alt rãspuns decât cel stabilit de echipelede agresori încã dinaintea sosirii comisiei medicale, anume cã au cãzut ºi s-au lovit.Raportul care descria situaþia a ajuns apoi la directorul general al DGP, Ion Baciu,cu cererea unei inspecþii administrative110, dar situaþia de fond nu s-a schimbatsemnificativ.

În aceeaºi perioadã, deþinuþii au fost triaþi ºi din punct de vedere politic de cãtreo comisie din care au fãcut parte locotenent colonelul Marin Constantinescu111 ºi

108. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, ff. 168-170.109. ***Memorialul ororii..., pp. 367-369.110. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 2, ff. 190, 196-198.111. Marin Constantinescu, nãscut la 29 ianuarie 1912 în Gruiu, judeþul Ilfov. Gene-

ral-maior. A fost secretarul organizaþiei de partid din Prefectura Poliþiei Capitalei(1947), comisar-ºef în Prefectura Poliþiei Capitalei (? � februarie 1948), inspector generalîn DGP (februarie 1948 � ?), directorul Direcþiei Pazã din DGP (iulie 1951�?),


Iosif Nemeº. Cum la Canal erau acceptaþi doar deþinuþi cu condamnãri pânã în zeceani (majoritatea acestora fiind de închisoare corecþionalã) datoritã regimului cevamai permisiv ºi a legãturilor cu exteriorul, iar Þurcanu nu trecuse încã prin�demascãri� toatã secþia corecþional, a fost nevoit sã apeleze la o stratagemã.Practic, în momentul în care ajungea în faþa comisiei un deþinut de care Þurcanumai avea nevoie, el îi fãcea un semn lui Marina, care îl transmitea mai departecolonelului Nemeº112. Miºcarea a fost sesizatã la un moment dat de Constantinescu,care s-a înfuriat: �Mãi Nemeº eu nu înþeleg rostul acestor semne, dacã vã feriþi demine atunci face-þi (sic!) voi trierea cã eu plec. Ceþi (sic!) închipui cã eu nu l-amvãzut pe Mircea ºi pe Þurcanu când îþi face semne? Ba l-am vãzut ºi nu înþeleg cerost are sã-mi ascunde-þi (sic!) cã vroiþi sã opriþi deþinuþii care nu ºi-au fãcutdemascarea, spune-mi cã ãsta nu ºi-a fãcut demascarea ºi nu-l trecem pe tablou�113.

În ciuda faptului cã lt. col. Constantinescu a cerut administraþiei sã hrãneascãdeþinuþii ceva mai bine în zilele dinaintea plecãrii ºi sã-i scoatã la plimbare de douãori pe zi, ca sã se întremeze ºi sã nu fie declaraþi inapþi pentru muncã114, primul lots-a întors în Piteºti imediat. Atât data acestui transport115, cât ºi motivele pentrucare el a fost întors din drum sunt contradictorii, varianta cea mai plauzibilã fiindaceea cã erau în continuarea prea slãbiþi pentru a putea depune efort fizic susþinut.

Uciderea lui Alexandru Bogdanovici

Bãtut fãrã încetare de la declanºarea violenþelor în 25 decembrie 1949 pânã înaprilie 1950, la sfârºitul lui ianuarie Bogdanovici era deja o ranã de sus pânã jos ºinu se mai putea miºca, mirosind a urinã ºi a materie organicã aflatã în descompunere.Deºi nu se mai putea apãra deloc ºi nu mai schiþa niciun gest, Þurcanu îl lovea încontinuare ca pe un sac de box116. Explicaþiile torturãrii pânã la suprimare a lui

comandantul Centrului de Coordonare Constanþa (iunie-octombrie 1953), comandantulpenitenciarului Vãcãreºti (noiembrie 1953-1957), locþiitor al directorului general alDGPCM (1961, 1963, 1967). Doina Jela, Lexiconul negru. Unelte ale represiuniicomuniste, Editura Humanitas, Bucureºti, 2001, p. 81; Mihai Burcea, Marius Stan,Mihail Bumbeº, Dicþionarul ofiþerilor ºi angajaþilor civili ai Direcþiei Generale aPenitenciarelor. Aparatul central (1948-1989), Editura Polirom, Iaºi, 2009, pp. 149-150;Gheorghe Criºan, Piramida puterii: Oameni politici ºi de stat între 23 august 1944 �22 decembrie 1989, Editura Pro Historia, Bucureºti, 2001, p. 79.

112. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1, f. 122.113. Ibidem, vol. 10, ff. 190-191.114. Ibidem, f. 192.115. Unii deþinuþi indicã data de 27 martie, alþii cea de 15 aprilie 1950. Oricare ar fi data

corectã, este cert cã ea se învârte în intervalul sfârºit de martie-aprilie 1950. Cf.ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 4, f. 262; Ibidem, vol. 5, f. 27; Interviucu Emil Sebeºan, arhiva personalã a autorului.

116. Gheorghe Andreica, Mãrturii... mãrturii..., p. 60.


Bogdanovici sunt multiple, deºi este greu de conceput cã acestea pot fi motivepentru uciderea unui om în asemenea condiþii.

În primul rând, dupã cum am mai arãtat deja, colonelul Iosif Nemeº îºi fãcuseo pãrere foarte proastã despre el ºi nu avea deloc încredere în acþiunea sa de�reeducare�, motiv pentru care a ºi cãutat sã o deturneze spre ceea ce interesaregimul cu adevãrat � strângerea de informaþii despre toþi opozanþii, fie ei exteriorisau interiori. De altfel, aceasta a fost atitudinea Securitãþii din primul moment ºieste cauza principalã a intrãrii în scenã a lui Eugen Þurcanu, care a ºtiut sã se pliezede la început pe cerinþele ofiþerilor: încã de la Suceava, colonelul Popic i-a transmiscã Securitatea nu este interesatã de dorinþa de reeducare a deþinuþilor sau decomportamentul lor în închisoare, ci de informaþiile care pot fi smulse de la ei117.Neîncrederea funciarã a lui Nemeº i s-a transmis treptat, dar sigur ºi lui Þurcanu,care a început prin a-i spiona activitatea de la Suceava prin alþi deþinuþi pânã ce i s-aconfirmat oportunismul, a continuat prin �demascarea� duplicitãþii sale în Piteºti ºimai apoi cu schingiuirea sa timp de patru luni de zile în cãutarea unei morþiagonizante.

Un al doilea motiv care pare sã fi contribuit la decizia suprimãrii sale l-aconstituit o serie de informaþii pe care Bogdanovici le-a mãrturisit despre el însuºiîn urma torturilor la care a fost supus. Astfel, el a recunoscut cã în timpul celuide-al Doilea Rãzboi Mondial a lucrat pentru serviciul de spionaj al armatei pefrontul de est, în Basarabia, ajutat ºi de faptul cã vorbea limba rusã la perfecþie118,lucru considerat înaltã trãdare de cãtre regimul comunist de la Bucureºti. Se parecã Bogdanovici ar fi recunoscut ºi împuºcarea unui evreu (nu ºtim dacã mortal saunu) în timpul pogromului de la Iaºi din 1941. Directorul Dumitrescu a dorit sã seconvingã de acest lucru ºi l-a chemat pe Bogdanovici în biroul sãu, lovindu-l pesteceafã în momentul în care acesta i-a confirmat. Ulterior, la proxima vizitã a luiNemeº, directorul i-a povestit ce-a aflat, iar ºeful Serviciului Operativ i-a spus luiÞurcanu, de faþã cu Marina: �acest bandit trebue fãcut înger�. Ulterior, Dumitrescul-a gãsit pe Bogdanovici la infirmerie într-o stare deplorabilã, nemaiavând controlulsfincterelor119, iar deþinuþii îl vedeau torturat încontinuu.

Unul dintre cei care l-a bãtut pânã aproape de sfârºit, Vasile Puºcaºu, recunoaºtecã Þurcanu i-a cerut în mod expres sã-l omoare: �Pentru Bogdanovici Alex amprimit misiunea pe când mã aflam în camera 4 Spital de a-l tortura ºi la camera 3dela secþia corecþie de a-l extermina�120. Dumitru Bordeianu l-a întâlnit pe culoareleînchisorii în aceastã perioadã ºi spune cã nu mai putea umbla decât sprijinit degardian:

Capul lui enorm, cu ochii adânc înfundaþi în orbite � atât mai era viu în el � teînspãimânta; se citea în ochi suferinþa pe care o pricinuise miilor de camarazi. Privirea aceea,

117. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 53.118. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 3, ff. 19-22.119. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 3, ff. 211-212.120. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 1, f. 237.


a unui mort cu ochii încã vii, m-a urmãrit pânã în clipa în care scriu aceste pagini ºi mã vaurmãri pânã voi muri. În momentul când privirile noastre s-au întâlnit � cu o vocemuribundã, dar destul de clarã � Bogdanovici mi-a ºoptit: Frate, aºa se plãtesc greºelile!121.

La începutul lui aprilie 1950, Þurcanu l-a întrebat pe Popa �Þanu� dacãBogdanovici suferea de rinichi122, simþind cã starea rivalului sãu este gravã ºisfârºitul aproape. Silvestru Nanu susþine cã spre sfârºit Bogdanovici nu mai era întoate minþile123; a murit pe 19 aprilie 1950, dupã o îndelungatã stare de agonie:

Stãtea întins pe prici, cu ochii aproape imobili, privind undeva, dincolo de tavan, ºi nuscotea un cuvânt. În tot timpul cât am stat cu el, nu l-am auzit rostind decât câtevacuvinte. Se putea citi pe faþa lui o amarã descurajare care cred cã a contribuit în maremãsura la grãbirea sfârºitului sãu. [...] Dupã scoaterea lui din camerã, în tãcereaapãsãtoare care se lãsase, Þurcanu a þinut sã-i facã un scurt panegiric:� Aºa vor pieri toþi oportuniºtii care îºi închipuie cã pot înºela bunãvoinþa regimului!124

Imediat dupã decesul lui Bogdanovici, acþiunea a trecut într-o nouã etapã: ceaa pregãtirii de cadre pentru viitor. Þurcanu fusese informat de Securitate cã înlunile urmãtoare parte din deþinuþi vor fi transferaþi în alte penitenciare de execuþie,din cauza unor factori externi �demascãrii�: bolnavii de TBC trebuiau trimiºi lapenitenciarul sanatoriu Târgu Ocna, iar cei cu condamnãri pânã în zece ani erauceruþi la Canal. Ca sã se asigure cã munca începutã de el va continua ºi în închisorileºi coloniile de destinaþie pentru a cuprinde în timp tot sistemul penitenciar, dar ºipentru cã decesele din sãptãmânile anterioare creaserã un puternic disconfortbirocratic, el a primit aprobarea administraþiei de a transforma camera 4-spitalîntr-o ºcoalã de îndoctrinare pentru acei deþinuþi pe care i-a considerat pregãtiþi sãîi continue linia. Astfel, la sfârºitul lunii aprilie diverse materiale propagandisticecomuniste au fost puse la dispoziþia deþinuþilor, iar directorul le-a þinut un discurscelor care au intrat în camerã:

Prin felul cum v-aþi comportat pânã acum (se referea la participarea ºi conducerea decãtre noi a acþiunii de demascare), aþi dovedit cã v-aþi rupt de trecut ºi cã doriþi sã vãreabilitaþi. Veþi merge într-o camerã, unde vi se vor creia alte condiþii de viaþã. Sã aveþiconºtiinþa clarã cã, aceste condiþii mai bune de viaþã, le-aþi câºtigat prin munca voastrãîn acest penitenciar ºi nu le-aþi primit ca pomanã din partea regimului125.

Printre deþinuþii care au participat la aceastã veritabilã ºcoala de cadre s-aunumãrat Alexandru Popa �Þanu�, Viorel Negrilã, Leonard Gebac, Gheorghe Tãuþan,

121. Dumitru Bordeianu, op. cit., p. 83.122. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, ff. 10v-11.123. Interviu cu Silvestru Nanu în Cosmin Budeancã (coord.), Experienþe carcerale în

România comunistã I, p. 239.124. Relatare Justin ªtefan Paven, apud Ilie Bãdescu (coord.), Grupul de cercetare �Rezistenþa

la comunism�.125. ***Memorialul ororii..., p. 208.


Tudor Stãnescu, Vichente Codrea, Viaceslav Holdevici, Constantin Pãvãloaie,Constantin Bogos, Gheorghe Popescu, Gheorghe Roºca, Alexandru Mãrtinuº, VirgilBordeianu, Constantin Sofronie126. Popa �Þanu� susþine cã au primit �cãrþi progresistede literaturã ºi þigãri, având � în acelaºi timp � ºi patru ore de plimbare pe zi, încurtea mare a penitenciarului� ºi cã Þurcanu le-a cerut sã dezvolte metoda informativãacolo unde vor fi transferaþi, punându-i chiar în situaþii ipotetice noi în care s-arputea trezi, ca sã vadã cum ar reacþiona. Cât despre literatura progresistã la care auavut acces, ºtim doar cã Þurcanu le-a recomandat sã reþinã �metoda� ºi �orientareageneralã� din romanul Tânãra gardã al lui Aleksandr Fadeev. Un alt participantaratã cã în celulã erau ziare în care se regãseau articole ale pedagogului sovieticAnton Makarenko127.

Împãrþiþi pe grupe de studiu de câte zece oameni, din care unul citea cu voce tarecartea pentru ceilalþi, ei comentau împreunã volumele primite de la administraþie128.De asemenea, deþinuþii au confecþionat o gazetã de perete pe o pãturã inscripþionatãcu tencuialã de zid, afiºatã lângã uºa de intrare, ºi un alt avizier care conþineadiverse cugetãri ºi maxime marxiste, din cãrþile puse la dispoziþie de administraþie.Directorul nu s-a lãsat convins de aceastã mascaradã, ºtiind cã doar în urmã cucâteva luni aceleaºi cãrþi erau folosite pentru igiena personalã a deþinuþilor, însãcolonelul Nemeº i-a rãspuns: �mã da prost mai eºti, nu te credeam aºa prost, tucrezi cã noi credem sutã la sutã ce spun ei; însã vrem sã vedem cum gândesc ºi dinfelul cum gândesc noi putem vedea ce anume este bun ºi ce anume este rãu ºi pe cedrum merg [...] ºi sã nu uiþi un lucru cã omul se poate reeduca dacã ºtii cum sã-ltrezeºti la realitate�129.

Se pare cã astfel de ºcoli s-au instituit în mai multe celule în acea perioadã, deºinu avem informaþii certe despre acest lucru. Emil Sebeºan spune cã în camera încare se gãsea în aceastã perioadã nu existau cãrþi, ci se purtau discuþii teoretice peteme de ideologie marxistã în cadrul unor colective de deþinuþi printre care se aflauViorel Burculeþ, Constantin Maftei, Octavian Zbranca, Sandu Mihai, Vasile Badale,Dãnilã Laitin, Mihai Livinschi, Gheorghe Roºca, Nicolae Zaharia130.

Au existat numeroase pãreri cã acþiunea din Piteºti poate fi denumitã reeducaretocmai datoritã înfiinþãrii acestei �ºcoli� la camera 4-spital în aprilie-mai 1950.Trebuie sã adãugãm însã câteva elemente esenþiale: cei selecþionaþi sã participe ladiscuþiile din aceastã camerã erau cu toþii oameni pe care Þurcanu se baza (sauintenþiona sã se bazeze) în acþiunea sa. De asemenea, el ºtia cã urmeazã transferuriimportante de deþinuþi la alte închisori, aºa încât credem cã 4-spital a fost în aceastã

126. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 4, f. 360; Ibidem, vol. 5, f. 455; ACNSAS,fond Informativ, dosar nr. 210316, vol. 1, f. 13; Mircea Stãnescu, op. cit. p. 228.

127. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 3, f. 199v; ACNSAS, fond Penal, dosarnr. 1114, vol. 5, f. 335; ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosarnr. 34/1953, f. 10.

128. ªtefan Ioan I. Davidescu, op. cit., pp. 189-203.129. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, f. 173v.130. Interviu cu Emil Sebeºan, arhiva personalã a autorului.


perioadã o ºcoalã de cadre, ºi nu de îndoctrinare. Dacã s-ar fi dorit cu adevãratschimbarea concepþiilor politice ale victimelor, modelul �ºcolii� de la 4-spital ar fifost utilizat în toate camerele în care au avut loc torturi, or, acest lucru nu s-aîntâmplat. Þurcanu i-a prevenit cã �vor avea de întâmpinat greutãþi pe unde se vorduce, dar sã nu se descurajeze, cã oamenii liberi nu pot înþelege aºa uºor o metodãrevoluþionarã de reeducare ca aceea dela Piteºti. Cã aceea este singura metodã justãºi cã ei au o experienþã câºtigatã acolo ºi deci ºtiu ce au de fãcut pe acolo unde sevor duce�131. Prin urmare, Þurcanu nu doar cã era informat în avans de transferurilede deþinuþi care vor urma, dar ºtia foarte bine ºi cã numai parte din Securitate ºi dinadministraþie era la curent cu acþiunea pe care o aplica.

Exportarea acþiunii: Canal, Târgu Ocna, Gherla

Imediat ce s-a terminat pregãtirea celor din 4-spital, deþinuþii au început sã fieîmpãrþiþi în diverse penitenciare. Primul transfer a fost cãtre colonia Peninsula(Valea Neagrã) de la Canal pe 26 mai 1950, iar printre cei trimiºi aici s-au numãratAndrei Balla, Francisc Barabaº, Constantin �Bob� Boceanu, Ion Bogdãnescu,Viorel Burculeþ, Ion Buzdug, Mircea Cojocaru, Marin Dondoe, Ioan Griga, ConstantinIulian, Constantin Jitariuc, Victor Lichi, Pompiliu Lie, Eugen Mãrgineanu, GheorgheOprea, Ion Petricã, Titus Pittini, Iordan Rãitaru, Toma Simionovici, ConstantinSofronie, Ilie Þãranu ºi alþii. Acestui lot i s-a adãugat un al doilea, la fel deconsistent, pe 5 iunie 1950: Nicolae Bobohalmã, Gheorghe Boldur-Lãþescu, Ioan N.Dumitriu, Simion �Sicã� Enãchescu, Eugen Fâlfãnescu, Grigore Frunzã, IosifFuchs, Coriolan �Cori� Gherman, Constantin Iova, Ion �Pill� Lupaºcu, GheorgheMãruþã, Alexandru Mãþãuanu, Iustin Morãrescu, Ion Peþanca, Mircea Selten,Constantin Tonciulescu, Octavian Vãideanu, Silviu Verzotti ºi alþii132.

Mãrimea acestor douã loturi (identificate incomplet) se explicã prin aceea cãacþiunea violentã cuprinsese doar secþia corecþional în închisoarea Piteºti, ceea cea permis trecerea acestor deþinuþi prin �demascãri�, datã dupã care ei deveneaudispensabili. Þurcanu s-a asigurat însã cã ºi la Peninsula va avea deþinuþi care sã-iurmeze linia, ºi într-adevãr dintre cei de mai sus aveau sã se remarce mai târziu maiales Ion Bogdãnescu, Simion Enãchescu, Coriolan Gherman ºi Lie Pompiliu.

Pe 30 mai 1950 a plecat un alt lot substanþial, spre Târgu Ocna: ConstantinBuþan, Adrian Cãrãuºu, Eugen Dimitrov, Constantin Aurel Dragodan, RomulusEutuºanu, Dumitru Formagiu, Virgil Ionescu, Nicolae Ionescu-Galbeni, PimenIorga, Nicolae Itul, Corvin Matei, Eugen Otparlic, Nuti Pãtrãºcanu, Ion Pãun, Justinªtefan Paven, Constantin Petrescu, Constantin Strãchinaru, Aurel Tacu, ConstantinVoicescu, care i-au gãsit aici pe cei sosiþi din Piteºti cu diverse transporturi în lunile

131. ***Memorialul ororii..., p. 317.132. Listele aproape complete ale loturilor transferate dinspre Piteºti spre celelalte centre

de detenþie sunt disponibile pe www.fenomenulpitesti.ro.


februarie-martie: Gheorghe Ardeleanu, Radu Constandache, Ion Ghiþulescu, GheorgheIftode, Alexandru Virgil Ioanid, Gheorghe Niþescu, Ioan �Jenicã� Popescu ºi alþii.

Închisoarea Gherla a fost un alt centru de detenþie care a primit foarte mulþideþinuþi trecuþi prin �demascãri�, ceea ce avea sã creeze premisele mutãrii centruluide greutate al acþiunii cãtre acest penitenciar. Deþinuþii trimiºi aici au fost împãrþiþiîn douã loturi mari, plecate la interval de douã zile: Remus Ambruº, VasileAndronache, Marcel Armeanu, Constantin Barbã, Constantin Bogos, Liviu Boieriu,Octavian Botez, Victor Cicherschi, Dumitru Climescu, Corneliu Ioan Cornea,Constantin Craiu, Gheorghe Cuºa, Traian Gãbureac, Teodor Iamandi, Mihai Jianu,Mihai Livinschi, Adrian Lupescu, Constantin Meriºca, Vichentie Murarescu,Crãciun Oprea, Vasile Pãvãloaie, Alexandru Popa �Þanu�, Grigore Romanescu,Vasile Toldiºan, Ioan Voin, Octavian Zbranca au ajuns în Gherla pe 7 iunie 1950,iar pe 9 iunie li s-au adãugat Gheorghe Blejan, Ioan Cerbu, Francisc Ciura, MarinCovaciu, Gheorghe Ionescu, Corneliu Melinte, Ovidiu Muntean, Izidor Mureºan,Silvestru Nanu, Gheorghe Popescu, Gheorghe I. Popescu, Emil Sebeºan, ConstantinUniºor.

În urma acestor transferuri masive, penitenciarul Piteºti a rãmas fãrã o bunã partedin deþinuþii politici, astfel cã existã puþine informaþii despre ce s-a întâmplat îndecursul verii lui 1950. Singurele miºcãri cunoscute sunt mutãrile deþinuþilor din secþiamuncã silnicã în camerele de la subsol, unde au fost împresuraþi cu informatori ceaveau sarcina de a-i descoase în vederea pornirii bãtãii la o datã ulterioarã, ºi câtevaacþiuni izolate spre sfârºitul verii la camera 1-corecþie (unde au activat GheorgheCaziuc, Ion Perºinaru, Ion Pop, Iuliu Manu133) ºi camera 4-spital (Eugen Þurcanu,Virgil Bordeianu, Alexandru Mãrtinuº, Titus Leonida, Nicolae Zaharia ºi alþii134)

Pe de altã parte, o schimbare importantã în structura DGP a determinat ºi eaacalmia relativã din aceastã perioadã, Serviciul Operativ fiind restructurat ºi botezatServiciul Inspecþii. În consecinþã, colonelul Nemeº a fost înlãturat din funcþie ºiînlocuit cu colonelul Tudor Sepeanu, iar ofiþerul politic Ioan Marina a fost înlocuitde douã cadre proaspãt instruite pentru munca de informaþii: Mircea Mihai ºi PavelAsandei, ultimul înlocuit la scurtã vreme de Marin Iagãru.

Tudor Sepeanu ºi reluarea violenþelor

Lipsa evenimentelor majore din închisoare în lunile mai-iunie se explicã astfel printãierea comunicãrii directe cu Securitatea, pânã la predarea cãtre sublocotenentulMircea Mihai135 a informatorilor ºi a materialului obþinut. Primele sale ordine au

133. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 3, f. 200.134. Ibidem, vol. 4, f. 26.135. Dupã absolvirea unui curs de instruire de douã luni ºi jumãtate în Bucureºti la o ºcoalã

condusã chiar de Tudor Sepeanu, candidaþii care au fost rãspândiþi în penitenciarepentru a prelua munca informativã de la predecesorii lor au primit ºi gradul desublocotenent.


fost sã intre în legãturã cu Eugen Þurcanu ºi sã cunoascã realitãþile din teren, dupãcare sã se prezinte la Bucureºti cu noi informaþii. Sepeanu avea ordin direct de laGheorghe Pintilie sã obþinã informaþii de la deþinuþi ºi lucra sub spectrul ameninþãrii,fiind proaspãt exclus din partid pentru câteva pete importante din biografia sa, aºaîncât a preluat bucuros acþiunea violentã din Piteºti de la predecesorul sãu, care i-amãrturisit cã s-a ajuns ºi la bãtaie, dar cã rezultatele sunt foarte bune.

Eugen Þurcanu a adoptat ºi el o atitudine prudentã în momentul schimbãrii,nefiind sigur de orientarea noului ofiþer politic, astfel cã nu i-a raportat nimicdeosebit lui Mihai, sugerând însã cã aºteaptã noi ordine. Acestea aveau sã soseascãla mijlocul lui iunie, când Sepeanu a venit în prima sa vizitã, ºi i-a transmis sãcontinue acþiunea aºa cum o fãcuse pânã atunci, sã evite încãierãrile (probabil cãera prea curând dupã seria de decese din primãvarã, care îi pusese într-o poziþiedelicatã), dar sã menþinã o stare foarte tensionatã între cele douã tabere dinînchisoare. Sepeanu a cerut extinderea acþiunii la camerele mari de la subsol, dinsecþia de muncã silnicã, ºi i-a cerut lui Þurcanu o listã cu deþinuþii care pot fidemascaþi. I-a mai cerut apoi ca timp de douã-trei luni sã încerce culegerea deinformaþii prin discuþii libere, urmând ca apoi sã le dea �deþinuþilor un cutremur denouã grade�136.

Probabil informat de Nemeº cã directorul Dumitrescu s-a speriat uºor ºi i-afãcut probleme în desfãºurarea activitãþii, Sepeanu a venit hotãrât sã-l elimine peacesta din ecuaþia �demascãrilor�. Sub pretextul cã nu mai vrea sã îl hãrþuiascã aºacum a fãcut-o Nemeº, i-a spus cã nu va mai avea nicio sarcinã pe linie informativã,toatã munca fiind preluatã de slt. Mihai. În acelaºi timp, i-a interzis accesul pesecþia în care aveau loc demascãrile! Puterea pe care ºi-o aroga Sepeanu eraîntãritã de înalþi oficiali ai Ministerului de Interne, mai ales de cãtre ministruladjunct Marin Jianu, ceea ce l-a obligat pe Dumitrescu sã se supunã. De altfel,Jianu a ºi venit în inspecþie în închisoare prin iulie-august 1950, fiind pus la curentde Tudor Sepeanu cu detaliile acþiunii. În calitate de director, Dumitrescu a vrutsã-i conducã pe cei doi pe secþie, dar a fost repezit de Sepeanu, care i-a pus mânãîn piept ºi i-a cerut sã îºi vadã de treburile lui ºi sã-i lase în pace137.

Þurcanu a cerut aprobarea pentru a relua demascãrile în luna august, dar nu aprimit un rãspuns favorabil decât în septembrie, când, susþine Mircea Mihai, auînceput torturile138. Cel mai probabil însã, din septembrie a început doar acþiuneade strângere de informaþii de la deþinuþii de muncã silnicã, dupã planul propus decolonelul Sepeanu. În realitate, ºi acest moment esenþial în dezvoltarea acþiuniiviolente a coincis cu sãrbãtoarea Sfântului Nicolae, probabil deloc întâmplãtor.Torturile s-au declanºat aproape simultan în camerele 1, 2 ºi 3 de la secþia de muncãsilnicã, pe 6 decembrie 1950, iar la camera 1-subsol bãtaia a fost declanºatã deînsuºi Þurcanu:

136. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1, ff. 26-32; Ibidem, vol. 2, f. 27.137. Ibidem, vol. 1, ff. 109-113.138. Ibidem, vol. 2, f. 28.


La un moment dat zice: �Pe ei!� ªi atuncea au apãrut ciomege, cozi de mãturã,picioare de scaun, ºi o parte dintre amicii noºtri care veniserã cu scopul acesta au sãritpe noi ºi a început bãtaia. Sigur, elementul acesta al surprizei, al nedumeririi, albuimãcelii... �Ce se întâmplã? Ce se întâmplã?� ...ne-a dat gata. Ne-a paralizat! [...]ªtiu cã i-a rãspuns [Stere � n.n.] Anagnoste, care era lângã mine. Era un macedoneangrozav de gurã, student la Litere. [...] Nu ºtiu ce-a rãspuns, dar Þurcanu l-a doborâtdintr-o palmã. ªi ne-a� bãtut zdravãn câteva ore, ne-a� tot bãtut, pânã când la unmoment dat Þurcanu a zis: �Gata, dezbrãcarea la pielea goalã!� Ne-a� lãsat cãmaºa depe noi ºi strictul necesar. Restul la magazie. ªi cu ãstea am rãmas ani de zile, pânãm-am eliberat. Am trecut prin toatã pleiada, prin toatã gama de schingiuiri posibile139.

În aceastã camerã au cunoscut torturile Dumitru Ispas, Dragoº Hoinic, MihaiDãnilã, Florian Dumitrescu, Nicu Ioniþã, Dinu Mateescu, ªtefan Andronic, GheorgheReus, Viorel Gheorghiþã, Vasile Pãtraºcu, Petre Arapu, Constantin Paraginã, AlexandruMuntean, Nicolae Chivulescu, Gheorghe Chivulescu, Stere Anagnoste, Ion Godea,Moise Bãrcuþeanu, Ilie Neamþu, Nicolae Purcãrea, Ioan Gherasim, GheorgheCiornea, Ioan Scutaru, Aurel Pandurescu, Florian Dumitrescu, Constantin Bucur,Ion Pãunescu, în timp ce printre agresori s-au numãrat Alexandru Mãrtinuº, DanDumitrescu, Constantin Opriºan, Tudor Stãnescu, Valentin Blãgescu, ConstantinMãrculescu140.

Bãtãile din aceastã perioadã au fost extrem de violente, din douã motive principale.Pe de o parte, victimele erau deþinuþi cu condamnãri mari, deci aveau multeinformaþii care interesau, iar unii dintre ei erau ceea ce comitetele numeau �fanatici�,oameni foarte rezistenþi. Apoi, dupã un an de zile de la începutul acþiunii, agresoriiau avut timp sã-ºi perfecþioneze metodele de torturã ºi chiar sã inventeze unele noi:

Comitetul de �reeducare� stãtea pe douã paturi. Mãrtinuº ne-a cerut sã ne facemdemascarea ºi noi n-am rãspuns nimic. El te lua la anchete, te întreba, ºi dupã fiecareanchetã te bãtea. Te întindea pe prici, te þinea strâns cu picioarele afarã de pe prici ºite bãtea la tãlpi pânã când leºinai... Te mai lãsa, iar te bãtea, iar te lãsa. Însã cel maichinuitor era când trebuia sã stai pe marginea patului, cu mâ�nile pe genunchi ºi cuprivirea fixã. N-aveai voie sã te pleci într-o parte sau în alta, pentru cã aveai plantonlângã tine care te lovea la fiecare miºcare. ªi dupã aceea, dã-þi seama, cã de la bãtãilepe care le-am primit în prima zi, mã dureau toate oasele, dar trebuia sã stau în poziþieaia. Înþepeneai, nu mai puteai sã te miºti deloc. Te miºcai doar la prânz când îþi dãdea�gamela, când te duceai sã iei mâncare de la uºã, încolonat, ºi noaptea, când te întindeaipe pat. Atuncea te mai destindeai, te mai dezmorþeai. Pânã când s-a intrat în ancheteserios, au început cu mizeriile: cu frecatul pe jos, cu flotãri... Trebuia sã stai pe vineºi sã freci mozaicul între priciuri, sã freci, sã freci, sã freci, pânã când nu mai puteai.[...] Dupã aia, când au început bãtãile, era groaza aceasta pe care o trãiai când vedeai

139. Interviu cu Nicolae Purcãrea în Cosmin Budeancã (coord.), Experienþe carcerale înRomânia comunistã III, pp. 166-167.

140. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 1, f. 205v; Interviu cu Nicolae Purcãrea înCosmin Budeancã (coord.), Experienþe carcerale în România comunistã III, pp. 166-169;Costin Meriºca, op. cit., p. 32; Viorel Gheorghiþã, op. cit., pp. 158-159.


cã lângã tine e bãtut unu� ºi tu nu puteai sã faci nimic, doar sã stai nemiºcat. Parcãloviturile lui le simþeai ºi tu... Da� le simþeai din plin. Te strângeai de parcã seformaserã niºte reflexe pe care tu nu puteai sã le stãpâneºti, pentru cã ºtiai cã o sã-þivinã ºi þie rândul ºi trãiai în permanenþã: �Oare pe cine cheamã? Pe cine cheamã?�Trãiai cu aceastã senzaþie cã acum îþi vine rândul, cã acum te ia ºi pe tine. ªi aºa era:luau pe unii ºi pe alþii... [...] Stãteam cu ochii aþintiþi în podea sau undeva fix. ªin-aveai voie sã te miºti deloc, cã dacã te miºcai, te lovea�141.

La camera 2-subsol comitetul a fost condus de Titus Leonida, Virgil Bordeianu,Tudor Stãnescu, Cornel Pop, Ieronim Comºa, Octavian Voinea, Ion Munteanu, Ion�Nelu� Popescu, Constantin Sgârcea, dar în camerã au mai fost ºi Liviu Baruþia,Ion Pãunescu, Andrei Lazãr, Constantin Bucur, Ion Scutaru, Ion Comãnici, EmanoilCondurache, Ioan Gheorghiu, Virgil Lungeanu, Iosif Iosif, Gheorghe Cucoli, Silviuªestac, Fag Negrescu, Virgil Coifan. Mai târziu au fost Dragoº Hoinic, FloricãDumitrescu, Constantin Opriºan142.

În aceastã etapã a desfãºurãrii acþiunii situaþia era sensibil diferitã din cauzaexperienþei acumulate în lunile precedente, ceea ce a permis dezvoltarea ei prinîncãlcarea ºi mai flagrantã a regulamentului închisorii. Aºa se face cã în camera3-subsol au trecut prin bãtãi ºi deþinuþi care aveau condamnãri de temniþã grea saude închisoare corecþionalã, cu toate cã transferul lor în altã secþie nu era permis. ªiaici torturile au început pe data de 6 decembrie, imediat dupã ce discursul înfavoarea �reeducãrii� a lui Þurcanu a fost ignorat. Comitetul de agresori numit deel a fost condus de Nicolae Zaharia, ajutat de Constantin Juberian, ConstantinPãvãloaie, Eugen Mãgirescu, ºi pentru o perioadã de Petru Cojocaru, NicolaeMarinescu ºi Mihai Sofron. Printre victime s-au numãrat Ion Huþuleac, DumitruBordeianu, Ion Grigoraº, Vasile Ungureanu, Paul Bandu, Gheorghe Andriºan,Vasile Maxim, Petru Tudose, Aurel Pandurescu, Nicolae Nedelcu, Ion Pintilie,Eugen Berza, Romulus Proistosescu, Dan Lucinescu, Neculai Popa, GheorgheGheorghiu, Vlad Drãgoescu, Vasile Ungureanu, Fag Negrescu, Ion Comãnici,Ghiuriþã Eneea, Virgil Mitan143.

A venit Þurcanu în camerã, cã el avea cheile, ºi ne-a pus problema reeducãrii... Noiaproape toþi i-am întors spatele: ºi cei care nu trecuserãm prin torturi, dar ºi cei caretrecuserã prin asta, oamenii lui, ca sã nu se dea de gol... A chemat câþiva cetãþeni la elºi-au discutat ceva, da� nu ºtiam ce. Pe urmã a plecat ºi a zis cã o sã se întoarcã pestevreo douã ore. ªi, într-adevãr, dupã vreo douã ore s-a întors ºi ne-a întrebat din noudacã acceptãm reeducarea. Noi am procedat la fel: mi-aduc aminte cã eu m-am întorscu spatele la el ºi vorbeam cu cineva când deodatã am auzit: �Pe ei!� Un vacarm... Nu

141. Interviu cu Nicolae Purcãrea în Cosmin Budeancã (coord.), Experienþe carcerale înRomânia comunistã III, pp. 167-168.

142. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 2, f. 25v; ACNSAS, fond Penal, dosar nr.1114, vol. 2, f. 434.

143. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 4, f. 361; Ibidem, vol. 14, f. 79; NeculaiPopa, op. cit., pp. 70-75; Dumitru Bordeianu, op. cit., passim.


ºtiai cine loveºte, nu ºtiai de cine sã te aperi, pe cine sã ajuþi, nu ºtiai care-i victima ºicare-i cãlãul, ca sã spun aºa... Bãtaia a durat vreo jumãtate de orã, dupã aceea a venitmasa ºi dupã asta a început demascarea propriu-zisã. [...] În seara aceea, dupã ce ovenit masa, ne-au pus în rând pe cei care nu eram reeducaþi, în genunchi, sã facemcurãþenie. ªi trebuia sã frecãm cimentul în patru labe, dar sã nu atingem podeaua cugenunchii. Mergeam în rând prin camere (roteºte mâna, arãtând direcþia cum mergeau �n.n.), iar ei ºedeau printre priciuri cu ciomege sau pe priciuri ºi ne bãteau cu cãlcâiele...Dupã masã, la închidere, acelaºi lucru...Îmi amintesc cã dupã masã, cred cã în prima zi, dupã ce ne-au bãtut rãu ºi ne-au pussã ºtergem cimentul, eram în spatele lui Romulus Proistosescu din Piteºti. În urma luicurgea sângele, cã avea capu� spart... Io luasem o cãciulã sau niºte ciorapi, nu îmi maiamintesc, ºi frecam, ºi-am avut un ºoc psihic... Domne, am început sã râd... ªi cumlustruiam cimentul de sânge, mi-am zis în sinea mea: �Domne, legionar þi-o trebuit sãfii, freacã, bãiete, înainte!� ªi zâmbeam... ªi unul dintre ei a observat cã zâmbesc:�Uite, ãstuia nici nu-i pasã, râde!� Ce-a urmat, vai de capul meu...144

Unii dintre cei care trecuserã deja prin torturi au fost solicitaþi ºi ei sã-ºidovedeascã ataºamentul faþã de comitetul de agresori ºi au fost obligaþi sã loveascã(Dumitru Gheorghieº, Cornel Pop), dar au fost apoi pedepsiþi pentru cã loveau cumilã � este cazul lui Dumitru Bordeianu145. Bordeianu l-a prevenit pe Gelu Gheorghiucã trebuie sã þipe cât mai tare în timp ce el se preface cã îl loveºte, însã Þurcanu adevenit suspicios dupã bãtaie, când l-a vãzut pe Gheorghiu fãrã urme de violenþã,ºi i-a întins ciomagul. Ca de fiecare datã în astfel de cazuri, atunci când Bordeianua refuzat sã loveascã, spunând cã îi e milã, Þurcanu l-a încercat ºi pe Gheorghiu,dar s-a lovit de o nouã împotrivire: �Eu sunt împotriva violenþei, nu am lovit penimeni în viaþa mea ºi nici nu voi lovi, ºi nimeni nu mã poate judeca fiindcã nuvreau sã-mi lovesc semenul!�146.

Pe lângã bãtãile deja obiºnuite, în camerã s-au dezvoltat ºi metode noi detorturã. Una dintre victime îºi aminteºte cã agresorii le cereau sã se arunce uniipeste alþii în stive, punând presiune pe cei care stãteau jos, strigând în batjocurã:�Pânã la tavan!�. Tot aici s-au folosit pe scarã largã solicitãri fizice care parimposibil de îndeplinit chiar ºi pentru un om în toatã puterea, cu atât mai puþinpentru niºte deþinuþi distrofici. Astfel, Aurel Pandurescu a fost vãzut de mai mulþioameni cum a stat douã zile fãrã întrerupere într-un picior, pe marginea tinetei,pânã când s-a prãbuºit leºinat de epuizare. Neculai Popa a fãcut o sutã de genuflexiuni,dupã care i s-a cerut sã se loveascã singur cu ºezutul de ciment de cincizeci de ori.Altã datã a fãcut trei sute de genuflexiuni cu mâinile întinse în sus, iar dupã ce le-aterminat, agresorii i-au cerut sã continue pânã nu mai rezistã. Prãbuºit la pãmânt,a fost lovit ºi cãlcat în picioare pânã când a simþit cã face pe el. Agresorii l-au trimissã-ºi facã nevoile sub prici, ca apoi sã-i cearã sã le mãnânce. Într-unul din rarele

144. Interviu cu Neculai Popa în Cosmin Budeancã (coord.), Experienþe carcerale înRomânia comunistã II, Editura Polirom, Iaºi, 2008, p. 313.

145. Neculai Popa, op. cit., p. 81.146. Dumitru Bordeianu, op. cit., pp. 160-162.


momente de îngãduinþã, i s-a permis sã amâne momentul, pe care Popa l-a evitat,aruncând conþinutul gamelei pe ascuns cu ocazie ieºirii la toaletã147.

Intensitatea schingiurilor a ºocat inclusiv administraþia, în ciuda faptului cã dejaera obiºnuitã cu acþiunea. Dumitrescu a vãzut câteva victime dezbrãcate la cabinetulmedical ºi a rãmas ºocat de rãnile adânci de pe corp ºi fese. Doctorul Ionescu i-arelatat însã cã situaþia este mult mai gravã decât o vede:

Ce Dle Dir. te-ai sperat? Dar sã fi vãzut Dta când am tãiat cu bisturiul ºi am dat drumulla puroi, cã am luat câte un lighean de puroi de la fiecare deþinut ºi încã mie nu mi-aufost prezentaþi deþinuþii la vizita medicalã decât dupã ce s-au fãcut mai bine, cazurilegrave le-au pansat ei acolo în secþie folosindu-se de uni dintre deþinuþii care au foststudenþi la medicinã [...] Eu credeam cã odatã cu plecarea lui Nemeº Iosif ºi MarinaIoan am scãpat de aceastã nenorocire, fiind obligat sã muncesc ºi eu ºi of. sanitar triplu,însã vãd cã situaþia în loc sã se schimbe în mai bine s-a înrãutãþit mult. Dacã acum numor deþinuþii aceasta se datoreºte în mare mãsurã munci istovitoare de toatã ziua atât amele cât ºi a oficiantului sanitar, altfel ar fi nenorocire, ar fi murit zeci de deþinuþimajoritatea cazurilor fiind foarte grave ºi expuse la infecþii mortale148.

Au existat decesuri ºi în aceastã perioadã: Ion Pintilie149, Paul Limberea,Chiricã Balaniºcu. Ofiþerul politic a raportat acest lucru, probabil puþin speriat,fiindcã deºi nimic nu era interzis, nici uciderile în torturi nu erau specificate cafiind permise, însã rãspunsul lui Tudor Sepeanu l-a determinat sã închidã ochii:�Dacã au murit, au murit, ce sã le fac eu. [...] Mi se rupe în paiºpe, dã-i dracului.Lasã-i sã se batã, dacã moare mult îmi pasã, morþii cu morþii, vii cu vii�150.

Pe 6 decembrie 1950, demascãrile au pornit ºi la secþia temniþã grea de laparter, centrul de greutate al acþiunii regãsindu-se în camerele 1, 2 ºi 3-parter (sau3-bisericã). Începutul brutalitãþilor i-a aparþinut aceluiaºi Eugen Þurcanu, ajutat deun comitet format din Gheorghe Caziuc, Octavian Tomuþa, Mircea Ionescu, VirgilCoifan, cãrora li s-au adãugat mai târziu Silviu Suciu, Inocenþiu Glodeanu ºiGheorghe Mãtase. Printre studenþii torturaþi în aceastã secþie s-au numãrat ChiricãBalaniºcu, Mihai Scutaru, Sergiu Mandinescu, Gheorghe ªufaru, Gheorghe Calciu,

147. Neculai Popa, op. cit., p. 84, 85, 87, 89.148. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1, ff. 120v-121.149. Nãscut pe 30 decembrie 1926 în Tecuci, judeþul Galaþi, a fost arestat la 1 iunie 1949

ºi condamnat la 7 ani muncã silnicã. În Piteºti a fost transferat pe 26 februarie 1950.În seara lui 13 ianuarie 1951, agresorii i-au cerut sã înghitã o gamelã cu zeamãsuprasaturatã de sare, dupã care i-au refuzat accesul la apã. A doua zi dimineaþa �eracomplet tumefiat. Edemele faciale erau atât de mari încât îi împiedicau vederea. Armai fi putut fi salvat dacã ar fi fost internat în spital [...] Spre searã se produse blocajulrenal ºi începu intoxicarea rapidã a organismului, implicit a creierului ºi a sistemuluinervos [...] Pintilie se sculã de pe locul lui ºi, în liniºtea ce se lãsã brusc în camerã,începu o peroraþie în francezã, miºcându-se agitat: Voici Professeur, cette teribleconstelation, voici Professeur!!�, dupã care, Pintilie se prãbuºi pe ciment. Pestedouã ore el fu scos din camerã� � Dan Lucinescu, op. cit., p. 156; AANP, fond Fiºematricole penale.



Roman Braga, Constantin Turcu, Romulus Pop, Adrian Bãcilã, Mircea Feneºan,Teodor ªuºman, Paul Limberea, Ion Fuicã, Constantin Paraginã, Constantin Vaman151.

Nici cei de la secþia corecþie nu au scãpat de torturi. Deþinuþii nou-sosiþi în Piteºtila sfârºitul lui 1950 ºi la începutul lui 1951 au fost ºi ei trecuþi prin torturi în camera1-corecþie, unde acþiona un comitet compus din Constantin Juberian, Dan Dumitrescu,Vlad Drãgoescu ºi Mihai Iliescu152. Este de remarcat faptul cã unii deþinuþi erauplimbaþi prin mai multe camere, fie pentru a ajuta la declanºarea bãtãilor ori la culesulinformaþiilor în celulele în care nu existau lideri puternici, fie pentru a determina princomportamentul lor cedarea victimelor. Aºa s-a întâmplat cu Constantin Opriºan, fostºef al Frãþiilor de Cruce (organizaþia de tineret a Miºcãrii Legionare), cunoscut demajoritatea deþinuþilor legionari, Florian Dumitrescu, Dragoº Hoinic sau Cornel Pop.

Ultimul lot a fost torturat între martie-mai 1951 ºi a cuprins mai mulþi elevi saustudenþi foarte tineri, proaspãt sosiþi în închisoare. Profitând de faptul cã nu intraserãîn contact cu alþi deþinuþi din Piteºti ºi nu erau preveniþi de ce se întâmplã aici, câþivaprovocatori au încercat sã-i determine sã ducã �viaþã legionarã�: sã þine ºedinþe, sãintoneze cântece, sã spunã rugãciuni în comun. Printre cei care aveau aceastã misiunes-au numãrat Constantin Pãvãloaie, Cornel Costãchescu, Octavian Tomuþã ºi OctavianVoinea. Dupã ce au început bãtãile, aceastã �viaþã legionarã� li s-a imputat de cãtreexact oamenii care i-au provocat sã o ducã. Cum în camerã erau ºi doi deþinuþi deorigine maghiarã, Nagy Géza ºi Dézmeri Zsombor, provocatorii au încercat sãgãseascã o metodã similarã pentru a-i atrage în discuþii împotriva regimului. Astfel,Octavian Tomuþa le-a dãruit niºte mãrþiºoare cu semnul Gãrzii de Fier, confecþionatede cãtre un alt provocator, în semn de prietenie între Miºcarea Legionarã ºi miºcareamaghiarã de extremã dreapta a lui Ferenc Szálasi153, cu toate cã cei doi nu erauszálasiºti. Mai mult decât atât, cei doi se descurcau destul de greu sã poarte oconversaþie în limba românã, chiar ºi declaraþiile din anchetã fiind date în maghiarã154.

Torturile au început în ultimele zile ale lunii martie 1951 ºi au fost aplicate deEugen Þurcanu, Titus Leonida, Tudor Stãnescu, Constantin Juberian, GheorgheGorbatâi, Mihai Iliescu, Constantin Pãvãloaie, Ieronim Comºa, Corneliu Costãchescu.Dintre victimele acestei serii îi amintim pe Constantin �Tache� Rodas, AurelSuciu, Mihai Buracu, Ioan Crainic, Ilie Chebeleu, Corvin Paºca, Nagy Géza,Dézmeri Zsombor, Liciniu Blaga, Florin Crãciun Burchi, Ioan Fiedler, IoanCantemir, Pavel Mihalcovici, Gheorghe Biaº, Valeriu Ciurescu, Emilian Brânzei, IonObrejan, Alexandru Muntean, Marin Cracã, Horia Drãghici, Marin Dumitrescu,Mircea Ionescu, Petru Dãnilã. Pe parcursul �demascãrilor� au fost aduºi ºi înaceastã camerã Dragoº Hoinic, Constantin Opriºan ºi Aurel Pandurescu155.

151. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 2, ff. 152v; Ibidem, vol. 3, ff. 204, 245,258v; Costin Meriºca, op. cit., p. 34.

152. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 4, f. 362; Ibidem, vol. 14, f. 80.153. Ibidem, vol. 8, f. 314v-315.154. Interviu cu pr. Nagy Géza în Cosmin Budeancã (coord.), Experienþe carcerale în

România comunistã I, p. 232.155. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 4, ff. 362-363; Ibidem, vol. 8, f. 314;

ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 1, f. 206.


Cele mai dificile momente pentru aceste loturi s-au consumat de Paºtele anului1951, când în mai multe camere victimele au fost obligate sã ia parte la sceneteblasfemiatoare, în cadrul cãrora textele rugãciunilor au fost înlocuite cu variantescabroase, iar simbolurile religioase au fost batjocorite ºi trivializate. Studenþii laTeologie au fost primii vizaþi, precum ºi cei despre care comitetele ºtiau cã au osensibilitate creºtinã aparte � �misticii�, cum au fost denumiþi cu intenþie persiflantã.Deºi grozãviile la care au fost forþaþi sã ia parte i-au traumatizat pe participanþi, efectulnu a fost nici unitar, nici permanent, nereuºind sã altereze structura lor sufleteascã:

Cã nu am fost la înãlþimea martirilor Bisericii Creºtine, este adevãrat. Am fost oameni,nu sfinþi ºi ne-am comportat ca atare, fiecare pe mãsura harului (puterilor) primite dela Dumnezeu. Am fost slabi? Se poate. Ticãloºi însã, cu oarecari excepþii, n-am fost,or, acest lucru rãmâne esenþial. Blasfemia, dealtfel, era însoþitã, de obicei, de murmurulconcomitent al unei rugãciuni profunde: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieºte-mã pe mine, pãcãtosul, tainã neînþeleasã de victimã, nebãnuitã de torþionari156.

Oprirea violenþelor. Evacuarea penitenciarului

Bãtãile au încetat în luna mai 1951 din motive care ne rãmân încã necunoscute. Certeste cã Þurcanu nu era nici ameninþat, nici descurajat, cãci a þinut o ºedinþã cucâþiva dintre cei pe care se baza (Tudor Stãnescu, Dumitru Gheorghieº, GheorgheMãtase, Alexandru Mãrtinuº, Constantin Juberian, Titus Leonida, Ieronim Comºa,Virgil Coifan, Eugen Mãgirescu, Valentin Blãgescu, Cornel Pop, Dan Dumitrescu,Constantin Pãvãloaie) pentru a face un memoriu prin care sã reclame rejudecarea celorcare primiserã condamnãri mici din cauzã cã nu au declarat totul la Securitate. ªi acestmoment s-a constituit într-o încercare pentru cei din jurul sãu: Gheorghe Caziuc ºiOctavian Tomuþa s-au declarat împotriva acestei idei ºi au fost excluºi de Þurcanu dingrup (deºi se pare cã fãrã violenþã), în timp ce alþii au încercat sã pluseze. Astfel,Juberian a cerut introducerea unei prevederi care sã stipuleze ca aceia care vor maiactiva împotriva regimului comunist dupã eliberare sã primeascã pedeapsa cu moartea.

Probabil cã Þurcanu ºtia cã urmeazã ca închisoarea Piteºti sã fie evacuatã,fiindcã a încercat sã îi prelucreze pe cei din camerã, explicându-le diferenþa dintrece s-a întâmplat la Suceava ºi ce s-a întâmplat la Piteºti. Pentru a demonstraonestitatea demersului, le-a explicat acþiunea din Piteºti în termeni marxiºti:acumulãrile cantitative (nemulþumirile faþã de ºefi) au produs un salt calitativ(demascarea ºi ruperea de trecut). Mai mult decât atât, le-a explicat ºi folosireacorectã a termenilor de �bandit� (cei care se menþin pe poziþie anticomunistã),�cinstit� (cei încadraþi în acþiune) ºi �oportunist� (cei care se înscriu în acþiune fãrãsã fie cinstiþi)157. Deþinuþii au realizat ºi o gazetã de perete scrisã cu funingine pe

156. Viorel Gheorghiþã, op. cit., p. 165.157. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 4, ff. 367-370.


pânzã, pentru a-ºi demonstra dragostea faþã de clasa muncitoare, cu toate cã aveaula dispoziþie ºi hârtie, ºi creioane158.

Între timp, Þurcanu triase imensul material informativ rezultat din �demascãri�cu ajutorul lui Alexandru Mãrtinuº, Cornel Pop, Titus Leonida, Tudor Stãnescu ºiDumitru Gheorghieº, grupând infracþiunile pe categorii159. Pe deasupra, Þurcanule-a cerut celor din camerã sã realizeze o sintezã a celor mai bune metode pe carele-au folosit, ca sã le poatã utiliza ºi în închisorile în care vor fi împrãºtiaþi, undeaveau datoria de a ocupa posturile de conducere � plantoane, frizeri, sanitari,ajutoare ale gardienilor160.

Atmosfera de îndoctrinare a continuat pânã la sfârºitul lui iulie 1951, cândaceastã a doua �ºcoalã de cadre� de la 4-spital a fost desfiinþatã în urma uneipercheziþii în întreg penitenciarul. Materialul de propagandã a fost confiscat,inclusiv gazeta de perete, iar deþinuþii au fost împrãºtiaþi în celule. Eugen Þurcanua fost repartizat într-o celulã cu Constantin Juberian, Dan Dumitrescu ºi TitusLeonida, cãrora le-a povestit cã refuzul deþinuþilor de a accepta �reeducarea� prindiscuþii l-a determinat sã �foloseascã metodele de constrângere la camera 1 de peetaj�. Tot acum, el s-a exprimat cã se va sinucide dacã �demascãrile� vor fiinterzise161, ceea ce ne aratã cã era pe deplin conºtient de ceea ce fãcuse ºi cãrezultatul final nu putea fi decât la extrem: fie un succes total, fie moartea. Nu estefoarte clar dacã începuse sã simtã cã acþiunea nu mai este agreatã de regim, deºiinterzicerea bãtãilor i-a dat probabil de gândit, însã premoniþia cu privire la soartalui avea sã se dovedeascã adevãratã.

Studenþii au pãrãsit închisoarea din Piteºti la sfârºitul lui august cu destinaþiaGherla. Primul transfer spre închisoarea clujeanã a avut loc pe 16 august 1951 ºi i-aconþinut pe Adrian Bãcilã, Valentin Blãgescu, Gheorghe Chirculescu, NicolaeChivulescu, Petru Cojocaru, Dan Diaca, Enea Ghiuriþã, Inocenþiu Glodeanu, Iosif V.Iosif, Titus Leonida, Dumitru Lucinescu, Eugen Mãgirescu, Sergiu Mandinescu,Eugen Munteanu, Nagy Géza, Aurel Pandurescu, Ion Pãunescu �Salzburg�, TraianPopescu, Tudor Stãnescu, Silviu Suciu, Octavian Tomuþa, Eugen Þurcanu, ConstantinVaman.

Peste mai puþin de douã sãptãmâni, al doilea ºi ultimul lot de studenþi pleca spreGherla: Avram Anghel, Dumitru Gheorghe Bordeianu, Gheorghe Calciu, IeronimComºa, Ioan Gh. Dumitriu, Gheorghe �Gelu� Gheorghiu, Ioan Godea, DragoºHoinic, Dumitru Ispas, Constantin Juberian, Alexandru Mãrtinuº, Dumitru �Dinu�Mateescu, Virgil Mitan, Constantin Opriºan, Constantin Paraginã, Gheorghe �Gioga�Parizianu, Vasile Pãtraºcu, Ion Pãunescu �Daia�, Constantin Pãvãloaie, CornelPop, Aurel Popa, Gheorghe Reus, Mihai Tufeanu, Aurel Viºovan, Octavian Voinea,Nicolae �Cãlin� Zaharia.

158. Ibidem, vol. 14, f. 88.159. Ibidem, vol. 4, f. 372; Ibidem, vol. 14, f. 90.160. Ibidem, vol. 14, f. 88.161. Ibidem, vol. 4, ff. 371-372; Ibidem, vol. 14, ff. 89-90.


Braºov (martie 1950-februarie 1951)

Din punct de vedere cronologic, prima tentativã de a exporta acþiunea violentã însistemul penitenciar din România a avut loc la închisoarea Braºov începând cu lunamartie 1950, iar propunerea a venit direct din partea Securitãþii, interesatã sã afleinformaþii de la anumiþi deþinuþi închiºi acolo, care nu puteau fi transferaþi laPiteºti. Cel care a determinat miºcãrile de mai târziu a fost Gavrilã Birtaº, ºefulDirecþiei I Informaþii Interne din Securitate, ºi totodatã unul din puþinii ofiþeri carecunoºteau acþiunea din Piteºti. De altfel, la crearea Serviciului Operativ, GheorghePintilie i-a propus lui Birtaº conducerea acestuia, însã din motive necunoscute nouãel a refuzat ºi l-a propus pe colonelul Nemeº în locul sãu1.

Birtaº era direct interesat de informaþiile care îi veneau din închisori ºi i-areproºat lui Nemeº cã nu primeºte nimic de la Braºov. Soluþia gãsitã pentrucompensarea activitãþii slabe a Biroului Operativ din închisoare (titularul era înacea vreme Marcel Maier, provenit din Securitatea Suceava) a fost transferarea adoi deþinuþi informatori de la Piteºti, motiv pentru care i-a cerut lui Marina sã-ifurnizeze propunerile2. Acesta s-a consultat la rându-i cu Þurcanu ºi au stabilit cacei doi sã fie Adrian Prisãcaru ºi Maximilian Sobolevschi, care au fost preluaþi deDirecþia Regionalã a Securitãþii Piteºti în seara de 24 martie 1950, imediat dupãînchidere. În mod cu totul excepþional, transferul acestora nu a fost fãcut deDirecþia Generalã a Penitenciarelor, cum ar fi fost normal, ci de o maºinã aSecuritãþii, patru zile mai târziu3.

Cei doi au discutat atât cu Þurcanu, care le-a transmis cã pot sã foloseascãbãtaia în caz de nevoie, cât ºi cu colonelul Nemeº, care i-a ademenit cu un regimde închisoare mai permisiv (dreptul la pachete, plimbare, þigãri) ºi cu insinuarea cãdacã vor obþine rezultate bune, ar putea fi eliberaþi înainte de termen. La mijlocullui aprilie, Nemeº s-a deplasat la Braºov pentru a le cere sã obþinã informaþii de la

1. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 3, ff. 4v-5.2. Ibidem, vol. 10, ff. 24v-25, 35, 46v.3. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 3, f. 255v. Conform fiºei matricole penale,

Adrian Prisãcaru a fost înregistrat în închisoarea Braºov o zi mai târziu, pe 29 martie1950.


deþinutul Octavian Corneliu4 ºi le-a pus la dispoziþie o camerã din celular. Cumacesta era internat în infirmerie, Prisãcaru i-a cerut gardianul sã fie ºi el mutatacolo. Informaþiile apoi obþinute au fost trecute în scris ºi predate coloneluluiNemeº la urmãtoarea sa vizitã. Nu avem cunoºtinþã despre eventuale torturi aplicatelui Corneliu.

Activitatea celor doi a fost repede observatã de restul deþinuþilor, astfel cãdeconspirarea lor a restricþionat posibilitãþile de informare. Practic, pânã la vizitalui Nemeº din 15 august nu s-a întâmplat nimic deosebit. De la aceastã datãadministraþia închisorii a fost atrasã oarecum de partea acþiunii în urma intervenþieiServiciului Inspecþii5, care l-a prezentat pe directorul Mihai Bertea drept omul delegãturã cãruia sã îi fie predate notele.

Impulsionaþi de implicarea administraþiei, Prisãcaru ºi Sobolevschi i-au cerutdirectorului ca unul din ei sã fie numit planton în vederea începerii unei acþiunisimilare celei din Piteºti, dar acesta a ezitat, probabil speriat de metoda aleasã. Însãptãmânile care au urmat, agresorii au cãutat sã-ºi recruteze câteva ajutoare pentrumomentul declanºãrii violenþelor, în lipsa sprijinului Biroului Inspecþii. De altfel,Tudor Sepeanu i-a reproºat violent lipsa de activitate lui Marin Iagãru (trimis maitârziu disciplinar la Piteºti): �futuþi mama ta, dacã nu vei face treabã vei fi chematla Bucureºti la DGP, unde vei fii schimbat ºi trimis în altã parte�6. Cel care acatalizat cu adevãrat începerea acþiunii a fost noul ofiþer politic trimis la Braºov,sublocotenentul Pavel Asandei, care lucrase o scurtã perioadã pe aceeaºi funcþie înpenitenciarul Piteºti ºi îi cunoºtea pe Prisãcaru ºi Sobolevschi.

Pe 10 octombrie 1950, Asandei l-a numit planton pe Prisãcaru, iar pânã lasfârºitul lunii s-a lãsat convins de cei doi sã înceapã demascãrile, dupã ce aceºtial-au informat cã este singura modalitate prin care mai pot culege informaþii. Mutatla camera 3, ceva mai micã ºi mai potrivitã acþiunii, Adrian Prisãcaru a þinut un mic

4. Octavian Corneliu, nãscut la 10 septembrie 1916 în Codlea, judeþul Braºov. Avocat. Afost arestat la 4 octombrie 1948 ºi acuzat de activitate legionarã. În momentul sosiriilui Prisãcaru ºi Sobolevschi în Braºov nu era condamnat. Este foarte posibil sã nu fiacceptat sã colaboreze cu ancheta. De altfel, Corneliu a fost condamnat abia în 1955la ºapte ani de închisoare corecþionalã. A fost închis la Jilava, Braºov, Vãcãreºti, TârguOcna. A fost eliberat la 11 ianuarie 1956 ºi rearestat la 12 septembrie 1958. Nici deaceastã datã nu a fost condamnat, ci a fost internat administrativ (procedurã legalã careevita instanþa de judecatã atunci când acuzarea nu avea probe) pentru treizeci ºi ºase deluni, pedeapsã prelungitã ulterior cu alte treizeci ºi ºase de luni. A executat pedeapsaîn coloniile de muncã Culmea ºi Periprava, fiind eliberat la 6 mai 1964. AANP, fondFiºe matricole penale.

5. Maximilian Sobolevschi vorbeºte în continuare de colonelul Iosif Nemeº, dar acestafusese destituit încã din luna mai. Intervenþia pe lângã directorul Bertea a fost fãcutã,probabil, de Tudor Sepeanu. Nu este exclus însã nici ca Nemeº sã fi pãstrat atribuþiilegate de �demascãri� în postul sãu de inspector al DGP, cu atât mai mult cu câtprezenþa lui a fost semnalatã ºi la Târgu Ocna în aceastã perioadã.



discurs prin care a cerut victimelor sã declare tot ceea ce au ascuns la Securitate.Lovindu-se de refuzul lor, i-a bãtut, fiind ajutat de Sobolevschi ºi unul din recruþi,Ion Þigãu. Brutalitãþile au fost sistate curând, pentru cã agresorii nu au astupatgurile celor din camerã ºi s-au speriat de þipetele lor, care puteau alarma administraþia.Totuºi, a doua zi cei bãtuþi au trecut la scrierea unor note informative.

Alþi doi deþinuþi au fost duºi în camerã pentru a fi bãtuþi la o sãptãmânã distanþãde prima serie. Ion Ismanã a fost torturat în mai multe rânduri atât în celulã, cât ºiîn camera ºefului de secþie, dar a reuºit sã strige pe geam suficient de tare cât sã fieauzit de director, de gardieni ºi de ceilalþi deþinuþi. Directorul a venit în camerãîmpreunã cu slt. Asandei, cãruia i-a cerut sã rezolve problema. Lui Ismanã i-a fostrefuzatã cererea de a fi mutat din camerã, astfel cã în zilele urmãtoare a dat ºi eldeclaraþiile solicitate, dar ulterior a vorbit cu deþinuþii din celelalte camere desprece a pãþit ºi astfel toatã închisoarea a fost prevenitã sã se fereascã de agresori.Lucrul acesta a fãcut imposibilã recrutarea unor noi adepþi, cu excepþia unui deþinutpe care Prisãcaru ºi l-a apropiat cât timp a fost internat în infirmerie la sfârºitul luidecembrie � începutul lui ianuarie7. Este de reþinut faptul cã la Braºov nu au maiexistat încercãri de demascãri în forþã, ceea ce ne face sã credem cã, deºi ei nu ospun, administraþia le-a interzis acest lucru lui Prisãcaru ºi Sobolevschi. De altfel,situaþia s-a calmat complet dupã acest incident, singura activitate curentã a infor-matorilor fiind redactarea unui raport lunar asupra stãrii de spirit din penitenciar.

Cei doi au pãrãsit închisoarea Braºov la 13 februarie 1951 cu destinaþia CanalulDunãre-Marea Neagrã8. Aceastã primã încercare de a testa sistemul de la Piteºti înaltã închisoare a fost un eºec din mai multe motive. Exportarea sa la Braºov a fostpripitã ºi improvizatã, iar utilizarea a doar doi agresori cu experienþa Piteºtiului erade naturã sã îngreuneze lucrurile. Deºi a existat un minim sprijin din parteaadministraþiei penitenciarului, el nu a fost imediat ºi nici suficient în condiþiile încare regimul la care erau supuºi deþinuþii din Braºov era mult mai permisiv decâtcel din Piteºti. Mai mult decât atât, directorul a dat înapoi la prima încercare deagresiune fizicã, iar ofiþerul politic nu a avut nici abilitatea, nici puterea de a seimpune, aºa cum s-a întâmplat la Piteºti. Nu e mai puþin adevãrat, însã, cã mizaacþiunii din Braºov era prea micã pentru conducerea de la Bucureºti. De altfel,aceasta se va dovedi a fi principala problemã în încercarea comuniºtilor de arãspândi sistemul violent prin þarã.

Putem trage concluzia cã eºecul Braºovului s-a datorat insuficientei planificãria Securitãþii ºi ignoranþei faþã de condiþiile diferite de la faþa locului, care i-au forþatpe Sobolevschi ºi Prisãcaru sã improvizeze din mers, dar, ºi mai important, sãconºtientizeze cã misiunea lor nu este atât de importantã pentru autoritãþi cum s-arfi aºteptat, de unde ºi delãsarea lor spre sfârºitul ºederii în aceastã închisoare.

7. ***Memorialul ororii..., pp. 484-488.8. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 3, f. 275.


Gherla (iunie 1950-decembrie 1951)

Unul din cele mai vechi spaþii de detenþie din spaþiul românesc, înfiinþat în 1787 decãtre împãratul Iosif al II-lea pe amplasamentul cetãþii construite la mijloculsecolului al XVI-lea, avea o lungã tradiþie de represiune, dar ºi de muncã în cadruldiverselor ateliere ce funcþionau în incintã încã din 18171. Cea mai importantãmodificare faþã de condiþiile din Piteºti o reprezenta tocmai scoaterea la muncã înatelierele închisorii, ceea ce fãcea mult mai dificilã torturarea deþinuþilor ºi pãstrareasecretului asupra acþiunii. Caracteristicile proprii închisorii, precum ºi lipsa unuiplan concret pentru implementarea acþiunii în Gherla ºi sprijinul inconstant aladministraþiei, au determinat agresorii sã se adapteze din mers.

Regimul a aranjat din timp transferul deþinuþilor ºi încã de la sfârºitul lui mai1950 i-a cerut directorului penitenciarului Gherla, Tiberiu Lazãr, sã pregãteascã osecþie izolatã cu pazã severã ºi interdicþia oricãror legãturi, inclusiv interzicereaplimbãrilor, pentru un numãr mare de condamnaþi2. În momentul în care au plecatdinspre Piteºti pe 7 iunie 1950, studenþii �reeducaþi� ºtiau doar cã trebuie sã aplicemetoda ºi în închisoarea de destinaþie, fãrã a avea o idee foarte clarã despre cum sãcâºtige încrederea administraþiei de acolo. Pe de altã parte, pe trenul-dubã câþivadintre ei ºi-au disputat verbal conducerea grupului, atribuitã în cele din urmã deVasile Puºcaºu ºi Vasile Andronache lui Alexandru Popa �Þanu�, pe considerentul cãvorbeºte mai bine. Planul de acþiune a fost stabilit în primele zile de carantinã,petrecute în camera 99 de la etajul III, una din cele mai mari din penitenciar. Câþivadintre studenþii care au stat aici (Alexandru Popa, Vasile Puºcaºu, ConstantinBogos, Mihai Livinschi, Octavian Zbranca, Vasile Andronache) a hotãrât sã cautesã se rãspândeascã în mai multe celule ºi sã studieze atmosfera din închisoare ºi sãidentifice care erau deþinuþii cu o atitudine anticomunistã activã. Chiar de a douazi, în urma repartizãrii pe celule, Puºcaºu ºi Andronache au fost numiþi ºefi decamerã la 102, Livinschi ºi Zbranca la 103, Popa ºi Bogos la 1043.

1. Andrei Muraru (coord.), op. cit., pp. 320-321.2. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 2, f. 75.3. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 16.


Atragerea administraþiei

Un ajutor nesperat a venit din partea unui grup de informatori care funcþiona dejaîn închisoare, condus de deþinutul Alexandru Matei, fost membru de partid. Deþinuþiiapropiaþi administraþiei Gherla fuseserã informaþi cã urmeazã sã vinã un transferimportant de studenþi de la Piteºti, astfel cã au încercat sã ia legãtura cu ei dinprimele zile, ca sã se punã la dispoziþie unei eventuale acþiuni în vederile regimului.Aºa au fãcut, printre alþii, Octav Grama (fost membru ODCC la Suceava, darnetrecut prin Piteºti), Gheorghe Bãrgãoanu, Nicolae Livinschi (fratele lui Mihai, ºiel fost membru ODCC), Cristian Paul ªerbãnescu.

Popa �Þanu� a cãutat sã-l convingã pe Matei cã acþiunea pe care au dus-o laPiteºti, despre care i-a vorbit în detaliu, este cinstitã faþã de regim, dã rezultatebune ºi cã autoritãþile de la Bucureºti au aprobat bãtaia, în încercarea de a forþaînceperea �demascãrilor� ºi în Gherla. Matei s-a declarat de acord cu ideea, dar l-aconsultat pe ofiþerul politic Gheorghe Sucigan, sosit în închisoare deodatã cu lotulde studenþi de la Piteºti4. Pentru a fi convingãtor, acesta din urmã a trimis laBucureºti mai multe declaraþii luate de la studenþi, dar rãspunsul s-a lãsat aºteptat.

Materialul bogat trimis la Serviciul Inspecþii a atras însã atenþia înalþilor oficialiºi, în luna iulie 1950, Marin Jianu a venit în inspecþie ºi a vizitat câteva celule de peetajul III. Jianu le-a spus celor apropiaþi demascãrilor: �Veþi putea continua ºi aici,ceea ce aþi început la Piteºti (se referea la acþiunea de «demascare») însã sã aveþigrije sã pãstraþi conspirativitatea acestei acþiuni. În aceastã problemã veþi sta devorbã numai cu tov. Sublocotenent (arãtându-l pe Dl. Slt. Sucigan Gh.)�5. Chiarºi aceastã întâlnire a fost regizatã pentru a pãrea cã totul porneºte din sânuldeþinuþilor. Un martor al discuþiei aratã cã Jianu i-a întrebat dacã sunt mulþumiþi demâncare, dacã mai au declaraþii de fãcut despre activitatea din libertate ºi ce vor sãfacã în continuare. Abia dupã ce unul dintre agresori a anunþat cã vor sã continuedemascãrile, Jianu i-a încurajat ºi le-a propus sã înceapã cu muncitorii din închisoare6.Mai mult decât atât, ministrul a intrat în detalii despre felul în care trebuie sã batãºi ce informaþii intereseazã regimul, cerându-le sã fie mai ponderaþi, pentru cã �laPiteºti am fost prea duri�7. Totuºi, discuþia nu ºi-a gãsit un corespondent în realitatea

4. Ibidem, f. 17. Faptul cã Matei, ºi nu Popa sau vreun alt student sosit din Piteºti, avealegãturi cu Sucigan este firesc, pentru cã Biroul Inspecþii a preluat toþi informatoriiexistenþi în închisoare de la direcþiune. Studenþii fiind proaspãt sosiþi, nu aveau încãdosare de colaboratori.

5. Ibidem, f. 21v.6. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 5, f. 336.7. De altfel, Jianu le-a mãrturisit cã el a renunþat la bãtaie de când a discutat cu un

anchetator sovietic, care i-a spus cã se pot obþine mai multe rezultate folosind capul,ºi nu pumnul. Aceastã atitudine avea sã fie folositã peste un deceniu în reeducareanon-violentã de la Aiud, cu rezultate la fel de eficiente. Cf. Demostene Andronescu,Reeducarea de la Aiud. Peisaj lãuntric. Memorii ºi versuri din închisoare, EdituraChristiana, Bucureºti, 2009.


de pe teren, cãci violenþele aveau sã depãºeascã pe alocuri inclusiv exagerãrile dinPiteºti.

Primele bãtãi au avut loc în zilele imediat urmãtoare sosirii studenþilor înînchisoare8, la camera 106. Se pare însã cã aceastã bãtaie s-a nãscut din excesul dezel al lui Sorin Pintilie, cel care se erijase în liderul celulei, fãrã sã existe încãconsimþãmântul administraþiei pentru începerea �demascãrilor�. De altfel, majoritateacunoscuserã acþiunea încã de la Piteºti, cu excepþia lui Petre �Puiu� Nãstase, FloreaCambera, Nicolae Suciu, Gheorghe I. Popescu9. Pentru ei, momentul declanºãriiviolenþelor a constituit un ºoc nãucitor:

Majoritatea celor din camerã încep sã se aºeze în grupuri de câte doi, dintre care unullovea pe celãlalt, iar acela accepta loviturile fãrã sã crâcneascã. Nu ºtiam cine suntceilalþi, dar privirea mi-a fost atrasã de o pereche dintre care unul mic de staturã loveape altul de douã ori ca el, fãrã ca acesta sã schiþeze vreun gest de apãrare. Cum am aflatmai târziu, cel care lovea era Aristotel (Aligo) Popescu, iar lovitul Ovidiu Munteanu10.

Speriat de bãtãi, dar ºi de faptul cã a auzit cum câþiva dintre colegii sãi de lotvorbeau cu agresorii despre persoane nearestate, Petre Nãstase a încercat sã scapede torturi simulând nebunia. În dimineaþa de dupã începerea bãtãilor, el l-a stropitcu mâncarea fierbinte pe gardianul care îl servise, a ieºit pe hol ºi a strigat: �Sãriþi,arde închisoarea! Foc! Arde închisoarea�. A fost oprit înainte sã încerce sã searunce în golul dintre scãri ºi dus în faþa directorului Tiberiu Lazãr, cãruia i-amãrturisit cã în camera sa au loc bãtãi conduse de colegi deþinuþi. Lazãr, care nu erala curent cu demascãrile, l-a chemat pe Sorin Pintilie în biroul sãu ºi l-a avertizatsã nu mai batã, în timp ce Nãstase a fost dus la celula �neagra�11. Directorul avorbit apoi cu mai mulþi deþinuþi din ambele tabere, încercând sã înþeleagã de ces-au luat la bãtaie. Dupã ce victimele i-au arãtat echimozele, el le-a cerut tuturor sãrenunþe la brutalitãþi, fiindcã reeducarea adevãratã se face doar prin convingere.Aceeaºi mãsurã a fost impusã ºi ofiþerului politic.

Activitatea de �reeducare� a continuat în camera 106, însã dupã alte coordonate.La sugestia directorului, agresorii au revenit la o formã ideologicã, bazatã pediscuþii despre materialismul dialectic, munca socialistã ºi romanele progresiste.Mai târziu, pe 23 august 1950, camera a fost împodobitã cu figurile lui Lenin ºiStalin, cu diverse lozinci comuniste ºi cu poezii democrate. La toate acestea auparticipat Sorin Pintilie, Ioan Cerbu, Radu ªotel, Ioan Regman, Ovidiu Muntean,

8. Petre Nãstase, victimã a acestei prime agresiuni din Gherla, menþioneazã data de 6 iunie1950, însã atunci deþinuþii încã nu sosiserã de la Piteºti. Cel mai probabil ea a avut locpe la mijlocul lunii iunie. Petre Gregory C. Anastasis (Puiu Nãstase), Temerarii, ediþieîngrijitã de Gheorghe Andreica în regie proprie, Editura Metafora, Constanþa, 2004,pp. 212-213.

9. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 2, f. 189.10. Petre Gregory C. Anastasis (Puiu Nãstase), op. cit., p. 214.11. Ibidem., pp. 214-222.


Petre Nãstase, Nicolae Suciu, Gheorghe Popescu, Florea Cambera, Costin Meriºca,Alexandru Costin12.

O încercare de a reporni acþiunea a fost semnalatã ºi la camera 102, unde uncomitet compus din Vasile Puºcaºu, Vasile Andronache ºi Gheorghe Tãuþan aanunþat restul deþinuþilor cã demascãrile vor continua ºi în Gherla, iar cei care audeclaraþii de fãcut au fost îndemnaþi sã cearã raport la administraþie. Totuºi, aici nuau avut loc bãtãi, ci s-au discutat probleme ideologice: evoluþia omului, romaneprogresiste, discursul antireligios etc. Câþiva deþinuþi au cerut sã-ºi facã demascarea,probabil mai degrabã din raþiuni tactice, fiindcã sublocotenentul Sucigan s-a declaratnemulþumit de calitatea informaþiilor primite. De asemenea, la camera 107 uncomitet din care fãceau parte Gheorghe Popescu ºi Gheorghe Blejan a dus �demascãri�lipsite de violenþã în aceeaºi perioadã13.

Decizia directorului de a interzice bãtaia l-a înfuriat pe ºeful Serviciului Inspecþii,Tudor Sepeanu. Acesta s-a deplasat la Gherla de îndatã ce Sucigan i-a raportatevenimentele de la începutul lunii iunie ºi l-a certat pe Lazãr cã a oprit �o linietrasatã de noi încã dela Piteºti ºi care a dat bune rezultate�, cerându-i sã nu se maiamestece. Directorul s-a opus însã, invocând regulamentul închisorii, care îiinterzicea bãtãile. Cum Sepeanu s-a rãstit la el sã nu facã pe deºteptul fiindcã �ºtiemai bine cã ce are de fãcut ºi ce metode întrebuinþeazã pentru ajungerea scopurilorsale�14, Lazãr i-a cerut un ordin scris pentru acest lucru. Drept rãspuns, Lazãr afost schimbat din funcþie ºi transferat la închisoarea Tecuci, primind numeroaseexplicaþii contradictorii privind motivaþia acestei decizii. Adevãrul l-a aflat ulteriorde la colonelul Sepeanu, care i-a spus cã poate nu era transferat dacã nu se�încãpãþâna� atât de tare15. Îndepãrtarea lui Lazãr la începutul lui iulie 1950 aratão datã în plus importanþa acþiunii de demascare pentru regim ºi puterea de ainfluenþa deciziile DGP pe care o avea Tudor Sepeanu, un simplu ºef de serviciu.

Momentul Petre Nãstase l-a forþat pe Sucigan sã ia mãsura izolãrii formale atuturor celor din grupul lui Popa �Þanu�. Totuºi, el îi vizita ºi le primea noteleinformative celor care cereau �raport confidenþial�. Pe 1 august i-a repartizat îndiferite funcþii mobile, pentru a putea cuprinde mai bine penitenciarul, lui Poparevenindu-i funcþia de planton pe etajul III. În sãptãmânile urmãtoare Popa a fãcutpresiuni pentru a obþine numirea ºi altor colegi în posturi-cheie, lucru care s-aîntâmplat dupã ce i-a predat ofiþerului politic o listã cu comportamentul tuturorcelor veniþi din Piteºti. Aflând cã în trecut funcþionase o echipã sanitarã formatã dindeþinuþi, el a obþinut ºi reînfiinþarea ei, mizând pe aceea cã cei care vor face partedin ea vor avea libertatea de a circula în toatã închisoarea (celular, ateliere,infirmerie).

12. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 2, f. 189.13. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 2, ff. 10-11; ACNSAS, fond Penal, dosar

nr. 1114, vol. 5, f. 336.14. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 5, f. 19.15. Ibidem, vol. 2, f. 77.


Toate eforturile grupului sãu din aceastã perioadã s-au concentrat pe câºtigareaîncrederii ºi apoi pe primirea ordinului de începere a �demascãrilor�. Ca sãconvingã administraþia cã pot obþine multe informaþii de la deþinuþi prin metoda lor,Popa le-a cerut deþinuþilor Gheorghe Clinciu, Ion Lunguleac, Narcis Petru ºiGheorghe Niculescu sã îºi redacteze demascãrile exterioare, pe care le-a predatapoi lui Sucigan, împreunã cu cele ale lui Aristotel Popescu, Tiberiu Beºchea,Vasile Popa, Francisc Ciura ºi Ovidiu Munteanu. Dacã pentru primii acest lucru afost o premierã, cel de-al doilea grup trecuse prin aceeaºi experienþã ºi la Piteºti.ªi alþi deþinuþi au scris note în aceastã perioadã, unii dintre ei chiar în faþa luiSucigan: Teodor Iamandi, Vasile Toldiºan, Anton Dabija Stãnescu etc16.

Colonelul Sepeanu a vizitat iar închisoarea Gherla în luna august, pentru a-ianunþa pe subordonaþii sãi din Biroul Inspecþii cã a primit �demascãrile�, însã le-acerut din motive de conspirativitate ca de acum înainte sã le aducã personal laBucureºti, evitând poºta. El a lãudat munca informativã dusã de studenþii veniþi dela Piteºti, l-a încurajat pe Alexandru Matei sã continue activitatea ºi i l-a indicatdrept model lui Sucigan: �vedeþi cã dela acesta puteþi învãþa ºi voi, acesta cunoaºteaici cum trebue dusã munca informativã�17. De altfel, Sepeanu a vizitat lunarînchisoarea în aceastã perioadã, iar în septembrie i-a spus lui Matei cã a aprobat caPopa �Þanu� sã batã anumiþi legionari18.

În paralel, Popa ºi-a pregãtit câþiva apropiaþi pe care urma sã se bazeze atuncicând condiþiile îi vor permite, învãþându-i cum sã redacteze notele informative,cum sã culeagã ºi cum sã verifice informaþiile: Vasile Puºcaºu, Aristotel Popescu,Vichente Murarescu, Gheorghe Popescu, Ioan Cerbu, Ion Voin, Grigore Romanescu.Profitând de vizita în închisoare a colonelului Ludovic Zeller, subinspector generalºef în cadrul DGP, ºi având informaþii cã un deþinut trimitea scrisori acasã printr-ungardian, Popa a înscenat o confruntare între cei doi vinovaþi în faþa lui Zeller.Pentru cã amândoi au negat filiera, deþinutul a fost trimis în celula 96, unde a fosttorturat de Vasile Puºcaºu pânã ce a cedat. A doua zi, a fost dus iar în faþacolonelului Zeller ºi a recunoscut cã încãlcase regulamentul. Fãrã îndoialã cãZeller a fost satisfãcut de rezultat, deºi nu este clar în ce mãsurã a ºtiut ce s-aîntâmplat peste noapte.

Speculând aceste reuºite, dar ºi faptul cã Alexandru Matei avea doar informaþiiparþiale despre unii deþinuþi, Popa, Mihai Livinschi ºi Vasile Puºcaºu l-au convinssã-i propunã lui Sucigan începerea demascãrilor violente19. Matei i-a arãtat o listãcu felul în care s-au organizat muncitorii în închisoare ºi a sugerat ca soluþie decontracarare mutarea lor la etajul III împreunã cu studenþii �reeducaþi�. Mai multdecât atât, el i-a propus subtil ºi sã închidã ochii la bãtãi în cazul în care muncitoriinu se vor lãsa convinºi de discuþii: �sã fie ciocãniþi puþin adicã constrânºi de cãtre

16. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, ff. 18-19.17. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1, f. 163.18. Ibidem, f. 56v; ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 7, f. 278v.19. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 21.


studenþi�20. Sucigan s-a speriat iniþial ºi i-a refuzat, dar la proxima sa deplasare lasediul Serviciului Inspecþii, pe 3 octombrie 1950, i-a arãtat lui Sepeanu materialulprimit de la Matei ºi i-a cerut instrucþiuni. Abil, acesta i-a întors întrebarea ºi cândSucigan i-a relatat propunerea lui Matei, a exclamat bucuros: �da, foarte bine, lasãsã se batã între ei, numai voi sã nu-i bateþi, voi sã nu vã amestecaþi între ei, lãsaþiisã se frece ei unii pe alþii, cã aceºtia au ascuns multe la securitate în timpul ancheteiºi au multe de spus�21.

În ceea ce priveºte paternitatea ideii introducerii violenþei în Gherla, lucrurilenu sunt foarte clare. Documentele Securitãþii indicã faptul cã ea a venit dinspredeþinuþi spre administraþie, dar existã ºi o mãrturie care pare sã sugereze contrariul:Gheorghe Sucigan a observat cã Sepeanu vorbise cu informatorul rezident AlexandruMatei cu circa o lunã înainte ca acesta sã îi propunã înfiinþarea camerelor de izolarede la etajul III22. Acest lucru, coroborat cu insistenþele brutale ale lui Sepeanupentru cât mai multe informaþii, dar ºi cu lejeritatea cu care a aprobat bãtãile întredeþinuþi, l-au pus pe gânduri pe subordonatul sãu, care nu a îndrãznit totuºi sã îlacuze direct în anchetele de mai târziu.

Începerea violenþelor

Odatã primit acceptul, prima mãsurã a fost identificarea celor treizeci de deþinuþicare sã fie demascaþi în camerele de izolare. Popa, Livinschi ºi Puºcaºu au întocmitlista la cererea lui Matei, cel care era omul de legãturã între grupul agresorilor ºiBiroul Inspecþii, hotãrând sã introducã în celule ºi câþiva oameni de încredere (IoanCerbu ºi Ion Voin la camera 102, respectiv Aristotel Popescu, Mihai Niþulescu,Nichifor Vereºmorteanu ºi Adrian Lupescu la 103). De asemenea, ei au cerutînfiinþarea unei celule suplimentare de torturã, camera 96, unde Vasile Puºcaºuavea nevoie de ajutorul a alþi doi agresori, Vichente Murarescu ºi Grigore Romanescu.

Întreg mecanismul dezvoltat era menit a masca atât influenþa ieºitã din comun aunor simpli deþinuþi ca Popa sau Matei, cât ºi implicarea administraþiei. La distanþãde câteva zile din momentul în care a redactat lista cu deþinuþii care trebuie mutaþiîn camerele 102 ºi 103, Alexandru Popa a primit aceeaºi listã de la gardienii de pesecþie, cu dispoziþia de a efectua mutãrile, sub semnãtura slt. Gheorghe Sucigan;doar patru nume fuseserã adãugate, probabil la cererea lui Alexandru Matei. Înaintede a efectua mutãrile, Popa �Þanu� ºi-a instruit apropiaþii ca în primele zile sã seconcentreze exclusiv pe scoaterea informaþiilor prin discuþii amicale, dar în acelaºitimp sã fie atenþi ca ceilalþi deþinuþi trecuþi prin Piteºti sã nu-i previnã în vreun felpe cei destinaþi schingiuirilor. Peste câteva zile, conducerea a aprobat ºi înfiinþareacamerei 96 ca centru de torturã.

20. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1, f. 165.21. Ibidem, f. 166.22. Ibidem, f. 191.


Practic, la mijlocul lunii septembrie 1950, Popa avea oameni împrãºtiaþi în totpenitenciarul: în echipa medicalã (Mihai Jianu, Dumitru Ungureanu, VladimirCãlinici), în ateliere (Constantin Bogos, Octavian Zbranca, Marin Covaciu, VasileAndronache, Mircea Lungu, Silvestru Nanu), pe ºantierul de construcþii (ConstantinBarbã, Mihai Leviþchi, Sandu Mihai, Gheorghe Popescu, Dãnilã Laitin), la munciinterioare (Mihai Livinschi � frizer, Valer Moldovan � zugrav, Gheorghe Niculescu,Sorin Pintilie � bucãtãrie). Desigur, nu toþi cei care au fost trimiºi de agresori înaceste poziþii erau ºi convinºi de justeþea cauzei demascãrilor: unii erau înfricoºaþi,alþii s-au strecurat, iar câþiva dintre ei chiar aveau sã fie bãtuþi mai târziu pentru cãnu au acþionat conform aºteptãrilor. Ceea ce este însã sigur este cã toþi þineau legãtura,direct sau prin interpuºi, cu Popa �Þanu�, care aduna ºi tria toate informaþiile,având o imagine de ansamblu asupra atitudinii majoritãþii deþinuþilor din închisoare.Pe baza acestor date, el hotãra cine va fi urmãtoarea victimã a demascãrilor23.

Momentul decisiv pentru declanºarea bãtãilor l-a constituit o întâlnire în biroullui Gheorghe Sucigan desfãºuratã la sfârºitul lui septembrie între ofiþerul politic,informatorii lui din închisoare (Alexandru Matei, Cristian Paul ªerbãnescu, OctavGrama) ºi Alexandru Popa. Curios asupra mersului acþiunii, Sucigan i-a întrebat peinformatorii de la 102 ºi 103 dacã au obþinut material. Când aceºtia au raportat cãexistã informaþii, dar cã cei care le deþin nu le-ar recunoaºte de bunãvoie, Sucigani-a întrebat direct: �dar dacã i-aþi bate, ce credeþi, ar recunoaºte?�. Semnalul afost receptat de agresori, Popa exclamând satisfãcut: �au recunoscut ei alþii, mai aidracului ca ãºtia�24.

Planul detaliat a fost adus la cunoºtinþa viitorilor agresori de cãtre Popa imediatdupã întâlnirea cu Sucigan. Pentru cã mobilitatea lor pe secþie era redusã, �Þanu�a stabilit ca bãtãile sã înceapã la jumãtate de orã dupã ce el va duce mâncarea pecamere (pânã atunci, sarcina distribuirii mâncãrii îi revenise unui alt deþinut).Echipele de agresori trebuiau sã imobilizeze ºi sã lege victimele la ochi ºi la gurã,ca sã nu vadã ºi sã nu poatã striga dupã ajutor, iar metodele de torturã recomandateau fost bãtaia cu ajutorul curelei ºi a cozilor de mãturã. Responsabili pe camere aufost numiþi Ion Cerbu (102) ºi Aristotel Popescu (103)25.

Pregãtirea pentru declanºarea violenþelor a fost una destul de complexã. AristotelPopescu, care cedase în urma torturilor din Piteºti ºi încerca sã activeze în grupullui Popa, a fost bãtut din nou în Gherla pentru cã Popa �Þanu� a aflat cã nu îºifãcuse demascarea completã. Abia dupã aceastã corecþie fizicã, Popescu a fosttrimis în camera 103 pentru a conduce ostilitãþile alãturi de Nichifor Vereºmorteanu,Mihai Niþulescu ºi Adrian Lupescu. Pe de altã parte, montarea psihologicã a fost ºiea determinantã, cãci atât Popa �Þanu�, cât ºi Alexandru Matei i-au cerut luiPopescu �sã fie bãtuþi pânã când vor urina sânge�, pentru cã �de aici din Gherlatrebue sã iasã 3 vagoane de armament�26. Nu este deci de mirare cã mulþi dintre

23. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, ff. 22-23.24. Ibidem, f. 23v.25. Ibidem, f. 24.26. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 2, ff. 191-192.


agresori aveau sã facã excese de zel în torturarea victimelor, mergând pânã lauciderea lor involuntarã.

Dupã ce în luna septembrie mai mulþi informatori au fost trimiºi în atelierepentru a culege date compromiþãtoare despre activitatea muncitorilor, în primelezile ale lui octombrie 1950, camerele de la etajul III în care au fost aduºi studenþiiºi muncitorii destinaþi �demascãrilor� au devenit camere de izolare. Trimiterea înateliere a unor deþinuþi torturaþi peste noapte în camere ar fi fost prea riscantãpentru agresori, astfel cã violenþele au început abia dupã introducerea izolãrii, la6 octombrie. Sucigan a ales inclusiv gardienii care sã facã paza la etajul III, bazându-sepe Augustin Vãºcan, Tiberiu Gabor, Nichi Dãnilã ºi Vasile Gavrilaº, pentru cã ei�le satisfac toate cerinþele� oamenilor lui Popa �Þanu�27. Comitete de agresori aufuncþionat concomitent la camerele 96 (Vasile Puºcaºu, Grigore Romanescu, VicheteMurarescu), mai târziu la 98 (aceiaºi trei), 102 (Ioan Cerbu, Ion Voin, MarinAldea), 103 (Aristotel Popescu, Mihai Niþulescu, Nichifor Vereºmorteanu, AdrianLupescu), 104 (Mihai Livinschi, Gheorghe Bãrgãoanu, Cornel Popovici).

Intensitatea bãtãilor din camera 103 a depãºit inclusiv calculul iniþial al agresorilor,astfel cã s-a ajuns foarte repede la decese. Bãtãile au început atunci când AristotelPopescu i-a numit �bandiþi� pe cei din camerã, iar Ion Pangrate i-a rãspuns printr-oînjurãturã. Acesta a fost apoi schingiuit în mai multe reprize, întrerupte de leºinuri,pânã când urina lui a cãpãtat culoarea neagrã ºi un miros greu de suportat. Trântitpe pat, l-a vãzut cu coada ochiului pe Vasile Dâmbu cum s-a întins într-o serie despasme tremurãtoare înainte de a muri. Îngrozit, Pangrate ºi-a fãcut cruce cu limbaîn cerul gurii ºi a rostit în gând rugãciunea �Tatãl nostru�, scãpând ºi o lacrimã peobraz, deºi a încercat sã se abþinã, intuind pericolul. Agresorii i-au observat reacþia,dar l-au lãsat în pace, considerând cã e pe moarte ºi el. A doua zi, AristotelPopescu a venit în camerã îmbrãcat în costumul lui Dâmbu28.

Torturile au fost la fel de intense ºi la camera 102, sub conducerea lui Ion Voinºi Ioan Cerbu. Primul câºtigase încrederea lui Popa �Þanu� turnând un deþinut careîl sfãtuise sã accepte �reeducarea� pentru avantaje ºi a primit sarcina de a schingiuidoi muncitori: Ion Cristea ºi Vasile Seilã. Ordinul a fost direct: �sã fiu cât sepoate de dur ºi sã-i bat serios pentru a vorbi�, iar Voin l-a executat întocmai,torturându-l pe Ion Cristea timp de ºapte zile, începând cu seara lui 27 septembrie1950.

Metoda aplicatã a fost cea obiºnuitã: s-a împrietenit cu Cristea ºi au dormitunul lângã altul în pat, dar acesta, prudent, a refuzat sã intre în detalii despreactivitatea sa anticomunistã, spunându-i cã e mai bine sã nu ºtie mai mult decâtstrictul necesar. Apoi, la ordinul lui Popa ºi Matei (care i-a cerut �sã-i batem lasânge�), împreunã cu Ioan Cerbu ºi un comitet alcãtuit pe loc, au sãrit pe cei doi.Ion Cristea a fost aºezat pe rogojinã ºi lovit cu coada de mãturã, dupã cum spunechiar Voin, �foarte rãu� de cãtre toþi cei din comitet, în timp ce era întrebat diverselucruri. Fiind searã, dupã jumãtate de orã Voin a dat stingerea în camerã, dar a pus

27. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1, f. 148.28. Gheorghe Andreica, Mãrturii... mãrturii..., pp. 106-107.


plantoane pe lângã Cristea care sã îl þinã treaz toatã noaptea ºi sã-l ancheteze. Aºas-au desfãºurat lucrurile timp de o sãptãmânã, timp în care �a fost bãtut încontinuuatunci când credeam de cuvinþã (sic!)�. Vasile Pãvãloaie recunoaºte ºi el cã l-abãtut pe Cristea:

Eu personal l-am lovit la tãlpi ºi spate cu un bãþ ºi cu cureaua la [spaþiu gol � n.n.] lucrupe care l-am fãcut pe rând toþi din echipã. Am fost planton în timp ce el stãtea în poziþiecu mâinile în sus, noaptea ºi ziua fãrã sã doarmã. Însã torturat ºi terorizat mai tare afost de cãtre Voin Ion ºi Cerbu Ion care i-au pus sare în mâncare fãrã sã-i dea apã ºi l-auîndopat forþat cu mâncare, lovindu-l cu pumnii ºi palmele peste faþã29.

Distrus de bãtãi ºi privarea de somn, Cristea a fost scos ºi mutat la camera 90,unde a murit a doua zi, pe 7 octombrie30. Voin s-a speriat de ce a fãcut ºi a fostatenþionat de Popa: �Dupã moartea lui Cristea Ion legionarul Popa Alexandru avenit la mine ºi mi-a spus cã nu trebuia sã-l omorâm. Dupã aceasta eu nu am arãtatnimãnui acest lucru deoarece îmi era fricã în urma crimei pe care am comis-o ºicare nu îmi fãcea cinste�31. Unii agresori încercau sã-i liniºteascã pe cei îngrijoraþi,ca Aristotel Popescu, dar justificãrile lor par mai degrabã menite sã-ºi adoarmãpropria conºtiinþã: Mihai Niþulescu ºi Adrian Lupescu s-au ascuns dupã ordinul luiSucigan, care le-ar fi spus sã-i batã pânã vor cãdea laþi32.

Gheorghe Sucigan s-a panicat ºi el când a vãzut cã în decurs de douã oreagresorii au provocat douã morþi, certându-i cã exagereazã în dorinþa lor de a aflatotul deodatã. Situaþia lui era însã destul de dificilã: dacã ar fi oprit �demascãrile�cu totul, nu mai avea material informativ de predat lui Sepeanu, care îi certa violentpe toþi ofiþerii politici care nu aveau rezultate. Cum deþinuþii i-au promis cã vorevita decesele de acum înainte, Sucigan a acceptat sã continue presiunile fizice, darla o intensitate mai scãzutã33.

Se pare cã Alexandru Matei a fost tras la rãspundere de unii reprezentanþi aiMinisterului de Interne pentru aceste decese. Totuºi, chiar dacã informaþia estecorectã, ea nu a avut consecinþe ieºite din comun, ci a vizat doar o temperare aviolenþelor, pentru a nu pune regimul în situaþia dificilã de a explica morþile a zecide deþinuþi. Tocmai de aceea, Grama le-a cerut agresorilor sã îºi modifice puþinabordarea, înlocuind bãtaia excesivã cu alte metode de torturã ca statul în poziþiifixe pentru perioade lungi de timp, privarea de somn, sãrarea exageratã a mâncãrii34,probabil în urma negocierilor duse cu Sucigan.

Indicaþiile lui Grama au fost rapid puse în practicã în camera 103, unde pe12 octombrie a fost adus Alexandru Fulicea, colaborator apropiat al lui Dâmbu, deja

29. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 1, f. 448.30. Ibidem, vol. 5, ff. 34-35, 60-61.31. Ibidem, ff. 61-62.32. Ibidem, vol. 2, f. 192.33. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1, f. 168.34. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 2, ff. 192v-193.


torturat în altã celulã. Fulicea ºi Ion Pangrate au fost obligaþi sã stea într-un piciortoatã noaptea, dar primul a cãzut la un moment dat ºi agresorii n-au reuºit sã îlscoale, în ciuda încercãrilor repetate. În dimineaþa urmãtoare, Pangrate i-a raportatgardianului Roman cã este torturat, dar acesta i-a rãspuns doar printr-un oftat mut.Episodul s-a repetat de mai multe ori, deºi Pangrate era constant bãtut cu centurapeste fundul gol, pânã când gardianul a exclamat exasperat: �Cine v-a adus pe voiaici, criminalilor, ca sã omorâþi oamenii? Într-o zi, cu mâna mea am sã vã împuºcpe toþi ºi voi rãspunde eu de ce am fãcut. Reeducaþii tãceau�35.

Chinurile au continuat pentru victime încã o sãptãmânã. Într-o searã, AristotelPopescu a adus un pumn de sare pe care l-a transformat în soluþie suprasaturatã,oferind-o lui Pangrate. Sperând cã va muri din cauza unui blocaj renal, acesta aînghiþit-o ºi s-a tãvãlit pe podea toatã noaptea, întrucât agresorii i-au interzis sã beaapã. Dimineaþa Pangrate l-a implorat pe gardianul Roman sã-i dea ceva de bãut, iaracesta i-a oferit o gamelã de apã, certându-l totodatã pe Popescu, pe care îl vãzusecã s-a dus dupã sare la bucãtãrie în seara precedentã. Reacþia gardianului însã a fostdeterminatã de faptul cã îl cunoºtea ºi îl respecta pe Pangrate din perioada în carea lucrat în ateliere36. Altminteri astfel de gesturi de bunãvoinþã nu se întâmplauniciodatã.

Salvarea a fost doar temporarã, pentru cã Popescu ºi ceilalþi agresori l-au bãtutapoi la pielea goalã �pânã la limita dintre viaþã ºi moarte�. Sesizat probabil degardian, Sucigan a venit în camerã ºi s-a interesat de situaþie, trimiþându-i la izolarepe oamenii lui Popescu, dupã ce Pangrate i-a raportat cã este torturat încontinuu.Mãsura a fost însã una de faþadã, în realitate ei fiind mutaþi într-o celulã de jos, dincare Pangrate i-a auzit cum jucau bâza. De altfel, unul din principalii responsabiliai demascãrilor, Octav Grama, i-a vizitat în celula de izolare ºi le-a transmis sã stealiniºtiþi, cã lucrurile merg bine37.

A doua zi Sucigan s-a întors în camerã împreunã cu directorul Gheorghiu, carei-a cerut sã îi readucã pe agresori fiindcã încã nu l-au fãcut �om� pe Pangrate.Disperat de ce-l aºtepta iarãºi, acesta a fugit la fereastrã strigând cã este torturat,a spart geamul ºi ºi-a secþionat gâtul. Fulicea a bãtut cu pumnii în uºã cerând ajutor,speriat de sângele care îi þâºnea la 2 metri, înainte ca Pangrate sã cearã cu ultimeleputeri sã fie întins pe acelaºi loc în care a murit Dâmbu. Pangrate avea sã scape încele din urmã datoritã doctorului Viorel Bãrbos, care l-a internat în infirmerie ºi l-aîngrijit timp de patru luni ºi jumãtate38.

În acest timp, la camera 102 au fost aduºi pentru a fi torturaþi ªtefan Taban,Cornel Cãliman ºi Dionisie Tiutiu, bãtuþi inclusiv de gardianul Nichi Dãnilã.Sucigan l-a prevenit însã pe Aristotel Popescu cã dacã va mai muri cineva, vor fiacuzaþi de omor. Totuºi, pentru cã Taban era un personaj important pentru regim

35. Ibidem, vol. 5, f. 40; Gheorghe Andreica, Mãrturii... mãrturii..., pp. 108-109.36. Gheorghe Andreica, Mãrturii... mãrturii..., pp. 110-111.37. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 2, f. 192v.38. Gheorghe Andreica, Mãrturii... mãrturii..., pp. 113-116.


(fusese paraºutat din Germania ºi anchetat de Alexandru Nicolschi), i-a cerut sãfoloseascã bãtaia, dar ºi privarea de somn ºi celelalte metode39.

Pe parcursul toamnei au mai fost torturaþi ºi alþi muncitori ori personaje importantepentru regim, în diverse camere. Printre victime s-au numãrat Nicolae Zeriu (ºefulCorpului Muncitoresc Legionar Timiºoara), Ion Chirilã (din grupul de rezistenþãarmatã condus de Nicolae Doran), Ion Bãlan (ºef de organizaþie), maiorul RomeoIonescu, Iosif Gavaginã, Marin Mandiu, Macovei Pop, Filip Oprea (paraºutat înMunþii Bucovinei), Ion Tâmpa (ajutorul al Corpului Muncitoresc Legionar Timiºoara),Artemie Colibaba (ºef legionar în judeþul Rãdãuþi), Ion Botoacã, Simion Telea,Petre Marinescu, Emil Gligor ºi alþii40. Ion Tâmpa �a fost serios bãtut ºi supus laeforturi fizice din care cauzã în noaptea zilei de 1 Decembrie 1950 a murit încamera 102�, deºi agresorii ºi gardianul s-au speriat ºi l-au chemat pe medic, carea încercat sã-i facã douã injecþii pentru a-l întãri41.

Agresorii au beneficiat de mai multe avantaje în urma colaborãrii cu BiroulInspecþii. Astfel, deºi regulamentul prevedea cã doar cei condamnaþi pentru trecereailegalã a frontierei aveau dreptul sã primeascã pachete de acasã, mai mulþi lideri aidemascãrilor au primit pachete cu alimente de la rude, cu aprobarea directoruluiGheorghiu ºi a ofiþerului politic Sucigan: Alexandru Popa �Þanu�, Nicolae ºiMihai Livinschi, Vichente Murarescu, Cornel Popovici, Constantin Bogos, VasileToldiºan ºi alþii. Unii dintre ei au primit chiar dreptul la vorbitor cu rudele: VasileToldiºan (cu soþia), Nicolae ºi Mihai Livinschi (cu mama lor), Octav Grama (cusoþia), Silvestru Nanu (cu tatãl), Cristian Paul ªerbãnescu (cu unchiul). De asemenea,alimentele confiscate din diferite motive (majoritatea pentru depãºirea limitei dekilograme permise) deþinuþilor care aveau dreptul la pachet erau împãrþite de ofiþeriipolitici tot liderilor demascãrii, astfel încât Popa, Grama, Matei, ªerbãnescu ºi alþicâþiva au beneficiat în numeroase rânduri de miere, unt, brânzã, slãninã, prãjituri,bomboane, þigãri � toate lucruri la care deþinuþii de rând nu puteau decât sã viseze.Recompensarea colaboratorilor cu favoruri ºi alimente era una din principalelemetode de apropiere a informatorilor ºi fusese aprofundatã de ofiþerii politici înºcoala de cadre organizatã de Tudor Sepeanu în februarie-aprilie 195042.

Primenirea agresorilor. Lotul Târgºor

Pe 10 decembrie 1950 a ajuns în Gherla un transport de deþinuþi elevi aduºi de laînchisoarea Târgºor care avea sã influenþeze semnificativ desfãºurarea acþiuniiviolente. Printre ei se afla ºi un grup din zona Moldovei, apropiat de ideile

39. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 2, f. 193v.40. Ibidem, vol. 1, f. 448; Ibidem, vol. 2, ff. 194; 262; Ibidem, vol. 5, f. 41; Ibidem,

vol. 6, ff. 21, 112.41. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 5, f. 41.42. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, ff. 43-45.


�reeducãrii� încã din perioada de detenþie din Suceava, care încercase, deºi fãrãprea mare succes, sã continue activitatea ºi la Târgºor. Popa �Þanu� ºi apropiaþiilui au simþit potenþialul grupului de a da cadre noi pentru �demascãri�, necesareodatã cu transferul tot mai multor loturi de deþinuþi cãtre coloniile de muncã, ºi aupurces la intimidarea lor într-o întâlnire special aranjatã.

Octav Grama ºi Popa �Þanu� le-au reproºat elevilor cã acþiunea lor nu a datrezultate în Târgºor fiindcã nu a avut �miez� (o reþea de informatori) ºi cã metoda�reeducãrii� prin convingere este una oportunistã ºi caducã, iar pentru a-i convinge,i-au luat la bãtaie pe doi dintre ei, Florin Bârsan ºi Romeo Iosipescu. Puºi astfel îngardã, elevii s-au reorientat rapid, cei mai mulþi dintre ei, în frunte cu Stoian,adoptând punctul de vedere al lui Popa. De altfel, Stoian l-a turnat imediat pe uncoleg de al sãu, Mihai Niþã, care se plânsese directorului cã la camera 99 au loctorturi. Totodatã, el i-a îndepãrtat din grupul sãu pe Bârsan, Iosipescu ºi IosifCobzaru, încropind un alt comitet, format din Traian Ungureanu, Marcel Buta,Ioan Ignat ºi Octavian Toma. Ungureanu a fost repede înlocuit însã cu ªtefanApãvãloaie, fiindcã s-a opus introducerii torturilor43.

Cazaþi în camera 99, una dintre cele mai mari din închisoare, elevii au primitmânã liberã de la Popa �Þanu� ºi Mihai Livinschi sã porneascã acþiunea între ei.Stoian a discutat cu cei doi metodele de torturã pe care urma sã le aplice, Livinschidându-i chiar un picior de pat pentru momentul declanºãrii busculadei, pe care ºil-a ascuns sub mânecã. Pasul urmãtor a fost discutarea metodei în cadrul comitetuluidin camerã. Practic, Stoian le-a cerut sã se declare pentru sau împotriva demascãrilor,sub ameninþarea cã cei care vor refuza, vor fi �constrânºi� sã o accepte. Unul dintreelevi, Nicolae Burghelea, a fost lovit cu palma peste faþã, spre a fi dat ca exemplu.Odatã lãmurite lucrurile în comitet, Stoian a extins discuþia la nivelul întregiicamere, în care erau circa ºaizeci-ºaptezeci de elevi. Din aceºtia, opt au refuzatsã-ºi facã demascarea, deºi au fost ameninþaþi cu bãtaia: Gheorghe Cîrtea, CorneliuBododel, Gheorghe Banciu, Vasile Ilea, Mihai Mucea, Iulian Cocâlnãu, PetreMãzãreanu44.

Pe 24 decembrie 1950, dupã o scurtã perioadã în care s-au fãcut demascãrileverbale ºi fiecare a vorbit despre el, deºi mai degrabã formal ºi superficial, s-atrecut la prima victimã: Mihai Niþã. Agresorii l-au obligat sã frece pe jos încamerã, spre amuzamentul lor, mai apoi punându-i ºi pe ceilalþi rezistenþi la acelaºiexerciþiu. Neintuind mecanismele acþiunii, Niþã i-a raportat cu prima ocazie gardianuluiAugustin Vãºcan faptul cã este bãtut în camerã ºi i-a cerut sã fie izolat în altãcelulã, altminteri va intra în greva foamei. Vãºcan i-a spus totul lui Sucigan, carei-a cerut sã îl mute în camera 104. Aici a fost bãtut de Mihai Livinschi cu piciorulde la pat la tãlpi ºi la fund, mai târziu fiind lovit ºi de Cornel Popovici ºi de Stoian,care adusese declaraþiile date de Niþã la camera 99. Speriat de ce i s-a întâmplat lui

43. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 4, ff. 7v-9.44. Ibidem, f. 12.


Niþã, Traian Carpiuc i-a cerut ºi el lui Vãºcan sã fie mutat, ca sã nu pãþeascã la fel,dar situaþia s-a repetat: a fost dus la 104 ºi torturat la Livinschi. Întors în camera99, a fost bãtut ºi aici pânã când a ajuns la concluzia cã ºi-a fãcut demascarea ºi aînceput sã batã la rându-i45.

Din acest prim lot au fost torturaþi circa 30 de elevi, dar în timp componenþacamerei a suferit modificãri. Mihai Livinschi, Vichente Murarescu, Octav Botez ºiLiviu Boeru au îngroºat rândurile agresorilor la începutul lui 1951, iar una dinprimele misiuni ale noului comitet a fost torturarea deþinuþilor care urmau sã plecela colonia de muncã Baia Sprie: Mihai Niþã, Octavian Mogoº, Gheorghe Mântulescu,Dan Staicu, Vasile Alupei, Sorin Botez, Pavel Mihalcovici46. Tot în aceastã perioadã,profitând de lotul de la Târgºor, Popa a mai înfiinþat trei camere pentru demascãri:80 (sub conducerea lui Liviu Boieriu), 81 (Vichente Murarescu) ºi 82 (OctavBotez)47, dar activitatea lor a fost scãzutã.

În tot acest timp, strângerea informaþiilor din toatã închisoarea continua prinintermediul deþinuþilor infiltraþi în poziþii cheie. Dupã eliberarea lui VladimirCãlinici la 31 ianuarie 1951, locul sãu în echipa sanitarã a fost luat de AristotelPopescu, pregãtit de Sucigan ºi Popa �Þanu� pentru munca informativã; de altfel,în aprilie 1951 Popescu avea sã semneze chiar ºi un angajament oficial de informator.Principalele sale misiuni au fost supravegherea doctorului Viorel Bãrbos, pe carePopa îl suspecta de favoruri fãcute victimelor, ºi a unui alt membru al echipeisanitare, Mihai Jianu, ºi el bãnuit de lipsã de sinceritate. Notele lui Popescu auconfirmat amândouã bãnuielile48, iar Jianu avea sã fie pedepsit pentru atitudineasa.

Pe mãsurã ce acþiunea lua amploare, au fost înfiinþate ºi alte celule pentrutorturã. Pe 13 decembrie 1950 Ion Voin a fost însãrcinat cu pornirea acþiunii lacamera 101, fiind lãudat de Popa �Þanu� pentru activitatea depusã pânã atunci ºiexperienþa pe care o câºtigase, dar accentul trebuia sã cadã pe metodele de epuizarefizicã prin exerciþii ºi poziþii chinuitoare în detrimentul bãtãilor propriu-zise.Muncitorii chinuiþi aici începând cu Ajunul Crãciunului au fost Pavel Franco,Nicolae Pãduraru ºi Gheorghe Ardei49, ultimul fiind un fost membru al grupãriide rezistenþã armatã condusã de Gheorghe Arsenescu. Profitând de diversitateacondamnaþilor care îºi executau pedeapsa în Gherla, Securitatea a supus anchetelorsuplimentare conduse de echipele lui Popa �Þanu� mai multe persoane care avuseserãun rol important în rezistenþa anticomunistã ºi de la care nu reuºiserã sã scoatã totce îi interesa prin ancheta clasicã. Aºa se face cã au fost schingiuiþi în Gherlanumeroºi membri ai grupurilor de rezistenþã armatã sau sprijinitori ai lor, caGheorghe Hachenselner, Martin Moater, Nicolae Horescu, Mihai Timaru, Constantin

45. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 4, ff. 10-11.46. Ibidem, ff. 10v, 205-206.47. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, ff. 27v-28.48. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 2, f. 194v.49. Ibidem, vol. 5, f. 42.


Paraginã, ºi este foarte probabil ca multe din informaþiile oferite de ei sub torturãsã fi condus la prinderea unora dintre cei care rezistau încã în munþi50.

Peste iarnã violenþele s-au mai temperat, probabil datoritã deceselor înregistrate,însã deja trecuse suficient timp pentru ca acþiunea sã cuprindã mare parte dinetajul III al închisorii. Practic, la începutul lui 1951 �demascãri� aveau loc încamerele 96 ºi 98 (cu un comitet condus de Vasile Puºcaºu, Vichente Murarescu,Grigore Romanescu), 99 (Ion Stoian, ajutat de Marcel Buta, Gheorghe Simionovici,Gheorghe Gorgos, Florin Bârsan), 102 (Ioan Cerbu, Ion Voin, Marin Aldea), 103(sub conducerea lui Aristotel Popescu, Mihai Niþulescu, Nichifor Vereºmorteanu,Adrian Lupescu) ºi 104 (unde acþionau Mihai Livinschi, Gheorghe Bãrgãoanu,Cornel Popovici)51.

Au existat însã ºi celule în care acþiunea a continuat pe tot parcursul iernii.Liderii camerei 98, Vasile Puºcaºu ºi Vichente Murarescu, au acþionat în perioadanoiembrie 1950-martie 1951 asupra mai multor deþinuþi ca Ioan Rãu, Niculae Biriº,Gheorghe Hachenselner, ªtefan Stana, Martin Moater, Virgil Botez, Garofil Dimciu,Vasile Dumitru, Simion Telea. Majoritatea victimelor erau împiedicate sã doarmãºi þinute în picioare cu mâinile ridicate ºi cu greutate atârnatã de spate, dar VasilePuºcaºu, cunoscut ca unul dintre cei mai violenþi agresori, a lovit în numeroaserânduri cu coada mãturii la tãlpi, pe fese sau chiar în piept52.

Un caz special în aceastã camerã a fost cel al deþinutului de drept comun VasileDumitru, adus spre a fi torturat de cãtre Gheorghe Sucigan de la închisoarea Dej,unde fusese pedepsit pentru indisciplinã. Sucigan li s-a adresat vulgar agresorilor:�îi dai câte un pumn, f... dumnezeii mamei lui, de sã-l urci la pod (podul închisoriiera locul în care erau duse bagajele celor care mureau � n.n.)�. Dumitru a fost lovitîn piept ºi pe spate de cãtre Vasile Puºcaºu, Vichente Murarescu ºi GrigoreRomanescu, dar se pare cã a fost bãtut ºi de agresori din alte camere (AlexandruPopa, Octav Grama, Cristian ªerbãnescu)53. Fiind un tip recalcitrant, el a încercatde mai multe ori sã raporteze gardienilor cã este schingiuit, o datã reuºind sãvorbeascã cu Sucigan, dar singurul rezultat a fost un supliment de torturã. Dupãmai multe bãtãi, Vasile Dumitru a murit. Gardianul Nichi Dãnilã l-a certat pePuºcaºu pentru aceastã crimã, spunându-i cã el nu înþelege astfel de lucruri. În cele

50. Agresorii susþin cã Hachenselner a divulgat numele ºi adresele celor care îi sprijineau pemembrii grupului Arsenescu, Moater ºi Horescu ar fi recunoscut legãturile pe care le aveagrupul lui Spiru Blãnaru ºi elementele de sprijin din rândul populaþiei. În lipsainformaþiilor scrise, nu putem ºti cu certitudine dacã datele oferite erau corecte sau, aºacum s-a mai întâmplat, doar pentru a pune Securitatea pe piste false, cu toate cã tindemsã creditãm prima variantã. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 6, ff. 52-53.

51. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 28v;Costin Meriºca, op. cit., pp. 28-30.

52. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 6, ff. 21-22, 32.53. Ibidem, f. 32; ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/

1953, f. 30.


din urmã, Puºcaºu l-a turnat pe gardian ofiþerului politic, cerându-i sã nu se maiamestece în lucruri care nu îl privesc54.

