GRAMATEC

LIMBEI

K O M A N E.

Tim . CipPrepositu Capitul.

BUCURESCI MDCCCLXXYII.

CU S P E S E L E S O C I E T A T E I A C A D E M I C E R O MA N E .

12643

rat. um. ciDj-siCiuNf. __-194-2

Tipografi’a lui S. F iltsch (W. ICrafít) in Sabinin.

Prefat iune.

In locu de prefatiune lasämu se urmeze aciP r o g r a m ’a Societatei Acad. Romane, dupa carea s’a lucratu acesta parte a’ Gramatecei.

I. P ro g r a m a .Partea sintactica a’ gramatecei romane va cu-

prende:1. Una introductiune generale, in care se voru

stabili, prein esemple trasa atâtu dein limb’a pro­pria, câtu si dein alte lîmbe clasice si sorori cu a’ nostra, diversele relatiuni, in cari se potu pnne conceptele spre enuciarea cngetariloru, stabilinduse totu una data si terminologi’a sintactica cea mai buna, ce s’ar’ poté dá dupa cele mai noue lucrări gramaticali.

2. Sintasea speciale a’ limbei romanesci, in care se se desvolte in detaliu tote modurile de espre- siunc ale fia-careia dein relatiunile stabilite in partea generale, cautandu se se de, pentru fia-care dein aceste forme de espresiune, esemple c u v e n i t e dein l i m b ’a r e s p e c t i v a , cumu si esemple dein limbele analoge limbei romanesci; cautandu in fine, pre de una parte se se alega cele mai corecte espresiufu,

IV.

er’ pre de alta parte se se pună in vedere sole- cismii si frasile neadmisibili in limb’a nostra.

3. Topic’a romanesca, in care se va stabili, pre de una parte care este constructiunea româna comune, er’ pre de alfa se voru arata abaterile de acesta constructiune, punenduse in lumina, prein esemple indestulatoria, necesităţile de espreSiune dein cari născu inversiunile constructiunei comune.

4. Regule-le detaliate de ortografia, cumu si punctatiune.

5. Unu conspectu istoricu alu diverseloru fasi, prein cari a trecutu limb’a romanesca si sintasea ei, pentru ca dein acestea se se traga conclusiunile asupra calitatiloru generali ale frasei romanesci.

Acestu conspectu inse nu se cere de rigore, ci se laşa in voli’a concurrentiloru.

II. C on d i t iu n i l e concursului suntu etc.

Analile Sec. acad. rom. t. VIII. pag. 89.

A u to r iu lu .

TESTŰ LU SINTACTECEI.Litera sermonis fida ministra mei.

Ovidiu.

1

Abreviature,

A. Ac. acusativu.D. Dat. dativii.- Gr. Gen. genetivu.N. Num. numinativu. Coj. cojugatiune. Adiect. adiectivu. Adv. adverbiu. f. fern, femininu. fut. futuru. gen. genericu. imper. imperativu. imperf. imperfectu. indic, indicativu. infin. infinitivu. lat. latinesce.m. mase. masculinii. 'n. neutr. neutru-ale. n. pr. nume propriu.

num. numeru ale. part. participiu. perf. perfedu. pers. persona. pl. plur. plurale. pr. precumu. pred. predicatu. pref. prefisu. prep. prepositiune. preţ. preteritu. pron. pronume; prop. propusetiune. sing, singulare. sub. subiectu. suf. sufisu. sust. sustantivu. CV) inversu.— ecale.

Intruduetiune.

§. 1. Limb’a.Limb’a, data fiendu omului, precum s’a dîsu la intru -

ductiunea generale a’ Gramatecei, spre asi impartasî unulu altuia cugetele si semtiementele sale, stă dein s u n e t e articulate, ce se numescu cuvente seau vorbe intru in- tielesu mai latu, rostite un’a câte un’a, — împreunate inse intre sene după ore cari legi seau regule universali si' speciali făcu c u v e n t a r e a .

N o t e .1. Cugetele si semtiementele omenesci se potu manifestă si

prein alte semne, precamu snntu ale surdomutiloru, seau sî prein sunete nearticulate, precumu suntu risulu si vaietele, si chiaru ale unoru animali. De aceea inse, aste modure de spre- siune, totu nu făcu limba, de câtu intru unu intielesu mai latu si nepropriu.

2. Dar’ limb’a omenesca nece nu este un’a si aceeaşi, nece macaru la unulu si acel’asi poporu tata. deun’a pre totu loculu, si in tote partile e i; ci scaimbarile s’au făcuta si se făcu ne­contenita, in câtu limb’a unuia si aceluiaşi poporu de multe ori s’a impartîtu in mai multi râmi de limba seau dialecte după provincie. Si cu câtu vro-una limba este mai vechia, si terí­tő riulu ei mai amplu si vastu, cu atâta si scaimbarile suntu mai multe si mai mari-, in forma si in materiale. Variabilitatea inse depende si dela natur’a poporaloru si organului loru de vorbire.

1*

4

3. Limb’a romafteaoa incaegte un’a dein cele mai vechie, de si nu chiâru atâtu de vechia, câtu in conclusiunile nostre istorice limbistice se cutezâmu a petrunde pană la legiunile lui Juliu Cesare si mai in susu. La totu casulu basea ei a fostu limb’a antaniloru colonişti romani in Daci’a. De aceea si scaimbarile ei in decursulu atâtoru secii nu au potutu se nu fia forte mari, de si dein defectulu monumenteloru marimea acestoru scaimbari nu se pote calcula cu esactitate. ^

In câtu-va inse, si cu ore-care4napropiare^ totu se pote, după mai multe date secure istorice, preeumu dein alaturarea limbei romanesci cu limbele de origine latina, dein variatiunea ce esiste intre limb’a nostra si cea macedo-romana, deca cumu-va ele ore - candu ^u foştu, un’a , si mai precisu dein istori’a limbei romanesci dela antani’a carte tipărită romanesca panh in dilele nostre. •

Cu tote astea variatiunea limbei romanesci, nece astadi nu este atâtu de mare câtu se nu intielegemu cărţile-si cele mai

’betrane romanesci, si unii pre alţii dein ori care provincia dein coce de Balcanu.

§. 2. Gramatec’a si partile ei.Scienti’a care se ocupa cu cercetarea limbei, in câtu

se ticne de form’a cuventeloru, si de tiesutur’a loru in cuventare, s ’a numitu g r a m a t e c a,

De aci ea, pentru mai mare chiaritate a cercetariloru, s’a impartîtu in d o u e parti, un’a pentru cercetarea for- meloru, alfa pentru tiesutur’a cuventarei. Antani’a parte s’a numitu a n a l i t i c a , cea alalta s i n t e t i c a .

N o t e .1. Fia-care limba are form’a sa propria, prein care se destinge

de cele alalte, preeumu se destinge individuulu de individuu.Inse preeumu individe-le, asia si limbele, nu numai se

destingu un’a de alfa, ci si semena un’a cu alfa, mai multu seau

5

mai pucinu, după cumu form’a si materi’a limbeloru mai multu seau mai pucinu diferesce. De aci si in limbe, câ si in omeni, se afla sorori si cumnate, si arata, că se tragu dein un’a si aceeaşi origine.

2. Limb’a rom. inca are form’a sa propria, prein care se destinge, dar’ si unele caractere comuni mai multoru altoru limbe, care-i suntu sororile si cumnatele ei, precumu suntu limbele de origine si forma latina, câ cea italiana, ispana, galica, si alte mai m enunţe dialecte.

3. F orm’a generale a’ fia-carei limbe, se determina mai alesu prein natur’a suneteloru, dein cari custa, si prein modulu, cumu se impreuna sunetele in cuvente, si cuventele in cuventare.

Er’ form’a speciale se determina mai alesu prein termina- tiunile, ce se adaugu la radecin’a cuventeloru, spre a esprime unele relatiuni, in cari venu cuventele.

Prein terminatiuni cuventele imbraca noue forme, de acea terminatiunile se numescu si forme.

4. Materi’a seau materialele limbeloru, nu se pertracteza in gramateca, ci intru una scientia destinta, ce - i dîcu 1 e s i c o- g r a f i a (XsŞtxov dela XâŞtţ, d i c t i o n a r i u m dela d i c t i o , pre romanesce L e s i c u si D i c t i u n a r i u ) .

§. 3. Analitic’a si Sintetic’a.Partea a n a l i t i c a , seau resolutiva, a luatu in cerce­

tare cu de amenuntulu cuventele in de sene, in elementele si formele loru, precumu suntu sunetele elementaria, dein cari se compunu, cu variatiunea si formele speciali, la cari suntu supusa intru flesiunile loru , si inca nu numai formele acumu usitate, ci si cele mai vechie, mai raru seau nece de cumu- usitate, câte adeca se tienu de do- miniulu istoricu alu limbei romanesci moderau si anticu.

Cea alalta parte, s i n t e t i c a seau constructiva, are de a se ocupâ in cele urmatoria, cu metodulu si regulele, după cari cuventele se impreuna si se despunu in cu-

6

ventare, asia in câta in constructiunea loru se dé spre- siune esacta si chiara cugetului si semtiementeloru cu- ventatoriului, si comunieatiunea intelectuale intre vorbitoriu si ascultatoriu se se stabilesca pre câtu se poter mai precisa si completa, — carea este scopulu vorbirei si in- stitutiunei limbeloru omenesci,

N o t e :1. A n a l i t i c ’a s’a numitu asia, pentru că a luatu in

a n a l i s e cuventele limbei, nu precumu suntu împreunate in cuventare, — ci precumu suntu formate după usulu de acumu seau mai vechiu, resolvendiile in elementele si formele proprie limbei.

2. S i n t e t i c ’a erasi s’a numitu, in câtu ea are se arate, cumu se face compunerea cuventeloru in cuventare, câ se formeze unu intregu inteligibile, — precumu analitic’a se ocupa cu decompunerea loru, resolvendule in partile constitutive ale cu­venteloru.

3. Sintetic’a se numesce, si inca mai usitatu, sî S i n t a c t i c a totu in acel’asi intielesu, mai alesu inse in ce se tiene de des- pusetiunea si ordinarea cuventeloru in cuventare.

4. Ânalitic’a fiendu elaborata si publicata mai in a-ante, aici are se urmeze numai S i n t e t i c ’a seau S i n t a c t i c ’a Gramatecei romanesci, câ parte intregante a’ acesteia.

5. Sintactic’a se va impartî in doue secţiuni, un’a carea va tractâ despre compunerea seau împreunarea cuventeloru, er’ alt’a despre ordinatiuneâ seau locatiunea loru in propusetiune.

SECŢIUNEA I.S I N T E T I C A .

§. 4. Compusetiunea preste totu.Ori-ce împreunare a’ cuventeloru, preste totu se nu-

mesce compusetiune (compositio, aóvösct?).Compusetiunea pote fi sî numai intre doue cuvente,

pr. D o m n e - d i e u , o mu bunu.Deca doue, seau mai multe cuvente, se impréuna

asia, in câtu împreunate făcu numai u n u cuventu, pr. D. d i e u , f o r k - d e - l e g e a , compusetiunea este e t i m o l o ­g i c a ; — er’ deca cuventele împreunate, sî după împre­unare remanu totu destinte unuia de altulu, pr. O m u bunu, m u n t e de a uru , compusetiunea este s i n t a c t i c a si se numesce c o n s t r u c t i u n e .

N o t e .1. Compusetiunea etimologica, proprié nu se tiene de acestu

locu, si aici se amentesce numai pentru completarea espusetiunei.2. Cea mai copiosa cumpusetiune etimologica este a’ pre-

pusetiuniloru cu verbe, pr. a - l e g u , c u - l e g u ; des-făcu, p r e ­făcu etc. dein prepusetiunile a, cu, des, pre, sî dein verbele f ăc u si l egu , cestu dein urma neusitatu aştadi in form’a ne- compusa, de a treia conjugatiune.

3. Forte dese suntu in limb’a romanesca si compusetiunile prepusetiuniloru intre sene si cu alte particule, pr. de - in ,

8

p r e - i n , mai - de - in - a - ante; — ale pronumeloru, adiectiveloru, si adverbia-loru cu f ia , o r e , o r i , v e r i etc., si ale altoru cu- vente cu a, le , n e , re , si etc. pr. a - s i - a , a - b i - a , pre t o t e n d e - n e a , p u r u r e - a , a - s î s i d e r e a , a - m u - s i dein a -mox-s i , c a r e - l e - s i , t o t u - s i etc.

4. De aci se tiene si cpmpusetiunea cu negatiune, carea cu nu este mai rara, pr. n ú - m a i , n ú - s c i u etc.; er’ cu n e , forte desa, pr. n e - b u n u , n e - p o t e n t i a , n e - v o l i a etc.

Cu adiective inse este si acest’a forte rara , pr. n e - r e u, n e - t a r e etc. la celi vechi; — er’ cu infinitivi, gerundia, par- ticipia, si cu numele infinitivali si participiali, nu numai forte desa, ci asia dîcundu universale, pr. n e f e r i c i r e , n e s c i e n d u , n e s c i u t u , n e a s c u l t a t o r i u , n e p o t e n t i a , n e a d e v e - r a t u etc.

Ea respunde compusetiunei latine cu ne sí n e c , care inse nu e prea desa, pr. n e f a s , n e f a s t u s , n e f a n d u s , ne- q ua m , n es cio, n e c e s s e (nec-esse), n e c - o p i n a t é , nego­t i um (neg otium) n e g l e g o (negligo, nec-lego) etc.

Inse negatiunea latina c u i n , pr. i n f i r m us, i n f e s t u s , i n f ő r m i s , i g n o t u s (ln-gnotus) etc., in limb’a rom. nu a re- masu, ci la női in totu deun’asi tiene valorea afirmativa.

5. Compusetiunea cu ne in limb’a rom. cu tote astea nu este stricta cá in alte compusetiuni etimologice, fiendu cä intre ne si compositulu lui se pote pune altu cuventu, care desparte compositiUnea, pr. ne mai p o t e n d u aşteptă; unde particul’a mai, intru semnarea m ai i n d e l u n g u , rumpe compositulu ne- p o t e n d u in doua.

6. Mai rara este compusetiunea numeloru cu nume, pr. D. d i eu , p r i m a - v e r a , S a n - G i o r g i u , S a n t a - M a r i a , m i d i - l o c u (miediu - locu), m â n u - s t e r g u r a , a l - a l t u , a m e n d o i (ambi-doi);

a’ numeloru cu verbe, seau verbeloru cu nume, pr. b a t u- j o c u , b a t u - j o c u r a , c o d o - b ă t u r a ; b e n e - c u v e n t u ; si

9

a’ prepusetiuniloru sí altoru particule cu nume, pr. fork- d e - l e g e , s p r a ’n - ce n a , s u - o r a (sub-ala); a d e v e r u , a s e ­m e n e , de - a - p r o p e - le , im - pr e - gi u r î - l u , i n - d e - l u n g u etc.

0

§.’ 5. Compusetiunea sintactica.Compusetiunea s i n t a c t i c a (constrnctiunea) este de

d o u e specie: integrale, si partiale.I n t e g r a l e este, candu cuventéle împreunate e s -

primu unu cugetu intregu, spre a’ cărui intielegere ne­mica nu lipsesce, pr. D. d i e u e b u n u ; o m u l u e s t e m o r i t o r i u ; — p a r t i a l e inse, candu cuventele împreu­nate esprimu numai una parte a’ cugetului, spre a cărui intielegere lipsesce ceva, pr. o m u l u pe ca t o s u , v i a - t i ’a s i m o r t e a , unde nu se scie, câ ce vr& se dîca despre acelu omu, si despre acea viatia si morte.

Dein compusetiunea integrale se nasce asia numit’a p r o p u s e t i u n e (propositio), — er’ dein cea partiale i n c i s u l u propusetiunei (incisum, comma).

N o t e .1. Cuventarea pote se fia mai lunga seau mai scurta, după

cumu numerulu cuventeloru, e mai mare seau mai micu.Deca inse cuventarea este prea lunga^ intielesulu ei este

mai cu anevolia, fiendu ck ascultatoriulu nu pote tiené bene si combină in mente una serie prea lunga de cuvente, er’ fork tie- nere a mente, combinarea, si fork combinare intielesulu nu e cu potentia.

Dar’ si deca cuventarea e prea scurta, asia in câtu intru ins’a nu só afla atâte vorbe, câte suntu necesarie spre combi­nare si intielegere, intielesulu erasi e cu nepotentia.

De acea, pentru că cuventarea se pota fi intielesa, e de neaparata necesitate, că se fia, câtu se pote de restrinăâ si moderata, fork de a fi defectuosa; si deca mulţimea ideeloru

esprimende e atâtu de mare, câtu intru una cuvenţare restrinsa nu potu se incapa, — vorbitoriulu e necesitâtu, pentru a ii in- tielesu, câ se-srimpartia ideele in mai multe grupe mai me­nunte, si ale despune in ordine naturale seau logica. ....

Atari grupe mai mice de idee si espresiuni, ale unei cu- ventari, după terminologi’a logica se chiama p r o p u s e t i u n i , in ci sa etc.

2. Ori câtu de pücine inse se fia curentele intru una cuven- tare, ore-care legătură totu esiste intre ele; sî deca numerulu loru e atâtu de mare,* in câtu cugetulu se se esprima pre de- plenu, legatur’a inca urmeza, se fia mai mare, si inca mai multu decâtu una legătură simpla, — adeca legătură generale, care Cuprende pre tote intru una, — si legătură partiale, un’a seau mai multe, care lega unele parti mai menunte ale cugetu­lui intre sene mai deaprope.

3. Legatur’a, ce cuprende partile mai menunte intre sene, face r e l a t i u n e a loru un’a c a t r â alt’a, si d e p e n d e n t i ’a uneia d e l a alt’a.

4. Cuventarea fiendu spresiunea cugetului, urmeza câ împre­unarea cuventeloru se fia după legile cugetarei; de ufade vene, că celu ce nu cugeta bene, nece nu pote se vorbesca bene, ori catiî de bene se cunosca limb’a, in carea vorbesce.

De aci legile l og i ce i suntu totu una data si legile s i n ­t a c t i c e i , si au valore pentru tote limbele, pentru ck toti ome­nii Cugeta dujpa acelesi legi.

Ele suntu legile esenţiali ale vorbirei.5. In cele mai pucinu esenţiali inse, libertatea si varietatea

limbeloru e forte mare, asiâ in câtu fia-care limba are sintac­tic’a sa propria, câ si formele sale gramatece si materiale-le seu lesicograficu.

De aci se născu si alte mai multe scientie, fundate totu pre acelesi principia logice si sintactice, cu particularităţi pro­prie, pr. s i n t a c t i c ’a o r n a t a , d i a l e c t i c ’a, r h e t o r i c ’a seau oratori’a, si insasi p o e t ic ’a.

■ S i n t a c t i c ’a tracteza de cuventarea simpla, ordinaria, er’ cele alalte de cuventarea artificioasa si de acea straordinaria.

- 10 —

11

§. 6. Propusetiunea.

P r o p u s e t i u n e a este unu complesu de cuvente, împreunate asia, in câtu cugetulu vorbitoriului se esprima in deplenu; pr. D. d i e u e b u n u ; o m u l u e s t e m o­r i t or iu.

Cuventele cuprensa in propusetiune suntu partile ei, deintre cari unele suntu e s e n ţ i a l i , altele a c i d e n t a l i .

Partile e s e n ţ i a l i suntu, cari constitue eseuti’a pro- pusetiunei, si nu potu se lipsesca; seau deca lipsescu in espresiune, nu lipsescu in cugetare, si se subintielegu.

Er’ partile a c i d e n t a l i suntu, cari de sene nu con­stitue esenti’a propusetiunei, ci suntu adunate si adanse numai spre clarificarea spresiunei, si une oria lipsescu si potu se lipsesca, forâ de a se strică propusetiunea, candu de ele nu este necesitate.

E s e m p l e : „Omulu, ori câtu de lunga sei fia v ia- ti’a, totuşi in urma căuta se mora, fiendu moritoriu.“

Seau mai pre scurtu:„Omulu, fiendu moritoriu, in urma totu cauta se

mora.®Seau sî mai scurtu: „Omulu cauta se mora.®In propusetiunea dein urma, de sî este mai scurta

de câtu cele alalte, se esprime completu cugetulu vorbi- toriului; er’ in cele mai dein a-ante, de sî suntu mai verbose, cugetulu totu nu este altulu, si vorbele adause numai dau mai multa claritate cugetului principale.

N o t e .1. Propusetiunea dar’ este unu cugetu espresu si aratatu

prein cuvente. Er’ cugetulu aratatu prein cuvente se nasce, candu dîcemu ore-ce despre vre-una persona seau vre-uiju -

12

obiecta, pr. D. d i e u e b a n a , o m a ia e m o r i t o r i u , unde despre D. d i e u dîcemu ceva, si anume: câ e s t e b a n n ; er’ despre omu, ck o mu l u adeca toti omenii, este si sUntu moritori.

2. Fia-care propusetiune esprime numai unu cugetu, si nu mai multe, chiaru sî deca intru ins’a dîcemu ceva despre mai multe persone seau obiecte, fiendu ca tote cuventele une i pro- pusetiuni, ori câtu de multe se fia, esprimu numai u n u cugetu, mai largu seau mai strinsu, si nu mai multe cugete, pr. toti omenii, tenerii si betranii, imperatii, domnii si supusii, suntu moritori; — omulu se nasce sí more; suntu numai doue pro- pusetiuni, de si contienu materia destula pentru mai multe pro- pusetiuni.

§. 7. Partile esenţiali.

Propusetiunea fiendu vi’a' spresiune a’ cugetului ome­nesc«, după legile cugetarei, custa dein t r e i parti esen­ţiali, cari in terminologi’a dialectica se numescu: sub- i e c t u , p r e d i c a t u , si c o p u l a .

S u b i e c t u se numesce cuventulu, care esprime su- stratulu propusetiunei, seau lucrulu, de care se vorbesce, pr. D. d i e u in propusetiunea: D. dieu e bunu, — si o m u l u in ceaalalta, in carea dîcemu, că este moritoriu.

P r e d i c a t u (praedicatum) se numesce cuventulu, care esprime natur’a , calitatea, starea seau conditiunea lucrului, de care se vorbesce, va se dîca atributulu pro­pusetiunei, pr. este b u n u despre D. dieu, m o r i t o r i u pentru omu.

Er’ c o p u l ’a (copula) seau impreunatoriulu este cu­ventulu, carele impréuna subiectulu cu predicatulu, pr. verbulu e s t e , seau e, in propusetiunile de mai in a-ante.

N o t e .1. Propusetiunea in forma sa cea mai simpla nu este alta,

'd e câtu ceea ce in scienti’a cugetarei (logica) se numesce

13

j u d e c i u (judicium) sean j u d e c a t a , una adeverata sententia judecatoresca, enunciata asupr’a unui obiectu reale seau ideale: ce este: seau ce nu este?

2. După cugetarea logica, s u b i e c t u l u e una n o ţ i u n e (notio, conceptus) mai mare, care in sene cuprende alte mai multe noţiuni mai mici si menunte; er’ p r e d i c a t u l u e un’a dein acele noţiuni mai menunte, cari si n o t e se numescu; — si in urma, c o p u l ’a este insasi enunciarea mentei, cumu că not’a espresa neindoitu se afla, seau nu se afla, cuprensa intre notele subiectului seau notiunei celei mai mari.

De acea si judecat’a e afirmativa seau negativa, prein ur­mare si, propusetiunea.

3. După acelesi legi, noţiunea mai mare (conceptus) seau subiectulu, cu câtu cuprende in sene mai multe note, cu atâtu sî sfer’a seau cerculu estensiunei ei se mai angusta si se res- tringe, asia câtu in urma restringerea pote se ajunga la indivi­dualitate.

Pre caudu, dein contra, cu catu not’a predicatului se pare mai mica , cu atât’a si cerculu ei este mai estensu, prein ur­mare Se pote atribui mai multoru obiecte.

4. Notele predicatului, după estensiunea loru mai lata seau mai angusta, potu se esprima ceea ce se numesce genu si 8 p e c i e (genus, species), cu nenumeratele loru subimpartîri, coordinate si subordinate.

De acea, si predicatulu pote se custe dein doue note, un’a generica si alfa specifica; si atunci propusetiunea devene, ceea ce in logica se chiama d e f i n i ţ i a ne, in care antani’a nota se numesce genu, er’ a’ dou’a d i f e r e n t i ’a de i n u r m a (ultima differentia), pr. o mu l u e s t e a n i m a l e (genus) cu ven t a t o- r iu (uit. diff.), unde cuventulu a n i m a l e eprime, că omulu in adeveru este dein genulu animaleloru, pentru că are viatia, câ si alte animale: călii, boii si oile etc., inse totu diferesce de aceste si alte tote specie ale animaleloru prein acea, că omulu are si cuventu (ratio, oratio, Xo-fo?), care nota altoru animale lipsesce.

5. Partile esenţiali: s u b i e c t u l u si p r e d i c a t u l u , in pro- pusetiune stau intru una r e l a t i u n e seau referentia strensa,

— 14

care se esprime prein verbulu impreunatoriu, si se numescu c o r e l a t e (correlata); pre candu partile acidentali ale propuse- tiunei stau in d e p e n d e n t i a catrk cele esenţiali, de unde că s u b o r d i n a t e se considera, er’ cele esenţiali câ c o o r d i n a t e .

§. 8. Subiectulu.S u b i e c t u l u propusetiunei, de regula este uuu nume

sustantivu, propriu seau apelativu (nomen substantivum, proprium vel appellativum), pr. D. dieu, o m u l t t , in esemplele de mai susu; asia si f o r a - d e - l e g e a , de- a p r o p e l e , si alte compusa (§. 4 not. 6).

Inse in loculu sustantivului se potu pune, sî se punu, si alte cuvente, câ s u r o g a t e l e (surrogata) lui, precumu:

a) p r o n u m e l e p e r s o n a l i (pronomen personale): io , tu etc. pr. n o i inca suntemu moritori;

b) a d i e c t i v e l e si p a r t i c i p i a - l e , luate intru intielesu de sustantive, pr. f r u m o s u l u e placutu totu- ror’a; cele v e n i t o r i e nu suntu cunoscute omeniloru; b e n e - l e si re u l u suntu contraria unulu altuia;

c) i n f i n i t i v i i verbeloru, pr. a l u c r â nu e ruşine, ci rusîne e a f u r ă ;

d) chiaru sî una propusetiune intrega, determinata cu unu pronume relativu, pr. c e cade dein ceru, nu e p e c a t u ; c e l u c e face bene altuia, i m p r u m ú t a p r e D. d i e u .

Not e .1. In propusetiune se retace une oria adeveratulu subiectu,

si se pune numai una nota de ale lui, pr. c e l u m e n t i u n o s u e urîtu la tota lumea; in locu de o mul u mentiunosu.

Ceea ce se face numai, candu numele retacutu de sene se intielege, foră de alu mai amenti; er’ unde s’ar’ nasce vre una

15

dubietate, retacerea numelui sustantivu nu e permisa, pr. c e l u m a r e nu e bunu, unde nu se scie pre eene seau ce*intielege prein C e l u m a r e .

2. Pronumele personali inca se pötu omite, si se omitu mai totu de un’a in limbele, cari au forme destinte pentru personele verbeloru de ajunsu, pr. in limbele clasice, greca si latina, in cari, candu dîci Xlyw si dico, nu aibi lipsa, se mai dîci sí ly<•), ego , pentru ck w si o suntu forme anumite spre desemnarea personei prime singulari.

Cu tote astea, dein cause momentose, une ori si grecii si latinii punu espresé pronumele personale, pr. oi» era«;, tu d i x i s t i , aúxb; i f a; tu ai dîsu, i n s u si a dîsu; unde vré se dîca, ck tu , er’ nu altulu, ai dîsu; i n s u s i, er’ nu noi, dîse.

3. Inse in limbele mai sârace de forme personali, pr. in limb’a germana si neogalica (francesca), pronumele personale de regula se pune espresé, si cauta se se pună, chiaru sî candu tempului nu lipsesce form’a personale, pr. ic h sage, du sagst, e r sagt, w ir — s ie sagen; j e dis, t u dis, i 1 dit, n o u s avons, v o u s avez, i l s ont dit.

Inca sí candu person’a e necunoscuta, seau verbulu e impersonale, germanii si francii in loculu subiectului punu unu surogatu propriu limbei loru, pr. unde lipsesce subiectulu, m an sî on (dela home): man s a g t , o n d i t ; seau unu es, i 1 in impersonali, pr. e s regnet, i 1 pleut; e s giebt, i ly a etc.

Acesta proprietate, câ si alte mai multe, le au impromutatu francii dela străbunii loru de origine germana. Ea lipsesce in cele alalte limbe neolatine, macaru ck si ele au avutu parte de ospeti de aceeaşi origine, Gothi, Lombardi, Vandali etc.

4. E r’ limb’a romanesca, de si nu are in cojugatiune forme destinte pentru t o t e personele tempureloru, câ cele clasice, totu nu e necesitată, a pune totu de un’a espresu pronumele personale alu subiectului, ci e libera alu pune seau a nulu pune, după cumu cere importanti’a cugetului esprimendu; de aceea dîcemu, seau n o i dîcemu; ce d î c i ? tu nu dîci nemica? du-te seau tu du-te.

E r’ pentru m an si on, nu avemu nece vorba, nece lipsa de atare-vorba, ci in loculu lom punemu form’a nepersonale, cu se seau fork se , pr. se dîce, seau d î c e că, sî mai scurtu: ic e ck (inquit, infit?); s p u n u ck, seau sî: u n i i dîcu etc.

Totu asia si in verbele nepersonali, unde germanii si neo-francii punu es si i l , — romanesce nu se pune nemica in locu de subiectu, ci numai verbulu singuru-singurelu, pr. p l ó u a afara, n inge , f u l g e r a (scápira Ia macedo - români) t u n a etc. Fiendu ck form’a verbului de person’a a’ treia, e de ajunsu, spre a representâ subiectulu, ce lipsesce in propusetiune.

5. In limb’a rom., câ sî in alte limbe, multe adiective sî participia, s’au scaimbatu după semnificatiune in sustantive, pr. a d e v e r u , d e r e p t u (jus), f a p tu (factum), f ap t a , c u p t o r i u , p r e n s o r i a , f e tu f e t a etc.; inca sî unu adverbiu: bene, bene- l e ; prein care scaimbatura ele au treeutu de totu, seau numai in parte, in clasea sustantiveloru, câ d e r e p t u (jus si justus), r e u (malus, a, um, si m a 1 u m) etc. pr. b e n e l e sî r e u l u dein esemplu; omu d e r e p t u si d e r e p t u l u mieu, are d e r e p t u seau dereptate; f a p t u l u manu-loru tale (la celi vechi) etc.

6. Unu numeru copiosu de sustantive are limb’a romanesca in numele asia numite i n f i n i t i v ai i , terminate in r e , după form’a mai vechia a infinitivului, câ la latini, pr. l u c r a r e , m â n ­c a r e , p l â n g e r e , s c r i e r e , t e m e r e , v e d e r e , v e n i r e , v o r b i r e ; î n v i e r e si i n v i á r e , i n a l t i a r e , m u l t i u m i r e ; a v e r e , p o t e r e etc. Ceea ce intru alte Iirobe e cu multu mai raru, in altele forte raru.

Prein aceste nume se suplenesce in mare parte loculu infinitivului scurtu in subiectu, pr. l u c r a r e a este sanetate; v e d e r e a este celu mai pretiosu midilocu alu esistentiei ome- nesci; v o r b i r e a si s c r i e r e a corecta e una calitate neaparata pentru omenii culţi si erudiţi.

7. La greci usulii infinitivului, cu articlu neutrale xb in a-ante, in locu de nume, atâtu pentru subiectu, câtu si pentru predicatú, este forte desu, fiendu ck articlulu premisu dk infinitivului tota

17

valorea numina’le, inse si forá articlulu pote sft pr. tb ápuap-cűíveiv âvOp<J>TOUţ Svraţ, ouâcV, oljxai, OaujAaţov.'

8.,* La latini inca se pote pune infinitivulu in macara cá latinii neavenda articlu, nui potu dá forma numinaT pr. dnlce et decoram eşj; pro patria mor i ; sei re aliquid laus est, pudor est nil d is c a r e vei le .

9. In propusetiunea cu relativa in subiectu, proprié relativulu, cá pronume, tiene locala sabiectalui, na propusetiunea legata cu relativa'; er’ adéveratulu subiectu e retacutu, pr. in esetnplulu citata: omul u (celu ce face), care candu se esprime, propu­setiunea legata de subiectu remane numai cá unu adausu espli- cativu, prein care se determina subiectulu.

§. 9. Predicatulu.P r e d i c a t ul u propusetiunei, de regula este unu

iramé adiectivu, pr. b u n u , f r u m o s u , n e p o t e n t i o s u : D, dien e b u n u , stele-le-su f r u m o s e , betranii-su ne- p ö t e n t i ős i .

Inse in locu de adiectivu, in predicatu se potu pune, sí se punu, si alte cuvente, cá surogate; asia:

a) p a r t i c i p i a - l e , cari sí de almentrea au tota form’a şdiectivale, pr. m o r i t o r i u , l a u d a t u , p l a c u t u , f e ­r i c i tu: facutoriulu de bene e l a u d a t u de toti omenii; faptele bune suntu p l ă c u t e lui D. dieu; omenii celi buni, după morte-su f e r i c i ţ i ;

b) numele n u m e r a l i : u n u , d o i , t r e i ; a n t a n i u , a l u d o i l e a etc. fiendu cá au natur’a adiectiveloru, pr. astadi suntu t r e i d i e ci de ani; anulu curente este a lu c i n c i l e a după 1870 dela Christosu; sî voru fi celi de apoi a n t a n i etc.;

c) unu s u s t a n t i v u , singuru, seau cu adiectivu adausu, seau cu alta depşndentia, pr. mentiun’a inca e

2

v o r b a ; vorb’a multa-i sa r a c i a; Parisulu e c e t a t e fromosa; sant’a scriptura e c u v e n t u l u l u i D. d i e u ; mortea e p e d e p s ’a pecatului de antaniu; — seau chiaru si dependenti'a unui nume retacutu, pr. orologiulu lui e d e a ur u ; ea e cu m e n t e , seau f o r â m e n t e ; va se dîca: orologiulu lui e o r o l o g i u de auru; e una p e r ­s o n a cu mente s. forâ mente;

d) inca si adverbia-le si intreiectiunile se potu pune de predicatu in propusetiune, candu lieau semnificatiune adiectivale, pr. cu totii suntemu câ v a i d e no i ; seti fia d e b e n e etc.;

e) tote v e r b e l e , in câtu ele in adeveru cüprendu nu numai copul’a , ci sî predicatulu, numai câtu suptu alta forma, pr. io s c r i u , adeea io sum s e r i e n du, seau sum ocupatu cu scrierea; câ la latini s c r i b o adeca ego sum s c r i t i e n s ; s c r i b a m adeca ego sum s c r i p t u r u s , care inca se dlce.

N o t e .1. Limbele clasice au una mulţime de adiective, preia cari

suntu in stare asi forrná propusetiunile câtu se pote mai simple, precandu limbele moderne neolatine suntu cu multu mai sarace in acestu respectu. ST"c[eca unele dein acestea, in literatur’a’ loru si de aci in conversatiune, nu se áru fí improţnutatu cd grósulu dein largulu tesauru alu limbei latine, carea le erâ domesteca, pote ck si ele aru fi astadi mai atâtu de sarace in adiective, câ si a’ nostra; ci erudiţii loru le au inavutîtu, luandu dein latin’a, totu ce se potea luâ; pre candu ai noştri , celi vechi pucini o cunosceau, si se impromutau dein cele ce le cunosceau, seau nu se impromutau de locu, er’ celi mai noi, au venitu cam tardîu, si se ' impromuta mai multu dein cele neo - latine.

2. Limbele neo-latine dein occidente, erau intru una puse- tiune cu multu mai favorita, de câtu a’ nostra dein partile

19

orientali ale imperiului romanu, in totu respectulu limbisticu, nu numai alu adiectiveloru. Ele formau una massa compacta si vasta, umeru la umeru, in care hordele barbare cu limbele loru, in locu de a sparge, se sfermau ele insesi, fora de a lasâ decâtu pucine urme după sene, câ nesce venetări; er’ limb’a latina erâ midiloculu culturei popora-loru neo-latine, itali, gali si iberi, in statu si in basereca, in litere si scientie, care sus- tienea latinitatea popora-loru latinisate.

Pre candu dein contra, limb’a romanesca dein provinciele orientali, taliata de catrk teritoriulu natale, si împresurată de tote partile de popora barbare seau celu pucinu nelatine, greci, schiai, huni etc., ce a pierdutu in decursulu secliloru, dein partea a d i e c t i v e l o r u si altom parti ale limbei, nu mai avu midilocu de a restaurâ, cele pierdute, dein funtan’a comune a’ limbeloru neo-latine, cei devenise cu totulu necunoscuta, — ci de una parte fu necesitată a se ajutâ, de undei dâ man’a, de sî man’a erâ barbara, seau asi cautâ alte forme de spresiune.

3. Sustantivele cu prepusetiune dein a-ante, cu seau fora articlu adiectivale, nu numai in parte si in specie, ci si preste totu, suntu a se consideră câ adiective, cari in alte limbe mai avute se respundu cu adiectivu, pr. cu m e n t e lat. prudens, f o r a mente, lat. amens, d e m e n s ; de auru , de a r ge n t u , de l emnu etc. lat. a u r e u s , a r g e n t e u s , l i g n e u s ; ce lu cu m e n t e , omulu cu m e n t e etc.; — si inca, nu numai câ predicatu, ci si câ atributu, precumu esemplele arata.

4. In câtu pentru verbe, câ predicatu, totu de una data sî copula, mai pre largu in cele urmatoria.

§. 10. Copul’a, impreunatoriulu.Cuventulu impreunatoriu (copula), care lega subiec-

tulu cu predicatu, sl înapoi, este verbulu sustantivu: s u m, e s t i , e s t e etc. lat. sum, es, est.

Elu se pune in propusetiune, seau esplicite, pr. io su m bunu - bucurosu se te ajutu, — seau implicite,

2 *

20

acoperita sab alta verbu, pr. tu na v e i semi scrii nemica, adeca: in tene nu e s t e volia de ami scrie.

In cuventarea rom., acestu midilocu intre subiecţii si predicatu, nu lipsesce, fia esplicite, fia implicite, de câtu forte raru.

N o t e .1. Verbulu sum, după gramatecii latini, se numesce verbu

sustatoriu (verbum substantivum), singuru intre tote verbele; pentru că, nu numai in de sene esprime noţiunea cea mai esen­ţiale a’ vietiei esistenti’a, ci elu e sî uniculu verbu, care nu are lipsa de altu cuventu in cuventare, insusi esprimendu totu, sî subiectu si predicatu: s u m.

2. Cu tote astea, necesitatea acestui verbu in cuventare, de alu aplică necurmatu, aduse cu sene, câ spre evitarea monoto­niei une oria se se retaca, seau se se amestece cu predicatulu intru unu singuru cuventu, pr. in dicteriulu latinu: omne ini- tium durum, in locu de e s t durum; mali corvi m al um ovum; summum jus s u mm a injuria.

In limb’a greca inca se omite une oria sum; — asia sî in unele limbe moderne, mai alesu in person’a a’ treia, precumu in cea germana candu sî candu; — er’ in cea ungarîca mai totu deun’a.

Er’ formarea verbeloru, d^in predicatu si verbulu copula- tivu, este de regula in tote limbele cunoscute, foră de a mai avé lipsa de esemple.

, 3. In limb'a romana, omisiunea verbului sum inca e usitata,de si nu prea desu; asia:

a) in sententie, proverbia, si alte propusetiuni asemeni, pr. i n c e p u t u l u i n t i e l e p t i u n e i f r i c ’a d o m n u l u i , adeca: e fric’a domnului. V o r b ’a m u l t a (e) s ă r ă c i ’a omului . Ju- r u e n t i ’a s c u m p u l u i (e) b u c u r i ’a n e b u n u l u i . De aci p a n ă la m u n t e , t o t u z a l e m e n u n t e ;

b) in a dou’a propusetiune, legata cu cea dein a-ante prein sî, deca concorda in persona, pr. f a p t e l e lu i D. di eu suntu

21

m i n u n a t e , sî c a l i l e n e u r m a t e , va se dîca: si calile 1 u i s u n t u neurmate ,

c) in inscriptiunile cartiloru sî partiloru loru, pr. S. S c r i p ­t u r a , adeca a c e s t ’a e S. Scriptura. F a p t e l e Apos t o l i - l o r u , c a p u I. d e s p r e etc.

d) in salutatiuni impromutate, pr. B u n a d e m a n e t i ’a! adeca se f ia- t i optezu; — bunu p r a n d i u l u ! b u n a s e r ’a! s e r ’a b u n a (respunsu); n o p t e buna! etc.

e) in unele benecuventari baserecesci, pr. P a c e voue! P a c e t o t u r o r u ! adeca se fia etc.

4. Verbulu sum, după natur’a sa sustantiale, se afla cu- prensu in la-intru toturoru verbeloru, asia in câtu verbulu, re- solvenduse in partile sale elementari, totu de un’a ese cu unu sum si cu unu predicatu, pr. in esemplulu de mai susu: io s c r i u adeca eu sum s c r i e n d u ; ego s c r i b a m adeca scr ip- t u r u s sum.

Inse nu numai limb’a latina si greca suntu in stare de ase esprime corectu, resolvendu verbele in acele doue parti elementari, ci si in alte mai moderne aflâmu atari esemple, si anumitu in limb’a anglica modulu indicatu e forte in usu, pr. I am going. I am r ead i ng . I was go i ng ; adeca: io sum mergundu = mergu; io sum legundu = legu; io eram mergundu etc. cumu si noi dîcemu: e ram m e r g u n d u in imperfecta, sî eram mersu, in prea-perfectu, in locu de m e r g e a m , mersesem.

§. 11. Partile accidentali.Partile neesentiali ale propusetiunei, suntu tote cele

alalte cuvente dein propusetiune, afora de subiectu, pre­dicatu si copula, si cari in de sene nu făcu propusetiunea, ci numai determineza mai de aprope un’a seau alfa dein partile esenţiali ale propusetiunei, — prein urmare numai dein templare se afla in un’a seau alta propusetiune, si de acea potu se si lipsesca, si lipsescu in multe propu- setiuni, ~ de acea si a c c i d e n t a l i se numescu, pr. in

propnsetiunea: O m u l u de omenia f a c e o n o r e s o c i e - t a t e i ; unde cuventele d e o m e n i a adausa la subiectuln o m u l u , si o n o r e s o c i e t a t e i adausa la predicatulu -copula f a c e , suntu parti accidentali seau de ţemplare. Asia si in propusetiunea: R e l i g i u n e a creştina e mai c o n f o r m a rátiunei, decâtu idololatri’a greciloru si ro- maniloru; — numai cuventele: r e l i g i u n e a , e si c o n ­f o r m a , suntu parti esenţiali, er’ cele alalte tote suntu numai accidentali.

A l t e e s e m p l e : O m u l u e cea mai f r o m o s a făptură a’ creatoriului. S u l t a n i i asiatici g u b e r n e z a cu una autoritate despotica pre supusii loru. O m e n i i s u n t u o r b i pentru lucrurele, ce nu voru se le cuuosca.

Ele se numescu si a t r i b u t e , in câtu atribue ceva la determinarea vreunui cuventu dein propusetiune; — seau a p o s i t e si a p u s e t i u n e , in câtu se punu si se adaugu la vreuna parte a propusetiunei, — seau de- p e n d e n t i e , in câtu dependu cu totulu dela cuventulu, la care se adaugu; — seau c e r c u s t a n t i e , in câtu esprimu unele impregiurari determinative seau modificative in propusetiune, — seau preste totu c o m p l e m e n t e , in câtu complenescu cugetulu si intielesulu propusetiunei si alu partiloru ei.

— 22 —

N o t e .1. Subiectulu ei predicatulu, potu fi seau s imp l e seau

c o mp u sa , — c o m p l e s a seau n e c o m p l e s a (simplex, com­positum, — complexum, incomplexum).

S i mp l e seau c o m p u s a suntu după numerulu ideeloru seau notiuniloru, ce le presenteza mentei; ér’ c o m p l e s a seau n e c o m p l e s a , după cumu ideele seau noţiunile suntu esprese prein unu singuru cuventu seau prein unu complesu (complexus) de maţ multe cuvente. In specie:

23

a) Subiectulu e s i mpl u , candu representeza numai una idea, fia acest’a espresa seau numai cu u n u cuventu, seau cu mai multe împreuna, pr. in propusetiunile urmatorie: D. dieu e bunu. Omenii celi mai intielepti, suntu totu una data si mai modeşti. Poporale, cari nu au cultura, suntu selbatece. In tote aceste propus etiuni subiectulu e simplu, de sî este espresu prein mai multe cuvente, pentru că complesulu aceloru cuvente nu re­presenteza de câtu câte una singura noţiune, asia câtu nu se pote omite nece unulu dein acele cuvente, fora de a scaimbâ natur’a ideei representate preintr’ insa.

E r’ c o m p u s u , subiectulu este atunci, candu propusetiunea contiene mai multe subiecte, determinate prein mai multe idee seau noţiuni, pr. in propusetiunea: A r ab i i , P e r ş i i , sî T u r c i i suntu mahometani.

b) Predicatulu e s i m p l u , candu nu esprime decâtu una singura calitate a’ subiectului, pr. in esemplele de mai susu: Omulu e moritoriu. Omulu e cea mai fromosa făptură a’ lui D. dieu. Sultanii asiatici guberneza pre supusii loru cu una autoritate despotica. In tote-trele aceste propusetiuni predicatulu e simplu, macaru că intru a dou’a si a’ treia e espresu prein mai multe cuvente, fiendu că tote acele cuvente concurru spre a forrná noţiunea unei singure calitati.

Er’ c ompusu , e predicatulu, candu esprime mai multe calitati, pr. in propusetiunile: Vechii romani erau b r av i , f r u g a l i , si moral i . Arabii suntu g e n e r o ş i , osp i t a l i , dar’ si r e s b u n a t o r i .

c) Subiectulu e c ompl esu , candu numele, pronumele seau infinitivulu are unu adausu, celu restringe, 1’ esplica seau-lu determina, pr. in propusetiunile: Io care-su acumu vechiu de dîle, nu sum departe de mormentu. A face bene deapropelui seu, e detorentia crestinesca. L e g e a lui Moise e cuprensa in testamentulu vechiu.

E r’ subiectulu n e c o mp l e s u e, candu se esprime numai cu u n u nume, pronume seau iifinitivu, pr. D. d i e u a creatu tote. A m e n t î e pecatu. Me n î i un ’a inca-i vorba.

24

d) Predicatulu e c o m p l e s u , candu cuventulu principale, destinatu spre a esprime calitatea subiectului, e insocitu de mai multe cuvente, cari-i modifica semnificatiunea, pr. in urmatoriele: Omenii suntu o r b i , pentru lucrurile, ce nu voru a le vedé. Io s c r iu in tote dîlele doue-trei linie romanesce.

2. De aci sî propusetiunile suntu simple si compuse, com- plese seau ne-complese.

S imp l a , candu atâtu subiectulu câtu si predicatulu suntu simple; — c o m p u s a , candu seau subiectulu seau predicatulu, seau amendoua suntu compusa. — Totu asia:

C o m p l e s a e, candu un’a seau alt’a, seau amendoüe par­tile esenţiali suntu complese; — si n e - c o m p l e s a , candu nece un’a nece alt’a nu e complesa.

3. De aci in propusetiunile complese, subiectulu seau predicatulu l og i cu se pote destinge de subiectulu seau pre­dicatulu g r a m a t i c u (sintacticul; pentru că, de esemplu, subiectulu logicu se compune dein tote cuventele împreunate si necesaria spre a’ esprime una noţiune in totalitatea sa, pr. in propusetiunea citata: R e l i g i u n e a c r e ş t i n a , e mai c o n ­f o r ma r a t i u n e i , de câtu i d o l o l a t r i ’a greciloru si romani- loru; — cuventele împreunate: r e l i g i u n e a c r e ş t i n a , si i d o l o l a t r i ’a g r e c i l o r u si r o m a n i l o r u , făcu subiectulu logicu, — er’ s u b i e c t u l u g r a m a t i c a l e , suntu numai cu­ventele r e l i g i u n e a si i d o l o l a t r i ’a, cele alalte fiendu numai accesoria, cari desvolta, estendu, restringu si modifica noţiunea principale seau fundamentale.

Esemplulu propusu e de ajunsu spre a destinge si predi­catulu log i cu de celu g r a m a t i c a l e .

4. Partile accidentali seau accesorie, cari sierbescu spre in- largirea propusetiunei si restringerea partiloru esenţiali, se punu in propusetiune si se adaugu de ia mai multe cause si punte de vedere, cari numai in seriea pertractarei se potu specifică si enumerâ. Er’ numirile de » t r i b u t e , apos i t e , depen- d e n t i e , c e r c u s t a n t i e , si c o m p l e m e n t e , au si semnifi­catiunea loru speciale.

f

25

§. 12. Atributulu.A t r i b u t u intru intielesulu sintacticu, este adiecti-

vulu seau altu nume cu forma adiectivale, care se adauge in giurulu unui sustantivu, fia in subiectu, ori predicatu, ori in dependentia, pr. Omenii i n t i e l e p t i suntu prea rari. Omulu este fientia c u v e n t a t o r i a . Recompen­sarea fapteloru b u n e se aştepta dela D. dieu.

Deci atributulu e seau a d i e c t i v u , pr. Omulu de- r e p t u , mulierea f r o m o s a ; — seau p a r t i c i p i u , pr. filii a s c u l t ă t o r i de parenti, f a c u t o r i u l u cerului si pamentului.

Not e .1. Atributu se numescu mai alesu adiectivele adausa la

s u b i e c t ú , prein cari subiectulu se restringe si mai tare decâtu prein predicatu, pr. in esemplulu: Omenii i n t i e l e p t i suntu prea rari, unde se determina, ca aci nu e vorba de ori-ce omu in genere, ci numai de una specie anumita: a’ omeniloru in ­t i e l e p t i , presupunenduse, că nu toti omenii suntu intielepti, ci numai una parte de eli, si enuncianduse, că numai aceştia suntu rari.

2. De aci se cunosce, că atributulu nu numai specialiseza subiectulu si ori care alta noţiune, ci ore-cumu o sî împarte in doue parti contrarie, dein cari un’a se esprime si alfa se retace; asia in câtu ori-care propusetiune, care are subiectulu cu atri­butu , corespunde altei propusetiuni contrarie, câ si cumu ai dîce după esemplulu de mai susu: cumu că; Omenii nein- t i e l e p t i nu suntu prea rari.

3. Inca si propusetiunea cu relativu in a-ante, avendu form’a adiectivale, se pote consideră de atributu, adausa la subiectu, pr. in rogatiunea: D. dieulu sufleteloru, c a r e l e a i c a l c a t u mortea si pre diavolu l ’a i s u r p a t u ; — cu atâtu mai vertosu, că-ci atari propusetiuni se potu strămută in p a r t i c i p i u cu

— 36

dependentie, pr. ia esemplula adusu dîcnndu: c a l e a t o r i u l u mortiei, si s u r p a t o r i u l u diavolului, iu locu de: c a r e ai c a l d a t u sí surpatu.

§. 13. Apositulu.A p o s i t u (appositum, âmes-cov) se numesce sustanti-

vulu, cu seau forä dependentia (une oria si unu adiectívu), carele se adauge, cá esplicatiune, la altu- sustantivu dein subiectu, seau predicatu, seau dein alta parte neesentiale a’ propusetiunei, sí caracteriseza mai deaprope noţiunea sustantivului, la care s’a a p n s u , pr. Traianu i m p e - r a t u 1 u a batutu pre Daci, de ia stinsu; — Moise p r o - f e t u l u a datu legea vechia judeiloru; — că dein morte la viatia si de pre pamentu la ceru, Christosu D. d i eu, ne a trecntu pre noi, — in cari propusetiuni numele: im- p e r a t u l u , p r o f e t u l u , D. d i e u suntu a p o s i t e la T r a i a n u , M o i s e si C h r i s t o s u , cá esplicatiune: că cene suntu, macaru că si foră a p o s i t e l e citate suntu cunoscuţi de atari.

De aposite se potu consideră si adausa-le la pronu­mele p e r s o n a l i , ori sustantive şefia , ori adiective seau participia, fiendu că numai caracteriseza si esplica person’a pronuminale, pr. io b e t r a n u l u si n e p o t e n t i o s u l u , cu a nevolia-mi ducu viati’a. Elu a moritu de superare, a m a r i t u l u . Adame, f a p t u r ’a m a n u - l o r u mele! dîse D. dieu.

N o t e .1. Ia limb’a romanesca, apusetiunea e mai rara de câtu ia

multe alte limbe, si aaume iu latin’a, in care adese ori se punu aposite, cari ia limb’a nostra nu se potu puue cá aposite, ci suntemu nevolîti ale scaimbâ in alta forma.

Asia latinii punu după numele cetatiloru, apeloru etc. si 8ustantivele: c e t a t e , a pa seau f l u v i u etc. cá aposite, pre

27

candu noi le punemu in regentia, pr. Koma u r b s condi coepta est, romanesce: cetatea R o me i ; — Nílus f l u v i us exundare quotannis sólet: A p ’a Nilului, seau r i u l u Nilului.

Âlte ori suntemu nevolîti a adauge inca unu euventu, seau a straformá apusetiunea in propusetiune relativa, pr. Cicero c o n su l suppressit conjurationem Catilinariam: Cicerone fi- endu consule, Multa nos docuit usus, m a g i s t e r e g r e g i u s : multe ne a invetiatu esperienti’a, c a r e a este cea mai buna in- vetiatoria.

2. Preste totu, numele sustantive, adausa la altu nume cá es- plicatiune, se considera de a p u s e t i u n e , er’ adiectivele si par- ticipia-le de a t r i bu t e . Cu tote ca diferenti’a intre aposite si atribute stă nu numai in form’a dein afora, cá sustantive seau adiective, ei mai adeveratu intru acea: ck atributulu e distintivu, er’ apositulu esplicativu, precumu s’a vediutu in esemple.

3. Apositele cele mai dese le aflămu in propusetiunile apo- strofice cu vocativu, unde pronumele personale totu de un’a figu- reza esprese seau retacutu, pr. Omeni buni! F e t u l u mieu! Descepta-te, r omâne . Vena, s c u m p u l u mieu! Veniţi, f i I i ­l o r u , ascultati-me pre mene, fric’a Domnului ve voliu invetiâ pre voi. In cari pronumele tu si vo i suntu retacute, pentru că de sene se intielegu.

4. Aposite seau, după numirea greca, E p i t e t e , se numescu preste totu adiectivele, de câte ori se punu lenga sustantive in ori ce respectu, asia câtu epitetu in sintactica, corespunde cu adiectivu in etimologica.

§. 14. Dependentiele.D e p e n d e n t i e se numescu tote acele cuvente in

propusetiune, cari dependu dela altulu, sî dependenti’a loru esprime reiaţi unea loru catrâ acel’a , dela care depende; asia unu sustantivu pote se dependa dela altu sustantivu, pr. Inceputulu i n t i e l e p t i u n e i e fric’a D o m n u l u i ;

o

— seau dela unu verbu, seau dela vre una prepusetiune, pr. D. dieu a creatu l u m e a dein nemica; — unde numele i n t i e l e p t i u n e i si D o m n u l u i dependu dela cele álalte nume: i n c e p u t u l u si f r i e ’a (genetivudelanuminativu); l u m e a dela verbulu a c r e a t u , si n e m i c a dela prepu- setiunea dein.

De aci cuventele dependenţi dela altu cuventu suntu dependentiele lui; si intru una propusetiune complesa potu se fia câtu de multe, in câtu si cuventele depen­denţi potu sesi aiba mai incolo dependentiele sale; pr. Cartea n a s c e r e i l u i Is. Chr. , f i l i u l u i l u i Da- v i d u , f i l i u l u i l u i A b r a a m ; cu siesa genetivi de dependentia, cu aposite cu totu.

N o te .1. Dependentie se potu dîce preste totu inca si predicatulu

cu referentia la subiectu, si atributele si apusetiunile cu refe- rerentia la partile propusetiunei, la cari se adaugu.

Inca stricte luandu, tote cuventele propusetiunei se potu considerá câ dependenţi unulu dela altulu, pentru cä tote stau in ore care referentia unulu catrâ alaltu, spre a forrná totali­tatea cugetului si a’ propusetiunei.

Singuru subiectulu se pote consideră câ mai nedependente dela cele alalte cuvente, fiendu câ elu este pietr’a fundamentale a’ propusetiunei.

2. Inse aici e vorba numai de dependentiele speciali, si deintre acestea cele mai dese in propusetiune suntu ale geneti- vului in nume, ale obiectului in verbele active, si ale prepuse- tiuniloru; despre cari mai de aprope la loculu loru.

§. 15. Cercustantiele.C e r c u s t a n t i e suntu cuventele dein propusetiune,

cari se punu in giurulu altui cuventu dein partile esen­ţiali seau accidentali, spre alu determină si mai de

— . 2 8 —

29

aprope, decumu se face prein predicaţii, atributu, apuse- tiune seau dependentie, pr. am venitu e r i a c a s a d e l a B u c u r e s c i . P e n t r u p e c â t e l e n o s t r e ne certa D. dieu. Mi-a spusu l i m p e d e . Am vediutu cu o c h i i . Mi-a datu de scire si in s c r i s u si cu g u r ’a. In cari propusetiuni prein cuventele subtrase, se determina cercu- stantiele t e m p u l u i , l o c u l u i , c a u s ’a, m o d u l u , si m i d i l o c u l u lucrariloru dein propusetiuni.

De acestea suntu mai alesu cuventele, ce esprimu t e m p u l u , l o c u l u , c a u s ’a, s c o p u l u , m o d u l u , si m i d i l o c e l e vre unui lucru.

Ele se esprimu mare parte:a) prein a d v e r b i a , pr. e r i , a d i , mane ; a i c i ,

a c o l o ; b e n e , r e u , f o r t e etc.b) prein p r e p u s e t i u n i cu dependentie-le loru, pr.

cu c u v e n t u l u , d e i n t o t a a n e m ’a, f o r â v o l i a ; — s p r e a dîce, s p r e a scrie etc.

c) prein g e r u n d i a , pr. l a u d a n d u , v e d i e n d u . f a c u n d u , a u d î n d u , v e n i n d u , s c i e n d u , — e u ­r e n du seau c u r un du etc.

N o te .1. Cercustantie-le mare parte, se afla la gramatecii vechi la­

tini cuprense in versulu technicu: Quis? quid? ubi? quibus auxiliis? cur? quomodo? quando? in care afora de cele d’an- taniu doua: q u i s sî q u i d , dein cari la qu i s ? se respunde cu subiectu, er’ la q u i d cu dependenti’a verbului, cele alalte con- tienu cuventele cercustantiali.

Suntu inse, afora de indoiela, si alte cercustantie ale pro- pusetiuniloru cari nu suntu cuprense in acelu versu, precumu suntu: s c o p u l u , s e m e n a r e a , m a t e r i ’a etc.

2. Unele cercustantie adverbiali se esprimu prein nume si fork prepusetiune, pr. a s t a s e r a , a s t a nop t e ; s e r ’a,

3 0

d e m a n e t i ’a, d i u ’a, n o p t e a , a l a l t a e r i , u n a d a t a , une o r i , a l t a d a t a etc. .

3. Cercustanti’a scopului se esprime mai alesu prein prepu- setiunea s p r e seau p e n t r u cu nume verbale seau infinitivu, pr. s p r e marirea lui D. dieu; mergemu la basereca, s p r e a m ă r i pre D. dieu, seau p e n t r u a m a r i pre D. dieu, — seau si cu altu sustantivu de asemenea intielesu, pr. spre l a u d ’a lui D. dieu, — seau cu p e n t r u cá in fruntea unei propusetiuni dependente, pr. p e n t r n cá se marimu si se laudämu pre D. dieu.

§. 16. Complementulu.C o m p l e m e n t u se numescu cuventele, cári com-

pleteza semnificatiunea cuventului, la care se adaugu, asia in câtu forá cuventulu complementarul, unulu seau mai multe, semnificatiunea ar’ remané stingMeria seau necompleta.

D e acestea, preste totu suntu chiaru si atributele in subiectu, seau altu nume, pr. D. dieu s a n t u l u ; — in specie inse si mai strinsu asia se numescu dependentiele adiectiveloru, si verbeloru alesu active, pr. unii prunci semena p a r i n t i l o r u seau c u p a r e n t i i .

Cá se fimu partasi v i e t i e i e t e r n e . Noi amu lau- datu pre D. d i e u . Io am inceputu a s c r i e . — Asia sî: Elu a luatu l u m e a in c apu . Ea a prensu f u g ’a. Noi amu batutu in p a l m e . Eli au datu d e i n m â n i s i d e i n p e t i o r e .

In cari propusetiuni cuventele subtrasa făcu comple- nirea celoru de i n a-antea loru, si forâ cari acestea nu áru dâ intielesu deplenu.

N o t e .1. Verbele, fiendu spresiunea nu numai a verbului sustantivu,

ci totu una data si a’ predicatului, potu se sté sî singure in

31

propusetiune, forá de a avé neoesitate de dependentie seau com- plementu; si acest’a se pote face nu numai cu verbele n e u t r e seau netransitive, pr. io s i e d i u , tu do r mi , elu m o r e , — ci chiaru si cu verbe a c t i v e seau transitive, pr. io s c r i u , tu dai , elu face.

Inse sî dein contra, nu numai verbele active mai totu de un’a au, ci si cele n e u t r e potu se aiba unele dependentie, câ complemente, pr. io scriu c a r t e a m i c u l u i mieu , tu dai t o t a a v e r e a ta s a r a c i l o r u , elu face n e b u n i e p r e s t e n e b un i e ; — pr. si: ne siede re u a m e n t i , dormire-ai som- n u l u c e l u l u n g u , éli au m o r i t u m o r t e amara .

2. Complementele in unele diceri (fräse, pbrasis) suntu cu totulu nedispensabili, alesu cu verbele , cari-si varieza semnifi- catiunea numai prein ajutoriulu unoru cuvente complementaria, pr. sia facutu de c a p u , a datu de nevo 1 i a , miam facutu c r u c e de elu; se tio eresei p r e n a s u , ne a portatu de n a s u , mia taliatu n a s u l u , nuti baga n a s u l u , unde nuti fierbe ol’a. Omu f o r a n a s u , tata d e s a l c e , una d a t a cu c a p u l u ; etc.

3. De accidentia complementaria se potu consideră si cuven- tele alocutive dein vocativulu numeloru, nu numai preste totu in ori care specie de propusetiuni, ci mai vertosu in propusetiu- nea cu verbe in modulu imperativu, unde numele si verbulu suntu in aceasi persona a’ doua, pr. Veniţi, f i l i l o r u , ascultatime pre mene. T a t a l u n o s t r u , carele esti in ceru, s a n t i e s c a - s e numele teu. Despre care la loculu seu.

§. 17. Specie-le propusetiunei.Propusetiunile inse, de si custä tote dein acelesi ele­

mente esenţiali si accidentali, cumu suntu subiectulu, pre­dicatul u, si copul’a , — dar’ in câtu pentru accidentiele loru, ele totu au oresi-care diferenţia intre sene, pre cumu amu atinsu sî mai susu (§. 11. not. 2); de unde se sî impartu in mai multe specie, sîsi au numirile loru

după atari accidentie, pr. s i m p l a , si c o m p u s a ; corn- p i e s a sî n e c o m p l e s a y a f i r m a t i v a seau n e g a t i v a , i m p e r a t i v a si i n t r e b a t o r i a ; c o n d i ţ i o n a l i , c a u ­s a ] i etc.

S i m p l a e, care custâ numai deintru unu subiectu si unu predicatu, pr. omulu e moritoriu; — ea se nu- mesce si necomplesa (vedi loc. cit.).

C o m p u s a e, care are mai multe elemente esenţiali, de câtu trei, si e seau c o m p l e s a seau p e r i o d i c a , după cumu elementele suntu agregate unulu lenga altulu, seau desvoltate in mai multe propusetiuni, pr. Romanii vechi erau b r a v i , f r u g a l i , sî m o r a l i ; câ mai susu; — Romanii vechi, p r e c a n d u erau bravi, erau totu una data s i frugali s i morali; seau: Vechii Romani erau bravi, frugali si morali, inse Romanii mai tardîi erau mai pucinu bravi, mai lucsuosi si mai corupţi.

A f i r m a t i v a se dîce, candu verbulu e afirmativu, pr.Romanii vechi e r a u bravi; — N e g a t i v a , candu seau verbulu e negativu, seau ise adauge vre una particula negativa seau ori-ce negatiune, pr. n e m e n e n u este bunu, forâ numai D. dieu.

Deca inse predicatulu e negativu, cu n e , propuse- tiunea numai după forma e afirmativa, er' după intielesu e ecale unei negative, pr. omulu pecatosu e n e f e r i c i t u , = omulu pecatosu nu e fericitu. — De unde inversiunea unoru atari propusetiuni e permisa.

I m p e r a t i v a se dîce, candu subiectulu nu e in no- minativu, câ in tote alte propusetiuni, ci in vocativu, si verbulu in imperativu, pr. Domne ajuta.

I n t r e b a t o r i a e, candu propusetiunea in locu de subiectu are pronumele c e - n e ? C e - n e a venitu la Bu- euresci? — seau pronumele c e , pr. c e s’a templatu in

—' 3 2 —

33

Iaşi? — seau se cuprende intr’ins’a ori ce iatrebatiune, espresa prein vre-una părticea anumita, seau numai prein intonarea cuventatoriului, pr. a u profetu esti tu? Spusu-mi-ai tu ceva, seau: Mi-ai spusu tu ceva nou?

Si asia mai in colo: a b s o l u t a , c a t e g o r i c a etc.

N o t e .

1. Propusetiunile suntu in cea mai mare parte indereptate dupădeterminatiunile logice, după cari se sî numesca, pr. c a t e ­g o r i c a , c o n d i ţ i o n a l e , d i s t r i b u t i v a , d i l e m a t i c a , si- l o g i s m u , s o r i t e etc.; despre cari mai tardîu la loculu loru. Aici avemu a tractâ numai de propusetiunile simple, in câtu varieza in formele loru după unele accidentie. ,

2. In limb’a romanesca, ne avendu verbe negative, câ latinii: ne s c i o , n e q u e o , no lo , nu avemu nece propusetiuni de asta natura, cari aici numai s’au atensu, câ prein trécatu.

Inse, de sî se afla in limb’a rom. mai multe cuvente negative, pr. n e m e n e, n e c e si composite dela acest’a, — pro- pusetiunea negativa recere totu de a un’a particeu’a negativa nu espresa, cbiaru si candu in propusetiune ocuru si alte negatiuni, pr. n e m e n e nu e bunu, fork numai D. dieu; — nu iam scrisu ne c e una data; — n u s’a aflatu n e c ’ai r i .

Candu dein contra in limb’a latina regul’a suna, ck doue seau mai multe negatiuni in propusetiune prefăcu propusetiunea negativa in afirmativa, pentru ck d o u e negatiuni făcu una afir- matiune, de unde nemo n a ş e i t , nu semneza: n e m e n e nu scie, ci dein contra: n e m e n e nu este, care se nu se i a, adeca: toti sciu.

De unde una imitatiune latina in acestu respectu, nu numai nu e liertata, ci este unu adeveratu s o l e c i s m u .

3. Propusetiunile intrebatorie, precumu se vede dein esemple, inca suntu de mai multe specie, cari sî după intonare se destingu in vorb’a via. De unde cu altu tonu enuncikmu propusetiunile cu c e - n e si ce? in nominativu seau in altu casu, pr. alu cui?

3

cui? pre c e n e ? ce? in acuş. été., — si cu altulu propuseti- nniie cu" au? o r e? la latftii a n , a n n e , nu m? ori suntu espreso ori suprese.

4. Propusetiunea se numesce a bs o l u t a , deca ea in de sene e de ajunsu, spre esprimerea intregu cugetului, foră de a mai avé lipsa de alta propusetiune; — pre candu ceea, ce nu e de ajunsu spre acest’a, se numesce c o n d i ţ i o n a t ă , — diversa de propusetiunea c o n d i ţ i o n a l e intru unu intielesu mai strinsu.

5. C o n d i ţ i o n a l e in sensulu mai strinsu, se numesce, care intru un’a dein doue propusetiuni împreunate contiene una con- d i t i u n e espresa, semnata cu una particula anumita: de, deca , se (si latinu), pr. te asiu poté bate, se vreu, — seau de asiu, seau d e c a asiu vré.

E i’’ propusetiunea, care corespunde celei conditiunali, sé cbiama c o n d i ţ i o n a t ă in sensu mai strinsu, pr. este: te a s i u p o t é b a t e . -

6. Propusetiunea c a u s a l e se dîce, care cuprende caus’a vre-unei stări seau lucrări, pr. D. dieu ne certa, p e n t r u că suntemu pecatosi; — si costă asemenea celu pucinu dein doué propusetiuni, deintre cari un’a e notata cu nna conjuntiune: p e n t r u că , f i e n d u că, de o ra ce etc.

