De acelas,i,autor:

Bogdan Petriceicu Hasdeu. Studiu (1963).

Atitudini (1966).

Hyperion, 1. Wala lui Eminescu (1973).

Sub semnul lui Aristarc (1975).

Introducere in opera lui lon Creangd (1976).

Istoria literaturii romdne. Epoca marilor clasici (1980).

Emines cu gi emines cianismul : structuri fundament al e(1e87).

Eminescu Si antinomiile posteritdtii (1998).

George MUNTEANU

a

a

a

a

o

a

a

E0it'a a &oua

$tiinta, 2002

czu 821.135.1.09M95

Editat cu sprijinul Fundafiei Soros-Moldova

Lrl

Lector: Vasile BahnaruCorectori: Mariana Belenciuc, Elena PistruiTehnoredactor : Nina DuduciucMachetare computeriza td,: Anatol AndrilchiCoperti qi concepfie grafictr a colecfiei: Ion Severin

intreprinderea Editorlal-Po ligr aficd g t ii nl a,str. Academiei, 3; MD-2028, Chi9in6u, Republica Moldova;tel.: (37 32) 7 3 196.16; fax: (3T2j t l-,i|-al ;e-nteil: Brini@stiinta.asm.md

",i

Difuzare: Societatea de Disrribufie a Cd1ii FR}-NOIRepublica Moldova: str. Alba-Iulia, nr. 23 / |;MD:20S t, Chigindu;tel.: 5 1 -68- 17 , 5l-57 -49; e-mail: pronoi@moldtelecom.md, www.pronoi.mdRominia: str. Ing. Pandele f[ruganu, nr. 13; Sector l, Bucuregti;tel.:(021)222-69-35,tel./fax:(021\222,69-38

Toate drepturile asupra acestei edifiiapa4in Intreprinderii Editorial-Poligrafice Stitnta

Descrierea CIP a Camerei Nafionale a CtrrfliMunteanu, George

^jlrygrioh 1. V-iafa lui Eminescu / George Munteanu. - Ch.: gtiintra,2002 (Combinatul Poligrafic). - 348 p. - (Co-leclia ,,Opera aperta,'j

ISBN 9975-67-292-2

821.13s.r.09

@ George Munteanu.2002@ intreprinderea Editorial-Poligrafi cE

$tiinla.2002ISBN 9975-67-292-2

ll. Mtta lui Eminescu

Fnmiliapoehrlui .....'.......'.... """""""""""""" 20

Copilnria qi adolescenla. Experien{ele originare......." """""" 26

Dcicoperind sensul transhumanlei ............'. """""""""""""' 35

tn Europa: 1. Trieniul viene2........... """"""""' 49

ln Europa: 2. Exilat la Berlin ..'....'.'....' """""" 86

Llngdp-lmint """ 106

La cumpdna apelor.....'...... """' 141

Roata lui Ixion...................."...."..;.... """"""' 172

Orbitele incep s6 se desparti """"""""""""' 206

Per aspera ad astra...............'..........'...".'.. ""' 251

Anamneza .......... 285

lll. Hleroglifi

lV. ln loc de postfa{5 """""""""' 335

Theodor Codrcanu.George Munteanu 9i fiinla hyperionicd """"""""""" 336

l9

321

,j. rrJ:

.1, '

'"'q

"; rl "d t*

,. ri rtr[TnoDuGEs,F , :, l

ii

' .) r, .'b n.r.. ,, :--,.r ^.. rcac, tu tlyper,on ramlt.'^,a ,,' urtunde at aDune...

. , (Legenda Lqceaf6rului)

' I t

'

i I lf'I

l.:, )l ' :'. r "i'': l1r .L' i lr ".'. ..'l;"

I itl

, ,lt :'

i ir' 1"11 I

)l

rrrPxlnlotr[, 1...