ªi la camera 104 au fost înregistrate bãtãi la sfârºitul lui ianuarie-mijlocul luifebruarie 1951. Dupã ce o perioadã de câteva zile colaboratorii demascãrilor aucreat o atmosferã ostilã regimului pentru a antrena ºi viitoarele victime în activitãþiinterzise, pe 29 ianuarie agresorii s-au nãpustit asupra lui Constantin Pilat, legându-lde mâini ºi lovindu-l pânã la ora 4 dimineaþa. Exasperat, Pilat a oferit o serie deinformaþii fabulatorii pe probleme de �spionaj� � noua obsesie a grupului Popa�Þanu�. De altfel, din aceastã perioadã au început exagerãrile ridicole, cantitateainformaþiilor fãcând irelevantã calitatea lor, ceea ce a condus la intoxicarea Securitãþii.De exemplu, obligat sã spunã cât mai multe, Pilat a vorbit despre transporturile detrenuri dintre România ºi URSS, despre spionajul fãcut pentru imperialiºti, titoiºti,liberali, despre organizaþiile pe care le-a cunoscut, armele pe care le-a ascuns,persoanele care l-au gãzduit, persoanele care deþineau valutã strãinã etc55. În camerãau mai fost torturaþi Dumitru Burtea, maiorul Romeo Ionescu, Traian Smultea, iardin comitet au fãcut parte Mihai Livinschi, Vasile Puºcaºu, Cornel Popovici,Mircea Târnoveanu, Traian Gãbureac56.

În alte camere, ca de pildã la 105, acþiunea luase forma primarã a unei �reeducãri�prin conferinþe ºi discuþii. Cu toate acestea, deþinuþii care ascundeau informaþiiimportante erau duºi pentru anchete brutale în camerele 96, 97, 98, unde cel maiactiv agresor a fost Vasile Puºcaºu, ajutat ocazional de Alexandru Popa, MihaiLivinschi, Cornel Popovici ºi Cristian Paul ªerbãnescu57. Dupã modelul lui Þurcanu,Popa a încercat sã-ºi înspãimânte victimele, fãcându-i sã creadã cã nu va existaniciodatã scãpare: lui Pilat i-a spus cã va rãmâne legat de el indiferent în ceînchisoare va ajunge ºi chiar în libertate. Mai mult decât atât, l-a ameninþat cã dacãnu-i va respecta ordinele, îi va ucide familia ºi l-a prevenit sã nu caute sã fugã pestegraniþã dupã eliberare, cãci puterile sale sunt mai mari decât ale Securitãþii58.Desigur cã un astfel de discurs pare astãzi uºor ridicol, însã nu trebuie sã uitãmatmosfera de groazã în care trãiau victimele sãptãmâni sau luni la rândul, astfel cãnu e de mirare cã mulþi cedau presiunilor psihologice de acest gen.

În lipsa violenþelor, majoritatea agresorilor provocau discuþii împotriva regimuluiîn camerele în care erau trimiºi ºi încercau sã adune informaþii. Aºa a procedatGheorghe Popescu, care în perioada ianuarie-mai 1951 a fost plimbat prin camerele57, 53 ºi 5559, dar ºi alþi deþinuþi, cãrora li se cereau tot mai multe note.

Repornirea bãtãilor pe scarã largã a fost consecinþa directã a dorinþei BirouluiInspecþii. Gheorghe Sucigan i-a adunat pe liderii agresorilor într-o celulã pe data de20 martie 1951 ºi i-a întrebat cum se simt, dacã mai pot ºi mai doresc sã continue

54. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 6, ff. 32v, 90.55. Ibidem, vol. 7, f. 186.56. Ibidem, f. 192.57. Ibidem, f. 190.58. Ibidem, f. 202.59. Ibidem, vol. 5, f. 340.


acþiunea, sugerându-le totodatã un rãspuns pozitiv prin promisiunea reabilitãrii faþãde regim. Toþi cei prezenþi (Vasile Puºcaºu, Vichente Murarescu, Ioan Cerbu,Mircea Târnoveanu, Cornel Popovici, Alexandru Popa ºi Ion Voin) s-au declarat deacord cu reluarea torturilor60. Agresorii conduºi de Ion Voin ºi Cornel Popovicii-au torturat în aceastã perioadã la camera 101 pe Ion Preotescu, Ion Stoia, PaulCotârlã (membru în grupul de rezistenþã condus de Nicolae Doran), maiorulConstantin Ionescu (membru în grupul colonelului Vasile Popa din Turnu Severin)61.

Colaborarea cu agresorii nu era nicio garanþie cã pericolul a trecut definitiv.Deconspirat ca oportunist de notele lui Aristotel Popescu, Mihai Jianu a fost bãtutla sfârºitul lui martie de Alexandru Popa, care i-a cerut sã-ºi facã din nou demascarea,dupã care l-a trimis pentru alte torturi în camera 106, sub îndrumarea lui VasilePuºcaºu, Constantin Bogos ºi Marcel Armeanu62.

Începutul lunii mai 1951 a gãsit închisoarea Gherla mai sãracã cu câteva sute dedeþinuþi trimiºi la Canalul Dunãre-Marea Neagrã, astfel cã agresorii au fost nevoiþisã se reorganizeze. Camera 101 a fost desfiinþatã, iar Ion Voin a devenit ajutorul luiVichente Murarescu la 103 pânã pe 25 mai 1951. De la aceastã datã, Popa �Þanu�a promovat o serie nouã de agresori, recrutaþi în mare parte dintre cei care fuseserãtorturaþi în lunile dinainte: Emil Sebeºan, Sever Pinþa, Gheorghe Rãdoi, FranciscCiura, Octavian Potra, Nicolae Pãduraru, Nicolae Andronescu, Mihai Niþulescu,Nichifor Vereºmorteanu63.

Printre deþinuþii torturaþi în luna iunie s-au numãrat: Emilian Duicu (favorizatoral grupului de rezistenþã armatã Petru Domãºneanu), Vinug Gavruº, Sabin Vãran(fost deputat în Marea Adunare Naþionalã), Anghel Vlad (membru al grupului derezistenþã ªtefan Popa), Nicolae Mãran64. Un al doilea lot a plecat spre Canal pe24 iunie 1951 ºi a cuprins mai mulþi agresori: Ion Voin, Ioan Cerbu, Corneliu Melinte,Emil Sebeºan, Mihai Niþulescu, Octavian Potra65.

Torturile atroce din aceastã perioadã au determinat o nouã serie de decese. Înperioada august-septembrie 1951, Aristotel Popescu a fost chemat sã îi îngrijeascãpe Petre Popescu (avea echimoze ºi edeme pe tot corpul) ºi Ion Dincã (plin devânãtãi, nu putea urina ºi delira). Toate încercãrile sale de a-i resuscita au fostzadarnice, ambii decedând în scurt timp. Popescu fusese bãtut de Ioan Cerbu,Grigore Romanescu ºi Aurel ªindrilaru, dar lovitura fatalã i-a fost aplicatã deAlexandru Popa, care l-a bãtut cu un picior de prici peste piept. Dupã aceastãbãtaie, Popescu n-a mai putut mânca deloc66.

Agresorii nu lãsau nimic la voia întâmplãrii ºi cãutau sã protejeze administraþiade orice eventual pericol: pentru cã urmele de violenþã nu puteau fi trecute drept

60. Ibidem, f. 43.61. Ibidem.62. Ibidem, vol. 7, f. 173.63. Ibidem, vol. 5, f. 44.64. Ibidem.65. Ibidem, f. 64.66. Ibidem, f. 257.


cauzã a morþii fãrã sã o incrimineze, Aristotel Popescu a falsificat fiºele celordecedaþi. Deþinuþii i-au ascuns aceste cazuri doctorului Bãrbosu, spre nemulþumireaacestuia, care ºtia cã el va fi cel tras la rãspundere67.

Camera 99

Vara anului 1951 a adus modificãri importante în desfãºurarea acþiunii în închisoriledin România. Centrul de greutate s-a mutat complet în Gherla odatã cu oprireatorturilor din Piteºti la sfârºitul lunii mai, iar aceastã stare de fapt s-a consolidat înluna urmãtoare, când a violenþele au cãpãtat o ºi mai mare intensitate în penitenciarulclujean. Torturile atroce din perioada iunie-septembrie 1951 au transformat camera99 în echivalentul macabru al camerei 4-spital din Piteºti.

Camera 99 era o camerã mare, circa 25/15 m, avea mai multe geamuri cu gratii înperetele dinspre curte. În celãlalt perete, cel opus, geamurile fuseserã zidite. [�] Încamera 99 propriu-zisã intrai printr-o camerã mai micã, de ¾ metri, unde era ºi WC-ul,care de fapt servea drept camerã de torturã. Camera 99 nu avea paturi sau priciuri, înpartea unde erau geamurile erau numai rogojini întinse pe jos ºi pãturi68.

ªi de aceastã datã scenariul a fost respectat întocmai, iar agresorii au creat oatmosferã propice discuþiilor împotriva regimului pânã pe 12 iunie 1951, când lastrigãtul lui Vasile Puºcaºu �pânã când cu legionarismul�, s-au închis geamurile dela camerã ºi victimele au fost imobilizate ºi bãtute. Gheorghe Paraschiv, de exemplu,a fost trântit la pãmânt, legat la ochi ºi gurã cu un ºervet ºi bãtut la tãlpi, la fundºi la cap pânã la leºin. În toatã sãptãmâna care a urmat a fost þinut în poziþie fixã(în ºezut, cu mâinile atingând vârful picioarelor) zi ºi noapte, cu douã plantoanelângã el, ca sã nu poatã dormi. Ulterior a fost anchetat de Vichente Murarescu, IonStoian, Grigore Romanescu. Vasile Puºcaºu, dar ºi de cãtre Sucigan, care l-a bãtutpentru cã încercase sã mãrturiseascã faptul cã declaraþiile luate sub torturã eraufalse. În urma corecþiei fizice � a fost lovit cu capul de pereþi � Paraschiv a revenitsperiat: �sã trãiþi domnule slt. tot ce am spus este adevãrat�69.

Perioada de maximã intensitate a torturilor a început însã la 1 iulie 1951. Subconducerea lui Vasile Puºcaºu ºi Mihai Livinschi au fost torturaþi aici în perioadaiulie-octombrie o serie întreagã de persoane care erau bãnuite a ascunde materialimportant pentru regim: Constantin Ionescu, pr. Papken Keropeian, AlexandruPiticar, Constantin Teja, Ilarie Rusu, Traian Popescu �Macã�, Iosif Marghita,Vintilã Vais, Virgil Maxim, Constantin Lupoaie, Aurel Obreja, Aurelian MarcuStoica, Ion Ismanã, Dumitru Neagu, Adrian Vinu, Dan Tudor, Anghel Avram,

67. Ibidem, vol. 2, f. 196.68. Mihai Timaru, Memorial din cotul Carpaþilor�, INST, Bucureºti, 2005, p. 78.69. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 7, ff. 3-6, 25.


Adrian Herlea, Gheorghe Bãlan, Mihai Timaru, Alexandru Prodan, Valeriu Iorga,Nicolae Mãgirescu, Savel Gheorghiþã, Eugen Dimitriu, Sabin Vãran, DrohobeckzyAttila Anton, Hájek Zoltán, Radu Ciuceanu, Constantin Fântânã, Vasile Perca, IonPotcoavã, Romeo Ionescu, Vasile Bozeºan, Vasile Zottu, Petre Condrea, AlexandruProdan, Ion Soare, Achim Banu, Constantin Pascu, Anatoli Vasilache, VictorMoraru ºi alþii70.

Bãtaia a pornit în seara de 1 iulie, dupã ce Virgil Maxim a refuzat provocarea dea vorbi despre �viaþa legionarã�. Vasile Puºcaºu a condus echipa de agresori (IonStoian, Grigore Romanescu, Alexandru Popa, Constantin P. Ionescu ºi alþii) ºi i-autrântit la pãmânt pe ceilalþi, i-au legat la ochi ºi la gurã, dupã care le-au aplicatlovituri pe tot corpul timp de câteva ore, cãlcându-i în picioare la propriu. Pestenoapte, victimele au fost þinute cu spatele la perete, mâinile legate ºi ochii acoperiþicu o cârpã71.

A doua zi dimineaþa torturile au fost coordonate de Grigore Romanescu, deºi încamerã venise ºi Popa �Þanu� pentru a culege informaþii de la cei dispuºi sãvorbeascã. Aurelian Marcu Stoica a fost lovit toatã ziua cu o coadã de mãturã în capºi peste tot corpul, a fost obligat sã se loveascã singur cu capul de perete, sã facãtumbe ºi flexiuni. Aurel Obreja descrie învãlmãºeala din timpul bãtãilor:

Fiecare mã apuca de unde ajungea. De haine, de gât, de nas. Când cu picioarele în sus,când cu picioarele în jos. Când bruftuluit la dreapta, când la stânga. Eram aruncat cao minge. Ca atunci când copiii înfierbântaþi de joacã lovesc în minge cu înverºunare.Loveau cu tot ce aveau. ªi aveau atâtea obiecte, toate dinainte pregãtite, pe care noi nule vãzuserãm. Loveau cu bucãþi de lemn din capete de prici, cu stinghii aduse de laateliere, cu capete de lemn de foc, cu frânghii rãsucite ºi muiate în apã, cu bucãþi decablu electric ce aveau la mijloc sârmã metalicã, cu centuri, cu linguri, cu furculiþe, cutot ce poate sau nu poate mintea sa-ºi imagineze. Nu conta unde loveau ºi nici ce puteasã se întâmple. Nu þineau cont cã din acea loviturã puteai sã mori sau sã rãmâi infirm.Loveau în cap, în burtã, în coaste ºi peste tot, care pe unde apuca, fãrã milã, fãrãcruþare. Au început sã chiuie, sã strige, sã urle, ºi în lovituri neîntrerupte au început sãne plimbe prin camerã, sã înconjoare camera cu un vacarm ce nici în iad nu putea fiimaginat72.

În sãptãmânile urmãtoare Stoica ºi ceilalþi membri ai grupului, Aurel Obreja,Virgil Maxim, Ion Ismanã, Constantin Lupoaie ºi Dumitru Neagu, au fost forþaþi sãse sãrute în fund, sã se tragã de organele genitale, sã þinã în gurã un bãþ mânjit defecale, sã stea în poziþii chinuitoare ore în ºir. Chinurile nu se opreau însã aici:noaptea nu a fost lãsat sã doarmã, iar mesele trebuia sã le serveascã stând îngenunchi, cu mâinile la spate, cãzând de multe ori cu faþa în mâncarea fierbinte saulovindu-se de ciment.

70. Ibidem, vol. 5, ff. 341, 397; Ibidem, vol. 6, ff. 21-22; Ibidem, vol. 8, f. 4; Ibidem,vol. 9, ff. 22-23.

71. Ibidem, vol. 7, f. 393.72. Gheorghe Andreica, Mãrturii... mãrturii..., pp. 128-129.


Obligat sã îngurgiteze fecale, Aurel Obreja a vomitat totul ºi drept pedeapsã i s-adat sã bea urinã ca sã-ºi �clãteascã� gura: �Ajunge. De acum e sãtul de bunãtãþi.Trebuie sã bea ºi ceva lichid. Dupã cãcat, ce poate fi mai potrivit decât piºatul?!�.Cel care îl bãtea era un bun prieten, care ºi-a cerut scuze ºoptit: �Iartã-mã, Aurele,cã nu mai pot� ºi l-a lovit încet de tot. Obreja i-a cerut sã dea mai tare, ca sã nu fiedescoperit ºi chinuit la rândul lui73.

Într-una din nopþi, Stoica a fost bãtut sistematic cu un prosop împletit: întâi lacap, apoi pe fiecare parte a corpului ºi pe membre. Când ºi-a revenit din leºin, is-au legat bagaje ºi greutãþi de mâini ºi de spate pânã când corpul i-a cedat din nou.De aceastã datã, trezirea din leºin s-a fãcut cu ajutorul ciomegelor ºi a apei reci.Altã datã, grupul a fost dezbrãcat la piele, bãtut la tãlpi ºi la fund, apoi întors cufaþa la perete pentru a le permite celorlalþi din camerã sã-i scuipe în fund. Nemaiputândsuporta chinurile, Stoica a cerut apã, dar agresorii le-au cerut colegilor lui sã-lscuipe în gurã pentru a-i potoli setea. În urma acestor bãtãi, Stoica avea capulumflat, plãgi pe tot corpul, iar corpul ºi picioarele îi erau atât de umflate de lasutele de flexiuni pe care le fãcuse, încât nu mai simþea nimic ºi se prãbuºeaconstant pe ciment74. Torturarea celor ºase a înspãimântat pe toþi cei din camerã:

[Vintilã Vais]: Menþionez in mod categoric cã intensitatea torturilor administrate celorde mai sus (Lupoaie, Obreja ºi Ismanã � n.n.) inclusiv lui Maxim, Stoica ºi Neagu afost atât de înfricoºãtoare încât eu am avut convingerea cã se urmãreºte lichidarea lorprintr-o moarte groaznicã. Numai evenimentele pe plan intern în cadrul MAI-ului, dintoamna anului 1951 i-a salvat dela o moarte sigurã, dacã bineînþeles nu au fost omorâþiîn urma mea75.

Vasile Pãvãloaie i-a zdrobit degetele de la mâini ºi picioare lui Constantin Tejacu ajutorul unui cleºte de lemn, iar Mihai Livinschi i-a smuls unghiile. Teja a fostbãtut peste fluierele picioarelor, cu coada de mãturã peste cap76, iar în urmaloviturilor încasate i s-au fracturat trei coaste. În urma unei bãtãi a fost dus la baiepentru a fi resuscitat ºi s-a trezit într-o baltã de sânge. Agresorii l-au ameninþat cumoartea în caz cã va raporta cuiva ce a pãþit, dar Teja nu s-a lãsat intimidat ºi searaa încercat sã-i spunã comandantului de gardã ce se întâmplã în camerã. A fostrepede întrerupt de Constantin Pãvãloaie, care l-a strâns de gât chiar în faþa acestuia,rãmas impasibil. Teja a fost legat la gurã ºi înfãºurat într-o pãturã, dar tot a reuºitsã strige: �domnule ºef mã omoarã� atunci când un alt gardian a venit în camerã77.Cum gardianul nu a reacþionat, cei din comitet l-au pedepsit dupã închidere: Vasile

73. Ibidem, pp. 132-133.74. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 7, ff. 394-196; Ibidem, vol. 8, f. 16v.75. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, f. 206v.76. Peste doi ani, când Teja a fost interogat ca martor în ancheta asupra torturilor din

Gherla, el susþinea cã are dureri de cap zilnice din cauza loviturilor primite de laPãvãloaie. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 7, f. 471.

77. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 118.


Puºcaºu ºi Mihai Livinschi l-au bãtut pânã i-au rupt dantura ºi i-au zdrobit fluierelepicioarelor, lãsându-se cu toatã greutatea pe os în sus ºi în jos �ca la foile deplãcinte�. Timp de ºase luni de zile, Teja a fost chinuit întruna, singurele momentede respiro fiind atunci când în camerã era adusã o nouã victimã, care nu trebuia sãºtie din primele zile ce se întâmplã acolo78.

Agresorii se foloseau ºi de presiuni psihologice pentru a-i determina pe rezistenþisã cedeze:

Mãi bandiþilor, voi nu vã daþi seama ºi nu ºtiþi cã la securitate nu se mai bate? De cecredeþi voi cã fac aceasta aºa? Pãi vã lasã mã bandiþilor sã declaraþi la securitate cevreþi voi, vã judecã ºi dupã aceia vã dã pe mâna noastrã. Aici daþi voi adevãrateledeclaraþii, aici spuneþi voi tot ce aþi fãcut. Dela noi declaraþiile voastre merg înapoi spresecuritate ºi dacã trebue vã mai judecã odatã79.

Preotul armean Papken Keropeian a fost bãtut ºi batjocorit timp de trei luni dezile, fiind lovit cu ciomagul, obligat sã mãnânce materii fecale ºi sã poarte în spategreutãþi de zeci de kilograme. Unul din agresori l-a obligat sã-l tragã de testicule peun alt deþinut ºi sã-L înjure pe Dumnezeu80. De cele mai multe ori însã, bãtãile numai aveau o motivaþie validã, cãci cei torturaþi erau în închisoare de multã vreme(Virgil Maxim, de pildã, era arestat de zece ani) ºi nu mai aveau ce informaþii sãdivulge. În plus, unii dintre ei mai trecuserã prin demascare ºi în camerele din careau ajuns aici ºi nu mai aveau ce sã declare, spre nemulþumirea agresorilor. Tocmaide aceea, torturile au început sã ia forme patologice. Pentru pãstrarea conspirativitãþii,dar ºi fiindcã nu aveau deloc încredere în doctorul Bãrbos, nici victimele bãtutefoarte grav nu erau scoase din camerã, fiind îngrijite de studenþii la MedicinãTraian Gãbureac ºi Aristotel Popescu81.

Au existat ºi cazuri în care agresorii i-au prevenit pe cei care aveau sã le devinãvictime cã vor fi nevoiþi sã îi batã, cerându-ºi scuze pentru slãbiciunea lor. Aºa aprocedat Constantin Opriºan înainte de începerea bãtãii asupra seriei din care fãceaparte Mihai Timaru: �Ochii lui Opriºan erau scãldaþi în lacrimi, cu fiecare loviturãtrimisã cu durere pe trupul meu, cãdea ºi o lacrimã din ochii lui Costache�82.

Violenþele nu s-a limitat însã doar la camera 99. De pildã, la camera 101 uncomitet din care fãceau parte Vichente Murarescu, Vasile Pãvãloaie ºi Marin Aldea,a bãtut mai mulþi deþinuþi cu cozi de mãturã ºi scânduri de la pat pânã când spateleli se înnegrea complet. Bãtãile erau completate de momente de batjocurã, uneleproprii acestei camere: în timpul �orei de râs� trei victime erau legate la ochiîntr-un colþ al camerei ºi împinse în alte victime aflate în colþul opus, lovindu-se

78. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 9, ff. 23-24.79. Ibidem, f. 101.80. Ibidem, vol. 7, f. 104; ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar

nr. 33/1953, f. 248.81. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 118.82. Mihai Timaru, Memorial..., p. 81.


unele de altele spre amuzamentul agresorilor83. O parte dintre cei schingiuiþi aici(Sigismund Bal, Alexandru Piticar) au fost trimiºi pentru continuarea chinurilor încamera 99. Pãrintele Papken Keropeian a fost torturat o lunã de zile la camerele103, 104 ºi 105, dar pentru cã agresorii nu au fost mulþumiþi cu informaþiile pe carele oferea, a fost ºi el mutat la 99. De o cruzime ieºitã din comun a fost ºi torturareacãpitanului Nicolae Mãgirescu, invalid de un picior în urmã unei rãni de pe front,care a fost lovit în mod repetat de Vichente Murarescu peste piciorul infirm84.

Unul dintre cele mai sinistre cazuri l-a constituit schingiuirea deþinuþilor deorigine maghiarã Drohobeczky Attila Anton ºi Hájek Zoltán la camera 101. ªirul detorturi la care cei doi au fost supuºi pe tot parcursul verii este interminabil: þinuþiîn poziþie fixã, legaþi la ochi ºi gurã, bãtuþi la tãlpi ºi la fund, loviþi cu pumnul înpiept sau în spate, plesniþi cu o coadã de bici peste mâini, þinuþi într-un picior maimulte nopþi. Vichente Murarescu i-a pus bucãþi de lemn între degetele de la mâiniºi picioare ale lui Drohobeczky ºi apoi i le-a strâns ca într-o menghinã. Drohobeckzya fost obligat sã-ºi mãnânce fecalele, sã înghitã mâncare fierbinte (care i-a provocatarsuri), sã bea urina lui Hájek (forþat sã micþioneze în gura lui), sã îi mãnâncevoma; i-au fixat un picior de pat în gurã, pe care îl loveau cu un altul, pânã cândi-au rupt un dinte. În plus, a fost supus tehnicii de torturã �picãtura chinezeascã�ºi i s-a smuls pãrul de cãtre acelaºi Murarescu. Hájek a fost ars cu þigara, înþepatcu un ac în fund ºi sã stea cu un bãþ murdãrit de excremente în gurã timp de onoapte. Toate aceste chinuri au durat douã sãptãmâni85.

Cazul Vintilã Vais

La sfârºitul lui mai 1951 în închisoarea Gherla a ajuns un deþinut special, care aveasã joace un rol decisiv în oprirea acþiunii violente printr-un concurs de circumstanþe.Vintilã Vais a fost arestat ca angajat al Ministerului de Interne pentru o presupusãfavorizare a trecerii ilegale de frontierã, în legãturã cu o organizaþie de spionajcondusã de sora lui, Maria Vais. În realitate însã, Vais cãzuse pradã unei rãfuielipersonale cu ministrul adjunct Marin Jianu, despre care avea informaþii compro-miþãtoare.

Agresorii aveau mai multe modalitãþi prin care îºi recrutau victimele, una dincele mai importante fiind reþeaua de informatori de la grefã. Practic, datelepersonale ale oricãrui deþinut intrat în Gherla erau la discreþia lui Popa �Þanu�,Constantin P. Ionescu ºi Mihai Livinschi, iar cei care se prezentau cu un dosardeosebit intrau automat în vizorul lor. Constantin Pilat a atras atenþia de la începutpentru cã a declarat 2.000 de hectare de teren la averea personalã (fiind deci un

83. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 7, ff. 53-54, 58.84. Ibidem, vol. 5, f. 323.85. Ibidem, vol. 7, ff. 422-423, 538; Ibidem, vol. 9, f. 3.


�duºman de clasã�86), iar Vais a fost cel puþin la fel de interesant din cauzaultimului sãu loc de muncã. Chiar de la înregistrarea lui în actele închisorii, Popaa discutat cu el ºi a aflat de reþeaua de spionaj condusã de sora sa, fiind ºi maiintrigat. Pentru a-i câºtiga încrederea, l-a informat cã primise o condamnare dezece ani (deºi fusese judecat, nu i se comunicase sentinþa) ºi apoi i-a cerut luiAristotel Popescu sã afle mai multe în timpul consultului medical.

Acesta n-a pierdut multã vreme ºi l-a convins pe Vais sã vorbeascã, aflândinformaþii compromiþãtoare despre o serie întreagã de personaje dintre cele mai suspuse: Teohari Georgescu, Petru Groza, Lotar Rãdãceanu, Alexandru Nicolschi,Tudor Sepeanu, Marin Constantinescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej ºi alþii. Speriaþide numele impunãtoare, agresorii au redactat o notã în care edulcorau cele spuse deVais, menþionând doar în treacãt numele de mai sus, ºi au trimis-o lui Suciganpentru a-l convinge cã deþinutul trebuie izolat ºi �demascat� la camera 9987.

Mutarea lui la 99 a fost aprobatã de Sucigan ºi s-a realizat în luna iunie, când încamerã Ion Stoian încã acþiona asupra unui grup de elevi. La scurtã vreme rândurileagresorilor au fost îngroºate de Vasile Puºcaºu, Vichente Murarescu, GheorghePopescu ºi Mihai Livinschi. Vais a observat de la început cã deþinuþii controleazãtoate lucrurile în închisoare, mai ales dupã ce gardianul Augustin Vãºcan i-a spuscã îi este interzis sã cearã raport altfel decât prin ºeful camerei ºi s-a speriat deatmosfera provocatoare din camerã. Pe deasupra, pe 19 iunie cei din camerã auaflat cã peste câteva ore vor fi vizitaþi de colonelul Zeller, astfel cã au mutat maimulte pachete de materiale scrise � i s-a spus cã erau broºuri legionare, dar ulteriorVais ºi-a dat seama cã era vorba de �demascãrile� scrise. Aºadar, administraþiaavea grijã sã pãstreze aparenþele de fiecare datã, fiindcã deþinuþii nu aveau voie sãþinã hârtie ºi instrumente de scris în celule.

Bãtaia generalã a început pe 19 iunie 1951 dupã semnalul dinainte stabilit:închiderea celor ºapte geamuri. Victimele au fost legate de mâini ºi picioare, laochi ºi la gurã, dupã care Puºcaºu a þinut un mic discurs în care a strecurat oameninþare de moarte ºi cãtre Vais, în cazul în care nu va colabora cu ei88. De aiciîncolo lucrurile se complicã. Vais susþine în declaraþiile sale cã a fost torturat patruluni de zile ºi descrie în amãnunt bãtãile la care a fost supus. Pe de altã parte, unuldintre agresorii din camerã, Gheorghe Popescu, aratã cã acesta a fost �bãtut însã nugrav�89, iar Radu Ciuceanu, care a stat lângã Vais pe toatã perioada ºederii sale încamera 99, întãreºte acest punct de vedere90, pe care îl creditãm ºi noi. Speriat însãde ceea ce vedea ºi presat întruna sã vorbeascã, Vais a început sã dea declaraþiipeste declaraþii despre personaje din Securitate ºi din partid, majoritatea pure invenþii.

86. Ibidem, vol. 7, f. 206.87. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, ff. 34-35.88. Ibidem, ff. 106-107.89. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 5, f. 341; în mod similar, toþi cei cercetaþi

la începutul lui 1952 în legãturã cu torturarea lui Vais au susþinut cã acesta a fost lovitdoar în treacãt ºi superficial.

90. Interviu cu Radu Ciuceanu, arhiva personalã a autorului.


De altfel, torturile erau atât de intense, încât majoritatea celor care dãdeauinformaþii au început sã inventeze organizaþii ºi persoane, pentru cã erau obligaþi sãscrie întruna, deºi nu mai aveau ce declara. Aºa se face cã Mihai Timaru a implicatîntr-o organizaþie imaginarã activiºti de partid ºi alþi colaboratori ai regimului dinzona sa natalã91, dar avea sã plãteascã scump aceastã sfidare, fiind desfigurat înbãtãi odatã ce Securitatea a descoperit adevãrul. Dupã declaraþiile verbale ºi apoicele scrise, date în faþa comitetului, unii deþinuþi ajungeau în faþa ofiþerilor politicipentru a redacta notele. Gheorghe Paraschiv a profitat de acest moment ºi le-a spuscelor doi cã totul era o fabulaþie datoratã presiunilor la care era supus, dar a fostluat la bãtaie chiar de cãtre Sucigan ºi Avãdani, ceea ce a descurajat pe toþi ceilalþicare ar fi vrut sã procedeze în mod asemãnãtor.

Vais i-a ºoptit într-una din seri lui Alexandru Piticar sã cedeze ºi sã inventeze oriceinformaþii îi cer agresorii, fiindcã nu mai suporta sã îl vadã schingiuit, însã acesta i-arãspuns cã nu mai are ce nume sã dea dupã ce îºi denunþase tot satul, în afara învãþãtoruluiºi preotului. Þãranul Rusu a fost bãtut sub acuzaþia de �spionaj�, o noþiune cu totulstrãinã lui, încât cerea agresorilor, înnebunit, sã i se spunã ce înseamnã, ca sã îºi deaseama dacã are ce declara. Mai târziu, a spus într-o singurã zi peste opt sute de nume92.

Declaraþiile spectaculoase ale lui Vais au ajuns foarte repede pe mâna Securitãþii,care l-a chemat în septembrie 1951 pentru un supliment de anchetã. Radu Ciuceanuaratã cã Vais se hotãrâse sã declare la Bucureºti tot ce se întâmpla în Gherla, fiindconvins cã acþiunea nu era cunoscutã la nivel înalt93. Calculul a fost corect, întrucâtdemascãrile erau o acþiune conspirativã despre care foarte puþini ofiþeri din Securitateaveau cunoºtinþã, iar mulþi dintre cei care erau în temã ºtiau doar cã deþinuþii oferã multmaterial informativ. Profitând de cunoºtinþele pe care încã le avea în Securitate, se parecã Vais a reuºit sã stea de vorbã cu ofiþeri care nu erau la curent cu cele ce se petreceauîn închisori ºi ºi-a retras notele informative, declarând cã i-au fost smulse printorturã, astfel cã aceºtia au ordonat o anchetã aprofundatã pentru a stabili realitatea.

Timp de douã-trei luni, cât au durat cercetãrile preliminare, acþiunea a continuatdin inerþie, impulsionatã vremelnic de sosirea loturilor de studenþi de la Piteºti, înfrunte cu Eugen Þurcanu, la 29 august 1951. Totuºi, bãtãile au scãzut semnificativîn intensitate ºi victimele au putut sesiza cã agresorii au devenit agitaþi ºi nehotãrâþi,repornind ºi oprind din nou bãtãile în mai multe rânduri. De la 1 septembrie 1951,unii din ei au revenit la metodele lipsite de violenþã, ca discursurile pro-marxiste.De altfel, Alexandru Popa a intuit cã va urma o anchetã în aceastã perioadã dincauza declaraþiilor lui Vais ºi Gheorghe Paraschiv, dar ºi a morþii lui Ion Dincã94.

Pe de altã parte, la nivel oficial existã indicii cã Serviciul Inspecþii a ordonat încetareaviolenþelor încã de la sfârºitul lui iulie sau cel târziu mijlocul lui august 1951, chiar dacãrealitatea din teren a fost alta. Aflând cã urmeazã o inspecþie din minister pe 23 august,comitetele ºi-au oprit activitatea pentru câteva zile, ca sã nu existe deþinuþi cu plãgi

91. Mihai Timaru, Memorial..., p. 92.92. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, ff. 131v-132.93. Interviu cu Radu Ciuceanu, arhiva personalã a autorului.94. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 146;

ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 4, f. 140.


deschise în momentul vizitei, iar Avãdani i-a strâns mâna ºi l-a felicitat în vãzul camereipe Vasile Puºcaºu pentru cã nicio victimã nu a raportat oaspetelui cele întâmplate95.

Lotul Piteºti. Ultimele încercãri

Din lotul sosit de la Piteºti pe 29 august, au încercat sã se remarce prin activitatea pe liniademascãrilor Eugen Þurcanu, Constantin Juberian, Eugen Mãgirescu, Cornel Pop ºiAlexandru Mãrtinuº. Odatã cu deþinuþii, la Biroul Inspecþii au ajuns ºi dosarele lor,Þurcanu fiind recomandat ca cel mai bun informator. Totuºi, pentru cã îl ºtia completdeconspirat, Avãdani nu l-a încurajat deloc în acþiunile sale, rupându-i foaia pe care acestanotase deþinuþii care pot lucra ca informatori. Þurcanu i-a propus sã ducã discuþii încamere o perioadã de douã-trei luni, dupã care sã înceapã demascãrile propriu-zise, ºi s-aenervat când Avãdani l-a amânat, cerând sã vorbeascã cu superiorul sãu de la Bucureºti96.

Popa �Þanu� l-a pus imediat la curent atât cu cele ce se întâmplaserã înînchisoare, cât ºi cu materialul rezultat din demascãri, pe care Þurcanu se pare cãl-a studiat în zilele care au urmat. El i-a transmis lui Popa cã la Piteºti a aflat de lao persoanã suspusã cã acþiunea nu mai este în vederile regimului din cauza unuiincident petrecut la Canal despre care s-a aflat în strãinãtate (probabil uciderea luiIon Simionescu � n.n.). La rândul sãu, �Þanu� l-a informat cã Sucigan a ordonatoprirea torturilor în luna septembrie97, astfel cã cei doi au fost nevoiþi sã segândeascã la noi metode de a continua activitatea în favoarea regimului. Dupã maimulte conversaþii cu reprezentanþii administraþiei, Þurcanu s-a convins cã Sucigan�îi cam încuiat�, iar directorul Constantin Gheorghiu este �un moºnegel naiv, darmare diplomat�, speculând încrederea ultimului pentru a devenit conducãtorul defacto al Biroului Tehnic care funcþiona pe lângã ateliere98.

Þurcanu a încercat sã preia conducerea acþiunii, bazându-se pe faptul cã eracunoscut de majoritatea agresorilor, iar unii chiar fuseserã torturaþi de el: laintrarea lui în camera 99 mulþi au luat poziþia de drepþi99. O vreme chiar a participatla bãtãi, torturând un student la Teologie dupã metoda lui preferatã, cãlcatul înpicioare. Trântit la pãmânt cu faþa în sus ºi imobilizat de mâini ºi de picioare, pecare s-au aºezat patru agresori, acesta nu a putut sã schiþeze niciun gest de apãrareatunci când Þurcanu a sãrit cu un bocanc pe gâtul lui ºi cu celãlalt pe burtã,lãsându-se cu toatã greutatea când într-o parte, când într-alta. �Doamne, ce maihorcãia atunci când îl apãsa cu piciorul pe gât, întrerupându-i respiraþia! Ochii încap erau bulbucaþi ºi i se învineþea toatã faþa, încercând sã respire. Þurcanu ridicapiciorul numai atunci când vedea cã moare.�100

95. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 120.96. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1, ff. 316v-317.97. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, ff. 40-42.98. Ibidem, f. 46.99. Ibidem, f. 146v.100. Gheorghe Andreica, Mãrturii... mãrturii..., p. 141.


Totuºi, victimele au observat cã �Þurcanu nu se mai simþea el însuºi, puterniculde la Piteºti, ca sã-ºi impunã numai el puterea ºi voinþa, iar ceilalþi sã asculte de el.La Gherla, puterea ºi voinþa erau împãrþite de-acum�101. În octombrie, majoritateadeþinuþilor au fost scoºi la muncã în ateliere, în funcþie de preferinþe sau demisiunea pe care trebuia s-o îndeplineascã. Încercând sã profite de aceastã nouãextindere, conducerea demascãrilor a hotãrât ca o parte din cei scoºi la muncã sãadopte un comportament provocator, deschis �reeducat�, manifestându-se zgomotosîn favoarea regimului, iar o altã parte sã fie informatori acoperiþi, sã provoace îndiscuþii particulare reacþii împotriva primei categorii, pentru a le putea apoi raporta.În mod paradoxal, cei care adoptau o atitudine fãþiº pro-comunistã se simþeau astfeluºuraþi cã ceilalþi îi ocolesc ºi nu mai sunt nevoiþi sã îi toarne administraþiei.

Unul dintre deþinuþii care fusese torturat în Piteºti, Constantin �Tache� Rodas,a încercat sã previnã câteva cunoºtinþe din judeþ întâlnite în timp ce lucra în ateliersã se fereascã de studenþi, fiindcã aceºtia lucrau ca informatori pentru administraþie.Þurcanu a aflat repede de aceasta ºi s-a hotãrât sã îl ofere pe Rodas drept exemplupentru toþi ceilalþi.

A doua zi, seara, zice Þurcanu: �Bã, vino-ncoace!� M-a dus în celula de alãturi. �Cucine-ai vorbit?� �Cu nimeni.� Nu ºtiam care-a spus. Zic mai târziu: �Aaa, stai,domne, acu� l-am întâlnit pe unu�... Boldoc.� �Ce i-ai spus lu� ãsta?� �Domne, i-amspus sã se fereascã de reeducaþii ãºtia, cã e nenorocire.� În noaptea aia trei inºi, Þurcanu,[Mihai � n.n.] Livinschi, ºi-ncã unu�, nu mai ºtiu cum îl chema, au pus în celula 98salteaua-n uºe, sperând sã nu se-audã dacã þip, ºi mi-au dat o bãtaie ca la cazarmã... Mi-a�pleznit falca aici. Acum e lipitã, da� s-a lipit singurã, fãrã doctor. Aici a crãpat buza... s-alipit ºi ea... ªi-aicea la ochi la fel. ªi la cot p-aici. �Noaptea rãmâi acolo!� În veceu m-amspãlat de sânge. ªi duminicã dimineaþa, Þurcanu mi-a mai dat încã o bãtutã. Mã gândeam:Ce dracu� are ãsta, e nebun la cap? P-ormã m-a luat pã salã, deºi nu se mai circula pesteora patru, nici mãcar gardianul, ca sã nu fie martori. ªi a pus niºte saci d-ãia murdari pestemine, cã curgea sânge, ºi m-a dus în douã-trei camere în care erau studenþi. Deschide uºaºi dã ordin: �Toatã lumea cu faþa la perete!� ªi p-ormã intram io. �Uite banditu� ãsta,ia spune, bã, cum te numeºti!� Ãilalþi când au vãzut sânge ºi capete-aºa, s-au speriat.ªi le-a zis: �Ia uit� ce v-aºteaptã!� Eu vedeam prin sac cã toþi se uitau aºa speriaþi...Apoi mã scotea afarã cu câteva ºuturi, mã ducea la camera-ailaltã ºi tot aºa102.

Octavian Voinea l-a vãzut în aceastã stare ºi spune cã arãta ca �un ghemotoc. Unmuºuroi acoperit cu preºuri murdare de sub care se prelingeau câteva ºuviþe desânge. Nu se distingea nici un fel de formã a trupului omenesc�103.

Scoaterea la muncã nu a însemnat însã ºi oprirea bãtãilor, cãci informatorii carenu se întorceau seara în camere cu destule note sau pur ºi simplu refuzau sã le dea,erau întâi ameninþaþi, apoi pedepsiþi prin bãtaie. Aºa s-a întâmplat cu DumitruBordeianu, care dupã câteva nopþi de torturã (fãrã lovituri la cap, ca sã nu fie vizibil

101. Dumitru Bordeianu, op. cit., pp. 273-274.102. Interviu cu Constantin Rodas, arhiva personalã a autorului.103. Mãrturia lui Octavian Voinea redactatã de Gheorghe Andreica, op. cit., p. 121.


pentru ceilalþi) a ajuns în pragul disperãrii: �Simþeam ºi trãiam groaza cã pesteaceastã limitã nu voi mai putea face nimic. E puþin spus cã-mi doream moartea, îmiblestemam ziua când venisem pe lume ºi-mi trecea prin minte s-o blestem ºi pemama. Era lumea groazei, a urii, a minciunii, a fãþãrniciei, iad pãmântesc, undediavolii ºi slugile lor îi chinuiau pe oameni, ca sã-i facã asemenea lor�104.

Totuºi, în perioada octombrie-noiembrie 1951, pe mãsurã ce trecea timpul,bãtãile s-au rãrit, accentul cãzând pe munca în atelier ºi implicit pe culegerea deinformaþii. Semnalele dinspre administraþie au devenit din ce în ce mai clare însensul dezavuãrii demascãrilor, care erau brusc vãzute de Sucigan (ºi chiar de cãtreConstantin P. Ionescu, legãtura deþinuþilor cu Biroul Inspecþii) ca un supliment deanchetã pe care deþinuþii nu aveau dreptul sã îl facã. Atitudinea lui Sucigan l-adeterminat pe Þurcanu sã vorbeascã cu mai mulþi colaboratori pentru a le cere sãprezinte pozitiv activitatea lor, în caz cã vor fi întrebaþi. La începutul luniidecembrie rãceala era evidentã, iar Þurcanu ºi-a anunþat colaboratorii cã administraþiaGherla �nu mai dã nici un concurs acþiunii�105.

Inevitabilul s-a produs pe 19 decembrie 1951, când mai mulþi lideri ai agresorilor aufost îmbarcaþi pe o dubã cu destinaþia Bucureºti. Din componenþa lotului, deþinuþii ºi-audat seama cã vor fi cercetaþi în legãturã cu acþiunea din Gherla, iar Popa �Þanu� aîncercat sã stabileascã un punct de vedere comun. Þurcanu l-a refuzat însã, spunând cã�mergem fiecare pe cont propriu�. Era destul de liniºtit odatã ce a realizat cã Vais estecel care i-a �dat în gât�, deoarece el nu participase la acþiunea împotriva acestuia.Siguranþa lui Þurcanu provenea din aceea cã se ºtia �vãzut bine de conducere� ºi deci�nu avea nici un motiv sã fie îngrijorat�. Mai mult decât atât, era hotãrât sã nu dea �niciun fel de declaraþie� pentru cã nu a fãcut nimic altceva decât sã aplice directiveleprimite. Nu la fel de sigur era însã în privinþa lui Popa, pe care l-a luat pestepicior: �ce-aº mai râde sã se facã un proces cu Þanu [...] cap de lot�, provocându-iacestuia o reacþie nervoasã: �De ce eu cap de lot când cinstea asta þi-ar reveniþie?�106. Dupã transferul liderilor la Jilava, la conducerea acþiunii informative dinsânul deþinuþilor a rãmas, cu aprobarea Biroului Inspecþii, Constantin Juberian107.

Consideraþii generale. Particularitãþi

Acþiunea din Gherla a avut particularitãþile ei. De exemplu, spre deosebire dePiteºti, unde în afarã de intervenþiile administraþiei din decembrie 1949, ea s-a þinutdeoparte de evenimente, în Gherla s-au semnalat mai multe cazuri în care gardieniiau dat semnalul începerii torturilor sau au bãtut chiar ei pe deþinuþi. Cei menþionaþi

104. Dumitru Bordeianu, op. cit., p. 295.105. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 46;

ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 2, f. 489.106. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, ff. 47,

49v-50.107. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 2, f. 489.


de diverºi deþinuþi sunt Augustin Vãºcan, Nichi Dãnilã, Tiberiu Gabor, dar ºi ceilalþigardieni (Roman, Fekºedi) ºtiau cã se bate108. Nu toþi au colaborat însã cu agresorii,unii dintre ei refuzând pur ºi simplu sã-i ajute cu transferul deþinuþilor; alþii (Vereº,Olteanu, Sabo) intrau în camerele în care se redactau demascãrile scrise, stânjenindu-ipe agresori. Enervat de lipsa de colaborare, Popa i-a cerut lui Cristian ªerbãnescusã rezolve înlocuirea lor cu Augustin Vãºcan, Mihai Lazãr ºi Tiberiu Gabor109.

Organizarea acþiunii a fost pe alocuri deficitarã, datoritã existenþei celor douãgrupuri principale apropiate administraþiei, între care, deºi au încercat sã funcþionezeunitar, au apãrut unele frecuºuri: grupul Alexandru Matei (creat de ofiþerul politicDezideriu Iacob, la ordinele lui Iosif Nemeº) ºi grupul Alexandru Popa. Dar fiecareavea nevoie de celãlalt, pentru cã dacã primul avea relaþia cu administraþia, al doileaavea metoda.

Pentru cã lucrurile porniserã pe aceastã filierã, grupul sosit din Piteºti a trebuiti se alãture celui deja existent ºi sã ºi-l apropie, deºi ar fi vrut probabil sã scape deintermedierea cu Biroul Inspecþii. Cum influenþa informatorilor oficiali din Gherlaera încã mare, conducerea acþiunii de demascare a revenit într-o primã etapã unuiadintre ei: Octav Grama110 (septembrie 1950-ianuarie 1951), abia apoi fiind preluatãintegral de Popa �Þanu�, odatã cu numirea sa ca responsabil pe etajul III de cãtreofiþerul politic, la 1 ianuarie 1951. În mod similar, legãtura directã cu Biroul Inspecþiia avut-o Alexandru Matei (pânã la eliberarea sa de la mijlocul lui octombrie 1950),urmat de Cristian Paul ªerbãnescu111, ceea ce a stânjenit uºor grupul studenþilor.

Popa �Þanu� a câºtigat încrederea lui Sucigan pe mãsurã ce în urma bãtãilorieºeau tot mai multe informaþii, astfel cã dupã eliberarea lui Matei a fost mutat încamera 44 de la etajul I, unde erau încarceraþi toþi cei din grupul acestuia. Pedeasupra, el a primit sarcina de a realiza o statisticã a deþinuþilor, probabil pentrupregãtirea seriei a doua de demascãri, ºi tot acum a reuºit plasarea a doi apropiaþiîn poziþii mobile, Mihai Livinschi fiind numit planton, iar Corneliu Melinte frizer112.

Rivalitatea dintre Grama ºi Popa s-a manifestat spre sfârºitul lui 1950, �Þanu� fiindnemulþumit cã acesta dãdea indicaþii apropiaþilor sãi fãrã sã-l consulte, astfel cã l-aconvins pe ªerbãnescu sã-i aducã în camera 44 pe Sucigan ºi Avãdani, cãrora le-a ceruto reîmpãrþire a sarcinilor în închisoare. Aºa se face cã de la 1 ianuarie 1951, Popa adevenit responsabilul etajului III (ºi, implicit al acþiunii violente), Constantin Bogos afost numit responsabil pe atelierele de producþie, Octav Grama responsabil pe etajul Iºi parter (unde acþiunea era aproape inexistentã, fiind, deci, marginalizat), iar ConstantinP. Ionescu � un alt rezident din vechea echipã a lui Matei � responsabil pe etajul II113.

108. Ibidem, vol. 5, ff. 255-256.109. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 26v.110. Grama s-a implicat destul de activ în demascãri, atât prin bãtaie (a torturat mai muþi

deþinuþi personal), cât ºi prin introducerea unor metode de torturã ca sãrarea excesivãa mâncãrii. În aceastã perioadã, Popa �Þanu� era doar mâna dreaptã a lui Grama.ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 29.

111. Ibidem, f. 24v.112. Ibidem, f. 24v.113. Ibidem, f. 31.


O parte dintre deþinuþi au scãpat de demascãrile din Gherla în luna noiembrie1950, când o comisie din partea Direcþiei Generale a Penitenciarelor condusã decolonelul Ludovic Zeller a ales circa trei sute de oameni pentru munca la CanalulDunãre-Marea Neagrã. Din comisie au fãcut parte ºi directorul închisorii, ConstantinGheorghiu, doctorul Viorel Bãrbos, ofiþerii politici Gheorghe Sucigan ºi ConstantinAvãdani114, aºa încât putem presupune cã cei care rãspundeau de acþiunea violentãau avut grijã sã îi pãstreze în penitenciar pe cei vizaþi pentru torturi. Alte loturi auplecat spre Canal în februarie ºi mai 1951, respectiv Baia Sprie în decembrie1950115.

Imaginaþia morbidã a agresorilor a dezvoltat metode de torturã care au depãºit,pe alocuri, chiar ºi grozãviile din Piteºti. Dacã s-a renunþat în linii mari la sceneteleblasfemiatoare din sãrbãtorile religioase importante, accentul a cãzut mai mult pebatjocorirea personalã. Unii deþinuþi au fost mânjiþi cu materii fecale, au fostobligaþi sã se sãrute sau sã se lingã în anus, sã se scuipe, sã urineze unul în guraceluilalt, sã mãnânce vomã ºi alte lucruri greu de imaginat pentru o minte normalã.

O altã particularitate a acþiunii din Gherla, întâlnitã numai aici, a fost costumareaunor victime în diverse personaje ºi expunerea lor spre batjocura administraþieiînchisorii. Astfel, directorul Gheorghiu, ofiþerii politici Sucigan ºi Avãdani, doctorulBãrbos, sanitarul Vereº ºi câþiva dintre gardieni i-au vãzut pe deþinutul Ion Potcoavãjucându-l pe �Sfântul Ion�, pe Constantin Pilat îmbrãcat în boier ºi pe un alt deþinut(probabil maiorul Romeo Ionescu) în chip de �Harry Truman�116. Au mai fost mascaþidin ordinul lui Popa �Þanu� ºi Dumitru T. Burtea, Ion Ciubreag, Aurel Popescu117.

Mãrimea închisorii ºi categoriile distincte de deþinuþi încarceraþi aici au permisintroducerea unor metode care nu s-au practicat în Piteºti, dar ºi dezvoltarea lordincolo de orice limitã. Torturarea între prieteni ori a ºefului de lot de cãtresubaltern a alunecat în Gherla spre lovirea reciprocã între membri ai aceleiaºifamilii. Florin Munteanu s-a încãpãþânat sã nu divulge nimic oamenilor lui Þurcanuºi a fost confruntat cu tatãl sãu, cãruia i s-a cerut sã-l batã:

Tatãl se uita la Þurcanu ºi-i spune acestuia cu vocea tremurândã, printre lacrimi: Cumsã-mi pãlmuiesc copilul, nu l-am pãlmuit când era mic, cã n-a fost nevoie?! Þurcanuîi spune: Îþi dau ordin sã-l pãlmuieºti. ªi-l împinge pe badea Ilade spre Florin. Ceidoi, tatã ºi fiu, cad unul în braþele celuilalt, se îmbrãþiºeazã ºi zic: tatã, Florine.Þurcanu ºi cãlãii lui se nãpustesc asupra celor doi îmbrãþiºaþi ºi încep sã-i calce înpicioare, sã-i loveascã cu picioarele, cu mâinile ºi ciomegele, pânã când îi fac numaisânge, le curge sângele din cap, din gura ºi din obraz. Pe cele douã victime îi transformãîntr-o masã moartã de carne ºi aºa, dupã ce s-au sãturat de hãcuit, cãlãii i-au târât dincamera 99 în camera de torturã unde au turnat apã peste ei118.

114. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1, f. 253.115. Ibidem, f. 253v.116. Ibidem, ff. 281-282.117. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 30.118. Mihai Timaru, Memorial..., pp. 87-88.


Târgºor (august 1949-noiembrie 1950)

Ridicatã în 1857 pentru a deservi mãnãstirea Crângul Teiului, clãdirea a devenitpulberãrie a armatei în urma secularizarea averilor mãnãstireºti din 1864. Afuncþionat cu aceastã destinaþie pânã în 1882, când a fost transformatã în închisoaremilitarã ºi a adãpostit deþinuþi condamnaþi pentru infracþiuni cu caracter militarpânã la instalarea regimului comunist. Târgºorul a devenit închisoare civilã pe datade 8 mai 1948 prin preluarea ei de cãtre Ministerul Afacerilor Interne1.

Fostã mãnãstire, ctitorie domneascã a lui Vlad Þepeº, aºezatã într-un peisaj fermecãtor,împãdurit, pe malul stâng al râului Prahova (acum cu împrejurimile defriºate ºi satulextins pânã sub zidurile ei), cu biserica aºezatã central în curtea chiliilor, parte dãrâmatãde cutremure de-a lungul anilor, parte transformatã an de an prin reamenajãri ºiconstrucþii adiacente, închisoarea pãstra aerul lãcaºurilor de cult ale meleagurilorromâneºti2.

Penitenciarul a adãpostit douã categorii de deþinuþi politici în primii ani defuncþionare sub regimul comunist: elevii minori, respectiv foºti poliþiºti ºi ofiþeridin SSI. Condiþiile de trai erau mai blânde decât în majoritatea locurilor de detenþiedin þarã, întrucât dispunea de douã curþi de plimbare � una pentru elevi, cealaltãpentru poliþiºti � în care accesul nu era restricþionat, libertate de circulaþie înincintã ºi chiar un fir de apã. Mai târziu deþinuþilor li s-a oferit posibilitatea de alucra în atelierul de þesãtorie sau la bucãtãrie, astfel cã mai mult de jumãtate dinefectiv avea o ocupaþie pe timpul zilei. Administraþia fusese moºtenitã din aniiprecedenþi ºi a aplicat un regim omenesc celor închiºi aici.

Directorul Spirea Dumitrescu avea în jur de treizeci ºi cinci de ani, fusese ofiþerde cavalerie, era foarte elegant ºi mima adeziunea la ideile comuniste. Unul dinelevii de atunci spune cã îi considera mai copii decât erau ei de fapt ºi cã nu i-apedepsit niciodatã din proprie iniþiativã. Directorul adjunct se numea Vasilescu,pãrea ceva mai în vârstã decât Dumitrescu ºi, deºi n-o arãta direct, manifesta o

1. Andrei Muraru (coord.), op. cit., pp. 496-497.2. Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtatã. Abecedar duhovnicesc pentru un frate de

cruce, Editura Antim, Bucureºti, 2002, p. 195.


aversiune faþã de grupul care propovãduia �reeducarea�. Gardienii erau ºi eineschimbaþi: primul gardian Viþel era chiar din localitatea Târgºor ºi era cumnatcu moº Dumitrache, gardianul în vârstã ºi bonom, de care elevii erau foarte ataºaþidin cauza bunãtãþii sale3.

Primele semne ale unor întâlniri publice în cadrul închisorii sunt menþionate laînceputul verii lui 1948 ºi aveau ca protagoniºti un grup de elevi buzoieni neafiliaþipolitic. ªedinþele se þineau duminica dimineaþa, iar vorbitorii erau anunþaþi cu osãptãmânã înainte. De regulã în cadrul ºedinþelor erau discutate capitole din cãrþide ideologie comunistã, precum Capitalul lui Karl Marx. Pe la sfârºitul lui iulie1948, Virgil Maxim a fost invitat ºi el sã þinã o prelegere, alegând sã vorbeascãdespre datoria de a se supune autoritãþii, sprijinindu-se pe un capitol din Epistolacãtre Romani a Sfântului Apostol Pavel, însã s-a declarat împotriva unei �reeducãri� ºia schimbãrii convingerilor deþinuþilor. Reacþia sa a fost condamnatã de directorul ºisubdirectorul închisorii (presaþi de ofiþerul politic, probabil), iar ºedinþele au fostsuspendate4. Dat fiind faptul cã întâlnirile aveau loc în vara lui 1948, când închisoareaîncã nu era foarte populatã (Maxim era închis din 1942), aceasta este singura mãrturiea unor discuþii cu pretenþii de �reeducare� în închisoare, la care au participat puþinielevi. Nu este foarte clar dacã iniþiativa au avut-o elevii ori conducerea penitenciarului.

Majoritatea deþinuþilor au sosit între toamna lui 1948 ºi primãvara lui 1949, pemãsurã ce se pronunþau tot mai multe condamnãri în procesele politice. Eleviiaveau între doisprezece ºi optsprezece ani ºi pãreau �slãbiþi, timoraþi, unii bolnavi,dar cu ochi de luminã dulce, ca niºte îngeri blânzi în faþa cãrora îþi venea sã cazi îngenunchi ºi sã le sãruþi aripile nevãzute�5. Grupul care a acþionat în direcþia�reeducãrii� la Târgºor era aproape în totalitate venit de la Suceava, în vara lui19496. Dintre ei s-a remarcat îndeosebi Ion Stoian, dar ºi Florin Bârsan, RomeoIosipescu, Anton Livinschi, Dumitru Ibãnescu, Gheorghe Tintilã, Iosif Cobzaru,ªtefan Apãvãloaie, Marcel Buta7.

Pânã la sosirea lor atmosfera a fost una relaxatã, impusã mai degrabã de elevidecât de administraþie. De exemplu, Crãciunul anului 1948 a putut sã fie celebrat:

Copiii au organizat o serbare cu obiceiurile tradiþionale româneºti. Raþ, normalist laDeva în ultimul an, a vorbit frumos despre frumoasele datini ºi obiceiuri tradiþionaleromâneºti legate de Naºterea Domnului Iisus Hristos ºi Anul Nou. Au urmat colinde ºirecitãri. Miliþienii asistau la ferestre, desfãtându-se ºi ei la jocul Caprei, al Cãluºarilorºi Brezei. Ziua Crãciunului s-a scurs cu o bucurie potolitã, fiecare purtând în sufletamintiri de luminã din viaþa de familie8.

3. Gheorghe Andreica, Târgºorul Nou. Închisoarea minorilor: 1948-1950, Editura Printeuro,Ploieºti, 2000, pp. 20-22.

4. Virgil Maxim, op. cit., pp. 195-197.5. Ibidem, p. 198.6. Dupã propriile declaraþii, Ion Stoian a ajuns la Târgºor pe 11 august 1949. ACNSAS,

fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 4, f. 2v.7. Gheorghe Andreica, Târgºorul Nou..., pp. 114-116.8. Virgil Maxim, op. cit., p. 217.


La plecarea din închisoarea Suceava, Constantin Bogos le-a cerut lui Stoian ºiCobzaru sã continue activitatea pe linia �reeducãrii� prin contacte cu Securitatea ºiinstructorul politic al PMR. Cei doi au procedat întocmai imediat dupã sosirea înTârgºor ºi i-au propus ofiþerului politic începerea acþiunii, încercând sã-i câºtigeîncrederea prin unele informaþii despre starea de spirit a condamnaþilor. Ofiþerulpolitic proaspãt trimis de Nemeº în penitenciar pentru a conduce acþiunea informativãprovenea din Direcþia Generalã a Miliþiei ºi se numea Ioan Burada9.

Gheorghe Andreica povesteºte cã la scurtã vreme dupã ce a ajuns în închisoare,gardianul i-a anunþat cã unii elevi fac �reeducare� ºi cã va veni cineva sã le expliceîn ce constã aceasta. Ion Stoian le-a þinut un discurs bombastic, în care le-a spus cãvor fi eliberaþi mai devreme ºi vor deveni comuniºti veritabili dacã îl vor urma.Fiindcã cei din camerã l-au ignorat, Stoian ºi-a notat numele lor pe o foaie ºi aplecat. Elevii au fost chemaþi la un program de �reeducare�, în care s-a cititdintr-un curs al partidului bolºevic, o broºurã despre Lenin ºi s-a cântat imnulcomunist �Internaþionala�. Seara, Anton Livinschi ºi Cristescu le-au vorbit încamerã despre inexistenþa lui Dumnezeu ºi o teorie a schimbãrii, dar s-au bucuratde la fel de puþin succes ca ºi în precedenta ocazie. Livinschi ºi Stoian au încercatsã-l convingã pe Gheorghe Andreica de binefacerile �reeducãrii� ºi asistãrii laprogram, dar acesta a refuzat, pretextând cã mai are puþin pânã la eliberare ºi cã ebolnav10.

Activitatea deþinuþilor veniþi de la Suceava se intensifica seara, dat fiind faptulcã ziua aproape toþi elevii stãteau în curte. Deºi încercau sã atragã cât mai mulþiadepþi, de cele mai multe ori discuþiile în favoarea regimului erau purtate doar întreei, într-un dormitor separat11.

Încercãri de �reeducare�, în fapt de schimbare a atitudinii celor închiºi faþã decomunism, au fost ºi conferinþele despre realizãrile regimului þinute de Ioan Buradaºi, dupã plecarea acestuia, de un anume Ion/Dumitru Antonescu, declarat comunistîncã din ilegalitate. Acesta din urmã era poreclit de elevi �moº Cozonac�, pentrucã le spusese cã va fi bun cu ei ca un cozonac. El ºi-a început discursul strigând:�Tlãiascã paltidu� comunist lomân! Tlãiascã lepublica puplalã lomânã!�. Copiiiau tãcut, directorul le-a fãcut semne sucevenilor sã îl acompanieze, dar a sfârºitprin a aproba el însuºi: �Trãiascã! Trãiascã! Trãiascã!�, întrucât grupul luiStoian a strigat doar cu jumãtate de gurã, sesizând ridicolul situaþiei. Antonescu apovestit despre viaþa sa ºi credea cã datoria lui este sã îi înveþe pe cei tineri desprecomunism, dar a obosit repede, s-a aºezat pe un scaun ºi a tãcut, prilej pentrudirector sã îi mulþumeascã de formã12, punând capãt întâlnirii. Tinerii se distrau deideile ºi felul de a vorbi al lui Antonescu, care le vorbea de asasinarea (sic!)

9. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 4, ff. 5v, 26; ACNSAS, fond Penal, dosarnr. 1126, vol. 10, f. 35.

10. Gheorghe Andreica, Târgºorul Nou..., pp. 15-19.11. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 8, f. 86.12. Mihai Rãdulescu, Istoria literaturii române de detenþie. Memorialistica reeducãrilor,

Editura Ramida, Bucureºti, 1998, pp. 337-338.


bãlþilor Dunãrii ori de industria sirurgicã13 (sic!), dupã cum aminteºte un supra-vieþuitor.

Burada era ºi el persiflat, îndeosebi pentru încheierile discursurilor sale:�Anglo-nord-americanii vor un nou rãzboi! Tovarãºi, acum sunt douã ºlagãre(sic!): socialist ºi imperialist, dar ºlagãrul socialist va învinge ºlagãrul imperialist!�,dupã care dãdea tonul la cântece, pe care nu le intona nimeni. Când îi întreba pecopii de ce nu cântã, era din nou luat peste picior: �N-am voce� A rãmas lasecuritate�, �Suntem rãguºiþi� am rãcit�, �Nu ºtim cântecul� bate vântul�14.Administraþia a sesizat eºecul demersurilor de tipul acesta, astfel cã a sistatîntâlnirile. Corneliu Balla, aflat ºi el în Târgºor în momentul încercãrilor de�reeducare�, spune cã le erau puse la dispoziþie diverse cãrþi: Manifestul Comunist,diverse volume de Makarenko, Învierea lui Tolstoi sau Desculþ a lui Zaharia Stancu,dar ºi oficiosul comunist Scânteia. Uneori participarea la ºedinþe era obligatorie,dar adaugã ºi el cã Burada era amuzant prin incultura sa15.

Totuºi, încercãrile de a îndoctrina elevii deþinuþi au fost mai degrabã sporadiceºi lipsite de fermitate. Au existat ºi momente mai tensionate în acþiunea de laTârgºor, când cei care se împotriveau deschis aºa numitei �reeducãri� erau izolaþi,ceea ce însemna de fapt trecerea la regim celular: aveau dreptul la doar jumãtate deorã de plimbare, fãrã scrisori ºi pachete. Izolarea exista ºi înainte de �reeducare�,singura diferenþã fiind cã dupã începerea acþiunii numãrul izolaþilor a crescut ºi s-astabilizat pe la ºaptezeci, reþinuþi în douã camere. Dintre izolaþii care refuzau�reeducarea� sunt amintiþi Virgil Maxim, Constantin Lupoaie, Aurel Obreja, MihaiNour, Constantin Rodas, Constantin Iorgulescu, Vanghele D. Vanghele, DumitruStamu, Marcel Cazacu, Constantin Negoiþã, Aurelian Marcu Stoica ºi AlexandruMunteanu16.

Directorul Spirea Dumitrescu fusese informat cã Lupoaie are o atitudine �reacþio-narã� ºi l-a sfãtuit sã renunþe la ea ca sã nu aibã probleme, dar ºi-a schimbat pãrereadupã ce acesta i-a demonstrat cã grupul lui Stoian (care îl turnase) este oportunist.Totuºi, peste doar câteva zile dupã aceastã discuþie, Lupoaie avea sã fie izolatîmpreunã cu colegii sãi17, prin decizia lui Burada.

În noiembrie 1949 Antonescu a discutat individual cu cei izolaþi ºi a hotãrâteliberarea unora dintre ei. Grupul lui Stoian îl informa în permanenþã care erastarea de spirit a deþinuþilor, dar s-a simþit în continuare lipsit de puncte de sprijinpentru extinderea acþiunii, astfel cã a încercat sã îi atragã de partea sa pe directorulatelierelor, Drãghici, ºi pe sublocotenenþii Ion Iordache ºi Pavel Ene18, fãrã preamare succes. De altfel, Ion Iordache a stat la Târgºor doar între 1 iunie � 1 sep-tembrie 1950, fiind mutat împreunã cu poliþiºtii ºi foºtii ofiþeri SSI la Fãgãraº.

13. Gheorghe Andreica, Târgºorul Nou...., pp. 23-28.14. Virgil Maxim, op. cit., p. 28.15. Corneliu Balla, �Reeducat la Târgºor�, în Memoria, nr. 32 (3/2000), pp. 101-109.16. Gheorghe Andreica, Târgºorul Nou..., pp. 117-120.17. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 8, ff. 87-88.18. Ibidem, vol. 4, f. 6.


Deºi dupã numirea lui Sepeanu în fruntea Serviciului Inspecþii, Ion Iordache l-aînlocuit practic pe Burada19, se pare cã interesul lui principal îl constituiau poliþiºtii,astfel cã Antonescu este cel care s-a ocupat mai îndeaproape de elevi20. TudorSepeanu a vizitat închisoarea Târgºor atât din interes pentru �reeducare�, cât ºipentru cã îi cunoºtea pe mulþi dintre poliþiºtii ºi foºtii ofiþeri SSI deþinuþi aici. El astat de vorbã cu grupul lui Stoian (mai precis cu Cobzaru, Bârsan, Ungureanu,Iosipescu ºi Stoian însuºi)21, aparent ºi cu câþiva dintre recalcitranþi, din dorinþa dea înþelege atmosfera ºi realitãþile din penitenciar. Nu s-a înregistrat însã niciomodificare substanþialã a regimului ori a acþiunii de �reeducare� dupã plecarea sa.

Stoian ºi grupul lui aveau destul de des conflicte cu alþi elevi, din cauza atitudiniilor provocatoare. Dupã o astfel de înfruntare, ei i-au raportat lui Burada cã au fostagresaþi ºi i-au prezentat o listã cu cei care trebuie bãgaþi la carcerã. Nu este greude înþeles de ce erau prost vãzuþi. Ion Stoian a fost lovit cu pumnul de cãtre un elevcare culesese un pachet de þigãri de pe firul de apã din curte, fiindcã îl ameninþasecã îl va raporta ofiþerului politic22.

Pe 7 noiembrie 1949 s-a þinut aniversarea revoluþiei bolºevice printr-un micdiscurs al directorului ºi o paradã ridicolã, pe care elevii au persiflat-o. Dupã onouã inspecþie în toamna lui 1949, li s-a tãiat dreptul la pachete ºi unii elevi au fosttrimiºi la izolare din acelaºi motiv al refuzului colaborãrii cu acþiunea lui Stoian23.Prin martie 1950 au fost trimiºi la Jilava cu regim disciplinar Virgil Maxim,Aurelian Marcu Stoica, Constantin Lupoaie, Dumitru Neagu, Septimiu Râmboiu,Aurel Obreja, Ion Raþiu, Constantin Iorgulescu, Nistor Man, Ion Fulea, NicolaeBardac, Constantin Voloºniuc, Constantin Brandabur, Gheorghe Dipºe, Vanghele D.Vanghele, Ilie Popa, Octavian Balaban, Dumitru Daina, Vasile Popescu, TraianCoriciuc, Vasile Coriciuc, Mihai Nour, Victor Encea, Constantin Negoiþã, DumitruStamu ºi Dumitru Strãchinaru24.

Toate aceste episoade au fost însã sporadice, atmosfera generalã ce caracterizaTârgºorul fiind una nespecificã unui penitenciar, de relaxare ºi optimism. Grupullui Stoian era puþin numeros ºi de cele mai multe ori tolerat. Crãciunul lui 1949 afost þinut de elevi, care l-au colindat pânã ºi pe directorul închisorii25 fãrã sãpãþeascã nimic, lucru imposibil mai târziu în Piteºti ori Gherla.

Lipsa unui plan bine pus la punct a fost evidentã de-a lungul întregii acþiuni dela Târgºor ºi se datoreazã mai multor factori. În primul rând, elevii conduºi de Ion

19. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 2, f. 202.20. Tudor Sepeanu susþine cã cel care se ocupa de elevi era ajutorul lui Iordache, fãrã sã-ºi

aducã aminte de numele acestuia. Dupã cum am vãzut deja, numele ofiþerului estePavel Ene, dar niciun fost deþinut nu ºi-l aminteºte, spre deosebire de Antonescu. Cf.ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, f. 55.

21. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 4, f. 14v.22. Gheorghe Andreica, Târgºorul Nou..., pp. 154-156.23. Ibidem, pp. 159-164.24. Virgil Maxim, op. cit., p. 43.25. Gheorghe Andreica, Târgºorul Nou..., p. 174.


Stoian plecaserã din Suceava într-o perioadã în care �reeducarea� nu funcþionadupã o metodã clar definitã, ci se baza pe multã improvizaþie din partea deþinuþilorºi depindea foarte mult de abilitatea ofiþerului cu care conlucrau. Aºadar, ajungândîn Târgºor doar cu indicaþii vagi de a continua acþiunea din partea lui Bogos ºiîntâlnind o persoanã mediocrã ca Ioan Burada, este firesc ca demersurile lor sã fiecaracterizate de o stare de confuzie. Pe de altã parte, nici sosirea sublocotenentuluiIon Iordache nu a schimbat semnificativ aceastã impresie, pentru cã Sepeanu cãutasã paseze întreaga responsabilitate pe umerii subordonaþilor sãi ºi nu le dãdeaindicaþii precise. Singura indicaþie primitã era a de a crea o diversiune cu ajutorulcãreia sã obþinã informaþii de la deþinuþi, dar când cerea detalii, Sepeanu îl apostrofasã judece singur, cã n-a fost fãcut ofiþer degeaba ºi sã ia exemplu de la Sucigan ºiMarina, colegii sãi cu cele mai bune rezultate. Om modest (Iordache era un þãrandin zona Gãeºti ºi fusese copil de trupã), a fãcut imprudenþa sã-i mãrturiseascãºefului sãu cã nu se descurcã, determinându-l pe Sepeanu sã îl înjure de mamã ºisã-l numeascã �bou�26.



Târgu Ocna (mai 1950-mai 1951)

Construit între 1851-1855 ca penitenciar pentru deþinuþii de drept comun caremunceau în salina din localitate, Târgu Ocna a devenit închisoare pentru bolnavii deTBC în 1931 în urma unui control medical care a arãtat cã majoritatea celor carelucrau în minã sufereau de boli de plãmâni. La scurt timp dupã aceasta a apãrutnecesitatea construirii unei clãdiri noi pentru suferinzi, astfel cã în 1936 a începutconstrucþia unui edificiu de trei nivele, dat în folosinþã trei ani mai târziu. Primiideþinuþi politici care au populat sanatoriul au apãrut în anii �30, printre ei numãrându-seºi câþiva viitori lideri comuniºti ca Gheorghe Apostol, Alexandru Drãghici sauChivu Stoica.

Închisoarea pe care au cunoscut-o deþinuþii politici de dupã 1949 era compusãdintr-un pavilion administrativ, care îºi avea sediul în castelul ridicat de domnitorulGrigore Ghica în 1855, ºi clãdirea nouã a sanatoriului, unde au fost primiþi bolnaviide plãmâni. Numãrul celor închiºi aici a variat de-a lungul anilor între 350 ºi 5501.

Fiind un penitenciar sanatoriu, regimul de detenþie era sensibil superior: nuexistau obloane la geamuri, deþinuþii nu erau închiºi în camere, se puteau plimba încurte ºi puteau lua contact unii cu alþii, iar în unele momente aveau dreptul sã scriecarte poºtalã ºi sã primeascã îmbrãcãminte ºi medicamente de la familie2. �Înfiecare camerã erau zece paturi, fãrã a fi înghesuite. Ferestrele erau deschise. Pânãºi la uºi existau geamuri, care le deosebeau de clasica ºi barbara uºã de temniþã�3.Deoarece regimul alimentar prevedea fasole, cartofi, arpacaº, varzã, puþinã carne,puþin lapte ºi 500 de grame de pâine pe zi, foarte mulþi deþinuþi au luat în greutateîntre 10-18 kg în greutate într-o singurã lunã4.

Pe de altã parte, asistenþa medicalã era aproape inexistentã, la ora respectivãnecunoscându-se un remediu pentru TBC. Nici dupã popularizarea streptomicinei,însã, regimul comunist nu a acþionat în vreun fel pentru tratarea deþinuþilor bolnavi.

1. Andrei Muraru (coord.), op. cit., pp. 491-492.2. Neculai Popa, op. cit., p. 153.3. Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouã, Editura Christiana,

Bucureºti, 2006, p. 122.4. Ibidem, p. 124; Arhiva de Istorie Oralã a Institutului de Investigare a Crimelor

Comunismului ºi Memoria Exilului Românesc, interviu cu Eugen Otparlic, cota 190.


Din contrã, el s-a folosit de controlul pe care îl avea asupra pachetelor trimise deacasã ºi a ºantajat mai mulþi bolnavi, condiþionând predarea antibioticului procuratcu mare greutate de colaborarea informativã cu Biroul Inspecþii. În sanatoriu existao doctoriþã, Margareta Danielescu, ºi un sanitar, care administrau piramidoane,aspirine, vin tonic ºi uneori polivitamine, dar adevãrata îngrijire medicalã venea dela studenþii la Medicinã ºi de la deþinuþii-medici5.

Primii deþinuþi din Piteºti au sosit la Târgu Ocna la începutul anului 1950 (RaduConstandache, Ion Ghiþulescu, Ion �Jenicã� Popescu, Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide,Gheorghe Iftode, Alexandru Virgil Ioanid ºi alþii), dar primul lot mare a fosttransferat abia pe 30 mai. Odatã cu acest transport au venit ºi câþiva deþinuþi caretrecuserã prin demascãri ºi se apropiaserã de agresori, unii dintre ai având rolul dea implementa acþiunea în sanatoriu. De altfel, Serviciul Inspecþii a avut grijã sã îºitrimitã câþiva informatori de încredere în Târgu Ocna, chiar dacã nu erau bolnavide plãmâni ºi nu ar fi trebuit transferaþi. Directorul închisorii Piteºti a remarcat cãtabelul a fost completat cu douã nume dupã ce fusese aprobat de Direcþia Generalãa Penitenciarelor ºi a aflat cã modificarea a fost ordonatã de Tudor Sepeanu,întrucât subordonatul sãu din Târgu Ocna avea nevoie de ajutor. Unul dintre cei doideþinuþi însãrcinaþi cu aceastã misiune a fost Pafnutie �Nuti� Pãtrãºcanu6.

Încã de la început s-au remarcat în culegerea de informaþii Gheorghe Iftode ºiEugen Munteanu. Ultimul a încercat sã se impunã ca lider, dupã cum fãcuse ºi laSuceava, ºi l-a determinat pe colegul sãu sã îi predea informaþiile pe care le strângedespre ceilalþi deþinuþi, cu atât mai mult cu cât încã nu exista un ofiþer politic laTârgu Ocna. Dupã sosirea studenþilor de la Piteºti, notele s-au înmulþit ºi Munteanule-a predat directorului ªtefan Daniliuc, care nu ºtia nimic despre demascãri ºi n-afost deloc impresionat: �de ce-s arestaþi: pentru legionarism, lasã-i sã activeze ºisã cânte ce mã priveºte pe mine asta�7.

Studenþii sosiþi pe 30 mai 1950 au aflat repede cã Munteanu este în relaþii cuadministraþia ºi Vasile Badale a încercat sã-l convingã sã continue acþiunea în formape care o îmbrãcase la Piteºti. Munteanu a fost de acord ºi i-a cerut directoruluiintroducerea izolãrii, dar, cu toate cã se pare cã nu a obþinut-o, i-a transmis luiPãtrãºcanu cã a primit undã verde pe la mijlocul lunii iunie8. Astfel, prima acþiunea avut loc pe 2 sau 3 iunie, când Andrei Andreev a încercat sã-l batã la camera 72pe Cezar Tãnase, probabil de unul singur. Acesta a raportat totul a doua zidirectorului, care a încercat sã liniºteascã lucrurile, spunând cã nu doreºte sã maiaudã de reeducaþi ºi nereeducaþi, întrucât Târgu Ocna e un sanatoriu în care nu seface politicã.

Uºor nedumerit, Nuti Pãtrãºcanu a cerut sã vorbeascã cu directorul Daniliuc pe6 iunie 1950 pentru a primi instrucþiuni. În biroul acestuia l-a cunoscut pe slt.Augustin ªleam, proaspãt numit titular al Biroului Inspecþii în închisoare, singurul

5. Ioan Ianolide, op. cit., p. 124.6. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, f. 187.7. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 236131, ff. 123v.8. ***Memorialul ororii..., pp. 383-384.


rezultat al întâlnirii fiind cã i s-au cerut informaþii din sânul deþinuþilor, pe care le-apredat în mai multe rânduri. Nesprijinit de administraþiei, Pãtrãºcanu s-a reorientatspre singurul deþinut care pãrea sã aibã intrare la director pe linia demascãrilor:Eugen Munteanu. Dupã ce l-a convins cã este determinat sã acþioneze, Munteanui-a cerut sã culeagã informaþii de la deþinuþii de la parter ºi l-a anunþat cã etajul Iva fi izolat pentru a porni acþiunea la începutul lunii iulie.

Cu toate acestea, pe 5 iulie directorul i-a avertizat pe Munteanu, Pãtrãºcanu,Iftode, Dumitru Formagiu ºi Ion Maniu sã nu mai încerce sã batã alþi deþinuþi,fiindcã îi va transfera disciplinar la Suceava9. Ameninþaþi astfel ºi fãrã niciun punctde sprijin, agresorii ºi-au redus activitatea la culegerea câtorva informaþii anodine,cu atât mai mult cu cât restul deþinuþilor erau deja la curent cu încercãrile lor.

Evenimentul care a determinat reluarea eforturilor grupului Munteanu-Pãtrãºcanua fost vizita colonelului Nemeº pe 26 iulie 195010, urmatã peste o sãptãmânã de ceaa lui Tudor Sepeanu. Pãtrãºcanu a profitat de prezenþa lui Nemeº ºi i-a raportat atâtstarea de spirit din penitenciar, cât ºi greutãþile pe care le-au întâmpinat din cauzadirectorului ºi a ofiþerului politic. Rezultatul a fost schimbarea imediatã a directoruluiDaniliuc cu locotenentul Anton Brumã, care sosise împreunã cu Nemeº de laBucureºti, probabil tocmai pentru a fi instalat în funcþia de comandant. Schimbareaa fost determinatã de militarizarea Direcþiei Generale a Penitenciarelor, însã Nemeºa ºtiut sã o speculeze pentru a da încredere agresorilor, lãsându-i sã înþeleagã cã afãcut modificarea din cauza raportului lor.

Vizita lui Tudor Sepeanu a fost un impuls ºi mai puternic, fiindcã a discutat fãrãocoliºuri despre demascãri, în ciuda faptului cã arunca toatã responsabilitatea peumerii deþinuþilor. El le-a transmis cã regimul preferã sã acorde încredere celorcare îi ajutã ºi a încurajat violenþele: �La Piteºti au fost 2 categorii de deþinuþi:unii care au exploatat ºi alþii care au fost exploataþi. ªi cei care au fost exploataþis-au trezit ºi au vãzut cã au de plãtit o poliþã celor care le-au exploatat conºtiinþa.ªi regimul nu i-a putut împiedica sã le-o dea pe cocoaºe�11. Sepeanu a discutat apoicu slt. ªleam ºi Eugen Munteanu în detaliu ce au de fãcut pentru a porni acþiuneaºi în Târgu Ocna.

Pe 30 august 1950 a avut loc un episod important: aflând cã Andrei Andreev nuºi-a fãcut demascarea în Piteºti, agresorii l-au confruntat ºi, cu toate cã a recunoscutunele date, a fost bãtut a doua zi. Andreev a fost ºantajat sentimental pânã când,referindu-se la pãrinþi, a strigat: �Îi spun cã ei m-au nenorocit�12. Motivul pentrucare el activase în grupul Munteanu-Pãtrãºcanu a fost tocmai ca sã fie ferit de avorbi despre activitatea sa din libertate. În timp ce Andreev scria informaþiile pehârtie, pe 2 septembrie comitetul a aflat de la un consãtean de-al sãu cã mai

9. Ibidem, pp. 385-386.10. La acea datã Nemeº fusese înlocuit din funcþia de ºef al Serviciului Operativ, dar lucra

ca inspector în cadrul Direcþiei Generale a Penitenciarelor. ACNSAS, fond Penal,dosar nr. 1126, vol. 10, f. 39v.

11. ***Memorialul ororii..., p. 325.12. Ibidem, p. 393.


ascundea ceva legat de tentativa sa de trecere a frontierei, motiv pentru care a fostdin nou bãtut la fund (alte metode nefiind posibile, întrucât produceau prea multzgomot). Dupã aceste bãtãi, Andreev a cedat ºi a dat informaþii despre persoaneledin grupul sãu, pe care le-a notat apoi în faþa lui ªleam pe parcursul unei sãptãmâniîntregi. De remarcat faptul cã bãtãile erau de o intensitate mult mai redusã faþã dece se întâmpla la Piteºti, din cauza regimului diferit din Târgu Ocna13.

Grupul lui Pãtrãºcanu ºi Munteanu a încercat sã îl batã ºi pe Radu Ionescu pe14 septembrie 1950, dar s-au oprit în momentul în care aceste a început sã þipe. Totuºi,Pãtrãºcanu i-a dat douã palme, iar Munteanu a reuºit sã îl convingã sã li se alãture.Tot prin luna septembrie au avut loc diverse mutãri stabilite de conducerea peniten-ciarului, care au repartizat în jur de doi agresori la câte ºase-ºapte deþinuþi încamerele 72, 73, 74, 75 ºi 76, iar directorul ºi ªleam i-au atenþionat sã aibã grijãcum acþioneazã, în conformitate cu înþelegerile dintre ei. Cu toate cã Munteanu le-aconfirmat celorlalþi cã se puseserã de acord cu bãtaia, se pare cã acest lucru erafals, iar atenþionarea oficialilor avea rolul de a îi împiedica sã batã.

Eugen Munteanu susþine cã dupã discuþiile cu Nemeº ºi ªleam s-au simþit�încurajaþi de cele obþinute� ºi au încercat o acþiune de masã, nereuºitã din cauza�simulãrii sinuciderii� de cãtre Virgil Ionescu, �care dupã ½ orã n-a mai avutnimic�14. Acesta a încercat sã se sinucidã pe 26 septembrie 1950, fiind speriat cãva fi torturat din nou, dupã ce cunoscuse acþiunea violenþã ºi în Piteºti. Ceilalþideþinuþi au aflat repede ºi s-a produs o busculadã generalã, conflictul care s-ar fiputut isca fiind potolit numai de intervenþia gardienilor ºi a directorului, care i-atrimis în camerele lor. În urma acestui scandal, Biroul Inspecþii a dat înapoi ºi nua mai sprijinit eforturile agresorilor.

Mai mult decât atât, pe data de 2 octombrie a avut loc o anchetã a BirouluiSecuritãþii din Târgu Ocna, iar locotenentul major Licã Livezeanu le-a transmis cãregimul nu admite ce s-a întâmplat la Piteºti ºi cã informaþiile false care s-au dat încadrul acþiunii violente de acolo au pus Securitatea pe drumuri. El a adãugat cãiniþiatorul acþiunii a greºit faþã de regim ºi va suporta consecinþele. Totuºi, Munteanu,Pãtrãºcanu ºi ceilalþi din comitet au continuat sã se amãgeascã, discutând între ei cãLivezeanu o va încurca atunci când Nemeº va afla de la ei ce a zis. Gradul depervertire pe care îl atinseserã este vizibil din replica lui Vasile Badale, care s-aexprimat în legãturã cu informaþiile false: �ce vrei sã-þi spunã bravo, dacã ar faceaºa te-ai culca pe o ureche, dar aºa te verificã în timp ºi din muncã în muncã�15.Reacþia lui Livezeanu se explicã prin aceea cã nu era la curent cu ce se întâmpla însanatoriu ºi probabil obþinuse informaþiile despre Piteºti de la persoane aflate ºi eleîn necunoºtinþã de cauzã, întrucât regimul sprijinea din plin la acea datã acþiunea,pregãtindu-se chiar de extinderea ei. Însã colonelul Nemeº fusese schimbat întretimp de la conducerea Serviciului Inspecþii, astfel cã Pãtrãºcanu nu a mai avutocazia sã îl denunþe pe Livezeanu.

13. Ibidem, pp. 391-394.14. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 236131, f. 124v.15. ***Memorialul ororii..., p. 398.


Abia prin 10 octombrie 1950, când ªleam i-a reproºat lui Pãtrãºcanu cã nu s-auþinut de cuvânt în privinþa metodei, acesta a realizat cã Munteanu minþise când aspus cã au dezlegare la bãtut. Munteanu, de altfel, s-a eliberat din închisoare pe 22 sau23 octombrie 1950, la scurt timp dupã ce s-a desfiinþat izolarea ºi s-au începutunele munci de reparaþii la clãdirea sanatoriului. Dupã eliberarea lui, Pãtrãºcanu afost cel care a rãmas persoana de contact a Biroului Inspecþii, însã, deºi susþine cãa încercat sã îl convingã pe ªleam de necesitatea utilizãrii torturilor, nu a reuºit sãfacã nimic concret în sensul continuãrii acþiunii.

Pentru cã nu se întâmpla nimic în penitenciar, Pãtrãºcanu ºi Badale au iniþiat înianuarie 1951 o serie de �conferinþe� despre dialecticã, ideologie ºi pedagogie lacelula 77. Pe lângã cei doi, au mai vorbit Dumitru Bârjoveanu, Vasile Brânduº ºiGavrilã Pop. Tot acum, comitetul a discutat o nouã metodã de desfãºurare a acþiuniiºi i-au cerut ofiþerului politic sã îi mute ºi sã îi izoleze pe câþiva dintre ei în altãsecþie, unde sã le fie mai apoi adus un singur deþinut pe care sã îl educe ºi sã îicritice poziþia, determinându-l sã dea informaþiile nedeclarate la Securitate. ªleama refuzat ºi aceastã propunere.

Certat probabil de Sepeanu pentru lipsa rezultatelor în munca informativã,Augustin ªleam a decis sã înveþe de la unul din colegii care se bucura de apreciereaºefului Serviciului Inspecþii ºi între 24/25 ianuarie ºi 7 februarie 1951 s-a deplasatla închisoarea Gherla pentru a deprinde de la Gheorghe Sucigan ce trebuie sãfacã16. La întoarcere el a vorbit cu Pãtrãºcanu ºi l-a anunþat cã trebuie începutã oacþiune pentru scoaterea de material informativ, urmând ca metodele sã fie anunþatemai târziu. În cursul lunii februarie, ªleam a purtat discuþii cu Iftode, Bârjoveanu,Badale, Iorga Pimen, Dumitru Formagiu ºi Vasile Popa, afirmând cã e �entuziasmat�de munca ce se pregãteºte ºi cã la sfârºit existã �posibilitatea libertãþii ca reabilitaþi�17,ceea ce îi va încuraja pe deþinuþi.

Aceastã a doua tentativã de a porni acþiunea îºi gãseºte impulsul, aºadar, laBiroul Inspecþii, interfaþa Securitãþii în penitenciar. La sfârºitul lui martie 1951,ªleam l-a chemat încã o datã pe Pãtrãºcanu ca sã îl anunþe cã vor începe demascãrile,motiv pentru care trebuie sã se gândeascã la cine va acþiona ºi cine va suportametodele, care nu vor include bãtaia, ci doar ameninþãri, înjurãturi ºi pedepsefizice. ªleam a discutat aceste lucruri ºi cu Badale ºi Bârjoveanu, iar cei din comitetau decis ca prima victimã sã fie Radu Constandache, ferindu-se la început de lideriideþinuþilor, pentru a nu crea vâlvã. Complici agresori au fost aleºi Pop, Andreev ºiBârjoveanu, urmând ca Strãchinaru ºi Iftode sã fie rãspândiþi prin penitenciar, sã iapulsul celorlalþi deþinuþi.

Pe 18 aprilie 1951 Constandache a fost dus la camera 41, în timp ce vârfurile aufost izolate la camera 72. Întrebat dacã ºtie de ce a fost adus acolo, Constandachea rãspuns curajos cã ºtie cã prin bãtaie se obþin declaraþii false, întrucât auzise de ces-a întâmplat la Piteºti. A acceptat sã rãspundã însã pe 19 ºi 20 aprilie �chestionarului�

16. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1, f. 240v.17. ***Memorialul ororii..., p. 404.


agresorilor, care l-au lãsat sã se gândeascã peste noapte la ce are de zis. Între timp,Iftode le-a transmis celor din comitet cã deþinuþii din sanatoriu erau speriaþi.

ªleam le-a cerut celor din grupul Pãtrãºcanu ca urmãtoarea victimã sã fie EugenDimitrov, unul din vârfurile închise la camera 72. Pãtrãºcanu s-a împotrivit, fiindu-iteamã de reacþia acestuia, ºi a avansat numele lui Constantin Petrescu, propunererefuzatã de ofiþerul politic. Prin urmare, în seara de 1 mai 1951, dupã închidere,Dimitrov a fost dus cu forþa de ºeful de secþie Petricã Orban la camera 41, dupã cese împotrivise fizic mutãrii sale. Cei din comitet l-au provocat la discuþii, pe careDimitrov le-a respins, numindu-i criminali pe cei din comitet ºi insultându-i. Întimp ce era percheziþionat (pentru a i se confisca orice putea ajuta la sinucidere) ºiameninþat cã va fi izolat ºi þinut în picioare pânã la stingere, Andreev a spart geamulde la uºã cu galenþii din picioare ºi a strigat: �Sãriþi, mã omoarã!�, provocândvâlvã printre ceilalþi deþinuþi. Dimitrov le-a strigat: �Asasinilor, o sã daþi socotealãmâine pentru ceea ce faceþi acum�, imediat sosind ªleam, directorul, gardienii ºidoi reprezentanþi ai Securitãþii. ªleam l-a certat pe Dimitrov pentru cã a spartgeamul ºi a strigat, iar Pãtrãºcanu spune cã securiºtii nu înþelegeau ce se întâmplãºi ce cãuta Dimitrov în camerã. Acesta le-a mãrturisit mai târziu celor din comitetcã încã din camera 72 se înþelesese cu ceilalþi sã procedeze astfel, iar colegii sãiaºteptau cu urechea la uºã sã audã ce se întâmplã, pentru a putea reacþiona.

A doua zi toþi cei implicaþi au dat declaraþii la Biroul Inspecþii, în timp ceDimitrov a fost anchetat de Securitate. Mai târziu el a fost izolat într-o camerã, iarªleam a plecat din închisoare. Pe 7 sau 8 mai 1951, Pãtrãºcanu ºi Andreev au fostºi ei anchetaþi de Securitate, iar Pãtrãºcanu, bulversat de evenimente, i-a mãrturisitunui coleg de acþiune cã nu crede cã ªleam avea aprobarea sã porneascã bãtãile. Înzilele urmãtoare au continuat mãsurile de înãsprire a regimului, deþinuþii fiindavertizaþi cã vociferãrile vor fi pedepsite.

Apele s-au tulburat în urma încercãrii eºuate din 1 mai 1951, iar Securitatea aînceput sã emitã semnale contradictorii, sesizate de Pãtrãºcanu ºi cei din jurul sãu.Astfel, prin 15 mai ªleam s-a întors ºi i-a comunicat lui Pãtrãºcanu cã acþiunea vacontinua, cerându-i sã discute iar cu Dimitrov. Totuºi, peste câteva zile ofiþerulpolitic avea sã lipseascã iarãºi din sanatoriu, iar în aceeaºi perioadã Constandachea fost anchetat de Securitate cu privire la informaþiile date în faþa comitetului.

Presiuni asupra deþinuþilor au mai fost fãcute pe alocuri, ca în cazul viziteiinspectorului DGP Marin Constantinescu din iulie 1951, care s-a interesat deacþiune ºi l-a chestionat pe Eugen Dimitrov în privinþa incidentului din 1 mai, daracesta nu s-a intimidat, astfel cã efectele vizitei au fost minore. Cã Nuti Pãtrãºcanuera tot mai derutat ºi începea sã-ºi facã griji în privinþa sorþii sale ne-o dezvãluiechiar el, amintind cã pe la mijlocul lunii iulie 1951 a fost chemat la Biroul Inspecþiiºi luat la rost de cãtre ªleam ºi un sublocotenent din Bucureºti pentru cã ar fioportunist. În discuþie a venit vorba ºi de acþiunea de la Piteºti, iar Pãtrãºcanu le-amãrturisit celor doi cã îºi face �procese de conºtiinþã� fiindcã a bãtut acolo.Securistul de la Bucureºti l-a informat cã abia 1-2% din materialul obþinut printorturi era corect, astfel cã regimul este sãtul de acþiune. Izolarea a fost desfiinþatãpe 1 august 1951.


Speriat cã ar putea fi ºi el bãtut, Pãtrãºcanu a cerut sã fie scos sã lucreze lazidurile exterioare care se înãlþau în spatele sanatoriului ºi a stat departe de ceilalþideþinuþi timp de trei luni. Între timp, a mai fost anchetat prin 15 octombrie 1951,când i-a mãrturisit lui ªleam cã îi repugnã total metoda violentã ºi cã multe nopþis-a frãmântat la gândul tuturor lucrurilor pe care le-a fãcut la Piteºti, pe care nu ºile va ierta toatã viaþa. I s-a rãspuns cã la ora aceea lui Þurcanu îi vine sã plângãcând se gândeºte ce a fãcut la Piteºti18 ºi cã autoritãþile au hotãrât cã acþiunea lui afost o rãzbunare pe legionarii care l-au trimis în închisoare. Sesizând pericolul ceplana asupra lui, Pãtrãºcanu a dat vina pe Nemeº, care îi citase argumente ideologicepentru a-l lãmuri cã metoda violentã este cea agreatã de regimul comunist. El a maiavut contacte doar sporadice cu ªleam, ca în 15 noiembrie 1951, când i-a spus cãtot ceea ce a fãcut în Târgu Ocna se datoreazã �nenorocitului de Piteºti� ºi cã îºi dãseama cã a fãcut multe prostii ºi nu ºtie când le va putea repara. Toate acestemãrturisiri aratã cã Pafnutie Pãtrãºcanu, care fusese torturat în mai multe rândurila Piteºti pânã sã treacã de partea agresorilor, îºi revenise sufleteºte ºi îºi fãceaprocese de conºtiinþã. Totodatã, el ºi-a dat seama cã se va încerca muºamalizareaimplicãrii organelor de stat în acþiunea lor.

Raportând acþiunea întreprinsã de el ºi de ceilalþi deþinuþi din Târgu Ocna la cese întâmplase la Piteºti, Pãtrãºcanu conchide cã �acþiunea de la Tg. Ocna, nu estedecât o continuare a acesteia, cu forme de manifestare ºi metode adecvate situaþieiîn care s-a putut desfãºura ea, neîntâlnite la Piteºti, acest lucru datorându-se pe deo parte fazei avansate a reeducãrii cerutã de scopurile ºi condiþiile ei de desvoltare,iar pe de altã parte frânei puternice a Biroului Inspecþii, ce i-a impus anumitelimite�19. Practic, el recunoaºte cã evenimentele de la Târgu Ocna nu au pornit dininiþiativa deþinuþilor din sanatoriu, ci au fost condiþionate de cele din Piteºti ºi cã aufost nevoiþi sã se adapteze condiþiilor diferite de detenþie, inclusiv bâlbâielilorBiroului Inspecþii, care le dãdea instrucþiuni contradictorii, imprecise sau, de celemai multe ori, nu le dãdea deloc.

Timp de un an de zile, de la sosirea lor în mai 1950 ºi pânã pe 1 mai 1951,Pãtrãºcanu, Munteanu ºi ceilalþi din grupul lor au cãutat sã se afirme în sanatoriu,conform indicaþiilor primite de la Þurcanu în Piteºti. Preveniþi cã vor puteaîntâmpina probleme, întrucât nu toatã administraþia era la curent cu acþiunea lor, nus-au descurajat când prima încercare de a tortura deþinuþi la începutul lui iunie 1950a provocat reacþii potrivnice din partea acesteia, ci au profitat de vizitele oficialilorSecuritãþii (vãzutã ca fiind o putere aflatã deasupra celei reprezentate de directorulînchisorii) pentru a-ºi înlãtura opozanþii. Nefiind ajutaþi cu indicaþii precise, aucãutat sã improvizeze ºi sã tatoneze victimele, pentru a nu lãsa impresia lipseiactivitãþii. Când în sfârºit ofiþerul politic a încuviinþat începerea bãtãilor, ei aurealizat cã selecþionarea victimelor este de naturã a afecta cursul acþiunii, însã s-au

18. Probabil cã datarea lui Pãtrãºcanu este incorectã, întrucât acþiunea violentã continua lamomentul respectiv în Gherla, deºi la o intensitate redusã.

19. ***Memorialul ororii..., p. 432.


supus deciziei lui ªleam, o dovadã în plus (dacã mai era nevoie) cã toate miºcãrilegrupului Pãtrãºcanu-Munteanu erau subordonate Securitãþii.

Motivele pentru care a eºuat tentativa de la Târgu Ocna þin ºi aici de specificulînchisorii-sanatoriu, care a permis victimelor o foarte bunã comunicare. Cumexistau ºi deþinuþi care trecuserã prin bãtãi la Piteºti, majoritatea bolnavilor dinpenitenciar au fost preveniþi asupra încercãrilor ce vor urma, iar solidaritatea întreei a fãcut posibilã oprirea bãtãilor aproape imediat dupã începerea lor. Mai multdecât atât, bãtãile nu puteau avea duritatea celor de la Piteºti, lipsind atât instrumentelefolosite acolo pentru torturã, cât ºi izolarea secþiilor ºi regimul deosebit de dur, iarregimul alimentar destul de bun a permis întremarea fizicã a deþinuþilor, care numai erau victime sigure într-o confruntare violentã.

La Târgu Ocna reacþia împotriva �restructurãrii� a fost puternicã ºi eficace fãrã a fi fostorganizatã, ci izvorâtã din necesitatea colectivã de apãrare. Ne provoca o spaimã ºi odisperare cu mult mai acutã gândul reeducãrii decât primejdia TBC-ului. [...] Groazareeducãrii era aºa de mare încât noi toþi hotãrâsem, în caz cã vom fi retrimiºi la Piteºti,sã nu mai riscãm sã ajungem acolo, ci ori sã provocãm, de va fi posibil, un scandalpublic în care sã fim împuºcaþi ori, dacã vom ajunge totuºi acolo, sã ne sinucidem20.

În ceea ce priveºte implicarea autoritãþilor în evenimente, este de notat faptul cãdirectorul sanatoriului nu avea cunoºtinþã de ce urma sã se întâmple, iar ofiþerulpolitic a fost prelucrat pe parcurs. Neexistând ordine scrise cu privire la acþiune,ªleam, ca ºi mulþi alþi reprezentanþi ai administraþiilor închisorilor în care a fostexportat sistemul de la Piteºti, a fost nevoit sã acþioneze conform discuþiilorparticulare purtate cu unii înalþi oficiali din Securitate. Existã ºi posibilitatea caezitãrile sale, sesizate de Pãtrãºcanu ºi ceilalþi, sã se datoreze conºtiinþei cã toatedeciziile sale îi pot fi imputate mai târziu în lipsa unor ordine clare pe care sã leurmeze. Cert este cã încercãrile de la Târgu Ocna au avut ca efect maltratarea ºiobþinerea de informaþii de la puþini deþinuþi. În schimb, au murit aici cel puþin treioameni din cauza TBC-ului contractat în urma bãtãilor ºi condiþiilor grele de laPiteºti: Matei Rusvid, Vasile Cordun ºi Ilie Sireteanu21.

20. Ioan Ianolide, op. cit., p. 126.21. ***Memorialul ororii..., pp. 849-851.


Peninsula (iunie 1950-iulie 1951)

Lucrãrile la Canalul Dunãre-Marea Neagrã au început în vara anului 1949, punândîn aplicare Hotãrârea Consiliului de Miniºtri cu numãrul 505 din 25 mai 1949 ºiîntrebuinþând forþã de muncã plãtitã (muncitori liberi), militari ºi deþinuþi politici.Pe 24 martie 1950, Ministerul de Interne a hotãrât douã mari categorii de condamnaþipolitici care pot fi utilizaþi pentru lucrãri: cei închiºi pentru port ilegal de armã ºipentru trecere frauduloasã de frontierã cu pedepse de pânã la doisprezece ani ºideþinuþii cu pedepse pânã la zece ani pentru infracþiuni politice (majoritatea încadraþiîn celebrul articol 209 din Codul Penal, referitor la uneltire contra orânduiriisociale). Munca era împãrþitã pe sectoare alocate brigãzilor, constituite din aproximativcincizeci de deþinuþi ºi escortate de câte opt-zece soldaþi ºi un miliþian1.

Demascãrile au fost practicate în una din cele mai mari colonii de muncã de laCanal, Peninsula, numitã ºi Valea Neagrã din cauza condiþiilor de trai. Înfiinþatã în1949 pentru a asigura forþa de muncã necalificatã necesarã construirii Canalului, eagãzduia deþinuþii în ºaptezeci de barãci din lemn în forma literei �H�, aºezate de oparte ºi alta a laturii lungi. În mijlocul lagãrului se gãsea un platou, unde deþinuþiise strângeau în fiecare dimineaþã pentru a face numãrarea ºi formarea grupurilor demuncã2. Perimetrul coloniei era înconjurat cu un �gard fãcut din sârmã ghimpatãancoratã pe stâlpi înalþi din beton, la distanþã de circa 3 metri unul de altul. Din locîn loc erau plantate gherete de scândurã, la înãlþime de peste doi metri. În acestegherete erau postaþi soldaþii din cadrul unitãþilor de Securitate, care ne pãzeau zi ºinoapte, fãrã întrerupere�3.

Dupã o primã tentativã de a aduce studenþi la muncã în martie 1950, cânddeþinuþii au fost returnaþi pe loc din cauza cã erau prea slãbiþi pentru a putea prestamunci fizice, loturile mari au sosit pe 25 mai ºi 6 iunie 1950. Deþinuþii care s-auremarcat în introducerea acþiunii la Peninsula sosiþi cu acest transport au fost IonBogdãnescu, Viorel Burculeþ, Pompiliu Lie, Ion Petricã, Simion Enãchescu ºiCoriolan Gherman. Un alt lot consistent de la Piteºti a venit pe 29 octombrie 1950.Din el fãceau parte Mircea Adel, Dumitru Alexandrescu, Virgil Bordeianu, Gheorghe

1. CPADCR, Raport final, pp. 587-592.2. Andrei Muraru (coord.), op. cit., p. 232.3. Lucian Plapºa, Memorii II: Popas în iad, Editura ArtPress, Timiºoara, 2004, p. 34.


Cantemir, Vichente Codrea, Nestor Codreanu, Eugen Curelescu, Emilian Dãneþ,Viaceslav Holdevici, Constantin Istrate, Iuliu Manu, Neculae Marcoci, Ioan Mezin,Ion Negurã, Ion Perºinaru, Ion Pop, Gheorghe Roºca, Constantin Sgârcea, GheorgheStãnicã, Tudor Tudose ºi alþii.

Maximilian Sobolveschi a fost transferat de la Braºov la Canal pe 21 februarie1951 ºi a fost repartizat împreunã cu Adrian Prisãcaru la brigada 21 de la Peninsula,unde i-a reîntâlnit pe Leonard Gebac, Constantin Sofronie, Ion Bogdãnescu, CoriolanGherman, Gheorghe Roºca ºi Gheorghe Oprea. În schimb, Prisãcaru a fost repartizatla brigada 26, unde i-a gãsit pe Steier ºi Fuchs4. Sobolveschi ºi-a vãzut o perioadãde muncã, dar pe 5 iunie 1951 a fost numit pontator la brigada 23 B, la sugestia luiBogdãnescu, care îºi asumase rolul de lider al acþiunii la Canal, astfel cã a fostnevoit sã participe din nou la acþiuni violente.

Condiþiile în brigãzile 13-14 încercau sã le reproducã pe cele din Piteºti, dupãcum le descrie Sabin Ivan. Unul din studenþii apropiaþi demascãrilor, Petre Paul, i-aenumerat restricþiile: �aþi fost aduºi aici ca pedepsiþi ºi trebuie sã vã supuneþiordinelor noastre; nu aveþi voie sã vorbiþi cu nimeni ºi nici între voi; nu aveþi voiesã pãrãsiþi baraca; la closetul din spatele barãcii veþi merge numai însoþiþi de unuldintre noi; nu aveþi drept la scrisoare, pachet ºi vorbitor; veþi face numai voi doicorvezile brigãzii; dacã nu faceþi norma veþi primi raþia de mâncare redusã etc�5.

Cu toate acestea, regimul de detenþie de la Peninsula a influenþat în modsemnificativ posibilitãþile de a continua acþiunea violentã în lagãr. Obligativitateaieºirii la muncã ºi a îndeplinirii normei, precum ºi prezenþa în colonia de muncã aangajaþilor civili, fãceau mult mai grea implementarea demascãrilor prin limitareatimpului liber ºi prin pericolul deconspirãrii secretului. Pe deasupra, unii deþinuþiaveau dreptul la vorbitor cu familia, aºa încât urmele de la bãtãi riscau sã fie vãzuteºi de persoane din afara coloniei. Toate acestea au determinat agresorii sã seadapteze ºi, dat fiind faptul cã izolarea în baracã era o condiþiei esenþialã pentrudemascãri, au decis sã practice tortura serile ºi pe parcursul nopþii, în singurulmoment în care toþi deþinuþii erau la un loc în spaþiu închis. Pe deasupra, victimeleau fost selectate cu grijã ºi bãtãile au fost mai rare ºi de o mai micã intensitate decâtîn Piteºti ori Gherla, probabil ºi din cauza epuizãrii fizice de peste zi.

Fiind un obiectiv mare, Canalul Dunãre-Marea Neagrã a beneficiat de cei maimulþi ofiþeri politici trimiºi de la Serviciul Inspecþii. Sublocotenentul repartizat lacolonia Peninsula a fost Toma Chirion, provenit din cadrele noi ale Miliþiei Ploieºti.Chirion a fost instalat în funcþie la 20 iulie 1950, înlocuindu-l pe Dumitru Chirulescu,ºi a primit un ordin semnat de Sepeanu care îi cerea sã ia legãtura cu nouã-zecestudenþi informatori proveniþi din Piteºti. Aceºtia i-au propus imediat metodademascãrii, dar Chirion a refuzat bãtaia6, astfel cã lucrurile au stagnat o bunãbucatã de timp. Refuzul lui a fost un efect secundar al deciziei lui Sepeanu de a nu

4. ***Memorialul ororii..., p. 489.5. Sabin Ivan, Pe urmele adevãrului, ediþia a doua, Editura Ex Ponto, Constanþa, 1996,

p. 38.6. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 2, f. 125.


le da ordin direct subordonaþilor sãi în privinþa folosirii violenþei, ca sã nu poatã fiacuzat ulterior pentru acest lucru7. În acest fel însã, dezvoltarea acþiunii a depins defiecare ofiþer politic în parte, unii fiind dispuºi sã închidã ochii la schingiuiri pentrua se putea lãuda cu materialul obþinut lui Sepeanu, alþii speriindu-se de metodã, darºi de insistenþa deþinuþilor agresori.

Observând cã rezultatele activitãþii informative sunt foarte slabe, Tudor Sepeanui-a cerut în august 1950 lui Chirion sã recruteze o serie de studenþi, printre care IonBogdãnescu, Gheorghe Oprea, Gheorghe Mãruþã ºi alþii. În luna noiembrie, el l-aînjurat ºi i-a reproºat cã nu ºtie sã munceascã precum colegii sãi de la Piteºti ºiGherla. Timorat, a aprobat demascãrile la întoarcerea în colonie ºi a început sãprimeascã note informative prin Octav Grama. Chirion susþine cã acþiunea a fosttoleratã de el doar în perioada octombrie 1950 � martie 19518.

Ca ºi în celelalte închisori, agresorii au cãutat sã fie numiþi de administraþie înpoziþiile cheie, astfel cã brigadieri au devenit Ion Bogdãnescu (ºef de brigadã la 13)ºi Simion Enãchescu (la 14), iar printre ajutoarele lor s-au numãrat alþi deþinuþiapropiaþi demascãrilor, ca pontatorii9 Gheorghe Oprea ºi Ion Petricã. Bogdãnescule-a þinut un mic discurs celor sosiþi în colonie în noiembrie 1950, ca sã-i anunþe ceatitudine trebuie sã adopte:

Va trebui sã dovediþi transformarea voastrã prin depãºiri de norme în munca ce vi se vaîncredinþa. Numai în felul acesta clasa muncitoare de la noi din þarã vã va primi în nouasocietate ca pe cetãþeni cinstiþi ai þãrii, a cãrei conducere structuratã este formatã din fiide muncitori ºi þãrani ºi nu din reprezentanþi ai burgheziei exploatatoare din care faceþiparte ºi voi, cãrora vi s-a inoculat prin educaþia primitã, ura nejustificatã faþã de armatasovieticã care ne-a eliberat þara de sub jugul fascist!10

Brigãzile plecau la muncã dimineaþa devreme intonând cântece de propagandã:

Prieteni dragi, veniþi cu noi pe ºantier/ Ca sã vedeþi un loc frumos unde lucrãm /ªi fiþiatenþi sã nu scãpaþi vreun amãnunt/ Cã ºi pe drum sunt multe de vãzut acum:/Cãrãmidãria, fabrica din Nãvodari,/ Cu clãdiri frumoase,/ Cu dulgheri ºi zidari,/Cãrãmidãria, c-un decor de farmec plin,/ Cãrãmidãria cu cerul ei senin. [...] Brigadatreiºpe, brigada paiºpe/ Munceºte zi de zi cu mult elan,/ Brigada treiºpe, brigadapaiºpe/ Vor sparge norme sutã-n sutã peste plan11.

7. Desfãºurarea evenimentelor a fost inversã decât cea scontatã de Sepeanu: pe de oparte, în lipsa unor ordine clare, violenþele au fost refuzate sau amânate în mod repetatîn mai multe închisori ºi colonii, pe de altã parte, deºi nu existau ordine scrise care sãîl incrimineze, el avea sã fie condamnat pentru rolul sãu în demascãri. Pentru detalii,a se vedea capitolul �Procesele�.

8. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 2, ff. 126, 129-130.9. Pontatorul era acel deþinut din brigadã care realiza pontajul de muncã al tuturor. Rolul

sãu era important pentru cã raþia individualã de mâncare era stabilitã de administraþie pebaza tabelului întocmit de el.

10. Lucian Plapºa, op. cit., pp. 46-47.11. Ibidem, pp. 56, 186.


Din pãcate informaþiile despre torturile de la Canal sunt extrem de puþine ºi deincomplete. Se pare cã demascãrile violente s-au limitat la brigada 13, condusã deIon Bogdãnescu, însã niciunul din memorialiºtii Peninsulei nu a participat direct laele, fiind repartizaþi în alte brigãzi. Gheorghe Boldur-Lãþescu a auzit în colonie cãla începutul anului 1951 au avut loc o serie de modificãri ale componenþei brigãzilor13-14, fiind aduºi ºi oameni maturi printre studenþi, care nu au putut sã realizezenorma acestora, rezultatul fiind pedepsirea lor prin bãtaie12. Culegerea informaþiilorºi predarea lor cãtre Toma Chirion s-a practicat pe tot parcursul ºederii studenþilorla Peninsula, dar bãtãile s-au limitat, dupã declaraþiile lui Ion Bogdãnescu, laintervalul iulie-august 195113.

Sunt menþionate bãtãi de proporþii în jurul lui 15 iulie 1951, la care au participattoþi brigadierii ºi pontatorii. Dupã tipicul din Piteºti, s-a gãsit ºi un pretext pentruînceperea bãtãii: Lie Pompiliu ar fi fost lovit de un deþinut de la brigada 18, prilejpentru Lie ºi Bogdãnescu sã îi reclame comandantului lovitura, dar ºi faptul cãdeþinuþii sunt recalcitranþi ºi nu muncesc, indicând câteva nume ºi obþinând permisiuneade a-i bate mai tare. Cei de pe listã, în jur de cincisprezece oameni, au fost aduºiîn brigadã, iar la bãtaia care a durat douã ore au participat Maximilian Sobolevschi,Constantin Sofronie, Simion Enãchescu, Octavian Voineanu, Pompiliu Lie, IonLupaºcu, Ion Bogdãnescu, ªtefan Roºianu, Ion Petricã, Adrian Prisãcaru, ViorelBurculeþ, Ilie Þãranu ºi Gheorghe Soroiu. Dupã bãtaie, dar ºi în zilele urmãtoare,celor maltrataþi li s-au cerut informaþii despre activitatea lor, majoritatea luate deLie în camera brigadierilor. În afarã de aceºtia mai sunt menþionaþi ca agresoriGheorghe Oprea, Andrei Balla, Gheorghe Mãruþã, Coriolan Gherman, Ioan Steier,Iosif Fuchs14.

Victima cea mai cunoscutã ºi a cãrei moarte a constituit una din cauzeleprincipale pentru care experimentul demascãrilor a fost oprit câteva luni mai târziua fost doctorul Ion Simionescu, fost subsecretar de stat în Ministerul Sãnãtãþii.

În perioada când am lucrat la fabrica de cãrãmizi (construitã de studenþii deþinuþi) dinNãvodari-Taºaul, a fost ataºat, într-una din dimineþi fostul ministru al învãþãmântului(sic!), doctorul Simionescu. Pe ºantier, a fost obligat sã munceascã în rând cu noi, deºiera o diferenþã de vârstã evidentã. Noi aveam pânã în 25 de ani, iar dumnealui peste60 ani. Era foarte slãbit, fãrã puteri, a fost bãtut, neputându-ºi îndeplini norma nu puteaprimi pachete. Noi eram pedepsiþi dacã îl ajutam, dacã îl hrãneam. O fãceam totuºi, peascuns. L-am vãzut personal mâncând coji de ceapã din groapa de gunoi. Dupã vreosãptãmânã n-a mai suportat regimul administrat de brigadierii de atunci Oprea Gheorghe,Bogdãnescu (Cluj). S-a dat alarma, ne-am adunat toþi ºi a fost adus domnul ministruîmpuºcat, deoarece simulase evadarea. Am rãmas cu lacrimi în ochi ºi sufletele zdrobite15.

12. Gheorghe Boldur-Lãþescu, Filip-Lucian Iorga, Genocidul comunist în România. Reedu-carea prin torturã, volumul IV, Editura Albatros, Bucureºti, 2003, pp. 214-215.

13. ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 189164, vol. 1, f. 12v.14. ***Memorialul ororii..., pp. 490-491; Lucian Plapºa, op. cit., p. 137.15. Relatare Iordan Rãitaru, apud Ilie Bãdescu (coord.), Grupul de cercetare �Rezistenþa

la comunism�.


Vasile Mocanu a fost ºi el martor la torturarea ºi moartea doctorului Simionescuîn brigada 13: târât în pat, a fost imobilizat de mâini ºi picioare, ºi lovit cu cozi demãturã ºi de lopatã. Altã datã l-a zãrit obligat sã poarte dupã el o grindã mare16. Înafarã de bãtãile fizice, oricum greu de suportat pentru un om de vârsta sa încondiþiile de muncã istovitoare de peste zi ºi hranã insuficientã, Simionescu erabatjocorit verbal de agresori, fiind numit �bandit�, �trãdãtor�, �criminal�. Unaltul i-a strigat: �Bine cã ai ajuns aici, mã! Toþi cei din vechea conducere a þãriitrebuiau sã ajungã aici!�. Neºtiind ce s-a întâmplat la Piteºti, Simionescu credea cãtoate acestea îi erau reproºate cu sinceritate ºi i-au provocat multã suferinþã17,determinându-l în cele din urmã sã-ºi provoace moartea.