7. C a t e g o r i c a se dîce propusetiunea, in câtu, fia afir­mativa, fia negativa, contiene una enunciare seau judecata atâtu de severa si precisa,, in câtu tota restringerea seau reserv’a , si vacilátiunea se escbide.

8. In urma, lasandu pre cele alalte la una parte de una-camu- data, adaugemu numai, că in propusetiunile compuse totu de un’â se destinge un’a a n t e c e d e n t e , si alt’a c o s e c e n t e (antecedens, consequfens), si intre sene suntu sî ele seau co o r­d in a te , seau un’a alteia s u b o r d i n a t a , precumu suntu si partile unei si aceleiaşi propusetiuni.

§. 18. Relatiunile propusetiunei.Ia propnsetiune, precumu s’a atensu sî mai susu,

intre subiectu sî predicatu, precumu si intre acestea si

— 3 4 -

35

accidentiele loru, se afla una strinsa r e l a t i u a e seau r e f e r e n t i a , care se manifesteza prein influenti’a unei parti asupr’a alteia, si dependenti’a alteia dela] ore-care deintr’ in se ; asia in câtu subiectulu are influentia a supr’a predicatului, si amendoua asupr’a atributului si celoru alalte accidentie, — precumu de alta parte, predicatulu stă in dependentia dela subiectu, si tote accidentiele dela predicatu seau subiectu, seau dela altu cuventu depen­dente dein propusetiune.

Influenti’a unei parti asupr’a alteia, preste totu se chiatna r é g i m é (régimén, domnire) — er’ dependenti’a unei dela alfa, se numesce r e c t i u n e (rectio, domnitura).

N o t e .1. Relatiunea inse intre partile propusetiunei nu este reci­

proca, asia in câtu fia-care se aiba asemene influentia asupr’a alteia, seau dependentia un’a dela alt’a.

De acea subiectulu numai influentia are asupr’a predica­tului , er’ nu si dependentia dela acest’a ; precumu si predicatulu numai dependentia are dela subiectu, er’ nu sî influentia asuprai, si asia mai in colb; si de aci influenti’a incepundu dela subiectu se estende numai in diosu, er’ nu sî in susu, pre candu depen­denti’a de sene se intielege, câ e numai retrospectiva.

2. R e g i m e a si r e c t i u n e a inse, mai specificé, se numesce influenti’a si dependenti’a seau referenti’a partiloru sub or d i­na te , pr. a numelui cu nume, a verbeloru cu nume seau verbu, si a prepusetiuniloru cu nume sî verbe etc., — r e g i m e cu semnificatiune a c t i v a , r e c t i u n e cu pasiva, cu tote câ di- ferenti’a nu se obserbeza strinsu, — dela r ego- i s a d i r e g e (dirigo) si a i n d e r e p t â (conduco), er’ in sensu gramaticale a r e c e r e (requirere, postulare), de Unde se sî dîce: verbum activum r e g i t accusativum, seau r e q u i r i t , seau p o s t u l a t .

3. Dein contra, influenti’a sî dependenti’a, seau referenti’a partiloru c o o r d i n a t e , pr. a subiectului catrâ predicatu si

3*

verbu, si a’ numelui catră atributu si apositu, se numesce îm­preuna c o n c o r d a n t i a seau c o n c o r d a t i u n e (in semnifi- catiune activa si pasiva).

4. De aci in cele urmatoria se va pertractâ sub destinte title,a) despre con co r d a n t i ’a coordinateloru: subiectu, pre-

dicatu etc.b) despre r e g i m e a s e a u r e c t i u n e a subordinateloru in

propusetiune.5. Pertractarea relatiuniloru se pote face pre d o u e căli seau

modure (methodus):a) percurendu in ordine partile propusetiunei incependu dela

subiectu si mai incolo, si aratandu la fia care parte formele accidentali seau Sesiunile, ce se cuvene ale aplecă loru, pr. că subiectulu se pune in numinativu, predicatulu si verbulu se con­corda cu subiectulu etc. seau —

b) percurendu in ordinea gramaticale speciele cuventeloru, ce intra in cuventare, si aretandu la fia cari forme accidentali seau Sesiuni, in cari cercustantie suntu a se aplecă, pr. Ia nume, că numinativulu se apleca spre a arată subiectulu pro­pusetiunei etc.

Metodulu sub a) este sinteticu, er’ celu de sub b) se apropia mai multu de analise.

In c o n c o r d a n t i a se va urmă metodulu a), in rectiune metodulu b).

TITLULU I.CONCORDAŢI UNEA.

§. 19. Relatiunea intre subiectu sî predicatu.Relatiunea intre subiectu sî predicatu e de d o u e

specie: n u m i n a l e , sî v e r b a l e .N u m i n a l e e, candu predicatulu se esprime prein

ţinu nume, alesu adiectivu, seau altu cuventu cu forme numinali, pr. suntu participia-le dela verbe, si gerundia-le.

— 3 6 —

37

V e r b a l e e, candu predicatulu se esprime prein unu verbu, care cuprende in sene si verbulu copulativu si predicatulu, cumu suntu tote verbele afora de celu su- stantivu.

E s e m p l e . Omenii suntu rei. Numai D. dieu e b unu . Elu este a’ totu s c i u t o r i u . Voi veti fí s c i e n d u ce ati facutu. Mortea nu a l e g e intre omu sî omu. T e m e - t e de D. dieu, sî fâ bene.

N o t e .1. Relatiunea, atâtu numinale, câtu si verbale, aduse cu sene

mai in tote limbele, câ predicatulu seau numinale seau verbale se se conformeze, pre câtu se pote mai multu, subiectului seu, urmandu si natur’a si formele dein afora ale subiectului.

2. Dein acesta tendentia a’ predicatului, a urmatu, câ cu- ventele, ce esprimu predicatulu, sî dein afora se semene cu cuventulu, ce esprime subiectulu propusetiunei.

3. Acesta conformatiune, sî asemenatiune, la gramatecii latini s'au numitu c o n v e n i e n t i a , seau c o n g r u e n t i a , seau con- c o r d a n t i a ; sî de aci sî: s y n t a x i s c o n v e n i e n t i a e seau c o n g r u e n t i a e .

4. De acea, si c o n c o r d a t i u n e a , e atâtu n u m i n a l e , câtu si verbale, sî in pertractatiune se voru destinge.

§. 20. Concordatiunea numinale.D eci, deca predicatulu propusetiunei este unu nume,

care are formele subiectului, concordatiunea se face con- formandu numele predicatului cu numele subiectului in tote formele gramatece, ce le au comuni amendoua, sî in câtu le au.

Formele comuni pentru tote numele si pronumele, sustantive seau adiective, seau participia, suntu aceste patru: p e r s o n a , g e n u , n u m e r u , sî c a s u .

D e unde regul’a generale a' concordatiunei numinali éSte: cá numele predicatului se se concorde cu numele subiectului, in persona, genu, numeru, sî easu.

Asia câtu, de esemplu, deca subiectulu este nume masculinu (seau femininu), singulare (seau plurale), pre- dicatulu inca are se fia in mase. (seau fern.), in sing. (Seâu plur.), precumu:

D. d i e u e b u n u (sUbiectu si pred. masculinu).M o r t e a e a m a r a (sub. si pred. fern.)O m e n i i suntu m o r i t o r i (sub. si pred. plur.).B e n e f a c e r i l e suntu d e m n e de tota laud’a (sub.

si pred. plur. fern.).%

N o t e .1. Regul’a sintactica de aci, suna pentru mai tote lim-

bele intru asemenea, in câtu, numai deca seau numele sub­iectului, seau ale predicatului, nu au tote formele, un'a câtu si alt’a, pote se aiba esceptiune, — seau in câtu usulu propriu alu vre unei limbe, in anumite impregiurari a stabilitu vre-una esceptiune.

Asia de esemplu, suntu unele limbe, ce nu au forme de- stintive pentru genu, pr. cea anglica si ungarica, in cari tote numele, sustantive seau adiective, suntu de unu genu, seau mai adeveratu dîcundu nu au nece unu genu, prein urmare nece concordatiune generica.

2. Limb’a romanesca jnca nu are atâte forme gramaticali destinte pentru tote numele, câte iâruf i neöesarie pentru tote patru specie de forme, ci-i lipsescu şî multe preste totu, sî in comparatiune cu cele clasice forte multe, — dar’ in comparatiune cu cele alalte limbe latine, totu nu asia multe, câtu cestoru dein urma.

3. A tractâ despre aceste forme cu de amenuntulii, se tiene de partea analitica a’ grainatecei, — aici nu avetnu decâtu ale enumerâ pre scurtu, pentru nexulu ideeloru.

39

§. 21. Formele personali.Formele p e r s o n a l i , ale numeloru, inca si ale ver-

beloru, suntu de p r i m ’a, a’ d o u ’a, sî a t r e i a persona, cari inse si ele varieza mai încolo după genu, numeru sî casu.

Inse destinte forme personali, au numai pronumele (sî verbele), pronumele asia numite personali, pr. io, tu, e l a - e a ; — n o i , v o i , e l i - e l e , cu casure-le loru sin­gulari sî plurali.

Cele alalte nume, in câtu suntu sustantive, tote suntu: in v o c a t i v u de person’a a d o u ’a; — er’ in numina- tivu, si in cele alalte casure, suntu de person’a a t r e i ’a.

Er’ numele adiective si participia in de sene, in câtu nu se punu in locu de sustantive, nu suntu de nece una persona, inse in concordatiune, virtualiter suntu de per­son’a subiectului, seau de a’ numelui si pronumelui, cu care se concorda.

N o t e .

1. Forme destinte spre desemnarea fia-cărei persone dein cele t r e i , afora de pronumele personali, se afla numai la verbe, si inca intru unu numeru mare, după cojugatiune, modure, tempure si numeri.

2. Afora de pronumele personali, forme destinte personali mai are si pronumele compusu: i n s u - m i seau insa-mi , insuti, insusi ete., după sufixele mi — t i — si etc. adause la finea cuventului; câ sî la latini pronumele: i p s e seau i p s ém é t , pr. i n s u mi am facutu, i p s é m é t feci.

3. Pre alocuria nu se oserbeza acesta destintiune personale cu i n s u m i , i n s u s i etc. ci dîcu: D. dieu i n s u mi a facutu lumea etc.; — si e numai solecismu.

4 0

§. 22. Formele generice.Formele generice ale n u m e l o r n , atâtu sustantive

câta si adiective, pronume si participia, proprié suntu numai de d o u e specie: m a s c u l i n e si f e m i n i n e , destinte după sexulu barbatescu si femeniescu alu personeloru; la cari in unele limbe se adaugu si formele n e u t r a l i , pentru numele ce nu suntu de n e c e u n u l u (neutrum) dein cele d o u a ; — si asia la cele doue specie p r o p r i e , se mai adauge si a treia n e p r o p r i a , câ se faca t re i .

Ele inca varieza si mai încolo, după numeri sî casure.

Cu tote astea, nu tote numele, nece sustantive, nece adiective etc., nu au forme destinte după genu, ci mare parte le au comuni, pentru doua seau tote-trele genurele. Asia in câtu unele forme, acumu se usiteza pentru unu genü, acumu pentru altulu, pr. form’a terminativa in E, atâtu pentru mase. in sing. pr. d e n t e , câtu si pentru femin. pr. m e n t e , seau si pentru amendoua in acel’asi nume, pr. r e c e : d e n t e r e c e mase., m e n t e r e c e femin. etc.

N o t e .1. Destintiunea intre genure s’a luatu ca referentia la per-

sonele, desemnate prein nume, si asia intru ântaniu masculine si feminine erau numai numele, ce se refereau la persúnele sexuali ; in urma inse si alte nume, ce se refereau la lucrure fork sexu, începură a luâ forme masculine*seau feminine, pre candu altele au luatu alte forme destinte de cele mascul, si femin., si s’au numitu n eu t r e .

2. In limbele clasice greca si latina, inca suntu t r e i genure, cele dîsa, inse si intru insele cu multe variatiuni in aplicatiune.

41

De aci si in iimb’a romanesca au remasu urme neindoite, nu numai de genulu mase. si femin., ci si de celu neu t ru , precumu demustra mai multe nume cu termiriatiune curatu neutrale, câ a’ latiniloru, pr. ou', latin, o vum neutr., pl. la latini ova , la noi oua ; — osu, lat. os, ossis, la celi vechi o s s u m si o s su neutr.; pl. la eli: o s s a si o s s u a , la noi osa; — v a s ú , lat. vas, vasis, (seau vasúm, vasi) neutr.; pl. la eli v a s a , la noi vasa.

3. Verbele inse nu au genu, decatu: candu suntu in unele tempure formate cu participia; — seau candu infinitivulu vre­unui verbu se pune in locu de sustantivu, si se considera de genulu neutru.

■ §. 23. Formele numerice.Forme n u m e r i c e , pentru tote numele si pronumele,

in limb’a rom. inca suntu de doue specie, după d o i n u m e r i , s i n g u l a r i sî p l u r a l i ; — cele de antaniu pentru unitate, cele alalte pentru mulţime, cari inse inca varieza după genu si casu.

In limb’a rom. inse nece acestea nu suntu de ajunsu si deplenu destinte totu deaun’a, ci seau suntu intru una forma in unele nume, si intru alt’a in altele, seau totu aceleaşi sî iu sing, sî in plurali, pr. n u m e cu form’a E, sî pentru sing, si pentru plurale; terminatiunea I sî pentru mase. in plur., si pentru unele fem. totu in plurale, pr. d e n t i mase., m e n t i dela mente femininu.

Not e .1. In unele limbe antice, pr. in cea grecesca, se afla sî alu

t r e i l e numeru, pentru desemnarea a doue unitati; inse lipsesce in latin’a, si de aci in tote limbele neo-latine, si in altele mai moderne.

2. Unele nume, sî in alte limbe, sî chiaru si intru a’ nostra, nu au unulu dein doi numeri, pr. la noi, unele feminine terminate

in e t ia , in usulu moderau nu au singulare, asia b e t r a n e t i e t e n e r e t i e , b l a n d e t i e etc. inse aveau la celi vechi. Vedi Principia de limba pag. 131 not. 3 seq.

3. Precum numerulu plur. e destinatu spre a denotá una mulţime, — asia suntu si unele nume, cari de si au form’a sing., in de sene inse totu desemneza una mulţime, pr. mul ţ i me , p a r t e , t e n e r i m e etc., cari de acea se numescu si c o l ec t i ve . De concordarea loru mai in diosu.

4. Verbele inca au amendoi aceşti numeri, cu forme deştinte, de sî nu in deplenu.

5. Unele adiective cantitative, de si au câte d o i numeri, dar’ intru însemnări diverse, pr. U n u - a sing. cá la latini u n u s - á ; — u n i i - l e in pl. cá la latini a l i qu i - ae . T o t u - a in sing. cá la latini t o t u s - a , t o t i - e in pl. cá la latini om nes.

§. 24. Formele casuali.Formele c a s u a l i suntu numai pentru nume sî pro­

nume, adiective si participia, — nu sî pentru verbe. Ele desemneza varietatea situatiunei obiecteloru, ce se subin- tielegu sub numele loru.

In limb’a rom. ele suntu forte pticine, si acelea inca, nece destulu de deştinte, nece comuni toturoru nuineloru, pronumeloru etc., — ci unele suntu comuni, altele pro­prie numai pentru unele, — seau lipsescu cu totulu, sî lips’a loru se suplenesce după potentia prein alte forme seau combinatiuni.

Deci forme casuali in limb’a nostra au numai pucine nume, er’ tote nece unulu.

Asia de esemplu:Ge n . p 1. in ORV se afla, numai in pronume, pr.

l o r u , c e l o r u , c e s t o r u , c a r o r u : sî unele adiective, pr. u n o r u , a m e n d o r o r u , a l t o r u , m u l t o r u , t o ­t u r o r u , c â t o r u (va), a t â t o r u ;

43

D a t . pl. numai in pronumele: n o u e lat. n o b i s , si v o u e vobis, împreuna cu formele scurtate ne sî v e (une oria n i si v i, la vechii latini n is sî v i s ) ;

Ge n. s i n g , nu au numele masculine, ci numai cele feminine. — D a t i v u sing, numai pronumele personali, demustrative si relative: m i, t î , s î , l u i , e i , —a c e s t u i , c u i , c ă r u i ; — si unele adiective: u n u i , a l t u i ;

A c u ş . s i n g , destintu au numai pronumele perso­nali: m e , t e , s e , seau cu particul’a n e: me-ne , te-ne, s e - ne.

N o t e .

1. Casurele, după gramatecii limbeloru clasice se numera: c i nc i in cea grecesca, —■ s i e s a in cea latina: Nom. Gen. D at. Acuş. Voc. (Ablativulu latiniloru).

In unele lirnbe, precum in cele slavice, se destingu si mai multu de siesa casure.

Inse limbele neo-latine, afora de numinative, siau pierdutu mai tote formele casuali latine, de câtu in pucine pronume per­sonali, pr. in neo-galic’a: moi, toi, soi dela mihi , t ibi , s i b i in Dat. sing., inse cari per abusum se punu une oria si pentru numinativu, pr. c’est moi , qui vous parle; — asemenea si:, me, te, se, in acuş. sing. etc.

2. Deci in mai multe limbe, lipsindu formele casuali, a remasu mai numai nomenclatur’a loru. Er’ formele casureloru, unde lipsescu, se suplenescu mai multu prein ajutoriulu prepu- setiuniloru, pr. di, h, la italiani pentru genetivu si dativu; — de si k la franci pentru acelesi casure: er’ desemnarea acusa- tivului este lasata régiméi verbeloru active, si locatiunei cu- venteloru.

3. In lirnb’a rom., carea in respectulu formeloru este mai avuta, decktu sororile ei dein ocidente, aforă de formele usitate se mai afla urme învederate si de alte forme acumu esîte dein

usulu generale a vorbei romanesci, precumu suntu genetivii numeloru romane - latine pentru unele dîle dein septemâna, pr. M a r t i , M i e r cu r i , J o i si Ve ne r i , remase la noi dein usulu vulgare latinu: die M a r t i s , M e r c u r i i , J o v i s et V e n e r i s , cu formele genetivului sing. de a’ II. si a III. declinatiune latina, nepronunciandu pre s finale, câ si vechii latini.

Asia in câtu, mai nu este vreunu casu in sing, si pl., pentru care se nu se afie forme destinte, mai multe seau mai pucine in limb’a rom. Cea ce dă limbei rom. in respectulu latinetatei una superioritate notabile intre limbele neo-latine, recunoscuta de toti, câţi se ocupa cu studiulu limbeloru neo-latine.

4. Formele casuali, cari ne lipsescu, le suplenimu si noi in mai multe modure, seau prein formele articlului, seau prein prepusetiuni, une oria numai prein sufixele relative, pr. l ’am v e d i u t u in acusativu, seau prein ordinea naturale a’ propu- setiunei si insasi natur’a lucrului, pr. o m e n i i me n a bo i i la a p a ; unde fia - care intielege, cä o m e n i i er’ nu b o i i suntu subiectulu propusetiunei; si bo i i , nu omenii, suntu acusativulu verbului mena.

5. Scaimbarea numeloru prein casure, si cele alalte afecţiuni ale numeloru si pronumeloru, se numesce d e c l i n a t i u n e , carea se tiene de partea analitica a’ gramatecei. Er’ combinarea acestora tote, si usulu loru in cuventare, se tiene strensu de partea sintetica, a le determină, si ce nu pote determină sin- tetic’a, remane in dominiulu lesicografiei.

§. 25. Formele subiectului.Deci si subiectulu propusetiunei, avendu a se es-

prime prein num e, seau alte surogate (§ 8), inca-si are formele sale numinali, după natur’a sa si a’ cuventeloru, prein cari se esprime, si asia —

Elu pote se fia:a) după persona, seau de pers. p r i m a , cu pronumele

personali io , însumi; n o i , insine; —

4 5

seau de pers. a d o u ’a, cu pronumele tu , insuti; v o i , insive, — si cu alte nume in casulu vocativu, — seau si cu unele părticele intreiectiunali de natur’a voca­tivului, pr. O Domne! mei Petre! etc.

seau de a’ t r e i a , cu pronumele de pers. a treia: e l u , e a etc., — si cu tote numele sustantive, seau adiec- tive, pusa in numinativu, seau alte surogate.

b) după genu: m a s c u l i n u , seau f e m i n i n u , seau n e u t r u , după genulu sustantivului, seau sexulu per- sonei, la care se referesce pronumele, pr. io sum sa - n a t o s u , tu esti i n t i e l e p t a , —

seau numai neutru, candu adiectivulu se pune in löcu de sustantivu, — precumu si candu se esprime prein vreunu infinitivu, pr. a mentî nu e prea f r u m o s u .

c) după numeru: s i n g u l a r e seau p l u r a l e , in câtu espresiunea are numeri destinti, — er’ cu infinitivi e totu de a un’a de numerulu singulare;

d) după casu: seau in n u m i n a t i v u , candu subiec- tulu e de pers. prima seau a trei’a, — ceea ce este mai desu in cuventare; — seau in v o c a t i v u , candu subiec- tulu insusi este in pers. a d o u a , ceea ce inca ocurre forte desu in alocuţiuni, rogatiuni, demandatiuni, laudari, înjurări etc.

N o te .1. De person’a a d o u a se considera unele espresiuni com­

puse'cu pronumele posesivu de a doua pers. pr. domni'a ta (vulg. d u mn e a t a ) , Mariea t a, Santî’a t a etc.

2. De person’a a’ dou’a este, si propusetiunea cu relativu in locu de subiectu, deca se referesce la unu pronume de a dou’a persona, seau la unu nume dein vocativu, pr. Ceea ce e s t i mai venerata de câtu Cherubimii.

4 6

3. Infinitivii, cá subiectu, ne avendu formele numinali, se considera totu de un’a de person’a 3. de genulu neutra, de numerulu sing., si in numinativulu singulare.

4. Alte casure, afora de numin. si vocativu, pentru sub­iectu nu au locu. Despre Gen. si Dat. nu pote fi indoiela. Dar’ in Acus. ar’ poté se fia, numai candu subiectulu ar’ fi unu infinitivu cu apositulu seu, pr. a fi s a r a cu, nu e rusîne; — A fi om u de o m e n i a e lauda, — de câtu că nu se pote costată, deca in asemeni impregiurari urmămu usulu limbei latine, ori nu, unde éli dîcu: h o mi ne m es s e h o n e s tu m , laus est.

§. 26. Formele predicatului..Formele predicatului, suntu formele cuventeloru ce

se punu de predicatu in propusetiune, cumu suntu nu­mele, verbele si alte surogate (§ 9), si deintre nume, numele apelative si adiective; inse proprii suntu numai adiectivele si participia-le, er’ cele alalte neproprié. D e c i:

a) in câtu pentru ale sustantiveloru, ele suntu cele mai susu infirate la subiectu, variandu după persona, genu, numeru si casu;

b) in câtu pentru adiective, erasi mai totu acelesi forme suntu, cá si la sustantive, numai câtu varietatea loru e mai mare de câtu in sustantive, sî formele mai copiose; er’ —

c) in catu pentru surogate, ele suntu forâ forma pro­pria, pr. Petru e cu m e n t e ; seau suntu cu formele seau ale articlului, seau ale relativului, candu se prefigu ipioru atari cuvente, spre a representâ unu adiectivu, ori su- stantivu, pr. Petru e c e l u m a i cu m e n t e deintre toti; — seau Petru e c e l u c e s c r i e mai frumosu.

In cari propusetiuni, predicatulu surogatu cu m e n t e , c e l u mai cu mente, si forâ articlu si cu articlu, totu

4 7

asia de bene representeza pre unu adiectivu, câ si predi- catulu i n t i e l e p t u , substituindulu in loculu surogatului cu m e n t e : Petru e i n t i e l e p t u , c e l u mai intieleptu.

N o t e .1. Pote fi întrebare, câ ore numele p r o p r i a , si pronumele

p e r s o n a l i , potu se fia predicatu, au nu, pr. in dîcerea: Tu esti P e t r u , — s î : omulu de nemica esti tu.

In esemplulu 1. P e t r u pote, câ e adeveratu predicatu la subiectulu tu ; inse pote ca e numai surogatu predicatului ade­veratu subintielesu, in locu de: tu esti ce l u , ce te chiama omenii Petru.

In es. 2. Pronumele tu pote fi predicatu, considerandu o m u l u de n e m i c a câ subiectu; dai’’ invertenduse propu- setiunea in partile ei, se pote dîce sî: tu esti omulu de nemica, cu tu in a-ante câ subiectu, totu asia de bene, sî apasandu pre tu , in câtu se fia adeveratulu subiectu, nu numai in form’a in­versa, ci si in cea de antaniu a propusetiunei, nemica patiendu intielesulu.

2. Diferenti’a intre adiectivu si sustantivu, in respectulu formeloru, stâ mai alesu intru aceea: câ una mare parte a’ adiectiveloru, sî tote participia-le, au celu pucinu câte d o u e forme generice destinte, unele câte t r e i , sî numai prea pucine câte un’a singura, pr. b a n n , b u n a ; f r o m o s u m, s., f ro- m o sa f. s., f r o mo si m. pl., f r om ose f. pl., f r o m o s a n. p l.; asia sî nou , n o u a s., — noi , n o u e , n o u a pl.; d o i , doue, doua ; amendoi-e-a; l a uda t u - a ; c a n t a t o r i u - a s., can- t a t o r i - r i e - r i a pl.

Pre candu sustantivele de regula si mai tote au numai câte u n a forma generica, seau m., seau f., seau neutrale, — si numai prea pucine au câte d o u e , pr. d o m n u , d o mn a ; i m p e r a t u , i m p e r a t e s a .

3. Caus’a acestei diferentie, provene nesmentitu dein natur’a loru propria, in câtu sustantivele se referescu la individue si la

obiecte singuratece, er’ adiectivele si participia-le se referescu la calitati generali, cari suntu comuni si se potu atribui mai multoru obiecte, prein urmare mai multoru sustantiye, cari nu- su numai de unu singuru genu; — şî dein tendenti’a, ce o au tote limbele, de a asemenâ dein tote poterile adiectivele cu sustantivele sî pronumele.

Dein acesta causa, limbele clasice amendoue si-au formatu adiectivele si participia-le loru in cea mai mare parte cu câte t r e i forme generice destinte, mai pucine cu câte doue ; asia in câtu numai prea pucine au remasu cu una singura forma generica.

4. Limbele neo-latine inca au urmatu in câtu-va pre cea latina; numai câtu urmele formeloru neutre in adiective si par­ticipiu au remasu prea pucine, câ si in sustantive: in limb’a rom. si italiana mai multe, er’ in neo-galica nece un’a.

5. Ce se tiene de formaţiunea adiectiveloru surogate cu ajutoriulu pronumeloru (mai susu §. 9 not. 3), unú usu analogii se afla sî in limb’a greca cu articlulu : 6, rh xb, pr. 6 8 siva cu­tare, 6 év xotţ obpavoT? ce lu de i n ceru, lat. coelestis, cerescu.

§. 27. Concordanţi’a intre subiectu si predicatu.Deci, in urm’a regulei generali de concordatiune

(§ 20) concordanti’a intre subiectu si predicatu se face, conformandu predicatulu in formele sale formeloru sub­iectului dein propusetiune, in câtu numai se pote. De ora ce inse formele subiectului suntu multe si varie de una parte, er’ predicatulu de alfa inca nu are totu de un’a tote formele corespundietorie formeloru subiectului, urmeza, câ nece regul’a generale nu se pote aplecâ strinsu totu de un’a , si asia si concordanti’a nu e totu dea un’a perfecta, ci varieza prea multu si dein acestu puntu de vedere, sî după anumitele impregiurari ale sub­iectului si predicatului.

— 4 8 —

49

Regul’a generale strinsu se pote urmă, numai candu propusetiunea e s i m p l a n e c o m p l e s a (adeca numai cu u n u subiectu si u n u predicatu), er’ partile ei au tote formele de asemenea, pr. D. d i e u e bunu. R e l e l e suntu m u l t e .

In cari concordanti’a e perfecta; in propos. 1. D. d i e u sí b u n u , (subiectulu si predicatulu) amendoua de genulu masc. cu terminatiunea in u , si amendoua in nu- merulu sing, si in numinativu; — er’ intru a’ 2. r e l e l e si m u l t e , amendoua de genulu neutru - femin., cu termi­natiunea in e , sí in numinativulu plurale.

N o t e .1. Subiectulu fiendu liberu sî nedependente cu totulu dela

alta parte a’ propusetiunei, după cumu s’a dîsu mai susu, er’ predicatulu legatu si cu totulu dependente dela subiectu, — concordanti’a inca, cá se fia perfecta, depende atâtu dela natur’a câtu sî dela formele amendoror’a, deca suntu conforme seau nu suntu conforme. De acea si concordanti’a e mai multu seau mai pucinu perfecta.

Se intielege, cä ast’a se dîce despre form’a dein aforä, pentru cä in câtu pentru form’a dein-intru, tota propusetiunea, ori de ce natura se fia, nu pote se fia decâtu deplenu concor­data; si cea mai mica discordantia, deca nu e sanctiunata prein u s u l u vorbirei, este vitiu, si se chiama s o l e c i s m u .

2. De aci si regul’a generale-si are esceptiunile sale, dupa cari in anumite impregiurari suntu prescrise alte norme pentru concordatiune.

§ .28. Varietatea concordatiunei.Variatiunea concordantiei intre subiectu si predicatu

depende mai alesu dela urmatorie-le impregiurari:a) dein partea s u b i e c t u l u i propusetiunei: dupa

cumu seau e numai unulu, seau mai multe, — si acestea:4

seau de aceeaşi p e r s o n a sea,u cţiverşa, de acel’asi g e o u seau altulu, — de acel’asţ p u m e r u seau uu;

b) dein partea p r e d i c a t u l u i : dupa cumu e seau s u s t a n t i v u , seau adiectivu, seau npce un’a deintru astea; — a d i e c t i v u l u seau pronuminale, seau de alta natura, — celu p r o n u m i n a l e seau posesivu seau rela- tivu, — si asia mai in colo: numerale, cantitativu, si p a r t i c i p i u .

N o t e .

1. Varietatea amentita, precum se vede, e destulu de mare, inse numai la aparentia, pentru cä esceptiunile dela regul’a generale suntu prea pucine, de acea le amu si poté percurre aici pre scurtu.

De ora ce inse avemu a tractá despre concordatiunea celoru de sub b) si sub alte respecte mai la vale, — de acea aici se va tractá de una camu data numai despre cele de sub a), sî cele ce nu se potu amenâ mai in colo.

2. Candu vorbimu de propusetiune cu d o u a seau mai multe subiecte, intielegemu numai propusetiunea simpla compleaa, er’ nu cea dein d oue propusetiuni destinte inse împreunate (cojunte), cumu suntu propusetiunile conditiunali etc. Cf. §. 17 si note.

— 5 0 —

§. 29. In persona si genu.Deca in propusetiune e numai unu subiectu, er’ pre-

dicatulu e sustantivu, concordatiune in p e r s o n a nu se face, ci predicatulu e liberu si pote fi ori de care per­sona, pr. T u esti D. d i e u , carele faci minuni. V o i D. d i e i sunteti. T u esti P e t r u ; — subiectulu in a’ d o u ’a persona, predicatulu intru a t r e i a .

Er’ in g e n u se face, deca subiectulu e persona, seau lucru personificata, er’ sustantivulu dein predi- catu are d o u e terminatiuni generice destinte, pr. Io

51

sum D o m n i i , tu esti d o m n a. S ă r ă c i ’a e mare dom na. — In alte eercustari concordatiunea nu se face in genu, ci predicatulu e liberu a fí de ori ce genu, pr. I n c e p u t u l u intieleptiunei este f r i c ’a Domnului. O m e ­n i i suntu f i e n t i e cuventatorie; — subiectulu o m e n i i mase., i n c e p u t u l u neutru; er’ predicatulu f r i c ’a si f i e n t i e amendoue feminine.

N o t e .1. Regul’a antania pentru concordatiunea personale este fork

esceptiune. Inse regul’a 2., pre cumu s’a vediutu, e condiţio­nată de amendoue partile, asia in câtu deca subiectulu e p e r ­s on a , er’ sustantivulu predicatului n u are forme generice destinte, concordatiunea nu se face, pentru ca nu se pote face, de câtu pote dein intemplare, pr. E 1 e n ’a a fostu s c o p u 1 u, sî cau s ’a belului Troianu :

Asia nu se face, si candu subiectulu nu e persona, de si predicatulu e sustantivu cu doue forme generice, pr. m a r u l u e p omu , — s î : m k r u l u e poma; — unde m â r u l u 1. e mase. mkr u s. m e r i pl.; er’ m â r u l u 2. neutru: m â r u si mere . E r’ concordatiunea cu p o m u - i si poma-e , e după semnifioatiune, er’ nu după formele generice: pentru ca sub­iectele: m ă r u m. si mar i i n. nu suntu persone, nece se potu personifică, de si predicatulu pomu si p o m a suntu chiaru asia destinte in forme generice, câ si do mn u si domn a.

2. Personificarea subiectulului se face, candu predicatulu este unu sustantivu, ce se destinge in genure după sexu, si asia se referescu la persone, pr. D o m n u - a ; t a t a - m a m a .

Ele suntu de d o u e specie :a) cari se destingu numai prein terminatiunea generica,

pr. suntu:Domnu, — domna. Imperatu, — imperatesa:

5 2

fetioru, — fetiora. nepotu, — nepota. veru, —- vera. curanatu, — cumnata, socru, — socra. cuscru, — cuscra, cumátru, — cumătră., etc.

b) cari se destingu, prein nume cu totulu diverse, ci parechie, pr. .

barbatd, — muliere.tata, — mama.frate, — soru s ea u sora.genere, — noru s e a u nora.mosiu, — buna s ea u moşia.

De speciea de antania mai suntu sî: s i e r bu , si e r ba la celi vechi, precumu numele natiunali: r o m a n u , romana; ar- menu, a r m e n a etc. si alte mai multe cu terminatiuni generi­ce, inse in forme feminine schimosite, pr. g r e c u , g r e c o i c a , turcu-coica, unguru-roica, nemt iu- t ioica etc. seau numai: grec-oi a , t u r c o i a , u n g u r o i a etc.

3. Atari sustantive parechie, de si unele nu au formele adiectivali in u si a, totu au ceva dein natur’a adiectiveloru, si in propusetiune se concorda cu subiectulu in genu, seau după terminatiunea diversa, deca au, pr. domnn-a , — seau celu pucinu după semnificatiunea sexuale, pr. f r a t e , s o r u ; chiaru si deca subiectulu de sene nu e persona, pr. s o m n u , i n s i e 1 a- t iu nea ; de unde nu este liertatu a discordâ subiectulu cu predicatulu, candu predicatulu este dein categori’a acestoru nume, si dicemu de esemplu : s o m n u l u este f r a t e l e mortiei, er’ n u : so r ’a m o r t i e i , sî insielatiunea e s o r a cu men- t i u n ’a, er’ nu: f r a t e cu mentiun’a.

4. De acea atari nume, candu se punu de predicatu la subiectu ce nu e persona, intielesulu loru e figuratu er’ nu literale, sî prein acest'a subiectulu insusi se personifica.

Deci candu dîcemu: somnulu e f r a t e l e mortiei, personi- fieamu figurate s o m n u l u si m o r t e a , cá se le potemu díce f r a ţ i , cari in realitate nu suntu; ci numai vremu a dîce: că s o m n u l u si m o r t e a semena intre sene, cumu sémena doi f ra ţ i .

5. Inse in limb’a romanesca se afla si alte sustantive cu d o u e terminatiuni generice in u si a, inse cari nu se referescu la persone; de cari suntu numele mai totoru arboriloru fructi­feri domestici si selbatici, pr.

alunu, — aluna, apricosu, — apricosa. ciresiu, — ciresia. gutuniu, — gutunia. nucu, — nuca. peru, — pieră, piersecu, — pierseca. prunu, — pruna,

s i : pomu, — poma; etc.Numai m ă r u , nu are destintiunea in u si a cá cele alalte, ci remane totu m ă r u si cá pomu, si cá poma, inse numai in sing., — er’ in plur. si elu se destinge in mase. si femininu: m e r i , m e r e , cá cele alalte.

6. In aceste nume, fiendu că nu se referescu la persone cu sexu destintu, concordatiunea inca nu se face in genu, decâtu pote numai dein intemplare, pentru ca prein ele subiectulu nu se personifica. De unde dîcemu: c r e d e n t i ’a e p o m u l u vietiei, candu vremu se asemenamu credenti’a cu unu arbore fructiferu; subiectulu fe m., si predicatulu masculinu.

E r’ deca dîcemu: c r e d e n t i ’a e p o m ’a vietiei, nu o dîcemu dein necesitatea concordantiei, ci dein intemplare, fiendu ca vremu a o asemenâ cu unu fruptu, care dein intemplare inca e femin. cá si subiectulu. De acea potemu si sustitui f r u p t u in Iocu de p o m a , si se dîcemu : c r e d e n t i ’a e f r u p t u 1 u vietiei.

— 53 —

7. Numele arboriloru fruptíferi la latini, suntu mai neregu­late, dß nâtu in limb’a rom., iu câtu la noi suntu tote de genulu mase. cu terminatiunea in u, er’ la latini de genulu fern, ori terminate ip u s , ori almentrea; — fruptele loru suntu de genulu neutru, pre candu la noi suntu feminine, pr.

malus f. m k r u m. malum n. m k r u n. pyrus f. p e r u m. pyrum n. p i e r ă f. prunus f. p r u n u m . p r u n u m n . p r u n a f. cerasus f. c i r e s i u m. c e r a s u m n. c e r e s i a f. etc.

c i n u x f . n uc u m. n u x f. n u c a f .De câtu ck la noi neregularitatea este numai in mkr u ;

er’ la latini stk intru acea, câ numele pomiloru au terminatiunea masculina in us er’ genulu femininu, in câtu numele frupteloru cautara a se pune in genulu neutru cu terminatiune neutra; — pre candu la noi numele arboriloru suntu si de termina­tiunea si de genulu antaniu masculinu, er’ fruptele asemenea si de terminatiunea si de genulu alu doilea femininu, cu singura esceptiunea mkr u , câ fruptu, cu terminatiune si genu neutrale, că si la latini m a lu m ’”).

§. 30. In numeru, sî casu.Mai in colo, concordatinnea intre subiectu sî predi­

cata in n u m e r u se face, punendu predicatulu propuse- *)

*) M âru , pl. m eri si m e re , sî c u m â tru — a , pl. c u m e tr i — e; in sing, cu â , in pl. cu e, se păru in acesta diversitate a’ pronunciei asi avé raţiunea in diversitatea pronunciei latine si grecesc!, in sing, cu â representandu form’a etimologica latina cu a: m a lu m , e o m m a t e r , er’ in pl. cea grecesca cu e: p.î)Xov, |XÎjXa, — Pote se fia inse si dein tendenti’a de a nucufundă pl. mă r i dela m â ru , cu pl. m ă r i lat. maria, dela mare lat. mare, si in acest’a: m ă r i pl. de]a mare lat. mare, alu destinge de ţ l . m a r i cu a chiaru, dela m a re lat. magnus.

Asemene variatiune este si in pronunci’a verbeloru a p ă r u , cum păru , in pers. 2. a p e r i , c u m p e r i ; la latini p a r o , in composite acumu cu a: app ar o , comparo, reparo etc., acumu cu e: im p e r o, propero, supero etc. — Sî in f a c i a sing, cu a chiaru, lat. f a c ie s ; in pl. f ec ie cu e , lat. super­f i c i e s cu i etc.

55

tiunei in numerulu, in care e pusu numele subiectului, — asia in câtu deca subiectulu e in sing, seau plurale, pre- dicatulu inca cauta se fia in sing, seau plurale, pr. D. d i e u e p a r e n t e l e nostru. O m e n i i suntu f i l i i lui D. dieu. — Inse crucisiu nu e liertatu, si nu se pote face totu deun’a.

De a cea , n u se pote concordă subiectulu singulare, cu predicatulu plurale, — dar’ subiectulu plur. se pote concordă cu predicatulu singulare.

Deci nu potemu dîce: s c i e n t i ’a e (seau suntu) or­n am en te-le vietiei: — ci potemu dîce; s c i e n t i e l e suntu o r n a m e n t u l u vietiei.

Er’ in câtu pentru c a s u , ori este subiectulu in nu- m i n a t i v u , ori in v o c a t i v u , predicatulu are a se pune totu de un’a in n u m i n a t i v u .

De unde concordatiunea subiectului in numin. cu predicatulu seu e perfecta; — er’ concordatiunea predi­catului in vocativu cu subiectulu in vocativu, nu e lier- tata si nu se pote face.

De acea dîcemu: D. d i e u e p a r e n t e l e omeniloru. T u esti a m i c u l u mieu. S c i e n t i ’a e ornamentulu vietiei; (in numinativu).

Totu asia dîcemu sî: A m i c e fî-m i s o c i u de călă­toria, — dar’ nu potemu dîce: f i-m i s ó c i e (in voc.) in calatoria. F i o mu de omenia, er’ nu: om e de omenia.

N o t e .1. La esceptiunea prima pentru n u m e r u : că, se pote con­

cordă p r e d i c a t u l u singulare cu s u b i e c t u l u plur., — caus’a e, că subiectulu plurale se pote consideră, sî că unu complesu seau intregu, asemenea că si numele colective, cestea in form’a sing, representandu si pluralitatea, er’ subiectulu plurale repre-

56

sentandu sî unitatea. — Altu cumu, atare concordatiune ar fi in realitate, ceea ce este la aparentia, una adeverata dis- cordantia.

2. Cu tote astea, in discursu se audu adese ori propusetiuni cu subiectulu la aparentia in sing, sî predicatulu in plurale, — inse numai la aparentia, si propusetiunea atarer e numai in­versa, pr. candu ai dîce: O r n a m e n t u l u vietiei suntu s c i e n ­t i e l e , care totu atât’a face, câ sî: scientiele suntu ornamentulu vietiei; — in cari in . amendoue formele, subiectulu e totu s c i e n t i e l e , si predicatulu numai o r n a m e n t u l u , numai câtu siau scaimbatu loculu.

Er’ inversiunea subiectului si a’ predicatului, precumu se va vedé la loculu seu, se pote face, totu déa un’a candu amen­doue suntu articulate, pr. î n c e p u t u l u intieleptiunei e f r i c ’a domnului, seau totu atât’a : f r i c ’a domnului este î nc epu - t u l u intieleptiunei. — P e t r u e omul u celu mai de omenia, seau c\J O m u lu celu mai de omenia e P e t r u .

3. Alta esceptiune mai are locu, candu subiectulu e unu nume colectivu, pr. p a r t e , m u l ţ i m e , t e n e r i m e , po- p o r u etc., cari in de sene representeza numerulu plurale, in câtu in limbele clasice adese ori se punu atari nume de subiectu in sing., er’ predicatulu loru in plurale, concordatiunea in numeru facunduse după intielesu, er’ nu după forin’a gramaticale, pr. p a r s b a b i t a n t diversa loci.

La noi inse atare esceptiune se face mai raru, pr. una p a r t e dein omeni suntu domni , una parte s i e r b i ; unde predicatulu d o mn i , in adeveru, nu cu subiectulu p a r t e , ci cu accidentele lui: o me n i , e concordatu.

In concordatiunea cu adiective, verbe etc., atari coneor- datiuni divergenţi sî in limb’a rom. suntu mai dese.

4. Numele unoru cetati si sate cu terminatiune plurale, pr. J a s i , H u s i , F l o r e s c i , P l o i e s c i , B u c u r e s c i , C â m­p e n i , M ă r g i n e n i , M a g u r é l e , V â l c e l e , T r e m b o i e l e etc., de regula aru fi, se se concorde cu predicatu plurale, pr. B u c u r e s c i suntu mari etc.; dar’ fiendu câ atari nume repre-

57

senta in adeveru numai u n a unitate, de acea si cu predicatu adiectivu sî cu sustantivu, se construe mai multu in sing., pr. Bucurescii e ma r e , seau c e t a t e mare etc. unde si candu dici numai út a r e , totu se subintielege c e t a t e .

La latini, deca la atari nume nu se apune unu sustantivu sing., concordatiunea se face esacta in numeru si genu, pr. A t h e n a e sunt p u l c h r a e , seau: A t h e n ae , civitas, aPersis c a p t a est.

5. Esemplele de concordatiunea subiectului in Vocativu, cu predicatu sustantivu, pentru adeverirea regulei dein paragrafu, nu potu fi de câtu pucine, pentru ck forma vocativale destinta au numai sustantivele de a’ 2. declinatiune; — er’ cu predicatu adiectivu suntu destule, pr. A m i c e , fi b u nu , scrie-mi. F e- t u l u mieu, fi i n t i e l e p t u ; unde in esemplulu dein urma, chiaru si subiectulu seau apositulu subiectului, numai după intielesu, er’ nu sî după forma, e in vocativu, fiendu ch după usulu vorbirei nu are vocativu destintu.

§. 31. Determinatiunea subiectului.D e natur’a s u b i e c t u l u i , in limb’a rom., este sî:

câ se fia d e t e r m i n a t u , — er’ p r e d i c a t u l u se pota fi seau determinatu, seau nedeterminatu.

Determinatiunea se face in mai multe modure; asia —a) prein articlulu primariu lu , a’, l i , le , pr. Omu-lu,

m uliere-a, intieleptiune-a, domn’ a , bene - l e , reu - 1 u, O m eni-i, domne-le, vasa -le etc.

b) prein pronumele demustrative: ac e s t u- a , a ce l u -a , etc., pr. a c e ş t i omeni, a c e s t e mulieri;

c) prein unele pronume relative compusa: o r e - c a r e , f i a - c e etc., pr. o r i - c a r e omu, f i a - c a r e scientia;

d) prein adiectivele numerali: unu-a, doi-e-a, t re i , p a t r u etc., pr. unu omu, d o u e mulieri au venitu; d o u e - d i e c i de dîle au trecutu;

58

e) prein. alte adiective de câtetîmei a l tu-a , câtu-a, m u l t n - a , pr. a l t i omeni nu au fostu de facia. C â t e capete, a t ä t e păreri. M u l t a lume s’a adunatu intru un’a.

N o te .1. De aci numele apelative, seau adiectivele sî participia-le,

cari nu suntu determinate, seau nu suntu determinate prein cele de mai susu indicate, nu se potu .pune nece consideră de subiectu.

De acea nu potemu dîce: o m u e fientia cuventatoria, — ci o m u 1 u ; seau de dîcemu : o m u esti Petre, — subiéctulu nu e o m u, ci tu P e t r e , in propusetiune inversa, in locu de: tu P e t r e esti omu.

Asia si candu dîcemu: c e l u de s u s u ne dă totu be­nele; — c e l u de s usu e in adeveru atributulu subiectului retacutu: D. d i e u celu de susu; — seau candu dîcemu: s a n t u l u , s a n t ’a, s â n ţ i i , s a n t e - l e , adiectivulu a trecutu in sustantivu , pr. s â n ţ i i se bucura in ceru de faci’a lui D. dieu, — unde inse totu se subintielege unu altu subiectu adeveratu nume apelaţivu: ome n i i celi santi, seau s â n ţ i i parenti, s a n tri i angeri etc.

Totu asia sî candu dîcemu : D. dieu s a n t u l u , adiectivulu articulatu se pote consideră, că unu a poş i tu alu subiectului D. dieu, seau că atributu, articulatu că sustantivele, pentru că D. d i e u in acesta pusetiune nu se articuleza, si totu un’a face, că si Candu ai dîce: D. dieu c e l u s a n t u , — cumu se sî pote dîce.-

2. Deci, candu in a-antea subiectului sustantivu se afla pusu c e l u , cea etc., este numai unu idiotismu alu unoru locure, unde in locu de a c e s t u , a c e l u dîcu: c e s t u , c e l u , si asia numai pronume demustrativu, er’ nu articlu.

8. De aci, si candu in propusetiune, in loculu subiectului se afla pusu numai unu adiectivu seau participiu, determinatu cu articlulu propriu loru : c e l u , cea etc., — atare adiectivu seau participiu este numai surogatulu subiectului subintielesu,

59

pr. c e l u mai tare e mai mare, —r adeca omnlu. Ce l u n e s a t u r a t u ar’ inghitî lumea, — er’ omulu,

Asia sî candu ocurre unu quasi - adiectivu, formatu dein prepusetiune cu dependente prein articlulu secundariu alu adiecti- veloru, pr. C e l u cu m e n t e se feresce de ruşine, — adeca erasi omulu.

4. Une oria in cuventare ocurre unu adiectivu, acumu de- terminatu cu articlulu primariu, acumu cu celu secundariu, in locu de subiectu, pr. i n t i e l e p t u l u e fericitu si in nevolie-le sale, — seau c e l u i n t i e l e p t u e fericitu etc. De care natura suntu mai pucine, pr. s a n t u l u , d e r e p t u l u , m i s i e i u l u seau m e s e r u l u (la celi vechi lat. mi se r ) etc., — si figureza seau cá atributulu, seau câ apositulu, subiectului adeveratu subintielesu.

5. Adiectivele, candu se punu in neutru fora sustantivu, imbraca natur’a sustantiveloru, si se potu pune câ subiectu in propusetiune, inse cu determinatiune, in sing, cu articlulu pri­mariu lu , a etc., er’ in plur. mai desu cu articlulu secundariu, mai raru cu celu primariu, pr. reu- lu ambla după omu; — inca si b i n e - l e , pr. bene-Ie mieu e pucinu; — in pl. cele rele, seau r e l e - l e , ce l e bune etc.

Asia sî cele compusa^cu celu, ce in neutru, alesu in plur. pr. Ce l e dein cetate, se fia uitate. Ce e b e n e , nu-i de mene.

E r’ in proverbiulu : E reu cu reu, ci-i mai reu forä reu, — propusetiunea e eliptica, unde multe omisa se subintielegu, pr. A fi cu reu e reu, er’ a fi fora reu e sî mai reu (lucru).

6. Cea mai batutoria la ochi discordantia in propusetiune se pare : relativulu ceea ce, pusu neutraliter in subiectu, macaru e femininu, si concordatu cu adiectivulu predicatu nu in genulu fern, alu subiectului, ci in neutru, pr. amu vediutu unu corbu albu, c e e a ce e ‘r a r u pre la noi; lat. id quod r a r u m est apud nos. — Miai scrisu mai de multe ori dein Rom’a, c e e a c e e forte f r o m o s u dela amiciti’a ta.

Inse si in atari propusetiuni concordatiunea nu e neregu­lata, fiendu ck predicatulu intr’ inse se concorda cu unu nume

6 0

neutru subintielesu: l u c r u , ca si candu ai dîce: c e e a ce e lucru r a r u , — lucru f o r t e f r o m o s u ; după cumu se va vedé mai in diosu.

7. Unele adiective, sî candu se punu câ subiectu neutru in plurale, nu au determinatiune cu articlu, pr. t o t e suntu desier- tatiune. M u l t e se intempla in lume, ce nu se sciu; — unde adeveratulu subiectu nu e espresu, ci se subintielege: l uc ru re, câ si candu ai dîce: t o t e lucrurele suntu desiertatiune; — multe l u c r u r e etc.

8. Latinii, precumu se scie, nu au articli, câ grecii, ci subiectulu propusetiunei la ei, seau e determinata numai in cugeta, candu stă singuru, pr. h o mo est animal rationale, seau prein dependenti’a lui, candu nu e singuru, pr. o m n i s homo est mendax. h ic niger est (id est homo), n u l l a calamitas sola.

Inse limbele neo-latine au articli, formaţi dein pronumele latinu i l l e - a - i l l u d etc.

De limb’a rom. se scie că are, formaţi totu asemenea, inse cu diferenţia in locatiune.

§. 32. Esceptiuni.Inse suntu unele cuvente, cari in de sene suntu de­

terminate, si asia nu au necesitate de alta determinatiune dein afora.

De acestea suntu:a) unele nume propria, pr. P e t r u , S t e f a n u , To-

d e r u , — A n a , Marfa (cu accentulu pre silab’a ri), T ó d o r a , F l o r e ;

b) pronumele personali: io (eu), tu , e lu e a , noi , v o i , e l i e l e ;

c) infinitiv« verbeloru in form’a scurtata, candu se punu de subiectu, pr. a m e n t î e ruşine, a furd e pecatu.

61

N o t e .1. Numele propria, de sí suntu dein natúr'a loru determinate,

fiendu ck se apleca la individi seau individualităţi, in limb’a rom. multe au sí determinatiune cu articli; si inca —

a) seau cu articlii stabili, ce nui lapeda nece la una tem- plare, pr. M ä r c u l u , B r a n c o v e n u l u , si alte multe nume familiari: F l o r e s c u l u , F i l i p e s c u l u , V a c a r e s c u l u etc.

Asia si alte multe nume propria terminate in a, atâtu feminine, câtu sî masculine, pr. M á r i ’a (cu accentulu pre silab’a prima mâ), C a t a r i n ’a , O n ’a, — R o m ’a, V i e n ’a, — R o m a n i ’a, G r e c i ’a, T u r c i ’a etc. E r’ masculine: L u c ’a, T o m ’a , si alte nume de familie, pr. C u z ’a, S t u r z ’a, Gihic’a, N i c ’a etc.

b) seau cu articlii mutabili, după anumite impregiurari, pr. J a s i i , B u c u r e s c i i , Pa r i s u - l u , S a b i n i u - lu etc. De esemplu: am vediutu B u c u r e s c i i (cu art.); candu am fostu la B u c u r e s c i (fork art.). Parisu-lu e capital’a Franciéi; — moda de P a r i s u.

2. Inse sî cele nearticulate, candu stau in regime, inca lieau articlulu, pr. Petru-lu lui Stefanu. A n ’a vostra etc.

3. D. di eu , inca se pune fora articlu, atâtu in subiectu, câtu si in predicatu, pr. D. d i eu e atotu sciutoriu. Tu esti D. d i e u , carele faci minuni. Io am dîsu: D. d i ei sunteti.

E r’ in regime lik articlulu, pr. D. d i e u l u mieu esti tu. D. d i e u l u parentiloru noştri. D. dieu-lu poteriloru etc.

4. In câtu pentru infinitivulu subiectu, particul’a a, ce se pune in a - antea infinitivului, sî numai raru pote lipsi, stk in locu de articlu neutrale, ca si Ia greci in asemene pusetiune articlulu to, pr. t b iaxv0dvsiv itoXX' aiaypbv ouSsv. Sophocl. A i n v e t i d multe ruşine nu este.

5. In limbele neo latine, usulu particulei a in a-antea infini­tivului, preste totu e mai raru, de câtu la noi; er’ cu infinitivu subiectu, e cu totulu fork esemplu; neo-francii dîcu in devis’a loru: v i v r e libre ou m o u r i r , fork a.

62 —

Singuru in limb’a germana se afla unu usu analogu, după care infinitivulu subiectu liâ. in a-ante-si articlulu das , pr. das L e r n e n ist keine Schande; — er’ aliurea liä particul’a z u , la angli to , pr. zu gehen, t o go, a merge.

Ceva afinitate intre usulu grecescu, romanescu, si germanu, in asta parte, este la totu casulu. Vedi mai in diosu la usulu infinitivului.

§. 33. Determinatiunea predicatului.De natur’a predicatului inse este a fi n e d e t e r m i -

n a t u (§. 31), — fia elu —seau sustantivu a p e l a t i v u , pr. intieleptiunea e

v e r t u t e . Noi suntemu o m e n i . Petru e f e t i o r u bunu. E a e m u l i e r e fromosa, si de omenia;

seau a d i e c t i v u , singuru ori cu dependentia, pr. io nu sum prea s a n e t o s u . Sanetatea e s c u m p a . So­rele e l u m i n o s u . Elu e b u n u de petiore;

seau p a r t i c i p i u , cu seau forâ dependentia, pr. noptea e î n t u n e c a t a . Averea lui e p i e r d u t a . Fora- de-legea e p i e r d i e t o r i a vieţii seau de viatia;

seau si numai u n a f r a s e , surogatu de adiectivu, pr. tu esti cu m ente. Galbenii suntu de auru. Baserec’a e de p i e t r a , si pop'a d e le m nu.

Afora de pucine cercustari; asia:a) candu predicatulu stâ in regime cu altu sustantivu,

pr. Petru e omulu lui D. d i en . Lumea aceste e valea p l a n g e r e i. Esperienti’a e invetiatori’a v ie t i e i.

b) candu predicatulu e unu nume propriu, seau quasi- propriu articulatu, pr. turcii taliara capulu unui principe romanescu in Gostantinopole; acel’a erâ Costantinu B r a n c o v e n u l u . Ast’a e t i e r ’a romanesca.

63

c) candu unu nume propriu articulatu seau nearticu- latu stâ in regime cu altu nume, pr. ast’a e V i e n ’a Austriei. D. dieulu poteriloru e D. d i eu lu nostru.

N o t e .1. In propusetiunea cu subiectulu si predicatulu articulatu,

partile suntu identice, si de acea stramutandusi loculu prein in­versiune, ele-si scaimba sî numirea, precumu sî mai in a-ante s ’a oserbatu, pr. certarea pecatului a fostu mortea, seau CV) mortea a fostu certarea pecatului.

2. De acea, in propusetiunea identica, si predicatulu se pote determinâ după tote normele subiectului, pr. cuscienti’a buna e pacea anemei, CV) pacea anemei e cuscienti’a cea buna.

3. De u n u l u , a n t a n i u l u etc. vedi mai in diosu la usulu numeraliloru.

§. 34. Concordatiunea predicatului adiectivu.Deca mai in colo, in propusetiunea cu unu subiectu,

predicatulu este a d i e c t i v u , concordatiunea se face, con- formandu adiectivulu in formele lui după formele, in care se afla subiectulu propusetiunei, după genu , numera si casu.

Er’ in câtu pentru persona, adiectivele neavendu forme personali, ele se potu concordă cu ori-care per­sona a’ subiectului, pr. io sum s a n e t o s u , tu esţi sa - n e t o s u etc.

N o t e .

1. Numai adiectivele pronuminali posesive suntu destinte după persone, inse nu cu forme diverse de ale altoru adiective, pr. m i e u , mea; t eu , ta ; seu, sa; n o s t r u - a etc. — pre­cumu si pronumele insu, in compusetiune cu una particula pro- numinale, pr. insu-mi , insa-t i , insi-ne, inse-ve etc.

64

De câtu ck p o s e s i v e l e se inderepta, nu după person’a subiectului, ci după person’a posesoriului, pre care o representa, pr. tu esti alu mi eu , a c e s t e a suntu a le "vostre etc.

Ele representa totu de a un’a. genetivulu unui pronume personale, seau alu unui sustantivu subintielesu, la care se refe- rescu, pr. amiculu mi eu (alu lui i o), soci’a t a (a’ lui tu), cartea sa (a’ lui insusi); câ si averea l u i , cartea loru.

2. Er’ in câtu pentru i n s u m i etc., ele suntu de natura de a se poté referi la person’a subiectului, numai câtu aceste adiective a nevolia se potu pune de predicatu, ci mai numai câ apositu la pronume personale, pr. io i n s u m i , vo i insive, lu i insusi, l o r u i n s i - l e si i n se - l e .

Er’ deca ocurru candu-va in predicatulu propusetiunei, fork pronumele seau numele, la care se referescu, ele tienu numai loculu predicatului câ surogate, pr. nefericitulu acel’a esti i n s u t i , adeca t u ; caus’a perirei sale a fostu i n s u s i , adeca e lu insusi.

Si dein acesta causa, nece ele nu se concorda cu g e n u l u subiectului, ci cu alu personei subintielese, pr. in propusetiuneâ dein urma i n s u s i e concordatu cu e lu in Aase., er’ nu cu c a u s ’a subiectulu femininu.

§. 35. In genu, mimern, sî casu.Concordatiunea adiectivului predicatu, de regula forâ

esceptiune, se face:a) .in g e n u , — deca adiectivulu are forme destinte

pentru fia-care genu, — aplecandu formele adiectivali Ia formele numelui dein subiectu: form’a adiectivului mascu­lina la subiectulu mase., cea feminina la femininu, si cea neutra la neutru deca are, pr. D. d i e u e b u n u (sub­iectu si pred. in mase.). Omenii suntu si buni si rei.

Artea e fromosa, scientiele siintu multe (subiectu si pred. femin.).

65

Tempulu e senenu. Vestimentele suntu noua (sub- iectu si pred. neutru).

Er’ deca adiectivulu nu are forme generice destinte, adiectivulu predicatu se pune in form’a comune pentru tote genure-le, pr. D. dieu e mare . Scumpetea e mare . Frigulu e mare . Sângele e f i e r b e n t e . Ap’a e fier- bente. Camesi’a-m i e s u b ţ i r e . Firulu e s u b ţ i r e . Frundiele suntu v e r d i . Arborii suntu v e r d i . Tempulu e re c e . Buzelei suntu r e c i etc.

b) in n u m e r u , — deca adiectivulu are forme nume­rice destinte pentru amendoi numerii, — aplecandu form’a sing, a adiectivului la subiectulu sing., er’ cea plur. la subiectulu plur., pr. Sorele e 1 u m i n o s u, stele-le-su 1 u- m i n o s e , (pred. in sing, seau plur. dupa subiectulu ase­menea). Diu’a e f r o m o s a , florile-su f r o m o s e . Vi- nulu e v e c h i u (subiectu sî pred. in sing.). Vasa-le suntu v e c h i a (sub. sî pred. in plurale); si cele alalte esemple de sub a).

Er’ in câtu —c) pentru c a s u , predicatulu adiectivu. e totu de a

un’a in numinativu, fia subiectulu in numin., fia in voca- tivu, pr. suntu pentru subiectulu in numinativu tote esem- plele de sub a) sî b); — er’ pentru vocativu: F i bunu, D o m n e . Fiii (fililoru), fiţi b u n i sî ascultători. Mu- lieri, fiţi c r e d e n t i o s e sociloru voştri etc.

Not e .1. Esceptiuni suntu:a) deca numele propriu alu vre u n u i locu are forma plurale,

predicatulu se pote pune si in plur. sî in singul., pr. Bucurescii suntu m a r i , seau B. e mare . Jasiţ,-su p l e n i de judeani; seau Jassii e p l e n u de judeani.

5

66

Dein asta causa, pentru evitarea descordantiei predicatului si subiectului in diferiţi numeri, s’a vediutu şcrisu: Bucuresciu- 1 u e m a r e ; care e forma barbarica, pentru ck dein plur. B u c u r e s c i nu se pote forrná singulare B u c u r e s c i u, ci B u- c u r e s c u , si asia nece un’a nece alt’a dein aceste forme sing, nu se potu usuá forâ b a r b a r i s m u ;

b) deca subiectulu e unu nume colectivu, pr. p a r t e , m u l ­ţ i me etc., pr. una parte suutu b u n i , alta parte suntu r e i , se subintielege ome n i seau al tu ceva asemenea.

Er’ deca p a r t e nu insemneza mulţime, concordatiunea nu se face cu predicatu plurale. De' acea dîcemu numai: acesta carte stä dein d o ue parti, una p a r t e e l u n g a , cea alalta mai s cu r t a .

Mai aleşu, se pune predicatulu in plur., candu subiectulu p a r t e , m u l ţ i m e , are dependentia cu nume masculinu in plur., pr. una parte dein omeni suntu bun i , — seau cu nume femin., pr. una parte dein f l o r i suntu prea f rum o se. Asia si: una mulţime de a r b o r i suntu s e l b a t e c i etc.

In cari impregiurari concordanti’a se face nu cu numerulu subiectului p a r t e , m u l ţ i m e , ci cu alu dependentiei loru: ome n i , f l o r i , a r b o r i .

Atare concordantia nu numai e permisa, ci si forte usitata, precandu concordatiunea regulata in atari impregiurari e mai neusitata, pr. una parte dein omeni e b u n a , una mulţime de arbori e s e l b a t e c a .

Inse, candu numele colective aci citate suntu in regime cu atari nume plur. in genetivu, esceptiunea dela regula nu e permisa. De acea dîcemu numai: una parte a’ omeniloru e b u n a (nu: suntu bun i ) , una mulţime a’ arboriloru e s e l ba - t e c a (nu : suntu s e l ba t ec i ) .

Dar’ poetiloru pote se fia permisa si atare concordatiune, câ si multe alte esceptiuni sintactice.

2. Esceptiune pentru genu se pote face, numai intru impre- giurarile, in cari e peţgnisa discordanti’a in numeru, concor- danduse predicatulu in genu, nu cu numele colectivu, ci cu

67

celu dein dependenti’a lui, pr. in esemplele precitate: una parte dein o m e n i (mase.) suntu b u n i (mase.). Una mulţime de a r b o r i (m.) suntu s e l b a t e c i (m.).

Er’ in esceptiunea sub a) concordatiunea după genu remane regulata, pr. Bucurescii e f r o m o s u (m.). Jasii e p l e n u (m.) de judeani.

§. 36. Concordatiunea predicatului participiu.Deca in urma, predicatulu propusetiunei este unu

p a r t i c i p i u , concordatiunea lui inca se face, intru tote cá a’ adiectivului predicatu, in g e n u , n u m e r u sî c a s u ; asia in câtu intre regulele concordatiunei participiului sî ale adiectivului, cá predicate, nu este diferenţia.

De acea participiulu, cá predicatu:a) in g e n u , se concorda cu genulu subiectului, pr.

Omulu e m o r i t o r i u . Lun’a e s t r a i u c i t o r i a . Ce- rulu e î n t u n e c a t u . Banii suntu p i e r d u ţ i . Fetele suntu m ă r i t a t e . Suflete-le suntu t r a m i s a la D. dieu;

b) in n u me r u , se concorda cu numerulu subiectului, pr. Omulu e m o r i t o r i u (amendoua in sing.). Vertu- ti-le suntu p r e ţ i u i t e (amend. in pl.); si cele alalte esemple de sub a).

Er’ in câtu c) pentru casu , participia-le, cá sî adiee- tivele, in propusetiune se punu n u m a i in nnminativu. Esemplele de mai susu.

Asia in câtu participiulu, sî candu subiectulu e in vocativu, totu numai in numinativu se pune si asia nu concordeza, pr. D o m n e , fi i n d u r a t u noue pecatosiloru. Fiii (fililoru) nu f i r e t i n e a s c u l t ă t o r i .

Not e .1. Chiaru sî in esceptiuni, participiulu predicatu urmeza

strensu concordatiunea adiectivului. De aci dîcemu: Bucurescii5*

68

é forte i n t e n s u , cá sí Buo* e m a r é ; concordándu participiulu sing. cu subiectulu nume propriu (in plur.). Védi §. 35 not. 1.

2. Totu asemenea se concorda si cu numele colective: p arte , m u l ţ i m e etc. pr. una p a r t e dein eli suntu î n s u r a ţ i , — seau una p a r t e dein ele suntu n e m a r i t a t e , — seau si fork dependenti’a : eli, e l e ; concordanduse cu subiectele-si b a r b a ţ i si mu l i e r i .

3. Cóncordatiunea participiului in predicatu, este inca si mai regulare decâtu a’ adiectivului, fiendu ck participia - le nostre de acUmu t o t e au forme destinte după genu si numeru, precandu adiectivelé numai unele au acesta destiritiune.

4. Deca in propusetiune predicatulu e unu sustantivu cu participiu lenga sene, participiulu nu se pote consideri de predicatu ci sustantivulu lui; si de acea participiulu nu se con­corda cu subiectulu propusetiunei, ci cu sustantivulu predicatu, cá atributulu acestuia, cui se atribue.

De esemplu, deca in locu de: omulu e c u v e n t a t o r i u , — dîci: omulu e f i e n t i a cu adausulu: c u v e n t a t o r i u — a, acestu participiu nu se pote concordă cu omul u in genulu mase., cá in propusetiunea prima; ci se concordeza cu f i e n t i a dein propus. 2 . dîcundu: c u v e n t a t o r i a in genulu femin. cá sí f i e n t i ’a, careia se atribue.

5. Deca în propusetiune, participiulu predicatu e determinatu cu articlulu primariu alu sustantiveloru, participiulu se con­sidera insusi de sustantivu, si propusetiunea e i d e n t i c a , in câtu si aci subiectulu si predicatulu potu sesi scaimbe loculu, si subiectulu se devenia predicatu er’ predicatulu subiectu, fork nece una contradictiune logica, pr. D. dieu e f ă c u t or i u l u cerului si pamentului, seau CV) f a c u t o r i u l u cerului „si pa- mentului e D. d i e u ; in câtu in propus, prima D, d i e u e subiectu, si f a c u t o r i u l u predicatu după locatiune; er’ intru a’ 2. D. d i e u e predicatu si f a c u t o r i u l u subiectu.

6. Er’ deca participiulu nu e determinatu cu dîsulu articlu, propusetiunea se pote inverti si atunci, scaimbandusi locurele subiectulu si predicatulu, cu predicatulu in a-ante, si subiectulu

69

in apoi, inse sî in propus, intorsa subiectulu remane totu subiectu, sî predicatulu totu predicatu, si ele suntu numai deslocate, er’ propusetiunea nu e identica, pr. deca d îd : D. dieu e facu- t o r i u cerului si pamentului, seau CV) facutoriu cerului si pa- mentului e D. dieu; in ambe propusetiunile D. d i e u remanendu subiectu, sî f a c u t o r i u predicatu.