Departe de a avea doar rostul de a numi cumva accasti carte, titlul iidelimiteazd intenlionalitafile gi substan[a, vizeaztr o starc a cercetdrilorqi un obiectiv de durat5. Totul, in volumul de fa{I gi in cele ce vor maiurma, se subordoneazl metaforei lui Hyperion.

E gtiut cd, dintr-o anumitl perspectivi, astrul invocat in cel mai nedu-meritor poem eminescian apdrea ca LuceaJdr, in vrcrnc cc, din perspectivaopusd, el apdrea ca Hyperion in viziunea lui Ernincscrr, aceasta nu-i osimpld chestiune de onomasticd, ci simbolizeazd posihilithli gi atitudinidiferite ale cunoagterii. in primul caz, subiectul cunosciltor nu poate qimai curind nici nu-gi pune problema de a iegi din sirrc, de a gindialteritatea. A fi mrsura tuturor lucrurilor i se parc un tlat, nu un rezultat.incit, ceea ce contrazice un asemenea mod clc a t'i, chiar de treze$teinilial vreo neliniqte, sfirqeqte prin a fi pus sub scrrrrrul confortabil alnetranscenderii, al lui: ,,Degi vorbegti pe in{elcs, / lirr rrrr tc pot pricepe...,,(Luceafdrul). Tot ce apare ?n raza unei ascmcncil llcrccp{ii este repedeintegrat unei utilizdri ad-hoc a principiului ralirrnii sul'iciente: ,,Nusldvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el / Srrll n nrrnrcltri tiu umbrd,,;,,Rele-or zice cd sunt toate cite nu vor in(elcgc ..." (,\t.t'i:;otu-ea I). Evidentcd nu astfel se prezintd lucrurile in cazul al tloilca, ll cunoagtcrii restituitesensului ei originar. Aici, exceptind ccea ce l)oilte l'i o virtualitateprivilegiatd, un loc,,menit in cer", deloc ncgli.ithilil c Ai actualizareaneintreruptd a acestei virtualitdti, curajul rnorlii ;ii ll renagterii repetate(fenomenologic vorbind), drept condilic ;i crrlc rlc a dcvcni o autenticl,universald mdsurl a lucrurilor, un hype r-ctta. Ntr nrrrlai Luceafdrul, dargi intreaga operd eminesciand, existcn[a tlc ticvcl u poetului gi cea decind,,il vedem qi nu e" reprezintil avcnturn lrcconlcrrit luat[ de la capita unui asemenea tip de cunoagtere . Ni- l llulorr rcprczcnta pe Hyperionclzind gi acum in mdri din tot inaltul, clrirrr rllcir in stadiul de operlfinitd, datoare a-gi atinge sfericitatca. l,tttrttfiirttl trcbuia sd se incheiein felul gtiut. A se simli in lumea sa,,ncrnurikrr iii rccc" nu vrea sd insemnegi ostil noud decit in misura in carc noi slir;iirrr irrcir adeseori prin a fiostili chemdrilor ce ne adreseaztr sirrrllolie rrl nslrrr, noreceptivi la revela{iaintruchip6rilor lui de gheaftr gi foc. llygrcriorr, t:ondifia hyperionicd, pot

Iil Il{( )l)tlol.RE

i1\r1r11 rlgar din asemenea motive insingurare, deqi in esenla lorrr.lrrt:zintii seto de comunicare, numai cd de pe obazd a intransigen[ei

lul0 rlc .,ccrcul strimt", implicind refuzul compromisurilor cu soarta ce

rrr r-;r rl1l. O asemenea condilie exclude aqadar opacitatea, inchiderea

lirlfl rlc ccca ce semnificf, un mod mai inalt de a fi. inainte de a-qi fiitrirrgirrat cil Demiurgul e cel ce i-o spune, Eminescu igi recunoscuse qi

rt!tqt1.tsc ol insugi un anume destin, in virtutea c5ruia putea SA conchid[:

,,lnr lrr, llyperion, rdmii / Oriunde ai apune..."