Simionescu a cerut voie sã foloseascã toaleta ºi s-a strecurat prin spate, dupã cese asigurase blocând uºa din faþã cu o curea. Când cele douã persoane care l-auînsoþit au realizat ce s-a întâmplat, s-a dat alarma, iar un soldat din prepeleac l-aluat la þintã, fãrã sã tragã. Vasile Mocanu a vãzut cum un subofiþer a luat puºca dinmâna soldatului, a ochit ºi l-a ucis pe Simionescu din douã rafale de gloanþe. Cei dinjur au fost culcaþi la pãmânt, dar l-au auzit pe Bogdãnescu reproºându-i subofiþerului:�L-ai omorât, domnule!/ Da, mã, dar nu sunt eu vinovat. Tu eºti vinovat!�18.

La o sãptãmânã de la moartea sa, au început sã se facã anchete, în careMaximilian Sobolevschi, de pildã, ºi-a recunoscut victimele, indicând cã motivul afost indisciplina deþinuþilor, dar fãrã sã pomeneascã ceva despre informaþii. SabinIvan afirmã cã studenþii erau întrebaþi de colonelul Zeller ºi Augustin Albon(comandantul pazei la Canal) cum au ajuns în brigadã, dacã au fost maltrataþi ºi decãtre cine, iar efectele s-au vãzut în scurt timp, când Bogdãnescu ºi Grama au fostmutaþi din colonie19. Totuºi, agresorii de la Canal nu au fost niciodatã pedepsiþipentru implicarea lor în demascãri, cu excepþia celor care torturaserã ºi la Gherlaºi au fost condamnaþi mai târziu pentru evenimentele de acolo. Mai mult decât atât,deþinuþii au observat cã dupã transferul lor la Aiud, ei au fost instalaþi tot în poziþiide comandã ºi de colaborare cu Biroul Inspecþii20.

Nici la Peninsula acþiunea nu s-ar fi putut desfãºura fãrã ºtirea administraþiei.Aveau cunoºtinþã despre bãtãi atât comandantul coloniei, cât ºi ofiþerul politic TomaChirion, cel prin care s-a ºi introdus metoda. Una din victime spune cã Chirion ºibrigadierul Lie Pompiliu hotãrau cine era adus nopþile la brigãzi pentru a fitorturat21, dar este foarte probabil ca mai mulþi deþinuþi colaboratori sã îi fi adusastfel de liste. Chiar dacã demascãrile din Peninsula au reprezentat un fenomensecundar, înspãimântãtor pentru victime mai degrabã la nivel psihologic decât fizic,prioritarã fiind realizarea normei de lucru, se poate conchide cã evenimentele deaici îºi au importanþa lor în economia sistemului acþiunii.

16. Gheorghe Andreica, Mãrturii... mãrturii..., pp. 94-96.17. Lucian Plapºa, op. cit., p. 50.18. Gheorghe Andreica, Mãrturii... mãrturii..., pp. 96-97.19. Sabin Ivan, op. cit., p. 42.20. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 121.21. Sabin Ivan, op. cit., p. 40.


Cauzele opririi acþiunii

Necesitatea menþinerii secretului absolut asupra acþiunii violente din închisori adeterminat numeroase scurtcircuite în relaþiile dintre agresori ºi administraþie, dar,ºi mai important, chiar în sânul administraþiei propriu-zise. Dorind sã impunãimpresia generalã cã acþiunea este dezvoltatã exclusiv de cãtre deþinuþi, Securitateaa hotãrât limitarea numãrului de persoane care sã fie la curent cu implicarearegimului în coordonarea ei. Practic, singurii care ºtiau ce se întâmplã la Piteºti ºiGherla au fost cei care au dat ordinul, Gheorghe Pintilie ºi Alexandru Nicolschi, cutoate cã nici ei nu cunoºteau în detaliu desfãºurarea evenimentelor. Au mai existato serie de înalþi oficiali din Ministerul de Interne care ºtiau cã din închisori iesemult material informativ ºi bãnuiau (ori aveau certitudinea în urma discuþiilorinformale cu Nemeº sau Sepeanu) cã se utilizeazã violenþa, cum ar fi ministruladjunct Marin Jianu, colonelul Gavrilã Birtaº, colonelul Miºu Dulgheru, dar toþi aveauinteresul ca rezultatele sã se menþinã la acelaºi nivel, fiindcã le uºurau munca.

Cel mai bine au cunoscut situaþia cei doi ofiþeri care au transmis ordinele deaplicare, Iosif Nemeº ºi Tudor Sepeanu, dar amândurora li s-a spus foarte clar cãacþiunea este strict secretã ºi nu trebuie sã vorbeascã despre ea cu nimeni în afarã depersoanele de legãturã. Sepeanu, de pildã, era un tip infatuat ºi orgolios ºi nu vorbeacu colegii sãi din Direcþia Generalã a Penitenciarelor decât pentru a se lãuda cãlucreazã direct cu ºefii Securitãþii ºi cã are rezultate foarte bune. Fiind foarte abil, elnu intra în detalii nici mãcar cu subordonaþii lui care trebuiau sã îi aplice indicaþiile,bazându-se mai mult pe deþinuþii colaboratori decât pe sublocotenenþii din închisori.

Toate acestea au însemnat cã direcþiunile penitenciarelor, personalul administrativºi majoritatea direcþiilor Securitãþii nu aveau cunoºtinþã de acþiunea desfãºuratã înînchisori. Din acest punct de vedere, Piteºtiul a fost o excepþie cauzatã de lipsa deexperienþã, o greºealã care a fost rapid remediatã prin îndepãrtarea directoruluiAlexandru Dumitrescu de la orice decizie sau informare în privinþa torturilorîncepând din ianuarie 1950. În toate celelalte închisori, se poate lesne observa cãdirectorii sau comandanþii nu erau informaþi despre ce se petrece ºi unii dintre ei auluat mãsuri pentru oprirea bãtãilor dintre deþinuþi, spre nemulþumirea lui Nemeº ºiSepeanu (dupã cum am arãtat deja, este cazul directorului Tiberiu Lazãr de laGherla ºi al lui ªtefan Daniliuc de la Târgu Ocna). Mai mult decât atât, la TârguOcna s-a apelat la Securitatea localã pentru a aplana conflictul, iar aceasta, nefiind

Capitolul II

Procesele

131PROCESELE

pusã în temã de la Bucureºti, a hotãrât încetarea violenþelor. Din nou, singuraexcepþie a implicãrii birourilor locale ale Securitãþii în acþiune o întâlnim la Piteºti,unde Nemeº pusese bazele colaborãrii cu colonelul Mihai Nedelcu, directorulregionalei din localitate, însã ºi aceastã colaborare a fost rapid întreruptã pentru aevita pericolul scurgerii de informaþii despre implicarea regimului în acþiune.Imprudenþele lui Nemeº au fost, probabil, unul din motivele principale ale înlocuiriisale în mai 1950 cu Tudor Sepeanu.

Nivelul intelectual slab ºi pregãtirea deficitarã a ofiþerilor politici au fost o altãcauzã generatoare de conflicte. Neînþelegerile dintre politici ºi directori au fostdese, îndeosebi la Piteºti ºi Gherla, care erau frecvent vizitate ºi lãudate de Nemeººi Sepeanu, fapt care a condus la sporirea încrederii ofiþerilor în misiunea lor.Tocmai de aceea Ion Marina ºi Gheorghe Sucigan au fost foarte activi în acþiune, pecând ofiþerii din închisorile mai mici, ca Augustin ªleam, au fost ezitanþi ºiineficienþi. Lipsurile ofiþerilor politici au fost însã compensate de numeroaselediscuþii purtate între ºefii lor ºi liderii deþinuþilor colaboratori ca Eugen Þurcanu,Alexandru Popa, Nuti Pãtrãºcanu ºi alþii în vederea impulsionãrii evenimentelor.Practic, indicaþiile precise erau încredinþate acestora împreunã cu însãrcinarea de ale transmite mai departe ofiþerilor politici, ca ºi cum iniþiativa ar aparþine deþinuþilor.A fost exact teza principalã a proceselor regizate în perioada 1954-1957.

Pe parcursul desfãºurãrii acþiunii au existat mai multe momente delicate, înlesniteori provocate direct de cauzele pe care le-am indicat mai sus. Primul dintre ele afost eºecul catastrofal al acþiunii de la Târgu Ocna pe 1 mai 1951, soldat cudeconspirarea completã a acþiunii, urmat de uciderea doctorului Ion Simionescu laPeninsula. Regimul ceva mai permisiv de la Canal, personalitatea marcantã afostului subsecretar de stat ºi cinismul împuºcãrii sale au condus la rãspândireaveºtii inclusiv peste hotare, partidul fiind incomodat de publicitatea negativã ce is-a fãcut în urma incidentului. Pe de altã parte, brutalitatea agresorilor a contribuitºi ea la încetarea acþiunii prin provocarea unui numãr foarte mare de decese, carenu erau în plan: Securitatea urmãrea sã obþinã informaþii ºi nu cadavre, iar asta nudin preþuire pentru viaþa omului, ci pentru cã morþii deveneau o problemã birocraticã.

Toate acestea cumulate au produs o realã nemulþumire ºefilor Securitãþii, insuficientãîncã pentru oprirea completã a acþiunii, fiindcã torturile au continuat în Gherladupã fiecare din aceste momente. Evenimentul decisiv s-a produs atunci când, întoamna lui 1951, declaraþiile bombastice ale lui Vintilã Vais au ajuns la Bucureºtiºi au determinat Securitatea sã le aprofundeze. Versatul Vais a cãutat ºi a reuºit sãvorbeascã cu persoane care nu erau la curent cu acþiunea din Piteºti-Gherla ºi adezvãluit barbariile la care a asistat, accentuând douã direcþii: apartenenþa legionarãa agresorilor ºi ideea cã torturile inumane din închisori urmãresc compromiterearegimului comunist. Ambele au fost preluate de Securitate ºi au devenit tezele debazã ale procuraturii în cercetãrile împotriva agresorilor. Abia în acest moment,realizând gravitatea situaþiei ºi aducându-ºi aminte de stânjeneala momentelor de laTârgu Ocna ºi Canal ºi, foarte important, ºtiind cã dupã doi ani de zile de torturi,deþinuþii din închisori nu mai puteau ascunde prea multe informaþii, regimul ahotãrât încetarea acþiunii ºi anchetarea celor vinovaþi, aºa cum i-au identificat ei.


Procesul Eugen Þurcanu (noiembrie 1954)

Primul indiciu care confirmã ipoteza conform cãreia procesul �Þurcanu Eugen ºialþii�, cum a fost el numit de regim, a pornit de la declaraþiile lui Vintilã Vais esteselectarea lotului pentru cercetãrile preliminare: Eugen Þurcanu, Alexandru Popa�Þanu�, Ion Stoian, Gheorghe Popescu, Vichente Murarescu, Gheorghe Bãrgãoanu,Gheorghe Bucur, Gheorghe Bozenovici ºi Emil Bauman. Dacã primii ºase au fostagresori la Gherla (unii, exclusiv la Gherla, fiindcã în Piteºti luaserã bãtaie, fãrã caVais sã ºtie acest lucru), prezenþa celorlalþi trei surprinde oarecum, fiind numepuþin importante în economia desfãºurãrii acþiunii. Însã atât Bozenovici, cât ºiBauman fãcuserã parte din echipa care l-a provocat pe Vais înainte de declanºareabãtãilor la camera 99. Pe de altã parte, lideri importanþi ai agresorilor nu au fostduºi pentru cercetãri în prima serie din simplul motiv cã Vais nu i-a întâlnit încamera în care a fost închis.

Tensiunile dintre Popa ºi Þurcanu, începute în momentul sosirii ultimului înGherla, s-au adâncit în sãptãmânile care au urmat. Izolaþi la Jilava între 26 decembrie1951 � 15 ianuarie 1952, Þurcanu a fost aproape de a-l lua la bãtaie pe rivalul sãusub pretextul cã a aruncat firmituri de pâine pe jos. În realitate însã, dupã cum ºtiauºi ceilalþi agresori închiºi cu ei, �în timp ce am fost în penitenciarul Jilava au fostcertaþi tot timpul�1.

Fãrã sã bãnuiascã ce va urma, �Þanu� a încercat chiar ºi în aceastã perioadã sãasigure continuarea acþiunii în Gherla. El i-a convins pe Gheorghe Popescu ºiVichente Murarescu sã îºi asume responsabilitatea pentru ce au fãcut, dar sã nurecunoascã sub nicio formã cã s-a bãtut ºi sã nu îl declare deloc pe Constantin P.Ionescu, omul de legãturã cu Biroul Inspecþii, tocmai în ideea de a putea reluademascãrile la momentul oportun2.

Ancheta preliminarã a avut loc între ianuarie-aprilie 1952, dar din pãcate nu nis-au pãstrat informaþii cu privire la conþinutul ei. Interogatoriile au fost conduse deComan Stoilescu ºi Alexandru Roºianu3 ºi se bazau pe declaraþiile lui Vais, dupã

1. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 5, f. 358.2. Ibidem.3. Alexandru Roºianu, nãscut la 24 iunie 1924 în Aiud, judeþul Alba. Membru PCR din

1945, dar cu legãturi comuniste încã din ilegalitate. A lucrat în cadrul SSI (1945-1951).

133PROCESELE

cum a lãsat mãrturie chiar Stoilescu. Agresorii au recunoscut faptul cã au practicattortura în Gherla, dar au negat cã l-ar fi bãtut pe Vais, cu excepþia unor palme. Maimult decât atât, ei s-au arãtat surprinºi de faptul cã sunt anchetaþi pentru acþiunicare le fuseserã lãudate ºi impulsionate de colonelul Tudor Sepeanu, pe care EugenÞurcanu l-a indicat chiar ca persoana care i-a ordonat tot ceea ce a fãcut la Piteºtiºi Gherla4.

Anchetatorii ºi-au lãrgit cercul de suspecþi ºi au chemat alþi deþinuþi pentrucercetãri, precum Ion Voin de la Canal ºi Octav Grama de la Gherla. Ultimul eraconvins cã informaþiile furnizate de ei erau verificate ºi cã nu se pune problemacondamnãrii lor în altã instanþã5. Realitatea a fost alta. În aprilie-mai 1952 au fostaudiaþi o serie de martori, victime ale torturilor din Gherla, ca Gabor Chiricã,Constantin Teja, Gheorghe Chirculescu, Aurel Obreja, Ion Pangrate, Virgil Maxim,Aurelian Marcu Stoica, Constantin Lupoaie, Ion Ismanã, Dumitru Neagu, SabinVandor, Drohobeckzy Attila Anton, Hájek Zoltán, dar ºi Alexandru Matei6, toþiaceºtia fiind cunoscuþi direct de cãtre Vintilã Vais. Stoilescu a propus ca cercetãrilesã fie preluate de Direcþia a VIII-a Anchete penale din Securitate, fiind necesarãarestarea unora dintre agresori, eliberaþi pe parcursul anului 19517.

Totuºi, ancheta a fost preluatã de un alt personaj important, colonelul EvghenieTãnase, ºef de direcþie în cadrul Secþiei Administrativ-Politice a Comitetului Centralal PMR, devenind o anchetã pe linie de partid. Tãnase susþine cã Vais ceruse dinînchisoarea Vãcãreºti sã vorbeascã cu un activist de partid pentru a dezvãlui lucruride o importantã deosebitã ºi, dupã ce s-a convins cã Tãnase nu lucreazã pentruSecuritate, i-a relatat o serie de abuzuri care se întâmplã în închisori �de cãtre uniideþinuþi legionari�. Tãnase a redactat un raport pe care l-a înaintat partidului ºiastfel a luat fiinþã o comisie de cercetare condusã de Ady Ladislau, din care a fãcutparte ºi Tãnase însuºi8.

A fost ºeful Serviciului Inspecþii din DGP (1951-1952), succedându-i în funcþie luiTudor Sepeanu. Ulterior a fost ºeful Serviciului Penitenciare din MAI (octombrie1952-iulie 1953). A fost retrogradat din funcþie ºi grad în 1953 pentru cã a întreþinutrelaþii intime cu o subalternã pe care o ºantaja, devenind locþiitor al comandantuluipentru pazã ºi regim la penitenciarele Rahova ºi Jilava (iulie 1953 � iunie 1954). A fosttrecut în rezervã, la cerere, în 15 iunie 1954. A mai lucrat ca ofiþer constructor înDGSM (1954-1957) ºi în cadrul Ministerului Comerþului (1959). Mircea Stãnescu,Titicã Predescu, Procesele reeducãrii (1952-1960). Statul ºi dreptul, instrumente derepresiune ale dictaturii comuniste, Piteºti, 2008, passim; Mihai Burcea et alii, op.cit., pp. 389-390.

4. Dumitru Lãcãtuºu, Alin Mureºan (eds.), op. cit., p. 192.5. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 5, f. 179.6. Ibidem, vol. 7, passim.7. Cei în cauzã sunt Grigore Romanescu, care fusese eliberat la 18 iulie 1951, ºi Vasile

Puºcaºu, eliberat la 25 august 1951.8. CNSAS, Pseudomemoriile unui general de Securitate, Editura Humanitas, Bucureºti,

2007, pp. 158-162.


Pe de altã parte, declaraþiile pãstrate în dosarul penal sunt luate abia începânddin luna martie 1953, ceea ce aruncã o umbrã de îndoialã asupra versiunii acestuia.Semnul de întrebare cel mai mare este legat de destinul agresorilor ºi mersulanchetei pe parcursul anului 1952. Una din variantele posibile este ca ancheta pelinie de partid a lui Tãnase sã nu se fi pãstrat decât parþial în ancheta finalã carene-a rãmas, dar în acest caz este greu de înþeles de ce niciunul dintre cei anchetaþinu pomenesc nimic despre anul 1952. Neavând însã informaþii concludente, nu neputem hazarda în speculaþii ºi ne limitãm la a indica aceste semne de întrebare.

Anchetele agresorilor s-au desfãºurat în paralel în douã mari centre: la Ploieºti(martie 1953-august 1954) ºi Râmnicu Sãrat (iunie 1953-iulie 1954). Sunt necesareunele precizãri despre cum se realizau cercetãrile. Cel care scria procesul verbalera întotdeauna anchetatorul, deþinutul urmând doar sã reciteascã ºi sã semnezeceea ce consemnase acesta. Cã unii deþinuþi n-au avut nici mãcar acest drept, ne-aspus-o Octavian Voinea, care susþine cã în urma �presiunilor morale ºi fizice�exercitate asupra sa, a fost forþat sã semneze ceea ce i se oferea. Ce se întâmpla încelule ºi în sala de anchetã cu aceºti oameni nu este foarte greu de imaginat.Conform consemnãrilor oficiale, Nicolae Cobîlaº, de pildã, a stat în anchetãcincisprezece ore pentru un interogatoriu transcris în doar patru pagini.

Urmare directã a faptului cã anchetatorii scriau procesele verbale, limbajuluzitat este unul tipic comunist: documentele abundã în referiri la �ajutor legionar�,�activitate legionarã�, �comandament legionar�, �aºa-zisa reeducare�. Toate decla-raþiile urmeazã acelaºi tipar ºi urmãresc sã conducã anchetatul spre o anumitã idee.În aceste condiþii, declaraþiile deþinuþilor din anchetã trebuie privite cu maximãmefienþã, unele fiind adevãrat material de propagandã comunistã. Obsesia regimuluipentru a lipi stigmatul �legionar� asupra oricãrei activitãþi sau persoane suspecte amers atât de departe încât au obligat agresorii care dãdeau declaraþii manuscrise sãcorecteze formulãrile sãrace în epitete: �Activitatea legionarã pe întreg peni-tenciarul...�9.

Declaraþiile celor anchetaþi sunt suficiente pentru a ne contura nivelul presiunilor(cel puþin) psihologice la care au fost supuºi:

[Vasile Pãvãloaie � n.n.]: Eu îmi recunosc actele mârºave ºi odioase pe care le-amfãcut pentru organizaþia legionarã, pentru care nu merit sã mai trãiesc, îmi pare foarterãu de ceiace am fãcut însã faptele sunt fãcute ºi trebue sã plãtesc pentru ele. Totuºiîndrãznesc sã cer în faþa organelor anchetatoare, circumstanþe atenuante ºi viaþa, cãcisunt tânãr, vreau sã muncesc, sã trãiesc, n-am sã mai greºesc niciodatã, fiindcã n-am sãmai fiu legionar. Eu acesta sunt, un criminal de legionar bandit care nu mai merit sãtrãiesc, rãmâne la aprecierea dvs. dacã mai existã ceva bun în mine ºi merit sã maitrãiesc cãci eu vreau daþi-mi viaþa, însã nu ºtiu dacã faptele mele criminale mã vor lãsasã trãiesc ºi dacã societatea nouã care se zideºte afarã, socialistã, mã mai poate primiºi pe mine între oamenii cei cinstiþi de afarã10.

9. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 6, f. 24.10. Ibidem, vol. 1, f. 472.

135PROCESELE

Teza pe care anchetatorii au încercat sã o imprime cercetãrilor a fost cã tot ce s-aîntâmplat la Piteºti ºi Gherla a fost o acþiune legionarã comandatã subversiv dinAustria de cãtre Horia Sima (conducãtorul Miºcãrii Legionare) ºi urmãrea compro-miterea Partidului Comunist Român, pe de o parte, ºi selectarea legionarilorputernici, pe de alta. Absurditatea ideii nu a împiedicat însuºirea ei de cãtreagresorii chinuiþi în anchetã, dupã cum aratã ºi o declaraþie a lui Nuti Pãtrãºcanu:

...am bãtut deþinuþii cu bãþul ºi cureaua peste piept ºi abdomen ºi peste muschiul (sic!)umãrului. Am torturat cãlcând în picioare peste piept ºi abdomen pe deþinuþii Luca Cornelºi Popa Aurel. Am izbit cu capul de scândurile paturilor pe deþinutul Andronic Laurenþiuºi am bãtut cu bãþul la încheetuori (sic!) pe deþinutul Luca Cornel. Am silit deþinuþii sã facãexerciþii fizice sau sã stea în poziþii forþate pânã la extenuare. Forþam deþinuþii sã mãnânceextrem de rapid, le întrerupeam somnul ºi îi puneam sã doarmã pe scândurã dându-le numaio singurã pãturã. Þin sã arãt cã bãteam deþinuþii formal ca sã-ºi facã demascarea înfond urmãream conºtient sã angrenez deþinuþii în acþiunea legionarã, la început forþatiar apoi în timp cãutam sã-i fac sã înþeleagã acest lucru (sublinierea noastrã � n.n.)11.

Alþii spuneau cã doar liderii agresorilor ºtiau care era scopul adevãrat al acþiuniiviolente: �Deþinuþii legionari care nu înþelegeau cã aceasta este o continuare aactivitãþii legionare, erau bãtuþi în mai multe rânduri pânã îi fãceam sã înþeleagã cãaceasta este continuarea activitãþii legionare�12. Atunci când, pentru o perioadã detimp, deþinuþii nu cedau cerinþelor anchetatorilor, erau întrebaþi de ce urmãresc sãobstrucþioneze ancheta, dând naºtere la rãspunsuri tragi-comice:

[Mihai Livinschi � n.n.]: Dau rãspunsuri nereale în scopul de a produce confuzii înanchetã, arãtându-mi prin aceasta poziþia mea criminalã, banditeascã de spion ºi de amã menþine pe aceastã poziþie sã nu declar adevãrul. [...] Mã menþin pe aceastã poziþiebanditeascã pentru cã aceasta este rezultatul educaþiei pe care mi-la fãcut organizaþialegionarã ºi sunt determinat ºi hotãrât sã nu declar adevãrul organelor de stat care mãancheteazã în legãturã cu acþiunea criminalã pe care am desfãºurat-o în penetenciareleprin care am trecut, dela arestarea mea13.

Deþinuþii care au trecut din postura de victime torturate în agresori doar pentru ase trezi anchetaþi de regimul pe care fuseserã obligaþi sã îl serveascã au fost nãuciþi deschimbãrile succesive ºi au avut dese momente de confuzie generalã. Aºa s-a întâmplatcu Cornel Popovici, a cãrui stare a fost accentuatã ºi de sensibilitatea lui aparte:

Eu am intrat în acþiunea de �reeducare� de frica bãtãii însã am mai continuat sã fiulegionar ºi în timpul când fãceam parte din comitetul de demascare pe camerã pânã îniarna anului 1950. Astfel participând la acþiunea de demascare am scãpat sã nu mai fiubãtut, însã eu continuam sã fiu legionar ºi cu timpul sã mã rup de miºcarea legionarã14.

11. Ibidem, vol. 2, f. 483.12. Ibidem, vol. 4, ff. 447-448.13. Ibidem, vol. 3, f. 299.14. Ibidem, vol. 4, f. 430.


Teama de bãtaie a fost principalul motiv recunoscut chiar ºi în aceastã anchetãpentru acceptarea demascãrii, dar în unele cazuri transformarea concepþiilor s-aprodus cu adevãrat, deºi mai degrabã din motive oportuniste decât din convingere:

[Gheorghe Popescu � n.n.]: La început am intrat în acþiunea de �reeducare� cu scopulde a scãpa de bãtaie ºi de a scãpa mai curând din puºcãrie. Mai târziu mi-am dat seamacã faptul cã dãdusem lucrurile din afarã, nu avea importanþã, pentrucã, acest lucrutrebuie fãcut de prima datã la ancheta securitãþii. Demascarea pentru mine a fost primulpas în drumul cãtre schimbarea mentalitãþii mele. La Gherla deþinuþii care trecuserãprin demascãri ºi erau consideraþi ca fiind cinstiþi, aveau voie sã scrie acasã ºi sãprimeascã pachete ºi vorbitor. Subsemnatul am scris acasã, am primit un pachet prinpoºtã ºi un pachet mi l-a adus pãrinþii la vorbitor. Pachetele pe care le primeam de acasãle împãrþeam în camerã în mod egal ºi primeam numai acei cinstiþi15.

Anchetarea lui Constantin Juberian a fost una dintre cele mai tragice. Forþat sãrecunoascã un presupus ordin al lui Þurcanu cãtre o serie de apropiaþi, printre careºi el însuºi, care viza obþinerea informaþiilor compromiþãtoare despre organele departid ºi persoanele din aparatul de stat, Juberian a negat timp de trei sãptãmâniveridicitatea acestui ordin, cedând în cele din urmã. Motivaþia negãrii de pânãatunci a fost cã �nu ºi-a amintit�. În schimb, a încercat sã se sinucidã pe 31 ianuarie1954. Cu un cinism extrem, anchetatorul i-a reproºat cã nu a aºteptat terminareaanchetei pentru a-ºi lua viaþa:

Prin încercarea mea de a mã sinucide eu nu am cãutat sã ascund faptele mele ºi nici peale altor elemente împreunã cu care am activat ºi aceastã încercare am fãcut-o pentru atermina cu viaþa.Dar dece nu ai aºteptat sã se termine anchetarea ta ºi apoi sã faci acest lucru?Din declaraþiile ce le-am dat în timpul anchetei, am dedus cã faptele pe care le-amsãvârºit în penitenciare îmi vor fi judecate ºi voi fi condamnat din nou ºi astfel cã m-amhotãrât sã mã sinucid la Securitate, deoarece în penitenciar s[-]ar fi aflat cã m-amsinucis, ar fi aflat ºi familia mea ºi ceilalþi deþinuþi ºi persoane oficiale care mãcunoºteau de �om cinstit�, cãci în penitenciare ajungeam numai în urma unei noicondamnãri16.

Cei douãzeci ºi doi de deþinuþi care aveau sã fie înaintaþi tribunalului pentrucondamnare au alcãtuit douã grupuri distincte din punctul de vedere al implicãrii înacþiune, fapt care a influenþat ºi poziþia lor în anchetã.

Pe de o parte, grupul agresorilor din convingere � ceea ce nu exclude însãoportunismul ori teama � proveniþi din Suceava, care nu au fost maltrataþi înainte dea tortura (Eugen Þurcanu, Vasile Puºcaºu, Alexandru Popa, Maximilian Sobolevschi,Mihai Livinschi, Ion Stoian), ºi informatorii din Gherla, care au favorizat acþiuneaviolentã, chiar dacã ei nu au participat la bãtãi (Constantin P. Ionescu, Cristianªerbãnescu). Fiind convinºi de justeþea ideologicã a activitãþii lor în favoarea

15. Ibidem, vol. 5, f. 344.16. ***Memorialul ororii..., p. 541.

137PROCESELE

regimului comunist, interesul lor primar era acela de a convinge ancheta de acestfapt. Dupã ce au înþeles cã singurul lucru care intereseazã este gãsirea unor þapiispãºitori pentru torturile din închisori, unii dintre ei au adoptat o atitudine defrondã ºi au opus rezistenþã presiunilor anchetei, realizând cã asumarea vinovãþieii-ar fi condamnat la moarte. Din aceastã categorie s-au remarcat îndeosebi doideþinuþi: Eugen Þurcanu, care a refuzat de la început pânã la sfârºit sã mintã cãacþiunea a fost una legionarã, numind în clar pe membrii administraþiei care l-auîndrumat în activitatea sa, ºi, probabil, Ion Stoian, care a fost supus anchetei celeimai lungi ºi mai dure, cel puþin la nivelul interogatoriilor. Scoaterea repetatã încamera de anchetã, inclusiv noaptea, reluarea aceleiaºi declaraþii de câte patru-cinciori, durata interogatoriilor (uneori de câte douãsprezece ore) l-au înfrânt însã peStoian, poziþia sa finalã fiind pe placul ofiþerilor de Securitate.

Cea de-a doua categorie a fost formatã din deþinuþii care au fost schingiuiþi ºiapoi transformaþi la rândul lor în agresori: Vasile Pãvãloaie, Octavian Voinea,Aristotel Popescu, Nuti Pãtrãºcanu, Dan Dumitrescu, Octavian Zbranca, ConstantinJuberian, Cornel Popovici, Ion Voin, Ioan Cerbu, Gheorghe Popescu, GrigoreRomanescu, Cornel Pop, cãrora li se adaugã Nicolae Cobâlaº � dovada cã procesulera o mascaradã care viza în subsidiar îndepãrtarea unor deþinuþi incomozi princunoºtinþele pe care le dobândiserã. Cobâlaº este cel care, în viziunea procurorilor,ar fi dat dispoziþie legionarilor din închisori sã înceapã acþiunea violentã, încondiþiile în care el nu a fost închis nici la Piteºti, nici la Gherla. Implicarea lui s-afãcut pe considerentul cã disciplina legionarã le impunea sã acþioneze numai laordinul unui superior, astfel cã trebuia gãsit în închisori un deþinut cu prestigiu caresã fie folosit drept curea de transmisie între dispoziþia lui Horia Sima ºi agresoriidin penitenciare. Persoana în cauzã a fost identificatã de procurori în NicolaeCobâlaº, fost ºef al Centrului Studenþesc Legionar Iaºi (1940-1941) ºi membru îngrupul de spionaj în spatele liniilor inamice din Basarabia, alãturi de AlexandruBogdanovici. Aceastã ultimã calitate este, probabil, motivul principal pentru careavea sã fie condamnat în procesul �Þurcanu Eugen ºi alþii�.

Nici grupul acesta nu a fost compact. Dintre cei menþionaþi mai sus, unii ºi-auadâncit cãderea în urma torturilor ºi presiunilor la care au fost suspuºi vremeîndelungatã sau din cauza firii mai puþin rezistente, ajungând sã îºi schimberealmente concepþiile, într-o stare vecinã cu nebunia: cele mai cunoscute cazurisunt ale lui Dan Dumitrescu ºi Aristotel Popescu. Alþii au acþionat în închisori,aflându-se într-o stare confuzã ce poate fi definitã de forme de schizofrenie,înspãimântare, oportunism sau toate la un loc. Fapt este cã niciunul dintre aceºtianu au acþionat voluntar în acþiune, astfel cã anchetarea lor în 1953-1954 nu a pututdecât sã le adânceascã starea de confuzie ºi prãbuºire sufleteascã.

Octavian Voinea a lãsat mãrturie despre regimul de detenþie pe care l-a avut peparcursul anchetei de la Râmnicu Sãrat: obligat sã stea pe pat în ºezut, cu mâinilepe genunchi ºi cu ochii þintã la becul de deasupra uºii, avea doar o tinetã pentruurinã în camerã. Când era dus la WC cu ochii legaþi, era urmãrit de gardian, careuneori se aºeza ºi el pe vine ºi îl studia cum evacua, înjurându-l în ºoaptã: �Cum,doar pentru atâta m-ai fãcut sã-mi pierd timpul cu tine!?�. Nu avea hârtie igienicãsau apã, aºa cã se ºtergea cu un petece de cãptuºealã din hainã, ajungând dupã o


vreme aproape dezbrãcat. Era obligat sã se culce la ora 11 ºi sã se trezeascã la ora 5,dormind cu faþa în sus ºi mâinile pe pãturã. Era scos la duº o datã la trei-patrusãptãmâni, legat la ochi ºi gol puºcã, indiferent de anotimp. �Duºul� însemna defapt un jet de apã fierbinte, spãlarea cu sãpun în mare vitezã ºi apoi un ultim jetfierbinte pentru clãtit. În ceea ce priveºte ancheta, Voinea susþine cã avea doianchetatori: unul îi recita varianta plãcutã Securitãþii, altul îl întreba a doua zidespre aceastã variantã. Când s-a opus, a fost bãtut la tãlpi, în pielea goalã, ºi i s-austrâns degetele într-un cleºte17. În cele din urmã, Voinea a cedat. Multe din detaliileimportante ale anchetei ne rãmân necunoscute din cauza dispariþiei martorilor, cedãrilecelor mai mulþi putând fi doar constatate, nu ºi explicate. O excepþie o reprezintãAlexandru Popa �Þanu�, care a susþinut mai târziu cã în ancheta s-a profitat deboala sa de plãmâni ºi a fost ºantajat cu sângele care îi era necesar sã supravieþuiascã.Acceptând varianta Securitãþii, Popa ºi-a salvat viaþa18.

În afarã de grupul de douãzeci ºi doi, au fost mai fost cercetaþi ºi audiaþi ca martoriîn intervalul iunie 1953-septembrie 1954 o serie de deþinuþi victime ale acþiunii dinGherla: Gheorghe Paraschiv, Sabin Vãran, pr. Papken Keropeian, Constantin Pilat,Gheorghe Neagu, Gheorghe Vasiliu, Ion Dumitrescu, Constantin Vaman, ConstantinBarbã, Dezméri Zsombor, Alexandru Piticar, Liciniu Blaga ºi Vintilã Vais. Pe lângãaceºtia, au fost interogaþi Alexandru Matei ºi Mihai Jianu, iar în septembrie 1954, chiarînaintea începerii procesului, martorilor din 1952 li s-a mai luat câte o declaraþie.

La data interogãrii sale, în iunie 1954, Vais era în libertate, deºi pedeapsainiþialã nu îi expirase. Se poate observa ºi în acest caz cã toþi cei chestionaþi deanchetatori au fost victime în Gherla ºi nici mãcar unul în Piteºti, cu toate cã aicis-a aflat centrul de greutate al acþiunii violente în cea mai mare parte a timpului.Adâncirea cercetãrilor în direcþia Piteºti ar fi scos la ivealã implicarea profundã aadministraþiei, aºa încât s-a preferat trecerea lor în plan secund, în spatele Gherlei,unde administraþia a avut un rol mai mic.

Ce se poate observa din toatã mizanscena comunistã? În primul rând, preocupareaobsesivã de a arunca vina exclusiv pe deþinuþi, fãrã a implica administraþia orioficialii Securitãþii, cu toate cã Eugen Þurcanu a afirmat rãspicat cã a acþionat �dinordinul anumitor persoane ce aveau sarcini de conducere în acea instituþie� ºianume directorul Alexandru Dumitrescu, ofiþerul politic Ion Marina, Iosif Nemeº,Tudor Sepeanu, Mircea Mihai ºi Marin Iagãru19, dând ºi detalii despre ordinelenominale primite de la Dumitrescu. Ignorarea acestei declaraþii, precum ºi acelorlalte care implicau organele de stat, îºi gãseºte explicaþia prin aceea cã regizoriiprocesului doreau sã punã întreaga acþiune în cârca Miºcãrii Legionare.

Câteva exemple: Voinea activase într-un grup de rezistenþã armatã, fiind înacelaºi timp fiul unui cunoscut legionar. Tatãl lui Octavian Zbranca era ºi el uncunoscut legionar cu legãturi în strãinãtate. Juberian, Sobolevschi ºi Þurcanu erauînregimentaþi ºi în Partidul Comunist, deci puteau fi uºor folosiþi pentru acreditareaideii cã legionarii au �infiltrat� partidul spre a-l compromite. Selecþia pe criterii de

17. Mãrturia lui Octavian Voinea redactatã de Gheorghe Andreica, op. cit., pp. 152-153, 157-158.18. Interviu cu Marcel Petriºor, arhiva personalã a autorului.19. ***Memorialul ororii..., p. 108.

139PROCESELE

apartenenþã politicã a fost reliefatã de mai toþi cei care au scris despre acþiunea dela Piteºti, mulþi opinând cã pe aceeaºi treaptã de vinovãþie puteau fi aºezaþi ºi IonBogdãnescu, Nicolae Zaharia, Titus Leonida, Constantin Bogos, Coriolan Gherman,Ioan Steier ori Iosif Fuchs. Dintre aceºtia, doar Bogos fusese condamnat ca legionar.

Gheorghe Boldur-Lãþescu ºi Filip-Lucian Iorga au analizat declaraþiile anchetaþilor20

ºi au observat cã o caracteristicã cvasi-generalã a acestora este aspectul lor incoerent ºicontradictoriu, lãsând impresia cã sunt produsul unor indivizi reduºi ori cu tulburãrimentale. Scopul acþiunii, aºa cum rezultã el din documente, ar fi fost îndeplinireaordinelor comandamentului legionar din strãinãtate de a tortura sau ucide colegiipentru întãrirea Miºcãrii Legionare. Astfel, Mihai Livinschi a descris torturile ºi arecunoscut cã directorul ºi ofiþerii politici erau în cunoºtinþã de cauzã, pentru caulterior sã spunã cã acþiunea de spionaj era legionarã, cu scopul trimiterii deinformaþii cãtre Horia Sima, inclusiv directorul Alexandru Dumitrescu fiind legionar!

Desfãºurarea procesului

Rechizitoriul întocmit de procurorul militar ajutor Gheorghe Alexandru la 20 sep-tembrie 1954 i-a acuzat pe douãzeci dintre deþinuþi de �acte de teroare în grup�,deoarece prin bãtãi, torturi ºi alte mijloace de exterminare au omorât ºi cauzatinfirmitãþi mai multor deþinuþi, ºi de �crimã de acte de pregãtire la crimã deuneltire contra securitãþii interne�, pentru cã ar fi reorganizat membrii Miºcãrii ºi ar firecrutat noi membri, cu scopul de a schimba regimul când ies din închisoare. Separat,pentru Nicolae Cobîlaº s-a reþinut acuzaþia de �crimã de acte de pregãtire la crimã deuneltire contra securitãþii statului�, iar pentru Octavian Zbranca cea de �crimã de înaltãtrãdare�, deoarece s-a înrolat în armata lui Horia Sima cu scopul de a lupta �împotrivastatului romîn ºi a înlesni ocupaþia strãinã asupra teritoriului patriei noastre� (sic!).

Atitudinea lui Eugen Þurcanu a rãmas constantã pe tot parcursul cercetãrilor, deîmpotrivire faþã de acuzaþiile ce i se aduceau. În momentul primirii dovezii deprimire a citaþiei, el a refuzat sã semneze recunoaºterea acuzaþiei de �crimã deuneltire�, astfel cã declaraþiile sale din timpul procesului sunt greu de înþeles.Interogatoriul de apãrare care i s-a luat în timpul procesului marcheazã o schimbarea atitudinii sale cu 180 de grade, Þurcanu declarând dintr-odatã cã a acþionat laordinul lui Nicolae Cobâlaº, care ar fi cerut inclusiv uciderea lui Bogdanovici.Cobâlaº a negat însã toate acuzaþiile, arãtând cã n-a vorbit niciodatã cu Þurcanu21.De altfel, Cobâlaº a mulþumit ironic: �Pot sã zic cã mulþumesc Securitãþii cã mi-adat posibilitatea sã iau cunoºtinþã despre ce ar fi trebuit ºi ar fi dorit Securitatea sãdeclar cã aº fi avut de gând sã fac�22. Cel mai probabil, interogatoriile de apãrareau fost contrafãcute, dupã cum au arãtat ºi unii martori.

20. Gheorghe Boldur-Lãþescu, Filip-Lucian Iorga, �Procesele reeducãrii. Note pentruinstanþele penale româneºti ºi strãine�, în Memoria, nr. 44-45 (3-4/2003), pp. 208-219.

21. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 11, ff. 122-123, 125.22. Mãrturia lui Octavian Voinea redactatã de Gheorghe Andreica, op. cit., p. 186.


Fiindcã totul trebuia sã decurgã conform unui plan dinainte stabilit, rolulmartorilor a fost unul minor. Octavian Tomuþa ºi Constantin Barbã au fost întrebaþinumai dacã îi cunosc pe acuzaþi. Aurelian Stoica a fãcut un scurt rechizitoriupartidului, comunismului ºi URSS-ului, dar a fost scos din salã înainte de a termina.Virgil Maxim a fost întrebat ºi el pe care dintre acuzaþi îi cunoaºte, dupã care aexplicat judecãtorului cã niciun agresor nu l-a bãtut în calitate de deþinut, pe motivepersonale, ci toþi au acþionat în calitate de securiºti, pentru motive politice ºireligioase. Subtil, Alexandru Petrescu, preºedintele completului de judecatã, i-afãcut semn grefierului sã nu noteze. Fiindu-i refuzat accesul la consemnareagrefierului, Maxim a refuzat sã mai rãspundã la întrebãri. Dumitru Neagu a refuzatºi el sã declare ceva, iar Aurel Obreja a tãcut, dar cu toate acestea a observat cãgrefierul scria. Vaman ºi urmãtorul martor nu au mai fost chemaþi23.

Sentinþa a fost datã pe data de 10 noiembrie 1954 de cãtre Tribunalul Militarpentru Unitãþile MAI, prin completul de judecatã format din general maior AlexandruPetrescu, locotenent colonel Gheorghe Eftimie, asesorii maior Teodor Vlase ºicãpitanul Gheorghe Alexandru24. Cu unanimitate s-a hotãrât cã douãzeci dintreacuzaþi sunt vinovaþi ºi au fost condamnaþi la moarte, plus confiscarea averiipersonale pentru crima de �acte de teroare în grup� ºi crima de �acte de pregãtirela crima de uneltire contra securitãþii interne a RPR�. Separat, Zbranca a fostcondamnat la moarte pentru aceleaºi acuzaþii, dar ºi la douãzeci ºi cinci de ani demuncã silnicã ºi zece ani degradare civicã pentru crima de �înaltã trãdare�. Deasemenea, Nicolae Cobîlaº a fost condamnat la moarte ºi confiscarea averii personaledoar pentru crima de �acte de pregãtire la crima de uneltire contra securitãþiiinterne a RPR�, întrucât nu a participat în niciun fel la torturi.

ªaisprezece dintre deþinuþi au fost trimiºi la izolare în Vãcãreºti ºi pe 7 decembrie1954 au trimis cereri de graþiere cãtre Prezidiul Marii Adunãri Naþionale. Toate aufost refuzate, astfel încât au fost executaþi prin împuºcare la Jilava zece zile mai târziuEugen Þurcanu, Ion Stoian, Nicolae Cobîlaº, Cristian ªerbãnescu, Grigore Romanescu,Cornel Pop, Cornel Popovici, Octavian Zbranca, Ion Voin, Ioan Cerbu, GheorghePopescu, Constantin P. Ionescu, Constantin Juberian, Mihai Livinschi, VasilePãvãloaie ºi Maximilian Sobolevschi. Cu un cinism extrem, dupã execuþie, la23 decembrie 1954, tribunalul a trimis executorilor judecãtoreºti ordine de intrareaîn posesie a averilor confiscate celor executaþi. Vasile Puºcaºu a fãcut recurs, carei-a fost respins abia pe 20 iunie 1955, astfel cã a fost ºi el executat pe 22 iunie 1955.

Singurii acuzaþi care nu au fost împuºcaþi au fost Alexandru Popa, OctavianVoinea, Aristotel Popescu, Pafnutie Pãtrãºcanu ºi Dan Dumitrescu. Recursul acestoraa fost respins pe 31 august 1957, însã este foarte probabil ca ei sã nu fi fostînºtiinþaþi de înaintarea recursului ºi cu siguranþã nu ºtiau pentru ce sunt þinuþi înviaþã pânã când, în vara lui 1957, au fost folosiþi ca martori ai acuzãrii într-un altproces legat de acþiunea de la Piteºti.

23. Virgil Maxim, op. cit., pp. 351-352.24. ***Memorialul ororii..., pp. 760-761.

141PROCESELE

Procesul Tudor Sepeanu (aprilie 1957)

La finalizarea cercetãrilor pentru procesul Þurcanu, regimul ºi-a dat seama cã nupoate susþine varianta conform cãreia deþinuþii au lucrat de unii singuri în închisoricâtã vreme acþiunea lor a presupus transferuri de deþinuþi, contactele dese cuofiþerii Biroului Inspecþii ºi chiar intervenþia violentã a gardienilor ºi a directorilorde închisoare, în unele cazuri. Prin urmare, au început sã extindã cercetãrile ºi launii reprezentanþi ai administraþiei.

Primele interogatorii dateazã de la sfârºitul lui februarie 1953, cu câteva zileînainte de reînceperea anchetei �Eugen Þurcanu� ºi i-au fost luate ofiþerului politicdin Gherla, Constantin Avãdani1. Imediat dupã el, ºi în paralel cu primeledeclaraþii din ancheta deþinuþilor, încep sã fie chestionaþi ºi alþi reprezentanþi aiadministraþiei din Gherla: gardianul Augustin Vãºcan (7 martie 1953), mediculViorel Bãrbos (13 martie 1953), sanitarul Grigore Vereº (19 martie 1953). Toþi aufost cercetaþi în stare de libertate, dar imediat dupã primele declaraþii aveau sã fiearestaþi. Astfel, au fost reþinuþi în ordine cronologicã Gheorghe Sucigan (13 martie1953), urmat de Tudor Sepeanu (15 martie 1953), Augustin Vãºcan (15 martie1953) ºi Constantin Avãdani (24 aprilie 1953)2. Din nou se poate observa cãaproape toþi cei reþinuþi sunt responsabili pentru acþiunea din Gherla, descrisã îndetaliu de Vintilã Vais. În acest prim moment, doctorul Bãrbos ºi Grigore Vereº aurãmas în libertate, dar primul avea sã fie arestat peste alte câteva luni, dupãadâncirea anchetei.

Decizia arestãrii celor patru fusese luatã probabil mai demult, fiindcã ea nu seputea baza pe primele declaraþii ale lui Vãºcan ºi Avãdani, destul de generale ºianodine. De altfel, existã indicii cã o primã anchetã sumarã avusese loc în 1952:

1. Avãdani susþine cã Sucigan fusese interogat primul la Bucureºti ºi la întoarcerea dinanchetã a trecut prin închisoarea Gherla pentru a-l preveni sã declare �cele ce ºtie�,adicã sã nu vorbeascã mai mult decât a fãcut-o el. Aceasta ar explica de ce Sucigan afost primul arestat, în condiþiile în care primele declaraþii ale lui Avãdani sunt destulde generale ºi nu îl incrimineazã pe colegul sãu. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126,vol. 1, f. 292.

2. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, passim; cf. ºi AANP, fond Fiºe matricolepenale.


Sucigan, Avãdani ºi directorul Gheorghiu au avut o discuþie în toamnã ºi au cãzutde acord cã se fac vinovaþi de tolerarea activitãþii deþinuþilor conduºi pe Popa�Þanu�3. Probabil cã echipa de anchetã s-a schimbat între timp ºi ofiþerii care aupreluat sarcina investigãrii aveau nevoie de o simplã recunoaºtere a activitãþiiilegale a deþinuþilor, care a fost obþinutã fãrã împotrivire. Mai mult decât atât,Avãdani a mãrturisit (probabil ca sã-ºi acorde circumstanþe atenuante) cã a ºi bãtut,lovirea deþinuþilor fiind o practicã uzualã printre toþi angajaþii închisorii: �bãtaia seaplica în penitenciarul Gherla de marea majoritate a personalului administrativfoarte frecvent între anii 1951-1952 lucru ce se imprimase pânã jos�4.

În afarã de câteva interogatorii luate în aprilie ºi mai lui Avãdani ºi Vãºcan,ancheta a stagnat pânã la sfârºitul lui iunie, când cercetãrile s-au extins ºi asupraînchisorii Piteºti. Astfel, în luna iulie au fost chestionaþi aproape toþi membriiadministraþiei implicaþi în demascãri: Mircea Mihai, doctorul Ion Ionescu ºisanitarul Ion Cioltar, gardienii Dina Florea, Nicolae Lãzãroiu, Marin Enache,Gheorghe Mândruþã, Gheorghe Ciobanu, Gheorghe Nistor, dar ºi Iosif Nemeº.Lista a fost completatã în august 1953 de directorul Alexandru Dumitrescu (arestatpe 12 iulie), aºa încât putem trage concluzia cã ancheta cunoºtea, în vara lui 1953,extrem de bine ce se întâmplase la Piteºti: gardienii au recunoscut bãtãile la careau fost martori, dar ºi pe cele la care au participat; Nemeº a vorbit despre�reeducarea� de la Suceava, despre mãsurile pe care le-a luat la Piteºti ºi despreîntâlnirea avutã cu Pintilie ºi Nicolschi înainte de a-ºi începe activitatea, iar Ionescuºi Cioltar au indicat atât pe cei care au murit în urma torturilor, cât ºi discuþiileavute cu Dumitrescu, Marina ºi Nemeº pentru falsificarea actelor de deces5. Prinurmare, decizia anchetei de a se concentra pe Gherla a fost luatã în deplinãcunoºtinþã de cauzã. Ba mai mult, în ianuarie 1954 Alexandru Dumitrescu avea sãredacteze o declaraþie de nu mai puþin de 225 de file, în care a descris tot ce s-aîntâmplat în închisoare în cele mai mici detalii, neuitând sã indice nici ordineleprimite de la înalþi oficiali ai DGP ºi MAI de a-ºi þine gura ºi de a nu maiobstrucþiona bunul mers al demascãrilor.

Accentul a cãzut însã pe foºtii angajaþi ai închisorii Gherla, anchetele cele mailungi fiind, în ordine, ale lui Gheorghe Sucigan, Viorel Bãrbos (arestat ºi el pe1 septembrie) ºi Constantin Avãdani. Dacã implicarea celorlalþi doi este clarã, eifiind practic cei însãrcinaþi cu implementarea acþiunii violente în închisoare, atenþiaspecialã de care s-a bucurat doctorul Bãrbos se datoreazã unui element biograficdescoperit în cursul anchetei: înscrierea în organizaþia de tineret a Miºcãrii Legionareîn timpul liceului ºi participarea la rebeliunea din ianuarie 19416. Pornind de laaceasta ºi de la �favorurile� pe care le fãcuse unor deþinuþi (acuzaþii venite dinspreagresorii cercetaþi în ancheta �Þurcanu�), ofiþerii au încercat sã îl acuze cã activa într-oorganizaþie de spionaj care scotea informaþii din închisoare. Obsesia spionajului a

3. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1, ff. 283-284.4. Ibidem, f. 285.5. Ibidem, passim.6. Ibidem, ff. 367v-368.

143PROCESELE

fost introdusã de regim ºi în procesul paralel, dar cu la fel de puþin succes, anchetarealizând penibilul acuzaþiilor, în ciuda faptului cã inculpaþii au cedat ºi au recunoscuttotul în urma presiunilor.

Anchetarea lui Tudor Sepeanu ne demonstreazã faptul cã documentele Securitãþiisunt o sursã incertã, subiectivã, mistificatoare sau, în cel mai bun caz, parþialã.Declaraþiile pãstrate în dosarul penal ne indicã faptul cã a fost interogat în perioadaianuarie-aprilie, respectiv iulie 1954, dar existã un alt dosar în care s-au pãstrat ºimai multe declaraþii, care se întind pe perioada 14 noiembrie 1953-17 august19547, ceea ce ne face sã credem cã anchetele tuturor celor cercetaþi în cele treiprocese instrumentate de regimul comunist sunt incomplete.

De unde aceste diferenþe? Dosarul pe linie politicã îºi permitea sã conþinãadevãruri de nerostit într-un proces public. Dacã anchetarea deþinuþilor din lotulÞurcanu a fost manipulatã de la început pânã la sfârºit, în cazul lotului Sepeanulucrurile au stat cu totul altfel, iar cei cercetaþi au avut o destul de mare libertate îna vorbi despre cele ce s-au întâmplat în închisorile comuniste. Aºa se face cã TudorSepeanu, deºi ºi-a recunoscut ºi asumat vina (�îmi i-au [sic!] toatã rãspundereaasupra mea ºi mã consider vinovat de toate torturile, ororile sãvârºite în penitenciareîn urma acþiuni de demascare, în tot timpul cât am condus serviciul inspecþi dinD.G. Penitenciarelor�8), s-a apãrat arãtând cã a acþionat la ordinul lui GheorghePintilie, directorul general al Securitãþii9. Or, o astfel de mãrturisire, în condiþiileîn care Sepeanu a indicat punct cu punct ce i-a cerut Pintilie, unde ajungeau�demascãrile� scrise, cine ºtia de ele ºi ce indicaþii dãdea subalternilor sãi, nuputea sã fie fãcutã publicã sub nicio formã, fiindcã ar fi incriminat regimul. Soluþiaaleasã a fost falsificarea dosarului penal ºi pãstrarea doar acelor declaraþii carerecunosc torturile din Piteºti-Gherla cu complicitatea administraþiilor celor douãpenitenciare, dar fãrã ordinele superioare ale DGP ºi MAI.

Un alt element care a contat în desfãºurarea evenimentelor ulterioare a fostfaptul cã implementarea sistemului violent la Gherla s-a fãcut din aprobareanemijlocitã a lui Tudor Sepeanu, pe când acþiunea din Piteºti fusese preluatã deacesta de la Iosif Nemeº, care, deºi audiat, nu a fost implicat în proces! Aºa stândlucrurile, ancheta s-a concentrat ºi mai tare pe episodul Gherla, intensificându-ºicercetãrile în 1954 asupra lui Constantin Avãdani, Gheorghe Sucigan, Viorel Bãrbosºi Augustin Vãºcan. Un alt indiciu cã ofiþerii înþeleseserã foarte bine întreg mecanismuldemascãrilor ºi al informaþiilor furnizate Securitãþii îl constituite audierea tuturorcelor implicaþi, de la personalul angajat al Serviciului Operativ/Inspecþii dinBucureºti ºi ºoferul personal al lui Iosif Nemeº, pânã la Iosif Nemeº însuºi, Ion

7. Este vorba de ancheta pe linie de partid, realizatã de Comitetul Central al PMR.Cf. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, ff. 4-168.

8. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1, f. 36.9. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, ff. 36v-37v.

A se vedea documentul publicat în Dumitru Lãcãtuºu, Alin Mureºan (eds.), op. cit.,pp. 205-244.


Baciu (directorul DGP), Coman Stoilescu, Gavrilã Birtaº, Alexandru Roºianu ºiMiºu Dulgheru. Vinovaþii trebuiau gãsiþi în altã parte însã.

Adevãruri interzise

Ce conþine ancheta pe linie politicã? Tudor Sepeanu a semnalat punct cu punctindicaþiile primite de la ºeful Securitãþii ºi felul în care a pus pe picioare ºi aorganizat Serviciul Inspecþii. Aceastã structurã rãspundea direct Securitãþii, deºi pelinie administrativã þinea de DGP. Este confirmarea faptului cã ofiþerii politici(denumirea �popularã� a subofiþerilor din Birourile Inspecþii) erau reprezentanþiiSecuritãþii în închisori. În plus, Sepeanu aratã cum a organizat ºcoala pentru ofiþeriicare vor fi trimiºi în toate închisorile din þarã dupã absolvirea ei, ce informaþii le-acerut sã obþinã, cum sã recruteze informatori în închisori, ce avantaje sã le ofere ºialte asemenea detalii. Bineînþeles, marea majoritate a acestor indicaþii îi fuseserãtrasate de Pintilie, rolul sãu fiind acela de a le interpreta, dezvolta ºi retransmite.ªcoala a funcþionat între februarie-mai 1950 ºi la cursurile ei au participat circacincizeci de elevi recrutaþi din Miliþiile din þarã. Fiecare dintre ei a fost caracterizatla absolvirea cursurilor ºi apoi trimis în penitenciarul repartizat în luna iulie, dupãcâteva sãptãmâni de concediu plãtit de stat printr-o primã de 3.000 de lei10. Printrecei care au absolvit cursul lui Sepeanu se numãrã Gheorghe Sucigan, ConstantinAvãdani, Mircea Mihai, Marin Iagãru, Augustin ªleam, Toma Chirion, Ion Iordache,Velian Velianu (trimis la Aiud), Mihai Dora (trimis la Galaþi) ºi alþii, majoritateadevenind foarte cunoscuþi deþinuþilor politici.

Instruit de Pintilie asupra importanþei deosebite a muncii informative în închisoriºi preluând sistemul violent din Piteºti de la Iosif Nemeº, Sepeanu a cãutat sãcontinue ºi sã dezvolte aceastã moºtenire în vederea obþinerii unor rezultate superioare,prevenit fiind de ºeful Securitãþii cã predecesorul sãu nu a lucrat suficient de bine.Or, pentru un proaspãt exclus din partid ca Tudor Sepeanu, aceasta era o ºansã dea recâºtiga încrederea maimarilor vremii. Pe de altã parte, cunoscând necesitateaconspirãrii ºi fiind un tip inteligent, el a realizat cã nu poate trimite ordine scrisesubordonaþilor sãi pentru pornirea bãtãilor, aºa încât nu le-a dat prea multe indicaþiidespre metodele pe care au voie sã le foloseascã în vederea obþinerii rezultatelor.Dimpotrivã, i-a stimulat pe aceºtia sã dezvolte orice fel de acþiune care ar fi datrezultate, lãudând cantitatea mare de material care îi ajungea din Piteºti ºi Gherla.Putem bãnui cã acesta este motivul pentru care, aºa cum am arãtat deja, slt. ªleama ales sã facã un stagiu de pregãtire la Gherla, pe lângã Gheorghe Sucigan. În toateacestea, a fost ajutat ºi de lipsa unui regulament de funcþionare a serviciului,

10. Trebuie sã þinem cont de faptul cã recruþii erau în marea lor majoritate simpli þãranicare au dorit sã lucreze în Miliþie. Odatã ajunºi la ºcoala lui Sepeanu, au primituniformã militarã, soldã bunã ºi un concediu plãtit, ceea ce a condus la o dorinþãexplicabilã de a face pe plac ºefilor.

145PROCESELE

activitatea desfãºurându-se, dupã propriile declaraþii, conform indicaþiilor primitede la Pintilie.

Materialul informativ care a început sã curgã începând cu luna iulie 1950(atenþie, e vorba doar de perioada în care Sepeanu a funcþionat la Serviciul Inspecþii,pentru cã note informative erau date ºi pe vremea funcþionãrii Serviciului Operativcondus de Iosif Nemeº � n.n.) era triat la sediul din Bucureºti de cãtre colaboratoriilui Sepeanu ºi apoi depus în dosare separate pentru fiecare închisoare, în original ºicopie. Notele considerate bune erau trimise Securitãþii, iar cele care necesitaulãmuriri suplimentare erau retrimise penitenciarelor. Lunar, Sepeanu realiza unraport privind informaþiile obþinute, starea de spirit din închisori ºi alte evenimentedeosebite, pe care îl preda lui Pintilie; ulterior a mai predat material informativ ºilui Alexandru Nicolschi, Gavrilã Birtaº ºi Coman Stoilescu11.

În afarã de acestea, ºeful Serviciului Inspecþii descrie în mod detaliat toatevizitele pe care le-a fãcut subalternilor sãi în închisori ºi discuþiile pe care le-a avutcu ei ºi cu unii deþinuþi pe care îi cunoºtea. De exemplu, la Fãgãraº s-a întâlnit cucomisarul Alexandru Pompilian, anchetatorul din Suceava, cu care lucrase împreunãîn Corpul Detectivilor. Nu încape îndoialã cã Sepeanu a fost unul dintre cei maizguduiþi de aceastã anchetã, neînþelegând de ce este cercetat pentru o activitate carei-a fost cerutã de directorul general al Securitãþii: �Declar, cã eu sunt convins, cãam servit cu credinþã instituþia MAI ºi cã nu mã simt vinovat de fapte împotrivaacestei instituþii�12. Niciuna din aceste declaraþii nu a ajuns vreodatã în faþatribunalului.

Procesul

Primul termen de judecatã s-a desfãºurat la Bucureºti între 25-28 septembrie 1956,iar în boxa inculpaþilor au stat cinci persoane: Alexandru Dumitrescu, TudorSepeanu, Gheorghe Sucigan, Constantin Avãdani, Viorel Bãrbos, dar aveau sãaparã curând ºi Ion Marina ºi Mircea Mihai. Putem observa cã, faþã de cei arestaþiiniþial, a dispãrut gardianul Augustin Vãºcan ºi au apãrut doi dintre ofiþerii politicidin Piteºti, Marina ºi Mihai. Eliminarea lui Vãºcan este justificatã datã fiindimplicarea sa minimalã în torturi, în timp ce acuzarea celorlalþi doi a fost dictatã denecesitatea simetriei faþã de acþiunea din Gherla: ar fi fost greu de susþinut unscenariu în care doar ofiþerii politici din Gherla sã fie condamnaþi.

Câteva depoziþii scrise, date pe parcursul anului anterior, conþin informaþiiesenþiale despre desfãºurarea acþiunii din Piteºti. De pildã, Gavrilã Birtaº a recunoscut:�ªtiam ºi ºtia ºi conducerea Direcþi Generale a Securitãþii adicã g-ral Nicolschi ºiministru adj. Pintilie cã atunci când am sosit în penitenciare noui loturi de legionaricondamnaþi au fost luaþi în primire de cei reeducaþi, adicã s-au bãtut între ei pentru

11. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, passim.12. Ibidem, f. 155.


a declara ce n-au declarat la anchetã în legãturã cu faptele lor ºi cu alte fapte ce eile cunoºteau�13. De altfel, el a încercat sã-l protejeze oarecum pe Sepeanu,recunoscând cã Ministerul de Interne accepta �orice metodã care ar duce ladesbinarea legionarilor fãrã a preciza ce anume. Nici Nemeº Iosif, nici SepeanuTeodor din proprie iniþiativã, fãrã sã fi avut ordin de a se tolera bãtãia, sau altemetode chiar, nu le-ar fi tolerat sau folosit�14. Birtaº nu s-a oprit aici: �Menþionezcu tãrie cã aceastã linie adicã de a sparge unitatea legionarilor din penitenciare afost linia trasatã dela conducere, eu personal primind aceastã linie dela ministruadj. Pintilie�15.

Ion Marina a arãtat cã Nemeº nu doar ºtia, ci a ºi aprobat folosirea metodeiviolente în Piteºti. Un alt martor, Eva Birtaº16, a susþinut cã toþi colegii dinServiciul Inspecþii, precum ºi unii din Direcþia Generalã a Penitenciarelor ºtiau cãse bate în închisori. Direcþiile locale de Securitate i-au informat cã deþinuþii se batîntre ei: �De aceastã chestiune se râdea�17.

Mircea Mihai a încercat sã se disculpe relatând o discuþie avutã cu Sepeanu,care i-a vorbit de necesitatea introducerii unui �cutremur de 9 grade� printredeþinuþi. Bãnuind cã se referã la bãtaie, Mihai i-a spus sã fie atent sã nu se ajungãla decese, ca pe vremea lui Nemeº, dar Sepeanu a reacþionat cinic: �Dã-i în mãsa,mi se rupe în paiºpe, dacã moare�18.

În declaraþia sa, Nemeº a mers chiar mai departe, spunând cã Gheorghe Pintilie,Alexandru Nicolschi, Mihai Jianu ºi Gavril Birtaº cunoºteau în totalitate situaþiadin închisori. Birtaº a aflat chiar înaintea lui de sinuciderea lui Gheorghe Vãtãºoiuºi l-a liniºtit pe Nemeº, furios fiindcã nu i se executase ordinul de a pune plasã îngolul dintre scãri: �asemenea cazuri s-au mai întâmplat ºi o sã se mai întâmple�19.

Revenind la proces, fiecare acuzat a cãutat sã se apere ºi sã se justifice pentrurolul jucat în acþiune. Astfel, Dumitrescu a arãtat în prima zi cã nu a primit niciunfel de indicaþii atunci când i-a raportat situaþia directorului sãu din DGP, Ion Baciu,

13. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 3, f. 6v.14. Ibidem, f. 8.15. Ibidem, f. 7v.16. Eva Birtaº (Rothschild), nãscutã la 4 aprilie 1916 în ªimleul Silvaniei, judeþul Sãlaj.

Fostã croitoreasã, membru PCdR din 1933. Soþie a colonelului Gavrilã Birtaº, l-aurmat pe acesta în Baia Mare ºi Bucureºti. A fost angajatã ca referent în ServiciulInspecþii din DGP la 15 iunie 1949, fiind propusã de colonelul Iosif Nemeº. A mailucrat ca referent-ºef la Serviciul Cadre din Direcþia Administrativã din DGP(octombrie 1949-iulie 1950), ºefa Serviciului Cadre din Direcþia Cadre a DGP/DGPCUM (iulie 1950-1952), inspector prim la Grupa Inspecþii din DLCM (1954) ºiinspector prim în Serviciul Inspecþii din DPLC (1955). A fost trecutã în rezervã la30 mai 1955 pe motive medicale, fiind suferindã de ulcer duodenal. Mihai Burcea et alii,op. cit., pp. 107-109.

17. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 3, f. 57v.18. Ibidem, f. 73.19. Ibidem, f. 91.

147PROCESELE

înþelegând prin aceasta cã regimul o tolereazã. Mai mult decât atât, ministruladjunct Marin Jianu le-a cerut directorilor de penitenciare într-o conferinþã sã nuraporteze nimãnui faptele care se petrec în subordinea lor, nici mãcar ComitetuluiCentral al PMR!20

Tudor Sepeanu a aruncat ºi el responsabilitatea pe conducerea Securitãþii ºi pepredecesorul sãu, repetând cã toatã activitatea lui s-a desfãºurat pe baza ordinelorlui Gheorghe Pintilie. În ceea ce priveºte sistemul violent din Piteºti, el n-a fãcutaltceva decât sã îl preia de la Iosif Nemeº, care îi spusese cã a fost inventat deDumitrescu ºi Marina: �Linia aceasta a fost ordonatã de sus aºa mi-a spus ºiNemeº ºi aºa ºtiam ºi eu�21. Mai puþin convingãtoare a fost apãrarea lui MirceaMihai, care a susþinut cã nu a vãzut niciodatã deþinuþi bãtuþi ºi cã nu ºtia decât ceeace îi raporta Eugen Þurcanu, dar, fiind convins cã toatã acþiunea este dirijatã de�organele superioare�, nu a putut sã ia nicio mãsurã22.

A doua zi, pe 26 septembrie 1956, a venit rândul acuzaþilor din Gherla sã seapere, dar nici Gheorghe Sucigan, nici Constantin Avãdani, nici Viorel Bãrbos nuau fãcut-o foarte convingãtor. Cei trei ºi-au retras unele declaraþii din anchetã,probabil smulse prin presiuni (de pildã, Bãrbos a negat cã ar fi fãcut parte dinreþeaua de spionaj în care ancheta îl introdusese). Procesul a continuat cu depoziþiilemartorilor, printre care s-au numãrat câþiva deþinuþi, angajatul grefei din Piteºti,Ion Baciu sau Miºu Dulgheru, care a admis în instanþã cã primea materiale de laServiciul Inspecþii ºi cã unele erau verificate de subordonaþii sãi23.

Într-o declaraþie scrisã datã la începutul lunii octombrie, Mircea Mihai sugereazãcã a fost arestat abia dupã termenul de judecatã din 25 septembrie, din cauzadeclaraþiilor martorilor Ion Cioltar ºi Nicolae Lãzãroiu, pe care le respinge canefondate. Acuzat cã nu a luat mãsuri de a opri torturile, s-a apãrat spunând cã nuavea cunoºtinþã de acestea ºi cã l-a ajutat pe Þurcanu prin mutarea deþinuþilorpentru cã ordinul primit de la Sepeanu era sã conlucreze cu acesta, nicidecum sã iamãsuri împotriva lui. Pe deasupra, a recunoscut ºi cã pregãtirea sa profesionalã afost deficitarã: �deci nu puteam sã mã orientez eu mai bine decât alþii în acesteprobleme�, subliniind cã lucrau la întâmplare, fãrã ordine precise, obligaþi sã îºiasume singuri niºte decizii cel puþin dubioase. Declaraþia lui îl aratã tulburat deideea cã este o victimã a conjuncturilor (ceea ce era adevãrat, pânã la urmã), astfelcã a încercat sã explice completului cã faptele din Piteºti nu pot fi judecate în afaracontextului vremii, care considerau esenþialã lupta de clasã prin orice mijloace. Oserie de cadre din minister considerau cã Securitatea are puteri nelimitate ºi nicimãcar partidul nu trebuia informat despre toate. Un dicton al vremii le cereaangajaþilor din minister sã se comporte de aºa naturã încât deþinuþii sã nu îi poatãvorbi de bine, pentru cã altminteri nu aveau ce cãuta în Securitate24.

20. Ibidem, vol. 6, ff. 346v-347.21. Ibidem, f. 388.22. Ibidem, f. 362.23. Ibidem, f. 402.24. Ibidem, vol. 7, ff. 112-115.


Al doilea termen de judecatã a fost stabilit pentru februarie 1957, când în boxamartorilor acuzãrii au apãrut Iosif Nemeº, Nuti Pãtrãºcanu ºi Ion Pangrate. Un altpersonaj implicat în acþiunea din Piteºti, Mihai Nedelcu (pe atunci, ºeful Securitãþiilocale; la momentul procesului era ºeful Securitãþii Cluj), a ales sã nu se prezintela proces, trimiþând un certificat medical care atesta probleme cardiace.

Sentinþa a fost pronunþatã pe 20 aprilie 1957 ºi i-a condamnat pe Tudor Sepeanula opt ani de muncã silnicã, pe Alexandru Dumitrescu ºi Gheorghe Sucigan la ºapteani de muncã silnicã, pe Constantin Avãdani la ºase ani de muncã silnicã, pe MihaiMircea ºi Ion Marina la cinci ani de muncã silnicã ºi pe Viorel Bãrbos la cinci anide temniþã grea. În octombrie 1957 recursurile celor ºapte au fost respinse, dar undecret al Prezidiului Marii Adunãri Naþionale avea sã îi elibereze din închisoare la13 noiembrie 1957. Practic, ei au stat în închisoare doar pe perioada cercetãrilor,fiind eliberaþi aproape imediat dupã terminarea procedurilor juridice. Detenþia depatru ani a fost suficientã însã pentru ca unii din ei sã se îmbolnãveascã sau sã îºipiardã controlul asupra facultãþilor mentale: Alexandru Dumitrescu a fost raportatpentru comportament vulgar faþã de gardienii care îi cereau sã stea în raza de vederea vizorului, lovindu-se cu palma peste fund ºi arãtându-le organul sexual25.

Procesul �Tudor Sepeanu� a oferit o oarecare credibilitate variantei regimuluicomunist conform cãreia deþinuþii au acþionat din proprie iniþiativã în închisoare,membrii administraþiei fiind acuzaþi în acest caz de lipsã de vigilenþã ºi favorizareainfractorilor. Totuºi, el nu poate scãpa de eticheta de farsã judiciarã din câtevamotive esenþiale. În primul rând, ideea centralã în jurul cãreia au gravitat cele douãprocese, anume cã deþinuþii ar putea sã întreprindã astfel de acþiuni fãrã un sprijintotal din partea administraþiei ºi Securitãþii, este funciarmente absurdã ºi nu facedecât sã sublinieze încã o datã ura regimului pentru victimele sale. De asemenea,selectarea pentru dosar doar a declaraþiilor care convin regimului ºi nu implicã preamulþi înalþi responsabili din Ministerul de Interne, precum ºi trecerea sub tãcere aresponsabilitãþii peremptorii a lui Gheorghe Pintilie26, cel care a fost indicat deSepeanu ca fiind sursa tuturor ordinelor, ne conduc la concluzia cã singura mizã aprocesului a fost condamnarea formalã a unor ofiþeri de importanþã secundarã. Nuîn ultimul rând, eliberarea din închisoare a tuturor celor condamnaþi la câtevasãptãmâni dupã pronunþarea sentinþei finale confirmã aceastã ipotezã.

25. Ibidem, vol. 10, f. 276.26. Atât de clarã era vinovãþia lui Pintilie, încât însuºi regimul comunist avea sã recunoascã

acest lucru în 1971 într-un raport al Consiliului Securitãþii Statului cãtre Emil Bodnãraº:�Apreciem însã ca neechitabil faptul de a nu fi fost tras atunci la rãspundere penalã ºiPintilie Gheorghe, autorul moral ºi material al introducerii ºi aplicãrii metodelor ces-au practicat de deþinuþii legionari în penitenciare�. ACNSAS, fond Documentar,dosar nr. 19, vol. 1, f. 56. Document publicat în Dumitru Lãcãtuºu, Alin Mureºan(eds.), op. cit., pp. 275-279.

149PROCESELE

Procesul Valeriu Negulescu (iunie 1957)

Dacã primele douã procese urmãresc un anumit fir logic (fie el ºi absurd), motivelepentru care s-a luat hotãrârea înscenãrii celui de-al treilea, precum ºi componenþaeterogenã a lotului, nu pot fi intuite decât parþial în momentul de faþã. Indiciile neconduc cãtre concluzia cã selecþia inculpaþilor s-a fãcut aproape aleatoriu, pentru aînlãtura o serie de martori incomozi ai demascãrilor, dar nu numai.

Într-o primã etapã, ancheta s-a concentrat pe Valeriu Negulescu (important liderlegionar, nu a cunoscut acþiunea violentã), Dragoº Hoinic (curier, fãcuse legãturaîntre conducerea Miºcãrii Legionare din strãinãtate ºi cea din þarã) ºi ConstantinOpriºan (ºeful pe þarã al Frãþiilor de Cruce), ultimii doi fiind victime predilecte aletorturilor în Piteºti, cãrora le-au cedat în cele din urmã. Existã câteva diferenþesemnificative faþã de cercetãrile loturilor anterioare. În primul rând, ancheta aînceput cu un an mai târziu, în noiembrie 1954 (imediat dupã �procesul Þurcanu�)ºi a avut loc doar la Bucureºti, deºi unii dintre ofiþeri aveau experienþa loturilortrecute: locotenentul Ion Sporea, locotenentul Valeriu Gordan, locotenentul Marinªerbãnescu. În ceea ce priveºte metodele aplicate, ea pare sã fie cea mai durã,ieºirile la anchetã fiind numeroase ºi la intervale scurte (de multe ori în zilesuccesive sau chiar de douã-trei ori în aceeaºi zi) pentru toþi cei cercetaþi.

Urmãtorii deþinuþi anchetaþi au fost Aurel Popa (ºi el curier al Miºcãrii Legionareºi torturat în Piteºti), Gheorghe Calciu ºi Iosif V. Iosif (ambii victime ale schingiuirilor,transformaþi ulterior în colaboratori ai agresorilor). Particularitatea cea mai importantãa lotului, dincolo de eterogenitatea lui ºi de lipsa aproape completã a vinovãþiilorcelor acuzaþi, a fost rezistenþa durã pe care au opus-o cererilor anchetei. Nu o datãgãsim în interogatorii împotriviri categorice faþã de afirmaþiile mincinoase oritendenþioase ale anchetatorilor:

Întrebare: Care a fost poziþia d-tale faþã de acþiunea legionarã de aºa zisã demascare ºireeducare?Rãspuns: Am fost de acord1 cu acþiunea de aºa zisã demascare ºi reeducare însã eu nuam ºtiut cã aceastã acþiune are un substrat legionar. � Refuz sã semnez, Gh. CalciuÎntrebare: Dece refuzi sã semnezi?

1. �A fi de acord cu acþiunea� însemna, în realitate, faptul cã tortura prelungitã adeterminat victima sã cedeze.


Rãspuns: Am refuzat sã semnez deoarece nu s-a menþionat cã de acest lucru ºtie ºiadministraþia adicã cã deþinuþii erau maltrataþi � Gh. Calciu2.

Astfel de pasaje apar în ancheta lui Calciu de fiecare datã când anchetatorulconsemna altceva decât auzea: �în clipa când am zis o datã nu, mi-am dat seamacã dacã zic altãdatã da, sau fac o cât de micã concesie, s-a terminat cu mine [...]ªi am ºtiut cã dacã îmi pierdeam aceastã hotãrâre, picam în strãfunduri, pentru cãeram deja slãbit�3. Altã datã, cerându-i-se detalii despre activitatea �legionarã�desfãºuratã în Piteºti, Calciu a negat-o: �Eu nu am cunoscut substratul legionar alacþiunii de demascare ºi reeducare conduse de deþinutul legionar Þurcanu Eugen ºiam fost convins cã informaþiile merg la administraþie ºi nici decum cã sunt folositeîn scopuri legionare�4. Iosif V. Iosif a refuzat la un moment dat sã rãspundãîntrebãrilor tendenþioase �deoarece mi se par împotriva convingerilor mele. [...] Arãspunde la întrebãrile pe care mi le-aþi pus înseamnã sã mã duc în faþa plutonuluide execuþie�5.

Teza anchetei venea în prelungirea celei din �lotul Þurcanu� ºi îl acuza peValeriu Negulescu cã ar fi ordonat legionarilor sã organizeze acþiunea violentãpentru a scoate informaþii compromiþãtoare pentru regim de la deþinuþii torturaþi(�spionaj�). Negulescu a respins însã varianta cã ar fi cerut cuiva sã urmeze oeventualã acþiune de �reeducare� în închisori, ci doar i-a sfãtuit �sã se abþinã delamanifestãri cu caracter de adversitate faþã de autoritãþile statului�, pentru cã �estebine sã aibe o atitudine resemnatã ºi liniºtitã abþinându-se dela manifestãri cucaracter politic sau de adversitate faþã de autoritãþi�. Intuind cã se va încercaîndoctrinarea tinerilor din închisori, le-a spus cã �nu e bine ca ei studenþii sãrespingã aceastã încercare�, pentru cã au �destul discernãmânt� ca sã aleagã întreceea ce cunosc din educaþia lor ºi ce le oferã regimul comunist6.

Ancheta lui Constantin Opriºan ridicã multe semne de întrebare cu privire lamodalitatea în care se luau declaraþiile deþinuþilor. Dupã primele declaraþii generaleluate în decembrie 1954 a urmat o pauzã de trei luni, pentru ca urmãtoarele sãconþinã nu doar varianta agreatã de Securitate, ci ºi informaþii despre legãturileagresorilor din Piteºti cu liderii legionari din Aiud. În cele din urmã, Securitatea adecis sã nu forþeze nota mai mult decât a fãcut-o pânã în acel moment. Ce s-aîntâmplat între decembrie 1954 ºi martie 1955 a sugerat-o chiar Gheorghe Calciuîn interogatoriul din timpul procesului: �Face o serie de declaraþii la adresa mea(acuzatoare � n.n.), dar acum îmi dau seama de ce [le-]a fãcut, cã l-am vãzut în cesituaþie era�7.

2. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 2, ff. 180v-181.3. ***Viaþa Pãrintelui Gheorghe Calciu dupã mãrturiile sale ºi ale altora, Editura

Christiana, Bucureºti, 2007, p. 584. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 2, f. 191.5. Ibidem, vol. 3, f. 12.6. Ibidem, vol. 1, ff. 34v, 35, 39v.7. Ibidem, vol. 5, f. 65.

151PROCESELE

În decembrie 1955 anchetarea celor ºase era încheiatã. Cu toate acestea, regimula hotãrât extinderea lotului ºi i-a rearestat pe doi dintre liderii agresorilor dinPiteºti: întâi pe Virgil Bordeianu (16 februarie 1956), apoi pe Gheorghe Caziuc(14 martie 1956). Pentru a nu întârzia foarte mult procesul, anchetarea celor doi adurat doar trei luni ºi a fost gata în luna mai. Motivele pentru care Bordeianu ºiCaziuc au fost rearestaþi ºi implicaþi în acest lot ne rãmân încã necunoscute.

Procesul

Lotul Valeriu Negulescu a fost trimis în judecatã pe 14 septembrie 1956, toþi cei optdeþinuþi fiind acuzaþi de �crimã de uneltire împotriva securitãþii interne a RPR�. Înplus, lui Iosif, Calciu, Popa, Bordeianu ºi Caziuc li s-a adãugat acuzaþia de �crimãde acte de teroare în grup�8. Printre martorii chemaþi s-au numãrat supravieþuitoriiprocesului �Þurcanu� (Octavian Voinea, Alexandru Popa, Nuti Pãtrãºcanu, AristotelPopescu ºi Dan Dumitrescu), precum ºi o serie de foºti colegi de celulã ai inculpaþilordin perioada Piteºti.

Dârzenia din anchetã a lui Gheorghe Calciu ºi Iosif V. Iosif s-a transmis înproces ºi celorlalþi inculpaþi, încurcând planurile Securitãþii. Interogatoriile tuturor,inclusiv cele ale lui Bordeianu ºi Caziuc, neagã cedãrile din anchetã ºi susþin publicadevãrul despre demascãri, anume cã a fost o acþiune creatã ºi condusã de cãtreregim. Dintr-un motiv sau altul, de aceastã datã grefierul nu a mai modificatdeclaraþiile inculpaþilor, astfel cã atitudinea lor ni s-a transmis pânã astãzi.

Valeriu Negulescu a avut un discurs echilibrat, matur, dar în acelaºi timp ferm:acuzat cã ar fi ordonat celorlalþi inculpaþi sã se înscrie în miºcarea de �reeducare�,el a arãtat calm cã nu s-a întâlnit, în decursul detenþiei sale de pânã la proces, decâtcu Dragoº Hoinic ºi cã ºi-a executat pedeapsa în Aiud între 1949-1954, neavândcum sã ia legãtura cu piteºtenii. În încheiere, el a spus cã nu a auzit de acþiunea de�reeducare ºi demascare, pânã când a început ancheta în anul 1954�9. ConstantinOpriºan ºi-a retras toate declaraþiile din anchetã, a negat cã Negulescu ar fi dat vreodispoziþie pentru pornirea demascãrilor ºi a arãtat cã a fost torturat ºi înjurat în modrepetat de cãtre Eugen Þurcanu, astfel cã nu putea sã colaboreze cu el, aºa cumsuna acuzaþia procurorului:

În urma torturilor aplicate de grupul Þurcanu, toþi deþinuþii au fost nevoiþi sã acceptereeducare ºi în acest condiþiuni am acceptat-o ºi eu ca toþi ceilalþi. [...] Nu am discutatnimic înainte de a fi bãtut, cu Þurcanu ºi m-am târât 6 luni în sânge ºi materii fecale,chinuit ºi torturat de grupul lui Þurcanu, iar rezultatul torturilor este suferinþa mea ºiboala cu care am rãmas ºi astãzi. N-am avut nici un contact cu Þurcanu ºi pentrucã amrefuzat sã torturez pe alþii deþinuþi sau sã-i înjur am fost bãtut ºi torturat în mode

8. Ibidem, f. 3.9. Ibidem, f. 52.


special, de Þurcanu. Au fost puºi sã mã batã cei pe care eu am refuzat sã-i lovesc ºi caatare am fost lovit de oameni cu ochii ieºiþi din orbite ºi astfel în vâltoarea aceasta ºi euam lovit pe alþii, dar nu în mod organizat sau ca ajutor al lui Þurcanu Eugen. [...] Nuse ducea nici o activitate legionarã nici înainte ºi nici dupã acþiunea de demascare. [...]Nu apãr viaþa mea ci a altora sã nu intre oameni nevinovaþi în puºcãrie10.

Deþinuþii care prezentau o importanþã deosebitã pentru regim au fost ameninþaþicu �reeducarea� dinainte sã fie trimiºi la Piteºti. Dragoº Hoinic aflase de o astfelde acþiune de la �colonelul Dulgheru care mi-a vorbit în acest sens cu ocaziaanchetei, precum ºi dela anchetatorul meu Schaferman zis Munteanu. Aceºtia mi-aspus în mod separat mie ºi lui Cornel Decebal, iar mai târziu am fost chemat înbiroul lui Dulgheru ºi de faþã cu ambii anchetatori mi-a spus din nou acest lucru�11.Tot el a dezvãluit discuþia originalã dintre Negulescu ºi Cornel Andrei Decebal dinînchisoarea Jilava, imediat dupã ameninþarea primitã de la Dulgheru, când primula opinat cã deþinuþii nu trebuie sã iniþieze sau sã se evidenþieze într-o eventualãacþiune de �reeducare�, dar dacã aceasta este pornitã de organele de stat, ea poatefi acceptatã sau refuzatã. De aici, Securitatea a înþeles sã transforme vorbele luiValeriu Negulescu în ordin de pornire a demascãrilor12.

Numele lui Nemeº a fost pomenit de Iosif Iosif, care l-a acuzat cã nu a luatmãsuri, deºi a vãzut mulþi deþinuþi plini de urme de bãtaie ºi s-a mulþumit curãspunsurile lor evident mincinoase cã ele provin de la cãzãturi în baie. Mai multdecât atât, Gheorghe ªerban s-a sinucis aruncându-se în golul dintre scãri imediatdupã ce a primit o injecþie la infirmerie ºi directorul Dumitrescu nu a luat niciomãsurã atunci când Iosif i-a mãrturisit cã acesta s-a sinucis din cauza bãtãilor lacare era supus. În ceea ce priveºte adevãratul scop al acþiunii, Iosif a declarat cã �seurmãrea scoaterea de informaþii pentru directorul penitenciarului (de fapt, pentruSecuritate � n.n.) ºi pentru a se rupe de miºcarea legionarã cei reeducaþi [...] amsocotit întotdeauna cã este o acþiune a administraþiei�13.

Cel care a mers ºi mai departe cu indicarea adevãratului scop al acþiunii a fostGheorghe Calciu, care l-a vãzut pe Þurcanu predând informaþiile culese de lastudenþi ofiþerului politic Mircea Mihai ºi a spus cã întotdeauna declaraþiile �mergeauîn mâinile organelor MAI�. Totodatã, Calciu i-a vãzut pe Dumitrescu, Marina ºimai mulþi gardieni uitându-se pe vizeta camerei în care aveau loc schingiuiri14.Declaraþiile lui Virgil Bordeianu au cãutat sã-i motiveze colaborarea permanentã, elneputând invoca torturarea sa prelungitã înainte de cãdere, precum ceilalþi. Argumentelelui nu au fost dintre cele mai convingãtoare, dar ºi el a arãtat cã acþiunea este�organizatã ºi dirijatã de administraþia penitenciarului�, deºi a fost pusã în practicãde �o serie de oameni care nu mai puteam sã suportãm mãsurile administraþieipentru faptele altora ºi atunci era necesar ca administraþia sã cunoascã situaþia�.

10. Ibidem, f. 55.11. Ibidem, f. 59.12. Ibidem.13. Ibidem, f. 62.14. Ibidem, f. 65.

153PROCESELE

Scopul torturilor era �de a obþine material informativ pentru organele de stat, carenu fusese obþinut la securitate�. Bordeianu ar fi condus agresiunile într-o singurãcamerã �dar nu au fost maltratãri grave atunci. [...] Felul cum i-am lovit eu peaceia ce i-am lovit eu, nu era o bãtaie gravã. De altfel arãt cã eu eram bolnav în aceltimp de urmãrile sifilisului�15.

În schimb, Gheorghe Caziuc ºi-a motivat poziþia de colaborare prin condamnareamare pe care a primit-o dupã prima arestare, care l-a �sguduit în mentalitatealegionarã�, deºi pânã atunci crezuse cã �numai activitatea legionarã este periculoasãregimului, nu ºi mentalitatea�. El a fost singurul inculpat care a adoptat în mareparte punctul de vedere al procuraturii, probabil în speranþa primirii circumstanþeloratenuante. Altminteri, este greu de acceptat cã Gheorghe Caziuc credea în mod realcã Þurcanu i-a minþit în privinþa adevãratelor scopuri ale acþiunii sau cã Negulescuar fi cerut subordonaþilor sãi sã declare cât mai multe nume în demascãri cusingurul motiv de a pune Securitatea pe drumuri ºi �organele de stat în imposibilitatesã ia o mãsurã contra lor�16.

Procurorul a încercat sã revinã la scenariul imaginat de regim în ºedinþa din29-31 octombrie prin declaraþiile martorilor, bazându-se în mod special pe NutiPãtrãºcanu, Dan Dumitrescu, dar ºi pe Ieronim Comºa. Ceilalþi martori (AurelPandurescu, Gheorghe Blejan, Nicolae Borza, Marin Dumitrescu, Mihai Scutaru,Ioniþã Sârbu, Gheorghe Mãtase, Virgil Coifan, Alexandru Mãþãoanu, ConstantinPãvãloaie) nu au servit deloc intereselor procuratorii, deºi unii dintre ei au avut opoziþie oscilantã ºi au acuzat câte un inculpat de maltratarea lor, fãrã a avea curajulde a vorbi de implicare administraþiei.

Dupã aceasta, procesul s-a reluat abia pe 29 ianuarie 1957, când GheorgheCalciu ºi Constantin Opriºan au dat un supliment de interogatoriu. Calciu a adãugatcã în mai 1950 a fost bãtut împreunã cu Adrian Cãrãuºu de cãtre doi agresori chiarîn prezenþa unui gardian, care îi pãzea cu un ciomag ca nu cumva sã riposteze. Maimult decât atât, a doua zi el s-a plâns colonelului Marin Constantinescu, aflat întrecere prin Piteºti, ºi directorului Dumitrescu de tratamentul la care a fost supus,dar colonelul l-a �dat afarã�. Mai târziu, dupã ce a fost torturat în decembrie1950-ianuarie 1951, a fost ameninþat de slt. Mircea Mihai sã nu retracteze declaraþiilesmulse prin bãtaie, deºi implicase un om nevinovat într-o organizaþie fictivã. Fiindbãtut de Þurcanu la întoarcerea în celulã fiindcã îi ceruse gardianului sã îl izolezeîn altã celulã ca sã scape de presiuni, Calciu a luat hotãrârea sã se sinucidã, dar afost împiedicat. Dupã ridicarea liderilor agresorilor din Gherla în 1952, GheorgheCalciu a trimis Ministerului de Interne un raport în care arãta ce anume dindemascarea sa este adevãrat, ce este fals, ºi cum i-a fost smulsã prin torturi. Înfinalul interogatorului, l-a acuzat pe slt. Constantin Avãdani cã l-a racolat cainformator rezident la începutul lui 1952, pentru a demonstra cã a colaborat cuadministraþia nu din proprie voinþã, ci fiind solicitat de aceasta17.

15. Ibidem, f. 72.16. Ibidem, f. 75.17. Ibidem, f. 180.


Deºi trebuia sã se foloseascã de mãrturiile lui Octavian Voinea, Alexandru Popa�Þanu�, Aristotel Popescu, Gheorghe Bãlan ºi Mihai Iliescu, procurorul l-a alesdoar de ultimul, renunþând la depoziþiile celorlalþi ºi cerând judecarea procesuluipe baza materialului strâns pânã atunci. Completul de judecatã a hotãrât amânareatermenului pentru a permite ºi apãrãrii sã citeze martorii solicitaþi de inculpaþi, cutoate cã a admis doar câte doi pentru fiecare dintre cei aflaþi în boxe. Totodatã,tribunalul a hotãrât chemarea celor patru martori ai acuzãrii la care procurorul searãtase dispus sã renunþe, decizie influenþatã probabil de Securitate18.

Toþi aceºti martori au fost audiaþi pe 25 aprilie 1957, când Gheorghe Caziuc ºi-apotolit tonul favorabil regimului ºi a recunoscut cã Opriºan a fost foarte torturat dincauza poziþiei sale de ºef al Frãþiilor de Cruce ºi cã nu ºtie dacã a avut vreo legãturãcu Þurcanu19. Traian Popescu ºi Gheorghe �Gelu� Gheorghiu au negat toateacuzaþiile procurorilor în ceea ce-i priveºte pe inculpaþi, spunând doar cã i-au vãzuttorturaþi sau cã nu le cunosc activitatea.

Traian Popescu are o variantã puþin diferitã faþã de ce a rãmas consemnat îndocumentele Securitãþii, care nu lãsa nimic la voia întâmplãrii ºi încerca sã pregãteascãtoþi martorii. Popescu a fost anchetat la Ministerul de Interne ºi la Vãcãreºti câtevaluni de zile, încercând sã i se inculce ideea cã acþiunea de la Piteºti ºi Gherla a fosto încercare de fortificare a Miºcãrii Legionare. Abia dupã ce a fost confruntat cuOctavian Voinea a înþeles ce dorea Securitatea sã declare, ºi anume cã Horia Simai-ar fi predat prin niºte intermediari un cifru secret prin care trebuia înlesnitãtransmiterea de informaþii dinspre un închipuit comandament legionar de la Aiudspre agresorii din Piteºti. În urma torturilor, Popescu a cedat ºi a inventat o povestepe placul anchetatorilor, în care �recunoºtea� cã a primit cifrul secret prin izmenelelui Iosif V. Iosif (!) ºi Ion Pãunescu, care trebuie sã ajungã la ambasadele StatelorUnite ºi Angliei prin câþiva deþinuþi care se eliberau20. Totuºi, pe durata procesuluiel a fost întrebat de Aurel Popa (care îl citase ca martor), Dragoº Hoinic ºi IosifIosif dacã ºtie cã au fost torturaþi ºi dacã i-a vãzut pe ei lovind alþi deþinuþi.Nemulþumit de rãspunsurile martorului, preºedintele completului de judecatã i-ainterzis lui Calciu sã punã ºi el întrebãri, sub pretextul cã martorul îi aparþine doarlui Popa, moment în care Valeriu Negulescu a exclamat: �Domnule preºedinte, vãrog nu intimidaþi martorul. Trebuie sã se termine cu aceastã mascaradã!�21.

În declaraþia scrisã care face parte din ultimul sãu cuvânt, Dragoº Hoinic arespins categoric toate acuzaþiile care i se aduc, acuzând manevrele regimului:

Deoarece sunt complet nevinovat de absolut toate faptele ce mi se imputã � ca autormaterial sau moral � ceea ce se poate oricând verifica luându-se în cercetare datele ce

18. Ibidem, ff. 224-225.19. Ibidem, f. 341.20. Interviu cu Traian Popescu, arhiva personalã a autorului.21. Traian Popescu, Experimentul Piteºti. Mucenicie ºi satanizare. Terorismul din închisorile

Piteºti, Gherla, Canal, Tg. Ocna. Atacul brutalitãþii asupra conºtiinþei, ediþia a treia,revãzutã ºi adãugitã, Editura Scara, Bucureºti, 2007, p. 52.

155PROCESELE

le arãt în prezenta. Cã dupã ce nu le-am sãvârºit, ci am fost victima celor ce le-ausãvârºit ºi pus la cale, sunt acum victima unei mistificãri oribile care apare în faþainstanþei a patru martori mincinoºi, ale cãror minciuni sunt arãtate ca atare de alþimartori. Nu cer nici reîncadrarea în vre-un alt articol, nici schimbarea calificativului,nici circumstanþe atenuante, ci dupã examinarea materialului prezentat de mine, absolvireade orice vinã ºi achitarea mea22.

Pledoariile acuzãrii ºi apãrãrii au fost susþinute peste câteva zile, dar pronunþareasentinþei a fost amânatã în mod repetat, pânã pe 25 iunie 1957. În ciuda tuturorevidenþelor, insensibil la argumentele apãrãrii ºi bazându-se exclusiv pe acele(puþine) declaraþii ale propriilor martorilor care îi acuzau pe inculpaþi, tribunalul ahotãrât condamnarea tuturor acestora la pedepse grele. Astfel, Valeriu Negulescu afost condamnat la moarte (pedeapsa i s-a comutat ulterior în muncã silnicã peviaþã), Constantin Opriºan, Dragoº Hoinic ºi Aurel Popa au primit 25 de ani demuncã silnicã, iar Iosif V. Iosif ºi Gheorghe Calciu câte 15 ani. Gheorghe Caziucºi Virgil Bordeianu au fost gãsiþi vinovaþi pentru sãvârºirea faptei de �acte deteroare în grup� ºi condamnaþi la moarte, dar ºi pedeapsa lor s-a comutat. Judecânddupã aceasta ºi dupã destinul ulterior al condamnaþilor, singura concluzie pe care oputem trage este cã regimul dorea exterminarea lor fizicã.

La scurtã vreme dupã acest ultim proces, pedepsele cu moartea ale lui Popa�Þanu�, Octavian Voinea, Aristotel Popescu, Pafnutie Pãtrãºcanu ºi Dan Dumitrescuau fost comutate în muncã silnicã pe viaþã. Cei cinci au fost încarceraþi la începutullui 1958 într-o secþie special amenajatã pentru ei în închisoarea Jilava. Casimca sau�corabia morþii� se afla în interiorul reduitului, pe partea dreaptã, nu avea ferestre,iar în interiorul fiecãrei celule a fost repartizat cel puþin un deþinut bolnav detuberculozã în ultima fazã, cãruia i s-a refuzat orice fel de tratament. Pe lângã ceiimplicaþi în procesul �Valeriu Negulescu�, în Casmicã au fost aduºi Marcel Petriºor,Pavel Grimalschi ºi Nicolae Petraºcu. Rezultatul condiþiilor inumane au fost deceselelui Valeriu Negulescu, Dan Dumitrescu, Constantin Opriºan, Nuti Pãtrãºcanu,Aristotel Popescu ºi Gheorghe Caziuc. Cei care s-au încãpãþânat sã nu moarã aveausã treacã ºi prin reeducarea din Aiud din 1962-1964.

Se poate conchide cã, dintre toate procesele înscenate de comuniºti în legãturãcu acþiunea de la Piteºti, acesta este cel mai fantezist ºi ridicol. Singuri GheorgheCaziuc ºi Virgil Bordeianu au fãcut parte din comitetele de agresori, cu toate cãprimul a fost prins de Þurcanu cã a ascuns anumite informaþii, dat pe mâna celor pecare îi torturase ºi chinuit îngrozitor23. În schimb, Valeriu Negulescu nu avea niciolegãturã cu Piteºtiul, iar ceilalþi cinci (mai ales Opriºan ºi Hoinic) s-au numãratprintre victimele preferate ale echipelor lui Þurcanu. Pe de altã parte, tocmai dincauza absurditãþii acestui proces, precum ºi faptului cã au avut mai mult timp sã îºirevinã dupã ºocurile fizice ºi sufleteºti la care au fost supuºi, victimele s-auînverºunat împotriva punerii în scenã a Securitãþii ºi au opus o rezistenþã care ajenat vizibil organele statului.

22. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 5, f. 396.23. Interviu cu Ioan Sãbãciag, arhiva personalã a autorului.


Alexandru �ªura� Bogdanovici

1. Tineretul cu simpatii legionare trecea prin mai multe etape înainte de a fi admiºipropriu-zis în Miºcarea Legionarã. Astfel, în funcþie de vârstã ºi mai apoi de îndeplinireaunor criterii, candidaþii erau recrutaþi în: Mãnunchiul de Frãþiori, Mãnunchiul dePrieteni (MDP), Frãþia de Cruce (FDC) ca elevi, iar dupã absolvirea liceului studenþiiactivau în cadrul Centrului Studenþesc Legionar (CSL), în timp ce muncitorii înCorpul Muncitoresc Legionar (CML).

Iniþiatorul �reeducãrii� de la Suceava, predecesoarea acþiunii violente din Piteºti, ºitotodatã victimã a unuia din destinele cele mai tragice, Alexandru Bogdanovici acrezut cã poate sã catalizeze eliberarea condiþionatã a studenþilor din închisori, dara sfârºit prin a porni cea mai inumanã acþiune represivã din spaþiul carceral ºi amuri inconºtient ºi fãrã dinþi în gurã. Nãscut la 8 iunie 1924 în Soroca, Basarabia,Bogdanovici a fost recrutat pentru Mãnunchiul de Prieteni1 de cãtre Nicolae Cobâlaºîncã din 1937 ºi a urmat cursurile Liceului Naþional din Iaºi.

Un amãnunt biografic semnificativ îl descoperim în 1941, când Bogdanovici afost recrutat sã lucreze pentru Serviciul Secret de Informaþii al Armatei Române ºi,bun cunoscãtor al limbii ruse, a fãcut mai multe incursiuni în spatele frontuluiîmpreunã cu ºeful Biroului II, maiorul Emil Tulbure, ºi ajutoarele acestuia. Cobâlaº,care avea ºi el legãturi cu maiorul Tulbure, s-a folosit de acest prilej pentru a trimiteîn Basarabia manifeste anticomuniste ce îndemnau populaþia civilã sã nu colaboreze

Capitolul III

Personajele

157PERSONAJELE

cu sovieticii: �Fraþi basarabeni aveþi încredere cã ruºii vor fi izgoniþi ºi veþi revenila România�, �Nu vã pierdeþi credinþa în Dumnezeu� ºi �Nu colaboraþi nici într-unfel cu ruºii�2. Bogdanovici a lucrat în spionaj pânã în primãvara lui 1943, pãrãsindbiroul pentru cã i se pusese în vedere sã renunþe la relaþia pe care tocmai o începusecu fiica unui doctor sovietic3.

Imediat dupã acest episod a fost condamnat la ºase luni de închisoare pentruactivitate legionarã ºi ºi-a executat pedeapsa la Chiºinãu ºi Soroca. Dar problemelelui judiciare nu s-au oprit aici. Dupã eliberarea din închisoare, s-a refugiat cufamilia la Râmnicu Vâlcea, a fost arestat la Târgoviºte ºi internat în lagãr la30 noiembrie 1944, conform instrucþiilor Ministerul de Interne privind foºtii legionari.A reuºit sã evadeze la începutul lui ianuarie, dar a fost rearestat pe 18 februarie ºicondamnat la trei ani de închisoare. Bogdanovici a executat închisoare pânã pe15 martie 1947, dar pedeapsa a fost ulterior anulatã4.

S-a stabilit împreunã cu familia în Iaºi, unde tatãl sãu a funcþionat ca subprefect.Mai târziu, acesta a fost numit prin delegaþie prefect de Botoºani, fiind deciîncadrat în noile structuri de putere comuniste5. Din primele sãptãmâni a reluatlegãturile cu vechile cunoºtinþe din Frãþiile de Cruce ºi a lucrat la o revistã legionarãeditatã de studenþi, împreunã cu Florian Dumitrescu, Ieronim Comºa, AlexandruMãrtinuº ºi alþii. Din toamnã s-a înscris la Facultatea de Drept ºi, datoritã vechilorrelaþii ºi probabil a faptului cã executase închisoare pentru activitate legionarã, afost numit ºeful grupului Universitatea din Centrul Studenþesc Legionar Iaºi, careavea în subordine grupãrile de la facultãþile de Drept, Litere ºi Filosofie, ªtiinþe.Ajutorul sãu direct era Alexandru Mãrtinuº. Activitatea grupului Universitatea afost însã foarte restrânsã sub conducerea lui Bogdanovici, în principal din cauzanecesitãþii menþinerii în subversivitate. Cei care l-au cunoscut l-au descris ca fiindun tânãr �înalt, slab ºi palid, cu ochii arzând febril de o veºnicã problematicã� ºiîl apreciau �pentru inteligenþa ºi cultura lui�, dar aveau un semn de întrebare dincauza �unei stãri permanente de agitaþie ºi de nervozitate cu greu stãpânitã�6.

Bogdanovici a fost arestat la 20 mai 1948 ºi probabil cã nu a fost deloc surprins, datfiind cã fusese informat de o serie de arestãri care s-au petrecut chiar înainte de valul din14/15 mai. Comisarul Bãlãceanu a fost repartizat sã se ocupe de ancheta lui ºi i-a luat maimulte declaraþii în intervalul 1 iunie-21 iulie 1948. Nu avem informaþii despre cum adecurs ancheta, dar din conþinutul declaraþiilor putem observa cã a început sã vorbeascã

2. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 3, f. 171.3. Ibidem, ff. 19-22.4. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1190, vol. 1, f. 44; Ibidem, vol. 5, f. 44; Mihai

Rãdulescu, La capãtul iadului. Mãrturii ºi documente, Editura Vremea XXI, Bucureºti,2005, pp. 197, 201.

5. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 3, f. 387; ACNSAS, fond Penal, dosarnr. 1190, vol. 5, f. 47. Într-o declaraþie datã chiar de tatãl sãu, Vladimir Bogdanovicispune cã lucreazã ca ºef al serviciului financiar al Prefecturii judeþului Iaºi. ACNSAS,fond Penal, dosar nr. 1190, vol. 6, f. 73.

6. Dan Lucinescu, op. cit., p. 86.


abia la sfârºitul lui iulie. Eugen ªahan susþine cã în iunie, cât timp cei doi au fost colegide celulã, Bogdanovici era scos des la anchetã ºi se întorcea fãrã semne de bãtãi7.A fost considerat ºeful lotului ºi condamnat la optsprezece ani de muncã silnicã8.

Originile ideii de �reeducare� sunt în continuare neclare. Printre deþinuþi acirculat zvonul cã a fost influenþat de un vorbitor pe care l-ar fi avut în vara lui 1948cu tatãl sãu, însã aceastã teorie este aproape imposibil de confirmat. Desigur, ea sebazeazã pe înregimentarea politicã a tatãlui sãu, dar este greu de crezut cã Bogdanoviciar fi ascultat de el, dat fiind cã neînþelegerile dintre cei doi erau cunoscute printreapropiaþii studentului. Mai mult decât atât, el era unul dintre puþinii tineri închiºila Suceava pentru care detenþia politicã nu era o noutate ºi nu putea fi atât dezdruncinat de noua lui situaþie încât sã îºi doreascã transformarea radicalã. Dealtfel, spre sfârºitul anchetei sale, dupã ce începuse sã declare cele cunoscute,convingerile lui legionare par sã fi rãmas intacte: scopul Centrului StudenþescLegionar era acela de a creºte elemente de valoare ºi sã creascã nivelul intelectual,cultural ºi ideologic al tinerilor, crearea unui nou tip uman, bazat pe credinþã, onoare,eroism, pe care sã se bazeze un viitor stat legionar. Singura concesie pe care a fãcut-oa fost recunoaºterea faptului cã înþelegerea programului Miºcãrii Legionare nu s-afãcut aºa cum trebuie ºi �legionarii au cãlcat alãturi de însãºi ideologia Miºcãrii�9.Aceste declaraþii ne aratã un Bogdanovici departe de ideile comuniste. Alte sursesugereazã cã Bogdanovici se gândea la o acþiune de �reeducare� din primele zile alenoii sale reþineri, fiindcã la sfârºitul lui mai 1948 cerea de acasã cãrþi de ideologiecomunistã ºi scria familiei: �Astãzi sunt descãtuºat definitiv ºi complet din neguraunui trecut nenorocit. Muncesc pentru restructurarea mea deplinã�10.

Varianta cea mai probabilã o reprezintã conºtientizarea faptului cã regimulcomunist se instala tot mai adânc în þarã, fapt dovedit de arestãrile masive, decondamnãrile pronunþate în procesul �Marii finanþe� (de care aflase) ºi de felul încare erau trataþi de anchetatori; în fond, Bogdanovici ºi-a vãzut în închisoare peabsolut toþi colaboratorii din organizaþie. Existã apoi indicii cã a fost martoruleliberãrilor înainte de termen ale unor deþinuþi din penitenciarul Aiud care s-audesolidarizat de activitatea lor anticomunistã (el însuºi a participat la �reeducarea�de aici, fapt care se pare cã a contat în rejudecarea procesului în 1947), dar nutrebuie eliminatã din calcul nici ipoteza influenþãrii sale de cãtre anchetatori, aºacum s-a întâmplat cu alþi deþinuþi la Suceava în acea perioadã. Oricum ar fi, sigureste cã acþiunea pe care a declanºat-o în toamna lui 1948 era pur formalã ºi urmãreaeliberarea din închisoare a tinerilor, în schimbul unui mic compromis temporar.Bogdanovici avea sã afle însã foarte curând cã regimul comunist nu accepta jumãtãþide mãsurã ºi cã odatã ce intri într-un joc al compromisului moral, nu mai existãscãpare.

7. Mihai Rãdulescu, La capãtul iadului..., pp. 360-361.8. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1190, vol. 2, ff. 64-67.9. Ibidem, vol. 1, f. 49.10. Mihai Rãdulescu, La capãtul iadului..., p. 222.

159PERSONAJELE

Forma pe care a gândit-o iniþial a fost renunþarea declarativã la orice activitatepoliticã anticomunistã, intonarea cântecelor de propagandã comunistã ºi, mai rar,discutarea cãrþilor ideologice marxist-leniniste. Pentru a-ºi rãspândi punctul devedere în închisoare ºi a porni o acþiune de masã, suficient de reprezentativã încâtsã trezeascã atenþia regimului, a încercat sã discute cu o serie de vârfuri alelegionarilor din libertate, care sã-ºi determine subordonaþii sã îl urmeze. Rezultatula fost departe de aºteptãri, majoritatea reþinuþilor dezavuând �reeducarea� ideologicã,fie ea ºi formalã. Mai mult decât atât, grupul lui a început sã devinã þinta ironiilorºi a agresiunilor verbale ale multor reþinuþi.

Spre sfârºitul anului în închisoare au început sã se manifeste ºi alþi deþinuþidispuºi la compromisuri cu regimul ºi s-a organizat o reþea rudimentarã de culegerede informaþii, la sugestia anchetatorilor. Observând cã nu are succes doar cu�reeducarea� ideologicã, Bogdanovici s-a adaptat încetul cu încetul la situaþiacreatã ºi pânã la sfârºitul lui 1949 a devenit unul din informatorii Securitãþii dinpenitenciar, impulsionat de cererea expresã a lui Mihai Stângã11 de a-ºi crea o reþea,pe care sã o conducã. El a speculat însã pregãtirea slabã a lui Stângã ºi a încercatsã controleze informaþiile care ajungeau la acesta, probabil pentru a nu dezvãluiSecuritãþii ceva important. În acest sens a încercat sã opreascã accesul oricãrui altdeþinut la colonelul Nemeº, inclusiv lui Þurcanu12. În acelaºi timp, a avut mai multeconflicte mocnite cu rivalii la favorurile administraþiei, cel mai notabil cu EugenÞurcanu ºi Eugen Munteanu, care au început sã îl priveascã cu foarte multãsuspiciune, mai ales dupã ce au înþeles cã Securitatea nu are încredere în el.

Acesta a fost ºi motivul pentru care a fost transferat la Piteºti în ultimul lot dela Suceava, pe 5 noiembrie 1949, împreunã cu Constantin Bogos, ConstantinBuþan, Dan Dumitrescu, Constantin Iulian, Dan Lucinescu, Alexandru Mãrtinuº,Constantin Pãvãloaie ºi Ion Turtureanu. Bogdanovici a încercat încã din primelezile sã recupereze terenul pierdut faþã de Þurcanu, care avea un avans de ºase luniîn noua închisoare. A cerut sã fie scos la raportul directorului ºi a cãutat sã îlconvingã de faptul cã a adus mari servicii regimului ca informator la Suceava, darnu a reuºit sã se facã util, pentru cã rivalul sãu prevenise administraþia cã nu estebine vãzut de Securitate. De altfel, Dumitrescu l-a ameninþat sã se potoleascã,fiindcã oportunismul nu îi va fi de folos în Piteºti13.

În decembrie 1949 a fost mutat la camera 4-spital în vederea demascãrilor, darnu s-a arãtat îngrijorat nici atunci când, în urma mai multor discuþii între grupulÞurcanu ºi prietenii lui, Popa �Þanu� l-a sfãtuit sã fie atent, întrucât se doreºte

11. Paternitatea ideii unei reþele informative în sânul deþinuþilor nu a aparþinut nici luiAlexandru Bogdanovici, nici lui Mihai Stângã, ci tocmai omului însãrcinat de Securitatesã creeze o astfel de reþea, colonelul Iosif Nemeº. De altfel, Stângã a discutat despreaceasta cu Bogdanovici imediat dupã vizita ºefului sãu în Suceava. ACNSAS, fondPenal, dosar nr. 1126, vol. 10, f. 3.

12. Ibidem, f. 140.13. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 210316, vol. 1, f. 8; ACNSAS, fond Penal, dosar

nr. 1126, vol. 10, ff. 210v-211.


izolarea lui. Cum în acea perioadã încã nu se ºtia ce înseamnã demascarea,Bogdanovici i-a rãspuns liniºtit lui Popa: �lucrurile nu sunt chiar atât de grave�14.Nu este foarte clar dacã ºtia cã pe 25 decembrie se va apela ºi la bãtaie, aºa cumºtiau majoritatea celor veniþi de la Suceava din jurul lui Þurcanu, dar în momentuldeclanºãrii ostilitãþilor, Bogdanovici s-a repezit sã loveascã ºi el, fiind oprit AdrianPrisãcaru la ordinul lui Þurcanu. Prietenii lui, Alexandru Popa ºi Mihai Livinschi,au fost printre primii care l-au lovit, deºi destul de blând, crezând probabil cãdemascarea lui este formalã, dar ulterior a fost bãtut violent de Þurcanu ca �sãvedeþi cum se bate�15. Bogdanovici a încercat sã stea de vorbã cu rivalul sãu, ca sãînþeleagã ce se întâmplã, dar a fost bruscat de acesta ºi lovit iarãºi: �dar ce-þiînchipui tu, mã, cã eu am douã atitudini�. În zilele urmãtoare a fost bãtut numai deÞurcanu, ajutat o datã de Vasile Puºcaºu16.

Pe 30 decembrie Bogdanovici a fost mutat la camera 3-bisericã împreunã cumajoritatea deþinuþilor din 4-spital, dar a fost întors din drum de Þurcanu dupã o scurtãvreme. Nu este clar dacã incidentul a fost menit sã-l sperie ºi mai tare pe Bogdanovici,ameninþat la întoarcere, sau dacã a fost o greºealã a lui Marina ori a gardienilor. Deaici încolo, a fost torturat fãrã încetare, indiferent de starea în care se gãsea; spresfârºit era inconºtient, nu se putea þine pe picioare ºi nu-ºi putea controla sfincterele.

Cu puterile omului care nu mai are nimic de pierdut, ºtiindu-se într-o staredeplorabilã, l-a înfruntat într-o zi pe Þurcanu: �Deºi nu vãd cu ce drept unul saualtul dintre noi ºi-ar asuma rãspunderea de a pedepsi pe ceilalþi colegi de camerã,pentru activitatea lor de afarã, vãd cã ºi tu ai ajuns la concluzia cã o realã reeducarenu este posibilã fãrã a studia cât de cât pe Marx, pe Engels, pe Lenin�. Þurcanu aînceput sã îl joace în picioare, cãlcându-l pe tot corpul, iar foºtii colegi de launiversitate au fost primii care au sãrit sã-l loveascã. Ulterior a fost bãtut ºi deceilalþi suceveni agresori, care s-au oprit doar ca sã le permitã lui Holdevici ºiZaharia sã îl reanimeze. Þurcanu l-a întrebat, ciocãnind batjocoritor în cap: �Vrei sãmori, ªura? N-avea grijã cã n-ai sã scapi. Ai vrea tu, dar n-a sosit încã vremea. Iarmartir n-ai sã devii niciodatã, bandit ce eºti!�, în timp ce continua sã îl loveascã.

Tocmai când fusese pe punctul sã ni-l azvârle spre devorare, Bogdanovici i-a scãpat dinmâini izbucnind într-o convulsie înspãimântãtoare. Însuºi ªeful (Þurcanu � n.n.) arãmas pentru câteva clipe dezorientat! Epilepsie nu era. Vãzusem destule cazuri. TotHoldevici a fost cel care i-a suflat ceva la ureche lui Þurcanu, dupã ce i-a extras limbadin fundul gâtului, care îl sufocase pe bietul ªura. Leºinase, însã þinut ca pe-unspânzurat, la un moment dat i-a alunecat limba pe gât. Dupã ce ºi-a recãpãtat respiraþia,l-au azvârlit ca pe un leº pe prici. Sângele care-l podidise nu-i fusese ºters din jurulgurii. L-aº fi crezut dus din aceastã lume blestematã, dacã nu s-ar fi înecat ºi n-ar fituºit atât de suspect. [...] Capul sãu mare îi atârna ºi se bãlãbãnea la fiecare pas, târâtcum era de doi de-ai lui Zaharia17.

14. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 5.15. Ibidem, f. 7v.16. Ibidem, f. 9.17. ªtefan Ioan I. Davidescu, op. cit., pp. 234-237.

161PERSONAJELE

În aprilie 1950 se gãsea la camera 2-parter, iar starea sa era extrem de proastãºi înrãutãþitã cu bunã ºtiinþã de Vasile Puºcaºu: �Întrucât nu digera alimentele ºimânca puþin, Bogdanovici a slãbit extrem în 10 zile � 2 sãptãmâni, încât abia îºimenþinea echilibrul. El avea acuma ºi o tuse rãguºitã, cavernoasã ºi vocea rãguºitã,deasemenea vedenie�. Dus la vizita medicalã, a fost internat de doctor în infirmerie,dar a fost readus în camerã dupã vreo douã zile ºi certat de Puºcaºu: �Ce, credeaicã scapi de noi?�. Dupã alte câteva zile, starea lui s-a agravat:

Acum diareea lui se permanentizase, era o enteritã, scaunele erau f. frecvente ºiconþineau resturi alimentare nedigerate, deseori erau ºi sanghinolente. În aceastã situaþiePuºcaºu Vasile l-a oprit sã bea apã ºi-l forþa sã consume mâncarea. Bogdanovici sufereamult de sete, iar mâncarea o elimina la scurt timp dupã ingerare, nedigeratã. [...] Eraevident cã Puºcaºu în mod conºtient ºi voit înrãutãþea starea lui Bogdanovici ºi îlîmpingea la moarte. [�] Bogdanovici cãdea deseori ºi ziua, dar întotdeauna noaptea,într-un somn întrerupt, intermitent, letargic, în care scotea un fel de sforãituri ºihorcãieli sonore ºi stranii. Ori de câte ori Puºcaºu V. auzea acest zgomot îl trezea peBogdanovici, ziua sau noaptea, îl înjura, în bruftuia, uneori îl cãlca pe picioare. Cândnu se mai obosea sã se ducã personal sã-l zgâlþâie, îl punea pe altul sã-l trezeascã ºi-lînjura dela distanþã. Pentru Bogdanovici groaza de Puºcaºu V. era un coºmar continuu�18.