Asia s î : Lun’a e î n t u n e c a t a ; seau întunecata e lun’a, l i e r t a t e suntu pecatele tale, n u m e r a t e suntu dîlele omu­lui etc.

7. In atari propusetiuni, predicatulu de multe ori e numai resolutiunea altui predicatu verbale; sî propusetiunea, de esem- p lu : „D. dieu e facutoriu cerului si pamentului“ atät’a face, câtu : D. dieu a f a c u t u cerulu si pamentulu. — Fetulu mieu (seau fetu-mieu), fi a s c u l t a t o r i u de parenti; totu un’a cu : a s c u l t a de parenti.

8. Dein caus’a acelei mari afinitati, ce in afora este intre adiective sî participia, s’a facutu, sî in limb’a rom. eâ si in cea clasica latina, de multe participia au însemnare sî participiale sî adiectivale, pr. i n v e t i a t u , a v u t u , b e u t o r i u , sc r i e - t o r i u etc. si dîcemu: Cutare e i n v e t i a t u a mentî; adeca d e d a t u lat. asuetus; — sî cutare e i n v e t i a t u , lat. doctus, eruditus; dar' inca de ad si câ sustantivu, pr. I n v e t i a t i i romaniloru nu se involiescu in ortografia."

Ce e mai multu, unele verbe au avutu câte d o u a , inca sî t r e i participia de acel’asi tempu, pr. verbulu: s t r i n g u strimtu si strensu; i n t i e l e g u , intielegutu, intieleptu, intielesu, etc. dein cari i n t i e l e g u t u nu se mai vorbesce astadi, sî se afla numai la celi vechi; i n t i e l e p t u astadi e numai adiectivu, lat. prudens, sapiens; er’ i n t i e l e s u a remasu participiu, dar’ totu una data a trecutu si la sustantive, pr. am i n t i e l e s u (nu i n t i e l e g u t u , nece i n t i e l ep t u ) . Omu de i n t i el e su, si i n t i e l e s u l u cuventeloru (sustantivu).

S t r i n s u e participiu, s t r e m t u adiectivu.U n s u e pârtie., u n t u sustantivu. Mai pre largu la par­

ticipia mai in diosu.

— 70 —

§. 37. Concordatiunea verbale.Intre subiectulu si predicatulu propusetiunei stä in

naidilocu verbulu sustantivu: s u m , cá midilöcitoriu intre ele, enunciandu sententi’a , deca eie convenu seau nu convenu intre sene (§. 10).

De acea, concordatiunea avendu de scopu, a con­formă sí in afora pre un’a cu alt’a in forme identice si cuvenite, urmă, că sî verbulu midilocitoriu (copulatoriu) se se conformeze acelor’a, in câtu numâi se pote, si in câtu permite usulu limbei.

Deci concordatiunea v e r b a l e se face conformandu formele verbului cu formele subiectului si predicatului, ce le au in propusetiune, in câtu le are si verbulu.

Er’ formele verbului inca suntu destinse, că si ale numeloru, după persone, sî numeri, mai raru după genu, si nece Una data după casu.

De aci regul’a generale pentru concordatiunea ver­bale e:

Qă, deca intre subiectu si predicatu este concordan- tia perfecta, verbulu -se se concordeze cu subiectulu, cumu este concordatu si predicatulu, in p e r s o n a s i n u m e r u , si respectivé in g e n u .

Er’ deca intre subiectu sl predicatu nu este concor- dantia perfecta, verbulu, in câtu pentru n u m e r u , si re­spective g e n u , urmeza predicatului, nu subiectului, deca predicatulu este adiectivu au participiu in sing., seau su­stantivu in plurale.

Seau mai prescurtu: Verbulu se pune in numerulu sing, deca si subiectulu si predicatulu e in sing.; — er’ deca unulu dein doua este in plurale, verbulu inca se pune in plurale.

71

Dela care regula face esceptiune numai subiectulu, carele numai după forma e plurale, in adeveru inse este sing.; — inse esceptiune numai permisa, nu rigorosa, sî sub conditiune deca sî predicatulu o urmeza.

E s e m p l e . I o s u m vechiu de dîle. Tu e s t i mai teneru de câtu mene. Elu e seau e s t e grasu sî fro- mosu (sing.).

Noi s u n t e m u sărăci. Voi s u n t e t i ascultători si facutori legei. Scientiele s u n t u respectate sî pretiuite de toti. Omenii s u n t u moritori (plur.)

N o i s u n t e m u lapedatur’a lumei. V o i s u n t e t i sarea pamentului. E l i s u n t u glori’a natiunei romanesci. Scientiele s u n t u ornamentulu vietiei; (subiect, si v e r ­b u l « in plur., pred. in sing.).

Una parte e avuta, a lfa meserâ. Una parte e peri- toria de fome. Una parte a peritu, alfa a r e m a s u via; (subiect, colect. si v e r b . cu adiect in sing.).

Una parte s u n t u b a r b a t i , a lfa mulieri. Una parte dein omeni s u n t u a v u ţ i , er’ una parte l i p s i ţ i . Una parte au s t a t u la lupta, alfa au d a t u dosulu, una multîme de omeni au s c a p a t u cu fug’a (subiect, colect. in sing., v e r b u l u si pred. in plur.).

Bucurescii s u n t u mari . Iaşii s u n t u departe de Bucuresci (subiect, nom. propriu, verb. si pred. in plur.).

Ploescii e mare . Husii e in Moldov’a (subiect, n. pr. in p l., verb. si pred. in sing.).

Ploescii e c e t a t e mare. Bucurescii e r e s i e d e n - t i ’a princepelui. Iaşii e c u i b u 1 u fililoru lui Abraham (subiect, n. pr. p l., cu verb. si pred. in sing.).

N o t e .

1. După regulele concordantiei verbului copulativu s u m , urmeza tote verbele cele alalte, fiendu câ tote cuprendu in sene

n

si pre sum, precumu s’a atinsu mai susu (§. 9 e.), pr. io s c r i u , tu d o r mi , elu t a c e , ea s u sp i na . Noi ne i n c b i n â m u de sanetate. Sî o i n c h i n ă m u cu sanetate. D u c e t i - ve dela mene, că flamendu am fostu, sî nu mi-a ti da t u de mancare. L i e r t a - t i - s e pecatele tale. Omenii buni se c u n o s c u dein faptele loru cele bune.

2 . Pronumele personali: io , tu etc. de multe ori se retacu in propusetiune (§. 8 not. 2), sî asia, fîendu că verbele ctiprendu si predicatulu, de multe ori tota propusetiunea stă numai deintru unu cuventu, pr. s c r i u , d o r m i ? fug i ! sî formele personali ale verbeloru chiaru de acea s’au intrudusu in limbe, pentru câ se representeze person’a subiectului; s î la inceputu inse-si for­mele nu erau decâtu pronumele personali anectate la verbu, sî in urma decurtate si straformate, in câtu in limbele clasice si acumu se vedu unele urme in formele personali ale verbeloru.

3. Cu tote astea, formele personali in tempurele verbeloru, nu suntu complete, asia câtu in de sene se se destinga un’a de alfa. Asia in limb’a rom. in presentele indicativu de Cojuga- tiunea I. person’a a -3 in sing, si plur. au totu una forma, pr. elu l a u d a , eli l a u d a ; er’ in Cojugatiunile cele alalte pers.1. sing, si a’ 3. plur. in forte multe verbe, erasi au numai un’a si aceeaşi forma, pr. io f ăcu , el i făcu.

De câtu câ in unele parti ale României, verbele de Cojug. I. in pers. 3. pl. a’ preşentelui indicativu inca se cojuga după form’a Cojugatiunei II—IV, cu u in fine, pr. eli 1 a u d u , câ eli f a c u. De candti s’a inceputu acesta cojugatiune vitiosa, nu se scie, se pote inse câ dela veniréa fanariotiloru, cari câ toti

jj străinii, nu pofiira sa vorbesca corectu limb’a altui poporu, care nu au invetiatu-o regulatu; er’ pre fanarioţi liau imitatu in

f j vorbire, câ sî intru alte multe, céli mai de aprope ai loru.Celu pucinu, in cărţile romanesci tipărite la Bucuresci, si

in alte parti ale României tote, pană la inceputulu seclului XVIII, atare anomalia nu se afla, er’ acumu este latîta forte.

4. Alta discordantia, in respectulu numerului, se aude multu totu in partile României, er’ pre aliurea mai raru , punendu

73

verbulu in sing, dupa subiectulu pl., pr. o me n i i d î ce , câ. Care anomalia inca pote se-si traga inceputulu totu dela grecii fanarului.

5. In limbele clasice, concordatiunea verbale in numeru, e normale, si deca la latini une oria verbulu se pune in plur. dupa subiectulu sing., esceptiunea se face, câ si la noi, cu numele colective, numai câtu acestu usu la eli se pare a fi fostu mai desu si mai intensu, dupa esemplele, ce se afla la clasicii latini.

6. In limb’a grecesca inse se afla una esceptiune, care dupa usulu estensu alu ei, deveni mai generale, si mai regula, sî adeca: candu subiectulu este neutru p l u r a l e , verbulu se pune in sing., pr. in formul’a cunoscuta filosofica: töv Bnm va piv s q ’.y i<ţ iqptv, x i Ss o’jy. ly ■qpTv.

§. 38. Concordatiunea tempureloru ausiliaria.In câtu pentru g e n u , concordatiunea generica a’

verbului pote avé locu numai in tempurele ausiliaria for­mate deintru unu participiu, care avendu forme generice destinte, dâ ocasiune la concordatiune verbale.

Concordatiunea acestora tempure, dupa usulu de acumu la noi se face in d o u a modure: —

a) deca tempulu ausiliariu representa semnificatiunea p a s i v a , participiulu verbului se concorda cu subiectulu propusetiunei, câ sî aliurea, precumu in numeru, asia sî in g e n u , pr. elu a fostu 1 a u d a t u , eli au fostu l ă u ­d a ţ i ; ea a fostu m a r i t a t a , ele au fostu m ă r i t a t e . Sabine-le au fostu r ă p i t e , pecatele au fostu 1 i e r ­t a t e ; — er’

b) deca tempulu ausiliariu are semnificatiune a c t i v a , concordatiunea participiului verbale nu are locu, ne c e in genu, ne c e in numeru, ci participiulu remane necon-

74

cordatu in form’a singulare neutrale, pr. eu am fostu l a u d a t u , lat. laudaveram; tu l’ai fostu 1 a u d a t u , tu ai fostu b a tu tu pre amiculu teu. Perşii au fostu cu- p r e n s u Greci’a. Temistocle a fostu b a t u t u pre persi;— tote in semnificatiune activa.

Inse nu numai in tempulu formatu cu am f o s t u , ai f o s t u etc., care se pote luâ in amendoue semnificatiu- nile, ci si in alte ausiliaria, participiulu remane necon- cordatu, atâtu dela verbe active, câtu sî neutre: E a s’a d u s u de a casa. E le au v e n i t u in urma. O m e n i i au m o r i tu de fome. F e t e l e s’au c a s a t o r i t u bene, a p e l e Iordanului s’au i n t o r s u in apoi.

Er’ deca propusetiunea e formata numai la a p a r e n ­ţ i a cu forme ausiliarie, nu sî in semnificatiune, sî parti­cipiulu a fostu alaturatu numai in calitatea sa de parti­cipiu , er’ nu facundu parte dein tempulu ausiliariu, — concordatiunea, de sene se intielege, că se face regulatu, pr. e l e erau d u s e de acasa, — seau e 1 e au fostu d u s e de a casa, lat. absentes domo; dela e lu s e d u c e .

Asia s î : filii lui au fostu p e r i t i. Semenaturele au fostu c r e s c u t e fromosu, pomii au fostu î n f l o r i t i , pre atuncia; sî asia in dîceri cu participia dela verbe neutre, cart nece in alte limbe cu ferme pasive, nu ocurru cu / semnificatiune passiva in participiulu trecutului.

De unde alfa este a dîce: ele s’au f o s t u dusu , a lfa : au f o s t u d u s e . A lfa: pomii au f o s t u i n f l o - r i t u , si alfa: au f o s t u î n f l o r i ţ i .

N o t e .1. Suntu unele limbe, cari au forme destinte si pentru genulu

mase. si fern., nu numai in tempurele ausiliaria, ci si in cele originaria, precumu suntu limbele semitice, sî inca atâtu in activu câtu si in pasivu.

Inse limbele clasice nu au destintiunea generica, decâtu numai in tempurele supletoria, cu participiu si verbulu sustan* tivu, variandu după mulţimea formeloru particápiali active si pasive, la greci si medie, si după varietatea tempureloru ver­bului ausiliariu. Una abundantia si luxa, de care limbele mo­derne neo-latine nu avura parte.

2. Pre unele locure, câ si la macedo-romani, participiul» verbului in tempulu ausiliariu se pune in genulu fern. sing, nestramutatu, pr. elu a fostu di sa , in locu de d î s u ; — pre candu participiulu fos tu remane nescaimbatu totu deun’a si in tempurele active si pasive.

3. Afora de formele cu a m s î am f o s t u , in limb’a roma- nesca se mai afla si alte forme totu asemenea concordate, precumu:

a s i fi (venitu, facutu). a s i fi f o s t u (venitu, facutu). se fiu (ven., facutu). se fiu f o s t u (ven., facutu).v o l i u fi (ven., dîsu). v o l i u fi f o s t u (ven., dîsu).

Tote in semnificatiune activa seau neutrale, in cari parti- cipia-le f o s t u sî alu verbului in preteritu, remanu nescaimbate cu terminatiune fipta in u , pentru tote genurele si toti numerii, câ si cu am sî am f o s t u , pr.. ea ar’ fi v e n i t u , ele aru fi v e n i t u ; tu se fi i d î s u , voi se fi ţ i d î s u , pote, că ea va fi d î s u , pote ck e le voru fi dî su.

Asia sî: io, de a s i fi f o s t u venitu a casa; deca ea ar’ fi f o s tu v e n i t u a casa. candu noi amu fi f o s t u f a c u t u unele câ acestea, am u fi fostu l u a t u lumea in capu etc.

5. Celi vechi ai noştri mai aveau si alte forme de tempure ausiliaria, cari astadi nu se mai audu, seau prea raru, seau numai pre unele locure, sî dein cari unele suntu formate cu infinitivu seau gerundiu, altele eraşi cu participiu preteritu, pr. e r am venitu, adeca v e n i s e m, v r e a m fi f acutu . a m v r u t u fi f a c u t u , seau sî intorsu: fi v r e a m f a c u t u ; in locu de a s i u , si a s i u fi; — cu concordatiune regulata seau disparata. Vedi Princip, p. 191, a) seq.

Er’ formele cu am , sî am f o s t u , cu câtu cărţile suntu mai vechie, cu atâtu sî usulu loru e mai raru (acol. p. §4 seq.); inse nu diferesce intru nemica de alu nostru in concordatiune.

6. Form’a e r a m cu participiu preteritu, la celi vechi inca se afla, mai mare parte in concordatiune asemene usului for- meloru am sî am f os t u , adeca cu participiulu n e i n f l e s u . Esemple in principia (p. 181), cu subiectulu in p l u r a l e : nu e r â i n t i e l e s u (invetiacelii) lui, ck imperatî’a lui este sufle- esca; — adeca nu intielesese eli. Câtu e r â d o m n i t u d r a c i i

tpre parentii noştri in lume, — adeca domnise.Mai rare ori inse avendu participiulu concordatu, seau cu

subiectulu, seau cu acusativulu verbului activu. Esemple totu acolo p. 180. b) seq.

Cu subiectulu: candu vediu Li ea , cumu ck e r â s t a t u t a de a nascerea. U n i i dein eli de departe e râ ven i ţ i . Pre urma mersera m u l i e r i l e , ce e r a v e n i t e de in Galilei; adeca veni se . Ce aceşti omeni orbi e r a a u d î t i de (faim’a) lui Js. Chr. Sî după aceea, mai-ânte până nu se e râ cu l ca ţ i , venera barbatii sodomului. Asia tare se e r â s p a m e n t a t i in a-ântea lui. Si Avram certk pre Abimelecu dereptu funtâna, care (sierbii) lui Abimelecu cu poterea e râ l u a ţ i ; — luasera.

Cu acusativulu activului: R e s p u n d e r e a amü l u a t a e r â Simeon; = luase. Ce se (indurk) D. dieu cu anem’a dreptu o m e n i i sei, p re c a r e e r â f ă c u ţ i ; = pre carii făcuse D. dieu.

7. Totu asia varieza si form’a v r e a m fi la celi vechi, acuinu concordanduse, acumu nu , numai câtu usulu acestei forme sî la eli ocurre mai raru, de acea sî esemplele inca se afla mai pucine; pr. in O m i l i a r iu lu de 1580, domin. VI. după Rosalie: E acest’a nu in Sambat’a, ck He v r e a fi in Sambata acest’a v e n d e c a t u , nu v r e k fi t a c u t u de acest’a evangelÍ8tulu. V. Testam, de a. 1581. Gen. Cap. 48 v. 8 : Cumu am u v r u t u fi f u r a ţ i dereptu aceea dela cas’a domnu- teu argentu sau auru, adeca: cumu am u fi f o s t u f u r a t u noi, după usulu moderau.

— 76

77

8. Id limbele neolatine, si anume in cea italiana sî francese,' inca se afla atari tempure ausiliaria formate dein verbulu aver , avo i r , si unu participiu preteritu, care deca e dela verbu activu, si acusativulu a precesu in propusetiune, se con­corda in genu si numeru cu acelu acusativu, pr. Voi le ave te v e d u t e , vous Ies a v e z vus (vues fern.).

Er’ deca acusativulu, urmeza, participiulu remane ne in- flesu, fiptu in o, pr. Ho c o n o s c i u t o i voştri genitori, j ’a i c o n n u voş p a r e n s.

9. Urme de esemple la autorii limbeloru clasice, pentru unu usu analogu cu verbulu ’éyjut sî h a b e o , inse cu concordatiune perfecta, se afla prea pucine, pr. eb V eiq xÍ jxs xoox’ Iptox^uaţ e^e 15 ; E r’ tu pentru ce m ’ai i n t r e b a t u , acest’a? Sophocl, Epeum fumificum, qui legioni h a b e t c o c t u m cibum; pre Epeu fumificatoriulu, care a c o p t u viptu legiunei nostre. Plautu; unde pre bucatoriulu Epeu lu-numesce in batujocura f a c u t o r i u de fumu.

§. 39. Discordanti’a tempureloru ausiliaria.Discordanti’a tempureloru ausiliaria, formate cu am ,

am f o s t u si participiu preteritu, in limb’a romanesca, este mai mare, decatu in cele neolatine. Pentru că la noi, nu numai participiulu f o s t u , dar’ si altulu ce ur­meza, nu se concorda nece una data, nece cu subiectulu propusetiunei, nece cu acusativulu verbului activu, — pre cându la italiani si francesi, concordatiunea participiului in anumite impregiurari e de regula.

Er’ caus’a acestoru discordantie se cerca in usulu limbei germane, in care totu asemenea se urmeza, er’ neolatinii l’au acceptatu dela bunii loru vecini, pre candu le au datu visita.

Limb’a rom. inse, nepotenduse esplicâ cumu si candu ar’ fi intratu acestu usu intru ins’a, a purcesu mai de­parte, chiaru si decâtu soratele ei si vecinii loru.

78

'#■ Pentru câ intru ins’a, formele cu am si am f o s t u , nu suntu restrinse numai le verbele active, câ la acelia, ci suntu estensé la ori-ce verbe, active seau neutre, forâ esceptiune, si prein urmare si la verbe, ce nu potu admite semnificatiune pasiva, necesaria pentru analisea logica, — p re . candu la neolatine si la cea germana ele suntu restrinse la verbele active, cu pucine esceptiuni, er’ pentru neutre, suntu reserbate formele cu su m si f o s t u (it. s o n o s t a t o), totu de un’a concordate cu subiectu, pr. in loeu de ce noi dîcemu: noi am u f o s t u j a c u t u tota septeman’a, ital. dîce: Noi s i a m o s t a t i am m al a t i tutta la settimana; inca si germânulu: Wir sind die ganze Woche e r k r a n k t gewesen.

Dela acea regula germânulu face esceptiune numai cu pucine verbe neutre, ce pote câ i-se păru active, pu- nendu ic h h a b e , in locu de ic h b in , pr. i c h h a b e g e s c h l a f e n (io am dormitu) etc., ceea ce este una absurditate logica.

Dar’ in absurditate totu nu merge pană se dîca: ic h h a b e g e w e s e n , cá noi io am fostu, si cá fertatii noştri: j ’a i é t é , nous a v o n s é t é â Paris etc ., cari suntu barbarismi leiţi, impreunandu idee, ce nu cuvenu de locu intre sene, seau esprimendule cu cuvente, ce nu au intielesulu cuvenitu. Elu dîce numai: ic h b in g e w e s e n .

N o t e.1. In limb’a anglica, deintru una coincidentia curiosa, am

insemneza sum, pr. I am w r i t i n g , io- sum scriendu, in locu de io scriu; forâ alta asemenare mai in colo.

2 . Limbele clasice, pre lenga abundanti’a totoru elementeloru, dein cari se poteau forrná, si s’au formatu multe tempure ausi- liaria, nu dein necesitate, ci pentru variatiuneă espresiuniloru,

79

— fiendu productele unoru popora cu cugetare regulata si spre- siune fidele, in combinatiunile loru nu poteau ajunge la barba- rismi, cari in analisea loru se se dé pre facia ceea ce süntu. Atari combinatiuni suntu reserbate popora-loru barbare, si celoru ce imiteza limb’a loru, fork a o cunosce bene.

3. Deci deca si in limb’a nostra originea acestoru forme e dela germani, mediatu seau nemediatu, ’atunci liusioru se pote

ă, ck de ce vechii noştri cărturari asia de pucinu lé aui, ci usitara mai numai formele originarie sinonime, cari

le aveau inca in abundantia, si nu le pierduseră inca.

in usulu de tote dîlele, — sî după ce s’au latîtu asia de multu, romanii nu le au sciutu aplecă, de unde apoi a decursu si im- multîrea combinatiuniloru cari de cari mai absurde, in catu nu potu suferi analise logica.

4. întrebarea inse este: ck ore in adeveru au luatu romanii aceste forme dela străini ? Si deca asia, cumu sî candu s’a intemplatu ?

Nemenea nu pote sei, candu se fia avutu romanulu con­tacta atâtu de intimu cu popora germane, in catu seinfluentieze atâtu de afundu asupr’ă formeloru limbei romanesci.

Cu G o t h i i , au cu S a ş i i ? Se vedemu. a) Cumu ck G o t h i i au vietiuitu intre romani in Mesi’a, este

afora de indoiela, si romanii poteau se se impromute dela eli in unele vorbe, frasi, si forme, cumu s’au impromutatu si Gothii dein limb’a romána, deca nu dein cea romanesca.

Inse in câtu pentru formele ausiliarie in cojugatiune, ro­manii dela Gothi nu le au impromutatu, nece le au potutu im- promută, dein simpla causa, ck dela ce-ne nu are, nu te poţi impromută, nece poţi luă, — si Gothii nu le aveau.

Limb’a gothica, cumu s’a vorbitu si scrisu in Mesi’a in seci. IV., e prea bene cunoscuta. Mare parte dein N. Testa- mentu, si multe fragmente dein V. Test. sî dein alte cârti, scrise seau compuse pre atunci chiaru in Mesi’a, au remasu pank astadi, — sî s’au pubKcatu de atâte si atâte ori.

Caus’a ar’ fi fostu, ck formele ausiliarie nu erau inca latîte

80

Inse in acea limba, urma de tempure ausiliaria, cumu sun tu iu limb’a germana de acumu, nu se afla.

b) Er’ in câtu pentru S a ş i i dein Transilvani’a, romanii, si celi deintre saşi, nu numai ck nu au avutu nece una data unu contacta asia de intimucu eli,iiicâltrfim S’a loru se fia pdtütu avé influentia asupr’a limbei romanesci.

Dar’ inca Saşii söntu unu puntu atâtu de micu in cerculu romanimei, in câtu neavendu influentia nece asupr’a celoru mai dein apropiarea loru, cu atâtu mai pucinu poteau se aiba asupr’a limbei unei naţiuni întregi, estense dela unu cornu alu Daciei pana in celu alaltu, si preste marginile Daciei pank in munţii Hemului si Pindului, Thesali’a, Epiru si pank in Greci'a.

Inca si dialectele acestui poporu micu suntu atâtu de multe, in câtu eli de eli, adunaţi dein diverse parti, nu se potu intielege unii pre alţii in limb’a loru, ci suntu nevolîti a vorbi romanesce, nu bene adeveratu, dar’ nu sasesce.

De acea si romani suntu prea pucini, cari se scia vorbi sasesce, pre candu sasii toti sciu romanesce, de sî nece unulu bene.

Cumu dar’ aceli pucini, ce sciu sasesce, poteau se corumpa intrega limb’a romanesca.*)

§. 40. Păreri asuprai.Spre resolverea acélom dificultăţi, s’au escogitatu

mai multe ipotesi si opiniuni. Asia —a) mai antaniu s’a dîsu: Câ verbulu am (ho, ai,

habe), in formaţiunea acelora tempure sia pierdutu cu to- tulu semnificaţi unea primitiva, sî s’a redusu la una simpla formula gramaticale, asia in câtu formul’a am f o s t u

*) Cele de panii aci, sî ce urmeza, tienenduse, atâtu de discordanti’» tempureloru ausiliaria si esplicatiunea ei, câtu sî de i s t o r i ’a l i mbe i , per­tractarea mai pre largu a’ acestei materie, se spera, câ va fi scusata.

81

(j’ai été etc.) nu insemneza mai multu am , f o s t u , ci numai câtu f u i (j’étais, je fus), er’ participiulu necon- cordatu: fo stu seau altu, se considera á fí pusu in forma adverbiale neinflesa.

Inse acest’a se pote dîce numai de verbele n e u t r e , cari nu au pasivu, si asia participia-le loru nu potu avé semnificatiune pasiva, pr. am d o r m i tu (ho dormito, j ’ai dormi, ich habe geschlafen).

Er’ cu verbele act ive , acesta esplicatiune nu pote avé locu, pentru câ participia-le loru tote au semnificatiune pasiva, prein urmare nece tempulu ausiliare alta semni­ficatiune nu ar’ poté se aiba decatu p a s i v a , er’ nu ac­tiva, pr. am s c r i s u una scrisoria (j’ai é c r i t une lettre).

Si inca cu atâtu mai vertosu, câ deca acusativulu precede, pretensulu participiu adverbiale se concorda cu acusativulu precedente, pr. io am una scrisoria s c r i s a ( j a i une lettre é c r i t e ) ; care inse cu totulu altu ceva insemneza, er’ nu: am s c r i s u una scrisoria.

b) Mai in colo s’a dîsu de alta parte: câ verbulu am, si-retiene semnificatiunea primitiva de a v e r e , precumu sî participiulu si-retiene semnificatiunea pasiva, — numai câtu, câ, deca acusativulu urmeza nu precede, propuse- tiuneâ se- pote consideră de absoluta, er’ acusativulu nu­mai de unu espunente alu propusetiunei, de unde: io am s c r i s u , u n a s c r i s o r i a ; in partea de antapiu: io am s c r i s u , ár’ fi una propusetiune absoluta, insem- nandu: io am la mân’a mea ceva s c r i s u ; er’ in partea dein urma: u n a s c r i s o r i a , numai unu espunente; adeca u n a s c r i s o r i a .

Inse ast’a deca ar’ fi asia, atunci,6

82

1. -propusetiunile: am s c r i s u una carte, sí am s c r i s a una carte, seau am una carte s c r i s a , aru fi identice; ceea ce inse nu suntu;

2. propusetiunile cu verbe neutre, formate asia, nu aru avé nece unu intielesu logicu, pr. io am d o r m i t u ( j ’ai dormi etc.), pentru că d o r m i t u nu are semnifica« tiune pasiva, câ s c r i s u ; sî deca ast’a totu ar’ avé in* tielesu, atunci —

3. tote verbele neutre se poteau forrná cu am , câ la noi (bo, j ’a i) , si italianulu, francesulu, germanulu, inca aru fi potutu dîce, câ noi: tu a i v e n i t u , (tu h a i ve- nuto, tu a s venu, du h a s t gekommen); ceea ce eli in limbele loru nu potu face, ci punu su m in locu de am, pr. tu s e i venuto, tu e s venu, du b i s t gekommen.

Si asia regul’a nostra e mai cosecente, fiendu forä esceptiune; er’ esceptiunea loru e mai logica.

N o t e .1. Dein aceste se vede, ck limbele neolatine, celu pucinu

italian’a si frances’a , urmeza cu pucina esceptiune limbei germane, in câtu pentru am sí sum, er’ nu si in câta pentru concordatiunea participiului in formele active.

2. Limbele neolatine citate, concorda seau nu concorda, după pusetiunea acusativului.

Inse limb’a germana nu concorda nece una data, ori pre­cede acusativulu ori nu, pr. ich babe g e s c h r i e b e n einen Brief, seau: ich habe einen Brief g e s c h r i e b e n .

Ce e mai multu, germanulu nu-si pune participiulu nece intru unu g e n u , nece masc., nece fern., nece neutru, ceea ce fertatii noştri nu au potutu se imiteze, ne avendu atâte forme generice, câte germanii. De acea si propusetiunile cu parti­cipiul« in a-ante seau după acusativu, au acel’asi intielesu sî suntu identice.

88

3. Paralelismulu, ce l’am trasa aici si mai in subu iatre limbele neolatine, italian’a si franc,, si a’ nostra, nu 1’ amu estenau sî la cele alalte dialecte: spanica, portugalica, provinciale etc., na numai pentru ck suntu mai pucinu cunoscute la noi, câ cele doue, dar’ si pentru că suntu in mai notabile depărtare decâtu acestea, sî de acea nece ck au fostu in contactu cu limb’a nostra.

De almentrea, a trage unu paralelismu continuu in tote partile gramatecei intre limb’a romanesca, si intre tote câte dialecte si limbe neolatine, nu numai ck ar’ ingreuiâ preste mesura pertractarea, ci ar’ cuprende si prea multu locu intru una materia sî de almentrea destulu de copiosa.

§. 41. Paralelismu.Dein comparatiunea trasa intre usulu limbeloru neo­

latine si alu limbei germane, cari mai in tote se unescu in formaţiunea tempureloru ausiliaria, si intre usülií limbei nostre in acestu respectu, resulta diferenti’a urmatoria.

a) Câ in limb’a rom. spre formarea tempureloru ausi­liaria active si neutre, totu de a un’a luâmu formul’a am, sî nece una data s u m , pr. am v e d i u t u , a m d o i - m i t u , am v e n i t u ; — pre candu limbele amentite pentru active lieau am , er’ pentru neutre, acumu äffi, acumu s u m ;

er’ formul’a su m la noi, este numai pentru semnifi- catiunea pasiva, pr. su m vediutu;- er’ nu sî su m dor- mitu, seau su m venitu.

b) Câ in limb’a rom., verbulu participiale nece una data nu se concorda in tempurele active si neutre, — nece cu aeusativulu activeloru, fia pusu in a-ante, fia in apoi, pr. am s c r i s u una scrisoria, seau una scrisoria am s c r i s u ; pre candu limbele neolatine lu-concordeza

6 *

84

seau nu, după pusetiunea acusativului, precumu s’a ve- diutu, — in ce limb’a germana nu urmeza;

nece cu subiectulu propusetiunei in neutre, pr. am u v e n i t u noi, au v e n i tu ele, — pre candu neolatine-le-lu concorda, candu le formeza cu s u m , erasi in diferenţia de usulu limbei germane.

N o t e .Í. Celi vechi ai noştri, precumu s’a oserbatu si documentatu

mai in susu (§ 38 n. 5), usitau sî verbulu sum in imperf. lui: e r am, atâtu pentru active câtu si pentru neutre, cu participiu concordatu, seau neconcordatu. Inse usulu cu verbe active, nu scimu, deca se mai afla pra undeva; celu pucinu la scrie- torii mai tardîi sî moderni nu se mai afla, sî se pare a fi in- cetatu cu totulu.

Dar’ sî in formele neutrali, mai nece una data participiulu nu se aude neinflesu, ci concordatu cu subiectulu, pr. eramu v e n i ţ i , erau v e n i t e etc.

In loculu formulei vechi active, astadi se usiteza formul’a cu a m u fostu, pr. eramu v en i t u , eramu dî su , — astadi: v e- n i s e m u , sî d î s e s e m u , — seau am u fostu venitu, am u fostu dîsu.

2. Este ore verbulu participiale: f os tu , d î su etc., care se pune neconcordatu in tempurele ausiliaria active si neutre, in adeveru p a r t i c i p i u , au altu ce? —

întrebare, la care, câ se se pota respunde câtu mai pre- cisu, e necesariu, a se infacisiâ aci unu registru de tote formele ausiliaria, câ se se vedia, in câte modure se alatura verbulu propusetiunei la formul'a seau formele ausiliarie.

§. 42. Registru.Formele ausiliarie in limb’a romana nu süntu numai

am , am fostu, sî e r a m , de cari s’a tractatu pană aci mai in specie, ci ele suntu si au fostu mai multe.

85

Éle suntu compuse dein v e r b u seau formula ausi- liaria, si dein unu altu verbu, pusu seau in i n f i n i t ivu, seau in g e r u n d i u , seau in asia numitulu p a r t i c i p i u p r e t e r i t u .

Acestea suntu urmatoriele:a) am , cu pârtie, preţ., pr. am f o s t u = fui.

am f o s t u , cu altu part., pr. am f. dîsu = dîsesem.b) a s i u , cu infinitivu, pr. a s i u f i , seau f i r e - a s i u ,

lat. essem.a s i u f i , cu pârtie, preţ., pr. a s i u f i d î s u , seau

d î s ’a s i u f i = lat. dixissem. a s i u f i f o s t u , cu asemene pârtie., pr. a s i u f i

f o s t u dîsu, lat. jam dixissem. a s i u f i , cu infinitivu, pr. a s i u f i d î c u n d u , lat.

dicens essem.a s i u f i f o s t u , cu infin. asemenea, pr. a s i u f i

f o s t u dîcundu, lat. jam dixerim.c) v o l i u , cu infinitivu, pr. v o l i u dîce, lat. dicam.

v o i iu f i , cu gerundiu, pr. v o l i u f i dîcundu, lat.dicturus sum.

v o l i u f i f o s t u , cu gerundiu, pr. v o l i u fi f o s t u dîcundu, lat. dicturus fuerim.

v o l i u f i , cu partio. preţ., pr. v o l i u f i dîsu, lat. . dicturus fuero.

v o l i u f i f o s t u , cu asemenea, pr. voliu fi f. dîsu, lat. jam dicturus fuerim.

d) v r e a m , cu infinitivu, pr. v r e a m dîce = erăse dîcu.

v r e a m f i , cu pârtie, preţ., pr. v r e a m f i dîsu = asiu fi dîsu.

e) am v r u t u , cu infinitivu, pr. am v r u t u dîce =asiu fi dîsu.

86

am v r u t u f i , cu gerundiu, pr. am *vrutu f i dîcundu.

am v r u t u f i , cu pârtie, preţ., pr. am v r u t u f i dîsu. é

f) e r a m , cu gerundiu, pr. e r a m dîcundu = dîceam. e r a m , cu pârtie, preţ., pr. e r a m dîsu = dîsesem.

g) s e f i u , cu pârtie, preţ., pr. s e f iu fostu a c a s a =deca asiu fi fostu a casa

s e f i u - f o s t u , cu asemenea pârtie., pr. s e f iu f o s t u dîsu = deca asiu fi fostu dîsu.

N o t e .1. Dein acestea anele suntu mai raru usitate, altele cumu

amu premisa, astadi de totu seau mai de totu afora dein usu.

2. Unele se usiteza mai multu in forme nepersonali, pr. e r á se dîcu, — v r e a se veniu (d. f.).

3. Formal’a g) se f iu , in sing, in tote personele in vorbire se pronuncia mai numai c â : s e f i , dar’ atunci cu pronumele personale espresu, pr. se fi venitu io , se fi venitu tu , se f i venitu elu.

4. Formele mai lunge, alesu cu f os t u si fi f o s t u împreuna cu altu participiu, fiendu mai grele si de acea neplăcute, inca se usiteza mai raru.

5. Dein aceeaşi causa, se păru a fi fostu date ulitarei, sî cele de sub e) cu v r e a m si am vrutu . Esemple la celi vechi. — Cu v r e a m :

Psalt. Coreşi, ps. CXXIII, 1 — 3. Se nu v r e a f i , dom- nulu intre noi. — Candu s c u l â - s e - v r e a spre noi, amú vii i n g h i t î - n e - v r e a . Omil. d. 1580. VI după rosal. Câ, de v r e a fi in sambata acest’a v i n d e c a t u , nu v r ea fi t a c u t u de acest’a evangelistulu, nece iudeii forâ voróva f i v rea . Pentat. de 1581: bi tote ore ce v r e a fi prein elu v r e a fi Gen. XXIX, 22.

87

Cu am v ru tu. Ţetravang. de 1561. Math. 96: Sí grăiţi, se am u v r u t u fi noştri, o ’amuv r u t a fi f i e n d u loru soci in sângele pro-iloru. Luc. 50: Vai de tene Bethsaida, ch de au v r u t u fi taria in Tiru sî in Sidonu, ce au fostu intru voi, de demultu amu in saci sî cenuşia s i e d é - v r e a . Pşalt. de 1651, ps. CXXIII, 1 — 5. Ck se n ’au v r u t u f i Domnulu cu noi,— candu se sculâ omenii spre noi, atunci vii ne v r e a i n g h î t î pre noi. Atunci apele ne au v r u t u a c o p e r i pre noi, reu au v r u t u t r e c e preste sufletulu mieu; etc. Vedi Princip. 191 seq.

6. Afora de combinatiunile infirate, se mai audu si altele in gur’a poporului, alesu intru injurature si blasteme, pr. fi-te- a r ’fi b a t u t u mân’a mea; — seau sî: f i - t e - a r ’ f i f o s t u b a t u t u celu reu. Fi - t e a r ’ fi f o s t u m a n c a t u i m p u t î t u corbii etc., in cari poporulu este forte inventiosu, sî candu vene in afectu, nu-si prégeta asi intende formele ausiliarie câtu de pre lungu.

§. 43. Invemi.Pană a d s’au infiratu partile fia cărei forme in or­

dinea naturale; inse in usulu publicu inversiunea loru e pre atâtu de generale, câtu sî ordinea naturale.

Cu tote, câ sî inversiunea loru nu este liertata forâ restrictiune; aici inse, pentru scopulu pertractaréi in acestu locu, vomu mai adauge numai inversiunile loru cu partile dein apoi in a-ante, er’ cele alalte reserbandule pentru loculu cuvenitu.

Formele ausiliarie dar’ invertîte, cu in f i n i ţ i v u l u, g e r u n d i u l u , sî p a r t i c i p i u l u preteritu in a-ante, suntu mai alesu urmatorie-le;

a) Cu i n f i n i t i v u :f i r e - a s i u , d î c e r e - a s i u .f i-v o liu , d î ce -vo l i u .f i-v re a m , d î c e - vream.

— 88 —

b) Cu g e r u n d i u :v e n i n d u asiu fí, d i c u n d « asiu fi. v e n i n d u voliu fí, d î c u n d u voliu fi. ven. am vrutu fi, d i e . am vrutu fi. v e n i n d u eram, d î c u n d u eram.

c) Cu p a r t i c i p i u preteritu.f o s t ’am, d î s ’am.v e n i t u asiu fi, d î s u asiu fi.v e n i t u eram, d î s u eram.

Note . .1. Omise suntu, cele cu fi- in a-ante, fiendu că in atari

inversiuni numai de câtu după form’a verbale erasi se repe- tiesce, pr. f i r e - a ru fi peritu. F i r e - a r u - f i fostu dormitu. F i - l ’aru fi fostu mancatu corbii etc.

2. Omise suntu, si cele cu pronume personali scurtate in dat. seâu acusativu, cari lieau totu de un’a locu in a-antea formulei ausiliarie, in ordinea naturale ori inversa, pr. t i -am dîsu, dîsu-ti am. Ne-amu duce, duce-ne amu. Te a s i u crede, crede-te a s i u etc.

3. Gerundiulu sî participiulu, candu după ele urmeza pro­numele amentite, se pronuncia totu de aun’a cu u finale intregu, fiendU că se considera amendoua facundu unu cuventu, pr. d î s u - t i am, er’ nu d î s u ti-am; d î c undu-ve , v e d i e n d u - t e ; er’ nu d î c u n d u ve, v e d i e n d u te etc.

§. 44. Conclusiuni.Dein registrulu acestoru forme ausiliarie, se con-

stâta, —a) că semnificatiunea aceloru i n f i n i ţ i vi, g e r u n d i a ,

si p a r t i c i p i a , nu pote se fia de câtu seau a c t i v a seau n e u t r a , după natur’a verbului ocurrente in propu- setiune: activu seau neutru, —

89

b) câ tote aceste trei forme suntu n e f l e s i b i l i , si nu au decâtu una singura terminatiune fipta, si nevaria­bile in genu seau numera.

In câtu pentru i n f i n i t i v u , nu pote fi nece una dubietate, nece in respectulu s e m n i f i c a t i u n e i , nece alu n e f l e s i b i t a t e i .

Totu asemenea se pote dîce sî de g e r u n d i u , care de si dupre forma in limb’a latina sémena cu participiulu futuru p a s i v u , in limb’a rom. inse nu are nece una data semnificatiune pasiva, cl totu de a un’a, câ sî infini- tivulu, după natur’a verbului respectivu, are numai sem­nificatiune activa seau neutra.

Ceea ce si prein acea se demustra, câ gerundia-le verbeloru active inca au si potu se aiba a c u s a t i v u l u loru, câ si tempurele modure-loru finite, pr. io l’am ve- diutu s c r i e n d u u n a epistola, noi l’amu aflata man- c a n d u c a r n e venerea, ele s’au dusu smulgundusi p e - r u l u dein capu.

Er’ in câtu pentru n e i l e s i b i l i t a t e a gerundiului in limb’a roman, erasi nu pote fi indoiela.

N o te .

1. Gerundia-le in limb’a latina au mai multe forme: de ge- netivu, dativu seau ablativu, si acusativu, in forma neutrale, pr. d i c e n d i , d i c e n d o , d i c e n d u m.

2. Ele au mare afinitate, cu form’a participia-loru futurului pasivu, in d u s - a - u m , cari suntu f l e s i b i l i . De acea inse si la latini gerundia-le suntu numai a c t i v e in verbele active, si se punu in regimine câ si la noi cu acusativu, pr. causa dis- c e n d i linguam latinam; o b s e r v a n d o legem; ad pun i e n - dum maleficos.

90

Dein cuntra, deca gerundia-le se strămuta in forme par- ticipiali pa s i ve , acusativulu activului se pune in casulu gerun- diului, inse cu concordatiune perfecta, pr. causa d i s c e n d a e linguae latinae; lege o b s e r v a n d a ; ad p u n i e n d o s maleficos.

§. 45. Supinu, nu participiu.Er’ in câtu pentru a lu t r e i l e a , totu asemenea este

constatatu, cá remane n e f l e s i b i l e , forâ genu si nu­mera: am f o s t u , amu d î s u ; ai v e n i t u , ati v e n i t u ; ea a f o s t u , ele au v e n i t u , ele au d î su .

Sî după analogi’a celoru alalte d o u e forme prece­denţi: infinitivu si gerundiu, — urmeza, câ sî altreilea se aiba semnificatiune a c t i v a , er’ nu pasiva, in verbele active.

Er’ una forma, care nu are nece flesibilitatea nice semnificatiunea pasivului, de sî sémena cu participiulii preteritu, precumu sémena gerundiulu cu participiulu fu- turu pasivu, nu pote se fia p a r t i c i p i u , — ci după analogi’a limbei latine s u p i n u .

Sî dein asta proprietate, a’ s u p i n u l u i provene, că in formele ausiliarie nu concorda, cumu nu concorda nece infinitivulu, nece gerundiulu, forâ se remania in limba discordantia seau solecismu.

Deci analogi’a este completa: i n f i n i t i v u , g e r u n ­d i u , s u p i n u ; tote t r e l e cu forme numinali, inse totu de a un’a nedecliuabili, — er’ cu semnificatiune asemenea: a c t i v a in verbele active, n e u t r a in cele neutre,

pr. d î c e r e - a s i u , voliu v e n i : i n f i n i t i v u .d î c u n d u asiu fi, voliu fi v e n i n d u : g e r u n d i u . d i s u - t i am, voliu fi v e n i t u : s u p i n u .

9 i

N o te .1. Participia-le preterite ale activeloru, preste totu luandu,

suatu de semnificatiune pas i va . De aci alt’a este a dice: am fostu- b a t u t u : active; sí alt’a : am fostu b a t u t u : pasive, pentru cä in propus. 1 . vorb’a b a t u t u nu pote insemná, ceea ce însemna in propus. 2. erasi ba t u t u . Sî asia nece natur'a nu le pote fi aceeaşi, nece form’a, nece semnificatiunea, nece n u m i r e a .

2. Cu tote astea, ocurru esemple in limb’a roman., in cari participiulu preteritu, tiene loculu participiului preteritu ac t i vu , pr. fetiori! mâne desu de demanetia se veniţi toti i n t r a r m a t i , ma n ca t i si beüt i .

In care propusetiune vorbele: m a n c a t i si b e ü t i , suntu adeverate participia de la activele m a n c u sí beu , câ in pro- verbiu: m â n c a c e p a , sí be a p a , sî neci draculu nu-ti va f i ; — precumu le arata si flesiunea: numerulu plur. mase., si precedentele i n t r a r m a t i .

Inse nu cu semnificatiune pasiva, ci a c t i v a , — pentru care impregiurare nece latinii nu au forma speciale, sî numai par­ticipia-le depunentiloru potu avé doue semnificatiuni: activa si pasiva, pr. i m i t a t u s dela i mi t or.

Singura limb’a grecesca, precumu se scie, are forme destinte pentru participia preterite active si pasive.

3. De aci se intempla, câ un’a si aceeaşi propusetiune are diferite intielesure, după cumu se liâ in semnificatiune, seau activa seau pasiva, pr. e si esemplulu de mai susu: am f o s t u b a t u tu .

4. In unele propusetiuni cojuntive, alesu la celi vechi, unde se insemneza sî alu latiniloru s i, mai desu decâtu in usulu moderau, un’a si aceeaşi propusetiune pote se aiba si dein asta parae varietate intru intielesu. De esemplu:

se fii mancatu; — cu se form’a conjuntivale, sî active.s e fii mancatu; — cu s e condiţionale.se fii mancatu; — pasive.

Cari tote suntu bene dîse, de si intielesulu le e diversu; er’ amfibologi’a e dein partea limbei.

5. Supinuln acestu respunde s u p i n u l u i latinu in um , carele asemenea are si afinitate cu participiulu preteritu alu aetiveloru, că alu nostru, pr. s a l u t a t u m dela s a l u t o, pârtie, preţ. s a l u t a t u s - a - u m , — si numai semnificatiune activa, câ la noi, si de acea in regime cu acusativu, pr. vade s a l u ­t a t u m Pe r i l l a m* ) , care totu atât’a va se dîca, câtu: s a l u ­t a r e Perillam, seau s a l u t a t u r u s Perillam, seau ad s a l u ­t â n d um Perillam; totu forme active; numai deca vrei se stramuti in forma si semnificatiune pasiva, aibi se dîci: ad s a l u t a n d a m Perillam, scaimbandu gerundiulu in pârtie, pa- sivu si acusativulu P e r i l l a m legandulu de prepus, a d , er’ nu de verbulu s a l u t o.

Si in urma, form’a acestui supinu, erasi e câ si la noi nevariabile in um ; — pentru că cea alaita forma in u : s a 1 u- t a t u , e pasiva, si se resolve cu forme pasive, pr. diffîcilis l e c t u liber, adeca: difficilis legi.

6. Remane in urma, a cercetă, că prein care parte a for- meloru ausiliarie se determina semnificatiunea tem p u r a le dein fia-care forma, ceea ce, de sî nu se tiene strensu de con- cordatiunea verbale, dar’ spre completarea pertractarei, despre tempurele ausiliaria, nu pote se lipsesca aici.

§. 46. Semnificatiunea temporale.Determinatiunea semnificatiunei t e m p o r a l i , a’ fia-si

careia dein formele ausiliarie, e fundata, nu intru atât’a pre una raţiune originari a, care inca nu a potutu se lip­sesca, câtu si mai vertosu pre una conventiune de toti adoptata, care si ea forâ indoiela s i-a avutu raţiunea ul-

— 92 -

*) Vade s a l u t a t u m subito perarata Perillam.Litera sermonis fida ministra mei.,

Ovid. Trist. 1, III. ep. VII.

93

tima decidietoria, de si nu e' totu de un’a batutoria la ochi.

Dopa acesta conventiune, semnificatiunea t e m p o ­r a l e a formelorn ausiliarie principali, in limb’a romana este cea urmatoria: —

a) am , pentru trecutu, preteritu;b) a s iu , pentru optativu;e) v o l i u , pentru venitoriu, futuru;d) v r e a m , pentru conditiunatu;e) e r a m , pentru trecutu;f) s e f iu , pentru conditiunale.

N o te .1. Specificatiunea mai detaliata, pentru fia care dein aceste

s ie sa forme generali, cu subdivisiunile loru, s’a premisu la §. 42 intru unu registru.

2. Raţiunile determinatorie inse, ale infirá si pertractâ in specie la fia care formule specifice, ne aru duce prea departe, foră de una necesitate, de acea ne vomu restringe numai la cele principali de sub a)—f).

§. 47. Am, sî Asiu.In câtu pentru formulele, compuse —

a) cu am si s u p i n u , determinatiunea p r e t e r i t u - l u i indicativu depende, nu dela supinu, care câ si infini- tivulu si gerundiulu nu are semnificatiune temporale in limb’a romanesca, ci dela formul’a principale am , carea ori e derivata dela verbulu a v e r e , ori e numai una ter- minatiune verbale câ sî in imperfectulu indicativu, la totu casulu e numai una formula conventiunale pentru p r e ­t e r i t u , si tempulu ausiliariu asia formatu, respunde de- plenu formei originarie a’ preteritului, pr. am fostu: fui , am venitu: v e n i i , am facutu: f e c i .

94

In câtu mai in color pentru cele —b) cu a s i u si i n f i n i t i v u , semnificatiunea i m p e r ­

f e c t u l u i optativu si conditiunale, asemenea nu depende dela infinitivu, ci dela formul’a a s i u , carea erasi ori se deriva dela verbulu a v e r e , ori e numai una termina- tiune verbale, analoga formei latine dein acel’asi tempu cu m si infinitivu.

N o t e .1. Raţiunea pentru am , e cu atâtu mai anevolia a se află,

cu câtu originea acestei forme este cu indoiela, deca se deriva dela verbulu a v e r e , ori e numai terminatiune verbale sepa­rata. In câtu:

a) pentru derivatiunea d e l a v e r b u , se producu nu numai esémplele citate dein clasicii greci si latini (§. 38 not. 9) cu s'x<i> si h a b e o , ci sî formele analoge in limbele neolatine si in cea germana, precumu si cojugatiunea verbului in presentele indi- cativu mai totu cu asemeni forme.

Dificultatea inse este, de una parte, câ la greci verbulu l'xo) in esemplele citate, si in tote câte se mai afla, este numai unu pleonasmu seau figura, forâ nece una raţiune de ore ce momentu, — er’ la latini esemplulu citatu e u n i c u , sî inca la unu autoriu comicu, carele, câ toti comicii, afla câte una for­mula stilistica ingeniosa, dar’ ne u s i ta ta , si o arunca publi­cului , c á se r i d i a . Dela atari esemple a trage conclusiuni categorice, inca se pare camu comicu.

Er’ de alfa, câ pentru alte limbe neolatine se pote esplicâ, cumu au ajunsu la formarea ausiliaria-loru loru după limb’a germana, — dar’ nu se pote esplicâ, cumu ar fi ajunsu la asemene imitatiune si limb’a romanesca. Vedi mai susu (§. 39, not. 4).

Sî in urma, câ de sî astadi cojugatiunea verbului: am , a i , a re ; pl. avemu, aveţi, au , e m a i in tote personele a c e e a ş i cu a’ formulei ausiliarie: am , a i , a; pl. amu, a ti, au , — dar’ totu asia se pote dîce s î : câ cojugatiunea

95

verbului e m ai in tote personele d i v e r s a de a’ formulei am eto. Sî asia dein identitatea u n o r u persone, nu se pote con­clude la i n t r e g a identitatea ambeloru verbe seau cuvente; pentru câ una d i u m e t a t e dein persone nusu identice.

Este inca de oserbatu, că, verbulu a v e r e , in tempulu preş. indicativu, avea in vechime mai multe persone diverse, de câtu astadi; er’ flesiunea formulei ausiliarie am , in tote personele e totu aceea la celi vechi, câ si la noi ceşti mai noi.

Celi vechi dîceau si scrieau in pers. 1 si 2 a i b u , a i b i , unde astadi dîcemu am , a i , câ in formul’a ausiliaria, pr. Omil. dela Govora de 1642 fol. 119 v. sciu câ veri dîce intieleptiesce, pre D. dieu vonTTüTaib u . Orolog. de A. Jul. de 1680 fol. 179 v. Se te a i b u pre tene vietiuendu sî petrecundu intru mene.

Si alte mai multe esemple, in Princip, pag. 139 not. c) seq. pentru pers 1., dela a. 1561 până la 1680, dein tote provinciele romanesci.

Er’ in câtu pentru pers. 2. sing, form’a a i b i se afla si panâ adi in tote abecedaria-le si catechismele ciriliane in Deca- logu: Se nu a i b i D. diei străini in a-antea mea. — Er’ pers. 3. a i b a si a i v a in cojuntivu si astadi esiste.

Esemplele suntu dereptu in modulu cojuntivu, inse este sciutu, câ personele 1. si 2. sing, si pi. dein presentele cojun­tivu intru nemica nu diferescu de ale presentelui indicativu.

Asia câtu se pote dîce sî, câ insusi verbulu s’a conformatu in cojugatiunea sa după formele ausiliarie, paresenduse formele originarie a i b u , a i b i , a i b e , si luandu in loculu loru am, a i , a r e , in indicativu pentru apropiare, er’ nu si in cojuntivu de totu, pentru mai'depărtarea dela tempurele indicativului, re- manendu a 3. pers. nescaimbata: a i b a seau a i va .

Er’ in câtu —b) pentru parerea, câ formul’a ausiliaria am , ai, a , nu este

alta de câtu terminatiunea am , a i, a etc. dein imperfectulu indicativu, s’a dîsu, câ intre form’a imperfectului indicativu, si intre form’a ausiliaria a perfectului totu dein indicativu cu am , nu este alta diferenţia, de câtu câ in limb’a rom. imper-

— 96

fectulu se formeza dein infinitivulu scurta alu verbului sí for- mul’a am , a i etc., er’ perfectata aúsiliariu se formeza dein supinulu verbului si erasi dein aceeaşi formula am , a i etc., — prein urmare, — câ formul’a am , a i etc. este una singura terminatiune, d e s t i n a t a pentru semnificatiunea t r e c u t u l u i .

Alta diferenţia intre imperf. si perfecta mai este, că in imper f . formul’a am , a i etc. se pune totu de a una d u p ă infinitivu, si e n e s e p a r a b i l e , atâtu după usulu de acumu alu limbei rom., câta si după celu vechiu, ba sî după usulu limbei latine, numai câta Ia latini imperfectalu se compune, nu cu infinitivu, ci cu presentele indicatîvu, pr. romanesce: l a u d â - a m (contrasu in laud’am ), v e d e - a m , f a c e - a m , au d i - am, lat. lauda-bam, vide-bam, faci-ebam, audi-ebam etc. si asia mai neregulata decâtu la noi.

Er’ că in p e r f e c t u l u ausiliariu, formul’a am , a i etc. se pote pune in a-antea seau in apoia supinului, sî prein urmare e s e p a r a b i l e , pr. l a u d a t u - a m (contrasu l a u d a t ’am), v e d i u t ’am etc. seau am laudatu, vediutu, făcuta, audîtu.

La care mai este de oserbatu : câ celi vechi mai adesu usitau form’a cu ausiliariulu in apoi, si mai raru cu in a-ante. Se pote inca, câ pre la inceputu nece nu s’a usitatu almentrea, decâtu cá in impérf., după care sî perfectulu ausiliariu pote că s’a formata. Vedi Ps. XXXVIII ed. Coresi 1575 (Princip, p. 401 seq.), unde intre 4 esemple de acesta tempu, nece unulu nu este cu form’a ausiliaria am , ai etc. in a-ante, ci tote cu ea in apoi: p u s ’ai dîlele mele, imputare forâ-mentelui da tu- m’a i, a r a t a t ’a i omulu, sî t o p i t ’ai.

2. Raţiunea pentru as iu cu i n f i n i t i v u , se pare inca si mai a nevolia de aflata, cu câta si aici diferescu părerile despre originea acestei formule, de una parte aflrmanduse, cumu câ a s i u e form’a verbale dela a v e r e in optativu seau condi- tiunale, — er’ de alt’a, câ si a s i u , câ si am, nu e de câta una formula terminativa, după analogi’a limbei latine in r e m , r e s etc. — In catu —

97

a) pentru derivatiunea de la verbulu a v e r e , erasi se pro­voca, atâtu la analogi’a celoru alalte limbe neo-latine, cu limb’a germana in frunte, cá maiestr’a Ioru, — câtu si la pers. 1. sing, a s i u, care nu este alta, după opiniunea acestor'a, de câtu form’a cunoscuta a’ verbului avere in limb’a italiana: avessi, lapedandu dein midilocu silab’a v e, ce adesu se templa in limb’a roma- nesca, si remanendu numai a s i de in a v e s s i , pr. se a v e s s i speso tanto ehe voi, deca a s i fi s p e s a t u atât’a câtu voi.

De câtu, că ce se tiene de analogi’a limbeloru neolatine in respectulu verbeloru ausiliaria, ea este pentru limb’a rom., precumu mai susu s’a dîsu, nesplicabile; — er’ ce se tiene de derivatiunea formulei a s i u dein a v e s s i , asemenarea intre aceste d oue vorbe ar’ fi in adeveru forte mare, deca romanii nu aru fi lapedatu silab’a italiana ve dein midilocu, pre cumu nu au lapedatu in a v e m u , a v e ţ i , a v e a m etc. Dar’ precumu se dîce astadi la n o i numai a s i , er’ nu a ve s i , asia si deriva­tiunea pote se fia, nu dein a v e s s i , ci de aliurea, de esem piu de la latinulu h a b u i s s e m , de unde si italianii luara pre a v e s s i loru.

Alta dificultate in contr’a acestei analogie mai este: ck a v e s s i si cele alalte persone, cá ausiliariu, cere după sene totu de un’a unu p a r t i c i p i u p r e t e r i t u concordatu, seau neconcordatu, er’ nece una data infinitivu; — pre candu chiaru dein contra, formul’a a s i la noi se compune numai cu i n f i n i ­t i v u , pr. asiu f i , asiu v e n i , asiu f a c e , ceea ce la italiani nu este permisu. Er’ deca la noi are se se compună tempulii si cu unu s u p i n u (in loculu participiului preteritu la italiani), este de absoluta necesitate a se adauge unu infinitivu intre a s i u si s u p i n u , pr. asiu fi avutu. Ceea ce erasi la italiani n u se pote, er’ la noi nu se pote almentrea.

Si inca deca a s i u e dein a v e s s i , cele alalte persone ai, a r ’ (are si a r a la celi vechi) etc. de unde suntu? pentru că dela cele alalte persone ale lui a v e s s i nu suntu.

Ce causa dar’ potea fi , cá romanii in pers. 1. sing, sesi lie pre alu seu a s i u dela italianulu a v e s s i , — er’ cele alalte persone nu de la italiani, ci — de aliurea ?

7

98

Er’ in câtu —b) pentru parerea cea alalta, ck a s i u inca nu e alta, de

câtu una formula terminativa libera, cá si am , se provoca la analogi’a cu am , câtu si la analogi’a limbei latine in acel’asi tempu, care, cá sî in limb’a rom. e formatu deintru unu i n f i n i t i v u , cu terminaţiune destinta pentru modulu finitu, adausa si l e g a t a la calcâniulu infinitivului presente; pr. lau- dare-m, v ide re -m, f a c é r e-m, audi re-m.

Precumu si. in limb’a rom. se dîce: I au d a r e - a s i u ,vedere-asiu, facere-asiu, audî re-asiu, numai câtu formul’a terminativa la noi e l i be r a , si se pote pune, sî se pune, totu asia de bene, si in a-antea infinitivului., de câtu ck in casulu dein urma silab’a ultima re a’ infinitivului se omite, cá unu ce de prisosu, precumu se omite, sî candu intre infinitivulu de in a-ante si intre formul’a a s i u dein apoi, se intrepune pro­numele personale m e, te , se cá acusativulu verbului activu, pr. a s iu laudâ, si laudâ-te-asiu, etc.

In câtu pentru formarea acestei formule verbali, ea se vede numai de câtu, ck este formaţiune curatu romanesca, după analogi’a celei alalte am , ai etc., dein care una mare parte s’a retienutu, pr. a i, amu, sî ati.

Pentru cele alalte persone, unele terminatiuni dein modulu optativu fork indoiela avura influentia asupr’a formatiunei loru, pr. sem dein Jauda-sem etc. pentru pers. 1. sing., — sî r e t si r e n t pentru a’ 3. sing, si plur., pr. Iauda-ret, vide-rent, cu tote ck re sî r e n t suntu rupte dein insusi infinitivulu.

Deci a s i ar’ fi dein a, cá si in am , — er’ si dein sem, precumu făcură si italianii in a v e s s i loru. Câtu pentru cele alalte, se pote, ck suntu astadi scurtate dein altele vechie mai lunge, pr. a i , a m u , at i , dein a r i , a r e m u , a r e t i , pentru cari forme inse nu se afla probe nece in cărţile vechie.

3. Mai adaugemu inca, ck in propusetiunile cu tempure ausi- liaria, formul’a definitiva a’ tempului, pr. am , a s i u etc., numai una data se pune, fia sî mai multe supine, seau infini- tivi cu supinu etc. împreunate in tempulu ausiliariu, pr. am

99

f o s t u v e n i t « , asiu fi f o s t u d í á u etc., — seau inversu : v e n i t ’am f o s t u , f o s t ’asiu fí d î s u etc. Ce se tienu de ordb natiunea propusetiuniloru.

§. 4 8 . Y oin , si cele alalte.

In câtu mai in colo, pentru v o l i u cu i n f i n i t i v u , determinatiunea semnificatiunei f u t u r u l u i , — erasi nu depende, nece dela infinitivu, care nu are semnificatiune tempurale definita , — nece dela semnificatiunea verbului voliu = v o l i e s c u , care e in tempulu p r e s e n t e , — si asia nu pote se dependa, de câtu dela intrega combina- tiunea acestoru doua elemente, facuta cu scopu de a de­termină tempulu futuru; prein . urmare erasi e conventiu- nale, in care v o l i u nu mai are însemnarea voliei si volientiei, carea o a pierdutu, ci e numai formula con- ventiunale pentru desemnarea futurului, cá si silab’a bo la latini (in vechime vo); pr. v o i u f i , seau f i - v o l i u , seau contrasu f i v o i u , nu mai insemneza: v o l i e s c u a f i seau s e f i u , ci numai câtu la latini e r o ; l a u d a - v o i u l a u d a - b o , v ed e -v o iu v i d e b o etc.

In urma, totu asemenea se pote dîce, sî de cele alalte formule, cari inca numai dein conventiune si-au determinatiunea temporale defipta, er’ nu dela semnifica­tiunea formulei, care e pierduta, nece dela a’ celoru alalte verbe adausa, pusa in forme netemporali, pr. fi - v r e a m, e r a m facutu, s e f iu facutu etc., in cari semnificatiunea r e a l e , a verbeloru v r e a m , e r a m , f i u , e cu totulu neconsiderata, ci numai semnificatiunea loru t e m p o r a l e .

N o t e .

1. Si aici pote veni sub întrebare: ea ore v o l i u , in form’a ausiliaria, in adeveru este verbulu latinu v o l o , ori numai for-

7#

100

mul’a latina BO seau VO, acomodata in terminatiuni dupa verbulu v o l i u (voliescu, vreu). ,

La totu casulu, romanii dela volo siâu formatu t r e i verbe: vo l i u , v o l i e s c u , v r é u , cu cojugatiune personale destinta; dein cari inse numai form’a v o l i u are desemnata sem- nificatiunea futurului, dein care causa sí in constructiunea seau compusetiunea lui cu infinitivulu, singuru lapeda particul’a a dein a-antea infinitivului, pr. vol iu-f í , seau fi-voliu; — dar’ nu si cele alalte forme, de unde nece se pote dice: voliescu f i , sepu fi-voliescu; inca nece vreu f i , seau fi-vreu, decâtu pote in semnificatiunea ausiliaria, de care, nu sciu, deca se afla esemple, afora de im p e r f. vream-fi si fi-vream, ce l’am inregistratu mai susu intre formele ausiliarîe.

Celu pucinu asemenarea intre BO seau VO latinu, si v o l i u seau numai v o i u , e prea batutoria la ochi, si pote fi numai una contractiune seau prescurtare dein v o 1 o , care in a2. pers. sing, e invederata, in care in locu de v o l i s s’a disu numai v i s , cá in futurulu lauda-bis seau laudá-vis.

2. Este sciutu, cá latinii in forma f u t u r u l u i inca nu suntu firmi, ci acusi-lu formeza cu bo , pr. lauda-bo , vide-bo; — acusi cu am , pr. faci-am, audi-am. Si gramatecii vechi latini nu sciu se esplice nece derivatiunea unuia, nece altuia. Eli deriva prc bo mai toti, dela ibo , si vreau se fia l a u d a - bo , totu atât’a, câtu l a u d a r e -ibo. Ei, dar’ nu au luatu a mente, c& si i b o nu e decatu unu tempu erasi ausiliariu, compusu dein i - s i bo, si asia dupa acea etimologia dein ib o ar’ esî unu absurdu i r e - i b o . Ce destulu de chiaru demustra, ch BO nu se pote derivá dela ibo.

Remane, cá se fia BO seau numai formula pura termina- tiva, cá si am , adausa la infinitivu prescurtatu, — seau celu multu una contractiune dein verbulu v o 1 o seau b o l o.

3. Pentru bo si vo , b o l o si volo, ' afora de nenumerate esemple in inscriptiunile vechie latine, si pentru prea des’a stră­mutare a lui B si V, in multe cuvente si chiaru in romanesci, pr. b ibo in locu de v i vo , si v i v o in locu de b i b o ;

101

v e r v e x si b e r b e x , rom. b e r b e c e , fr. b r e b i s ; v e s i c a sî b e s î c a etc. — se pote consultă si verbulu grecescu ßoüXo|j.at lat. v o 1 o , la greci B, la latini V ; si decai subtragi form’a media jj. a t , remane ßouXw lat. volo.

4. La clasicii latini se afla esemple pentru BO, nu numai in verbulu ibo , care nu e de I. sí II. conjugatiune, ci si in alte verbe de a IV. cojug. inca si de a’ II I ., pr. d i c e b o , e x s u- g e b o etc. in locu de dicjsim si e x s u g a m. '

Numai câtu esemplele produsa de N o n n i u , suntu tote dein Conli ci , cari si in limba-si permitu multe deviatiuni dela regula, sî de aceea esemplele deintru inşi nu potu sierbi de base unei discusiuni seriöse. Védi Princip, p. 36 seq.

5. Dein acesta variabilitate a formei futurului la latini, se pare a se trage si in tote limbele neolatine defectulu generale de una terminatiune defipta neseparata pentru futurulu indi- cativu. Ci tote se ajutora cu ausiliariulu h o , a i etc. legate neseparatu la calcaniulu infinitivului, pr. f i n i r - o , s e r v i r o , fr. f in i r - a i , s e r v i r - a i .

Italianii se păru, că au luatu terminatiunea latina a’ futu­rului in BO in locu de b a b e o , er’ francesii terminatiunea AM in locu de h a b e a m , si după* acelea asi fi formatu futurele loru cu infinitiv», — cari sî de almentrea in multe verbe suntu scâlciaţi sî schimositi câ vai de eli intru ambe limbele acestea.

6. Bomanii inse se păru a fi luatu pre BO Iatinu, in locu de vo lo , inse cojugatiunea lui s’a formatu almentrea, de câtu candu insemneza v o l i e s c u , pr. v o i u , v e i , va; voliescu, voliesci, voliesce; — pl. vomu , ve t i , v o r u ; volîmu, volîti, voliescu. Infin. v r e - r e in locu de v e r - re, lat. ve l le in locu de v e l e - r e ; si a vo l î r e .

Imperf. v r e a m dela infinit, v r e - r e ; si presente nou totu de aci: v r e u , v r e i , v r é seau v r e a seau v a ; si asia mai in colo : v r u i , v r u t u ; volîi, yolîtu, volîtoriu (nu sî vrutoriu); v r e n d u sî voliendu.