Arrr inccrcat s[ ne patrundem de acceplia hyperionic6 a cunoagterii,

;rrrri'l sh nc incumetdm a scrie despre Eminescu - 9i am fbcut-o dacd nu

,'u ccrtitudinea de a fi izbutit, atunci cu profunda aspiralie de a nu o

trnrlt. Asupra primejdiei de a ne uita gindul, ne-au prevenit cele ce li s-au

rrrtirlplat atitora, in pofida avertismentelor repetate ale poetului insuqi.

l)rrrc11lo de acela, sarcastic, tuturor cungscut din forma ultimd a Scriso-

I rr /, iutd gi unul de infinita blindele gi comprehensiune, dintr-o varianta

riliri vcche a aceleiagi Scrisori, cea de prin 1879: ,,O genii, ce cu umbra

1l'rnrintul il sfinlili / Trecind liberi dar singuri prin secolii robili / Pdreli

t.;r rriqtc medici cu blinda voastr[ fald I Ce nu mai [au] alt bolnav decit

pc ccl din fa!d, / Oricui sunteli prieteni, dar origicui ii pare / CI numai

,lirrstrl singur in sufletu-i vd are / in orice veac trdirSli neincetAleni1i / $irottr;ii nici intr-unul strdini nu o si frli; I Cdci lamura vielii ali strins-o in

p,_intlire , / $i dindu-i acea hain6 de neimbdtrinire, / voi ali fEcut, cd lumea,

oricit se primenegte / in dreapta-vd oglindd de-a pururi se giseqte".

irrle legind prea bine cI nu doar un ins il poate avea in suflet pe Eminescu,

Irrl incercat sd punem in practicd incheierile ce rezltltd din aceasta, intre

clc incluzind qi povala de a cdta drept in dreapta oglindd a operei

qrrincsciene.

ldcea de a intitula cartea in felul ardtat a mai pornit dintr-un indemn.

Srrllorclonind cele ce urmeazx metaforei lui Hyperion, voim sd marcdm

sirnbolic ai latenlele unui anumit moment - cel actual - al recept[rii

opcrci lui Eminescu. La vremea sa, prin studiile care l -au impus atenliei

lrrrblice, Maiorescu avea doar cutezan]a de a cita pe poetul de numai

tlorulzcci gi unu de ani imediat dupd Alecsandri' iar intr-un tirziu de a-l

t r.e rlc cel mai mare scriitor al naliunii. Aceasta, sd nu uit[m totuqi, intr-o

vrcnrc cind Petre Gr[digteanu , Pantazi Ghica, Aron Densusianu,

curronicul Grama gi cili allii vedeau in el o oroare, o primejdie pentru

cititori, de nu un nepriceput in ale versificafiei, bun de trimis la gcoala.

lhrililoanu, primul, postuleazl decis valoarea universalf, a lui Eminescu,

ilturrci cin<l se mirS de intimplarea care a frcut ca unul din cei mai mari

lo ITyPEn,TOtrr, 1...