Doctorul închisorii l-a gãsit în aceastã stare deplorabilã ºi, observând cã nuprimea nici mãcar apã, a reuºit sã-l ducã la infirmerie. Dumitrescu a aflat de la elcã e rãcit la stomac ºi nu-ºi poate controla sfincterele. Deºi bãnuia cã tratamentuleste intenþionat, a sunat sã-i raporteze totul lui Nemeº19. Dumitru Bordeianu s-aîntâlnit pe scãrile închisorii cu Bogdanovici în aceastã perioadã ºi a remarcat cã nuputea umbla decât sprijinit de gardian, dar era conºtient: �În momentul cândprivirile noastre s-au întâlnit � cu o voce muribundã, dar destul de clarã � Bogdanovicimi-a ºoptit: Frate, aºa se plãtesc greºelile!�20.

Bogdanovici a murit pe 15 aprilie 195021 în camera 2-corecþie. Silvestru Nanu l-avãzut murind ºi spune cã suferea de diaree permanentã ºi a exclamat înainte de a muri:�Am fãcut un copil mic!�22, semn cã nu mai era în deplinãtatea facultãþilor mintale.Cauza oficialã a decesului a fost �nefritã acutã, avitaminozã ºi anemie gravã�23, fãrãsã se sufle niciun cuvânt despre rãnile îngrozitoare pe care le avea pe tot corpul.

Existã mai multe mãrturii conform cãrora moartea lui Bogdanovici a fosturmãritã programatic de Eugen Þurcanu. Vasile Puºcaºu a recunoscut în anchetã cã

18. ***Memorialul ororii..., pp. 444-446.19. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, ff. 211v-212v.20. Dumitru Bordeianu, op. cit., p. 83.21. Dorin Dobrincu (editor), Listele morþii. Deþinuþi politici decedaþi în sistemul carceral

din România potrivit documentelor Securitãþii, 1945-1958, Editura Polirom, Iaºi,2008, p. 124.

22. Interviu cu Silvestru Nanu în Cosmin Budeancã (coord.), Experienþe carcerale înRomânia comunistã I, p. 239.



a primit ordin sã îl omoare: �Pentru Bogdanovici Alex am primit misiunea pe cândmã aflam în camera 4 Spital de a-l tortura ºi la camera 3 dela secþia corecþie de a-lextermina�24, iar Maximilian Sobolevschi a fost apostrofat serios de Þurcanu atuncicând i-a dat apã sã bea: �nu meritã nici apã sã bea ºi cã trebue lãsat sã moarã (Cândmi-a spus aceste cuvinte s-a exprimat înjurându-l pe Bogdanovici Alexandru)�25.

Motivele uciderii sale rãmân necunoscute. Cert este cã regimul nu a fost delocstrãin de ceea ce se întâmpla cu el, câtã vreme a fost bãtut cu vãtraiul de la sobã �înmod îngrozitor� chiar în biroul lui Marina ºi în prezenþa acestuia, fãrã ca el sãspunã altceva decât cã cei care bat în felul acesta �într-adevãr urãsc pe legionari�26.Directorul Alexandru Dumitrescu susþine cã uciderea lui Bogdanovici a fost ordonatãde Iosif Nemeº dupã ce s-a aflat în �demascãri� cã Bogdanovici ar fi împuºcat (nueste clar dacã mortal sau nu) un evreu în timpul pogromului de la Iaºi din 1941.Deºi nu avem certitudinea cã informaþia este corectã, dat fiind cã ea a fost oferitãdupã ce a fost torturat, Bogdanovici a recunoscut-o ºi în faþa directorului, iarNemeº i-a spus lui Þurcanu, de faþã cu Marina: �acest bandit trebue fãcut înger�27.

24. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 1, f. 237.25. Ibidem, vol. 16, ff. 8-9.26. Ibidem, f. 8.27. Ibidem, vol. 3, f. 253; Ibidem, dosar nr. 1126, vol. 10, f. 211.

163PERSONAJELE

Ion Bogdãnescu

Unul dintre agresorii cei mai cunoscuþi, acesta îºi datoreazã faima morþii doctoruluiIon Simionescu, bãtut în brigada condusã de el la Canal. Bogdãnescu s-a nãscut pe14 februarie 1922 în Ulmu, judeþul Brãila, într-o familie numeroasã (a avut optfraþi, din care trei au murit de tineri). A absolvit ºcoala primarã în localitatea natalãîn 1936, fiind obligat apoi sã lucreze în diferite ateliere pentru a-ºi câºtiga existenþa.Ajutat de unul din fraþi, în 1938 a dat diferenþele pentru a recupera cei trei anipierduþi, înscriindu-se la Liceul �Petru ºi Pavel� din Ploieºti. A fost încorporat înarmatã în 1942 ºi a luptat pe frontul din Ardeal, fiind desconcentrat în 1945.

Dupã absolvirea liceului s-a înscris la Facultatea de Medicinã din Cluj, iar pentrua se putea întreþine, a dat meditaþii elevilor de liceu. Se pare cã nu a avut o activitatepoliticã notabilã, fiind arestat pe 30 noiembrie 19491 pentru cã nu ºi-a denunþat colegiidin organizaþia condusã de Ioan Gh. Dumitriu. A fost condamnat la Tribunalul MilitarCluj la cinci ani de închisoare corecþionalã, pedeapsã redusã prin recurs la patru ani2.

În autobiografia înaintatã Securitãþii, se laudã cã a fost printre primii deþinuþi cuactivitate comunistã în penitenciar3, însã singura sa înregimentare politicã o avea latineretul tãtãrãscian4 (deºi doar în acte, întrucât nu a activat în niciun fel). Colegiisãi de celulã din toamna lui 1949 spun cã Bogdãnescu era printre deþinuþii cu opurtare exemplarã din punct de vedere moral5 ºi nu existã indicii despre torturareasa, astfel cã transformarea lui într-unul din cei mai vivace colaboratori ai Securitãþiirãmâne un mister. Existã unele informaþii conform cãrora Bogdãnescu ºi-ar fi fãcutdemascarea fiind constrâns, dupã ce refuzase iniþial6, dar nu avem prea multedetalii despre acest lucru.

Pe 26 mai 1950 a fost transferat la Peninsula ºi trei luni mai târziu numitbrigadier la Brigada 13, ulterior primind sarcina de a supraveghea ºi organizaBrigada 14. Bucurându-se de încrederea conducerii coloniei, i s-a încredinþat ºiorganizarea ºantierului de muncã �Fabrica de cãrãmidã din Nãvodari�. Bogdãnescuspune cã a dus muncã de �demascare informativã� în iulie-august 1951, ceea ceînseamnã cã aceasta a fost perioada de maximã intensitate a bãtãilor conduse de el.A colaborat pe întreaga perioadã a ºederii sale la Peninsula cu ºeful Biroului Inspecþiidin colonie, locotenentul Chirion, cãruia îi preda notele informative obþinute de la deþinuþi7.

1. ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 189164, vol. 1, ff. 1, 11v.2. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 484, vol. 1, ff. 114v, 300-309.3. ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 189164, vol. 1, f. 12v.4. Idem, f. 12; AANP, fond Fiºe matricole penale.5. Interviu cu George Cuºa, arhiva personalã a autorului.6. ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 189164, vol. 1, f. 20v.7. Ibidem, f. 12v.


În septembrie 1951 a fost transferat la Aiud, unde a muncit în fabricã pânã laeliberarea sa. Se pare cã atitudinea sa în favoarea regimului l-a ajutat sã se elibereze,existând mai multe adrese ale Securitãþii prin care se cere eliberarea sa înainte determen, ordinul venind de la colonelul Gavrilã Birtaº.

Bogdãnescu a fost eliberat pe 11 februarie 1953 ºi s-a angajat ca tehnician încadrul Oficiului Conducte Þiþei Ploieºti, dar a rãmas în permanentã legãturã cuSecuritatea, fiind reactivat ca informator de îndatã ce s-a angajat. Mai mult decâtatât, el pare sã se fi dedicat atât de mult acestei munci, încât Securitatea a merspânã la transferarea celor care îl stânjeneau în activitatea lui ºi l-a recompensatfinanciar în mai multe rânduri în perioada 1954-19628.

În 1956, când majoritatea foºtilor deþinuþi politici au fost exmatriculaþi, Bogdãnescu arãmas în facultate. Doi ani mai târziu, Sabin Ivan s-a întâlnit cu el în Bucureºti, pecând acesta era medic: �Cum m-a vãzut, m-a luat de gât, ameninþându-mã cã mãdã pe mâna securitãþii: Ai spus, când aþi fost daþi afarã din Facultate cã cei rãmaºisunt oamenii Securitãþii, banditule, a urlat el. Cred cã n-am greºit, i-am rãspuns.Þipând în continuare a atras atenþia trecãtorilor. Câþiva dintre ei, mai curajoºi,înþelegând despre ce este vorba, m-au luat sub protecþia lor, plecând împreunã�9.

Colaborarea lui s-a înteþit dupã 1975. Bogdãnescu a lucrat ca medic ºef dedispensar în comuna Rãcãtãu, judeþul Cluj, ºi a oferit note voluminoase pânã în 1988,unele fiind discuþii întregi relatate sub formã de dialog. Toþi ofiþerii de Securitate careau lucrat cu el i-au întocmit caracterizãri pozitive, recomandând menþinerea colaborãrii.Atitudinea sa e greu de explicat, cu atât mai mult cu cât existã semne cã era conºtientde imaginea pe care o avea ºi nu se ascundea de ea: �ªtiu cã sunt arhicunoscut în Cluj.Însuºi un frate al meu când m-am reîntors de la Canal mi-a spus cã îi este ruºine cumine, dar povestindu-i cum a fost situaþia l-am lãmurit�10. A lucrat în subordineacãpitanul V. Popazu, locotenentului Ioan Medan ºi cãpitanului Ioan Hâncu11.

Dupã 1989 s-a prezentat la Asociaþia Foºtilor Deþinuþi Politici din Cluj, cerându-ºidrepturile ºi intrând în conflict cu unii foºti deþinuþi, din cauza rolului sãu laCanal12. A murit în martie 2000, fãrã sã vorbeascã despre destinul sãu în închisori.

8. Ibidem, ff. 59, 111.9. Sabin Ivan, op. cit., pp. 42-44.10. ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 189164, vol. 1, f. 20v.11. Ibidem, vol. 2, ff. 143, 168, 180.12. Interviu cu Vasile Ilea, arhiva personalã a autorului.

165PERSONAJELE

Constantin Bogos

Unul dintre primii studenþi care au acceptat �reeducarea� de la Suceava, ºi-amotivat compromisul prin boala de inimã de care suferea ºi durerea pe care opricinuia pãrinþilor aflaþi în libertate. Ca majoritatea colaboratorilor timpurii, acrezut cã poate mima adeziunea la ideile comuniste1. Bogos s-a nãscut în comunabasarabeanã Durleºti pe 24 mai 1928 ºi a fost arestat pentru activitate în cadrulCentrului Studenþesc Legionar Iaºi, unde era student în anul II la Electromecanicã.A primit o condamnare de cinci ani de muncã silnicã, redusã în urma recursului lapatru ani de închisoare corecþionalã2. Tatãl sãu, profesor, era membru în FrontulPlugarilor3.

Primele legãturi cu Frãþiile de Cruce dateazã din 1942, când s-a înscris înunitatea Liceului �Kogãlniceanu� din Vaslui. A întrerupt legãturile cu FDC Vasluipe perioada refugiului (1944-1945), iar în martie 1947 a fost încadrat în grupul dela Politehnicã. Bogos a fost arestat pe 8 iulie 1948 ºi anchetat în penitenciarulSuceava de cãtre Blehan, Bãlãceanu ºi Pompilian, dupã ce trecuse prin arestulSiguranþei Iaºi ºi prin penitenciarul Galata. Se pare cã în primã fazã a refuzat sãvorbeascã ºi a recunoscut ulterior doar faptele care i s-au pus în faþã dupã confruntareaavutã cu mai mulþi colegi din FDC. Boala de inimã de care se plângea era realã ºichiar i-a împiedicat pe anchetatori sã îi ia declaraþii în unele zile. Între august1948-ianuarie 1949 a stat în celulã cu Nicu Ioniþã, dar în aceastã perioadã a începutsã se cristalizeze poziþia lui flexibilã la cererile regimului, de teamã cã îºi pierde�sãnãtatea ºi tinereþea în închisoare� ºi îºi rateazã visul de a urma o carierãºtiinþificã.

În perioada în care a activat la Suceava le-a cerut elevilor din lotul sãu (IonStoian, Iosif Cobzaru) sã porneascã o acþiune de �reeducare� ºi la Târgºor, undeºtia cã vor fi mutaþi4. Desolidarizarea de colegi ºi hotãrârea luatã de a declaraSecuritãþii toatã activitatea sa din libertate i-au determinat pe Dan Dumitrescu ºiAurelian Stoica sã îl ameninþe cu o corecþie fizicã, dar cei doi au fost trimiºi laregim de izolare înainte sã acþioneze în vreun fel. Bogos credea cã dacã varecunoaºte toatã activitatea, va scãpa de alte anchete dupã eliberare ºi îºi va puteavedea liniºtit de viaþã ºi de mama sa, care îl îngrijise cât timp a fost bolnav. N-a avutînsã ocazia sã ofere informaþiile deþinute administraþiei, fiind transferat la Piteºti pe21 octombrie 19495.

1. Interviu cu Iulian Constantin, arhiva personalã a autorului.2. AANP, fond Fiºe matricole penale.3. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 210318, vol. 1, f. 14.4. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 4, f. 184.5. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 210318, vol. 1, f. 14; Ibidem, dosar nr. 210316,

vol. 1, ff. 1-2.


Deºi a cãutat sã ia legãtura cu directorul sau ofiþerul politic, miºcãrile lui au fostlimitate atât de regimul de carantinã la care a fost supus în primele sãptãmâni, câtºi de atitudinea celorlalþi colegi din camerã, care aflaserã de transformarea pe careo suferise ºi l-au izolat, evitând dialogul cu el. A fost mutat în camera 4-spital înseara de 30 decembrie 1949, unde Eugen Þurcanu i-a cerut informaþii, pentru a-iverifica determinarea. În seara urmãtoare, Þurcanu l-a împins în mijlocul camereipentru a-l provoca sã îºi demaºte activitatea în mod public. Violenþele s-au declanºatîn momentul în care unul din studenþii timiºoreni a încercat sã riposteze, dar l-aunãucit pe Bogos, care a fost apostrofat de Gheorghe Roºca pentru cã lovea încet, �cao muiere�6.

În primele zile ale lui ianuarie 1950, Bogos a fost ameninþat cu demascarea ºitorturarea din cauza apropierii sale de acþiunea de la Suceava, privitã cu multãsuspiciune de comitet. A reuºit sã evite bãtaia în urma unei discuþii cu Þurcanu,arãtând cã este cinstit, dar a fost izolat timp de trei zile ºi i s-a interzis sã vorbeascãîn aceastã perioadã. Ulterior a participat la demascarea lui Alexandru Bogdanovici,însã a fost iarãºi ameninþat de Þurcanu fiindcã era prea moale. Curând a fost mutatla camera 1-parter, unde a acþionat în comitetul agresorilor, iar mai târziu îl gãsimmenþionat la camera 3-spital, lovindu-l cu cureaua pe Pavel Mihalcovici, ºi încomitetul din camera 8, alãturi de Popa �Þanu� ºi Gheorghe Roºca7. În aprilie-maia urmat ºcoala de îndoctrinare de la camera 4-spital, unde li s-a spus cã primesccãrþi ºi un regim mai bun ca rãsplatã pentru atitudinea lor.

Bogos a fost transferat la Gherla pe 7 iunie 1950. A luat parte la discuþiileiniþiale pentru organizarea acþiunii, împreunã cu Popa, Puºcaºu, Livinschi, Zbrancaºi Andronache, fiind numit în octombrie normator-ºef al unitãþii de producþie dinpenitenciar, un rol-cheie, ceea ce înseamnã cã devenise un om de încredere. A fostîn conducerea mai multor camere de agresiune, printre care 104 ºi 106. A colaboratatât prin participarea la agresiunile fizice în camere, cât ºi prin colectarea deinformaþii. Bogos a fost transferat la Securitatea Bârlad în vara lui 1951 ºi chestionatîn legãturã cu demascarea sa din ianuarie 1950, dar a continuat sã acþioneze cainformator ºi dupã ridicarea grupului Popa-Þurcanu pentru cercetãri, la sfârºitulanului. S-a menþinut pe poziþii de colaborare cu regimul ºi în mai 1952, alãturi deJuberian. În general, ofiþerii de Securitate care îl aveau în sarcinã îl apreciaupozitiv.

A fost eliberat la 4 iunie 1952, cu o lunã înainte de expirarea pedepsei, �pentrumuncã ºi bunã purtare�8 ºi a fost reactivat ca informator de Securitate. Este foarteposibil ca acest lucru sã se fi fãcut împotriva dorinþei lui, întrucât au început sãaparã rapoarte care îl suspectau cã se achitã formal de sarcinile informative, iarîntr-o notã se specificã faptul cã a fost recrutat �pe bazã de material compromiþãtor�,fiind vorba, probabil, de activitatea sa din închisoare, pentru care a fost anchetat în

6. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 210316, vol. 1, f. 10.7. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 6, f. 357; ANIC, fond CC al PCR, Secþia

Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 13.8. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 210316, vol. 1, ff. 10-16.

167PERSONAJELE

1955 din cauza declaraþiilor lui Dan Dumitrescu. A avut un destin sinuos cainformator, fiind când abandonat, când solicitat ºi remunerat pentru serviciileaduse Securitãþii9.

A lucrat ca tehnician la Întreprinderea 142 Construcþii Iaºi, cercetãtor principalla Institutul de Cercetãri Hidrotermice ºi cercetãtor la Institutul Central de Cercetãriîn Construcþii Iaºi. A publicat studii ºi articole în þarã ºi strãinãtate, ºi-a datdoctoratul în construcþii subterane ºi încãlzire termicã în 1969, dar se plângea ºi elcã are salariu mic, ca toþi foºtii deþinuþi politici10. A fost cãsãtorit de douã ori ºi în2007 trãia la Iaºi.

Constantin Bogos este ºi el reprezentativ pentru o categorie aparte a victimelordin Piteºti: deþinuþii labili, dispuºi la compromisuri minore pentru a-ºi uºura orichiar scurta detenþia, ajunºi în situaþii mult mai dificile ºi mai înjositoare decâtºi-au putut imagina. Odatã prinºi în mecanismele Securitãþii, ei realizau cã nu maidepind de propria voinþã, fiind ºantajabili prin faptele lor, situaþia de care regimula profitat ºi dupã eliberare, þinându-i în ºah pânã în decembrie 1989. Totuºi, în anii�70-�80, cei care se împotriveau categoric furnizãrii de note informative erau, de celemai multe ori, abandonaþi ºi nepedepsiþi. Este un tip de curaj pe care Bogos nu l-aavut niciodatã.

9. ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 266305, vol. 1, ff. 1-2, 5, 11, 30-31, 51.10. Ibidem, ff. 51-54, 82, 94-98, 107, 110.


Virgil Bordeianu

Originar din comuna suceveanã Boroaia, Virgil Bordeianu s-a nãscut la 15 iunie1926. A avut legãturi cu organizaþiile de tineret ale Miºcãrii Legionare încã dinliceu, fiind membru al FDC Fãlticeni de la paisprezece ani, motiv pentru care a fostjudecat, dar achitat în 1942. A fost arestat la 3 iulie 1948 pentru activitate înCentrul Studenþesc Legionar Iaºi (era student la Facultatea de Chimie) ºi condamnatiniþial la ºase ani de muncã silnicã, pedeapsã redusã prin recurs la cinci ani deînchisoare corecþionalã. Traseul lui penitenciar a început la Suceava, unde a fostanchetat ºi judecat, dupã care a continuat cu Piteºti (septembrie 1949-octombrie 1950),Peninsula (octombrie 1950-iulie 1952) ºi Baia Sprie (iulie 1952-octombrie 1953).

Apropierea de �reeducare� s-a produs încã din Suceava, însã abia dupã pronunþareasentinþei, având la bazã promisiunile fãcute de anchetatori, dar ºi detenþia înaceeaºi camerã cu Alexandru Bogdanovici, Eugen Munteanu, ºi discuþiile cu IonBobu ºi Ion Negurã. Bordeianu a fost numit membru în ODCC ºi a colaborat cuinformaþii1 pânã la plecarea din închisoare.

Cãderea lui s-a accentuat în Piteºti, unde a servit drept agresor în mai multecamere (4-spital, 3-bisericã, 1-corecþie) în intervalul decembrie 1949-octombrie1950. Bãtaia de Crãciun l-a prins pe Bordeianu în camera 4-spital ºi l-a determinatsã se facã util grupului Þurcanu, care îl prevenise cã îi va plãcea �ce se va întâmplacu legionarii�, lovind din proprie iniþiativã o victimã2. Pe 30 decembrie a fostmutat la camera 3-bisericã pentru a conduce ostilitãþile într-un comitet completatde Maximilian Sobolevschi ºi Viorel Burculeþ. Le-a transmis victimelor cã regimulîi va crede doar atunci când îºi vor lovi prietenii sau familia3, iar la 1-corecþie aactivat alãturi de Viaceslav Holdevici ºi Gheorghe Roºca.

1. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 3, ff. 8-13.2. Ibidem, f. 61.3. Dumitru Bordeianu, op. cit., p. 128.

169PERSONAJELE

Bordeianu a fost folosit ºi ca informator acoperit în camera 2-subsol în iunie1950, notele furnizate de el fiind folosite ulterior de agresorii din camera 4-spital4.Unul dintre cei care l-au cunoscut în aceastã perioadã apreciazã cã instinctul deconservare i-a transformat unele calitãþi în defecte, ca de pildã conºtiinciozitatea(care acum consta în a nota informaþiile din declaraþii). Totuºi, deºi dur, odatã cevictima cãdea, declara tot ºi era anihilatã ca personalitate, Bordeianu o trata fãrãranchiunã, ca pe egalul sãu5, ceea ce pare sã sugereze înscrierea fãrã prea multãconvingere în rândurile agresorilor.

În octombrie 1950 fãcea parte din comitetul de la camera 4-spital ºi a fostpregãtit de Þurcanu ºi Zaharia, care aflaserã cã va fi mutat la Canal. Zaharia, carefusese deja la Peninsula, i-a recomandat sã se bazeze pe întrecerile în muncã6. Afost transferat pe 29 octombrie ºi a continuat sã colaboreze cu regimul, deºi nuexistã informaþii cã ar fi aplicat sistemul violent de la Piteºti pe scarã largã. S-aeliberat de la colonia de muncã Baia Sprie la 6 octombrie 1953 ºi ºi-a reluat studiileuniversitare: în 1955 era student în anul III la Facultatea de Chimie Industrialã, secãsãtorise ºi lucra ca tehnician chimist la fabrica �Reactivul� din Bucureºti7.

A fost rearestat la 16 februarie 1956 ºi implicat în procesul �Valeriu Negulescu�,în care a opus ºi el rezistenþã (moderatã) faþã de varianta Securitãþii, arãtând cãadevãratul scop al acþiunii a fost obþinerea de informaþii pentru regim. Ca ºi încazul celorlalþi inculpaþi, poziþia sa nu a contat în faþa completului de judecatã ºi afost condamnat la moarte, pedeapsã schimbatã succesiv în muncã silnicã pe viaþã,respectiv douãzeci ºi cinci de ani de muncã silnicã. ªi-a petrecut restul detenþiei înJilava ºi în Aiud, unde a ajuns pe 28 martie 1960. A fost graþiat la 17 aprilie 19648.Nici dupã aceastã eliberare nu a reuºit sã scape de jocul periculos cu Securitatea,lucrând ca informator cel puþin în perioada 1972-1974, când i s-au solicitatinformaþii despre pãrintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa9.

4. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 4, f. 26.5. ªtefan Ioan I. Davidescu, op. cit., p. 214.6. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 3, ff. 82-83.7. Ibidem, f. 88. AANP, fond Fiºe matricole penale.9. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 176576, vol. 2, passim.


Gheorghe Calciu (pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa)

Confuzia dintre victimã ºi agresor programatic urmãritã de regimul comunist estesintetizatã mai bine ca oriunde în destinul pãrintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa.Cel mai mic dintre cei unsprezece copii ai unei familii de þãrani din Mahmudia,comunã tulceanã aflatã în Delta Dunãrii, Gheorghe Calciu s-a nãscut la 24 noiembrie1925. A urmat cursurile Liceului de bãieþi �Spiru Haret� din Tulcea, unde s-aapropiat de Frãþiile de Cruce în 19401. Dupã înscrierea la Facultatea de Medicinãdin Bucureºti în 1946, impunerea agresivã a noului regim i-a întãrit sentimenteleanticomuniste ºi s-a alãturat organizaþiei legionare din cadrul facultãþii spre sfârºitulanului I de studii. Dacã în perioada liceului activitatea FDC nu conþinea nimicpolitic, la arestarea sa din 22 mai 1948 i se reproºau deja implicarea în tipãrirea demanifeste, afilierea la grupul legionar de la Medicinã, dar ºi gãzduirea ºi ajutorareaunor vârfuri ale studenþimii legionare.

Condamnat la opt ani de temniþã grea, o pedeapsã medie pentru acele vremuri,Calciu avea sã plãteascã mai presus de toate pentru condiþia sa de student ºiinteligenþa vie care îl caracteriza. Dupã cum ºi-l aminteºte un coleg de temniþã, era�un tânãr scund, slab, dar vânos. Foarte vioi în spirit ºi în miºcãri, totdeaunagrãbit. Ochii vii ºi faþa zâmbitoare, chiar dacã ar fi trebuit sã se supere nu l-amauzit niciodatã repezind pe cineva�2. Calciu a fost transferat împreunã cu colegii sãide la Medicinã la închisoarea Piteºti în februarie 1949 ºi a fost încarcerat la secþiade temniþã grea de la parter. Prin mai 1950 a fost bãtut pentru prima datã de cãtredoi agresori chiar în prezenþa unui gardian, dar prin �demascãrile� propriu-zise atrecut abia din 6 decembrie 1950, când acþiunea a pornit ºi la secþia de temniþã

1. ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 271.861, ff. 1-2.2. Ioan Muntean, La pas prin �reeducãrile� de la Piteºti, Gherla ºi Aiud sau Ridicã-te

Gheorghe, ridicã-te Ioane, Editura Majadahonda, Bucureºti, 1997, pp. 146-147.

171PERSONAJELE

grea, sub conducerea lui Eugen Þurcanu, Octavian Tomuþa ºi Silviu Suciu. Forþatsã-ºi denunþe activitatea din libertate, a declarat inclusiv oameni nevinovaþi, iarmustrãrile de conºtiinþã l-au determinat sã încerce de mai multe ori sã revinã asuprainformaþiei: prima datã (fãrã succes) imediat dupã torturi, când a fost ameninþat deslt. Mircea Mihai sã nu-ºi retracteze declaraþiile, ºi a doua oarã dupã ridicarealiderilor agresorilor din Gherla în 1952, când a trimis Ministerului de Interne onotã în care prezenta condiþiile în care i-au fost smulse declaraþiile.

Cãderea studentului Gheorghe Calciu aici a început, în urma contactului brutalcu violenþele ieºite din comun. Prins în vâltoarea evenimentelor ºi având oroare dea fi torturat la nesfârºit, a fost forþat sã scoatã informaþii de la alte viitoare victimeale �reeducãrii�3 ºi a fost împiedicat sã se sinucidã în aceeaºi perioadã. Calciuexplicã prãbuºirile celor maltrataþi:

Tortura era aºa de mare încât la un moment dat simþeai cã tot ce n-ai spus este o piatrãpentru tine: nu mai puteai sã o duci. A ascunde ceva, orice, despre pãrinþi, despre prieteni,a nu mãrturisi pânã la capãt, toate deveneau aºa de monstruoase în timpul acela de teroare,aºa creºteau în inima ºi în mintea noastrã, încât îþi plesnea capul ºi te duceai singur ºispuneai. ªi astfel inima noastrã s-a golit. Sufletul nostru a murit, sau cel puþin a amorþit4.

Nu avem însã informaþii cã ar fi fãcut parte din comitetele de agresori. Singuradeclaraþie în acest sens i-a aparþinut lui Calciu însuºi în ancheta pentru procesul�Valeriu Negulescu�, când a susþinut cã l-ar fi lovit pe studentul Gheorghe Bãlan,dar ºi-a retras-o în instanþã, susþinând cã este o invenþie a Securitãþii5.

Înspãimântat, ºi-a adâncit cãderea sufleteascã odatã cu transferul în Gherla din29 august 1951. Sub privirile ameninþãtoare ale lui Þurcanu, a îndeplinit rolul deplanton o scurtã perioadã, dar avea sã scape de ulterioare solicitãri prin scoatereasa la muncã în atelierul de nasturi din închisoare. Într-o notã informativã despreacel Calciu din perioada tulbure, se remarcã faptul cã transformarea sa reuºise, celpuþin la suprafaþã: devenise realmente un adept al concepþiei materialiste; însã,noteazã aceeaºi persoanã, �spre deosebire de ceilalþi oameni ai lui ÞURCANU,evita brutalitãþile, maltratãrile ºi intervenea oridecîte ori vreunul din tabãra luiÞurcanu depãºea mãsura�6.

În realitate, Calciu a fãcut ceea ce încercau sã facã marea majoritate a celortrecuþi prin încercãrile Piteºtiului: sã se strecoare. Odatã cu ieºirea la muncã înUnitatea de Producþie din închisoarea Gherla, a încercat sã se facã util administraþieipentru a nu mai avea de-a face cu schingiuirile. Astfel, a devenit pe rând vânzãtorºi contabil la cantinã, ajutorul magazionerului ºi al contabilului temniþei, legãturadeþinuþilor cu grefa7. În paralel însã, funcþiona ca informator rezident, fiind unul

3. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 2, ff. 155v-157, 172v.4. ***Viaþa Pãrintelui Gheorghe Calciu..., p. 54.5. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 5, f. 65.6. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 155109, vol. 2, f. 49v.7. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 2, ff. 158v-159.


dintre cei care strângeau notele altor deþinuþi, la solicitarea ofiþerului politic alînchisorii, Constantin Avãdani8. În aceastã poziþie a fost cunoscut de foarte mulþideþinuþi din Gherla, motiv pentru care i s-a creat faima de colaborator de seamã alechipei Þurcanu-Popa.

Trezirea treptatã a lui Calciu s-a desãvârºit cu ocazia cercetãrilor din 1955,când, revoltat de absurditatea tezei, Calciu s-a opus anchetei, negând încãpãþânat cãacþiunea din Piteºti ar fi fost orice altceva decât o operaþiune a administraþieicomuniste. Atitudinea lui a fost consemnatã inclusiv de anchetatorii lotului:

În tot timpul anchetei, legionarul CALCIU GHEORGHE s-a situat pe poziþie de negaresusþinând cu încãpãþânare cã el nu a avut cunoºtinþã de scopurile legionare urmãriteprin acþiunea de aºa zisã reeducare-demascare deºi i s-a arãtat de Voinea Octavian, PopAlexandru ºi de Pãtrãºcanu Nuti, din declaraþiile cãrora rezultã întreaga sa activitatecriminalã9.

În urma procesului a fost condamnat la alþi cincisprezece ani de muncã silnicã,dar pedeapsa i s-a contopit cu cea din 1948. De aici încolo, revenirea sa avea sã fiecel puþin la fel de spectaculoasã ca ºi prãbuºirea. Închis într-una din celulele dinCasimca Jilavei, s-a dedicat îngrijirii colegilor sãi, ajungând chiar sã-ºi taie venelepentru a oferi din sângele sãu lui Constantin Opriºan, grav bolnav de TBC. ªi-apetrecut restul detenþiei la Aiud, de unde a fost eliberat la 18 mai 1963. Pentru cãera în continuare un personaj incomod, i s-a fixat domiciliu obligatoriu în comunaViiºoara, unde a stat pânã în august 1964.

A fost permanent urmãrit de Securitate dupã eliberare, motivele principale fiindfaptul cã �în detenþie se situeazã pe o poziþie duºmãnoasã, la fel în D.O. Dupãridicarea restricþiilor domiciliare, este semnalat cu poziþie duºmãnoasã ºi legãturicu legionari. Manifestã interes pentru a-ºi scrie amintirile din detenþie�10. S-aînscris la Facultatea de Filologie, secþia francezã, pe care a absolvit-o în 196711, iarîn anii urmãtori a fost ºicanat în mod continuu. Dupã ce a fost chemat la Securitates-a destãinuit unui prieten, ºi el alt fost deþinut:

Mi s-a plâns cã a fost iar chemat la MAI ºi cã faptul l-a enervat cumplit încât n-a maivrut sã discute cu nimeni dintre cei ce l-au solicitat acolo [...] odatã ce bine se ºtie deceea ce este el capabil sã facã pentru patrie ºi pentru cei ce-i vor binele acestui neam,nu înþelege sã fie chemat la MAI în modul în care � afirmã el � veneam eu la Gherla sãdau informaþii despre ceea ce se petrecea în jurul meu. Eu am avut faima de turnãtorprintre oameni ani de zile ºi vreau sã-mi ºterg din amintire acest lucru, de aceia cândnumai aluziv mai aud de aºa ceva, ideea-mi repugnã ºi-mi vine sã turbez ºi sã blestem

8. Ibidem, ff. 224-225.9. Ibidem, vol. 1, f. 9. De remarcat cã argumentele procurorului constau în declaraþiile

unor deþinuþi complet înspãimântaþi, care au cedat anchetei.10. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 155109, vol. 1, f. 1v.11. Lucian D. Popescu, Introducere în omiletica Pãrintelui Gheorghe Calciu, Editura

Christiana, Bucureºti, 2010, p. 43.

173PERSONAJELE

tot ce-i în jur, aºa cã de asta nici sã nu mai aud. M-a întrebat dacã eu am mai fost�chemat�, ºi spunându-i cã nu, el zice: deci vezi, numai eu mai port acel stigmatinfam12.

Supravegherea sa informativã a atins cote paranoice în unele perioade: Securitateaverifica toate persoanele din toate imobilele în care Calciu intra, pentru a-i identificarelaþiile din oraº, îi intercepta corespondenþa ºi i-a instalat microfoane în apartament.În 1968 ofiþerii erau descurajaþi de lipsa lui de colaborare, deºi s-a încercatrecrutarea ca informator în mai multe rânduri: �nu va relata nimic deoarececonsiderã cã aceste lucruri noi le cunoaºtem ºi el niciodatã nu ne va furnizainformaþii. [...] Legat de chemãrile sale la organele noastre, a arãtat cã acestea suntinutile ºi cã ar putea sã refuze sã se mai prezinte însã dat fiind faptul cã probabil vafi forþat sã vinã nu va face acest lucru�. În urma acestei confruntãri, i s-a întocmitun referat de avertizare (de regulã, era unul din paºii premergãtori arestãrii), întimp ce rezoluþia internã a Securitãþii arãta cã �vom continua sã acþionãm asupra luiîn direcþia intimidãrii prin chemarea periodicã la sediul unitãþii noastre�13.

Marcat de cedãrile fãcute în închisoare ºi de barbariile la care a fost martor, s-ahotãrât sã-ºi þinã promisiunea fãcutã încã din închisoare ºi sã urmeze Facultatea deTeologie, lucru pe care l-a reuºit prin sprijinul acordat de patriarhul IustinianMarina14. A fost hirotonisit ºi a funcþionat ca preot profesor la Seminarul Teologicdin Bucureºti. În Postul Paºtelui anului 1978, când regimul comunist exercitapresiuni tot mai mari împotriva Bisericii, pãrintele Calciu a susþinut mai multepredici la Biserica �Radu Vodã� sub denumirea �Cuvinte pentru tineri�, în careataca deschis materialismul ateu ºi demolãrile bisericilor Enei din Bucureºti ºiDomneºti din Focºani15.

Represaliile nu s-au lãsat aºteptate ºi pãrintele Calciu a fost dat afarã de laSeminarul Teologic. Securitatea a luat o serie întreagã de mãsuri pentru a-l compromite,i-a percheziþionat locuinþa, a fãcut presiuni asupra soþiei, fiului ºi prietenilorapropiaþi pentru a-l convinge sã renunþe la atitudinea lui, ba mai mult decât atât, ainterceptat întreaga corespondenþã externã a Patriarhiei, Institutului Teologic Uni-versitar ºi a Seminarului Teologic Bucureºti! Deoarece cazul sãu devenise cunoscutatât în þarã, cât ºi în strãinãtate, prin intermediul Radio Europa Liberã, una dinaceste mãsuri prevedea recrutarea unei persoane �de origine evreiascã� care sãinformeze organizaþiile evreieºti din Occident de trecutul �fascist� al lui Calciu,pentru a-l compromite ºi a-l determina pe Nöel Bernard (evreu ºi el) sã nu îl maisprijine16. Pentru cã niciuna din mãsuri nu a dat rezultate, pãrintele Calciu a fost în

12. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 155109, vol. 1, f. 24.13. Ibidem, ff. 318-319, 325.14. ***Viaþa Pãrintelui Gheorghe Calciu..., p. 77.15. Cuvântãrile pr. Calciu au fost publicate ºi în Pãrintele Gheorghe Calciu, Mãrturisitorul

prigonit. Predici, eseuri ºi meditaþii religioase, Editura Crigarux, Piatra Neamþ, 2007,pp. 25-76.

16. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 155109, vol. 5, f. 206.


cele din urmã arestat pe 10 martie 1979, sub pretextul implicãrii sale în constituireaSindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România. Condamnat la alþi zece ani deînchisoare pe 4 mai, a fost transferat pentru executarea pedepsei la penitenciarulAiud pe 27 septembrie 197917.

Regimul comunist nu s-a mulþumit cu recluziunea oponenþilor incomozi, ci acãutat întotdeauna sã-i determine sã renunþe la poziþiile lor, dacã se poate în modpublic, pentru compromitere. Asupra pãrintelui Calciu s-a acþionat asemãnãtor,prin mai multe planuri de mãsuri aprobate de secretarii de stat Iulian Vlad ºi TudorPostelnicu: s-a urmãrit întâi �influenþarea� lui prin izolare, informatori ºi condiþiiinumane de detenþie18, iar mai târziu, fiindcã refuza sã semneze un memoriu pentrugraþiere, chiar exterminarea sa fizicã cu ajutorul a doi deþinuþi de drept comun. Areuºit însã sã dejoace planul ºi a protestat în mai multe rânduri prin greva foamei.A mai fost închis la Bucureºti ºi Galaþi19. În acest timp, familia i-a fost ºi eaurmãritã pas cu pas: soþiei i s-a interzis accesul în ambasadele statelor occidentale,fiul pãrintelui a fost urmãrit în timp ce-ºi executa serviciul militar, iar celeaproximativ 8.000 de scrisori de susþinere trimise familiei au fost interceptatepentru a crea impresia cã lupta sa nu se bucurã de niciun fel de ecou.

Pãrintele Calciu a fost eliberat în cele din urmã pe 20 august 1984, cu cinci aniînainte de expirarea termenului, întrucât presiunile externe deveniserã prea mari.ªicanat de colegii de la Seminarul Teologic ºi urmãrit la fiecare pas, a cedatrugãminþilor familiei ºi a acceptat sã pãrãseascã þara, deºi nu fãrã probleme ºinegocieri intense duse între Ambasada SUA ºi statul român. A pãrãsit þara la5 august 1985, ajungând în Statele Unite ale Americii patru zile mai târziu20. Din1988 a preluat parohia româneascã de la �Sfânta Cruce� din Alexandria, Virginia.A murit cu douã zile înainte sã împlineascã optzeci ºi unu de ani, pe 21 noiembrie2006.

17. Ibidem, vol. 3, f. 12.18. Ibidem, ff. 133-136.19. Ibidem, f. 410.20. Ibidem, vol. 14, ff. 7, 14.

175PERSONAJELE

Gheorghe Caziuc

Un alt student care s-a alãturat acþiunii de �reeducare� de la Suceava dupã condamnareaîn instanþã, Gheorghe Caziuc era fiul primarului legionar din Blândeºti, judeþulBotoºani. El însuºi nãscut la 19 octombrie 1923, a fost recrutat în Frãþiile de Crucepe vremea când urma cursurile Liceului �August Treboniu Laurian� din Botoºaniulnatal ºi a activat pânã la absolvire, între 1940 ºi 1942. S-a înscris apoi la Facultateade Agronomie din Iaºi, iar la sfârºitul lui 1943 a intrat în contact cu grupul legionarde aici, în rândurile cãruia a activat pe tot parcursul studenþiei, ajungând într-ovreme chiar ºeful unitãþii (1945-1946). În 1947 a fost repartizat pentru practica înproducþie la Gospodãria Agricolã de Stat Criveºti-Bârlad1.

A fost arestat la 22 iulie 1948 pentru activitatea din Centrul Studenþesc LegionarIaºi. Arestarea ºi anchetarea au reprezentat un ºoc pentru Caziuc, care a colaboratcu comisarul Bãlãceanu (nu avem informaþii dacã a fost bãtut sau nu) ºi ºi-a încheiatdeclaraþiile de la sfârºitul lui iulie 1948 cu adnotarea olografã: �Regret ce amfãcut. Doresc reabilitare�. De asemenea, autobiografia stufoasã are drept final ofrazã ce îi explicã atitudinea ulterioarã: �Acum mã simt ruºinat ºi apãsat deperioada 1940-1948 ºi singura dorinþã e sã pot contribui de acum încolo prin muncãîn toate domeniile în mod pozitiv la ridicarea acestei societãþi�2.

În ciuda atitudinii sale, a fost condamnat la ºase ani închisoare corecþionalã ºis-a înrolat în ODCC. N-a avut însã o activitate foarte bogatã, mulþumindu-se sãducã discuþii ideologice în camera 7 alãturi de ªtefan Dorneanu, Adrian Prisãcaruºi alþi câþiva deþinuþi. Caziuc a fost transferat la Piteºti cu lotul din septembrie 1949

1. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 3, ff. 136-139.2. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 211159, ff. 17, 91v.

Gheorghe Caziucîn 1956

Gheorghe Caziucîn 1948


ºi a participat la bãtãile din 25 decembrie împreunã cu Prisãcaru, lovindu-i pe MirceaCucu, Gheorghe Mãtase, Constantin Strãchinaru, Petru Cojocaru, Aurel Viºovan,Emil Constantinescu. Patru zile mai târziu a fost trimis alãturi de Prisãcaru,Sobolevschi, Virgil Bordeianu ºi alþi zece deþinuþi în camera 3-bisericã, unde a continuatactivitatea de demascare, fãcând parte din comitetul care cerea informaþii de la victime.Mai târziu a participat la maltratarea lui Ieronim Comºa ºi Constantin Opriºan.

Dupã transferul ratat la Peninsula, Caziuc a fost trimis la camera 4-spital în lunaaprilie pentru a participa la activitatea de îndoctrinare de aici. Prima ameninþare apoziþiei lui de colaborator s-a petrecut în luna iulie, când s-a aflat cã la Suceavapurtase discuþii cu Dan Lucinescu ºi Þurcanu l-a trimis la izolare, deºi mai degrabãca un avertisment pentru ceilalþi, întrucât i-a ºoptit cã îl va trimite la camera1-corecþie cu indicaþia �vezi ce faci�. Caziuc a înþeles cã trebuie sã activeze cu ºimai mult zel ºi s-a adaptat acþiunii din celulã, scoþând informaþii de la cei închiºiaici ºi mai apoi participând la torturarea lor3.

A fost unul dintre cei aleºi sã conducã bãtãile din decembrie 1950, când acþiuneaa fost extinsã la secþiile temniþã grea ºi muncã silnicã, el fiind repartizat de Þurcanula camera 3-bisericã. A acþionat în camerã între decembrie 1950 ºi februarie 1951,dupã care a fost iarãºi demascat fiindcã nu a declarat un butoi cu materiale legionarepe care îl îngropase în pãmânt în 1942. De data aceasta Þurcanu nu l-a iertat ºi l-adat pe mâna celor pe care Caziuc îi torturase în lunile precedente4. Nu este greu deimaginat ce s-a întâmplat cu el. Pe deasupra, Þurcanu l-a bãtut la tãlpi ºi la fese pânãcând a leºinat, apoi l-a strâns de gât ºi l-a lovit cu pumnul în faþã, ameninþându-l cumoartea. Un martor al scenei povesteºte cã groaza s-a întipãrit pe faþa lui Caziuc timpde trei zile din momentul în care a realizat cã a omis sã declare butoiul cu materiale5.

Norocul lui a fost încetarea bãtãilor în mai 1951, dar ºi transferul la Canal de pe5 iunie 1951. Pânã atunci atmosfera se liniºtise în Piteºti pânã într-atât încât, deºia fost demascat de Þurcanu ca opozant al ideii de a cere organelor statului sã aplicepedepse noi deþinuþilor care au recunoscut în Piteºti activitãþi împotriva regimuluide care Securitatea nu avea cunoºtinþã, nu a mai fost torturat6.

ªi-a executat restul detenþiei la Poarta Albã, Peninsula ºi Gherla, de unde a fosteliberat la 20 iulie 19547. Nu a reuºit sã-ºi revinã nici dupã eliberare, cãci s-aprezentat la Securitatea Botoºani cu douã caiete de informaþii atât despre activitatea sade legionar, cât ºi despre cunoscuþii sãi. Din motive care rãmân neclare, Securitatea nui-a acceptat colaborarea8. În ceea ce priveºte viaþa personalã, Caziuc s-a cãsãtorit ºi s-aangajat ca inginer agronom la Gospodãria Agricolã de Stat Cãlineºti9, dar echilibrulaparent din viaþa lui a fost repede curmat de o nouã arestare, care avea sã îi fie fatalã.

3. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 3, ff. 196-201.4. Ibidem, f. 206.5. Dumitru Bordeianu, op. cit.¸ pp. 139-141.6. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 4, f. 367.7. AANP, fond Fiºe matricole penale.8. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 211159, f. 100.9. Ibidem, f. 114.

177PERSONAJELE

Ultima zi de libertate a lui Caziuc a fost 3 martie 1956. Cercetat pentruimplicarea sa în acþiunea de la Piteºti în lotul �Valeriu Negulescu�, ºi-a menþinutatitudinea spãsitã, fiind singurul dintre inculpaþi care a adoptat varianta procuraturii.Alegerea s-a dovedit inutilã, pentru cã a fost condamnat la moarte pentru �acte deteroare�, pedeapsã comutatã apoi în muncã silnicã pe viaþã. A fost trimis pentruexecutarea pedepsei în Casimca Jilavei ºi repartizat într-o încãpere cu VirgilBordeianu, Alexandru Popa ºi Dragoº Hoinic. Ultima parte a vieþii ºi-a petrecut-oîn închisoarea Aiud, unde a decedat la 24 februarie 196110.

10. AANP, fond Fiºe matricole penale.


Radu Ciuceanu

Nãscut la 15 aprilie 1929 în Gai, o suburbie a Aradului, Radu Ciuceanu a absolvitîn 1947 Colegiul Naþional �Carol I� din Craiova. În acelaºi an a iniþiat ºi conduso organizaþie anticomunistã afiliatã la grupul de rezistenþã armatã condus degeneralul Iancu Carlaonþ. Din aceasta au fãcut parte viitoare victime în Piteºti caSergiu Mandinescu, Marin Dondoe, Vlad Drãgoescu, dar ºi radiografistul SecuritãþiiCraiova, Iancu Robu, ori colonelul ªtefan Hãlãlãu1.

Arestat pe 22 septembrie 1948, a fost condamnat de Tribunalul Militar Craiova lacincisprezece ani de temniþã grea. A trecut prin închisorile de la Craiova, Piteºti, Jilava,Târgºor, Gherla, Dej ºi Vãcãreºti2. Ciuceanu a fost torturat la camera 4-spital începândcu data de 30 decembrie 1949 ºi a fost unul dintre cei care au încercat sã riposteze laatacul lui Þurcanu asupra lui Ion Angelescu, motiv pentru care a fost repede anihilat3.

Deºi era înscris la Facultatea de Medicinã, datoritã faptului cã se declarase elevîn momentul redactãrii actelor, Ciuceanu a fost transferat în scurtã vreme la Târgºor,astfel cã a scãpat de torturile prelungite. În drum spre Târgºor s-a întâlnit la Jilavacu mai mulþi deþinuþi, printre care ºi Ion Sadovan, cãrora le-a vorbit despre acþiuneaviolentã ºi i-a prevenit sã fie foarte prudenþi, încãlcând ordinul lui Þurcanu de apãstra secretul. Acelaºi lucru l-a fãcut ºi la Târgºor, iar printre cei care au aflat prinel de activitatea lui Þurcanu s-a numãrat ºi Ion Stoian4. Odatã cu dispersarea

1. Radu Ciuceanu, Memorii III: Pecetea diavolului, f.e., Bucureºti, 2002; ACNSAS,fond Penal, dosar nr. 4, ff. 28, 41.

2. AANP, fond Fiºe matricole penale.3. Relatare Lucian Plapºa, apud Ilie Bãdescu (coord.), Grupul de cercetare �Rezistenþa la

comunism�.4. Mihai Timaru, Memorial �, p. 91; ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic,

dosar nr. 34/1953, ff. 27v-28.

179PERSONAJELE

elevilor de la închisoarea Târgºor în decembrie 1950, Ciuceanu a fost transferat lapenitenciarul Gherla. S-a îmbolnãvit grav ºi la începutul lui 1951 a fost trimis într-ocamerã de muribunzi, de unde a fost mutat în luna mai. A trecut prin torturi încamera 106, sub conducerea lui Eugen Mãgirescu, ºi în camera 99 pe toatã perioadaverii, fiind victimã ºi martor al celor mai dure metode de schingiuire practicate înGherla5.

S-a eliberat la termen, pe 18 septembrie 1963, dar a avut dificultãþi în a-ºi gãsiun loc de muncã fiindcã nu i s-a eliberat buletinul de identitate; era una dinºicanele obiºnuite ale Securitãþii împotriva foºtilor deþinuþi. Din toamna lui 1965s-a angajat la Institutul de Studii ºi Proiectãri pentru Îmbunãtãþiri Funciare6, ulteriorlucrând ca fotograf la Cooperativa Arta Fotograficã. A fost urmãrit de Securitatemultã vreme ºi în libertate pentru cã �a comentat de pe poziþie duºmãnoasã unelemãsuri luate pe linie de partid ºi stat, exprimându-ºi îndeosebi intenþia de a plecaîn strãinãtate de unde nu s-ar mai întoarce�7. A reuºit sã termine Facultatea deIstorie din Bucureºti în 1970 ºi s-a angajat ca arheolog la Institutul de Arheologieºi apoi la Muzeul Naþional de Istorie ºi Arheologie al Municipiului Bucureºti.

Dupã 1989 a pus bazele Institutului Naþional pentru Studiul Totalitarismului ºia fost unul din membrii fondatori ai Asociaþiei Foºtilor Deþinuþi Politici dinRomânia. Vicepreºedinte al Camerei Deputaþilor între 1990-1992, este doctor înistorie din 1998 ºi autorul ori editorul a numeroase volume de istorie8.

5. Interviu cu Radu Ciuceanu, arhiva personalã a autorului.6. Radu Ciuceanu, Jurnalul unui om liniºtit. Nume de cod: Cucu, vol. II: 1970-1989,

INST, Bucureºti, 2006, p. 63.7. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 48, vol. 1, f. 1.8. Radu Ciuceanu, Jurnalul unui om liniºtit. Nume de cod: Artistul, volumul I: 1963-1970,

INST, Bucureºti, 2005, p. 345.


Petru Cojocaru

Arestat din poziþia de ºef al Frãþiilor de Cruce Banat pe 6 noiembrie 1948, PetruCojocaru s-a nãscut pe 18 martie 1926 în Teregova, Caraº-Severin. S-a înscris înFDC Caransebeº, unde i-a cunoscut pe Constantin Juberian, Ioan Mezin, Ion Voin ºiPavel Drãguþ, toþi viitoare victime ale demascãrilor. Dupã absolvirea Liceului �TraianDoda�, s-a înscris la Facultatea de Mine ºi Metalurgie din Timiºoara, continuându-ºiactivitatea în cadrul Frãþiilor de Cruce. I-a cunoscut în aceastã calitate pe conducãtoriide la Bucureºti ai FDC, Constantin Opriºan ºi Florian Dumitrescu, care l-au numitºeful regionalei FDC Banat în februarie 19481. Dupã valul de arestãri din 15 mai1948, ºi-a fãcut planuri sã treacã frontiera spre Iugoslavia împreunã cu alþi doicolegi, însã a fost arestat în chiar preziua plecãrii. Era student în anul IV.

A fost anchetat ºi torturat la Timiºoara aproape un an de zile, întrucât Securitateanu l-a crezut cã nu avea legãturã cu luptãtorii din munþi din zona Teregova-Domaºnea,din care era originar2. În cele din urmã a fost condamnat la doisprezece ani demuncã silnicã, dar a executat doar zece ani, dupã ce pedeapsa i-a fost redusã prinrecurs. A fost transferat foarte repede la Piteºti, împreunã cu tot lotul sãu, probabilspecial pentru a intra în prima serie de torturi. Dupã o scurtã perioadã de carantinã,în prima parte a lui decembrie 1949 a fost repartizat la camera 4-spital, unde a fosttorturat ºi bãtut inclusiv de gardieni ºi directorul Dumitrescu. Întrucât în camerã cuel erau ºi câþiva colegi de lot, unii dintre aceºtia au fost solicitaþi de Þurcanu sã îlloveascã pe Cojocaru, pentru a demonstra cã s-au rupt de trecut. Dupã primelebãtãi, victimelor li s-au cerut informaþii scrise, pe care le-au dat la grefã, înprezenþa angajaþilor penitenciarului3. Din comitetul camerei mai fãceau parte, laacel moment, Maximilian Sobolevschi, Adrian Prisãcaru ºi Alexandru Mãrtinuº.

1. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1633, vol. 1, f. 34v.2. Interviu cu Petru Cojocaru în Cosmin Budeancã (coord.), Experienþe carcerale în

România comunistã III, p. 341.3. Ibidem, p. 347.

181PERSONAJELE

A trecut ulterior prin mai multe celule (3-corecþie, 16-muncã silnicã, 4-parter4),asistând la moartea lui Mihai Iosub ºi la torturarea lui Aurel Pandurescu. A fostfolosit ca informator pe lângã lotul care avea sã intre în demascãri de SfântulNicolae, lucru observat ºi de una din victime5. În decembrie 1950, în chiarmomentul în care trebuia sã-ºi dovedeascã schimbarea, a fost dus la Securitatea dinTimiºoara pentru o confruntare6, astfel cã n-a fost prezent în camera 3-subsol decâtla prima bãtaie generalã. A fost transferat în august 1951 la Gherla, unde a fost scosla muncã în tâmplãrie, fãrã sã mai cunoascã torturile. A fost solicitat sã ajutecomitetele de agresori prin obþinerea de informaþii.

În toamna lui 1954 a fost dus iarãºi la Securitatea Timiºoara, unde a fost folositca agent de influenþã pe lângã unii arestaþi. I s-au pus la dispoziþie cãrþi depropagandã (printre care Capitalul lui Marx) într-o încercare de a fi completreeducat. Conducãtorul Securitãþii locale, Martin Schnellbach, i-a mãrturisit cãdeþinuþii politici nu vor fi eliberaþi pânã când nu vor fi compromiºi: �A ficompromis înseamnã ca ai voºtri, cei care vor mai fi pe unde or mai fi, sã vãpriveascã ca pe niºte oameni care nu mai sunteþi de-ai lor; ei nu vor avea nevoie devoi, iar nouã nu ne trebuiþi. Noi n-avem nevoie de voi. Sã fiþi aºa, un fel de oameniai nimãnui, sã nu vã gãsiþi locul�7. A fost eliberat pe 27 octombrie 1956, înainte determen, în urma unei alte rejudecãri a cazului sãu, pe baza unui decret din 19508.Suspicios cã a fost eliberat mai devreme, s-a întors în comuna natalã pentru a nuexpune persoanele cu care intra în contact9.

A lucrat la Staþia de Utilaj Greu, la început ca muncitor necalificat: sortator,lãcãtuº, sculer-matriþer, iar din 1972 (când a reuºit dupã multe eforturi sã absolvePolitehnica, secþia TCM), a fost încadrat ca inginer. S-a pensionat în 1992. Securitateal-a mai contactat ocazional la serviciu, însã fãrã succes. A fost cãsãtorit de douã oriºi are douã fete.

Din mai multe puncte de vedere, destinul lui Petru Cojocaru este emblematicpentru ceea ce urmãrea acþiunea din Piteºti: supus schingiuirilor pentru activitateasa anticomunistã ºi pentru calitatea de lider al grupului, umilit prin obligareacolegilor sãi de lot sã îl loveascã, a intrat într-o stare de prostraþie (dupã propriamãrturisire) ºi a început sã se supunã formal cerinþelor Securitãþii. Totuºi, deºi afãcut un compromis în ceea ce priveºte oferirea de informaþii, nu a fost în posturade a lovi pe altcineva, iar sufleteºte nu a fost înfrânt complet, ci a reuºit sã seechilibreze (treptat, desigur) de îndatã ce a fost eliberat. Practic, regimul urmãreanu atât sã îl recruteze cu adevãrat, cât sã îl compromitã. Ca în multe alte cazuri,revenirea ºi-o datoreazã familiei ºi credinþei.

4. Corespondenþa autorului cu Petru Cojocaru.5. Dumitru Bordeianu, op. cit., p. 153.6. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1633, vol. 3, ff. 300-368.7. Interviu cu Petru Cojocaru în Cosmin Budeancã (coord.), Experienþe carcerale în

România comunistã III, p. 357.8. ACNSAS, Fond Penal, dosar nr. 1633, vol. 3, f. 391.9. Interviu cu Petru Cojocaru în Cosmin Budeancã (coord.), Experienþe carcerale în

România comunistã III, p. 358.


Dan Dumitrescu

Torturile neîntrerupte din Piteºti au fãcut ºi victime care nu ºi-au mai putut revenipânã la sfârºitul vieþii, îndeosebi dintre cei care nu au mai cunoscut libertatea. DanDumitrescu s-a nãscut la Iaºi pe 19 octombrie 1922 ºi a activat în cadrul organizaþiilorde tineret ale Miºcãrii Legionare de la Liceul Naþional din Iaºi încã din 19381, fiindcunoscut ca un om de acþiune, fãrã astâmpãr. Aºa se face cã a participat la maimulte activitãþi împotriva regimului comunist pentru care a ºi fost arestat, ca deexemplu sabotarea unei adunãri publice a Blocului Partidelor Democrate din 1945(aruncase douã grenade spre tribunã, fãrã sã facã victime2) sau ascunderea unuiaparat de emisie radio, împreunã cu Mihai Lungeanu. Ambele momente i-au atrasºi condamnãri în instanþã, de câte zece, respectiv cinci ani, dar a fãcut relativpuþinã închisoare (februarie-martie 1946, august 1947-februarie 1948), fiind eliberatprin diverse proceduri legale. Pe deasupra, el a condus în 1945 un grup armat dinMunþii Sebeºului, care strângea armament în vederea unei lupte în spatele frontului3.Prin urmare, e uºor de înþeles de ce Dumitrescu a fost unul dintre primii arestaþi înnoaptea de 14/15 mai 1948 de la Lucaceºti, în judeþul Bacãu, ºi transferat laSuceava pe 28 mai, dupã opriri de câteva zile la Târgu Ocna ºi Siguranþa Bacãu4.În momentul arestãrii era student în anul IV la Facultatea de Medicinã din Iaºi, �untânãr cu staturã atleticã, cu figurã plãcutã, cu ochi mari, luminoºi, care priveauþintã pe interlocutor, ºi cu nelipsita mustaþã a luptãtorilor din codrii de altãdatã�5.

1. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 39194, f. 24.2. Dan Lucinescu, op. cit., pp. 91-92.3. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 39194, f. 7v. Totuºi, se pare cã Securitatea nu a

aflat despre aceasta în momentul arestãrii lui Dumitrescu.4. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 14, ff. 65-66.5. Dan Lucinescu, op. cit., pp. 91-92.

183PERSONAJELE

Instanþa l-a condamnat la cincisprezece ani de muncã silnicã, dar condamnareanu a avut darul de a-l liniºti: Dumitrescu a fost unul dintre liderii cei mai vocali aigrupului care milita în Suceava împotriva acþiunii lui Alexandru Bogdanovici, faptcunoscut inclusiv de autoritãþi6 ºi nu mult a lipsit sã îi aplice acestuia din urmã ocorecþie fizicã. A plecat cu ultimul lot de studenþi spre Piteºti, unde a fost înregistratpe 5 noiembrie 1949. Dupã perioada regulamentarã de carantinã, a fost izolatîmpreunã cu Dan Lucinescu ºi Constantin Buþan la camera 37 de la etajul II de pepiciorul T-ului, îmbrãcaþi doar în lenjerie în plinã iarnã7. Cei trei au supravieþuitfolosind un truc ºi învârtindu-se în celulã fãrã oprire, pentru a þine sângele înmiºcare, în ciuda chinurilor la care au fost supuºi toatã iarna:

Li se ordona sã se dezbrace în pielea goalã ºi, cu vacarmul cu care cowboy-i încarcãvitele de la ranchuri în camioane, cei trei trebuiau sã treacã printre veritabile furcicaudine, care acolo erau pari ce loveau cu violenþã în jurul lor. Aºa, dezbrãcaþi ºidesculþi, trebuiau sã parcurgã toate culoarele pânã la subsol, unde era numita baie.Noþiunea de apã caldã era consideratã o aberaþie. Cei trei erau obligaþi sã intre subduºuri, în timp ce gardienii dãdeau drumul peste ei la apa ce se apropia de temperaturade îngheþ. Nu se pusese niciodatã problema spãlatului lor, sãpunul fiind total inexistent.Când gardienii considerau cã tremuratul celor de sub duºuri ajunsese la limita doritã,îi scoteau aºa, uzi leoarcã, printre aceleaºi bâte ºi þipete, spre celula lor. Trebuiemenþionat cã prosopul era un obiect nepermis pentru bandiþi8.

Prima interacþiune cu demascãrile a avut-o la camera 3-bisericã din luna aprilie1950, sub conducerea lui Vasile Toldiºan ºi Toma Simionovici. Dumitrescu i-aînfruntat pe agresori într-o primã fazã, alãturi de alþi deþinuþi ca Mircea Ionescu sauGavrilã Mreneº, însã fãrã succes. A rãmas în camerã ºi dupã încetarea bãtãilor ºiaducerea unui nou lot de victime (Tudor Stãnescu, Vichente Codrea)9, dar nu ºtimdacã a participat sau nu la violenþe.

Având o pedeapsã mare, Dumitrescu a fost torturat ºi cu lotul de muncã silnicãde la camera 2-subsol, începând cu 5 decembrie 1950. Exasperat de bãtãile cumpliteºi îndelungate la care era supus, a încercat sã se sinucidã înghiþind o cantitate marede creolinã, luatã de deasupra tinetei cu urinã, ºi l-a înfruntat pe Titus Leonida, cel careconducea bãtãile în camerã. Cercetând în camerã, acesta a realizat cã Dumitrescus-a pãcãlit: �Ai bãut pe p... mãtii creolinã. Ai bãut urinã�. Au aºteptat puþin ºi,vãzând cã nu moare, l-au obligat sã bea câteva gamele de urinã, dupã care l-au bãtutcumplit: �nu se gãsesc cuvinte pentru a descrie martiriul la care a fost supus acestom�10. Dumitrescu a fost atât de torturat, încât a început sã recunoascã vini ºi fapteimaginare ºi de aici încolo cãderea lui a fost ireversibilã, ajungând sã strige: �Ad-ope mama ca s-o omor pentru cã m-a fãcut!�11.

6. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 2, f. 5v.7. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 3, f. 410.8. Dan Lucinescu, op. cit., p. 124.9. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 1, f. 500v; Ibidem, vol. 14, f. 76.10. Mãrturia lui Octavian Voinea redactatã de Gheorghe Andreica, op. cit., pp. 93-94.11. Ibidem, p. 112.


Mai târziu a fost trimis ca planton responsabil cu împãrþirea mâncãrii pe etaj,iar în martie 1951 a fãcut parte din comitetul de la camera 4-spital, alãturi de TudorStãnescu, Gheorghe Gorbatâi ºi alþii. Violenþele au fost interzise la sfârºitul luniiaprilie, dar Dumitrescu a rãmas pe poziþii de colaborare, fãcând parte din grupul deapropiaþi ai lui Þurcanu, care a discutat redactarea unui memoriu cãtre Securitatepentru condamnarea suplimentarã a unor deþinuþi. În luna mai, Þurcanu i-a solicitatsã redacteze o sintezã a celor mai bune metode pe care le-a vãzut sau le-a utilizat întimpul demascãrilor, iar în luna iunie activitatea grupului a continuat prin prelucrareideologicã. Dupã desfiinþarea ºcolii de cadre de la 4-spital în urma unei inspecþii,Dumitrescu a fost repartizat într-o celulã cu Eugen Þurcanu ºi Titus Leonida12.

A stat la Gherla aproape doi ani, între 29 august 1951 ºi 1 iunie 1953, când afost ridicat pentru cercetãri în procesul �Þurcanu Eugen ºi alþii�. Toate declaraþiilesale din aceastã anchetã, precum ºi cele care i s-au cerut pentru ancheta lotului�Negulescu Valeriu ºi alþii� de doi ani mai târziu sunt interpretãri aproape delirante.Zelul sãu ieºit din comun în a servi ancheta (Dumitrescu are câteva sute de file dedeclaraþii pãstrate în mai multe dosare ºi probabil a scris mult mai multe), precumºi întregul comportament de dupã tortura înduratã la camera 2-subsol par sã sugerezecã îºi pierduse facultãþile mentale. Fãrã niciun moment de respiro în care sã-ºipoatã reveni mãcar sufleteºte, condamnat la moarte în procesul �Þurcanu� ºimenþinut în tensiunea posibilitãþii de a fi executat în orice moment pânã la comutareapedepsei din 1957, încarcerat apoi în Casimca Jilavei alãturi de Valeriu Negulescu,Pavel Grimalschi ºi Aristotel Popescu, a rãmas înnebunit pânã la final. Colegii dinCasimcã l-au auzit în nenumãrate rânduri vorbind extrem de vulgar legat de tot ceeace îi aducea aminte de creºtinism sau de Miºcarea Legionarã, ba chiar izbucnindocazional împotriva lui Negulescu ºi Grimalschi: �Bandiþilor, iar vã rugaþi, iarfaceþi ºedinþã legionarã�13. Abia în momentul morþii sale, pe 11 octombrie 1959, adat glas frustrãrii de a fi fost înºelat de comuniºti14.

12. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 14, ff. 81-90.13. Mãrturia lui Octavian Voinea redactatã de Gheorghe Andreica, op. cit., p. 224.14. Interviu cu Marcel Petriºor, arhiva personalã a autorului.

185PERSONAJELE

Iosif Fuchs

Personaj controversat, acuzat de mai multe victime cã ar fi avut un rol important îninfluenþarea acþiunii violente, Fuchs era originar dintr-o familie de evrei din SighetuMarmaþiei, judeþul Maramureº. Nãscut la 18 octombrie 1920, a fãcut ºcoalaelementarã în localitatea natalã (1927-1931), apoi a urmat cursurile Liceului�Dragoº Vodã� (1932-1940), iar dupã absolvire a lucrat în comerþ împreunã cupãrinþii sãi. În 1941 a fost încorporat în Detaºamentele de lucru, datã de la care nuºtim ce s-a întâmplat cu el, deºi existã indicii cã ar fi fost internat în lagãrul de laAuschwitz. Fapt este cã ambii pãrinþi ºi una din surorile lui au decedat acolo, iarIosif avea tatuat pe mâna stângã un numãr de deþinut. A fost eliberat în 1945 deArmata Roºie ºi s-a întors la Sighet, dar nu a stat foarte multã vreme aici, ci s-aînscris la Facultatea de Construcþii din Bucureºti cu ajutorul fraþilor sãi1.

La Universitate a cunoscut-o pe Frimi Hausman, alãturi de care a conceput unplan de trecere frauduloasã a frontierei în 1947, simþindu-se urmãrit, conformpropriilor declaraþii, pentru activitãþile sale de contrabandã. Tentativa lor a fostnereuºitã: au fost prinºi amândoi pe 8 octombrie 1948 ºi condamnaþi la trei ani deînchisoare corecþionalã fiecare. A fost închis o vreme la Oradea, unde l-a cunoscutpe colonelul Iosif Nemeº2 (pe vremea aceea, directorul penitenciarului), dar, fiindstudent, Fuchs a fost repartizat la închisoarea Piteºti, unde se pare cã a ajuns abiape 27 decembrie 19493. Nu existã informaþii cã ar fi fost el însuºi torturat ºi dupãtoate probabilitãþile nici nu a fost, întrucât agresorii nu aveau prea multe de aflat dela un deþinut condamnat pentru trecerea frontierei, cu atât mai mult cu cât Fuchsnu numai cã nu era un adversar ideologic, ci eventuala lui maltratare ar ficompromis caracterul �democratic� ºi antilegionar al acþiunii. Popa Þanu susþinecã nici Fuchs, nici Steier nu au fost bãtuþi, la ordinul lui Þurcanu, care nu dorea sãexiste vreo suspiciune cã agresorii ar fi antisemiþi, iar acþiunea una legionarã4. Adevenit însã aproape imediat agresor al studenþilor din camera 4-spital, iar înaprilie 1950 se gãsea în camera 2-corecþie, în care a fost ucis AlexandruBogdanovici5.

Pe 5 iunie 1950 a fost transferat la Peninsula, unde s-a menþinut pe poziþii decolaborare cu regimul, fiind numit brigadier la grupul disciplinar. În februarie

1. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 257725, f. 9.2. ***Memorialul ororii..., p. 204.3. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 4, f. 434v.4. ***Memorialul ororii..., p. 205; afirmaþia lui Popa este confirmatã ºi de Iulian

Constantin, care a fost închis în celulã în perioada respectivã. Interviu cu IulianConstantin, arhiva personalã a autorului.

5. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 7, f. 169v; ***Memorialul ororii...,p. 367.


1951 lucra ca informator ºi i-a cerut note lui Maximilian Sobolevschi6. A fosteliberat la 1 martie 1951, înainte de expirarea termenului, probabil pentru comportareabunã din închisori. Imediat dupã aceasta, Fuchs s-a cãsãtorit cu logodnica lui ºi auplecat pe 3 aprilie 1952 în Israel, unde s-a reînscris la facultate în anul III, dupã cea urmat un curs intensiv de limba ebraicã. Securitatea l-a clasificat drept �trãdãtorde patrie� pentru plecarea sa, cu toate cã nu existã indicii cã ar fi fugit ilegal, maiales cã a fost aºteptat pe aeroportul din Haifa de rude7.

6. Gheorghe Boldur-Lãþescu, Filip-Lucian Iorga, Genocidul comunist în România...,volumul IV, p. 212; ***Memorialul ororii..., p. 489.

7. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 257725, ff. 1, 7, 13.

187PERSONAJELE

Gheorghe �Gelu� Gheorghiu

Descris de un fost coleg de temniþã ca �una din figurile cele mai luminoase ºi maipline de bunãtate, cu toate cumplitele degradãri ºi torturi prin care a trecut. În celemai îngrozitoare torturi, faþa lui radia bunãtate ºi milã, privindu-ºi camaraziichinuiþi�1. Nãscut în Galaþi pe 29 iunie 1922, Gelu Gheorghiu a fost arestat la13 iulie 19482 ca student în anul V la Politehnica din Bucureºti, secþia Electrotehnicã.A fost implicat în douã procese, în urma cãrora a fost condamnat la opt ani detemniþã grea, respectiv douãzeci ºi cinci de ani de muncã silnicã. Condamnat iniþialîn 1949 pentru cã adãpostise mai mulþi membri ai FDC Bucureºti, printre careConstantin Opriºan ºi Floricã Dumitrescu, anchetatorii au aflat ulterior cã Gheorghiuactivase ºi în grupul de la Politehnicã, astfel cã a primit, în 1950, o pedeapsã multmai mare.

Gheorghiu a aflat la Jilava de la Iosif V. Iosif cã la Piteºti se desfãºoarã o acþiunede demascare extrem de durã, fiind prevenit sã nu vorbeascã cu nimeni mai multdecât e cazul. A ajuns în închisoare în preajma datei de 6 iulie 1950 ºi susþine cãa fost torturat în camera 4-spital de un comitet condus de Alexandru Mãrtinuº,Virgil Bordeianu, Gheorghe Roºca ºi Titus Leonida3. Nu avem date asupra acesteiperioade.

Din decembrie 1950 a fost torturat la camera 3-subsol într-o serie cu DanLucinescu, Dumitru Bordeianu, Neculai Popa ºi alþii. Bordeianu a fost pus deÞurcanu sã-l batã în momentul declanºãrii violenþelor, dar l-a prevenit pe Gheorghiuºi i-a cerut sã strige cât timp el se preface cã îl loveºte. Dupã încetarea bãtãii însã,Þurcanu a observat cã Gheorghiu nu avea urme de bãtaie ºi le-a cerut celor doi sãse loveascã reciproc cu un ciomag, dar au refuzat amândoi: �Eu sunt împotrivaviolenþei, nu am lovit pe nimeni în viaþa mea ºi nici nu voi lovi ºi nimeni nu mãpoate judeca fiindcã nu vreau sã-mi lovesc semenul!�4.

Gheorghiu spune cã torturile psihice erau mai puternice în aceastã celulã, fiindobligaþi sã asiste la schingiuirile colegilor din cauza dimensiunilor reduse alecamerei. A încercat sã se sinucidã, tãindu-ºi gâtul cu un ciob de sticlã, dar a fostdescoperit ºi salvat5, dupã care a fost izolat într-un colþ al �nebunilor� ºi s-arenunþat la torturarea lui. Deºi a cunoscut acþiunea timp de aproape un an, nu acedat deloc în faþa agresorilor, refuzând sã-ºi facã orice fel de demascare.

În august 1951 a fost transferat la Gherla, unde a fost scos la muncã în atelierulde tâmplãrie, fãrã sã mai fie maltratat. Totuºi, a fost ameninþat, bãtut ºi izolat de

1. Dumitru Bordeianu, op. cit., p. 261.2. AANP, fond Fiºe matricole penale.3. Interviu cu Gheorghe Gheorghiu, arhiva personalã a autorului.4. Dumitru Bordeianu, op. cit., p. 262.5. Ibidem, p. 133.


administraþie, pentru diverse motive. A mai fost închis la Jilava ºi Aiud, de unde s-aeliberat la 31 iulie 1964. Gheorghiu a fost cercetat pentru procesul �NegulescuValeriu�, în care a fost martorul lui Iosif V. Iosif. Dupã eliberare a întâmpinataceleaºi probleme ca mai toþi foºtii deþinuþi politici: nu a reuºit sã terminefacultatea, a lucrat ca muncitor electrician ºi mai târziu ca tehnician (a lucrataproape toatã viaþa la Uzina de Radiatoare, Echipament Metalic, Obiecte ºi ArmãturiSanitare). A fost ºicanat de Securitate pânã aproape de pensie.

189PERSONAJELE

Coriolan �Cori� Gherman

ªi el colaborator al agresorilor încã de la primele bãtãi din camera 4-spital, s-anãscut în oraºul Carei pe 24 ianuarie 1925. În 1946 s-a înscris în PCR pentru abeneficia de avantajele oferite studenþilor (cantina gratuitã, locul de cazare), dar nua activat aproape deloc. Unul dintre motivele pentru care a acceptat cu uºurinþãcolaborarea cu grupul lui Eugen Þurcanu poate fi activitatea sa din libertate:Gherman a ajutat contra cost mai multe persoane (majoritatea evrei) sã treacãfraudulos graniþa cu Ungaria ºi spune cã dorea sã rãmânã ºi el peste hotare dupã ceaduna o sumã de bani care sã-i permitã sã se întreþinã. Printre cei conduºi de el pestegraniþã s-au numãrat ºi persoane foarte cunoscute, ca Willy Filderman (ºeful comunitãþiievreieºti din România) ºi Florica Bãldeanu (soþia lui Constantin Viºoianu)1.

A fost arestat ca student în anul VI la Facultatea de Medicinã pe 9 octombrie 1948ºi condamnat la zece ani de închisoare. A fost închis la Vãcãreºti (9 octombrie 1948 �9 iulie 1949), Jilava (9 iulie 1949 � 6 septembrie 1949), Piteºti (6 septembrie 1949 �5 iunie 1950), Peninsula (5 iunie 1950 � 18 septembrie 1951), Aiud, Cluj-tribunal2.

A fost implicat în evenimentele de la Piteºti încã din primele zile, fiind dus lacamera 1-corecþie probabil la sfârºitul lunii noiembrie 1949; a fost bãtut aici înprimul lot3. Pe 19 decembrie a fost trimis la camera 4-spital ºi folosit ca agresor deÞurcanu pentru loturile urmãtoare. În aprilie 1950, Gherman a asistat la moartealui Bogdanovici din camera 2-parter. A fost trimis la Canal odatã cu primele loturimasive ºi a fãcut parte din conducerea brigãzii la care a fost repartizat, ceea ceînseamnã cã a colaborat în continuare cu Securitatea.

Întrucât devenise informator cu angajament ºi dãdea rezultate bune, Gherman afost eliberat din penitenciarul Cluj-tribunal înainte de termen, pe 18 octombrie1955. Ofiþerii care au aprobat eliberarea sa noteazã cã Gherman, eliberat pentru aputea fi folosit într-o acþiune informativã, satisface condiþiile de graþiere aledecretului din 1955 ºi, prin urmare, nu este nevoie sã se intervinã la Prezidiul MariiAdunãri Naþionale4. Cu toate acestea, colaborarea sa cu Securitatea dupã eliberarea fost destul de sãracã, ceea ce înseamnã cã probabil a încercat sã evite legãturilecu ofiþerii, deºi se încerca infiltrarea sa în diverse medii (colonelul Mihail Nedelcu,ºeful Direcþiei Regionale MAI Cluj, l-a propus pentru infiltrarea ComitetuluiNaþional Român de la Paris5). Nu a vorbit niciodatã despre destinul sãu, cu toate cãla sfârºitul anului 2006 trãia în Cluj-Napoca.

1. ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 271860, ff. 4-5, 179-180.2. Ibidem, f. 6; AANP, fond Fiºe matricole penale.3. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 2, ff. 270-271; Interviu cu Mircea Cojocaru,

arhiva personalã a autorului.4. ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 271860, f. 173.5. Ibidem, ff. 179-180.


Constantin Juberian

Nãscut la 29 octombrie 1926 în comuna Domaºnea, judeþul Caraº-Severin, Juberiana fost unul dintre agresorii ideali pentru acreditarea ideii cã acþiunea din Piteºti areprezentat o încercare de compromitere a regimului, din cauza faptului cã fuseseînscris în PMR înainte de arestare. Provenind dintr-o familie cu puternice simpatiilegionare (tatãl, fratele ºi unchiul lui erau legionari1), a devenit membru al FDCCaransebeº în 1942 ºi a avut mai multe legãturi cu fugarii din zona lui, petrecândchiar o lunã în munþi în vara anului 1947 alãturi de Spiru Blãnaru ºi NicolaeHorescu. La Liceul �Traian Doda� din Caransebeº a avut mai multe funcþii, fiindºef al Mãnunchiului de Frãþiori (1943-1944), ºef al Mãnunchiului de Prieteni(1944-1945) ºi apoi ºef al Frãþiei de Cruce (1945-1946). În iarna 1944-1945 a avutmai multe legãturi cu luptãtorii anticomuniºti paraºutaþi în zona localitãþii salenatale, dar ºi cu fugarii din munþi.

Dupã absolvirea liceului, s-a înscris la Facultatea de Drept ºi Filosofie din Cluj,unde a activat în cadrul Centrului Studenþesc Legionar, dar s-a înregimentat ºi înrândurile PSD. Înscrierea în PSD nu a avut la bazã nici motive politice, nicisubversive: Juberian era lipsit de posibilitãþi financiare ºi a vrut sã se angajeze capedagog la o ºcoalã CFR, iar una din condiþiile obligatorii era apartenenþa la oorganizaþie democraticã2. Dupã fuzionarea PSD cu PMR, Juberian ºi-a întrebatsuperiorul ierarhic pe linie legionarã ce sã facã ºi a fost sfãtuit sã rãmânã înrândurile partidului, ca sã fie la curent cu miºcãrile acestuia. Mai mult decât atât,el a fost numit ºi secretarul organizaþiei de bazã din cadrul facultãþii3.

Juberian a scãpat de valul de arestãri de pe 14/15 mai ºi a evitat sã se ducã înDomaºnea peste varã, intuind cã va fi cãutat de Securitate. În schimb, s-a dus pe

1. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 4, f. 396.2. Ibidem, f. 398v.3. Ibidem, ff. 331-332.

191PERSONAJELE

ºantierul de muncã patrioticã de la Bumbeºti-Livezeni. Tot pentru a nu trezisuspiciuni, din toamna anului 1948 ºi-a reluat activitatea în PCR, devenind chiarresponsabilul organizatoric al UNSR Cluj. Cu toate acestea, cunoscând atmosferadin oraº, se aºtepta sã fie arestat oricând ºi o vreme a purtat asupra sa un pistol, cugândul de a se alãtura grupului Spiru Blãnaru, dar a renunþat la aceastã idee înianuarie 1949, realizând cã ºi fugarii o duc foarte rãu ºi pot fi arestaþi oricând. Nuºi-a fãcut însã nicio iluzie, ci a înapoiat pistolul ºi a rãmas în Cluj cu �gândul de afi arestat�4.

Inevitabilul s-a produs la 30 martie 1949, iar Juberian a fost judecat ºi condamnatde Tribunalul Militar Cluj la ºapte ani de închisoare corecþionalã. Unul din colegiide lot spune cã Juberian a fost judecat de fostul sãu colaborator de la facultate,profesorul Vlasu, care i-a dat maximum de pedeapsã pentru nedenunþare � ºapteani5. Dupã detenþia la penitenciarul Cluj-tribunal (30 martie 1949 � mai 1949), aajuns la Piteºti pe 9 iunie ºi a fost închis cu o parte din colegii sãi de lot

Juberian a intrat în demascãri în martie 1950 în camera 3-bisericã ºi a încercatsã se opunã în primã fazã discursului comitetului, dar a cedat în urma torturilor.Din iunie 1950 a început sã fie folosit de Þurcanu pentru diferite sarcini. Dupã cumera obiceiul, a fost trimis într-o camerã în care a trebuit sã scoatã informaþii de laalt lot clujean, din care fãceau parte Inocenþiu Glodeanu, Silviu Suciu, IoanSãbãciag ori Emil Scridon. Lotul a fost torturat între iulie � septembrie 1950, dupãcare Juberian a acþionat asupra altor deþinuþi sosiþi din Jilava. În decembrie 1950 afost trimis la secþia de muncã silnicã ºi a fãcut parte din comitetul de la camera3-subsol, însã dupã doar câteva sãptãmâni a fost retras de acolo ºi trimis la1-corecþie, unde a acþionat alãturi de Mihai Iliescu ºi Vlad Drãgoescu. A maiparticipat la agresarea ultimului lot torturat la 4-spital în martie-aprilie 19516.

La sfârºitul lunii aprilie 1951 Þurcanu le-a cerut �sã încetãm în mod categoriccu bãtaia ºi torturarea ºi sã disparã din camerã toate obiectele cu care noi aplicamacea metodã. Din cele ordonate de Þurcanu am înþeles cã organele de stat s-ar fisesizat de metodele folosite în demascãri ºi se aºtepta la o anchetã�7. A fost o impresiegreºitã însã, fiindcã peste doar câteva zile Þurcanu avea sã îºi adune colaboratoriiîn camera 4-spital, unde le-a þinut un discurs în care a punctat diferenþele dintre�reeducarea� de la Suceava ºi metoda lui, le-a cerut sã sintetizeze cele mai bunemetode pe care le-au folosit în torturi ºi chiar sã vinã cu propuneri noi, fiindcãmetoda violentã era consideratã demodatã. Toate acestea vizau sã îi motiveze peagresori sã continue acþiunea ºi în viitor8.

A pãrãsit închisoarea cu ultimul lot, la 29 august 1951, iar în Gherla a fost scosla muncã în ateliere, cu misiunea de a culege informaþii de la ceilalþi deþinuþi, fãrãa se manifesta deschis. În decembrie a devenit normator în cadrul Biroului Tehnic

4. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 4, f. 400v.5. Ioan Muntean, op. cit., pp. 72-73.6. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 4, ff. 357-363.7. Ibidem, f. 364.8. Ibidem, ff. 368-373.


ºi nu a fãcut parte dintre primii deþinuþi ridicaþi pentru cercetãrile în procesul�Þurcanu�, ci a rãmas pe poziþii de colaborare cu Biroul Inspecþii ºi în 1952-1953.Chiar în ianuarie 1952, Avãdani i-a cerut o listã (lui ºi celorlalþi informatori) cudeþinuþii în care are încredere sã lucreze la Biroul Tehnic. Pânã în luna martie, apedepsit mai mulþi deþinuþi pentru a-i intimida ºi a-i determina sã colaboreze, daratmosfera s-a mai liniºtit parþial dupã ridicarea pentru cercetãri a lui Mihai Livinschiºi Alexandru Mãrtinuº9.

Mãrtinuº s-a întors din anchete în mai 1952 ºi i-a spus cã metoda violentã numai prezintã încredere, dar cei doi au hotãrât sã continue acþiunea ºi au luatatitudine contra celor care li se împotriveau pânã în iulie 1953, când a fost dus laPloieºti pentru cercetãri. Anchetarea lui Juberian este una dintre cele mai tragice.Excedat de presiunile interminabile la care era supus, a încercat sã se sinucidã pe31 ianuarie 1954. Cu un cinism extrem, anchetatorul i-a reproºat cã nu a aºteptatterminarea cercetãrilor pentru a-ºi lua viaþa. Juberian a fost executat la Jilava pe17 decembrie 1954, împreunã cu alþi ºaisprezece colegi din lotul �Þurcanu�.

9. Ibidem, ff. 393-395.

193PERSONAJELE

1. ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 10659, vol. 1, ff. 9-10.2. ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 6199, f. 1.

Titus Leonida

Un alt agresor rãmas în memoria colectivã ca unul din principalii vinovaþi pentrutorturile din Piteºti, dar în acelaºi timp unul din personajele cele mai puþincunoscute, Leonida a fost victima constituþiei sale psihice debile ºi a unui concursde împrejurãri defavorabile. Nãscut la 26 septembrie 1928 în comuna Dofteana,judeþul Bacãu, ca fiu al unui impiegat CFR cu simpatii comuniste, cu care avea sãintre în discuþii contradictorii din acest motiv în adolescenþã, a urmat ºcoala primarãîn Iaºi ºi Bucureºti, dar a terminat Liceul �Diaconovici Loga� din Timiºoara în1947. S-a înscris în tineretul PNÞ în 1944, iar trei ani mai târziu a înfiinþat oorganizaþie anticomunistã în acord cu mai mulþi prieteni din liceu, printre careGheorghe Popescu ºi Lucian Plapºa. Dupã absolvire, drumurile lor s-au despãrþit:Plapºa a devenit student în Cluj, iar Leonida s-a mutat cu familia înapoi la Iaºi.Aici s-a întâlnit cu veriºorul lui, Romulus Marta, care avea simpatii legionare, ºiîmpreunã au hotãrât continuarea activitãþii grupului1. Leonida s-a înscris totodatãla Facultatea de Construcþii din Iaºi.

Activitatea organizaþiei la nivel teoretic era foarte ambiþioasã, membrii ei discutânddespre minarea unor poduri, tunele ºi noduri de cale feratã, în vederea cãreia au începutsã procure armament, muniþie ºi explozibil. De asemenea, s-au pregãtit pentru momentulrãsturnãrii regimului, imaginându-ºi diverse mãsuri legale necesare, ºi au stabilit trimitereaunui curier peste graniþã pentru a lua legãtura cu legionarii din strãinãtate, urmând caapoi sã le trimitã hãrþi ºi planuri ale unor întreprinderi ºi staþii CFR, tunele, dar nu aumai apucat, fiind prinºi2. Leonida a fost arestat la 17 aprilie 1949 ºi anchetat la Iaºi.

Titus Leonida înainte dearestare

Titus Leonida în 1949


Într-o autobiografie scrisã la Piteºti în august 1951, Leonida afirma cã s-a comportatbine în anchete �din fricã. Eram convins cã voi fi condamnat la moarte pentru faptelemele ºi cã familia mea va avea aceeaºi soartã�, dar ºi cã �de la venirea mea în Piteºtiam lovit mereu în bandiþi ºi sunt hotãrât ca pe viitor sã continui din rãsputeri. Totul sevede însã în fapte ºi o voiu dovedi�3. În realitate însã, deºi afirmaþiile în sine pot ficorecte, ele reprezintã doar o parte din adevãr, fiindcã la penitenciarul Galata dinIaºi a fost bãtut, tras de pãr ºi curentat. Cu toate cã se scãpa pe el ºi avea convulsiiinsuportabile, torþionarii nu se opreau. Leonida afirmã cã în urma torturilor ºi aameninþãrilor cu moartea a cedat psihic ºi a devenit schizofrenic, fapt aflat dupãeliberare de la pãrinþii sãi, care au obþinut un certificat medical de la spitalul Socola.De asemenea, spune cã inclusiv colegii din lot l-au declarat nebun în timpul procesuluivãzându-i condiþia4. A fost condamnat la opt ani de închisoare corecþionalã.

Leonida a ajuns la Piteºti pe 26 februarie 1950, dupã ce trecuse prin Vãcãreºtiºi Jilava. Dupã perioada de carantinã, a stat la etajul I, iar în vara anului 1950 a fostdus la camera 4-spital, unde a fost bãtut de Þurcanu ºi obligat sã batã. A condusacþiunea la camera 2 de pe secþia muncã silnicã. Era cunoscut drept unul dintreagresorii sadici, fiind alintat �Matache� de Þurcanu, probabil de la Piaþa MatacheMãcelaru5, dar ºi ca unul dintre cei care inventau scenetele blasfemiatoare de Paºte:a forþat un deþinut sã se urce în spinarea lui Iosif Iosif ºi i-a plimbat astfel princamerã arãtându-i drept �Hristos� pe �mãgar�; ceilalþi le aºezau diferite haine înfaþã sau înjurau �care de care mai cu foc�6.

La Gherla a ajuns odatã cu desfiinþarea Piteºtiului, în august 1951, dar nu a luatparte la acþiunea de la etajul III, ci a lucrat în fabricã. Avãdani a reuºit sã îlconvingã sã-ºi reia activitatea de informator, în ciuda refuzului sãu iniþial. El fusesepropus pentru reactivare de Marin Iagãru, cel care îi fãcuse dosarul la Piteºti: �Sãfie trimis la vreo colonie de muncã ori altã unitate, unde sã poatã lucra mai departeîn acþiunea de diversiune�7. Dan Lucinescu relateazã cã, deºi pãrea nebun, aînceput sã-ºi revinã în perioada Gherla, cerându-ºi chiar scuze pentru actele sale:�Era un tânãr cu un vãdit dezechilibru mintal ºi psihic, care, dupã ce ucise un numãrmare de oameni ºi torturã îngrozitor sute de tineri deþinuþi, [�] înnebuni�8. Nu a fostimplicat în procesul deþinuþilor, probabil pentru cã nu era legionar, ºi ºi-a executatrestul pedepsei la Jilava, Iaºi ºi Dej. A fost eliberat la 29 mai 1956.

Securitatea l-a reactivat ca informator în mai multe rânduri, dar colaborarea saa fost sporadicã ºi puþin convingãtoare. În schimb, destinul lui personal a urmatcoordonatele clasice ale unui fost deþinut politic: ºi-a gãsit cu greu serviciu (nu odatã, muncã necalificatã) ºi a fost urmãrit aproape permanent. A reuºit totuºi sã secãsãtoreascã ºi sã îºi facã reabilitarea în justiþie pe 28 ianuarie 1975. În anii �80 a

3. ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 10659, vol. 1, f. 10v.4. Corespondenþa autorului cu Titus Leonida.5. Dan Lucinescu, op. cit., p. 151.6. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 2, f. 25.7. ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 10659, vol. 1, ff. 4-5.8. Dan Lucinescu, op. cit., p. 140.

195PERSONAJELE

lucrat ca subinginer mecanic la Întreprinderea de Prelucrare a Lemnului Iaºi ºi cainginer la Fabrica de Mobile Iaºi. Odatã cu trecerea timpului, probabil sãtul depiedicile pe care i le-a pus regimul, ºi-a regãsit atitudinea anticomunistã ºi s-aexprimat în mai multe rânduri împotriva orânduirii, dupã cum aratã ºi unele noteinformative: �Deºi Leonida nu se exteriorizeazã în toate situaþiile, atunci cândapar condiþii manifestãrii sale� � apreciazã sursa � �sunt vãdit duºmãnoase, chiarantipatriotice�. În 1986, la doi ani dupã moartea soþiei, i-a spus unui apropiat cã�ar prefera sã fie în locul soþiei sale decedate, decât sã ducã viaþa pe care o duce�.Leonida ºtia cã este urmãrit ºi plãnuia sã depunã un memoriu pentru a fi lãsat sãpãrãseascã þara9.

Din cauza comportamentului sãu din Piteºti, unde a fost unul din liderii acþiuniiîn perioada decembrie 1950 � mai 1951, a devenit persona non grata printre foºtiideþinuþi, care i-au refuzat într-o primã fazã indemnizaþia de condamnat politic. Cutoate acestea, Leonida a fost ºi victima unor acuzaþii false publicate pentru primadatã de Virgil Ierunca, dar preluate ulterior de aproape toþi cei care au scris desprePiteºti, ce i-au sporit faima de �torþionar�. Din anul 2007 îºi petrece majoritateatimpului în afara þãrii.

9. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 210219, vol. 1, f. 22; Ibidem, vol. 2, f. 27v, 82,94, 102v.


Mihai Livinschi

Apetenþa scãzutã a populaþiei pentru miºcarea comunistã din România rezultã celmai bine din analiza categoriilor sociale din care proveneau majoritatea tinerilorarestaþi în 1948-1949. Fiu al unui fost muncitor la CFR, deci un reprezentant alcategoriei pe care PCR se baza cel mai mult la nivel declarativ, Mihai Livinschi s-aîndreptat spre tineretul Miºcãrii Legionare. Tatãl sãu avea simpatii cuziste, iar fraþiimai mici, Niculae ºi Anton, au fost recrutaþi în Frãþiilor de Cruce chiar de el.Nãscut la 26 iunie 1926 în Bucium, judeþul Iaºi, a fost înscris în rândurile FDC îndecembrie 1943, probabil în cadrul Liceului Industrial1.

Livinschi a fost arestat la 21 mai 1948, pe când era student în anul I la Facultateade Drept din Iaºi, ºi condamnat la ºapte ani de închisoare corecþionalã2. Primelecontacte cu �reeducarea� de la Suceava le-a avut în timp ce funcþiona ca bãrbier,când Bogdanovici a încercat (ºi, pentru o vreme, a reuºit) sã îl atragã de partea sa,completat de Eugen Munteanu, care cãuta ºi el sã-ºi creeze un cerc de influenþã. Separe cã nu era foarte convins însã, deoarece atmosfera caldã de la Paºtele anului1949 l-a determinat sã pãrãseascã �reeducarea� pânã într-atât, încât i-a reproºatcedarea lui Constantin Bogos3. Nici aceastã poziþie nu a fost de duratã, pentru cã

1. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1190, vol. 4, f. 32; ACNSAS, fond Informativ, dosarnr. 39194, f. 38.

2. Istoricul Mircea Stãnescu citeazã un interviu cu un fost coleg al lui Livinschi caresusþine cã acesta din urmã a fost torturat în anchetã: �Nu l-am recunoscut ºi era o umbrãa tânãrului frumos, încrezãtor care fusese altãdatã. Dinþii în gurã, care-i mai avea, îi jucautoþi, pãrul îi cãzuse în marte parte [...] Avea mustaþã, i-a smuls mustaþa, l-a bãtut înunghii, l-a bãtut peste tot�. Martorul dateazã arestarea în noiembrie 1947, ceea ce parepuþin probabil ºi în orice caz este infirmat de dovezile documentare, dar, dacã episoduls-a petrecut în timpul anchetelor din vara anului 1948, avem o explicaþie plauzibilãpentru transformãrile pe care le-a suferit în Suceava. Cf. Mircea Stãnescu, op. cit., p. 41.

3. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 14, ff. 193-194.

197PERSONAJELE

sosirea lui Bogdanovici în camerã l-a reîntors pe poziþii de colaborare. Livinschi aprofitat de poziþia sa de frizer ºi a cules informaþii de la deþinuþi, pe care i le predaapoi lui Bogdanovici sau direct lui Mihai Stângã4. Toate indiciile ne aratã cã erafoarte uºor influenþabil. De altfel, în 1948 i-a spus lui Eugen Þurcanu cã vrea sãstea de vorbã cu el (auzise cã e comunist), cu un þãrãnist ºi cu un socialist, fiindgata sã urmeze pe oricine îi va birui argumentele ideologice5.

La Piteºti a fost transferat în septembrie 1949, iar Þurcanu l-a privit cu reþinerede când a aflat cã lucrase cu Bogdanovici, dar l-a acceptat totuºi în grupul pe careîl pregãtea pentru primele acþiuni. Livinschi a participat la prima bãtaie de lacamera 4-spital, lovindu-l pe Alexandru Bogdanovici, dar ºi la cele care au urmatpânã în 19 ianuarie 19506. Totuºi, în primele zile dupã Crãciun, a fost marginalizatîmpreunã cu Alexandru Popa pentru cã încercau sã îl apere pe Bogdanovici. Maitârziu, Þurcanu a aranjat demascarea celor doi ºi i-a trimis în alte camere �cu muncãde reabilitare�, deºi scopul principal era tãierea oricãrei legãturi cu Bogdanovici7.Cedarea lui Livinschi a fost un produs al firii sale influenþabile ºi al fricii de a nufi demascat (a scãpat doar în urma unei discuþii personale cu Þurcanu). Adâncireatreptatã a prãbuºirii a fost caracteristicã majoritãþii celor care credeau cã uncompromis minor este scuzabil, astfel cã transformarea lui Livinschi în unul dinliderii camerelor 2, 3, 4 ºi 5-parter pânã în mai 1950 nu este ieºitã din comun.

Fãcând parte din primul lot transferat la Gherla, a profitat de relaþia sa apropiatãcu Popa �Þanu�, a fost numit planton ºi frizer al închisorii ºi a continuat sã activezeca informator ºi agresor8. A condus torturile la camera 104 între octombrie 1950ºi februarie 1951 împreunã cu Cornel Popovici ºi a fãcut parte din comitetul de lacamera 99 între iulie ºi septembrie 1951, fiind unul dintre cei mai activi ºi mai duriagresori din Gherla. Singura perioadã în care nu a participat la acþiunea violentã s-adatorat internãrii în infirmerie între februarie ºi iulie 1951. Printre victimele sale senumãrã Paul Caravia, Dumitru T. Burtea, pr. Papken Keropeian, Alexandru Radovan,Virgil Maxim, Mihai Timaru ºi Constantin Teja9. Bãtãile s-au temperat începând culuna septembrie, astfel cã pânã în momentul ridicãrii sale pentru anchetã a fãcutpresiuni doar pentru a obþine informaþii de la victime. Un fost coleg de temniþã aîncercat sã-ºi explice transformarea suferitã de Mihai Livinschi:

...gras ºi diform ca un patruped, iar figura lui avea trãsãturile unui cãlãu îndobitocit.Livinschi, student la Medicina din Iaºi, avea o condamnare micã. În libertate, îþi fãceao bunã impresie, prin fizionomia lui drãguþã. Pãrea un tânãr cu mult bun-simþ, foarterezervat ºi manierat. Mã întreb însã cum se explicã faptul cã acest tânãr a fost cel maiodios ucigaº pe care l-au avut demascãrile de la Piteºti ºi Gherla. Faþa pe care o avea

4. Ibidem, ff. 216-217.5. Ibidem, f. 189.6. ***Memorialul ororii..., p. 250.7. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, ff. 3, 9.8. Viorel Gheorghiþã, op. cit., p. 171.9. ***Memorialul ororii..., p. 253.


acum era însã în contrast flagrant cu cea pe care o cunoscusem mai înainte. Dostoievskiafirmã cã posedaþii îºi altereazã nu numai sufletul, ci ºi înfãþiºarea10.

În perioada cercetãrilor preliminare, Livinschi a fost retrimis pentru o perioadãla Gherla ºi le-a anunþat pe culoarul parterului pe mai multe victime ale sale cã vorfi anchetate în ceea ce priveºte evenimentele de la Gherla ºi cã trebuie sã spunãadevãrul, fãrã exagerãri, fiindcã Securitatea ºtie tot. Livinschi i s-a adresat directlui Virgil Maxim: �Mãi Maxime, tu... tu puteai sã fii mort la data aceasta... dareu...�11, într-o încercare de a-i cere clemenþa.

Mihai Livinschi a fost anchetat la Ploieºti între martie 1953 ºi iunie 1954. Deºia avut parte de o anchetã durã, în care deseori ofiþerii încercau sã îl prindãnepregãtit, a arãtat în mai multe rânduri cã acþiunea era nu doar pe placul regimului,ci chiar ordonatã de acesta: �Am primit ordin din partea organelor MAI pe carele-am declarat sã facem anchetarea deþinuþilor din penitenciarul Piteºti pentru ascoate declaraþii despre activitatea ce nu o declaraserã deþinuþii organelor de stat�,mergând chiar mai departe: �Ordinul ca sã procedãm la scoaterea de informaþii ºideclaraþii dela deþinuþi prin torturã ºtiu cã a fost dat de cãtre domnul Dulgheru ºiNemeº Iosif, acest lucru îl ºtiu dela deþinutul Þurcanu Eugen�12. Mai târziu avea sãcedeze cererilor anchetei, dar nu a primit niciun fel de circumstanþe atenuante. Afost condamnat la moarte ºi executat la Jilava pe 17 decembrie 1954.

10. Dumitru Bordeianu, op. cit., p. 273.11. Virgil Maxim, op. cit., p. 335.12. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 3, ff. 341v, 346.

199PERSONAJELE

Dumitru �Dan� Lucinescu

Dan Lucinescu s-a nãscut la 21 mai 1927 în Botoºani ºi a urmat ºcoala primarã ºiliceul în Botoºani. Din 1941 s-a înscris la Colegiul Naþional Militar �NicolaeFilipescu�, pe care l-a pãrãsit ulterior pentru Liceul Militar �ªtefan cel Mare� dinCernãuþi. În paralel a urmat ºcoala de zbor de la Sânpetru, Braºov1, ºi a obþinuttoate brevetele de aviaþie. Dupã absolvire s-a înscris la ºcoala militarã de ofiþeri deaviaþie, pe care a fost nevoit sã o abandoneze în toamna anului 1945 din cauzaideologizãrii învãþãmântului ºi a faptului cã sovieticii luaserã toate avioanele.

Încã din timpul liceului a avut legãturi cu mai mulþi legionari importanþi din zonaMoldovei, printre care Spiridon Obreja, Ieronim Comºa ºi Alexandru Bogdanovici,legãturi care au continuat ºi în timpul studenþiei la Matematicã ºi Fizicã-Chimie. Afost arestat pe 24 aprilie 1948 împreunã cu Octav Obreja, Constantin Voloºniuc,Romeo Iosipescu ºi Emil Constantinescu2 ºi condamnat de Tribunalul Militar Iaºi lacincisprezece ani de muncã silnicã, fiind închis la Siguranþa Târgu Neamþ, Galata,Iaºi, Suceava, Jilava, Piteºti, Gherla ºi Aiud.

A ajuns în închisoarea Suceava pe 21 mai 1948, transferat de la Galata împreunãcu alþi ºaptezeci de deþinuþi. Realizând cã ar putea sã cedeze în anchete ºi sã trimitãla închisoare foarte multã lume, a decis sã se sinucidã ºi a ingerat o cantitate marede tutun înainte sã-ºi taie venele, dar tentativa de suicid a eºuat. În prima fazã aanchetelor din Suceava nu a fost bãtut, fiindcã a fost cercetat printre ultimii din lot,când deja existau mãrturiile despre acþiunile lor, însã a refuzat sã semneze recunoaºtereadeclaraþiilor, realizând cã se urmãreºte compromiterea vârfurilor. A fost schingiuit,iar în urmã bãtãilor la tãlpi i s-a gangrenat talpa stângã.

Procesul sãu a avut loc în una din celulele încãpãtoare din penitenciarul Suceava,Lucinescu fiind considerat ºeful unui lot de patruzeci ºi ºapte de oameni. Înainte de

1. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 256727, f. 7.2. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 256729, f. 6.


proces, târziu în toamna anului 1948, Alexandru Bogdanovici, care încerca sãiniþieze o miºcare de �reeducare�, l-a chemat pe Lucinescu la o discuþie privatã ºii-a spus cã trebuie fãcut ceva pentru salvarea vieþilor celor închiºi, explicându-i cã,dacã simuleazã o �reeducare�, ar putea fi eliberaþi de comuniºti. Lucinescu l-arefuzat însã ferm, spunând cã aceºtia nu sunt naivi, iar preþul care trebuia plãtitpentru eliberare este prea mare. Supãrat pentru cã grupul din jurul lui Bogdanoviciîncepuse sã intoneze cântece comuniste într-un moment în care unii preoþi dincelulã îºi fãceau rugãciunile, Lucinescu i s-a împotrivit public lui Bogdanovici.

Primele zile de la sosirea în Piteºti, pe 5 noiembrie 1949, le-a petrecut încarantinã, dupã care a fost mutat împreunã Dan Dumitrescu ºi Constantin Buþan lasecþia de izolare, în camera 37 de la etajul II, unde au fost þinuþi îmbrãcaþi sumarºi cu geamul deschis toatã iarna. În vara anului 1950, Lucinescu a fost mutat la camera3-subsol, unde din iarnã a fãcut cunoºtinþã cu acþiunea violentã. A fost intrigat dediscursul bombastic al lui Eugen Mãgirescu, care i-a mãrturisit, dupã o tãceresemnificativã: �Dacã ai ºti în ce hal am suferit!�3, dar nu a putut sã intuiascã ce vaurma. Lucinescu ºi-a pierdut cunoºtinþa dupã primele lovituri ºi a fost torturat câtevaluni. În intervalul februarie-martie 1951 a fost mutat la camera 2-subsol4.

Transferat la Gherla în august 1951, a fost scos la muncã în atelier, pe post destrungar ºi sudor. Ultima ºi cea mai lungã închisoare a sa a fost Aiudul, unde aajuns în 1955 ºi pe care o va pãrãsi abia pe 15 ianuarie 1963, dupã ce a cunoscutºi reeducarea condusã de colonelul Gheorghe Crãciun.

Întreaga lui familie a avut de suferit în urma condamnãrii sale: tatãlui i-a fostconfiscatã averea ºi a devenit muncitor cu domiciliu obligatoriu în Roman, mama afost închisã, una din surorile sale, studentã în anul V la Arhitecturã, a fost ºi eaînchisã, iar cealaltã sorã, studentã la Medicinã, a abandonat ºcoala ºi a fost adoptatã deo mãtuºã5. Dupã eliberare, Lucinescu a fost angajat ca funcþionar la ÎntreprindereaMontaje Centrale Electrice din cadrul Ministerului Minelor ºi Energiei Electrice ºica tehnician pe mai multe ºantiere. Mai târziu a fost operator ultrasunete, tehnician,lector pentru cursurile postuniversitare la Politehnicã ºi pe platforma Mãgurele ºiºeful laboratorului central de izotopi al Grupului de ªantiere Montaj Bucureºti. În1973 era tehnician principal la Academia RSR, Centrul Mecanica Solidelor6.

Închisoarea ºi discursul violent al regimului împotriva deþinuþilor l-au ambiþionatsã îºi termine studiile ºi a absolvit cu notã maximã Facultatea de Mecanicã dinBucureºti. A scris peste trei sute de lucrãri tehnice ºi un volum de specialitate ºi aelaborat o tehnologie specialã pentru centrala Cernavodã. A fost ºicanat de Securitatemai bine de douãzeci de ani dupã eliberare.

3. Dan Lucinescu, op. cit., p. 147.4. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 1, f. 205v.5. Interviu cu Dan Lucinescu, arhiva personalã a autorului.6. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 256727, ff. 2, 15; ACNSAS, fond Informativ,

dosar nr. 256725, ff. 6, 8.

201PERSONAJELE

Alexandru Mãrtinuº

Principalul colaborator al lui Alexandru Bogdanovici în libertate, nãscut la 31 ianuarie1921 în Paºcani, Alexandru Mãrtinuº era student în anul III la Facultatea de Literedin Iaºi în momentul arestãrii (15 mai 1948). A fost condamnat la cincisprezece anide muncã silnicã pentru activitatea legionarã ºi crimã de înaltã trãdare, fiind acuzatcã a fost membru al unei reþele de informaþii îndreptatã împotriva regimului. Maimulþi colegi de lot l-au considerat principalul colaborator al organelor (alãturi deprietenul sãu, Bogdanovici)1, dar nu avem informaþii despre felul în care a decursancheta.

Orice s-ar fi întâmplat cu el pe perioada cercetãrilor, schimbarea produsã paresã fi fost permanentã, pentru cã Mãrtinuº s-a alãturat miºcãrii de �reeducare� încãde la Suceava, acþionând ca informator ºi, mai târziu, ca membru al birouluiODCC, responsabil cu secþia organizatoricã. În momentul în care a fost transferatla Piteºti, în noiembrie 1949, colegii din celula de la carantinã îl cunoºteau cainformator ºi l-au izolat, refuzând sã mai vorbeascã cu el2. Totuºi, Mãrtinuº nu a fãcutparte din grupul din jurul lui Þurcanu, probabil din cauza prieteniei cu Bogdanovici,astfel cã în momentul declanºãrii acþiunii din camera 4-spital, la 25 decembrie, afost surprins de metoda folositã ºi a rãmas pironit în mijlocul celulei, alãturi deConstantin Bogos, �zãpãcit ºi speriat�3. Nu a avut curajul sã se împotriveascã ºi s-a alãturatgrupului agresorilor, pe care nu avea sã-l pãrãseascã pânã la sfârºitul acþiunii.

A acþionat în mai multe camere, cel mai notabil la 4-spital, în toamna anului 1950,ºi la 1-subsol, începând cu decembrie 1950, unde a fost chiar ºeful comitetului.Victimele lui au remarcat: �Pãrea mai vârstnic decât noi. Înalt, brunet, bine legat,nu purta, ca noi, semnele privaþiunilor de tot felul. Muºchii puternici, tenul bronzat,miºcãrile sigure trãdau mai degrabã sãnãtate ºi o condiþie fizicã de invidiat, încontrast izbitor cu starea noastrã de distrofici�. Au notat, de asemenea, ºi cinismulcu care bãtea: �Urletele îl lãsau rece. Nu pãrea a fi o fire pasionalã. Dupã unnumãr oarecare de lovituri, carnea dintre douã degete s-a rupt pur ºi simplu. Ranasângera. Mãrtinuº cãuta sã loveascã rar, calm, cãutând locurile cele mai dureroase�4.

A fãcut parte din grupul de la camera 4-spital cu care Þurcanu a discutat desprecontinuarea acþiunii dupã vara anului 1951 ºi se pare cã l-a impresionat prin comporta-mentul sãu dedicat: �Despre Mãrtinuº Alexandru, Popa Alexandru ºi PuºcaºuVasile afirm cã nu mai pot fi legionari chiar dacã ei ar vrea�5. La Gherla s-a

1. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, f. 18v.2. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 2, f. 50.3. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 210316, vol. 1, f. 10.4. ªtefan Ioan I. Davidescu, op. cit., pp. 156, 160-161.5. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 6, f. 296.


menþinut pe poziþii de colaborare ºi a fost numit responsabilul magazinului alimentarpentru deþinuþi. Este unul dintre cei care l-au bãtut pe Constantin Rodas dupã ceÞurcanu a aflat cã trãdase secretul demascãrilor6 ºi a rãmas unul din principaliicolaboratori ai Biroului Inspecþii ºi dupã oprirea violenþelor.

Pe 13 martie 1952 a fost transferat la Jilava pentru cercetãrile preliminarii înprocesul �Þurcanu�, dar s-a întors în Gherla dupã o lunã. Mai târziu îl gãsim laRâmnicu Sãrat, probabil pentru ancheta finalã, dar nu avem niciun indiciu documentarcã i s-ar fi luat declaraþii. Nu existã informaþii concludente despre sfârºitul lui, dara fost înregistrat mort pe 3 august 19547. Printre foºtii deþinuþi politici s-a acreditatideea cã s-ar fi sinucis.

6. Gheorghe Andreica, Mãrturii... mãrturii..., pp. 159-160.7. AANP, fond Fiºe matricole penale.

203PERSONAJELE

Eugen Munteanu

Originar din Dorohoi, judeþul Botoºani, a fost unul dintre primii deþinuþi care auactivat voluntar ºi conºtient în �reeducarea� de la Suceava ºi a pus bazele introduceriiacþiunii la sanatoriul Târgu Ocna. Legãturile lui Eugen Munteanu cu tineretulMiºcãrii Legionare par a fi circumstanþiale ºi bazate mai degrabã pe popularitateaei în epocã decât pe convingerile lui profunde. Nãscut pe 23 decembrie 1925, aurmat atât ºcoala primarã, cât ºi Liceul �Grigore Ghica� în localitatea natalã. Unuldintre colegii din aceastã perioadã spune cã a intrat fãrã loc la admiterea în liceu ºicã �era slãbuþ, negricios, bicisnic, cuminte ºi foarte ambiþios. În cursul inferior afost printre cei mediocri, dar în cursul superior a devenit fruntaº la învãþãturã. [...]Se purta curat îmbrãcat, pedant ºi era totdeauna la zi cu publicaþiile. Solitar, atentºi foarte receptiv, rãzbunãtor, calculat ºi prudent, era gata sã întreprindã oricemuncã numai ca sã poatã parveni. Nu accepta umilinþa�1.

Condiþiile grele de viaþã din perioada rãzboiului l-au trimis în 1944-1945 înrefugiu la Bãlteni ºi Târgu Ocna. Gheorghe Bâgu susþine cã Munteanu a fost ºefulFDC încã din 1940, dar el nu a recunoscut niciodatã cã a fãcut parte din grup, deºiavea foarte mulþi colegi de clasã legionari. În 1942 a fost arestat pentru cã aparticipat la înmormântarea unui coleg alãturi de câþiva dintre aceºtia, dar a fostachitat. Mai mult decât atât, a refuzat sã fie încadrat în 1943 pentru cã era ateu.ªi-a dat examenul de bacalaureat la Caracal, în timp ce se afla încã în refugiu, ºi s-aînscris la Facultatea de Medicinã din Alba Iulia. S-a întors în Iaºi în 1945 ºi acunoscut o tânãrã activistã care i-a vorbit despre ideologia comunistã. Deºi nu l-aconvins din cauza discursului ei nedocumentat, dupã mãrturisirea lui Munteanu, i-aînlãturat �orice urmã de ºovinism�2.

1. Gheorghe Bâgu, op. cit., pp. 115-116.2. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 236131, ff. 125-127.


În primãvara anului 1946 a participat vreme de o lunã la câteva ºedinþe legionare,la invitaþia lui Laurenþiu ªoltuz, dar a intrat în conflict verbal cu alþi colegi ºi s-areorientat cãtre comuniºti în urma unor noi contacte cu doi activiºti care îi spun:�Dumneata ai fi f. bun comunist� ºi îi dau sã citeascã Manifestul PartiduluiComunist. Munteanu a observat schimbãrile din þarã ºi a ales sã urmeze o carierãprin structurile comuniste, astfel cã în 1947 s-a înscris în PSD ºi a înfiinþat o filialãjudeþeanã a Uniunii Studenþilor Studenþeºti, în cadrul cãreia funcþiona ca responsabilcu agitaþia ºi propaganda. În autobiografia pe care a scris-o în aceastã perioadã nua menþionat nimic despre faptul cã a cochetat cu legionarii în trecut, dar a fostdescoperit mai târziu, motiv pentru care i s-a refuzat înscrierea în PMR. Ulteriora urmat o ºcoalã de responsabili culturali de ºantier, dar a fost arestat pe 3 iulie1948, înainte de a o termina3.

Aºa cum se întâmpla în astfel de cazuri (la fel s-a procedat ºi cu Eugen Þurcanu),reorientarea ideologicã a lui Munteanu nu a prezentat interes ºi nici nu i-a aduscircumstanþe atenuante. Pãrinþii lui au fãcut o cerere cãtre minister pentru urgentareacercetãrilor ºi eliberarea fiului lor, pe care îl ºtiau înscris în organizaþiile studenþeºticomuniste: �Respectuos vã rog, Domnule Ministru, sã apreciaþi suferinþa ºi disperareaîn care se aflã întreaga noastrã familie [...] datã fiind situaþia grea în care mã aflu,cu un soþ bãtrân ºi pensionar, cu încã doi copii mici în ºcoalã ºi cu singura noastrãmângâiere sdrobitã, socotim cã numai datoritã unei erori a fost ridicat�4.

A fost anchetat pentru apartenenþa la Centrul Studenþesc Legionar Iaºi ºicondamnat la doi ani de închisoare corecþionalã. Dat fiind trecutul lui, nu este demirare faptul cã a fost printre primii deþinuþi care au pornit o miºcare de �reeducare�la Suceava, deºi nu este clar dacã a fãcut-o inspirat de Bogdanovici, la cerereaanchetatorilor sau din proprie iniþiativã. Cert este cã încã dinaintea procesului elcãuta sã convingã cât mai mulþi deþinuþi sã adopte o atitudine favorabilã regimuluiºi le vorbea despre evoluþia societãþii.

