Hidrobiologie
Izvoarele Crenonul
Clasificarea izvoarelor:– Din punct de vedere hidrogeologic:
• Emergenţe• Resurgenţe• Exurgenţe
– În funcţie de situatia geologica:• Izvoare descendente
– de strat, de vale, de terasa, descendente în roci compacte calcaroase, de grohotis, etc.
• Izvoare ascendente– De strat, de falie, arteziene, vocluziene, intermitente
– In functie de stratul de apa subterana din care provin:
• Izvoare care provin din ape freatice de suprafata• Izvoare care provin din ape freatice de adancime
– In functie de temperatura apei: • Izvoare reci • Izvoare calde sau termale (hipotermale, izotermale,
mezotermale, hipertermale)
– In functie de compozitia chimica a apei: • Izvoare carbogazoase simple, carbogazoase bicarbonatate,
bicarbonatate simple, feruginoase, sulfuroase, sulfatate, iodurate, clorosodice, radioactive
– În funcţie de caracteristicile ecologice (P. Steinman):
• Izvoare reocrene• Izvoare limnocrene
• Izvoare helocrene
Particularitati ale conditiilor de biotop
Constanta conditiilor de biotop (compozitie chimica, viteza de curgere, temperatura)
Apa bogata in CO2 sub forma de bicarbonati si mai saraca in O2
CaH2(CO3)2 CaCO3 + H2O + CO2
pH slab alcalin
Cantitati foarte scazute de substante organice
Particularitati biocenotice
Organisme caracteristice izvoarelor Organisme provenite din mediul
subteran Organisme provenite din mediul acvatic
epigeu Organisme provenite din mediul terestru
Clasificarea organismelor care populeaza izvoarele
Crenobii sau crenobionte
Crenofile
Crenoxene
Ecosisteme acvatice stagnante
Lacuri – 2,7 milioane km2, cca 1,8% din suprafaţa terestră
Bălţi
Mlaştini
Ecosistemul lacustru
Etajarea bentalului şi pelagialului lacurilor
Etajarea bentalului:• Zona litorală• Zona sublitorală• Zona profundală
Etajarea pelagialului: (zona eupelagică, pelagial litoral)
• Epilimnion• Metalimnion• Hypolimnion
Zonarea bentalului şi pelagialului unui lac
Caracteristici de biotop cu rol hotărâtor în structurarea şi funcţionarea ecosistemului lacustru:
Regimul hidrologic Regimul termic Lumina Chimismul apei Natura substratului
Caracteristici de biotop Caracteristici morfo – fiziografice
– forma cuvetei lacustre– natura substratului– volumul de apă
După agenţii care au dus la formarea cuvetei lacustre, se disting:– Lacuri de provenienţă endogenă– Lacuri de provenienţă exogenă.
Regimul hidrologic– bilanţ hidrologic excedentar– bilanţ hidrologic constant– bilanţ hidrologic deficitar
Tipuri de alimentare: - pluvială,
- pluvio-nivală,
- nivală,
- mixtă
Caracteristici fizice- Lumina – transparenţă, culoare
• Adâncimea până la care poate pătrunde fluxul de energie luminoasă;
• Posibilitatea organismelor de utilizare a energiei luminoase;
• Cantitatea de energie luminoasă primită de ecosistem pe unitatea de suprafaţă şi în timp;
zona fotică zona trofogenă
zona de compensaţie
zona afoticăzona trofolitică
– Termica lacurilor• Variaţiile termice pe verticală
(Zona saltului termic - termoclină)
Variaţii de densitate ale apei
Stratificaţie termică caracteristică
directă – vara
Circulaţia de toamnă LACURI DIMICTICE
inversă – iarna (zona temperată)
Circulaţia de primăvară
Stratificarea termică în cazul lacurilor dimictice
În funcţie de amploarea circulaţiei maselor de apă (Hutchinson):
Holomictice– Dimictice (în zonele temperate) – Monomictice
• Calde (în zonele calde, temperate sau subtropicale) – circulaţie de iarnă
• Reci – circulaţie de vară– Polimictice – circulaţie relativ constantă – Oligomictice (în zona tropicală) – temperatură