lirici ai secolului al XIX-lea - atit de bogat in poefi de anvergurd - sdse nascd intr-un sat din fundul Moldovei. insi de la aceastd uimireaproape superstifioasd qi pinS la foarte tehnicele argumente cu care-i eailustratd in vremurile mai noi, mutalia este evidentr. subinfelegindu-imereu calitatea de primus inter pares in perimetrul autohton, cdlinescugi Perpessicius (prin felul'monumental in care au conceput exegeza gieditarea operei), apoi vianu, caracostea, D. popovici, vladimir streinu,iar dintre contemporani, $erban Cioculescu, Edgar papu, ZoeDumitrescu-Buqulenga, Eugen Todoran, I. Negoilescu, Ion Dumitrescudeplaseazr tot mai mult atenfia spre reliefarea universalitr{ii luiEminescu. semnificativ e ci ecourile exegetice de peste hotare nu infirmdaceastd tendinf5, ci uneori o confirmf, peste mlsura a$teptat[. Apreciereaentuziastd a lui Bernard Shaw, in perioada interbelic[, rrminea inc6 unfapt relativ izolat, ins[ monografiile gi studiile consacrate lui Eminescuin ultimele decenii de crtre Rosa del conte, Alain Guillermou, MarioRuffini, Ladislau G6ldi, Iuri Kojevnicov confirmd cu o fervoare incre$tere ceea ce la noi s-a afirmat o vreme cu explicabild circumspectie.Pentru cercetarea mai nou5, agadar, Eminescu nu e doar nostalgic-ro-manticul ,,Luceafhr" bdgtinag, nici un ,,Eon" dintr-o anume ierarhiemedie a culturii umanit6lii, ci infinit mai mult. Dup6 $erbancioculescu, spre exemplu, ,,sinteza eminescian[ este un fapt de curturiprin care [...] geniul nostru nafional ipi p[streazd frigezimea genuindin confruntarea cu cvasitotalitatea civilizatiilor,,, iar - spre a maiinvoca doar o mrrturie - pentru Edgar Papu Eminescu e cel mai mare,,poet al categoriei departelui" din literatura lumii. Tot astfel apar, incazul cercetdtorilor strdini, reflecliile Rosei del conte despre viziuneaeminesciand a timpului, cu nimic mai prejos de a marilor sdi emuli dintoate epocile, sau modul ingenios al lui Alain Guillermou de a-ldespovf,ra pe poetul roman cel mai credincios siegi de datoriire pe carei le tot inscriu in cont comparatigtii. Eminescu e, din aceasti pers-pectivl (cum gi-a definit el insugi fafa ascunsd percepfiei comune), unHyper-Eon ce urcd prin vreme in vecinltatea unui Dante, Shakespeare,Goethe, spiritele in atitea chipuri tutelare ale umanitdlii moderne.Asupra acestui profil pe care timpul il chintesen[iazd necontenit,luminindu-i tot alte trdsdturi de o complexitate inepuizabild,urmeazdsd se concentreze tot mai stdruitor cercetlrile eminesciene de acuminainte, paralel cu stridaniile reinnoite d,e a ardta cum au conlucrattoate epocile istoriei na{ionale la ivirea lui. $i in aceastd privinfi, titlulcdrfii sugereazd, un deziderat - s[ sper[m nu doar pios!

lN ll(()oucERE

t.)vitlenfiind treapta noui a receptdrii lui Eminescu, credetq c[ ea

lnrrrclrcaza e o ipso si momentul cind incep s6 se distinga anumite linii de

eontirruitate, o convergenla, indicii de perspectiv5, intr-o construclie

excgctica ce a putut s6 par[ multS vreme haoticl, abstrusa. Asemeni

cgmentariilor inchinate lui Dante sau lui Shakespeare, Eminescologia

lrrccpe sI semene din actualul punct de observafie cu o construcfie la care

lucrcaztr generalii dup[ generafii, ca in epocile cind marile catedrale se

ritlicau ui"-. de secole. Consecinlele ? Paralel cu voinfa fireasc[ de

ruriginalitate, cu indemnul de a-qi ridica fiecare ,,palatul" sau ,,coliba" lui -cunr zicea o datd odobescu -, azi incep s5 se intrevada anumite cimpuri