Dupã ce a primit sentinþa ºi s-a întâlnit în celule cu colegii de lot, Munteanu s-aînscris în biroul ODCC ºi a fost responsabilul cu evidenþele. A dezvoltat în scurtãvreme o rivalitate cu Alexandru Bogdanovici, fapt speculat abil de Þurcanu, carei-a cerut înainte de plecarea sa la Piteºti sã îl supravegheze pe acesta ºi sã-i relatezetotul atunci când se vor întâlni din nou. Conflictul dintre cei doi a izbucnit publicîn august 1949 ºi s-a ajuns pânã la ameninþãri, Munteanu considerând cã Bogdanovicieste nu doar oportunist, ci ºi �trãdãtor� faþã de acþiunea lui Þurcanu. Totodatã, aîncercat sã-i atragã de partea lui pe Adrian Prisãcaru, Gheorghe Roºca, MaximilianSobolevschi ºi Vasile Puºcaºu. Motivul neînþelegerii l-a reprezentat dorinþa luiBogdanovici de a fi singurul care pãstreazã legãtura cu ofiþerul politic: �Dã-ldracului. Îi e ciudã cã nu-l þiu la curent cu ce discut cu Dl referent. Eu mã conducdupã capul meu ºi, dupã ce mi-a spus Eugen Þurcanu [...] e în stare idiotul sãcompromitã ºi acþiunea numai pentru a-ºi satisface orgoliul personal�5.

3. Ibidem, ff. 127-128.4. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 236131, f. 30.5. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 1, ff. 94v, 97v.

205PERSONAJELE

Atât Munteanu, cât ºi Vasile Puºcaºu ºtiau încã din vara anului 1949 cã poziþialui Bogdanovici este foarte periculoasã ºi au recurs la ameninþãri faþã de cei dinjurul �conaºul[ui] Suric�, care �ºi-a cam scris sentinþa cu mânuþa lui. Nici înmormânt nu scapã�. De altfel, Munteanu a recunoscut cã ostilitatea faþã de atitudinealui Bogdanovici provine de la însuºi colonelul Nemeº, care îl credea nesincer ºisusþinea cã Securitatea nu are încredere în acþiunea condusã de acesta: �Pentrucine trãdeazã, nu existã iertare, nici la comuniºti, nici la legionari�6. Eugen Þurcanupare sã fi contribuit ºi el la ostilitate, îndeosebi dupã ce a aflat de la Munteanu cãrivalul lor comun a fãcut spionaj în URSS în timpul regimului Antonescu. Lezat defaptul cã era þinut departe de evenimente, Munteanu a acþionat pe cont propriu încamera 17, ºi-a câºtigat adepþi ºi a continuat frecuºurile cu Bogdanovici pânã laplecarea din Suceava.

Prevenit de Þurcanu sã se þinã la distanþã de acþiunea lui Bogdanovici, dardornic de afirmare, a intrat în contact cu ofiþerul politic în vara anului 1949 pentrua-l descrie pe rivalul sãu drept �oportunist�. Munteanu a vrut sã contracarezenotele anodine furnizate de Bogdanovici Biroului Inspecþii ºi a convins într-o primãfazã circa zece deþinuþi sã îºi facã demascarea, dar majoritatea s-au retras de îndatãce le-a explicat despre ce e vorba, sub diferite pretexte, dorind sã �nu facã rãuaproapelui sau cã au remuºcãri sau cã nu pot renunþa la religie�7, ºi l-au izolat peMunteanu.

Dupã transferul la Piteºti din septembrie 1949, Munteanu a urmãrit sã ia legãturacu Þurcanu pentru a-ºi putea continua activitatea ºi a gãsit posibilitatea prin unuldintre informatorii din camera în care a fost repartizat. Nu cunoaºtem motivelepentru care nu a fost oprit la camera 4-spital pentru a face parte din comitet. Elsusþine cã s-a îmbolnãvit de plãmâni, a fost izolat la carantinã în februarie 1950 ºiapoi trimis la spitalul Vãcãreºti, în vederea transferului la sanatoriul TBC TârguOcna8, însã Popa �Þanu� afirmã cã de fapt era sãnãtos ºi a mâncat în mod intenþionatînainte sã facã analizele, ca sã îºi creascã viteza de coagulare a sângelui, simptomspecific bolilor de plãmâni9.

Fapt este cã Munteanu a ajuns la Târgu Ocna în aprilie 1950 împreunã cu MihaiLungeanu ºi nu s-a lãsat impresionat de suferinþa deþinuþilor, cãutând sã impunã oacþiune de �reeducare� în sanatoriu. Începutul a fost dificil în lipsa unui ofiþerpolitic în închisoare ºi fiindcã majoritatea deþinuþilor nu trecuserã prin demascãri,deci se menþineau pe poziþii de respingere a ideologiei comuniste. Fiindcã Munteanuera cunoscut tuturor încã din Suceava cu o atitudine servilã faþã de noua putere, els-a folosit la început de alþi deþinuþi (primul a fost Gheorghe Iftode) pentru a aflacare este starea de spirit în grupul advers. Apropierea de administraþie s-a produsdestul de greu, mai ales din cauza directorului, care nu lucra pe linia demascãrilorºi s-a arãtat surprins atunci când Munteanu i-a adus note informative în care acuza

6. Ibidem, f. 98.7. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 236131, ff. 121v-122.8. Ibidem, f. 122v.9. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 11.


activitatea legionarã a colegilor: �De ce-s arestaþi: pentru legionarism; lasã-i sãactiveze ºi sã cânte, ce mã priveºte pe mine asta?�10. Mai mult decât atât, directorulle-a spus celor în cauzã ce s-a întâmplat, astfel cã atât Munteanu, cât ºi Iftode aufost þinuþi la distanþã. Situaþia s-a îmbunãtãþit abia dupã sosirea colonelului Nemeº înînchisoare, când acþiunea a luat avânt atât prin îndepãrtarea directorului ºi sosirealui Augustin ªleam, cât ºi prin colaborarea cu alþi deþinuþi trecuþi prin demascãri,ca Nuti Pãtrãºcanu. Munteanu a fost eliberat în octombrie 1950, înainte ca acþiuneasã ia cu adevãrat amploare.

Ajuns în libertate, Eugen Munteanu a scris în 1951 Comitetului Central al PCRca sã obþinã aprobarea reînscrierii la facultate, rãspunsurile fiind favorabile. Înaugust 1952 a îndeplinit ºi ultima formalitate necesarã, cerând aprobarea MinisteruluiÎnvãþãmântului, oferind ca argument comportamentul din închisoare: �În timpuldetenþiei am fost responsabil cu reeducarea deþinuþilor în Suceava, Piteºti ºi Tg. Ocna,ducând în acelaº timp ºi o muncã informativã�. Cererea i s-a aprobat, însã numaidupã verificarea statului de informator: �A adus un aport (sic!) mulþumitororganilor noastre, achitându-se în bunã mãsurã de sarcinile care i-au fost trasate�11.În vara anului 1952 lucra ca medic la Hidrocentrala Bicaz ºi avea angajament deinformator12. S-a cãsãtorit ºi a avut un bãiat.

Statutul de colaborator al demascãrilor de care s-a folosit pentru continuareastudiilor avea sã se întoarcã împotriva lui câþiva ani mai târziu, când regimul ºi-aschimbat optica faþã de acþiunea de la Piteºti. În ianuarie 1955 a fost chemat pentruo declaraþie în legãturã cu activitatea de la Târgu Ocna ºi douã luni mai târziu, la19 martie 1955, a fost rearestat. În octombrie 1956 a fost condamnat într-un processeparat la douãzeci de ani de muncã silnicã pentru �crimã de acte de teroare�. Afost deþinut la penitenciarul Jilava ºi, din 17 aprilie 1957, la spitalul Vãcãreºti.Eugen Munteanu a murit în închisoare la 18 ianuarie 1958 de �meningitã bacilarã�13.

10. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 236131, f. 123v.11. Ibidem, ff. 14, 29.12. Ibidem, f. 16.13. AANP, fond Fiºe matricole penale; ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 236131,

ff. 2-3, 38.

207PERSONAJELE

Vichente �Tibi� Murarescu

Membru al organizaþiei anticomuniste conduse de Titus Leonida, devenit unuldintre cei mai activi ºi mai cruzi agresori la Gherla, Vichente Murarescu s-a nãscutla Timiºoara pe 11 august 1928. A absolvit ºcoala primarã ºi liceul la Timiºoara(1935-1947) ºi s-a înscris la Facultatea de Electrotehnicã din oraº. Simpatizantþãrãnist, în 1947 s-a înscris în Asociaþia Creºtinã a Tinerilor YMCA (acuzatã maitârziu de spionaj în favoarea SUA de cãtre regimul comunist), iar un an mai târziua fost recrutat de Gheorghe Popescu în grupul lui Leonida, pentru care a realizat ohartã a oraºului Timiºoara, pe care a marcat instituþiile represive. A fost arestat la26 aprilie 1949 ºi închis la Securitatea Timiºoara (26 aprilie � 21 mai 1949), penitenciarulTimiºoara (21 mai � 28 iulie 1949) ºi la închisoarea militarã Timiºoara (28 iulie �21 octombrie 1949)1, în aºteptarea procesului. A fost condamnat la ºapte ani detemniþã grea2.

Dupã pronunþarea sentinþei a fost trimis la Jilava ºi apoi la Piteºti, unde a ajunspe 6 noiembrie 1949 ºi a fost repartizat în camera de carantinã cu colegii de lot dela Timiºoara, dar ºi cu ultimii sosiþi din Suceava, inclusiv Alexandru Bogdanovici.Murarescu a fost torturat la camera 4-spital în seria din 30 decembrie 1949,împreunã cu colegii Lucian Plapºa ºi Gheorghe Popescu.

Aparent, transformarea lui Murarescu s-a produs imediat dupã sosirea la Gherla,pe 7 iunie, când, dupã propria mãrturisire, s-a hotãrât sã declare tot ceea ceascundea, inclusiv detalii despre activitatea surorii sale3. Acesta a fost momentul încare a fost atras spre colaborare de grupul lui Alexandru Popa, el devenind maitârziu unul dintre principalii agresori din închisoare. Totuºi, un fost coleg de lotsusþine cã Murarescu nu a dezvãluit niciodatã numele a patru colegi din organizaþie,pe care doar el îi cunoºtea4. Este greu de apreciat în ce mãsurã cãderea luiMurarescu a fost totalã sau parþialã, dupã cum nu se poate ºti cu ce gânduri ºi trãiriºi-au desfãºurat activitatea în închisori deþinuþii politici în general.

A fost închis în celulele 104 (între iunie ºi octombrie 1950), 96 (octombrie-noiembrie1950), 98 (noiembrie 1950 � martie 1951) ºi 99, dar a activat ºi în alte camere pentruperioade mai scurte, atunci când era solicitat. Murarescu a aplicat unele dintre celemai dure metode de torturã asupra victimelor sale: pe pãrintele Papken Keropeianl-a strâns de nas ºi urechi cu ajutorul unor cârlige, lui Drohobeczky Attila Anton i-astrâns degetele într-o presã, l-a obligat sã mãnânce din voma unui coleg de lot, i-asmuls pãrul, i-a rupt dinþii cu lovituri aplicate cu un picior de pat, l-a supus

1. ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 12510, f. 12. AANP, fond Fiºe matricole penale.3. ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 12510, f. 4v.4. Lucian Plapºa, op. cit., p. 193.


�picãturii chinezeºti�, iar pe Hájek Zoltán l-a ars cu þigara, l-a înþepat cu un ac înfund, i-a introdus un bãþ cu excremente în gurã, i-a legat gura ºi l-a þinut aºa pânãa doua zi5. În urma bãtãilor sale ºi ale colegilor agresori a murit deþinutul de dreptcomun Vasile Dumitru, adus pentru torturi de slt. Sucigan.

A fost ridicat pentru cercetãri în decembrie 1951, dar nu a fost implicat înproces, deºi nu era nici mai mult, nici mai puþin implicat decât colegul sãu,Gheorghe Popescu, care a fost condamnat la moarte. Motivele excluderii sale dinproces ne rãmân deocamdatã necunoscute. Sublocotenentul Constantin Avãdani i-afãcut o caracterizare pozitivã în urma activitãþii sale ca informator în penitenciarulGherla, susþinând cã �este sincer� ºi �face aceastã muncã din convingere�6. Totuºi,dosarul sãu de reþea este foarte subþire, nu are note scrise predate, iar angajamentulsãu se limita la durata deþinerii în închisoare. Nu avem informaþii despre destinulsãu ulterior.

5. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 7, ff. 106-107, 422-423, 538.6. ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 12510, f. 6.

209PERSONAJELE

Constantin �Costache� Opriºan

Fiu de rãzeº din Tecuci, Opriºan era originar din comuna Onceºti, judeþul Bacãu,unde s-a nãscut pe 26 martie 1921. A urmat cursurile Facultãþii de Litere ºiFilosofie din Cluj, fiind student în anul III la momentul arestãrii1. S-a refugiat înGermania dupã rebeliunea legionarã ºi a fost internat în lagãrul de la Buchenwald deregimul nazist. Dupã întoarcerea în þarã a fost numit ºef al regionalei Muntenia aMiºcãrii Legionare (iulie-decembrie 1945) ºi apoi ºef al Frãþiilor de Cruce, dinnoiembrie 19462, motiv pentru care a fost una din victimele preferate ale lui Þurcanu.

Opriºan a fost arestat pe 15 mai 1948 ºi a primit una din cele mai mari pedepseacordate în acea vreme: douãzeci ºi cinci de ani muncã silnicã. Fiind student, afost trimis la Piteºti pe 26 iunie 1949 ºi þinut la secþia muncã silnicã pe tot parcursulanului. Un coleg de celulã din aceastã perioadã a fost impresionat de inteligenþa lui:

La 30 de ani, Opriºan era de invidiat. Era, ca Pascal, un matematician strãlucit ºi un gânditorºi logician de temut. Pentru ca timpul sã treacã cu folos, l-am rugat sã ne þinã un curs deistoria filosofiei. Expunerile lui nu erau fãcute ex cathedra, ci de la suflet la suflet ºi atâtde plãcute ºi de atrãgãtoare, încât, opt ore pe zi, parcã uitam de foame ºi de lumea de afarã3.

A fost unul dintre puþinii deþinuþi cu o condamnare mare ce au fost torturaþi laînceputul anului 1950: în luna martie câþiva dintre subalternii sãi din libertate aufost solicitaþi sã îl loveascã la camera 3-bisericã. Nu toþi au acceptat însã: MihaiIosub l-a lovit de câteva ori, dupã care a scãpat ciomagul ºi a refuzat sã mai dea �a fost bãtut cu centironul peste cap, cu pumnul în burtã ºi aruncat sub geam înlovituri de picior �, iar Ieronim Comºa a fost ºi el chinuit pentru cã a respins de laînceput ideea de a-l maltrata pe Opriºan. Anularea distincþiei dintre victimã ºi

1. AANP, fond Fiºe matricole penale.2. Dumitru Bordeianu, op. cit., p. 102; ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 1, f. 130v.3. Dumitru Bordeianu, op. cit., p. 102.


agresor prin aceste solicitãri de lovire reciprocã a fost intens urmãritã (ºi în mareparte reuºitã) de cei care au gândit sistemul: Dumitru Bordeianu spune cã nu aputut niciodatã sã-l priveascã în ochi pe Opriºan dupã ce l-a lovit4.

Aurel Viºovan a asistat ºi el la torturarea lui Costache Opriºan, bãtut de totcomitetul ºi cãlcat în picioare pânã ºi-a pierdut cunoºtinþa. A fost întins pe un priciºi lovit cu curele sistematic, de la cap la picioare ºi înapoi, agresorii schimbându-seîntre ei când oboseau. Pentru cã leºina des, bãtãuºii aruncau cu apã peste el ca sãîl trezeascã ºi îi strigau: �Noi, tinerii reeducaþi, cei care înainte am fost sub comandata, te vom distruge. Tu eºti vinovat de soarta noastrã, iar noi vom smulge de la tinetot ce ºtii, tot ce n-ai declarat la Securitate�. Supliciile au continuat câteva zile5.

Opriºan era conºtient cã va fi sacrificat din cauza funcþiei pe care o avusese încadrul Frãþiilor de Cruce. El i-a spus lui Dragoº Hoinic în vara anului 1950 cã nuse aºteaptã sã scape cu viaþã din încercãrile care vor urma: �Uite ce-i, Dragoº, eunu pot sã-mi pun aceastã întrebare pentru cã am fost ºeful unui corp de legionari,ºi anume al Frãþiilor de Cruce pe þarã. Eu trebuie sã mor!�. La protestul luiHoinic, cã se pune doar problema rezistenþei la chinuri, a repetat: �Nu se pune lamine aceastã chestiune�6. Cu toate cã fusese îndelung torturat ºi nu a scãpat debãtãi decât la Gherla, el a încercat sã îi previnã pe unii deþinuþi. Viorel Gheorghiþãaminteºte cã prin decembrie 1950 a încercat sã se apropie de Opriºan, care îi fuseseºef, dar acesta a evitat discuþiile. Dupã venirea lui Þurcanu, a vãzut cã ºi Opriºanlovea ºi a realizat cã era deja prins în sistem ºi nu are încotro7.

Una dintre victimele cele mai chinuite, Opriºan a fost folosit în mai multecamere ca informator, pentru a distruge moralul celor ce rezistau, dar în paralel afost ºi bãtut multã vreme. Cel mai des a fost folosit la camerele 1 ºi 2-subsol odatã cuînceperea demascãrilor aici, din decembrie 1950, pentru cã majoritatea colaboratorilordin libertate aveau pedepse de muncã silnicã ºi el putea fi uºor folosit împotriva lor.

A fost transferat la Gherla cu lotul din august 1951 ºi a fost introdus la camera 99,unde aveau loc torturile cele mai groaznice. În ciuda celor îndurate la Piteºti, a gãsitputerea sã îl previnã pe Mihai Timaru: �ªtii, o sã fiu pus sã te bat. [�] O sã înþelegimai târziu�. Odatã începute bãtãile, Timaru l-a vãzut pe Opriºan lovindu-l, dar culovituri �deosebite de loviturile altora� ºi cu �ochii scãldaþi în lacrimi�8, �cu fiecareloviturã trimisã cu durere pe trupul meu, cãdea ºi o lacrimã din ochii lui Costache�9.

Virgil Maxim l-a vãzut ºi el înfruntându-l pe Þurcanu, atunci când acesta vorbeadespre oamenii noi pe care îi va crea acþiunea sa: �Dacã acestea sunt metodeleidealului de care vorbeºti, nu veþi ajunge la nici o fericire. De ce nu aþi venit cu

4. Ibidem, pp. 130-131.5. Aurel Viºovan (cu concursul lui Gheorghe Andreica), Dumnezeul meu, Dumnezeul

meu, pentru ce m-ai pãrãsit? (Reeducarea de la închisoarea Piteºti), ediþia a treia,Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2006, p. 36.

6. Dragoº Hoinic, �Reeducarea. Primele semnale�, în Arhivele totalitarismului, anul VI,nr. 18/1998, p. 182.

7. Viorel Gheorghiþã, op. cit., p. 158.8. Mihai Timaru, Amintiri de la Gherla...., p. 56.9. Mihai Timaru, Memorial�, p. 81.

211PERSONAJELE

argumente raþionale, demne de oameni de ºtiinþã, aºa cum vã autointitulaþi? [�]De ce v-aþi pretat la josnicii, folosind metode barbare, de constrângere ºi siluire aconºtiinþelor? [�] Nu vei realiza ºi n-ai realizat nimic! Tot ce crezi cã ai realizateste o închipuire a minþii tale bolnave!�. Reacþia sa l-a provocat pe Þurcanu, carel-a cãlcat în picioare cu toatã greutatea: �Se lãsa cu toatã greutatea pe torace, pânãce aerul era evacuat, apoi pe gât, sufocându-l. [...] Supliciul se repeta pânã cesângele începea sã se prelingã din plãmâni la colþul gurii, în icneli de tuse�10.

Opriºan s-a îmbolnãvit de TBC în urma torturilor ºi a fost transferat la Târgu Ocnape 16 septembrie 1954. A stat puþin în sanatoriu, pentru cã a fost implicat în procesul�Valeriu Negulescu� ºi anchetat între decembrie 1954 ºi aprilie 195511, fãrã sãreuºeascã sã se opunã cererilor ofiþerilor. ªi-a revenit însã pe perioada desfãºurãriiprocesului, când ºi-a retras toate afirmaþiile din anchetã ºi a arãtat completului dejudecatã cã a fost victimã, ºi nu liderul din umbrã al acþiunii de la Piteºti. Revenireanu i-a servit din punct de vedere juridic, pentru cã a fost condamnat la alþi 25 de animuncã silnicã. În ianuarie 1956 era diagnosticat cu �tuberculozã pulmonarãulcero-cavitarã bilateralã�12. A fost închis în Casimca Jilavei, într-o celulã cuGheorghe Calciu, Marcel Petriºor ºi Iosif V. Iosif, în condiþii de exterminare:

Apa curgea pe pereþi, umezeala era permanentã, saltelele putrezeau sub noi. IarCostache era în stare gravã. În fiecare dimineaþã îºi fãcea, ca sã zic aºa, toaletaplãmânilor. Trebuia sã tuºeascã, sã tuºeascã mult. Se ducea sã scuipe flegmã, puroi,poate chiar bucãþi de plãmân ºi tot ritualul acesta îþi lãsa impresia cã i se rupe pieptul.Celula noastrã era foarte micã: douã paturi în dreapta, douã în stânga, butoiul cu apãºi tineta. ªi, cum stãteam chiar lângã el, prima datã când am vãzut tot puroiul care-icurgea din plãmâni am simþit greaþã ºi am fost gata sã vãrs. Atunci Costache s-a opritpuþin, s-a uitat la mine ºi mi-a spus din priviri: Iartã-mã! [...] Era desprins de toatecele lumeºti ºi trãia într-o rugãciune aproape permanentã, întreruptã numai de convorbirilecu noi. Niciodatã nu s-a plâns de boala lui, niciodatã n-a acuzat pe nimeni pentru ceeace i s-a fãcut. Pe toþi i-a iertat ºi mereu ne vorbea de iertare ºi dragoste13.

A murit în condiþii mizere pe 26 iulie 195914, dupã ce i s-a refuzat orice fel deajutor medical, în ciuda grevei fãcute de Iosif Iosif pentru acest motiv15.

10. Virgil Maxim, op. cit., pp. 273-274.11. Perioada de cercetãri a fost determinatã, atât în cazul lui Opriºan, cât ºi în cazul

celorlalþi anchetaþi, pe baza declaraþiilor pãstrate la dosarul penal. Cum Securitatea îºifãcea un obicei din a face pierdute multe din declaraþiile care nu le serveau intereselesau o puneau într-o luminã proastã, este foarte posibil ca ancheta sã fi durat mai mult.De altfel, referatul de încheiere a cercetãrii lui Opriºan este datat 28 mai 1956, dar nuexistã alte dovezi cã ar mai fi fost interogat dupã aprilie 1955.

12. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 1, f. 195.13. ***Viaþa Pãrintelui Gheorghe Calciu..., pp. 60-61.14. AANP, fond Fiºe matricole penale.15. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 210856, f. 5v.


Pafnutie �Nuti� Pãtrãºcanu

Fiecare destin marcat de Piteºti are o notã de tragism aparte, care nu suportãcomparaþie, chiar ºi în cazul agresorilor. Personajele cele mai complexe ºi cu trãiriintense, sinuoase sunt cele ca Nuti Pãtrãºcanu, ce au alternat statutul de victimã cu celde agresor ºi au fost pedepsite de regimul pe care l-au servit cu forþa. Nãscut la1 august 1923 în Constanþa, Nuti Pãtrãºcanu a fost unul dintre cei mai activi anticomuniºtiîn perioada liceului ºi a studenþiei. S-a înscris în Frãþiile de Cruce la Liceul �Mircea celBãtrân� din Constanþa în 1941 ºi a continuat activitatea legionarã ºi dupã înscrierea laFacultatea de Medicinã din Bucureºti. A avut numeroase probleme cu legea din acestmotiv: în august 1942 a fost arestat pentru prima datã, în decembrie 1942 a fost internatîn lagãrul de la Târgu Jiu (a ieºit în martie 1943), iar în toamna anului 1944 a fugitpe muntele Ciucaº pentru a scãpa de o nouã arestare. N-a reuºit decât sã amânedeznodãmântul pânã în februarie 1945, când a fost condamnat la ºapte ani de temniþãgrea. Dupã o detenþie de doi ani a fost eliberat în urma judecãrii recursului. Pãtrãºcanunu a renunþat la activitatea legionarã ºi a activat ca ajutor al ºefului Centrului StudenþescLegionar, Ion Sasu, fiind responsabil cu organizarea cercurilor judeþene. Din aceastãposturã a fost arestat pentru a treia ºi ultima oarã, pe 18 iunie 19491.

A fost condamnat la ºase ani de închisoare corecþionalã în lotul legionarilor dela Facultatea de Medicinã Bucureºti ºi trimis la Piteºti împreunã cu colegii sãi înfebruarie 1949. Pãtrãºcanu a fost repartizat la camera 1-corecþie, unde vor începe primeletatonãri pentru pornirea acþiunii. Imediat dupã sosirea grupului Þurcanu, în aprilie 1949,contactele dintre acesta ºi camera lui Pãtrãºcanu s-au stabilit prin Gheorghe Soroiu, caremergea zilnic la cei cinci moldoveni. Dupã o sãptãmânã, Soroiu i-a spus lui Pãtrãºcanucã aceºtia sunt dintre cei care au fãcut �reeducare� la Suceava ºi se aratã fermantilegionari: Pãtrãºcanu l-a sfãtuit fãrã succes pe Soroiu sã nu mai meargã pe laei. Aflând cã Þurcanu era membru PCR ºi pretinde cã a fost arestat din greºealã,

1. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 151089, f. 3.

213PERSONAJELE

motiv pentru care vrea sã iasã la administraþie ca sã-ºi clarifice situaþia, Pãtrãºcanua hotãrât sã meargã ºi el în celula acestora, fãcând astfel cunoºtinþã cu Þurcanu.

ªi-a petrecut luna iulie în izolare la camera 6 în urma denunþului lui Þurcanuprivind �activitatea legionarã� din camera lor, de fapt o rãzbunare pentru refuzuldialogului despre �reeducare�. Pe 2 decembrie 1949 a fost dus înapoi la camera1-corecþie, unde a avut loc prima bãtaie generalã patru zile mai târziu. MaximilianSobolevschi susþine cã l-a lovit cu aceastã ocazie pânã ce i-au cãzut ochelarii subpat. Pãtrãºcanu s-ar fi bãgat sub pat dupã ochelari ºi ar fi rãmas acolo pânã laterminarea bãtãii, iar în zilele urmãtoare, probabil speriat, a stat de vorbã în privatcu Þurcanu2. În acelaºi timp, alt martor susþine cã Nuti nu a fost bãtut în camerã,ci a acceptat sã ofere informaþiile din libertate de bunã voie, în urma unor discuþiilãmuritoare cu Eugen Þurcanu3. Indiferent care variantã este mai aproape de adevãr,putem observa cã Pãtrãºcanu avea o rezistenþã precarã, fiindcã a trecut repede departea agresorilor. Cedarea sa a venit ca o mare surprizã pentru colegii de laMedicinã, care vedeau în Nuti un lider de opinie.

În seara de 7 decembrie, Þurcanu i-a dat indicaþii lui Pãtrãºcanu despre cum sãacþioneze, cerându-i, se pare, sã îºi acuze foºtii colegi pentru a le zdruncinarezistenþa. În scurt timp, Þurcanu l-a întrebat dacã e în stare sã batã, iar Pãtrãºcanua rãspuns cã va încerca, deºi n-a mai fãcut aºa ceva. În aceeaºi zi, cei doi l-au bãtutpe Aurel Tacu, unul dintre cei care nu cedaserã (ºi nici nu avea sã cedeze).Mulþumit de transformarea lui Nuti, Þurcanu l-a mutat la camera 4-spital dupã cea hotãrât sã continue demascãrile în aceastã camerã, cu misiunea de a-l þine subobservaþie pe Alexandru Bogdanovici. Pãtrãºcanu a participat la acþiunile comitetuluipânã în 9 februarie 1950, când Þurcanu a descoperit cã declaraþia îi era incompletã,l-a bãtut ºi l-a izolat:

În seara asta voi face o demascare neobiºnuitã. Apoi, cu paºi rari, se îndreaptã sprepaturile de fier. Se opreºte în faþa lui Pãtrãºcanu, unul din bãtãuºii cei mai nemiloºi. Îlpriveºte fix. Acesta pãleºte; în câteva secunde e galben ca ceara. [...] Îl demasc pe NutiPãtrãºcanu. Brusc, ca la comandã, cel demascat tremurã din tot corpul. E ca ºi cum arfi supus unui curent electric, ce-l furnicã din cap pânã-n picioare. [...] Bine, mãPãtrãºcanule, ai spus cã n-ai sã mai ascunzi nimic din ce e duºmãnos clasei muncitoare.Ai minþit ºi în trecut, dar, dupã cei ai fost o datã demascat, ai promis cã vei scoate totputregaiul din tine. [...] Pãtrãºcanu a þinut ascuns aici cã logodnica lui a fãcut ºi eaparte din Miºcarea Legionarã. E cât se poate de grav! Gândiþi-vã, câte suflete poatesã otrãveascã aceastã fiinþã care se miºcã liber printre oamenii cinstiþi de afarã.Pãtrãºcanu tremurã înspãimântãtor. Mã gândesc, cã acest om trebue sã fi fost chinuit înmod groaznic în aceste aºa-numite demascãri, ca sã ajungã acum demascat pentru încão datã, sã aibã asemenea spasme. [...] Desbrãcaþi-l, spune rar ºi calm Þurcanu. Sarimediat Gherman, Puºcaºu, Steiner (sic!), Roºca ºi Oprea. [...] Apoi, ca la comandã,bãtãuºii îºi ridicã mâinile înarmate cu bâte ºi curele. O fac fãrã ordin, ca la comandaunei voci interioare. Încep sã loveascã la întâmplare, dar cu o înverºunare care face

2. ***Memorialul ororii..., p. 479.3. Interviu cu Paul Dumitrescu, arhiva personalã a autorului.


sã-mi opreascã respiraþia. Þurcanu, cu varga lui � tare, dar flexibilã �, dã în victimã cutoatã puterea. Dupã un timp, Pãtrãºcanu e tot numai sânge. Mai îndurã ce mai îndurã,dupã care se prãbuºeºte. E cãlcat în picioare de toþi deodatã. Apoi e lungit pe spate; ºice mi-e dat sã vãd...? Doisprezece inºi se aºazã pe el, perfect, ca niºte saci. Amconvingerea cã omul de pe ciment îºi va da acum sufletul. Îi vãd ochii holbaþi degroazã; gura deschisã de sufocare... Dupã un timp, roboþii îl elibereazã: se dau jos,unul câte unul. Cimentul e mânjit de fecalele lãsate pe Pãtrãºcanu... Se aºteaptã untimp sã-ºi revinã. E întins pe ciment, pe burtã. Gura îi sângereazã; ºi-a pierdut câþivadinþi. Cum s-a întâmplat, nu pot sã-mi dau seama; la un moment dat, n-am mai pututurmãri loviturile. Þurcanu, lângã el, îi ridicã capul cu piciorul. Apoi, aratã cu mânaspre fecale. Mi-e dat sã vãd cea mai oribilã scenã, ce nu mi-aº fi putut-o mãcar imagina.Pãtrãºcanu se târãºte spre locul murdãrit; îºi apasã faþa în propriile-i excremente... Aexecutat un ordin, numai printr-un semn, fãrã sã schiþeze cea mai uºoarã ezitare!4

Convins probabil ºi de uciderea lui Cornel Niþã, la care a asistat, a dat ultimeledeclaraþii despre activitatea din exterior lui Þurcanu ºi a rãspuns favorabil atuncicând ºeful Securitãþii din Piteºti i-a propus, la 28 martie 1950, sã lucreze pentru eiºi sã ofere informaþii despre legionarii pe care îi ºtie în schimbul eliberãrii prinevadare organizatã. În cele din urmã planul nu a fost pus în funcþiune, dar Nuti afost iarãºi bãtut, cãci cei de la Securitate i-au cerut sã redevinã un legionar vocal,pentru a le înlesni planurile. Situaþia s-a lãmurit abia dupã sosirea lui Þurcanu,cãruia Nuti s-a vãzut nevoit sã îi povesteascã întregul incident5.

S-a reîntors la camera 2-parter, unde pe 15 aprilie a asistat la moartea luiBogdanovici, ºi a rãmas aici ºi dupã înfiinþarea ºcolii de cadre de la 4-spital. Popa�Þanu� spune despre el cã �se evidenþiase prin felul sãlbatec ºi bestial în care îºibãtea mai ales prietenii ºi foºtii ºefi, aºa cum a fost cazul cu deþinuþii MoroianuVasile, Pãvãloaie Constantin, Bogdanovici Alex. etc�6.

Fiind suferind de TBC pulmonar, Pãtrãºcanu a scãpat de atmosfera terifiantãdin Piteºti pe 30 mai 1950, când a fost transferat la Târgu Ocna. El a susþinut cã nua avut ordine de la Þurcanu pentru a continua acþiunea aici, dar cã s-a orientat lafaþa locului, în urma atitudinii lui Vasile Badale ºi a lui Eugen Munteanu. Impulsionatde zelul lui Munteanu, s-a înscris în toate acþiunile conduse de acesta, inclusiv oprimã tentativã de a obþine informaþii fãrã violenþã. Metoda a eºuat, aºa încât autransmis Biroului Inspecþii cã se impune aplicarea metodei de la Piteºti.

Nuti a devenit persoana de contact pentru Biroul de Inspecþii odatã cu eliberarealui Eugen Munteanu, dar în afarã de a da informaþii nu a fãcut aproape nimic pânãîn ianuarie 1951, deºi a încercat sã îl convingã pe ªleam cã metoda bunã este ceaviolentã. Pãtrãºcanu ºi Badale au iniþiat, în ianuarie 1951 o serie de �conferinþe�despre dialecticã, ideologie ºi pedagogie la celula 77. La sfârºitul lunii martie 1951,ªleam l-a anunþat cã vor relua acþiunile, dar cã acestea nu vor include bãtaia, cinumai ameninþãri, înjurãturi ºi diverse pedepse fizice. El le-a cerut agresorilor sã

4. Grigore Dumitrescu, op. cit., pp. 113-115.5. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 2, ff. 317-319.6. ***Memorialul ororii..., p. 208.

215PERSONAJELE

îl aleagã ca victimã pe Eugen Dimitrov, dar Pãtrãºcanu s-a împotrivit, fiindcã îi erateamã de reacþia acestuia, ºi a propus alt deþinut, neacceptat de ofiþerul politic. Aparticipat la tentativa de torturare a lui Dimitrov pe 1 mai 1951, care s-a soldat cuanchetarea lui de cãtre biroul de Securitate local. Acesta a fost momentul care i-azdruncinat definitiv încrederea ºi aºa ºubrezitã în validitatea acþiunii, realizând cãªleam nu avea aprobarea superiorilor pentru aplicarea sistemului violent.

În iulie 1951, Pãtrãºcanu mãrturisea deja cã îºi face �procese de conºtiinþã�pentru cã a bãtut la Piteºti. Descurajat, a cãutat sã se izoleze de ceilalþi agresori,mai ales dupã ce a observat cã Vasile Badale îl priveºte cu subînþeles, ºi a lucrat, lacererea sa, la zidurile exterioare ce se înãlþau în spatele sanatoriului. Rupt demediul închis al agresorilor, a ajuns sã-i spunã lui ªleam cã îi repugnã total metodaviolentã ºi cã multe nopþi s-a frãmântat la gândul tuturor lucrurilor pe care le-afãcut la Piteºti ºi pe care nu ºi le va ierta toatã viaþa. Aflând de la un reprezentantal Securitãþii cã lui Þurcanu îi vine sã plângã când se gândeºte ce a fãcut la Piteºtiºi cã situaþia lui a fost stabilitã de autoritãþi ca fiind o rãzbunare pe legionarii carel-au închis, Pãtrãºcanu s-a revoltat cã a fost înºelat, acuzându-l pe Nemeº cã i-acitat argumente ideologice în sprijinul metodei violente. Mustrãrile de conºtiinþã audevenit dese în aceastã perioadã, semn cã Pãtrãºcanu îºi revenise. El a recunoscutcã tot ceea ce a fãcut s-a datorat �nenorocitului de Piteºti� ºi cã îºi dã seama cã afãcut multe prostii ºi nu ºtie când le va putea repara7. La sfârºitul anului a fosttransferat la Aiud, unde au fost trimiºi ºi colaboratorii demascãrilor de la Canal.

Nuti a fost ºi el implicat în procesul �Þurcanu Eugen ºi alþii�, pentru care a fostanchetat la Râmnicu Sãrat ºi Ploieºti între iunie 1953 ºi iulie 1954. Buimãcit deschimbãrile dese de atitudine ale regimului faþã de acþiune, Pãtrãºcanu a cedatanchetei ºi a acceptat sã semneze declaraþiile în conformitate cu teza principalã aprocurorului. A fost condamnat la moarte, dar i s-a comutat pedeapsa în muncãsilnicã pe viaþã, pentru a putea fi folosit ca martor în al doilea proces. Închis apoi înCasimca Jilavei ºi supus unui regim de exterminare, alterna momentele de luciditate cucele de cãdere. Gheorghe Calciu susþine cã Nuti era chemat deseori pentru a da noteinformative chiar ºi în aceastã perioadã, dar cã, atunci când se întorcea, le cereascuze colegilor, plângând: �Era sincer când zicea lucrul acesta�8.

Nuti Pãtrãºcanu a murit la Jilava pe 3 februarie 1960 din cauza condiþiilormizere, fiind bolnav de tuberculozã pulmonarã, dar având probleme majore ºi cuficatul, rinichiul ºi intestinele � colegii sãi de celulã au lãsat mãrturie cã nu a pututmânca în ultimele luni de viaþã.

7. Ibidem, pp. 418, 423, 427.8. ***Viaþa Pãrintelui Gheorghe Calciu..., p. 61.


Constantin �Costache� Pãvãloaie

Nãscut la 14 mai 1924 în Dolhasca, judeþul Botoºani, Constantin Pãvãloaie a urmatLiceul �Nicu Gane� din Fãlticeni ºi a intrat în grupul FDC al liceului în noiembrie1940, imediat dupã instaurarea Statului Naþional Legionar, activând împreunã cuDumitru Bordeianu, Eugen Dimitrov ºi alþii. Aproape imediat a fost numit ºef alMãnunchiului de Prieteni ºi a participat la rebeliunea din ianuarie 1941 mai degrabãîntâmplãtor, fiind dus împreunã cu alþi colegi la Prefecturã sub pretextul uneiserbãri. Situaþia s-a detensionat în câteva ore în urma intervenþiei prefectului ºi aºefului judeþului, care au cerut atât legionarilor, cât ºi armatei sã se retragã de pepoziþii. Cu toate acestea, a fost arestat pe 24 ianuarie 1941 ºi anchetat la regimentul16 infanterie Fãlticeni. Ca sã evite condamnarea militarilor pentru pactizare cuduºmanul, unii legionari, ca Pãvãloaie, au minþit în anchetã cã pãtrunderea înPrefecturã s-a fãcut prin dezarmarea militarilor. Condamnat la doi ani de închisoare,a trecut prin închisoarea militarã Iaºi, Galata, Buzãu, Vãcãreºti ºi Tulcea.

Viaþa lui Pãvãloaie avea sã fie permanent marcatã de aici încolo de circumstanþeleistorice. A fost eliberat condiþionat la 24 aprilie 1941, dar, din cauzã cã începuserãzboiul, a fost din nou arestat pe 9 iunie ºi internat în lagãrul de la Târgu Jiu, deunde a fost eliberat în luna octombrie. A lucrat o perioadã la Depozitul de lemnedin Dolhasca, iar pe 27 decembrie 1942 a fost iarãºi internat la Târgu Jiu împreunãcu alþi legionari cunoscuþi din judeþ. Dupã eliberarea din iunie 1943 a lucrat casuplinitor la Sãndeni (lângã Dolhasca), dar desfãºurarea rãzboiului l-a forþat sã serefugieze în Caracal în martie 1944. La sfârºitul anului s-a deplasat în Bucureºti cuocazia rejudecãrii proceselor de la rebeliune ºi a intrat în legãturã cu Nuti Pãtrãºcanu,pe care îl cunoscuse în lagãr. Pãvãloaie a fost arestat pentru a patra oarã pe22 februarie 1945, când îl aºtepta pe Pãtrãºcanu într-o casã conspirativã, în careSiguranþa l-a gãsit alãturi de arme de foc ºi haine cazone. Se pare cã a fost implicatalãturi de Ion Pãunescu ºi Nuti Pãtrãºcanu în grupul de rezistenþã de pe muntele

217PERSONAJELE

Ciucaº. A fost condamnat la un an pentru uz de acte false ºi a executat pedeapsa înînchisoarea militarã Braºov ºi la Aiud, de unde s-a eliberat pe 3 martie 19461.

A rãmas în strânse legãturi cu mai mulþi lideri ai tineretului legionar ºi, datoritãcondiþiei de fost condamnat, a fost numit sfãtuitor al grupului FDC Roman în iulie1946. Pãvãloaie devenise însã ceva mai prudent ºi iniþial a refuzat oferta, invocândacordul dintre comuniºti ºi legionari, dar a cedat în cele din urmã. În aceastãperioadã grupul din Roman a fost extins prin înfiinþarea unor subgrupãri la Liceul�Roman Vodã�, Seminarul �Sf. Gheorghe�, ªcoala Tehnicã Militarã Auto ºi ªcoalaMedie de Agriculturã. Toate acestea îi vor fi imputate în ancheta de mai târziu2.

Anii pierduþi în închisoare ºi noile realitãþi sociale de dupã instalarea treptatã, dar totmai accentuatã a noului regim au început sã-ºi spunã cuvântul asupra sa. Pãvãloaie a fãcutcunoºtinþã cu îndoctrinarea comunistã în timp ce îºi satisfãcea stagiul militar, fiindprelucrat de un ofiþer educator, care l-a convins sã se înscrie în PCR ºi sã organizezeo celulã comunistã în regiment. Mai mult, se pare cã a lucrat ºi ca agent acoperit alserviciului de informaþii al diviziei Antierianã. Discuþiile cu foºtii colegi nu l-au întorsdin drum ºi a avut mai multe dispute cu Ion Pãunescu (pe care îl ºtia din lagãr) ºi FlorianDumitrescu, care a început sã îl evite dupã ce a aflat cã a devenit membru de partid3.

Ca ºi în cazul altor legionari care ºi-au modificat concepþiile în timp, regimulcomunist n-a fost deloc impresionat ºi Constantin Pãvãloaie a fost arestat pe 20 mai1948. În urma anchetei de la Suceava a fost trimis în judecatã sub acuzaþiilebombastice de �iniþiere, organizare ºi activitate intensã� în cadrul unei �organizaþiunide tip fascist ºi paramilitar�. Procesul a fost judecat de Tribunalul Militar Iaºi îndeplasare la Suceava ºi a primit o condamnare de cincisprezece ani de muncãsilnicã4. Nu ºtiam sã fi avut activitate în �reeducarea� de la Suceava.

A ajuns la Piteºti cu ultimul lot mare de studenþi la începutul lunii noiembrie ºi,dupã ce a fost þinut la izolare, a fost dus la camera 4-spital, pe 30 decembrie 1949.A fost bãtut împreunã cu acest lot ºi a fost martor ocular al sinuciderii lui Gheorgheªerban, care s-a aruncat în golul dintre scãri în prezenþa sa. În acel moment Pãvãloaietrecuse deja de partea agresorilor ºi a acþionat împotriva lotului introdus pe 19 ianuarie.Ulterior a fost închis la camera 2-parter (unde a asistat la ultime zile din viaþa luiBogdanovici) ºi la 3-subsol, unde a fãcut parte din comitet. Una din victime l-avãzut bãtându-l pe Dumitru Lucinescu, care îºi acoperea faþa cu mâinile ºi îl întreba:�Ce þi-am fãcut eu þie, mãi Costache, ce þi-am fãcut?�. De asemenea, în primãvaraanului 1951 a fãcut parte din comitetul de agresori de la camera 2-lagãr, fiind unuldintre cei ce au activat împotriva lotului din care fãcea parte ºi Constantin Rodas5.

1. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 12697, vol. 1, ff. 14, 29-31; ACNSAS, fond Penal,dosar nr. 1114, vol. 1, f. 409.

2. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 12697, vol. 1, ff. 2, 15, 31.3. Ibidem, ff. 15-16, 21, 37-38.4. Ibidem, ff. III, 11; Ibidem, vol. 2, ff. 105-112.5. Costin Meriºca, op. cit., p. 17; Neculai Popa, op. cit., p. 73; ACNSAS, fond Penal,

dosar nr. 1137, vol. 2, ff. 16, 129; ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 1, f. 42;Ibidem, vol. 2, ff. 95, 434.


La Gherla ºi-a continuat activitatea de informator (avea numele conspirativ�Zaharia� ºi lucra cu Constantin Avãdani) ºi agresor. Când Constantin Teja a încercatsã îi raporteze gardianului cã este torturat în camerã, Pãvãloaie ºi alt agresor l-au strânsde gât, l-au imobilizat ºi l-au învelit în mai multe pãturi, aºezându-se apoi pe el, casã nu i se mai audã þipetele. L-a obligat pe pãrintele Papken Keropeian sã îl tragãde testicule pe alt deþinut ºi sã-L înjure pe Dumnezeu. Perioada de demenþã a duratdoar câtã vreme a fost þinut sub strictã supraveghere, cãci Vintilã Vais l-a întâlnit laJilava dupã 1952 ºi spune cã îºi revenise în concepþii ºi se ruga lui Dumnezeu6.

În 1955 a fãcut o cerere de rejudecare a procesului sãu sub motivaþia încadrãriigreºite. Cererea i-a fost respinsã într-o sãptãmânã, dar acest lucru nu i s-a comunicat.ªi-a reluat munca de informator, întrucât la sfârºitul anului a fost transferat laSecuritatea Suceava, unde ºi-a recunoscut toatã activitatea din trecut, inclusiv cea �carenu a fost cunoscutã de cãtre noi ºi care nu a fost declaratã nici la anchetele din 1948 ºinici la procesul sãu din anul 1949�. Mai apoi a fost folosit ca informator în celuleleDirecþiei Regionale Suceava, provocând arestarea unui grup de treizeci ºi douã depersoane, ºi din nou la Aiud, unde trebuia sã scoatã informaþii de la GheorgheBrahonschi ºi Ilie Niculescu. Satisfãcutã de aportul lui Pãvãloaie, Securitatea a fãcut unraport la conducerea ministerului ºi a obþinut aprobarea pentru rejudecarea procesului.Între timp, el a fost trimis înapoi la Aiud pentru a nu trezi suspiciuni în privinþamodului în care se va elibera, dar ºi ca sã mai obþinã câteva date de la diverºi deþinuþi7.

În acest timp, neavând nicio ºtire de la fiii Constantin ºi Vasile Pãvãloaie,pãrinþii lor au apelat la ajutorul directorului cotidianului România liberã, ca sã îiînºtiinþeze dacã mai trãiesc, probabil fãrã rezultat. Deºi procedura a fost întârziatã(între timp a fost folosit ca martor în procesul �Valeriu Negulescu�), în cele dinurmã pedeapsa i-a fost redusã la zece ani ºi cinci luni muncã silnicã printr-un recursal procurorului general. Cum decizia a fost luatã în 1958, ea echivala practic cupunerea sa în libertate. Cu câteva zile înainte de acest moment Securitatea Suceavaredacta un referat �cu propunerea de folosire în continuare, ca agent în stare delibertate pe linia problemei legionare, a numitului Pãvãloaie Constantin�, dar ºi unplan de mãsuri detaliat prin care i se cerea sã se refacã trupeºte timp de o lunã înDolhasca, dupã care sã se mute în Rãdãuþi, pentru a oferi informaþii despre o seriede personaje din oraº. Pentru a-l stimula cãtre colaborare, Securitatea i-a cumpãrathaine, lenjerie ºi articole de igienã sanitarã încã dinaintea eliberãrii. A dat noteinformative pânã în decembrie 1989 ºi a fost recompensat financiar în numeroaserânduri. Devenise atât de important, încât s-a pus problema sã devinã cãlugãr laMãnãstirea Slatina pentru a ajuta Securitatea, care i-a decontat de mai multe orideplasãrile ºi cazãrile prin þarã. În mai 1960 lucra la Serviciul Livrãri din DirecþiaRegionalã de Economii Forestiere Suceava. Nu a reuºit sã îºi revinã pânã la cãderearegimului8.

6. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1, f. 306v; ANIC, fond CC al PCR, SecþiaAdministrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, ff. 226, 248.

7. ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 294656, vol. 1, ff. 2-3.8. Ibidem, ff. 1, 10, 20, 86-90, 92, 116.

219PERSONAJELE

Vasile Pãvãloaie

Un tânãr foarte religios, �aproape de bigotism�1, a fost atras înspre tineretulMiºcãrii Legionare prin fratele sãu mai mare, Constantin. S-a nãscut în Dorohoi pe14 august 1926 ºi s-a înscris la Liceul �Nicu Gane� din Fãlticeni, unde s-a apropiatde Frãþiile de Cruce în 1939. Participarea la o manifestaþie legionarã i-a atraseliminarea din toate liceele din þarã ºi l-a obligat sã îºi întrerupã studiile pânã în1943, când a fost reprimit la �Nicu Gane�. În martie 1944 a fost forþat dedesfãºurarea rãzboiului sã se refugieze la Corabia, iar în toamna anului urmãtor aajuns la Timiºoara, unde s-a înscris la ºcoala de subingineri silvici. L-a cunoscutaici pe Petru Cojocaru, care se ocupa de activitatea FDC, ºi i-a cerut sã organizezeo unitate legionarã în ºcoalã. Acestea sunt motivele pentru care a fost arestat la 11 iunie1949, deºi ºtia de un an cã este cãutat de Securitate2.

Angajat al Inspectoratului Silvic Cluj, a fost ridicat de pe ºantierul baraj de laMera ºi trimis la sediul Securitãþii. Dupã ancheta de la Securitatea Timiºoara(12 iunie � 1 septembrie 1949) ºi judecarea procesului în care a fost condamnat la optani de temniþã grea pentru apartenenþa la grupul �Cojocaru Petru ºi alþii�, a fosttrimis împreunã cu restul lotului la Piteºti. La camera 4-spital a simþit cã existãdouã grupãri ºi s-a alãturat celor care îºi menþineau atitudinea dinaintea arestãrii.În acelaºi timp, a intuit cã membrii grupului advers încercau sã îi tragã de limbã.A fost bãtut de pe 25 decembrie de Coriolan Gherman ºi Nuti Pãtrãºcanu, pe careÞurcanu îi trimisese în mod special la câþiva deþinuþi mai religioºi, denumiþi înbatjocurã gruparea �mãnãstirea�3.

1. Interviu cu Petru Cojocaru în Cosmin Budeancã (coord.), Experienþe carcerale înRomânia comunistã III, p. 338.

2. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 1, ff. 408-411.3. Ibidem, ff. 395-396, 416; ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 3, f. 66.


La bãtaia grupului sãu au participat în zilele care au urmat inclusiv gardieniiînchisorii ºi directorul, Dumitrescu, pentru a le demonstra cã nu existã scãpare.Dumitrescu i-a dat douã palme ºi i-a spus cã trebuie sã se facã om de treabã,declarându-ºi toatã activitatea din libertate, iar Pãvãloaie a început sã îºi scriedemascarea de pe 28 decembrie. Prima parte a anului 1950 a petrecut-o în camera3-bisericã, unde se pare cã a acþionat ca informator asupra mai multor loturi de victimeºi a luat parte la pornirea agresiunilor din luna aprilie, însã fãrã sã loveascã4.

Cu toate cã în ultima lunã petrecutã la Piteºti pãrea cã începe sã-ºi revinã, ºi-aadâncit cãderea la Gherla, unde a fost transferat pe 7 iunie. A fost repartizat iniþial lacamera 104, dar, odatã ce a început sã batã, a fost folosit de Popa �Þanu� ca agresor înnumeroase celule pânã în septembrie 1951. Vasile Pãvãloaie a fãcut parte din comitetelecamerelor 102, 103, 104 ºi a contribuit prin bãtãile sale la uciderea lui Ion Cristea.

A participat ºi la bãtãile din vara anului 1951 de la camera 99, însã din septembriea fost scos la muncã în magazia de materiale. La scurtã vreme a fost anunþat deConstantin Avãdani cã va fi informatorul lui, cerându-i sã întrerupã legãturile custudenþii. Din cauza implicãrii sale în aproape toate momentele violente ale acþiuniide la Gherla a fost ridicat pentru cercetãri pe 12 martie 1952 ºi transferat la Jilavaîmpreunã cu Aristotel Popescu, Alexandru Mãrtinuº ºi Aurel ªindrilaru. A împãrþitaceeaºi celulã cu Alexandru Popa, care s-a fãcut cã nu îl cunoaºte, iar mai târziu afost internat în infirmeria închisorii Vãcãreºti împreunã cu Vintilã Vais ºi GheorgheParaschiv. Ameninþat de Vais cã va da socotealã pentru actele de la Gherla, Pãvãloaiei-a minþit pe cei doi cã le-a mãrturisit unor anchetatori cã informaþiile din demascãrii-au fost smulse prin torturã. În realitate, el era prea înfricoºat ca sã facã acest lucru,dar îi era teamã sã nu fie linºat de fostele sale victime5. În prima parte a ancheteia recunoscut scopul real al acþiunii violente (obþinerea unor informaþii pentru Securitate),dar odatã cu reluarea anchetei, în iulie 1953, ºi-a modificat viziunea ºi a acceptatpunctul de vedere al procurorului. Pãvãloaie a fost atât de înspãimântat de ceea cefãcuse ºi de ceea ce îl aºtepta, încât bãnuia cã îl aºteaptã condamnarea la moarte:�Rãmâne la aprecierea dvs. dacã mai existã ceva bun în mine ºi merit sã mai trãiesc cãcieu vreau... daþi-mi viaþa, însã nu ºtiu dacã faptele mele criminale mã vor lãsa sã trãiesc�6.

A fost condamnat la moarte în procesul �Þurcanu Eugen ºi alþii� ºi executat prinîmpuºcare în închisoarea Jilava pe 17 decembrie 1954.

4. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 1, ff. 397, 501v; ***Memorialul ororii...,p. 650.

5. Ibidem, ff. 389, 428-429.6. Ibidem, f. 472.

221PERSONAJELE

Cornel Pop

Nãscut în comuna clujeanã Gârbãu pe 3 septembrie 1924, Cornel Pop a activat înorganizaþiile de tineret ale Miºcãrii Legionare încã din liceu. În 1942 a fostcondamnat la opt ani de închisoare pentru cã fusese ºeful grupului FDC din judeþulTârnava Micã, dar a fost eliberat doi ani mai târziu. Având legãturi cu mai mulþilegionari veniþi clandestin din Germania dupã încheierea rãzboiului, a fost folositdrept curier, ceea ce l-a determinat sã îºi schimbe pentru o perioadã domiciliul ºiidentitatea. ªi-a continuat activitatea legionarã în cadrul organizaþiilor de la facultãþilede medicinã din Timiºoara (1945-1946) ºi Cluj (1946-1948), unde a fost ºefulgrupului de an. Fiind apreciat de conducãtorii sãi, a fost implicat în organizareamai multor grupãri ºi structuri cu caracter legionar: arestarea din 5 februarie 1949l-a surprins în poziþia de subºef al FDC Ardealul de Nord ºi ajutor al ºefuluiCentrului Studenþesc Legionar din Cluj, având totodatã legãturi cu rezistenþa dinmunþi ºi cu Serviciul de Informaþii al Miºcãrii Legionare. A fost acuzat în procesde înaltã trãdare, spionaj, asociere la complot, crimã de uneltire prin insurecþiearmatã cu concursul unor puteri strãine, fals în acte publice, uz de fals, port ilegal dearmã, înlesnirea trecerii frauduloase a frontierei1 ºi a fost condamnat la cincisprezeceani de muncã silnicã. Pop a fost închis la Securitatea Oradea, penitenciarul Oradea ºipenitenciarul Cluj-tribunal, înainte de a fi transferat la Piteºti. Eugen Þurcanu l-aapreciat ca pe un om cu:

...un caracter neprefãcut, este inteligent ºi are putere de judecatã, în caracterul sãu, dincâte îl cunosc, ºtiu cã nu are trãsãturi de ticãlos � pervertit, am observat cã, atunci cândavea de fãcut un lucru, îl fãcea cu scrupulozitate, [�] a fost sincer ºi eu l-am apreciat

1. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 550, vol. 1, ff. 1-3, 11; ACNSAS, fond Penal, dosarnr. 1114, vol. 2, ff. 435-436.


bine, datoritã priceperii de care dãdea dovadã ºi felului cinstit în care a lucrat el [...];dacã Pop Cornel ar fi întrebat despre mine, el ar putea minþi pentru a se rãsbuna pemine � dacã ar vrea sã facã acest lucru, întrucât a fost bãtut în mod serios de cãtre minepersonal ºi de alþii conduºi de mine ºi a fost obligat sã îºi facã demascarea din interiorºi exterior ºi în prezent se gãseºte ºi el în aceeaºi situaþie cu mine prin faptul cã ºi el afost un element care a participat în mod activ la aºa-zisele demascãri2.

Din cauza bogatei sale activitãþi anticomuniste, a fost unul dintre cei mai torturaþistudenþi de la Piteºti în perioada 30 decembrie 1949 � mai 1950. Unul dintre ceicare sufereau alãturi de el în camerã îºi aduce aminte: �Privea spre mine fãrã aîndrãzni sã întrebe ceva. Avea faþa umflatã, vânãtã de lovituri. Sângera în mai multelocuri. Ochii mici luceau inexpresivi, goliþi de viaþã. Miºca buzele ritmic. Se ruga.Se ruga, aºa cum fãcuse la Blaj, aºa cum fãcuse viaþa întreagã. Se ruga la cerul carenu-l auzea�3.

Þurcanu s-a folosit de el pentru a-i demoraliza pe cei care îl cunoºteau dinlibertate ºi l-a folosit atât ca informator, cât ºi ca agresor, în mai multe camere:2-parter, 2-subsol, 3-subsol4. Efectul prãbuºirii sale asupra colegilor a fost celscontat: �Devenise umbra celui pe care-l ºtiam. Fusese un bãiat frumos. Acum,pãrul i se rãrise ºi pe alocuri îºi schimbase culoarea. Doar mustãcioara ºi barbanerase îi rãmãseserã ca spicul grâului�5. ªtefan Davidescu spune cã Pop s-aîmpotrivit fizic pânã la ultimele puteri, ripostând cu câte un pumn atunci când eralovit de agresori, dar cedarea lui l-a marcat:

Însãºi privirea sa fixã semnala pragul nebuniei. Nu ºtiu dacã doar pe mine m-a durutatât de tare faptul cã un bãiat ca el se prãbuºise la fel de lamentabil cum ne-am prãbuºitºi noi! Câtã diferenþã este între ceea ce am crezut ºi pentru care ne-am asumat riscuriºi iatã ce s-a ales de toate idealurile ºi din noi toþi! Gândul acesta mã dobora deruºine6.

Interesant este faptul cã, atunci când Þurcanu i-a cerut sã culeagã informaþii dela alþi deþinuþi, Pop i-a cerut sã nu fie trimis într-o camerã unde sã îºi întâlneascãfoºti colegi, fiindcã era �legat sentimental de ei�7. În aprilie 1951, Cornel Pop ºicomitetul condus de el au fost însãrcinaþi de Þurcanu sã pregãteascã �sãrbãtorirea�zilelor de Paºte �cu înjurãturi, poveºti triviale, invective, pentru a ne bate joc de ceice mai cred în astfel de lucruri�, motiv pentru care s-au compus scenete triviale ºicântece batjocoritoare8.

2. ***Memorialul ororii..., pp. 111-112.3. Nicolae Cãlinescu, Preambul pentru camera de torturã, Editura Marineasa, Timiºoara,

1994, pp. 219-220.4. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 2, f. 434.5. ªtefan Ioan Davidescu, op. cit., p. 206.6. Ibidem, p. 264.7. ***Memorialul ororii..., p. 435.8. Ibidem, p. 437.

223PERSONAJELE

În urma activitãþii bogate de la Piteºti, a câºtigat încrederea lui Þurcanu, care l-afolosit în vara anului 1951 pentru a tria informaþiile reieºite din demascãri. Pe 29 augusta fost transferat la Gherla, unde nu a mai avut contact cu acþiunea violentã, dar înperioada martie 1952 � iunie 1953 a lucrat la infirmerie. Se pare cã atunci a începutsã aibã regrete pentru ceea ce fãcuse, colegii de detenþie observând cã era foartetãcut ºi cãuta mereu singurãtatea. Neculai Popa l-a întâlnit în Zarca Gherlei ºi, cutoate cã nu îi cunoºtea traseul în demascãri, bãnuia dupã îmbrãcãminte cã face partedin grupul colaboraþionist. Pop a încercat sã îl ajute dupã ce a observat cã numãnâncã, dar a fost refuzat de acesta pentru cã nu putea sã mãnânce halva. CornelPop a interpretat gestul ca pe o respingere a persoanei sale din cauza faimei deagresor pe care ºi-o cãpãtase ºi a plecat fãrã sã scoatã o vorbã, �dar pãrea rãnit pânãîn adâncul sufletului de refuzul meu�9.

Condamnat la moarte în procesul �Þurcanu�, a fost executat împreunã cu restullotului în decembrie 1954.

9. Neculai Popa, op. cit., p. 142.


Alexandru Popa �Þanu�

1. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 1, ff. 63, 72-73, 80-81.2. Ioan Muntean, op. cit., p. 52.3. Dumitru Bordeianu, op. cit., p. 31.

Probabil personajul cu destinul cel mai controversat, Popa s-a nãscut la 13 noiembrie1924 în Prajila, Basarabia, ºi s-a înscris în Mãnunchiul de Prieteni din cadrulLiceului �ªtefan cel Mare� din Soroca, unde se pare cã l-a cunoscut pe AlexandruBogdanovici. Activitatea dusã împreunã i-a trimis la închisoare în 1943, Popaexecutând trei luni de închisoare corecþionalã. În martie 1944 vicisitudinile vre-murilor l-au obligat sã ia calea refugiului, prima datã la Floreºti, în Basarabia,unde a stat la Nicolae Cobâlaº, iar mai apoi la Sibiu. Popa �Þanu� a urmat aicicursurile ªcolii de ofiþeri de rezervã de Cavalerie între 20 iulie ºi 1 noiembrie 1944.Mai târziu s-a întors în zona Moldovei pentru a urma Facultatea de Agronomie dinIaºi ºi a reluat activitatea în cadrul grupului legionar condus de Gheorghe Caziuc.Totodatã, a colaborat ºi la apariþia revistei Iaºiul, probabil tot prin prietenulBogdanovici1. Ioan Muntean l-a cunoscut în 1944, pe când �Þanu� era refugiat laOraviþa, ºi s-au împrietenit: Popa îi vorbea frumos despre plaiurile sale natale ºiavea �puternice simþãmânte naþionale ºi religioase�2.

A fost arestat pe 12 iunie 1948 ºi depus în penitenciarul Galata din Iaºi pentrutrei zile, dupã care a fost trimis pentru cercetãri la Suceava. Pe parcursul ancheteia fost þinut la camera 59 ºi a intrat în conflict deschis cu Dumitru Bordeianu, careîl descrie ca fiind �de un orgoliu ºi de un sadism feroce, [...] tãcut, foarte atent lace discutau alþii�. Îi plãcea sã se contrazicã cu un diacon din celulã, motiv pentrucare colegii îl considerau ateu, ºi fusese anchetat doar câteva zile, fãrã sã aibã urmede bãtaie, ceea ce ar sugera cã a cãzut la pace cu autoritãþile comuniste din primelemomente3.

225PERSONAJELE

Cert este faptul cã Popa nu s-a grãbit sã îºi modifice atitudinea faþã de regim,cãci s-a alãturat �reeducãrii� abia dupã ce ºi-a primit condamnarea la ºapte ani deînchisoare (recursul i-a stabilit pedeapsa la ºase ani), în ciuda prieteniei cu Bogdanovici.Acesta a ºtiut sã speculeze demoralizarea provocatã de sentinþa din proces ºi l-aconvins cã numai participând la acþiunea lui poate sã mai scape din închisoare,astfel cã Þanu s-a înscris inclusiv în Biroul ODCC, deoarece �nu voi putea sã iesniciodatã cu pecetea de legionar din puºcãrie�. Popa spune cã a colaborat inclusivcu informaþii, dar, cu toate cã acþiunea �se desfãºura cu ºtirea administraþiei ºi cusprijinul ei�, ea era o mascaradã, fiindcã una din condiþiile necesare înscrierii înODCC era adoptarea ateismului; or, o astfel de schimbare fundamentalã nu seputea face peste noapte: �De acest lucru erau convinºi însãºi (sic!) conducãtoriireeducãrii, care nu vedeau în reeducare o transformare a legionarilor, ci pur ºisimplu realizarea unor scopuri imediate sau mai îndepãrtate ale deþinuþilor�4.

Popa a ajuns la Piteºti pe 20 septembrie 1949, înaintea lui Bogdanovici, ºi aresimþit din primul moment ostilitatea grupului din jurul lui Þurcanu faþã deprietenul lui, astfel cã a încercat, fãrã succes, sã aplaneze conflictul. Dacã Bogdanovicinu a dat importanþã discuþiilor împotriva lui, se pare cã Þanu a fãcut-o ºi aconºtientizat puterea pe care o avea grupul advers, pentru cã la bãtaia din 25 de-cembrie 1949 a acceptat sã-l �demaºte� ºi apoi chiar sã-l loveascã. Chiar ºi aºa,Þurcanu nu a avut suficientã încredere în el pentru acþiunea din 4-spital, ºtiind cãgravitase în jurul lui Bogdanovici la Suceava, ºi pe 30 decembrie l-a trimis sãactiveze într-o camerã mai micã de la subsol5.

Colaborarea lui s-a adâncit din acest moment, probabil fiindcã se ºtia suspectatde Þurcanu. Deºi a condus acþiunea în camera în care a fost mutat pânã în lunaaprilie, nu ºi-a pierdut momentele de umanitate: când Nicolae Eºianu a încercat sãse sinucidã, exasperat de ameninþãrile permanente ale lui Þanu, ºi a fost scos înstare de inconºtienþã din celulã, a început sã plângã ºi i-a ºoptit: �De ce ai fãcut,Eºene, asta?�, sãrutându-l pe frunte6. Eºianu a scãpat cu viaþã, iar ironia sorþii afãcut ca el sã fie unul din oamenii pe care Popa îi turna Securitãþii în anii �807. Din15 aprilie a fost selectat pentru �ºcoala de cadre� de la camera 4-spital, dar rolulimportant ºi l-a câºtigat abia dupã transferul la Gherla, unde a avut ocazia sã punãîn aplicare cele expuse de Þurcanu, dar ºi sã depãºeascã instrucþiunile acestuia.

Indicaþiile lui Þurcanu erau foarte clare ºi vizau împânzirea închisorilor cuinformatori, care sã activeze ºi dupã eliberare8. Încã dinainte de sosirea la Gherla,pe 7 iunie, Popa a fost solicitat de Puºcaºu ºi Andronache sã le comunice celorlalþideþinuþi sã menþinã tãcerea asupra acþiunii lor, astfel cã s-a simþit recunoscut ca

4. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 1, ff. 64, 69-70, 156.5. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, ff. 2, 4-9.6. Gheorghe Boldur-Lãþescu, Genocidul comunist în România, vol. I: Dimensiunile

genocidului, Editura Albatros, Bucureºti, 1992, pp. 31-32.7. ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 227538, vol. 2, passim.8. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, ff. 10v-11.


lider al comitetului. Prima zi în Gherla a petrecut-o în carantinã la camera 99, undeîmpreunã cu alþi câþiva agresori au organizat primele miºcãri, hotãrând sã seîmprãºtie în fiecare camerã pentru a continua acþiunea. A doua zi a fost repartizatla camera 104, unde ºi-a gãsit un sprijin în Constantin Bogos.

Odatã ce a vãzut cã terenul este propice, prin contactele avute cu grupul deinformatori condus de Alexandru Matei, ºi-a organizat poziþiile în penitenciar. Pe1 august 1950 a fost scos planton la etajul III ºi a urmãrit ca oamenii de încrederesã fie repartizaþi în poziþiile cele mai mobile din închisoare ºi ateliere. În paralel,a avut discuþii repetate cu Sucigan, arãtându-i cã existã douã tabere în rândul�piteºtenilor� (cei care vor sã se reabiliteze ºi rezistenþii), ca sã obþinã aprobareapentru pornirea bãtãilor9.

Nu încape îndoialã cã, odatã cu primele semnale favorabile dinspre BiroulInspecþii, Popa ºi-a dorit sã fie în fruntea acþiunii, dar acest lucru nu s-a pututpetrece pânã pe 1 ianuarie 1951, când a reuºit sã îl înlãture pe Octav Grama. Þanuîn aceastã perioadã copiazã ceea ce a vãzut la Þurcanu în Piteºti. El decidea tot:coordona informatorii, stabilea victimele, ordona batjocorirea unor deþinuþi, manipulagardienii ºi comanda schingiuirile. De altfel, în ancheta de mai târziu ºi-a recunoscutresponsabilitatea pentru decesele mai multor deþinuþi. Tot el este cel care a decistrimiterea lui Vintilã Vais la camera 99, în vederea demascãrii10.

Þanu avea un puternic instinct de conservare, probabil unul dintre principalelemotive pentru care a acceptat sã treacã de partea agresorilor. Din primãvara anului1951 el a început sã se verifice periodic la plãmâni, presimþindu-ºi boala, ºi,nemulþumit de rãspunsul lui Aristotel Popescu cã nu are boli organice, a cerut sã fiecontrolat de doctorul Bãrbos. Mai târziu a trecut, la cererea sa, pe regim TBC ºiºi-a fãcut singur injecþiile cu penicilinã, neavând încredere în Traian Gãbureac, carelucra în echipa sanitarã. Pe parcursul verii s-a internat la infirmerie pentru a-ºiîntãri corpul11.

Acþiunea a continuat în aceastã formulã pânã în septembrie 1951, când Avãdania ordonat oprirea bãtãilor. Totuºi, Popa s-a ocupat în continuare de culegerea deinformaþii pânã pe 19 decembrie 1951, când a fost transferat la Jilava pentruanchetã. Îngrijorat de perspectiva anchetei (care bãnuia cã a fost deschisã în urmadeclaraþiilor lui Vais), a cerut sfatul lui Þurcanu despre atitudinea pe care sã oadopte, dar s-a lovit de neîncrederea acestuia în ceea ce priveºte ancheta. �Ce-aºmai râde sã facã un proces cu Þanu (adicã subsemnatul) cap de lot. [...] Ho,liniºteºte-te, am glumit doar...�12

La Jilava le-a cerut lui Stoian, Popescu ºi Murarescu sã se sprijine unul pe altulîn anchetã ºi sã susþinã cã acþiunea a fost justã, dar cu unele greºeli. A stat o

9. Ibidem, ff. 16-19.10. Ibidem, ff. 23, 29v-31, 34-35.11. ***Memorialul ororii..., pp. 309-310.12. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, ff. 47,

49v-50.

227PERSONAJELE

perioadã în aceeaºi celulã cu Þurcanu, care a început sã simtã cã vor fi scoºi þapiispãºitori, ºi i-a recomandat lui Popa ca, dacã nu are alte mijloace de a se sinucide,sã nu mãnânce nimic, fãrã a comunica cuiva cã face greva foamei. A fost anchetat laPloieºti între martie 1953 ºi iunie 1954 ºi a inventat mai multe scenarii fantasmagoricedespre demascãri, determinate de ºantajul cu sângele necesar condiþiei sale deTBC-ist13.

A fost condamnat la moarte în procesul �Þurcanu�, dar regimul a hotãrât sã îlþinã în viaþã ºi sã îl utilizeze ca martor al acuzãrii în procesul �Negulescu Valeriuºi alþii�. ªi-a petrecut restul detenþiei în Casimca Jilavei, la Brãila (22 septembrie �10 octombrie 1960), Galaþi (10 octombrie � 14 noiembrie 1960), Jilava (14 noiembrie1960 � 18 ianuarie 1962) ºi Aiud (18 ianuarie 1962 � 30 iulie 1964)14. În timpulultimei perioade petrecute în închisoare de la Aiud, Popa Þanu avea puterniceizbucniri împotriva colegilor �bandiþi�, dar ºi-a manifestat ºi instinctul de conservaremai pregnant ca oricând.

A reuºit sã supravieþuiascã închisorii ºi s-a stabilit la Sibiu, unde a lucrat cabibliotecar la Societatea de ªtiinþe Medicale. Nu a scãpat de colaborarea cuSecuritatea nici acum, fiind recrutat în 1967 de cãpitanul Ioan Erhan ºi maiorulIoan Prodea. Activitatea de informator a lui Popa a fost pe cât de prodigioasã, peatât de bolnãvicioasã: la dosarul lui s-au pãstrat aproape cinci sute de note predateîn intervalul 8 martie 1971 � 23 octombrie 1989. A fost recompensat financiarpentru serviciile oferite în mai multe rânduri, însã cu sume mai degrabã modice15.

Destinul sãu este foarte controversat, atât din cauza implicãrii sale adânci înacþiunea violentã de la Gherla, cât ºi din cauza refuzului sãu constant de a vorbidespre evenimente, cu toate cã a trãit ani buni dupã 1989. Marcel Petriºor s-aîntâlnit cu Popa ºi în aceastã perioadã ºi aminteºte cã era profund marcat deamintirile sale, pãstrând însã o muþenie absolutã când venea vorba despre Piteºti16.Mai mult decât atât, imediat dupã pensionarea sa, în 1988, Popa s-a internat într-unspital de boli nervoase, secþia psihiatrie17, ceea ce sugereazã cã într-adevãr purtasechele ale destinului sãu tragic.

13. Interviu cu Marcel Petriºor, arhiva personalã a autorului.14. AANP, fond Fiºe matricole penale.15. ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 227538, vol. 1, ff. 1-6;14; 16; vol. 2, ff. 1-14.16. Interviu cu Marcel Petriºor, arhiva personalã a autorului.17. ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 227538, vol. 1, f. 174.


Nicolae Purcãrea

Nãscut în Braºov la 13 decembrie 1923, Nicolae Purcãrea a urmat ºcoala elementarãºi Liceul Comercial în oraºul natal. A suferit prima arestare în octombrie 1942pentru apartenenþa la Frãþiile de Cruce ºi a fost condamnat la cincisprezece ani deînchisoare. A fost închis la Braºov, Vãcãreºti, Piteºti (unde a stat din decembrie 1942pânã la sfârºitul anului 1943) ºi Alba Iulia. Nu a executat toatã pedeapsa, pentru cãa fost eliberat printr-un decret emis în aprilie 1944 ºi încorporat în armatã. Purcãreaa fost reþinut din nou pentru circa douã sãptãmâni în momentul în care a dat admiterela Academia Comercialã din Braºov ºi a fost internat în lagãrul de la Caracal între martieºi august 1945. Dupã eliberare ºi-a reluat studiile la facultate ºi a activat în cadrulasociaþiei studenþeºti �Andrei Mureºanu�, fiind permanent sub observaþia Siguranþei.La sfârºitul anului 1947 a fost din nou reþinut pentru zece zile ºi apoi eliberat.

A scãpat de o nouã arestare în aprilie 1948 cu ajutorul fratelui sãu ºi a decis sãse ascundã. Dupã o perioadã petrecutã în ascunzãtorile din curte, a fost dus de ocunoºtinþã în Munþii Argeºului, unde s-a alãturat grupului de rezistenþã armatãcondus de Dumitru Apostol. Purcãrea a fost prins în urma unei confruntãri în varaanului 1949. Anchetat la Securitatea Piteºti timp de douã luni, a fost condamnat deTribunalul Militar Craiova la ºapte ani de închisoare ºi în vara anului 1950 a fosttrimis pentru a-ºi executa pedeapsa în închisoarea Piteºti. A intrat în demascare pe6 decembrie 1949 în camera 1-subsol ºi a fost bãtut de un comitet condus deAlexandru Mãrtinuº. Purcãrea a fost torturat luni întregi pentru cã recunoºtea doarinformaþiile care îi erau puse în faþã din declaraþiile altora:

Nu ne cereau sã ne uitãm la cel bãtut, da� simþeai tu... Simþeai! Dupã aceea toatã ziuaerai cu ºmotru�. Te þinea� într-un picior, te þinea� cu mâna ridicatã, te þinea� la perete cumâinile sus, dar lipit de perete. ªi inventau... Asta, dom�le, n-am putut s-o înþeleg:cum inventau schingiuri pentru fiecare. [...] Eu am avut un planton care mã înghionteadoar în partea asta. ªi, la un moment dat, i-am spus: �Domnule, mai loveºte-mã ºi înpartea astalaltã, nu numai acolo�. A auzit Mãrtinuº: �Ce vrea banditul ãsta?�. �Pãi,zice sã-l lovesc ºi în partea ailaltã.� �Loveºte-l, mã, ºi în partea aialaltã!�1.

Loviturile primite de la Þurcanu i-au spart timpanul, provocându-i pierdereatemporarã a auzului, ºi i-au rupt trei coaste. Lipsiþi de îngrijire medicalã, ambeletraume s-au rezolvat de la sine cu trecerea timpului. Surprins cu declaraþii false, afost afundat cu capul în tineta cu necesitãþile fiziologice:

Dupã ce am fost bãgat cu capul în hârdãu, dupã aia m-am ridicat, m-am scuturat ºi-amîmproºcat în dreapta, în stânga, dar unii râdeau, alþii plângeau... De ce-au râs unii?

1. Interviu cu Nicolae Purcãrea, în Cosmin Budeancã (coord.), Experienþe carcerale înRomânia comunistã III, p. 168.

229PERSONAJELE

Întrebarea asta persistã: De ce au râs unii? De ce au plâns alþii? [...] Acest lucru ºieu m-am întrebat: cine crede despre mine cã n-am fãcut cine ºtie ce compromis, fie cãn-am bãtut, cã n-am... cine ºtie? Dar eu am scris odatã pe o carte: �Dacã destinul m-aaruncat în acel iad, Dumnezeu m-a ajutat sã ies cu faþa curatã�. Ar fi multe de zis aicea.ªi dupã aceea e partea a doua care mã defineºte. Adicã am ajuns la Gherla ºi am fostpedepsit, am stat ºapte luni la izolare, gata sã-mi las oscioarele acolo. De ce? Pentrucã am trãdat marea cauza a demascãrii2.

Pedeapsa relativ micã i-a permis transferul la Canal pe 5 iunie 1951. S-a reîntorsla Piteºti anul urmãtor, fãrã sã ºtie cã studenþii au fost evacuaþi din închisoare, ºi aaºteptat în tensiune sã fie reintrodus în torturi. Pe 18 martie 1952 a fost trimis laGherla, unde a suferit izolarea pentru cã l-a prevenit pe Ion Sadovan sã nu discutecu studenþii. ªi-a petrecut restul detenþiei la Codlea ºi din nou la Gherla. Laeliberarea din 29 mai 1956 a primit domiciliu obligatoriu la Lãteºti, în Bãrãgan.S-a cãsãtorit acolo în 1957, dar pe 12 septembrie 1958 a fost din nou arestat,împreunã cu soþia, ºi internat administrativ pentru 24 de luni, pentru cã a refuzat sãdevinã informator. Dupã expirarea acestei perioade, i s-a reactivat condamnarea din1942, pentru a fi þinut în continuare închis. Pedeapsa ºi-a petrecut-o în coloniile demuncã de la Culmea, Periprava, Grind, Galaþi, Jilava ºi, din 17 noiembrie 1959, lapenitenciarul Aiud3. Dupã eliberare a lucrat ca merceolog la CIAT Braºov ºi laSteagul Roºu. A ieºit la pensie în 1985 ºi s-a apucat în mod temeinic de sculpturã,pe care o deprinsese în prima închisoare, la Alba Iulia.

2. Ibidem, pp. 170-171.3. AANP, fond Fiºe matricole penale.


Vasile Puºcaºu

Cunoscut ca unul dintre cei mai sadici ºi mai duri agresori de la Piteºti ºi mai ales de laGherla, alãturat �reeducãrii� încã din primele etape ale dezvoltãrii sale, VasilePuºcaºu s-a nãscut la 12 septembrie 1923 în Bãceºti, judeþul Iaºi. A fost recrutat înFDC Roman de pãrintele Dumitru Mitoiu în octombrie 1941, pe când era elev înultimul an la Liceul de bãieþi din localitate. Dupã absolvire s-a înscris la ºcoala deofiþeri de aviaþie, pe care a absolvit-o în 1944, fiind apoi detaºat la corpul aerian laSibiu, pânã la terminarea rãzboiului. A funcþionat o perioadã la ªcoala de observatoriaerieni din Mediaº ºi la Flotila Mixtã Braºov, dar la 31 martie 1946 a fost nevoit sãîºi întrerupã cariera în aviaþie din motive medicale, fiind pus în retragere.

În aceeaºi perioadã Puºcaºu a rãmas orfan de ambii pãrinþi, mutându-se la soralui din Bucureºti, care l-a convins sã se înscrie la Facultatea de Drept. În toamnãs-a întors în Bãceºtiul natal ºi s-a reîntâlnit cu pãrintele Mitoiu, care a încercat sã-lîntoarcã la activitatea legionarã la care renunþase odatã cu îmbrãþiºarea cariereimilitare. Fãrã sã-i spunã unde vor merge, acesta l-a condus la o ºedinþã legionarã,moment în care Puºcaºu a decis sã îl evite pe preot, refuzând sã discute politicã. Înancheta din 1948 el a susþinut cã a ajuns din întâmplare la ºedinþã ºi se afla în starede ebrietate ºi cã aceasta a fost singura lui legãturã cu Miºcarea Legionarã1. Dealtfel, mai târziu el s-a înscris �cu toatã fiinþa� în Frontul Democraþiei Populare ºipretinde cã tatãl sãu a avut de suferit în perioada guvernãrii legionare de pe urmafaptului cã a ajutat mai mulþi evrei din poziþia sa de notar2. Eugen Þurcanu, care a

1. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 174586, f. 4; ACNSAS, fond Penal, dosarnr. 1114, vol. 1, ff. 307-309.

2. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 174586, f. 4v.

Vasile Puºcaºu înaintede arestare

Vasile Puºcaºu în 1948

231PERSONAJELE

ajuns sã-l cunoascã extrem de bine pe Puºcaºu în urma colaborãrii din închisoare,credea cã �nu a fost atras în organizaþia legionarã pe baza unor convingeri serioase,cã în acþiunea de aºa-zisã reeducare a avut o comportare net împotriva legionarilor,cã puºcãria îl învãþase minte de a mai activa ca legionar. ªtia de frica organelor destat, era un om realist, lipsit de misticismul legionar ºi trãirea vieþii legionare, aveaoarecari vicii (femei, bãuturã), însã nu era un om care se vindea�3.

Totuºi, într-o anchetã ulterioarã a simþit nevoia sã acorde o importanþã sporitãperioadei de cochetare cu legionarismul, probabil în mod fals: �Activitatea pe caream desfãºurat-o în organizaþia legionarã în perioada 1945-1948 am dus-o din uraîmpotriva regimului, prin educaþia ce o primisem încã din 1938-1939 de a devenilegionar, prin poziþia mea de clasã � pãrinþii mei fiind chiaburi � ºi prin faptul cãsunt un antisemit ºi în organizaþia legionarã îmi gãseam locul cel mai potrivit�4.

Puºcaºu a fost arestat în mai 1948 ºi depus la Suceava. Aici s-a întâlnit iarãºi cupãrintele Mitoiu ºi nu s-a remarcat în niciun fel, dar, odatã cu începerea �reeducãrii�lui Bogdanovici, în toamna anului 1948, i s-a alãturat acestuia, fiind unul din primiisãi adepþi. Motivele pentru care a acceptat atât de uºor schimbarea de atitudine parsã þinã de structura sa interioarã, dacã descrierea pe care i-a fãcut-o mai târziuacelaºi Þurcanu e corectã: �L-am cunoscut pe Puºcaºu Vasile ca un om cu firepracticã (nu idealist � cu capul în nori), lipsit de misticismul ºi trãirismul legionar,realist, vesel, puþin ºmecher, corect, în privinþa sinceritãþii ºi nesinceritãþii �normal, îi plãcea viaþa, fãrã a fi viciat, regreta f. mult cã a fost legionar, iar faþã delegionari avea o atitudine de dispreþ ºi batjocurã�5.

Apropierea de �reeducarea� timpurie a fost facilitatã ºi de faptul cã acþiunea s-anãscut chiar în camera în care Puºcaºu era închis alãturi de Bogdanovici, ªtefanMoraschi ºi Toma Simionovici. Deºi nu s-a remarcat în mod deosebit prin activitateadin aceastã perioadã, în 1949 a acceptat sã devinã unul din plantoanele-informatoriai Biroului Inspecþii6. Transferat la Piteºti în septembrie 1949, a fost adoptat deÞurcanu pentru prima echipã de agresori din camera 4-spital în urma unei scurtediscuþii, în care l-a întrebat doar dacã e hotãrât sã-ºi demaºte activitatea din trecutºi i-a cerut sã îl urmeze �fãrã murmur ºi fãrã ºovãire�, fãrã sã îi explice ceînseamnã acest lucru7.

Totuºi, se pare cã nu a fost atât de ºocat de izbucnirea violenþelor, dat fiindfaptul cã Þurcanu a avut suficientã încredere în el încât sã îi cearã sã îl batã peBogdanovici: Puºcaºu a fost singurul deþinut în afara lui Þurcanu care avea acestdrept. În afarã de bãtãile de la 4-spital, a mai fost implicat în violenþe la camerele2-parter ºi 3-corecþie, având pe conºtiinþã cel puþin douã victime, dupã cum arecunoscut ºi singur: �Pentru Bogdanovici Alex am primit misiunea pe când mãaflam în camera 4 Spital de a-l tortura ºi la camera 3 dela secþia corecþie de a-l

3. ***Memorialul ororii..., p. 97.4. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 1, f. 308.5. ***Memorialul ororii..., p. 132.6. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 14, f. 15.7. Ibidem, vol. 1, f. 236v.


extermina�. Grav bolnav, Bogdanovici fusese trecut la regim alimentar, pe carePuºcaºu i l-a refuzat ºi l-a obligat sã mãnânce normal, deºi era nerecomandat. Unuldin martorii din celulã apreciazã cã �pentru Bogdanovici groaza de Puºcaºu V. eraun coºmar continuu�8.

Dupã moartea lui Bogdanovici, Þurcanu a încercat sã-l liniºteascã preventiv,cerându-i sã nu îºi facã griji, pentru cã fapta �este cunoscutã sus�9 ºi nu va pãþinimic. O altã sursã îl indicã drept agresorul care i-a dat lovitura cauzatoare demoarte lui Cornel Niþã10, dupã ce participase ºi la torturarea acestuia alãturi decolegii din comitet. De asemenea, a fost unul din conducãtorii ºcolii de cadre de lacamera 4-spital din aprilie 1950.

Puºcaºu ºi-a continuat activitatea pe aceleaºi coordonate ºi dupã transferul laGherla, pe 7 iunie 1950, deºi pare puþin curios faptul cã nu ºi-a asumat rolul deconducãtor, ci a preferat sã i-l paseze lui Popa �Þanu�. Repartizat la camera 102, aformat ºi a condus un comitet de acþiune dupã ce i-a anunþat pe ceilalþi cã demascãrilevor continua ºi la Gherla, chiar dacã bãtãile au fost utilizate doar în mod izolat dincauza lipsei aprobãrii de la administraþie. Totodatã, a încercat sã înfiinþeze un grupde discuþii ideologice pe teme ca evoluþia omului sau inutilitatea credinþei. În iulie1950 ºi-a întrerupt activitatea pentru a urma un tratament împotriva sifilisului ºi afost izolat la camera 9711.

În perioada septembrie 1950 � ianuarie 1951 a acþionat cu predominanþã încamerele 96 ºi 98. Puºcaºu devenise atât de convins de rolul sãu, încât li s-a plânscolegilor de camerã cã nu înþelege de ce unul din gardieni i-a reproºat uciderea luiVasile Dumitru12. Mai târziu a fost implicat în suprimarea lui Ion Dincã ºi a recursla înlocuirea cadavrului acestuia cu cel al altui deþinut decedat, pentru a ascundeurmele de bãtaie de pe victima sa13. În martie 1951 a fost scos planton pe etaj, astfelcã participa la bãtãi doar seara, dupã ce îºi termina îndatoririle de serviciu. Aceastãposturã i-a crescut ºi mai mult puterea pe care o avea în închisoare: avea cheile dela celule, intra ºi ieºea când dorea, împãrþea masa (de cele mai multe ori fãrãasistenþa gardienilor), participa la întocmirea formelor legale de înregistrare anou-veniþilor în închisoare, aproba sau refuza scoaterea la muncã în ateliere14 etc.

Poziþia tot mai importantã i-a fost consolidatã de participarea la torturile dincamera 99, pe care le-a iniþiat ºi coordonat, ordonând chinuri dintre cele maiîngrozitoare. Lui Mihai Timaru i-a rupt laba piciorului stâng în bãtaie15. Acþiuneaera atât de bine pusã la punct, încât, atunci când era înºtiinþat cã va urma o inspecþieîn penitenciar, avea grijã sã ascundã din camere beþele, creioanele, hârtia ºi sticlele

8. ***Memorialul ororii..., pp. 444-446.9. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 1, f. 306.10. Ibidem, vol. 3, f. 256.11. Ibidem, vol. 5, ff. 32-34; ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 2, ff. 10-11.12. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 6, f. 90.13. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 38.14. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, f. 253.15. Mihai Timaru, Memorial�, p. 89.

233PERSONAJELE

de cernealã, toate obiecte interzise conform regulamentului. În plus, îi ameninþa pecei bãtuþi sã nu încerce sã raporteze, fiindcã vor fi torturaþi ºi mai tare ºi încercasã-i ascundã pe cei care aveau echimoze vizibile. Dupã o astfel de vizitã, slt. Avãdanii-a strâns mâna ºi l-a felicitat în vãzul tuturor celor din camerã pentru cã nimeni nua raportat ce se întâmplã acolo16.

A fost eliberat la 25 august 1951, dupã expirarea pedepsei de trei ani deînchisoare corecþionalã, ºi a cochetat cu Securitatea ºi în libertate, având cel puþino întâlnire cu Gheorghe Sucigan, cãruia dorea sã îi predea material. Se pare cã afost rearestat pe 9 octombrie 1952 ºi existã informaþii cã era violent cu ceilalþideþinuþi chiar ºi în aceastã perioadã17. Anchetarea lui a avut loc între iunie 1953 ºiiulie 1954 ºi a fost una dintre cele mai dure din lot: dacã în primele declaraþii l-acontrazis pe anchetatorul care susþinea cã acþiunea de la Piteºti era legionarã,aducând ca argument faptul cã intrarea în comitete se fãcea forþat, în urma torturilor,dupã o perioadã ºi-a schimbat radical optica ºi a admis cã urmãrea scopuri legionare.Douã luni mai târziu, Puºcaºu s-a revoltat din nou ºi a refuzat chiar sã rãspundãîntrebãrilor, ceea ce a condus în scurtã vreme la întreruperea anchetei. Nu a scãpatnici el de condamnarea la moarte, deºi a fost executat separat de lotul Þurcanu, la22 iunie 1955.

16. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 5, f. 343; ANIC, fond CC al PCR, SecþiaAdministrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 120.

17. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 16, ff. 148, 159; ANIC, fond CC al PCR,Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, f. 248.


Constantin �Tache� Rodas

Originar din Drãgãneºti, Prahova, Rodas s-a nãscut pe 14 noiembrie 1924 ºi a fostarestat prima datã pentru apartenenþã la Frãþiile de Cruce în 1942, când era elev laLiceul Comercial �Spiru Haret� din Ploieºti. Condamnat la cincisprezece ani demuncã silnicã, a fost eliberat în aprilie 1944 prin decret ºi rearestat dupã doar patruluni. Plimbat prin mai multe închisori, a reuºit sã evadeze din lagãrul de la Sloboziaîn septembrie 19451 ºi a fost reîncarcerat abia pe 17 mai 19482.

Anchetat mai bine de un an, a fost condamnat de Tribunalul Militar Braºov lacinci ani de închisoare corecþionalã ºi a fost închis la Ploieºti, Târgºor, Poarta Albã,Peninsula, Piteºti, Gherla. Fiind elev, a fost trimis la Târgºor, unde a fost consideratpericulos de autoritãþi, motiv pentru care a fost izolat într-o camerã alãturi de altevârfuri. La sfârºitul lunii octombrie a fost transferat la Canal, dar nu a stat aicidecât pânã pe 9 februarie 1951.

La Piteºti a fost torturat începând cu 25 martie într-un lot alãturi de alþi elevisosiþi în cursul anului 1951 în închisoare ºi câþiva studenþi. Comitetul de agresoriera condus de Eugen Þurcanu, Constantin Juberian ºi Tudor Stãnescu. A fost strânsde gât, sugrumat, lovit cu capul de paturi ºi cu frânghia udã la cap. Þurcanu seînfuria pe cei care rezistau bãtãilor ºi l-a întrebat pe Mihai Buracu de ce nu vorsã îºi facã demascarea: �Dacã Rodas Tache merge cu reeducarea, atunci merg ºieu�. Rodas a fost iarãºi bãtut, dar s-a simþit întãrit moral datoritã rãspunsului. Acunoscut ºi batjocurile din Sãptãmâna Mare, când au fost obligaþi sã se dezbrace ºisã umble în cerc, în patru labe, lingând dosul celui dinainte, sub ciomegele ºiaplauzele agresorilor, ori sã se �închine� unui organ genital confecþionat dinsãpun3.

Rodas a ajuns în Gherla pe 18 august 1951, dar ºi-a prevenit doi cunoscuþi sã nuvorbeascã cu nimeni despre activitatea lor din libertate ºi sã se fereascã de studenþi,în ciuda avertismentelor pe care le primise în Piteºti sã pãstreze secretul asupraacþiunii. Unul din cei doi a vrut sã verifice informaþia cu alt student, care i-araportat totul lui Þurcanu. Timp de o sãptãmânã, Rodas a fost torturat într-o celulãizolatã. Desfigurat în urma bãtãilor, a fost plimbat cu un sac pe cap prin mai multecamere atunci când deþinuþii se întorceau de la munca din atelier, ca sã le serveascãdrept exemplu celor care ar fi încercat sã deconspire acþiunea violentã. Rodaspovesteºte cã Þurcanu îl bãtea de mai multe ori pe zi ºi nu îl lãsa sã doarmã aproapedeloc, astfel cã nu îºi aminteºte toate chinurile la care a fost supus. În timp ce erabãtut, un planton stãtea de pazã la uºa care era izolatã fonic cu o saltea. A fost lovitîn toate pãrþile corpului, buzele zdrobite îi atârnau ºi îi curgea sânge din nas din

1. Interviu cu Constantin Rodas, arhiva personalã a autorului.2. AANP, fond Fiºe matricole penale.3. Gheorghe Andreica, Mãrturii... mãrturii..., pp. 79, 83-84.

235PERSONAJELE

gurã ºi din toate rãnile corpului; dus în aceastã stare la baie, i-au vârât capul învasul de la toaletã ºi au tras apa, considerând astfel cã l-au spãlat4. A fost vãzut înaceastã stare de majoritatea deþinuþilor din Gherla:

...era un ghemotoc. Un muºuroi acoperit cu preºuri murdare de sub care se prelingeaucâteva ºuviþe de sânge. Nu se distingea nici un fel de formã a trupului omenesc [...].�Mã numesc Rodas Tache. Mã gãsesc în situaþia aceasta pentru cã am spus bandiþilordin fabricã sã se fereascã de cei de la Piteºti, pentru cã toþi sunt turnãtori.�5

Victima, care de-abia se mai þinea pe picioare, al cãrei chip nu se putea vedea din cauzaunui sac mare de cânepã pus în cap, îngrozi pe toþi cei ce o priveau. [...] Þurcanu îispuse la un moment dat sã-ºi scoatã sacul de pe cap. Ceea ce vãzurã cei din jurulvictimei îi înmãrmurirã. Respectivul nu mai putea fi recunoscut, tot capul fiindu-itumefiat de loviturile primite6.

Dupã încetarea torturilor la Gherla, a fost scos la muncã în atelierul de vopsitorie.Considerat nereeducat7, nu a fost eliberat la termen, ci internat administrativ laGherla alte douãsprezece luni. Pe 10 iulie 1954 a fost transferat la SecuritateaPloieºti ºi cercetat pentru procesul Þurcanu, în care trebuia sã joace rolul de martoral acuzãrii. A refuzat sã colaboreze cu anchetatorii, considerând cã nu deþinuþiisunt cei care trebuie condamnaþi, astfel cã s-a renunþat la implicarea sa în proces ºia fost pedepsit prin reactivarea pedepsei din 1942, din care i s-a scãzut un an ºipatru luni. A fost eliberat pe 17 februarie 1956.

Constantin Rodas nu a reuºit sã îºi termine studiile niciodatã, fiind rearestat pe14 mai 1958, în al doilea mare val de represiune. A fost condamnat la alþi douãzecide ani de muncã silnicã ºi a fost închis la Ploieºti, Jilava ºi Aiud. A refuzat ºireeducarea de la Aiud, fiind izolat în Zarcã. Dupã eliberarea din 1 august 1964, alucrat în contabilitate, fiind permanent ºicanat de Securitate.

4. Ibidem, pp. 159-160.5. Mãrturia lui Octavian Voinea redactatã de Gheorghe Andreica, op. cit., p. 121.6. Dan Lucinescu, op. cit., p. 170.7. Fiºa sa matricolã dezvãluie caracterizarea fãcutã de ofiþeri la capitolul purtarea:

�foarte rea, instigator�.


Grigore Romanescu

Nepotul generalului-maior de aviaþie Mihai Romanescu1, Grigore s-a nãscut la13 mai 1928 în Iaºi, dar locuia în Oradea, unde a frecventat Liceul �Emanuil Gojdu�.A fost unul dintre deþinuþii cu cea mai slabã activitate anticomunistã, ceea ce l-aexpus ºi l-a fãcut uºor influenþabil în acþiune. S-a înscris formal în organizaþiaYMCA, fãrã sã ducã vreo activitate, dar evenimentul care i-a schimbat în moddecisiv (ºi tragic) destinul a fost întâlnirea cu Cornel Pop în casa unei vecine.Romanescu avea probleme financiare ºi se pare cã îºi manifestase intenþia de a plecadin þarã, plan în care Pop a promis cã îl va ajuta într-un viitor apropiat. Relaþiiledintre cei doi au rãmas la nivel amical, fãrã implicaþii politice sau subversive,întrucât Romanescu a refuzat sã gãzduiascã fugari.

ªtiind cã are drum în Cluj, Cornel Pop i-a speculat lipsurile financiare ºi i-aoferit o sumã de bani pentru a se deplasa la Cluj ºi a livra douã scrisori (Pop era fugarîn aceastã perioadã). Totodatã, el l-a asigurat cã scrisorile nu conþin nimic compro-miþãtor ori periculos, dar Romanescu a fost arestat la 5 februarie 1949, exact încasa în care trebuia sã le livreze, devenitã un post fix al Securitãþii între timp2.

Grupul din care a fãcut parte a fost anchetat la Oradea între februarie ºi mai/iunie1949 ºi judecat la Cluj. Romanescu a fost acuzat de �omisiune de denunþ� ºi

1. General-maior Mihai Romanescu, nãscut la 28 iulie 1899 în Miroslava, judeþul Iaºi.Comandor de aviaþie. A fost arestat la 28 iulie 1950 ºi acuzat de legãturi de spionaj cureprezentanþii misiunilor anglo-americane. A fost condamnat la moarte ºi executat la8 februarie 1952 la Jilava. Cicerone Ioniþoiu, Victimele terorii comuniste. Arestaþi,torturaþi, întemniþaþi, uciºi. Dicþionar R, lucrare revizuitã de Domniþa ªtefãnescu ºiElisabeta Rãdoi, Editura Maºina de scris, Bucureºti, 2007, p. 109.

2. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 1, f. 53; Ibidem, vol. 6, ff. 78-79;ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 550, vol. 1, f. 236.

Grigore Romanescuîn 1949

Grigore Romanescuîn 1952

237PERSONAJELE

condamnat la doi ani de închisoare corecþionalã. A ajuns la Piteºti pe 5 noiembrie1949 ºi a fost þinut în carantinã împreunã cu alte loturi din þarã sosite în aceeaºiperioadã, inclusiv ultimul lot de studenþi de la Suceava ºi un lot de la Timiºoara. Pe30 decembrie a fost dus la camera 4-spital, unde a fost bãtut din seara de Revelion.Speriat de ameninþãrile lui Þurcanu, care spunea cã aceia ce nu vor accepta acþiunea vorfi distruºi, ºi-a fãcut autobiografia în faþa lui Popa �Þanu� ºi a fost folosit împotrivaviitoarelor victime chiar din luna ianuarie. Pe tot parcursul ºederii la Piteºti a fost unuldintre cei care le puneau întrebãri celor ce îºi fãceau demascarea, însã nu a fost folositîn bãtãi. Dupã propriile declaraþii, �la început am acceptat de teama bãtãii, iar maitârziu am considerat o necesitate acþiunea de demascare ºi am participat neforþat denimeni�3. În aprilie-mai 1950 a participat la ºcoala de cadre de la 4-spital.

Transformarea lui Romanescu s-a radicalizat la Gherla, unde a devenit în scurtãvreme unul dintre cei mai duri agresori, acþionând deseori împreunã cu VichenteMurarescu. Dupã o primã perioadã în care a acþionat doar ca informator, dupãînceperea violenþelor, în toamna anului 1950, a bãtut aproape toþi deþinuþii care autrecut pe la camerele 96, 98, 99 ºi 102, depãºind în mai multe rânduri indicaþiile luiPopa Þanu, care i-a cerut sã tortureze fãrã sã lase urme. Chiar ºi acesta ºtia cãRomanescu �acþiona prea tare� ºi i-a cerut lui Ion Stoian sã îl þinã sub control4.Printre altele, a participat ºi la torturarea mortalã a lui Vasile Dumitru.

Deºi condamnarea îi expirase în luna februarie, Romanescu a mai stat închis pânãpe 18 iulie 1951. Vasile Puºcaºu ºi Alexandru Popa l-au convins sã rãmânã informatoral Securitãþii ºi în libertate, motiv pentru care Þanu i-ar fi cerut sã-ºi demaºte pãrinþiila primul contact cu ofiþerul care îl va lua în sarcinã. Fie cã ideea a fost a lui Popa, fiecã i-a aparþinut, fapt este cã Romanescu ºi-a denunþat întreaga familie ºi pe mai mulþicunoscuþi ca fiind duºmani ai regimului, lucru pentru care a fost rãsplãtit cu angajareaîn poziþia de strugar la întreprinderea �Înfrãþirea� din Oradea. A fost încarcerat pebaza mai multor mandate de deþinere provizorie începând din 7 martie 19525.

În noua detenþie a fost convins de ceilalþi cercetaþi sã recunoascã maltratãrile lacare a luat parte, fiindcã anchetatorii cunoºteau deja acþiunea. Romanescu a cedatcomplet la anchetã, inventând mai multe scenarii fanteziste, inclusiv un �jurãmântlegionar� pe care l-ar fi depus toþi agresorii de la Gherla. Presiunile asupra lui suntevidente ºi din felul în care ºi-a redactat declaraþiile, fiind forþat sã adauge epitetul�legionar� la fiecare acþiune sau persoanã amintitã, pentru agravarea circumstanþelor:�Activitatea legionarã pe întreg penitenciarul...�6. Exasperarea produsã de schim-bãrile succesive victimã-colaborator-victimã l-a determinat sã izbucneascã în anchetã:�Vreau sã mã împuºcaþi odatã ºi sã mã lãsaþi în pace. Mie groazã de tot ce am fãcutºi nu sunt crezut?�7. Romanescu a fost, într-adevãr, împuºcat la 17 decembrie1954, împreunã cu restul lotului �Þurcanu�. Avea 26 de ani.

3. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 6, f. 12; 35, 44.4. Ibidem, vol. 4, ff. 129-130; Ibidem, vol. 6, f. 21; 31v-32.5. Ibidem, vol. 6, ff. 10; 25v, 27v, 38, 59.6. Ibidem, ff. 24, 43, 60.7. Ibidem, f. 91.


Emil �Milu� Sebeºan

Nãscut în Simeria pe 15 martie 1926, Sebeºan a urmat Liceul �Constantin DiaconoviciLoga� din Timiºoara ºi a fost unul din liderii tineretului þãrãnist din oraº. MembruPNÞ din octombrie 1945, firea neastâmpãratã i-a adus nu mai puþin de treizeci ºiºapte de arestãri. Ultima ºi cea mai importantã s-a produs pe 18 martie 1949 pentruapartenenþa la una dintre cele mai mari organizaþii anticomuniste din þarã, OrganizaþiaNaþional-Creºtinã.

Fiind student în anul III la Agrotehnicã, dupã pronunþarea condamnãrii la cinciani de închisoare corecþionalã a fost trimis la Piteºti, unde încã din primele momentea intrat în conflict cu administraþia, fiindcã a colindat cu voce tare în camerã:

La un moment dat Milu Sebeºan, student din Timiºoara ºi lider al tineretului la PNÞdin oraº, ºi-a dat drumul, parcã pentru a sfida conducerea închisorii. Îl cunoºteam binede la clubul PNÞ-tineret, unde mersesem deseori ºi la dans, aºa cã l-am privit întrebãtor.Milu a continuat sã cânte cu aceeaºi intensitate fãrã sã dea atenþie vreunui sfat pe careîncercau sã i-l dea. Chiar ºi în momentul în care gardianul de pe culoar a intrat în celulãnu a contenit colindul.� De ce cânþi, bã, cântece bisericeºti aicea? s-a rãstit curcanul.� Pentru cã azi e Ajunul Crãciunului, dom�le, ºi noi sãrbãtorim naºterea lui Hristos.De aia cânt.� Te învãþ eu minte, dacã nu-þi þii gura! Auzi? O sã te bag puþin la �Casimca�. Poateaºa îþi vor mai ieºi fluturii din cap ºi vei ºti cã aici nu-i bisericã, �tu-þi Hristosu� mã-tiide bandit, ºi a pus mâna pe bulan.� Merg ºi acolo, dar e bine sã nu uitaþi cã tot timpul îmi va fi gândul la sãrbãtoareacreºtineascã numitã Crãciun ºi cã noi, creºtinii, sãrbãtorim naºterea lui Hristos, celcare a propagat pacea ºi iubirea între oameni, ºi nu ura, i-a rãspuns Milu Sebeºanþâfnos. Doar ºi pe dumneata te-au educat pãrinþii tot aºa, numai cã ai uitat asta.� Dã-i drumul imediat la �Casimca�!... a rãcnit gardianul, înfuriat. Hai!Milu a ieºit din celulã ºi a stat o noapte ºi o zi la �Casimca�, fãrã mâncare ºi fãrã apã1.

Peste doar câteva zile a fost dus la camera 4-spital ºi a fost printre primiitorturaþi în lotul din 30 decembrie. A fãcut parte din lotul de studenþi întors de laCanal aproape imediat dupã sosire, în luna martie, iar unii dintre deþinuþi l-auacuzat cã el a fost de vinã pentru faptul cã nu au fost primiþi, ceea ce a determinato atitudine ostilã faþã de persoana sa chiar ºi dupã transferul la Gherla din 9 iunie.A fost bãtut la camera 96 de Popa Þanu ºi Mihai Livinschi, care i-a fracturat mâna,ºi a necesitat o operaþie la spitalul din localitate. Într-o declaraþie din 1952 spune cãa fost schingiuit pentru cã le-a spus agresorilor cã bãtaia nu este cea mai bunãmetodã de convingere. Sebeºan a cedat în 1951 ºi a fãcut parte din comitetul

1. Relatare Lucian Plapºa, apud Ilie Bãdescu (coord.), Grupul de cercetare �Rezistenþa lacomunism�.

239PERSONAJELE

camerei 102, activitatea sa preponderentã fiind obþinerea de informaþii de la ceilalþideþinuþi2.

Pe 23 iunie 1951 a fost transferat la Peninsula, unde a devenit pontator labrigada D2, sub conducerea lui Lie Pompiliu. A fost eliberat din închisoare la16 martie 1954, dar a fost ºicanat ºi urmãrit în permanenþã de Securitate ºi susþinecã perioada de dupã eliberare a fost mult mai greu de suportat, din cauza faptuluicã trebuia sã îºi cântãreascã fiecare cuvânt3. Din aceste motive, ºi-a terminat studiileuniversitare abia în 1989.

2. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 2, ff. 306-307, 312.3. Interviu cu Emil Sebeºan, arhiva personalã a autorului.


Tudor Stãnescu (pr. Teodor Stãnescu)

Fiu al unui tâmplar din Bucureºti, epitrop al bisericii Mãtãsari, Tudor Stãnescu s-anãscut la 31 ianuarie 1928 ºi a absolvit Liceul Comercial �Regele Mihai I� în 1947.Cu doi ani mai devreme fusese cooptat în Frãþiile de Cruce din cadrul liceului ºi aactivat pânã aproape de arestarea din 7 mai 1949. În momentul reþinerii sale, lucraca ajutor dactiloscop la Cazierul judiciar ºi era student în anul II la AcademiaComercialã din Bucureºti.

A fost anchetat timp de trei luni pe Calea Rahovei ºi în urma procesului a fostcondamnat la 8 ani de închisoare corecþionalã ºi trimis la Piteºti pe 7 februarie,ceea ce explicã întârzierea cu care a cunoscut demascarea. Stãnescu a fost torturatla camera 3-parter începând cu luna aprilie 1950:

ªi a început un masacru... Timp de câteva oare ne-au bãtut, ne-au umplut de sânge...Pã jos era numai sânge... Apoi am fost puºi sã stãm în poziþii obligatorii, ne obligau sãmergem în ºir indian ºi cu hainele noastre sã frecãm cimentu�, care era ca o oglindã...ªi, când treceam prin dreptul celui care m-a tras de limbã, studentul de la Cluj, ãsta mãpisa cu bocancu�. [...] Am cãutat sã acopãr, dar n-a fost posibil, cã m-au torturatmult, mult, mult de tot, ºi pe urmã m-au trimes sus, la camera unde era amenajat sã se scriedeclaraþiile. Am dat declaraþiile, pe urmã a început demascarea interioarã: sã îþi baþijoc de familie, de religie, de toate lucrurile acestea. Prin faptul cã eram fiu de tâmplar,prin faptul cã am fost mulþi copii acasã, eu am beneficiat oarecum de lucrurile acestea,în aºa fel încât m-au lãsat mai domol, la un moment dat. Când am dat declaraþiile, m-a�mai bãtut ca sã mai dau ºi altele, dar n-am avut ce sã dau ºi mai m-au iertat de astea1.

Abdicarea lui Tudor Stãnescu s-a produs în momentul în care Dragoº Hoinic afost adus în celulã ca sã spunã cã Miºcarea Legionarã fãcea spionaj în interesulputerilor strãine, pornind de la un fapt real, ºi anume activitatea Serviciului deInformaþii al Miºcãrii. Slãbit în urma bãtãilor (partea stângã a osului pubian îi erainflamatã în urma lovirii repetate cu bocancul), a interpretat aceasta ca pe o trãdarea idealurilor în care a crezut ºi l-a luat la bãtaie pe ºeful sãu de lot, Adrian Bãcilã,din proprie iniþiativã: �Bãcilã, sãracu�, era excepþional, cu mult superior mie ºi lamulþi. Da... am fãcut fapta asta mârºavã de care îmi pare nespus de rãu. [...]Vedeþi, am rezistat la tortura fizicã, dar n-am putut rezista la tortura psihicã. C-astaa fost o torturã din partea lui Þurcanu. Nu m-am putut stãpâni�2.

Dupã o perioadã în care a realizat macheta închisorii în camera de baie, lacererea lui Eugen Þurcanu, a fost cooptat în comitetele de agresori de la camerele

1. Interviu cu pr. Teodor Stãnescu, arhiva personalã a autorului. Interviul este în curs depublicare în volumul V din Cosmin Budeancã (coord.), Experienþe carcerale înRomânia comunistã.

2. Ibidem.

241PERSONAJELE

1-subsol ºi 4-spital, unde i-a bãtut pe elevii ºi studenþii sosiþi la începutul anului 1951.Printre victimele lui s-a numãrat ºi Constantin Rodas. Stãnescu susþine cã ºi-areprimat evenimentele din aceastã perioadã ºi nu ºi le aduce aminte, dar nici nu leneagã: �Lucru� acesta foarte cinstit, foarte sincer îl spun. Nu, nu-mi aduc aminte.Nu neg ceea ce afirmã Rodas despre mine. Sã poa� sã fi fãcut lucrul acesta�3. În2009, dupã ce a aflat totul, l-a cãutat pe Rodas ºi i-a cerut iertare. Este unul dinpuþinele cazuri de acest gen pe care le cunoaºtem, dar cu siguranþã în realitate eleau fost mult mai numeroase, ceea ce demonstreazã eºecul acþiunii de la Piteºti.

Pe 16 august 1951 a fost transferat la Gherla, unde a lucrat în cadrul BirouluiTehnic, dar n-a mai avut de-a face cu acþiunea violentã. Prin 1954-1955 a fosttransferat la Malmaison ºi la Braºov pentru o anchetã suplimentarã ºi a fost eliberatla 30 aprilie 1957. S-a angajat printr-o cunoºtinþã la �Teleconstrucþia�, unde alucrat ca magazioner, normator ºi la Oficiul de Calcul. Nu a reuºit sã îºi terminestudiile universitare, dar s-a cãsãtorit ºi a avut doi copii. A fost urmãrit de Securitatepânã prin anii �80, când le-a spus ofiþerilor cã prefera sã nu iasã din închisoare. S-apensionat în 19884, iar dupã 1990 a participat la construcþia mai multor monumenteridicate în memoria foºtilor deþinuþi politici. S-a cãlugãrit ºi între 2003 ºi 2009 aîngrijit schitul ºi monumentul de la Aiud.

3. Ibidem.4. Ibidem.


1. Ibidem.2. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 267, vol. 1, ff. 1-2, 23.

Gheorghe Stãnicã

Gheorghe Stãnicã s-a nãscut la 23 aprilie 1922 în Giurgiu, unde a urmat ºcoalaprimarã �Ion Zalomit� ºi Liceul �Ion Maiorescu�. A activat în cadrul Frãþiilor deCruce din octombrie 1940 ºi a luat parte la rebeliunea din ianuarie 1941, pãstrândlegãturi cu diverºi legionari ºi dupã înscrierea la Facultatea de Construcþii dinBucureºti, în 1943. Fiind nevoit sã se întreþinã singur, dupã primii doi ani defacultate a întâmpinat greutãþi în promovarea anilor de studiu, astfel cã la momentularestãrii era student în anul III. Aflând de arestãrile din mai 1948, s-a ascuns lacunoºtinþe timp de un an ºi trei luni1, beneficiind ºi de faptul cã nu avusese oactivitate intensã, care sã îl facã o persoanã cunoscutã.

Din septembrie 1948 a reluat legãtura cu foºtii colegi de liceu din GiurgiuFlorea Cambera ºi Ion Peþanca, alãturi de care i s-a cerut sã organizeze un gruplegionar din judeþul Vlaºca. Fiind deja urmãrit ºi în imposibilitatea de a-ºi crealegãturi noi, dar probabil ºi din cauza unor reticenþe pe care le avea faþã deactivitatea în sine (Stãnicã era un adversar al violenþei, ceea ce l-a determinat sã fiereþinut), a refuzat în mod tacit propunerea. În octombrie 1948 l-a gãzduit pentrucâteva zile pe alt fugar, Ioan �Nonu� Sasu2.

Stãnicã a fost arestat la 17 august 1949 ºi condamnat ca ºef de lot la patru anide închisoare corecþionalã. A ajuns la Piteºti în iarna 1949/1950 ºi a fost torturat lacamera 4-spital. Având o condamnare micã ºi activitate care nu prezenta foarte multinteres pentru agresori, a fost lãsat sã plece la Canal cu lotul din 29 octombrie 1950ºi repartizat la brigada 3, condusã de ªtefan Dorneanu. A fost bãtut ºi aici de VirgilBordeianu, dar acþiunea nu mai avea un caracter organizat din cauza programului demuncã. A trecut prin coloniile Poarta Alba, Peninsula ºi Coasta Galeº. Pedepseiiniþiale i-au fost adãugate alte douãsprezece luni de internare administrativã, astfel

243PERSONAJELE

cã Gheorghe Stãnicã a fost eliberat abia la 27 mai 1954. ªi-a continuat studiile ºi alucrat întâi ca meºter la fabrica de bãuturi �Zarea�, apoi ca ºef de ºantier ºi ºef deproducþie în mai multe locuri din þarã. Din cauza problemelor de sãnãtate a fostnevoit sã se reprofileze pe proiectare, lucrând la Întreprinderea de neferoase.Cazierul l-a împiedicat sã avanseze, astfel cã a rãmas inginer principal gradul IIpânã la ieºirea la pensie, în 1988.


Ion Stoian

Recrutat în Frãþiile de Cruce Bacãu în septembrie 1946 de Ion Buliman, Stoian nus-a remarcat în mod deosebit prin activitatea sa de pânã la arestare, dar a luat partela acþiunile împotriva Blocului Partidelor Democrate la alegerile din 1946, înlãturândînsemnele acestuia de pe ziduri. Mai târziu s-a înscris în Uniunea AsociaþiilorElevilor din România1, dar ºi-a menþinut simpatiile legionare ºi dupã arestarea din16 mai 1948.