relativ constantă, circulaţie lentă şi sporadică
Meromictice
Lacurile din România:– Dimictice reci, din zona alpină (în luna cea
mai caldă: 4 - 10ºC)– Dimictice moderate, din zona montană
carpatică (10 - 20 ºC)– Dimictice calde, din regiunile colinare şi de
câmpie (20 - 30 ºC)
Energia acumulată sub formă de căldură este consumată prin evaporaţie şi în procesele vitale ale organismelor
• Bilanţ caloric – reflectă rezultatul final al proceselor termice din bazin
• Bilanţ hidrologic – reflectă echilibrul dintre pierderile de apă şi aportul de apă în lac
– Mişcările apei• Mişcări ondulatorii
– Valuri – se formează sub acţiunea vântului
–Seişele sau valurile de hulă • Curenţi orizontali
– Mişcările ciclonale– Mişcările anticiclonale– Curenţii provocaţi de denivelările eoliene
• Curenţi verticali
Circulaţia apei sub influenţa vântului
Chimismul apei– Substanţele minerale solvite
• Lacuri dulci – carbonaţi (0,5 – 1,0‰ grad de mineralizare)• Lacuri salmastre şi sărate – sulfaţi şi cloruri (până la
300‰ grad de mineralizare)Lacuri bicarbonatate, sulfatate, clorurate
După conţinutul în săruri al apei, lacurile se clasifică astfel: - lacuri cu apă dulce S<0,5‰
- lacuri salmastre / mixohaline S (0,5, 30 ‰)
- lacuri sărate / euhaline S (30, 40 ‰)
- lacuri suprasărate / hiperhaline S>40‰
.– Sărurile biogene – compuşii azotului şi
fosforului– Substanţele organice– Regimul gazelor
• O2
distribuţie ortogradă
distribuţie clinogradă
• CO2
• H2S
Caracteristici biocenotice
Caracteristici ale circuitului materiei
Clasificarea lacurilor dulci în funcţie de troficitate
Oligotrofe Mezotrofe Eutrofe Distrofe
Lacuri oligotrofe Răspândire: - munţi pe roci cristaline Apă săracă în substanţe biogene Apă bine oxigenată Adâncime mare Productivitate relativ scăzută Sărace în biomasă Palncton puţin abundent, diversitate specifică
mare Sedimente sărace în substanţe organice
Lacuri eutrofe Răspândire: - regiuni de câmpie Apa bogată în nutrienţi Substratul sedimentar (soluri moi), bogat în
materie organică Puţin adânci 10 – 15 m Zona litorală relativ largă, cu vegetaţie bogată Productivitate ridicată Planctonul abundent
Fenomenul de înflorire
Lacuri mezotrofe Trăsături intermediare între oligotrofe şi
eutrofe Lacuri de origine glaciară sau de
eroziune fluvială Echilibrul dinamic fragil Productivitate moderată Adâncime medie peste 25 m
Lacuri distrofe Răspândire: - Peninsula Scandinavă Depozite de turbă, bogate în acizi
humici (dy) Apa acidă Mineralizare slabă Apa săracă în substanţe biogene Productivitate scăzută Diversitate specifică mică
Fenomenul de eutrofizarea
Se datorează aportului alochton de nutrienţi în ecosistemul acvatic
Bălţile – caracteristici ecologice
Ecosisteme localizate în depresiuni de mică adâncime ale scoarţei terestre
Lipsite de etajul profundal Pelagialul este străbătut în întregime de
radiaţia solară zona trofogenă
zona trofolitică redusă la substratul bentonic
Grupe de bălţi (Dussart, 1966)
Bălţi relativ mici • Adâncime <1 m (60 – 80 cm)• Microstratificaţie termică diurnă ce alternează cu o stare
de homotermie nocturnă ecosisteme polimictice
Bălţi mari • Adâncime 2 – 3 m• Suprafaţă mare
Bălţi cu caracter temporar sau periodic• Adâncime 20 – 50 cm• Vara, masa apei se încălzeşte în întregime (25°C)
Clasificarea bălţilor în funcţie de componenţa fitoplanctonului şi productivitate (Wurtz, 1958):
Bălţi oligotrofe• A. Oligotrofe propriu zise• B. Oligotrofe acide• C. Oligotrofe acide cu turbă
Bălţi mezotrofe Bălţi eutorfe
• A. Slab eutrofe• B. Eutrofe mijlocii• C. Puternic eutrofe
Bălţi politrofe