tlc fbr{d, o arie structurald in care intrd vrind-nevrind fiecare noud pleiadd

tlc comentatori, articulindu-gi latent eforturile cu ale predecesorilor, fie 9i

cind au aerul de a le combate. Astfel incepe sd se asigure reala continuitate

rr ocrcetdrilor eminesciene qi o secretd complementaritate a unghiurilor

rlc interpretare, chiar daci voinla de a schimba aceste unghiuri apare tot

rnai frecvent, iar citeodat[ e gi oportunS. Aceasta dd Eminescologiei (minus

dcnumirea, care in romAneqte nu sund prea fericit) o anume frumusele

tlc ansamblu, oricit ar irita ea prin unele detalii. Imaginea catedralei in

ncintreruptd construc{ie nu e, prin urmare, un simplu mod de a vorbi' Iar

unitatea absconsa a cimpului exegetic o determin[, fireqte, opera la care

trcbuie sd se refere comentatorii - a lui Eminescu -, oricite libertSli

gi-ar lua in aceastd privinla unii din ei, de altminteri. cel pulin intr-un

,.n., "u

e termenul Jix, ei sint variabilele. ca atare, sint creali (ori

,,inventali,,, cum se zice azi cu un termen la mod[) de dinsa in esen{a

,l.*.rruiui lor, oricit ingredientele personale cu care vin - ale inzestrarii

specifice gi gustului, ale noilor tendinle ce agitd momentul lor cultural -le-ar da sentimentul contrar. Oricit, adic6, pot crede uneori Si ad litteram

c[ ei sint cei ce ,,inventeaz6" oPera!

insd pornind de la asemenea stdri de fapt, s[ ni se inglduie qi o

precizari expresl in privinfa modului nostru de a lucra. Bdgind de seamd

c[ gi aici, ca oriunde, libertatea e necesitatea inleleasa, am dorit sd ne

l[slm in deplinS cuno$tinte de cauzd ,,inventafi" de opera lui Eminescu,

renun{ind ", ini*u ugoara la ambilia de tip contrar pe care o postuleazd

unele orientlri recente ale criticii. Mai mult. Ne-am l6sat cu bunl gtiinfS

,,inventali,, qi de toate cercetdrile eminesciene de pin[ acum, intrucit au

rezistat acestea exigenlelor noastre, care-s minime: de a primi in principiu

orice dat exegetic anterior, dacl nu contraface realitatea textuala,

subtextual[ gi contextuald a operei lui Eminescu. Am voit sd ludm, altfel

zicind, lucrul de unde l-au l6sat al1ii, ins6 de pe baza noul 9i mai

trYPtB,rotrU, 1...

cuprinzatoare pe care insegi reugitele (ori nereugitele) lor- ca gi spiritulepocii - o sugereazi. Spre apreciza 9i cum in[elegem nofiunea de,,spirital epocii", sr amintim cum critica mai nou[ vine cu un principiu structuralrelevabil gi-1 apdri cu lrudabilr invergunare teoretici, dar practic ilincalcd mai adeseori decit s-ar crede. E vorba de principiul coerenlei inmaterie de interpretare a literaturii. Potrivit acestuia, se $tie, o propozilieinterpretativd - spre a i se recunoagte validitatea - nu trebuie s-ocontrazicd pe a doua, atreia etc., iar toate la un loc nu e de conceput sdcontrazicd, intregul. Dar ce poate sE rezulte de aici, intr-un demers careconstituie o interpretare criticd, nu o crealie literard? C6, pornind de lao cerin![ elementar5, cel pulin una-douI propozifii interpretative -oricit ne-ar stdpini obsesia ,,inventdrii" - trebuie sd porneascd de laoperl, sd concorde cu ea, sd reprezinte o structurd rdsfringind altastructur5. $i atunci validitatea celorlalte propozilii mai e posibilr fhrladecvarea la cele dintii, iar pind la urmd fEr[ respectarea coerenleiintegrale a operei, fbrd efortul de a i-o descoperi? Categoric, nu. pentruo veritabilS concep{ie structuralS, subterfugiul cu ,,excep{ia care intdregteregula" e scuza celor care au gregit drumul.