Originar din comuna bãcãuanã Vasile Roaitã (fosta Domniþa Maria), Stoian afost cercetat ºi judecat în penitenciarul Suceava, asemenea celor mai mulþi arestaþidin regiunea Moldovei. Condamnat iniþial la opt ani de muncã silnicã, pedeapsa i s-aredus cu doi ani în urma recursului. A stat în închisoare între 28 mai 1948 ºi 9 august1949, timp în care a intrat în contact cu �reeducarea� lui Alexandru Bogdanovici.Stoian a fost foarte afectat de moartea în anchete a fostului sãu ºef, Ion Buliman,ºi s-a jurat sã o rãzbune dupã ce mai mulþi deþinuþi din camerã au improvizat unparastas pentru el. În perioada premergãtoare proceselor a cãutat sã îi întãreascãmoral pe cei nepregãtiþi ºi le-a cerut sã rãmânã fermi ºi dârji. El susþine cã a refuzatsã semneze unul din memoriile redactate de grupul �reeducãrii�, fiindcã acestaprevedea recunoaºterea greºelilor faþã de regimul comunist, cu care nu era deacord2.

Schimbarea de atitudine a lui Stoian a survenit dupã primirea sentinþei, neaºteptatde severã, ºi a fost determinatã de necunoaºterea adevãratelor scopuri ale �reeducãrii�.Închis la camera 1, a fost convins de Bogdanovici, Popa, Bogos, Mãrtinuº ºi alþistudenþi cã singurul þel este eliberarea din închisoare înainte de termen, astfel cã aacceptat sã se înscrie ºi el în iunie 1949. Dar, întrucât convingerile lui rãmãseserã

1. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 4, ff. 15, 73.2. Ibidem, ff. 153, 154v, 159.

245PERSONAJELE

aceleaºi, i-a spus lui Bogdanovici cã nu doreºte sã ducã activitate, nici sã deainformaþii despre foºtii colegi sau sã îºi renege convingerile religioase ori politice.Condiþiile i-au fost acceptate de liderul �reeducãrii�, care l-a asigurat cã ºi elgândeºte la fel3.

La acþiunea de aºa-zisã reeducare dela penitenciarul Suceava, am fost determinat sãparticip în primul rând din cauza condamnãrii de 8 ani pe care o luasem la judecareaprocesului lotului dela Bacãu ºi prin aceasta urmãream sã mi se uºureze condamnareaºi am vrut sã scap mai repede din închisoare, la aceasta a mai contribuit ºi o fricã ca sãnu suport consecinþele unei eventuale mãsuri împotriva mea4.

Într-adevãr, Stoian nu a întreprins nimic în cele douã luni pe care le-a maipetrecut în Suceava, deºi a avut mai multe discuþii cu deþinuþi din tabãra �reeducãrii�.E posibil ca primii paºi ai transformãrii sale sã fi fost fãcuþi în aceastã perioadã,întrucât în sãptãmânile dinaintea mutãrii la Târgºor Constantin Bogos i-a fãcut opregãtire ideologicã ºi i-a cerut sã continue acþiunea printre elevi, cãutând sprijinulofiþerului politic ºi al Securitãþii. Douãzeci dintre elevii transferaþi la Târgºor pe9 august 1949 se declarau �reeducaþi�, însã din aceºtia doar ºapte erau sinceri,conform lui Stoian5.

Din motive care ne rãmân încã necunoscute, Stoian ºi-a luat rolul în serios ºi,alãturi de Iosif Cobzaru, a luat legãtura cu Ioan Burada, cãruia a început sã îifurnizeze informaþii despre starea de spirit din închisoare. A colaborat ºi cu DumitruAntonescu, cel care l-a schimbat pe Burada în 1950, cãutând sã-i convingã peceilalþi elevi sã se înscrie în �reeducare� ºi apelând chiar la izolarea în celule acelor ce i se împotriveau. Din cauza regimului permisiv ºi a lipsei de colaborare aadministraþiei însã, încercãrile lui nu s-au bucurat de niciun rezultat, dar auconstituit o nouã treaptã în decãderea personalã.

Impulsul decisiv l-a primit imediat dupã sosirea la Gherla, la începutul luniidecembrie 1950. Grupul lui Stoian a fost apostrofat pentru cã a utilizat metodaoportunistã a lui Bogdanovici, iar doi dintre ei au fost chiar bãtuþi de Grama ºi PopaÞanu. Miºcarea a avut efectul scontat, întrucât Stoian a preluat iniþiativa, ºi-areformat grupul ºi i-a eliminat pe cei ezitanþi în a folosi violenþa, aplicându-letotodatã o corecþie fizicã. În doar câteva sãptãmâni a câºtigat încrederea lui PopaÞanu pânã într-atât încât a primit mânã liberã sã organizeze acþiunea împotriva elevilorde la camera 99 din ianuarie 1951. Tot la începutul anului a fost numit planton peetajul III, bucurându-se de o mare libertate de miºcare ºi de drepturi suplimentare.

Pânã la sfârºitul anului, Stoian a devenit unul din cei mai activi agresori, maiales la camera 99. A torturat în mod îngrozitor grupul Maxim-Lupoaie: doar peIon Ismanã l-a lovit cu ciomagul de circa o sutã cincizeci de ori la tãlpi, mâini ºifund, l-a obligat sã-ºi mãnânce fecalele ºi i-a provocat o ranã în piept care s-a

3. Ibidem, ff. 5, 18v, 63v.4. Ibidem, f. 63.5. Ibidem, ff. 5v, 174, 187.


vindecat parþial doar dupã trei sãptãmâni. I-a forþat sã se sãrute în fund reciproc întimp ce rosteau formula batjocoritoare �sfinte fundule, desleagã-mã�6. ªi-a ameninþato victimã cã îi va sfãrâma fluierele picioarelor, o va bate pânã îºi va scuipa plãmâniiºi o va duce la cimitir dacã va spune cuiva cã a fost torturat, dupã ce în prealabil i-aspus cã îi pare rãu cã pleacã din camerã ºi nu i-a spart plãmânii7. A devenit unul dinpreferaþii lui Popa Þanu, care i-a cerut sã mintã comisia de triere pentru Canal casã-l poatã folosi în continuare în acþiune.

La începutul lunii decembrie a fost scos la muncã în atelier ºi repartizat într-ocelulã de la etajul II, dar peste puþinã vreme a fost trimis la Jilava pentru cercetãrilepreliminare. Stoian a simþit din primul moment cã mutarea este un efect direct alviolenþelor pe care le-au condus, deºi chiar înainte de plecare ºi-au primit banii depe CEC8 ºi au putut sã-ºi cumpere alimente ºi þigãri de la cantina pe care oadministrau Mãrtinuº ºi Constantin Ionescu. Pe durata anchetei preliminare a stato perioadã în celulã cu Eugen Þurcanu ºi i-a mãrturisit cã se simte vinovat fiindcãel este cel ce i-a avut în grijã pe Vintilã Vais ºi Gheorghe Paraschiv, cei de la careau pornit cercetãrile. Þurcanu i-a cerut sã-ºi asume rãspunderea în anchetã ºi austabilit un plan prin care vina sã cadã exclusiv asupra lui Stoian ºi Popa, ca Þurcanuºi ceilalþi sã poatã continua acþiunea9. Dacã declaraþiile sunt veridice, e greu deînþeles de ce mai credeau cei doi cã au posibilitatea de a manipula ºi de a ieºiînvingãtori din confruntarea cu ancheta.

În ancheta finalã din 1953-1954, Stoian avea sã cedeze dupã o vreme ºi sãaccepte cã acþiunea nu a fost cinstitã faþã de regim, fiindcã a fost condusã de�comandantul legionar� Þurcanu ca sã pregãteascã �spioni, sabotori, diversioniºtiºi teroriºti�10 (sic!). A fost executat la Jilava împreunã cu restul lotului.

6. Ibidem, f. 13v; Ibidem, vol. 7, f. 504.7. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 7, f. 520.8. Deþinuþii care erau scoºi la muncã în ateliere sau în coloniile de muncã erau

remuneraþi conform legii, însã din banii ce trebuia sã le revinã le erau opritecheltuielile asimilate cazãrii ºi mâncãrii, astfel cã suma care le rãmânea era foartemicã. Banii aceºtia erau depuºi la CEC pe numele lor ºi li se decontau de regulã înmomentul eliberãrii.

9. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 4, ff. 133, 144; Ibidem, vol. 5, ff. 356-357.10. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 4, f. 161.

247PERSONAJELE

Eugen Þurcanu

Un bãrbat frumos, ieºit din comun, cu capul mare, cu trãsãturi fine, fruntea latã, buzesenzuale, pãrul castaniu spre blond, ondulat ºi nasul de tip clasic, grecesc. Ochii, mari,exagerat de mari, albaºtri, foarte expresivi. Când se încrunta, te înspãimânta. Bãrbiaspecificã tipului voluntar. Râdea rareori ºi râsul lui era plãcut, atrãgãtor. Corpul, bineproporþionat, pãrea al unui atlet de performanþã. Când îþi dãdea un pumn sau o palmã,te dobora la pãmânt. Când se enerva era atât de crud, cã distrugea totul în calea lui, ca unucigaº feroce. Mai era apoi ºi de o inteligenþã ieºitã din comun ºi cu o memorie formidabilã.Îºi aducea aminte de tot ceea ce declarase fiecare student la Bucureºti ºi la Gherla1.

Personaj central al �demascãrilor�, Eugen Þurcanu a fost cunoscut de majoritateacelor închiºi în Piteºti, unde avea puteri discreþionare: �De el se temea mai multpersonalul care lucra pe secþie decât de director [...] întrucât acesta dãdea informaþiiadministraþiei ºi despre personalul administrativ, lucru cunoscut în penitenciar�2. Dincauza activitãþii reduse ca legionar, nu era foarte cunoscut din punct de vedere uman. Unuldin colegii de la Facultatea de Drept din Iaºi l-a descris ca fiind �înzestrat cu o voinþãºi o inteligenþã remarcabile, dar lipsit total de scrupule ºi stãpânit de o grandomanie fãrãde margini: era în stare sã se foloseascã de orice mijloace pentru a-ºi atinge scopul.Când era vorba de interesele lui, nu cunoºtea nici simþul echitãþii ºi nici mila�3.

Deºi a încercat sã mistifice realitatea despre familie ºi locul naºterii, ºtimastãzi cã a vãzut lumina zilei în Dârmoxa (astãzi în Broºteni, judeþul Suceava) pe8 iulie 1925, fiind cel mai mare dintre ºapte fraþi4. Tatãl sãu, Gheorghe, lucra ca

1. Dumitru Bordeianu, op. cit., p. 133.2. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 2, ff. 242-243.3. Neculai Popa, op. cit., p. 54.4. Dupã propriile declaraþii, ceilalþi fraþi sunt Virgil (în 1948 lucra ca brigadier silvic), Clotilda,

Eduard, Romeo, Magdalena ºi Rodica (toþi elevi în momentul arestãrii lui Eugen).


supraveghetor de pãdure chiar în Broºteni ºi se înscrisese în PMR. Eugen a urmatºcoala primarã la Pãltiniº, în cãtunul Drãgoiasa, ºi alþi trei ani în cãtunul natal,dupã care s-a înscris în 1937 la Liceul �Dragoº Vodã� din Câmpulung Moldovenesc.Apropierea de Frãþiile de Cruce s-a produs în clasa a IV-a de liceu (echivalentulclasei a VIII-a din zilele noastre) nu atât datoritã afinitãþii pentru concepþialegionarã, cât legãturilor prieteneºti ºi probabil oportunismului: Þurcanu a fostrecrutat în decembrie 1940, în plinã guvernare legionarã, ºi încadrat în grupul FDCCâmpulung condus de Gheorghe Cotlarciuc5, care mai târziu i-a devenit cumnat.

Activitatea din aceastã perioadã s-a rezumat la participarea la ºedinþe ºi colectareaunor sume de bani, ea fiind tulburatã de izbucnirea rebeliunii din 21-23 ianuarie1941. Liderul grupului sãu, Dumitru Solcan, i-a sculat din somn în noaptea de 21ºi i-a dus la Prefecturã, unde le-a cerut sã reziste pânã la unul. A doua zi dimineaþas-au încolonat ºi au intonat cântece legionare în ritm de marº, dupã care Þurcanua primit un pistol ºi misiunea de a escorta doi elevi la liceu. Mai mult decât atât,pe 23 ianuarie toþi membrii grupului au primit câte un pistol ºi cinci cartuºe pentrua ataca poziþia armatei, dar în cele din urmã s-a renunþat la idee. Dupã înãbuºirearebeliunii, s-a reîntors la ºcoalã, unde a fost anchetat de un maior, însã, în afaraameninþãrii cu bãtaia, nu a pãþit nimic, nefiind nici mãcar inculpat în procesul carea urmat. Incidentele nu l-au fãcut sã renunþe la orientare, dar, întrucât activitatealegionarã devenise interzisã, nu s-a remarcat prin nimic deosebit. În vara anului 1942Þurcanu a depus jurãmântul de frate de cruce, dar se pare cã nu era obiºnuit sã þinãpost, fiindcã la un moment dat a cãzut la pãmânt, leºinat6. Primele semne ale rupturiisale de Miºcarea Legionarã au început sã se întrezãreascã odatã cu acest moment.

Anul ºcolar 1943-1944 i-a adus primele nemulþumiri majore faþã de noul ºef degrup din liceu, fiindcã le pretindea �activitate intensã, ºedinþe peste ºedinþe, lucrucu care eu nu eram de acord�. În aceastã perioadã a fost recrutat ºi MaximilianSobolevschi, cu care se va reîntâlni în penitenciarul Suceava în 1948. Dupã pãtrundereatrupelor sovietice în nordul Moldovei, în martie 1944, Þurcanu s-a refugiat laViforâta ºi s-a întors abia în toamnã pentru a-ºi relua studiile. Rãmas singurul fratede cruce din liceu, a primit ordin sã continue activitatea ºi a condus douã ºedinþela care au participat, printre alþii, ªtefan Andronic, Vasile Badale ºi acelaºi MaximilianSobolevschi. Prin urmare, pentru o scurtã perioadã a fost chiar ºeful grupului FDCCâmpulung. Pare sã fie ultimul gest voluntar fãcut pentru legionari, pentru cã laînceputul anului 1945 s-a înscris în UTC, moment din care colegii au început sã-levite. Spre finalul liceului a trãit o poveste de iubire cu Oltea Saghin, fiica unuicomandant legionar din Câmpulung, care ulterior a fost obligatã sã renunþe laºcoalã pentru a naºte o fetiþã, Elena, botezatã astfel dupã mama lui Eugen7.

Þurcanu ºi-a dat examenul de bacalaureat pe 10 iulie 1945 la Suceava ºi s-aînscris la Facultatea de Drept din Iaºi. Anul urmãtor a fost invitat la douã ºedinþe

5. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1190, vol. 1, f. 429.6. Ibidem, ff. 430-431.7. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1190, vol. 1, ff. 431-432; ACNSAS, fond Penal,

dosar nr. 1114, vol. 6, f. 401; Gheorghe Bâgu, Mãrturisiri din perioada comunistã.(Portrete, schiþe ºi eseuri), f.e, f.a., p. 5.

249PERSONAJELE

ale grupului legionar de la Drept, la care a participat probabil din prietenie pentruDumitru Solcan ºi ªtefan Andronic, deºi în sinea sa era din ce în ce mai stingher:�Dupã deschidere, instrucþie, cântece, au vorbit Solcan ºi Pivin în acelaº cadrumistic ca de obicei, plutiri prin nouri ºi nirvane, încât, oricât m-aºi strãdui, nu-mipot aminti nici o frazã din cele ce au spus�. Þurcanu speculeazã cã a fost chemat laºedinþe din cauza înrudirii cu Lazãr Saghin, pentru cã altminteri toatã lumea ºtia cãera înscris atât în UTC, cât ºi în Tineretul Progresist, altã organizaþie comunistãpentru tineret. Numai cã lucrurile se schimbaserã definitiv pentru tânãrul student:�Acum însã eram ateu ºi interveniserã lucruri ce aveau sã caracterizeze un moment decotiturã în viaþa mea�8. Nu putem decât sã bãnuim cã momentul de cotiturã l-aureprezentat naºterea fetiþei ºi noile îndatoriri ce îi reveneau în postura de cap al familiei.

Deºi a acceptat sã participe la ºedinþe, Þurcanu nu a reuºit sã intre în atmosferagrupului ºi a încercat sã discute ºi despre alte subiecte decât cele de ideologielegionarã pentru a vedea dacã nu sunt �în contratimp cu realitãþile�, dar colegii l-aurefuzat ºi l-au ameninþat indirect, spunându-i cã discuþiile libere pot duce la rãtãciri:�avem noi gloanþe pentru trãdãtori�. La a doua întâlnire, un episod ºi mai penibilavea sã-l facã sã conºtientizeze fãrã urmã de îndoialã cã locul sãu nu mai este lângãlegionari: Dumitru Solcan i-a cerut sã vorbeascã despre Corneliu Zelea Codreanuîn timp ce se uitã la o stea luminoasã. Nefiind pãtruns de solemnitatea cãutatã defostul sãu ºef, Þurcanu a refuzat sã rãspundã ºi a pãrãsit definitiv activitatea,�desamãgit ºi scârbit de miºcarea legionarã�. La rândul lor, legionarii l-au consideratdin acest moment �trãdãtor�9. În ancheta din 1948 îºi motiva participarea laºedinþele de la Iaºi prin influenþa soþiei ºi a mediului universitar, în care majoritateastudenþilor, dar ºi numeroºi profesori aveau puternice simpatii legionare:

Menþionez cã în miºcarea legionarã am intrat pe fãgaºul relaþiilor de prietenie ºideasemeni ceiace m-a reþinut s-o pãrãsesc categoric fãrã reveniri e cã înainte de 1946au fost tot aceste relaþii de prietenie care în miºcarea legionarã formase un adevãratcult. Cu ideologia legionarã mai de mult nu mã simþeam satisfãcut, dar nu fusesem înstare sã mã debarasez complect de ea10.

Ruperea de sub �influenþa legionar-reacþionarã a familiei soþiei� i-a fost facilitatãde cunoaºterea unor studenþi comuniºti ºi de acumularea primelor cunoºtinþeideologice, nu a fost conjuncturalã: în mai 1947 s-a înscris în PCR, iar mai târziua fost înscris la o ºcoalã diplomaticã a Comitetului Central al PCR11. Toate acestean-au contat în ochii comuniºtilor faþã de participarea la ºedinþele legionare ºi EugenÞurcanu a fost arestat la 25 iunie 1948, în urma declaraþiilor date în anchetã de unuldin legionarii arestaþi în sãptãmânile precedente.

8. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1190, vol. 1, ff. 432-433.9. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 6, ff. 175-176; ACNSAS, fond Penal, dosar

nr. 1190, vol. 2, f. 37.10. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 6, f. 176.11. Ibidem, vol. 1, f. 142v; Ibidem, vol. 6, ff. 174-175; ACNSAS, fond Penal, dosar

nr. 1190, vol. 1, f. 429.


Ancheta a început imediat dupã aducerea în Suceava, pe 3 iulie, iar accentul acãzut pe activitatea FDC Câmpulung. La plimbarea în curte, Þurcanu a aflat de lacolegii de lot arestaþi mai devreme cã lucrurile sunt cunoscute deja ºi nu are sens sãle tãinuiascã, cu atât mai mult cu cât convingerea printre reþinuþi în acea perioadãera cã regimul va condamna doar faptele de dupã decembrie 194512. Aºa stândlucrurile, el a colaborat de la început cu ofiþerul ªniþer/Schnitzer ºi chiar a redactatîmpreunã cu câþiva colegi un istoric al grupãrii pe care a condus-o o scurtã vreme.Dar arestarea a lãsat urme adânci ºi l-a determinat sã îi propunã comisarului Ciupageao acþiune de reeducare a deþinuþilor politici. Þurcanu i-a spus acest lucru luiMaximilian Sobolevschi chiar în perioada în care lucrau la istoricul FDC Câmpulung,iar colegul sãu l-a rugat sã nu uite de foºtii colegi dacã va reuºi ceva. Teodor Mitric,care a fost vecin cu Þurcanu pe când acesta era copil ºi l-a reîntâlnit în detenþie laSuceava, remarca transformarea profundã pe care o suferise:

L-am urmãrit cum se fãcea tot mai mare ºi mai voinic ºi era dotat cu multã inteligenþãºi voinþã. Mã bucuram de el ºi speram cã-l voi vedea devenind un om de nãdejde. Acumam încercat sã vorbesc cu el. Cum m-a privit ºi ce mi-a spus m-a îngrozit pur ºi simplu.Ãsta nu mai e om, e o fiarã, mãi! Nu ºtiu cine a putut sã-l transforme pe el aºa deprofund. Sã vã feriþi, sã nu cãdeþi în mâinile lui, cã vã zdrobeºte13.

Care sunt motivele pentru care credea cã regimul ar fi interesat de propunerealui? Din pregãtirea ideologicã pe care o fãcuse la partid ºi în organizaþiile detineret în care era înscris, el ºtia cã reeducarea e un principiu des utilizat îndiscursul comunist, îndeosebi în condiþii de recluziune, fapt confirmat de o declaraþiea ministrului de Interne pe care a citit-o într-un ziar gãsit în timpul ºederii laSiguranþa Iaºi, conform cãreia penitenciarele trebuie sã devinã institute de reeducarea duºmanilor poporului. Nu în ultimul rând, reeducarea era un concept vânturatprin anchetele din Suceava ºi din discuþiile purtate cu ceilalþi reþinuþi ºi-a dat seamacã existã destule elemente pe care s-ar putea baza, iar cum dorinþa lui principalã erade a demonstra regimului în mod practic cã îi este fidel ºi s-a rupt complet derãtãcirea legionarã din tinereþe, pasul fãcut pare cât se poate de natural14.

Nu avem informaþii despre discuþiile pe care le-a avut cu comisarul Ciupageasau cu alþi ofiþeri, dar desfãºurarea ulterioarã a evenimentelor ne indicã faptul cãregimul a început sã se foloseascã de el cel puþin din luna noiembrie, când Þurcanua fost numit planton pe etajul I ºi îºi punea deja bazele unei reþele informative. Unul

12. Legionarii ºi comuniºtii au semnat un acord de neagresiune în decembrie 1945, careprevedea ieºirea din clandestinitate, predarea armelor ºi înregistrarea în evidenþelepopulaþiei a primilor, în schimbul garantãrii libertãþii lor. Deºi a avut darul de a atenuaparþial atmosfera încordatã dintre cele douã grupãri, niciuna din ele nu l-a respectat întotalitate, tocmai de aceea legionarii credeau cã activitatea de dupã acest moment le poatefi imputatã. Numai cã lucrurile nu au stat aºa în realitate ºi regimul comunist, acumputernic ancorat în structurile de putere, i-a condamnat în instanþã pentru întreaga activitate.

13. Victor Leahul, Starþun, între temniþã ºi vecie, Editura Muºatinia, Roman, 2006, p. 244.14. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 3, ff. 240-241; Ibidem, vol. 6, ff. 173-174, 176.

251PERSONAJELE

din primii solicitaþi sã-l ajute cu note despre activitatea din penitenciar a fost acelaºiSobolevschi, pe care l-a convins cã aceasta este singura soluþie de a ieºi dinînchisoare. Dupã câteva zile de gândire, acesta a acceptat naiv, cu gândul laînþelegerea fãcutã cu Þurcanu în anchetã ºi la înrudirea lui cu avocatul LazãrSaghin, hotãrând cã activitatea lor nu era antilegionarã15. Reþeaua informativã,destul de primitivã ºi discretã pe atunci, a fost singura lui implicare în evenimentelede la Suceava pânã în momentul judecãrii proceselor din ianuarie-martie 1949.

Hotãrârea a devenit definitivã dupã primirea condamnãrii la ºapte ani de închisoarecorecþionalã ºi a fost favorizatã de atmosfera sumbrã din camera 15, în care eraînchis alãturi de ceilalþi membri ai grupului �Bogdanovici Alexandru ºi alþii�.Iniþial el i s-a subordonat lui Bogdanovici pentru cã acesta avea avantajul experienþei,începându-ºi agitaþia ideologicã din noiembrie 1948, dar în scurtã vreme Þurcanua realizat cã trebuie sã facã mult mai multe decât acesta. Este motivul pentru carea înfiinþat Organizaþia Deþinuþilor cu Convingeri Comuniste ºi i-a imprimat o formãde organizare tipic comunistã, cu responsabili pe probleme (cadre, agitaþie ºipropagandã, cultural etc.). Din acest moment �aceastã acþiune a fost luatã înmâinile mele� din motive tactice: înscrierea ºi activitatea din PCR îi asigurau atâto pregãtire ideologicã superioarã, cât ºi o simpatie mai mare a regimului faþã deBogdanovici, cunoscut ºi activ legionar cu mai multe condamnãri la activ. Deasemenea, Þurcanu a recunoscut cã s-a ferit de o implicare profundã pânã înmomentul în care i-a fost reglementatã situaþia juridicã, mai ales cã a simþit ºi olipsã de interes a regimului pentru disponibilitatea lui16.

În afarã de acestea, au mai fost ºi alþi factori care i-au înlesnit acþiunea: dacã întoamna anului 1948 mulþi lideri legionari se împotriveau fãþiº atitudinilor colabo-raþioniste ºi îi influenþau pe subordonaþii lor, dupã condamnare a observat cãexistau destul de mulþi deþinuþi dispuºi sã-ºi rediscute convingerile politice. Maimult decât atât, aceºtia aveau în general condamnãri mici, iar Bogdanovici, careprimise optsprezece ani, nu avea autoritate asupra lor ºi nici nu era credibil în nouapoziþie. Þurcanu a simþit cã el este cel mai potrivit pentru dezvoltarea acþiunii ºi afost încurajat de vestea cã în curând vor primi cãrþi de ideologie17.

El ºtia însã cã nu poate fi luat în serios decât dacã reuºeºte sã înregimentezemarea masã a deþinuþilor. Prin urmare, ºi-a convins câþiva apropiaþi sã colaborezeca informatori (printre alþii, a apelat din nou la Sobolevschi) ºi a încercat sã obþinãacordul câtorva lideri din închisoare, dar nu a avut sorþi de izbândã. Dupã cumrecunoºtea ºi singur, nu îi putea influenþa decât pe membrii marginali ai organizaþiilor,ale cãror convingeri nu fuseserã bine conturate niciodatã. Într-o primã etapã,relaþiile dintre Þurcanu ºi Bogdanovici au fost normale ºi au permis discuþii aproapeamicale, dar în scurtã vreme viziunile lor radical diferite au intrat în conflict:Bogdanovici i-a mãrturisit cã, �dacã mai stau doi ani în puºcãrie, înnebunesc�, întimp ce Þurcanu avea o viziune infinit mai realistã asupra situaþiei: �Dacã lucrurilevor merge bine, sã fii mulþumit sã ieºi dupã patru ani�. Abia acum Securitatea a

15. Ibidem, vol. 3, f. 242.16. Ibidem, vol. 6, ff. 189, 270.17. Ibidem, f. 188.


început sã-ºi manifeste pronunþat interesul pentru frãmântãrile din rândul deþinuþilorºi l-a trimis pe Mihai Stângã în închisoare, iar falia dintre Þurcanu ºi Bogdanovicis-a adâncit dupã ce a înþeles suspiciunea alarmantã cu care era privit ºeful sãu delot. Totodatã, i s-a transmis în mod direct cã regimul este interesat doar deinformaþii, nu ºi de reeducarea ideologicã18.

Conflictul dintre cei doi nu a izbucnit în Suceava pentru cã Þurcanu a fosttransferat la Piteºti pe 19 aprilie 1949, ceea ce deja aratã disponibilitatea Securitãþiide a-l folosi într-o acþiune dedicatã studenþilor. Mai mult decât atât, el a cerut înmod insistent sã vorbeascã cu un reprezentant al Securitãþii ºi cu colonelul IosifNemeº, pentru a putea dezvolta o acþiune informativã ºi la Piteºti. DirectorulDumitrescu susþine cã Þurcanu era foarte amãrât de situaþia familialã spre sfârºitulverii anului 1949 fiindcã nu primea veºti de la soþie ºi l-a rugat sã îi permitã sã trimitão scrisoare recomandatã prin care sã o punã în posesia unei procuri. Pentru a-ºimotiva cererea specialã, el i-a povestit directorului cã s-a despãrþit de soþie înainte dearestare, fiindcã a surprins-o în timp ce avea relaþii intime cu unul din fraþii lui în fundulgrãdinii pãrinþilor. Compãtimit de Dumitrescu, Þurcanu a intrat ºi mai mult în detaliiºi s-a plâns cã a avut foarte mult de tras din cauza soþiei, cã viaþa lui este o tragedie ºicã trãiau separat. Toate documentele lui Eugen rãmãseserã însã într-o hainã în casasoþiei, astfel cã dorea sã îi trimitã procura pentru a se asigura cã actele vor ajunge lapãrinþii lui19. Gheorghe Bâgu confirmã parþial aceastã variantã ºi spune cã Þurcanu eraplin de urã împotriva unuia din fraþii sãi, pe care era hotãrât sã îl ucidã în momentulîn care va ieºi din închisoare, fiindcã îi fãcuse avansuri soþiei20. Dacã povestearelatatã de Dumitrescu este realã, ea poate constitui unul din motoarele generatoarede urã ºi sadism care l-au condus pe Þurcanu odatã ce a declanºat acþiunea violentã.

Lucrurile au luat amploare dupã ce Nemeº l-a vizitat ºi la Piteºti ºi a început sãîl laude faþã de directorul Dumitrescu: �Spunea cã el considerã cã acesta este lealºi cã este un om foarte inteligent ºi cã ar vrea el sã aibã mulþi ca acesta cu care sãfacã treabã; [...] dacã va continua aceastã muncã, poate fi recompensat ºi cu aceea cãva scãpa mai devreme din Penitenciar�. Dumitrescu a fost mirat sã afle cã Þurcanutrimitea scrisori acasã prin intermediul gardienilor, la ordinul lui Ion Marina, darNemeº l-a asigurat cã astfel de favoruri se practicã pentru deþinuþii colaboratori ºii-a cerut sã îi asigure hranã suplimentarã de la popota ofiþerilor, banii fiind decontaþide însuºi Nemeº. Dacã la început el a fost lãsat sã culeagã informaþiile pe contpropriu, în lunile care au urmat Marina i-a cerut atât autobiografia, cât ºi informaþiidespre toþi cunoscuþii sãi, ceea ce l-a încurajat, întrucât a început �sã vadã cã pe noine intereseazã mai mult material ºi atunci el ºi-a luat avânt mai mare. Mai bine zisÞurcanu a simþit cã în felul acesta este încurajat în aceastã acþiune�21.

Toate acestea l-au convins pe Dumitrescu sã îi acorde sprijinul sãu complet, deºiIon Marina era cel care þinea legãtura în mod constant cu el. Decizia de a introduceviolenþa a fost luatã undeva prin luna noiembrie 1949 ºi nu este foarte clar dacã a

18. Ibidem, vol. 1, f. 92.19. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, ff. 204v-206.20. Gheorghe Bâgu, Mãrturisiri din perioada comunistã..., p. 7.21. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 2, ff. 22-23; Ibidem, vol. 10, ff. 45v, 107.

253PERSONAJELE

fost iniþiativa lui Þurcanu, care a observat cã nu mai are spor la culegerea informaþiilor,sau dacã ea i-a fost sugeratã ori ordonatã de Nemeº sau de altcineva. Cert estefaptul cã ideea a fost îmbrãþiºatã complet de Eugen Þurcanu, care a devenit în scurttimp stãpânul de facto al închisorii. A pornit ºi a condus bãtãile în toate camereleîn care era prezent, de regulã prin exclamaþia simplã: �Pe ei!�, iar la început i-ainstigat ºi pe gardieni sã participe la violenþe, minþindu-i cã victimele i-au numit�sifilitici� ºi �mitocani�22. Intrat în vârtejul torturilor, s-a rãzbunat pe AlexandruBogdanovici, pe care îl fãcea rãspunzãtor de înºelarea încrederii Securitãþii, ºi l-aschingiuit în mod îngrozitor, bãtându-l în fiecare zi ºi lãsându-l fãrã dinþi în gurã.Bogdanovici a fost singurul deþinut ucis în mod premeditat ºi intenþionat la Piteºti,iar ura lui Þurcanu a contribuit în mod decisiv la acest lucru.

A participat direct la torturarea a sute de deþinuþi la Piteºti ºi este responsabil(cel puþin moral) pentru decesul aproape tuturor victimelor. În luna ianuarie 1950Þurcanu l-a întrebat pe Nuti Pãtrãºcanu dacã crede cã vor termina de schingiuit loturilepânã în mai-iunie, când ºtia cã urmeazã sã se plece pe ºantiere. Se pare cã el nu seaºtepta ca deþinuþii sã aibã atâtea informaþii nedeclarate, �dar în definitiv am pornitde acum cu bãtaia, înapoi nu mai pot sã dau, îi dau drumul înainte�23. Obiºnuia sãîºi coordoneze subordonaþii în timpul bãtãilor: �Dã-i, Gherman; fii atent, Puºcaºule,la ãla din dreapta ta. Steiner (sic!), atinge-l peste picioare cu bâta, nu cu cureaua. Treceaºa poate o orã, cu unele mici pauze; câteva minute de odihnã pentru bãtãuºi. Cuo voce calmã, plinã de mulþumire, ºeful echipei dã încetarea: Ajunge�24. În lunafebruarie, Þurcanu a lucrat intens la un carnet în care a sistematizat toate informaþiilereieºite în urma torturilor, menþionând cã reeducarea ideologicã nu îl interesa.

Pe mãsurã ce torturile se agravau ºi apãreau cazurile mortale, Dumitrescu s-a simþit totmai ameninþat de acþiunea lui Þurcanu ºi i-a reproºat nu o datã metodele barbare la careapela. Astfel, dupã decesul unui deþinut, Þurcanu a fost nevoit sã se apere, arãtându-icã, la ora la care respectivul murea, el se afla în camera de la baie cu Marina. Darcontinuarea este simptomaticã pentru ce se întâmpla la Piteºti la începutul anului 1950,cãci s-a scuzat cã nu ºtie cum sã acþioneze, de vreme ce primeºte ordine contradictorii.Totodatã, el a afirmat cã ºtie cã este doar un deþinut ºi nu face nimic fãrã ordin25.

Situaþia s-a reglementat începând din toamnã, dupã sosirea lui Tudor Sepeanu,care insista foarte mult pentru informaþii ºi era mulþumit atunci când primea materialconsistent de la subordonaþii sãi de la Piteºti. La prima întâlnirea cu Sepeanu,Þurcanu a vrut sã-i vorbeascã despre culegerea materialului ºi l-a întrebat dacã ºtiecum s-a desfãºurat acþiunea pânã în acel moment, iar Sepeanu i-a rãspuns cã a aflattotul. El i-a dat mânã liberã: �Pânã acum ai fost pãpuºã ºi de acum vei fi pãpuºar�,propunându-i sã organizeze �viaþa legionarã� în camere, prin foºti ºefi care au fostdeja demascaþi, pentru demoralizarea celorlalþi26. Asigurat de noul sprijin, Þurcanua continuat demascãrile cu ºi mai multã brutalitate începând cu decembrie 1950.

22. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 8.23. ***Memorialul ororii..., p. 361.24. Grigore Dumitrescu, op. cit., p. 69.25. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, ff. 208v-209.26. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 6, f. 382.


Dupã încetarea bãtãilor a trecut la sintetizarea materialului rezultat din demascãrilescrise cu ajutorul câtorva apropiaþi: Dumitru Gheorghieº, Alexandru Mãrtinuº,Titus Leonida, Constantin Juberian, Mihai Iliescu. Deºi probabil a simþit cã oprireaacþiunii nu este de bun augur, nu ºi-a potolit elanul ºi a scris un memoriu adresatSecuritãþii în care arãta cã unii deþinuþi îºi continuã activitatea împotriva regimuluiîn închisoare ºi cã au ascuns informaþii în timpul anchetelor, ceea ce a determinatpedepsirea lor insuficientã. Memoriul a fost semnat de Þurcanu ºi apropiaþii lui27,dar nu ºtim ce s-a întâmplat cu el sau dacã a ajuns undeva.

Þurcanu a plecat spre Gherla pe 16 august 1951 ºi s-a adaptat situaþiei gãsite lafaþa locului mai degrabã de nevoie, întrucât Popa �Þanu� controla tot ce se întâmplala etajul III al închisorii, unde aveau loc torturile. Popa beneficia de libertate demiºcare, îºi repartizase oamenii de încredere în diverse posturi administrative ºiavea deja o relaþie bine pusã la punct cu ofiþerii politici. De altfel, Avãdani a refuzat sãlucreze cu Þurcanu ºi cu informatorii propuºi de el dintre cei sosiþi de la Piteºti pentrucã îi ºtia deconspiraþi faþã de masa deþinuþilor, în ciuda faptului cã dosarul de informatorcare l-a însoþit de la Bucureºti îl recomanda ca pe cel mai bun. El i-a propus ºi luiSucigan sã acþioneze dupã o metodã nouã (discuþii împotriva regimului timp dedouã-trei luni urmate de demascare), dar i s-a dat de înþeles cã nu prezintã interes.Drept rãspuns, Þurcanu a cerut sã discute cu ºeful Serviciului Inspecþii! Vãzând cãnu are concursul ofiþerilor politici, s-a dus la directorul închisorii pentru a-i cere sãorganizeze o ºedinþã în care sã demaºte public comportamentele potrivnice regimului28.

A participat ºi aici la bãtãi, însã mai degrabã ocazional, realizând cã planurilemanipulatorilor s-au schimbat. Oprirea bãtãilor la Piteºti ºi lipsa concursuluiBiroului Inspecþii l-au pus probabil pe gânduri, pentru cã într-o discuþie avutã cuPopa la scurtã vreme dupã sosirea sa în Gherla i-a atras acestuia atenþia cã, dacã vorfi întrebaþi vreodatã despre acþiune, �sã ne sinucidem. Mai bine sã mori decât sãajungi un trãdãtor�, avertizându-l sã fie oricând pregãtit pentru asta, iar la sfârºitl-a ameninþat râzând: �Vezi sã nu te confund vreodatã cu Bogdanovici�29. Mai mult,s-a arãtat mirat cã torturile continuau în închisoare, întrucât la Piteºti o persoanãsuspusã i-a transmis cã acþiunea nu mai este bine vãzutã de regim, dar cã celor care auajutat regimul li se va gãsi altã întrebuinþare. Coincidenþã sau nu, în luna urmãtoaresosirii lui Þurcanu, Avãdani a dat ordin sã se opreascã bãtãile ºi la Gherla.

Schimbarea de atitudine a lui Þurcanu a fost sesizatã ºi de victimele sale: �Seobserva cã Þurcanu nu se mai simþea el însuºi, puternicul de la Piteºti, ca sã-ºiimpunã numai el puterea ºi voinþa, iar ceilalþi sã asculte de el. La Gherla, putereaºi voinþa erau împãrþite de-acum�30. În acelaºi timp, alþi deþinuþi afirmã cã laplecarea din Gherla el se lãuda cã se duce sã fie eliberat ºi sã primeascã gradul decolonel promis de autoritãþi31. A fost ridicat de la Gherla pe 19 decembrie 1951 ºidus la Jilava, unde se pare cã a stat pe tot parcursul anului 1952.

27. Ibidem, vol. 2, f. 478.28. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1, ff. 316-317.29. ***Memorialul ororii..., p. 180.30. Dumitru Bordeianu, op. cit., pp. 273-274.31. Interviu cu Emil Sebeºan, arhiva personalã a autorului.

255PERSONAJELE

Existã mai multe indicii conform cãrora Eugen Þurcanu a realizat cã situaþia saeste foarte gravã, chiar dacã acþionase în favoarea regimului. Ioan Cerbu l-a întâlnitîn luna mai ºi spune cã era resemnat în urma anchetei preliminare. În acelaºi timp,purta asupra lui mai multe pastile cu care avea de gând sã se sinucidã în caz depericol, dar acestea i-au fost confiscate în urma unei percheziþii. Gândul însã nu l-apãrãsit, ba chiar îi învãþa ºi pe alþii cum sã se sinucidã prin înfometare, fãrã sãanunþe administraþia cã au intrat în greva foamei, pentru a nu fi hrãniþi forþat32. Darconstanta cea mai importantã a comportamentului sãu în aceastã perioadã a fostnegarea cu încãpãþânare a oricãror motivaþii subversive pentru acþiunile sale, arãtândcu obstinaþie cã nu a fãcut nimic altceva decât sã urmeze indicaþiile primite de laoficialii regimului. Mai mult decât atât, referindu-se la victime, indicã scopul real:�neutralizarea lor din punct de vedere politic (de a nu mai duce activitate duºmãnoasãfaþã de regim) ºi în timp dacã ar fi putut sã ajungã la o atitudine prietenoasã faþã deregim, adicã, la locul unde ar fi muncit, sã facã cu bunãvoinþã�33.

Judecând dupã datarea declaraþiilor sale, a avut cel puþin trei anchete premergãtoareprocesului: cea preliminarã de la Jilava, la începutul anului 1952, o a doua în intervalulmartie-aprilie 1953 despre chestiuni generale ºi cea mai consistentã între martie ºi august1954, ultimele douã la Ploieºti. Ca dovadã a ataºamentului sãu real faþã de comunism,Þurcanu a fost singurul învinuit care a susþinut din primul pânã în ultimul momentfaptul cã acþiunea pe care a iniþiat-o ºi a condus-o în închisori a fost cinstitã faþã deregim, deºi putem intui cã a fost supus ºi el presiunilor. La un moment dat, a susþinutchiar cã nu ar fi ordonat nimãnui sã batã34, ci doar a utilizat �bãtaia nesistematicã�din ordinul lui Dumitrescu, Marina, Nemeº, Sepeanu ºi Mircea, combinatã cu altemetode de intimidare ca înjuratul, izolarea în poziþie, frecatul camerei etc. Lasfârºitul cercetãrilor, era suferind de gastroduodenitã cronicã ºi colecistitã cronicã35.

Comportamentul lui Þurcanu pe durata procesului rãmâne unul din misterele careîi înconjoarã existenþa. El a fost singurul care a refuzat sã semneze dovada de primirea citaþiei pentru cã nu recunoºtea acuzaþia de �acte pregãtitoare la crima de uneltirecontra securitãþii interne a RPR�, dar se pare în ultimul moment a acceptat sã joacerolul pe care i-l conferise Securitatea în proces, minþind cã întreaga acþiune, inclusivuciderea lui Alexandru Bogdanovici, s-a desfãºurat la ordinul lui Nicolae Cobâlaº36.

Personalitate complexã, Eugen Þurcanu a fost abil manevrat de adevãraþii dirijoriai acþiunii de la Piteºti, care i-au speculat la maximum setea de a se rãzbuna pe ceice l-au aruncat în închisoare. Dintr-un bãrbat cãsãtorit cu un copil mic acasã ºi cufrumoase perspective de carierã politicã, el s-a trezit cu o condamnare de ºapte anipentru vechi contacte cu tineretul legionar, astfel cã aceºtia au devenit principala saþintã, întocmai pe placul autoritãþilor comuniste. În acelaºi timp, ambiþia, orgoliul,

32. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953, f. 50v.33. ***Memorialul ororii..., p. 98.34. Deºi declaraþia poate fi realã, întrucât nu existã nicio indicaþie cã Þurcanu i-ar fi cerut

direct ºi fãrã ocoliºuri vreunui acolit sã aplice tortura, faptul era de la sine înþeles,sugerat sau chiar exemplificat, astfel încât responsabilitatea i-a aparþinut fãrã îndoialã.

35. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 6, f. 400.36. Ibidem, vol. 11, ff. 122-123.


lipsa de scrupule ºi cruzimea patologicã l-au recomandat pentru a conduce torturile.Þurcanu era nu doar inteligent, ci ºi un bun psiholog, fiindcã ºtia cum sã levorbeascã victimelor sale. Pe Aurel Viºovan l-a ameninþat cã îi pregãteºte cevaspecial, astfel cã acesta a trãit cu spaima în suflet pe tot parcursul bãtãilor. Altuia,pe care îl vãzuse mai firav ºi mai uºor de speriat (era filosof ca formaþie), i-a spuscã de el nu se va atinge, întrucât va ceda de unul singur, lucru care avea sã seîntâmple întocmai dupã ce a asistat la torturile colegilor sãi37.

Puterea sa de fascinaþie acþiona ºi dupã ani de zile, când era deja executat: DanDumitrescu ºi Aristotel Popescu erau atât de îngroziþi de ideea cã Þurcanu ar putea sãaparã în celulele lor de la Jilava pentru a relua bãtãile, încât îi denunþau fãrã încetarepe toþi deþinuþii ori gardienii care nu aveau o comportare adecvatã. Demenþa i-aîmpins pânã la a refuza pâinea lãsatã pentru ei la toaletã de vecinii de celulã38,fiindcã nu puteau accepta ideea cã Þurcanu murise ºi suspectau permanent cã erausupuºi unor încercãri.

Printre deþinuþi a circulat zvonul cã Eugen Þurcanu s-ar fi cãit înainte demoarte. Octavian Tomuþa susþine cã s-a întâlnit cu un preot care a stat în celulã cuun Þurcanu �abãtut, era frãmântat, era un amestec de resemnare ºi disperare�. Ell-a întrebat dacã Dumnezeu poate ierta �crime multe ºi grele�, iar Nicolae Itulpretinde cã l-a auzit în Jilava strigând de la un geam: �Mã bãieþi, mã, aiciÞurcanu! Vã rog sã spuneþi tuturor cã-mi pare rãu de toate crimele ºi de tot rãulpe care l-am fãcut ºi sã mã ierte, dacã pot!�39. Faptul este aproape imposibil deconfirmat sau de infirmat astãzi. Þurcanu a fost executat, conform actelor oficiale,pe 17 decembrie 1954.

Gheorghe Bâgu i-a vizitat familia dupã eliberarea din închisoare ºi a vãzut-o pe fiicalui Eugen cântând la pian. Mult mai târziu, cumnatul lui Þurcanu i-a spus cã fataeste complexatã ºi timoratã pentru cã auzea la Radio Europa Liberã ce a fãcut tatãl ei:�Cum, unchiule, eu sunt fiica celui mai mare criminal?� � ºi izbucnea în hohotede plâns ºi þipete. Dupã ce a absolvit Facultatea de Medicinã, s-a cãsãtorit ºi aplecat în Germania. Soþia lui Þurcanu s-a recãsãtorit40, aparent înainte de moartea lui41.

M-a apucat mila ºi de Þurcanu, el fiind de fapt o nefericitã victimã a unor manevrediabolice. Un tânãr inteligent ca el cum putuse oare sã se angajeze într-o lucrare atât desatanicã? Numai orgoliul, setea de putere ºi lipsa de discernãmânt putuserã sã-l ducãîn cea mai adâncã prãpastie a pierzaniei. [...] Dacã Nicolski nu l-ar fi ademenit ºi nul-ar fi minþit, Þurcanu nu s-ar fi angajat sã facã ceea ce a fãcut.42

37. Aurel Viºovan, op. cit., p. 56.38. Pentru o descriere a comportamentului celor douã creiere spãlate la Jilava, vezi Marcel

Petriºor, Memorii II: Secretul Fortului 13. Reeducãri ºi execuþii, Editura Timpul, Iaºi,1994, passim.

39. ***Memorialul ororii..., pp. 829-830.40. Gheorghe Bâgu, Mãrturisiri din perioada comunistã..., pp. 17-18.41. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 11, passim.42. Dumitru Bordeianu, op. cit., pp. 278-279.

257PERSONAJELE

Octavian Voinea

Nãscut la 23 aprilie 1922 în Panciu, judeþul Vrancea, Octavian Voinea a fost ºefulstudenþilor membri ai Serviciului de Informaþii al Miºcãrii Legionare din România,motiv pentru care a primit o condamnare foarte mare în procesul din 1949 (25 deani muncã silnicã) ºi a fost una din þintele predilecte ale lui Þurcanu în torturile de laPiteºti. Legãturile sale cu Miºcarea Legionarã îºi aveau originile în familie, tatãlsãu fiind un cunoscut legionar, iar fratele Jean a fost unul din liderii miºcãrii derezistenþã armatã din Vrancea. Voinea a intrat în ºcoala de ofiþeri de geniu în 1940ºi a luptat în al Doilea Rãzboi Mondial în Ungaria, unde a fost ºi rãnit1.

A fost arestat la 15 mai 1948 ca student la Facultatea de Construcþii din Bucureºti.Dupã anchetã a stârnit discuþii aprinse printre colegi, acuzându-l pe Decebal Andrei (cucare era în conflict) cã a colaborat cu Securitatea ºi a determinat arestãrile în masã, darunii dintre ei cred cã fãcea acest lucru doar ca �sã aplaneze oarecum acuzaþiile ce i s-arfi putut aduce deoarece era unul dintre primi arestaþi�2. Voinea a fost unul dintre primiistudenþi care au ajuns la Piteºti, împreunã cu lotul de la Facultatea de MedicinãBucureºti ºi lotul Constantin Opriºan, în februarie 1949. Fiind ºef de lot, a fãcut partedin vârfurile izolate dupã introducerea restricþiilor din închisoare în iunie 1949.

Octavian Voinea a intrat în demascãri de la sfârºitul lunii iunie 1950 la camera2-subsol, unde a fost tras de limbã de mai mulþi informatori ºi s-a contrazis cuVirgil Bordeianu, care propusese camerei sã accepte �reeducarea�. La mijlocul luniioctombrie a fost mutat la camera 4-spital, unde Þurcanu l-a torturat inclusiv pentruacest lucru, timp de peste o lunã3:

Acolo a fost bãtut unul dintre cei mai chinuiþi studenþi, deºi el terminase, era inginer �Voinea Octavian; a fost cãlcat în picioare, omorât, aruncatã apã � vreo trei sãptãmâni.

1. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 2, ff. 2-3.2. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 2, f. 48.3. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 2, ff. 89, 91


ªi pe noi, care eram în aºteptare, ne þineau pe prici ºi din când în când câte unul ieºea, eraconsiderat reeducat ºi era chemat altul la rând. ªtiam cã o sã-mi vinã rândul � am trãit ogroazã vecinã cu nebunia, însã, când am vãzut cât rezistã Voinea Octavian, pe care l-au pussã-ºi mãnânce fecalele, sã-ºi bea urina, sã doarmã pe mozaic, sã mãnânce din gamelã cummãnâncã porcii din troacã � au fost niºte chinuri de neimaginat �, ºi alþii, ºi alþii...4.

Prima loviturã încasatã a fost un pumn din partea lui Þurcanu, care l-a lãsat fãrãcâþiva dinþi, dupã care ceilalþi au sãrit pe el pentru cã �murdãrea camera� cusângele. Imobilizat, a fost lovit pe rând de toþi agresorii ca un sac de box, a fostbãtut cu cozile de la mãturã peste tãlpi, apoi peste picioare pânã la fese. A fost pussã batã pasul pe loc pe o cârpã udã, ca sã-ºi dezumfle tãlpile, iar când încetinearitmul, era lovit cu o bâtã peste cap, care i s-a umplut de cucuie. Neputând sãmãnânce în primele zile dupã începerea torturilor, i s-a turnat mâncarea fierbinte pe gât.Într-una din zile Þurcanu le-a dat ordin agresorilor sã-l imobilizeze ºi sã-i introducão daltã de fier în gurã, care sã îl împiedice sã o închidã, dupã care l-a forþat pe altstudent: �Sã-i bagi p..a în gurã ca sã se vindece pentru totdeauna de a mai vorbiîmpotriva clasei muncitoare ºi a poporului muncitor! [...] Sã vadã toatã lumea cumlegionarii ºi-au înghiþit p..a unii la alþii!�5. Þurcanu l-a ameninþat cu moartea ca sãnu le spunã nimic ofiþerilor care vor veni într-o inspecþie: �5 ani în plus pentrucrimã, pentru a apãra secretul acestei acþiuni în faþa organelor de stat, nu conteazã�6.

În cele din urmã Voinea a cedat ºi a fost folosit ca informator (remarcat deÞurcanu ca unul dintre cei mai activi) ºi agresor. Pentru a se convinge cã îi varespecta ordinele, Þurcanu l-a forþat sã îºi loveascã un prieten, pe Nicolae Cojocaru7.Urmele lãsate de torturile la care fusese supus nu au fost doar de naturã psihicã,determinând o colaborare freneticã, ci ºi fizice: de pe 9 mai ºi pânã la plecarea dinPiteºti a fost internat la infirmerie, iar la o lunã dupã sosirea la Gherla tratamentula trebuit reluat, deºi iniþial fusese scos la muncã în atelierul de tâmplãrie. Revenirealui Voinea s-a fãcut treptat, pe mãsurã ce nu a mai fost supus presiunilor agresorilor(mai ales dupã ridicarea lor de la Gherla), dar nu a fost de duratã fiindcã în varaanului 1953 a fost dus la Râmnicu Sãrat pentru a fi anchetat.

Voinea este singurul membru al lotului care a lãsat mãrturie despre regimul la carea fost supus în aceastã perioadã: era obligat sã stea în ºezut pe pat, cu mâinile pe genunchiºi cu ochii þintã la becul de deasupra uºii, nu avea hârtie igienicã sau apã, fiind nevoitsã foloseascã petece de cãptuºealã ale hainei, pânã a ajuns aproape dezbrãcat. La duºera scos doar o datã la trei-patru sãptãmâni, legat la ochi ºi gol, indiferent de anotimp.Cei doi anchetatori aveau roluri diferite, unul îi spunea ce trebuie sã declare în scris, iaral doilea îi punea apoi întrebãri. Când a refuzat sã recite varianta Securitãþii, a fost bãtutla tãlpi ºi i s-au strâns degetele cu cleºtele8, forþându-l din nou sã cedeze. Voineapretinde cã anchetatorul i-a descris în amãnunt ce se va întâmpla cu lotul lui:

4. Relatare Octavian Tomuþa, apud Ilie Bãdescu (coord.), Grupul de cercetare �Rezistenþala comunism�.

5. Mãrturia lui Octavian Voinea redactatã de Gheorghe Andreica, op. cit., p. 84.6. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 3, f. 84.7. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 2, f. 95; Ibidem, vol. 4, f. 388.8. Mãrturia lui Octavian Voinea redactatã de Gheorghe Andreica, op. cit., pp. 152-153; 157-158.

259PERSONAJELE

Nu veþi fi eroi, aºa cum vã sunt principiile. Veþi fi niºte ticãloºi mascaþi, departe deorice virtute. Nu veþi muri decât atunci când vrem noi. Întâi vã vom transforma înmonºtri... Apoi vã vom obliga � prin metodele noastre � sã declaraþi numai ce vremnoi. Aceste declaraþii smulse cu cleºtele înroºit în foc le vom pãstra ca mãrturii, ca actepentru arhivã, dupã care se va scrie istoria9.

Nu a reuºit sã îºi revinã pe durata procesului, fiind probabil sub imperiulspaimei ºi al revoltei cã este judecat în ciuda suferinþelor îndurate, ºi a izbucnitîmpotriva unuia din martori, Octavian Tomuþa:

Tavi Voinea, cum m-am uitat la el, a ºi sãrit în picioare � am crezut cã e o regizare �ºi a spus: �Domnule preºedinte, banditul ãsta nu are ce cãuta între martorii acuzãrii.El trebuie sã fie aici, lângã mine. Sã dea socotealã de crimele pe care le-a fãcut!�. Amrãmas descumpãnit. Mã gândeam atunci cã e vorba de o regie. ªi mã întreabã pre-ºedintele: �Ei, ce zici?�. ªi eu am spus: �Domnule preºedinte, eu sunt de-adreptul indignat ºi consternat cã victima cea mai chinuitã e în proces alãturi de cãlãiicei mai sãlbatici. Voinea Octavian a fost omorât de mai multe ori, a fost cãlcat înpicioare, i s-au aruncat gãleþi cu apã ca sã-ºi revinã. Sãptãmâni întregi eram pe prici ºimã uitam cum îl chinuie ºi nu ºtiam cum rezistã atâta. Omul ãsta sã fie alãturi desãlbaticii lui torþionari? Mi se pare de-a dreptul revoltãtor�. ªi voiam sã spun acelaºilucru ºi despre Cornel Pop, dar m-a oprit. M-au pus sã-mi semnez declaraþiile ºi amieºit. Tavi Voinea s-a uitat la mine puþin ruºinat. Tot timpul m-a chinuit ideea ce l-adeterminat pe acest om � a fost din proprie iniþiativã sau a fost pus sã spunã toate astea?Mai târziu, la moartea unui prieten � doctorul Dãnilã Mihai �, l-am reîntâlnit pe TaviVoinea. ªi-a cerut iertare, iar eu i-am spus: �Te-am iertat de atunci, dar ce te-adeterminat � cãci tot ce ai spus era o minciunã?�. �ªtiu, dar aº fi vrut sã aduc pe toatãlumea acolo, pe cât mai mulþi � eram înnebunit �, poate în felul ãsta nu ne condamnau.�10

Voinea a fost condamnat la moarte, dar pãstrat în viaþã pentru a depune mãrturieîn procesul �Negulescu Valeriu ºi alþii�; ulterior pedeapsa i s-a comutat în muncãsilnicã pe viaþã, iar în 1963 a fost transformatã în 25 de ani muncã silnicã. Dupãterminarea anchetei era suferind de enteritã cronicã ºi colitã neceroasã11. ªi-aexecutat restul detenþiei la Jilava ºi Aiud ºi, scãpat de presiunile constante, a începutsã-ºi revinã pe poziþii de împotrivire faþã de regim. A refuzat sã participe lareeducarea din Aiud, astfel cã a fost printre ultimii eliberaþi din închisoare, la 1 august1964. La sfârºitul anului a fost repartizat în muncã la Întreprinderea de Canal ºiApã Bucureºti, ca desenator tehnic, dar a avut surpriza sã se întâlneascã acolo cuMiºu Dulgheru, fostul ºef al Direcþiei Anchete Penale din Securitate, care a refuzatsã-l angajeze, pretextând cã nu are posturi12. Octavian Voinea a fost urmãrit pânã lacãderea regimului comunist, fiind semnalat în numeroase rânduri cu poziþii �duºmãnoase�.

9. Ibidem, p. 161.10. Relatare Octavian Tomuþa, apud Ilie Bãdescu (coord.), Grupul de cercetare �Rezistenþa

la comunism�.11. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 17, f. 47.12. Mãrturia lui Octavian Voinea redactatã de Gheorghe Andreica, op. cit., pp. 285-286.


Rolul administraþiei

Nicio acþiune de proporþiile ºi complexitatea celei de la Piteºti nu putea fi conceputã ºipusã în practicã de simpli deþinuþi politici fãrã aprobarea ºi îndrumarea organelor deSecuritate ºi a administraþiei penitenciarului. Este suficient sã amintim faptul cã regimulde detenþie prevedea supravegherea permanentã a deþinuþilor, care nu aveau voie în unelelocuri ºi perioade nici mãcar sã stea întinºi în paturi ori sã priveascã pe fereastrã peparcursul zilei, fãrã sã fie imediat pedepsiþi de gardienii care se plimbau pe culoare înpermanenþã; cu atât mai puþin puteau avea loc violenþe atroce în camere fãrã ca cineva sãaudã sau sã vadã ce se petrece. Nu încape nicio îndoialã cã administraþia nu doar cã apermis, ci a ºi încurajat tortura în închisori din simplul motiv cã îi servea interesele: pede o parte obþinea informaþii suplimentare pe baza cãrora opera noi arestãri, pe dealta, participa în mod discret la înãbuºirea celor mai vehemente voci contestatoare.

Atunci când intervenea, administraþia închisorilor o fãcea doar pentru a sprijinigrupurile de agresori ºi deseori participa ea însãºi la pedepsirea victimelor. Intervenþiaviolentã directã a gardienilor ºi a directorului Alexandru Dumitrescu s-a limitat însãnumai la perioada de început a �demascãrilor�, în decembrie 1949, întrucât regimul ºi-adat seama cã procedând astfel, arãta clar cã acþiunea îi aparþine. Cum conspirativitateaera unul din obiectivele principale, s-a renunþat repede la astfel de intervenþii ºi totul afost lãsat la mâna lui Eugen Þurcanu. Pe de altã parte, toate probele aratã cã el nu lucrade unul singur, ci avea aprobarea ºi indicaþiile ofiþerului politic din închisoare (Ion Marina,urmat de Mircea Mihai), care la rândul lui cerea indicaþii de la Serviciul Operativ/Inspecþiidin Bucureºti. Acesta este nodul central al implicãrii administraþiei în acþiunea Piteºti.

Înfiinþatã la începutul lui 1949 cu scopul de a coordona activitatea informativãdin penitenciare, Serviciul Operativ îºi avea modelul în experienþa represivã sovieticã,unde practica era introdusã �de multã vreme�1, dupã cum a mãrturisit chiarGheorghe Pintilie. Iniþiativa era ceva mai veche: încã de la înfiinþarea Securitãþii lasfârºitul lui august 1948 exista o direcþie însãrcinatã cu contrainformaþiile înpenitenciare � Direcþia a III-a, condusã de Coman Stoilescu2. La sfârºitul anului

1. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, f. 40v. A se vedeaºi documentul publicat în Dumitru Lãcãtuºu, Alin Mureºan (eds.), op. cit., pp. 205-244.

2. CNSAS, Securitatea. Structuri-cadre. Obiective ºi metode. Vol. I (1948-1967),coordonator: Florica Dobre, autori: Florian Banu, Theodor Bãrbulescu, Camelia

Capitolul IV

Administraþia

261ADMINISTRAÞIA

(coincidenþã sau nu, exact momentul începutului �reeducãrii� de la Suceava),Alexandru Nicolschi i-a cerut lui Stoilescu sã-ºi organizeze direcþia cu oamenii pecare îi are ca sã supravegheze informativ personalul DGP ºi închisorile din þarã. În celedin urmã pentru aceastã muncã a fost ales colonelul Iosif Nemeº, iar Serviciul a luatfiinþã în luna martie 1949. Din pãcate informaþiile despre funcþionarea ServiciuluiOperativ nu sunt numeroase, dar ºtim cã Nemeº lucra cu un aparat de 12-14 referenþitrimiºi la închisorile principale3: printre acestea se numãrau ºi Suceava (unde a fostrepartizat Mihai Stângã), Piteºti (Ion Marina) ºi Gherla (Dezideriu Iacob).

Ca director al penitenciarului Oradea, Iosif Nemeº (1945-1949) îºi crease oreþea proprie de informatori, ceea ce pare sã-i fi determinat numirea în frunteanoului serviciu, de îndatã ce Securitatea a decis exploatarea informativã a deþinuþilor.La ºedinþa de investire în funcþie au luat parte Gheorghe Pintilie, AlexandruNicolschi, Voicu Daciu (directorul DGP) ºi Marin Jianu, care i-a comunicat cãschema personalului este deja fãcutã ºi transmisã închisorilor. Referenþilor le erarepartizat un birou separat dotat cu telefon, pentru a înlesni comunicarea secretã cuBucureºtiul, dar Nemeº a aflat abia peste câteva zile care era scopul lor, dintr-odiscuþie privatã cu Pintilie: informaþii despre viaþa din închisoare, ce nu au declaratdeþinuþii la anchetã, ce legãturi au, dacã administraþia îi sprijinã etc4. Fiind oactivitate strict secretã, detaliile nu trebuiau cunoscute nici mãcar de directoriiînchisorilor, iar legãtura lui Nemeº cu conducerea Securitãþii se fãcea prin colonelulGavrilã Birtaº (directorul Direcþiei I Informaþii Interne).

Serviciul Operativ a funcþionat însã fãrã un regulament de funcþionare (dealtfel, nu l-a avut nici sub conducerea lui Tudor Sepeanu), ghidându-se dupãindicaþii verbale. La fel a procedat ºi Iosif Nemeº cu subalternii sãi din închisori,cãrora nu le dãdea ordine scrise, ci se mulþumea cu discuþiile private avute pedurata vizitelor în þarã. Puterile primite erau considerabile: avea dreptul sã intre încelule când dorea ºi sã aplice anumit regim deþinuþilor sau sã cearã transferul lor,chiar peste autoritatea directorului DGP5. Noul director al DGP, Ion Baciu, careprobabil nu fusese pus la curent cu acþiunea violentã, a intrat în conflict cu Nemeººi i-a reproºat faptul cã subordonaþii lui desfãºoarã activitate dupã programul deînchidere6 ºi transferã deþinuþi fãrã aprobarea direcþiunii. Când a adus la cunoºtinþalui Marin Jianu aceste lucruri, precum ºi obiceiul lui Nemeº de a se prezenta beatîn inspecþii, Baciu a fost muºtruluit de ministrul adjunct, care i-a cerut �sã nu mãmai bag în problemele lor cã ei sunt organ de Securitate ºi ca atare primeºtedirective de la Dir. G-lã Securitãþi�. Nemeº însuºi s-a înfuriat ºi s-a lãudat cã nu dã

Ivan Duicã, Liviu Þãranu, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2006, p. X (în continuare,CNSAS, Securitatea...)

3. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, ff. 36v-37v.4. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, f. 6.5. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, f. 269.6. �Închiderea� era momentul serii în care celulele erau încuiate de cãtre gardieni, iar

regulamentul prevedea cã nimeni nu mai are voie sã intre sau sã iasã din ele pânã la�deschiderea� de dimineaþã. În realitate însã, în perioada demascãrilor ºi aceastãregulã a fost încãlcatã în mod curent atât de cãtre agresori, cât ºi de cãtre administraþie.


socotealã nimãnui decât lui Gheorghe Pintilie7. Cu toate cã era plecat pe terenaproape toatã luna ºi sub conducerea sa au debutat violenþele în Piteºti, Nemeº nua reuºit sã-ºi mulþumeascã ºefii cu activitatea sa ºi a fost înlãturat din funcþie în mai1950, probabil ºi din cauza pregãtirii mediocre a referenþilor.

Miºcarea s-a pregãtit încã din luna ianuarie, când Pintilie l-a instruit pe TudorSepeanu, la acea vreme Directorul Securitãþii Capitalei, sã organizeze o ºcoalã de ofiþeripolitici, cu care apoi sã lucreze în locul referenþilor lui Nemeº. Redactarea planului demuncã i-a revenit lui Sepeanu, dar s-a fãcut în funcþie de cerinþele directorului Securitãþii,care i-a cerut �a scoate la ivealã toate crimele, delictele ºi legãturile pe care deþinuþiile ascunseserã organelor de cercetãri�, �legãturile ºi intenþiile deþinuþilor pentru viitor�,dar ºi �legãturile lor cu cei din afarã�, abia în paralel urmãrindu-se �supravegherea�activitãþii aparatului administrativ al penitenciarelor pentru a nu deveni un agent aldeþinuþilor8. Mutarea accentului dinspre personalul administrativ spre deþinuþi a fost oconsecinþã directã a notelor care începeau sã vinã dinspre Piteºti dupã primele torturi.

Pintilie nu s-a rezumat la a-i trasa obiectivele lui Sepeanu, ci l-a învãþat cum sãrecruteze informatori ºi ce avantaje sã le ofere: îmbunãtãþirea condiþiilor de viaþã înînchisoare, crearea perspectivelor pentru reducerea pedepsei, crearea unor �diversiuni�între deþinuþi cu concepþii asemãnãtoare9. Toate acestea au fost dezvoltate ºi transmisemai departe de Sepeanu viitorilor subordonaþi în cadrul ºcolii de calificare pe carea condus-o între februarie-aprilie 1950. Serviciul Operativ a devenit Serviciul Inspecþiiºi Control, iar cei mai buni absolvenþi ai ei au fost repartizaþi în închisorile cele maiactive din punctul de vedere al informaþiilor trimise la Bucureºti. Astfel, la Piteºtia fost repartizat Mircea Mihai, iar la Gherla a fost trimis Gheorghe Sucigan.

Deºi este foarte posibil ca echipele de agresori ºi îndeosebi Þurcanu ºi Popa sãnu fi informat în totalitate ofiþerii politici despre ce se întâmpla în camere, de teamãsã nu îi sperie prin gravitatea bãtãilor, nu încape îndoialã cã fiecare val nou deviolenþe (inclusiv primele, dupã cum am vãzut deja) au fost comandate sau cel puþinaprobate de Iosif Nemeº ºi Tudor Sepeanu. La fel de clar este cã aceºtia raportaula rândul lor conducerii Securitãþii cã deþinuþii se bat între ei, dupã cum ºi faptul cãau existat mai multe decese, dar nici Pintilie, nici Nicolschi ori Jianu nu au fãcutabsolut nimic pentru a opri aceastã practicã. Mai mulþi oficiali ai Securitãþii ºi aiDGP au vizitat celulele în care se tortura ºi au vãzut urmele violenþelor pe victime(inclusiv Epaminonda Tomorug, ºeful Serviciului Medical din DGP), dar cei careerau la curent cu acþiunea râdeau, iar cei care nu ºtiau nimic concret fie se uitau în altãparte, ignorând realitatea, fie trimiteau rapoarte conducerii DGP, ignorate de aceasta10.

Materialul documentar aflat la dispoziþie ne permite sã alcãtuim schema responsa-bilitãþilor organelor de stat în ceea ce priveºte acþiunea violentã cu destul de multã

7. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, f. 88; ANIC, fond CC al PCR, SecþiaAdministrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, f. 270.

8. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, f. 37v.9. Tudor Sepeanu susþine cã la acest capitol Pintilie nu a intrat în detalii, ci l-a lãsat sã

se orienteze la faþa locului. Pentru descrierea detaliatã a indicaþiilor lui GheorghePintilie, a se vedea Dumitru Lãcãtuºu, Alin Mureºan (eds.), op. cit., pp. 196-279.


263ADMINISTRAÞIA

precizie. Desigur, ea nu este completã, dar respectã principalele nivele de putere,precum ºi personajele cele mai importante implicate, cu grade de vinovãþii diferite.Întrucât prima grijã era conspirativitatea acþiunii, Securitatea s-a asigurat cã existão relaþie invers proporþionalã între gradul de implicare ºi de cunoaºtere a acþiuniiviolente ºi gradul de vinovãþie. Astfel, deºi ofiþerii politici ºi gardienii erau cei carese loveau zilnic de problemele demascãrilor, ei funcþionau la ordinele superiorilor ºichiar dacã ar fi vrut sã se împotriveascã, nu aveau mari ºanse de reuºitã (ceea ce nuînseamnã neapãrat cã dorinþa de împotrivire a existat). Directorii închisorilor aveau,pe hârtie, responsabilitatea a ceea ce se petrece în instituþia pe care o conduceau,dar în practicã deciziile luate de cãtre Securitate erau aplicate chiar dacã încãlcauregulamentul de funcþionare al DGP. Relaþiile dintre diferitele nivele de putere erauinfluenþate ºi de simpatiile sau antipatiile personale ºi sufereau modificãri în timp,dupã cum ºi cunoºtinþele unor personaje (ca directorul Dumitrescu, de pildã) variau înfuncþie de interesele Securitãþii. Prin urmare, deºi nu este nici rigidã, nici exhaustivã,pe o scarã ierarhicã descrescãtoare, vinovãþiile se împart dupã cum urmeazã:

Desigur, personajele prezentate în acest capitol nu sunt toate cele care erau lacurent cu acþiunea ºi au protejat-o sau au profitat de pe urma ei. Dupã cum arezultat deja din capitolele anterioare, Coman Stoilescu, Gavrilã Birtaº, MarinConstantinescu, Ion Baciu, Epaminonda Tomorug ºi alþi câþiva ºtiau cã în închisorise bate ºi se obþin informaþii de la deþinuþi, deºi mulþi dintre ei aveau doar cunoºtinþeparþiale asupra acþiunii. Implicaþi au fost toþi ofiþerii politici din închisorile în careea s-a extins: Mircea Mihai, Marin Iagãru, Constantin Avãdani, Toma Chirion,Augustin ªleam, Ion Iordache, dar ºi majoritatea gardienilor din Piteºti ºi Gherla.

Dar legea tãcerii a funcþionat, pentru cã toþi ºtiau cã demascãrile se desfãºoarãcu aprobarea conducãtorilor Securitãþii ºi servea regimul, iar bãtãile nu erau deloco metodã rar întâlnitã în acei primi ani de existenþã a organului represiv. Totuºi, amselectat persoanele al cãror aport în conceperea ºi dezvoltarea demascãrilor a fostesenþial ºi despre care am reuºit sã identificãm date biografice semnificative.


Gheorghe Pintilie

Eminenþa cenuºie a întregii acþiuni ºi dovada incontestabilã cã ea a fost comandatãºi aplicatã de la cele mai înalte nivele ale conducerii Securitãþii, Gheorghe Pintilieeste în continuare un personaj enigmatic. Informaþiile cunoscute despre el suntinvers proporþionale cu responsabilitatea pe care o are pentru toate acþiunilerepresive din primii ani ai regimului comunist. Explicaþia este dublã: pe de oparte, agenþii serviciilor secrete sovietice erau de regulã bine conspiraþi ºi îºiasumau o identitate falsã. Pe de altã parte, fiind cel mai important lider al Securitãþii,nu avea superiori care sã îi poatã întocmi un dosar profesional din care sã avemconfirmarea unor minime date biografice.

Primele semne de întrebare se ridicã asupra numelui real ºi a cetãþeniei celuicare s-a nãscut la 9 noiembrie 1902 în Tiraspol. Circulã mai multe variante aleprenumelui sãu: Pintilie, Pantelei sau Timofei Bodnarenko. Dupã toate probabilitãþile,era ucrainean sau basarabean de origine rusã. Articolele de propagandã din epocãsusþin cã a luat parte la Revoluþia bolºevicã pe când avea doar 14 ani, dar informaþiapare cel puþin îndoielnicã. Mult mai credibile sunt legãturile pe care le-a avut cusecþia NKVD din Tiraspol la mijlocul anilor �20, în cadrul cãrora ar fi funcþionatca agent rezident. Din aceastã poziþie a fost trimis cu misiuni ilegale de agitaþie înRomânia în 1928, perioadã în care a început sã se legitimeze cu documente false penumele Gheorghe Pintilie.

Experienþa din cadrul NKDV l-a recomandat pentru poziþia de responsabil cucontrainformaþiile în cadrul PCR ºi s-a ocupat cu identificarea ºi înlãturareainformatorilor Siguranþei, atât în libertate, cât ºi dupã condamnarea pentru activitateacomunistã. În închisoare a devenit un apropiat al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, pecare l-a ajutat dupã 23 august 1944 în lupta împotriva opozanþilor din partid.Printre victimele lui se numãrã foºtii lideri ai partidului, ªtefan Foriº ºi LucreþiuPãtrãºcanu. În perioada 1945-1948 a fost ºeful Secþiei Administrative (Organizatorice)din cadrul PCR ºi a supravegheat infiltrarea agenþilor comuniºti în structurile încãdemocrate ale Ministerului de Interne. În paralel, a fost numit adjunctul ºefuluiDirectoratului Exterior al serviciilor secrete sovietice, sub coordonarea cãruia aconceput naºterea Securitãþii. A fost numit directorul ei general la 28 august 1948,dupã ce cu câteva luni înainte fusese ales deputat de Ialomiþa în Marea AdunareNaþionalã. Împreunã cu funcþia de lider al Securitãþii a primit gradul de general-lo-cotenent1.

Implicarea în acþiunea de la Piteºti este indicatã, chiar dacã pe alocuri doarparþial, de aproape toþi cei cãrora le-a dat ordine pentru organizarea munciiinformative în penitenciare: Iosif Nemeº, Tudor Sepeanu, Gavrilã Birtaº. Toate

1. Marius Oprea, op. cit., pp. 556-557; CNSAS, Securitatea..., vol. I, pp. 705-706.

265ADMINISTRAÞIA

acestea au stânjenit Securitatea în anchetele din anii 1953-1954, care a fost nevoitãsã îi anonimizeze numele în unele declaraþii ºi sã nu aminteascã nimic despre rolul luiîn procesele demascãrilor. Birtaº susþine cã Pintilie nu doar cã ºtia ce se întâmplãîn Piteºti, ci cã i-a ordonat mai multe acþiuni de �diversiune� în rândul deþinuþilor:

Menþionez cu tãrie cã aceastã linie adicã de a sparge unitatea legionarilor din penitenciarea fost linia trasatã dela conducere, eu personal primind aceastã linie dela ministru adj.Pintilie. [...] ªtiam ºi ºtia ºi conducerea Direcþi Generale a Securitãþii adicã g-ralNicolschi ºi ministru adj. Pintilie cã atunci când am sosit în penitenciare noui loturi delegionari condamnaþi au fost luaþi în primire de cei �reeducaþi�, adicã s-au bãtut întreei pentru a declara ce n-au declarat la anchetã în legãturã cu faptele lor ºi cu alte faptece ei le cunoºteau2.

Practic, Gheorghe Pintilie a (co)ordonat fiecare etapã a acþiunii: de la formareaServiciului Operativ în martie 1949 pânã la încetarea violenþelor la sfârºitul lui1951, toate s-au desfãºurat la ordinul lui direct. La ºedinþa de înfiinþare a ServiciuluiOperativ i-a explicat lui Nemeº în detaliu ce informaþii intereseazã organele destat: atmosfera din închisori, datele nedeclarate în anchete, legãturile din interiorulºi exteriorul penitenciarului, favorurile fãcute de administraþie deþinuþilor etc. Maitârziu, tot el l-a însãrcinat pe Tudor Sepeanu cu reorganizarea serviciului ºi i-aexpus pe larg felul în care sã facã pregãtirea noilor ofiþeri, precum ºi condiþiile deconspirativitate care li se vor oferi. Informaþiile despre personalul DGP au fosttrecute în plan secund în primele luni, ca sã nu producã tulburare între cei carefuncþionau ca unelte ale regimului. De altfel, acesta era pentru ºeful Securitãþiidoar un �alt obiectiv�, accentul cãzând pe deþinuþii politici3.

�Reeducarea� din Suceava nu a fost aprobatã de regim, dar ea a oferit prilejulrecrutãrii mai multor informatori din rândul deþinuþilor, activitate încuviinþatã deGheorghe Pintilie. El a fost þinut la curent pânã în cele mai mici amãnunte prin maimulte canale, inclusiv printr-un raport lunar întocmit de ºeful Serviciului Operativ/Inspecþii. Pintilie ºtia de planul de evadare a lui Nuti Pãtrãºcanu din februarie 1950 ºia aflat de sinuciderea lui Gheorghe ªerban înaintea lui Nemeº. Pe deasupra, materialulcare rezulta din demascãri îi era predat direct, cel puþin pânã în iulie 19504.

Pintilie a avut grijã ca amestecul lui sã fie cât mai discret ºi s-a ferit sã dea ordinescrise, speculând poziþiile ingrate ale celor care lucrau sub comanda sa: pe TudorSepeanu l-a ºantajat cu proaspãta excludere din partid ºi l-a determinat astfel sã comitãexcese de zel în muncã, într-un soi de penitenþã pentru problemele pe care le avea ladosar. Toate indicaþiile pe care i le-a dat au fost verbale, iar Serviciul Operativ/Inspecþiia funcþionat fãrã regulament pânã în iulie 1951, ceea ce a permis comiterea ilegalitãþilor,cu atât mai mult cu cât directorii ei, deºi pe hârtie erau încadraþi în DGP, înrealitate rãspundeau direct de Pintilie. El le-a creat însã toate condiþiile necesare ºi

2. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 3, ff. 6v-7v.3. Ibidem, ff. 38v-41; Ibidem, vol. 10, ff. 6, 36.4. Ibidem, vol. 1, f. 53; Ibidem, vol. 3, f. 90v; Ibidem, vol. 10, ff. 11, 47; ANIC, fond

CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, f. 50.


a aprobat libera circulaþie a ofiþerilor politici în interiorul închisorilor la cerereaexpresã a lui Nemeº, ca o derogare de la un ordin scris semnat de Marin Jianu5.

Încetarea violenþelor ºi anchetarea declaraþiilor lui Vintilã Vais au avut deasemenea aprobarea lui Gheorghe Pintilie. Alexandru Roºianu (ºeful ServiciuluiInspecþii dupã înlãturarea lui Sepeanu), nefiind probabil instruit la fel ca predecesoriisãi, a cerut printr-un raport oprirea bãtãilor ºi anchetarea celor care s-au fãcutvinovaþi de moartea a 7-8 deþinuþi. ªeful Securitãþii a fost þinut apoi la curent înpermanenþã cu desfãºurarea cercetãrilor, inclusiv cu implicarea ofiþerilor din structurileMinisterului de Interne. E de presupus însã cã acest lucru s-a petrecut doar pânã în1952, când a fost înlãturat din funcþie. Cu toate acestea, în martie 1954 numele luiPintilie era anonimizat în declaraþiile lui Tudor Sepeanu care îl incriminau în moddirect ºi nu a fost adus niciodatã în faþa justiþiei6.

De numele lui Gheorghe Pintilie se leagã toate acþiunile represive ale regimuluiDej, inclusiv internarea deþinuþilor ºi a opozanþilor regimului în coloniile de muncãde la Canal. Membru al Comitetului Central al PCR (11 iunie 1948 � 28 decembrie1955), a fost înlocuit la conducerea Securitãþii în septembrie 1952 de AlexandruDrãghici, dar a continuat sã joace un rol important pe scena politico-administrativã.A fost prim-adjunct al ministrului Afacerilor Interne (18 martie 1956 � 1961) ºiadjunct al ministrului de Interne (1961-1962).

Deºi în ancheta ordonatã de Ceauºescu împotriva lui Alexandru Drãghici din1967-1968, numele lui Pintilie apãrea frecvent, nu a fost niciodatã tras la rãspunderepentru faptele sale. În mod similar, în 1971 Securitatea aprecia cã se face responsabilpentru atrocitãþile din Piteºti ºi Gherla, pe care le-a �cunoscut ºi aprobat�, dândindicaþia: �sã nu se aleagã metodele ci numai scopul sã fie realizat�7, dar în acelaºian, fostul ºef al Securitãþii a fost decorat cu Ordinul �Tudor Vladimirescu�, clasaa II-a. Mai mult ca sigur, legãturile cu serviciile secrete sovietice l-au salvat pentrutot restul vieþii. Cãsãtorit cu Ana Toma, ºi ea agentã NKVD, Pintilie a fost atentsupravegheat în ultimii ani de instituþia pe care a creat-o. Cei care l-au cunoscutspun cã era un consumator feroce de alcool ºi þigãri ieftine ºi avea un puternicaccent rusesc. A murit la 11 august 19858.

5. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, ff. 47, 285;ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 3, ff. 26v, 59v, 82v

6. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, f. 40;ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 2, ff. 170-171; Ibidem, vol. 3, f. 20v.

7. ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 19, vol. 1, f. 56. A se vedea documentulintegral publicat în Dumitru Lãcãtuºu, Alin Mureºan (eds.), op. cit., pp. 273-279.

8. Marius Oprea, op. cit., pp. 557-558; CNSAS, Securitatea..., vol. I, p. 706.

267ADMINISTRAÞIA

Marin Jianu

Dacã ºefii Biroului Operativ/Inspecþii aveau misiunea de a implementa acþiuneaviolentã în închisori, Marin Jianu era principalul ei coordonator, ajutat de funcþiaierarhicã superioarã de ministru adjunct al Internelor, care îi conferea autoritateasupra tuturor structurilor implicate în demascãri: Securitatea ºi Direcþia Generalãa Penitenciarelor. Jianu era originar din Aninoasa, judeþul Gorj, unde s-a nãscut la2 august 1913. Forþat de starea materialã precarã a familie, a urmat o ºcoalã deucenici CFR la Bucureºti, dupã care a lucrat la Atelierele �Griviþa�. A luat contactacolo cu miºcarea comunistã din ilegalitate ºi în 1932 a participat la rãspândireaunor fluturaºi, dar nu a mai activat pânã dupã instalarea regimului.

A fost încadrat în structurile represive dupã numirea guvernului Petru Groza ºia lucrat ca agent informator, detectiv ºi apoi comisar ajutor. Prietenia cu ministrulde Interne Teohari Georgescu l-a propulsat în funcþia de secretar general al ministerului(la 8 ianuarie 1948) ºi mai apoi în cea de ministru adjunct (la 2 aprilie 1948)1.Printre responsabilitãþile sale se numãra ºi coordonarea activitãþii DGP. Una dinmodalitãþile prin care s-a menþinut la conducerea ministerului a fost organizareaunor chefuri imorale în garsoniera unui alt angajat al MAI, Alexandru Neacºu.Aventurile amoroase ale grupului Jianu erau notorii, iar Vintilã Vais le-a prezentatunei comisii de control a Comitetului Central de partid încã din 1949. Relaþiileputernice ale lui Jianu au însemnat însã cã raportul nu a fost luat în considerare, darVais a fost arestat la scurtã vreme, probabil ca rãzbunare2.

Unul din apropiaþii lui spune cã �încuvinþa împuºcarea deþinuþilor cari evadau ºidupã aceea erau prinºi ºi se fãcea reconstituirea modului cum aceºtia au evadat cucare ocazie erau împuºcaþi pentru a fi exemplu celor ce au intenþi de evadare�3.Astfel de execuþii sumare, fãrã condamnare, s-au practicat pe scarã largã în aceiani. Marin Jianu a fost implicat în majoritatea mãsurilor pregãtitoare pentru muncade informaþii: el este cel care i-a explicat lui Iosif Nemeº în ce va consta munca laServiciul Operativ ºi tot el le-a vorbit ºi primilor angajaþi ai serviciului la începutullui aprilie 1949, explicându-le cã munca lor este de o importanþã deosebitã ºitrebuie sã fie secretã inclusiv faþã de familie4.

Dupã începerea violenþelor, a luat o serie de mãsuri pentru îmbunãtãþirea acþiuniiîn urma sesizãrilor lui Nemeº, care i s-a plâns cã directorii de închisori nu îi ajutãsuficient pe subordonaþii lui. Astfel, la una din ºedinþele periodice cu directoriituturor penitenciarelor de la sediul DGP, Jianu le-a amintit acestora cã toatemãsurile luate de minister sunt ordine ale lui Teohari Georgescu, membru alComitetului Central al PCR, astfel cã cine refuza sã le execute, refuza Partidul ºi

1. Marius Oprea, op. cit., p. 558; CNSAS, Securitatea..., vol. I, p. 701.2. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, ff. 36, 196-198.3. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, f. 83v.4. Ibidem, vol. 2, f. 10v; Ibidem, vol. 3, ff. 30, 81v.


era pasibil de Tribunalul Militar. Pe de altã parte, le-a cerut sã pãstreze secretulabsolut asupra evenimentelor ºi sã nu le dezvãluie nici mãcar Comitetului Central5.

Jianu a fost semnalat în vizitã în închisoarea Piteºti de mai multe ori pe parcursuldesfãºurãrii demascãrilor, cu singurul scop de a verifica starea acþiunii. Într-unadin vizitele sale la camera 4-spital a vãzut un deþinut cu capul umflat ºi vânãt dincauza bãtãii ºi l-a întrebat ce a pãþit. Victima i-a rãspuns, conform ordinuluidinainte stabilit, cã a alunecat pe gheaþa de la grupul sanitar ºi s-a lovit. Deºi eraîn mod evident o minciunã, Jianu s-a întors cãtre comandantul pazei ºi i-a ordonatrãzând: �Sã luaþi mãsuri sã spargeþi ghiaþa dela closet�. Episodul s-a repetat ºi înaltã camerã cu un deþinut care a dat acelaºi rãspuns învãþat pe din afarã, dar unuldin agresorii lui, Grigore Romanescu, l-a întrerupt ºi s-a lãudat ministrului adjunctcã l-a bãtut fiindcã nu a fost sincer în demascare. Jianu nu a schiþat niciun gest6.

Dupã sinuciderea lui Gheorghe Vãtãºoiu, Jianu a fost chemat de urgenþã de directorulînchisorii pentru a lua mãsuri, dar nici de data aceasta nu s-a arãtat deranjat decâtde faptul cã a fost chemat de la Bucureºti pentru un detaliu nesemnificativ ºi s-a miratde reacþia lui Dumitrescu: �pentru asta sunt eu aºa de speriat�? A refuzat sã ordonezeîncetarea bãtãilor, dupã cum îi sugerase acesta, cerându-i sã-ºi vadã de treabã, fiindcã eleste singurul rãspunzãtor. Aceeaºi reacþie a avut-o ºi atunci când Ion Baciu i-a raportat cãviolenþele din închisori sunt tot mai numeroase ºi Iosif Nemeº le viziteazã în stare deebrietate. Descurajaþi de poziþia lui Jianu, subordonaþii au început sã îi spunã tot mairar situaþia realã, fiind convinºi cã demascãrile se desfãºurau la ordinul Securitãþii. S-aimplicat personal ºi i-a cerut directorului DGP sã îi acorde lui Iosif Nemeº libertatedeplinã de circulaþie în închisori ºi l-a informat cã acesta poate dispune tratamentepreferenþiale pentru anumiþi deþinuþi ºi chiar transferarea lor fãrã alte aprobãri7.

A urmãrit îndeaproape pregãtirea pentru reluarea violenþelor în mod organizatºi dupã rocada Nemeº-Sepeanu, însoþindu-l pe ultimul într-o vizitã pe secþia spitalîn vara lui 1950. Cei doi nu s-au legitimat la intrarea în închisoare, dupã cum cerearegulamentul, ºi nici nu au acceptat prezenþa directorului alãturi de ei, dorind sãpãstreze secretul asupra discuþiilor8. În aceeaºi perioadã s-au deplasat la Gherlapentru a-i anunþa pe agresorii proaspãt transferaþi de la Piteºti cã �veþi puteacontinua ºi aici cele ce a-þi (sic!) început la Piteºti, însã sã aveþi grijã sã pãstraþiconspirativitatea�. A dat indicaþii concrete despre cum ar trebui sã se desfãºoareacþiunea (�ce pãrere aþi avea dacã aþi începe demascãrile cu muncitorii�), dupã carea cerut sã discute cu un grup de conducere format din cinci deþinuþi9.

Gheorghe Popescu a relatat în anchetã cât de mult au intrat în detalii în aceastãdiscuþie: Jianu le-a cerut sã fie foarte atenþi pe cine primesc alãturi de ei, sã nu mai

5. Ibidem, vol. 1, f. 89; Ibidem, vol. 3, f. 5v; Ibidem, vol. 6, f. 347; Ibidem, vol. 10, f. 174v.6. ***Memorialul ororii..., p. 199; ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10,

f. 183v; ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 5, f. 334v.7. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, ff. 94-96; ANIC, fond CC al PCR,

Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, ff. 269, 271.8. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1; ff. 113v, 118.9. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 1, f. 67; Ibidem, vol. 5, f. 336.

269ADMINISTRAÞIA

exagereze cu bãtãile (�la Piteºti am fost prea duri�), sã respecte o proporþienumericã între agresori ºi victime (1 la 2) ºi sã insiste în demascãri pe informaþiiledespre organizaþiile nedeclarate ºi despre abaterile angajaþilor Securitãþii ºi aipenitenciarelor, întrucât doreau sã îºi �purifice� cadrele. Totodatã, le-a fãcutcunoºtinþã cu ofiþerii politici ºi le-a cerut sã pãstreze secretul absolut asupra misiuniilor, promiþându-le un supliment de mâncare drept rãsplatã pentru colaborarea lor10.

Ministrul adjunct este cel care a ordonat întoarcerea imediatã a studenþilor de laCanal la Piteºti în primãvara lui 1950, deºi motivele rãmân incerte. Plutonierulcare a condus lotul susþine cã unii deþinuþi s-au luat la bãtaie la scurtã vreme dupãce au coborât la Poarta Albã, ceea ce l-a înfuriat pe Jianu, dar mai credibile parvariantele conform cãrora s-ar fi descoperit cã nu toþi cei transferaþi au trecut prindemascãri, sau cã erau prea slabi ca sã poatã lucra11. De altfel, el ceruse sã fieinformat asupra demascãrilor care conþineau referiri la personalul administrativ ºiîn unele cazuri primea ºi citea tot materialul cules de ofiþerii lui Sepeanu.

În ciuda faptului cã întreþineau relaþii cordiale, a contribuit la înlãturarea lui TudorSepeanu de la Biroul Inspecþii. Înainte de militarizarea DGP, Jianu a cerut un tabelcu funcþionarii superiori ºi a luat la cunoºtinþã caracterizarea pe care i-a fãcut-o tocmaio colaboratoare, Eva Birtaº: �suspect ºi duºman de clasã�. În momentul în careSepeanu a avut probleme din cauza unei discuþii despre recrutarea ca informator a uneicunoºtinþe, Marin Jianu a fost primul care a cerut excluderea acestuia din partid12.

Toatã activitatea din fruntea Ministerului de Interne denotã cruzime ºi lipsã descrupule. La începutul lui iunie 1952 cerea mai multã vigilenþã faþã de deþinuþi, ca �sãsimtã [�] cã fac închisoare�. Nici deþinuþii bolnavi nu l-au impresionat, luând deciziaca ºi aceºtia sã iasã la muncã ºi sã fie obligaþi sã îndeplineascã jumãtate de normã13.Ca ministru adjunct în perioada de maximã represiune (1948-1952) este direct responsabilpentru tratamentele inumane aplicate deþinuþilor politici. În paralel cu activitateaprofesionalã, Jianu era cunoscut pentru cã organizase un bordel pentru ofiþerii din minister,dar ºi pentru cã fãcea trafic cu paºapoarte ºi cu case naþionalizate. A fost înlãturatdin funcþie în iunie 1952, dupã demiterea lui Teohari Georgescu, al cãrui protejatfusese. Din cauza relaþiei pe care a avut-o cu acesta a fost arestat pe 18 februarie 1953,dar a fost eliberat un an mai târziu, deºi ancheta relevase atât rolul jucat în demascãri,cât ºi alte infracþiuni grave, precum luare de mitã ºi abuz în serviciu. Neimplicareasa în procesul �Tudor Sepeanu� subliniazã încã o datã dorinþa regimului de a-ºiescamota propria responsabilitate. Dupã eliberarea din 1954 i s-a pierdut urma14.

10. Ibidem, vol. 5, f. 336v.11. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, f. 201;

ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, f. 195.12. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 3, f. 47; ANIC, fond CC al PCR, Secþia

Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, f. 143.13. Monica Grigore, Oana Ionel, �Colonia de muncã forþatã Capul Midia: punct terminus

al Canalului suferinþei�, în CNSAS, Arhivele Securitãþii, Editura Nemira, Bucureºti,2004, pp. 99, 101.

14. Marius Oprea, op. cit., pp. 558-559; CNSAS, Securitatea..., vol. 1, p. 701.


Iosif Nemeº

�Subsemnatul nu am oprit bãtaia deoarece pe deoparte (sic!) m-a bucurat faptul cãdeþinuþi se bate deoarece scoteau informaþi mai multe ºi pe de altã parte vedeau cãunitatea legionarã se sparge�1. Aºa justifica Iosif Nemeº, într-o românã aproximativã,atitudinea pe care a avut-o din poziþia de ºef al Serviciului Operativ. Nãscut la28 ianuarie 1911 în Ditrãu, judeþul Harghita, era de meserie tâmplar ºi a absolvit6 clase primare ºi 3 industriale. A fãcut cunoºtinþã cu ideologia comunistã în timp celucra într-un atelier de tâmplãrie din Bucureºti prin 1939 ºi s-a angajat sã organizezeo miºcare în Beiuº, unde se stabilise. Pentru acest fapt, a fost arestat ºi condamnatla 10 ani de închisoare, dar a executat doar 3 (1941-1944)2.

Schimbarea regimului i-a fost de bun augur din primele momente. A intrat înMinisterul de Interne în 1945 ºi a fost numit director al penitenciarului Oradea,funcþie pe care a ocupat-o între septembrie 1945 � martie 1949. În paralel, afuncþionat o vreme ca inspector cu delegaþie pentru penitenciarele din regiuneaOradea (1946-1948)3. În aceastã perioadã ºi-a creat o reþea de informatori înînchisoare, se pare din proprie iniþiativã, fapt care l-a propulsat în fruntea nouînfiinþatului Serviciu Operativ din DGP.

Principalele sale legãturi în minister au fost Marin Jianu ºi Gheorghe Pintilie,cei care i-au explicat în ce va consta munca în cadrul Serviciului. La începutul luniiaprilie, la sediul ministerului a avut loc o ºedinþã cu toþi ofiþerii politici, în prezenþalui Marin Jianu ºi a comandantului Direcþiei Generale a Miliþiei, Pavel Cristescu,în care li s-a cerut sã recruteze informatori din rândul deþinuþilor ºi sã-ºi desfãºoaremunca în deplin secret. Nemeº a îmbrãþiºat rapid noile atribuþii ºi a luat mãsuripentru uºurarea sarcinilor subalternilor sãi, care erau slab pregãtiþi. Astfel, dupãprimele vizite fãcute în închisori, a obþinut de la Gheorghe Pintilie exceptareaoamenilor lui de la regula conform cãreia nimeni nu avea voie sã intre în celuleledeþinuþilor4.

Primul contact cu �reeducarea� l-a avut la Suceava, unde acþiunea începuse demai multã vreme ºi luase avânt dupã procesele de la începutul lui 1949. A efectuatprima vizitã în luna aprilie ºi a intrat în legãturã cu Eugen Þurcanu, luând deciziade a-l trimite la Piteºti pentru a organiza acþiunea de acolo. Deþinuþii aveau dejaacces la cãrþi de propagandã sovieticã ºi beneficiau de unele drepturi normale(vorbitor cu familia, pachete, circulaþia liberã pe secþie), care au fost înlãturatedupã a doua vizitã a lui Nemeº, în luna iunie. El a discutat cu mai mulþi deþinuþi

1. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, f. 47v.2. Mihai Burcea et al., op. cit., p. 332; ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 3,

f. 81; Ibidem, vol. 10, f. 49.3. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, f. 5.4. Ibidem, vol. 2, f. 10v; Ibidem, vol. 3, ff. 5v, 82v.

271ADMINISTRAÞIA

pentru a-ºi forma o pãrere despre frãmântãrile din penitenciar, printre care s-aunumãrat Alexandru Bogdanovici, ªtefan Dorneanu, Lucian Pascaru ºi ConstantinLupoaie. Într-una din aceste discuþii private a aflat cã Bogdanovici este un oportunist,care a mai jucat o datã cartea �reeducãrii� faþã de regim la Aiud în 1946, doarpentru a reveni, odatã eliberat, la activitatea legionarã. Pe deasupra, componenþapoliticã a ODCC i-a provocat neîncredere, cunoscutã fiind adversitatea regimuluipentru legionari, ºi a dispus desfiinþarea ei ºi pedepsirea severã a celor care nu arfi respectat ordinul de încetare a activitãþii. Mai mulþi apropiaþi ai �reeducãrii� auremarcat cã mãsurile au avut darul de a le potoli avântul5.

Deºi a încercat sã ascundã adevãrul, Nemeº s-a dus la Piteºti la doar câtevasãptãmâni dupã ce l-a transferat pe Þurcanu ºi a aflat de la director cã acesta estecel mai bun informator al sãu. Notele predate ajungeau la Securitatea din Piteºti ºiDumitrescu era mulþumit de disciplina din închisoare, care provenea din supraveghereainformativã a gardienilor, dar Nemeº a fost deranjat de implicarea organelor locale.La întoarcerea în Bucureºti i-a raportat totul colonelului Birtaº ºi a obþinut preluareatotalã a muncii. Þurcanu l-a convins pe Nemeº cã vrea sã demonstreze regimului cãs-a rupt de activitatea din tinereþe ºi i-a cerut sã lucreze ca informator, astfel cãºeful Serviciului Operativ i l-a recomandat lui Ion Marina ca principal colaborator6.

Spre sfârºitul lunii noiembrie a aprobat folosirea violenþei, dar dupã primelebãtãi l-a întrebat pe Þurcanu de ce a apelat la aceastã metodã. Nemeº pretinde cãi-a cerut sã nu mai recurgã la brutalitãþi, dar în acelaºi timp recunoaºte cã �nu ampus în mod hotãrât ca sã nu se mai batã ºi atunci Þurcanu a simþit cã nu suntemcontra acestei acþiuni�. În sãptãmânile care au urmat a aflat cã numãrul celor caredoresc sã-ºi schimbe atitudinea faþã de regim ºi dau note informative creºte încontinuu,astfel cã s-a mulþumit sã lase lucrurile sã decurgã de la sine. Pe de altã parte, niciconducerea Ministerului de Interne nu i-a dat niciun fel de indicaþii. Reacþia luiGavrilã Birtaº faþã de raportãrile sale a fost cât se poate de echivocã: �sã fiþiatenþi�7.

Nu s-a lãsat prea impresionat nici de urmele de bãtaie ale victimelor pe care le-avãzut în Piteºti: �Deºi am constatat aceastã situaþie, totuºi deoarece am primit ºi dedata aceasta un material bogat, nu le-am dat nici un fel de ordin pentru oprire, însãle-am spus sã fie foarte atenþi pentru ca lucrurile sã nu ia proporþii�. În schimb, apermis accesul agresorilor la hârtie ºi cernealã pentru redactarea declaraþiilorscrise8.

Nemeº susþine cã dupã sinuciderea lui Gheorghe ªerban i-a dat ordin lui Marinasã opreascã bãtãile ºi sã instaleze o plasã de sârmã în golul dintre scãri pentru apreveni încercãri ulterioare, dar din declaraþiile directorului rezultã cã nu era prea

5. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 1, ff. 93, 95; Ibidem, vol. 3, ff. 319-320;Ibidem, vol. 8, f. 12; Ibidem, vol. 14, f. 270; ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126,vol. 10, ff. 43v-44.

6. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, ff. 17-19.7. Ibidem, ff. 21, 46-47.8. Ibidem, vol. 3, ff. 88v-89; Ibidem, vol. 10, f. 25v.


îngrijorat de incident ºi cã nu înþelegea panica lui Dumitrescu. Mai mult, s-a arãtatderanjat de faptul cã a fost chematã familia celui decedat ºi a cerut sã i se refuzeaccesul la trupul neînsufleþit. Presat de director, i-a cerut lui Þurcanu sã temperezepuþin lucrurile, dar s-a apãrat cu cinism: �Desigur cã Ministerul cunoaºte � doareu nu fac ce fac de capul meu � O sã moarã 10 bandiþi ºi pentru asta sã mã împuºtepe mine partidul cã i-am omorât � însã cel puþin ºtiu cã am terminat cu legionarii�.În aceste condiþii, cea de-a doua sinucidere i-a provocat furia, atât pentru cã cerusemai multã atenþie în bãtãi, cât ºi pentru cã încã nu se instalase plasa de sârmã. Deºipretinde cã a oprit complet torturile, ele au mai continuat o vreme, chiar dacã la ointensitate ceva mai redusã. Actele de deces ale celor douã victime, dar ºi ale altordeþinuþi uciºi în torturi, au fost falsificate de doctorul Ion Ionescu la dispoziþiaaceluiaºi Nemeº9.

Responsabilitatea lui se extinde ºi asupra acþiunii din Braºov. Colonelul Birtaºi-a cerut informaþii din închisoare ºi ºeful Serviciului Operativ i-a dat ordin luiMarina sã-i punã la dispoziþie doi informatori disponibili pentru transfer, cunoscândfaptul cã subordonatul sãu din Braºov nu obþinea rezultate. Nemeº a discutatpersonal cu Maximilian Sobolevschi ºi Adrian Prisãcaru înainte de mutare, întrebându-ialuziv dacã pot folosi aceeaºi metodã pentru a obþine demascãri de la câtevapersoane care aveau sã le fie dezvãluite ulterior10.

Cu puþin timp înainte de schimbarea din funcþie, a vizitat ºcoala de cadre dincamera 4-spital ºi l-a întâlnit acolo pe Iosif Fuchs, pe care îl ºtia din perioada încare fusese directorul închisorii Oradea. L-a întrebat pe acesta unde s-a simþit maibine ºi Fuchs i-a rãspuns cã la Oradea avea mai multã libertate ºi putea munci, darNemeº a subliniat importanþa acþiunii din Piteºti: �acolo ai avut unele avantaje,aici ai alte avantaje: aici ai învãþat ce trebue ºi ce nu trebue sã faci în penitenciar�.Un alt deþinut a fost întrebat batjocoritor: �De când nu mai eºti legionar... dinDecembrie?�11, arãtând încã o datã cã ºtia foarte bine ce se întâmpla în închisoare.

Nu cunoaºtem cu exactitate motivele pentru care a fost destituit în jurul datei de5 mai 1950, deºi i s-au reproºat rezultatele mediocre ºi slaba pregãtire a subordonaþilorsãi. Lui Marina i s-a cerut sã pãrãseascã serviciul în 24 de ore ºi sã semneze oclauzã de confidenþialitate, ceea ce putem bãnui cã s-a întâmplat cu toþi angajaþiiServiciului Operativ. De asemenea, mai ºtim cã Gavrilã Birtaº nu era de acord cuunele acþiuni de-ale lui Nemeº ºi a complotat pentru îndepãrtarea lui din funcþie.Mai mulþi colaboratori apropiaþi l-au descris ca �superficial ºi înclinat spre beþie�,cu tendinþe de a deveni �agresiv ºi fãcea scandaluri�. Alþii spun cã era �beþiv,afemeiat�, fãcea drumuri multe ºi nejustificate la Oradea ºi nu se þinea de treabã,prin urmare e posibil ca toate acestea sã fi contribuit într-o oarecare mãsurã laînlocuirea lui cu Tudor Sepeanu12.

9. Ibidem, vol. 1, ff. 91v, 94-96, 99v; Ibidem, vol. 3, ff. 91, 94v; Ibidem, vol. 10,f. 46v.

10. Ibidem, vol. 10, ff. 24v-25, 46v; ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 3, f. 254v.11. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10, f. 3v.12. Ibidem, vol. 2, ff. 9v, 23; Ibidem, vol. 3, ff. 24v, 47, 50v.

273ADMINISTRAÞIA

Deºi vinovãþia lui Nemeº este incontestabilã, el a fost doar un pion (important)în mâinile lui Pintilie ºi Jianu. Ambii erau foarte bine informaþi în legãturã cuevenimentele din Piteºti, uneori chiar mai bine decât Nemeº însuºi, care a aflatdupã Pintilie de sinuciderea lui Gheorghe ªerban. În plus, colonelul Birtaº primearapoarte detaliate despre mersul demascãrilor ºi decesele din închisori. De altfel,Birtaº recunoaºte cã �aceastã linie adicã de a sparge unitatea legionarilor13 dinpenitenciare a fost linia trasatã dela conducere, eu personal primind aceastã liniedela ministru adj. Pintilie� ºi îl scuzã oarecum pe Nemeº: �Nici Nemeº Iosif, niciSepeanu Teodor din proprie iniþiativã, fãrã sã fi avut ordin de a se tolera bãtãia, saualte metode chiar, nu le-ar fi tolerat sau folosit�14.

Nemeº a fost pãstrat o scurtã vreme în aparatul DGP ºi a lucrat ca inspector înperioada mai-septembrie 1950, dupã care a fost numit director al Fermei Copãceni(septembrie 1950 � octombrie 1951), controlor în Gospodãria de Partid a ComitetuluiCentral al PCR (octombrie 1951 � noiembrie 1952) ºi director al Fabricii de mobilãa Comitetului Central al PCR. În februarie 1957 lucra ca tehnician. Deºi a fostaudiat ca martor al acuzãrii în procesul �Tudor Sepeanu�, nu a fost niciodatãcondamnat, deºi existau suficiente probe împotriva lui, inclusiv o serie de declaraþiipe care le luase, în mod ilegal, acasã. Iosif Nemeº a murit în 198615.

13. Obsesia asimilãrii tuturor deþinuþilor politici cu legionarii a fost o stratagemã aregimului comunist pentru stigmatizarea publicã a acestora, profitând de noua conjuncturãpoliticã internaþionalã dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, care repudia întreg spectrulde extremã dreaptã. Aºa se explicã ºi de ce anchetaþii erau obligaþi sã alipeascãsintagma de �legionar� tuturor persoanelor ºi acþiunilor la care fãceau referire.Exagerãrile se întâlneau la tot pasul ºi erau de-a dreptul ridicole în unele cazuri (veziasimilarea deþinuþilor de naþionalitate maghiarã legionarilor). În realitate însã, deºimajoritari, legionarii erau doar o parte a celor întemniþaþi în Piteºti.

14. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 3, ff. 7v-8, 90.15. Mihai Burcea et al., op. cit., p. 332; ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10,

f. 39; Ibidem, vol. 7, f. 278; Ibidem, vol. 10, f. II.


Tudor Sepeanu

1. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, ff. 129-130,132-135.

Unul din principalii coordonatori ai acþiunii din poziþia sa de ºef al Serviciului Inspecþiidin cadrul DGP, Tudor Sepeanu s-a nãscut pe 23 octombrie 1914 în Bucureºti. Fiul unuiavocat evreu, s-a înscris ºi el la Facultatea de Drept în 1932, însã se pare cã nu aabsolvit-o niciodatã. Prin relaþiile tatãlui sãu, care fãcea politicã þãrãnistã ºi ajunsese laun moment dat consilier municipal al Sectorului II Bucureºti, s-a angajat o perioadã caajutor de reporter, iar între 1935-1936 a efectuat stagiul militar. Dupã moartea tatãluisãu (iunie 1937), confruntându-se cu probleme financiare, a facilitat obþinerea depaºapoarte false pentru diverºi solicitanþi în schimbul unor sume de bani, iar dupã ovreme a lucrat ca secretar avocaþial. În primãvara lui 1938 a fost concentrat laRegimentul 4 Roºiori, însã în ianuarie 1941, odatã cu introducerea restricþiilor rasiale,a fost desconcentrat ºi lãsat la vatrã ca sublocotenent în rezervã. S-a folosit de aceastãperioadã pentru a se cãsãtori cu Elisabeta Maria Katz. A avut mai multe slujbe(comis-voiajor, funcþionar) pânã în noiembrie 1941 când, în urma reabilitãrii, a participatca voluntar pe frontul de Rãsãrit. Cea mai mare parte a rãzboiului a petrecut-o însãîn Batalionul 1016 evrei de la Sãrata, unde a fost comandantul unui pluton de muncã.S-a întors în Bucureºti în august 1944 în urma unor intervenþii ale soþiei sale1.

Ascensiunea în structurile de represiune comuniste s-a datorat adeziunii imediatela noul regim. Sepeanu s-a deplasat la sediul PCR imediat dupã 23 august 1944 ºia fost repartizat în Formaþiunile Patriotice de Luptã, unde a reuºit sã se evidenþiezedin primele zile. Dupã dizolvarea acestora, Emil Bodnãraº l-a recrutat pentru a faceparte dintr-o �reþea informativã� care urma sã þinã sub control miºcãrile tuturorpartidelor istorice, dar ºi a altor organizaþii anticomuniste. A fost coleg în aceastãperioadã cu Alexandru Nicolschi, Marin Jianu ºi Miºu Dulgheru. L-a urmãrit o

275ADMINISTRAÞIA

vreme cu succes pe Iuliu Maniu, ceea ce l-a determinat pe Bodnãraº sã-i încredinþezefilarea tuturor oamenilor politici importanþi. Deºi nu fãcea parte din nicio structurãa statului, Sepeanu ºi colegii lui erau ajutaþi inclusiv cu maºini de cãtre diversefabrici ºi instituþii2 care aveau conduceri comuniste. A participat la mai multeacþiuni cu caracter represiv, printre care anchetarea unor participanþi la manifestaþiadin 8 noiembrie 1945 ori a diverºi membri din primele organizaþii anticomuniste(Sumanele Negre, Miºcarea Naþionalã de Rezistenþã, grupul generalului AurelAldea)3.

A lucrat ºi în cadrul Corpului Detectivilor, unde a fost subordonatul lui Nicolschi,dar a cerut sã fie transferat în urma unor contre cu acesta. Recomandat deja de obogatã experienþã, a fost încadrat în structurile Ministerului de Interne la doar douãzile dupã instalarea guvernului dr. Petru Groza. A fost, pe rând, ºeful biroului depoliticã internã în Direcþia Generalã a Siguranþei Statului (9 martie 1945 � septembrie1946), directorul poliþiei judiciare din Prefectura Poliþiei Capitalei (septembrie1946 � 8 martie 1948), ºeful inspectoratului de Siguranþã al Capitalei (8 martie1948 � 1 septembrie 1948), iar dupã înfiinþarea Securitãþii a devenit comandantulSecuritãþii Capitalei cu grad de locotenent-colonel, funcþie pe care a deþinut-o pânãîn ianuarie 1950. Rolul sãu în evenimentele din Piteºti avea sã înceapã odatã cuexcluderea sa din rândurile PMR pe 15 ianuarie 1950, când o comisie a partiduluia hotãrât cã nu mai poate menþine în rândurile sale un fost combatant pe frontul deRãsãrit, fiu al unui fost informator al Siguranþei. Momentul a fost speculat deGheorghe Pintilie, care i-a comunicat cã nu mai poate fi comandantul SecuritãþiiCapitalei din poziþia sa de proscris, dar l-a însãrcinat cu crearea Serviciului Inspecþiiîn cadrul DGP4. Este foarte posibil ca Sepeanu sã fi perceput noua sa misiune ca peun act de penitenþã faþã de partid, motiv pentru care s-a strãduit sã fie cât se poatede eficient.

Începând cu luna februarie 1950 a organizat ºcoala de ofiþeri care a pregãtitviitoarele cadre ale Biroului Inspecþii, instruind recruþii personal. Dupã încadrareaacestora la penitenciare a efectuat mai multe vizite în principalele închisori politiceîntre iulie-noiembrie 1950, perioadã în care s-a familiarizat cu ofiþerii din subordineasa, comandanþii închisorilor ºi cu principalii informatori, având discuþii personalecu Eugen Þurcanu. De asemenea, continua sã-ºi instruiascã subalternii lunar cuocazia vizitelor acestora la Bucureºti ºi tria materialul informativ primit dinînchisori5.

ªi-a îndreptat în mod deosebit atenþia spre Piteºti ºi Gherla, fiind informat deNemeº cã de aici iese foarte mult material prin Eugen Þurcanu, care fusese recrutatde Dumitrescu, dar pe care Serviciul Operativ l-a preluat. Nemeº a recunoscutchiar cã i-a dat aprobare pentru demascãri, fiindcã grupul sãu îi convingea cu

2. Ibidem, ff. 136-137.3. Ibidem, ff. 6, 137v-138.4. Ibidem, ff. 4-5, 36v-37v, 137.5. Ibidem, ff. 49, 150v.


uºurinþã pe ceilalþi deþinuþi sã dea declaraþii. Prin urmare, Sepeanu i-a cerut luiMircea Mihai sã lucreze cu Þurcanu, dar a þinut sã îl cunoascã personal cu multînainte sã permitã reluarea violenþelor. Când, spre sfârºitul anului, i-a cerut sãînceapã acþiunea, l-a asigurat cã îi va determina pe deþinuþi sã vorbeascã fiindcã �levom da noi un cutremur de 9 grade�6. Informaþiile rezultate din demascãri îi erautrimise la Bucureºti din douã în douã sãptãmâni. În ancheta de mai târziu, Sepeanua recunoscut în cele din urmã cã ºtia de bãtãi, dar a încercat sã minimalizeze rolullor:

Este adevãrat cã eu ºtiam despre faptul cã în acþiunea de demascare se întrebuinþeazã ºimetoda bãtãi, practicatã în anumite cazuri (atunci când un deþinut se încãpãþâna ºi nudeclara faptele sale) de cãtre deþinutul legionar Þurcanu [...] însã acest lucru moºtenindu-ldela Dl. Nemeº Iosif, am aprobat sã se continue mai departe, fãrã ca sã raportezorganului meu superior. [...]Vreau sã precizez cã bãtaia nu era o metodã principalã ºiorganizatã în cadrul acþiuni de demascare7.

Or, acest lucru este în mod evident fals, dat fiind cã Sepeanu vizita închisoareaPiteºti lunar ºi intra întotdeauna doar în celulele în care aveau loc violenþe. În plus,el le spunea râzând angajaþilor din Bucureºti cã deþinuþii se bat între ei ºi chiar seomoarã8.

Deºi le-a lãsat foarte multã libertate de manevrã în mod intenþionat, ofiþeriipolitici erau întotdeauna obligaþi sã îi cearã aprobarea atunci când luau o decizieimportantã9. Bucuros cã obþinea mult material, i-a presat din ce în ce mai tare sã îitrimitã �informaþii despre orice persoanã, indiferent dacã ocupã vreo funcþie maimicã sau mai mare în aparatul de stat [...] conta foarte mult pe cantitatea materialuluiºi nu pe calitatea lui�. Ofiþerii din închisorile care nu produceau rezultatele scontateerau deseori certaþi ºi înjuraþi pentru lipsa de performanþe: lui Toma Chirion i-areproºat cã nu ºtie sã lucreze ca la Piteºti ºi Gherla, ceea ce l-a determinat pe acestasã aprobe violenþele la întoarcerea în colonia Peninsula10.

Responsabilitatea lui Sepeanu nu se reduce însã doar la Piteºti, ci ºi la extindereaacþiunii în aproape toate penitenciarele în care erau transferaþi studenþi trecuþi prindemascãri. El a dat dispoziþie ca în fiecare lot care pãrãsea Piteºtiul sã fie cel puþinun informator care sã lucreze în închisoarea de destinaþie cu ofiþerul politic deacolo. Practic, acþiunile de la Canal, Târgu Ocna ºi Gherla au fost iniþiate ºisprijinite de el, iar rezultatele Serviciului au fost apreciate întotdeauna de Securitate.Sepeanu cãuta sã se facã plãcut ºefilor prin activitatea intensã ºi a dus personalmaterial informativ lui Gavrilã Birtaº, Miºu Dulgheru sau Gogu Popescu (directorulDirecþiei a II-a Contrasabotaj). În Gherla le-a transmis personal agresorilor: �veþi

6. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 6, f. 383.7. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1, ff. 31v, 33v.8. Ibidem, f. 92; Ibidem, vol. 3, f. 58.9. Ibidem, vol. 1, f. 66v.10. Ibidem, vol. 2, ff. 31, 126.

277ADMINISTRAÞIA

putea continua ºi aici cele ce a-þi (sic!) început la Piteºti, însã sã aveþi grijã sãpãstraþi conspirativitatea�11.