7. Moldovenii dîcu v r o 1 i u in locu de v o r iu seau voliu. Celi vechi v e r i in locu de vei . Vulgarii er o in locu de va.

102

Moldovenii v r o m u , v r e ţ i in locu de v o m u , veti. Asia sî celi vechi v r e ţ i in locu de vet i .

In vulgu: oiu, i , o; omu, t i , oru. — Pre unele locure se dîce numai impersonaliter cu cojuntivu: va s e i d îcu , seau: o s e i dîcu.

§. 49. Raţiunea loru.Raţiunea formatiunei tempureloru ausiliaria cu am

si v o i u , si a’ seranificatiunei tempurali a’ lojru mai cu securitate se pote dâ, numai, deca vomu luâ de base de- rivatiunea loru verbale dein am (habeo) si v o i iu (volo). — Asia —

a) in câtu pentru am, derivatiunea lui atunci pro vene, nu dela presente (habeo), ci dela imperfectu ( h a b e b a m ) ; pentru câ numai asia se ar’ poté esplicá semnificatiunea p r e t e r i t u l u i , de care se tiene sî imperfectulu, — si asia am , dela a v e a m (habebam) contrasu in am , cu cojugatiunea imperfectului. — Er’ —

b) in câtu pentru v o i u , atunci semnificatiunea f u t u ­r u l ui dein p r e s e n ţ e l e voliu, urmeza de sene câ cose- centia, fiendu câ v o l i u câ verbu arata, câ ceva uece s’a tem pl a tu inca, nece de presente se te mp la , ci numai v o l i ’a se esprime, de a se pune ceva in lucrare, si asia pentru v e n i t o r i u .

N o te .1. Cele de sub a) sî b) s’au dîsu dara, numai sub presum-

tiunea, câ formulele am si v o l i u se tragu după origine dein verbele h a b e o si vo lo , seau sinonimele loru romanesci.

Er’ deca acesta presumtiune nu stâ, ci dein contra, deca aceste formule, si după originea loru, precumu se vedu in limb'a latina, suntu numai formule cojugative, — raţiunea semnificatiunei tempurali a’ loru, nu esté mai multu de a se

103

cercá in limb’a rom., ci celu pucinu in cea latina, cá in celu mai vécbiu dialectu italicu; dar’ precumu s'a vediutm, sí acolo numai cu resultatu forte problematica.

2. Bemane dar’ a se decide: Deca formaţiunea tempureloru ausiliaria e pre aceeaşi base, cu a’ celoru alalte limbe neo-latine si a’ celei germanice, — seau pre una base cu totulu diversa de a’ acestor’a, nu imitatiune germanica, ci base propria limbei romanesci, care in atâte forme s’a desvoltatu in decursulu acelei serie lunge de secii, de candu limb’a rom., intreruptai fiendu tota comunicatiunea cu limbele sorori dein occidente, fu lasata sie insesi, si desvoltata mai in colo prein senesi dupa natur’a si geniülu ei nealteratu romanu.

3. De aci are se urmeze concordatiunea sub alte cercustari, ittse tötu in propusetiunea simpla.

*§. 50. Concordatiunea verbului cu mai multe

subiecte.Deca inse intru im’a si aceeaşi propusetiune, suntu

mai m u l t e subiecte* de eâtu ttnulu, —- concordatiunea verbului si a’ predicatului inca varieza dupa impregiu- rarî; — dupa cumu adeca subiectele suntu seau de ace- l’asi genu sî numeru, — seau nu, — st predicatulu seau adiectivu, seau participiu, seau sustantivu.

Deci in câtu pentru v e r b u , regul’a generale este: cá verbulu Be se pună totu deun’a in numerulu p l u r a l e ,

seau fia t o t e subiectele in numerulu plurale, pr. Arabii, Perşii, si Turcii s u n t u toti de relegiunea maho- metana. Scientiele si artile s u n t u ornamentulu vietiei; —

seau sî deca numai unulu este in numerulu pl., pr. D. d i eu si angerii s u n t u fientie mai pre susu de omu. S o r e l e , L u n ’a si stelele s u n t u corpure ceresci; —

104

seau chiaru si deca tote subiectele suutu in sing., pentru câ doua seau mai multe obiecte, fia si singuratece, împreunate totu făcu una mulţime, pr. P e t r u si P a u l u . Mentea si intieleptiunea, adeverulu si dereptatea, su n tu calitati nepretiuite in omulu, ce le posiede.

Esceptiune pote avé locu, numai candu tote subiec­tele suntu in sing., dar’ si atunci esceptiunea e numai permisa, nu oblegata, pr. mentea si intieleptiunea e mai pretiosa de câtu pietr’a scumpa, in locu de s u n t u mai pretiose. Neadeverulu si mentiun’a e totu un’a Dîu’a si noptea cresce si scade, more si imperatulu si supusulu, si avutulu si saraculu.

In cari propusetiuni, subiectele fiendu de acel’asi nu- njeru sing., verbulu se concorda cu celu mai deaprope, cu care cele alalte nu suntu in diferenţia.

N o t e .

1. Propusetiunea cu doue seau mai multe subiecte, e in adeveru numai unu complesu de mai multe propusetiuni, cu diverse subiecte si acel’asi predicatu, si se pote resolve in aţâţe propusetiuni separate, câte subiecte suntu de facia; pr. Dîu’a si noptea, cresce si scade; adeca: d î u ’a cresce si scade; n o p t e a cresce si scade.

Er’ întrunirea mai multoru propusetiuni intru un’a singura, se face dein compendiu si prescurtare, câ se nu se repetiesca acelesi cuvente de atâte ori forâ scopu si spre neplăcerea ascultatoriloru.

2. De acea si concordatiunea verbului in sing, cu subiectuln mai de aprope, er’ nu cu mulţimea subiecteloru, e prea naturale.

Numai câtu omeniloru, le mai place in atari impregiurari concordatiunea virtuale, decâtu reale, — si esceptiunile se făcu mai multu, candu verbulu precede cu unu subiectu sing., cu

105

care si concorda, er’ cele ce mai urmeza, se considera *numai câ nescari aditamente, neprevediute candu s’a facutu concorda­tiunea la inceputu, pr. in esemplulu: m o r e si imperatulu si supusulu, etc.

In care casu poţi se adaugi ori sî câte alte subiecte, de ori care numeru, fork de a mai repeţi verbulu, seau de alu concordă, pr. omulu e pred’a mortiei, imperatu seau supusu, teneri seau betrani, , avuţi si sărăci.

§. 51. Predicatulu cu mai multe subiecte.Er’ in câtu pentru p r e d i c a t u , concordatiunea lui

depende nu numai dela subiectele propusetiunei, ci si dela natur’a predicatului.

a) Dela s u b i e c t e , in catu ele representeza seau fientie v i e , seau numai idee, pr. o mu, b a r b a t u , mu- l i e r e , — m e n t e , d o r e r e , s c i e n t i a .

b) Dela p r e d i c a t u , in câtu ele suntu, seau sustan- tive, seau adiective, seau participia, — er’ sustantivele representeza erasi seau persone vie, seau numai obiecte reali ori ideali, pr. b u n u , f r o m o s u , t e n e r u , — pl a - cutUj u r i t u , i n v e t i a t u ; v e d i u t o r i u , s c i u t o r i u , p e r i t o r i u ; — d o m n u - a , s i e r b u - a , f r a t e - s o r a , — l a u d a , r u ş i n e , i n t i e l e p t i u n e etc.

N o t e .

1. Cu tote, ck in propusetiunea cu mai multe subiecte, ele­mentele suntu mai multe, la cari este a se luă a mente in con- cordatiune, — de acea inse concordatiunea totu nu e mai com­plicata, câ in propusetiunea cu u n u subiectu, nece in câtu pentru genu, nece in câtu pentru numeru, ci dein contra, in câtu pentru numeru e inca si mai liusiora, fiendu ck numerulu predicatului, alesu adiectivului si participiului, mai totu deaun’a este celu plurale.

106

2. *.Oeca intru una propusetiune, suntu mai m u l t e predi­cate , concordatiunea se face totu numai, câ si candu e numai unu predicata, pr. D. dieu e b u n u , atotu sciutoriu, dereptu si induratu. Omenii suntu b u n i si rei. faptele rele suntu u r i te si neplăcute omeniloru si iui D. dieu.

3. Deca in propusetiune cu unu subiectu seau mai multe, predicatulu este unu g e r u n d i u cu semnificatiune participiale, concordatiunea nu se scaimba, decâtu câ gerundia-le neavendu, nece genu nece numeru, in propusetiune stau n e i n f l e s e , si concordatiunea e numai virtuale, pr. Domni’a ta vei fi s e i e n du, — seau amicii si neamicii miei voru fi s e i en du, catu am de a rabdă dein partea nesanetatei.

§. 52. Predicatulu sustantivu.Deci in propusetiunea cu doua seau mai multe sub­

iecte, — decaa) predicatulu e unu sustantivu, care representa

numai obiecte reali seau ideali, er’ nu persone vie, si asia nu au destintiune după sesu, — concordatiunea lui este nedependente dela subiecte, si predicatulu pote fi in ori ce genu sî numeru, pr. s c i e n t i e l e si artile suntu o r n a m e n t u l u vietiei, s e a u o r n a m e n t e l e vietiei (subiectele in fem. plur., predic, in neutru sing, ori plu­rale). Adeverulu si mentiun’a suntu caracterulu (seau c a- r a c t e r e l e ) omului de omenia seau de nemica. Dereptatea si nepartenirea suntu detorenti’a (seau d e t o r e n t i e - l e ) judelui, care se stima pre sene.

Er’ deca predicatulu sustantivu representa persone v i e , cu destintiune de sesu seau genu, concordatiunea se face după sesulu seau g e n u i n m a i n o b i l e alu sub- iecteloru, carele este celu masculinu, pr. P e t r u si Mari’a suntu f ra ţ i , scientiele si artile suntu s o r o r i (nu fraţi).

Soru-sa si cumnata-sa simţii d o m n e , er’ frate-so si ne­poţii lui suntu sierb i. Somnulu sî mortea suntu gem eni.

Totu asia sí in n u m e r u , preeumu arata esemplele citate.

N o te .1. A determină, candu se pote pune predicatulu sustantivu in

sing, cu mai multe subiecte in sing, seau plur., depende mai multu dela relatiunea, in cari stau sustantivele subiectului si predicatului si afora de propusetiune, pr. este relatiunea parti- loru si întregului, a speciei si genului etc. Asia dîcemu: dereptatea, si generositatea suntu v e r t u t i , seau potemu dîce sî: suntu v e r t u t e , de si mai cu a nevolia, fiendu că intre acele nume este una relatiune speciale, după care fi acare dein acele doue e virtute in specie, dar’ nu suntu insusi vertutea, ci numai una specie de vertute, si asia mai multe făcu v e r tut i .

Asia dicemu si: g r e c u l u e omu, si romanulu e o mu ; er’ in plur. greculu si romanulu suntu o m e n i (pentru că u n u grecu si unu roraanu făcu doi , adeca numeru plurale); — er’ nu dîcemu: greculu si romanulu suntu omu; seau celu pucinu mai cu anevolia; mai liusioru inse: greculu si romanulu e s t e omu; cu concordatiunea deapropelui.

E r’ candu dîcemu: dereptatea si generositatea suntu o r ­nam en tu lu vietiei, intre subiectele si predicatulu acestei propusetiuni, nu este alta relatiune, decâtu singura acea, care i-o asemneza propusetiunea, de acea predicatulu e Iiberu de a se pune ori in care numeru, si totu asia de bene se pote dîce: suntu o r n a m e n t e l e vietiei.

Asia sî: a mentî sî fură e rusîne, nu numai se pote dîce, ci asia sî cauta a se dîce, pentru că infinitivii n u au plurale, si de acea nu se pote dîce: a fură sî a mentî s u n t u rusîne seau rus în i .

2. In câtu pentru sesulu mai nobile, a i c i s’a potutu luă in consideratiune numai masculinulu si femininulu; fiendu că sesulu e numai de aceste specie, er’ nu că in sustantivele nepersonali si adiective, ce suntu de trei genure; despre care mai in diosu.

108

§. 53. Adiectivu seau participiu.Mai in colo, deca predicatulu —

b) este seau a d i e c t i v u , seau p a r t i c i p i u , cu des- tinte terminatiuni generice si numerice, — in num erű urmeza regul’a concordatiunei verbului (§ 50), adeca nu- merulu plurale, cu singura esceptiunea permisa acolo, precumu arata esemplele de mai diosu; —

er’ in câtu pentru g e n u , deca subiectele suntu de unulu si acel’asi genu, predicatulu se concorda cu genulu sUbiecteloru, pr. scientiele si artile suntu f rum o se . An- gerii si omenii suntu i n t i e l e g n t o r i , —

deca inse subiectele suntu de mai m u l t e genure, si representeza obiecte vie, predicatulu urmeza sî aci genulu mase., câ celu mai nobile, pr. Petru si Mari’a suntu sa - n e t o s i . barbatii si mulierile suntu f r o m o s i si ur i t i . cânii sî oile suntu d u m e s t i c i . vulpile sî liepurii suntu s e l b a te ci .

er’ deca subiectele representeza obiecte forâ viatia, predicatulu urmeza subiectului celui mai de aprope, pre­cumu: —

strugurii si p r u n e l e suntu c o p t e ; prunele si s t r u g u r i i suntu c o p ţ i .

N o t e .1. Deca inse subiectele suntu de numerulu sing, sî nu re-

presenta obiecte vie, predicatulu se pune cu verbulu in plur. in genulu neutru, seau in femin., candu adiectivulu seau partici- piulu nu are forma destinta neutrale in plurale, pr. lucrulu si nevolientia suntu f r o m o s a si fericitoria. Aurulu sî argentulu suntu scumpe .

2; Esceptiune pote avé locu, numai câ si cu verbulu, candu predicatulu se concorda cu subiectulu celu mai de aprope, pr.

— 109

Petru s i M a r i ’a e s u n e t o s a (er’ nu sanetose). — Foculu si ap’a suntu folositoria, inse periculosa; seau s í: foculu si a p ’a e folositoria dar’ periculosa (femin.); seau: ap’a si f o c u l u e folositoriu inse periculosu (n.),

3. Este inse a se luá bene a mente, deca tote sustantivele dein subiectu suntu in adeveru subiecte destinte au numai aposite, pentru ck predicatulu se concorda numai cu subiectulu, er’ nu si cu apositulu, pr. b a n i i , argentulu si aurulu, suntu p l ă c u ţ i toturoru chiaru si prunciloru (in m. pl., er’ nu in n.).

§. 54. Concordanti’a apositeloru.Intre accidentiele propusetiunei, cari au a se concordă

cu subiectulu seau predicatulu ei, suntu mai alesu: a p o ­s i t u l u (§. 13), sî a t r i b u t u l u (§. 12), — celu de an- taniu in calitate de sustantivu, er’ celu alaltu de adiectivu.

In câtu pentru a p o s i t u, elu pote fi seau sustantivu adeveratu, seau surogatu sustantivului: adiectivu, seau participiu, imbracandu natúr’a sustantivului.

Deci deca apositulu este —a) s u s t a n t i v u , concordatiunea nu pote se aiba locu

de câtu, numai in nu m er u si c a s u , er’ nu sî in genu ; pentru că genulu sustantiveloru nu e variabile, de câtu in prea pucine sustantive, ce se referescu la persone vie de diversu sexu sî genu.

In câtu pentru n u m e r u , apositulu are se fia con­cordaţii cu numerulu subiectului, pr. Traianu, i m p e r â ­t u l u, a batutu pre Daci. Alesandru celu mare, f i l i u l u lui Filipu regelui Macedoniei, a surpatu imperiulu Persi- loru. D. dieu, p a r e n t e l e totoru omeniloru, se indura de toti filii sei. Omulu, f i e n t i a nepotentiosa, spereza in D. dieu celu a totu potente si induratu.

liO

Er’ in câtu pentru c a s u , totu asemenea are a se cöncordá ctt casulu subiectului: in numinatívu totu dea nn’a; er’ in v o c a t i v u , numai deca are vocativu cu forma destinta; er’ deca nu are, concordatiunea se face numai vertuale, punendu apositulu in numinativu erasi, pr. pentru numinativu, esemplele de mai su su : —

er’ pentru v o c a t i v u : I m p e r a t e cerescu, s p i r i t e alu adeverului. T a t a i u nostru. C u v e n tu le alu lui D. dieu, seau c u v e n t u l u lui D. dieu.

Er’ deca apositulu este —b) a d i e c t i v u , seau p a r t i c i p i u sustantivatu, con-

cordatíunea se face perfecta: in genu, numera, sí casu, pr. m a n g a n i t o r i u l e bune. D. dieule sante, f a c u t o - r i u l u cerului sí pamentului. Ioane b o t e z a t o r i u l u , Petru a p o s t o l u l u , si toti sânţii f a c u t o r i i de minuni, se roga lui D. dieu pentru noi.

N o t e .1. In propusetiunea cu subiectulu in v o c a t i v u , adeveratulu

subiectu este pronumele personale tu, seau voi , seau surogatele loru Ds ta , Mari’a v o s t r a ; — er’ cele alalte sustantive, seau de natura sustantivale, adausa la subiectu, suntu in adeveru numai apusetiuni, pr. tu, i m p e r a t e ! voi f r a ţ i l o r ul- voi f r a ţ i i miei, si voi s o r o r i l e mele, veniţi de vedeţi.

2. Apositu pote se fia chiaru si una propusetiune intrega cu pronumele relativu precedente, pr. Tatalu nostre, c a r e l e esti in ceru. Imperate cerescu, c a r e l e pretotendinea esti si tote le impledesci.

3. Une oria sustantivulu apositu se personifica, sî lik chiaru si vocativulu mase. in e, de sî elu de almentrea după natura sa e nepersonale, si neutru, pr. s p i r i t e alu adeverului. C u- v e n t u l e alu lui D. dieu; seau si numai c u v e n t e seau cu­v e n i e sante!

111

4. Candu in propusetiune, apositulu in regime seau ou pro­nume po8esivu, are a se pune in vocativu, pr. Spiritulu ade- verului, punenduse in vocativu n u m a i virtualiter, form’a apo- sitului remane nescaimbata, pr. Imperate cerescu, s p i r i t u l u adeverului, ven’o; — er’ deca apositulu se pune in vocativu r e a l i t e r , intre sustantivele dein regime se pune espresé totu de un’a articlulu supletivu a l u , a etc., pr. S p i r i t e a l u ade­verului, dein causa, cä acestu articlu nu are vocativu, si asia nu se pote supleni prein articlulu primariu alu sustantivului de antaniu, care pote se si lipsesca, pr. s p i r i t u l e , seau s p i r i t e alu adeverului; euve ' n t e , seau c u v e n t u l e alu lui D. dieu.

5. Si acest’a, pentru că d o u a sustantive in regime, candu au ase pune determinatu, de regula celu d’antaniu se deter- mineza cu articlulu primariu, pr. S p i r i t u - I u , Cuvent u- Iu , er’ alu doilea cu articlulu supletivu: a 1 u , a etc., pr. a lu ade­verului , a 1 u lui D. dieu , a 1 u mieu; de unde împreunate făcu: S p i r i t u - l i i alu adeverului, Cuventu-lu a lu lui D. dieu. De ora ce inse in asemene regime, articlulu supletivu se pote omite, precumu se si 'omite, esemplele adusa se prescurteze dicundu: spiritulu adeverului, cuventulu lui D. dieu; articlulu primariu suplenindu si pre a l u , fiendu de aceeaşi origine si natura, numai de destinatiune diversa.

Inse in v o c a t i v u disparendu paritatea intre aceşti ar- ticli, si sustantivulu antaniu potenduse pune si forä articlu, necesitatea determinaţiunei aduce cu sene, cá celu pucinu ar­ticlulu supletivu a l u , a etc. erasi se se pună apriatu, si inca totu in numinativu, fiendu că nu are form’a vocativului cá articlulu primariu; si asia se nasce : Spirite seau spiritule, a 1 u adeverului; Ouvente seau cuventule, a lu lui D. dieu; cá mai susu. — E r’ foră a lu nu se pote dîce.

De aci se nasce discordanti’a intre subiectulu v o c a t i v u , si a r t i c l u l u supletivu in numinativu. Ceea ce se pote evitâ, punendu si subiectulu in numinativu, pr. S p i r i t u l u adeve­rului etc. sî omitiendu pre a l u , cá si in alte impregiurari.

Despre cari va fi vorba si mai in diosu.

112

6. Se pote, cá la unu subiectu in plurale, apositulu se fia in sing., inse. celu pucinu d oua , pentru cá se plenesca nume- rulu plurale, pr. in esemplulu de mai susu: banii, a u r u l u si . a r g e n t u l u , suntu p 1 acut i .

7. Apositulu inca pote sesi aiba atributulu, regimea, si de- pendenti’a propria, pr. Tatalu nos t r u . Imperate c e r e s c u . Spiritulu a d e v e r u l u i . Sânte., f o r a de m o r t e , -indura-te spre noi.

§. 55. Concordanti’a atributeloru.

Er’ in câtu pentru a t r i b u t u (§. 12), elu pote fi ori adiectivu, ori participiu, ori numai surogatu, precumu suntu frasile, in câtu suntu determinate prein articlulu propriu adiectiveloru, pr. fromosu, intieleptu, moritoriu, (celu) cu mente, (celu) cu portare buna, (celu) forá de lege.

Elu se pote adauge, atâtu la subiectu, câtu si la predicatu, pr. omulu i n t i e l e p t u e fientia rara . prunulu e pomu d o m e s t e c u . filii a s c u l t ă t o r i de parenti voru fi omeni f e r i c i ţ i , faptele o m e n e s c i tragu după sene urmări, cuscienti’a r e a nu are repausu. Iud’a c e l u forâ de lege, nu a vrutu a intielege.

Goncordatiunea lui se face, cá sí in predicatu, după trei destintiuni: g e n u , n u m e r u , si c a s u , — p e r f e c t a , deca atributulu are tote formele destinte pentru tote trele destintiunile amentite, precumu suntu cele mai multe adiective, si tote participia-le, pr. D. dieu s a n t u l u . D. dieule s â n t e ! etc. —

N e p e r f e c t a , si numai virtuale, in cele ce lipsescu atributului intru unu respectu seau altulu, precumu suntu tote adiectivele terminate in e , neavendu forme destinte generice, pr. frundia v e r d e , apa f i er ben t e , etc.

113

N o te .1. Deci, deca in propusetiune predicatulu e s u s t a n t i v u

impreunatu cu adiectivu seau participiu, — adiectivulu si par- ticipiulu nu se concorda cu subiectulu propusetiunei cá predi- catu, — ci cu sustantivulu predicatului cá atributu, pr. omulu e f i e n t i a cuventatoria (nu cuventatoriu).

Ci numai, deca sustantivulu predicatului se omite, atributulu remasu singuru trece cá predicatu si se concorda cu subiectulu, pr. omulu e cuventatoriu.

2. La subiectu si predicatu se pote alaturâ, nu numai unulu, ci sî mai multe atribute, împreunate, seau desfirate, inse tote concordandu cu sustantivulu, pre câtu sufere natur’a loru, pr. omenii i n t i e l e p t i , d e r e p t i , si cu f r i c ’a l u i D. dieu suntu columnele societatei. Poterea in man’a nebunului e arma infricosiata, periculosa si pentru elu insusi si pentru alţii.

3. De sene se intielege, ck adiectivele, participia-le, si totu ce pote fi atributu subiectului si predicatului, se potu adauge la ori si care nume dein propusetiune, fia ori in care casu seau numeru, pentru ca de acea se sî numescu adiectivele ad i ec- t ive, er’ participia-le pentru ca participa dein natur’a adiectiveloru, cá si dein a’ verbeloru, pr. Domnului m i e u. alu omeniloru buni . prein r a r a intieleptiune. cu poteri uni te. Am scrisu una epistola lunga , si a l t e mai m u l t e s cu r t e .

Inse in atari impregiurari, ele nu se mai numescu atri­bute, ci cu numele loru, seau celu multu e p i t e t e (IxiOeiov, epithetum) la gramaticii latini, ce de almentrea insemneza a p o s i t u (appositum).

§. 56. Concordanţi’a casureloru.Numele sustantive iţise, si surogatele loru, in propu­

setiune nu stau, numai cá subiectu, predicatu seau apo­situ, ci si in partile neesentiali, si asia nu numai in nn- minativu si vocativu, ci sî in cele alalte casure, după cumu se determina seau prein altu nume, seau prein

8

- 114

verbu, seau prein vre una prepusetiune, — sî prein ur­mare, si adiectivele seau participia-le loru,. dependendu dela ele , au a se concordă totu asia, cumu se concorda atributele subiectului si predicatului.

De acea regulele concordantiei adiectiveloru si par- ticipia-loru in specie, se numescu si regulele d e p e n - d e n t i e l o r u , — seau si regulele concordatiunei c a s u- r e l o r u .

Ele suntu preste totu acelesi, cari s’au oserbatu in concordanţi a subiectului si predicatului, cu puciné escep- tiuni, — si cu diferenti’a, că acolo s’au aplecatu numai Ia numinativu si vocativu, er’ aici au a se aplecă si la cele alalte casure: genetivu, dativu, sî acusativu, pr. in esemplele de mai susu (§. 55 not. 3): domnului m i eu. am scrisu u n a epistola l u n g a , cu poteri un i t e .

N o te .1. Esceptiunile in concordatiunea casureloru, in câtu suntu

stabilite prein usulu generale, cu atâtu mai pucinu se potutrece cu vederea, cu câtu in contr’a lorii nu se pote urmâ, forâde a cadé in barbarismu, seau a comite solecismi, — in cari ©asia desu cadu străinii, si celi ce nu cunoscu limb’a.

2. Suntu si unele concordatiuni, de si regulate dar’ atâtu de grele, in câtu dein asta causa s’au evitatu, pre câtu se potea, sî in urma s’au datu ulitarei, — inse pentru istori’a limbei nu se potu trece cu vederea.

§. 57. Adiectiveloru.Adiectivele, ce au a se concordă mai in colo , parte

suntu p r o n u m i n a l i , parte n u m e r a l i , — parte de una natura nedefinita, diverse de cele de antaniu.

Er’ cele p r o n u m i n a l i suntu: a r t i c l i i , pronu­mele p o s e s i v e , d e m u s t r a t i v e , si r e l a t i v e j — pre-

115

cumu cele n u m e r a l i suntu: c a r d i n a l i , o r d i n a l i , si c a n t i t a t i v e .

In câtu pentru adiectivii de natura nedefinita, legea pentru concordatiunea atributeloru (§. 55) e atâtu de ge­nerale, pentru ori ce adiective si participia cu mai multe seau mai pucine terminatiuni generice, numerice si casu- ali, in câtu ea nu e restrinsa numai la atribute si la ca- surele subiectului si predicatului.

Er’ in câtu pentru cele alalte, ele au, precumu in declinatiune, asia si in coucordatiune, unele particularitati, ce se voru desemnă mai de aprope.

N o t e .1. Concordatiunea si aici se face mai de plenu seau mai cu

scădere, după cumu adiectivele au mai multe seau mai pucine forme destinte, nu numai pentru genu si numeru, ci si pentru casu. De acea ea se face numai in câtu se pote realiter, er’ in cele ce nu se pote face realiter, dein defectulu formeloru necesarie, ea se face virtualiter, pr. omulu bunu. florea f ro­mosa. lucrulu u r i tu. frundi’a verde , ap’a r e c e ; in Gen. Dat. omu-lui bunu. flori-ei fromose. lucrure-loru urite. frundie-i v e r di. ape- loru reci.

In cari esemple: Numele in u mase. si neutre, sustantive si adiective, neavendu forme destinte pentru Gen. Dat. sing., in concordatiune nu potu unná articlului, carele are forma destinta pentru acele casure: l u i , sî de acea suntu nevolîte, remanendu in form’a numinativului, a se concordă cu articlulu numai virtualiter.

Pre candu numele feminine, sustantive si adiectiye, ter­minate in a seau e, avendu forme destinte pentru Gen. Dat. sing., concordatiunea se face deplenu intre tote tréle numele: f l o r i - e i v e r d i si f r o mo s e .

Asia si in esemplele: lucrure-loru urite, ape- l oru reci sustantivele tote, si una mare parte a’ adiectiveloru (câte adeca suntu de natura nedefinita), neavendu forme destinte pentru G.

8*

116

D. plur., concordatiunea erasi se face nedeplenu cu articlulu l o r u in G. D. plur., sustantivele si adiectivele remanendu in formele numinativului plur., er’ virtualiter consideranduse con­cordate cu articlulu in G. D. plurale.

2. In cuntr’a regulei de mai susu, si a’ concordatiunei casuali, se făcu cele mai dese pecate, sî unde nu e nevolientia de a calcă legea, si ast’a nu numai in vorbirea popularia, dar’ si in serierile invetiatiloru, nu numai moderni, ci si vechi.

Asiă de multe ori se aude si se vede după sustantivulu femininu in G. D. sing., adiectivulu pusu in numinativu, necon- cordatu, de sî se potea prea bene concordă, pr. in cartea v i e t i e i cei f e r i c i t a , in locu de f e r i c i t e , rusînea portărei rea. ver- sarea apei f i e r b e n t e . Omil. de 1580, dornen. XIV. după rosal. „a vechiei si a noiei l e ge dulcetia“ ; ibid. dornen. V. in pares. Câ se ne arate noue calea naltîmei sî a p a c e i ceea adeverită, etc.

§. 58. Concordatiunea articliloru.Ia câtu pentru a r t i c l i , cari suntu trei: p r i m a -

r i u : l u - a pentru sustantive; s u p l e t i v u pentru posesive sî numerali: a 1 u , a’ ; si s e c u n d a r i u : c e l u , cea, pentru adiective si surogatele lui, pr. omu-1 u ; floreâ-a; a lu mieu, a’ l u i , a l u doi-lea, a’ dou’a; c e l u bunu, c e a fromosa, c e l i buni, c e l e nouef., c e l e noue n .; —

Eli de regula se concorda cu sustantivulu seau adiectivulu loru, in g e n u , n u m e r a , si c a s u , in câtu si unele si altele au formele loru destinte, pr. o mu- lu i c e l u i bunu. florei c e l e i fromose. a i i m i e i parenti. a lu domnului e pamentulu in anu-lu a lu trei-lea. acumu a’ dou’a ora i-am scrisu.

Esceptiune se face —a) cu unele sustantive, cu cari articlulu nu se con­

corda după sexu seau genu, ci după form’a dein afora

117

seau vocalea terminativa, pr. t a t ’a, p o p ’a; cu tote cä se dîce sí tata-1 u , pr. ta t a-1 u nostru, tata-1 u indurarilioru> — dar’ p o p a - l u nu se dîce nece una data, sí nece se pote dîce foră barbarismu;

b) cu numele feminine terminate in a sî e , cari in concordatiune cu articlulu in Gen. si Dat. sin g ., se punu seau nu se punu in form’a Genetivului si Dativului, de si o au; ci candu nu se punu, remanu in numinativu, dupa norm’a masculineloru si neutreloru, ce nu au forme destinte pentru Gen. Dat. sing., pr. v e d u a - i , f l ore - i , m o rt e - i , — cá d o m n u - l u i , d e n t e - lu i ; o s u - l u i , nume- l u i .

Ceea ce inse nu e esceptiune generale si fipsata, ci libera si permisa, concordatiunea regulata fiendu totu atâtu de usitata, cá si cea esceptiunale, pr. ve d u v e - i , f l o r i - i , mor t i - i etc.

N o te .1. Io usulu vulgare, mai multe nume masculine onorifice,

terminate in a si e, lieau articlu femininu in a, pr. t e t e - a , n e n e - a , b a d e - a , — cá sî l e l e - a , n a n ’a, t i s i ’a etc.

2. Dupa aceeaşi norma, mai multe nume propria si de fa­milia, de genulu mase., inse terminate in a seau e, se concorda cu articlulu, nu dupa genu, ci dupa terminatiune cu a , cá femininele, pr. L u c ’a, T o r n a ; O nea , P e t r e a , M i r c e a ciobanulu, — precumu sî Cuz’a, Ghic’a, Sturz’a etc.

Cari tote in Gen. Dat. se declina, cá numele feminine : Luca- i , Tolne-i, pr. domenec’a T ó m é i seau Tomii, etc. cá si Veronic’a G. D. Veronica-i, — n e n e i , t e t e i , b a d e i etc.

3. Concordatiunea regulata a feminineloru terminate in a, cu articlulu in G. D ., astadi e mai usitata, decâtu cea alalta, pr. Domne- i (seau la celi vechi: domne-ei), — si totu asia sî la celi vechi.

118

Inse la aceşti dein urma, se .afla esemple si de concorda-iiunea neregulata, pr. j u n c a - i , v e d u a - i , s t r a m o s i a - e i ,t i e r a - i , n o u a - i : Bibli’a de Bucur. 1688. Deuteron X X I, 4. ’ . . . —si voru taliâ venele j u n e a i in vale. ib. 6. Si voru spelâmânile pre capulu j unea i . Pravil’a mare de 1652, p. 703:Mar i ' a sor’a vedua i . Omil. de 1580, dom. Tomei: pentruinsielatiunea s t r a mos i a - e i . Cluciu dé 16Ţ8. pref. p. 2. Va fide folosu mare beserecii ti e r a i nostre rumanesci. Prav. marep, 102. Episcopii t i e r a i Ardealului, ib. pr. 553. ale vechiei sia’ noua-i legi. etc. Vedi Princip, p. 131. 367 seq.

'— *"14. Er’ in câtu pentru concordatiunea numeloru femin. in e

in acel’asi casu, — cea regulata e mai usitata in vorbire, pr. diu’a m o r ţ i i , numele f l o r i i etc.; — dar’ cea neregulata e mai usitata la cărturării noştri, pr. sum datoriu ono r ei mele; in semnulu su.p u n e r e i nostre etc.

Er’ la celi vechi e inca si mai jisitata, pr. s a n e t a t e-ei, a d e v e r a t a t e - e i , pace-ei si pa c e i , c a l e i , v e n d e c a r e i etc. Omil. I. dom. XIX, după an. nou: in dumnediei’a sane- t a t e - e i . Bibi. Buc. ps. XXXII, 16: cu mulţimea v e r t u t e i lui. Omil. de Jasi 1643. fol. 93 r. imperatulu pace i . Omil. de Govor’a 1642 pag. 404: cu darea pace i . Omil. de-1581. dom. Pasc. ai p a c e - e i faptuneau fetiori. ib. 13 nov. impreunâ- riei si paceei. ib. dom. in pares. Câ se ne arate sî noue calea naltîmei sî a’ p a c e i ceea a d e v e r i t ’a. Omil. de Jasi 1643 f. 57 r. la midiloculii calei . Omil. de 1580. dom. VI după Pasce: spre marturi’a v e n d e c a r e - e i . ib. dom. XXIV. d. ros. spunerea v i n d e c a r e i , (pag. 123) v i n d e c a r e e i , etc. Vedi Princip, p. 122 seq. 364 seq.

5. Dein cari esemple, se pare, câ form’a concordatiunei in G. D. sing, a’ feminineloru, celu pucinu a’ celoru in e, e mai antica in e, de câtu in i, câ si cu numele mase. si neutre, in sing, si plur., consideranduse, câ pentru declinatiunea articulata e destula form’a articlului in G. D .; — er’ form’a Genitivului si dativului in sing, reservandusa numai pentru declinatiunea nearticulata.

119

§. 59. Adiectivelora proimminali.Totu asemenea regulata este sí concordatiunea ce-

loru alalte adiective prouuminali: d e m u s t r a t i v e , r e ­l a t i v e , si p o s e s i v e , si inca cu atâtu mai regulata, cu câtu acestea, eu pucina esceptiune, au forme destinte sî pentru Gen. Dat. sing, si plur., câ articlii, pr. a c e s ­t u i omu. omului a c e s t u i a . A c e l o r u bunetati. bu- n etati-loru a c e l o r ’a. A l u m i e u frate, sorori-loru mele. C e l u i ce crede, om u-lu i c e l u i ce crede. C ă­r u i a se cuvene. c u i si c a r o r ’a nu place.

Esceptiune făcu, de regula —a) p o s e s i v e l e cu articlii loru, cari in dialectulu

nostru nu au Gen. Dat. nece in sing, nece in plur., cumu au la romanii macedoni, si de acea locatiunea loru in Gen. Dat. nu se pote face in a-antea, ci numai in apoia sus- tantiveloru loru, pr. in Nom. Ac. Voc. a i m i e i fraţi si fraţii m i e i ; er’ in G. D. nu se pote dîce, decâtu: frati-loru miei, pierdiendusi si articlulu propriu; —

b) r e l a t i v e l e , si anume c e l u c e , carele proprifc e compusu dein articlulu secundariu c e l u - c e a , si rela- tivulu c e de tote genurele si toti numerii, — in câtu partea a n t a n i a C e l u - c e a se concorda totu dea un’a cu sustantivulu precedente, la care se referesce, er’ pentru propusetiunea relativa urmatoria remane numai a d o u ’a parte c e , pr. c e l u i ce a despartîtu marea roşia. Ome- niloru, c e l o r u se făcu dereptate, er’ nu: omeniloru, ce l i c e făcu dereptate.

Er’ c a r e si c e - n e de regula nu se concordeza cu numele, la care se referescu, decâtu numai in numeru: c a r e , c a r i (seau si in genu cu articlu: c a r e l e ,

120

c a r ea etc.); — c e - n e inse numai virtualiter, pr. Omu ­l u i , c a r e seau c a r e l e face bene. Nu sciu, c e n e a venitu.

N o t e .1. In câtu pentru d e m u s t r a t i v e , se aude si se vede

une ori concordatiune neregulata, deca demustrativulu e locatu d u p ă numele referentiei, pr. o m u l u i a c e l ’a, m u l i e r i l o r u acestea; — dar’ nu si in femin. sing., pr. m u l i e r e i a c e s t e i a , er’ nu a c é s t ’a, dein causa, ck scaimbarea pronunciei ar’ fi prea batutoria la ochi, si asia e u f o n i ’a împiedeca atare discor- dantia, care in cele alalte nu se oserbeza in acea mesura.

2. Inca si in cărţile betraniloru noştri aflkmu urme de ase­meni discordantie, pr. Psalt. Cores, de 1577. ps. LXXXVI, 7 : sî j u d e c i l o r u a c e ş t i a , ce fura intr’insu.

La celi vechi se afla urme de concordatiune in G. D., alesu la a lu s eu , diversa de cea de astadi, pr. n u r or i - sa , m u m e - s e i etc. Yedi Principia pag. 136 seq. si aici mai in diosu.

3. Une oria c e - n e se pune in locu de c e l u ce, si se con- cordeza asemenea si in casu, pr. averea cu i a moritu; in locu de: c e l u i ce a moritu.

Ea se aude multu intru injurature, pr. bata-te man’a c u i le fece; — er’ de alta data mai raru.

4. E de oserbatu inse, că la casulu candu se pune c u i in locu de c e l u i ce, relativulu suplenesce sî loculu sustantivului, ce ar’ fi in genetivu, intru atat’a, câtu sustantivului nu e liertatu a se pune espresu; er’ de se pune, relativulu nu se mai pote pune in genitivu, ci in casulu celu recere propusesiunea. De acea nu se pote dîce: averea o m u l u i , cui a moritu, — ci a’ omului, c a r e a moritu.

5. Er’ in câtu pentru compositele cu c a r e , c e - ne , si păr­ticelele o r e , o r i (seau veri), f i a , in a ante, seau v a in apoi, pr. ore-care , o r e - cene , ore-ce, seau oreyi-care etc., o r i ­care seau or i - s î -ca re etc., veri-care, fiâ-care seau f ia si-

121

cáré seau fiaşi-ce-care , asia sî n e s -care etc.; care-va, cene- va, c e-va, seau c e v a-si etc.; — ele nu urmeza concordatiunea relativeloru, de in cari se compunu, ci se concordeza după norm’a altoru adiective de natura nedefinita, pr. ore-care omu, fia- c a r u i omu, n e s c a r i mulieri, c e v a lucru etc.

Numai c e n e - v a s i c a r e - v a stau in propusetiune si câ sustantive, pr. a venitu cene va . ai vediutu pre care-va?

E r’ cu altu sustantivu, se pospunu, pr. unu omu ca r e - v a , seaBL c e n e - v a.

§. 60. Numeraliloru.Concordatiunea n u m e r a l i l o r u inca este in cea

mai mare parte regulata, câ si a’ altoru adiective, in câtu adeca, seau ele au forme destinte, seau usulu generale alu limbei nu face vre-una esceptiune.

A sia, in câtu pentru C a r d i n a l i , numai u n u - a , are tote destintiunile pentru genu, numera, si casu , — numai câtu semnificatiunea cardinale o are numai in sing., pr. u n u omu etc., — er’ in pl. si o pierde, si iSsemneza numai câtu o r e - c a r i lat. a l i q u i s , pr. u n i i omeni) adeca orecari omeni, lat. aliqui homines.

Er’ celi alalti suntu mare parte, seau numai cu pu- cine forme, seau forâ nece un’a, precümu:

a) d o i , d o u e , d o u a , forâ casure;b) t r e i , t r e l e , totu asemenea;c) p a t r u , c i n c i , s i e s a , s i e p t e , o p t u si n o u e ,

fora genu si casure;d) d i e c e adiectivu in sing, forâ casure, er’ in plur.

d ie c i sustantivu femininu, erasi forâ casure; — er’e) s u t a si m i l i a , sustantive feminine, cu pl. s u t e ,

m i l i e , forâ casure.

— m —

N o t e .1. Cá u n u l u se concorda si a l t u - a , m u l t u - a , t o t u - a ;

precumu si c e l u a l a l t u ; numai câtu acestea nu au tote casu- rele cá unulu.

2. Doi , doue-a, la macedoneni au si Gen. Dat. d u o r u ; la noi numai in compositulu a m e n d o i : a m e n d u r o r u .

3. Femininulu t r e l e , nu este usitatu de câtu cu t o t e , sî câte, pr . ' tote t r e l e , c â t e t r e l e ; er’ cu alte nume se pune numai t r e i pentru tote genurele, pr. trei o me n i , traflHau- l i e r i ; care e s o l e c i s m u , inse autorisatu de usulu gÜWale, care nu sufere concordatiunea feminineloru cu t r e l e .

4. D i e c e in sing. se concorda cu sustantivulu, cá altu adiectivu ori care, pr. diece omeni . Inse in pl. d ie ci,, cá sustantivu, nu se pote concordâ cu sustantivu diversu, decâtu cu locatiunea in apoi, pr. omeni doue d i e c i , er’ nu sî doue d i e c i omeni, ci cu rectiune : doue dieci d e omeni.

5. Totu asia se urmeza si cu s u t ’a si m i l i ’a in sing, si pl. cá si cu dieci, pr. una milia de omeni, seau omeni u n a m i 1 i a gtc.

6. Er’ in câtu pentru unu in compusetiune cu alti cardinali, in u n u-spra-d i e c e remane neconcordatu cu sustantivulu in totu respectulu, pr. unu-spra-diece m u l i e r i . — Er’ dela doue d i e c i in colo se concorda in genu, pr. doué dieci sî u n u l u de b a r ba ţ i , trei dieci sî u n ’a de m u l i e r i etc. Usulu con­trariu e s o l e c i smu .

7. Er’ doi-e-a in compositiune ori sî care, se concordeza totu deun’a in genu, pr. doispradiece omeni, douespradiece mulieri; doue dieci si d o i de barbati, doue dieci si d o u e de domne etc.

§. 61. Ordinali.Er’ in câta pentru o r d i n a l i , concordatiunea loru e

cu atâtu mai a nevolia, cu câtu duplicitatea articliloru

123

in a-ante si in- apoi, a impiedecatu múltú desvoltarea for- meloru si fipsarea usului regulatu.

Asiá in câtu —a) numerulu a n t a n i u -a, sustituitu in loculu antica-

tului p r i m u-a, de sî are formele sale regulate, cá adiec- tivele, in genu si numeru, a rare ori se aude si se vede in concordatiune regularia: omulu a n t a n i u , a n t a n i ’a data seau ora, — cu multu mai raru in plurale: omenii â n t â n i , a n t a n i e - l e mulieri; —

b) numerii dela d o i pană la d ie ce, se pote con­cordă după genu in sing., pr. alu d o i l e barbatu, a’ d o u ’a muliere, si asia alu t r e i l e a etc. Inse in plu­rale: a i d o i barbati, a le d o u e l e mulieri, astadi nu se mai dîce, cu atâtu mai pucinu in Gr. D. ai d o i l o r u seau a le d o u e l o r u ; — seau a l o r u d o i l o r u , aloru d o u e l o r u , etc.

N o t e .1. P r i m u a remasu numai in prima-vera, adverbiulu d e a

p r i m ’a la celi vechi, veru p r im ar iu, cale p r i m a r i u (alţii dîcu: premare).

2. In locu de a n t a n i u se aude sî se vede sî: a n t a n i e l e a după form’a alu d o i l ea , sî d’a n t a n i u , si d e i n t e i u si din t e i i ea etc.

3. In locu de a’ d o u ’a in fern, dîcu sî: a lu d o i l e a , pr. a l u d o i l e a muliere, seau mulierea a d o i l ea , si asia mai in colo.

4. La celi vechi se afla si unele casure plurali, cari adi nu se mai audu, pr. ai d o i l o r u - mi veri etc. Princip, p. 133.

5. Totu celi vechi, numele ordinali terminate in u, le con­cordau cu articlulu lu in fine, pr. alu pat ru- lu, alu optu-lu; er’ cu le seau le a , numai cele terminate in alta vocale, pr. alu t r e i l e a , alu c i nc i l e a etc., ce e mai cosecente după

natur’a articlului l u - l e la numele sustantive, dupa cumu se ter- mineza in u seau e; — er’ dupa usulu mai nou, tote s’au redusu la una forma, pr. alu pat ru- lea, alu optu-lea, seau chiaru si fork 1 u de in a-ante: a’ patru-lea, a’ cinci-lea etc.

6. Celi vechi mai dîceau chiaru fork nece un articlu, pr. Capu doi , in t r e i capete, in anulu s i e s a alu imperatîei lui cutare; dein cari -form’a antania se mai tiene sí astadi, sí e dauna ck nu se mai usiteza si cele alalte, fiendu mai linsiore, de câtu cele cu articli grămădiţi, cari nece nu se potu declină, necumu concordă cumu se cade.

§. 62. Cantitative, si calificative.In urma, si concordatiunea adiectiveloru c a n t i t a ­

t i v e , pr. câtu-a, câ t u - va , c â t e doi-trei etc,, a t â t u a , inca este regulata, de si nu tote au Gren. Dat. plurale, sî nece unulu G. D. sing., pr. c â t u lucru ai lucratu. c â t a vorba ai facutu. c â ţ i omeni, c â t e mulieri, a’ c â t o r u omeni, a’ câtoru-va mulieri. A t â t i a omeni, a’ a t â t o r u mulieri etc.

Asia si a’ adiectiveloru c a l i f i c a t i v e , pr. (care), a t a r e , a c a t a r e , c u t a r e cu Gr. D. c u t a r u i omu, cu ta r e i mulieri, c a t a r or u barbati.

Not e .1. C â t u - a in sing, respundiendu la q u a n t u s - a latinu,

c â t i - e la latinulu quo t , pr. c â t a mulţime a venitu, lat. q u a n t a multitudo venit, câ ţ i omeni au peritu in batalia, lat. quo t homines perierunt in hello.

Cu Gen. Dat. pl. c â t o r u in semnificatiunea q u o t , si câtoru-va lat. a l i q u o t . Er' G. D. pl. dela o r e - c â t i , vreo- câti-va, nu se aude decâtu prea raru.

N e s c â t i , n e s c a t e , G. D. n e s c u t o r u , ocurru numai la celi vechi.

125

2. A t â t u lat. t a n t u s in sing., to t in pl., forä a in fine nu se usiteza de câtu prea ram , pr. a t a t ’a aju toriu ,*atat’a mulţime, a t â t i a omeni etc.; dein care causa femininulu sing, nu se pote destinge de celu masculinu, cá in esemplu.

Inse in Gr. D. pl. se dîce si forä a in fine, pr. a t â t o r u omeni, si a t â t o r ’a.

3. C a r e lat. qual i s -e , demultu sia scaimbatu semnifica- tiunea calificativa in relativa, forä necesitate; de care mai susu.

Aceluia respunde a t a r e , cu a in a-ante, cá a t â t u la câtu, inse forä a in fine.

Usulu acestuia inca este raru astadi, si erâ raru si la celi vechi, Ia cari irica numai pucine urme au remasu.

Caus’a se pare a fi, că t a r e astadi si in vechime insem- neza altu ceva, de câtu t a l i a , si de acea semnificatiunea acesta lasă locu celei usitate : f o r t i s Ia latini.

4. Inca si in cele alalte parti ale cuventarei, precumu suntu adverbia-le, prepusetiunile etc. se afla esemple de concordatiune, pr. a l a l t a eri, asta-di; a s u p r ’a mea, in a-antea ta, in a p o i a loru etc. De cari in titlulu urmatoriu la loculu loru.

5. De concordatiunea par t i c ipia- loru, care totu un’a e cu a’ adiectiviloru de natura nedefinita, vedi cele dîsa mai susu (§• 57).

TITLULU II.E E C T I U N E A .

§. 63. Relatranea subordinaleloru.Afora de relatiunea c o o r d i n a t e l o r u in propuse-

tiune, pr. a’ subiectului, predicatului si verbului midiloci- toriu, a’ apositeloru si atributeloru etc,, carea se manifes- teza prein c o n c o r d a t i u n e (§. 19 seqq.), — mai esiste si alta relatiune, a’ s u b o r d i n a t e l o r u , in câtu unele cuvente cu influenti’a loru predomnescu asupr’a altor’a,

er’ a ltele, cá subordinate, dependu dela cele predomin - torie. Ea se manifesteza prein r é g i m é seau r e c t i u n e .

Deci r e c t i u n e a are locu in propusetiune, candu unu n u m e , seau v e r b u , seau vre-una p ă r t i c e a (par­ticula), are atât’a influentia asupr’a unui altuia, in câtu alu doilea depende dela celu de antaniu in ore-care modu, afora de concordatiune, pr. D. dieu e facutoriulu cerului si pamentului. Elu a creatu lumea dein nemica, si pre omu dein tierena.

In esemplnlu 1 . numele f a c u t o r i u l u este regente, er’ c e r u l u i si p a m e n t u l u i dependenţi dela f a c u t o ­r i u l u si subordinate, fiendu câ nu suntu concordate cu facutoriulu.

Er’ intru alu 2. in care suntu împreunate d o u e pro- pusetiuni, cu u n u verbu si unu subiecţii, — verbulu a c r e a t u si prepus, d e i n suntu regenţi; ar’ l u m e a si p r e o mu suntu dependentiele verbului, — er’ n e m i c a si t i e r e n a suntu dependentiele prepusetiunei.

De acea si r e c t i u n e a este de t r e i specie: nu- m i n a l e , v e r b a l e , si p a r t i c u ' l a r i a (intru intielesu derivatu dela p a r t i c u l a , er’ nu dela p a r t e , care ar’ fi partiale).

N o t e .1. Sub nu me sî aici intielegemu, nu numai sustantivele, ci

si adiectivele, pronumele, participia-le, si to.tu ce e pusu in cuventare in locu de nume, — sub v e r b u nu numai verbulu sustantivu, ci si cele alalte tote, neutre, active, reflesive, neper­sonali etc. in modurele loru finite si nefinite; gerundia, si in câtu va si participia, — er’ sub p a r t i c u l e seau părticele, nu numai adverbia-le, ci si prepusetiunile, cojuntiunile, intreiectiu- nile, si totu ce pote avé vre una influentia asupr’a altui cuventu, de sî după forma s’ar’ páré, câ se tiene de alta clase, pr. a n e v o l i a de facutu, a s u p r ’a nostra etc.

— 126 —

127

2. Numele prein concord&tiune, de si dependu unele dela altele, suntu totuşi coordiuate, pentru că se punu in a ce l e s i forme, câ si cumu aru fi de unu rangú intre sene, — er’ prein depeDdenti’a, ce se numesce regime, cuventele regenţi se con­sidera câ domnitoria preste cele alalte, er’ cele dependenţi câ supusa acelor’a, si câ de unu rangú mai de diosu, si de acea in forme d i v e r s e de a le regentelui, pr. se pote vedé dein esemplele produsa.

3. Pertractarea inca se va face după acele t r e i specie, obserbandu inse, pre câtu se pote, si ordinea partiloru cuven- tarei stabilita inca de vechii gramateci, — si luandu in con- sideratiune, la fia-care dein aceste parti, intregu usulu sintacticu, a fora de locatiune, care se va pertractâ separatu.

4. Numele, verbele, si particulele, se destingu un’a de alt’a prein unele note proprie fia-careia, ce le au singure, pr. numele se destingu de catrâ verbe prein c a s u r e , verbele de nume prein t e m p u r e , er’ amendoua de catrâ, particule prein fle- s i u n e.

Dar’ numele si verbele au sî unele note comuni, pr. per- sonele sî numerii, er’ altele proprie, pr. numele au genu si casure, cari verbele nu le au, precumu si verbele au modure, tempure, gerundia, si participia, cari nu le au numele.

Inse si notele comuni si cele diverse au formele loru destinte, dein care a esîtu una mare varietate de forme.

C A P ü I.R E C T I U N E A N UM I N A L E .

§. 64. Numele.Numele după gramatici, se impartu in d o u e specie

mari: s u s t a n t i v e si a d i e c t i v e , pr. o m u , bunu; — cari inca se subimpartu, sustantivele in p r o p r i a , pr. P e t r u , B u c u r e s c i i ; sî a p e l a t i v e , pr. omu, s o r e j

er’ adiectivele in g e n e r i c e , pr. b u n u , f r o m o s u , si s p e c i f i c e , pr. p o s e s i v e , n u m e r a l ! etc.

La nume se adaugu cu dereptu cuventu si p r o n u ­m e l e , atâtu cá sustantive, câtu si cá adiective.

Er’ la adiective se potu adauge si p â r t i e i p i a - l e , in câtu au forme numinali, cá adiectivele.

Ele tote au unele note comuni toturor’a , prein cari se destingu de verbe, pr. genu, (numeri), si casure, — inse erasi cu forme seau comuni seau proprie, dupa genu, numeru si casu.

N o t e .1. De formele loru, dupa genu, numeru si casu, a tractá

cu de amenuntulu, se tiene de partea analitica a- gramaticei, care are a le si enumerá si esplecá tote un’a câte un’a, — er’ de usulu loru in vorbire si in propusetiune are se tracteze partea sintetica, luandule erasi un’a câte un’a in ordinea loru.

2. De usulu formeloru, personali, generice, sî numerice, s’a tractatu in titluju precedente: despre c o n c o r d a t i u n e , resteza dar’ pentru aici usulu casureloru cu rectiunea loru.

> §. 65. Casurele.C a s u r e - l e suntu forme terminative, cari represen-

teza diversele funcţiuni ale numeloru in propusetiune, si relatiunile, in cari stau, seau intre sene, seau cu alte parti ale cuventarei.

Ele suntu, dupa norm’a limbeloru clasice, c i n c i (după greci) seau s i e s a (dupa latini): N u m i n a t i v u , G e n e t i v u , D a t i v u , A c u s a t i v u , V o c a t i v u (si A bl a t i . vu ) ; cari suntu adoptate in tote limbele, de si nu tote au destinte forme pentru tote s ie sa .,

De unde si in limb’a romanesca s’au adoptatu numi­rile aceloru casure, de sî intru insa nu se afla forme

129

destinte de câtu pentru patru: Num. , D at., A cu ş . si V o c a t i v u .

Cele alalte d o ua : Gren. si A b l a t . , se suplenesscu seau preiu rectiune, seau prein prepusetiuni, seau intru altu modu.

N o te .1. Dar’ nece pentru cele p a t r u casure amentite, nu se afla

forme destinte in tote numele si accesoria-le loru; deunde si acestea, unde lipsescu, se suplenescu seau prein rectiune, seau prein prepusetiuni, seau intru altu modu.

2. Cu totulu superfluu inse pentru limb’a rom., câ si pentru cea grecesca, este ablativulu. Elu e propriu limbei latine, inse si acolo mare parte nu diferesce de formele dativului.

De acea si aici se va trece cu totulu preste acestu casu.3. Numirile casureloru suntu luate si traduse dela greci, sî

nu respundu deplenu semnificatiunei si valorei loru.Asia N u m i n a t i v u l u se a numitu de la nu me , pentru

că e casulu si form’a principale a’ n u m e 1 o r u.G e n e t i v u l u s'a numitu, pentru că se deriva si se

n as ce dein casulu precedente seau nominativu.D a t i v u l u s’a numitu asia, pentru câ se usiteza, de câte

ori se atribue seau dâ c u i v a ore-ce.A c u s a t i v u l u , la greci aiTiaiixi , dela aMa c a u s a si

crima, s’a numitu, cumu se pare, pentru verbele active, cari esprimu l u c r a r e a loru a s u p r ’a altei persone seau altui obiectu prein acestu casu si fora prepusetiune.

V o c a t i v u l u se numi, pentru câ preintru insu se cbiama ceneva la vorbitoriu, pr. Petre, ven’o in coce.

Er’ a b l a t i v u l u latiniloru s’a numitu pentru prepusetiunile a b , ex etc., cari insemneza totu dea un’a a’ luâ ceva dela ceneva, seau dein ceva (lat. a u f e r o , ablatus-a).

4. A precisă deplenu tote funtiunile fia-carui casu, si a le reduce la una semnificatiune generale pentru fia-care casu, este nu numai cu a nevolia, ci la unele cbiaru cu nepotentia; pentru

9

130

câ, de si funcţiunile loru la inceputu poteau se fi fostu simple si singuratece, dar’ usulu le a inmultîtu, si le a aplecatu si la funtiuni, ce nu se potu subsume suptu una funtiune generica.

§. 66. Numinativulu.Nmninativâlii este casulu s u b i e c t u l u i dein pro-

pusetiune, si după relatiunile acestuia, totu una data sî alu p r e d i c a t u l u i , deca e espresu, precumu si alu ace- soria-loru acestor’a , câte suntu coordinate loru, si legate împreuna prein concordatiune, pr. apositele, atributele etc.

D e aci elu este b a s ea a’ tota propusetiunea; si unde nu pote se lipsesca subiectulu, numinativulu inca nu pote se lipsesca, seau espresu, seâu subintielesu.

De unde sî funcţiunea si usulu numinatîvului este: a aratâ, cari suntu partile esenţiali ale propusetiunei.

N o t e .1. Deci in propusetiune suntu atâtia numinativi, câte subiecte,

predicate, si acesoria la acestea, coordinaté si concordate, in câtu adeca seau subiectulu, seau predicatulu, nu suntu ascunse in verbulu propusetiunei si formele lui; pr. so r e le e lumi- nosu. s t e l e l e lucescu. io scriu seau numai scr iu.

2. Suntu unele verbe, cari in propusitiune, pre lenga pre­dicata celu contienu in sene, spre completarea semnificatiunei mai au lipsa si de alta nume, că alu doile predicata, totu in numinativu; dein care causa propusetiunea se pare cu doua predicate, seau cu doi numinativi, aci computandu si numina­tivulu subiectului, pr. P e t r u a remasu orbu. a p e l e au crescutu mar i . O me n i i au peritu tot i . A u g u s t u s’a fă­cuta i m p e r a t u . S e m e n a t u r e l e se vedu f r omose etc.

De acestea suntu mai multe verbe neutre si reflesive, cari celu pucinu suferu, deca nu receru, inca unu predicata in pro­pusetiune, precumu:

131

a) n e u t r e , a fora de cele citate:au amblatu d e s c u l ţ i , descultie etc.

cadiutu m o r ţ i , morte —. dormitu d uş i , d u s e —. j acu tu f i a m é n di , flamende —. moritu s u p e r a t i , superate —. stătu m ar m u r i ţ i , marmurite —. venitu s e tos i , setose etc.

b) r e f l e s i v e , afora de citate:s’a alesu e p i s c o p u ; — omu mare .

numitu c a p i t a n u , p r i m a r i u . pusu e p i t r o p u de orfani,

se afla s a n e t o s a , voliosa.pare i r o mo sa , delicata,

se chiamâ f u r n i c a , Luc’a. nască g u s i a t u , orfana etc.

3. Ele inse nu ceru absolute, câ complementulu se fia nume, ci numai câ se aiba complementu, care pote fi sî adverbiu, si gerundiu etc., pr. a cadiutu la pamentu , a venitu c a n t an du, a moritu f o r t e r e u etc.

Si inca nece complementulu nu este totu dea un’a neapa- ratu de lipsa, pr. noi amu c a d i u t u , eli au d o r m i t u , jacutu, moritu etc.

4. Er’ candu complementulu nu e adiectivu seau participiu, ci sustantivu, cu unele dein acele verbe complementulu se pote pune cu prepusetiunea de in loculu numinativului, pr. s’a a l e s u de episcopu, s’a n u m i t u de capitanu, s’a p u s u de epitropu etc.

\ r '• 5. După limb^af francese a inceputu a se usitá-'-'si verbulu

nou : a d e v e n i , totu cu do i numinativi, pr. Petru a d e v e ­ni tu omu mare. — Si in câtu acestu verbu suplenesce verbele latine de aceeaşi natura: e x i s t o , e vado etc. pentru cari nu avemu altele, intruducerea acestui verbu si usulu lui, nu snntu de reprobatu.

9*

6. Dein esemplele produsa se cunosce, că toti aceşti numi- nativi noi seau predicate noua, suntu fora articuli, chiaru si candu suntu împreunaţi cu alte nume pusa in regime, pr. cutare s’a alesu e p i s c o p u Argisiului, — seau s’a pusu p a s t o r i u turmei lui Christosu.

7. Mai in colo se cunosce, că verbele, ce insemneza alegere, denumire etc., candu se punu in form’a reflesiva (mai susu not. 2. b), predicatulu alu doilea totu de un’a este unu sustan- tivu, pr. im p e r a t u , episcopu etc.

8. Inse, totu ce s’a dîsu pană aci despre doi numinativi, s t r i c t e are ase intielege n u m a i de costructiunea cu verbele n e u t r e de mai susu (not. 2. sub a), — er’ ce se tiene de verbele r e f l e s i v e , acestea se potu intielege, numai in câtu au semnifîcatiune p a s i v a , candu se vene considerata numai câ una formula pura a’ pasivului, pr. elu s’a făcu tu sanetosu, câ si: s’a i n s a n e t o s i a t u , lat. s a n u s f a c t u s est .

Er’ deca nu se punu in semnificatiune pasiva, seau cela pucinu nu se reflecteza la semnificatiunea pasiva, — propuse- tiunea stricte nu are doi numinativi, ci doi a c u s a t i v i , unulu adeca pronumele reflesivu (me, t e , se etc.), altulu numele, ce se pare predicatu, pr. cutare s ’a facutu i m p e r a t d ; in câtu chiaru insusi, er’ nu alţii, l’au facutu imperatu. Yedi si mai in diosu la verbele reflesiva.

9. Numinativulu plenesce une oria si loculu vocativului, pr. vedi f e t u l u mieu. Despre care la v o c a t i v u .

§. 67. Genitivulu.G e n i t i v u l u este casulu r e l a t i u n e i intre doue,

seau mai multe nume, sustantive seau câ-sustantive, deintre cari celu urmatoriu depende dela celu dein a-ante, sî se pune in genetivu, pr. cartea v i e t i e i . semnulu c r u c e i . erb’a c a m p i l o r u . florile p l a n t e l o r u . facerea l u m e i . fericirea o m u l u i , inceputulu i n t i e l e p t i u n e i etc.

- 132 —

133

Inesem plele, pusa a d cu câte doua nume in pare- chia, după relatiunea impromutata, in carea stau aceste nume, celu dein a-ante predomnesce si influentieza asupr’a celui urmatoriu, er’ alu doilea depende dela preceden­tele lui.

Inse sî numele pusu in a-ante, pote se dependa dela altu precedente, si asia se fia sî elu pusu asemenea in genetivu, pr. folia-le ca r t i e i vietiei. facerea s e m n u l u i crucei. verdeti’a er b e i campiloru, fromosetiele f l o r i ­l o r u planteloru etc., sî asia mai in colo estendiendu nu- merulu numeloru cu relatiunea genetivale.

Numai câtu estensiunea prea lunga, sî inca cu câtu este mai lunga, cu atâtu este mai neplăcută, atâtu pentru ingreunarea intielesului, câtu si pentru monotoni’a forme- loru repetîte forâ intrerumpere. De acea si concatenarea genitiviloru este a se restringe pre câtu se pote mai multu.

D e sene se intielege, câ numele asia concatenate potu se aiba si adiectivele loru lenga sene, pentru cari inca suntu a se oserbâ unele regule, prein cari se se împiedece confusiunea intielesului.

Altu usu alu genitivului nu esiste in limb’a roma- nesca, er’ genitivulu a b s o l u t u e necunoscutu.

N o t e .

1. Genitivulu in limb’a rom., precumu se afla astadi, nu are forme proprie esclusive, ci numai comuni cu casulu dativului; er’ destintiunea unuia de catrk altulu se cunosce, numai după usulu propriu pentru fiacare dein aste doua casure.

2. Dar’ nece formele comuni nu se afla totu dea un’a pentru tote numele, si atunci destintiunea ar' fi sî mai a nevolia, deca usulu limbei nu s’ar’ fi provediutu de midiloce indestulite sî

134

spre acestu scopu; — asia forme pentru G. D. sing, au numai numele feminine, pronumele si unele adiective, er’ pentru G. D. plurale numai ceste dein urma.

3. Semnificatiunea relatiunei genitivali este multipla forte; cea mai principale inse este a’ p o s e s i u n e i , asia in câtu gene- t i vu 1 u representa pre p o s i d e n t e , er’ antecedentele lui lu- crulu p o s i e d i u t u , pr. cartea lu i P e t r u ; — c a r t e a obiec- tulu posessu, er’ P e t r u person’a posedente.

4. Inse acesta semnificatiune, de sî este cea mai adesa, dar’ nu este singura singurea, si une oria este chiaru si anevolia a se precepe, pre cumu candu dîcemu: D. d i e u l u p o t e r i l o r u , după semnificatiunea posesiva ar’ urmă: că p o t e r i l e suntu posiedentele, er’ D. di eu posesulu, ce se pare absurdu.

5. De unde s’a costatatu, că semnificatiunea posesiva, cu certitudine are locu, mai numai candu numele genetivului in- semneza una persona via, seau aprope, pr. cartea lui Pe t ru , indurarea lui D. d i e u. viati’a o m u l u i etc. — E r’ candu genitivulu e unu nume abstractu, semnificatiunea posesiva, e nu­mai in sensu nepropriu, pr. poterea i n t i e l e p t i u n e i etc.

6. Afora de semnificatiunea principale, a p o s e s u l u i catră p o s id en t e , se mai potu destinge si alte semnificatiuni, pre- cumu relatiunea —

a) a’ posidentelui catră p o s e s u (gen.), pr. imperatulu ro- ma n i l o r U;

b) a’ causei catră e f ec t u , pr. facutoriulu c e r u l u i si p a m e n t u l u i ;

c) a’ efectului catră c a u s a , pr. lumin’a s o r e l u i ;d) a' totului catră p a r t i , pr. adunarea o me n i l o r u .e) a’ partiloru catră totu, pr. inceputulu si finitulu ca r t e i .f) a’ calitatiloru catră c e l u ce le are, pr. omeni’a omului,

inaltîmea c e r u l u i , etc.Dein cari, unele se potu reduce la semnificatiunea prin­

cipale, altele mai anevolia, seau improprie.

135

§. 68. Costructiunea genetivului.La costructiunea genetivului se recere, cá ambe su-

stantivele, seau câte suntu in relatiune genetivale, se fia determinate cu articlulu primariu, pr. s t e l e - l e cerului , f a c i ’a pamentului, o i l e turmei. î n v i e r e a mortiloru. oile t u r m e i lui Christosu. dîu’a in v i er e i mortiloru.

Dela acesta regula simplâ nu făcu esceptiune nece numele propria, in câtu suntu antecedenti, chiaru si deca de almentrea suntu nearticulate, pr. Stefanu-lu lui Petru. An’a Veronicai. P arisu-lu Franciéi. Campu - lungu -1 u României. Ierusalimulu Palestinei. Damasculu Siriei.

Ci făcu esceptiune numele propria omenesci, cá ge- n e t i v i , pr. învierea lui Christosu, legea lui Moise, fe- tiorulu lui Petru. — Dar’ nu sî ale cetatiloru, tiereloru etc., pr. cetatea Parisului. Vien’a Austriei etc.

Esceptiune făcu si apositele, cari potu se fia si ne­articulate, pr. mortea lui Petru ap o s to i u seau apos- tolulu; — column’a l u i Traianu i m p e r a t u seau impe- ratulu etc.

N o te .

1. Adeverata esceptiune de la acesta regula se pare a face participiulu seau sustantivulu, de una parte pusu cá alu d o i l ea predicatu alu verbeloru reflesive mai susu (§ 66 not. 2. sub b) citate, er’ de alt’a cá antecedente si regente alu relatiunei gene- tivali, care prein urmare remane cu totulu nearticulatu, pr. i n c e p u t o r i u invieriei mortiloru s ’a f ăcu t u . s ’a p u s u pas t o r iu turmei lui Christosu.