E legitimi constatarea - e mai in firea lucrurilor decit ceea ce postulapozitivismul anterior - cr interpretul nu poate decit sd traducd intermenii propriului fond aperceptiv, ai culturii qi gustului ce-l definesc,ai propriei intelegeri, semnele operei, singurul lucru inteligibil rdmasdintr-un mare creator. Cd e singura cale de a le da viat[. Numai c6, fie gimen{inindu-se in cadrul strict terminologic, aceasta nu inseamnI cdexegetul ,,inventeazd" opera, ci o ,,reinventeazd", pe baza semnelor eiinscrise intr-un sistem. De inventat, a inventat-o o datr pentru totdeaunaautorul. incit, orice ar zice neocriticii strdini sau autohtoni (care, dealtfel, se ,,academizeaz6" surprinzdtor de repede, in ultima vreme), criticae joc secund interpretativ, iar aceasta oblig[ la anumite rigori vechi decind lumea. Adicd la minima in{elepciune de a te llsa ,,inventat,, gi deoperd, gi de cercetdtorii anteriori, de tot ce-[i premerge gi te inconjoard,gtiind cr oricum vei reline numai ce se potrivegte firii, culturii, gustuluipropriu, care-s partea inevitabila, nu voitl de ,,inven!ie,' personald.Aceasta-i insd altceva, e a te transgresa intr-o mdsurd sau alta fhrr sr tetrddezi, e a-ti deschide drumul spre categorial, spre ceea ce am numitcondilia hyperionicd a cunoa$terii. De ce s6 transformdm opera luiEminescu din subiect in pretext, cum observa inc5 de mult Arghezi? Unvechi proverb budist sund aga: ,,Cind degetul arat[ luna, ndtingul se uitdla deget".

llr I tar )l)tlol IIE

l)c nrr sintcrn viciafi de teorii 9i mode, constatam c5 opere de structura

t r.lcr crrrirtcsciene actual izeazd la lecturf, nu partea superficialI a fiin{ei

norltrl,(:, tlitr ccea ce nlzuieqte a se afirma la antipodul acesteia' E omagiul

lilr'illllpltrill)il pe care Eminescu il aduce p6r{ii autentic umane a oriclrui

r ilrlor nl silu. Opera celui mai mare poet al nostru e, ca toate cele de

t,orilplcxitatca gi anvergura ei, 9i o neintrerupta interogalie subtild, iar

|||lrlItflt intrebtrrilor obligl, cel pulin in inten{ie, la rf,spunsuri pe mdsur['

Sugcsliona{i fiind 9i de particularit[tile acestui dialog, pe care numai o

,,1,,:rn.lc cxcep{ie il poate isca gi intreline indefinit, cartea de fa!5 a

r[.l,rrrt sil dcvin[ gi o meditalie neintrerupta despre condilia geniului.

(.itcvacuvinte,acum,despreacestprimvolumallucrdrii.Inten[iona-rFtil cu trrai mul[i ani in urmd s6 scriem o carte despre ceea ce credeam

n prrlcit nrttni coerenfa integrala a operei lui Eminescu' intrezdritd prin-

Ir ,r nnalizl stratigrafic[ a nivelelor ei, qi ni se p6rea c[ am inaintat

srrlit:icnt cu lucrul pentru a incredinla presei chiar un rezumat

nproxirnativ. E de prisos a mai sublinia ci biografia poetului, cultura sa,

lrr,,ectlcclc de crealie, analiza strict estetic[ a poeziilor 9i tot ce mai

tr,'lrrric pcntru alcdtuirea unei monografii complete le lIsasem deliberat

ln ,, plitc. insi cu cit inainta explorarea, ne incredintam aproape

lnvolutttar, intre altele, ci devenirea existenlei poetului este tot atit de

irrcprrizabiitr in sensuri, cit qi opera. $tim, ca toat[ lumea, cd opera poetului

nttsccxpliclprinbiografialuidecitintr.uninlelesmaidegrabd,,l,,p.rgrafic" (ceea ce, de altminteri, nu e absolut de neglijat)' Dar pe