Gheorghe Pintilie a reuºit sã-i imprime adânc senzaþia cã sarcina pe care o arela Serviciul Inspecþii este mai importantã chiar ºi decât legalitatea: �sunt convins,cã am servit cu credinþã instituþia MAI ºi cã nu mã simt vinovat de fapte împotrivaacestei instituþii�. Când directorul DGP i-a atras atenþia cã bãtaia a cuprins ºi altepenitenciare, Sepeanu s-a apãrat spunând cã Pintilie l-a felicitat în mai multerânduri pentru cã graþie informaþiilor aduse de el s-a reuºit anihilarea mai multororganizaþii subversive. De altfel, metodele erau �cunoscute ºi aprobate de Tov.Pintilie, Nicolschi ºi Mazuru�12. Mai mult decât atât, nu s-a arãtat deranjat nici defaptul cã deþinuþii trimiºi spre îngrijire la Târgu Ocna erau supuºi aceluiaºi tratament,pentru cã totul era fãcut în �interesul poporului�, iar violenþa era practicatã pescarã largã, lãudându-se cu executarea unor deþinuþi de drept comun ºi cu faptul cãbãtea la Securitatea Bucureºti �de sãrea sângele în tavan�. Ca sã fie ºi mai convingãtor,a argumentat cã la Securitate se �bate ºtiinþific la tãlpi încãlþat� ºi însuºi AlexandruNicolschi foloseºte astfel de metode, înfierând legionarii în anchete13.

Influenþa sa asupra activitãþii informative din penitenciare nu s-a fãcut simþitãdoar prin extinderea demascãrilor. Una din mãsurile introduse în mandatul sãuprevedea întocmirea fiºelor pentru informatori, pentru a facilita preluarea lor decãtre ofiþerii politici din închisorile în care erau transferaþi. Deºi a realizat progreseevidente în cadrul Serviciului faþã de predecesorul lui, Sepeanu avea, ca majoritateaofiþerilor de Securitate din acea perioadã, câteva probleme de comportament.Descrierile celor care au lucrat cu el nu sunt dintre cele mai flatante: �firelãudãroasã, vanitos, ºmecher, cu tendinþe de mare gangster, lãudându-se cu pumnulsãu�, vorbea ore întregi tuturor despre acþiunile sale, unele la ordinul direct al luiTeohari Georgescu. Vintilã Vais spune cã era un �element mic burghez�: �Palavragiuºi lãudãros, element neserios. Era alintatul lui Jianu, tov. General Mazuru, Col.Dulgheru Miºu, Birtaº, Popescu Gogu�. Coman Stoilescu credea cã preocuparealui principalã erau femeile, ºi nu munca, fiind �foarte orgolios, nedisciplinat [...]farseur, lãudãros ºi nesincer�. Sepeanu era dezordonat ºi iresponsabil, dar se fãceaplãcut lui Dulgheru ºi Jianu prin glume pornografice14.

11. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 1, f. 67; ANIC, fond CC al PCR, SecþiaAdministrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, ff. 57, 298.

12. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, ff. 155, 272.13. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, f. 272.

Episodul este real: ªtefan Taban, unul din legionarii paraºutaþi în þarã dupã 1945, afost anchetat chiar de cãtre Nicolschi, care i-a imprimat însemnul Miºcãrii Legionare(garda de fier) pe fese cu fierul roºu. Taban avea sã treacã mai târziu ºi prin demascãriledin Gherla, ºi a fost bãtut de echipele de agresori pânã când i-a cãzut carnea de pe feseºi nu i s-a mai vãzut semnul. Sepeanu ºtia direct aceste amãnunte, fiindcã ºi el a luatparte la anchetarea lui Taban din calitatea sa de membru al Corpului Detectivilor.Interviu cu ªtefan Taban, arhiva personalã a autorului.

14. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, ff. 205,292; ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 3, f. 13.


Desigur, aceasta nu înseamnã cã nu avea ºi calitãþi cu care impunea respect ºiteamã subordonaþilor: Mircea Mihai îl descrie ca �un om foarte inteligent [...]nimeni nu a reuºit sã-l ducã [...] este un om foarte rafinat ºi cunoaºte lucrurile dela prima vedere [...] este deasemeni ºi foarte ironic ºi era vai de capul elevilor careîi intrau în disgraþie întru cât fãcea din ei cârpe nu altceva ironizându-i�15.

Infatuarea ºi orgoliul i-au adus înlãturarea din funcþie la începutul lui 1951. Prinluna februarie, Gheorghe Pintilie l-a trimis pe Coman Stoilescu sã lucreze împreunãcu Sepeanu, probabil pentru a-l controla ºi a pregãti terenul pentru schimbarea lui.Sepeanu nu a protestat, dar în loc sã-l familiarizeze pe maior cu munca, a începutsã îl evite. Conflictul mocnit dintre cei doi s-a aprins atunci când Stoilescu l-areclamat pentru o neglijenþã în serviciu, provocând mustrarea lui severã de cãtrePintilie. Vizibil enervat, Sepeanu l-a bârfit în instituþie ºi în cele din urmã i-a spusrãspicat cã nu înþelege sã se subordoneze unui simplu maior. Aceastã ultimã ieºirei-a fost fatalã: în martie 1951 a fost destituit, scos din cadrele armatei ºi trecut cafuncþionar civil la asociaþia sportivã Dinamo, unde a lucrat pe linie organizatoricãºi �puþin pe linie de instruire sportivã� între 8 martie 1951 ºi 5 februarie 1952. Aurmat o perioadã de câteva luni în care Marin Jianu nu l-a repartizat niciunde,lãsându-l ºomer. Mai târziu a fost scos complet din cadrele MAI ºi a fost repartizatla Ministerul Agriculturii (timp de o lunã), apoi la Ministerul Energiei Electrice,de unde a fost arestat la 11 martie 195316.

A fost cercetat în intervalul noiembrie 1953 � august 1954 ºi experienþa proprieca anchetator l-a fãcut sã simtã pericolul la care era expus, astfel cã a încercat sãascundã mare parte din activitatea sa, îndeosebi ordinele pe care le-a dat ofiþerilordin Gherla. Dacã la Piteºti se putea apãra arãtând cã n-a fãcut nimic altceva decâtsã continue munca lui Nemeº (aserþiune corectã, în fond), la Gherla acþiunea aînceput sub îndrumarea ºi la ordinul lui expres. Sepeanu ºi-a susþinut varianta pânãîn momentul în care a fost confruntat cu declaraþiile lui Gheorghe Sucigan ºiConstantin Avãdani, când a acceptat realitatea ºi ºi-a mãrturisit stratagema deanchetã17. Invocarea ordinelor pe care le-a primit pentru acþiunile sale nu i-auajutat la nimic din cel puþin douã considerente: ambiguitatea acestora ºi practicaSecuritãþii de a înlãtura declaraþiile incriminante de la dosare. Tudor Sepeanu a fostcondamnat la 8 ani muncã silnicã.

ªi-a executat pedeapsa la penitenciarul Ocnele Mari, dar a fost eliberat pringraþiere la 13 noiembrie 1957, la doar câteva luni dupã pronunþarea sentinþei. Atâtîn timpul detenþiei, cât ºi dupã, a redactat mai multe memorii prin care îºi arãtanevinovãþia prin aceea cã metodele folosite de �legionari loiali regimului contralegionarilor neloiali� erau cunoscute ºi aprobate de conducerea Ministerului deInterne. Unul din aceste memorii este datat noiembrie 1971, dar rezoluþia i-a fost

15. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1, f. 108v.16. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, ff. 4v-5, 38v,

283-284.17. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1, ff. 72v-74.

279ADMINISTRAÞIA

nefavorabilã, regimul constatând cã, deºi necondamnarea lui Gheorghe Pintilie afost o incorectitudine, acest lucru nu atenueazã cu nimic vinovãþia lui Sepeanu.

În urma acestui memoriu Securitatea a încercat sã îl recruteze ca informator ºiaparent era interesat de colaborare18, dar se prea poate ca disponibilitatea lui sã fifost simulatã, întrucât în 1976 proaspãtul pensionar Sepeanu era semnalat cumanifestãri duºmãnoase împotriva regimului. Dupã moartea lui Emil Bodnãraº s-aexprimat într-un cerc de cunoºtinþe cã militarii vechi trebuie sã îi fie recunoscãtoriacestuia pentru cã nu au fost exterminaþi cu toþii, aºa cum ceruserã sovieticii.Sepeanu nu se ferea sã spunã bancuri despre Nicolae Ceauºescu ºi despre membriide partid, dar critica ºi obiceiul regimului de a promova persoane cu studii fãcutela seral sau la fãrã frecvenþã: �Tot partidul a dat unora ocazia sã absolve liceul îndoi ani de zile ºi a creat cursuri urgente ºi destul de scurte, promovând o serie deingineri, nu tocmai capabili ºi destoinic pregãtiþi�19. Afirmaþia e destul de ironicãdacã ne aducem aminte cã ºcoala de calificare condusã chiar de Sepeanu în 1950 acreat o serie de ofiþeri politici �nu tocmai capabili� peste noapte. Înainte de pensiea lucrat la Institutul de Proiectãri ºi Automatizãri Bucureºti.

Tudor Sepeanu a fost unul din personajele cheie ale acþiunii violente din Piteºti.Vulgar, oportunist, cinic, nu a ezitat sã calce pe cadavre pentru a-ºi crea o situaþiefavorabilã în ierarhia Securitãþii. Momentele de tragism nu au lipsit însã nici dinbiografia sa. În aprilie 1950 le-a spus o glumã absolvenþilor ºcolii sale, care circulape holurile instituþiei: �în munca noastrã nu existã decât trei alternative de a fiscoºi: ori te împuºcã duºmanul, ori te îmbolnãveºti muncind, ori intri la puºcãrie �la pensie sunt foarte rare cazurile sã ieºi�20. Gluma avea sã se transforme înrealitate atât pentru el, cât ºi pentru câþiva din cei cãrora le-a fost adresatã. Pe dealtã parte, Sepeanu ºi-a înaintat demisia din Ministerul de Interne în momentul încare a aflat de la Nicolschi cã tatãl sãu a fost informator al Siguranþei, dar generaluli-a refuzat-o cerându-i sã-ºi vadã liniºtit de treabã, fiindcã �aceasta este treabapartidului, ºi când acesta va considerã cã este cazul sã o facã, o va face el ºi fãrã casã o cer eu�21. Ceea ce s-a ºi întâmplat.

18. ACNSAS, fond SIE, dosar nr. 13594, ff. 1, 6.19. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 149097, ff. 1-3.20. ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953, f. 45.21. Ibidem, f. 132.


Ion Marina

Primul ºi cel mai cunoscut ofiþer politic din închisoarea Piteºti, recrutat în ServiciulOperativ din rândurile Miliþiei, Ion Marina s-a nãscut la 8 aprilie 1922 în satul Patadin zona limitrofã a municipiului Cluj-Napoca. A fost trimis pentru prima misiunela penitenciarul Ocnele Mari (mai-august 1949), dar nu a reuºit sã obþinã rezultatedin cauza împotrivirii directorului de acolo, Ioan Simulescu1.

La Piteºti a fost transferat de Iosif Nemeº la începutul lui septembrie 1949, cuindicaþia de a vorbi numai cu directorul Dumitrescu, care dusese deja muncãinformativã în închisoare. Marina a fost însoþit, ca toþi colegii lui, de o adresã dinpartea DGP care prevedea cã are dreptul de a se plimba nestingherit în închisoareºi de a muta deþinuþii dintr-o camerã în alta, ºi a lucrat timp de o lunã ca impiegatla grefã, pentru a-ºi masca adevãratul rol. Primele încercãri de a lua contactul cuvictimele le-a avut la cererea directã a lui Nemeº ºi i-au evidenþiat stângãcia ºi lipsade tact. Sub pretextul unui control de rutinã asupra nevoilor de trai ale deþinuþilor,a încercat sã afle ceva mai multe despre aceºtia pentru a le putea specula dorinþele,dar acþiunea a fost un eºec, fiindcã singura lor cerinþã a fost permisiunea de a lucra.Frustrat de lipsa de progres ºi �din lipsã de prevedere�, l-a întrebat pe unul dintreei de ce s-a fãcut legionar, iar acesta le-a povestit totul colegilor, care au rãspânditcurând zvonul cã Marina urmãreºte sã îi reeduce politic2.

Forþat de deconspirarea sa, a apelat din nou la ajutorul directorului, care l-atrimis la Eugen Þurcanu spunându-i cã poate avea o �încredere oarecare� în el. Înparalel a intrat în legãturã ºi cu directorul Securitãþii Piteºti, cãruia i-a trimis noteleobþinute de Þurcanu. La scurtã vreme însã, acesta l-a anunþat cã metoda discuþiilornu mai dã rezultate ºi e nevoie de utilizarea violenþei. Marina l-a chemat pe Nemeºpentru a se consulta cu el în aceastã privinþã ºi a primit aprobarea spre sfârºitul

1. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 2, ff. 10, 14-15.2. Ibidem, f. 16; Ibidem, vol. 3, f. 31; Ibidem, vol. 10, f. 103.

281ADMINISTRAÞIA

lunii noiembrie. O perioadã s-a ocupat de luarea declaraþiilor scrise de la victime,dar ºi de trierea ºi trimiterea acestora la Bucureºti3.

Înainte de începerea violenþelor a lucrat în strânsã colaborare cu Þurcanu,alãturi de care se plimba în voie prin închisoare observând pe ascuns comportamentuldeþinuþilor. Atitudinea acestuia s-a schimbat din momentul în care Marina (laordinul superiorului sãu) i-a cerut mai multe informaþii ºi a acceptat folosireabãtãii. Nemeº nu numai cã nu s-a împotrivit metodei, ci chiar a lãudat-o: �neconvine deoarece va intra panicã în deþinuþi ºi se vor demoraliza�4. S-a adaptatdestul de repede metodei ºi dupã prima bãtaie din camera 4-spital l-a întrebat pegardianul Mândruþã: �ce zic se plâng cã au fost bãtuþi�, înjurându-i: �deabiaacum începe grosul�. Dumitrescu s-a speriat de proporþiile violenþelor ºi a cerutîncetarea lor, dar nu a gãsit sprijin nici la Marina, nici la Nemeº. Mai mult decâtatât, dupã ce a discutat cu Marina la telefon în limba maghiarã, Nemeº l-a certat pedirector pentru cã e un fricos5.

Mai târziu avea sã susþinã cã ºtia încã de atunci cã metoda era greºitã ºi ºi-aexprimat îngrijorarea faþã de superiorul sãu, dar numai cu jumãtate de gurã, fiindcã�nu am avut nici curajul ºi nici hotãrârea de a arãta rãspicat pãrerile mele. Mai multchiar le-am acceptat ºi am trecut împreunã cu Directorul Nemeº ºi Þurcanu laorganizarea acestor prelucrãri cum le numeau unii�6. Pe de altã parte, Marina a fostmartor la lovirea �în mod îngrozitor� a lui Alexandru Bogdanovici cu vãtraiul de lasobã în chiar biroul sãu ºi s-a limitat la a trage concluzia cã cei care bat în felulacesta �într-adevãr urãsc pe legionari�. Existã ºi unele informaþii conform cãrora arfi lovit el însuºi deþinuþii la camera de baie pentru a-i convinge o datã în plus sã-ºiscrie demascãrile7.

Excesul de zel fãcut în unele momente poate fi explicat ºi prin presiunea luiNemeº. Având probleme cu sãnãtatea, Marina a cerut mai multe permisii peperioada desfãºurãrii acþiunii violente (cumulate, acestea au ajuns la o lunã de zileîn intervalul septembrie 1949 � mai 1950), iar în ianuarie sau februarie s-a internatîn spital. Extrem de interesat de mersul demascãrilor, Nemeº i-a reproºat lipsa dela serviciu în acele momente. Probabil aºa se explicã de ce l-a obligat pe Dumitrescusã îºi cearã scuze în faþa lui Þurcanu ºi Sobolevschi, dupã ce directorul îi înjurasesperiat de violenþa lor extremã8.

Marina a fost unul din artizanii tãinuirii sinuciderilor lui Gheorghe ªerban ºiGheorghe Vãtãºoiu din februarie 1950. El l-a întrebat pe doctorul Ionescu �cum sãfacem sã muºamalizãm ºi sã nu dãm adevãratul diagnostic� ºi i-a propus sã scrie cãsuferea de sifilis ºi s-a aruncat de la etaj pentru cã a înnebunit. Speriat de iniþiativa

3. Ibidem, vol. 2, ff. 16-18.4. Ibidem, vol. 10, ff. 45v, 147.5. Ibidem, f. 156.6. Ibidem, vol. 2, f. 23.7. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 16, f. 8; ACNSAS, fond Penal, dosar

nr. 1126, vol. 2, f. 222v.8. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 2, f. 22; Ibidem, vol. 10, f. 210.


directorului de a chema familia celui decedat sã îi ridice cadavrul, Marina a cerutajutorul Securitãþii Piteºti, care a primit ordinul de a trimite familia înapoi ºi de aîngropa pe ascuns mortul. Cinismul era o trãsãturã cãutatã în structurile represive:dupã una din cele douã sinucideri, Marina i-a spus directorului cã �nu-i pare rãu dedeþinut, cât îi pare rãu de materialul ce trebuia sã-l scoatã dela el, deoarece fuseseun mare bandit ºi ºtia multe�. Relaþiile dintre cei doi s-au deteriorat ºi mai multdupã moartea lui Gheorghe Vãtãºoiu, când exasperatul Dumitrescu i-a reproºat cãîl va nenoroci fiindcã nu au dreptul sã omoare deþinuþi. Marina i-a replicat cã nu ecazul sã îi parã rãu de mort ºi sã nu îl provoace, cã �mã duc ºi i-au pistolul ºi-iîmpuºc pe toþi (a spus apoi o înjurãturã la adresa deþinuþilor din penitenciar)�9.

Se pare cã Iosif Nemeº ceruse încetarea (cel puþin temporarã a) violenþelor dupãcele douã cazuri fatale ºi Marina i-a transmis ordinul mai departe lui Þurcanu, dara fost nevoit sã îl izoleze pentru o scurtã perioadã, întrucât torturile au continuat înînchisoare ºi dupã cele douã episoade10. Cert este cã bãtãile au continuat ºi înmartie-aprilie, chiar în lipsa lui Dumitrescu, plecat în concediu medical, ºi s-aajuns din nou la decese. Unul din gardieni l-a informat pe director ce s-a întâmplatºi s-a dezvinovãþit spunând cã Marina îi va bãga pe toþi la închisoare în ritmulacesta. Apãrarea lui Marina a fost din nou cinicã: �am fãcut-o, am fãcut-o� ºisingura preocupare era legatã de falsificarea actelor de deces11.

Deþinuþii care participau la ºcoala de cadre din 4-spital în aprilie 1950 i-aupredat lui Marina mai multe materiale concepute în camerã: o reprezentare a luiStalin ºi una a porumbelului pãcii în sãpun, planºete cu desene ºi cugetãri marxiste.Dumitrescu i-a spus cã nu crede în sinceritatea lor, iar Nemeº ºi Ion Baciu au râscând le-au vãzut la Bucureºti a doua zi12. E clar cã regimul nu doar cã nu aprecia�reeducarea�, dar nici mãcar nu era interesat de ea. Ion Marina a fost înlãturat dinfuncþie împreunã cu Iosif Nemeº în jurul datei de 5 mai 1950.

În declaraþiile date mai târziu ºi-a recunoscut bucuria cã metoda violentã dãdearoade, fiindcã el nu a ºtiut sã gestioneze situaþia deþinuþilor ºi sã obþinã rezultatelecerute de la Bucureºti. De altfel, deþinuþii erau �toþi oameni culþi ºi subtili aºa cãriscam sã ºtie mai degrabã ei ceva dela mine decât eu dela ei�. Pe de altã parte, îºifãcea mustrãri de conºtiinþã pentru activitatea depusã în Piteºti (deºi arunca vina pe�fosta conducere a Ministerului de Interne�, care a tolerat totul) ºi susþinea cã avrut sã uite aceastã perioadã din viaþa lui, �bucurându-mã cã am scãpat de o astfelde muncã�13. Alexandru Dumitrescu mai oferã o informaþie interesantã, dar neconfir-matã, despre Marina, aflatã de la soþia acestuia, care i s-a plâns cã Ion o înºalã cuo femeie din oraº. Directorul a încercat sã intervinã, Marina a negat totul dând vinape cunoaºterea precarã a limbii române de cãtre soþie, dar aceasta s-a supãrat ºi l-a

9. Ibidem, vol. 1, ff. 93v, 96v; Ibidem, vol. 2, ff. 23, 189.10. Ibidem, vol. 2, f. 19; Ibidem, vol. 3, f. 34v.11. Ibidem, vol. 1, ff. 106-107.12. Ibidem, vol. 10, ff. 207v-208.13. Ibidem, vol. 2, ff. 19, 24.

283ADMINISTRAÞIA

acuzat cã ºi-a schimbat numele de când e �domn la puºcãrie�. Conform nevestei,numele real al soþului ar fi fost Mogoº14.

A beneficiat de faptul cã a fãcut parte din prima serie de ofiþeri politici dinînchisori, pe care regimul nu dorea sã îi acuze, probabil pentru cã nu avea cum sãevite adevãrul despre iniþierea demascãrilor ºi toate aprobãrile primite de la cel maiînalt nivel al Securitãþii. Marina a fost iniþial audiat ca martor în cercetãrile pentruprocesul lotului Tudor Sepeanu ºi a dat douã declaraþii despre participarea lui laacþiunea violentã pe 30 ianuarie 1954. Totuºi, în martie 1955 era deja învinuit înproces, deºi tot în stare de libertate, ºi ulterior a fost condamnat la 5 ani deînchisoare. În septembrie 1956 suferea de hepato-colecistitã15. Nu ºtim care a fostdestinul lui dupã eliberarea prin graþiere din 13 noiembrie 1957.

14. Ibidem, vol. 10, ff. 167v-168.15. Ibidem, vol. 8, f. 26.


Alexandru Dumitrescu

Vãzut de unii deþinuþi ca un tip �bine legat, de talie mijlocie, musculos, cu maxilarulinferior foarte dezvoltat, cu nasul teºit, cu buze groase, cu fruntea îngustã ºi cu ochiimici ºi ageri. [...] Întotdeauna râdea zgomotos. Un snob, antipatic ºi fandosit�1, AlexandruDumitrescu a fost unul din personajele care a plãtit scump naivitatea de a se angaja înaparatul represiv al unui sistem pentru care umanismul era doar un slogan gãunos.

Nãscut la 20 iunie 1914 în Drãgoteºti, judeþul Dolj, a absolvit ºase clase de liceuºi a fost recrutat în Direcþia Generalã a Penitenciarelor din poziþia sa de funcþionarla PTT Bucureºti în august 1945. Fiind membru de partid, a fost chemat la biroulde cadre ºi i s-a spus cã partidul îl va muta la Ministerul de Interne unde este�nevoie mare de cadre�. Dumitrescu a refuzat nominalizarea de director la penitenciarulBuzãu, pentru cã nu era familiarizat cu munca, ºi a fost trimis ca subadministratorla Ploieºti la 24 august 1945. În primele luni a raportat ministerului o serie denereguli comise de directorul Diaconescu, ºi în luna noiembrie i-a luat locul. Pestenumai jumãtate de an ºi-a depus demisia nedorind sã redevinã subadministrator subconducerea unei persoane pe care o suspecta de nereguli, dar s-a lãsat flatat deconducerea DGP ºi a revenit asupra deciziei, fiind numit director la penitenciarulPiteºti pe 5 iunie 1946. Conforma altor surse, Dumitrescu a fost demis de laPloieºti pentru favorizarea deþinuþilor ºi lovirea gardienilor2.

Implicarea în munca informativã în închisoare ºi-a început-o în primele luni alelui 1949, în urma unei ºedinþe la sediul DGP în care Ion Baciu le-a cerut directorilorsã-ºi recruteze informatori din rândul deþinuþilor cu condamnãri mici. Legãtura cuEugen Þurcanu s-a fãcut la cererea repetatã a acestuia, dar Dumitrescu s-a arãtatreticent în colaborare, refuzând sã vorbeascã în particular cu el. Atitudinea i s-a

1. Gheorghe Bâgu, Mãrturisiri din întuneric..., pp. 88-89.2. CPADCR, Raport final, p. 604; ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 10,

ff. 109-113, 122.

285ADMINISTRAÞIA

modificat în timp, probabil ca urmare a aprecierilor pozitive pe care i le fãceadirectorul Securitãþii Piteºti, Mihai Nedelcu, dar la sosirea lui Ion Marina înpenitenciar încã nu avea încredere deplinã în el. Abia dupã preluarea munciiinformative de cãtre Biroul Inspecþii s-a convins de importanþa lui Þurcanu ºi a datordine gardienilor sã execute tot ceea ce acesta le va cere. Neobiºnuitul ordin veneaca o consecinþã directã a asigurãrilor primite de la Iosif Nemeº cã întreaga acþiuneeste condusã direct de ministrul adjunct Marin Jianu3.

Dumitrescu s-a lãsat convins de Nemeº sã îl favorizeze de Þurcanu datoritãmuncii pe care o depunea pentru Biroul Operativ. Astfel, dupã ce a hotãrât sã îiacorde o porþie suplimentarã de mâncare de la popota ofiþerilor, a început sã-itrimitã directorului suma necesarã decontãrii acesteia. Directorul a acceptat târgul,dar s-a arãtat surprins de faptul cã nu mai existau diferenþe între un deþinut ºigardienii lui, aflând ulterior cã Þurcanu avea ºi alte înlesniri neregulamentare:dreptul de a scrie familiei, dreptul de a primi pachet fãrã limitã de kilograme,repartizarea alimentelor confiscate de la alþi deþinuþi ºi altele4.

A încercat sã se opunã folosirii camerei 4-spital pentru torturi, dar a fost ameninþatde Marina cã mutarea deþinuþilor se va face indiferent de poziþia lui. Nemeº îi cerusechiar sã nu schimbe saltelele ºi cearºafurile rãmase de la deþinuþii bolnavi de TBC carefuseserã izolaþi în infirmerie. Odatã acceptatã situaþia însã, Dumitrescu a participatalãturi de gardieni la lovirea victimelor dupã declanºarea violenþelor de Crãciun5.

Speriat de proporþiile brutalitãþilor din primele zile, i-a cerut lui Nemeº încetarealor completã, insistând pe faptul cã încãlcau regulamentul de funcþionare, dar a fostcertat de acesta: �tu sã-þi vezi de treaba ta sã nu te amesteci acolo, acolo dau numaieu ordin ºi ori cine te va întreba dece sunt lucrurile aºa sãi spui cã eu am dat ordinºi sã mã întrebe pe mine [...] ce dracu eºti aºa de fricos�. A fost nevoit sã adopteun comportament schizoid, realizând puterea pe care o avea Serviciul Operativ: pede o parte a sprijinit acþiunea6, pe de alta a devenit din ce în ce mai îngrozit de ceeace se întâmpla sub rãspunderea sa. Dupã moartea unui deþinut i-a certat ºi înjuratpe Þurcanu ºi Sobolevschi ºi a fost nevoie de intervenþia lui Marina pentru a-idetermina pe cei doi sã-ºi reia activitatea, dar numai dupã ce directorul le-a cerutiertare! Aflând cã Sobolevschi este responsabil pentru deces, l-a luat de piept ºi l-aameninþat cã îl aruncã pe scãri, mãcar sã ºtie pentru ce face puºcãrie: �eream înacele momente într-o stare de disperare de îmi venea sã mã sinucid�7. Practic, fiecaredeces din cauza demascãrilor l-a apropiat de demenþã. Poziþia ingratã este confirmatãºi un fost coleg al directorului, Gheorghe Miulescu, pe care Dumitrescu l-a avertizat:

3. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1, ff. 89, 187; Ibidem, vol. 2, ff. 16,221v; Ibidem, vol. 10, ff. 100v, 137-139.

4. Ibidem, vol. 10, f. 167.5. Ibidem, f. 155.6. În afarã de loviturile pe care le-a aplicat el însuºi victimelor în decembrie 1949,

Dumitrescu a fãcut presiuni asupra doctorului Ionescu sã falsifice actele de deces alecelor decedaþi ºi a avut mai multe ieºiri verbale violente: �nu intereseazã câte mãselesar. Sa iasã ce trebuie�; �Dacã aº avea voie i-aº împuºca pe toþi�. Ibidem, vol. 2, f. 59.

7. Ibidem, vol. 10, ff. 157, 208-210.


Îmi pare rãu cã ai ajuns aici, ºi eu sunt un nenorocit ca ºi tine. Eu am crezut cã vin sãîndrept floarea tineretului român ºi uite unde m-au bãgat. Sã ai grijã sã nu vorbeºtinimic! Uite aici ce declaraþii dau ãºtia, se pârãsc unii pe alþii, vorbesc lucruri aiurea.Tu dacã ai încredere în cineva, spune-i sã declare toate prostiile din lume, numai ce-afãcut el sã nu spunã! ªi sã ai grijã, cã eu cât oi putea, o sã te ajut8.

Între 25 martie ºi 17 aprilie 1950 ºi-a luat concediu medical ºi ºi-a delegat sarcinilecontabilului Florea Dumitru. A aflat de la gardianul Mândruþã cã a mai murit un deþinutîn lipsa lui ºi s-a arãtat resemnat: �Treaba voastrã�9. Deºi probabil a sperat într-oîmbunãtãþire a situaþiei dupã înlocuirea lui Nemeº, acþiunea a continuat fãrã implicareasa. Noii ofiþeri politici s-au apucat de treabã fãrã sã discute deloc cu el, în timp ce TudorSepeanu i-a interzis accesul în secþiile pe care le vizita cu Marin Jianu. Practic, el ºtiacã demascãrile continuã numai din informãrile gardienilor, dar într-o zi l-a vãzut peEugen Þurcanu cu un teanc de declaraþii ascuns sub bluzã, pe care l-a predat luiSepeanu. Altã datã a vãzut mai multe victime ale bãtãilor pe când se afla încabinetul medical ºi a schiþat un gest de groazã atunci când a observat rãnile adâncide pe corp ºi fese. Doctorul Ionescu a speculat momentul ºi i s-a plâns cã violenþeledepãºesc orice limitã: �Ce Dle Dir. te-ai sperat? [...]cazurile grave le-au pansat eiacolo în secþie folosindu-se de uni dintre deþinuþii care au fost studenþi la medicinã�10.

Dumitrescu avea greutãþi nu doar la serviciu, ci ºi în viaþa privatã. Ion Marinaa aflat cã o bãtea �des ºi crâncen� pe soþia lui, fapt care a dus la divorþ în august1950. Ulterior au încercat sã se împace, dar problemele familiale s-au adâncit odatãcu disponibilizarea lui Dumitrescu în 1953. Implicarea în demascãri a fost tot maipuþin vizibilã spre sfârºitul anului ºi a lipsit aproape cu desãvârºire în 1951. În lunadecembrie a fost transferat la corpul de control administrativ al DGP, unde a lucratsub îndrumarea colonelului Ludovic Czeller pânã la sinuciderea acestuia. Dupãreorganizarea DGP din octombrie 1952, Dumitrescu a rãmas în afara schemei depersonal, iar în ianuarie 1953 a fost scos din cadrele Ministerului de Interne11.

Rãmas fãrã slujbã, a fost întreþinut de fosta soþie, dar problemele serioase abiaîncepeau. Dumitrescu nu a scãpat de ceea ce îi era fricã: a fost arestat la 12 iulie1953 ºi anchetat timp de 10 luni de zile. Una din declaraþiile sale se întinde pe numai puþin de 225 de file ºi a fost scrisã timp de o sãptãmânã, iar rapoartele medicalenoteazã pe lângã o serie de boli (gastro-duodenitã, enteritã, orbitã TBC) ºi tulburãrineuro-psihice. Constatarea este întãritã de câteva gesturi pe care le-a fãcut în timpuldetenþiei: la începutul lui 1956 a fost pedepsit pentru cã ºi-a arãtat organul genitalºi ºezutul unui gardian care îi cerea sã se poziþioneze în câmpul vizual al vizetei.Dumitrescu a fost condamnat la 7 ani muncã silnicã ºi a executat detenþia la Jilava,Vãcãreºti ºi Ocnele Mari. A fost graþiat, ca ºi restul lotului, la 13 noiembrie 195712.

8. Interviu cu Nicolae Itul, arhiva personalã a autorului.9. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1, ff. 106-107.10. Ibidem, f. 120v.11. Ibidem, vol. 2, f. 20; Ibidem, vol. 5, f. 38; Ibidem, vol. 10, ff. 213-215.12. Ibidem, vol. 1, f. 128; Ibidem, vol. 10, ff. 258, 276-277; AANP, fond Fiºe matricole

penale.

287INSTANTANEE MACABRE

Ingeniozitatea macabrã a acþiunii din Piteºti ºi Gherla a produs elemente detorturã fizicã nemaiîntâlnite în spaþiul carceral românesc. Pentru a ne face însã oidee precisã despre condiþiile în care s-au desfãºurat schingiuirile, trebuie sã luãmîn considerare toate aspectele regimului de detenþie uzitat în aceastã perioadã.Astfel, nu e deloc de neglijat faptul cã începând cu luna iunie 1949, în penitenciarulPiteºti s-au introdus restricþii deosebit de dure: deþinuþii erau complet izolaþi ºi nuaveau voie sã se întâlneascã deloc între ei, nu erau scoºi la plimbãri, nici mãcarpentru aerisirea hainelor de pat, nu aveau libertate de miºcare ori discuþii nicimãcar în interiorul celulei, fiind obligaþi sã stea la marginea patului, ieºirea la baieera fãcutã în grabã ºi printre loviturile gardienilor, fiecare deþinut având mai puþinde un minut pentru a-ºi face necesitãþile ºi a se spãla. Cum mulþi nu ajungeau larând, erau constrânºi sã îºi facã nevoile în gamelele din care mâncau, întrucât încelulã era doar o tinetã de 20 de litri pentru urinã. De asemenea, erau supuºi uneiînfometãri concertate, încât ajunseserã niºte schelete cu reale probleme de deplasare,mulþi cântãrind, în momentul începerii brutalitãþilor, 35-40 de kilograme. Rolultuturor acestor restricþii este evident: pe de o parte, slãbirea rezistenþei fizice ºipsihice deopotrivã, pe de alta, prevenirea oricãrei încercãri de comunicare întredeþinuþi, pentru a nu deconspira acþiunea. Acesta era, desigur, regimul aplicatvictimelor, întrucât Þurcanu ºi cei din jurul lui se bucurau de un tratament diferit.

În aceste condiþii, atunci când studenþii erau transferaþi într-o celulã în care erauaºteptaþi cu braþele deschise de alþi tineri sau de cãtre foºti colegi, volubili ºiprietenoºi, noii sosiþi se simþeau eliberaþi ºi mulþi dintre ei cãdeau în capcanaîntinsã, începând sã povesteascã inclusiv despre activitatea politicã din libertate.Surpriza produsã de momentul declanºãrii torturilor era imensã, fiind amplificatãdoar de cruzimea loviturilor ºi maniera furibundã în care ele erau aplicate fãrã aþine cont de nimic. Se lovea cu orice, oriunde.

Desigur, niciuna din victime nu a fost supusã la toate metodele de torturã, darînºiruirea lor ne dã o perspectivã mai clarã asupra gradului de morbiditate atins încadrul acþiunii. Astfel, deþinuþii trebuiau sã þinã pâinea în gurã timp de zile întregifãrã a o putea înghiþi, sã mãnânce într-un picior, sã mãnânce cu foarte multã sareºi în imposibilitatea de se hidrata (uneori dupã câteva ore sau zile, li se oferea apãsãratã sau urinã), sã execute sute de genuflexiuni, fandãri, culcãri, tumbe, sãriturica broasca, sã stea într-un picior cu ochii la bec ori cu mâinile ridicate timp decâteva zile, sã poate în spinare bagaje de zeci de kilograme timp de mai multe ore,sã stea culcaþi pe burtã cu patru sau cinci oameni deasupra, sã se dea cu capul depereþi ori sã se loveascã cap în cap, li se strângeau mâinile ori degetele de la mâini

Capitolul V

Instantanee macabre


la uºã, li se scoteau dinþii prin lovituri cu pumnul ori piciorul, li se smulgea pãrulºi mustãþile, li se ardeau fesele cu þigara, erau puºi sã lingã closetul, erau scufundaþicu capul în hârdãul cu urinã ºi fecale pânã la sufocare, erau obligaþi sã îºi mãnâncepropriile fecale dacã se scãpau pe ei din cauza bãtãii ori a presiunii exercitate deagresori, sã se sãrute ºi sã se lingã în fund cu alþi deþinuþi, sã îºi introducã degetulîn anus dupã care sã îl lingã, sã urineze unul în gura celuilalt, sã se tragã deorganele genitale, sã se scuipe în gurã unul pe altul. La masã erau puºi sã îºi lingãreciproc terciul de pe faþã, sã se muºte de nas ori li se turna mâncarea fierbinte pegât. Chinurile fizice ºi psihice îi fãceau pe unii (cei care reuºeau sã aþipeascã) sã setrezeascã din somn þipând ori izbucnind în plâns. Dupã ce erau bãtuþi pânã la leºin,unii deþinuþi erau aruncaþi pe jos ºi stivuiþi, adicã aºezaþi unii lângã alþii, iardeasupra lor, perpendicular, erau aruncate alte rânduri de victime. Inutil de adãugatcã, la asemenea presiune, majoritatea celor din rândurile de jos nu îºi puteaucontrola sfincterele ºi erau puºi sã-ºi ingereze fecalele. Când toþi cei din camerã eraubãtuþi ºi stivuiþi, treceau din nou prin torturi, începând din vârful stivei pânã jos1.

Mijloacele de torturã fizicã nu erau însã unicele metode de chinuire a deþinuþilor.Sursele de tensiune psihicã erau ºi ele diverse: în primul rând, dupã cum am maimenþionat, ºocul de a fi agresat de cãtre colegul de suferinþã, deseori chiar de unfost prieten, era imens ºi avea un efect paralizant. Apoi, bestialitatea acþiunii îideconcerta total: chiar unul dintre cei care au cedat ºi a ajuns membru în comitetelede conducere a agresiunilor, Maximilian Sobolevschi, mãrturiseºte despre o bãtaiecã �s-a desfãºurat într-un mod îngrozitor, fiind bãtuþi de la orele 7 dim [imineaþa].pânã la 15 în continuu cu pari, ciomege, curele, pânã la epuizare. În urma acestebãtãi au cãzut 3 deþinuþi în nesimþire stând mai multe zile iar restul învineþiþi pe totcorpul. Pot spune cã de o astfel de bãtaie nici nu am auzit în viaþa mea, eapetrecându-se într-un mod bestial�2.

Asistarea la torturarea celorlalþi era deseori mai greu de suportat decât propriabãtaie. Efectul era amplificat în douã situaþii: când victima era o cunoºtinþã ori unprieten sau când scena care se petrecea în faþa lor era de o duritate rar întâlnitã. Unastfel de exemplu este torturarea, în aprilie 1950, a lui Constantin Opriºan, una dinvictimele predilecte ale lui Þurcanu. Într-una din seri, s-a repezit la el ºi l-a smulsde pe prici, târându-l în mijlocul camerei 4-spital. Amorþit de la poziþia în care eraobligat sã stea, Opriºan nu s-a þinut bine pe picioare ºi s-a prãbuºit pe mozaicfrecându-ºi gambele atunci când Þurcanu l-a lãsat din mânã, stârnindu-i ironia:�Las� cã te dezmorþesc io, Costache!�. A început sã joace pe pieptul lui, coborândîn cãlcâie spre abdomen ºi apãsându-i permanent stomacul, ficatul, pancreasul ºiintestinele. Opriºan a încercat sã spunã ceva, dar nu a reuºit, fiindcã nu putea sãrespire din cauzã apãsãrilor. La un moment dat, a urinat sub presiune, iar Þurcanua exclamat în bãtaie de joc: �Ca sã vedeþi ºi voi de ce este în stare Comandantulvostru!�. Când a închis ochii sufocat de tuse, Þurcanu i-a tras câteva ºuturi în

1. Costin Meriºca, op. cit., pp. 69-71; Interviu cu Emil Sebeºan, arhiva personalã aautorului.

2. ***Memorialul ororii..., p. 476.


coaste: �Faci pe mortu�? Las� cã te înviez io! N-ai grijã! Tot de mâna mea ai sãmori, dar nu acum, ci când oi vrea io!� ºi le-a ordonat lui Zaharia ºi Mãrtinuº sãîi �dezmorþeascã picioarele�, primul aplicându-i lovituri la tãlpi pânã când a fostoprit de Þurcanu, care a observat cã se îneacã cu sângele oprit în gurã de cãluº.Dupã ce ºi-a mai revenit puþin, Þurcanu i-a ordonat sã joace pe cârpa udã pentru ase curãþa, în timp ce el se uita la celelalte victime din camerã, pentru a observaefectele spectacolului. Mai târziu l-a apucat iar de guler, l-a zgâlþâit ºi l-a trântit deperete, cerându-i sã se �þinã pe cotonoage� dacã nu vrea sã îl joace iar în picioare.Þurcanu îi cerea sã dea detalii despre �haremul surorilor de cruce�, însã Opriºans-a încãpãþânat sã nu vorbeascã compromiþãtor despre Miºcarea Legionarã. Enervatde invocarea lui Dumnezeu, Þurcanu l-a izbit din nou în pãrþile vitale, pânã s-afãcut ghem la picioarele sale, dupã care l-a fixat de perete cu mâinile, cerându-i sãrecunoascã motivul real pentru care se întorsese din Germania. Opriºan a refuzatîncã o datã sã rãspundã mincinos, iar Þurcanu, scos din minþi de îndârjirea lui, l-ajucat în picioare, înfigându-ºi cãlcâiele ºi apãsând cu toatã greutatea pe el, pânã asimþit cã se sufocã, dupã care l-a trântit de perete ºi l-a arãtat camerei cu capulbãlãbãnit ºi sânge în colþul gurii. Þurcanu l-a acuzat de trãdare de þarã, însãOpriºan a protestat în ºoaptã: �Dumneata ai spus asta. Nu eu!�. A fost supus uneinoi runde de bãtaie, Þurcanu obligându-i apoi pe toþi cei din camerã sã îl loveascã.Noaptea a fost scos din camerã fiindcã a fãcut o crizã de hemoptizie3.

Categoriile care au avut cel mai mult de suferit în Piteºti ºi Gherla s-au confundatcu duºmanii ideologici cei mai de seamã ai regimului comunist. Victimele preferateale echipelor de agresori erau reprezentanþii de seamã ai tineretului legionar ºireprezentanþii Bisericii, fie ei preoþi ori studenþi teologi. Au existat numeroasecazuri de persoane torturate pentru simpla pomenire a creºtinismului ori a ideologieilegionare. Octavian Voinea, de exemplu, a fost pedepsit de cãtre Þurcanu însuºi,care a ordonat unor ajutoare sã îl þinã nemiºcat, cu gura deschisã (cu ajutorul uneidalte de fier fixatã între dinþi), dupã care i-a cerut unei alte victime sã îi introducãpenisul în gurã, exclamând: �Sã-i bagi p..a în gurã ca sã se vindece pentrutotdeauna de a mai vorbi împotriva clasei muncitoare ºi a poporului muncitor. [�]Sã vadã toatã lumea cum legionarii ºi-au înghiþit p..a unii la alþii!�4.

Spectacolele pe teme religioase, liturghii negre puse în scenã de Paºti ori deCrãciun, îi îngrozeau pe deþinuþi. În asemenea ocazii, cel mai mult aveau de suferitstudenþii la Teologie, costumaþi în �Hristoºi� îmbrãcaþi în �sutane� ºi �patrafire�mânjite de fecale. Ei erau puºi sã facã �împãrtãºanii� cu urinã ºi fecale, iar în locde cruce li s-a confecþionat un falus din sãpun, pe care toþi ceilalþi erau obligaþi sãîl sãrute. De pe margine erau interpretate cântece liturgice cu texte scabroase, încare locurile comune erau insultarea lui Iisus ºi a Fecioarei Maria, deseori deþinuþiifiind dezbrãcaþi la pielea goalã. Unii supravieþuitori povestesc chiar cã s-a procedatla inversarea poruncilor din decalog ºi la interpretarea lor persiflantã.

3. ªtefan Ioan I. Davidescu, op. cit, pp. 223-230.4. Mãrturia lui Octavian Voinea redactatã de Gheorghe Andreica, op. cit., p. 84.


ªi alte practici ori momente religioase erau batjocorite. Astfel, agresorii �botezau�victimele în hârdãul de fecale ºi urinã, la fel cum �împãrtãºania� era realizatã totcu excremente. Simulãri cu caracter de blasfemie au fost executate ºi pentru areproduce zãmislirea lui Hristos: �Tu eºti Fecioara Prea�, iar tu (ºi arãtã sprealtul) eºti preasfântul Iosif. [�] Deci, fã, Mãrie, pune fundul la bãtaie! Aºa,aºa��5, în timp ce scena naºterii lui Hristos a îmbinat mimarea orgiilor sexualezoofile (deþinuþii fiind dezbrãcaþi la piele) cu scene de coprofagie6. Asemeneamomente aveau un efect teribil asupra victimelor, care gãseau, de regulã, singurulsprijin în credinþã. Or, dupã participarea la liturghiile negre, întreaga lor credinþãera zguduitã din temelii nu pentru cã ar fi participat afectiv la aceste mizanscene,majoritatea acþionând robotizat, ci dintr-un sentiment firesc de vinovãþie ºi ruºine.Alteori, deþinuþii sunt cei care asociazã sãrbãtorile cu momentele înjositoare. IordanRãitaru îºi aduce aminte cã de Crãciunul lui 1949 a reuºit sã-ºi cureþe degetele defecale cu salivã, ca sã poatã mânca sfertul de pâine pe care îl primea zilnic7.

Preotul armean Papken Keropeian8 a fost unul dintre cei mai batjocoriþi deþinuþidin Gherla. Torturat timp de 3 zile ºi 3 nopþi fãrã încetare, a încercat sã-i raportezegardianului cã este maltratat, dar agresorii l-au fãcut nebun ºi au continuat sã-lschingiuiascã. A fost obligat sã stea în picioare o noapte întreagã complet dezbrãcat, cucolacul de la closet în jurul gâtului, o pãlãrie de paie pe cap ºi o mãturã în mânã. Eraîmbrãcat doar în momentele în care veneau gardienii în celulã, pentru a nu i se vedeavânãtãile ºi rãnile. Când nu era lovit sau batjocorit, era þinut în poziþie fixã la margineapatului. Cel mai dur tratament i-a fost aplicat în camera 99, unde a fost torturat o lunãºi jumãtate fãrã încetare, ziua ºi noaptea, fãrã posibilitatea de a se spãla. Singuraîngrijire pe care a primit-o au fost câteva comprese cu apã peste rãnile deschise9.

5. Ioan Ianolide, op. cit., pp. 94-95.6. Ibidem, p. 271.7. Iordan Rãitaru, �Camera 4 Spital�, în Arhivele totalitarismului, anul VI, nr. 18/1998,

p. 189.8. Kerop Keropeian era al doilea fiu al protoerului Nerses Keropeian, stabilit în România

dupã prigoana suferitã de poporul armean în 1915. Kerop, nãscut pe 15 iunie 1893, înBardizag (Armenia bizantinã), a fost hirotonit preot pe 13 septembrie 1936, devenindpãrintele Papken Keropeian. A fost preot paroh în Focºani, Bãlþi ºi Constanþa, însã afost caterisit din cauza arestãrii, pe motive politice. A fost condamnat la 7 ani pentrucã înlesnise fuga unui armean în Turcia ºi pentru cã i s-au gãsit la percheziþie cocoºeide aur. A fost torturat cu un sadism ieºit din comun începând cu luna decembrie 1950în camerele 103, 105 ºi 99. Ulterior a fost martor al acuzãrii în procesul �ValeriuNegulescu�, pãstrând o atitudine demnã ºi persiflând intenþiile comuniºtilor de aarunca vina pe legionari. S-a eliberat în 1955 grav bolnav de TBC, petrecându-ºi restulvieþii internat în spitalul de la Cernica. A murit în 1961, fiind înmormântat în Cimitirularmenesc din Bucureºti. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 7, ff. 96-98;Edvard Jeamgocian, �Protoereul Nerses Keropian (1865-1942)�, în Ararat, Anul XV,nr. 7 (292), 1-15 aprilie 2004, p. 6; îi mulþumim Arhim. dr. Zareh Baronian pentruinformaþiile oferite.



Las la o parte bãtãile la tãlpi ºi pe tot corpul dezbrãcat la pielea goalã ºi umilit alãturide ceilalþi 60 de oameni din camerã. Pânã aici n-a fost nimic. Eram ºi eu umilit ca ºiceilalþi. Dar iatã cã mie Þurcanu mi-a imaginat o torturã specialã: sub lovituri amarnicede ciomag, am fost pus sã alerg în pielea goalã în jurul camerei prin faþa celorlalþichinuiþi ºi sã strig în gura mare: Prãvãlia mea a fost biserica, oficinã de comerþ.Înºelam oamenii ºi credincioºii. Eram un mincinos ºi un farsor... N-a fost suficientatâta. Þurcanu a selecþionat vreo 20-30 de oameni dintre cei torturaþi ca sã-ºi facãnevoile în 15 gamele alãturate, înºirate în mijlocul camerei. Striga Þurcanu la ceistriviþi: Bandiþilor, pregãtiþi-vã sã vã cãcaþi! Sub emoþii ºi lovituri nemaipomenite,cei selecþionaþi ºi-au fãcut necesitãþile în gamelele din care mâncau. Apoi a începuttorturarea mea sã mãnânc toate acele materii fecale. Striga Þurcanu batjocoritor: Oviaþã întreagã ai mâncat cãcat în amvon, acum sã-l mãnânci în faþa noastrã ca sã tevedem! Doamne Dumnezeule, chinul acela de atunci pãrea fãrã sfârºit. Oare ce ar fifost dacã toate aceste chinuri s-ar fi condensat pe parcursul a numai 24 de ore?! Iatãde ce trãiesc acum supliciul pãcatului împotriva lui Dumnezeu. Un glas de diavol îmiºopteºte în urechi cã eu aº fi suferit mai mult decât Hristos. Nu s-a mulþumit nici cu astaÞurcanu, ci a inventat una ºi mai grozavã: a pus un hârdãu cu materii fecale în mijloculcamerei. L-a acoperit cu o pãturã iar pe mine m-a obligat sã stau în faþa hârdãului ºi sãfac slujbã a împãrtãºaniei cu trupul ºi sângele lui Hristos [...] Torþionarii cunoºteaucântecele bisericeºti. Îmi ziceau în batjocorã: Ia-o pãrinte pe glasul al patrulea sau alcincilea. Eu cântam popeºte iar ceilalþi torturaþi constituiau corul � culmea blasfemiei �pe patru voci. În acest timp Þurcanu ºi ajutoarele lui se distrau pe socoteala noastrã.Dupã ce am terminat slujba de sfinþire a murdãriei din hârdãu, m-a pus de am luat ogamelã de materii fecale, mi-a dat o lingurã cu care sã le dau la fiecare zicând: Seîmpãrtãºeºte robul lui Dumnezeu cu trupul ºi sângele lui Hristos ºi se va curãþi, apoi pefiecare trebuia sã-l ºterg la gurã10.

Nu cunoaºtem cu exactitate motivele pentru care pãrintele Keropeian a fosttorturat timp de 6 luni de zile, cu atât mai mult cu cât în libertate nu fusese implicatîn acþiuni importante de rezistenþã anticomunistã. Pãrintelui i se cereau informaþiidespre persoanele implicate în tentativa de trecere a frontierei, dar ºi despreorganizaþiile armeneºti din Constanþa ºi membrii lor, printre care se numãra ºiDinar Marcarian (vicepreºedintele Frontului armean din oraº, membru UTC dinilegalitate, mai târziu a fãcut carierã în Securitate). Dupã încetarea violenþelor,pãrintelui i s-a cerut sã activeze ca informator în ateliere ºi a acceptat pentru oscurtã perioadã, de teama unor noi represalii11.

Virgil Maxim a lãsat mãrturie despre torturile îngrozitoare la care a fost supusalãturi de colegii sãi, deºi a sãrit peste multe din episoadele degradante pe carele-au trãit:

...ni s-au adus gamelele cu arpacaº în faþã, ne-au aºezat în genunchi, ni s-au legatmâinile în spate ºi ni s-a comandat sã luãm gamelele cu dinþii ºi sã le ridicãm în sus ca

10. Mãrturia lui Octavian Voinea redactatã de Gheorghe Andreica, op. cit., pp. 142-144.11. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 7, ff. 117-120.


sã putem înghiþi conþinutul. [...] Am încercat sã mã aplec la gamelã, dar am cãzut cufaþa în arpacaºul fierbinte, opãrindu-mi buzele, nasul ºi ochii ºi m-am prãbuºit alãturirãsturnând ºi gamela pe duºumea. La fel au pãþit ºi ceilalþi. Bâtele au intrat în funcþiuneºi sub lovituri am fost obligaþi sã lingem toatã mâncarea vãrsatã pe jos. Supliciul a duratcâteva zile; buzele ºi gura erau carne vie. Apa, o saramurã ce-þi ardea gura ºi stomacul,trebuia bãutã din aceeaºi poziþie � dar nu mai puteam bea; limba nu o mai puteamfolosi sã vorbim. La urmã, aceºti oameni satanizaþi au adus în gamele excremente,forþându-ne sã mâncãm. Uite, mã, fiindcã n-aþi vrut sã mâncaþi mâncare gãtitã, vãservim un desert gustos. Pentru cã refuzam, ne loveau peste gurã cu lemnul, apoi îlfãceau pârghie în cerul gurii, ne rupeau dinþii ºi ne turnau fecalele în gurã12.

Dupã momentul bãtãii generale, în care erau torturaþi absolut toþi cei care urmaua fi trecuþi prin malaxor, se trecea la schingiuirea pe rând a victimelor, pentru aputea folosi ºi metodele în care era nevoie de mai mulþi agresori, aºa cum eracelebra bãtaie la tãlpi, de exemplu. Celelalte victime erau aºezate în poziþiaregulamentarã, sub pazã, fiind supuse astfel unui alt fel de mijloc de presiune:aºteptarea le mãcina nervii, pentru cã nu ºtiau niciodatã cine va urma ºi ce i se vaîntâmpla.

În studiul efectelor tuturor acestor metode asupra psihicului victimelor (dereþinut cã vorbim de tineri în formare, cu o medie de vârstã de 22-23 de ani),trebuie sã þinem cont ºi de solicitãrile ulterioare bãtãilor. Deþinuþii erau forþaþi sã-ºifacã demascarea, un soi de spovedanie publicã mincinoasã, în care trebuia, pe de oparte, sã mãrturiseascã toate datele despre activitatea politicã din libertate, ºi pe dealta sã afuriseascã tot ce a preþuit pânã în acel moment, cu accent deosebit pefamilie ºi credinþã. Dupã ce trecea ºi aceastã etapã, urma, aproape fãrã excepþie,cea mai grea încercare: victima era obligatã sã devinã, la rându-i, agresorul altorloturi, nu rareori a prietenilor din libertate. Cine se împotrivea ori manifestareþineri, trecea din nou prin toate etapele procesului. Decãderea sufleteascã înmomentul lovirii era totalã, pentru cã unul din scopurile acþiunii era tocmai acelade a compromite victimele, atât în ochii celorlalþi, cât ºi în cei proprii. Au existatºi cazuri de împotrivire, cum a fost, de exemplu, cel al lui Traian Popescu13, ori deprevenire a viitoarelor victime, cum a procedat Constantin Opriºan14, însã ele aufost destul de rare, conjuncturale ºi întotdeauna scump plãtite. Niciuna dintrevictime nu a scãpat de metodele de înjosire ºi dezumanizare practicate la Piteºti ºiGherla, dar e la fel de adevãrat cã nu toþi deþinuþii au lovit pe alþii, în funcþie deîmprejurãri. Considerãm însã cã acestea sunt simple detalii, prea puþin importantefaþã de calitatea de victime a tuturor celor care au fost maltrataþi în închisori.

Multe dintre bãtãi depãºeau puterea de suportabilitate a celor care asistau la eleºi porneau deseori de la pretexte puerile. Lui Mihai Buracu metoda cea mai crudãi se pare lovirea cu fundul de pãmânt: deþinuþii erau puºi sã stea întinºi pe spate,

12. Virgil Maxim, op. cit., p. 265.13. Mihai Rãdulescu, Istoria literaturii..., p. 276.14. Mihai Timaru, Memorial..., p. 81.


cu corpul drept ºi mâinile pe lângã corp, fãrã a avea voie sã atingã duºumeaua cupartea superioarã a corpului ori cu capul, care trebuiau þinute la douã laturi depalmã deasupra nivelului solului. În cazul în care s-ar fi lãsat în jos, un agresor eraîn spatele victimei cu un obiect foarte ascuþit poziþionat sub ceafã. Buracu spune cãla un moment dat a încercat sã se sinucidã lãsându-ºi cu repeziciune capul în josspre obiectul ascuþit, dar agresorul sãu i-a intuit miºcarea ºi a retras la timpinstrumentul15.

Încercãrile de sinucidere au fost destul de des întâlnite, însã aproape toate s-ausoldat cu eºecuri, din cauza atenþiei deosebite manifestate de agresori. Unul dinstudenþi a încercat sã-ºi suprime viaþa înghiþind un ciob, dar nereuºind, a fost forþatde planton sã caute ciobul în fecale timp de câteva zile16. Un alt deþinut a înghiþitdouã ace de cusut din sârmã în acelaºi scop. Pârât de plantoane lui Þurcanu, a fostobligat sã îºi foloseascã gamela ca oalã de noapte ºi sã caute acele în fecale. Arefuzat sã mai mãnânce din acea gamelã, dar a fost hrãnit forþat. Dupã trei zile auapãrut ºi acele17.

Brutalitãþile excesive ca intensitate ºi duratã au provocat importante dereglãriale funcþionãrii organismului:

Înainte de a mã ridica de pe WC, am încercat sã-mi fac toaleta cu o bucatã de cârpã.Aceasta, dupã folosire, am avut impresia cã nu a cãzut în WC ºi am cãutat sã oîndepãrtez. Spre surprinderea mea, nu era cârpa, ci ceva moale ºi umed. Crezând cãeste poate un vierme intestinal, am încercat sã-l îndepãrtez. Trãgând de el, simþeamcum iese din mine ceva ºi-l aduceam printre picioare în faþã, ca sã-l vãd. Când amobservat ce þin în mânã, am înlemnit pentru moment, deoarece îmi scoteam afarã dinminte intestinul. Am rãmas câteva clipe cu el în mânã ºi neºtiind ce sã fac; apoi, ca ºicum nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit, am început sã-l împing cu degetele din nou înanus18.

Neculai Popa i-a povestit episodul unui absolvent de Medicinã, care l-a liniºtitspunându-i cã din cauza slãbirii organismului, sfincterul anal nu se mai contractãobiºnuit, dar nu este nimic grav ºi totul va reveni la normal dupã ce se va refacefizic. Ulterior i-a mãrturisit însã cã îi era groazã ca acesta sã nu-ºi fi perforatintestinul cu unghiile în momentul introducerii la loc.

Victimelor li se cerea sã profereze injurii cât mai grave atât despre propriapersoanã, cât ºi despre cei din jurul lor, pentru a (se) defãima atât de mult, încâtrevenirea sufleteascã sã nu mai fie posibilã. Sub presiunea torturii continue, uniidintre ei au inventat diverse perversiuni sexuale. Un student din Timiºoara a susþinutcã înainte de a avea relaþii intime cu soþia �îi trãgeam o limbã. Ca sã nu-mi fiescârbã îi puneam îngheþatã pe clitoris. [�] Puneam ºi puþinã friºcã�. Exagerãri

15. Mihai Buracu, Tãbliþele de sãpun de la Itset-ip, Editura MJM, Craiova, 2003,pp. 58-59.

16. Mãrturia lui Octavian Voinea redactatã de Gheorghe Andreica, op. cit., p. 91.17. Mihai Rãdulescu, Istoria literaturii..., p. 188.18. Neculai Popa, op. cit., p. 100.


bolnãvicioase de acest gen au fost extrem de multe, spre amuzamentul agresorilor,care gãseau o plãcere perversã în a forþa deþinuþii sã inventeze absurditãþi înjositoare.Efectul în acest caz a fost cã toatã camera a izbucnit în râs, chiar ºi Þurcanurãcnind, dupã spusele martorilor, doar ca sã nu râdã. Aproape toþi cei care trebuiausã îºi facã demascarea erau obligaþi de agresori sã inventeze orgii sexuale, deseoriincestuoase. O victimã exasperatã de torturi a început sã strige:

Aduceþi-o pe mama, f... în c... de curvã, sã o jupoi eu cu mâna mea. Aduceþi-l peimbecilul de tata, pe curva de soru-mea pe care o regulam de la 14 ani. Toþi erau niºtefãþarnici. Mulþumesc reeducãrii cã mi-a dat posibilitatea sã mã trezesc ºi sã vãdrealitatea. Am fost crescut în promiscuitatea familiei burgheze ºi am fost imbecilizat deeducaþia naþional-creºtin-legionarã. Vreau sã lupt ºi sã ajut ºi pe alþi bandiþi sã setrezeascã la realitate19.

19. Mãrturia lui Octavian Voinea redactatã de Gheorghe Andreica, op. cit., p. 109.


Prima carte despre torturile din Piteºti îi aparþine fostului deþinut politic DumitruBacu1, care, deºi nu a cunoscut direct �demascãrile�, a sintetizat foarte bine informaþiilelegate de acþiunea violentã ºi de momentele ei, pe baza mãrturiei directe a unor victime.Apãrut în strãinãtate în 1963, volumul s-a impus ca o carte de referinþã pentru multedecenii ºi a constituit materialul documentar de bazã pentru cartea de mai târziu a luiVirgil Ierunca2, rãmasã pânã astãzi cea mai cunoscutã scriere pe acest subiect. Meritulprincipal al celor douã cãrþi îl reprezintã popularizarea subiectului, complet necunoscutpânã în momentul apariþiei lor. Demersul lui Virgil Ierunca a fost amplificat decitirea câtorva capitole din volumul sãu la Radio Europa Liberã, dezvãluind publiculuiromânesc pentru prima datã ororile la care s-a ajuns în spaþiul carceral.

Condiþiile dificile în care au fost scrise au condus însã la unele greºeli destul desemnificative în ceea ce priveºte destinul unor personaje, preluate mai târziu demulte dintre victimele care au scris despre Piteºti. În anii din urmã au început sãaparã ºi abordãri ºtiinþifice, dar, cu toate cã subiectul este nu doar foarte vast, ci ºiextrem de spectaculos ºi cu prizã la public, în afarã de subsemnatul doar doi istoricis-au arãtat foarte preocupaþi de aceastã temã: Robert Fürtös ºi Mircea Stãnescu.Primul este autorul subcapitolului �Reeducarea� de la Piteºti ºi Gherla (1949-1951)din cadrul Raportului final al Comisiei Prezidenþiale pentru Analiza DictaturiiComuniste din România, dar ºi al unui studiu privind implicarea administraþiei în�reeducare�3, în timp ce Mircea Stãnescu este autorul unei teze de doctorat privind�reeducarea de tip Piteºti� ºi a redactat numeroase studii ºi comunicãri tratând atâtacþiunea în ansamblul ei, cât ºi anumite particularitãþi. De asemenea, a publicat oserie de documente legate de Piteºti în culegerea �Organismele politice româneºti�4

ºi douã volume intitulate �Procesele reeducãrii (1952-1960)�5, respectiv �Reeducarea

1. În româneºte, Dumitru Bacu, Piteºti. Centru de reeducare studenþeascã, EdituraCuvântul Românesc, Hamilton, 1989.

2. Virgil Ierunca, Fenomenul Piteºti, prefaþã de François Furet, ediþia a treia, EdituraHumanitas, Bucureºti, 2007.

3. Robert Fürtös, �Implicarea organelor M.A.I. în acþiunea de reeducare. Cazul Piteºti(1949-1951)� în Cosmin Budeancã, Florentin Olteanu, Iulia Pop (editori), Rezistenþaanticomunistã între cercetarea istoricã ºi valorificarea muzealã, vol. II, EdituraArgonaut, Cluj-Napoca, 2006, pp. 78-93.

4. Mircea Stãnescu, Organismele politice româneºti. 1945-1965. Documente privindinstituþiile ºi practicile, Editura Vremea, Bucureºti, 2003.

5. Idem, Titicã Predescu, op. cit.

Capitolul VI

Concluzii


în România comunistã (1945-1952)�6. O parte din documentele procesului lotului�Þurcanu� au apãrut în volumul Memorialul ororii7, editate din pãcate fãrã pro-fesionalism.

O analizã de fond a evenimentelor ridicã însã o serie de întrebãri fundamentale:ce urmãrea de fapt acþiunea? Cine a conceput-o? Cum s-au ales victimele? De cea fost ales ca nod central Piteºtiul, un penitenciar relativ mic? Cum poate fiexplicatã atitudinea acelor agresori care au aderat de bunãvoie la acþiune? Care afost rolul lui Eugen Þurcanu ºi cine inventa metodele de torturã? În fine, au fostatinse obiectivele iniþiatorilor sau nu? Am ales sã prezentãm concluziile istoricilorºi cercetãtorilor care s-au ocupat de acþiunea de la Piteºti înainte de a ne formulapropriile concluzii.

Virgil Ierunca vorbeºte despre Piteºti ca o �insulã a ororii absolute� ºi crede cãîn cadrul acþiunii �categoria martorului inocent a fost pur ºi simplu suprimatã�. Eleste de pãrere cã �scopul Securitãþii [�] nu era numai de a doborî forþele vii aleunei miºcãri politice � oricare ar fi fost ea � ci ºi de a anihila metodic, ºi fãrãposibilitate de recuperare, forþa de opoziþie a totalitãþii tineretului deþinut�. Astfel,avantajele metodei Piteºti au fost completarea anchetelor prin denunþuri ºi legareadeþinuþilor între ei prin complicitatea crimei. Vinovate sunt, în primul rând,autoritãþile comuniste, dar ºi primul grup al lui Þurcanu, cei care nu au fosttorturaþi înainte de a adera la miºcare. Din grupul autoritãþilor, principal vinovat îlconsiderã pe Alexandru Nicolschi, cu cei doi adjuncþi ai sãi: coloneii Dulgheru ºiSepeanu, dar ºi pe directorul Alexandru Dumitrescu, locotenentul Marina ºi colonelulCzeller. Primul vinovat dintre deþinuþi este, desigur, Þurcanu, alãturi de Popa,Livinschi, Mãrtinuº, Leonida, Pãtrãºcanu, Fuchs, Steier. Probabil însã cã VirgilIerunca nu cunoºtea întregul destin al lui Pafnutie Pãtrãºcanu ºi Titus Leonida,ambii torturaþi înainte de a schimba taberele, precum nici a lui Fuchs ºi Steier,despre care informaþiile sunt parcimonioase.

În ceea ce priveºte împãrþirea acþiunii în etape, Ierunca identificã patru momente:demascarea externã (informaþiile ascunse la Securitate), demascarea internã (denunþareaajutoarelor primite în închisoare de la gardieni ori alþi deþinuþi), demascarea moralãpublicã (cãlcarea în picioare a familiei, credinþei, prietenilor ºi modelelor etice) ºitorturarea altora. Virgil Ierunca aratã cã acþiunea de la Piteºti nu a fost singularã,amintind de reeducarea în stil chinezesc, relatatã de Dries van Collie în �Sinucidereaentuziastã� (�J�ai subi le lavage de cerveau�), dar aici represiunea fizicã era multatenuatã: lanþuri care intrau în carne, lingerea mâncãrii cu limba, ameninþareahrãnirii cu excremente, mãrturisirea de crime. Pe deasupra, tortura nu era continuãºi nici de o intensitatea atât de mare ca la Piteºti. Evenimentele povestite de vanCollie au avut loc între 1951 ºi 1954, adicã la scurtã vreme dupã Piteºti. Altãmãrturie este cea a lui Jean Pasqualini, în colaborare cu Rudolf Chelminski.

6. Idem, op. cit. Este vorba de primul dintr-o serie de trei volume, care urmãresc sãacopere toate acþiunile de �reeducare� din perioada 1945-1964.

7. ***Memorialul ororii...

297CONCLUZII

Experienþa acestuia a avut loc dupã 1957, într-o perioadã în care se renunþase latorturã, noua tehnica fiind

un crescendo necruþãtor ºi oribil de urlete [�] împotriva victimei ca sã mãrturiseascã,apoi, la fiecare mãrturisire socotitã insuficientã, alte urlete. La început, chiar dacãvictima spune adevãrul [�] oricare dintre cuvintele sale va fi primit cu insulte ºi cuzbierete de contradicþie. Bietul prizonier este înconjurat de oameni care-l privesc cu urãºi dispreþ, urlã ºi-l scuipã în faþã, ameninþându-l cu pumnii. La sfârºitul zilei, este dusîntr-o celulã ºi lãsat acolo cu puþinã hranã ºi promisiunea cã a doua zi va fi ºi mai rãu.În celulã este supravegheat de cel puþin un membru al brigãzii însãrcinatã cu încercarealui. Dupã trei sau patru zile, victima începe sã inventeze orice fel de vinã, numai sã fiedestul de monstruoasã ca sã i se dea pace. Dupã o sãptãmânã, e gata sã spunã ºi sã facãorice i se cere8.

Totuºi, este de remarcat cã ambele cazuri se referã la perioada de dupã Piteºti,ceea ce ar putea duce la concluzia greºitã cã acþiunea din România a fost un soi depredecesoare a acestora, iar intensitatea presiunilor fizice ºi psihice este incomparabilmai micã. Probabil cã Virgil Ierunca a þinut sã aminteascã cele douã mãrturii pentrua demonstra cã astfel de încercãri de spãlare a creierului au fost des întâlnite înspaþiul comunist.

Dintre studenþi, Dumitru Bacu îi considerã pe Eugen Þurcanu, Titus Leonida9,dar ºi pe Alexandru Bogdanovici principalii responsabili, în timp ce dintre oficialitãþi,e de pãrere cã ar fi trebuit �ascultaþi� atât Nicolschi, Dulgheru, Jianu, TeohariGeorgescu, Drãghici ºi Petre Borilã, cât ºi gardienii de la Piteºti ori Gherla, pentrua putea fi stabilit adevãrul. În ceea ce priveºte scopul acþiunii, Bacu avanseazã ideeaîncercãrii de a distruge miºcarea naþionalistã, prin ruperea continuitãþii ºi distrugereatineretului. El nu crede cã informaþiile ºi denunþurile obþinute de comuniºti puteaufi un scop în sine, dar propune un alt motiv: rãzbunarea pe studenþimea anti-comunistã � �cel mai consecvent duºman al comunismului�10.

Încercând sã ofere o definiþie acþiunii din Piteºti, Ilie Bãdescu ºi Dan Dungaciu11

considerã cã �reprezintã tratamentul represiv exercitat de instituþia închisorii contraacelor simþuri profunde care permit individului încarcerat sã preþuiascã religiacreºtinã, poporul român, cultura ºi istoria românilor, într-un cuvânt, identitatea

8. Virgil Ierunca, op. cit., passim.9. Repetãm cã Titus Leonida nu a trecut prin Suceava, deci nu a fãcut parte din lotul

iniþial al lui Þurcanu. Frecventa sa menþionare printre vinovaþi se datoreazã, probabil,necunoaºterii acestui amãnunt, dar ºi faptului cã se comportase ca un sadic în timpulbãtãilor. Informaþia lui Bacu a fost apoi preluatã în cascadã de cãtre foarte mulþi autori,fãrã a o verifica.

10. Dumitru Bacu, Piteºti. Centru de reeducare studenþeascã, Editura Cuvântul Românesc,Hamilton, 1989, p. 194.

11. Ilie Bãdescu, Dan Dungaciu, �Experimente totalitare. Modelul reeducãrii: Piteºti,Gherla, Canal, 1949-1952�, în Arhivele totalitarismului, Anul II, nr. 3/1994,pp. 7-16.


etnospiritualã ºi religioasã româneascã�. Cei doi cred cã se urmãrea distrugerea�genului românesc ºi creºtin de existenþã� ºi schimbarea eului. Totuºi, autoriiadaugã cã procesul n-a reuºit sã distrugã identitatea etno-religioasã a niciunui lideral comunitãþii concentraþionare: �Fenomenul a reuºit, probabil, la marginea acesteicomunitãþi, dar nici acolo definitiv ºi complet�, fãcând apoi o interesantã paralelã:�Este de notat cã sistemul hedonist occidental ºi sistemul totalitar rãsãritean au avuto þintã comunã: alungarea religiei din om, anihilarea lui homo religiosus. Nu areuºit nici unul nici celãlalt�. În ceea ce priveºte originea acþiunii, ei opineazã cã�laboratoarele Kominternului� sunt cele responsabile.

Felix Ostrovschi considerã cã fenomenul Piteºti, inspirat din pedagogia violentãa lui Makarenko (care, totuºi, se baza mai mult pe munca în colectiv decât pebãtaie), urmãrea mutilarea ori distrugerea sufletului, anihilarea personalitãþii,dezumanizarea ºi robotizarea pe plan individual, dar ºi anihilarea tineretului studenþescdin punct de vedere social-politic. Ostrovschi crede cã acþiunea de la Piteºti avea ºiun rol experimental, dorind sã se evidenþieze consecinþele supunerii deþinuþilor latorturã continuã12.

Istoricul Dennis Deletant argumenteazã cã Alexandru Nicolschi este coordonatorulexperimentului de la Piteºti, care urmãrea sã inducã teroare adversarilor regimului,dar ºi sã distrugã personalitatea individului. În acelaºi timp, Deletant leagã sfârºitulreeducãrilor de înlãturarea grupului din jurul Anei Pauker, o posibilã explicaþiefiind încercarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de a demonstra cã regimul de teroareera instaurat de cãtre Pauker, Georgescu ºi Luca13. Ruxandra Cesereanu evitã sã sepronunþe tranºant, considerând cã problema acþiunii din Piteºti rãmâne �ambiguã ºideschisã interpretãrilor�, însã aratã cã ea este de o �unicitate abominabilã�14.

În ceea ce ne priveºte, considerãm cã adevãrul complet despre acþiune nu vaputea fi dezvãluit niciodatã. Atâta timp cât nu existã documente credibile, ci doarinterpretabile, iar cei care cunoºteau intenþiile iniþiatorilor s-au cufundat în tãcerepânã la moarte (Alexandru Nicolschi ori Alexandru Popa), se pot face doar speculaþiiori interpretãri parþiale legate de scopurile urmãrite ºi adevãraþii vinovaþi.

Discuþia din jurul surselor documentare este deosebit de complexã. Pânã înmomentul de faþã au fost descoperite cinci dosare dedicate exclusiv acþiunii de laPiteºti: procesul Eugen Þurcanu, procesul Tudor Sepeanu ºi procesul ValeriuNegulescu din arhiva CNSAS, dar ºi douã dosare din arhiva fostului ComitetCentral al PCR. Deºi fiecare abundã de informaþii ºi contribuie în mod consistent lareconstituirea evenimentelor din camerele de torturã, decelarea adevãrului presupune

12. Felix Ostrovschi, �Fenomenul Piteºti sau experimentul reeducãrii� în Ilie Popa (coord.),�Experimentul Piteºti�. Conference Proceedings. Comunicãri prezentate la Simpozionul�Experimentul Piteºti � Reeducarea prin torturã�, ediþia I � Piteºti, 6-8 decembrie2001, ediþia a doua, Secþiunea I � Piteºti, 4-6 octombrie 2002, Editura FundaþiaCulturalã Memoria, Piteºti, 2003, p. 57.

13. Dennis Deletant, op. cit., pp. 157-162.14. Ruxandra Cesereanu, �Torturã ºi oroare: fenomenul Piteºti (1949-1952)� în idem

(coord.), op. cit., p. 168.

299CONCLUZII

un efort foarte greu de realizat ºi chiar imposibil în lipsa unei pregãtiri anticipateconsistente. Ca fiecare dosar al Securitãþii, ºi acestea conþin doar informaþii parþiale,care convin regimului. De pildã, nu se specificã nicãieri condiþiile de trai dinînchisori, cauzate de ordinele directe ale Ministerului de Interne. Mai apoi, declaraþiilecare incrimineazã liderii de partid ºi ai Securitãþii au fost înlãturate de la dosarelepenale, astfel cã s-a impus necesitatea inventãrii unei alte filiere de comandã pentruîntreaga acþiune. De aici ºi fabulaþiile întâlnite la tot pasul în dosare: responsabilitateapentru Piteºti este pusã iniþial în spinarea lui Horia Sima (dar este pedepsit NicolaeCobâlaº), dupã care ea revine unui grup de deþinuþi condus de Valeriu Negulescu ºiConstantin Opriºan.

Ca sã sublinieze gravitatea evenimentelor, anchetatorii s-au folosit de obsesiapentru spionaj, acuzând deþinuþii (dar ºi pe unii sprijinitori ai lor, ca doctorulViorel Bãrbos, de exemplu) cã au sustras informaþii din închisoare. Dosarele conþinsute de file de declaraþii despre presupuse reþele de spionaj conduse de actriþa DaiaNicoarã ºi de o oarecare doamnã Greceanu. Poveºtile ticluite în jurul lor sunt atâtde amãnunþite încât este foarte uºor sã le cazi în plasã. Dar excesul de zel ºi slabapregãtire a unor anchetatori au condus ºi la situaþii paradoxale: odatã ce anchetatulceda ºi adopta varianta absurdã a Securitãþii, trebuia sã o dezvolte ºi sã o explice,astfel cã, fiind în imposibilitatea de a inventa noi ºi noi scenarii cu iz de credibilitate,minciunile deveneau atât de ilogice încât nu mai puteau fi folosite în instanþã.

Cum se ajungea la astfel de invenþii? Metodele de lucru ale anchetatorilorSecuritãþii erau stabilite de instrucþiuni precise încã din aprilie 1948: �Nu lãsãm sãscrie ce doreºte învinuitul ºi în discuþie se stabileºte rãspunsul ºi se trece îndeclaraþie sub formã de dictat. Rãspunsul sã aibã o formã cât mai aproape deproblema ce urmãrim�. Deoarece anchetatorii fãrã pregãtire erau în dezavantaj faþãde arestaþii cu experienþã de viaþã ºi culturã, ºefii lor ºi consilierii sovieticiîntocmeau un chestionar care conþinea atât întrebãrile ce trebuiau adresate, cât ºirãspunsul scontat, aºa încât începea �lupta cu arestatul, pentru a obþine rãspunsurileanticipat stabilite�15, dupã cum mãrturisea chiar generalul Evghenie Tãnase. Prinurmare, este foarte clar cã anchetele din 1952-1955 s-au realizat la indicaþii ºi subcontrolul consilierilor sovietici de pe lângã Ministerul de Interne. Pe de altã parte,existã ºi cazul special al lui Vintilã Vais, care ºi-a falsificat din proprie iniþiativãdeclaraþiile, cel puþin în ceea ce-l priveºte, într-un mod extrem de convingãtor.

Închisoarea din Piteºti a fost aleasã ca punct central de desfãºurare al evenimentelordatoritã izolãrii sale, ce fãcea inutile eventualele strigãte dupã ajutor, dar considerãmcã la fel de important a fost ºi faptul cã era o închisoare nouã ºi nu foarte mare, ceeace a uºurat popularea ei aproape exclusiv cu studenþi. Ar fi fost imposibilã conspi-rarea completã a unei astfel de acþiuni la Gherla, de exemplu, ori la Aiud. De altfel,acest lucru s-a verificat atunci când ea a fost exportatã în alte penitenciare, fiindcãinformaþii despre torturile practicate de cãtre deþinuþi au ajuns la cunoºtinþaorganelor administrative neimplicate atât în Gherla, cât ºi la Târgu Ocna oriPeninsula.

15. Florian Banu, op. cit., pp. 255-257.


România, dupã cum am arãtat, nu avea nici o afinitate specialã pentru ideologiacomunistã. Dimpotrivã, comuniºtii erau insignifianþi în perioada interbelicã, atâtnumeric, cât ºi ca prezenþã în viaþa publicã. Chiar ºi instalarea la putere s-a fãcuttreptat, cu sprijinul hotãrâtor al Uniunii Sovietice ºi prezenþa paralizantã a ArmateiRoºii în þarã. În aceste condiþii este foarte greu de crezut cã în 1948 (data începeriimiºcãrilor din Suceava) Securitatea ori Partidul Comunist Român au reuºit sãelaboreze pe cont propriu o acþiune atât de meticuloasã ca aceea pusã în practicã laPiteºti ori Gherla, într-un moment în care comuniºtii conduceau þara singuri denumai câteva luni.

Cea mai delicatã problemã o constituie sursa ori sursele de inspiraþie pentruacþiunea din Piteºti. Pãrerea general acceptatã atât de cãtre foºtii deþinuþi, cât ºi demajoritatea istoricilor care au cercetat fenomenul, este cã ea îºi gãseºte originile înreeducarea pedagogului sovietic Anton Makarenko. Totuºi, dupã pãrerea noastrã,ea a fost cel mult un punct de plecare, întrucât acesta avusese condiþii foarte diferiteîn lagãrul sãu faþã de cele de la Piteºti. Dar Uniunea Sovieticã beneficia deexperienþa lagãrelor de muncã ºi a închisorilor politice, precum ºi de învecinarea cuzona orientalã, în care actele de cruzime nu erau puþine. Credem, aºadar, cãprincipiile fundamentale care au fost aplicate la Piteºti, Gherla ºi în mai micãmãsurã la Târgu Ocna, Braºov ºi Canal, au venit de la Moscova, prin agenþiiNKVD aflaþi la conducerea Securitãþii: Alexandru Nicolschi ºi Gheorghe Pintilie,probabil sub îndrumarea consilierilor sovietici. Din pãcate, confirmarea sau infirmareadocumentatã a ipotezei este aproape imposibilã.

În opinia noastrã, acþiunea de �reeducare� de la Suceava a fost într-adevãrpornitã din sânul deþinuþilor, fãrã implicarea administraþiei, care a intervenit abia înmomentul în care a realizat cã o poate manipula spre propriul folos. Ceea ce esteindubitabil este faptul cã regimul comunist a fost dintotdeauna interesat de obþinereainformaþiilor din toate mediile, inclusiv din penitenciare. Deoarece în primã instanþãºi-a recrutat cadrele exclusiv pe criterii de apartenenþã socialã �sãnãtoasã� (þãranisãraci sau muncitori), au fost nevoiþi sã înfiinþeze ºcoli de calificare pentru corectareaslabei pregãtiri a acestora. Prima astfel de ºcoalã de cadre pentru munca informativãdin penitenciare s-a desfãºurat în intervalul iulie-octombrie 1948 ºi a fost urmatã decirca 120 de oameni propuºi de organizaþiile de partid sau de tineret din care fãceauparte16. Urmãtoarea promoþie a fost îndrumatã de Tudor Sepeanu în februarie-aprilie1950. Interesul sporit pentru colectarea informaþiilor este dovedit ºi de includereaîn structura Securitãþii a Direcþiei a III-a Contrainformaþii Penitenciare, condusã dela înfiinþarea ei pe 30 august 1948 de maiorul Coman Stoilescu. Pe de altã parte,este evident cã studenþii deþinuþi nu aveau ce sã facã cu informaþiile despre grupurileºi organizaþiile de rezistenþã pe care le obþineau prin torturã de la victime, înschimb ele serveau perfect intereselor Securitãþii.

Dacã devierea dinspre o reeducare strict ideologicã spre culegerea de informaþiiaparþine în mod cert intervenþiei administraþiei, mult mai greu de identificat estesursa formei pe care a îmbrãcat-o acþiunea la Piteºti. Dupã cum am vãzut deja,

16. Ibidem, pp. 123-130.

301CONCLUZII

discuþiile iniþiale despre folosirea violenþei pentru a continua obþinerea de informaþiis-au dus în închisoare între Eugen Þurcanu, Iosif Nemeº ºi Alexandru Dumitrescu,dar nu avem nicio probã clarã care sã ne indice cine a venit cu propunerea. Ea poateaparþine la fel de bine lui Nemeº sau vreunui superior de-al sãu (iar indiciile par sãarate cãtre Gheorghe Pintilie), dar ºi lui Eugen Þurcanu însuºi.

La fel de incertã este ºi paternitatea alegerii datelor simbolice pentru declanºareaviolenþelor (Sfântul Nicolae, Crãciunul17), a metodelor speciale de torturã (stivuireavictimelor, hrãnirea forþatã cu fecale, sãrarea excesivã a mâncãrii), dar ºi a sistemuluiîn sine. Cine a stabilit etapele: schingiuirea, demascarea, autoflagelarea, obligaþiade a lovi pe ceilalþi? Cine a imaginat ºi comandat punerea în scenã a blasfemiilorde Paºte ºi Crãciun, batjocorirea lui Hristos ºi a Fecioarei Maria? Din pãcate, suntîntrebãri care nu îºi gãsesc un rãspuns lipsit de echivoc. Excesele de toate felurilepar sã aparþinã deþinuþilor ºi sunt explicabile (deºi nu scuzabile) prin contextulcomplet anormal, dar problema fundamentalã o reprezintã autoritatea care a ordonataplicarea acestui sistem. Abia odatã cu identificare ei putem afla ºi motivaþia carea stat în spatele acþiunii Piteºti.

Sursele istorice clarificã doar o micã parte din aceste dileme. Singurele afirmaþiicare pot fi probate documentar în ceea ce priveºte responsabilitatea regimului suntcele legate de solicitarea unui material informativ cât mai bogat de la deþinuþi,indiferent de metodele folosite, ºi sprijinirea agresorilor în activitate prin: asigurareaconspirativitãþii, acordarea de avantaje materiale agresorilor, transferarea deþinuþilorîntre penitenciare sau camere din acelaºi penitenciar în funcþie de interesele operativeºi asigurarea unei reþele de transmitere a datelor cãtre Serviciul Operativ/Inspecþii.Niciun cuvânt despre specificarea metodelor de torturã ori despre batjocorireacredinþei. Mai mult decât atât, nu ºtim nici mãcar cât de aprofundate erau cunoºtinþeleºefilor Securitãþii ºi ai Ministerului de Interne despre acþiune.

Atitudinea primilor agresori este greu de explicat, dar existã câteva elementecircumstanþiale care au contribuit la ea. Cel mai important lucru pe care trebuie sãîl luãm în calcul este cã niciun deþinut nu a intrat în închisoare cu scopul de a facerãu celorlalþi. Toate cedãrile ºi actele reprobabile pe care le-au fãcut unii sau alþiisunt cauzate de slãbiciunea omeneascã, fireascã pânã la un punct în circumstanþeleîn care s-au gãsit peste noapte. Apoi, realitatea este cã în afara lui Eugen Þurcanuºi, poate, a lui Vasile Puºcaºu, niciun alt agresor nu a aderat de bunã voie ºi îndeplinã cunoºtinþã de cauzã la acþiune. Desigur, mai mulþi studenþi din Suceava aucãutat modalitãþi de a se �strecura� ºi de a-ºi îmbunãtãþi regimul de detenþie, de acolabora cu regimul poate chiar în vederea unei eliberãri înainte de termen, darastfel de lucruri s-au întâmplat ºi se întâmplã permanent în mediile cu condiþii grelede trai. Niciunul din aceºtia nu ºtia însã ce va ajunge sã facã, iar când ºi-au datseama, era prea târziu ºi nu mai exista cale de întoarcere. Dupã pãrerea noastrã,

17. Virgil Bordeianu susþine cã unul din argumentele pentru care violenþele au demarat înzile de sãrbãtoare îl constituie faptul cã închisoarea era mult mai puþin pãzitã degardieni, majoritatea având liber. Totuºi, aceasta este doar o explicaþie parþialã.ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 3, f. 71.


nici Þurcanu nu intuia la început proporþiile ºi bestialitatea la care va ajungeacþiunea pe care a condus-o.

Repetãm cã în aceastã categorie a deþinuþilor �vinovaþi� intrã numai cei care nuau fost supuºi torturilor ori presiunilor înainte de a lovi, în fapt, un grup minuscul.Toþi ceilalþi, deºi majoritatea au fost forþaþi sã batã ºi ei, nu pot fi blamaþi pentruceea ce au fãcut dupã ce au trecut prin calvarul schingiuirilor. Fiecare om îºi arelimita lui de suportabilitate fizicã ºi psihicã. Pentru mulþi, asistarea la torturilecelor din jur era mult mai dureroasã decât propria schingiuire. Trebuie þinut cont ºide faptul cã toþi erau foarte tineri, caractere în formare ºi cu o experienþã de viaþãlimitatã. Monstruozitatea Piteºtiului constã tocmai în verificarea limitelor deþinuþilorºi în dezbrãcarea lor moralã.

De ce a avut loc aceastã macabrã acþiune la noi? România avea o puternicãmiºcare naþionalistã care încurca planurile Moscovei de a comuniza þara ºi era,totodatã, þara în care îºi putea manifesta puterea fãrã sã se îngrijoreze de rãspunsulaliaþilor occidentali, datã fiind împãrþirea sferelor de influenþã dupã al DoileaRãzboi Mondial. Ajungem astfel ºi la alegerea victimelor. Piteºtiul a urmãritdistrugerea tuturor celor ce se opuneau ori se puteau opune în viitor regimuluicomunist. Marea lor majoritate erau membri ai tineretului Miºcãrii Legionare, darnu se poate afirma cã ei au reprezentat þinta unicã a regimului, altminteri nu s-arexplica prezenþa celor arestaþi ca simpatizanþi þãrãniºti, liberali ori a monarhiºtilorºi a frontieriºtilor, precum nici aceea a preoþilor ori muncitorilor din Gherla. Nuconsiderãm necesar sã repetãm toþi deþinuþii implicaþi în acþiune care nu eraulegionari, dar vom pomeni câteva nume importante, ca Titus Leonida, CoriolanGherman, Nicolae Zaharia sau Ion Bogdãnescu18.

O menþiune esenþialã pentru înþelegerea mecanismelor care au stat în spateleregimului comunist: studenþii supuºi schingiuirilor atroce din Piteºti nu eraureprezentanþii claselor �exploatatoare� atât de hulite de noua ideologie, ci, înproporþie de 90%, proveneau din chiar straturile sociale pe care comuniºtii pretindeaucã le reprezintã: muncitorimea ºi þãrãnimea. Majoritatea covârºitoare a victimelorerau fii de þãrani, deseori sãraci sau foarte sãraci, în cãutarea unei mai bune dreptãþisociale. Conflictul dintre cele douã grupãri îºi are originea în modalitatea prin carese obþinea aceastã dreptate: comuniºtii propovãduiau ura de clasã, ateismul ºiinternaþionalismul, pe când studenþii mizau pe credinþã ºi iubirea de þarã.

Acþiunea de la Piteºti a avut, în opinia noastrã, douã scopuri: unul direct ºiimediat (obþinerea informaþiilor suplimentare despre opozanþi) ºi unul strategic,mai puþin evident, dar, în fond, mai important pentru regim decât primul, care aconstat în distrugerea ºi/sau compromiterea viitoarelor elite politice, morale ºiintelectuale. Considerãm cã ceea ce s-a întâmplat în Piteºti (ºi apoi în alte închisoridin România) se înscria într-un plan bine pus la punct de supunere ºi transformare

18. În urma identificãrii aproape complete a celor care au cunoscut acþiunea violentã înPiteºti, site-ul www.fenomenulpitesti.ro va fi în mãsurã sã prezinte o statisticã detaliatãa apartenenþei politice a victimelor.

303CONCLUZII

a poporului român. Pentru a construi �omul nou� atât de clamat de ideologiacomunistã, era necesarã în primul rând distrugerea vechii societãþi: din acestmotiv au fost decapitate elitele din toate domeniile de activitate ºi s-a realizat oinversiune a scãrii valorilor prin înlocuirea lor cu oameni de la periferia societãþii.Astfel vârfurile studenþeºti au devenit pericolul imediat, cei care urmau sã le ialocul, în mod natural, vechilor elite. Nu credem cã Piteºtiul urmãrea obþinerea�omului nou� din aceastã categorie ºi ne argumentãm pãrerea prin aceea cã niciuneia dintre victime, indiferent cã a colaborat sau nu cu agresorii ºi autoritãþilecomuniste, nu i s-a permis accesul în funcþii ºi nu a fost preluatã de aparatul depropagandã pentru a ilustra principiile transformãrii. Motivul pentru care au fostpermanent supuºi presiunilor ºi complet marginalizaþi în societate (încercãri deracolare ca informatori, ameninþãri, refuzul continuãrii studiilor, presiuni asuprafamiliei, refuzul încadrãrii în câmpul muncii etc.) este mult mai simplu: cei forþaþisã lupte permanent pentru a-ºi câºtiga existenþa ori pentru a scãpa de umbraSecuritãþii nu se puteau constitui într-o pãturã socialã care sã se opunã comunismului.Odatã înlãturat ºi acest pericol, noile generaþii deveneau amnezice, fãrã legãturi cutrecutul ºi fãrã repere, astfel cã ele au putut fi uºor modelate ºi controlate. Prinurmare, victimele sistemului tip Piteºti au constituit doar un pas în realizarea�omului nou�.

Rezultatele acþiunii au fost doar în parte cele scontate, întrucât deºi s-au obþinutmulte informaþii de la cei torturaþi, abia un infim procent a fost corect ºi utilorganelor de represiune, intoxicãrile ºi fabulãrile predominând datoritã exagerãrilorcomise de agresori, care cereau materiale cu orice preþ. În ceea ce priveºtedistrugerea fizicã ºi psihicã a deþinuþilor, putem observa cã ea era urmãritã pe maimulte planuri. În primul rând, erau mutilaþi fizic, victimele fiind bãtute pânã numai puteau fi recunoscute nici de prietenii lor cei mai buni. Apoi li se distrugeaprestigiul de care se bucurau în ochii colegilor, fiind umiliþi prin fel ºi fel dechinuri, pentru ca în final sã îºi piardã ºi respectul de sine. Metodele prin care serealiza acest lucru erau variate de la individ la individ: pe unii îi distrugea obligaþiade a-ºi lovi colegii, pe alþii batjocoririle fizice (îngurgitarea fecalelor ori a urinei).Cert este cã toþi cei care au trecut prin Piteºti ori Gherla, indiferent dacã au fost maitârziu obligaþi sã batã la rândul lor sau nu, au fost supuºi la umilinþe cu totul ieºitedin comun ºi traumatizante, aºa încât acest obiectiv al distrugerii fizice ºi psihice afost atins, dar numai fragmentar ºi temporar, majoritatea victimelor revenindu-ºi deîndatã ce n-au mai fost supuse la presiuni.

Din pãcate însã, compromiterea participanþilor la acþiune în ochii opiniei publicea izbutit în mare mãsurã, inclusiv cu ajutorul (voluntar sau accidental al) istoricilorºi chiar al victimelor: dacã primii s-au grãbit sã formuleze acuzaþii nefondate, sãgeneralizeze în mod nedrept ºi sã propunã termeni calomnioºi precum �torþionar�ori �asasin�, victimele însele fac jocul adevãraþilor organizatori ºi responsabili aimiºcãrii atunci când se acuzã între ele pentru bãtãi ºi atitudini din acea perioadã19

19. Securitatea miza pe învrãjbirea deþinuþilor pentru a abate discuþia de la adevãraþiiorganizatori ºi responsabili.


fãrã a cunoaºte întregul context al suferinþelor îndurate de cãtre fiecare. Un altelement important îl constituie tãcerea adoptatã de cãtre unii dintre participanþi,pentru cã ea dã naºtere la speculaþii ºi împiedicã aflarea întregului adevãr. Considerãmînsã cã, în afarã de puþinele excepþii ale deþinuþilor din primul lot al agresorilor,care nu au fost bãtuþi înainte de a începe acþiunea, catalogarea victimelor acþiuniica vinovaþi este injustã ºi ajutã la menþinerea unei confuzii voite. Referindu-se laacelaºi fenomen, fostul deþinut Sabin Ivan aduce în discuþie sintagma de �vinovaþifãrã vinã�. Mai mult decât atât, cu toate cã organizatorii au sperat sã þinã secreteîntâmplãrile de la Piteºti ºi Gherla, se cunosc astãzi destule date cât sã se poatãdemonstra adevãrata paternitate a acþiunii (cel puþin în aplicarea ei), iar acest lucrueste posibil datoritã curajului victimelor care au rupt tãcerea înainte, ºi mai alesdupã 1989, un argument în plus cã încercarea de distrugere ºi anihilare a lor a fostun eºec.

Motivele pentru care planurile comuniºtilor nu au reuºit în totalitate þin deproasta lor gestionare, pe de o parte (decizia de a implanta acþiunea ºi în alteînchisori în pripã ºi fãrã o atentã studiere a situaþiei de la faþa locului a fost fatalã,din acest punct de vedere), ºi de puterea de regenerare a sufletului omenesc, pe dealta, element care nu putea fi luat în calcul de o doctrinã materialistã. În funcþie demediul în care s-au gãsit dupã experienþa din închisoare, deþinuþii ºi-au revenit mairepede sau mai încet. Credinþa a fost principalul sprijin al victimelor, unele slujindchiar Biserica ulterior (cazurile pãrintelui Gheorghe Calciu, a pãrintelui MihaiLungeanu, a preotului reformat Nagy Géza, a lui Justin ªtefan Paven ori a lui TudorStãnescu, pentru a numi doar câþiva).

Eugen Þurcanu a fost instrumentul perfect în mânã comuniºtilor, care au ºtiut sãîi speculeze la maximum sadismul ºi dorinþa de parvenire. Lui Þurcanu i sepromisese în schimbul colaborãrii eliberarea înainte de termen ºi un post înSecuritate, adicã exact ceea ce îºi dorea cel mai mult. Înfuriat de situaþia fãrã ieºireîn care se gãsea dupã arestare, el a cãlcat pe cadavre, la propriu, pentru a-ºi atingescopul. Ceilalþi agresori din primul lot au fost ºi ei ademeniþi cu aceleaºi propuneri,Ion Stoian mãrturisindu-i unui student pe care îl tortura cã Nicolschi le-a promiseliberarea ºi funcþii de ofiþeri în Securitate dacã reuºesc sã scoatã informaþii de lavictime20. Totuºi, Piteºtiul ar fi existat ºi fãrã ei, ba chiar ºi fãrã Eugen Þurcanu,pentru cã s-ar fi gãsit alþi deþinuþi care sã fie dispuºi sã facã acelaºi lucruri în locullor. Forma monstruoasã pe care a luat-o însã acþiunea li se datoreazã în mare parte.Când lucrurile s-au complicat ºi zvonurile despre torturile din închisori au începutsã circule prin þarã ºi strãinãtate, Securitatea n-a avut probleme în a se descotoroside martorii incomozi. Prea puþini dintre cei condamnaþi în cele trei procese legatede Piteºti purtau într-adevãr parte din vinã ºi responsabilitate pentru crimele dincadrul acþiunii.

Efectele asupra victimelor au fost diverse, în funcþie de structura sufleteascã(ba, în unele cazuri, chiar de cea fizicã) a fiecãruia ºi, foarte important de precizat,de intensitatea presiunilor la care au fost supuºi deþinuþii. Este profund incorectã

20. Doina Jela, op. cit., p. 264.

305CONCLUZII

catalogarea victimelor ca �torþionari� ori acuzarea lor pentru evenimentele dinînchisori. Niciunul dintre cei care au fost supuºi acestor torturi nu avea alternativã:practic, nu exista scãpare, nici mãcar în moarte, decât cu totul accidental. Prinurmare, discuþia trebuie centratã asupra transformãrilor suferite de victime dupãîncetarea violenþelor ºi nu pe acþiunile întreprinse sub presiunea torturilor.

Au existat câteva cazuri tragice de înspãimântare visceralã. Termenul de �reeducat�este inexact, întrucât miºcarea nu urmãrea înlocuirea vechilor credinþe cu celecomuniste, ci pur ºi simplu distrugerea primelor. În ceea ce îl priveºte pe cel de�creier spãlat� el este just doar dacã admitem cã spãlarea creierului urmãreaintroducerea spaimei ºi nu a vreunei scãri de valori.

Cei înspãimântaþi ºi dupã încetarea acþiunii au fost însã foarte puþini, iarpãstrarea lor pe aceste coordonate se explicã prin condiþiile în care au trãit dupãoprirea schingiuirilor. Exemplele la îndemânã sunt cele ale lui Aristotel Popescu ºiDan Dumitrescu (ambii torturaþi crunt ºi în repetate rânduri pânã sã cedeze), careau fost þinuþi în închisoare pânã la moarte. Implicaþi în înscenarea proceselordeþinuþilor, au fost anchetaþi, þinuþi sub presiune ºi lipsiþi de informaþii pânã înultimul moment. Astfel se explicã de ce în Casimca Jilavei, deºi grav bolnaviamândoi, se purtau ca ºi cum ar fi fost în mijlocul torturilor ºi îl invocau pe unÞurcanu executat la acea datã. Aristotel Popescu a murit, spun supravieþuitorii, înpoziþia obligatorie, în timp ce Dan Dumitrescu a rãbufnit abia în momenteledinaintea trecerii în nefiinþã, exclamând: �Ah, Doamne, cum m-aþi înºelat!�21,dovedind, totuºi, cã atitudinea sa era una schizoidã. Au mai existat cazuri deadoptare a convingerilor comuniste ºi dupã încetarea acþiunii de demascare, însãnumai pe perioada detenþiei, explicabile prin lipsa informaþiilor despre ce s-aîntâmplat cu Þurcanu. În cele mai multe situaþii, persoanele în cauzã au fost rapidpuse la punct de ceilalþi deþinuþi, verbal sau chiar fizic, ºi s-au repliat.

Poate cea mai importantã atitudine, cel puþin din punct de vedere istoric, este acelor care s-au închis cu totul în ei ºi au refuzat sã vorbeascã despre Piteºti înpermanenþã. Din pãcate, astfel de cazuri sunt destul de numeroase ºi de importante,întrucât personaje ca Alexandru Popa �Þanu�, Constantin Bogos ori CoriolanGherman, cu toþii puternic implicaþi ºi având cunoºtinþe temeinice despre dedesubturileacþiunii, au refuzat sã vorbeascã despre ceea ce ºtiu, cu toate cã acest lucru este îndetrimentul lor, rãmaºi cu o imagine pãtatã. Izolarea lor a fost ºi este totalã:timiºoreanul Zaharia, de pildã, descris în multe cãrþi de cãtre victime ca fiind de oferocitate ieºitã din comun, s-a retras pânã la sfârºitul vieþii într-un sat din judeþulTimiº, intrând în muþenie absolutã chiar ºi faþã de familia sa. O serie de foºtideþinuþi nu au reuºit sã se debaraseze de colaborarea cu regimul pânã la cãdereaacestuia, acþionând ca informatori ai Securitãþii. Este important de specificat însãcã majoritatea acestora nu au fãcut-o din proprie voinþã, ci fiind presaþi de organulrepresiv.

21. Interviu cu Marcel Petriºor, arhiva personalã a autorului. Petriºor era în acele momentevecin de celulã cu cei doi în Casimca Jilavei.


Reacþia majoritãþii a fost una de semi-izolare ºi mefienþã, ºi ea s-a pãstrat dupãieºirea din închisori, ba chiar ºi dupã 1989, în foarte multe cazuri. Existã numeroasemãrturii scrise ale foºtilor deþinuþi politici care reclamã ciudãþenia loturilor de�piteºteni� întâlnite prin închisori: cu toþii erau închiºi, neîncrezãtori ºi cu privirilefixate într-un colþ. Atitudinea aceasta s-a pãstrat ºi dupã eliberare din mai multemotive: în primul rând, umilinþele la care au fost supuºi, când erau în continuareºicanaþi de Securitate ºi li se refuza accesul la învãþãmânt ºi la muncã. Apoi, fricade informatori, pentru cã toþi foºtii deþinuþi politici erau filaþi ºi þinuþi sub observaþiestrictã, dându-le senzaþia cã s-au transferat dintr-o închisoare în alta, în loc sã seelibereze, dar ºi obligarea multora de a raporta Securitãþii orice discuþii purtate cualþi foºti deþinuþi. Nu e de neglijat nici explicaþia nedepãºirii traumei suferite,întrucât ºocurile ºi ruºinea îndurate în timpul acþiunii au fost suficient de puternicecât sã inducã o stare de dezamãgire visceralã faþã de destinul lor, în particular, ºifaþã de natura umanã, în general. Ei ºi-au refulat amintirile traumatizante, nedorindsã le dezgroape, ºi reprezintã majoritatea supravieþuitorilor dupã 1989, dar, deºisuferinzi ºi dezamãgiþi la rându-le, nu au refuzat cu totul contactul cu lumeaexterioarã ºi au reuºit sã îºi întemeieze familii ºi cariere, atât cât le-a fost permis decãtre regim. Un alt motiv al tãcerii lor îl reprezintã un soi de modestie, pentru cãnu au fost niciodatã întrebaþi ºi nu au dorit sã iasã singuri în faþã, deºi nu ºi-au negatniciodatã aceastã parte din existenþã.

Cazurile cele mai spectaculoase sunt cele ale victimelor care ºi-au revenit fierapid, fie total, fie amândouã la un loc. Gheorghe Calciu este primul dintre ceicare, deºi constrâns la compromisuri importante în timpul bãtãilor, s-a scuturat deruºine ºi spaimã ºi a ridicat glasul împotriva fãptuitorilor. Intervenþia sa din celde-al doilea proces al deþinuþilor, în care a acuzat Partidul Comunist ºi Securitateade înscenarea ºi manipularea acþiunii, a dat peste cap planurile anchetatorilor. Totaici pot fi trecuþi cei care au acceptat sã vorbeascã deschis despre acþiune dupã1989, sã participe la conferinþe ori sã îºi publice memoriile despre subiect, învingându-ºiteama ºi ruºinea implicãrii în evenimentele sinistre din Piteºti.