Numai câtu genetivii după atari predicate nearticulate se potu consideră de da ti v i in dependentia dela participiu, pr. in propusetiunea aceeaşi, numai cu altu participiu dela verbulu

136

d a r e : s ’a da t u pastoriu turmei lui Chr.; unde t u r m e i nu depende dela p a s t o r i u câ genetivu, ci dela s ’a da tu câ dativulu acestuia.

2. In câtu pentru genetivii numeloru propria omenesci nearticulate masculine, esceptiunea mentiunata numai intru atât’a are locu, in câtu lu i nu se pote consideră de articlu, ci numai de formula caşuale, pentru care nece se pospune numelui, câ articlii primari, ci in a-ante, câ prepusetiunea a la unele adiec- tive, pr. imperatu a tota lumea, tata a multi üli etc.; care la celi vechi este prea usitatu in casurele G. D. sing, si plur.

3. De aceea se pare, câ celi vechi formul'a lui , o scriu totu dea un’a numai lu forâ i, pr. legea lu Moise. filii lu Israel, apostolii lu Christosu. Pre candu, câ articlu după nume, eli inca-lu scriu totu dea un’a câ si noi lu i cu i, si nece una data forâ i.

Dein acea causa se pote, câ pre a locurea formul’a 1 u i se prefige in dativu si la numele propria feminine, pr. dă lu i Ana; — seau sî la totu in acel’asi intielesu, pr. tramite la Maria, sî dă la Mari’a; — inca sî cu alte nume, pr. dă la mam’a.

4. Deci in câtu pentru numele propria feminine, după ce formul’a ei prefipta, câ lu i , in a-antea loru, nu mai esiste in usu, sî nu se mai pote restabili, — nu remane alta, de câtu câ in relatiunea genetivale, si ele, tote, articulate seau ne articulate, in G. D. seau se se articuleze, pr. filiulu Măr i e i , — seau se le-se prefiga prepusetiunea seau formul’a la , pr. dă 1 a Ana, — seau formul’a 1 u i au 1 u , câ la cele barbatesci, pr. lu seau lu i Ana.

Usulu generale e pentru articlu in apoi^ numelui propriu.5. Esemple de formul’a e i, corespundietoria formulei lui, la

celi vechi, in a-antea numelui: ii. Pentat. de 1581. Gen. XVIII,10. ec’a mulieriei tale i i S a r ’a fi-va fetioru. ibid. XXXVIII, 13. Spuseră éra ii Ta m a r .

Er’ in apoi: ei. Totu acolo. XVIII, 14. S a r a ei fi va fetioru. XXXVIII, 11, dîce dereptu aceea Jud’a T a m a r e ei nurorisa.

137

6. Cá numele propria se usita sí sustantivulu : D. d i e u , in G. D. sing, cu lu i in a-ante, —- in pl. cu l o ru in apoi; pr. judecat’a lu i D. dieu. Asia sî la celi vechi: a’ dereptei jude­catei lu D. dieu (Omil. de 1580 la 1 nov.).

7. Apositele nearticulate se punu, numai deca suntu prea usitate, pr. i m p e r a t u , a p o s t o l u , c a p i t a n u , voda , fe- t i o r a : R a d u l u capitanu, Cuz’a V o d a , Mari’a f e t i o r a etc. Er’ cele alalte mai raru, pr. Petru m e s a r i u l u , Moise s ă r a ­cul u etc.

§. 69. Modificatiunile ei.Acesta regula inse sufere mai multe m o d i f i c a ­

ţi u n i , atâtu dein partea regentelui (antecedente), câtu si dein a’ genetivului (dependente), in ordinea naturale seau inversa.

Asia a) dein partea a n t e c e d e n t e l ui ; deca in a-antea lui e pusu in concordatiune, t. unu pronume d e m u s t r a t i v u , pr. a c e s t u omu alu p e c a t e l o r u , — 2. seau unu adiectivu numerale: u n u , doi etc., pr. u n a parte a’ l u m e i , a l u d o i l e a anu alu v i e t i e i lu i ; — 3. seau adiectivele cumnate: a l tu , c e l u a l a l t a , mul tu, pr. a l t u omu, etc. — 4. altu adiectivu articulatu cu articlulu primariu, pr. a d e v e r a t ’a scientia, b u n i i creştini e tc .; — pentru că : prein cele de antaniu t r e i punte numele sustantivu s’a determinatu in a - a n t e , si asia nu mai este nevolientia de a se m a i determină inca una data prein articlulu primariu in a p o i ; precumu se vede dein esemple.

Er’ in câtu pentru puntulu 4., fiendu că situatiunea naturale a numelui sustantivu si adiectivu s’a intorsu, — articlulu primariu, carele nu-si muta loculu, s’a adausu la adiectivulu dein a - a n t e , si asia sustantivulu a re-

138

masa n e a r t i c u l a t u dupa forma, inse articulata după valore prein articlulu adiectivului seu de dein a-ante, pr. a d e v e r a t ’a scientia a’ domnedieirei. b u n i i creştini a’ tota lumea, d e r e p t ’a judecata a’ lui D. dieu.

Er’ b) dein partea g e n e t i v u l u i : 1. deca sí elu este in concordatiune cu vre unulu dein acele adiective mai susu citate: demustrative, numerali si alte asemenea: a c e s t u , a c e l u ; unu, doi, alu d o i l e a ; a l t u , c e l u a l a l t u , m ú l t ú etc. pr. a c e s t u i omu. a c e l e i mulieri. u n u i pomu. a d o î barbari, a m b i l o r u căpitani, ai doi - l o r u veri. a l t o r u omeni, m u l t o r u parenti; — 2. seau deca genetivulu asemenea este concordatu cu unu altu adiectiyu articulatu in a -ante - s i , pr. domenec’a s a n t i - l o r u parenti. poterea m a r e l u i D. dieu.

Not e .1. Adiectivulu numerale a n t a n i u , urmeza natur’a adiective-

loru, ce se concorda cu articlu primariu in aintea anteceden- telui seau genitivului, pr. a n t a n i u l u omu seau omulu a n t a ­niu. G. D. alu a n t a n i u l u i omu, si omului antaniu.

2. Numeralii a m b i si a m e n d o i nu se construescu dupa -u n a norma, de si suntu de u n a semnificatiune.

Ambi i cu articlu, cá sí antaniu: a m b i i omeni, G. D. a m b i l o r u omeni; — er’ a m e n d o i fork articlu, pr. a m e n d o i fraţii au venitu. parentii a m e n d o r o r u prunciloru.

De unde cestu dein urma de sene-si nu împiedeca articu­larea artecedentelui seau genitivului; — er’ celu alaltu o îm­piedeca numai prein dislocatiune, cá a n t a n i u si tote alte adiective de sub a) punt. 4, precumu se vede dein esemple.

3. Numerii a lu d o i l e a etc. dupa greutatea formatiunei ge­netivului loru, nu se punu, seau mai nu se potu pune in genetivu, si esemplulu citatu sub b) este dela celi vechi.

4. Adiectivulu mul tu-a, neavendu forma distinta pentru G. D., decatu in plurale, in loculu genetivului sing. se pune

139

prepusetiunea a cu casulu seu, pr. adunarea m u l t o r u omeni, seau: adunarea a m ul tu poporu; — er’ valorea determinativa nu sio pierde, precumu se vede dein esemplé.

5. Adiectivulu t o t u - a , de sî este de natur’a adiectiveloru cantitative, nu numai câ nu determineza prein sene sustantivulu seu, ori in care situatiune, ci dein contra recere totu dea una articularea sustantivului, pr. tota l umea, si l u m e a tota.

Er’ G. D. sing., neavendu forma destinta pentru G. D. sing., sî-lu formeza câ si m u l t u , pr. cuprensulu a t o t a l u m e a ; er’ in pl. fericirea t o t u r o r u omeniloru.

6. In urma este de oserbatu, câ deca situatiunea anteceden- telui si genetivului se inverte, asia câtu g e n i t i v u l u se ocupe loculu antaniu, er’ antecedentele celu depre urma, — regentele-si arunca articlulu in a - a n t e a g e n i t i v u l u i , inse in form’a supletiva alu-a etc., pr. parente-le omeniloru, CV) a lu omeni­loru parente. Diu’a invierei CV) a’ invierei dî. munti-i Carpati- loru CV) ai Carpatiloru munţi, stele-le cerului, sî flori-le pa- mentului CV) ale cerului stele si a le pamentului flori etc.

Prein care regentele érasi remane forâ articlu in urma, inse de acea totuşi nu ne - articulatu; — numai câtu regentele sia lasatu loculu naturale, dar’ nu l’a lasasu articlulu lui.

§. 70. Intrecalatiuni.Intre numele, doua seau mai multe, ale costructiunei

genitivali, potu se se intrecaleze sî adiective, unulu seau mai multe, lenga si după fia care sustantivu, forâ se al­tereze articulatiunea membreloru costructiunei, de câtu câ d u p ă fia-care‘ adiectivu intrecalatu, g e n e t i v u l u ur- matoriu are a ise prefige câte unu articlu supletivu: a lu -a etc., concordatu cu sustantivulu precedente, regente ori genetivu, in genu si numeru, dar’ nu si in casu, ci in casulu numinativu- acusativu, pr. in locu de: pastoriulu t u r m e i l u i Christosu; — cu adiective intrecalate: pas-

140

toriula e r e d e n t i o s u , a l u turmei c u v e u t a t o r i e , a’ lui Christosu. — Patriarculu baserecei Alesandriei, — seau: Patriarculu C i r i l u , a l u m a r é i baserece, a’ Ale­sandriei, 8. a lu baserecei celei m a r i , a’ Alesandriei; in care esemplu după regente s’a intrecalatu unu n u m e p r o p r i u , er’ la b a s e r e c e i s’a pusu adiectivulu in a - a n t e .

Totu asia se urmeza sî cu pronumele posesive a lu m i e u , - t e u etc., cari tienu loculu genetivului pronu- meloru personali: io , tu etc., pr. parente-le m i e u , c\j a l u m i e u parente; — seau: parentele c e l u d u l c e , a l u mieu; seau: a lu m i e u parente dulce, seau: dulce parente.

N o t e .

1. In loca de adiectivu, pote se se intrecaleze si unu nume -propriu, pr. in esemplu, — si totu ce i n t r e r u m p e influenţi’a regentelui asupr’a dependentelui.

Deunde, deca numele propriu se pune in a-antea regen­telui, ne intrerumpendu-se firulu costructiunei, articlulu suple- tivu, care e destinatu a restabili firulu întrerupţii, nu mai are locu si necesitate, pr. C i r i l u patriarculu baserecei. Traianu imperatu 1 u romaniloru; ci CV): I m p e r a t u l u Traianu, a lu romaniloru.

2. Totu dein acel’asi esemplu s’a vediutu, ck loculu adiecti- vului intrecalatu nu face scaimbare, ori se dîci: alu maréi ba­serece, ori: a lu baserecei celei mari; si asia ori: pastoriulu eredentiosu, a lu turmei; ori: eredentiosulu pastoriu, a lu turmei etc. — fia adiectivulu articulatu seau nearticulata, cu articlulu secundariu.

8. Caus’a insertiunei articlului supletivu este, ck prein intre- calatiune departanduse articlulu primariu alu antecedentelui de len ga genetivulu urmatoriu, — s’a facutu una ruptura (hiatus) intre regente si genitivu, care nu se pote astupâ, de câta repe-

141

tiendu articlulu regentelui, in locu de ase repetî insusi regen­tele cu articlu cu totu.

Er’ fiendu cä articlulu primariu forä sustantivu nu pote stâ iu propusetiune, de câtu in form’a supletiva alu-a, se pune alu-a, care totu un'a este cu articlulu primariu, de câtu cä are una vocale prostetica a spre razimu, pentru cá se nu fia nevolîtu articlulu a se razimâ de altu nume.

4. Candu inse regentele articulatu intru atât’a s’a departatu dela genetivulu seu prein intrecalatiuni, câtu este temere de a fi uitatu la loculu genetivului, — chiaretatea propusetiunei aduce cu sene, cá nu numai articlulu regentelui in form’a suple­tiva, ci sî insusi regentele se se repetiesca, pr. Cirilu p a t r i a r - c u l u , marele luptatoriu alu credentiei in contr’a lui Nestoriu, — p a t r i a r c u l u , d î c u , alu Alesandriei, — seau fork intre- calatiunea d î c u : patriarcu 1 u Alesandriei, — seau: d î cu pa­triarculu Alesandriei; — fiendu câ, numai cu a lu Ales., fora p a t r i a r c u l u in apropiare, cuventarea ar’ remané mai oscura.

5. Dein asta causa, tote adiectivele, cari subtragu regentelui articlulu primariu dela loculu lui, fia si demustrative, numerali, seau de ori sî care natura, pusa in a-antea regentelui, inca aducu necesitatea de a se pune articlulu supletivu alu-a in a-antea genetivului, chiaru sî candu intre regente si genetivu nu este nece una intrecalatiune, pr. u n a parte a’ omeniloru; seau u n a parte m a r e a’ omeniloru; totu un’a.

Asia si: doi imperati a i pamentului. m u l t i omeni a i poporului, a c e s t u aparatoriu a lu credentiei, — seau m a r e l e aparatoriu a lu credentiei; — seau numai: aparatoriulu cre­dentiei.

6. In limbele neo-latine, neavendu forme casuali cu termi- natiuni, genetivulu se formeza cu prepusetiunea di (ital.) seau d e (fr. sp.), pr. rime d i Petrarca, le temple d e Gnide; — eu seau f o r a articlu după ea pentru numele ce urmeza, pr. il padre del popolo; la porta de l l a casa. — la vie de l’homme; le jardin du roi et de la reine.

142

, Dein care causa si costructiunea genetivale la italiani si francesi e cu mul tu mai liusiora de câtu la noi.

7. Una costructiune analoga a’ numeloru cu prepusetiunea de se afla si in limb’a rom., inse nu in sensu genitivale, ci adiectivale, pr. munte d e auru, fr. mont d’or, lat. mons au r eus . De care mai in diosu la sustantive.

8. De participiulu activu cu genetivu, vedi la participia. — Er’ de costructiunea cu pronumele posesive m i e u , teu etc., vedi la pronume.

§. 71. Dativulu.D a t i v u l u este casulu c o m u n i c a t i u n e i , seau

trecerei unui obiectu in posesiunea altui obiectu seau per- sone, pr. am vendutu una vinia lu i P e t r u , m i a datu ajutoriu la scrisu. n e au venitu una suma mare de bani.

Inse si acestu casu representeza mai multu numai dependenti’a numeloru dela verbu seau adiectivu forâ in- trevenirea vreunei prepusetiuni, pr. se cu v e n e lui. s’a facutu p a r t a s i u bunetatiloru lumei. n e a peritu una mulţime de documente, ia u furatu doi caii scumpi. Vreţi ii asemeni l u i D. dieu.

De acea dativulu totu dea un’a e costruitu cu unu verbu seau adiectivu, pr. in esemple; — er’ in pusetiune nedependente seau absoluta nu se afla in limb’a ro- manesca.

N o t e .1. Este intrebare, deca dativulu are si semnificatiunea abla­

tivului latinu, pr. in: ia u f u r a t u unu ca 1 u ; unde este chiaru, că nu lu i , ci d e l a e lu , s’a furatu calu; ceea ce si la latini este prea usitatu cu unele verbe, pr. e r i p u i t m i h i pe- c u n i a m , adeca: a m e.

Se pote inse că aci dativulu inca e numai in locu de ge­netivu, câ sî candu ai dîce: au furatu unu calu de a i lui .

2. Formele dativului suntu comuni totu dea u^a cu gene- tivulu, sî numai prein costructiune se potu destinge, c tn ^ ^ itru care casu suntu puse in propusetiune. De acea, afora 8tructiunea genetivale, ele mai totu dea un’a suntu pentru dativu?

3. Esceptiune pote avé locu, in costructiunea pronumeloru scurtate m i - t i etc. cu vreunu nume, despartîtu seau impreu- natu, pr. mi au venitu amicii; adeca: au venitu amicii miei . m i au furatu averea, bunetatile-i suntu nemărginite, am vediutu pre iratioru-ti seau fratiorulu-ti. De cari inse la pronume.

4. Cari suntu adiectivele, verbele, seau alte parti ale cu- ventarei, ce se costruescu cu d a ţ i v u , se va indică la loculu aceloru parti.

§. 72. Acusativulu.A c u s a t i v u l u este casulu a c t i u n e i asupr’a obiec­

tului, prein carea obiectulu se supune unei persone seau unui obiectu (ens), — seau este casulu obiectului lucrarei, in câtu lucrarea trece dela una persona seau unu obiectu intru alta persona seau altu obiectu, pr. am vediutu pre D o m n u l u , unde domnulu este obiectulu vederei mele câ lucrare, ce trece dela m e n e câ subiectu la D o m ­n u l u câ obiectu.

Elu este dar’ casulu propriu alu verbului a c t i v u seau t r a n s i t i v u , mai multu forâ prepusetiune, pr. am vediutu d o i o m e n i , lasati m o r ţ i i , sesi astruce m o r ­ţ i i loru.

Elu este totu una data si casulu prepusetiuniloru toturoru in limb’a romanesca, fia libere fie legate, pr. cu m e n e si cu fraţii miei. d e t e n e sî de tota lumea. 1 a sene si la ai sei etc., — veniţi a casa. liâ a mente etc.

Esceptiune făcu numai prepusetiunile cu forma nu- minale si articulata, cari de acea se construescu cu ca-

144

sula g e n e t i v u l u i , cá tote sustantivele, pr. a s u p r ’a m e a sí a’ p a r e n t i l o r u miei. in a - a n t e a vostra sí a’ t o t u poporulu. impregiurula a l t a r i u l u i etc.

N o te .

1. Formele acusativului suntu cea mai mare parte comuni cu ale numinativului, pr. R o m a n i i au batutu pre D a c i , er’ D a c i i au insielatu pre R o m a n i ; — in cari propusetiuni Ro­m a n i i sî D a c i i , acumu stau in numin., acumu in acusativu, cu acelesi forme casuali, er’ cari in ce casu stau, se destingu numai preiu locatiunea loru, si aci inca si prein prepusetiunea formulaţi va pre.

2. Prepusetiunea formulativa p r e , cá not’a acusativului, astadi se usiteza pentru acusativii numeloru propria personali, pr. am vediutu p re Petru, — ale popora-loru, pr. p re Ro­mani, p re Daci, p re greci etc.

Totu asia pentru D. d i e u , pr. am laudatu p re D. dieu. Er’ c u o m u , o me n i , si fork p r e , pr. am vediutu u n u omu seau p re unu omu. D. dieu a facutu p re omu. am vediutu ome n i venindu, seau p re omeni, — m u l t i omeni seau p re multi omeni.

3. Forme destinte proprie pentru acusativu au numai pro­numele personali dela io , tu in sing, m e, te , se (forme scurte), seaume-ne, te-ne, se-ne (forme prelungite cu ne); er’ in pl. formele : n e , v e , 1 e , suntu comuni si dativului, pr. n e pune semnu, adeca ne pune n o u e , seau ne pune pre noi semnu.

4. Formele scurte ale acestoru pronume se punu totu dea un’a foră pre : me ducu. te bate etc. — Er’ cele prelungite, după usulu de acumu, cu p r e , pr. m’a luatu p re mene. p re voi v’au tramesu etc.

Asemenea sî acusativii dela pronumele de a 3. persona, sî dela tote pronumele demustrative: a c e s t u , a c e l u , î n su m i etc., pr. am vediutu p re eli. am adusu p re aceşti omeni.

145

5. Pronumele relative: c e - n e , c a r e , si compusa-le: cene- va etc., in câtu se referescu la persone, se dîcu in acusativu cu p r e , pr. am audîtu p re c e n e v a dîcundu. tramite p re c a r e vei tramite, seau p re c a r e - v a .

E r’ candu care, câ si ce, se referesce la obiecte neanemate, p re nu se premite, pr. am luatu ce ai tramesu. seau: am luatu lucrurele, c a r i ai tramisu. seau: c a r i l u c r u r e a i tramesu.

6. La numeralii un u , a l t u , c e l u a l a i tu, t o t u , candu se concorda seau se referescu la fientie omenesci, se premite p re in acusativu, er’ cu ne omenesci nu, pr. am vediutu p re unulu, p r e altulu, p re toti etc. — er’ nu: p re unu lemnu, ci numai: u nu lemnu, a l t e lemne, t o t e lucrurele etc.

7. După formele acusative ale pronumeloru personali, cu cari se construescu si prepusetiunile tote, câte nu au forma nu- minale, — s’a conclusu, câ casulu prepusetiuniloru este acu- s a t i v u l u , nu numinativulu, pr. in esemplele de mai susu.

8. La celi vechi prepusetiunea formativa p re a’ acusativului lipsea si la numele propria, si la pronumele personali, sî aliurea, inse numai la celi mai vechi, pr. Psalt. Coresi de 1577, ps. XXIII, 11: veniţi, fiii, ascultaţi mene. ibid. ps. II, 9: pasce veri e li cu toiagu de fieru. Tetravang. de 1561, Mat. nr. 71. aduşi e lu la . . . sî nu potura elu vindecă. Omil. I. dom. III. după pasce: cumparara myru, că se merga se ungă Is. (adeca p re Is.). Omil. de 1580, dom. XVII după an. nou: tremese elu la satulu lui. Pentat. de 1581. Gen. II. 8: sî luâ domnulu dumnedieu omulu sî puse elu. ib. XXVII, 22: sî nu cunoscu elu, (pre elu), câ mânu le-i eră flocose, că alui Isavu fratelui seu mânu.

9. Deci, totu ce n u e subiectu, seau predicatu, seau apositu, seau atributulu acelor’a,' este a se consideră in acusativu.

§. 73. Acusativulu absolutu.Er’ acusativulu a b s o l u t u , seau independente dela

verbu seau prepusetiune, este mai raru in limb’a ro- manesca.

10

146

Usitatu este —a) Spre a determiná, c â t u de indelungatu a tienutu

tempulu seau vre una parte a’ tempului (lat quatn diu), pr. a imperatítü u n u a n u de dîle, d o u e lune t r e i sep- tamaue, patrn dîle etc., câtu tempu eram iu Bucuresci, t o t a d î u ’a ningea sí ploâ, er’ n op t e a stelele luceau etc.

b) Spre a determiná, in c e tempu s’a templatu ceva (lat. quando, candu), cu numele articulata seau nearticulatu, inse cu restrictiune la pucine, —

1. nearticulate, pr. a d i lat. h a c d ie s. h o c d ie (hodie) it. o g g i , fr. vechiu h u i (au jour d’hui), germ. h e u t e ; si asia cu demustrative: e s t a n u , e s t e m p u ; a s t a d i , a s t a s e r a (vulg. a s t a r a ) , a s t a nopte (vu lgo. a s ’n o p t e ) ; adi - demanetia, demanetia, mane dema- netia, eri demanetia; asta p r i m a - v e r a , — v e r a , — totuna, — ierna etc. —

2. articulate, pr. d î u ’a, n o p t e a , s e r ’a, de ma- n e t i ’a , s a m b a t ’a, d o m e n e c ’a, primaver’a , ver’a, tomn’a , iern’a etc. —

c) Asia sî in unele adverbia, intreiectiuni, proverbia, cântece etc., formate dein nume articulate seau nearticu­late, pr. usi’a! fug’a! drumulu etc., pr. dute fug’a. calea valea pre ci ’n colo. Dieu! seau dio! seau dîcu d i o lui D. dio. pace buna. cale buna. frundia verde, florile d’albe etc.

N o t e .1. După s a m b a t ’a si d u m e n e c ’a s’au luatu a se dîce sî

l u n e a , m a r t i a , m i e r c u r i a , j o i a , si v e n e r ia , cu a in fine la genetivii vechi: Iun ei seau l u n i , Marti(s), Miercuri, Joi (Jovis) si Veneri(s).

147

2. La acusativii absoluţi temporali, se adaugu si saluta- tiunile, la venire: b u n a demaneti’a , b u n a dîu’a , b u n a ser’a, b u n u prandiulu, b u n a ceu’a, seau cu emfase: sî m ai buna dîu'a etc., — ducunduse : d î u’a buna. n o p t e buna. e e r ’a buna. drumu bunu.

3. Totu asia sî unele frasi, ce insemneza repetitiuni, pr, u n a data, a l t a data. une ori. alte ori. a n t a n i ’a ora. a’ do u’a ora etc. seau: a d o ’o r ’a, la celi vechi: a’ do u ’a o r ’a, cu trei articli, si asia mai in colo; precumu s î: b u n a ora (de esemplu). b u n a - m i - t e (cá sî dú-mi-te); totu acea, etc.

4. In urma proemia-le canteceloru popularia: f r u n d i a v e r d e , si refrenele colendeloru: f l o r i l e d ’a l b e etc., inca suntu totu acusativi absoluţi.

§. 74. Vocativulu.V o c a t i v u l u e casulu a d r e s a t u l u i , sî representeza

person’a seau obiectulu personificatu, catrâ care se grai- esce, py. Domne, cuvente.

Elu totu dea un’a se tiene de person’a a’ 2. si pre­supune pronumele personale tu seau v o i , seau sustitu- tele loru: d o m n i ’a ta etc., cari suntu adeveratulu sub- iectu alu propusetiunei, er’ vocativulu este numai aposi- tulu subiectului (§. 54. not. 3).

Formele lui proprie suntu prea pucine, si stricte nu­mai cu numele terminate in u , de regula masculine, in vocativulu sing, cu e , pr. D o m n e , i m p e r a t e , bune .

Ele suntu articulate sî nearticulate, nearticulate astadi forte pucine, atâtu sustantive câtu si adiective, — er’ cu articlu ( l u - l e ) potu fi tote numele teriöinate in u mase., sustantive, adiective seau participia, pr. d o m n u l e , bu­n u l e , m a n g a n i a t o r i u l e .

10*

148

Er’ numele terminate in alta vocale, seau de altu genu, nu au vocativu, nece sing, nece plurale, precumu nece numele neutre terminate in u in singulare; — er’ loculu loru se suplenesce prein numinativu.

Usulu vocativului este in propusetiunea cu subiec- tulu de person’a a 2. câ casulu apositulni seau sustitu- tului lui, pr. tu, D o m n e , esti bunu. T a t a l u n o s t r u , — santiesea-se numele teu!

N o t e .

1. Une ori si numele neutre in u , personificanduse, au voeativulu sing, in e , pr. cuventu: c u v e n t e , sufletu: s u f l e t e etc.

2. Cele terminate in a, mase. si femin., in vocativu se usiteza sî cu o in fine in locu de a in sing., pr. Luco, Mario, popo etc., seau câ o este numai intreiectiunea o ! adausa in fine elidiendu pre a , pr. Luc’o in locu de: Luca-o! — seau câ numai a se scaimba in o, câ si de altş ori, pr. sufiptulu o in locu de a, sî in unele nume si verbe terminate in a după u, in ortografi’a baserecesca, pr. s’a facutu dîuo, roao, elu luö, in locu de diua, rouă , luâ; elu o l u â sî l u a n d u - o ; precumu sî in v e n ’o ! etc.

Celi vechi inse usitau si â (oscuru) in sufiptu, in locu de o moderau; vedi esemple in Principia pag. 368 sub d), si p. 360 sub 4).

3. Multe vocative nearticulate, usitate mai demultu, astadi se audu mai raru, seau nece de cama, pr. Ome, s ó c i e etc.

4. Celi vechi adese ori punu numinativulu in locu de voca­tivu, pr. D. dieu! in locu de D. d i eu l e . f i i i ! in locu de fililoru.

5. Voeativulu pl. articulatu se face după form’a dativului pl., pr. f i l i l o r u ! f e t e i oru!

149

6. In usulu vulgariu, in a-anteä vocativului mase. sing, si plur., se pune mai totu dea un’a intreiectiunea mei! , pr. mei omu bunu! m ei omeni buni. m ei Creştine. - mei frate etc.; — er’ la feminine tu, pr. tu verutia. tu muliere. tu Flore etc.

7. In vocativulu costruitu cu genetivu, totu deauna se intre- caleza articlulu supletivu alu, pr. Spirite a lu adeverului, data- toriule a 1 u bunetatiloru, — seau se reintorce la numinativu fora alu, pr. datatoriulu bunetatiloru etc. (§ 54. 4, 5).

§.75. Sustantivele.Numele s u s t a n t i v e , numite asiâ, pentru câ de

sene stau, si potu stá in cuventare, forâ se aiba nevo- lientia de altu cuventu, pentru a fí bene intielesu sî de- plenu, — nu câ adiectivele, — representeza persone, sî obiecte, sî idee, seau obiecte concrete si astracte; de unde sî impartîrea loru in p e r s o n a l i seau p r o p r i a , r e a l i seau o b i e c t i v e (obiecte concrete), sî i d e a l i (obiecte astracte); dein cari cele dein urma doue specie se numescu si a p e l a t i v e .

Ele se modifica, câ sî adiectivele, pronumele, si parti- cipia-le, in terminatiunea loru prein forme generice, nu­merice, sî casuali, cumu s ’a d îsu , spre a, desemnă sî in afora funtiunile, caror’a suntu supusa dein la-intru.

Usulu loru in propusetiune este multiplu, precumu sî funtiunea loru, precumu:

a) câ subiectu, predicatu, si apositu, cu funtiunea in n u m i n a t i v u ;

b) câ regentele altui sustantivu, nemediatu, seau prein prepusetinne, in o r i c a r e c a s u ;

c) câ dependente, seau dela altu sustantivu nemediatu, cu funtiunea g e n i t i v u l u i , seau prein propusetiune cu funtiunea acusativului; — seau

150

d) cá dependente dela altu cuventu, pr. adiectivu, verbu, ori prepositiune, cu fiuntiunea d a t i v u l u i seau a c u s a t i v u l u i ; — seau sî —

e) cá absoluta, forâ nece una dependentia, cu fun­tiunea in a c u s a t i v u .

N o t e .1. Despre funtiunile sustantivului in casure, s’a tractatu in

cea mai mare parte mai susu, in partile propusetiunei, in con- cordatiune, sî reiaţi unea genitivale, câtu nu mai este nevolientia ale repetî.

2. Remane dar’ a mai consideră, sî de costructiunea Ioru cu prepusetiuni, care inse se va tractâ mai diosu la usulu prepu- setiuniloru.

3. Deci mai amentimu numai, că sustantivele de multe ori se lega parechie cu una prepusetiune intre ele, spre a desemnă erasi oresi care relatiune impromutata intre acelea; — er’ pre- pusetiunile acestea suntu mai alesu cu si de.

Ele desemneza mai multu una relatiune a d i e c t i v a l e , prein care sustantivulu alu doilea tiene loculu adiectivului, er’ prepusetiunea e surogatulu formei adiectivali; — asia: •

a) cu prepus, c u se desemneza a v e r e a , pr. omu c u mente; adeca om u careje a re mente, scaunu cu spate, casa cu doue ferestre, vite c u corne. — si figurate: sore c u denti. — stea cu coda etc.

Opositulu este cu prepus, forâ, seau f o r â de , pr. omu f o r â capu, etc.

b) cu prepus, de se desemneza cal i t a tea , pr. omu de omenia, munte de auru. bani de argentu. pensa de folioru. camesiâ de lînu. facere de bene. omeni de nemica. barbati de scientie etc.

4. Relatiunile cu aceste prepusetiuni, in alte limbe de multe ori se esprimu prein adiectivu, pr. munte de a u r u lat. mons aureus, omu cu m e n t e lat. homo p r u d e n s ; si opositulu: omu f o r â mente lat. homo a m e n s , d e m e n s etc.

151

5. Relatiuuea cu de arata de multe ori materia, dein care e facutu obiectulu, pr’ anelu de au r u . manusia de pi e le etc.

6. Fragile asia compuse, adese ori se punu si fork antece­dente, pr. elu e cu m e n t e ; adeca om u cu m e n t e etc., — sî antecedentele supresu se pote snpleni cu articlulu secundariu, pr. c e l u cu mente; c e l u de auru; c e l u de omenia; c e l u fork capu etc.

7. Sustantivulu adese ori se pune câ regente, prein prepus, d e , si cu alte parti ale cuventarei, asia —

a) cu infinitivu, pr. artea de a f o t ogr a f ă , voli’a de a face. scienti’a de ' a vorbi, nevoli’a , greutatea etc. de a spune etc.

b) cu supinu, pr. tabla de s c r i s u , pena de scrisu. volia de mersu etc.

Asia sî cu alte prepusetiuni, pr. faci’a c a t r k pariete, seau la pariete.

8. Despre participiulu activu cu de in loculu acusativului nedeterminatu, mai diosu la participia.

§. 76. Adiectivele.Numele a d i e c t i v e , numite asia, pentru câ in cuven-

tare se adaugu 1 a sustantive, forâ care nu potu stâ nece au intielesu deplenu, — representeza notele generali ale personeloru si obiecteloru, câ calitatile seau califica- tiunile loru.

De acea, spre a se poté si mai tare alipi la sustan- tivele loru, geniulu limbeloru aflâ de cuvenentia, câ adiectivele nu numai se aiba tote formele sustantiveloru, cu cari se se pota deplenu conformă si concordă, — ci unele chiaru si in duplu seau triplu, de esemplu: câte d o u a seau t r e i genure, cu tote formele loru destinte, pre candu fia-care sustantivu are numai câte unu genu.

152

De unde si modificatiunile adiectiveloru suntu mai copiose, de câtu ale sustantiveloru, de almentrea totu cu acelesi forme, câ si susantivele.

Una [modificatiune propria adiectiveloru, nu si su­stantiveloru, inse comune si cu unele adverbia, este corn- p a r a t i u n e a , pr. bunu, m a i bunu etc.

Usulu si funtiunea loru in propusetiune este: —a) câ predicatu si atributu la subiectu, cu casulu

acestuia;b) câ epitetu alu sustantiveloru, in ori-care casu;c) câ regente catrâ altu sustantivu, cu cest’a in da-

tivu, seau catrâ. vre una prepusetiune cu casulu acesteia 5d) câ surogatulu sustantiveloru, seau si câ neutru

sustantivale, in casure respective.e) câ comparativu, absolutu, seau intre mai multe

nume personali seau obiective, erasi in casure respective.

N o te .1. Adiectivele suntu de mai multe specie, după natur’a loru,

si une oria chiaru după derivatiunea loru, pre cumu suntu cele pronuminali, posesive, numerali, cantitative etc.

2. De funtiunea loru câ predicatu, atributu si epitetu in propusetiune, s’a tractatu mai susu; remane acumu dar’ a se tractâ de ele sub altu respectu.

3. Adiectivele de multe ori se punu in loculu sustantiveloru câ sustantive, pr. fericiţi suntu ce l i s ă r ăc i , laşa m o r ţ i i se- si astruce m o r ţ i i loru. a v u ţ i i ridu de mi s i e i i . ai n o ş t r i suntu sanetosi. t o t e suntu desiertatiune, etc.; unde totu dea un’a se subintielege unu adeveratu sustantivu retacutu, pr. omeni , m u l i e r i , l u c r u r e etc.

4. De adiectivele speciali, se va tractâ la pronume, si după ele.

153

Romane a se tractá aici, de adiective ca regenţi cu casu seau prepusetiune, sî de eomparatiunea loru.

§. 77. Cu dativu si prepusetiune.Adiectivele in regime cit altu nume, si in specie forâ,

prepusetiune, in limb’a romanesca suntu prea pucinu usitate.

Dein acestea —a) forâ prepusetiune, cu numele dependente in dativu,

suntu mai tote de origine participiale, seau derivate dela verbe, ce au dependenti’a numinale in dativu, pr. placutu, induratu, cuvenitu; folositoriu, multiuraitoriu; cuvenen- tiosu, dorerosu; periculosu, sociu etc.

De esemplu: limb’a fromosa e plăcută au d i u l u i . fi mi e induratu, Domne, partea cuvenita m ie dein ave­rea parentiesca. Se fimu multiemitori f a c u t o r i l o r u de bene. brutalitatea nu e c u v e n i e n t i o s a starei civi- lisate. ap’a si foculu suntu folositoria si periculosa om e­n i i or u. e dorerosu n o u e a ne desparţi, l’amu luatu de sociu n o u e in calatoria, etc.;

Cele mai multe inse construeseu —b) cu prepusetiuni, mai alesu:1. cu d e , adiectivele de etate: t e n e r u , b e t r a n u ,

v e c h i u de ani, dedileetc. ; — adiectivele b u n u , reu, g r e u , l i u s i o r u , pr. bunu demancare s î d e beutu, greu de adusu, liusioru de facutu; seau sî: greu de alu aduce, liusioru d e alu prende; asia sî o r b u de unu o chiu etc.

2 . cu 1 a , adiectivele de colore: a l b u , n e g r U etc., pr. albu la facia. negru la sprencene. verde la frundie, etc.; — sî altele cu referentie la unele parti, pr. g r o su la

154

midilocu. s u b ţ i r e la buze. c r e t i u la peru. c u r a t u la vestimente. n e t e d u l a piele, a s p r u l a pipaitu. m o l e la mâni; — f r u m o s u la vedere, a m a r u seau d u l c e la gustu. u r i tu la vorbe, t a r e l a angeru etc.

3. cu in , adiectivele de mesura, pr. l u n g u i n petiore. latu in umeri, s c u r t u in mani; — p l a c u t u in vor­bire etc.

N o t e .4. De almentrea inca mai nu este vre-unu adiectivu, care se

nu sufere vre una relatiune prepositiunale, pr. totu omulu e intieleptu p e n t r u sene, seau s î : .1 u i - s i intieleptu, etc.; ceea ce inse nu pote cadé in sfer’a reguleloru sintactice speciali, inca nece intru a’ lesicografiei, ci e mai multu resultatulu combinarei individuali libere si nerestrinse; — asia se pote dice s î : sorele e luminosu la vedere, sî mare de minune; macaru ck predica­tele l u m i n o s u si m a r e nu receru stricté dependentiele adause la ele.

2. Unele adiective se potu costrui sî cu mai multe preposi- tiuni totu de una data, pr. cutare e lungu in petiore de doi coti etc.

Áltele se potu costrui seau cu una prepusetiune seau cu alfa fork scaimbarea intielesului, pr. i n a l t u la statura, seau de statura, m a r e , seau mi cu , de statu seau la statu, liusioru la mente seau de mente, sprintenu in mersu seau la mersu etc.

3. Adiectivulu a s e m e n e , lat. adsimilis, inca se costruesce in doua modure: cu dativu seau cu prepusetiune, pr. veti fi asemeni lu i D. dieu, seau cu D. dieu; — după cumu si verbulu: s érne n a , acumu se costrue cu dativu, acumu cu prepus, cu si la , pr. sémena t a t â n i - s e u , seau la tota-seu, seau cu tata-so.

Numai câtu adiectivulu a s e m e n e se usiteza mai multu in form’a adverbiale, fork inflesiune, sî cu a in fine, pr. a s e ­menea . elu e asemenea lu i seau cu elu la facia. eli toti

155

suntu a se me ne a . — Sí erasi, câ a s e m e n e a mai múltú se usiteza in sensulu lat. a e q u a l i s , decâtu similiş, pr. l’am facutu a s e m e n e a cu pamentulu etc.

§. 78. Comparatiunea loru.Numele adiective au sí proprietatea, de a se pune

in propusetiune, nu numai intru intielesulu loru normale si p o s i t i v u , ci si intru unu intielesu mai redicatu si mai inaltu. De unde s’a sí dísu, cá adiectivele au t r e i grade: unulu normale seau p o s i t i v u , pr. m a r e ; — al- tulu mai redicatu cu ceva, seau c o m p a r a t i v u , pr. ma i mare; — er’ alu treilea mai inaltu si mai pre susu de tote, seau s u p e r l a t i v u , pr. f o r t e mare.

Gradure - le acestea au sí ele formele si funtiunile loru, si anume:

P o s i t i v u l u are form’a ordinaria a’ adiectiveloru, si funtiunea lui este a esprime intielesulu lui normale si ordinariu.

C o m p a r a t i v u l u , in limb’a rom. se formeza cu particula m a i , pusa in a-antea adiectivului, si esprime resultatulu comparatiunei seau alaturarei intre doue seau mai multe persone seau obiecte in ore-care respectu, pr. Petru e m ai m a r e decatu frate-so.

Er’ s u p e r l a t i v u l u se formeza cu particul’a f o r t e seau p r e a , asemenea puse in a-antea adiectivului, pr. p r e a mare, — seau sí in form’a determinata cu articlulu c e l u - c e a, pusa in a-antea formei comparative, pr. c e l u m a i mare; — er’ —

iuntiunea superlativului este enunciarea , cá califica- tiunea espresa prein adiectivu, se cuvene cuiva seau ca- ruiva obiectu in mesur’a cea mai mare, si mai múltú de câtu altui ori-cui seau ori-carui obiectu.

156

Se intielege, cá tote trele gradurele se usiteza atâtu afirmative, câtu sî n e g a t i v e , pr. nu e mai mare, nece p r e a mare seau f o r t e mare, cu atâtu mai pucinu c e l u m a i m a r e de câtu toti.

N o t e .1. Particul’a ma i , lat. m a g i s , e de unu usu forte estensu

in limb’a rom., atâtu câ simpla, câtu si compusa, pr. n u m a i lat. tantum seau tantummodo; c â m ai la macedo-romani, pentru superlat ivupr. câ mai bunu, adeca forte bunu.

2. Inca si situatiunea lui lenga cuventele, la cari se adauge, atât’a e de strinsa, câtu nu sufere a se desparţi de catrk ele, pr. io n u vreu : io nu m ai vreu.

3. Latinii inca, de sî au forma terminativa destinta pentru gradulu comparativu, de multe ori suntu nevolîti a se sierbi cu adverbiulu loru m a g i s , pr. m a g i s idoneus. ma g i s disertus quam sapiens.

4. Italii in locu de m ai dîcu p i ú , francesii p l u s , pr. p i u buono. p l u s bon; — si asia s’au departatu mai tare dela usulu limbei latine, decâtu romanii, — aici sî mai de multe ori.

5. Italianii si francesii, candu vreu se arate, unu gradu mai mi cu seau m ai de d i o s u , decâtu positivulu, se sierbescu de adverbiulu meno lat. minus, fr. mo i ns ; — noi inse neavendu acestu adverbiu, ne sierbimu cu cercuBcriptiune, punendu adver­biulu p u c i n u intre m ai si a d i e c t i v u , pr. mai p u c i n u bunu.

6. Particul’a superlativului f o r t e , respunde formulei latine va Ide , care nu e alta de câtu v a l i d é , contrasu in va Ide, câ c a l i d u s in c a l d u , si este de aceeaşi semnificatiune cu for te .

Latinii inca se sierbescu de v a l d e , câ noi de for t e , pentru superlativu, ps. v a l d e bonus, rom. f o r t e bunu.

Francesii inca-si formeza superlativulu cu fo r t , câ noi, pr. f o r t bien, rom. f o r t e bene.

157

7. Particula p r e a , lat. p r a e , iu limb’a rom. se liä in d o u a intielesure: cá formul’a superlativului, pr. D. dieule p r e a bune, lat. Deus o p t i me ; — inse une oria intru intielesu: mai multu, de cumu se cade, lat. n i mi s , n i mi um, pr. ast’a e p r e a multu. ve8timentulu, ce-lu porti, e p r e a b u n u de nasulu teu. ai venitu p r e a curundu etc.

Latinii inca usiteza prepusetiunea p r a e cu adiective, intru intielesulu superlativa, pr. p r a e c l a r u s vir.

8. In locu de f o r t e , la noi se dîce si t a r e , pr. t a r e bene ai lucratu. t a r e me dore. De unde se cunosce, ca aceste ad- verbia, cá adverbia, se usiteza si cu alte adverbia, si inca si cu verbe, pr. f o r t e me dore etc.

§. 79. Comparativulu.C o m p a r a t i v u l u se pune in limb’aromân., seauabso­

lută, adeca forâ dependentia, pr. mulierile dein natur’a loru suntn m ai limbute, in estu anu s’au facutu m a i pu- cine bucate, etc. 5 — mai de multe ori inse cu depen­dentia, cu sustantivu, adiectivu, seau verbu, după cumu comparatiunea se face intre d o u e persone seau obiecte, seau intre d o u a adiective, seau verbe, cari prein corn- paratiune venu in relatiune, er’ relatiunea se esprime prein-prepusetiu ne, pusa in a-antea dependentelui, pr. io sum m a i betranu, d e c â t u voi, seau cá voi. Petru e m a i invetiatu d e c â t u intieleptu. noi vremu mai b e n e se m o r i m u , decâtu se t ra i mu in sierbitute. m a i bene leu m o r t u , de c â t u asinu viu. mai v r e u a mori, de câtu a t r a i cu uritu.

Er’ deca in propusetiune are a se aratâ si mesur’a gradului prein numeri simpli, — se mai adauge si altu nume in dependentia cu prepus, c u , pr. io sum m a i betranu cu doi ani de dîle. elu e m a i inaltu de câtu tene c u trei degete si diumetate; —

er’ deca mesur’a vene a se aratâ cu numeri multipli­caţi, numerulu se pune cu prepusetiunea d e , pr. calea e d e d o u e o r i mai lunga noptea de ca tu dîu’a. Petru e d e t r e i o r i m a i inaltu d e catu mulierea lui etc.

N o t e .1. Mesur’a gradului nu se esprime totu dea un’a prein nu­

meri, ci adese ori numai prein termini generali, pr. Petru e cu m u l t u mai invetiatu, decâtu voi toti. elu e cu a t a t ’a mai reu, cu c â t u nu are nece una ruşine; — seau cu negatiune: elu cu ne mi ca nu e mai bunu, decâtu altulu etc.

Asia si cu c eva , c e v a s i , in c â t u - v a , etc., pr. elu e c e v a mai sanetosu■, — seau cu c e v a , seau c e v a - c e v a s i . voi sunteti in c â t u - v a mai rigorosi etc.

2. Verbulu vo l i u , câ si voi o la latini, se pote compune cu mai , si nemediatu, pr. m ai v o l i u lat. m al o; seau nega­tive nu m ai vo l i u , si asia a se construi mai încolo cu infini- tivu seau cojuntivu, pr. m ai v o l i u a mori, seau se m or iu.

Alte verbe inse au lipsa de unu adverbiu comparative in a-ante seau in apoi, pr. tu m ai b e n e ai face se lucrî, de câtu se pierdi tempulu putorindu. io amblu m ai b u c u r o s u , de câtu se siediu totu mereu.

3. Prepusetiunea de câ t u , astadi e mai usitata, de câtu câ, sî bene, fiendu câ că are sî alta semnificatiune, a’ äseme- narei, si vorbirea are se fia câtu se potu mai chiara la in- tielesu.

Câ inse inca e forte usitatu, pr. Petru e m ai betranu câ voi; — si respunde de plenu particulei latine quam in sensu sî usu, pr. magis disertus q u a m sapiens; numai câtu la latini usulu lui e mai restrinsu, pentru ablativulu numelui, candu comparatiunea se face intre nume sustantive, pr. doctior me, in locu de: q u am ego.

Une ori câ se aude cu numele in numinatîvu, in locu de acusativu, inse cu solecismu, pr. elu e mai invetiatu câ tu , — seau sî d e c â t u io.

— 158 —

159

4. Celi vechi usitau si prepusetinnea d e , in loca de deck tu, pr. mai antaniu de mene erá; care fräse si pank adi a remasu in cartile baserecesci, lat. prior m« erat, gr. wpfikás p.ou ?(v.

Inse are dificultatea, ck sî mesur’a gradului se esprime cu d e , si la acelu casu, prepusetiunea ar’ vení se se repetiesca, ceea ce este a .se evitá, pre câtu se pote, pr. tu esti mai betranu de mene de ani de doue őri; in locu de a díce: tu esti de díle mai betranu d e c a t u mene de doue őri, etc.

5. Greutatea inca e si mai mare, deca propusetiunea se in- verte, pr. io-su mai betranu cá tene seau de tene, CO cá t e n e iosu mai betranu; — seau d e tene-su mai betranu; prein care intielesulu se intuneca sí mai tare, nesciundu dein capulu locului, ck de seau cá in ce intielesu are a se luá, pre candu cu de c â t u , tota oscuritatea despare, őri in propusetiunea recta, őri inversa, pr. de c â t u tene iosu mai vechiu.

6. Comparativulu are locu inca nu numai in a d v e r b i a , pr. ma i bene. m ai curundu etc.; — ci chiaru si cu frasi adiecti- vali, pr. m ai cu mente, fi m ai cu mente, omu m ai de frunte, m a i de intielesu. m a i adese ori etc.

7. Particul’a m a i se usiteza sí in alte intielesure, cu adiec- tive, verbe etc., asia:

a) cá lat. p r o p é , f e r é , fr. p r e s q u e , pr. mai totu. m ai totu dea un’a. m ai nu credu. m ai nu sciu, ce se me facu. m ai ck-mi vene, se lieu lumea in capu;

b) cá lat. a d h u c , inca, mai de multe ori, pr. nu se m ai vede. ne m ai audîtu. am m ai vediutu io. ne m ai potendu su­feri; si nu m ai potiu etc.

c) inca si spre lauda seau batujocura, pr. ce m ai omu, lat. q u a n t u s vir! seau dein cont’r a : quam n a u c i vir. — Sí in alte compusa: n um a i cu acentulu pre n Ú. m ai de una-di, adeca: in dîlele m ai de aprope;

d) une oria ma i , cu tonu mai emfaticu, insemneza si mai multu de câtu comparativulu, cá i n c a ma i , pr. má i - t na r e . m á i - b e ne; alesu in respunsure la întrebări, pr. erá asia de mare, cá mene? bâ, m a i - m a r e , etc.

160

§. 80. Superlativulu.S u p e r l a t i v u l u in Kmb’a romanesca, inca se pune,

seau a b s o l u t e , seau cu dependentia r e l a t i v a ; — si se esprime, seau cu părticelele f o r t e , p r e a , t a r e , pr. f o r t e bunu etc, adause la positivu, pentru form’a abso­luta, — seau cu articlulu c e 1 u - a , adausu la compara- tivu, pr. c e l u m a i bunu etc., pentru form’a relativa.

Inse in form’a relativa seau comparativa, de sî nu se esprime apriatu person’a seau obiectulu comparatiunei, darr se subintielege celu pucinu, totu deun’a , pr. frate- mieu c e l u m a i m a r e , adeca m a i m a r e de câtu mene, seau asia ceva-si; — seau se esprime apriatu, pr. c e l u m a i mare d e i n t r e fraţii miei.

De unde se cunosce, câ la noi superlativulu cu for- mul’a c e l u -a nu e decatu gradulu comparativu articu- latu, si asia are tote funtiunile si totu usulu compara­tivului.

Er’ formulatu cu părticelele amentite, nu e de câtu positivulu cu adverbia esplicative in a-antesi seau in apoi.

N o t e .1. De aci se cunosce sî, câ atari forme seau gradure in

analitic’a si sintactic’a romanesca se amentescu si se pertracteza mai numai după esemplulu limbeloru clasice, — cari inse au forme terminative destinte pentru amendoua gradurele, de acea si gramatecii loru au tota neyolienti’a de ale pertractá separatu, câ si pre cele alalte forme, pre candu astea la noi, lipsindu for­mele speciali, suntu mai pucinu de lipsa.

2. Superlativu au si adverbia-le, alesu cele. formate dein adiective, totu cu formulele f o r t e si p r e a , pr. f o r t e bene. p r e a fromosu; er’ nu sî cu articlulu ce lu-a .

161

3. Superlativulu se pote esprime sî cu alte cuveute seau frasi, pr. filiulu. teu e p re c a t u se po t e mai diligente; — seau sî numai: p re c â t u se p o t e de diligente. 0 ! de t r e i or i fericite lemnu; cá la francesi cu t r é s , pr. t r é s bien. Omenii de acumu suntu de t o tu scumpi, etc.

4. Formule-le f o r t e sî p r e a se usiteza sî numai singure cá adverbia foră adiectivu, pr. elu s’a nevolîtu f o r t e a veni la noi. ast’ai bene sî nu p r e a etc.

C A P ü II.RECTIUNEA PRONUM INALE.

§. 81. Pronumele.P r o n u m e l e s’au numitu asia, pentru că in propuse-

tiune se punu in locuia numeloru (pro nomine), pre cari le representeza, seau la cari se referescu.

E le suntu de d o u e specie mai mari: pronume s u s - t a n t i v e seau personali, pr. io , tu etc., — seau pro­nume a d i e c t i v e ; — er’ adiectivele suntu seau d em u - s t r a t i v e , seau r e l a t i v e , la cari se mai adaugu si pronumele p o s e s i v e , cá cele ce numai după forma suntu adiective, in adeveru inse representeza numai ge- netivulu pronumeloru personali, pr. m i e u , genetivulu lui io .

Asia mai incolo, si pronumele numite d e m u s t r a - t i v e (aratatoria), acumu se usiteza spre scopulu atensu, aratandu mai de aprope person’a seau obiectulu dein ces- tiune, pr. ac e s tu omu, — acumu numai determinandule, spre ale destinge unele de catrâ altele, pr. omu-lu c e l u bunu, unde demustrativulu lu de lenga o m u , determina

11

162

esactu, câ aci nu e vorba de alta fientia, ci numai de o mu; —- er’ c e l u determina, câ nu e vorba de alta ca­litate, ci numai de bunetate precisu, — destingundu cel’a pre omu d e fiera, sî cest’a pre bunu de reu, seau altu ceva.

D e acea demustrativele, nu numai câ suntu cu totele pronume aratatorîa, ci unele deintru inse anumitu des - t i n t i v e , cari se numescu si a r t i c l i ( a r t i c u l u s , demi- nutivu dela a r t u s membru).

N o t e .1. Pronumele personali, celu pucinu cele de person’a 1. sî 2.,

intru adeveru nu ele suplenescu: numele, ci numele — s’ar poté dîce, câ suplenescu seau tienu locu acelora pronume; ceea ce si de acolo se cunosce, câ nu se afla unu nume, de person’a 1. seau a’ 2., pre cari pronumele acestea le aru supleni, si pentru câ basea toturoru flesiuniloru personali, de esemplu in verbe, suntu singure aceste pronume, er’ nu altu nume.

2. Pronumele se potu desparţi sî in o r i g i n a l i si d e r i ­vate . Asia o r i g i n a l i suntu pronumele personali de 1. sî 2. persona, precumu si formele de a 3. pers. su , lu , âtu, sî ce,* dein cari se deriva cele alalte prein compusetiune, pr. i n - s u , e lu , e s t u , n o s t r u , v o â t r u , seu, c e - l u , ce - s tu , c e - ne etc.

3. Unele deintru inse se numescu sî r e l a t i v e , in câtu se punu intru alta propusetiune legata de cea mai dein a-ante preintru unu nume, la care aceste pronume se r e f e r eseu, pr. omu l u , ce lu ce fugise, fâ prensu; — sî s u f i p t e (suffixa), pentru câ, scurte fiendu de câte u n a silaba, seau numai de una diumetate de silaba, in cuventare pentru mai multa liusioretate se s u f i g u seau se alipescu de cuventulu dein a-ante, deca se pote, pr. c a n d u - t e amu vediutu setosu, sî n u -1 i amu datu de beutu ?

Despre cari tote, in ordine.

163

§. 82. Pronumele personali.Pronumele p e r s o n a l i : i o , t u , (su), e l u - (e a ; pl.

n o i , v o i , e l i - e , câ nume sustantive, au tote formele numeloru numerice si casuali, inca si mai multe si in mai mare varietate, — er’ a t r e i a persona are sî genure.

Ele functioneza, in n u m i n a t i v u , câ subiectele prin­cipali ale propusetiunei, esprese, seau subintielese, pr. io sum, seau numai sum.

In casulu Gr. D. formele scurte functioneza, si câ genetivu, precumu sî câ dativu, pr. voli’a-m i este, adeca: voîi’a m e a este, — si m ia facutu pre volia, adeca m ie in dativu. — Er’ in form’a lunga, numai că dativu, pr. d â mie.

In formele a c u s a t i v e , functiuneza câ si numele, de casulu verbului activu sî alu prepusetiuniloru, atâtu in formele scurte câtu sî in cele lunge, pr. pre t e n e t e laudâmu, pre t e n e bene- t e cuventâmu.

In v o c a t i v u , care-lu are numai person’a a’ dou’a, inse nu cu forma destinta de a’ numinativului, asemenea este subiectu propusetiunei, pr. fâ tu. O! voi, celi ce sunteti in viatia, nu faceţi faptele mortiei.

Er’ in câtu pentru casurele plurali, funcţionarea loru este totu asemenea, numai câtu formele lunge pentru N. A. suntu identice, si totu asia cele dein Gr. D ., er’ in câtu pentru cele scurte, după usulu de acumu suntu co­muni pentru tote casurele strâmbe (obliqui casus): G. D . si Ac., afora de ale pers. 3. in mase., pr. n e , v e , l e f., ci l i (i) pentru acuş. mase.

De unde dîeeri, cá: n e d â , v e s p u n e , l e f ace , de sene nu se sein, in care casu suntu, forâ de adausulu formei lungi, pr. ne dâ noue, seau n e dâ pre noi etc.

11*

164

N o t e .

1. Pronumele antaniu, in cărţile nostre baserecesci se scrie numai éu , se vede după form’a greco-latina ego, de unde sî germanii luara pre alu loru: i c h ; — dar’ in usulu vulgariu se dîce mai numai io , câ contractiune dein eu , precumu se dîce totu in usulu vulgare: d io in locu de d i eu , sî D. d io in locu de D. d i e u , sî pre aceeaşi cale m i o , t o, ş o in locu de mi eu , t e u , s eu , pr. tata-mio, frate-to, socru-so.

Inse form’a io , e form’a generale in limb’a italiana si spanica, totu după asemene contractiune; francesii insisi dein io siau formatu pre alu loru j e.

Ce e mai multu, form’a io se afla si in limb’a grecesca, in inscriptiunile cele mai vechie: tâ>; câ sî vwi, inse acest’a in duale.

2. De a’ 3. persona suntu sî cele alalte pronume: demustra- tive si p o s e s i v e ; dar’ nu sî r e l a t i v e l e , cari suntu de per- son’a principalelui loru, asia in câtu, deca principalele este de pers. 1. seau 2., si relativulu tiene loculu subiectului in numina- tivu, verbulu se concorda nu cu a’ 3 persona, ci cu person’a principalelui, pr. io sum, carele am scrisu acestea, tu esti, celu ce va se v e n i , au pre altulu se asteptamu ?

3. Pronumele s u - a , nu este usitatu in numinativu de sene, ci numai in compusulu i n s u - a seau i n s u - l u , in s ’a, asia d e n s u - a seau d e n s u l u - d e n s ’a, cari inca suntu de a 3. persona, si nu au forme genetivali seau acusative, câ originariulu, decâtu arti­culate, cu casurele articlului. — Er’ compusu cu m i - t î - s i etc., suntu de person’a acestoru sufipte, pr. i n s u m i i o am vediutu, seau numai: i n s u t n i am vediutu.

Latinesce i n s u - a se dîce i p s e - a ; er’ î n s u m i etc. i p s é m é t , pr. i p s é m é t vidi etc.

4. Pronumele su-a, de sene se usiteza numai in G. D. cu si seau s î e , si in Ac. cu se seau s e - n e , pentru amendoi numeri, pr. elu s ia perdutu averea, seau e li s i au pierdutu-o. e lu se duce, seau e l i se ducu.

165

5. Formele scurte in G. D. suntu contrase dein cele lunge: mi dein m ie lat. mi h i , la vechii latini m i h e , câ sî t ibe , s i be , dein cari s’au formatu mai tardîu t i u e , sî s iu e , sî in» urma mi e , t î e , s î e , seu mi i , t i î , aii.

Asia sî in plur. no , v e , dein n o u e , v o u e , er’ l e dein loru . Celi vechi ai noştri inse dîceau nk, v ă , lk , cu k oscuru câ sî in n oue , voue. Er’ in urma formele scurte plurali dein G. D. s’au identificata cu ale acusativului, afora de ale mascu­linelor u, cari si acumu se destingu, pr. le am datu loru, l i - a m datn pre eli.

Inse candu formele scurte dative se împreuna cu altele erasi scurte acusative după sene, in usulu mai nou elesi strămută vocalea finale e in i, pr. n i - s e dk, n i - l e spune, in Iocu de: ne - s e , si ne- le . Inse celi vechi nece atunci nu strămutau vocalea oscura, ci dîceau : n k s e dk, n k 1 e spuse.

6. Dein contra, formele scurte singulari: m e, te , se , suntu originali, er’ cele lunge prelungite cu adausulu silabei n e , pr. m e - n e , t e - n e , s e - ne , cari acumu se pronuncia erasi stra- mutandu vocalea finale e in i, pronunciandu: mi ne , t ine, s i ne , c â n i s e , v i s e , l ise. Er’ la celi vechi se mai afla si astadi formele lunge scrise cu vocalea loru originale: m e n e, t e n e etc. De cari vedi esemple in P r i n c i p i a pag. 374.

7. Caus’a stramutarei in d a t i v i i p l u r a l i se pare a fi tendenti’a naturale de asi conformă in pronuncia formele dispa­rate, inse de aceeaşi natura, si aici după form’a dativiloru sing, mi - s e , t î - s e , i - se , prein urmare sî n i - s e , vi - se , li-se .

Er in a c u s a t i v u l u sing, prevalenti’a i o t a c i s m u l u i mereu crescundu, si anumitu in silabele e n e si e n i , dein care causa si alte cuvente cu asemeni silabe au suferitu strămutare in tempurele mai dein coce, pr. in c e - n e , b e n e , vene, p l e ne , t i e n e , etc. precumu si in cele cu en t e , en t i , câ c u v e n t e , d e n t e , m e n t e — d en t i , m e n t i etc. astadi pro- nuncianduse: c ine , b ine , v ine , p l i n e , t î ne , cuv i n t e , d i n t e d i n ţ i ; m i n t e m i n ţ i , nume si verbu, etc.

La celi vechi inse se afla nenumerate esemple de pro- nunci’a acestor’a regulata si originaria. Vedi-le in P r i n c i p i a *r. LXXII, si LXXIII, pag. 373-381.

8. Formele mai lunge se adaugu de multe ori in cuventare, de 8Î se afla intru ins’a cele scurte, pr. m ie nu-mi ai datu nemica. te vediui pre te ne; — seau spre delaturarea dubie- tatei, câ mai susu (not. 5), seau pentru mai mare impresiune, câ in esemplele de mai susu in not’a de aci, — seau sî numai dein abundantia sî voli’a vorbitoriului, care nu se pote restringe.

9. S’a atensu si cu alta ocasiune, ck formele acusative ale pronumeloru personali, candu suntu in regime cu dependentia dela verbu a c t i v u , după usulu de astadi lieau in a-ante si prepusetiunea p r e , pr. p r e mene, p re voi, p re ele etc., cu tote ca nu e absoluté nece una lipsa de acea prepusetiune, ci s’a intrudusu după norm’a numeloru propria personali, cari nu au forma destinta pentru acusativu, pr. vediui p re Petru.

Inse celi vechi diceau si aici, in pronume si in nume pro­pria, câ sî aburea, forâ acesta prepusetiune. Vedi mai susu §. 72. not. 8.

— 166 -

§. 83. Pronumele reflesive.Formele Gr. D. si acusative scurte, in sing, si plu­

rale, se numescu sî r e f l e s i v e , deca subiectulu propu- setiunei inca e unu pronume personale de aceeaşi persona, cá i o - m i , t u - t i , n o i - n e , v o i - v e , — seau i o - m e , t u - t e , n o i - n e , v o i - v e , pr. i o - m i spelu manu-le. t u - t i ascundi talentulu. n o i - n e amu pierdutu averea, v o i - v ’a t i luatu sembrfa; — seau cu acusativu: io m e ducu a casa. tu te araţi voliosu. n o i n e dâmu prensi. v o i v e jocati in cârti.

Er’ in câtu pentru person’a a’ trei’a, intru intielesulu reflesivu, nu se pune casulu pronumelui e l u - e a etc., pr. i u i , e i , seau l o r u , ci casurele de la s u - s a , atâtu

pentru sing., câtu sî pentru plurale, pr. e l u - s i face de capu. e a s e arata maniosa etc.

De a d si v e r b e l e , cari se costruescu cu formele reflesive, dativali seau acusative, totu asia se numescu: r e f l e s i v e .

N o t e .

1. Verbele reflesive, construite cu a c u s a t i v i pronuminali scurţi, de sî s’aru páré că, suntu numai active, — dar’ după usulu limbei ele au une orea si semniflcatiuné n e u t r a l e , er’ une ori chiaru sî p a s i v a ; de cari la verbe.

2. Formele dativali m i, t i , s i, candu au semnificatiune ge- netivale, se punu seau d u p ă nume, pr. v i a t i ’ami e trista, sî d î l e l e - m i pucine, — seau in a - a n t e a verbului, câ formele acusative, pr. t u - t i ai implenitu dorirea, e lu se ascunse de in a-antea loru.

3. Formele a c u s a t i v e in locatiunea loru catrâ verbu acumn stau in a-antei, acumu in apoi:

a) in a - an t e stau totu deun’a, in imperativulu negativu, pr. nu te duce, — sî in cojuntivulu cu se , pr. se te duci, seau se nu te duci; —

b) in apo i , in imperativulu afirmativu, pr. dú-te, — mai raru in a-ante, alesu in tonu permisivu, pr. tu te du; —

c) in a-ante s e a u in apoi, in indicativu, optativu si condi­ţionale, pr. me ducu sî ducu-me. m’asiu duce si d u ce -m ’asiu. Inse in cuventarea normale, reflesivulu precede, pr. me ducu;

d) in infinitivu se pune intre prepus, a sî verbu, pr. a se duce, — câ sî dativulu, pr. a-si duce; —

e) er’ in gerundia, amendoue totu de un’a in apoi, pr. ducundu-me, ducuiîdu-ti.

4. La celi vechi inse se afla urme, ck reflesivulu se s’ar fi fostu punendu sî d u p ă infinitivu, pr. Psalt. Cores, de 1577. ps. CUI, 32. cauta spre pamentu, sî facelu a t r e m u r â - s e . Pra- vil’a civile Jasi 1646 fol. 30 v. nr. 203: fora soirea judeciului va s c o t e - l u ; ibid. fol. 111 v. judeciülu va ce r t â - lu .

— 167 —

Astadi inse nu se mai aude asia. La italiani dein contra asta locatiune e forte usitata.

5. In tempurele ausiliaria, acusativele se lega de formul’a ausiliaria, si se punu totu de a un’a in a-antea lora, in cuven- tarea directa seau inversa, pr. l’am vediutu, CV) vediutu- l ’am , etc.

Singura acusativulu femininu o in locu de h se pote pune in a-ante, seau si in apoia tempului intregu, pr. o am vediutu, — seau am vediutu-o etc.

6. Candu in ţfropusetiune concurra amendoua casurele refle- sive, dativulu precede, pr. elu m i -1 e a adusu, sean CV) adusu-mi-le a?

7. Une ori da ti v ii se punu numai dein plăcere, pr. du-m i -1 e , fratiorule ! in locu de : d u - 1 e.

8. De alte ţ>ri se adaugu de prisosu, după usulu locale, pr. i o m i-su romanu, in locu de : i o - s u romanu.

9.. Si in urma, da t i v ii pluraii se adaugu spre a arată ceva relatiune reciproca intre mai multe persone, pr. no i ne s emu fraţi,' adeca: unulu altuia.

Asia sî celi vechi. Omil. de 1580 dom. V. in pares. că t o t i - n e semu fraţi.

10. Intre ele si verbu inse, e singura particul’a ma i , care se pote intrepune, pr. nu te m ai vediu. nu m’am m ai dusu. a nu se m ai cunosce etc.

§. 84. Demustrative.Pronumele d e m u s t r a t i v e : a c e s t u - a , a c e l u - a

etc., in limb’a romanesca se nsiteza mai múltú câ for­mule determinative ale personeloru seau obiecteloru, de- câtu câ pronume, pr. a c e s tu omu, a c e a muliere, etc., aratanduse preintru inse, cari dein mai mulţi individi suntu personele, de cari se vorbesce , sî asia sî de obiecte.

— 168 —

169

Ele determineza inca sí apropiarea si departarea personeloru seau obiecteloru, de care e vorb’a, pr. a c e s t u omn, adeca c e l u de aci seau de aici; er’ a c e l u o mu, adeca c e l u de colo seau de acolo. D e nude alfa este a dîce: a c e s t u omu; alfa: a c e l u omu.

Ele suntu tote de person’a a’ treia, si au tote for­mele adiectiveloru, cu genure, numeri sî casure, avendu inca si formele G. D. sing, si plurale, ceea ce nu au decâtu prea pucine alte adiective.

E le se usiteza sî in de sene, câ pronume, inse cu unu a prosteticu in apoi, pr. A c e s t ’a a venitu la noi, — sî câ adiectivu determinatoriu in a-ante seau după sus- tantivulu seu, pr. A c e s t u omu, sî omulu a c e s t ’a, inse cu acea diferenţia, câ in a-antea sustantivului sierbesce si de articlu numelui seu, care de acea remane ne arti- culatu, pr. acestu o mu , er’ nu o m u l u ; sî dein acea causa si demustrativulu remane forâ vocalea prostetica; — er’ deca se pune d u p ă sustantivu, sustantivulu si-liâ articlulu ordinariu, si demustrativulu vocalea prostetica, pr. o m u l u acel’a.