,i,n*,,rn cc timpul lumineaz[ tot mai bine dimensiunile operei, rdsfringerile

accstcia nu cad gi asupra biografiei lui Eminescu, esenlializind-o,

relevinclu-i aspecte nebdnuite inainte, eliberind-o de zgura anecdoticului,

e ;ritrrrcscului facil care-i mai obnubil eazd inunele privinle implicaliile

nr,,1,rr., unicitatea? Efectul, dupd cum s-a observat de mult' e de obicei

ilrr nurnai altceva, dar infinit mai bogat prin sine decit cauzele sale

r:ilnoscute ori cognoscibile. incit, pentru a fi eliberate de acceplia lor

rtrpcrl'icial[, cancanierd, de sufocarea in documente strinse otova'

olementclc constitutive ale unei biografii trebuie necontenit raportate la

rrperll,lttrninatecutoat[circumspec{iaprinea'Astfel"cauza"(unadinlnrinitet"cauze)efirescs[.gireliefezemaibinepondereagiinlelesulfttnclnmcntal, raportatA indeosebi la,,efectul" ei cel mai nepasager' Astfel

Bxisicnla cclui mai mare poet romdn iqi sporeqte prin timpuri interesul

tlnloritlt opcrei gi deodatd cu ea. Din asemenea constatSri s-a ivit indemnul

de tt scric qi o noud Viald a lui Eminescu'

ITYPER'IOII, I ...

Au existat gi ra(iuni mai imediate. Umblind in timpul cind lucram laamintitul studiu despre oper[ dupS anumite detalii biografice la carenici cei mai autonomigti critici nu pot deocamdatd renunta, am observatcr nu tot ce pare multora limpede in privinla parametrilor biografiei,stabilit o datd pentru totdeauna, e chiar aga. impingi de un explicabilhorror vacui,biografii se grdbesc uneori sd umple golurile documentaresau de alti naturi cu gtiri scoase de te miri unde gi cu ipoteze mai multingenioase decit convingdtoare. Aga se face cd un capitol intreg dinbiografia poetului, acela in care Eminescu-adolescentul e prezentat drept,,fugar cu trupa Fani Tardini", era - dup[ cum se va vedea

- neavenitincd de acum vreo optzeci de ani. insd din pricina acestei fantezii, careumplea in felul ei un ,,gol", una din experienlele originare eminesciene,deqi nu ignoratd prin citeva aspecte ale ei, devenea cu neputinfd de situatcronologiceqte. Pentru aceleagi motive, complicata problemd a studiiloraqa-zicind ,,oficiale" ale poetului nu putea fi descurcatd, incd de lapremise, fiindci o inadvertenld atragc dupd sine altele. in privinlarelaliilor poetului cu ,,Junimea" gi a ceea ce a devenit ilustra societatedupi ralierea poetului la junimism, multe din lucrurile ce se cunosc sintaproximative sau inexacte. Aceasta, fiindc6 se mai perpetueazd o foarteidilicr obedien{d fald de documentele provenind din sursa junimismuluiortodox, ele fiind considerate mai mult in litera, nu gi in spiritul lor; inceea ce vor s[ acrediteze, nu gi in ce tind sI ascundl. Cu destuldincertitudine sint apreciate raporturile poetului cu diferilii sdicontemporani, indeosebi cu Maiorescu, potrivit unor insuficiente qicucernice date, pe care le-a mumifiat o tradilie necontrolat5 in chiarfundamentele ei. Avatarurile vielii afective a poetului, puse de la o vremesub semnul unui erotism nediferenliat, atrag dupd sine o condamnare intermeni mai mult ori mai pufin eufemistici sau o aprrare naivd a veronicriMicle, cum gi o prezentare schematicd a Mitei Kremnitz. prea stereotipevdztrtd" uneori natura inzestrlrilor poetului, aga-zisa lui ,,lipsi de voin!d,,,,,boemia" gi cite altele. Se pune multtr elevalie in vorbe, ori de cite oritrebuie sr se facd referiri la viafa lui Eminescu. Accentul trebuie ins6mutat mai stdruitor pe fapte, cdci, degi mdrturiile trebuitoare abundd,rdmine inci mult de frcut pind sd li se dezvdluie pluralitatea de inlelesuri.Ce se decupeazd, din ele e nu o datl in sensul acelor ,,note prizdrite,, decare vorbea poetul, bune pentru editiile care ii deprind pe elevi cumedicalia culturalS homeopaticd.

