IA AMINTE LA TINE ÎNSUȚI!

Maica Siluana Vlad

Să privim îndemnul „Ia aminte la tine însuți!” precum:

•Poruncă și putere dumnezeiască.

• Învățătură a Părinților Bisericii bazată pe cunoașterea omului prin lucrarea directă și personală cu harul sfințitor.

• Învățătură a înțelepciunii seculare bazată pe cunoașterea empirică și științifică a omului.

Ești un părinte bun? • Nu-mi pun întrebarea asta!

• Nimeni nu-i perfect!

• Da, eu sunt un părinte bun dar copiii mei nu apreciază asta.

• Da, dar lumea asta rea mi-a stricat copilul (copiii).

• Da, eu sunt un părinte bun dar soția mea (soțul meu) nu este și asta mă încurcă.

• Aș fi dacă aș avea mai mult timp (condiții, bani, pregătire).

• Nu, deși îmi iubesc copiii și mă străduiesc conștient și permanent să fiu bun.

 

Ce înseamnă a fi bun?

• A fi ține de ființă. • A fi bun înseamnă a fi bun în ființa ta, adică a fi bun în modul absolut și a-ți manifesta și împărtăși bunătatea - prin energii și acte - și în afara ființei tale. • În acest sens numai Dumnezeu este bun. • În acest sens omul nu poate fi bun. El poate doar dori să fie bun și poate deveni bun în măsura în care se împărtășește de bunătatea lui Dumnezeu.

 

Putem fi și putem întâlni oameni din umătoarele categorii:

• Oameni care nu știu

• Oameni care nu vor să primească bunătatea de la Dumnezeu

• Oameni care nu pot să primescă bunătatea lui Dumnezeu

• Oameni care nu reușesc să folosească bunătatea primită în viața și relațiile lor

Putem fi oameni care nu știu:

• Că numai Dumnezeu este bun în Ființă. • Că omul dorește să fie bun pentru că e creat după

chipul lui Dumnezeu și dorește asemănarea.• Că omul poate deveni bun numai prin împărtășire

de bunătatea lui Dumnezeu.• Că nimic din ce face omul fără Dumnezeu nu

este bun în sensul ontologic al cuvântului. • Că binele făcut doar cu puterile omenești este un

bine relativ, specific vieții ca supraviețuire pe care a dobândit-o omul după căderea Protopărinților.

• Că scopul omului este fericirea în comuniune de iubire cu Creatorul, Izvorul existenței fericite, și cu semenii

Putem fi oameni care nu vor să primească bunătatea

1. Pentru că și-ar pierde autonomia de a stabili singuri ce e bine și ce e rău și n-ar mai percepe binele ca ceea ce le place și răul ca ceea ce nu le place.

2. Pentru că ar pierde avantajele dobândite în existența pentru supraviețuire.

3. Pentru că se tem de necunoscut și Dumnezeu este Marele Necunoscut și voia Lui asemenea.

4. Pentru că nu cunosc iubirea lui Dumnezeu și scopul pentru care l-a creat pe om.

Putem fi oameni care nu pot să primescă bunătatea

• Pentru că nu-și oferă neputința lui Dumnezeu pentru a o umple cu puterea Lui.

Putem fi oameni care nu reușesc să folosească bunătatea

• Oamenii nu reușesc să folosească în viața și în relațiile lor bunătatea primită de la Dumnezeu pentru că nu-și folosesc puterile firii create în sinergie cu harul, energie necreată.

Sfântul Vasile Cel Mare ne învață că prin porunca

,,Ia aminte de tine însuți” Dumnezeu ne cere:

• Să luăm aminte la noi înșine ca nu cumva un cuvânt ascuns în inima noastră să se prefacă în păcat.

• Dumnezeu, Care a zidit una câte una inimile noastre știind că cele mai multe păcate le săvârșim din imboldul gândurilor noastre, a poruncit ca în primul rând mintea să ne fie curată și să avem de ea mai multă purtare de grijă şi pază.

Sfântul Vasile Cel Mare ne învață că

• Păcatele săvârșite cu trupul pot fi împiedicate de multe pricini; dar cel ce păcătuiește cu gândul, păcătuiește tot atât de repede pe cât a şi gândit.

• Deci, acolo unde căderea este grabnică, acolo ni s-a poruncit să avem şi pază mai puternică.

Sfântul Vasile Cel Mare ne învață că prin porunca ,,Ia aminte de tine însuți” Dumnezeu ne cere:

• Să ne folosim rațiunea pentru a ne analiza pe noi înșine în toate privințele.

• Să facem cu ajutorul rațiunii ceea ce animalele fac din instinct ferindu-se de tot ce le vatămă şi alegând numai ce le este folositor.

• Să păzim cu strășnicie darurile pe care ni le-a dat, fugind de păcat precum animalele fug de ierburile otrăvitoare și alegând dreptatea după cum ele caută iarba cea hrănitoare.

• Să ne îndreptăm atenția ca pe o „privire pătrunzătoare” spre capcanele pe care ni le întinde vrăjmașul pentru a ne împotmoli într-o existență ruptă de Dumnezeu și, ca urmare, nefericită.

Sfântul Vasile Cel Mare ne învață că prin porunca ,,Ia aminte de tine însuți” Dumnezeu ne cere:

• Cunoaște că o parte a sufletului tău este rațională şi cugetătoare, iar alta, irațională şi pătimașă.

• E firesc ca prima să conducă, iar cealaltă să asculte şi să se supună rațiunii.

• Deci, să nu laşi ca rațiunea, fiind robită, să ajungă sclava patimilor, dar iarăşi, nici să îngădui patimilor să se ridice împotriva rațiunii şi să pună stăpânire pe suflet.

Sfântul Vasile Cel Mare ne învață că prin porunca ,,Ia aminte de tine însuți” Dumnezeu ne cere:

• Nu lua seama nici la cele ale tale, nici la cele din jurul tău, ci numai la tine însuți. • „Tu însuți” = persoană, ființă cu suflet rațional prin care cunoști sensul și scopul existenței tale, pe tine însuți, lumea și pe Dumnezeu. • „Cele ale tale” = firea proprie și lucrările ei.• „Cele din jurul tău” = averile, artele şi meseriile.• Nu fi sclavul averii, slavei şi puterii.• Nu socoti mare lucru pe cele ce sunt în slujba acestei vieţi trecătoare, ca nu cumva prin râvna pentru ea să disprețuiești viaţa ta cea adevărată.

IA AMINTE LA TINE ÎNSUȚI!