N o t e .

1. Demustrativele suntu compusa dein mai multe seau mai pucine părticele, pr. a, si ce , avendu de base originale-le s tu sî lu , — s tu pentru cele dein apropiare, câ sî tu , — er’ lu pentru depărtare, câ sî elu.

De unde in ordinea naturale suntu: LU, e lu , celu, a ce l u ; — seau lu , a l u , a c e l u ; — si asia STU (ne usitatu in de sene), e s t u , cestu ,, a c e s t u ; seau a s t u , ace s t u .

2. Dein aceste demustrative inse astadi, cele mai usitate intru acestu intielesu suntu mai alesu a c e s t u , a c e l u , mai raru c e s t u , c e l u , a s t u , — er’ lu, a l u , sî ce l u se usiteza mai múltú câ articli.

170

3. Tote acestea, afora de lu si a lu câ articli, lieau sî câte unu a paragogicu, in senaulu aratatu mai susu, pr. c e s t’a, c e l’a. Er’ as tu numai după pronunci’a unoru Iocure cu k oscuru in a-ante, pr. â s t ’a ; asia sî â l’a , in locu de a s t’a seau a l’a seau el'a , cari forme inse nu au intratu in usulu literariu, precumu nece nu merita, fiendu pronunciate in cuntr’a a’ tota sistem’a fonetica romanesca.

4. Regul’a aratata in testulu paragrafului pentru usuarea vocalei prostetice seau paragogice a, nu se oserbeza strinsu, nece in usulu vulgare, nece in scrisu, nece la celi vechi, ci adese ori se pune, unde după regula nu ar’ avé locu, pr. a c e s t’a orna, in locu de a c e s t u omu, — si mai adese ori se pune," unde nu se cade, de câtu se omite unde s’ar’ cadé se fia pusu.

5. Dein aceste demustrative, la latini inca se afle i s t e - a rom. e s t u - a , sî ille -a elu-a, formate câ sî la noi, dein pronumele is , cu te seau le , dein cari te arata apropiarea, er’ le depăr­tarea, numai câtu is cu le impreunanduse, s se omite sî se suplenesce prein duplicatiunea lui 1.

In limb’a rom., pentru desemnarea apropiarei se usiteza si particul’a ce , pr. in co-ce, si in ac i , a i c i , după cea lati- nesca ce in h i c - c e , sî c i s , — er’ pentru depărtare le si lo, pr. aco-lea, aco lo , lat. le in i i l e , er’ lo in i 11 o etc.

6. Demustrativele se concorda, câ tote cele cu terminatiuni generice, cu sustantivele loru; ceea ce e după regulele generali ale concordatiunei.

De multe ori inse si ele se punu in propusetiune forâ sustantive, inca si fora relatiune la vre unu nume, si asia dîcundu neutraliter, — inse nu in form’a neutrale, ci feminina, pr. a c é s t’a e, câ. — a c e e a se dîce. ceea ce se scie; er’ pre- dicatulu arare ori se concorda cu acestu subiectu in genere, ci in form’a n e u t r a , pr. a c é s t’a e f r o m o s u dela tene etc., unde in predicata se subintielege l u c r u , cu care se concorda virtualiter, er’ nu cu demustrativulu femininu.

171

7. Eseeptiunile dela acesta usu suntu rare; inse cu b u n a - a, de regula se pune adverbiala b e n e cá adiectivu, seau si b u n a in femininu, pr. a c e e a e bene, seau a c e e a e b u n a ; or’ nece decumu: a c e e a e bunu. Védi si mai susu §. 31. not. 6.

§. 85. Usulu articliloru.Dein pronumele demustrative suntu vre-una câte-va,

eari in usulu limbei romanesci, se usiteza in anumite in- tielesure, sî după anumite regule speciali.

Âsia pronumele fundamentale L U , si derivatele lui a lu sî c e l u , se usiteza cá a r t i c l i , —- er’ e l u cá pro­nume personale de a 3. persona, sustituitu in loculu lui su in numinativu.

Articlulu LU, este proprié pentru numele sustantive, sî mai de aprope pentru cele a p e l a t i v e , cari după na- tur’a loru generica se potu aplecâ sî intru unu sensu mai largu (nedeterminatu), seau mai restrinsu (determinatu); — er’ a r t i c l u l u este destinata pentru a le determină mai aprope, si oresi cumu ale individualisâ, pr. om u este ori sî care, unulu seau altulu, — er’ o m u l u este numai unu anumitu o m u , cá specie catrk specie (omu nu bou).

Elu se pune inse sî la adiective, candu acestea seau tienu loculu sustantivului, pr. S â n ţ i i , i n t i e l e p t i i , in- v e t i a t i i , — seau ocupa loculu dein a-antea sustanti­vului, pr. b u n u l u D. dieu. s a n t u l u parente etc.

D e acea elu se pote considerá cá a r t i c l u p r i ­mar iu; si se pune totu de un’a in a - a p o i a numelui seu seau sustantivu seau adiectivu.

Sustitutulu lui este formul’a a l u , carele se apleca de atâte ori, de câte sustantivulu regente in relatiunea

172

genetivale, au nu se afla la loculu seu, pr. a lu vietiei i n c e p u t u , in locu de i n c e p u t u - l u vietiei, —

au este intreruptu prein altu ciiventu de sustantivulu seu, pr. inceputu-lu celu tristu a lu vietiei; —

au sustantivulu e privata, dein ore care causa, de articlu, chiaru sî deca se afla in apropiare nemediata de genetivulu seu, pr. acelu tristu i n c e p u t u a l u vietiei.

D e acea se pote numi sî s u p l e t i v u , fiendu că su- plenesce pre sustantivulu seu la loculu lui, seau la ar- ticlulu lui.

Er’ articlulu c e l u , este proprii; alu adiectiveloru, cu esceptiunea unor’a, si alu participia-loru toturoru, de câte ori se adaugu la sustantivu a r t i c u l a t u , pr. o m u l u c e l u bunu, — c e l u facutoriu de bene, — c e l u bene- cuventatu de D. dieu.

Elu se pote consideră câ a r t i c l u s e c u n d a r i u , si se pune totu de un’a in a - a n t e a adiectivului seu.

Elu se pune seau d e i n n e c e s i t a t e , seau după v o l i a l i b e r a , si asia une oria póte se sî lipsesca.

N o t e .1. Numele propria, fiendu dein natur’a loru determinate, câ

numele individiloru, nu au lipsa de articlu, sî deca totuşi unele se usiteza cu articlu, ele totu nu se determineza mai tare de câtu fork articli.

Dar’ si ele lieau articli, candu stau in relatiune genetivale, pr. P a r i s u l u Franciéi, si cetatea Parisului.

2. Numele propria inse omenesci barbatesci, sî cari nu au articlu, dar’ in Gr. D. totu lieau formul’a l u i , sî pentru a o destinge de articlu, o punemu in a-antea numelui, pr. lu i Petru, — sî asia: lu i D. dieu. Vedi mai susu §. 68. not. 2.

3. Afora de cele dîsa in acestu locu, si mai susu (§. 70) despre usulu articlului supletivu a l u , mai esté de oserbatu, ca

173

une oria in a-antei se pune prepusetiunea d e , pr. acestea suntu f a p t e de al e volîtoriloru de reu. amu vediutu unele scrisorie de ale mele.

Si ast’a se face de câte ori sustantivulu regente este ne­articulata dein sene, er’ nu dein accidentia, si in a-antea gene- tivului in plurale, fiendu că de aci insemneza ore care impar- tire a’ lucrului.

Esemple. Omeni de aii noştri, una carte, de ale mele. lacreme de ale mele; — seau omeni d e aii tatâni-mieu. una scrisoria de ale lui Petru, lacreme de ale sorori-mea.

A. Ce Iu după sustantivulu seu espresu, e liberu a se pune ori nu, pr. o mu l u ce lu bunu, seau numai o mu lu bunu, fiendu că. articlulu sustantivului standu intre sustantivu si adiec- tivu e de ajunsu pentru amendoua numele; er’ deca totuşi se pune si c e 1 u , punerea e la totu căsulu de prisosu, si se face seau pentru a dâ mai mare presiune adiectivului, seau spre mai mare armonia a’ tiesuturei, seau si numai dein invetiu sî ne luare a mente.

5; De necesitate inse se pune, —a) deca intre sustantivu si adiectivu s’a pusu alta cnventu

seau mai multe, ce intrerumpu ore-si cumu legatur’a loru, pentru restituirea acelei legature, pr. soru-mea cea morta. faptele omeniloru dela potere ce l e însemnate, seau faptele o m e n i 1 o r u dela potere ce l o r u rei;

b) candu sustantivulu adiectivului nu e espresu, inse sciutu fora indoiela, pr. omulu c e 1 u reu face numai rele, seau: omulu r e u face numai rele, — dar’ c e 1 u re u face numai rele; — er’ deca sustantivulu supresu nu e sciutu de totu, adiectivulu singuru nu se pote pune, de câtu câ sustantivu, pr. f romo- su 1 u e plăcuta, pentru că, dîcundu: ce l u f r o m o s u , neindoitu se intielege omulu.

c) Dein necesitate se pune sî cu numele propria ale omeni­loru nearticulate, pr. Alesandru ce l u mare, seau sî CV) m a­r e l e Alesandru; — asia sî cu numele propria ale tiereloru,

cetatiloru, riureloru, articulate seau nu, pr. Britani’a c e a mare, seau -OO m a r e a Britania.

Er’ deca adiectivulu se tiene de numele propriu, cá parte, ce lu nu se pune, pr. R a d u - n e g r u , Asi’a mi ca , Somesiulu c a l d u ; marea n e g r a , r o s i a etc.

6. Celi vechi díceau si c e l’a in locu de articlulu ce l u , si atunci articulau sí pre adiectivulu urmatoriu cu articlulu pri- mariu, pr. D. dieu ce l’a b u n u l u ; inse esemplele afora de Omiliariulu Coresianu dein 1580 suntu forte rare. Esemple védi acolo.

7. De a lu cu posesive si ordinali, mai in diosu.

§. 86. Pronumele relative.Pronumele r e l a t i v u originariu C E, seau cu arti­

clulu secundariu, cá adiectiveîe, c e l u - c e , — seau altulu c a r e , seau cu articlulu primariu, cá sustantivele, c a r e ­l e etc., in limb’a romanesca functioneza, cá si in cele clasice si neolatine, spre a legâ u n a propusetiune in- trega, cá a d i e c t i v u , cu unu nume sustantivu dein alta propusetiune; prein care propusetiunea relativului seau relativa, se subordineza altei propositiuni, cá membrulu ei, si déca numele sustantivu, de care e legata propuse­tiunea relativa, e in midiloculu celei alalte, propusetiun&a relativa talia in doua pre cea alalta, si de acea se nu* mesce si i n c i s u seau propuset iune inci s i va.

Fiendu inse, că in limb’a romanesca suntu mai multe relative, urmeza că ele au si formele loru, si funcţiunile speciali, cari veuu a se specialisâ.

Asia pronumele c e , se usiteza seau singuru, forâ adiectivu seau articlu, — seau articulatu cu c e l u . — Singuratecu, e de tote genurele, numeri si casure, va se dica neflesibile, lat. q u i , q u a e , q u o d , pr. omulu, c e

- 174 -

175

face bene, seau omenii c e făcu bene. lumea c e insiela. faptele c e nu suntu bune. in c e ora ai venitu, seau de ora c e ai venitu etc.

Mai in specie inse este n e u t r a l e , câ alu latiniloru q u i d , in sensu intrebatoriu seau nu, pr. C e vrei? C e mai face elu? Ce-ne ce vré, aceea face.

Cu cel'u , nu este de câtu adiectivu articulatu, sî cu tote flesiunUe lui, forâ vre una scaimbare in usu sî sem - nificatiune.

Dein elu se deriva si pronumele personale, compusu cu n é paragogicu, in sensu erasi intrebatoriu seau nu, pr. C e - ne esti tu? C e n e sunteti voi? nu sciu, c e - n e suntu ele.

Formele lui pentru N. A. sing, si plur. suntu acelesi: c e - n e ; in Gr. D. sing, c u i ; er’ in Gr. D. plurale lip— sesce, sî se suplenesce cu G.D. pl. c a r o r u - a dela ca ­r e l e , in acel’asi intielesu, pr. c u i se cuvene, sî c a - r o r ’a le place.

Not e .

1. Pronumele c a r e , tradusu dela q u a l e , latinesce qual is-e, după origine nu e pronume, inse după usulu limbei rom. e pronume relativu, in acel’asi intielesu, cu c e , celu-ce, sî c e - n e , — si se usiteza cu articlu seau fora articlu in tote genurele, numeri si casure, a forâ, de G. D. sing, c ă r u i pentru tote genurele, sî G. D. plur. c a r or u asemenea, seau cu a paragogicu, carele aci suplenesce articlulu: c a r u i a , c a r o r ’a.

Articlulu lui c a r e este alu sustantiveloru, acomodatu după terminatiune: care-Ie, c a r e - a ; c a r i i , c a r i - l e .

Er’ usulu este totu acel’a, câ alu pronumeloru celor’alalte, ce le suplenesce, pr. omulu, ce l u ce face bene, seau omulu c e face bene, — cu care: omulu, c a r e l e face bene, seau omulu ca r e face bene.

- 176 —

2. C e l u - a la ce se pote pane seaa omite, candu numele articulata, la care se referesce, este in apropiare, pr. in esem- plnlu: o mu l u c e l u ce . . . seau o m ul a ce face bene.

Inse deca acelu nume e in depărtare, omiterea ar’ dâ oca- siune la neintielegere, pr. facutoriulu de rele, sî forâ de lege, ce nu se teme de D. dieu; mai bene: c e l u ce nu se teme . . .

Er’ deca numele e nearticulatu sí in apropiaré, c e l u nu se pote pune nece aici, precumu nece la adiective, — si asia nece la c a r e , pr. elu e unu omu, ce nu se teme de D. dieu, seau, c a r e nu se teme . . . er’ nu: unu omu, c e l u ce, seau ca r e l e .

In depărtarea numelui inse, e mai bene a se pune c a r e in locu de c e , pentru Sesiunile lui, pr. eli suntu facutori de rele, c a r i nu se temu . . . in locu de: ce nu se temu de D. dieu.

3. Deci intre c a r e si ce , si intre c a r e l e sî ce lu ce, nu este nece una deferentia, si se potu sustitui unulu in loculu altuia, •— de câtu in articulatiune, ce câ adiectivu articulanduse cu c e l u - a , er’ c a r e cu articlulu primariu câ sustantivele, pr. s’a vediutu in esemple.

Ce l u inse se impreuna une oria sî cu c a r e , inse nu câ articlu, ci câ demustrativu si inca cu a paragogicu, pr. c e l’a care (seau c a r e l e ) a venitu la noi.

In acestu sensu c e l’a se pote pune sî la c e , pr. c e l’a ce esti inchinatu sî maritu.

4. Ce cu de înaintea unui nume, se dîce in sensu admira- tivu, pr. ce de omu! seau ce de o me n i au venitu; adeca c â t u suntu de multi omenii, ce au venitu.

Seau sî fora de cu adiectivu, pr. ce m u l t i omeni suntu adunaţi etc.

d. Ce cu m ai in aintea unui nume, se dîce in sensu lau- datoriu seau de batjocura, pr. ce m ai omu!

6. Cui e dativulu lui ce , intru intielesulu c e - ne , lat. q u i s si q u a e , si sia conserbatu iutrega si form’a Sî semnificatiunea dativului latinu cui.

177

Dela acestu dativu apoi latinii siau formáin genetivulu sing, c u i - u s , in forma adiectivale: c u i u s , c u i a , cui um. C u j u m p e c u s ? an M e l i b « e i ? (Virgil.); — si pre urm'a lui si genetivii altoru pronume, pr. hu in s dela hu i in loeu de huic; i s t i us , i l l i u s etc. dela ist i , i l l i etc., numai câtu atári genetivi, a forä de c u i us , demultu siau pierdutu formele ge­nerice, er’ c u i us abia sí-le mai tienü la poeti.

După acea norma s’au formatu si genetivii pronumeloru per­sonal^ la latini: mpus, tuus, suus etc. cu flesiune intrega; dela cari in limb’a rom. inca au remasu asia numitele posesive, qari totu dein acea causa, de si suntu cu forma adiectivale, totu nu lieau articli, decâtu celi supletivi cá ai genetiviloru dela sustaníive, pr. a lu mieu etc., a lu lui , a l u o m u l u i etc.

De acea se dîce sí a lu cui etc., pr. alu c u i fetioru esti ? in a’ cu i mana se afla etc.

De concordatiunea lui védi mai susu §. 59.7. Ce - ne in adeveru este numai pronume personale, cá io ,

tu etc., er’ nu relativu, pr. c e - n e ce face, l u i s i face, si nu se usiteza de câtu de persone.

La celi vechi inse aflämu urme sí de usu relativu cu e e n e , pr. c e - n e s u in mormentu; adeca ce l i ce suntu . . . c e - ne me fece sanetosu, adeca c a r e l e etc.

8. Verbele propusetiunei cu relative, potu se fia atâtu in indicativu, câtu si in cojuntivu seau optativu, pr. nu sciu, e e n e e, — eene se fia, — e e n e ar’ fi. Omulu, ce l u ce . . . seau c a r e l e este, seau c a r e l e ar’ fí etc.

9. Celu, candu sustantivulu nu e espresu ci sciutu, alesu in a’ dou’a persona, liá vocalea prostetica, pr. C el’a ce esti inchinatu; cá mai susu; er’ in a 3. personamai raru, pr. c e l u ce este benecuventatu etc.; — inse usulu nu e rigorosu in acést’a, cá si in articulatiunea pronumelui ca re .

§. 87. De omisiunea relativului.D e ora ce propusetiunea cu relativu, in de sene nu

este, de catu unu a d i e c t i v u v e r b a l e , cu seau forâ12

articlu, — vene întrebarea: deca si in limb’a rom. se pote face strămutarea propusetiunei relative in forma cu­rata adiectivale, seau n u , dűpa cumu ast’a se póte face, mai multu seau mai pucinu in limbele clasice, transfor- mandu verbulu finitu in form’a participiale cu casurele participia-loru, er’ pronumele relativu, deca este articu­lata, stramutanduse in articlu la greci, er’ la latini o m i - t i e n d u l u sî stergundulu cu totulu, fiendu câ eli nu au articli.

Inse in limb’a romanesca participia-le fiendu prea pucine, de sene se intielege, câ transformatiunea propu­setiunei sî omisiunea relativului, are se fia mai cu ane- volia si mai restrinsa, sî de câtu sî la latini, cari inca nu au participia de ajunsu câ grecii, inse mai multe de câtu romanii.

D eci, pentru câ straformatiunea se fia e s a c t a la intielesu, la noi se pote face, numai candu propusetiunea relativa e simpla si cu verbulu sustantivu in presente, pr. omulu, celu c e e s t e intieleptu, are bunu nume, — seau cu omisiune: omulu, c e l u intieleptu, are nume bunu; — omitiendu si relativulu c e si verbulu e s t e , propositiunea este esacta la intielesu.

Tote alte trasformatiuni cu omisiune, in propusetiuni cu a l t e v e r b e si a l t e t e m p u r e , suntu mai multu seau mai pucinu esacte; de esemplu propusetiunile: D. dieu, c a r e l e f a c e minuni, sî c a r e l e a f a c u t u cerulu si pamentulu; — trasformanduse s’aru dîce: D. dieu fa- c u t o r i u l u de minuni, si f a c u t o r i u l u cerului sî pa- mentului; va se dîca: participiulu fa cu t o r i u s’ar’ pune si pentru presentele f ace , si pentru trecutulu a f a c u t u , ceea ce nu e esactu.

- 178 —

179

N o t e .1. Spre esactitátea straformatiunei s’ar’ recere, cá pentru fia

care tempu se fia unu participiu anumitu, cá la greci, pr. par­ticipiu presente, preteritu si futuru pentru activu, si totu atâtea altele pentru pasivu; pre candu la latini lipsesce participiulu tre­cutului in activu, si alu presentelui in pasivu, er’ la noi nu este de catu u n u l u pentru activu, si a l tu lu pentru pasivu.

2. Alta dificultate mai este, ok unele verbe, seau nu au nece macaru aceste doua participia amendoua, pr. verbulu am, participiulu a v u tu , er’ nu sî a v u t or iu, — seau, deca le au, nu se potu aplecă, fiendu ca nu permite usulu, pr. dela dormu, participia-le d o r m i t u , d o r m i t o r i u , nu suntu usitate cá par­ticipia. De acea propusetiuni, cá: omulu, c a r e a r e bani, pote trai cá banulu, — sî : omulu, c a r e d o r m e multu, strica sanetatea sa, — după regulele omisiunei grecesci sî latine, transformate s'aru dîce: omulu a v u t o r i u de bani, si omulu d o r m i t o r i u multu . . .

Er’ deca propusetiunile aru fi cu verbe in alte tempure, pr. omulu, c a r e l e a v u s e bani, acumu nu are, — si: omulu, c a r e l e d o r m i s e multu, acumu nu dorme, — transformanduse după acele regule, nu s’aru poté dîce, decâtu: omulu a v u t o r i u de bani acumu nu are, sî omulu d o r m i t o r i u seau d o r m i t u acumu nu dorme; ceea ce e nesuferitu.

§. 88. Pronumele posesive.Pronumele p o s e s i v e , precumu s’a atensu mai de

multe ori, nu suntu de câtu g e n e t i v i i pronumeloru personali si reflesive: io , tu, s u etc., in f o r m a a d i e es­t i v a l e .

De acea ele, nu se articuleza in costructiune cu ar- ticlii ordinari ai numeloru, primariu seau secundariu, ci numai cu supletivulu a lu alu genetiviloru.

In câtu pentru forme, ele au numai genure si nu­meri, er’ nu sî casure afora de numinativi, cari suntu sî

12*

180

pentru acusativi; er’ pentru dativu, candu e de lipsa, se usiteza prepusetiunea 1 a , pr. dă, 1 a ai miei omeni, cv> in locu de : dă, omeniloru miei.

Ele se concordeza cu numele la cari se referescu, precum u s’a dîsu mai susu (§. 59).

Er’ in câtu pentru usulu articlului a l u , elu se pre- mite totu de un’a in propusetiunea directa seau inversa, după regul’a stabilita pentru relatiunea genitivale a’ sustantiveloru (§. 70), — er’ se omite, numai candu po- sesivulu urmeza nemediatu după snstantivulu seu articu- latu cu articlulu primariu, pr. o m u l u m i e u , — inse omulu celu bunu a lu m i e u , eu intrecalatiune, si a lu m i eu bunu omu, seau a lu mieu omu bunu.

Omisiunea inse nu e neaparatu de lipsa, ci numai permisiva si mai usitata, de acea se pote dîce, sî se mai dîce, sî: omulu a lu mieu. faptele a le vostre. Singuru in femininulu sing, e de prisosu a se mai pune, pentru concurenti’a a doi a, pr. v i a ţ i ’a a’ mea. mentea a’ ta etc.

N o t e .1. Cea mai mare dificultate in determinarea usului acestoru

pronume, este determinarea numelui, la care are a se referi pronumele seu , candu in propusetiune se alia mai multe sustan- tive, cari tote suntu de person’a a’ 3., pr. in propusetiunea: Santu e Domnulu Sabaotu, plenu e cerulu sî pamentulu de marirea sa ori l u i ; unde rene întrebare, deca aci este a se pune pronumele reflesivu s eu , ori pronumele nereflesivu lui.

Deslegarea depende dela alta întrebare: ck ore reflesivele potuse pune sî candu numele referitu se afla in a l t a propuse­tiune mai dein a-ante, au nu.

Deca se pote, — atunci se pote dîce: d e marirea s a, adeca a’ Domnului Sabaotu, macaru ck acestu nume e subiectulu propusetiunei mai dein a-ante: santu e D. Sabaotu.

181

Er’ deca nu se pote, — atunci vene a se pune numai lui, pentru ch almentrea sa s'ar’ referi la c e r i u l u si p a m e n t u l u cá subiectulu propusetiunei a’ döue, — ceea ce nu a fostu cugetulu imnografului.

2. Regul’a inse nu pote fi alt’a , decâtu cea pentru se , de unde se sî deriva.

Deci, după ce se are locu, numai candu acusativulu si numinativulu, seau obiectulu sî subiectulu, e totu acel’asi, fia persona ori obiectu, pr. e lu se duce, a v e r i l e se pierdu, — asia sî seu se pote referi n u m a i la s u b i e c t u l u propuse­tiunei, in care se afla, er’ nu la alu propositiunei de dein ainte, deca subiectulu nu e totu acel’asi.

8. De aci urmeza, că seu se concorda cu sustantivulu pro­priu, ori in ce casu se fia, dar’ referenti’a lui e totu deun’a la subiectulu propusetiunei sale, fia persona, seau pronume perso­nale, seau obiectu, pr. e lu sia pierdutu averea sa.

Si acést’a se oserbeza stricte numai cu subiectulu perso­nale, — er’ deca subiectulu e reale, m ai... multu se usiteza genetivulu lu i sî l o r u , pr. vertutea siare pretiulu seu seau e i ; — si mai alesu l o r u , pr. vertutile-si au pretiulu l o r u .

4. E r’ candu pronumele posesivu are a se concordă cu unu nume ne articulatu, spre redicarea disparitatei nu e de ajunsu supletivulu a l u , cá la alti genetivi numinali, ci se recere a se intrepune prepusetiunea de , pr. omeni de ai noştri, er’ n u : omeni a i noştri; lacremele mele , seau lacreme de ale mele; seau după usulu vulgariu sî numai: lacreme de a’mele, cá in canteculu populariu:

Pariutiu de apa rece pre la port’a mamei trece.

Ese mam’a se se spele,Vede ck-su l a c r e m i d e - a ’mele.

5. In usulu vulgariu, aici si aliurea, in locu de a l u , ai, a l e , mai desu se aude singuru a’ pentru tote, lasandu afora pre articlulu primariu, dein care e compusu supletivulu, pr. in esemplulu de mai susu.

6. Pronumele posesive se usiteza múltú sí câ nume neu­trali, alesu in plurale, pr. a le mele a le tale suntu, sî a le tale a le mele. a le t a l e deintru a le t a l e aducunduti tote bí pentru tote.

7. Posesivele in costructiune cu unele nume familiari, si astadi, dar’ mai multu la celi vechi, se punu foră nece unu articlu, nece alu posesivului nece ala numelui, pr. tata-mi eu. muma-ta. frate-seu. s o r u - s a ; si asia mai încolo: cu soc ru , s o c r a ; ve r u , v e r a ; c u s c r u - a , c u m n a t u - a etc.

In cari costructiuni usulu vulgare pre multe locure con­trage posesivele masculine sing, după form’a italiana in : mi o, to , so, pr. tata-mi o sî miu, frate-to, veru-so etc., câ si d i o in locu de d i eu etc.

8. Chiaru sî declinatiunea acestora posesive, sî a unora nume familiari, inca e diversa la celi vechi de cea moderna, pr. Tatâni-m io. frat îni- to. mumâni-sa, seau m a n e s a , seau m u m e - s e i , s u r o r i - s a , — inca si s o c r o - s e u sî domnu- su etc., tote in Gh D. sing. Védi P r i n c i p i a pag. 136 seq. si esemplele de acolo.

Dein acestea sî pană astadi se mai audu : t a t á n e-to seau mai contrasu t a t â i t o , m â i t a ; t a t â n i i , m u m â n i l e etc.

9. In locu de posesive se usiteza multu si G. D. pronumeloru personali: m i, t i , s i etc. Vedi §. 83.

— 182 —

§. 89. Unu, altu.Aâiectivele u n u sî a l t u , se destingu de alti adiec-

tivi, nu numai prein acea, câ insemneza sî una cantitate ore-care, ci mai alesu prein acea, câ sî ele au formele genetivali sing, sî plurali, câ sî pronumele demustrative, pr. u n u i , a l t u i ; u n e i , a l t e i sing.; u n o r u , a l t o r u plur. cu seau forâ aparagogicu, pr. u nu i a , a l t u i a , etc.

Ele sierbescu sî câ forme determinative ale sustan- tivului loru, asia câtu sustantivele cu aceste adiective, câ

183

sî cu cele demustrative, in a-antea loru, nu au necesitate de a se determină prein articlu, pr. unu o m u , alta f i e n t i a .

U n u , câ numeru, ocupa loeulu antaniu intre numele numerali, pr. u n u , d o i etc., — er’ a l tu loeulu alu doi­lea, inse câ sustitutulu lui a lu 2 . l e a , pr. a l t u o mu, adeca alu doilea după celu mai dein a-ante.

Ele se usiteza articulate si nearticulate, cu acesta destintiune: —

in N. A. sing, si plur., se potu articulâ, fiendu de lipsa, inse numai cu articlulu primariu, pr. u n u l u , u n ’a; a l t u l u , a l f a , că sustantivele; — er’ in Gr. D. sing. s! plur. nu se articuleza de locu, ci in loeulu articlului se pune a paragogicu, pr. u n u i , u n u i a ; a l t o r u , a l ­to r ’a etc.

Inse fiendu câ u nu , in plurale nu mai insemneza u n i t a t e , câ in sing., precumu nece nu pote, ci numai atâtu, câtu si o r e - c a r i , lat. a l i q u i ; de acea usulu ar­ticularei lui, in plurali, e diversu de alu lui a l tu.

De acea, in sing, amendoa se articuleza, deca in propusetiune stau de sene forâ sustantivu, pr. a venitu u n u l u sî a l t u l u . partea u n o r ’a sî a l t o r ’a; — er’ cu sustantivu după ele, nu numai câ nu se articuleza ele, dar’ nece sustantivulu loru, pr. u n u o m u, alta f i e n t i a ; fiendu câ ele inse sierbescu in locu de articli determi- natori.

Totu asemenea se urmeza cu a l t u sî in plurale, pr. an venitu unii si a l ţ i i , partea unor’a sî a l t o r ’a; — sî cu sustantivu: a l t i omeni, a l t o r u omeni.

Inse u n u - a in plurale, t o t u d e a u n ’a se articu­leza, ori stâ singura in propusetiune, pr. au venitu u n i i

184 —

si u n e l e , — seau cu sustantivi după sene, pr. au ve­nita u n i i omeni, si u n e l e mulieri, impreuna cu a l t i omeni, sî cu a l t e mulieri; — u n i i , a n e l e cu articlu, er’ a l t i , a l t e , forâ articlu.

N o t e .

1. Câ al tu, se usiteza si a l a l t u forâ articlu, seau cu articlulu secundariu : c e 1 u alaltu; inse nearticulatu, nece una data de sene forâ sustantivu seau adverbiu, pr. a la i t i omeni, a l a l t a dî, a l a l t a eri; — dar’ in asta forma după usulu de acumu se aude prea raru, er’ la celi vechi mai adesu; inse cu variatiune: a l a l t u , si a l a n t u , la vechi si la noi.

2. Er’ articulata este forte usitatu, de câta câ G. D. se for- meza numai prein Sesiunea articlului, pr. ceLu alaltu omu. omul u ce l u alaltu, seau sî numai: c e l u alaltu; G. D. c e l u i alaltu omu. o m e n i l o r u c e l o r u alalti; — oserbanduse, câ ce lu a l a l t u se pote sî pospune, si atunci sustantivulu prece­dente se articuleza', precumu se vede dein esemplele produsa; pre candu unu si a l t u l u nu se potu pospune.

3. In adverbiu la o la i ta , carele neindoitu de aci purcede, vocalea o se pare stramutata dein a, pentru eufonia sî evitarea prea múltom a, in locu de: la a l a l t a , precumu B’a făcuta nesmentitu sî in adverbiulu cu aceea-si prepusetiune: 1 â-u n t r u, in locu de: l a - i n t r u , inse aici lâ cu a oscuru, er’ contrasu: l o n t r u , pr. veniţi in l o n t r u seau in l a u n t r u .

Seau pote se fia in locu de: la o alalta, cu o in locu de u n a , sî contrasu: lâ o ’l a l t a , adeca impreuna.

4. U na in form'a nearticulata, astadi se aude numai in pucine adverbia, er’ aliurea numai contrasu in o, a nevolia de esplicatu. Unii pretendu, câ s’a contrasu lapedandu pre n dein midilocft, er’ pre vocalile remase u ’a stramutandule in o, pre­cumu unii au sî inceputu a scrie asia, alţii inse voru a o esplicâ dein usulu vulgariu, după care se aude dîcunduse sî in mase. o nu in locu de unu , pr. am vediutu on’ bou, ceea ce

185

pre a locuria e forte sí singuru usitatu; de unde in femin. erá se fia o n a , dar’ lapedandu pre n a , a remasu o’. Grammatici certant etc.

5. U n u l u , u n u i a etc. cu articlu, se usiteza sí in locu deu n i c u , s i n g u r u , pr. u n u l u nascutu, lat. u n i g e n i t u s , gr. De aci: ’credu intru u n u l u D. dieu. u n u l e foräde morte etc.

6. U n u l u , seau negative: n e c e u n u l u , a l t u l u , seau sí fora de articlu: u n u omu, n e c e unu , a l t u omu etc., candu se punu cá parte dein totu seau dein mulţime, au după sene prepusetiunea d e seau de i n , pr. un i i de ai noştri, seau d e i n t r u ai noştri, a l ţ i i d e i n t r u inşii, celi alalti omeni de in adunare etc.

7. La celi vechi inca abia se afla urme de u n a in locu de usitatulu o, sî anume in Psaltirea lui Dosoteiu dein a. 1680, fol. 208 v.: u na dumnedieire, u n a potere; in locu de usitatulu: o D. dieire, o potere. In Liturgi’a de Iasî dein 1679 fol. 18 recté 20: sî ne dă noue cu unu rostu sî cu u n a anema.

8. E r’ adverbia-le, in care u n a se mai aude intregu, suntu: i m p r e ú n a , adv. sî cu prepusetiunea cu , pr. î m p r e u n a cu noi. de î m p r e u n a , de u n a - d i (cu de prenunciatu cá dă), seatt de u n a dîle. de d e - u n a • d î. mai d e - un a - d i .

9. Ne contrasu inse este sî se dîee totu de a un’a , candu e articulatu, pr. unulu-un’a; asia si in adverbia-le: u n ’a, pr. elu e u n ’a cu tene. elu tiene u n ’a cu noi. voi veniţi u n ’a cu noi. i n t r ’ u n ’a. totu i n t r ’ u n ’a; de a u n ’a, t o t u de a u n ’a- nece u n ’a!

Asia si in compositulu: v r e - u n u omu. vre u na (o) mu- liere, v r e - u n i i , v r e - u n e l e ; seau si articulate in sing, vre­un u lu , vre-un’a.

10. Dein v r e u n a nearticulata, contrasu in v r e - o , s’a deri­vata sî adverbiulu v r e o , care se usiteza intru însemnarea de ore , pr. v r e o doi, trei etc., v r e o - c â t i - v a ; de v r e o doue, trei etc. ori; cá si c âmu de v r eo atatea ori, cá seau ca mu de v r e o 2. ori etc.

186

. §. 90. Doi, amendoi, etc.Numerii dela d o i pană la diece se considera de

adiectivi, si numai se concorda cu sustantivii loru (§.60); — er* dela d o u e d i e c i in susn, numele numeriloru se considera de sustantive, si se construescu cu altu sustan- tivu prein prepnsetiunea d e , pr. doue dieci d e omeni, ana milia de oi. doue milie d e galbeni etc.

D e numerii ordinali: a n t a n i u , a l u d o i l e a etc., cari inca snntu adiectivi, s’a tractatu mai susu (§. 61).

Asemenea si de ambi , a m e n d o i , t o t i t re i , t o t e t r e l e etc. totu acolo.

N o t e .

1. De aici se tienu numerii multiplicativi cu d a t a , o r a si o r i , atâtu cardinali câtu si ordinali; —

a) cu d a t a , afora de a s t a d a t a sî de a s t a d a t a , — cu c a r d i n a l i :

una data, de 1. data. t o t u 1. data, t o t u de una data. câ t e una data. i nc a 1. data. v re una data; — a l t a data^de alta data;

cu o r d i n a l i : an t a . n i ’a, seau a n t a n i ’a - s i data, de antani’a data etc.

b) cu o r a , a fora de: de o ra ce , d e i n o r ’a c e . b u n a o r a câ adeca, — cu o r d i n a l i :

a n t a n i ’a ora, de antani'a ora. a d o u ’a ora, de a 2. ora etc., a’ u n ’s p r a - d i e c e a ora. a’ d o u e - d e c i - l e a ora. a’ m i l i ’a ora etc.

c) cu or i , a fora de: a d e s e ori, m ai adese ori. a r a r e ori, mai a r a r e ori, d e a rare ori; de câte-va ori. de v r e o câte-va ori, — a o r i a , une ori seau une or ia. a l t e ori. de alte ori. de m u l t e ori, de p u c i n e ori; de c â t e ori. de 2 ori. de t r e i •ori etc. câ de 2. ori. camu de 2. ori. de v r eo 2 ori. m ai de

187

2. ori. i n c a de 2. ori. p re de 2. ori a t â t ’a, câ de 8 ori etc., câ de u n a mi l i a de ori etc.; m ai de m u l t e ori etc.

2. Se audu si forme câ a l t e d a t e etc., cari si la celi vechi ocuru, ci mai raru; precumu si: a l t e d â t i , la scrietorii mo­derni, inse neregulata in deelinatiune.

3. Celi vechi scriu sî: a d o u ’a o r ’a, a’ t r e i a o r ’a etc., cu cate t r e i articli, inse mai raru.

4. De aci se tienu sî numerii separativi: unulu c a t e unulu, si parechi: doi c â t e doi, trei câ t e trei etc.

5. De do i si a m e n d o i , vedi si mai şusu §. 60. in teBtu si not. 2.

§. 9 1 . M ultu sî Totu.

Adiectivele m a l t a sî t o t u , in formele loru se apropia de u n u sî a l tu , in câtu sî ele au casulu G. D. destintu câ si acestea, inse numai in plurale, sî acelea inca numai in câte una forma comune pentru tote genu- rele, cu a paragogicu seau forâ, pr. m u l t o r u - a , to- t o r u - a seau t o t u r o r u - a .

Er’ in G. D. sing., in r e g i m e , la m u l t u se pune prepusetiunea d e , pr. castigulu d e m u l t a avere, seau sî a câ la t o t u , pr. castigulu a’ m u l t a avere, im- peratulu a’ t o t a lumea; — er’ a f o r a de regime, pentru amendoua prepusetiunea l a , pr. am datu la t o t a socie­tatea. am graitu la m u l t a lume.

Inse in câtu pentru articulatiune, ele diferescu cu to- tulu un’a de alfa, in câtu m u l t u , nece insusi nu se ar- ticuleza nece una data, nece sustantivulu lui, câ sî pro­numele demustrative, pr. m u l t i omeni, sî cv> omeni m u l t i ; er’ t o t u chiaru dein contra, de sî.insusi nu se articuleza nece una data, dar’ sustantivulu lui se articu­leze totu dea un’a, pr. t o t i omenii, seau cv> omenii tot i .

188

N o t e .1. A paragogicu la m u l tu si t o t u nu are si nu pote se aiba

valore articulare, ’câ la unu sî a l t u , ci se adauge numai; câ si la demustrative, candu ele stau de senesi in propusetiune, pr. am spusu m u 11 o r ’a si t o t o r ’a ; — er’ deca suntu cu sustantive, a lipsesce, pr. m u l t o r u omeni, t o t o r u omeniloru.

2. T o t u are G. D. plurale cu reduplicatiunea silabei a’doua, pr. t o t o r o r u seau după pronunci’a vulgare t u t u r o r u , er’ după a’unoru parti dein Romani’a t u t u l o r u , — câ si in a m e n d o r o r u seau a m e n d u r o r u in locu de a m e n d or u .

Se pote, ck pre asta cale s'a formatu si a la i tu dein a l t u , reduplecandu silab’a prima al.

3. T o t u respunde la doua adiective latinesci: t o t u s si omni s , cari se destingu in semnificatiune prein acea, ck omni s se referesce la f i a - c a r e parte, pr. omni s homo, fia-care omu,— er’ t o t u s la intregu, pr. t o t um corpus, corpulu intregu.

Romanesce se dîce t o t u si pentru unulu si pentru altulu, pr. t o t u omulu, omni s homo; si t o t u corpulu, t o t u m corpus;— er’ candu are a se intielege unulu seau altulu, este ceva mai a nevolia de a se precisâ, decâtu ck in limb’a rom. t o t u in sing, respunde mai multu la t o t u s , er’ in pl. mai multu la o m n i s , pr. t o t a lumea, totus mundus, dar’ t o t u omulu inca insemneza câ t o t i omenii, omni s homo seau om nes homines.

4. Spre destintiune mai secura, este de oserbatu, ck t o t u in sing, pusu in a - a n t e pote se însemneze si t o t u s si omnis, dar’ pusu inapoia sustantivului numai t o t u s , intregu, pr. ome- nimea t o t a , adeca intrega.

5. Câ t o t u se usiteza si i n t r e g u - a , pr. i n t r e g a lumea, fork articlu, seau o o lumea i n t r e g a , — numai câtu semnifi- catiuneai e mai larga, si se pote pune, unde t o t u nu pote avé locu, pr. au friptu doi boi întregi; — si in unele frasi, pr. a datu p re i n t r e g u l u , adeca fork crutiare etc.

6. T o t u cu articlu se dîce forte raru, de câtu cu prepuse- tiunea cu , candu nu are nume după sene, pr. am venitu cu

189

t o t u l u , in sensu neutrale, — sî amu venitu cu t o t i i , in sensu: n o i tot i ; a fora de acea in unele frasi adverbiali, pr. cu t o t u l u lui t o t u , seau de t o t u l u i totu etc.

7. Dein aceste doua adiective, alesu inse dela t o t u , suntu formate una mulţime de alte frasi adverbiali, — asia —

a) m ú l tú t e m p u am petrecutu. m u l t i ani ati traitu. ce e m ai mul ţ u . m u l t e de tote, de mu l t e ori etc.

b) , to t u-si. pre t o t e ’ndinea, —1. in mase. n. t o t u insulu. t o t u atát’a. t o t u de a un’a.

t o t u de a fug’a. t o t u intru una fuga. t o t u intru un’a. t o t u mereu, to tu un’a. — eu prepusetiuni: cu t o t u de aden- sulu. cu t o t u dereptulu. de totu. de totu de totu. p re totu loculu. p r é s te totu. t o t u aci, acolo, acumu, atunci etc.

2. in fern, t o t a dîu’a am siediutu a casa. t o t a noptea. t o t a ser’a etc., pre t o t a dîu’a.

3. pl. n. t o t e cá tote, t o t e celea. c u t o t e acestea, d u p a t o t e acestea etc.

4. frasi si esemple: a fostu t o t u de facia. a fostu t o t u dusu. a t o t u dormitu. a t o t u beutu. amu to t u asteptatu. iam t o t u disu. l’a trasu t o t u de peru. l’a batutu totu de pariete etc.

In cari este a se oserbá si locatiunea lui la midilocu, alesu in tempurele ausiliaria, pr. a t o t u fugitu, adeca a fugitu de repetite őri, sí a fugitu totu mai in colo.

§. 92. Atâtu, câtu.Adiectivele a t â t u si c â t a , iu limb’a romanesca se

usiteza in d o u a intielesure; in sing. cá la latini t a n t u s sî q u a n t u s , pr. in c â t u a fostu de reu, lat. in quan- tum. c â t u de mare a fostu acelu omu, lat. q u a m m a g n u s seau q u a n t u s ille vir fuit; — a t â t u a fostu de mare, t a n t u s fuit. intru a t á t ’a, in t an t um,

190

Er’ in plurale, cá la latini t o t si q u o t , pr. c â ţ i omeni au venitu, q u o t homines venerunt. a t â t i ’a au venitu, to t venerunt.

C â t u si a t â t u au si formele Gr. D. plur., cu a paragogicu, seau forâ, pr. a’ c â t o r u omeni si a’ c â - t o r ’a. ale a t â t o r u omeni, sî ale a t â t o r ’a.

Ele se usiteza in mai multe sensure: cá î n t r e b a - t o r i a , pr. c â t u e de mare? a t â t u e de fromosa? — seau cá a d m i r a t i v e , pr. c â t u e de mare! a t â t u e de fromosa! — seau numai narative, pr. eu nu sciu, c â t u se fia de mare. pote se fia a t â t u de fromosa, câtu dîci tu.

N o t e .

1. C â t a si a t â t u , precumu au d o u a intielesure, asia au sî originea dupla; c â t u de in q u a n t u s cu a, asia si t â t u dein ta n tus ; — si erasi dein q u o t , lapedandu pre n dein quantus, si dein to t asemenea.

Pote că asta combinatiune, prein care doua cuvente, s’au amalgamatu intru unulu, mai in vechime nu erâ inca, ci cu- ventele erau destinte, cá la latini, cu intielesurele loru propria. Er’ după ce pre incetu sî n a inceputu a se omite, care nu se mai aude, decatu in irasea : t â n t u in coce, t â n t u in colo, — si după ce chiaru sî adiectivulu t o t u pre multe locure se pro- nuncia, cá t ä t u , t ä t e , — amalgatiunea nu potea se intardîe mai multu.

2. A t â t u , nu numai că sia luatu si unu a prostetitu, in câtu se pare a fi d a t i vu : a t â t u , — ci se aude mai totu de un’a cu a paragogicu sî afora de Gr. D. plurale, pr. a venitu a t â t ’a omu, a t â t i a omeni, a t â t e a mulieri. — Si numai in G. D. pl. se mai tiene destintiunea intre starea absoluta, sî legata: a t â t o r u omeni, a t â t o r ’a.

3. A t â t u si c â t u se usiteza si cá membre corespundietoria ale propusetiunei, pr. io dau a t â t ’a, c â t u sî tu, — seau

191

cá cojuntiuni a done propusetiuni, pr. a t á t ’a parte am luata io, c â t a ati luatu sî voi.

4. Câ t u cá adverbiu se construesce cu prepus, d e , pr. c â t u de multu. c â t u de fromosa, — erasi in sensu intreba- toriu, admiratoriu sî narativu.

5. In propusetiunile cu c â t u de, verbulu se pote locâ si intre c â t u si intre de , pr. c â t u e d e bene. c â t u e de ade- veratu, etc., — seau si după ele, pr. c â t u de bene erâ. c a t u de fromosu re stâ etc.

6. Adverbia sî frasi dein câtu: c â t u de câtu, sî c â t u ş i de catu. cu c â t u esti tu mai mare, d e c â t u mene. d e c â t u cá. numai de câtu. d u p ă câ t u precepu io. in c â t u vrei tu. p r e c â t u scimu noi. p re c â t u tempu, seau p re c â t e dîle. la c â t u amu ajunsu etc. — in pl. c â t e tote, verdi sî uscate, c â t e unulu, c â t e doi etc., c â t e una data, câ t e de doue ori. de vreo câte-va ori etc.

7. C a t u - v a inca urmeza primitivului, in genu, numeru si casu, numai câtu in G. D. pl. nu pote se lie a paragogicu pentru compusetiunea cu v a , pl. câtoru-va omeni, —* si ro­mane totu dea un’a nearticulatu, si elu si sustantivulu lui, pr. c a t i - v a omeni, c â t e - v a parechi de omeni etc.

8. Totu asia urmeza si altu compositu: v r e o câtu-va, pr. vreo c â t i - va omeni, v r eo - c â t o r u - va omeni; — cu adver- bia-le: in c a t u - v a , de vreo c â t e v a ori etc.

9. C â t e unulu, c â t e doi etc., urmeza pre numerali intru tote, er’ c â t e , cá sî v r e o , remane nemisicatu.

§. 93. Atare, cutare.Adiectivulu a t a r e , de calificatiune, compusu dein

t a r e , lat. t a l i e - e , cu a prosteticu in a-ante, cá atâtu, corespunde adiectivului c a r e , lat. q u a l i s - e , — decâtu câ usulu limbei romanesci a stramutatu semnifieatiunea

192 —

cestuia dein calificativa in relativu, cumu s’a spusu mai susu (§. 86 n. 1) , despre relative.

Remane a t a r e singura, care câ terminatu in e nu are forme destinte sesuali , ci numai numerice si casuali, afora de Gr. D. sing., pr. a t a r e omu sî a t a r e domna. Gr. D. a t a r u i sî a t a r e i sî a t a r o r u , cu seau forâ a paragogicu.

Elu se usiteza forâ articlu, câ si sustantivulu lui, pr. elu e a t a r e omu, in câtu . . . — seau sî cu unu in a-ante, pr. u n u a t a r e omu e in stare a spune ade- verulu, — si u n o r u a t a r i omeni etc., in care casu a t a r e remane neinflesu, pentru câ se nu concurra d o u e terminatiuni in oru.

N o t e .

1. Câ a t a r e e compusa si c u t a r e , câ si la italiani c o t a 1 e , si insemneza una persona seau unu lucru anumitu, care inse nu se numesce cu numele lui, — si are formele nu­merice si casuali, pr. c u t a r e omu. cu t a r u i omu, seau CV) o mu l u i c u t a r u i a seau cu t a r e , c u t ă r i omeni, seau omeni i cu t ă r i , c u t a r o r u omeni, seau omeniloru c u t a r o r ’a seau cutări.

2. Elu se articuleza, numai standu singuru, pr. a venitu c u t a r e l e ; inse pote remane sî nearticulata; — er’ lenga sustantivu, standu in a-ante, amendoua remanu nearticulate, pr. c u t a r e omu; — er’ standu in apoi, sustantivulu se arti­culeza totu dea un’a, pr. omul u cutare.

3. Totu de acolo e compusu si a c a t a r e , care inse mai multu se usiteza cu negativu in a-ante, si forâ nece una flesiune, pr. elu nu e a c a t a r e omu, seau p r e a acatare.

4. A c a t a r e pote se fia stramutatu dein a - c u t a r e , scaim- bandu vocalea u in k oscuru.

193

§. 94. Nimene, nemica.N i m e n e , lat. nemo- n e m i n e , seau prescurtata

n i m e , si cu alte varietati in pronuncia, nu are decatu form’a sing., cü seau forâ a paragogicu, pr. n i m e n e a , n i m e n u i si n i m e nuia.

Er’ n e m i c a seau n e m i c ’a, articulatu si uearticu- latu, seau cu a paragogicu, si forä, nu are alte forme casuali; inse cá sustantivu femininu ar’ poté se aiba.

Eie insemneza negatiunea totale a vreunei persone, cá sî nece unulu, si a’ vreunui obiectu, pr. n i m e n e adeca n e c e u n a p e r s o n a , — n e m i c a nece unu ce.

In propusetiune potu stá amendoua sí cá subiecte, si in alte cercustari, pr. n i m e n e nu scie, câtui de reu. n e m i c a nu e mai reu. nu am vediutu pre n i m e n e a , si nu am auditu n e m i c ’a.

N o t e.

1. In locu de n i m e n e a se aude si n i m e r e a sî n i m e n i ; cu Gr. D. n i m e r u i , n i m u l u i etc., tote forme scâlciate.

2. N e m i c a după origine, e compusu dein negatiunea n e} sî mi ca , care seau e vechiulu nume latinu m i c a , de unde lat. ne mi ca quidem, seau e dein m i c u - a in form’a feminina. La totu casulu se deriva dein aceeaşi origine, de unde se trage sî verbulu dutnicu-á, in locu de demicu-a , adeca frangu panea in parti mi ce seau in mice.

3. Adverbia sî frasi dela n e m i c a : u n a nemica. una nemica mare . n e m i c ’a tota. cá n e m i c ’a. cu n e m i c ’a nu e mai de dîosu cá tene. i n t r u n e m i c ’a nu l’am pretiuitu. omu de nemica. la n e m i c ’a nu l’am potutu aduce, iam datu p re nemica etc.

13

194

c apii m.R E C T I U N E A V E R B A L E .

§. 95. Verbulu.V e r b u l u , lat. v e r b u m , adeca vorba, cá parte a’

cuventarei, după terminologi’a gramaticale insemneza acele cuvente seau vorbe, cari in flesiunile loru, cu múltú mai numerose de câtu ale numeloru, au forme terminative, nu numai pentru numeri cá sí numele, ci sí pentru tote trei personele cá sî pronumele, si inca sî pentru tempure, cari nece numele, nece pronumele, nu le au , sî suntu proprie ale verbeloru.

Ele se impartu in mai multe clasi dein mai multe punte de vedere, asia:

a) după semnificatiune, in a c t i v e , p a s i v e , n e u t r e ; la greci si m e d i e , la latini si d e p o n e n ţ i , cari la gramateci se numescu f o r m e , pr. form’a activa etc.

b) după vocalisatiunea infinitivului in c o j u g a t i u n i , cari la latini se numera patru: I. II. III. IV, după voca- lile a, e lungu, e scurtu, sî i.

Afora de acea, se mai impartiescu in r e g u l a r i a sî n e r e g u l a r i a , i n t r e g e sî d e f e c t i v e etc.

In limb’a romanesca inca se impartu in asemene c l a s i d u p ă semnificatiune in a c t i v e si n e u t r e , carea este destintiunea principale pentru partea sintactica, — er’ după vocalisatiune in p a t r u c o j u g a t i u n i , după acelesi vocali si normative cá la latini, carea este destin­tiunea propria gramatecei analitice.

Si asia mai in colo in regularia seau neregularia, defective etc.

195

N o t e .1. Numirea technica de v e r b u s’a luatu după greci, cari

iau dîsu pîjixa, pentru ck numeau subiectulu Svoja« n o m e n , er’ v e r b u m , ce se dîce despre nume adeca predicatu.

2. Impartîrea după semnificatiune s’a facutu după gramatecii latini sî greci, caror’a au urmatu si gramatecii limbeloru neo­latine, si după eli si celi alalti ai limbeloru europene, numai câtu grecii au sî form’a m e d i a , care lipsesce la latini, er’ latinii au form’a d e p o n e n t i l o r u , care lipsesce la greci; la noi lipsindu amendoue ceste dein urma.

3. E r’ in câtu pentru impartîrea in cojugatiuni, ea abia are ceva urma in limb’a grecesca, in carea in locu de acesta im- partîre se afla altele proprie ei, pr. impartîrea in w sî pi, in baritoné si cercuflese etc.

4. Dein impartîrea la noi in ac t i ve sî n e u t r e , amu lasatu afora p a s i v e l e , nu câ cumu semnifîcatiunea pasiva ar' lipsi dein limb’a romanesca, ci numai pentru ck pentru ea nu se afla forme destinte proprie formei pasive.

5. Impartîrea in cojugatiuni e reserbata pentru analitica, carea singura are a se ocupa cu formele in detaliu, er’ sin- tactic’a numai preste totu, si unde are lipsa pentru mai cbiara espusetiune, precumu si cu impartîrea in a c t i v e etc. Alte impartîri mai menunte se voru amenti la loculu loru.

§. 96. Modificatiunile.Tote verbele inse , ori de care clase se fia , suferii

unele modificatiuni, câ si numele, pentru anumite scopure si impregiurari; asia —-

a) modificatiunile, ce se numescu m o d u r e, cari suntu mai multe, inse se impartu in doue parti mai generali, in m o d u r e l e f i n i t e , pentru anumite scopure, pr. indi­caţi vu spre a aratâ, o p t a t i v u pentru doriri, c o j un - t i v u pentru unele particule impreunatorie, si i m p e r a -

13*

196

t i v u cu scopu mandatoriu, — er’ celu alaltu i n f i n i ­ţ i vu, pentru scopure nedefinite; cu tote cä aceste numiri suntu numai aprosimative, er’ nu esacte ;

b) modificatiunile t e m p o r a l i , in câtu verbele si modure-le loru, se subimpartü in forme destinte dupa anumite tempure, pr. p r e s e n t e , intre t r e c u t u (prae- teritu), si intre v e n i t o r i u (futurum); inse si dein acestea unele suntu subimpartîte mai in colo, pr. p e r f e c t u , intre n e p e r f e c t u si p r e a p e r f e c t u ;

c) modificatiunile n u m e r i c e , câ la nume si pro­nume ;

d) modificatiunile dupa p e r s o n e : 1. 2. si a t re i a .

N o te .

1. De aci provene una mulţime de forme verbali, cu multu mai mare de câtu in nume si pronume, fiendu câ fiacare dein acele einci mo d u r e are tempurele sale, fia care tempu numerii

loru, si fia care numeru câte trei persone, — cea mai mare parte dein ele cu forme destinte pentru fia care persona de atate ori, de câte suntu numerii, tempurele, si modure-le verbeloru.

2. Dein aceste forme unele suntu o r i g i n a l i cu termina- tiuni defipte neseparate, er’ altele cu forme adause si separate, cari se numescu sî a u s i l i a r i e , de cari s’a tractatu mai in specie cu alta ocasiune mai susu (§. 42 seqq.). Si unele si al­tele in mesura mare.

3. Tempurele si formele ausiliarie, unele suplenescu defec- tulu formeloru originarie, ce lipsescu, pr. form’a futurului, altele numai modifica in câtuva, seau determina cevasi mai precisu cercustantiele tempului, fiendu dealmentrea totu de aceeaşi va- lore cu originaria-le, cu cari se potu inscaimbâ.

4. Cu tota copiositatea acestoru forme temporali, limb’a rom. in comparatiune cu limbele clasice, si anume cu cea latina, e saraca, er’ cu cea grecesca e inca si mai saraca.

197

5. Ea ar’ fi sî mai avuta, deca multe forme, unele sî origi­nali, nu aru fi peritu in parte seau de totu, numai abia de vreo 2—3 secii. De cari vedi in a n a l i t i c a , sî mai in detaliu cu esemple numerosa in P r i n c i p i a pag. 138 seq. 152 — 192 etc.

6. Suntu inse si acumu remase multe, sî inca mai multe de- câtu in cele alalte dialecte neolatine; celu pucinu atâtea, câte ne suntu de ajunsu, spre a ne esprime deplenu ori ce cercu- stantie temporali, fia câtu de mice si de fine.

7. De modulu infihitivu se tiene sî g e r u n d i u l u sî s u p i - n u 1 u , — si prein cestu dein urma sî participia-le; de cari tote mai in diosu.

§. 97. Activele.A c t i v e , preste totu s ’au numita verbele, cari es-

primu ore-care a c t i v i t a t e (actio, lucrare), pr. v o r - b e s c u , c b i a m u , m a n a n c u , s c r i u etc., — mai in specie inse suptu acestu nume venu, precumu sî aici, numai verbele, a’ caror’a activitate nu e restrinsa numai la subiectulu ei, ci se intende sî in afora, si se manifes- teza asupr’a ore-carei persone seau altui obiectu, in care oresi cumu trece acţiunea subiectului, pr. chiamu pre c e - n e v a . manancu pa n e . scriu una c a r t e etc. — Dein care causa atari verbe se numescu sî t r a n s i t i v e (tre- cutoria).

A c t i v e l e transitive dar’, de cari singure e aici vorba, se destingu de alte verbe active netransitive prein acea, câ de regula au sub sene in regime unu nume sustantivu seau pronume, carele in urm’a indicatiunei pro- numeloru personali, totu dea un’a se pune in casulu acu- sativu forâ prepusetiune, — afora de prepusetiunea p r e , după usulu mai nou, la numele propria ale omeniloru, la pronumele personali, si alte pucine, precumu:

198 V -

Esemple: am vediutu p re Petra, te am audîtu p r e tene. am rogatu p re aceşti omeni sî p r e D. dieu. am a d u n a t a multi omeni, tu ai c u p r e - n s u multa lume. ai p i e r d u tu tota averea, elu sia lu a tu soci’a. noi amu Iau da tu eroismulu braviloru noştri, voi ati petrecuta p r e amicii voştri. Romanii au ba tu tu sî invinsu p r e Daci. Ebreii au d e s p o l i a t u pre Egipteni, sî au t r e c u tu marea roşia.

N o t e .

1. Tote a c t i v e l e după restrictiunea de mai susu, suntu transitive, si de aci in a-ante numimu active numai pre cele transitive, — er’ pre cele alalte la relegkmu la n e u t r e dein causa, ck activitatea loru nu se manifesteza pre intru unu acu- sativu personale seau reale, pr. io v o r b es cu. tu suf l i , ea s u s p i n a etc.

2. Activele (transitive), de sî după natur’a loru suntu tran­sitive, de acea inse nu urmeza neaparatu, câ ele totu deg, un’a sesi aiba acusativulu loru espresu in propusetiune, ci se potu pune si se punu sî fork acusativu, in stare absoluta, seau ca se subintielege acusativulu, seau ca nu este lipsa de a se subintie- lege, pr. io scriu, tu m a n a n c i si bei. elu vede. noi au- dîmu. voi p i e r d e ţ i , eli f u r a , — fork de a mai spune, ckce?

3. Dein contra, suntu unele active, cari receru, nu unulu ci do i acusativi, amendoi espresi, dein cari alu doilea une oria se pote consideră câ predicatulu celui antaniu; — de cari suntu verbele, ce insemneza punerea intru una stare noua, pr. a l egu, c h i kmu , f ă c u , n u m e s c u , p u n u etc.

De esemplu. D. dieu a chiamatu (seau a numitu) pre o m u l u antaniu A d a m, si pre m u l i e r e a lui E v ’a. Traianu sia alesu pre A d r i a n u u r m a t o r i u sîe intru imperatîa, seau sî: de u r m a t o r i u . nevoie-le l’au fa cu tu intieleptu. pre A l e s a n d r u l’au numitu c e l u mare. Sinodulu l ’a pusu e p i s ­cop u. — Asia sî: noi l’amu c r e d i u t u omu de omenia, l’amu crescutu m a r e etc.

~ 199

4. Afora de verbele, ee ocurru in esemple, activele suntu intru unu numeru atâtu de mare, in câtu nece este cu potentia a le infirá pre tote aici, nece se tiene de sintactica, — cu atâtu mai múltú, ck pucine verbe suntu, cari se aiba numai una rec- tiune, absoluta seau cu prepusitiune; si deca semnificatiunea nu le e numai un’a, rectiunea inca forte adesu se scaimba, pr. l’am calcatu in p i e t i o r e . l’am calcatu p re capu. iám calcatu ca- p u l u cá la sierpe. omenii fora de lege calea legea, noi amu calcatu in u r m ’a lui, seau p re urm’a lui.

5. Cu tote astea, eca aici unu numeru de verbe a c t i ve cu acusativi, precumu:

a c o p e r i u : acoperit'a c e r u r e l e bunetatea ta.• a d u c u : Tarn adusu pre e 1 u la invetiacelii tei.

a f l u : aflat’am o i e a cea pierduta. ' a p a r ă : se te apere D. dieu. a p r e n d u : aprende l u m i n a r e a , cas’a, foculu. a s c u n d u : ascunse t a l e n t u l u in pamentu. a s t e p t u : fk bene, astépta reu. a s tu pu : iam astupatu g u r ’a cea rea. . b ă t u : bate t o c ’a la urechi’a surdului, c e r c u : cercaţi t ó t é si tieneti adeverulu. c e r n u : sî va cerne g r â n u l u dein neghina, c u m p e r u : cumperative sî voi u n t u de l e mnu in

candelele vostre.cu no seu: mai bene, se nu te fiu cunoseutu. c u p r e n d u : iau cuprensu m a n u l e si pietiorele. du cu: duce-te ai invertendute cá ciocarli’a. f ăcu : face spume, face r e l e , n e b u n i e , i nde m nu: îndemnaţi fi I ii la invetiatura. i n t e l e g u : nu intielegeau c u v e n t e l e scripturei. i n t r e b u : întrebaţi pre p a r e n t i i voştri, l a p e d u : lapedi pre f i n u l u teu de satan’a?1 e g u : 1 ’am legatu b u t u c u. l i e a u : lia ti p a r t e a ta sî te du. m u t a : a mutatu l e gea mai in susu. p r e c e p u : preoepe i n v e t i a t u r ’a mea.

200

p r e n d u : prendeti-lu sî-lu aduceţi la mene.p o r t u : a portatu c r u c e a lui Isusu.r u mp u : sia ruptu v e s t i m e n t e l e sale.s t r i c u : stricat’ai cu crucea ta i adu lu .s co t i u : ia scosu o c h i i (sî figurate).t a l i u : a taliatu o s t i l e turcesci.u l i t u : m’ai u i t a t u pre mene, ai ulitatu pre tote.v e n d u : Iud’a vendü pre I s u s u.v e n de c u : a vindecatu tota nepotenti’a deintre omeni. etc.

§. 98. Cu dativu sî prepusetiuni.Unele active in limb’a rom., afora de casulu acpsa-

tivului, mai au sl altu regime, in câtu se costruescu inca sî cu d a t i v u , seau cu prepusetiuni; — asia:

a) cu unu d a t i v u , personale seau reale, pr. am datu lu i Petru u n a c a r t e , io t i a m tramisu scrisori’a de eri. elu m ia vendutu una parechia de boi. eli s i a u cum- peratu d o u e c a s e . Turcii n e au cerutu bani . scum- pulu a aruncatu una b u c a t a de pane f i a m é n du l u i . fu- rulu a furatu una vaca s ă r a c u l u i , etc.

b) cu prepusetiuni diverse, pr. 1 ’am adusu c u poterea. l ’a batutu cu pumnulu. o am scrisu cu man’a mea. 1’ amu semenatu cu grâu. ne a implutu cas’a de omeni, am tie- nutu calulu d e frenu. 1’ am trasu d e peru, d e orechia. v’a datu bani in credentia. elu v’a pusu in pietiore, l’a taliatu in trei parti, am scris’o p r e chartia. au luat’o p r e fuga. Ta vendutu p r e bani. l’a pusu su b paza, etc.

N o t e .1. Cu dativu se construescu activele, ce insemneza ore-ce

dare seau luare, comunicatiune seau mandatu, pr. suntu dau, t r a m i t u , l i e a u , f u r u ; a r a t u , d e s c o p e r i u , s pu n u ; peru , i m p u n u , i m p u t u , t r a g u etc.

201

De esemplu afora de cele mai dein susu: i a m aratata nedereptatea. iam descoperitu adeverulu. m ia spusu men­ţiuni. n e a impusu detorenti’a de a ve scrie, elu ia imputatu invertosiarea ânemei. unu santu trase lu i Ariu una palma etc.

2. Suntu mai in colo, unele active, cari in locu de acusativu se costruescu sî cu d a t i v u fork scaimbare in semnificatiune, pr. io te am ajutatu, seau t i am ajutatu. elu nu me crede, seau n u mi crede, noi l ’amu liertatu, seau iam liertatu lui. voi m’ati stricatu, seau m i a t i stricatu. Urmaţi p re p a r e n t i i voştri, seau parentiloru voştri etc.

3. Altele se construescu si cu acusativu, seau sî cu prepu- setiune in loculu acusativului, pr. aduti a mente ce ai dîsu, seau de ce ai dîsu. ascultaţi fiii, pre parentii voştri, seau de parentii voştri. întreba p re Petru, seau de Petru etc.

4. Une oria totu acelesi verbe active, in locu de acusativu, se costruescu cu infinitivu, seau cojunctivu, seau sî gerundiu, pr. am inceputu a s c r i e , seau s e s c r i u , in locu de : am in- ceputu s c r i e r e a seau scrisori’a. Sciţi f a c e b.ene, seau se faceţi'bene, in locu de: sciţi f a c e r e a de bene, seau facerile de bene ale vostre. a invetiatu a s c r i e , seau se s c r i a , pre- cumu a invetiatu c a r t e seau la carte, si a, ulitatu a ven i seau se venia, amu doritu a se i seau se scimu etc.

Cu gerundia: am vediutu f u l g e r a n d u , adeca: ck fulgera seau fulgerâ. l’arn audîtu p l a n g u n d u : că plangea etc.

Totu asia si cu cojuntiunea ck, pr. l’am vediutu ck vene. am crediutu, ck e omu de omenia, am semtîtu, ck vrk se fuga. iam spusu, ck nu e adeveratu, etc.

5. Latinii inca costruescu mai totu asemenea verbele loru active: cu i n f i n i t i v u , seau p a r t i c i p i u p r e s e n t e in locu de gerundiu, seau cu q u o d cojuntivu, pr. scito te e s s e mihi carissimum. vidi eum l a c r i m a n t e m . certus sum, quod me ames etc.

fi. Prepusetiunile, cu cari se costruescu activele, precumu sî alte verbe, nu suntu totu dea un’a puse in propusetiune câ strinsu legate de verbu, ci de multe ori insemneza numai uuele cer-

202

custantie, cari in limb’a romanesca arare ori se potu esprime in altu modu, decâtu prein prepusetiuni in a-ante a numeloru de cercustantia, de cari se va tractá mai in diosu. — Ele com- pleteza numai semnificatiunea verbului in casure speciali, cari potu se fia multe, sí ele acumu se esprimu cu un’a , acumu cu alta prepusetiune, pr. me spelu de tina, me spfelu cu apa, — me spelu p re mânure, — me spelu in casa, — me spelu in tote dílele, etc.