Dar in definitiv ce insemndtate au toate acestea, se poate intrebacineva? Teoretic cel pulin, se afirmd de-o vreme c6 existenta de aievea

rtl lll()t)UCERE

,r lrrr lirrrincscu e apanajul omului, doar opera rdminindu-i geniului, 9i c[rr f nrllc irrtre ele vreo punte a cauzalitdlilor e aberant, vetust. Teoria

rt{ citslil, irnboga{itd cu multe subtilit5li in vremea din urm[, i$i are un

lrrrrrr:l tlc sprijin mai vechi in mult invocatul Contre Sainte-Beuve al luiI'ruusl, iar argumentele ei impotriva cauzalismului grosier nu-s de ignorat'

liil rrc gulbim totugi a-i recunoa9te o valabilitate de dogm[, uitind cI inr rrlrt'll nirnic nu e de primit de-a gata ? Sd-i asimildm tale quale cazulcr.lrrr rnai exemplar scriitor romdn prin voin{a de a se autoconstrui,pulr ivit ,,proiectului" nativ ce gi-l intuia deopotrivd in via{6 9i in oper[?

\il rrcsocotim felul cum plzea Eminescu respectarea concordanlei nu

rrrlrcrl'iciale, ci esenliale, intre gind 9i faptd? $i, pe urm5, cine ar putea

nrlrrt'r: argumente cit de cit serioase impotriva faptului cd in viala qi inulrcr;r geniului - ca in macrocosm -

ssn{1lll e pretutindeni gi

r rrt'trrnlbrinla nicdieri? A invoca in cazul omului de geniu teoria celor

rlrrrrjl r,rrri, in felul in care o face Proust 9i toli cei seduqi de nigte concluziinnlilturc ale psihologiei profunzimilor, nu e altceva decit un chip mai

rrrru rlc a privi lucrurile more geometrico. Evident, a considera viala 9i

illrcrir rilrui scriitor in perspectiv[ cauzal[ simpl[ e tot ce poate fi mai

rlcne trla.jator. Intre atifia, a dovedit-o la noi doctorul G. Vlad, care n-a

rr.rizrrt clistinclia intre un geniu bolnau qi un bolnav de geniu. ins6 dac[ftrflvechiul ex nihilo nihil nu pare cu putin{I sd fie rlsturnat vreodat5,

problcrna nu e nici de a-l ajusta mecanic cu progresele mai noi ale

urrrrorr;tcrii, nici a-l eluda comod, fie gi prin teoria celor doud eurilnur$rnt separate. E de domeniul locului comun, azi, ideea cd omului

fhrtl rcsurse deosebite qi creatorului le este proprie in egald mlsurd acea

torrrclic a viefii sufletegti ce se numeqte (destul de impropriu acum)

ltrt:orr;ticnt. Pare totugi cI scriitor de o anume talie, creator in genere, e

tel r,c-si manifestd, igi actualizeazd zestrea incongtientului ca 9i cum ar

dirpunc de ea dupd voie. Om oarecare (9i nici acesta totdeauna) e cel ce

tlrrrinc pasiv ori are reaclii inadecvate la impulsurile de sub pragulgonqtiin[ei, fiind surprins adeseori de ele ca de o fatalitate. Luindlnurrrr;ticntul in accepfia postfreudistd, ca fo\d vitald de temelie, fecundd

ln principalele ei virtualitali, am putea numi creator veritabil - in nu

lmportlt ce domeniu - pe acela la care incongtientul nu-i este vrdjmag

e1ltrgticntului, ci colaborator credincios sau in orice caz disciplinabil.llonrrrnticii din epoca de aur a curentului gtiau aceasta pentru uz propriu,

f,r6 0rnbilia de a crea vreo disciplind de cercetare, iar cine a reflectatEui stllruitor la Eminescu va fi intuit cd geniul acestuia reprezintd 9i o

iuttti u cililor celor mai apropriate de a conqtientiza incongtientul. Sd le

IE