307CONCLUZII

Bibliografie

I. Documente

AANP, fond Fiºe matricole penaleACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 19, vol. 1ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 48, vol. 1-3ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 39194ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 104805ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 149097ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 151089ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 155109, vol. 1-26ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 174586ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 210219, vol. 1-2ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 210316, vol. 1ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 210318, vol. 1ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 210829ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 210830ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 210856ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 211159ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 211160ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 236128, vol. 1-4ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 236131ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 256725ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 256727ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 256729ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 257725, vol. 1ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 4, vol. 1-7ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 58, vol. 1ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 137, vol. 1-4ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 267, vol. 1ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 484, vol. 1-3ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 545, vol. 1-4ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 550, vol. 1ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 621, vol. 1-4ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1114, vol. 1-20ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1126, vol. 1-10ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, vol. 1-9ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1190, vol. 1-12

308 BIBLIOGRAFIE

ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1287, vol. 1-5ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1633, vol. 1-4ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 12697, vol. 1-11ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 13772, vol. 1-2ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 10659ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 12510ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 189164, vol. 1-3ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 227538, vol. 1-2ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 266305ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 271860ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 271861ACNSAS, fond Reþea, dosar nr. 294656, vol. 1-2ACNSAS, fond SIE, dosar nr. 13594ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 33/1953ANIC, fond CC al PCR, Secþia Administrativ-Politic, dosar nr. 34/1953

II. Mãrturii orale (aflate în arhiva personalã a autorului)

Interviu cu Eugen Otparlic, AIO-IICCR, cota 190Interviu cu Arhim. dr. Zareh Baronian, realizat în BucureºtiInterviu cu Aurel Brazdã, realizat în OradeaInterviu cu Aurel Suciu, realizat în TimiºoaraInterviu cu Constantin Rodas, realizat în PloieºtiInterviu cu Corneliu Ioan Cornea, realizat în AradInterviu cu Dan Lucinescu, realizat în BucureºtiInterviu cu Dumitru Ispas, realizat în BucureºtiInterviu cu Emil Sebeºan, realizat în Timiºoara ºi BucureºtiInterviu cu George Cuºa, realizat în ConstanþaInterviu cu Gheorghe Bâgu, realizat în BucureºtiInterviu cu Gheorghe Clinciu, realizat în ConstanþaInterviu cu Gheorghe Gheorghiu, realizat în BucureºtiInterviu cu Gheorghe Marian, realizat în TimiºoaraInterviu cu Gheorghe Stãnicã, realizat în BucureºtiInterviu cu Grigorie Frunzã, realizat în Cluj-NapocaInterviu cu Inocenþiu Glodeanu, realizat în Cluj-NapocaInterviu cu Ioan Petru Sãbãciag, realizat în Cluj-NapocaInterviu cu Iulian Constantin, realizat în Sâmbãta de Sus ºi BucureºtiInterviu cu Lucian Plapºa, realizat în TimiºoaraInterviu cu Marcel Petriºor, realizat în BucureºtiInterviu cu Mircea Cojocaru, realizat în DevaInterviu cu Nicolae Itul, realizat în CãlanInterviu cu Nicolae Purcãrea, realizat în BraºovInterviu cu Paul Dumitrescu, realizat în BucureºtiInterviu cu Petru Cojocaru, realizat în TimiºoaraInterviu cu pr. Alexandru Munteanu, realizat în CiugudInterviu cu pr. Gheorghe Bej, realizat în AradInterviu cu pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, realizat în Cluj-Napoca

309BIBLIOGRAFIE

Interviu cu pr. Nagy Géza, realizat în Târgu MureºInterviu cu pr. Teodor Stãnescu, realizat în Aiud ºi BucureºtiInterviu cu Radu Ciuceanu, realizat în BucureºtiInterviu cu Silvestru Nanu, realizat în Târgu MureºInterviu cu ªtefan Taban, realizat în BucureºtiInterviu cu Tiberiu Beºchea, realizat în PloieºtiInterviu cu Traian Popescu, realizat în Cluj-Napoca ºi BucureºtiInterviu cu Valeriu Popa, realizat în BucureºtiInterviu cu Vasile Ilea, realizat în Cluj-Napoca

III. Lucrãri generale

Banu, Florian, �Un deceniu de împliniri mãreþe�. Evoluþia instituþionalã a Securitãþii înperioada 1948-1958, Editura Tipo Moldova, Iaºi, 2010

Budeancã, Cosmin (coord.), Experienþe carcerale în România comunistã, volumul I, prefaþãde Lucia Hossu-Longin, Editura Polirom, Iaºi, 2007

Budeancã, Cosmin (coord.), Lascu, Andrei, Matei, Alexandru, Mureºan, Alin, Petre, Constantin,Sandu, Adrian, Vasilescu, Constantin, Experienþe carcerale în România comunistã, volumul II,Editura Polirom, Iaºi, 2008

Budeancã, Cosmin (coord.), Lascu, Andrei, Matei, Alexandru, Mureºan, Alin, Petre, Constantin,Sandu, Adrian, Vasilescu, Constantin, Experienþe carcerale în România comunistã, volumul III,Editura Polirom, Iaºi, 2009

Budeancã, Cosmin (coord.), Lascu, Andrei, Matei, Alexandru, Mureºan, Alin, Petre, Constantin,Sandu, Adrian, Vasilescu, Constantin, Experienþe carcerale în România comunistã, volumul IV,Editura Polirom, Iaºi, 2010

Burcea, Mihai, Stan, Marius, Bumbeº, Mihail, Dicþionarul ofiþerilor ºi angajaþilor civili aiDirecþiei Generale a Penitenciarelor. Aparatul central (1948-1989), Editura Polirom, Iaºi, 2009

Cesereanu, Ruxandra (coord.), Comunism ºi represiune în România. Istoria tematicã a unuifratricid naþional, Editura Polirom, Iaºi, 2006

Cesereanu, Ruxandra, Gulagul în conºtiinþa româneascã. Memorialistica ºi literatura închisorilorºi lagãrelor comuniste. Eseu de mentalitate, ediþia a doua, revãzutã ºi adãugitã, EdituraPolirom, Iaºi, 2005

Cesianu, Constantin, Salvat din infern, traducere din limba francezã de Maria Alexe, EdituraHumanitas, Bucureºti, 1992

Comisia Prezidenþialã pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, Raport final, editoriVladimir Tismãneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile, Editura Humanitas, Bucureºti, 2007

Consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii, Arhivele Securitãþii, volumul II,Editura Nemira, Bucureºti, 2006

Consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii, Pseudomemoriile unui general deSecuritate, documente selectate ºi editate, studii introductive ºi note de Cristina Anisescuºi Silviu B. Moldovan, Editura Humanitas, Bucureºti, 2007

Consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii, Securitatea. Structuri-cadre. Obiectiveºi metode. Vol. I (1948-1967), coordonator: Florica Dobre, autori: Florian Banu, TheodorBãrbulescu, Camelia Ivan Duicã, Liviu Þãranu, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2006

Consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii, Securitatea. Structuri-cadre. Obiectiveºi metode. Vol. II (1967-1989), coordonator: Florica Dobre, autori: Elis Neagoe-Pleºa,Liviu Pleºa, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2006

310 BIBLIOGRAFIE

Criºan, Gheorghe, Piramida puterii: Oameni politici ºi de stat între 23 august 1944 �22 decembrie 1989, Editura Pro Historia, Bucureºti, 2001

Deletant, Dennis, România sub regimul comunist, ediþia a doua revãzutã, editor RomulusRusan, în româneºte de Delia Rãzdolescu, Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti, 2006

Deletant, Dennis, Teroarea comunistã în România. Gheorghiu-Dej ºi statul poliþienesc,1948-1965, Editura Polirom, Iaºi, 2001

Dobrincu, Dorin (ed.), Listele morþii. Deþinuþi politici decedaþi în sistemul carceral dinRomânia potrivit documentelor Securitãþii, 1945-1958, Editura Polirom, Iaºi, 2008

Fürtös, Robert, Bârlea, Gheorghe Mihai (coord.), Alegerile parlamentare din 19 noiembrie1946. De la memoria colectivã la cercetarea istoricã, comunicãri prezentate la Simpozionulde la Memorialul Sighet (17-18 noiembrie 2006), Fundaþia Academica Civicã, Bucureºti,2007

Ioniþoiu, Cicerone, Victimele terorii comuniste. Arestaþi, torturaþi, întemniþaþi, uciºi. DicþionarA-B, lucrare revizuitã de prof. univ. Florin ªtefãnescu, Editura Maºina de scris, Bucureºti,2000

Ioniþoiu, Cicerone, Victimele terorii comuniste. Arestaþi, torturaþi, întemniþaþi, uciºi. Dicþionar C,lucrare revizuitã de dr. Mihaela Andreiovici ºi prof. univ. Florin ªtefãnescu, EdituraMaºina de scris, Bucureºti, 2002

Ioniþoiu, Cicerone, Victimele terorii comuniste. Arestaþi, torturaþi, întemniþaþi, uciºi. DicþionarD-E, lucrare revizuitã de dr. Mihaela Andreiovici, Editura Maºina de scris, Bucureºti,2002

Ioniþoiu, Cicerone, Victimele terorii comuniste. Arestaþi, torturaþi, întemniþaþi, uciºi. DicþionarF-G, lucrare revizuitã de dr. Mihaela Andreiovici, Editura Maºina de scris, Bucureºti,2002

Ioniþoiu, Cicerone, Victimele terorii comuniste. Arestaþi, torturaþi, întemniþaþi, uciºi. DicþionarH, I, J, K, L, lucrare revizuitã de dr. Mihaela Andreiovici, Editura Maºina de scris,Bucureºti, 2003

Ioniþoiu, Cicerone, Victimele terorii comuniste. Arestaþi, torturaþi, întemniþaþi, uciºi. Dicþionar M,lucrare revizuitã de dr. Mihaela Andreiovici, Editura Maºina de scris, Bucureºti, 2004

Ioniþoiu, Cicerone, Victimele terorii comuniste. Arestaþi, torturaþi, întemniþaþi, uciºi. DicþionarN-O, lucrare revizuitã de dr. Mihaela Andreiovici, Editura Maºina de scris, Bucureºti,2005

Ioniþoiu, Cicerone, Victimele terorii comuniste. Arestaþi, torturaþi, întemniþaþi, uciºi. DicþionarP-Q, lucrare revizuitã de Filip-Lucian Iorga, Editura Maºina de scris, Bucureºti, 2006

Ioniþoiu, Cicerone, Victimele terorii comuniste. Arestaþi, torturaþi, întemniþaþi, uciºi. Dicþionar R,lucrare revizuitã de Domniþa ªtefãnescu ºi Elisabeta Rãdoi, Editura Maºina de scris,Bucureºti, 2007

Jela, Doina, Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste, Editura Humanitas, Bucureºti,2001

Muraru, Andrei (coord.), Mareº, Clara, Lãcãtuºu, Dumitru, Roman, Cristina, Stan, Marius,Petre, Constantin, Cucerai, Sorin, Dicþionarul penitenciarelor din România comunistã(1945-1967), studiu introductiv de Cristina Roman, postfaþã de Marius Oprea, EdituraPolirom, Iaºi, 2008

Oniºoru, Gheorghe, Operaþiunea Tãmãdãu: Desfiinþarea Partidului Naþional Þãrãnesc (1947),cuvânt înainte de acad. Florin Constantiniu, Institutul Naþional pentru Studiul Totalitarismului,Bucureºti, 2008

Oprea, Marius, Banalitatea rãului. O istorie a Securitãþii în documente. 1949-1989, studiuintroductiv de Dennis Deletant, Editura Polirom, Iaºi, 2002

Oprea, Marius, Bastionul cruzimii. O istorie a Securitãþii (1948-1964), Editura Polirom, Iaºi,2008

311BIBLIOGRAFIE

Rãdulescu, Mihai, Istoria literaturii române de detenþie. Memorialistica reeducãrilor, EdituraRamida, Bucureºti, 1998

Roske, Octavian (coord.), Mecanisme represive în România: 1945-1948. Dicþionar biograficA-C, Institutul Naþional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureºti, 2001

Roske, Octavian (coord.), Mecanisme represive în România: 1945-1948. Dicþionar biograficD-G, Institutul Naþional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureºti, 2003

Roske, Octavian (coord.), Mecanisme represive în România: 1945-1948. Dicþionar biograficH-L, Institutul Naþional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureºti, 2004

Roske, Octavian (coord.), Mecanisme represive în România: 1945-1948. Dicþionar biografic M,Institutul Naþional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureºti, 2005

Roske, Octavian (coord.), Mecanisme represive în România: 1945-1948. Dicþionar biograficN-O, Institutul Naþional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureºti, 2006

Rusan, Romulus (ed.), Analele Sighet 7. Anii 1949-1953: Mecanismele terorii. Comunicãriprezentate la al VII-lea Simpozion al Memorialului de la Sighetu Marmaþiei (2-4 iulie1999), Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti, 1999

Þârãu, Virgiliu, Alegeri fãrã opþiune. Primele scrutinuri parlamentare din Centrul ºi EstulEuropei dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, Editura Eikon, Cluj Napoca, 2005

***Istoria comunismului din România. Documente. Perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945-1965),volum editat de Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goºu, Editura Humanitas,Bucureºti, 2009

***Viaþa Pãrintelui Gheorghe Calciu dupã mãrturiile sale ºi ale altora, ediþie îngrijitã laMãnãstirea Diaconeºti, cu o predoslovie a Înalt Prea Sfinþitului Mitropolit BartolomeuValeriu Anania, Editura Christiana, Bucureºti, 2007

IV. Lucrãri speciale

Anastasis, Petre Gregory C. (Puiu Nãstase), Temerarii, ediþie îngrijitã de Gheorghe Andreicaîn regie proprie, Editura Metafora, Constanþa, 2004

Andreica, Gheorghe, Mãrturi... mãrturii... � Din iadul temniþelor comuniste �, Consultant:Dan Staicu, Editura 2000, Bucureºti, 2000

Andreica, Gheorghe, Reeducãrile comuniste. Volumul I: Eugen Þurcanu, ruºinea specieiumane, Editura Ex Ponto, Constanþa, 2007

Andreica, Gheorghe, Târgºorul Nou. Închisoarea minorilor: 1948-1950, Editura PRINTEURO,Ploieºti, 2000

Bacu, Dumitru, Piteºti. Centru de reeducare studenþeascã, Editura Cuvântul Românesc,Hamilton, 1989

Bâgu, Gheorghe, Mãrturisiri din întuneric, Editura Tehnicã, Bucureºti, 1993Bâgu, Gheorghe, Mãrturisiri din perioada comunistã. (Portrete, schiþe ºi eseuri), f.e, f.a.Boldur-Lãþescu, Gheorghe, Genocidul comunist în România, volumul I: Dimensiunile genocidului,

Editura Albatros, Bucureºti, 1992Boldur-Lãþescu, Gheorghe, Iorga, Filip-Lucian, Genocidul comunist în România. Reeducarea

prin torturã, volumul IV, Editura Albatros, Bucureºti, 2003Bordeianu, Dumitru Gh., Mãrturisiri din mlaºtina disperãrii, ediþia a doua, Editura Scara,

Bucureºti, 2001Brazdã, Aurel, Istorie trãitã. Volumul II. 1000 de zile în uniforma gulagului comunist, f.e.,

Bihor � Oradea, 2005Buracu, Mihai, Tãbliþele de sãpun de la Itset-ip, Editura MJM, Craiova, 2003

312 BIBLIOGRAFIE

[Pãrintele] Calciu, Gheorghe, Mãrturisitorul prigonit � predici, eseuri ºi meditaþii religioase �,Editura Crigarux, Piatra Neamþ, 2007

Cãlinescu, Nicolae, Preambul pentru camera de torturã, Editura Marineasa, Timiºoara, 1994Cârja, Ion, Canalul morþii, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1993Ciuceanu, Radu, Jurnalul unui om liniºtit. Nume de cod: Artistul, volumul I, 1963-1970,

Institutul Naþional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureºti, 2005Ciuceanu, Radu, Jurnalul unui om liniºtit. Nume de cod: Cucu, volumul II, 1970-1989,

Institutul Naþional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureºti, 2006Ciuceanu, Radu, Memorii III: Pecetea diavolului, f.e., Bucureºti, 2002Cornea, Corneliu, Viaþa aºa cum a fost. Însemnãri, ediþia a doua, revãzutã ºi adãugitã,

Editura Gutenberg, Arad, 2003Davidescu, ªtefan Ioan I., Cãlãuzã prin infern, vol. II, prefaþã de Flori Stãnescu, Editura

Dacia, Cluj-Napoca, 2003Dumitrescu, Grigore, Demascarea, Jon Dumitru � Verlag & Mediana Edit, München-Bucureºti,

1996Gheorghiþã, Viorel, Et ego. Sãrata. Piteºti-Gherla-Aiud. Scurtã istorie a devenirii mele,

Editura Marineasa, Timiºoara, 1994Goma, Paul, Patimile dupã Piteºti, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1990Ianolide, Ioan, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouã, ediþie îngrijitã la

Mãnãstirea Diaconeºti, cu un cuvânt înainte de Pãrintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa,Editura Christiana, Bucureºti, 2006

Ierunca, Virgil, Fenomenul Piteºti, prefaþã de François Furet, ediþia a treia, Editura Humanitas,Bucureºti, 2007

Ionescu, Aristide, Dacã vine ora H, pe cine putem conta?, ediþia a treia readãugitã, EdituraRamida, Bucureºti, 2001

Ivan, Sabin, Pe urmele adevãrului, ediþia a doua, cu o prefaþã de ªtefan Augustin Doinaº,editura Ex Ponto, Constanþa, 1996

Lãcãtuºu, Dumitru, Mureºan, Alin, Casa terorii. Documente privind penitenciarul Piteºti(1947-1977), Editura Polirom, Iaºi, 2009

Leahul, Victor, Starþun, între temniþã ºi vecie, Editura Muºatinia, Roman, 2006Lucinescu, Dan, Jertfa (Transfigurãri), Editura Siaj, Bucureºti, 2008Marian, Gheorghe, Mãrturii ºi memorii de o viaþã. 1927-2008, Editura Marineasa, Timiºoara,

2009Maxim, Virgil, Imn pentru crucea purtatã. Abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce,

Editura Antim, Bucureºti, 2002Mãgirescu, Eugen, Moara dracilor. Amintiri din închisoarea de la Piteºti, text stabilit de

Remus Radina, Fronde, Alba Iulia � Paris, 1994Mãrturia lui Octavian Voinea redactatã de Gheorghe Andreica, Masacrarea studenþimii române,

editat de Gheorghe Andreica în regie proprie, f.e., f.l., f.a.Meriºca, Costin, Tragedia Piteºti. O cronicã a �reeducãrii� din închisorile comuniste, Editura

Institutul European, Iaºi, 1997Meriºca, Costin, Tãrâmul Gheenei, Editura Porto Franco, Galaþi, 1993Muntean, Ioan, La pas prin �reeducãrile� de la Piteºti, Gherla ºi Aiud sau Ridicã-te Gheorghe,

ridicã-te Ioane, Editura Majadahonda, Bucureºti, 1997Paven, Justin ªtefan, Dumnezeul meu, de ce m-ai pãrãsit?, Editura Ramida, Bucureºti, 1996Plapºa, Lucian, (Memorii I:) Soarele de la nord, prefaþã de Paul Caravia, Editura Helicon,

Timiºoara, 1996Plapºa, Lucian, Memorii II: Popas în iad, cuvânt înainte de Radu Ciuceanu, Editura Artpress,

Timiºoara, 2004Petriºor, Marcel, Memorii I: Fortul 13 Jilava. Convorbiri din detenþie, Editura Meridiane,

Bucureºti, 1991

313BIBLIOGRAFIE

Petriºor, Marcel, Memorii II: Secretul Fortului 13. Reeducãri ºi execuþii, Editura Timpul,Iaºi, 1994

Petriºor, Marcel, La capãt de drum, Editura Institutul European, Iaºi, 1997Popa, Ilie (coord.), �Experimentul Piteºti�. Conference Proceedings. Comunicãri prezentate la

Simpozionul �Experimentul Piteºti � Reeducarea prin torturã�, ediþia I � Piteºti, 6-8 de-cembrie 2001, ediþia a doua, Secþiunea I � Piteºti, 4-6 octombrie 2002, redactor GrigoreConstantinescu, traducere în englezã: Rozalia Rodica Popa ºi Ilie Popa, volumul I, EdituraFundaþia Culturalã Memoria, Piteºti, 2003

Popa, Ilie (coord.), �Experimentul Piteºti�. Conference Proceedings. Comunicãri prezentate laSimpozionul �Experimentul Piteºti � Reeducarea prin torturã�. Opresiunea þãrãnimiiromâne în timpul dictaturii comuniste, ediþia a treia, Piteºti, 26-28 septembrie 2003,traduceri în englezã: Rozalia Rodica Popa ºi Ilie Popa, coperta: Ilie Popa, Alin Berechet,Editura Fundaþia Culturalã Memoria, Filiala Argeº, Piteºti, 2004

Popa, Ilie (coord.), �Experimentul Piteºti�. Conference Proceedings. Comunicãri prezentate laSimpozionul �Experimentul Piteºti � Reeducarea prin torturã�. Opresiunea þãrãnimiiromâne în timpul dictaturii comuniste, ediþia a patra, Piteºti, 24-26 septembrie 2004,traduceri în englezã: Rozalia Rodica Popa ºi Ilie Popa, coperta: Ilie Popa, Alin Berechet,Editura Fundaþia Culturalã Memoria, Piteºti, 2005

Popa, Ilie (coord.), �Experimentul Piteºti�. Conference Proceedings. Comunicãri prezentate laSimpozionul �Experimentul Piteºti � Reeducarea prin torturã�. Opresiunea culturii tradiþionaleromâne în timpul dictaturii comuniste, ediþia a cincea, Piteºti, 23-25 septembrie 2005,traduceri în englezã: Rozalia Rodica Popa ºi Ilie Popa, coperta: Ilie Popa, Alin Berechet,Editura Fundaþia Culturalã Memoria, Filiala Argeº, Piteºti, 2006

Popa, Ilie (coord.), �Experimentul Piteºti�. Conference Proceedings. Comunicãri prezentate laSimpozionul �Experimentul Piteºti � Reeducarea prin torturã�. Opresiunea culturii tradiþionaleromâne în timpul dictaturii comuniste, ediþia a ºasea, Piteºti, 22-24 septembrie 2006,traduceri în englezã: Rozalia Rodica Popa ºi Ilie Popa, coperta: Ilie Popa, Alin Berechet,Editura Fundaþia Culturalã Memoria, Filiala Argeº, Piteºti, 2007

Popa, Ilie (coord.), �Experimentul Piteºti�. Conference Proceedings. Comunicãri prezentate laSimpozionul �Experimentul Piteºti � Reeducarea prin torturã�. Cultura, tineretul ºi educaþiaîn regimurile dictatoriale comuniste, ediþia a ºaptea, Piteºti, 5-7 octombrie 2007, traduceriîn englezã: Rozalia Rodica Pop ºi Ilie Popa, coperta: Ilie Popa, Alin Berechet, EdituraFundaþia Culturalã Memoria, Filiala Argeº, Piteºti, 2008

Popa, Ilie (coord.), �Experimentul Piteºti�. Conference Proceedings. Comunicãri prezentate laSimpozionul �Experimentul Piteºti � Reeducarea prin torturã�. Cultura, tineretul ºi educaþiaîn regimurile dictatoriale comuniste, ediþia a opta, Piteºti, 3-5 octombrie 2008, traduceriîn englezã: Rozalia Rodica Popa ºi Ilie Popa, coperta: Ilie Popa, Alin Berechet, EdituraFundaþia Culturalã Memoria, Filiala Argeº, Piteºti, 2009

Popa, Neculai, Coborârea în iad. Amintiri din închisorile României comuniste, Editura Vremea,Bucureºti, 1999

Popescu, Traian, Experimentul Piteºti. Reeducarea prin torturã în închisorile Piteºti, Gherla,Tg. Ocna, Canal. Atacul brutalitãþii asupra conºtiinþei. Cuvânt înainte de Rãzvan Codrescu,ediþia a doua, revãzutã ºi adãugitã, Editura Criterion Publishing, Bucureºti, 2005

Rãdulescu, Mihai, Istoria literaturii române de detenþie. Memorialistica reeducãrilor, EdituraRamida, Bucureºti, 1998

Rãdulescu, Mihai, La capãtul iadului. Mãrturii ºi documente, Editura Vremea XXI, Bucureºti,2005

Stãnescu, Gabriel, Dumnezeu m-a salvat din Iad! O mãrturie cutremurãtoare: reeducareaprin torturã. Piteºti, Gherla, Canal. Convorbiri cu Traian Popescu, Editura CriterionPublishing, Bucureºti, 2008

314 BIBLIOGRAFIE

Stãnescu, Mircea, Reeducarea în România comunistã (1945-1952). Aiud, Suceava, Piteºti,Braºov, cuvânt înainte de Constantin Ticu Dumitrescu, Editura Polirom, Iaºi, 2010

Stãnescu, Mircea, Predescu, Titicã, Procesele reeducãrii (1952-1960). Statul ºi dreptul,instrumente de represiune ale dictaturii comuniste, editor coordonator Ilie Popa, traduceriîn englezã Rozalia Rodica Popa ºi Ilie Popa, Fundaþia Culturalã Memoria, Filiala Argeº,Piteºti, 2008

Timaru, Mihai, Amintiri de la Gherla, Editura de Vest, Timiºoara, 1993Timaru, Mihai, Memorial din cotul Carpaþilor�, Institutul Naþional pentru Studiul Totalitarismului,

Bucureºti, 2005Viºovan, Aurel (cu concursul lui Gheorghe Andreica), Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,

pentru ce m-ai pãrãsit? (Reeducarea de la închisoarea Piteºti), ediþia a treia, EdituraNapoca Star, Cluj, 2006

***Memorialul ororii. Documente ale procesului reeducãrii din închisorile Piteºti, Gherla,Editura Vremea, Bucureºti, 1995

V. Articole, studii

Balla, Corneliu, �Reeducat la Târgºor�, în Memoria, nr. 32 (3/2000)Bãdescu, Ilie, Dungaciu, Dan, �Experimente totalitare. Modelul reeducãrii: Piteºti, Gherla,

Canal, 1949-1952�, în Arhivele totalitarismului, Anul II, nr. 3/1994Boldur-Lãþescu, Gheorghe, Iorga, Filip-Lucian, �Procesele reeducãrii. Note pentru instanþele

penale româneºti ºi strãine�, în Memoria, nr. 44-45 (3-4/2003)Buracu, Mihai, �Piteºti dupã Piteºti�, în Memoria, nr. 44-45 (3-4/2003)Ciupea, Ioan ºi Olteanu, Florentin, �Reeducarea la Târgºor (1949-1950)�, în Rezistenþa

anticomunistã. Cercetare ºtiinþificã ºi valorificare muzealã, editori: Cosmin Budeancã,Florentin Olteanu ºi Iulia Pop, volumul II, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2006

Felseghi, Bianca ºi Mureºan, Alin, �Mãrturii despre un torþionar clujean� în Ziua de Cluj,nr. 1171, 1 octombrie 2008

Fürtös, Robert, �Implicarea organelor M.A.I. în acþiunea de Reeducare. Cazul Piteºti (1949-1951)�în Rezistenþa anticomunistã. Cercetare ºtiinþificã ºi valorificare muzealã, editori: CosminBudeancã, Florentin Olteanu ºi Iulia Pop, volumul II, Editura Argonaut, Cluj-Napoca,2006

Hoinic, Dragoº, �Reeducarea. Primele semnale�, în Arhivele totalitarismului, anul VI, nr. 18/1998

Ioniþã, Nicu, �Psihofiziologia terorii�, în Memoria, nr. 43 (2/2003)Ioniþã, Nicu, �Tragedia generaþiei �48�, în Memoria, nr. 44-45 (3-4/2003)Jeamgocian, Edvard, �Protoereul Nerses Keropeian (1865-1942)�, în Ararat, Anul XV, nr. 7

(292), 1-15 aprilie 2004Mureºan, Alin, �Reeducarea prin torturã�, în Memoria, nr. 57 (4/2006)Negrescu, Fag, �Piteºti: aprilie �49-august �51�, în Memoria, nr. 7/1992Pangrate, Ion, �Cum am scãpat din Iad�, în Arhivele totalitarismului, anul VI, nr. 18/1998Rãdulescu, Banu, �Preambul la Dosarul Piteºti�, în Memoria, nr. 1/1990Rãitaru, Iordan, �Camera 4 Spital�, în Arhivele totalitarismului, anul VI, nr. 18/1998Stãnescu, Flori, �Amintiri din reeducare�, în Arhivele totalitarismului, anul VI, nr. 18/1998

315BIBLIOGRAFIE

Anexe

1. Lista deþinuþilor politici care au trecut prin acþiuneaviolentã din Piteºti

Nume Prenume Data naºterii Condamnare Perioada în care a fost la Piteºti

Abdul Ferid Idris 19.03.1924 10 ani � Adel Mircea 24.10.1924 5 ani ?-29.10.1950 Albulescu Romeo 01.03.1925 6 ani ?-05.06.1950 Aldea Marin 15.08.1923 4 ani ?-09.06.1950 Alexa Cezar 28.09.1927 5 ani ?-05.06.1950 Alexandrescu Dumitru 07.11.1923 7 ani ?-29.10.1950 Ambrozie Gheorghe 24.03.1927 3 ani ?-26.05.1950 Ambruº Remus 02.09.1924 5 ani ?-07.06.1950 Anagnoste Stere � � � Anagnosti Ioan 13.07.1928 20 ani 24.02.1950-20.03.1950 Andreescu Voicu 07.07.1922 20 ani 27.07.1950-16.08.1951 Andreev Andrei 04.07.1925 5 ani ?-30.05.1950 Andrei Decebal Cornel 18.11.1919 msv* ?-27.03.1949 Andriºan Gheorghe 03.05.1922 8 ani 22.04.1949-29.08.1951 Andronache Vasile 13.12.1925 3 ani+6 luni ?-07.06.1950 Andronic ªtefan 26.08.1924 7 ani � Angelescu Ion 03.07.1922 8 ani � Anghel Avram 26.06.1924 15 ani 09.05.1951-29.08.1951 Antonescu Octavian 03.06.1923 3 ani 10.01.1950-10.12.1951 Apostolescu Gheorghe 02.07.1922 3 ani ?-05.06.1950 Arapu Petre � � � Ardeleanu Gheorghe 01.01.1929 4+6+15 ani ?-08.03.1950 Armeanu Marcel 24.11.1924 3 ani+6 luni ?-07.06.1950 Avram Horea 27.07.1928 4 ani ?-05.06.1950 Avram Victor 25.08.1928 2 ani ?-14.11.1950 Avramescu Ioan 17.01.1927 12 ani 22.03.1951-15.01.1952 Bacicu Virgil 20.01.1927 3 ani ?-26.05.1950 Baciu Aurel 05.05.1926 6 ani ?-05.06.1950 Baciu Petre 29.06.1922 3+10+3 ani 06.06.1951-11.08.1951 Badale Vasile 18.09.1926 6 ani ?-30.05.1950 Balaniºcu Chiricã 06.04.1921 � � Balla Andrei 29.02.1924 5 ani ?-26.05.1950 Bandu Paul 20.07.1927 20 ani 29.05.1950-25.03.1951 Barabaº Francisc 14.04.1930 2 ani ?-26.05.1950 Baran Florin 10.09.1922 3 ani ?-05.06.1950

316 ANEXE

Barbã Constantin 15.02.1922 10 ani ?-07.06.1950 Baruþia Liviu 29.01.1919 15+11 ani 10.01.1950-16.08.1951 Bãcilã Adrian 17.02.1925 10+5 ani 07.02.1950-16.08.1951 Bãdescu Nicolae 27.05.1932 2 ani 19.12.1950-? Bãlan Gheorghe 10.04.1930 6 ani 09.05.1951-29.08.1951 Bãncescu Alexandru 02.09.1924 5+25 ani 13.06.1950-? Bãrbulescu Nicolae 20.04.1926 20 ani 27.06.1950-16.08.1951 Bãrcuþeanu Moise 18.09.1921 10 ani 04.08.1949-29.08.1951 Bândea Ilie 06.10.1927 3 ani 19.12.1950-25.06.1951 Bârsan Mircea 18.10.1926 15 ani 22.04.1949-29.08.1951 Belu Petru 15.07.1927 4+2 ani ?-05.06.1950 Berghezan Ioan 08.01.1924 5 ani � Bernad Gavrilã 24.07.1926 3 ani ?-05.06.1950 Berzea Eugen 24.10.1925 20 ani 16.02.1951-29.08.1951 Biaº Gheorghe 03.10.1929 4 ani 09.02.1951-05.06.1951 Blaga Liciniu 06.02.1921 2 ani 6 luni+1 an 09.02.1951-01.05.1951 Blaga Traian 20.07.1923 ?+1 an � Blãgescu Valentin 29.11.1929 15+5 ani 24.03.1950-16.08.1951 Blejan Gheorghe 10.11.1922 2 ani ?-09.06.1950 Bobohalmã Nicolae 19.06.1927 3 ani ?-05.06.1950 Boceanu Constantin 10.08.1924 4 ani ?-26.05.1950 Bogdanovici Alexandru 08.06.1924 18 ani 05.11.1949-15.04.1950 Bogdãnescu Ioan 14.02.1922 4 ani ?-26.05.1950 Bogos Constantin 24.05.1928 4 ani ?-07.06.1950 Boieriu Liviu 08.11.1926 2 ani ?-07.06.1950 Boldoi Ioan 25.11.1925 4 ani 19.12.1950-05.06.1951 Boldur Lãþescu Gheorghe 19.05.1929 2 ani ?-05.06.1950 Boldureanu Ion 22.01.1927 5 ani ?-29.10.1950 Bolfosu Eugen 12.02.1922 15 ani 27.07.1950-25.02.1951 Boncea Andrei 09.01.1924 3+1 ani ?-09.06.1950 Borchinã/e Nicolae 30.05.1927 10 ani 14.11.1949-29.08.1951 Bordeianu Dumitru Gh. 28.08.1921 15 ani 22.04.1949-29.08.1951 Bordeianu Virgil 15.06.1926 5 ani ?-29.10.1950 Borza Nicolae 16.10.1922 12+3 ani 16.03.1949-16.08.1951 Boºcaiu Nicolae 23.07.1925 6 ani � Bota Adrian 29.10.1921 1 an 6 luni 07.02.1950-28.02.1951 Botez Octavian 06.08.1929 5 ani ?-07.06.1950 Braga Roman 07.04.1922 5 ani 02.03.1949-05.06.1951 Brânduº Vasile 24.10.1922 7 ani ?-30.05.1950 Brânzei Emilian 02.07.1920 8 ani 02.03.1949-16.08.1951 Buburuzan Nicolae 16.11.1927 6 ani � Bucoveanu Mihail 30.05.1927 10 ani 10.01.1950-16.08.1951 Bucur Constantin 02.06.1922 18 ani 9 luni 10.01.1950-16.08.1951 Bucur Ion 12.09.1927 3 ani ?-26.05.1950 Bulgãr Gheorghe 24.03.1925 4 ani ?-29.10.1950 Buracu Mihai 24.01.1930 2+3 ani 09.02.1951-? Burcu Gheorghe 05.05.1921 3 ani ?-07.06.1950 Burculeþ Viorel 24.06.1929 10 ani ?-26.05.1950

317ANEXE

Buþan Constantin 12.09.1919 15 ani ?-30.05.1950 Buzdug Ion 07.02.1926 3 ani ?-26.05.1950 Caba Ioan 12.06.1926 3+1 ani ?-09.06.1950 Calciu Gheorghe 24.11.1925 15 ani 20.06.1949-29.08.1951 Calotelu Vasile 05.04.1919 12 ani 05.07.1949-29.08.1951 Cantemir Gheorghe 27.07.1926 6 ani ?-29.10.1950 Cantemir Ioan 20.01.1925 15 ani 09.02.1951-16.08.1951 Carabulea Ioan 11.11.1926 7 ani ?-26.05.1950 Caramihai Dumitru 18.06.1926 � 11.09.1949-? Carp Ioan 27.08.1924 6+5 ani � Caziuc Gheorghe 19.10.1923 6 ani 19.09.1949-05.06.1951 Cãlinescu Nicolae 18.01.1924 3 ani 6 luni � Cãlinici Vladimir 12.07.1922 2 ani ?-07.06.1950 Cãrãuºu Adrian 25.07.1920 12 ani 6

luni+5 ani 10.01.1950-?

Cârciumaru Alexandru 01.09.1925 10 ani ?-07.06.1950 Cârlan Nicolae 29.10.1924 3 ani ?-05.06.1950 Cârmaciu Mircea 14.10.1924 1 an 6 luni 10.09.1949-? Cerbu Ioan 18.10.1924 5 ani+moarte ?-09.06.1950 Chebeleu Ilie 23.08.1923 3 ani 19.10.1949-03.06.1951 Chirculescu Gheorghe 01.01.1929 15 ani 22.03.1951-16.08.1951 Chiriac Ioan 04.11.1925 2 ani ?-05.06.1950 Chirilã Gheorghe 21.09.1926 8 ani ?-26.05.1950 Chiþulescu Luca � � � Chivulescu Gheorghe 02.07.1919 11 ani 3 luni 10.01.1950-05.06.1951 Chivulescu Nicolae 23.12.1915 15 ani 26.02.1950-16.08.1951 Cicherschi Victor 09.03.1925 3+1 ani ?-07.06.1950 Ciornea Gheorghe 30.05.1919 20 ani 05.07.1949-29.08.1951 Ciuceanu Radu 15.04.1928 15 ani � Ciura Francisc 01.05.1922 3 ani ?-09.06.1950 Ciurescu Valeriu 30.09.1928 6 ani 09.02.1951-16.08.1951 Climescu Dumitru 11.01.1926 10 ani ?-07.06.1950 Clipcea Nicolae 22.06.1923 6 ani 11.10.1949-15.08.1951 Clocotici Stelian 23.11.1926 5 ani ?-29.10.1950 Clonaru Gheorghe 20.09.1927 3 ani ?-05.06.1950 Codrea Vichente 21.01.1924 4 ani ?-29.10.1950 Codreanu Augustin 04.08.1926 5 ani ?-26.05.1950 Codreanu Mircea 19.10.1923 3 ani ?-26.05.1950 Codreanu Nestor 05.06.1926 3+2 ani ?-29.10.1950 Coifan Virgil 02.11.1919 15 ani 27.07.1950-16.08.1951 Cojocaru Gheorghe 27.04.1928 5 ani 22.03.1951-05.06.1951 Cojocaru Mircea 20.09.1923 3 ani ?-26.05.1950 Cojocaru Nicolae 07.08.1921 9 ani 22.04.1949-16.08.1951 Cojocaru Petru 18.03.1926 10 ani � Comãnici Ioan 11.02.1924 12+3 ani 22.04.1949-16.08.1951 Comºa Ieronim 24.06.1925 15 ani 26.06.1949-29.08.1951 Condurache Emanoil 15.01.1920 8 ani 19.09.1949-29.08.1951 Constandache Radu 21.11.1918 10 ani 15.07.1949-10.02.1950

318 ANEXE

Constantin Ioan 30.07.1929 4 ani 19.12.1950-25.06.1951 Constantinescu Dumitru 22.06.1922 7 ani 07.02.1950-16.08.1951 Constantinescu Emil 17.10.1927 10 ani � Constantinescu Virgiliu 07.05.1927 5 ani ?-05.06.1950 Cordun Frederic 21.10.1924 3 ani ?-30.05.1950 Cornea Corneliu 29.08.1925 2 ani ?-07.06.1950 Costache Alexandru 04.02.1925 4 ani ?-29.19.1950 Costãchescu Corneliu 28.09.1927 8 ani 26.02.1950-16.08.1951 Costea Gheorghe 27.03.1924 7 ani 22.04.1949-05.06.1951 Costin Alexandru 09.11.1926 3 ani ?-07.06.1950 Costin Ioan 13.02.1926 4 ani ?-26.05.1950 Covaciu Marin 01.09.1928 3 ani ?-09.06.1950 Covãºneanu Nicolae 19.12.1921 4+1 ani ?-05.06.1950 Cracã Marin 18.11.1921 10 ani 26.06.1949-29.08.1951 Crainic Ioan 05.04.1924 2 ani 09.02.1951-05.06.1951 Craiu Constantin 28.08.1925 2 ani ?-07.06.1950 Crãciun Burchi Florin 08.04.1921 3 ani 09.02.1951-05.06.1951 Crãciunescu Mircea 28.10.1923 8 ani 22.04.1949-16.08.1951 Creþulescu Mircea 02.02.1925 7 ani ?-29.10.1950 Creþulescu Nicolae 27.03.1925 12+3 ani 12.08.1949-10.06.1951 Crinu Horia 20.11.1920 3+1 ani ?-07.06.1950 Crispoi Mihai 04.04.1924 2 ani ?-09.06.1950 Cristescu ªtefan 28.07.1930 3 ani ?-26.05.1950 Criºan Gheorghe 06.06.1927 3+1 ani ?-26.05.1950 Cucoli Gheorghe 20.02.1917 15 ani 17.06.1949-29.08.1951 Cucu Mircea � � � Curelescu Eugen 25.06.1925 5 ani ?-29.10.1950 Curescu Ioan 01.06.1919 12+3 ani 26.06.1949-29.08.1951 Cuºa Gheorghe 22.02.1926 4 ani ?-07.06.1950 Dan Ilie � � � Daºchievici Petru 23.05.1927 2 ani 26.02.1950-17.03.1951 David Teofil 29.07.1926 2 ani ?-05.06.1950 Davidescu Lucian 28.02.1932 1 an 19.12.1950-29.03.1951 Davidescu ªtefan Ioan 27.12.1927 3 ani ???.02.1950-? Dãneþ Emilian 04.08.1927 4 ani ?-29.10.1950 Dãnilã Constantin 19.04.1928 4 ani � Dãnilã Mihai 28.10.1926 10 ani 22.04.1949-29.08.1951 Dãnilã Petru 27.06.1925 7 ani 26.02.1950-16.08.1951 Deboveanu Ion 31.01.1950 5 ani 09.05.1951-05.06.1951 Dene(º) Elemer 13.05.1929 5 ani ?-26.05.1950 Dézmeri Zsombor 19.05.1928 8 ani 09.02.1951-16.08.1951 Diaca Dan 08.01.1930 10 ani 10.01.1950-16.08.1951 Diaconescu Eugen 23.03.1933 1 an 6 luni 19.12.1950-25.06.1951 Dimãncescu Radu 17.05.1929 5 ani ?-26.05.1950 Dimitrov Eugen 01.10.1923 5 ani ?-30.05.1950 Dobre Vasile 12.12.1926 12+3 ani 09.03.1949-16.08.1951 Dobrescu Xenofon-Jan 24.01.1928 5 ani ?-05.06.1950 Doncea Dumitru 09.11.1917 1 an ?-26.05.1950

319ANEXE

Dondoe Marin 13.09.1926 2 ani ?-26.05.1950 Dopºa Beniamin 14.08.1926 7 ani ?-26.05.1950 Dorobanþu Alexandru 17.04.1925 5 ani? ?-07.06.1950 Dragodan Constantin-Aurel 06.10.1919 25+25 ani ?-30.05.1950 Dragomir Alexandru 20.04.1925 5 ani ?-26.05.1950 Dragomirescu Mircea 28.05.1928 3 ani � Drãgan Ilie 18.03.1923 4 ani � Drãghici Horia 29.11.1926 8 ani 07.02.1950-16.08.1951 Drãgoescu Vlad 28.05.1926 12 ani 15.12.1949-16.08.1951 Dumitreasa Daniel 13.12.1924 2 ani ?-07.06.1950 Dumitrescu Dan 19.10.1922 15 ani+msv* 05.11.1949-16.08.1951 Dumitrescu Florian 28.07.1924 20 ani 26.06.1949-29.08.1851 Dumitrescu Grigore 24.05.1923 2 ani � Dumitrescu Ilie 06.09.1927 5 ani 10.01.1950-05.06.1951 Dumitrescu Marin 18.08.1920 8 ani 04.08.1949-29.08.1951 Dumitrescu Mircea 04.07.1927 15 ani ?-30.05.1950 Dumitriu Ioan Gh. 19.08.1927 15 ani 23.05.1949-29.08.1951 Dumitriu Ioan N. 16.09.1929 5 ani ?-05.06.1950 Dumitriu Iorgu 15.11.1923 3 ani ?-05.06.1950 Durgheu Teodor 10.03.1923 6 ani � Duºmanu Vasile 01.04.1920 3 ani � Duþã Marin 02.05.1926 8 ani 07.02.1950-16.08.1951 Economu Constantin 19.09.1925 5 ani ?-26.05.1950 Egner Gheorghe 03.03.1922 10 ani 09.01.1950-16.08.1950 Egri Traian 04.12.1924 10 ani 14.11.1949-16.08.1951 Enãchescu Simion 25.06.1925 5 ani ?-05.06.1950 Epure Zamfir 29.09.1925 6 ani ?-05.06.1950 Eºianu Nicolae 15.12.1923 3+4 ani 26.09.1949-05.06.1951 Eutuºanu Romulus 15.07.1923 15+1 ani ?-30.05.1950 Fãdor Ion 19.09.1920 4+1 ani ?-29.10.1950 Fãrcaºiu Aurel 03.06.1924 6 ani 22.03.1951-? Fâciu Iancu � � � Fâlfãnescu Eugen 03.01.1923 3 ani ?-05.06.1950 Fântânã Constantin � � � Feneºan Mircea 01.06.1925 10 ani 09.06.1949-29.08.1951 Ferbinþeanu Anghel 08.07.1931 1 an 04.03.1951-05.06.1951 Fetcu Alexandru 26.02.1925 4+2 ani ?-29.10.1950 Fiedler Ioan 24.06.1923 3 ani 09.02.1951-05.06.1951 Florea Victor 08.05.1925 10 ani 09.06.1949-29.08.1951 Florianu Florin 29.05.1922 5 ani ?-05.07.1950 Formagiu Dumitru 30.08.1924 2 ani ?-30.05.1950 Forsea Stelian 25.02.1927 6 ani ?-26.05.1950 Fotin Mihai Petre 09.03.1929 25 ani 22.03.1951-16.08.1951 Frunzã Grigore 13.11.1927 3+2 ani ?-05.06.1950 Fuchs Iosif 18.10.1920 3 ani ?-05.06.1950 Fuicã Ioan 19.02.1923 4+4 ani 26.06.1949-05.06.1951 Fulicea Victor 03.07.1920 3+? ani 26.09.1949-05.06.1951 Gafencu Valerian 01.01.1930 2 ani ?-05.06.1950

320 ANEXE

Gavrilescu Eugen � � � Gãbureac Traian 13.08.1923 3+1 ani ?-07.06.1950 Gebac Leonard � � � Georgescu George � � ?-???.04.1950 Gheorghe Florea 07.11.1925 4 ani ?-26.05.1950 Gheorghieº Dumitru � � � Gheorghiþã Savel 08.03.1921 12 ani 06.06.1951-29.08.1951 Gheorghiþã Viorel 27.09.1922 10 ani 09.08.1949-29.08.1951 Gheorghiu Gheorghe 29.06.1922 8+25 ani 05.07.1949-29.08.1951 Gheorghiu Ioan 05.02.1923 15 ani 26.12.1949-29.08.1951 Gheorghiu Mircea 13.11.1923 3 ani ?-05.06.1950 Gherasim Ioan 30.07.1921 15 ani ?-16.08.1951 Gherman Coriolan 24.01.1925 10 ani ?-05.06.1950 Ghica Alexandru 25.12.1924 13 ani 07.02.1950-16.08.1951 Ghiþã Barbu 20.09.1928 5 ani ?-29.10.1950 Ghiþulescu Ioan 15.12.1921 5 ani 05.02.1949-08.03.1950 Ghiuriþã Enea 02.04.1927 6 ani 09.03.1949-16.08.1951 Giurconiu Mihai 08.11.1924 3+4 ani ?-26.05.1950 Giurgeanu Alexandru 17.01.1930 7 ani 05.10.1950-11.05.1951 Giurgiu Petru 01.05.1930 5 ani 09.02.1951-01.06.1951 Glãvan ªerban 18.08.1924 5 ani ?-05.06.1950 Gliga Octavian � � � Glodeanu Inocenþiu 01.05.1929 8 ani 27.06.1950-16.08.1951 Godea Ioan 13.11.1923 10+3 ani 04.08.1949-29.08.1951 Gojinschi Nicolae 11.06.1920 8 ani ?-07.06.1950 Gorbatâi Gheorghe � � � Grãmadã Ovidiu 08.04.1920 3+2 ani ?-29.10.1950 Griga Ioan 02.01.1927 3 ani ?-26.05.1950 Grigoraº Ioan 28.06.1923 12 ani 05.07.1949-29.09.1951 Grosu Boris 26.07.1926 3 ani � Groºan Mihai 20.09.1927 3 ani 19.12.1950-05.06.1951 Grozav Nicolae 24.06.1923 5+1 ani ?-29.10.1950 Hanþcu Mircea 26.10.1923 5 ani � Hanu Constantin 01.03.1928 3+1 ani ?-07.06.1950 Hetényi Barabás 30.04.1927 4 ani ?-26.05.1950 Hoinic Dragoº 12.01.1921 20+25 ani 26.06.1949-29.08.1951 Holdevici Viaceslav 28.09.1924 2 ani ?-29.10.1950 Hossu Tiberiu 06.05.1929 8 ani 27.06.1950-05.06.1951 Huþuleac Ioan 18.02.1923 12 ani 22.04.1949-16.08.1951 Iacobeþ Nicolae 04.12.1927 3+1 ani ?-05.06.1950 Ialovoi Ion 14.09.1925 3 ani ?-05.06.1950 Iamandi Teodor 27.11.1925 6 ani ?-07.06.1950 Idriceanu Gheorghe 21.10.1925 5 ani ?-05.06.1950 Iftode Gheorghe 10.07.1927 4 ani ?-08.03.1950 Ignãtescu Vasile 19.08.1924 8 ani 22.04.1949-29.08.1951 Iliescu Mihai 08.08.1928 10+4 ani 05.10.1950-16.08.1951 Ioanid Alexandru V. 14.04.1924 20 ani ?-10.02.1950 Ionescu Alexandru 28.06.1924 � ?-30.05.1950

321ANEXE

Ionescu Eugen 10.10.1924 4 ani ?-26.05.1950 Ionescu Gheorghe 22.05.1928 7 ani ?-09.06.1950 Ionescu Ioan 16.11.1921 1 an 6 luni ?-02.06.1950 Ionescu Mircea 25.04.1922 7 ani 09.06.1949-29.08.1951 Ionescu Radu-Anton 02.01.1930 25 ani 14.11.1949-29.08.1951 Ionescu Virgil 30.12.1914 10+4 ani ?-30.05.1950 Ionescu-Galbeni Nicolae 25.02.1926 5 ani ?-30.05.1950 Ioniþã Nicu 01.03.1923 5+1 ani 26.02.1950-05.06.1951 Iordache Dumitru 23.04.1922 2 ani ?-29.10.1950 Iorga Pimen 22.04.1923 7 ani 05.07.1949-30.05.1950 Iosif Iosif V. 18.11.1925 10+15 ani 25.07.1949-16.08.1951 Iosub Mihai � � ?-30.07.1950 Iova Constantin 10.08.1923 2 ani 6 luni ?-05.06.1950 Isãcescu Oreste 17.02.1927 8+5 ani ?-05.06.1950 Iscrulescu Romulus � � � Ispas Dumitru 25.03.1924 20 ani 26.06.1949-29.08.1951 Istrate Constantin 17.01.1926 5 ani ?-29.10.1950 Isvoranu Emil 24.05.1925 4+3 ani ?-26.05.1950 Itul Nicolae 10.12.1923 10+5 ani ?-30.05.1950 Iulian Constantin 17.10.1929 7 ani ?-26.05.1950 Jianu Mihai 27.03.1922 6 ani ?-07.06.1950 Jitariuc Constantin 09.06.1928 5 ani ?-26.05.1950 Jorãscu Eugen 01.10.1926 5 ani ?-07.06.1950 Juberian Constantin 29.10.1926 7 ani+moarte 09.06.1949-29.08.1951 Jurg Gheorghe � � � Juverdeanu Ovidiu 03.11.1926 5 ani � Laitin Dãnilã 05.04.1925 3 ani � Latiº Gavril 24.09.1927 3 ani 22.03.1951-05.06.1951 Lazãr Andrei 06.06.1920 25 ani 29.06.1949-29.08.1951 Lãzãrescu Constantin 13.12.1926 17 ani 22.03.1951-16.08.1951 Leonida Titus 26.09.1928 8 ani 26.02.1950-16.08.1951 Leviþchi Mihai 18.01.1923 2 ani+? ?-06.06.1950 Lichi Victor 29.05.1927 3 ani ?-26.05.1950 Lie Pompiliu 17.08.1926 4 ani ?-26.05.1950 Limberea Paul � � ?-30.05.1951 Lisacovschi Ludovic 01.01.1929 7 ani ?-05.06.1950 Livinschi Mihai 26.06.1926 7 ani+moarte ?-07.06.1950 Luca Cornel 13.11.1925 6 ani 15.11.1949-29.08.1951 Luca Vasile 29.12.1928 8 ani ?-07.06.1950 Lucinescu Dumitru 21.05.1927 15 ani 05.11.1949-16.08.1951 Ludu Alexandru 15.05.1928 8 ani 07.02.1950-16.08.1951 Lungeanu Mihai 16.04.1924 4 ani ?-14.04.1950 Lungeanu Virgil 08.04.1925 15 ani 22.04.1949-15.08.1951 Lungu Gheorghe � � � Lungu Mircea 08.09.1927 2 ani ?-09.06.1950 Lunguleac Ion 17.01.1925 6 ani ?-09.11.1950 Lupaºcu Ion 06.12.1927 3+1 ani ?-05.06.1950 Lupescu Adrian 18.01.1925 6 ani ?-07.06.1950

322 ANEXE

Lupºa Petru 27.09.1927 2 ani 04.08.1949-28.05.1950 Macarei Dionisie 03.04.1924 4 ani ?-29.10.1950 Macovei Dumitru 29.10.1925 6 ani ?-05.06.1950 Macovei Mircea 18.11.1921 5 ani 22.04.1949-05.06.1951 Maftei Constantin 03.07.1921 5 ani � Maiorescu Radu 11.02.1929 5 ani � Mandinescu Sergiu 03.06.1928 12 ani 13.02.1950-16.08.1951 Manoliu Mircea 06.03.1933 1 an 6 luni 19.12.1950-25.06.1951 Manu Iuliu 11.01.1924 3+1 ani ?-29.10.1950 Marcoci Neculae 30.10.1920 3 ani ?-29.10.1950 Mare Alecu 19.04.1926 5 ani � Marinescu Nicolae 20.05.1923 15 ani 10.01.1950-16.08.1951 Marinescu Paul (Eugen) 29.10.1920 25 ani 10.08.1950-16.08.1951 Marinescu Valerian 22.11.1925 6 ani ?-05.06.1950 Mateescu Dumitru 15.12.1925 15 ani 26.06.1949-29.08.1951 Matei Corvin 05.09.1927 3+2 ani ?-30.05.1950 Matricalã Dumitru 05.07.1924 4+1 ani ?-26.05.1950 Maxim Mircea 24.09.1926 8 ani ?-07.06.1950 Maxim Vasile 24.05.1923 6 ani 22.04.1949-05.06.1951 Maximilian Laurenþiu 24.06.1924 3+3 ani ?-26.05.1950 Mãgirescu Cedric 17.06.1927 3 ani 27.07.1950-05.06.1951 Mãgirescu Eugen 13.02.1922 12+3 ani 22.04.1949-16.08.1951 Mãrãcine Paul 03.01.1928 8 ani ?-05.06.1950 Mãrculescu Constantin 20.10.1929 2 ani 24.03.1950-16.08.1951 Mãrculescu Vasile 25.06.1925 10 ani 22.02.1951-16.08.1951 Mãrgineanu Eugen 23.06.1926 3 ani ?-26.05.1950 Mãrtinuº Alexandru 31.01.1921 15 ani 05.11.1949-29.08.1951 Mãruþã Gheorghe 23.08.1927 8 ani ?-05.06.1950 Mãtase Gheorghe 20.11.1924 10 ani 19.09.1949-29.08.1951 Mãtãrângã Vasile 20.06.1925 3 ani ?-26.05.1950 Mãþãuanu Alexandru 16.01.1926 8 ani ?-05.06.1950 Mândruþiu Emil 14.05.1926 2 ani 6 luni ?-05.06.1950 Melinte Corneliu 11.10.1926 6 ani ?-09.06.1950 Meriºca Constantin 21.03.1927 5 ani ?-07.06.1950 Meteºan Aurel 15.07.1926 3 ani ?-26.05.1950 Mezin Ioan 12.12.1924 4 ani ?-29.10.1950 Micloº Gheorghe 22.04.1926 3 ani ?-05.06.1950 Miculescu Alexandru 14.12.1923 8 ani 26.06.1949-29.08.1951 Mihalcovici Pavel 05.12.1923 18 ani 15.12.1949-29.08.1951 Mihuþ Gheorghe � � � Minescu Laurenþiu 06.01.1929 3 ani ?-26.05.1950 Mitan Virgil 20.06.1923 8 ani 22.04.1949-29.08.1951 Miulescu Gheorghe � � � Moldoveanu Mircea 10.03.1922 � 20.03.1949-10.12.1951 Moraru Viorel 05.09.1923 3 ani ?-26.05.1950 Morãrescu Iustin 21.02.1929 8+1 ani ?-05.06.1950 Moroianu Vasile 14.11.1923 10+3 19.09.1949-16.08.1951 Moº Aurel 29.04.1926 2+1 ani 22.03.1951-05.06.1951

323ANEXE

Mreneº Gavrilã 10.10.1921 7 ani 09.06.1949-05.06.1951 Muntean Ovidiu 10.07.1919 7 ani ?-09.06.1950 Munteanu Alexandru 01.10.1924 15 ani 08.08.1949-29.08.1951 Munteanu Alexandru 24.11.1924 5+2 ani 09.02.1951-05.06.1951 Munteanu Constantin 15.01.1924 12 ani 14.07.1951-16.08.1951 Munteanu Constantin 29.01.1929 8 ani 06.09.1950-05.06.1951 Munteanu Eugen 19.12.1926 7 ani 27.06.1950-16.08.1951 Munteanu Eugen 23.12.1925 2 ani � Munteanu Ion 01.10.1923 15 ani 09.06.1949-29.08.1951 Murarescu Vichentie 11.08.1928 7 ani ?-07.06.1950 Mureºan Izidor 11.07.1928 1 an 6 luni ?-09.06.1950 Murgu Silviu 13.08.1927 3 ani � Muºat Petre 15.02.1927 6 ani 19.12.1950-25.06.1951 Nagy Géza 13.12.1929 3 ani 09.02.1951-16.08.1951 Nanu Silvestru 16.05.1928 3+1 ani ?-09.06.1950 Nãdãban Liviu 19.09.1928 7 ani 07.07.1950-? Neamþu Ilie 20.11.1921 8 ani 04.08.1949-29.08.1951 Neamþu Nicolae 02.10.1926 3 ani ?-26.05.1950 Necºulescu Florea � � � Neculau Ioan 30.06.1926 6 ani ?-09.06.1950 Nedelcu Nicolae 02.05.1924 15 ani 26.07.1949-16.08.1951 Negrescu Fag 5.06.1929 18 ani 26.06.1949-29.08.1951 Negrilã Viorel 01.11.1927 2 ani 6 luni ?-???.06.1950 Negurã Ion 01.09.1926 7 ani ?-29.10.1950 Nemþeanu Aurelian 08.03.1926 8 ani ?-07.06.1950 Nicoarã Mircea 13.08.1924 4 ani � Nicoarã Titus � � � Niculescu Cristian 16.01.1929 2 ani ?-20.12.1950 Niculescu Gheorghe 30.01.1925 3 ani ?-07.06.1950 Nisipeanu Teodor 18.09.1927 5 ani ?-05.06.1950 Nistorescu Mircea 17.12.1927 6 ani ?-29.10.1950 Niþã Cornel 31.05.1927 � ?-01.03.1950 Niþescu Gheorghe 17.04.1927 8 ani ?-10.02.1950 Niþulescu Mihai 15.04.1928 5 ani ?-09.06.1950 Oancea Sergiu 17.07.1926 2 ani ?-29.10.1950 Oancea Traian 28.03.1925 8 ani 02.03.1949-16.08.1951 Oanþã Nicolae 20.11.1925 6 ani ?-05.06.1950 Oarcea Vasile � � � Oargã Ioan 09.03.1926 10 ani ?-26.05.1950 Obrejan Ion 22.03.1930 3 ani 09.02.1951-05.06.1951 Olteanu Gheorghe 29.04.1922 12 ani 14.11.1949-16.08.1951 Olteanu Sorin 09.12.1924 4 ani ?-05.06.1950 Oprea Crãciun 17.06.1925 8 ani ?-07.06.1950 Oprea Gheorghe 19.02.1928 3 ani ?-26.05.1950 Opriº Gheorghe 14.02.1927 3 ani ?-09.06.1950 Opriºan Constantin 16.03.1921 25 ani 26.06.1949-29.08.1951 Oºteanu Titus 26.05.1927 6 ani ?-05.06.1950 Otparlic Eugen 19.09.1924 8 ani ?-30.05.1950

324 ANEXE

Oþea Gheorghe 02.01.1921 2 ani ?-07.06.1950 Pandurescu Aurel 16.04.1920 15 ani 10.01.1950-16.08.1951 Paraginã Constantin 19.12.1922 10 ani 17.06.1949-29.08.1951 Parizianu Gheorghe 25.09.1925 18 ani 22.04.1949-29.08.1951 Pascu Ioan 30.10.1929 5 ani ?-05.06.1950 Pavel (Dimitriu) Ion 04.11.1925 7 ani ?-29.10.1950 Paven Justin 01.06.1925 3+2 ani ?-30.05.1950 Pãtraºcu Vasile 03.01.1922 15 ani 26.06.1949-29.08.1951 Pãtrãºcanu Nuti 01.08.1923 6+msv* ?-30.05.1950 Pãun Ion 15.01.1926 8 ani ?-30.05.1950 Pãunescu Ion 04.08.1921 25 ani 06.07.1951-16.08.1951 Pãunescu Ion 10.04.1922 12 ani 26.06.1949-29.08.1951 Pãvãloaie Constantin 13.05.1924 10 ani 5 luni 05.11.1949-29.08.1951 Pãvãloaie Vasile 14.08.1925 8 ani+moarte ?-07.06.1950 Peptea Gheorghe 07.02.1927 2 ani ?-07.06.1950 Perºinaru Ion 07.09.1925 5 ani ?-29.10.1950 Petcu Aristide 10.02.1933 2 ani 19.12.1950-25.06.1951 Petcu Narcis 29.06.1924 5 ani � Petre Paul 06.05.1925 5 ani � Petrescu Aurel 27.10.1924 2 ani ?-07.06.1950 Petrescu Constantin 25.02.1929 6 ani ?-30.05.1950 Petric Caius 06.07.1928 6 ani � Petricã Ion 11.04.1928 6 ani ?-26.05.1950 Petrovanu Miron 07.04.1929 25 ani 26.06.1949-29.08.1951 Peþanca Ion 07.01.1927 2 ani ?-05.06.1950 Pintilie Ioan 30.12.1926 7 ani 26.02.1950-14.01.1951 Pintilie Sorin � � � Pintiliescu Liviu 16.07.1929 2 ani ?-05.06.1950 Pinþa Sever 05.12.1922 3 ani ?-07.06.1950 Pittini Titus 22.09.1925 2 ani ?-26.05.1950 Plapºa Lucian 08.11.1927 3+1 ani ?-09.11.1950 Plop Gheorghe 01.08.1924 8 ani ?-07.06.1950 Poenaru Hanibal Mihai 06.01.1926 � ?-28.03.1950 Pop Ion 12.07.1923 3 ani ?-29.10.1950 Pop Cornel 03.09.1924 15 ani+moarte 05.11.1949-29.08.1951 Pop Romulus 01.05.1923 10 ani 14.11.1949-16.08.1951 Pop Sever � � � Popa Alexandru 13.11.1924 6+25 ani ?-07.06.1950 Popa Aurel 30.06.1918 20+25 ani 06.09.1949-29.08.1951 Popa Ion 02.01.1924 3 ani ?-26.05.1950 Popa Dorin 31.08.1924 3+3 ani ?-29.10.1950 Popa Gheorghe 09.11.1922 3 ani 26.06.1949-25.09.??? Popa Ioan 13.09.1927 3 ani ?-26.05.1950 Popa Neculai 19.03.1925 10 ani 12.08.1949-16.08.1951 Popa Valeriu 13.08.1924 5 ani � Popa Vasile 11.11.1925 5 ani � Popescu Aristotel 23.11.1923 4 ani+msv* ?-09.06.1950 Popescu Constantin 25.06.1926 3 ani+? �

325ANEXE

Popescu Gheorghe 13.08.1929 8 ani+moarte ?-09.06.1950 Popescu Gheorghe 10.05.1925 2 ani ?-09.06.1950 Popescu Ioan (Jenicã) 10.05.1924 20 ani ?-10.02.1950 Popescu Ioan (Nelu) 21.19.1919 20 ani 10.12.1949-29.08.1951 Popescu Paul-Petru 26.06.1927 15 ani 12.08.1949-16.08.1951 Popescu Radu 01.04.1928 5 ani ?-05.06.1950 Popescu Traian 27.08.1923 20 ani 09.05.1951-16.08.1951 Popovici Cornel 15.09.1928 3 ani+moarte ?-09.06.1950 Predescu Aurel 23.02.1923 2 ani 19.11.1949-09.06.1950 Prisãcaru Adrian 26.08.1927 5 ani ?-29.03.1950 Proistosescu Romulus 20.01.1917 10+4 ani 26.06.1949-29.08.1951 Purcãrea Nicolae 13.12.1923 7 ani 18.06.1950-05.06.1951 Puºcaºu Vasile 12.09.1923 3 ani+moarte ?-07.06.1950 Racotã Petre 21.06.1924 3 ani 15.11.1950-05.06.1951 Radu Eugen 22.01.1926 3 ani ?-05.06.1950 Raica Aurel 24.07.1924 3 ani ?-26.05.1950 Raþiu Ion 23.04.1926 6 ani ?-05.06.1950 Rãdoiu Gheorghe 02.05.1923 9 ani ?-07.06.1950 Rãgãlie Constantin 01.06.1921 5+1 ani 04.08.1949-05.06.1951 Rãitaru Iordan 15.06.1925 2 ani ?-26.05.1950 Rãºchitoru Vasile 18.03.1928 5 ani � Rãvaru Radu 28.05.1926 4+1 ani 17.06.1949-05.06.1951 Râpã ªtefan 02.01.1920 7 ani ?-29.10.1950 Regman Ioan 20.01.1924 3+1 ani ?-09.06.1950 Reus Gheorghe 22.01.1925 10+6 ani 22.04.1949-29.08.1951 Riþiu Ioan 05.08.1924 6 ani 10.03.1949-05.06.1951 Rizeanu Ion 02.02.1924 5+2 ani ?-05.06.1950 Rodas Constantin 14.11.1924 5+1 ani 09.02.1951-18.08.1951 Rodinciuc Gheorghe 12.12.1922 5 ani 02.03.1949-05.06.1951 Rogobete Gheorghe 13.03.1924 8 ani 09.06.1949-29.08.1951 Roman Mircea 25.08.1926 1 an 6 luni ?-26.05.1950 Roman Teodor 19.04.1921 5+3 ani 28.12.1950-05.06.1951 Romanescu Grigore 13.05.1928 2 ani+moarte ?-07.06.1950 Roºca Gheorghe 30.01.1923 5 ani ?-29.10.1950 Roºianu ªtefan 03.11.1926 4 ani ?-26.05.1950 Rotaru Petre 25.07.1925 6 ani � Rujici Petru 29.05.1920 3 ani ?-25.06.1950 Rusu Gheorghe 03.03.1927 4 ani ?-26.05.1950 Rusvid Matei ?????.1926 � � Sadovanu Ioan 19.07.1914 5+5 ani � Samson Ion 23.09.1928 2 ani � Sava Ilie � � � Sãbãciag Ioan Petru 06.06.1925 1 an 6 luni � Sãbãduº Petre 23.07.1920 12 ani 09.06.1949-29.08.1951 Sântimbreanu Ion 08.12.1922 15 ani 08.08.1949-16.08.1951 Sârbu Ioniþã 22.11.1922 12+3 ani 22.04.1949-16.08.1951 Sârbu Petru 21.02.1927 3 ani � Scridon Emil 20.11.1919 1 an 6 luni 27.06.1950-?

326 ANEXE

Scutaru Ioan 07.01.1924 20 ani 22.04.1949-29.08.1951 Scutaru Mihai 18.11.1921 15 ani 26.06.1949-29.08.1951 Sebeºan Emil 15.03.1926 5 ani ?-09.06.1950 Selten Mircea 04.06.1924 10 ani ?-05.06.1950 Sgârcea Constantin 07.09.1921 6 ani ?-29.10.1950 Silaghi Ioan 07.08.1920 7 ani 02.03.1949-16.08.1951 Simescu Petre 24.01.1925 5 ani ?-29.10.1950 Simionovici Toma 10.04.1926 3+1 ani ?-26.05.1950 Soare Ioan 10.09.1922 5 ani � Sobolevschi Maximilian 27.02.1925 5 ani+moarte ?-29.03.1950 Sofron Mihai 16.09.1926 15 ani 11.03.1950-16.08.1951 Sofronie Constantin 01.08.1925 4+3 ani ?-26.05.1950 Solymosi Adalbert 24.12.1948 3 ani ?-26.05.1950 Soroiu Gheorghe 14.03.1924 � � Spãtãceanu Ioan 05.09.1922 5+1 ani 08.08.1949-05.06.1951 Spuzã Mihai 12.12.1926 5 ani ?-26.05.1950 Stãnescu Cezar 27.04.1927 3 ani 4 luni+1 an 26.06.1949-05.06.1951 Stãnescu Tudor 31.01.1928 8 ani 07.02.1950-16.08.1951 Stãnicã Gheorghe 23.04.1922 4+1 ani ?-29.10.1950 Steier Ioan 05.12.1920 3 ani ?-26.05.1950 Stoica Viorel 25.03.1928 5 ani ?-30.05.1950 Stratulat Mihai 14.10.1926 8 ani 12.08.1949-29.08.1951 Strãchinaru Constantin 10.09.1926 9 ani ?-30.05.1950 Stroescu ªtefan 29.05.1919 5 ani ?-05.06.1950 Struþeanu Ioan 17.06.1926 ?+1 ani ?-05.11.1949 Suciu Aurel 01.04.1924 2 ani 6 luni+2 ani 09.02.1951-16.08.1951 Suciu Nicolae 06.???.1923 2 ani ?-09.06.1950 Suciu Silviu 31.12.1927 10+3 ani 27.06.1950-16.08.1951 ªahan Eugen 06.03.1926 7 ani � ªerban Gheorghe 17.12.1920 � � ªestac Silviu 25.07.1924 8 ani 22.04.1949-29.08.1951 ªindrilaru Aurelian 16.06.1923 6 ani ?-07.06.1950 ªoltuz Laurenþiu 23.10.1923 20+7 ani ?-30.07.1949 ªoltuz Mircea 09.08.1925 8 ani 14.11.1949-29.08.1951 ªotel Radu 23.09.1926 7 ani � ªtefãnescu Dumitru 10.10.1923 10 ani ?-05.06.1950 ªufaru Gheorghe 30.03.1922 12 ani 6

luni+4 ani 10.01.1950-16.08.1951

ªuºman Teodor 07.10.1921 2 ani 07.02.1950-02.08.1951 ªuteu Iulius 30.03.1930 3 ani 19.12.1950-25.06.1951 Tacu Aurel 30.04.1923 2+3 ani ?-30.05.1950 Taºcã Constantin 11.11.1923 3 ani ?-07.06.1950 Tãuþan Gheorghe � � � Târnoveanu Mircea 25.12.1927 5 ani ?-07.06.1950 Teodoru Valeriu 26.01.1925 10 ani 09.06.1949-29.08.1951 Teotoi Victor 27.10.1925 4+1 ani ?-29.10.1950 Tetler Alexandru 21.02.1926 20 ani 26.01.1950-16.08.1951 Toader Petru 23.06.1924 7 ani ?-07.06.1950

327ANEXE

Tofolean Ioan 02.10.1926 6 ani ?-26.05.1950 Toldiºan Vasile 29.03.1924 2+2 ani ?-07.06.1950 Tomescu Temistocle 30.08.1925 5 ani � Tomescu Traian 26.04.1926 6 ani ?-05.06.1950 Tomºa Tiberiu 21.02.1926 4 ani ?-05.06.1950 Tomuþa Octavian 08.05.1924 10+4 ani 02.03.1949-16.08.1951 Tonciulescu Constantin 01.11.1928 8 ani ?-05.06.1950 Trifan Laurenþiu 04.06.1928 2 ani ?-09.06.1950 Tudoreanu Aurel 10.07.1922 3 ani � Tudose Petre 08.06.1924 15 ani 22.04.1949-29.08.1951 Tudose Tudor 11.01.1922 5 ani ?-29.10.1950 Tufeanu Mihail 10.02.1923 20 ani 26.06.1949-29.08.1951 Turcu Constantin 26.10.1925 8 ani 07.02.1950-16.08.1951 Turcu Traian 07.05.1929 2 ani ?-05.06.1950 Turtureanu Ion 13.01.1925 12 ani 05.11.1949-12.05.1950 Þãranu Ilie 14.07.1928 5+1 ani ?-26.05.1950 Þãranu Petre 07.01.1923 2 ani ?-07.06.1950 Þurcanu Eugen 08.07.1925 7 ani+moarte 22.04.1949-18.08.1951 Unghianu Petre 05.09.1926 6 ani ?-09.06.1950 Ungureanu Alexandru 20.01.1928 10+3 ani ?-07.06.1950 Ungureanu Dumitru 23.10.1923 5 ani ?-07.06.1950 Ungureanu Vasile 27.02.1912 12 ani 12.08.1949-16.08.1951 Uniºor Constantin 17.05.1922 5 ani ?-09.06.1950 Urcan Aurel 25.03.1928 12 ani 14.11.1949-29.08.1951 Vaman Constantin 23.02.1922 10 ani 02.03.1949-16.08.1951 Vasiliu Constantin 30.05.1924 25 ani 27.07.1950-16.08.1951 Vasilovici Ioan 10.09.1925 1 an 6 luni ?-17.07.1950 Vãideanu Octavian 02.06.1926 6 ani ?-05.06.1950 Vãleanu Constantin 25.09.1925 6 ani 12.08.1949-18.08.1951 Vãtãºoiu Gheorghe 16.03.1928 � ?-20.02.1950 Verzotti Silviu 14.06.1927 7 ani ?-05.06.1950 Vintilescu Mihai 24.08.1928 5 ani 17.03.1951-05.06.1951 Viºovan Aurel 04.06.1926 10 ani 26.09.1949-29.08.1951 Vlaicu Nicolae 20.05.1925 4+1 ani � Voicescu Constantin 05.08.1924 4 ani ?-30.05.1950 Voiculescu Ioan 13.01.1926 3 ani ?-07.06.1950 Voin Ioan 23.11.1923 5 ani+moarte ?-07.06.1950 Voinea Octavian 23.04.1922 25+25 ani 26.06.1949-29.08.1951 Voisa Teofil 07.06.1926 10 ani ?-26.05.1950 Zaharia Nicolae 28.01.1924 3 ani 10.01.1950-09.01.1951

06.06.1951-29.08.1951 Zbranca Octavian 07.01.1927 6 ani+moarte ?-07.06.1950

Note:� Numele ºi datele ce apar cu caractere cursive sunt incerte� La �Condamnare� s-au trecut pedepsele de dupã recurs; internãrile administrative au fost

cumulate ºi exprimate în ani* muncã silnicã pe viaþã

328 ANEXE

2. Victime ale acþiunii violente din Piteºti ºi Gherla

Hájek ZoltánDrohobeczky Attila Anton Nagy Géza

Sergiu MandinescuIosif V. Iosif Constantin Pãvãloaie,înainte de arestare

Cristian Paul ªerbãnescuOctav Grama Octavian Zbranca

329ANEXE

Ilie ChebeleuIon Bobu Florea Cambera

Eugen MãgirescuGheorghe Reus ªtefan Andronic

Vlad Drãgoescu Constantin IstrateMarin Dondoe

330 ANEXE

3. Oficiali ai regimului comunist implicaþi în �demascãri�

Alexandru Dumitrescu

Mircea Mihai Constantin Avãdani Viorel Bãrbos

Augustin Vãºcan Tudor Sepeanu

331ANEXE

4. Fosta închisoare Piteºti în 2010

În dreapta � piciorul T-ului, în stânga � capul T-ului

332 ANEXE

333INDEX DE ANTROPONIME

Index de antroponime

A

Abdul Ferid, Idris, 60, 315Adel, Mircea, 125, 315Albon, Augustin (comandant),

129Aldea, Aurel (general), 16, 275Aldea, Marin, 42, 90, 96, 102,

315Alexandrescu, Dumitru, 125, 315Alexandru, Gheorghe (cãpitan),

139-140Alupei, Vasile, 95Ambrozie, Constantin, 41, 315Ambruº, Remus, 71, 315Anagnoste, Stere, 73, 315Anastasis, Petre Gregory C.,

85-86Andreev, Andrei, 42, 118-122,

315Andreica, Gheorghe, 39, 51,

64, 66, 85, 90, 92, 100, 106--107, 112-115, 129, 138-139,183-184, 202, 210, 234-235,258-259, 289, 291, 293-294

Andronache, Vasile, 54, 56-58,71, 83, 86, 89, 166, 225, 315

Andronescu, Demostene, 84Andronescu, Nicolae, 98Andronic, Laurenþiu, 135Andronic, ªtefan, 73, 248-249,

315, 329Angelescu, Ion, 58, 178, 315Anghel, Avram, 60, 79, 98-99,

315Antonescu, Dumitru/Ion (gar-

dian), 113-115, 245Antonescu, Ion (mareºal), 15,

16, 205

Apãvãloaie, ªtefan, 94, 112Apostol, Dumitru, 228Apostol, Gheorghe, 117Aramã, Ioan (comisar ajutor), 20Arapu, Petre, 73, 315Ardei, Gheorghe, 95Ardeleanu, Gheorghe, 71, 315Armeanu, Marcel, 71, 98, 315Arsenescu, Gheorghe, 95-96Asandei, Pavel (slt.), 71, 81-82Avãdani, Constantin (subloco-

tenent), 105-106, 109-110, 141--145, 147-148, 153, 172, 192,194, 208, 218, 220, 226, 233,254, 263, 278, 330

B

Baciu, Ion (colonel), 38, 65,144, 146-147, 261, 263, 268,282, 284, 315

Bacu, Dumitru, 295, 297Badale, Vasile, 58, 69, 118, 120-

-121, 214-215, 248, 315Bal, Sigismund, 103Balaban, Octavian, 115Balaniºcu, Chiricã, 41, 60, 76,

315Balla, Andrei, 60, 70, 128, 315Balla, Corneliu, 114Banciu, Gheorghe, 94Bandu, Paul, 74, 315Banu, Achim, 100Banu, Florian, 17-18, 260, 299Barabaº, Francisc, 70, 315Barbã, Constantin, 60, 71, 89,

138, 140, 316Bardac, Nicolae, 115

Baronian, Zareh (ArhimandritDr.), 11, 290

Baruþia, Liviu, 74, 316Bauman, Emil, 132Bãcilã, Adrian, 77, 79, 240, 316Bãdescu, Ilie, 64, 68, 128, 178,

238, 258-259, 297, 314, 316Bãlan, Gheorghe, 100, 154, 171,

316Bãlan, Ion, 93Bãlãceanu, ªtefan (comisar),

20, 157, 165, 175Bãldeanu, Florica, 189Bãrbos, Viorel (doctor), 92, 95,

102, 110, 141-143, 145, 147--148, 226, 299, 330

Bãrbulescu, Theodor, 260, 316Bãrcuþeanu, Moise, 73, 316Bãrgãoanu, Gheorghe, 84, 90,

96, 132Bâgu, Gheorghe, 11, 42-45, 203,

248, 252, 256, 284Bârjoveanu, Dumitru, 121Bârlea, Gheorghe Mihai, 18Bârsan, Florin, 94, 96, 112, 115Bârsan, Mircea, 30, 316Bej, pr. Gheorghe, 11Berghezan, Ioan, 58, 316Berheci (comisar ajutor), 20Berindei, Mihnea, 16Bernard, Nöel, 173Bertea, Mihai (director), 81Berza, Eugen, 31, 33, 58, 74Beºchea, Tiberiu, 11, 36, 43,

45-46, 87Biaº, Gheorghe, 77, 316Biriº, Niculae, 96Birtaº, Eva (Eva Rothschild),

146, 269

334 INDEX DE ANTROPONIME

Birtaº, Gavrilã (colonel), 30,80, 130, 144-146, 164, 261,263-265, 271-273, 276-277

Blaga, Liciniu, 77, 138, 316Blaga, Traian, 36, 39, 43-44, 316Blãgescu, Valentin, 73, 78-79,

316Blãnaru, Spiru, 96, 190-191Blehan, Octavian (comisar), 20,

165Blejan, Gheorghe, 60, 71, 86,

153, 316Bobohalmã, Nicolae, 70, 316Bobu, Ion, 25, 33, 168, 329Boceanu, Constantin, 58, 70, 316Bodnãraº, Emil, 16, 148, 274-

-275, 279Bododel, Corneliu, 94Bogdanovici, Alexandru, 21-33,

37, 54-58, 66-68, 137, 139,156-162, 166, 168, 183, 185,189, 196-197, 199-201, 204--205, 207, 213-214, 217, 224--225, 231-232, 244-245, 251--255, 271, 281, 297, 316

Bogdãnescu, Ion, 70, 125-129,139, 163-164, 302, 316

Bogos, Constantin, 6, 25, 32--33, 54, 58-59, 69, 71, 83,89, 93, 98, 109, 113, 116,139, 159, 165-167, 196, 201,226, 244-245, 305, 316

Bohotici, Ioan, 35Boldoc, 107Boldur-Lãþescu, Gheorghe, 60,

70, 128, 139, 186, 225Boncea, Andrei, 36, 42, 316Bordeianu, Dumitru Gheorghe,

19-20, 30, 35, 65, 67-68,74-75, 79, 107-108, 161, 168,176, 181, 198, 209-210, 216,224, 247, 254, 256, 316

Bordeianu, Virgil, 25, 32, 54--55, 58, 69, 71, 74, 125, 151--153, 155, 168-169, 176-177,187, 242, 257, 301, 316

Borilã, Petre, 297Borza, Nicolae, 153, 316Botez, Octav/Octavian, 71, 95,

316

Botez, Sorin, 95Botez, Virgil, 96Botoacã, Ion, 93Bozenovici, Gheorghe, 132Bozeºan, Vasile, 100Braga, Roman, 77, 316Brahonschi, Gheorghe, 218Brandabur, Constantin, 115Brazdã, Aurel, 11Brânduº, Vasile, 60, 121, 316Brânzei, Emilian, 77, 316Brezeanu, Flaviu, 60Brumã, Anton (comandant), 119Bucur, Constantin, 73-74, 316Bucur, Gheorghe, 132, 316Budeancã, Cosmin, 15, 34, 50,

55, 60, 68, 73-75, 77, 161,180-181, 219, 228, 240, 295

Buliman, Ion, 20, 244Bumbeº, Mihail, 66Buracu, Mihai, 11, 77, 234,

292, 293, 316Burada, Ioan, 113-116, 245Burcea, Mihai, 66, 133, 146,

270, 273Burchi, Florin Crãciun, 77, 318Burculeþ, Viorel, 42, 54, 56-58,

69-70, 125, 128, 168, 316Burghelea, Nicolae, 94Burtea, Dumitru T., 97, 110, 197Buta, Marcel, 94, 96, 112Buþan, Constantin, 33, 59, 70,

159, 183, 200, 317Buzdug, Ion, 70, 317

C

Calciu, Gheorghe (Pr. GheorgheCalciu-Dumitreasa), 9, 11,76, 79, 149-155, 169, 170--174, 211, 215, 304, 306, 317

Cambera, Florea, 85-86, 242,329

Cantemir, Gheorghe, 125-126,317

Cantemir, Ioan, 77, 317Caravia, Paul, 197Carlaonþ, Iancu (general), 178Carpiuc, Traian, 95Cazacu, Marcel, 114

Caziuc, Gheorghe, 25, 33, 57,71, 76, 78, 151, 153-155, 175--177, 224, 317

Cãliman, Cornel, 92Cãlinescu, Nicolae, 58, 61, 222,

317Cãlinici, Vladimir, 89, 95, 317Cãrãuºu, Adrian, 41, 70, 153,

317Cârla, Nicolae, 60Ceauºescu, Nicolae, 266, 279Cerbu, Ioan, 71, 85, 87-91, 96,

98, 137, 140, 255, 317Cesereanu, Ruxandra, 11, 18, 298Chebeleu, Ilie, 77, 317, 329Chelminski, Rudolf, 296Chirculescu, Gheorghe, 79, 133,

317Chiricã, Gabor, 41, 60, 76, 133,

315Chirilã, Ion, 93, 317Chirion, Toma (slt.), 126-129,

144, 163, 263, 276Chirulescu, Dumitru, 126Chiþulescu, Luca, 42, 317Chivulescu, Gheorghe, 73, 317Chivulescu, Nicolae, 73, 79, 317Cicherschi, Victor, 71, 317Ciobanu, Gheorghe (gardian),

45, 47, 142Cioltar, Io[a]n (sanitar), 61, 142,

147Ciornea, Gheorghe, 73, 317Ciubreag, Ion, 110Ciuceanu, Radu, 11, 58, 100,

104-105, 178-179, 317Ciupagea (inspector), 20, 22,

250Ciupea, Ioan, 18, 314Ciura, Francisc, 71, 87, 98, 317Ciurescu, Valeriu, 77, 317Cîrtea, Gheorghe, 94Climescu, Dumitru, 63, 71, 317Clinciu, Gheorghe, 11, 60, 87Cobâlaº, Nicolae, 23-24, 137,

139, 156, 224, 255, 299Cobzaru, Iosif, 94, 112-113, 115,

165, 245Cocâlnãu, Iulian, 94Codrea, Vichente, 69, 126, 183,

317


Codreanu, Corneliu Zelea, 249Codreanu, Nestor, 126, 317Coifan, Virgil, 74, 76, 78, 153,

317Cojocaru, Mircea, 11, 42-43,

45, 70, 189, 317Cojocaru, Nicolae, 30, 258,

317Cojocaru, Petru, 11, 50, 54-55,

74, 79, 176, 180-181, 219, 317Colibaba, Artemie, 93Comãnici, Io[a]n, 30, 74, 317Comºa, Ieronim, 65, 74, 77-

-79, 153, 157, 176, 199, 209,317

Condrea, Petre, 100Condurache, Emanoil, 33, 74,

317Condurache, Emil, 31Constandache, Radu, 71, 118,

121-122, 317Constantin, Iulian, 31, 33, 58-

-59, 70, 159, 165, 185, 321Constantinescu, Emil, 54-55,

58, 176, 199, 318Constantinescu, Marin (colo-

nel), 65, 66, 104, 122, 153,263, 318

Cordun, Friederich, 42, 44, 318Cordun, Vasile, 124Coriciuc, Traian, 115Coriciuc, Vasile, 115Cornea, Corneliu Ioan, 11, 34,

71, 318Corneliu, Octavian, 11, 25, 33-

-34, 36, 71, 77, 81, 94, 98,109, 114, 249, 318, 322

Costãchescu, Cornel[iu], 33,77, 318

Costea, Gheorghe, 30, 318Costin, Alexandru, 41, 54, 58,

60-61, 73, 77, 86, 96, 217,288, 318

Cotârlã, Paul, 98Cotlarciuc, Gheorghe, 248Covaciu, Marin, 71, 89, 318Cracã, Marin, 77, 318Crainic, Ioan, 77, 318Craiu, Constantin, 42, 44, 71,

318

Crãciun, Gheorghe (col.), 24,55, 71, 77, 168, 197, 200,238, 285, 289, 301, 318, 323

Crãciunescu, Mircea, 30, 318Crinu, Horia, 42, 318Cristea, Ion, 90-91, 220Cristescu, 113, 318Cristescu, Pavel, 270Criºan, Gheorghe, 66, 318Cucoli, Gheorghe, 74, 318Cucu, Mircea, 25, 58, 176, 179,

318Curelescu, Eugen, 54, 126, 318Cuºa, George/Gheorghe, 11, 71,

163, 318Czeller, Ludovic (colonel), 286,

296

D

Daciu, Voicu, 261Daina, Dumitru, 115Danielescu, Margareta, 118Danielevici, 20Daniliuc, ªtefan (director), 118-

-119, 130Davidescu, ªtefan Ioan, 51, 54,

69, 160, 169, 201, 222, 289,318

Davidovici, Iosif (comisar), 20Dãneþ, Emilian, 126, 318Dãnilã, Constantin, 31, 58, 318Dãnilã, Mihai, 30, 73, 259, 318Dãnilã, Nichi (gardian), 69, 90,

92, 96, 109Dãnilã, Petru, 33, 77, 318Dâmbu, Vasile, 90-2Decebal, Cornel Andrei, 152,

257, 315Dej, Gheorghe Gheorghiu, 15-6,

96, 104, 178, 194, 264, 266,298

Deletant, Dennis, 15-16, 18, 298Dézmeri, Zsombor, 77, 318Diaca, Dan, 79, 318Diaconescu (director), 284, 318Dimciu, Garofil, 96Dimitriu, Eugen, 100, 324Dimitrov, Eugen, 25, 70, 122,

215-216, 318Dincã, Ion, 98, 105, 232

Dipºe, Gheorghe, 115Dobre, Florica, 260, 318Dobrincu, Dorin, 16, 18, 161Domãºneanu, Petru, 98Dondoe, Marin, 70, 178, 319,

329Dora, Mihai (sublocotenent),

144Doran, Nicolae, 93, 98Dorneanu, ªtefan, 32, 175, 242,

271Dragodan, Constantin Aurel,

70, 319Drãghici, Alexandru, 117, 266Drãghici, Horia, 77, 319Drãgoescu, Vlad, 54, 74, 77,

178, 191, 319, 329Drãguþ, Pavel, 180Drohobeckzy, Attila Anton, 100,

103, 133, 328Duicã, Camelia Ivan, 261Duicu, Emilian, 98Dulgheru, Miºu (colonel), 16,

130, 144, 147, 152, 198, 259,274, 276-277, 296-297

Dumitrache, moº (gardian), 112Dumitrescu, Alexandru (direc-

tor), 36-42, 45-47, 55-56,59, 61-62, 64, 67, 72, 76,130, 138-139, 142, 145-148,152-153, 159, 161-162, 180,220, 252-253, 255, 260, 263,268, 271-272, 275, 280-282,284-286, 296, 301, 330

Dumitrescu, Dan, 10, 29, 31-33,73, 77-79, 137, 140, 151,153, 155, 159, 165, 167, 182--184, 187, 200, 256, 305, 319

Dumitrescu, Florian, 36, 41,73-74, 77, 157, 180, 187,217, 319

Dumitrescu, Grigore, 50, 60,214, 253, 319

Dumitrescu, Ion, 138Dumitrescu, Marin, 77, 153, 319Dumitrescu, Paul, 11, 44-45, 213Dumitrescu, Spirea (director),

111, 114Dumitriu, Ioan Gh., 79, 163, 319Dumitriu, Ioan N., 70, 319Dumitru, Florea, 286


Dumitru, Vasile, 96, 208, 232,237

Dungaciu, Dan, 297, 314Duºmanu, Vasile, 58, 319

E

Eftimie, Gheorghe, (locotenentcolonel), 140

Enache, Marin, 142Enãchescu, Simion, 60, 70, 125,

127-128, 319Encea, Victor, 115Ene, Pavel (sublocotenent), 114-

-115Engels, [Friedrich], 160Erhan, Ioan, 227Eºianu, Nicolae, 225, 319Eutuºanu, Romulus, 70, 319

F

Fadeev, Aleksandr, 69Fâlfãnescu, Eugen, 60, 70, 319Fântânã, Constantin, 100, 319Fekºedi (gardian), 109Feneºan, Mircea, 77, 319Fiedler, Ioan, 77, 319Filderman, Willy, 189Florea, Dina (gardian), 85-86,

142, 242, 286, 319-320, 323Foriº, ªtefan, 264Formagiu, Dumitru, 70, 119,

121, 319Franco, Pavel, 95Frunzã, Grigorie, 11, 70, 319Fuchs, Iosif, 7, 58, 61, 70, 126,

128, 139, 185-186, 272, 296,319

Fuicã, Ion, 77, 319Fulea, Ion, 115Fulicea, Alexandru, 91-92, 319Furet, François, 295Fürtös, Robert, 18, 295

G

Gabor, Tiberiu (gardian), 90,109, 133

Gafencu, Valeriu, 35, 118Gafencu, Valeriu, 319Gavaginã, Iosif, 93Gavrilaº, Vasile, 90

Gavruº, Vinug, 98Gãbureac, Traian, 71, 97, 102,

226, 320Gebac, Leonard, 25-27, 30, 36,

38, 42, 44, 68, 126, 320Georgescu, Teohari, 16, 22, 104,

267, 269, 277, 297, 298, 320Gheorghieº, Dumitru, 75, 78-

-79, 254, 320Gheorghiþã, Savel, 100Gheorghiþã, Viorel, 54, 73, 78,

197, 210Gheorghiu, Constantin (direc-

tor), 92, 93, 106, 110, 142Gheorghiu, Gheorghe, 11, 74-

-75, 79, 154, 187-188Gheorghiu, Ioan, 60, 74Gherase, Aurel, 31Gherasim, Ioan, 73, 320Gherman, Coriolan, 42, 54-56,

58, 60-61, 64, 70, 125-126,128, 139, 189, 213, 219, 253,302, 305, 320

Ghica, Grigore, 117, 203, 320Ghiþulescu, Ion, 36, 43, 71,

118, 320Ghiuriþã, Enea, 74, 79, 320Gligor, Emil, 93Glodeanu, Inocenþiu, 11, 76,

79, 191, 320Godea, Io[a]n, 73, 79, 320Gojinschi, Nicolae, 54, 320Gorbatâi, Gheorghe, 77, 184,

320Gordan, Valeriu (locotenent), 149Gorgos, Gheorghe, 96Goºu, Armand, 16Grama, Octav, 25, 84, 89, 91-

-94, 96, 109, 127, 129, 133,226, 245, 328

Greceanu, doamna, 299Griga, Io[a]n, 44, 70, 320Grigoraº, Ion, 74, 320Grigore, Monica, 7, 50, 58,

60, 70-71, 87, 88, 90, 96,98-100, 117, 133, 137, 140--141, 203, 214, 236, 253,268-269, 319, 325

Grimalschi, Pavel, 155, 184Groza, dr. Petru, 15, 104, 267,

275Gruia, Ioan, 31

H

Hachenselner, Gheorghe, 95-96Hájek, Zoltán, 100, 103, 133,

208, 328Hausman, Frimi, 185Hãlãlãu, ªtefan (colonel), 178Hâncu, Ioan (cãpitan), 164Herlea, Adrian, 100Hoinic, Dragoº, 7, 36, 73-74,

77, 79, 149, 151-152, 154--155, 177, 210, 240, 320

Holdevici, Viaceslav, 69, 126,160, 168, 320

Horescu, Nicolae, 96, 190Huþuleac, Io[a]n, 30, 74

I

Iacob, Dezideriu (referent poli-tic), 109, 261

Iagãru, Marin (sublocotenent),71, 81, 138, 144, 194, 263

Iamandi, Teodor, 71, 87, 320Ianolide, Ioan, 35, 117, 118,

124, 290Ibãnescu, Dumitru, 112Ierunca, Virgil, 195, 295-297Iftode, Gheorghe, 71, 118-119,

121-122, 205-206, 320Ignat, Ioan, 94Ignãtescu, Vasile, 30, 320Ilade, (badea), 110Ilea, Vasile, 11, 94, 164Iliescu, Mihai, 320Ioanid, Alexandru Virgil, 71,

118, 320Ionel, Oana, 269Ionescu, Constantin P., 98-100,

103, 108-109, 132, 136, 140,246

Ionescu, Eugen, 60Ionescu, Gheorghe, 71Ionescu, Ioan, 44Ionescu, Ion (doctor), 61-62, 65,

76, 142, 272, 281, 285-286Ionescu, Mircea, 76-77, 183Ionescu, Radu, 120Ionescu, Romeo (maior), 93,

97, 100, 110Ionescu, Virgil, 70, 120


Ionescu-Galbeni, Nicolae, 70,321

Ioniþã, Nicu, 33, 73, 153, 165,314, 321, 325

Ioniþoiu, Cicerone, 236Iordache, Ion (sublocotenent),

114-116, 144, 263, 321Iorga, Filip-Lucian, 128, 139,

186Iorga, Pimen, 42, 70, 121Iorga, Valeriu, 100Iorgulescu, Constantin, 114-115Iosif al II-lea, 83Iosif, Iosif V., 7, 20, 28, 37-38,

58, 61-62, 66-67, 70, 74, 76,79, 81, 83, 93-94, 99, 109,112, 128, 130, 138-139, 142--152, 154-155, 159, 162, 165,185, 187-188, 194, 198, 211,245, 252, 261-262, 264, 267--268, 270, 272-273, 276, 280,282, 285, 290, 301, 321, 328

Iosipescu, Romeo, 94, 112, 115,199

Iosub, Mihai, 321Iova, Constantin, 70, 321Ismanã, Ion, 82, 99, 100, 101,

133, 245Ispas, Dumitru, 11, 73, 79, 321Istrate, Constantin, 30, 36, 126,

321, 329Itul, Nicolae, 11, 62, 70, 256,

286, 321Iulian, Constantin, 11, 31, 33,

58-59, 70, 94, 159, 165, 174,185, 321

Ivan, Sabin, 126, 129, 164, 261,304

J

Jeamgocian, Edvard, 290Jela, Doina, 66, 304Jianu, Marin, 37, 61-62, 72,

84, 103, 130, 147, 261-262,266, 267-269, 270, 273-274,277-278, 285-286

Jianu, Mihai, 60, 64, 71, 89,95, 98, 138, 146, 321

Jitariuc, Constantin, 70, 321Juberian, Constantin, 74, 77-

-79, 106, 108, 136-138, 140,

166, 180, 190-192, 234, 254,321

K

Katz, Elisabeta Maria, 274Keropeian, Nerses, 290Keropeian, pr. Papken (Kerop

Keropeian), 99, 102-103, 138,197, 207, 218, 290

L

Ladislau, Ady, 133Laitin, Dãnilã, 58, 69, 89, 321Lapteº, Mihail, 31Lateº, Mircea, 31Lazãr, Andrei, 74, 321Lazãr, Mihai, 109Lazãr, Tiberiu (director), 83,

85-86, 130Lãcãtuºu, Dumitru, 9, 34-35,

133, 143, 148, 260, 262, 266Lãpuºneanu, Gheorghe, 60Lãzãroiu, Nicolae (gardian),

142, 147Leahul, Victor, 250Lenin, V.I., 26, 85, 113, 160Leonida, Titus, 11, 71, 74, 77-

-79, 139, 183-184, 187, 193--195, 207, 254, 296-297, 302,321

Leviþchi, Mihai, 54, 89, 321Lichi, Victor, 70, 321Lie, Pompiliu, 70, 125, 128-

-129, 239, 321Limberea, Paul, 41, 76-77, 321Livezeanu, Licã (locotenent),

120Livinschi, Anton, 25, 112-113Livinschi, Mihai, 25, 33, 54,

56-58, 69, 71, 83, 87, 89-90,93-97, 99, 101-104, 107, 109,135-136, 139-140, 160, 192,196-198, 238, 321

Livinschi, Nicolae, 25, 32, 84Luca, [Vasile], 298Luca, Cornel, 54, 135Lucinescu, Dumitru, 11, 20-21,

31-33, 74, 76, 79, 157, 159,176, 182-183, 187, 194, 199--200, 217, 235, 321

Lungeanu, Mihai, 54-55, 182,205, 304, 321

Lungeanu, Virgil, 31, 74, 321Lungu, Mircea, 60, 89, 321Lunguleac, Ion, 87, 321Lupaºcu, Ion, 60, 70, 128, 321Lupescu, Adrian, 60, 71, 88-91,

96, 321Lupoaie, Constantin, 31, 99-101,

114-115, 133, 245, 271

M

Macovei, Mircea, 31, 93, 322Maftei, Constantin, 69, 322Maier, Marcel, 80Maiorescu, Radu, 44, 242, 322Makarenko, A.S., 33, 69, 114,

298, 300Man, Nistor, 115Mandinescu, Sergiu, 76, 79,

178, 322, 328Mandiu, Marin, 93Maniu, Ion, 119Maniu, Iuliu, 275Marcarian, Dinar (maior), 291Marcoci, Neculae, 126, 322Marghita, Iosif, 99Marian, Gheorghe, 11Marina, Ion (referent politic),

39-42, 45-47, 54, 57, 59,61-62, 66-67, 80, 116, 131,138, 142, 145-148, 152, 160,162, 252-253, 255, 260-261,271-272, 280-283, 285-286

Marina, patriarh Iustinian, 173Marinescu, Nicolae, 74, 322Marinescu, Petre, 93Marta, Romulus, 193Marx, [Karl], 112, 160, 181Mateescu, Dumitru, 73, 79, 322Matei, Alexandru, 84, 87, 88,

89, 90, 91, 93, 109, 124,133, 138, 226, 325

Matei, Corvin, 70, 322Maxim, Vasile, 31, 74Maxim, Virgil, 99-102, 111-112,

114-115, 133, 140, 197-198,210-211, 291-292

Mazuru, Vladimir (general), 16,18, 277


Mãgirescu, Eugen, 31, 41, 65,74, 78, 79, 106, 179, 200,322, 329

Mãgirescu, Neculai, 31, 100, 103Mãran, Nicolae, 98Mãrãcine, Paul, 60, 322Mãrculescu, Constantin, 73, 322Mãrgineanu, Eugen, 70, 322Mãrtinuº, Alexandru, 25-27,

32-33, 58-59, 69, 71, 73, 78--79, 106, 157, 159, 180, 187,192, 201-202, 220, 228, 244,246, 254, 289, 296, 322

Mãruþã, Gheorghe, 60, 64, 70,127-128, 322

Mãtase, Gheorghe, 33, 54-55,76, 78, 153, 176, 322

Mãtãrângã, Vasile, 58, 322Mãþãoanu/Mãþãuanu, Alexandru,

60, 70, 153, 322Mãzãreanu, Petre, 20, 94Mândruþã, Gheorghe (gardian),

47, 142, 281, 286Mântulescu, Gheorghe, 95Medan, Ioan (locotenent), 164Melinte, Corneliu, 25, 71, 98,

109, 322Meriºca, Constantin, 36, 41,

54, 58, 60-61, 71, 73, 77,86, 96, 217, 288, 322

Meteºan, Aurel, 60, 322Mezin, Ioan, 126, 180, 322Mihai I, regele, 15, 17, 77,

154, 181, 191, 209, 240, 254Mihai, Mircea (sublocotenent),

71-72, 138, 142, 144-147,152-153, 171, 260, 262-263,276, 278, 330

Mihai, Sandu, 25, 69, 89Mihalcovici, Pavel, 77, 95, 166,

322Mitan, Virgil, 25, 31, 74, 79,

322Mitoiu, pr. Dumitru, 31, 230-231Mitric, Teodor, 250Miulescu, Gheorghe, 62, 285,

322Moater, Martin, 95-96Mocanu, Vasile, 129Mogoº, Octavian, 95, 283Moldovan, Valentin, 89

Moraru, Victor, 100, 322Moraschi, ªtefan, 22, 25-26,

32, 231Morãrescu, Iustin, 60, 70, 322Moroianu, Vasile, 58, 214, 322Mreneº, Gavrilã, 183, 323Mucea, Mihai, 94Muntean, Alexandru (pr.

Alexandru Muntean), 11, 73,77

Muntean, Ioan, 170, 191, 224Munteanu, Alexandru, 114Munteanu, Eugen, 25-28, 31-

-32, 54, 57, 79, 118-121, 123--124, 152, 159, 168, 196,203-206, 214

Munteanu, Florin, 110Munteanu, Ion, 35, 65, 74Murarescu, Vichente, 58, 71,

87, 88, 90, 93, 95, 96, 98,99, 102, 103, 104, 132, 207--208, 226, 237, 323

Muraru, Andrei, 19, 34-35, 83,111, 117, 125

Mureºan, Alin, 34-35, 133, 143,148, 260, 262, 266

Mureºan, Izidor, 71, 323

N

Nagy, pr. Géza, 11, 77, 79,304, 323, 328

Nanu, Silvestru, 11, 60, 68,71, 89, 93, 161, 323

Neacºu, Alexandru, 267Neagu, Dumitru, 99-101, 115,

133, 140Neagu, Gheorghe, 138Neamþu, Ilie, 73, 323Nedelcu, Mihail (colonel), 37,

64-65, 131, 148, 189, 285Nedelcu, Nicolae, 74, 323Negoiþã, Constantin, 114-115Negrescu, Fag, 74, 314, 323Negrilã, Viorel, 68, 323Negulescu, Valeriu, 6, 10, 149-

-155, 169, 171, 177, 184,188, 211, 218, 227, 259, 290,298, 299

Negurã, Ion, 25, 30, 33, 36,38, 53, 126, 168, 323

Nemeº, Iosif (colonel), 28-30,36-40, 42, 45-47, 54, 56-57,59, 61-63, 66-67, 69, 71-72,76, 80-81, 109, 113, 119-120,123, 130-131, 138, 142-148,152, 159, 161-162, 185, 198,205-206, 215, 252-253, 255,261-262, 264-268, 270-273,275-276, 278, 280-282, 285--286, 301

Nicoarã, Daia, 299, 323Nicolschi, Alexandru (general),

16, 18, 28, 30, 52, 93, 104,130, 142, 145-146, 261-262,265, 274-275, 277, 279, 296--298, 300, 304

Niculescu, Gheorghe, 87, 89, 323Niculescu, Ilie, 218Niculescu, Traian, 60Nisipeanu, Teodor, 60, 323Nistor, Constantin, 60Nistor, Gheorghe (gardian), 142Niþã, Cornel, 60, 214, 232, 323Niþã, Mihai, 62-63, 94-95Niþescu, Gheorghe, 71, 323Niþulescu, Mihai, 88, 89, 90,

91, 96, 98, 323Nour, Mihai, 114, 115

O

Oanþã, Nicolae, 60, 323Obreja, Aurel, 99-100, 114-115,

133, 140Obreja, Octav, 199Obreja, Spiridon, 199Obrejan, Ion, 77, 323Oiºteanu, Titus, 60Olaru, Aurel, 31Olaru, Constantin, 20Olteanu (gardian), 109Olteanu, Florentin, 295Olteanu, Gavrilã, 16Oniºoru, Gheorghe, 18Oprea, Crãciun, 71Oprea, Filip, 93Oprea, Gheorghe, 70, 126-128Oprea, Marius, 18, 20, 264,

266-267, 269Opriºan, Constantin, 10, 41,

52, 65, 73-74, 77, 79, 102,149-151, 153-155, 172, 176,


180, 187, 209-211, 257, 288--289, 292, 299, 323

Orban, Petricã (gardian), 122Ostrovschi, Felix, 298Otparlic, Eugen, 11, 70, 117, 323

P

Pandurescu, Aurel, 35, 73-75,77, 79, 153, 181, 324

Pangrate, Ion, 90, 92, 133, 148,314

Papuc, Mihai (referent politic),28-29

Paraginã, Constantin, 73, 77,79, 96, 324

Paraschiv, Gheorghe, 99, 105,138, 220, 246

Pascal, [Blaise], 209Pascaru, Lucian Haralambie,

32, 271Pascu, Constantin, 100, 324Pasqualini, Jean, 296Paºca, Corvin, 77Pauker, Ana, 298Paul, Petre, 126, 324Paven, Justin ªtefan, 60, 64,

68, 70, 304, 324Pãduraru, Nicolae, 95, 98Pãtraºcu, Vasile, 41, 73, 79, 324Pãtrãºcanu, Lucreþiu, 15, 18,

36, 38-39, 41, 43-46, 49, 54--58, 64-65, 70, 119-122, 124,131, 135, 137, 148, 151, 153,172, 206, 213-216, 219, 253,264-265, 324

Pãtrãºcanu, Pafnutie, 118, 123,140, 155, 212-215, 296

Pãunescu, Ion (Daia), 73-74,79, 216-217, 324

Pãunescu, Ion (Nelu), 61Pãunescu, Ion (Salzburg), 79,

154, 324Pãvãloaie, Constantin, 33, 54,

58, 61, 69, 74, 101, 153, 159,214, 216-218, 324, 328

Pãvãloaie, Vasile, 55, 58, 71,91, 101-102, 134, 137, 140,218, 219-220, 324

Pâslaru, Nicolae, 31Pâslaru, pr. Nicolae, 31

Perca, Vasile, 100Perºinaru, Ion, 42, 71, 126, 324Petraºcu, Nicolae, 155Petrescu, Alexandru (general),

140Petrescu, Constantin, 58, 70, 122Petric, Caius, 54, 58, 324Petricã, Io[a]n, 54, 58, 61, 70,

122, 125, 127-128, 324Petriºor, Marcel, 11, 138, 155,

184, 211, 227, 256, 305Petru, Narcis, 87Peþanca, Ion, 70, 242, 324Pilat, Constantin, 97, 103, 110,

138Pimen, Iorga, 42, 70, 121, 321Pintilie, Gheorghe (general), 18,

28, 30, 72, 80, 130, 143,146-148, 260-262, 264-266,270, 273, 275, 277-279, 300--301

Pintilie, Io[a]n, 33, 74, 76, 324Pintilie, Sorin, 85, 89, 324Pinþa, Sever, 98, 324Piticar, Alexandru, 99, 103, 105,

138Pittini, Titus, 60, 70, 324Pivin, [Gheorghe], 249Plapºa, Lucian, 11, 58, 125,

127-129, 178, 193, 207, 238,324

Pleºiþã, Nicolae (general), 52Plop, Gheorghe, 60, 324Poenaru, Cornel, 60, 324Pompilian, Alexandru (comi-

sar-ºef), 20, 145, 165Pompiliu, Lie, 70, 125, 128-

-129, 239, 321Pop, Cornel, 58, 61, 74-75,

77-79, 106, 137, 140, 221--223, 236, 259

Pop, Gavrilã, 121Pop, Ion, 71, 126Pop, Iulia, 295Pop, Macovei, 93Pop, Romulus, 324Popa, Alexandru (Þanu), 27,

31-33, 54, 59, 68-69, 71, 83--84, 86-90, 93-95, 97-98, 100,103, 106, 108-110, 132, 138,142, 154-155, 159, 166, 185,

197, 205, 214, 220, 224-227,232, 237-238, 245-246, 254,305

Popa, Aurel, 79, 135, 149, 154--155, 324

Popa, Ilie, 115, 298Popa, Neculai, 20, 23, 74-76,

117, 187, 217, 223, 247, 293Popa, ªtefan, 98Popa, Valeriu, 11, 36, 45, 324Popa, Vasile, 87, 98, 121, 324Popazu, V. (cpt.), 164Popescu, Aristotel, 36, 39, 43-

-44, 85, 87-92, 95-96, 98-99,102, 104, 137, 140, 151, 154--155, 184, 220, 226, 256

Popescu, Aurel, 110Popescu, Gheorghe, 58, 69, 86-

-87, 89, 104, 132, 136-137,140, 183, 207-208, 268, 325

Popescu, Gheorghe I., 71, 85,325

Popescu, Gogu (general), 276Popescu, Io[a]n (Jenicã), 11,

71, 118, 325Popescu, Lucian D., 172Popescu, Petre, 98Popescu, Traian, 36, 41, 79,

99, 154, 292Popescu, Vasile, 115Popic, Isac/Ioan (colonel), 20,

29, 67Popovici, Anghel, 60Popovici, Cornel, 51, 90, 93,

94, 96, 97, 98, 135, 137,140, 197, 325

Postelnicu, Tudor, 174Potcoavã, Ion, 100, 110Potra, Octavian, 98Preda, Miron, 60Predescu, Aurel, 58,Predescu, Titicã, 133, 295Preotescu, Ion, 31, 98Prisãcaru, Adrian, 25, 54-58,

63, 80-82, 126, 128, 160,175-176, 180, 204, 272, 325

Prodan, Alexandru, 100Prodea, Ioan, 227Proistosescu, Romulus, 74-75,

325Purcãrea, Nicolae, 11, 15, 73-

-74, 228-229, 325


Puºcaºu, Vasile, 22, 25, 33,54-55, 57-58, 61, 64, 67, 83,86-88, 90, 96-100, 102, 104,106, 133, 136, 140, 160-161,166, 201, 204-205, 213, 225,230-233, 237, 301, 325

R

Radovan, Alexandru, 197Raþ, 112Raþiu, Ion, 115, 325Rãdãceanu, Lotar, 104Rãdescu, [Nicolae] (general), 15Rãdoi, Elisabeta, 236Rãdoi, Gheorghe, 98Rãdulescu, Mihai, 113, 157-

-158, 292-293Rãitaru, Iordan, 54, 70, 128,

290, 325Rãu, Ioan, 96Râmboiu, Septimiu, 115Regman, Ioan, 85, 325Reus, Gheorghe, 31, 73, 79, 325,

329Rizeanu, Ion, 60, 325Robu, Iancu, 178Rodas, Constantin, 11, 77, 107,

114, 202, 217, 234-235, 241,325

Roman (gardian), 77, 92, 109,200, 217, 230, 250, 316, 325

Romanescu, Grigore, 58, 71,87-88, 90, 96, 98-100, 133,137, 140, 236-237, 268

Romanescu, Mihai (general),236

Roºca, Gheorghe, 32, 54-55,57-59, 61, 64, 69, 126, 166,168, 187, 204, 213, 325

Roºianu, Alexandru (maior),132, 144, 266

Roºianu, ªtefan, 128Rukenstein, Israil, 20Rusu, Ilarie, 99, 105, 325Rusvid, Matei, 124, 325

S

Sadovan, Ion, 178, 229Saghin, Lazãr, 249, 251Saghin, Oltea, 248

Sasu, Ioan, 212, 242Sãbãciag, Ioan Petru, 11, 53,

155, 191, 325Sãnãtescu, [Constantin] (gene-

ral), 15Sãrãcuþu, Constantin, 31Sãrãcuþu, Ion, 31Sârbu, Ioniþã, 153, 325Schaferman (zis Munteanu), 152Schnellbach, Martin, 181Scridon, Emil, 191, 325Scutaru, Io[a]n, 31, 73-74, 326Scutaru, Mihai, 76, 153, 326Sebeºan, Emil, 11, 58, 66, 69, 71,

98, 238-239, 254, 288, 326Seilã, Vasile, 90Selten, Mircea, 60, 70, 326Sepeanu, Tudor (colonel), 16,

71-72, 76, 81, 86-88, 91, 93,104, 115-116, 118-119, 121,126-127, 130-131, 133, 138,141, 143-148, 253, 255, 261--262, 264-266, 268-269, 272--273, 274-279, 283, 286, 296,298, 300, 330

Sgârcea, Constantin, 54-55, 74,126, 326

Sima, Horia, 135, 137, 139,154, 299

Simionescu, Ion, 106, 128-129,131, 163

Simionovici, Gheorghe, 96Simionovici, Toma, 22, 70, 183,

231Simulescu, Ioan, 280Sireteanu, Ilie, 124Smultea, Traian, 97Soare, Ion, 58, 100, 326Sobolevschi, Maximilian, 21-

-22, 24-25, 28, 30, 32, 38,42, 46, 54, 56-58, 63, 80-82,128-129, 136, 138, 140, 162,168, 176, 180, 186, 204, 213,248, 250-251, 272, 281, 285,288, 326

Sofron, Mihai, 74, 326Sofronie, Constantin, 25, 33,

42, 44, 69-70, 126, 128, 326Solcan, Dumitru, 248-249Soroiu, Gheorghe, 36, 38-39,

41, 43-44, 128, 212, 326Spânu, Alexandru-Alin, 15-16

Sporea, Ion (locotenent), 149Staicu, Dan, 95Stalin, I.V., 11, 85, 282Stamu, Dumitru, 114, 115Stan, Marius, 66Stana, ªtefan, 96Stancu, Ion, 60Stancu, Zaharia, 114Stãnescu, Anton Dabija, 87Stãnescu, Cezar, 41, 326Stãnescu, Mircea, 44-45, 69,

133, 196, 295Stãnescu, pr. Teodor (Tudor

Stãnescu), 69, 73-74, 77-79,183-184, 240-241

Stãnicã, Gheorghe, 11, 54, 126,242-243, 326

Stângã, Mihai (referent politic),5, 28, 29, 30, 31, 37, 159,197, 252, 261

Stoia, Ion, 98Stoian, Ion, 25, 33, 94, 96,

99-100, 104, 112-116, 132,136-137, 140, 165, 178, 226,237, 244-246

Stoica, Aurelian Marcu (AurelianStoica), 31-32, 99, 100-101,114-115, 133, 140, 165, 326

Stoica, Chivu, 117Stoilescu, Coman (colonel), 132-

-133, 144-145, 260-261, 263,277-278, 300

Strãchinaru, Constantin, 31, 54--55, 58, 70, 176

Strãchinaru, Dumitru, 31, 115Struþeanu, Ion, 58, 326Sucigan, Gheorghe (subloco-

tenent), 8, 84, 86-97, 99,104-106, 108-110, 116, 121,131, 141-145, 147-148, 208,226, 233, 254, 262, 278

Suciu, Aurel, 11, 77, 326Suciu, Nicolae, 85-86, 326Suciu, Silviu, 76, 79, 171, 191,

326Szálasi, Ferenc, 77

ª

ªahan, Eugen, 158, 326ªerban, Gheorghe, 60-62, 152,

217, 265, 271, 273, 281, 320,326


ªerbãnescu, Cristian Paul, 84,89, 93, 97, 109, 329

ªerbãnescu, Marin (locotenent),96, 136, 140, 149

ªestac, Silviu, 31, 74, 326ªindrilaru, Aurel, 98, 220, 326ªleam, Augustin (sublocote-

nent), 118-124, 131, 144, 206,214-215, 263

ªniþer/Schnitzer (comisar), 21,250

ªoltuz, Laurenþiu, 204, 326ªotel, Radu, 85, 326ªtefãnescu, Domniþa, 236ªtefãnescu, Dumitru, 60ªufaru, Gheorghe, 76, 326ªuºman, Teodor, 77, 326

T

Taban, ªtefan, 11, 92, 277Tacu, Aurel, 39, 43-44, 46-47,

70, 213, 326Tãnase, Cezar, 118Tãnase, Evghenie (general), 133-

-134, 299Tãuþan, Gheorghe, 42, 44, 68,

86, 326Tâmpa, Ion, 93Târnoveanu, Mircea, 31, 54,

97-98, 326Teja, Constantin, 99, 101-102,

133, 197, 218Telea, Simion, 93, 96Timaru, Mihai, 52, 95, 99-100,

102, 105, 110, 178, 197, 210,232, 292

Tintilã, Gheorghe, 112Tiron, Aurel, 28Tismãneanu, Vladimir, 18Tiutiu, Dionisie, 92Todea, Stãncuþa, 18Toldiºan, Vasile, 71, 87, 93,

183, 327Tolstoi, Lev, 114Toma, Ana, 266Toma, Octavian, 94Tomorug, Epaminonda, 65, 262-

-263Tomuþã, Octavian, 77Tonciulescu, Constantin, 70, 327Trifan, Laurenþiu, 58, 327

Tudor, Dan, 99Tudoricã, Corneliu, 36Tudose, Petre/Petru, 31, 74, 327Tudose, Tudor, 126, 327Tufeanu, Mihai, 79, 327Tulbure, Emil (maior), 156Turcu, Constantin, 77, 327Turtureanu, Ion, 33, 58, 159,

327

Þ

Þãranu, Ilie, 70, 128, 327Þãranu, Liviu, 261Þârãu, Virgiliu, 18Þepeº, Vlad, 111Þeþu, Remus, 16Þigãu, Ion, 82Þurcanu, Eugen, 10, 21-28,

30-32, 36, 37-48, 51, 53-80,97, 105-108, 110, 123, 131--133, 136-143, 147, 149-155,159-162, 166, 168-169, 171--172, 176, 178, 180, 184-185,187, 189, 191-192, 194, 197--198, 201-202, 204-205, 209--215, 219-223, 225-228, 230--235, 237, 240, 246, 247-256,257-258, 260, 262, 270-272,275-276, 280-282, 284-289,291, 293-294, 296-298, 301--302, 304-305, 327

U

Ungureanu, Dumitru, 89, 327Ungureanu, Traian, 94Ungureanu, Vasile, 74, 327Uniºor, Constantin, 25, 30, 33,

36, 38-39, 71, 327

V

Vais, Maria, 103Vais, Vintilã, 101, 103-105, 108,

131-132, 138, 141, 218, 220Vaman, Constantin, 60, 77, 79,

138, 140, 327van Collie, Dries, 296Vandor, Sabin, 133Vanghele, Vanghele D., 114-115Vasilache, Anatoli, 100

Vasile, Cristian, 18Vasilescu (director adjunct), 111Vasiliu, Gheorghe, 138, 327Vatamanu, Gavrilã, 25Vãideanu, Octavian, 70, 327Vãran, Sabin, 98, 100, 138Vãºcan, Augustin (gardian), 90,

94-95, 104, 109, 141-143, 145,330

Vãtãºoiu, Gheorghe, 60-62, 146,268, 281-282, 327

Velianu, Velian (sublocotenent),144

Vereº, Grigore (sanitar), 109-110,141

Vereºmorteanu, Nichifor, 88-90,96, 98

Verigheanu, Mihai, 31Verzotti, Silviu, 70, 327Vinu, Adrian, 99Viºoianu, Constantin, 189Viºovan, Aurel, 54, 79, 176,

210, 256, 327Vlad, Anghel, 98Vlad, Iulian, 174Vlase, Teodor (maior), 140Vlasu, 191Voicescu, Constantin, 70, 327Voin, Io[a]n, 71, 87-88, 90-91,

95-96, 98, 133, 137, 140,180, 327

Voinea, Octavian, 10, 36, 41,51, 74, 77, 79, 107, 134,137-140, 151, 154-155, 172,183-184, 235, 257-259, 289,291, 293-294, 327

Voineanu, Octavian, 128Volcinschi, Raul, 11Voloºniuc, Constantin, 115, 199

Z

Zaharia, Andon, 25Zaharia, Nicolae, 49, 58, 69,

71, 74, 79, 114, 139, 160,169, 218, 289, 302, 327

Zbranca, Octavian, 25, 30, 54,69, 71, 83, 89, 137-140, 166,327-328

Zeriu, Nicolae, 93Zottu, Vasile, 100


Index de toponime

A

Aiud, 45, 51, 54, 84, 129, 132,144, 150, 151, 154-155, 158,164, 169-170, 172, 174, 177,188-189, 199, 215, 217-218,227, 229, 235, 241, 259, 271,299

Alba Iulia, 203, 228-229, 312Alexandria (Virginia), 174Aninoasa, 267Auschwitz, 185

B

Bacãu, 25, 182, 193, 209, 244--245

Baia Mare, 146Baia Sprie, 95, 110, 168-169Bardizag, 290Bãceºti, 230Bãlteni, 203Bãlþi, 290Bârlad, 166Beiuº, 270Bicaz, 206Blaj, 222Blândeºti, 175Boroaia, 168Botoºani, 157, 175-176, 199,

203, 216Braºov (Oraºul Stalin), 11, 28,

45, 47, 62-63, 80-82, 126,199, 217, 228-230, 234, 241,272, 300

Brãila, 163, 227Broºteni, 247-248Buchenwald, 209Bucium, 196

Bucureºti, 13, 15-16, 18-20, 22,29, 33, 36-37, 42-43, 50,64-67, 71-72, 81-82, 84, 87,99, 105-106, 108, 111, 113,117, 119, 122, 128, 131, 133,141, 143, 145-146, 149-150,154, 157, 164, 169-170, 172--174, 178-180, 185, 187, 193,200, 212, 216, 225, 230, 236,240, 242, 247, 254, 257, 259--262, 267-271, 274-277, 279,281-282, 284, 290, 295

Bumbeºti-Livezeni, 191Buzãu, 71, 216, 284

C

Calea Rahovei, 240Canalul Dunãre-Marea Neagrã

(Canal), 65, 82, 98, 110, 125--126

Capul Midia, 269Caracal, 15, 203, 216, 228Caransebeº, 180, 190Carei, 189Casimca Jilavei, 155, 172, 177,

184, 211, 215, 227, 305Cãlineºti, 176Câmpulung Moldovenesc (Câm-

pulung), 248Cernavodã, 200Cernãuþi, 199Cernica, 290Chiºinãu, 157Cluj Napoca (Cluj), 18, 35,

40, 51, 128, 148, 163-164,189-191, 193, 209-210, 219,221, 236, 240, 280, 295

Cluj-tribunal, 189, 191, 221Coasta Galeº, 242Codlea, 81, 229Constanþa, 39, 66, 85, 126,

212, 290-291Copãceni, 273Corabia, 219Craiova, 178, 228, 293, 311Crângul Teiului (mãnãstire), 111Criveºti-Bârlad, 175Culmea, 81, 229

D

Dârmoxa, 247Dej, 15, 16, 96, 104, 178, 194,

264, 266, 298Deva, 112Ditrãu, 270Dofteana, 193Dolhasca, 216, 218Domaºnea, 180, 190Dorohoi, 203, 219Drãgãneºti, 234Drãgoiasa, 248Drãgoteºti, 284Durleºti, 165

F

Fãgãraº, 114, 145Fãlticeni, 168, 216, 219Floreºti, 224Focºani, 173, 290

G

Gai, 178Galata, 165, 194, 199, 216, 224

343INDEX DE TOPONIME

Galaþi, 76, 144, 174, 187, 227,229

Gãeºti, 116Gârbãu, 221Gherla, 25, 33, 37, 44, 47,

51-52, 54, 70-71, 79, 83--110, 115, 121, 123, 126-127,129-133, 135-138, 141-145,147, 153-154, 166, 170-172,176, 178-179, 181, 184, 187,191, 194, 197-202, 207-208,210, 218, 220, 223, 225-227,229-230, 232, 234-235, 237--238, 241, 245, 247, 254,258, 261-263, 266, 268, 275--278, 287, 289-290, 292, 295,297, 299-300, 302-304

Giurgiu, 242Grind, 229

H

Haifa, 186Hamilton, 295, 297

I

Iaºi, 15, 17-22, 25-26, 34, 36,41, 45, 66-67, 75, 137, 156--157, 161-162, 165, 167-168,175, 182, 193-197, 199, 201,203-204, 216-217, 224, 230,236, 247-250, 256

J

Jilava, 33, 36, 81, 108, 115,132-133, 140, 152, 155, 169,178, 187-189, 191-192, 194,198-199, 202, 206-207, 215,218, 220, 226-229, 235-236,246, 254-256, 259, 286

L

Lãteºti, 229Lucaceºti, 182

M

Mahmudia, 170Malmaison, 241

Mãgurele, 200Mediaº, 230Mera, 219Ministerul de Interne (închi-

soare), 154Miroslava, 236München, 50

N

Nãvodari, 127-128, 163

O

Ocnele Mari, 40, 44, 278, 280,286

Onceºti, 209Oradea, 185, 221, 236-237, 261,

270, 272Oraviþa, 224

P

Panciu, 257Pata, 280Pãltiniº, 248Peninsula (Valea Neagrã), 33,

70, 125-129, 131, 163, 168--169, 176, 185, 189, 234, 239,242, 276, 299

Periprava, 81, 229Piatra Neamþ, 173Piteºti, 9-11, 19, 30, 32-33,

34-79, 80-89, 99, 105-110,115, 118-133, 135, 137-140,142-156, 159, 165, 167-170,172, 175-178, 180-183, 185,187, 189-191, 193-195, 197--201, 204-207, 209-212, 214--215, 217, 219, 220-223, 225--231, 233-235, 237-238, 240--242, 247, 252-255, 257-258,260-266, 268-273, 275-280,282, 284-285, 287, 289, 292,295-306

Ploieºti, 112, 126, 134, 163--164, 192, 198, 215, 227,234-235, 255, 284

Poarta Albã, 176, 234, 269Prajila, 224

R

Rãcãtãu, 164Rãdãuþi, 93, 218Râmnicu Sãrat, 134, 137, 202,

215, 258Râmnicu Vâlcea, 157Roman, 77, 92, 109, 200, 217,

230, 250

S

Sãndeni, 216Sãrata, 54, 274Sânpetru, 199Sibiu, 224, 227, 230Sighetu Marmaþiei (Sighet), 185Simeria, 238Slatina (mãnãstire), 218Slobozia, 15, 234Socola, 194Soroca, 156-157, 224Suceava, 11, 19-33, 36-38, 41-

-42, 45, 48, 54-58, 67, 78,80, 84, 94, 112-113, 116, 118--119, 136, 142, 145, 156,158-160, 165-166, 168, 175--176, 182-183, 191, 196, 199,201, 203-207, 212, 217-218,224-225, 231, 237, 244-245,247-248, 250-252, 261, 265,270, 297, 300-301

ª

ªimleul Silvaniei, 146

T

Taºaul, 128Tatarbunar, 15Tãmãdãu, 16, 18Târgoviºte, 157Târgºor, 11, 63, 93-95, 111-

-116, 165, 178-179, 234, 245Târgu Jiu, 212, 216Târgu Ocna, 47, 62, 68, 70,

81, 117-124, 130-131, 182,203, 205-206, 211, 214, 276--277, 299-300

Tecuci, 76, 86, 209

344 INDEX DE TOPONIME

Bun de tipar: decembrie 2010. Apãrut: 2010Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 � P.O. Box 266

700506, Iaºi, Tel. & Fax: (0232) 21.41.00; (0232) 21.41.11;(0232) 21.74.40 (difuzare); E-mail: [email protected]

Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33,O.P. 37 � P.O. Box 1-728, 030174

Tel.: (021) 313.89.78; E-mail: [email protected]

Redactor: Alina RaduCoperta: Carmen Parii

Tehnoredactor: Radu Cãpraru

www.polirom.ro

Tiparul executat la Tipografia LIDANA, SuceavaTel. 0230/517.518, 206147 ; Fax: 0230/206.268

Teregova, 180Timiºoara, 59, 93, 180-181, 193,

207, 219, 221, 237-238, 293Timiºoara (închisoarea milita-

rã), 180-181, 207Tiraspol, 264Tulcea, 170, 216Turnu Severin, 98

U

Ulmu, 163

V

Vasile Roaitã (fosta DomniþaMaria), 244

Vaslui, 165

Vãcãreºti, 33, 66, 81, 133, 140,154, 178, 189, 194, 205-206,216, 220, 228, 286

Viforâta, 248Viiºoara, 172

Date post:	14-Jan-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	7 times
Download:	0 times

Ia[i, B-dul Carol I nr. 4; P.O. BOX 266,...

Documents