7. Cele mai necesarie suntu prepusetiunile, cari esprimu m i d i l o c u l u , prein care se face lucrarea, care se numesce c e r c u s t a n t i ’a mediului (circumstantia medii), pr. l’am batutu c u pumnulu. l’am tienutu d e capestru. l’am apucatu c u dentii. am scrisu cu pen’a etc.

8. Mai strinsa de verbu este si prepusetiunea d e , cu tota varietatea semnificatiunei ei, pr. c u r a t i e s c e n e de tota spur- catiunea. i mp l e gur’a nostra de laud’a ta. mia l i e r t a t u de pecate. m’a s c a p a t u D. dieu de nevolia, etc.

9. De altele prepusetiunea d e 1 a , pr. toti a s t e p t á m u bene d e l a D. dieu. l’am d e p a r t a t u d e l a cas’a mea. se nu în­t o r c i faci’a ta d e l a mene, seau de c a t r a mene. nu me l a p e d á d e l a faci’a ta. Spiritulu teu celu santu nu- lu l uá d e l a mene.

10. Multe verbe suntu inca in limb’a romanesca, cari au mai multe semnificatiuni, parte literali parte figurate, cari se esprimu prein diverse nume sí diverse prepusetiuni; dein cari amentimu urmatoria-le active : —

a) dau. am datu in vorbe cu elu.am datu boii p re vace, — iam scaimbatu.miam datu tota nevolienti’a de a fi.miam datu bucatur’a dein gurami.miam data fet’a dupa elu, — oam maritatu.liam datu se intielega, se precepa.iam datu ragazu, se pota impleni.l’am datu p re usia a fora, — l’am scosu.Tarn datu p re facia, — l’am aratatu.

203

l’am datu de mentiuna, — l’am aratatu.mia datu cu palm’a preste facia.nea datu de lucru, de mancare, de beutu. *

’ ia datu c u cărţile, c u bobii, c u ciurulu. s’a datu d i o s u de p r e scara, — a descensu. s’a datu p re ghiatia, de a rot’a. s’a datu legatu, prensu, — s’a supusu. a datu i n laturi, — a facutu escesa. a datu i n-apoi, — a inceputu a nui merge bene, a datu de fundu, de nevolia, de rusîne. a datu unda, — ap’a dein ola la focu. a datu in gura, — pens’a pre resboiu. dk de i n mani sí dein pietiore, — se opune, dk-te d up ă peru, că nu dore asia reu. dk-te lui. date-asiu lui. nu te dâ. nu me dau p re diece câ tene, etc.

b) făcu. facuini cruce de tene, omule.a face b e n e , reu, c u i va ; sî facere de bene.m’am facutu de vorba, de rusîne.m’a facutu nebunu, sei credu menţiunile.sé face beatu, nebunu etc. — se faciaresce.a facutu de i n capu, dein um.eri etc.a facutu sânge reu, — a indignata.s’a facutu de rusîne, de risu la toti.sia facutu de capu, — a trecuta mesur’a.sia facutu capulu tunu, — a cutdzatu.sia facutu morte cu man’a sa, — s’a ucisu.ia facutu cu capulu, se venia, — l’a chiamatu.v’ati facutu pre volia, voli’a deplenu.v’ati facutu corne, seau leati facutu cu corne.fk-te incolea, etc.

c) l ieau. m’au luata frigurele, fric’a.m’am luata d up ă elu; — l’am imitata etc. miam luata una grige d e p r e capu. l’am luatu in fuga; — l’am fugaritu. l’am luatu cu bun’a , cu fromosulu.

l’am luata la trei parale, iu hopote. s’au luatu la olalta; — s’au casatoritu. e’au luatu d e peru, de capu, de pieptu. s’a luatu p re dealure; — a nebunitu. s’au luatu la fuga, seau fug’a. s’au luatu de mana; — siau datu man’a. a luatu lumea in capu; — s’a dusu. ne amu luatu de grige de elu, etc.

sî cu alte prepusetiuni, precumu: m’am luatu cu elu, de amu mersu. m’a luatu d e i n mente, am luatu de i n pane. am

luatu bani de la elu. l’am luatu la mene. am luatu p re mene detori’a lui. am luatu una parte p e n t r u mene. am luatu a s u p r a m i respunderea. am luat’o s p r e munte etc.

§. 99. Eeflesive, pasive.Verbele active, in propusetiune potu se aiba in acu-

sativu sî pronume personali, precumu de sene se intie- lege; — inse deca sî subiectulu propusetiunei e totu de aceea-si persona, propusetiunea se dîce r e f l e s i v a , si verbele insasi r e f l e s i v e , pentru câ activitatea subiec­tului agente nu trece in alta persona seau altu obiecta, ci se reflecteza in apoi asupr’a insusi subiectului, pr. io m e scolu. tu te «îmbraci, elu s e incalcia pre s en e . n o i ne redicâmu. v o i v e tieneti. e l i s e culca.

Er’ deca subiectulu e diversu de acusativulu pronu­melui personale, si pronumele personale nu se refereisce la subiectu, ci la a l t a persona seau altu obiectu, propusetiunea nu se mai numesce reflesiva, ci sim­pliciter activa, sî pronumele nu se pune celu reflesivu, ci altulu deca este, — ceea ce inse se pote templâ numai cu a’ 3. persona, pr. Petru l’a batutu p r e e lu, unde P e t r u si e l u suntu amendoue de person’a a’ 3.,

— 204 -

— 205

inse pronumele se referesce la altu ce-ne-va, er’ nu la subiectulu propusetiunei P e t r u , sî de acea in acusativu nu s’a potutu pune pronumele reflesivu s e , ci numai e 1 u pronumele altei persone.

Propusetiunile reflesive de a’ 3. persona se lieau si se punu une oria si in semnificatiune pasiva, pr. s ’a fă ­cuţ i i omu mare. celu c e s e i n a l t i a (activu), u m i l i ­s e - v a (pasivu); sî celu ce se umilesce (activu), i n a l ­t i a - s e v a (pasivu).

No t e .1. R e f l e s i v e se potu numi si verbele, ale caror’a d a t i v e

se referescu asemenea la person’a subiectului, nu la a’ altuia, pr. i o m i- am pusu in cugetu se ti scriu, etc.; inse atari refle­sive nu venu aici in consideratiune.

2. Verbele reflesive cu a c u s a t i v u pronuminale, de si au acugativu, in câtu inse activitatea loru chiaru prein acea, ca acusativulu e reflesivu, nu e transitiva in afora, ci remane intru insusi subiectulu activitatei, s’aru poté scote dein categori’a acti- veloru, inse aci e destulu sî atât’a, câtu amu atensu spre notitia.

3. Semnificatiunea p a s i v a cu î’eflesive are locu: —a) in propusetiunile cu do i acusativi, unde acusativulu alu

doile tiene loculu predicatului alu doilea, pr. elu s’a facutu im- pe r a t u . elu s’a numitu c ap i t anu . elu s’a chiamatu paren- t e l e patriei etc. Vedi sî §. 66. not 2.; —

b) in propusetiunile forâ altu acusativu, in person’a a’ 3., in cari intielesuln l i t e r a l e nu pote avé locu, pr. s ’a facutu dîua. se v e d e sorele. s’ a u d e music’a. s ’a u c i su unu rimato- riu, etc.; unde in sensu l i t e r a l e ar’ veni, câ porculu s’a ucisu p re sene. câ sorele se vede pre sene. câ una musica se aude pre sene etc., ceea ce ar’ ii absurdu in sensu literale activu;

c) in propusetiunile reflesive, cari au sî dativu pronuminale, pr. m i - s ’a ascultatu rogatiunea. i s ’au datu bani. i s ’a facutu doru, fome. i s ’a furatu unu bou. i s ’a imputatu necredenti’a. i s ’a im-

206

plenitn cererea, i s ’a ruptu anem’a. i s ’a spartu batuc’a. l e - s ’a spusu verde, l e - s ’a templatu mare dauna etc.; unde semnifica- tiunea activa nu pote se aiba locu; —

d) in propusetiunile reflesive de a’ 3. persona f o r ä su- b i e c t u a n u m i t a , in form’a verbeloru nepersonali, pr. se aude. s e crede, s e vede. s é dîce. s e intielege. s e scie etc. '

4. Candu este dubiu, deca semnificatiunea propusetiunei e a c t i v a , ori pasiva, spre destintiunea celei a c t i ve se adauge sí a 1 u d o i 1 e pronume personale mai lungu, pr. elu s e cunosce p r e s ene de culpabile, — pre candu foră alu doile pronume s’ar’ poté intielege p a s i v u l u , pr. dein vorbele lui se cu ­nosce , că e culpabile; unde se c u n o s c e e pusu seau cu sub- iectulu subintielesu elu, seau fora subiectu impersonaliter; in totu casulu pasive.

5. Keflesivele in person’a 1. sî 2., inca-si pierdu une orta semnificatiunea activa, pr. me bă t u câ pescele de dorere. me du cu a casa. sterge- te dein a-antea mea etc.; — inse nece una data nu sio scaimba in pasiva, sî de esemplu, candu dîcu: io me bă t u , nu insemneza nece una data: că sum ba-, t u t u de a l ţ i i in p r e s e n t e , cá la latini p e r c u t i o r . Sî deca undeva se invetia, că propusetiunea latina activa, prefa- canduse in pasiva, se pote preface sî romanesce cu reflesive in person’a 1. sî 2. a’ presentelui, — sî deca in traductiuni dein grecesce sî latinesce se urmeza totu asemenea, atâtu invetiatur’a, câtu sî traductiunile atari nu potu fi decâtu rele sî in contr’a usului limbei romanesci, de cari celi vechi sî traducătorii carti- loru baserecesci s’au feritu cu totu de adensulu.

6. Candu propusetiunea se costruesce cu acuş. si dat. re- flesivi, nu are sî altu acusativu, ci numai numinativulu trasfor- matu dein acusativulu activului, pr. d a t u - m i - s ’a tota po- t e r e a in ceru sî pre pamentu.

7. De verbele, cari nu se construescu cu altu acusătivu, de- catu reflesivu, pr. me temu, me bucuru etc., vedi la neutre.

8. Semnificatiune pasiva au sî propusetiunile costructe cu sum si participiu preteritu dela active, pr. sum ba t u t u ,

207

e r am laudatu, f u i vediutu etc ; de cari erasi vedi mai diosu la s u m ; — cu tote ck semnificatiunea ataroru propusetiuni, nu e totu de a un’a pasiva.

9. La unii clasici latini inca se afla propusetiuni reflesive, sî cu semnificatiune pasiva, pr. tu te dictis p r a e b e r e memento. Lucr. II. 65 înde ubi jam morbi se f l e x i t causa, ib. III. 501. D is so l v â n t animi magno se angore ibid. v. 916 etc.

§. 1 0 0 . Neutre.

Sub nume de verbe n e u t r e , preste totu venu acele verbe, cari nu esprimu ceva activitate, ci numai vre una templare, stare, semtîre etc., pr. c a d u , v e n i u , s t a u , s i e d i u , d o r m u , j a c u etc.

Er’ mai in specie, si aici, sub numirea de n e u t r e venu tote verbele, —

a) cari nu au de locu acusativu, chiaru sî deca es­primu vre una activitate, inse forâ acţiune asupr’a altei per- sone seau altui obiectu dein afora, pr. g e m u , r i d i u , s a l i u , s a l t u , s u s p i n u etc., — seau —

b) cari au numai a c u s a t i v u r e f l e s i v u , pr. me c e r t u , me t u r b u r u . j o c u , m e j o c u . p l a n g u , me p l a n g u etc.

D e aceste dein urma mai alesu se tienu verbele, ce esprimu ore cari sentiemente interne plăcute, seau ne­plăcute, pr. m e b u c u ru . me s u p e r u . me temu. me s p a i m e n t e z u . me i n duru etc.

Ele se construescu, seau cu d a t i v u , pr. m u l t i e - m e s c u tîe, Domne, v o r b e s c u tîe seau cu tene. vreu se p l ă c u lui D. dieu. iam s t r i g a t u se venia, seau am strigatu c a t r â seau la D. dieu etc.

Cele mai multe inse cu prepusetiuni, unele numai de cercustantia , pr . a m b l u , p r e d iosu , p re pamentu,

208

p r e pietiore. ar d iu , in focu. c a d u , in pietore, in mâni. f u g u , de frica, f i e r b e ol’a la focu. mo r i u , de necadiu. p l a n g u , de dorere. r i d i u , de bucuria, s a l t u , de volia buna. s t a u , in pietiore. s t r i g u , in gur’a mare. v e n iu, a casa, d e a casa, d e l a voi, etc.

Multe inse se punu forâ nece una régimé, pr. in ­i l o r e s cu pomii, i n f r u n d i e s c e padurea. i n v é r ­d i e s e u câmpii, i n g a l b i n e s c e frundi’a. totu a in- galbinitu etc.

N o te .1. Una mare parte dein active se usiteza sí câ n e u t r e ,

seau r e f l e s i v e neutre, pr. a j u n g ă , apucu . cantu . î n ­c h i n u. i n v e t i u. j u r u etc. E s e m p l e : —

l’am ajunsu in cale. mi -ajunge superarea, nu se ajunge cu lef’a lui.

l ’am apucatu in viatia. a p u c a in a-ante. m’am apucatu de lucru.

l ’am cantatu, seau atât'a m’a cantatu. iam cantatu. mam'a se canta.

1’ inchinu, seau închina-lu. î n c h i n a seau inchina-i. s ’a inchinatu lui D. dieu.

l ’am invetiatu la omenia, i n v e t i a t i fetiori. s ’a inve- tiatu reu. s ’a desvetiatu.

l ’am juratu pre cruce, io juru, seau me juru .l ’am scapatu de i n a-antea mea, de nevolia, d e i n mana.

a scapatu câ prein pene. m’am scapatu de iam spusu.

2. Totu asia sî urmatoria-le.am c r e p a t u unu lemnu. c r e p a lemnele d e frigu. c r e p a

de mania, se crepa cu securea.am c r e s c u t u pre unu baiatu. e r e s ce baiatulu. cresce

ap’a. cresce erb’a. baiatii se crescu cu multe spese, cu mare grige.

209

am p l e c a t u capulu. am plecatu se mergu. s’a plecata dîu’a. s’a plecatu omulu. i s’a plecatu.

am p r e n s u boii in jugu 1 a caru. au p r e u s u fug’a, au prensu de scire. nu prende. nu se prende de elu, nu se prende resadulu. me p r e n d u in remasi.

rogu pre D. dieu. me r o gu tîe, de liertare.3. Neutrele de semtiemente se costruescu mai multu cu

prepus, d e , ce arata caus’a, pr. me t emu de tene, de nevolia, de frica, me b u c u r u de voi, sî pentru voi. me s p a i m e n t e z q . me s f i e scu . me i n t r i s t e z u . me i n f i o r e z u . me r u ş i ­ne z u (sî r o s i e s c u) de . . . etc.

4. Cu de se costrue sî p i e r i u , pr. p i e r i u de fome. Domnescu si imper.itiescu cu p re seau preste, pr. D. dieu domnesce sî imperatiesce p re pamentu p r e s t e omeni.

5 Pucine suntu cari se nu se costruesca cu nece una pre- pusetiune, pr. a j unu . c u t e z u , inse cu inf., pr. c u t e z u a dîce. l a c r e m e z u etc.

6. Cu dativu se costruescu si verbele de misicare, pr. m i a amblatu prein capu. m ia e s î t u dein mente, m ia trecutu prein mente, seau de mania m ia venitu a mente seau in mente; sî s i - a v e n i t u in mente, seau in menti, seau in ori; tote in sensu figuratu.

Asia sî ia casiunatu.7. Unele neutre se potu costrui sî cu anumite acusative,

formate dein insusi verbulu seau aprope, inse precumu se pare numai eâ, acusative absolute sî de cercustantie, pr. a . mori tu mo r t e amara , d o r m i r e - a r u somnulu celu lungu. a bolitu b o i a grea . a cadiutu c ă d e r e r e a etc.

Dar’ se dîce s î : a statu g u r a c a s c a t a , etc., ceea ce e invederatu acuş. absolutu de cercustantia.

■ §. 101. Verbele nepersonali.Verbe n e p e r s o n a i i (verba impersonali«) suntu si

se numescu, cari nu au mai multe persone de catu un'a,U

si aceeaşi inca numai a’ 3 ., seau intru amendoi numerii, seau numai in singulare, pr. n i n g e , p l o u a , t una , f u l g e r a etc. numai sing., — me d o r e capulu, seau me d o r u pietiorele etc. intru ambii numeri.

Ele suntu de mai multe specie: o r i g i n a l i , si d e r i v a t e :

a) o r i g i n a l i , care nu se usiteza intru alta forma de câtu nepersonale, pr. m e d o r e , mi -pute , mi-se c u v e n e etc.; —

b) d e r i v a t e , cari se deriva dela verbe active si neutre, pr. se v e d e , se s c i e , se c u n o s c e , — se p o t e , se c a d e etc.

Er’ dein altu puntu de vedere: unele suntu: in forma r e f 1 e s i v a , pr. afora de cele premisa: s e p a r e , s e c u v e n e , s e s i e d e , s e c r e d e etc.; — seau in forma nereflesiva, pr. p u t e , m i - p l a c e , s u n a , n i n g e etc.

Asia mai incolo suntu unele, cari se costruescu 1) cu a c u s a t i v u p r o n u m i n a l e , seau r e f l e s i v u , inse numai in a’ 3. persona, pr. s e c u v e n e , s e s c i e , etc. ,— seau n e r e f l e s i v u de la tote 3. personele, pr. m e dore, t e dore, 1 u seau o dore; sî pre acea ca le : nu m e tiene loculu, n u - l u talia capulu etc., in sensu figu- rativu; —

altele 2) cu d a t i v u personale nereflesivu, pr. mi-place, i-place. nu-i s i e d e bene. i s e cade. i s e cuvene. i s e pare.

N o t e .1. N e p e r s o n a l i , — nu intru intielesulu, că acelea nu

áru avé n e c e u n a persona, ci numai că nu se usiteza cu tote trele personele, câ alte verbe active si neutre.

— 210 -

211

2. Se inti elege, câ aeea p e r s o n a s i n g u r a potu se o aiba nu numai in tempulu p r e s e n t e l u i , ci sí in ori care altu tempu, a fora de unele participiu, pr. n i n g e a , n i n s e , a ninge , n i n g u n d u , sup. n i n s u etc.

3. In câtu pentru s u b i e c t u lu népersonalilor u in ,propu- setiune, —

a) unele nu au subiectu nece una data, nece espresu, nece subintielesu, pr. n i n g e , p l oua etc., si tote cari inseinneza fenomene de aceeaşi natura; —

b) altele se potu costrui cu s u b i e c t u , câ si alte verbe, pr. me dore c a p u l u ; suna c e v a : clopotulu; sî cu dativu: i - s u n a g u r a ; sî suna a doge , cu prepus, a, subintielegundu v a s u 1 u etc.; ■—

c) er’ altele, au mai totu dea un'a numai unu subiectu ne- determinatu sî neesplicitu, pr. se sc ie , câ. se v e d e câ. se cu n osce câ etc., la cari propusetiunea cojuntiva, ce se adauge, tiene oresi cumu loculu subiectului.

4. Nepersonalile, a fora de acusativu si dativu pronuminale, potu se aiba si altu casu cu p r e p u s e t i u n e , pr. me d o r e d e tene. mia placutu d e eli etc., — seau —

unu infinitivu, pr. se cade a sei. se cuvene a fi d e r e p t u . nu se s i e d e a v o r b i menţiuni, etc.; — seau —

una propusetjune cojuntiva, pr. se scie, câ e a d e v e r a t u . se cuvene câ se mergemu. mi-vene se m or iu de necadiu etc.

5. Unele nepersonali se usiteza s i câ p e r s o n a l i , seau cu semnificatiune n e u t r a l e , pr. placu-i , place etc., tu nu p l a c i nimenui. se p l a c e mu lui D. dieu; — seau si cu ac t i va , pr. i o - l u plăcu, tu o placi, ea - l u place etc.; adeca io am plăcere catrâ elu etc.

§. 102. Sum.Verbulu s u m, in limb’a romanesea functiuneza nu

numai câ verbu copulativu intre subiectu si predicatu, ci insemneza sî reale esistentia, si asia intra in lini’a celoru

U *

212

• aîalte verbe, cá verbu - predicatu, inse in semnificatiune n e u t r a , pr. e s t e D. dieu, seau D. d i e u e s t e , adeca e s t e intre esistenti seau e s i s t e n t e . dîs’a celu nebunu intru anem’a sa: nu e s t e D. dieu.

Elu funtiuneza sî in alte funtiuni, nu numai cá copu- lativu, ci sî almentrea :

a) cá verbu personale cu p a r t i c i p i u p r e t e r i t u dela verbe active, spre desemnarea formei pasive, pr. fú c a l c a t u in pietiore. eli f u r a batuti etc.

b) totu cá verbu personale cu g e r u n d i u , spre de­semnarea unom tempure active mai cu precisiune, pr. io e r a m s c r i e n d u , in locu de: io s c r i e a m . io voliu f i s c r i e n d u , seau sî: voliu fi fostu scriendu etc.

c) cá nepersonale cu d a t i v u pronuminale nereflesivu, spre a desemná ceva semtîre, pr. m ie caldu, m ie frigu, m ie doru etc.

Atari nume de semtîre se punu totu deun’a in. nu- minativu, cá predicatu, forâ subiectu, sî intru unu numera forte restrinsu.

N o t e .1. Cá personale şe construesce cu participiu ori in care

tempu, inse in semnificatiune p a s i v a numai deca participiulu nu are valore adiectivale, pr. elu e b l a s t e m a t u , adeca forte reu, nu ck l’a b l a s t e m a t u ce-ne-va.

2. Totu cá personale se pote construi sî cu supinulu ver­bului prein prepuset. de, pr. elu e nebunu de l e g a t u , seau numai: elu e de legatu. cartea e de tramisu. pamentulu e deOaratu etc.

3. Seau chiaru sî cu infinitivu, prein seau fork prepus, de, pr. este a se f ace , seau: este de a se face, — totu in acel’asi intielesu cá si cu supinulu. cartea e a se t r a m i t e , seau de a se t r a m i t e etc.

Ú

213

4. Cá verbu ausiliariu inca este usitafu forte in form’a supina si infinitivale, pr. am f o s t u , voliu fi, asia.fi, etc., de cari s’a dísu mai susu.

5. E r a m , e r a i etc., seau impersonaliter erá, se costruesce sî cu unu cojuntivu simplu, pentru imperfectu, pr. e r am se veniu, seau e rá se veniu etc. (§. 42. not. 2).

6. In a’ 3. persona sing. cá nepersonale, cu participiu pre- teritu dela activu, are însemnare pasiva asemenea sî fora subiectu, pr. este s c iu t u . este c u n o s c u t u , unde se pote subintielege l u c r u , si numai se pote subintielege; — sşau sî cu de, pr. este de sciutu, cá si e s t e de a se sei. Asia s î : asta casa e d e v e n d u t u , de cumperatu, cá mai susu not. 2.

7. In semnificatiunea reale, in locu de avere şeau posesiune, sum une oria ocurre in propusetiune numai cu unu geiretivu cu a’ in a-ante, in locu de subiectu seau predicatu, pr. a ’ i n t i e l e p t i - l o r u este a’ indereptâ pre omeni; adeca : d e t o r e n t i ’a l o r u este. viati’a este a ' c e 1 o r u cu mente; adeca averea loru etc.

8. In propusetiunile cu dativi pronuminali reflesivi, verbulu sum incaşi are una semnificatiune mai reale, pr. candu dîcemu: noi ne s u n t e m u fraţi, adeca e s i s t e fratîetate intre noi; — sî candu dîcemu: io mi - su romanu , dativulu ia datu una în­semnare mai multu decatu copulativa.

Vedi si mai susu (§. 83. not. 8).9. Cu participiulu preteritu dela verbele neutre, nu se co­

struesce foră prepus, d e , si fiendu că nu se concorda cu subiectulu, se adeveresce că nu e participiu, ci supinu in semnificatiunea infinitivului, pr. n o i nu suntemu de s a r i t u in apa; va se dîca, d e a s a r i in apa.

10. Une oria, inse mai raru, ocurre, că supinulu activeloru cu de , nu are însemnarea infinitivului, ci că obiectulu se tiene de ore-care specie de lucrare intemplata, seau nu se tiene, pr. cartea e de f u r a t u , unde nu va se dîca: că cartea e de a se f u r á , ci că se tiene de obiecte furate. Ceea ce mai chiaru se intielege, deca se adauge si unu contra-positu, pr. nu e de f u r a t u , ci de c u m p ă r a t u .

214

11. Esemple la cele mai dein sasu :a) cu nume, pr. m ie amaru. m ie caldu, rece, frigu. m ie

frica, tema, gretia, grodia, necadiu, ruşine, m ie doru, fome, minune, nu-ti e p e c a t u ? t i - e frate, sora, tata etc. noue ne e omu bunu, reu, volitoriu de bene, neamicu etc.

b) cu supinu, pr. e de ajunsu. de doritu. de sciutu. de crediutu. de facutu. de datu. de luatu. de vendutu. .de cumparatu. d e lucratu. d e temutu etc.; — er’ nu s i : d e cu­noscuta, d e intielesu etc.

c) *cu infinitivi, pr. este d e a sei, sí de a se sei. de a face, sí de a se face, este de a se intielege. de a se cunosce. d e a se spune, d e a se scrie, d e a se teme etc.

12. Intre formele p r e s e n t e l u i sum, cari astadi suntu in U8U, suntu unele de una formaţiune cu totulu noua si ne mai usitata, derivate adeca de la a’ 3 persona plurale s u n t u in locu de su , pr. s u n t u in pers. 1. sing. in locu de su sí sum, cari inca se mai usiteza; sí s u n t e m u , s u n t e t i pers. 1. si 2. pl. in locu de s e mu , s e t i ale celoru vechi, pre cari formele noue le au scosu cu totulu dein usu, ceea ce e un’a dein pier­derile limbei cele mai dorerose. Védi esemple in P r i n c i p i a pag. 138 seq.

§. 103. Am-avere.Verbulu am cu infinitivulu a v e r e , nu numai cá

formula ausiliaria pentru tempure trecute, deca este ade- veratu, ci si cá verbu a c t i v u , si-are funtiunile sale in usulu limbei romanesci. Asia:

a) cu infinitivu foră d e , seau cu conjuntivu simplu, pr. a r e a veni, seau s e v e n i a ; cá si e s t e se venia,— cu însemnarea aprope de form’a futurului, in locu de care pre alocuria se sî uşiteza;

b) cu infinitivu, cu de in ainte, seau cu süpinu in lo- culu infinitivului, pr. a r e d e a scrie, seau d e scrisu,

215

adeca ceva lucru anumitu, ce se esprime prein inflnitivu seau supinu;

c) cu cojunctivu simplu, se usiteza si spre a esprime oresi care intentiune, pr. am s e t i spunu, adeca v o i i a seau dorire de ati spune.

N o t e .1. Elu se costruesce si cu sustantive totu asemenea, seau in

acusativu seau cu prepus, d e , pr. am l u c r u , seau de lucru, seau de l u c r a t u . am g r i g e de ceva, seau: am de grige, — fora se fia liertatu a mai adauge si alu doile d e ,

2. Cu numele m a n c a r e si b e u t u , variatiunea nu are locu in acel’asi intielesu." De unde: am de mancare sî de beutu, nu insemneza totu atât’a câtu: am a m a n c ă si a be, seau de a mancá sí bé, nece: se mancu sî se beu, nece am ce se ma- nancu sî se beu, — fiendu că aici m a n c a r e a sî b e u t u l u prein prepus, de au trecutu in sustantive cu însemnarea: ce se mananca si se bă, preste totu, că sî lat. c i b u s et p o t u s , pre candu de esemplu p a n e a sî v i n u l u etc., inca suntu de celea, ce se mananca si se beu, inse specificate.

3. Cu numele c u g e t u , intru intielesulu p r o p o s i t u (seau prepusu) inca se costruesce, seau in acusativu foră prepusétiune si infinitivu cu prepus, d e , pr. am cugetu de a merge, — seau c u g e t u l u cu prepus, de, in, p r e i n etc., er’ infinitivulu foră de, pr. am d e cugetu a merge, — er’ nu s î: am de cugetu de a merge, fiendu că aci repetitiuDea prepusetiunei aceleiaşi după una-lalta e nesuferita.

4. Participiulu preteritu a v u t u - a , de si e dela verbu ac- tivu, nu are inse nece una data semnificatiune p a s i v a , că altele, ci totu de a un’a adiectivale, pr. omeni a v u ţ i , adeca cari au a v e r i seau a v u t î a , acestea intru însemnare numinale, că la latini d i v e s , d i v i t i a e , o p e s .

5. Intru însemnarea dein urma, adiectivale si numinale, ele potu fi si in regime cu alte nume prein prepus, de seau in , pr. avutu de bani; averi seau avutîa de bani seau in bani.

216

6. Formele presentelui acestui verbu, câ verbu, inca suntu forte modificate preia usulu continuu si influentie necunoscute; cu am si a i in pers. 1. si 2. sing, după form’a ausiliariului am , a i in acelesi persone, in locu de formele vechie: a i b u si a ibi , — si erasi a re in a’ 3. pers. sing., in locu de a i be seau ave, cari au desparutu cu totulu, de nece urme nu le-se mai afla;

Er’ in pers. 1. si a 2. cu formele i t a l i a n e : a v e m u si a v e ţ i , după cari si cele alalte tempure ale verbului, împreuna cu infin., gerundiu si participiu, s’au formatu; de câtu in a’ 3. pers. a’ cojuntivului se a ib a si se a i v a , si la celi vechi ge- rundiulu a i b e n d u . Vedi P r i n c i p i a pag. 140.

7. De am câ forma ausiliaria, s’a tractatu mai pre largu aliurea (§. 40 seqq.).

§. 104. Yoliu-vreu.Verbulu v o l i u , afora de semnificatiunea ausiliaria,

sia retienutu iuca sî însemnarea originale, câ la latini v o l o - v i s etc., inse cu mare restrictiune, in câtu intru acestu intielesu astadi se usiteza mai numai cu co- juntivu simplu, sî mai araru cu casure, pr. v o l i u s e fiu omu dereptu; — inse si in atari costructiuni periclulu e mare de a fi intielese câ forme ausiliarie pentru futuru, pr. candu dîci: v o l i u s e mergu.

Deci spre destingerea intre semnificatiunea de futuru si de verbu, usulu a formatu si stabiîitu none forme pentru semnificatiunea verbale, — seau dandu verbului alta forma cojugativa, pr. v o l i e s c u - i etc., — seau dela infinitivulu v r e r e , in forma scurta v r é , lat. v e l le , for- mandu noua forma verbale după nórm’a b e u , b e i etc. pr. v r e u , v r e i , v r é etc.

Deci limb’a romanesca avendu t r e i forme pentru Unulu si acel’asi verbu , arata preintru inse lungulu usu, ce l’a avutu pană acumu de acestu verbu.

217

Cá v e r b u , tote trele formele suntu a c t i v e , avendu a c u s a t i v u fork prepusetiune, pr. pace v o l i u sí nu im- parecíriare, si asemenea: v o l i e s c u sí v r e u pace; — inca sí d a t i v u , pr. v o l i u bene tíe, sí v o l i e s c u si v r e u tíe bene, numai catu usulu cu voliu e mai raru.

Si asia sî intru altele cu asemene constructiune pentru tote trele, precumu:

a) cu infinitivu fork d e , ci cu a in a-ante, in contr’a usului formei ausiliarie, pr. voliu a m e r g e , v o l i e s c u seau v r e u a m e r g e ;

b) cu cojuntivu simplu fork cá, seau cu cá, pr. voliu s e mergu, seau cá s e mergu. voliescu si vreu se , seau c á s e mergu.

N o t e .1. Diferenti’a intre vo l i u cá ausiliariu, sî v o l i u cá verbu,

împreuna cu v o l i e s c u sî v r eu , stă intru unele particularitati proprie numai ausiliariului, asia:

a) că ausiliariulu se construe totu deaun’a numa i cu i n f i ­n i t i v u lu altui verbu, si acest’a erasi totu deaun’a numai foră particul’a a dein a-antea acestuia, pr. vo l i u fi , — ce inse cu v o l i e s c u sî v r e u nu se pote;

b) că insusi nu pote avé nece regime nece ori ce casu, cu seau foră prepusetiune, ci e restrinsu numai la singuru infiniti- vulu amentitu, — pre candu cá verbu, cá sî cele alalte forme, are sî alta costructiune, pre cumu s’a aratatu mai susu.

2. In câtu pentru particula mai , cu verbulu ausiliariu se pune intre elu si infinitivu, pr. voliu m ai veni, — er’ cu alte forme, totu de a una după a alu infinitivului, seau se alu co- juntivului, pr. voliu a m ai veni, si asia v o l i e s c u sî v r eu a ma i veni, — seau: vo l i u se mai veniu, seau cá se m ai veniu, sî asia v o l i e s c u sî v r e u se ma i seau cá se m ai veniu.

218

3. In negatiune tote t r e 1 e formele se construescu cu n u, atâtu câ ausiliarie, câtu sí câ verbe, pr. nu voliu fi; nu voliu a fi; nu voliescu sî nu vreu a fi.

Inse cu form’a v o l i e s c u se formeza si unu anumitu verbu negativu prein particula n e , pr. n e v o l i e s c u , oare mai araru.se usiteza câ a c t i v u , intru însemnarea: astringu pre ceneva la ce nu vo l i e sce , pr. 1’ am n e v o l î t u a merge etc.,— mai adesu inse in form’a reflesiva: me n e v o l i e s c u , in care pote pre la inceputulu usului mai erâ însemnarea nega­tiva, inse acumu nu a remasu de câtu celu pucinu a dificultate:,— si se costrue cu infinitivu seau, cu prepus, i n , etc., pr. me n e v o l i e s c u a face. elu se nevoliesce in fapte bune, seau s p r e fapte bune etc.

4. Form’a v o l i e s c u e forte usitata cu adverbia-le b e n e sî reu, sî cu d a t i v u l u personei, pr. tu-rni v o l i e s c i bene sî nu reu, seau cu articlu: bene - l e sî nu reu lu .

Dein care frase s’a născută verbulu compositu b e ne - vo - l i e s c u , a b e u e v o l î etc. cu asemene dativu, pr. elumi be­ne v o l i e s c e , — mai usitatu inse in participiulu activu: be- n e v o l î t o r i u , inse CNJ cu de: v o l î t o r i u de bene, de reu.

5. Dela vo l i u , v o l i e s c u , n e v o l i e s c u , b e n e v o l i e s c u se deriva numele: v o l i a , n e v o l i a ; v o l i e n t i a , nevo l i en - t i a , — sî compusa-le: b u n a vol i a sî v o l i a b u n a ; r e a vo l i a sî v o l i a r e a ; b u n a v o l i e n t i a , r ea v o l i e n t i a etc., cari in propusetiune adese ori stau in regime cu i n f i n i t i v u seau n u me prein prepuset. de , pr. am volia d e a merge, nu am nevolientia de ajutoriulu teu etc., — seau si cu alte prepu- setiuni, pr. bunavolientia c a t r a noi, seau s p r e noi etc.

6. Ele stau sî câ nume de cercustantia si adverbia cu di­verse prepusetiuni intru diverse intielesuri, pr. cu volia sî f o r â volia. cu voli’a. stâ in voli’a dumitale. nu făcu p r e ş te voli’a lui, dar’ nece p re voli’a loru.

Sî asia: de volia, d e nevolia. d e buna volia. d e volia rea. a n e v o l i a , s î c u a n e v o l i a .

219

7. De aci sí adiectivulu v o l i o s u , cá b u c u r o ş i i , cu aceeaşi forma sí semnificatiune, sí la templare cu iufinitivu, pr. sum v o l i o s u sí bucurosu a face.

8. Originea numelui vo i i a e de la vo i i u cá si la italiani v o g 1 i a , ce se pronuncia cá sî la noi. Er’ form’a v r e-re este după cea latina ve l le in locu de v e l e - r e , prein contractiune sî strămutare.

9. Formele presentelui v o l i u inca-su totu asia de măcinate, cá in am sî sum; sî inca de d oue specie: u r b a n e seau literarie, pr. v o l i u , vei (la celi vechi v e r i , lat. v e l i s , con­tracte vis) , va; pl. vomu, ' ve t i (vechii v r e ţ i ) , v o r u ; — seau v u l g a r i e : o iu , i, o; pl. omu, t î , oru.

Pre alocuria dîcu sî v r o i u in locu de vol iu. De for­mele vechie vedi P r i n c i p i a p. 139. b).

10. Totu asia de frânte si măcinate suntu sî ale latiniloru in acel’asi tempu, neregulate sî contrase dein d o u e forme: volo seau voluo, sî vel o; de unde sî scaimbarile: vo i o, v is, v u i t etc.

11. Verbulu vo l i u , cá forma ausiliaria, inca s’a conside- ratu intru altu locu mai de aprope (§. 48). Aici avemu numai a adauge: ck v o l i u in combinatiunea futurului cu i n f i n i ­ţi vi dela verbe re f ie s i v e , in ordinea regularia a’ cuvente- loru, se pune i n t r e acusativulu reflesivu, sî i n t r e infinitivu, pr. me voliu duce. se va sei etc.; seau inverse CV): duce m e voliu, sei - s e - v a etc.

12. Asemene costructiune vedi si in §. urmatoriu, cu pot iu sî sciu.

§. 105. Potiu, sî Sciu.Verbele p o t i u sî s c i u , — celu de antaniu neutru,

er’ alu doilea activu, — împreuna cu v o l i u cá verbu ausiliariu, formeza unu colegiu de trei, cari intru altele

220

suntu' cu totulu diverse in funtiunile loru, in u n e l e punte inse convenu tote trele, pentru care s’au sí gru- patu aici.

Couveuienti’a loru este —a) câ tote trele, si numai singure, se costruescu cu

infinitivu f o r â p a r t i c u l ’a a, pr. io v o l i u v e n i . tu p o ţ i m e r g e , elu s c i e c a n t á . — Er' costructiunea cu a nu e liertata.

Diferescu inse intru atât’a , câ v o l i u se pote sî pospune, pr. v e n í - v o 1 i u ; er’ cele alalte nu suferu atare pospusetiune;

b) totu asia convenu ele tote trele, câ costruinduse cu infinitivi dela verbe reflesive, seau de la active cu acusativi seau datîvi pronuminali, se punu intre pronume si infinitivi, pr. me v o l i u duce. te p o ţ i duce. se s c i e duce; — io-lu v o l i u tramite. tu o poţi vedé. elu ne s c i e aflâ; — sî io-ti v o l i u spune, tumi p o ţ i cantá. elu-i s c i e aratâ.

Diferescu inse erasi, câ in propusetiunea inversa v o l i u se pote pune in apoia infinitivului si pronumelui, pr. duce-me v o l i u etc.; — ceea ce cu p o t i u sî s c i u erasi nu se pote.

Dein cuntra, ceste doua dein urma, potu-se pune sî in a - a n t e a pronumelui, pr. p o t i - t e duce, sî s c i e - s e duce etc., după cumu se sî face, si alta data, dar’ mai alesu la întrebări, pot i - te duce? s c i e - s e duce? — ceea ce cu v o l i u nu se pote.

N o t e .

1. Infinitivu forâ a se dîce inca numai in frasi, câ : nu ai de ce te teme; in cari prepus, de împiedeca de a se mai pune sî a la infinitivu; si asia in frasi cu: am , a i, a etc. de ce, pr. voi aveţi de ce ve bucurâ etc.

221

2. Po te , sí se p o te , se usiteza sí cá nepersonali fork subiectu, pr. p o t e ck voliu veni, — sí se po t e , ck . . . ; — inca sí cá adverbia: p o t e seau nu s e ' p o t e , pr. po t e , .va veni, seau: v a v e n i poţe . — Sí asia sí cu cojuntivu simplu: p o t e se venia; — si cu infinitivi: se p o t e sei. se pote i n t i e l ege , nu se pote c rede , i se pote luá. i se pote f ace fome etc.

3. Dela p o t i u se deriva si sustantivele p o t e r e , p o t e n t i a , sí cu negatiune: n e p o t e n t i a , cari inca se potu construi cu infinitivi fork seau cu prepus, de, pr. nu are potere <|e a veni. deca ve este cu potentia a v e n i etc. ne este cu nepotentia a veni etc. — Unde este a se oserbá, ca aceste nume lieu de in a-antea infinitiviloru, deca nu au sí in a-antele vre una prepusetiune, er’ dcca in a-ante precede alta prepusetiune, de se omite in a-antea infinitivului, precumu dein esemplele citate se pote vedé. De acea dîcemu : poterea d e a face. potenti’a seau ncpotenti’a de a veni. Inse: numi e in potere a face, nece cu potentia a dîee, ci cu nepotentia a sei.

4. Numele de mai in a-ante se usiteza mai alesu cu urma- toriele prepusetiuni, pr. cu poterea mia luatu banii, ara de potere, adeca fork de a fi in sembra. i n poterea adeverului. a venitu la potere. aci e lucru p re potere, adeca precumu ceneva e mai tare. Asia sî —

nu e cu potentia. e in potenti’a . loru. voliu face totu,cerni va fi p r e i n potentia. — ast’a e c u nepotentia. a lasatude i n nepotentia. in nepotenti’a lui.

sî derivatulu adieetivu p o t e n t i o s u seau n e p o t e n t i o s u , cu seau fork de in régimé, pr. e nepotentiosu de a merge etc.

5. Dela s c iu inca se usiteza formele nepersonali: se scie.este s c i u t u , s î d e sciutu, cu cojuntiunea ck , pr. se scie, ck va veni etc. Cu care cojuntiune si in alte forme se costruesce sc iu sî nu sc iu , pr. se s c i i tu, ck te invetiu la omenia, nus c j i tu , ck ce-ne e mai tare, e mai mare ?

6. Sc i u si nu sciu, cá reflesivu, are sí altu acúsativu, pr. me s c i u curatu; nu nffe sciu culpabile; — latin, conscius rnihi sum etc. Cá sî: me cu no seu, me semtiu, me aratu etc,

222

7. Derivate nume suntu: s e i re , s c i e n t i a , n e s c i e n t i a , etc.; dein cari —

s c i r e , se usiteza in formele: iam datu de se i r e , adeca l’am incunoscentiatu. a facutu f o r a s e i r e a mea, lat. sine meo scitu. seti fia in s c i r e seau p r e i n scire. in s e i r e a lui D. dieu, sî l’am lasatu in s e i r e a lui D. dieu, adeca in grigea lui etc. —

s c i u t o r i u participiu, cu regime sî in compusetiune, pr. sciutoriu a tote, seau a totu-sciutoriu.

8. Compositulu c u s c i e n t i a , cu însemnarea latina con- s c i e n t i a , se afla numai in liturgi’a lui Dosotheiu Jasi 1679, fol. 36 r. Greg. câ intru curat’a. c u s c i e n t i a — luminaţi la anema; — er’ la BasiL fol. 2 1 r. in form’a latina: câ intru curat’a mărturia a’ c o n s c i e n t i e i nostre; — asia sî la Chrisost. fol. 14 v. sî curatiescemi sufletulu sî anem’a de c u s c i e n t i ’a viclena; er’ fol. 28 v. cu curata ’m p r e u n a s c i e n t i a . Inse Dosoteiu se pare, câ se i ea si latinesce; vedi pag. ultima totu acolo, unde eiteza dein Tobia cap. X II, v. 7. grecesce sî latinesce,

9. Se pote, câ sî particul’a ne s , dein n e s c e n e , n e s ca r e , n e s c e etc., incaşi are inceputulu de la ne se i o, câ si cumu'ai dîce: n u s c i u cene etc. lat. n e s c i o quis etc.

§. 106. Cauta.In form’a nepersonale se usiteza forte adesu si ver-

bulu c a u t a , inse numai intru intielesulu : este neaparatu de lipsa, pr. noi c a u t a s e mergemu etc., care in lat. se esprime cu n e c e s s e e s t , o p o r t e t erasi neperso­nali, si cu de be o - e s etc. personale.

Celi vechi dîceau sî o p t u s e , lat. o p u s e s t , totu intru acelu intielesu, pr. op tu s e morimu, adeca cauta se morimu.

Totu asia dîcemu s î : elu & d e t o r i u s e venia, suntemu d e t o r i a merge, cu s e seau infinitivu, câ

223 -

c a u t a si o p t u , — unde nu e vorba de detoria morale, ci numai de necesitate.

Sî in urma totu in acelu intielesu se dîce s î: e d e l i p s a , seau: n e a p a r a t u de 1 i p s a a tace ceva.

N o t e .1. Tote acestea şuntu aflate sî usitate, spre a supleoi verbulu

latino d e b e o-es étc., si grecesculu Bei, cari suntu de una origine.2. D e t o r i u e participiulu dela verbulu d # re , neusitatu

astadi si formatu dein d e b e o lat., sî d e v e r e câ la italiani, numai câtu aceştia au mutatu sî aci silab’a de in do, dîcundu do v e r e , er’ la francesi remanendu nestramutatu d e : de vo i r .

Inse sî la greci Set, seau personale: Séo>, inca e una forma mai scurta, in locu de: BeFw, carele la latini s’a scaimbatu in d eBO, inse in limb’a rustica a remasu d e v o , si de aci pe- rirea lui B.

3. Dein cari se precepe, ck sî restituirea inceputa cu de- b u e s c u sî d e b u e , după form’a t r e b u e s c u sî t r e b u e , este smentita sî neromanesca; fiendu ck ar’ fi se se dîca: de v e r e câ a v e r e , seau d e e r e (contrasu de- re) , sî a se cojugâ celu pucinu c á b e u , b é r e , formatu dein b-evere la:, b i b e r e , sî contrasu dein b e e r e in be-re.

4. Smentita e sî form’a d â t o r i u , cu a chiaru, care nu se pote sustiené nece prein etimologia, nece prein accentuatiunea romanesca, fiendu in silaba netonica totu dea un’a, unde a chiaru nu pote avé locu, de câtu la inceputulu vorbeloru, pr. a vére.

5. Au dóra verbulu t r e b u e sî t r e b u e s c u , atâtu de usitatu pank acumu, este, nu slavicu, ci dein latinulu t r î b u e - r e cu semnificatiune cevasi modificata, — inca nu e dec suj inse celi ce-lu aproba, pre dereptu se provoca si la l i u b e s c u , carele inca are base in verbele latine l i be o si l u b e o , numai câtu acestea- su neutre, er’ l i ubescu-e activu, buna-minte, câ sî p l ă c u cu semnificatiune ordinaria neutra, inse estraordinarie sî activa.

Deci întrebarea retnane, ck ore schiaii le au luatu de la latini, respective romani, cá altele mai multe, — ori romanii dela schiai.

6. Numele l i p s a este de origine greca, inse cu forma ro- manesca, — sî nu se pote lapedâ, de câtu lapedandu t o t u ce este de origine greca in limb’a nostra, sî atunci prein urmape amu fi nevolîti a lapedâ sî pre adiectivulu mi cu-a, care nu e altu de câtu greeesculu p,ixp&ţ-a, in forma dorica pixxa;, sî asia m a n i a , m ă r t u r i a etc., ce ar’ ti absurdu.

Elu se ifliteza cu d e in a-ante intru intielesulu aratatu, — inse sî cu de după sene, pr. nu e lipsa de teue, lat. non est necessitas tui, in care casu nu pote se aiba de sî in a-ante, dein caus’a aratata, mai susu (§. 105. not. 3). *)

7. Op t u cu se, nu se afla de câtu in Omiliariulu, semnatu cu B in P r i n c i p i a de limba, inse si acolo in prea pucine lo- cure. Asia la dornen. XI după an. nou: Op tu se scii acésta. inca érasi op tu se cunoscemu. noi op tu se morimu. Lat. o p u ’st sî opo r t e t . Védi Principia p. 197.

§. 107. Modulu indicativii.lutre modurele finite, m o d u l u i n d i c a t i v i i ocupa

loculu principale, fiendu că este form’a ordiuaria a’ ver- beloru, — pre candu cele alalte modure suntu numai pentru anumite cercustantie straordinarie.

In limb’a romanesca elu are cele mai multe asia nu­mite t e m p u r e , atâtu originali, câtu si derivate numite si a u s i l i a r i a , — cari suntu impartîte in t r e i specie, după cumu tempulu e , seau de fa c i a (presente), seau

— 224 -

*) In. Pentat. de Orestia dein 15S1, se afla in câteva 1'icure sî n is- t o t a , cn s. moliatu, ce semena cu n e c e s i t â , pr. Gen. XLII. grâulu vostru carele v’ati cumperatu spre n i s t o t a - v e . Exod. XII. Ce-ne pre n i s t o t ’a caseei sale; adsca spre lips’a etc. Ore nu cumu-va schiaii au luatu si acelu «uventu dela latíno-romani?

225

t r e c u tu (preteritu), seau v e n i t o r i u (futuru), cu sub- impartîrile loru.

P r e s e n t e - le e destinatu, pentru a aratâ lucrarea, seau cercustarea, ce inca nu e trecuta, ci t o t u m a i d u ­r e z a, pr. io s c r i u , va se dl ca: in tempulu de facia (acumu) sum in actulti serierei, ce inca nu l’am complenitu.

P r e t e r i t u l u inse e destinatu, pentru lucrarea com- plenita, seau cercustarea, ce acumu nu mai dureza, pr. io am s c r i s u , va se dîca: actulu serierei acumu este terminatu.

Er’ F u t u r u l u este destinatu, pentru a aratâ lucra­rea seau cercustarea, care pană acumu nece nu s’a tem - platu, nece acumu nu se face inca, ci numai de aci in a-ante are se se incepa si se se cumplenesca, pr. io v o l i u s c r i e , va se dîca: nu acumu: ci de aci in a- ante, in tempulu ce urmeza.

P r e t e r i t u l u inse nu se esprime numai intru unu modu, ci după cumu tempulu trecutu, seau e trecutu de totu, seau nu de totu, seau forte de multu trecutu, de acea elu are t r e i subspecie: un’a pentru tempulu trecutu p r e s t e t o t u , care se numesce c o m p l e n i t u (perfectu), pr. am s c r i s u ; — alfa pentru tempuln, ce pre atunci nu erâ inca cumplenitu de totu, sî se chiama n e c u m ­p l e n i t u (neperfectu, imperfectum), — sî in urma a’ treia pentru tempulu de totu cumplenitu, ce sî in trecutu inca erâ cumplenitu, pr. io am f o s tu s c r i s u ; — de unde se sî numesce de t o t u c u m p l e n i t u (prea perfectu, plusquam perfectum).

Usulu acestoru tempure este după destinatiunea loru,-a esprime tempulu activitatei activeloru, sî alu aflarei neutreloru.

Er’ deca une oria nu se oserbeza rigorosu usulu des- tinatiunei loru, caus’a pote fi numai unu usu speciale, aprobatu de usulu generale alu limb ei.

15

226

N o t e .1. P r e s e n t e l e indicativului se considera cá form’a princi­

pale intre tempurele modureloru finite, sî intre persone a’ 3., cá cea mai pucinu alterata.

Elu se usiteza une ori si pentru alte tempure, inse mai a rare ori si in anumite impregiurari, asia —

a) in loculu p r e t e r i t u l u i , in naraţiuni sî espunerea gra­fica a’ evenementeloru, pentru care se numesce p r e s e n t e i s t o r i c u cu valore de tempu trecutu, pr. candu erâ pre la miedia-dî, eca v e n u turcii, sî i n c u n g i u r a oştea romanesca; er’ romanii atunci, cu capitanulu loru in frunte, se a i e p t a asupr’a loru, sîsi f ă c u drumu prein midiloculu ostei turcesci etc., — in locu de: v e n i r ă , i n c o n g i u r a r a , se aiep- t a r a etc.; — '

b) in loculu f u t u r u l u i , in vorbiri mai prescurtate, pr. veniu m a n e la tene. preste siesa dîle s u n t u pasce-le etc. — in locu de: v o l i u veni, v o r u fi etc. Unde este a se oserbâ, ck spre depărtarea indoielei, mai totu dea un’a se adauge sî cercustanti’a tempului venitoriu espresa, precumu in esemple.

2. P r e t e r i t u l u cu tempurele lui inca are reiaţiunile sale, cá presentele cu trecutulu si futurulu; asia: i m p e r f e c t u l u este presentele preteritului, aratandu, ck pre atunci acţiunea seau cercustanti’a nu erâ inca terminata, ci mai durâ, pr. io s c r i e a m ; — er’ p r e a p e r f e c t u l u este preteritulu preteri­tului, aratandu, ck acţiunea etc. si in acelu tempu erâ termi­nata, sî nu mai durá, pr. s e r i sem seau scrisesem.

Er’ in câtu pentru f u t u r u l u . preteritului, forma originale nu esfste, inse cercuscriptiva este eu e r a m se, pr. e r a m se s c r i u , va se dîca, pre atunci nu am fostu scrisu, neee scrieam, ci aveam seau volieam se scriu de aci in a-ante.

3. F u t u r u l u asemenea inca se pote destinge in tempure pre­sente, preteritu sî futuru, pentru cari nu se afla forme origi­n a l , ci numai ausiliarie seau cercuscriptive; — asia: pentru p r e s e n t e cu form’a v o l i u fi sî g e r u n d i u , pr. vo l i u fi s c r i e n d u , adeca atunci voliu fi in actulu serierei inca neter-

227

minatu; — pentru p r e t e r i t u totu asia cu supinu,- pr, atunci v o l i u fi s c r i s u , adeca actulu va fi te rm inatu ;— er’ pentru f u t u r u e insasi form’u ordinaria.: v o l i u sc rie .-

4. Alte forme ausiliarie suutu: cu am , ei am f o s t u , pentru p e r f e c t u sî p r e a p e r f e o t u , intru acel’asi intielqsu cu for­mele originali pre deplenu; —- er’ cu e r a m sî g e r u n d i u , pentru n e p e r f e c t u , pr. eram scriendu, adeca scrieam.

Er’ pentru f u t u r u l u preteritulului, este cu e r am si c o j u n t i v u , pr. e r a m se scriu, lat. scripturus eram,, câ mai busu.

In câtu inse pentru form’a e r a m cu s u p i n u pentru prea perfectu, pr. io e r a m sc r i su . io e r a m v e n i t u , astadi nu se mai usiteza. Vedi mai susu (§. 42 not. 2).

5. I m p e r f e c t u l u se usiteza si in semnificatiune conditiu- nale, cu cojuntiunile de asta natura, in locu de p r e t e r i -tal a o p t a t i v u , pr. io-ti s c r i e a m , deca s c i e a m că esti a casa, — câ sî: io t i a s i u fi s c r i s u , deca asiu fi sciutu.

6. Tempurele conditiunali, ce nu se potu esprime cu tem- purele optative, nefiendu de ajunsu, se suplenescu fork scădere prein tempurele indicativului, pr. deca s c r i i , d e c a ai scrisu, deca ve i s c r i e etc.

7. Form’a originale, care astadi se usiteza in locu de prea perf. indicativu, pr. io s c r i s e s em , io l ă u d a s e m etc., — este tradusa dein prea perf. optativu alu latiniloru, pr. sc r ip - s i s s e m , l a u d a s s e m etc., — care nusi are esplicatiunea de câtu prein aceea, cä in limb’a romanesca tote tempurele ori­ginali, fork cojuntiunea s e , se considera de ale indicativului, câ tempure libere pentru intregu usulu vorbirei.

§. 108. Optativu si conditionatu.Modula o p t a t i v u , este unulu dein mo durele stra-

ordinaria de cercustantia, — numitu asia, pentru că prein formele lui se esprimu doriri-le (optativus ab optando) omului asupr’a lucrureloru, ce uu stau seau nu au statu

15*

— . 228

la dispusulu Iui, pr, io a s iu s c r i e , va se dîce: do- rescu a scrie.

E lu -si are formele sale proprie tempurali, înce­pute totu dea un’a cu a s i u flesivu prein tote trele per- sonele dein amendoi numerii.

Inse elu se usiteza seau in form’a simpla forâ vre unu adausu de particule, pr. câtu de bucurosu a s i u s c r i e t î e ! — seau cu vre una particula cojuntiva, seau intreiectiunale, pr. O ! seau v a i! câtu de bucurosu t i- a s i u scrie! seau t i a s i u f i s c r i s u ; — o! de tiar’ scrie elu , seau o ! d e tiaru fi scrisu eli t îe !

Inse totu de a un’a , sî candu se esprimu numai doririle, este celu pucinu subintielesa una conditiune ne implenita seau de implenitu, intru alta propusetiune, pr. io a s i u s c r i e tîe, — se subintielege: deca a s i u poté, seau asia ceva; — sî: o! vai! ce bucurosu t i a s iu fi scrisu, — adeca: d e c a p o t e a m , seau asemenea ceva.

D e acea, acestu modu se numesce sî c o n d i t i o - ' n a t u seau c o n d i t i u n a l e , pentru câ nu lipsesce intru insu nece una data vre una conditiune, espreşa seau sub­intielesa, pr. dein esemplele citate se cunosce.

N o t e .

1. Formele tempurali ale optativului suntu t r e i : cu a s i u si infinitivu, a s i u fi sî supinu, sî a s i u fi f o s t u si altu supinu, de cari s’a tractatu cu alta ocasiune, precumu sî de locatiunea partiloru, dein cari se compunu aceste forme, in cu- ventarea recta si inversa. Vedi mai susu §. 47. alesu not’a 2.

2. Alte forme temporali mai suutu de la v r e u in imperfectu si perfectu etc., dein cari astadi in usu este numai v r e a m seau impersonaliter v r e a cu infinitivu, pr. io v r e a m veni , seau io v r e a v e n i , in locu de a s i u fi v e n i tu, unde v r e a este liertatu numai pentru perá. 1. sî 3., — in pers. 1. inse

229

numai in locu de v r e a m după form’a vechia a’ imperfecteloru de pers. 1 . sing, forâ m, pr. io e r ă , io v r e a etc.

Er’ formele cu am vru t u , . sî am v r u t u fi etc., astadi nu mai suntu in usu; vedi inse mai susu.Ş. 42 not. 5.

3. Optativulu este prea usitatu in formulele imprecative, si inca in ordinea inversa, pr. d a r e - a r ’ D. dieu, se . . . etc.

4. In cuventare indirecta, candu. ce-neva nu vré, ori nu cuteza asi esprime cererea, seau dorirea directa cu teinpure in­dicative, pr. te as iu r o g á , semi ajuţi, mi a i f ac e multa plăcere, déca ai volî etc., in locu de a d îce: te r o g u seau r ó g u - t e semi ajuţi, mi - v e i f ace multa plăcere etc.

5. Partidele conditiunali suntu mai alesu : de si d eca , se la celi vechi, sî c a n du , presupunendu, câ in sustratu suntu doue propusetiuni împreunate, pre in acele partide, cari de- pendu un’a dela alt’a , pr. de ai volî, m i a i spune, d e c a mi a i fi scrisu, ven i am seau asiu fi venitu. c a n du ai sei tu, nu ai pregetă, etc.

6. In usulu conditionatului este de luatu a mente, câ tem- purele amendororu propusetiuniloru se fia de aceeaşi specie, pr. a s i u s c r i e , deca a s i u poté. a s i u fi s c r i s u , de a s i u fi potutu .

Er’ nu sî crucisiu: a s i u s c r i e , de a s i u fi potutu. seau: a s i u fi scrisu, deca a s i u poté. Cu tote câ form’a dein urma une oria s’ar’ mai poté suferi, inse nu totu dea un’a, pr. t i a s i u fi scrisu, deca te a s i u vedé.

7. Inca in §. precedente (not. .5) s’a anotatu, câ in lo- culu preteritului optativu (seau prea perf. cojuntivului după alţii) se pote pune si imperfectulu indicativu, intru un’a seau intru ambe propusetiunile, pr. i o t i s c r i ea t n , deca po t e am. tu ai fi v e n i t u , deca sc iea i . ,elu c r e d e a , de i a i fi men- tîtu câtu de mare.

8. Particul’a d e in usulu de astadi, sî câ cojunctiune, e forte usitata, si inca in mai multe semnificatiuni, cu diverse rectiuni, precumu:

230

a) intru insemnárea conditiunale, de care s’a dîsu pană aci, cá de ca si se vechiu, lat. s i , pr. de asiu volí, etc.

b) intrü însemnarea in c â t u , in modulu propusetiunei an- tecedenti, pr. elu ia batutu, d e i a lasatu abia vii: — va se dîca: atâtu de tare, in c â t a etc.

c) intru însemnarea de scopu, pr. m’am dusu, d e l’am ve- diutu. du-te, de - i dă, pane; — adeca m’am dusu selu vediu, sî l’am vediutu. du-te, c á sei dai pane; oserbandu, că d e sî aci e le ga tu de teinpulu antecedentelui seu, de care nu se pote liberă.

9. Particl’a conditiunale se , cá la latini s i, astadi nu se mai usiteza liberu, cá particul’a d e , ci numai cu d o u a tem* pure: p r e s a n t e l e indicativu, pr. se am bani, pre cu mu nu am, multe bune-mi castigam; — va se dîca: deca a s i u avé, — m i a s i u fi eastigatu etc.; si —

cu formul’a: se fiu si supinu, pr. se f iu a v u t u bani, multe etc.

10. Inse la celi vechi, pană catră 1700, particl’a se , erâ usitata, cá si astadi d e, intru totu intensulu acesteia, cá partida conditiunale. E s e m p l e :

T e t r a va ngel . Cores, de 1561: Matt. V, 39: se te nes- cene lovire in buc’a derepta, intorce lui sî alalta. sî s e vrure se se judece cu tene sî vestimentulu teu se liă, laşa lui sî ca- masi’a. sî se te nescene luare . . . una mila, pasa cunusulu douo. cel’a ce cere la tene, dâi. sî s e vrure dela tene se im- prumuteze, nu intorce, etc.

Pe n t a t . de 1581. Gen. IV. 7: au nu asia, se veri face bene, luâ-veri plata, e se reu, asî in a-antea usiei pecatulu teu va fi. Ex. XXI. 3: se foră muliere au mersu la tene, foră muliere se merga dela tene. er' se au venitu cu muliere, cu mulierea-si esa afara, er’ s e iau domnu-seu datu lui muliere etc. ibid. XXII. i : Se nescene va furâ boulu seau oae, sî o va omori seau va vende: cinci boi se dé dereptu un bou, sî patru oi dereptu una oe. Er’ se voru prende furulu frangundu seau

sapandu cas’a, sí batúndulu pre elamorí-va, se va*faeeacést’a resarindu sorele, pre morte se se judece etc.

P a n e a prunciloru (in Principia cu G G), A. Julia 1702, fol. 106 v. Intr. Potuse desparţi căsătoriţii unulu de catrâ. altu, cá er’ se se casatoresca? R. Se au avutu împreunare amendoi, nece cumu se nu se despartia. er’ s e n’au avutu, se potu des-1 parti ete.

Vedi si P r i n c i p i a pag. 399, si 186 seqq.11. Totu pre atunci dîceau si in a’ 3 pers. sihg. a r e (ha-

beret), in locu de a r ’ de acumu, pr. a re dîce voue. a re poté fi. a re intielege etc. Vedi esemple in P r i n c i p i a pag. 14 seq.

12. Une ori, cu c a n d u , se aude verbulu in form’a eondi- tiunata, si candu nu e condiţionată propusetiunea, după urm’a latiniloru cu cojuntiunea dum si quum, ceea ce la noi nu are locu, pr. Pyrrhus, q u u m in templum Jovis venisset etc., tra- ducundu: Piru, candu a r ’ i i v e n i t u in baserec’a Iui Joe, — in locu de: c a n d u ven i , seau venise. E r’ deca si la celi vechi se afla esemple (rare) de atare costructiune, etc., ele nu suntu de câtu imitatiune eronia după testulu grecescu.

§. 109. Cojuntivu.Modulu c o j u n t i v u , precumu arata numele, este

destinatu pentru unele cojuntiuni seau partide cojuntive, si asia nu are nece una însemnătate reale, ci numai cu- ratu formale, — in limb’a romanesca cu atâtu mai ver- tosu, cu câtu asia dîcundu numai u n a partida este, care se se construesca cu tempure de acestu modu.

Acesta partida este s e , — si mai de parte cá com- plementărie partidele cojuntive c á sî p e n t r u cá , cari inse de acea nece una data nu se potu puije forâ se , pr. am venitu s e ti spunu, séau c á s e t i spunu, seau p e n t r u cá seti spunu etc.

D e almentrea cojuntivulu tiene loculu —

232-.0 ' ' •

a) seau alu acusativului dopa verbe active, pr. scries e venia, am s e me ducu. cereţi s e ve db, roga-lu s e venia etc.; in cari propusetiunea a d o u ’a tiene loculu acusativului verbeloru dein propusetiunea de antania: s c r i e , am, c e r e ţ i , r o g a ; —

b) seau alu infinitivului, cându propusetiunea obiectiva dein cojuntivu e straformata in infinitivu, pr. am am e duce. cereţi, a v i s e dâ. roga-lu a ven i .

Er’ cu verbele neutre, cojuntivulu se pune numai cu însemnarea scopului, seau singuru, seau cu partidele co- juntive câ sî p e n t r u c â , pr. ven’o s e mergemu. dormu s e me repausezu etc., totu câ sî: ven’o câ se mergemu. dormu, p e n t r u c â s e me repausu.

Dar’ sî cu verbele active se pote usitâ totu aseme­nea pentru desemnarea scopului, pr. in propusetiunile de mai susu: scrie s e venia, si r o g a - l u se venia etc., co­juntivulu tiene sî loculu acusativului in propusetiune, sî desemneza sî scopulu actiunei. De acea si acestea se potu costrui cu partidele complementarie: scrie câ se venia, roga-lu p e n t r u câ se venia.

Formele acestui modu astadi suntu prea pucine: u n u presente, si d o u a preterite cu s e f iu sî s e f iu f o s t u , de câtu câ acestea se usiteza si in propusetiuni conditiu- nate. Er’ diferenti’a formeloru personali de ale indicati­vului este numai intru a’ t r e i a persona un’a sî aceeaşi pentru amendoi numerii.

N o t e .

1. Modulu cojuntivu la alti gramateci se numesce s u b j u n - t i v u , pentru câ propusetiunile cu formele acestui modu suntu subordinate sî subimpreunate propusetiunei, care precede, si verbului care o recere.

233

2. Formele personali de 1. sî a’ 2. persona nű se potu lipsi de particl’a se , pentru vk-fork ea nu a’aru poté destinge de acelesi persone dein indicativu, pr. f ăc u , f a c i etc. cojunct. se f ă c u , se faci .

3. Numai a’ 3. persona se pote lipsi de s e , pentru că are terminatiune destinta de a’ indicativului, pr. se fa c a , seau numai: f a c a , indicativu; f a c e sing., f ăc u plurale. — Numai câtu person’a a’ 3. fork se, de unii gramatisti e considerata, nu câ forma cojuntiva, ci imperativa pre cumu se va vedé.

4. Tempurele cojuntive se usiteza, sî câ conditiunali, candu particl’a se se liâ in locu de se condiţionale, câ s i la latini sî se la celi vechi ai noştri (mai susu §.108 not. 10 ), pr. se a i ba elu bani, bene iaru prende. se fi mu avutu noi de- reptate, nu ne pierdeamu legea, etc. (vedi totu acolo nőt. 9).

Er’ cá cojuntive se usiteza asemenea, nu numai presen- tele, pr. voliu s e sciu etc., ci sî cele alalte doua, pr. nu e adeveratu, se f ia ven i tu. nu se pote, se se f ia f o s t u dusu etc. • *

5. Tempulu pierdutu la noi, inse inca si acum’a usitatu la macedoneni, cu se la noi , sî si la eli, care respunde tempului cojuntivu latinu in e r im , inca erâ condiţionale, pr. se te a s c u l t a r e (auscultaverit), afláveri fratele teu (fratrem tuum). e se nu tene a s c u l t a r e , lia cu tene. Tetrav. de 1561, Matt. nr. 75. etc. Vedi P r i n c i p i a pag. 183 seqq.

6. Cu cojuntivu se punu sî propusetiunile relative in tem­purele, ce respundu la ale indicativului, candu cuventarea e indirecta seau laturaria, sî nu e vorb’a de ore ce precisu, ce se face, ci numai de ce se pote face, pr. cene vene ? sî ce-ne se v e n i a ? nu sciu, cene vene, seau ce-ne se venia, ce-ne a venitu, seau ce-ne se fi a venitu etc.

Asia sî cu c a r e sî ce, pr. ce faci? ce se faci? nu sciu, care este acelu omu, seau care se f ia acelu omu. nu este omu > c a r e se f i a viu, sî se nu pecatuesca. Omu care s c i e scrie, sî omu care se s c i a scrie etc.

7. In loculu tempureloru cojuntive se potu pune si ale opta­tivului, pr. nu sciu, cene se v e n i a , seau ce-ne a r ' veni . cene se f ia scrisu, sî ce-ne a r ’ fi s c r i s u , etc.

8. Totu cá particl’a câ sî p e n t r u câ, se usiteza sî c â t u sî in c â t u , deca totu atât’a insemneza, pr. l’a batutu, c â t u se nusi mai uliţe.

9. Totu asia se urmeza si cu negativele: se nu , câ nu c u m v a se , se nu c um u va se etc., pr. vedi, se nu u 1 iti. iau mntatu faci’a, câ se nu se cunosca, — câ nu cu mu va s e l u cunosca. Se nu faci cumu va, se nu veni. fâ se nu cumu-va se asteptâmu multu după tene.

10. Părticelele nu sî m ai intra intre se si verbu, pr. se nu te mai vediu pre aci. se nu se m ai scia etc.

11. Gramatecii greci si latini impartu cojuntivulu in mai multe specie, după spécidé verbeloru, ce receru la eli modulu co- juntivu, pr. c o n c e s i v u , h o r t a t i v u (indemnatoriu) etc.; de esemplu: f ia reu, f ia bunu, totu un’a« ste ; subintielegundu: l a s u se f i a etc.; totu omulu se se c u n o s c a pre sene, adeca, se c ade câ totu omulu etc. —

Inse parte, câ usulu cojuntivului e sî mâi latîtu la eli de câtu la noi, sî in mare parte diversu de alu nostru, parte câ sî tempurele conjuntivului suntu cu multu mai copiosa decâtu la noi, sî partidele cojuntive, cari receru cojuntivu, erasi suntu totu mai multe decâtu in limb’a nostra, pr. la latini suntu afora de u t, inca sî q u o d , q u u m , q u i n etc.; — parte in urma, câ la greci nu se face destintiune intre câ (lat. ut), sî câ (lat. q u o d), ci amendoue se esprimu cu o><;, câ la germani cu dass , — de acea sintactic’a romana nece nu pote se urmeze pre greci sî latini in usulu cojuntivului, ci forâ de a mai specifică tote specie-le de verbe si de cojuntiuni, ce receru in specie cojun­tivu, e de ajunsu a se oserbâ destintiunea de mai susu intre Verbe active si neutre, si cojuntivulu acusativului seau scopului, la cari se reducu tote casurele cojuntivului in limb’a romanesca pentru cuventarea d i r ec t a .

- 234 -

235

12. De multe ori in cuventare lipsesce cuventulu, care recere cojuntivulu, sî remane numai propusetiunea cojuntiva, precumu s’a vediutu in esemplele dein nr. precedente, pentru cojuntivulu concesivu si indemnatoriu. -

§ . 1 1 0 . Imperativii.Modula i m p e r a t i v i i , este destinata pentru cuven-

tarea catrâ per son e presenti, sî asia pentru a le-se co - municâ mandate im p e r i o s a (de unde s’a sî numitu im­perativu) d e a d e r e p t u l u , si pentru rogatiuui, indem- natiuni, aprecatiuni seau benecuventari / salutatiuni, si dein contra imprecatiuni, seau blasteme, injurature etc.

Elu se împreuna totu de aun’a cu unu v o c a t i v u alu personei, catrk care e indereptata propusetiunea im­perativa, pr. D o m n e ajuta, fia voli’a ta . Veniţi, f i i i , ascultati-me pre mene. M ei Petre! tu Ana. Du-mi-te, f e t u - m i e u ! Stati, f r a ţ i , sî ascultaţi. B o m a n i verdi că stasiarulu etc.

Inse pre câtu usulului este multiplu, pre atâtu formele-i tempurali si personali suntu forte pucine. A decă: —

D o u a tempure, unulu pentru form’a a f i r m a t i v a , altulu pentru cea n e g a t i v a , cu câte u n a persona in fia-care numera, pr. fâ , f a c e ţ i , nu face, nu facereti seau nu faceţi.

N o t e .1. Pentru pe»on’a a’ 3. sing, si plurale, se usiteza form’a

corespundiatoria dein presentele cójuntivu, inse forâ se, pr. fa ca elu, eli. nu faca ea, ele.

2. Inse unii gramateci suntu de părere, câ chiaru, pentru câ se in imperativu nu se pune la person’a a’ 3., — form’a acest’a inca e a' imperativului propria, er’ in cojuntivu, e numai itnpro-

236

mutata dein imperativu, cá si cele alalte d o u e dein indicativii, prefigundu-le unu se detintivu. Nu disputâmu.

3. In propusetiunea a f i r m a t i v a , dativulu si acusativulu pronuminale, se punu d u p ă verbu, pr. dâ-m i , du-t e — si îm­preunate totu asemenea, cu dativulu in a-antea acusativului, pr. dii-mi-te. faca-le-se cas’a loru desierta etc, —

Er’ in propuset. n e g a t i v a , se punu in a-antea verbului, in aceeaşi ordine, pr. nu t i face nevolia. nu te duce. mi mi- lu luâ.

4. Partida m ai sî aci se puné totu dea un’a in a-antea ver­bului n e m e d i a t u , pr. ma i du-te una data. nu te m ai duce etc.

5. In propusetiunile imperative afirmative, împreunate cu partida de intru însemnarea scopului, formele nu' se potu scaimbâ intru altele, dé esemplu cojuntive, pr. du-te, de-lu adu.

6. In loculu imperativului adese ori se pune intregu presen- tele cojuntivu cu s e cu totu, afora de person’a 1 . sing.,—; candu adeca vorbitoriulu in alocuţiunea sa vré se-si î m b l a n d i e s c a imperativulu, pr. s & te d u c i , fetulu mieu. se nu f ac e ţ i rele, filii miei, etc.

§. 111. Moduln infinitivu.Modulu în fi n i t i vu s’an umitu, pentru câ, in tempu-

rele lui p e r s o n e l e nu suntu definite, cá in cele alalte modure, — sî e destinatu numai spre complenirea a l t u i verbu seau nume in propusetiune, pr. potiu face . nu am p o t e r e de a face; — unde infinitivulu f a c e e comple- mentulu verbului p o t i u , sî alu numelui p o t e r e , forâ care aceste doua nu áru avé intielesulu de plenu sî precisu.

Elu are numai u n a forma originale, sî acést’a inca forâ desemnarea vre unui tempu definitu, ci e comune pentru tote tempurele: presente, preteritu, sî futuru, cari in propusetiune suntu definite seau prein verbulu, la care

237

infinitivulu se adauge de complementu, seau nu are lipsa de atare determinatiune, deca elu e numai complementulu unui nume seau aljúi cuventu dein propusetiune, gr. p o t iu face. po t e a m face etc.; p o t e r e a de a face, adeca pentru acumu seau Ori sí candu. » r

Inse acea forma u n ’a, este d u p l a : intrega seau plena, sî scurtata, — cu seau forâ silab’a re in fine, pr. r o g á - r e , sî a rogâ. f a c e - r e si a f a c e etc.

In câtu pentru form’a p l e n a , ea astadi se usiteza in d o u a modure: câ i n f i n i t i v u , sí câ n u m e s u s t a n - t i v u . Inse —

a) câ infinitivu, se usiteza numai in formaţiunea tem- pului antaniu alu optativului, ce e ausiliariu, — sî atunci inca numai, candu infinitivulu se pune in a-antea formu­lei atisiliarie, sî forâ dativu seau acusativu pronuminale după sene, pr. c a n t a r e - a s i u , - a i etc. — almentrea n u , pr. c a n t â - t i asiu, sî c a n t â - t e asiu, seau asiu c a n t â etc.

Dein contra form’a plena —b) câ nume sustantivu este de unu usu atâtu de

intensu, în câtu dela fia-care verbu in limb’a romanesca se pote forrná unu atare nume , care de acea se numesce si i n f i n i ţ i va l e , cu tote accidentiele si modificatiunile proprie numeloru sustantive: g e n u , n u m e r u , si c a s u .

Dar’ si infinitivulu s c u r t a t u , inca are valoré numi- nale, de sî nu câta form’a cea plena, — sî de acea se pote pune sî de s u b i e c t u in propusetiune, pr. a i n v e t i á nu e rusîne, ci ruşine e a n % i n v e t i á . a t e r o g â nu e pecatu, ci e pecatu a f u r â etc. — sî de o b i e c t u verbului activu in acusativu, pr. am invetiatu a s c r i e .

Dein care causa, amendoue formele infinitivului se potu costrui cu prepusetiuni in a-ante-le, alesu eu prepus,

23«

d e sî s p r e , pr. am volia d e a caută, seau d e cantare. fiam tramisu unu dona s p r e aducere a mente, seau s p r e ati aduce a mente de noi etc,

Amendoue formele inse suntu legate de particl’a a pusa'in a-antea loru, — a’ careia natura si origine nu e iaca destula de lămurită, pr. a c â n t ă , sî a c â n t a ­r e a etc. D e carea inse numai in pucine casure se potu liberă, pr. a s iu cântă, v o l i u cântă etc.

N o t e .

1. In limbele clasice, infinitivulu in câtu pentru t e m p u r e e definitu, si numai pentru numeri si persone e n e d e f i n i t a , fienduck grecii au infinitivi pentru tote tempurele principali: pre­sente , preteritu si futuru, unele tempure inca cu câte d o u e forme ; er’ latinii, de sî au mai pucine cu multu de câtu grecii, inse si eli au celu pucinu d o u a tempure infinitive originali, pentru presente, sî preteritu. Ceea ce la noi nu se afla, si de acea infinitivulu nostru si-are numirea si dein partea tempu- reloru.

2. Er’ in câtu pentru formele ausiliarie cu a fi si supinu, de si se păru a fi cu desemnarea preteritului, determinarea inse depende nu dela ferma infinitivale a f i , ci dela complementulu lui si dela formul’a ausiliaria convenţionale, pr. as iu fi fa- cutu. voliu fi f a c u t u ; seau voliu fi f a c u n d u etc. pentru futuru.

3. Form’a plena, câ infinitivu, era usitata la vechii noştri scrietori, de sî nu prea desu, pr. Pentat. de 1581, Gen. XXX, 9: candu vediu Lia, cumu câ erâ statuta de a n a s c e r e a , etc. Vedi mai multe in P r i n c i p i a pag. 95 seq.

Dein cari se cunosch ,**c& la eli particl’a a se punea totu dea un’a, nu numai in a - a n t e a , ci sî in finea infinitivului p 1 e n u totu de una data; — sî totu asia sî la scrietorii mai tardîi, candu se sierbescu de acesta forma a’ infinitivului, pr. de a f i r e a , de a se c h i a m a r e a etc.

239

4. A se omite numai in urmatorie-le ş i e sa ceroustari: dupaformulele ausiliarie a s i u , v o l i u , v r e a m ; — dupa verbele p o t i u sí s c i u , sí dupa frasea am ce seau nu »na ce, pr. asiu face. vei d îce . se vrea duce. po te mu veni. sejti s c r i e ; si nu am ce face. nu a i ce dîce etc. de cari 'ţ ’ţ amentitu mai susu la locurele loru. -

5. Numele infínitivali suntu totu de a un’a de genuin f e m i n i n u , sî se intielege ca sî de person'a a’ 3. câ tete sustantivele, pr. c a n t a r e - a , cant ar i - l e etc., sî se concorda cu verbulu propusetiunei in a’ 3. pers. pr. c a n t a r e a e plă­cută eţc.

6. Infinitivulu inse, candu se pune cu valore numinale, nu are alta articulatiune, de câtu insasi particl'a a , ce-i precede, pr. a - m e n t î e uritu, — chiaru câ s î : m e n t i u n ' a e urita. Sortea omului este a mo r i , seau OO a m o r i e sortea omului.

7. De acea se pote dîce, că a infiniţi vale este: seau articlulu femin. pusa in a-ante, câ la greci articlulu to , — seau este pre- pusetiunea latina ad , — seau numai una partida otiosa forâ insemnatate, pusa dein conventiune nu numai in a-ante, ci sî inapoia infinitivului plenu, pr. a n a s c e r e a , prein care inse in­finitivulu se destinge de n u m e l e infinitivale.

Atari adausa otiosa se afia sî in alte parti ale cuventârei, de cari s’a amentitu la Ioculu loru mai susu, — mai multu inse in adverbia, pr. a-si-a, a-bi-a, a cum-a, a-tunci-a. dea fitea. almentrea etc.

Vedi de a infinitivale si mai susu §. 8. not. 7. §. 32. not. 4.

8. Infinitivulu cu alte prepusetiuni a fora de de si s p r e , e mai raru, decâtu pote la poeţi, dein causa, di.in Ioculu infini­tivului mai in de mâna este a se pune numele infínitivali cu prepusetiuni,

9. Infinitivulu se pöte strămută in cojuntivu simplu, pr. vreu a f ace bene , CV3 vreu se făcu bene. —

Inca chiaru sî candu infinitivulu e cu unu de in a-antei, pr. am volia de a scrie, OO am voii», se s c r i u ; la care

240

casa prepusetiunea de piere, in semnu că ea nu e neaparatu de lipsa.

10. Semnificatiunea infinitiviloru, e după semnificatiunea ver­bului sî in cele alalte modure: activa, reflesiva seau pasiva, sî neutra, pr. a l a u d â pre ce-neva. a se c u n o s c e pre sene, seau a se cunosce ceva. a v e n i sî a dormi .

De acea infinitiv» inca au casurele loru, cu seau forâ prepusetiuni.

11. Er’ câtu pentru semnificatiunea n u m e l o r u i n f i n i t i - val i , — in câtu pentru cele dela verbele neu t r e , semnificatiunea nu diferesce de a’ infinitivului, pr. v e n i r e a lui Cbristosu. s i e d e r e a pre tronu. c a d e r e a lui Adam etc.

12. Totu asia e si cu semnificatiunea celoru dela ac t i ve , pr. v e d e r e a ochiloru. l u c r a r e a omeniloru. p i e r d e r e a sara- eiloru etc.

Inse deca numele infinitivale dela active se costruesce cu unu g e n e ti vu , -ce se referesce la subiectu, semnificatiunea remane totu dea un’a activa, pr. in esemplele de mai susu: vederea o c h i l o r u , fiendu câ och i i vedu, câ subiectu. sî l u c r a r e a o m e n i l o r u , câ-ci se intielege că o m e n i i lucra etc.

Er’ deca g e n e t i v u l u loru se referesce la o b i e c t u l u activitatei dein a c u s a t i v u l u verbului, semnificatiunea infini­tivului nu pote fi activa, ci p a s i v a , pr. f a c e r e a lumei. ta l ia r ea capului, s c o t e r ea ochiloru etc., fiendu că genetivii suntu in loculu a c u s a t i v u l u i dela active, după care: f a ­c e r e a l u m e i , nu insemneza, că lumea f ace , ci se f ace seau s ’a f a c u t u , — si capulu nu t a l i a , ci-lu talia, — sî och i i se scotu seau-i scotu alţii, er’ nu eli scotu pre alţii etc.

13. Er’ in câtu pentru infiniţivulu r e f l e s i v e l o r u , semni­ficatiunea loru e după a neutreloru, fiendu câ genetivii loru se referescu la subiectu, pr. t e m e r e a mea. s p a i m e n t a r e a nostra etc., dela me temu, si me spaimentu etc.

14. Âtari g e n e t i v i articulaţi, respundu inca: seau numai s u b i e c t u l u i , care totu de a un’a seau e pronume seau nume

241

articulatu, — seau unui obiectu acusativu a r t i c u l a tu, pr. o c h i i vedu. l u m e a se face, seau D. d i eu a facutu lumea, cap ul u s’a taliatu etc.

E r’ deca numele infinitivalé stk in referentia cu unu acu­sativu nearticulatu, acusativulu nu se pote pune in génetivulu articulatu, ci numai cu unu de in a-ante, pr. dela a f a c e bene. a face m i n u n i , a cere a j u t o r i u etc,, numele infini- tivali de acl nu se construescu cu genet. articulatu ci cu prepus, d e , pr. facerea de bene. facerea de minuni, cererea de ajutoriu.-

Ceea ce de multe ori nű se oserbeza rigorosu, pr. facerea m j n u n i l o r u , cererea a j u t o r i u l u i etc.

15. Usulu infinitivului in limbele clasice e cu múltú mai largu de câtu la noi, in câtu grecii si latinii trasforma propu- setiuni intrege dein modulu finitu intru infinitivu, asia câtu subiectulu propusetiunei dein numinativu se muta in acusativu, sî deca verbulu e activu si recere d o i acusativi, propusetiunea infinitivalé pote se aiba t r e i acusativi, sî dein aceştia se nu se mai pota alege care tiene loculu subiectului, si carii alu rectiunei, pr. dixit, velle se i l l um docere li t e r aş j de care confusiune si inşii gramaticii latini si greci se sparie, si spre evitarea ei propunu, câ in casu dubiu, propusetiunea infinitivalé se se restitue in modulu cojuntivu.

In limb’a romanesca inse usulu propusetiuniloru infinitivali nu are locu, ci in loculu loru se pune totu dea una propusetiu­nea c o j u n t i v a , pr. in loculu propusetiunei latine de maisusu; elu a dísu, ck vré se lu invetie carte; — sî de form’a nu e după modulu cojuntivu.

16. De unde in limb’a romanesca, deca infinitivulu se refe- resce la s u b i e c t u l u propusetiunei, infinitivulu se su­fere si se pote suferi fora temere de confusiune, pr. dorescu a v e n i la voi. me semtiu detoriu a t i s c r i e etc.; finde infini- tivii- a v e n i si a s c r i e se referescu la subiectulu io dein d o ­r e s cu si s e mt i u ; precumu se vede chiaru, stramutandu infi-

16

242

öttivulii iü cojuntivu : dorescu , se ve t i i u lä voi; sí tne s é m ­i i n detöriu, seti scriu.

Er’ deca infinitivulu s’ar’ referi la altu nume a Forá de subieetu, infinitivulu nu se pote suferi, pr. dorescu a véní (tu) la noi, lat. v e n i r e t e , etc. in care easu este a se dîce: do­rescu, s e - ven i la noi.

§. 112. Gerundiulu.De tnodulu infinitivu se tienu sí alte d o u e forme

verbali, ce se nomescu g e r u ö d i u , sí s u p i n u , fiendu cá numai dupa forma se destingm de infinitivu, er’ nu, sí dupa semnificatiune.

In câtu pentru g e r u n d i u , elu este unu infinitivu, in forma participiale, cu seranificatiunea infinitivului, sí forá flesiuné, totu cá infinitivulu, pr. f a c u n d ü , f i e n d u étc. dela a f a c e , a f í etc.

Elu e destinatu a esprime, modulu seau modalitatea aetiunei, pr. b a t u n d u, — starea seaü impregiurarea subiec­tului, cumu este tempulu, — seau numai simpliciter câtu itifinitivülu, pr. p l a n g u n d u , j o c a n d u , b ü c t i r a n d u s e , — f u l g e r a n d u etc.

Elu este alu d o i l e verbu in propusetiune, sí cá atare se pune totu dea un’a in dependentia dela verbulu principale, sí in rectiune, cá si infinitivulu, pr. l’am ve- diutu b a t u n d u pre omeni, a venitu p l a n g u n d u la noi. am vediutu f u l g e r a n d u , etc. — Inse se referesce, precumu dein esemple se cunosce, seau la subiectulu propusetiunei, pr. a venitu p l a n g u n d u , — seau la altu nume diversu de alu subiectului, pr. l’am vediutu b a t a n - d.use , seau b a t u n d u p r e altulu, — seau la nece unulu, pr. am vediutu f u l g e r a n d u .

243

La altu nume se refer,esce inse numai, eandu Verbülu regente e aetivu cá sí gerundiulu, pr. l’ab vediutu b a- t n n d u , — seau celu pucinu regéntéle, pr. ram Védititü v e n i n d u, — inse aici cu indoiela.

Er’ deca verbulii principale e r e f l e s i v u séau n e u ­t ru , gerundiulu se referesce numai la subiectu, pr. s ’a s c o l a t u plangundu. a v e n i tu vaietanduse.

Not e .1. G e r u n d i u l u si s u p i n u l u suntu forme curatu latine,

cari in limb’a grecesca nu se afla, ci in loculu loru se pune seau infinitivu seau participiu.

2. La latini inse suntu t r e i g e r u n d i a , pentru g e n e ti vu, a c u s a t i v u si a b l a t i v u , dein cari la noi a remasu numai unulu: gerundiulu a b l a t i v u l u i a b s o l u t u , pr. r i d e n d o dicere verum, a spune adeverulu r i d i e n d u .

3. Inse usulu acestui gerundiu este mai largitu la noi, de câtu la latini, in câtu la cLi gerundiulu se pune, numai eandu se referesce la subiectu, pr. a venitu s a l t a n d u , s a l t a n d o venit; — er’ deca gerundiulu se referesce, nu lâ subiectu, ci la dltu nume, latinii punu partîcipivilu presente in locuiţi gerun- diului nostru, pr. l’am vediutu v e n i n d u io, lat. vidi eiiitn v e n i e n d o seau veniens; — er’ l’am vediutu v e n i n d u elu, latinii dîcu : vidi v e n i e n t e m illum, er’ nu si: v e n i e n d o .

4. La indoiela, eandu nu s’ar' poté sei älrbentfea, la cáré nume se referesce gerundiulu, e a se adauge pronumele perso­nale in numinativu du pa gerundiu, pr. l’am vediutu j venindu io , — seau l’am vediutu, venindu elu.

5. Gerundiulu are semnificatiunea verbului seu activa; refle- siva, pasiva seau neutra, cá si infiniţivulu, — si alu. a c t j v p - lo ru pote se aiba si a c u s a t i v u , pr. l’am vediutu batendu p re f r a t e - s e u . a invisu s t r i c a n d u cu mortea p re m o r t é ; — seau sî cu unu infinitivu, pr. l’am vediutu i n c e r c a n d u s e a scrie.

16*

244

6. Casurele gerundia-loru active seau celoru alalte se punu totu de un’a d u p a gerundia, si sufiptele pronuminali se lega nemediatu de eie, pr. b a t u n d u - l u , v a i e t a n d u - s e . d a n d u-i, aruncandu-1 e (dat. seau aeus.)

7. Candu in propusetiune venu d o u a gerundia, celu de antaniu se referesce la subiectu, er’ alu doilea la acusativulu precedentelui, pr. v e d i e n d u noi pre Petru fu g in du , adeca f u g i n d u P e t r u .

8. Gerundiulu se pote strămută si in propusetiune cojuntiva; s ea u dupa placu, pr. l’am vediutu p l a n g a n d u , adeca ck p l a n g e a , — s e a u candu insemneza tempu, pr. l’am vediutu v e n i n d u , adeca c a n d u venea seau a venitu, — s ea u sí pentru evitarea indoielei, pr. l’am vediutu c a n t a n d u , adeca: ck cantá elu, — seau c a n d u cantam io.

9. Cu ausiliariulu e r a m seau altele, gerundiulu sierbesce numai cá complementu formulei ausiliarie, pr. e r a m cantandu, adeca c a n t ám etc.

§. 113. Supinulu.S u p i u u l u este una alta forma a’ infinitivului, ne-

f l e s i v u cá sî infinitivulu sî gerundiulu, — sî in limb’a romanesca e destinatu a supleni loculu infinitivului, er’ mai alesu intru formaţiunea tempureloru ausiliaria, pr. de f a c u t u , , i n locu de a f a c e etc. am f a c u t u . asiu fi f a c u t u . voliu fi f a c u t u etc.*)

De acea semnificatiunea lui e , cá sî a infinitivului sî gerundiului, a c t i v a , r e f l e s i v a seau pasiva, sî n e u t r a l e , dupa natur’a verbeloru lui.

Elu, cá infinitivu, afora de tempurele ausiliaria, are totu dea un’a una prepusetiune in a-antesi, sî mai alesu de, pr. am d e scrisu, cá am d e a scrie, bunu d e beutu, cá

:) Vedi sî §. 45.

245

bnnti de alu bé seau d e a ff beutu. in erepatu de dîua, d e s p r e audîtu. la intratu. p r e esítn. d e ajunsu etc. —~ adeca: in tempnlu, candn se crepa de dina. d es p r e audíre. pre tempulu i n t r a r e i seau d e a intrá ete. ,

N o t e .

1. Supinulu datiniloru inca se usiteza cá a u s i l i a r i u , de sí numai pentru futurulu pasivu alu infinitivului, pr. l a u d a t u m iri, prein care se confirma parerea, cá sí ausiliaria-le roma- nesci suntu formate cu s u p i n u , cá forma neflesiva, er’ nu cu participiu, care e flesivu.

2. Supinulu nostru, cá infinitivu dela active, pote se aiba sî acusativuj cá alu latiniloru, pr. am de scrisu una epistola, cá sî a s c r i e una epistola, am de invetiatu m u l t e l i mb e , etc.

3. Totu asia sî cu alte prepusetiuni, si cu dativu, pr. am d e mersu 1 a Bucuresci. nu e d e crediutu mentiunosului.

4. Mai alesu cu prepusetiunea d e se costruesce după verbele es t e sî am, cu cari supinulu e mai usitatu de câtu infinitivulu, pr. e s t e de insemnatu, adeca d e a insemná seau de a se în ­semnă. am de scrisu, etc.

5. Elu se pote consideră sî cá nume s u s t a n t i v u infiniti- vale neutru, cá alte sustantive verbali, avendu tote afecţiunile numeloru, pr. in r e s a r i t u l u sorelui. p re la i n t r a tu lu, e s î t u l u , dein basereca etc.

6. Atare usu la celi vechi e forte copiosu, pr. coperii cu a j u n a tu Iu sufletulu mieu; Psalt. Cores, ps. LXVIII. 15. de" a p a r a t u l u teu fugi-voru; ibid. CUI, 8. sorele in d e s p u s u l u dîuoei; ibid. CXXXV. 8 etc. Vedi esemple mai multe in P r i n c i p i a pag. 208 seqq.

Este inse de oserbatu, ck acolo suntu mestecate supinele cu participia-le, si se impartu in m a s c u l i n e sî f e m i n i n e , fork de a se amenti si genulu neutru.

7. Supinulu nu sufere acusativii pronominali: m e, te , se etc., si asia nece in verbele reflesive, — sufere inse dativii,

246

pr. am avutu de d a t u - i una sorisoria etc. — Dein care causa in asemeni impregiurari se usiteza infinitivulu, pr. am de a lu l audá . este de a le spune etc. in locu: este de spusu-le etc*

8. Foră prepusetiune, supinulu si la celi vechi raru se pare a fi fostu in usu; inse una urma totu se afla in Omil. de 1580, dom. VII după rosal. dela Matt. IX, 27 : v e n i t u 1 u lui in casa, apropriara-se catr’insulu orbii, — adeca la venitulu lui in casa.

9. In propusetiune adese ori se premite in a-antea verbului, unu supinu cu prepus, de dela acel’asi verbu, cu semnifica- tiunea: că ce se tiene de cutare lucru . . ., pr. de b e u t u bé, numai se nu te imbeti. de v e d i u t u , l’am v e d i u t u , ci nu l’am cunoscuta, etc. — Ceea ce si cu adiective se urmeza, totu asemenea, pr. de f romosu , e f r omos u , dar’ nu are mente etc.

§. 114. Participia.P a r t i c i p i a - l e suntu a d i e c t i v e v e r b a l i , seau

verbe in forme adiectivali, va se dîca, ele suntu pre câtu verbe, pre atâtu si nume; dein care causa s ’au sî numitu p a r t i c i p i u , câ cuvente ce l i e a u p a r t e si dein verbe sî d,ein nume, — dein v e r b e , in câtu nu numai se de­riva dela verbe, dar’ inca au şî determinatiune t em- p u r a l e câ verbele; er’ dein n u m e , in câtu au sî tote afecţiunile nuţneloru: de genu, numeru, sî casu.

Ca tote astea ele se tienu d e v e r b e , in câtu sî ele representeza pre verbe câ nume, câ sî infinitivulu, numai câtu infinitivulu le representeza câ s u s t a n t i v e , er’ par- ticipiulu câ a d i e c t i v e .

Participia astadi in limb’a romanesca suntu numai d o u a; unulu pentru trecu tu (pr e t e r i tu) , er’ altulu pentru venitoriu ( futuru) ; — er’ pentru p r e s e n t e , as­tadi nu s& mai afla, de câtu in pucine urme, cumu este: f i e r b e n t e dela verbulu f i e r b u : ap’a f i e r b e ; ap’a

f i e r b e n . t e , adeca ap’a c e f i e r b e ; si io oßjatosceßt i numai la celi vechi, intru însemnarea de c u n o s c u ţ i .

N o t e.1. La greci si latini, mai alesu la'greoi, numerulu partici-

pia-loru e cu multu mai mare, de câtu la noi; dar’ st la latini e cu multu mai mica de câtu la greci, cari au participia pentru tote t e m p ü r é l e , afora de imperfecte sî prea perfecte, in tóté v o c i l e , activâj pasiva, si media, pentru unele si câte 2—3. — Er’ latinii au, pentru active, câte doua : presente, si futuru, forâ preteritu, er’ pentru pasive totu atâtea pentru trecutu sî futuru, forâ presente.

2. Dein asta causa, grecii sî latinii au acea mare utilitate, câ eli se potu esprime mai pre scurtu de câtu noi, sierbinduse de participia, pre candu noi suntemu nevolîti, in lips’a partici- pia-loru, a ne esprime prein p r o p u s e t i u n i relative intrege, pr. f a c i e n s , celu ce face etc.

3. Participiulu f i e r b e n t e este inca in usu pre totendenea, numai câtu pentru singuretatea lui se numera intre adiective,

4; Participiulu c u n o s ce n t i , ocurre in cărţile dein tote pro- vincie-le romanesci in a-ante de 1700, inse numai in plur., pr. in Scriniulu de auru dein 1683, fol. 26 v. c u n o s c i n t i i miei me uitara pre mene etc. Yedi P r i n c i p i a pag. 198.

5. Alte urme de participia p r e s e n t i se afla in numele de­rivate deintru inse, pr. c r e d e n t i a , c u n o s c e n t i a , cuve- n e n t i a , p o t e n t i a , s c i e n t i a , v o l e n t i a , — tote nume vechia dar’ usitate, cari presupună formaţiunea loru dein e re d en te, c u n o s c e n t e , c u v e n e n t e , p o t e n t e sî v o l i e n t e . De unde restituirea acestor’a, sub nece unu cuventu nu se potu improbâ.

6. E r’ participia-le latine in u r u s - a , sî n d u s - a , au peritu forâ, alta urma, de câtu de u r u s , in numele femin. derivate cu terminatiunea in u r a , pr. a r s u r a , f ă p t u r ă , f r i p t u r a etc., care forma si la latini ae afla, pr. c o n i e c t u r a , c r e a t u r a etc. — E r’ dela form’a in n d u s - a , nu ne remase da câtu gerun- diulu.

248

7 . In câtu pentru restituirea cestui dein urma, inca s’au fa- cutu încercări, — er’ pentru celu in u r u , nu s’a facutu nece una încercare.

§ .115 . Preteritu.Dein participia-le remasa si usitate pană, astadi la

noi, in loculu antaniu ocurre participiulu p r e t e r i t n , formata dein supinn, dandui numai form’a adiectivale după g e n u r e , pr. l a u d a t u - a , c r e s c u t u - a , v e n i t u - a etc.

Destinatiunea seau usulu lui, este a representâ ver- bulu, dela carele se trage, in forma de nume adiectivu, inse cu desemnaţiunea t r e c u t u l u i . De unde, se si pote resolve in propusetiune relativa cu tempulu preteritu, pr. omulu c a d i u t u in pecate, cv> omulu, c a r e l e a c ă ­di u tu in pecate; — sî dein contra, propusetiunea rela­tiva cu verbu trecutu se pote (une oria) strămută in par­ticipiu preteritu, pr. omulu, c a r e l e a a j u n s u la betra- netie, c \j o m u l u a j u n s u la betranetie.

Semnificatiunea lui este după natur’a verbului, dela care se deriva, a c t i v a , p a s i v a , seau n e u t r a , pr. a v u t u , d u s u , c a d i u t u , dela a v e r e , a s e d u c e , c ă d e r e .

N o t e .1. Cea mai latita semnificatiune inse a’ participiului preteritu

dela a c t i v e , este p a s i v a , asia in câtu astadi arare ori se usiteza in semnificatiune activa, pr. omu m a n c a t u sî beu t u , adeca c a r e l e a m a n c a t u s î beu t u .

2 . Er’ deca se audu unele, totu de un’a, seau forte desu usitate, in sensu activu, ele siau pierdutu in acelu intielesu semnificatiunea tem pul ui trecutu, pr. omu avu t u . muliere p r e c e p u t a etc., adeca, care a r e avutîa. muliere, care pre- cepe seau cu precepere; — si asia unele atari participia au trecutu si trecu dein participia in a d i e c t i v e ; destintiunea

249

intre participia sî adiective standu intru acea, că a d j e c t i v e l e na au d e s e m n a t i a n e a de t e m p u a n u m i t a . "

3. Dein acesta cansa unele participia preterite, pierdiendusi semnificatiunea temporale, au remasu numai câ adiective cu semnificatiune neutra dein activă, pr. i n t i e l e p t u dela i n t i e - l e g u , câ intielegutoriu sî apoi câ omu cu intieleptiuţie; — d e r e p t u , celu ce ambla pre cale d e r e p t a , nu strâmba; — c r e d i u t u la celi vechi, adeca credentiosu, mai antaniu cre- diutoriu etc.

4. Unele inse dein adiective au trecutu chiaru in sustantive, cu semnificatiune activa câ a supineloru, pr. i n t i e l e s u , lat. i n t e 11 e e t u s , inse sî cu neutrale câ la latini s e n s u s seau s rg- n i f i c a t i o . c u l e s u l u vinieloru, active si pasive, cnpren* s u l u cartei, adeca ce c u p r e n d e cartea, seau ce se cu- p r e n d e intru insa etc.

5. Unele inse începură a se usitâ in formaf feminina, atatu dela active, câtu si dela neutre, pr. f a p t a buna, adeca lucrare buna, seau ce s’a facutu bene. r e s a r i t u l u sî r e s a r i t ’a sorelui. d î s ’a celuia, etc.; — si la celi vechi: n a s c u t ’a lui Christosu, cá nascerea. p a s c u t ’a, câ pasiune etc. Vedi P r i n ­c i p i a pag. 2 12 seq.

6. Participia le preterite in semnificatiunea pasiva se co- struescu cu prepusetiunea de pusa in a-antea numeloru, ce le au activele in numinativu, pr. batutu de D. dieu, adeca pre care l’a batutu D. dieu, laudatu d e toti omenii etc.; — fiendu ch, in sensulu pasivu, acusativulu activului trece in numinativu, er’ numinativulu in casulu cu prepus, de , si asia dein obiectu se face s u b i e c t u in pasivu, si dein s u b i e c t u l u activului seau agentele lui casu dependente.

7. Er’ deca unii, in loeulu prepusetiunei de punu d e l a , câ latinii a vel a b cu ablativu, imita ti unea e smentîta sî in cuntr’a usului limbei aratatu mai susu, pr. b a t u t u d e l a D. dieu etc., pentru că d e l a aici, la noi nu semneza snbiectulu activului, ci mai multu loeulu, de unde provene ceva. — De acea alta sem- neza: cartea scrisa de voi, si alt’a scrisa d e l a voi.

§ .116 . FuturulAlu doilea dein participia-le usitate astadi, este par-

ticipiulu a c t i v u, terminatu in o r i u - a , carele se dîee si participiu f u t u r u câ in loculu eelui latinu in urus-a, in adeveru inse este mai multu presente decâtu futuru, si numai dela verbele active a c t i v u ; — seau mai ade- veratu, elu este unu adiectivu verbale forâ determina- tiunea tempului precisa.

Dein care causa, ein se usiteza, nu numai pentru tempulu futuru, une oria, pr. f i e t o r i u, v e n i t o r i u , si altele pucine, adeca carele v a f i , va v e n i etc., — oi sî pentru trecutu, pr. f a c u t o r i u l u cerului si pamen- tului, adeca carele a fa cu tu cerulu etc., er’ nu care v a f a c e , seăSi f a c e .

Mai generale inse este semnificatiunea p r e s e n- t e l u i , seau a’ unui tempu nedeterminatu, care mai alesu se esprime prein presente, pr. d a t a t or iu de viatia, f a c u t o r i u de bene, s c i a t o r i u a tote etc., adeca carele scie acumu sî totu deun’a, in trecutu sî in veni- toriu etc.

Er’ determinatiunea mai de aprope, a’ tempului de- pende dela alte eercustantie dein fia-care propusetiune, pr. D. dieu f a c u t o r i u l u cerului si pamentului, — pentru trecutu. d i u ’a v e n i t o r i a , — pentru futuru. judeca- toriulu v i i l o r u sî mortiloru, adeca carele v a j u d e c ă vii sî morţii etc.

Semnificatiunea lui este n u m a i activa, seau neutra, după natur’a verbului, dela care se trage, — er’ pasiva nece una data.

Cele active strămută acusativulu verbului seu , seau in g e n e t i v u , deca acusativulu a fostu articulatu, pr.

— m —

judecatoriulu v i i i o r a sî morţilor«, facutoriulu c e r u l u i sî pameutului étc., precumu s’a vediutu mai susu, — seau in casu prepusetiunale cu d e , pr. ftieoforitt séáö facütor riulu d e minuni, adeca carele a facutu seati fkcé m i­nuni . facutoriu d e bene, adeca cârd face etc. b en e . datatoriuîu d e viaţii etc.

N o t e .1. Derivatiunea lui este de regala d$la supinu, sî numai eu

verbele de a’ III. eojugatiune se face ore care modificatiune» despre care are a traetâ analitio’a.

2 . Numirea lui de pârtie, f u t u r u , de acolo se pare a fi luata, ck terminatiunea or iu se parii a fi totu un’a cu termina- tiunea latina in u r u s - a , pumái cu modificatiune, — itíse sem- nificatiunea participiului nostru insasi arata, ck aceste d o u e terminatiuni pu sunţţi identice; ci dein eoţţitna, fprţp’g nostra in 9 r i u respunde esactu formei latine o r i u s - a , cu carea sî la latini adese ori se foripe?a afective dein verbe, pr. oratio l a u d a t o r i a , s uaso r i a . ars o r a t o r i a etc., adeca l a u d a ­t o r i a , i n d e m n a t o r i a , c u v e n t a t o r i a etc.

De unde terminatiunea nostra in o r i u , sî dein partea semnificatiunei este identica cu a’ latiniloru in o r i u s - a in adiectivele verbali.

3. Deci diferenti’a intre a m b e terminatiunile: ö r i u sio r i u s , stk numai intru acea, ck la latini se usiteza spre for­marea adiectiyeloru sî dein alte vorbe, pr. u xo r i u s amnis , la Horatiu, dela u x o r ; p r a e t o r ius dela praetor gtc.

4. Usulu acestui participiu, cu semnificatiunea, f u t u r p l p i , la celi vechi erá mai adesu, de câtu la noi, pr. P e n ţ a t de 1581. Exod. X II, 22: candu veti intrá in pamentulu, ce este d a t a ţ o r i u (daturus) voue Domnulu. ibid XIV, 13: vedeţi lucrure mari ale Domnului, carelei f a c u t o r i u (faetürus) in dîu’a de astadi. N. Test. de 1648: Luc. X , 1: tramise pre eli câte doi in a-antea fociéi lui in .totu loeulu, unde erá elu m e r g u t o r i u (iturus) etc. Vedi_Princip>ia pag« Ä39 seq.

252

5. Participiulu futnru pusu in predioatu, pote se fia nearti­culata sî cu g e n e t i v u , pr. D. dieu e j u d e c a t o r i u l u viiloru si mortiloru, seau sî numai: j u d e c a t o r i u viiloru sî mortiloru. Vedi mai susu (§. 68. not. 1.).

6. Participiulu dela verbe cu dativu seau cu casu de prepu- setiune, sî le retiene nescaimbate, pr. facutoriu de bene omeni - loru. liertatoriu• de pecate, dela a l i e r t â de pecate etc.

7. Deintru insulu suntu formate sî unele sustantive: mase., feminine, seau neutre, pr. p a s t o r i u dela p a s c u m. , scr i - s o r i a dela s c r i s u f., c u p t o r i u dela cocu n. etc. Vedi sî alte mai multe esemple la celi vechi in P r i n c i p i a pag. 226 seq.

C A P U IV.

R E C T I U N E A P A R T I C U L E - L O R U .

§. 117. Părticele-le.Sub nume de p a r t i c u l e seau p ă r t i c e l e se cu-

prendu aci tote partile cuventarei cele n e f l e s i v e , cari adeca nusi scaimbă nece una data form’a si terminatiu- nea loru, ci remanu totu dea un’a, precumu au apucatu a fí, a se forrná sî usitâ.

Acestea suntu a d v e r b i a - l e , p r e p u s e t i u n i l e , c o j u n t i u n i - l e , si i n t r e i e c t i u n i - l e , cari tote, suntu parte originali, parte compusa seau derivate, dein mai multe elemente, pr. adv e r - b i a : eri, mane; adi; iu apoi, in a-ante; bene, fromosu; — p r e p u s e ti un i : a, cu, de, in, pre, fora, prein etc.; — c o j un t i un i : câ, de, câ, deca, după c e , de ora ce etc.; — i n t r e i e c t i u n i : o! vai. Domne! amaru! etc.

Dein cari se cunosce, că sub nume de p a r t i c u l e nu se intielegu cele numai de un’a seau de doue silabe, ci

tote cuventele, ce potu intrá in aceste p a t r u categorie, ori de câte silabe seau cuvente se fia.

N o t e .

1. A enumerâ tote particule-le, alesu suptu acesta definitiune lata, un’a câte un’a , pote ck, nece de partea a n a l i t i c a a’ gramatecei nu se tiene, carea tracteza numai de forme si asia numai de cuventele flesive, — cu atâtu mai pucinu de partea s i n t a c t i c a , de catu numai, in câtu sî dein ele u n e l e au r e c t i ü n e a seau regimea loru, — ci se tiene de partea les i - c o g r a f i ca a’ limbei, dein carea nu pote se remania afora nece unu cuventu câtu de micu, nece somnificatiunea nece rec- tiunea loru.

2. E r’ in câtu pentru r e c t i u n e , va fi de ajunsu sî w ^ aratâ diferite specie-le ei, confirmandule cu esemple trasaaein usulu viu alu limbei pentru mai chiara iutielegerea espusetiunei, precumu s’a urmatu sî pană aci.

§. 118. Adverbia.A d v e r b i a - l e s’au numitu asia, pentru câ s’au con.*

sideratu câ adausa la verbe, precumu adiectivele se nu­miră asia, pentru câ se considerară de adausa la sustan- tive; sî asia sî unele si altele suntu complementulu acelor’a si preste totu alu propusetiunei, prein care e de­terminata si destinatiunea seau usulu, precumu sî semni- ficatiunea loru - a’ a d v e r b i a - l o r u .

Ele suntu parte o r i g i n a l i , parte d e r i v a t e , seau prein forme anumite, seau numai prein compusetiupe, pr. e r i , m a n e ; b en e , i n t i e l e p t i e s e e ; adi , i n - a - an f re , i n - a - p o i etc.

Se mai impartu inca in adverbia l o c a l i , t e m p u - r a l i , sî m o d a l i , pr. u n d e , c a n d u , cu mu etc.; —

in i n t r e b a t o r i a , si r e s p u n d i e t o r i a , pr. cele

— 253 —

de mai in-a-ante; u n d e ? jpându? c â t u ? c u m u ? etc., cu respundietoria-le: a i c i , a d i , a t â t u , a s i a , p r e ­c u m u etc. —

in a f i r m a t i v e sî n e g a t i v e , pr. e, e s t e , dâ; v e d i b e n e , a s i a , f o r â i n d o i e l a etc. — b a , nu, n e c e , n e c e d e c u m u , n e c e d e c â t u , c u m u s e n u! (cu interogativu: c u m u s e nu? e afirmativu), etc .—

in c o j u n t i v e si s e p a r a t i v e , pr. a s i a - p r e - cumu. a t â t u - c â t u ; — s e a u - s e a u , n e c e - n e c e , etc.

Deintru inse unele suntu forâ nece una influentia asupr’a altorü cuvente iu propusetiune, sî acestea făcu partea cea mai mare a’ adverbia-loru, pr. adi, mane, totu dq£uti’a, pururea etc. —

altele inse au si ele ceva influentia, care se manifes- teza, seau prein rectiune preptisetiunale cu d e , pr. afora d e noi. in a-ante d e mene etc; — seau prein rectiune ge- netivale, pr. in-a-antea mea. i n a - p o i a omeniloru etc.

N o t e .

1. Alte divisiuni sî subdivisiuni ale adverbia-loru remanu pfe partea a n a l i t i c e i , precumu enumerarea loru pre partea lesicografiei.

2. Forrna anumita a’ adverbia-loru este singura terminatiu- neâ in e , pentru adverbiulu b e n e dela bunu, si cele derivate dela adiectivele terminate in e â c u , pr. d o m n e s c e , i mpe r a - t e sc e etc.

3. Partea cea mai importante a’ adverbiâloru, suntu cele in- trebatoria, câte se referescu la modu , t e m p u , sî locu: cumu? c â n d u ? u n d e? cu respunsâ-le loru.

4. Respunsulu se face, seau prein alte adverbiâ, seau prein alte cuvente, cari in acestu casu inca se pdtii consideră câ adverbia; despre cari in specie in cele următor ia.

5. Întrebarea se face in d o u a tnödure, cari sí preita tönudestintu se cunoscu, ck diferescu; — asia — ,

a) seau prein adverbia, sí pronume, pr. c u m u ? c a n d u ? u n d e ? c â t u ? ce - ne ? ce? c a r e ? etc., pr. c umu v r e i ? c a n d u veni? u n € e esti? c â t u dai? c e - ne este? ce scii tu? c a r e - i acolo ?

b) seau prein verbe sî nume, pr. v e d i u t u - a i ? seau: a i vediutu? b a r b a t u e, au muliere? f r o m o s a e, au urita? etc.

6. La infrebatiunile de sub a), se respunde erasi SeâU cu adverbia, pr. cumu? as ia . candu? a di. unde? aici . câtu? a t â t u . — seau cu pronume, pr. ce-ne? io. ce? aceea , care? acel’a , — seau cu alte nume, cu seau f o r â prepusetiuni, pr. c umu? b e n e , fromosu, calare, pre diosu, cu carulu, in ca- rutia etc., — c a n d u ? adi septamana, la yera. acumui anulu etc.;— u n d e ? in satu. la Bucuresci. la noi. in casa etc.; —- c e n e ? Petru, unu omu, tota lumea etc , — ce? bani, carte, avere etc.— c a r e ? cutare, etc.

7. E r’ la întrebările de sub b) se respiinde in d o u a ino- dure: a f i r m a t i v e , seau n e g a t i v e ; —

a) a f i r m a t i v e : la întrebarea afirmativa, se respunde seâu cu adverbia-le afirmative: e s t e , dâ etc. deca întrebarea are numai unu membru, pr. vediutu-l’ai? barbatu e? fromosa e? Resp. dâ, este etc. — seau repetiendu verhulu, ori numelé ce e de a se afirmă, pr. vediutul’ai? v e d i u t u . barbatu e au mii- liere? mu 1 i e re . fromosa e, au urita? f r o m o s a etc. — Er’

b) n e g a t i v e : pre alocuria' fork destintiune cu n u , ori în­trebarea e afirmativa, ori negativa, pr. vediutu-l’ai? Resp. nu. barbatu e? nu. fromosa e? n u ; totu asia sî: Un I’ai vediutu? nu. nu e barbatu? nu. nu e fromosa? nu; —

inse pre alte locure se respunde cu destinctiune: la între­barea a f i r m a t i v a cu ba , pr. vediutul’ai? muliere e? fro­mosa e? Respunsu la tote: ba; — er’ la întrebarea neig a i i va, cu n u , pr. nu l’ai vediutu? etc. Resp. totu nUi

— 255 —

256

8. Inse vene in a-ante sî a lu t r e i l e casu, cari du intreba- tiunea e n e g a t i v a , er’ respunsulu are se fia a f i r m a t i v u ; — si se respunde cu d o u a una data: cu ba sî repetîrea verbului, seau a tota propusetiunea, pr. nu l’ai vediutu? Resp. ba ve­diutu, seau ba l'am vediutu. nu e barbatu? b a b a r b a t u , seau' -ătb a e barbatu. Nu e fromosa? ba f r o m o s a , seau b a e fro- mosa, etc.

9. La intrebarile pronuminali in cele alalte casure, cu seau fora prepusetiuni, se respunde. cu nume in asemene casure, si cu acelesi prepusetiuni, pr. cu i ai datu? Resp. lu i Petru etc.

10. Inse întrebarea cu unele prepusetiuni sî pronume, sî re- spunsure-le cu acelesi prepusetiuni, au sî anumite semnifica- tiuni, — asia —

a) cu prepus, cu? deca întrebarea este cu ce ne? insemneza insocire, pr. cu ce ne ai venitu? resp. cu f r a t e - m i e u etc.,— er’ deca se face cu ce? insemneza m i d i l o c u l u (medium), prein care se face ceva, pr. cu ce l’ai batutu? cu man’a. Cu ce ai scrisu? cu p e n ’a etc.

b) cu p e n t r u ? asemenea, deca întrebarea e cu cene? in­semneza s u p l e n i r e a personei, pr. a moritu pentru noi, adeca: in loculu nostru, — seau r e s p e c t u l u personei, pr. p e n t r u D. dieu; pentru mene te rogu se faci, adeca dein respectulu catrâ D. dieu, catrâ mene etc.; — er’ deca se face cu ce? in­semneza scopulu lucrarei, pr. pentru ce ? pentru f e r i c i r e a nostra. pentru liertarea pecateloru etc., — seau c a u s ’a lucrului, pr. pentru p e c a t u l u lui Adamu moru toti omenii, pentru b u ­tt e t a t e a lui D. dieu etc.

11. S c o p u l u se pote esprime sî cu prepus, spre, cu nume seau infinitivu, pr. s p r e benele teu. s p r e a ne scapd de morte j — seau si cu conjunctiunea cd seau p e n t r u cd si propuse- tiune cojuntivale, pri am venitu, cd seti spunu, p e n t r u cd se scii etc.

12. Er’ o a u s ’a se esprime si cu cojunctiunea c ă - c e seau p e n t r u că, împreunată cu propusetiune cojuntiva, inse la noi

257

in indicativu, pr. am venitu, ck-ce , seau c k - c l , tiam pro- misu. te am ajutatu, p e n t r u - c k -ti voliescu benele.

§. 119. Gümu? in ce modu?Intre intrebatiuuile a d v e r b i a l i , loculu mái de

frunte tiene a d v e r b i u l u c u m u (de la q u o m o d ö ? lat.), fiendu ck uüa parte însemnata a’ respunsa-loru este totu cu adverbia, sí inca in forma anumita adverbiale; — sî anume —

a) . cu adverbia-le formate dein a d i e c t i v e , cu forma speciale in e , pr. b e n e , d o m n e s c e , i m p e r a - t e s c e etc., de cari s’a dîsu mai susu (§. 118. not. 2); —

b) cu alte adverbia totu dela adiective, forä forma anumita, ci numai in form’a neutrale sing., pr. reu, fro- m o s u , d e r e p t u , etc.

c) cu gerundiu, alesu dela verbele neutre, pr. mia spusu r i d i e n d u , ne amu pretrecutu j o c a n d u - n e in carti, etc. —

d) cu participia preterite, alesu dela active, in forma neutra sing., pr. a respunsu n e c o n t e n i t u. a venitu in ­ca lc la t u imbracatu etc. — ,v

e) cu prepusetiuni casuali, pr. se traiti cu sanetate. amu petrecutu in desfătare, luaţi in nume de bene. liä-te cu fromosulu pre lenga elu etc. —

f) cu adverbia, de tota form’a si originea, pr. a s i a am dîsu. a b i a am venitu. du-te f u g ’a. ven’o c u r u n d u . mergi mai l i u t e . ambla mai c â t e n e l u (la celi vechi c â t e l i n u ) etc. *

N o t e .

1 . Adverbiulu b a u e , se usiteza sí cá sustantivu, luandu ar- ticlu, seau fork articlu, pr. b e n e l e nostru, facutoriu de bene;

17

258

— sí cá adiectivu, comparanduse cá tote adverbia-le adiective, pr. bene, m ai bene, prea-forte-tare-de-totu bene etc.

2. Form’a anumita adverbiale au astadi numai adiectivele terminate in e s eu , si acestea tote, pr. arata esemplele citate.

3. Unele adiective intru atât’a s’au usitatu cá adverbia si in form’a adverbiale, câtu in urma siau pierdutu form’a adiectivale, pr. l i m p e d e , r a p e d e , — in câtu astadi in form’a adverbiale se usiteza sí cá adiective, pr. apa l i mpede , riu r a p e d e ; in locu de apa l i m p e d a , riu r a p e d u , cá cele de aceeaşi formaţiune: mucedu-a , umedu-a etc.

4. Tote cele alalte adiective suntu fora forma adverbiale, si se usiteza, cumu s’a dîsu, in form’a neutra sing., in locu de adverbia.

5. Si dein adverbia-le de acesta categoria se potu pune parechia, pr. a s i a este, p r e c u m u tiam spusu. cu mu e santulu, a s i a i tamâni’a etc.

§. 120. Candu sî unde?Totu asia de momentosa, sî eopiosa in usulu limbei

romanesci, suntu sî adverbia-le intrebatoria c a n d u ? sî u n d e ? cu respunsa-le loru.

Dein cari c a n d u se referesce la t e m p u , er’ u n d e la spaţiu sî l o c u , cá la momentele principali ale cuge- tarei sî cunoseentiei lucrureloru.

Ele se impartu in câte tr e i momente mai însem­nate, dein cari unulu sî antâniu representeza s t a tu lu, er’ cele alalte d o u a m i s i c a t u l u in câte d o u e di­recţiuni , pr. c a n d u ? de candu ? p a n â candu ? — U n d e ? (la celi vechi iuo?) de unde? p a n ă unde ?

Respunsulu la acestea se face, pentru momentulu principale, seau cu adverbia, seau cu prepusetiuni ca- suali, — er’ pentru cele alalte totu asemenea, de câtu

259

premitieudu prepusetiunile determinatorie respective d e sí p a n ă , precumu: '

a) C a n d u ? resp. a c u m a , é r i , m a n e ; a d i ; l a Pasce, laR o sa lie ; l a primavera etc., la nopte; n o p t e a , d í u ’a; s e r ’a, d e m a n e t i a , d e m a n e t i ’a; m a r t i , j ó i , v e n é r i etc.; in anulu trecutu, preste d o i ani; t o t u d e a u n ’a etc.

b) d e candu? resp. cu d e , pr. d e acumu, d e éri, d e adi, de l a Pasce, d e l a primavera; d e l a nopte, d e demanetia; d e marti; d e in anulu trecutu, d e dói ani; d e atunci etc. —

c) p a n ă candu? resp. cu p a n ă , pr. p a n ă acumu,p a n ă adi; p a n ă veneri, p a n ă la nopte, p a n ă la morte, p a n ă l a primavera, p a n ă in anii trecuti, p a n ’atun- cia etc. * *

Totu asia sí cu u n d e ? resp. a i c i , a c l ; a q o l e a , a c o l o ; p r e t o t e n d e n e a ; a casa; in Bucuresci, in Rom’a , in lume; la női, la Bucuresci; p re lume, p r e pamentu etc.

Er’ cu de unde? sí p a n ă unde? totu asemenea, pr. d e aici p a n ă aici; d e a casa p a n ă a casa; de l a Bucuresci p a n ă la Rom’a ; de la noi p a n ă in Bucu­resci; par’ că nusu de pre asta lume etc.

N o t e .1. La acestea se mai adaugu si întrebările p re c a n d u ?

care insemneza terminulu, sî p re u n d e ? care arata cerculu si sfer’a, seau trecerea p re in , pr. p re c a n d u-lu, astepti ? resp. p re mane, p re sera, p re domeneca etc. — p r e u nde ? a venitu seau a trecutu? p re aici. p re la noi. p re a casa; p re usîa, p re terestra etc.

17*

260

2. La u n de ? se .mai adauge sí in c a t r ä u , sí de i n c a t r ä u ? resp. cu prepus, c a t r ä sî s p r e , seau de caträ sî de spre, pr. in c a t r ä u s’a dusu? c a t r ä Bucuresci, s p r e miedia-nopte etc. — dein caträu veni? de caträ Bucuresci, de spre miedia dî. de caträ noi etc.

3. De aci se tienu si adverbia-Ie apoi si a - a n t e , cu com- pus'a-le loru: in apoi, in a-ante. de in apoi, de in a-ante. p re de in apoi, p re de in a-ante etc.; cari se referescu si la tenrpu si la spaţiu, pr. antaniu amu venitu noi, apo i eli, in a - a n t e stâ elu, in apoi ea. eli au venitu mai in a - a n t e , sî ne au esitu in a-ante. numi stâ in a-ante etc.

4. Ele se usiteza, nu numai câ adverbia simple, ci sí câ sustantive cu genetivu seau cu prepus, de , cu destinta semni- ficatiune, asia —

a) cu de pentru tempu, pr. in a-ante de mene a fostu. in a-ante de venirea lui Chr. in a-ante de facerea lumei etc,; in apoi de noi toti au venitu sî eli etc. — er’ —

b) cu g e n e t i v u , pentru locu, pr. a statu in a-antea m ea (lat. co r am me). a venitu in-apoia mea etc. Inse usulu le apleca si pentru tempu.

5. Cu genetivu se usiteza si alte adverbia locali, pr. a s u p r ’a, in giuru seau i m p r e g i u r u , in deretru, in la-intru, de desuptu etc. cu compusa-le loru : d e asupr’a , p r e de asupr’a ; de i n pregiuru, p re dein pregiuru. de dein deretru, p re etc., de i n la-intru, p re etc., p re de desuptu; — asupr’a mea. i m p r e g i u r u l u lui. cele de in la-intrulu mi eu. dein de- reptulu nos t ru , de desuptulu l o r u etc.

6. Dein acestea unele se usiteza sî cu de , pr. asupra de mene (la celi vechi), g i u r u seau i n giuru de mene.

7. Adverbiulu a f o r a , se usiteza asemenea sî cu de sî dein, cu diversa semnificatiune, pr. alti d.diei a f o r a de mene se nu aibi. am esîtu a f o r a d e i n casa etc. — Er’ cu genetivu nu se usiteza.

261

8. De adverbia se tienu si aeusutiyii absoluţi pentru tempu, pr. d î u ’a, n o p t e a , v e n e r e a , v e r ’a, i e r n ’a etc. Védi mai' susu §.73. ,

§. 121. Prepusetiuni.

Deintre particule, p r e p u s e t i u n i l e suntu, cari au cea mai estensa influentia asupr’a altoru cuvente, in câtu ele in de sene nu potu se stfe in propusetiune, de câtu numai razimate pre altu cuventu, cu care se lega asia dîcundu i n t r u u n u cuventu, in câtu prepusetiunile nece nu au acentulu propriu, ci stau su b acentulu cuvente- loru, cu cari s’au impreunatu, pr. c â t r a mene, f o r â elu etc., câ cumuaidîce: c a t r a - m e n e , f o r a - e l u etc. intru unu cuventu.

De unde tote prepusetiunile au regime, sî se punu totu dea un’a in a - a n t e a cuventeloru rectiunei loru, dein care causa s’au sî numitu asia, sî in limb’a roma- nesca rigorosu se oserbeza.

Ele se costruescu, seau cu nume si pronume, pr. a c a s a , c â t e n e etc., — seau cu infinitivu si participia, pr. d e a f a c e , s p r e a j u d e c â , d e facutu, e tc ., — seau cu adiective si adverbia, pr. cu m u l t i , in a d e v e r ü , p r e aci etc.

Cu nume, pronume, adiective sî participia, casulu acestor’a este totu dea un’a a c u s a t i v u l u , care se cunosce dein casulu pronumeloru personali sing., pr. câ m e n e . cu t e n e. de s e n e etc.

Ele au semnificatiunea loru, p r e s t e t o t u , si desti- natiunea loru, de a legâ intre sene diversa cuvente, cari intru altu modu nu s’aru poté legá intre sene, pr. munte de auru. a venitu cu noi etc.

262

Er’ in câtu pentru semnificatiunea p r o p r i a , ea va- rieza de multe ori, in câtu un’a sî aceeaşi prepusetiune, cu diverse nume seau verbe etc., au si semnificatiunea diversa, pr. am vediutu p r e Petru, siediendu p r e scaunu, sî cautandu p r e ferestra etc.

N o t e .

1. Prepusetiunile romanesci suntu in mare numeru, alesu prein compusetiune, sî usuln loru e atâtu de amplu sî prein com- pusetiunea libera a mai multoru prepusetiuni, de una data atâtu de benefacutoriu, in câtu nu este nuantia atâtu de fina, câtu limb’a romanesca se nu o pota esprime cbiaru sî esactu prein combinatiunea prepusetiuniloru, pre cumu se va vedé dein esemple, — sî nu este nece una limba, care in acestu respectu se se pota mesurâ cu limb’a nostra.

2. Ele se impartu la gramateci in mai multe parti: s i m p l e si c o m p u s e , pr. a, de, in , l a , p r e etc. simple; — dein, de l a , p r e i n , p r e l a , de p r e la etc. compuse.

3. Mai in colo in s e p a r a b i l i , cari se potu separâ de catrk altu cuventu, pr. de , in etc. de noi, in voi, — de- p u n u , i m p u n u etc., — si ne s e p a r a b i l i , pr. des , re etc. d e s f ă c u , r e m a n i u etc.

4. Dein prepusetiuni se compunu inca sî unele adverbia, pr. in a - a n t e , i n - a - p o i etc., cari uneoria potu se aiba sî regi- mea loru; vedi mai susu §. 120. not. 3. 4.

5. Prepusetiunile neseparabili suntu mare parte inca vie, si sierbescu in compusetiune spre modificarea insemnarei, câ si cele separabili, pr. d e s f ăc u , d e s l e g u ; r e s b u n u , r e s t o r n u etc. — i n t r i s t e z u , p r e l u n g e s c u etc.

6. Unele inse suntu morte, sî in de sene in compusetiune nu dau verbului decâtu una semnificatiune conventiunale, pr. î n c e p u , p r e c e p u etc.

7. Intre prepusetiuni suntu unele pucine, cari varieza in costructiunea loru, asia: f o r â , care se pote costrui si neme-

263

diatu cu numele, pr. fora mene , foră a l t u c e v a etc., seau si prein midilocirea altei prepusetiuni, pr. forâ des mene. forâ, de lege etc. — Insemneza inse si: d e c â t u , pr, f p r â numai etc., c& adverbiu. ,

8. Er’ prepusetiunea p a n â , cu adverbia se' costruesce ne- mediatu, pr. pană, ca a du. pană unde. pană a di. pană ma ne etc.; — inse cu nume numai prein midilocirea altei pre­pusetiuni, pr. pană la noi. pană. in ceru etc.

9. Dein semnificatiunile prepusetiuniloru anotâmu urmato- rie-le :

a) a , câ la latini a d , pr. a casa, a mente, a fora etc., lat. ad casam, ad mentem, ad fo r as ; — semnu pentru dativu, pr. inceputulu a mari intemplari. a multu poporu, a tota lumea etc.

b) câ , lat. quam, pentru semenatiune, pr. câ tene, adeca asemene tîe, lat. s i c u t tu ; — pentru comparatiune, pr. mai mare câ voi, adecă decâtu voi, lat. major quam vos ; — cu l a , lat. c i r c a , c i r c i t e r , pr. câ l a doi ani suntu de atunci; — seau cu de, pr. câ de doi ani, lat. c i r c i t e r duo anni, sî c i r c i t e r duorum annorum, etc.

c) cu , lat. cum, pentru insocire, pr. c u noi a venitu, sî i m p re i i n a cu noi; — pentru midilocirea lucrarei, pr. cu pen’a am scrisu; — si in frasi: elü tiene cu noi, adeca e pre partea nostra; — e cu draculu etc.

d) d e , lát. d e , câ legătură intre cuvente de tota speci’a, de úsu asia de latîtu, in câtu definitiunea si descriptiunea semnifi- catiunei acestei prepusetiuni este aprope cu nepotentia. Ea este de mare pretiu in limb’a rom., câ si in tote limbele neolatine, si multe s’au anotatU in cele de pană aci despre usulu ei.

e) in , lat. in , cu i n t r u in a-ante de vocali seau in cuven- tare maiestateca, pentru cele dein' la-intru lucrului, pr. in mene seau i n t r u mene; si respunde atâtu la u n d e? in casa, — câtu sî la in c a t r â, u ? pr. mergu i n tier’a romanesca. — De aci i s’a formatu si i n t r a sî i n t r e , ce insemneza midiloculu a doua lucrure, pr. intre no i si voi etc.

264

f) la , lat. a d , pentru apropiare, pr. 1 a női, cá respunsu la u n d e? sí in c a t r h u ? pr. se afla la női, — se duce la voi etc.

g) p r e , proprie cá la lát. p e r , pr. p r e ferestra, lat. p e r fenestram; inse sí pentru alte, védi mai susu. Inse pentru sem- nificatiunea latina p e r , astadi mai múltú se usiteza cu compu- setiunea in, pr. p r e i n női, lat, p e r nos.

h) s p r e , lat. s u p e r , in locu de a s u p r ’a sí c a t r k , pr. cauta s p r e noi; la celi vechi sí cá la latini, pr. intunerecu erá s p r e aduncu, lat. super abyssum.

i) sub, sí su, seau mai plenu s u b t u seau sup tu , lat. su b sí s u p t us, intru semnificatiunea sciuta, dela care s’a formatu adverbiulu d e - d e s u p t u sí cá noua prepusetiune cu genetivu, pr. de desuptulu mi eue t c .

10. Dein cele alalte mai lunge, seau compuse, mai ano- thmu inca: —

a) c a t r h , lat. c o n t r a sí grec. viata, cá u n a forma noua dein doue ; inse cá c o n t r a numai la celi vechi, pr. Tetrav. de 1561. Luc. nr. 18: ce-ne nu e c a t r h noi, cu noi este; — astadi inse cá la latini e r g a si v e r s u m , pr. fi bunu catra noi: e r ga nos; intorcete c a t r â pariete: v e r s u s parietem etc.

b) d e - i n , care la celi mai vechi se scrie destintu pâ d o u a cuvente, apoi contracte d e ’n, ce sî adi se mai aude, sî in urma d ’in cu i curatu, lat. e vel ex ; compusetiunea ei arata prea chiaru semnificatiunea.

-c) p r e - i n t r u , intru însemnarea lat. p e r sî p r o p t e r , inca in usu la celi vechi in form’a primitiva, pre incetu apoi scaim- bata in p r e ’n t r u sî in urma in p e n t r u , astadi se usiteza numai in semnificatiunea a dou’a, cá la latini p r o p t e r .

d) p r e - s p r e , in usu la celi vechi, de aci pre incetu stra- formata in p r e ş te , intru însemnarea t r a n s , si sup ra . Vedi pentru tote acestea in P r i n c i p i a pag. 396 seq.

11. Prepusetiunea d u p ă , la ital. dop o, cu însemnarea la­tina pos t , s î s e c u n d u m , e de origine disputabile; după unii prepusetiune curatu italica; după alţii dein de stramutatu in

265

du, si pb in locu de po i lat. pos t stramutatu ín pá dein pil, cá m â n a dein m â n u ; — er’ după alţii, dein de mutata in du , sî dein p re elidiendu pre R mutatu in pâ, cumn se pro- nuncia forte adesu. De almentrea, formele de p re intru alta intielesu, sî du p re toţu asemenea Beau cá după , încă suntu usitate.

12. Adverbiala a - p r o p e sî de aprope etc. se construesce sî cu de cá prepusétiune, pr. aprope de mene, — seau sî cu articlu cá nume mase., pr. a p r o p e l e sî d e a p r o p e l e nostru.

§. 122. Articularea după prepusetiuni.Numele si participia-le, ce suntu in dependentia dela

prepusetiuni, potu se fia articulate seau nearticulate, după cnmu ceru raţiunile propusetiunei,— inse in anumite cer- custari articularea seau nearticularea e de rigore, — asia —

a) prepusetiunea a , sî de almentrea rara, e mai totu de a un’a cu nume nearticulatu, pr. a casa, a mente, a nevolia etc.

b) prepus, c u , cu u n u nume după ea, deca insem- neza modu seau midilocire numele se articuleza, pr. cu m a n ’a, cu p o t e r e a . am scrisu cu pen’a etc., — er deca insemneza insocire, se articuleza seau nu după ce- rentie, pr. a venitu cu o s t e seau o ş t i asupra-ne seau cu o ş t e a si o s t i l e , cu t o t i seau cu t o t i i etc.— Er’—

c) cele alalte prepusetiuni, deca suntu numai cu u n u nume, nearticularea e de rigore, pr. 1’ am lüatu d e mana, seau in mâna. a mersu l a scola. p re mesa. s p r e ceru. su b pamentu. — d e i n casa. d e l a parenti. p r e i n apa sî p r e i n focu. p e n t r u bani..— d e s p r e scientie. pr e - s p r e seau p r e s t e lume,*— c a t r â sore. d u p ă spate.

266

f o r ă lege seau f o r á de lege. l e n g a pariete. p a n ä i n seau p a n ă l a etc. mare etc.

N ote .

1. A cu dativu inca e foră articlu, pr. tata a malte limbe te voliu face.

2 . Cu intra însemnarea de a r e , formanda cu namele de­pendente unu câ-sî adiectivu, seau adverbiu, inca nu cere ar­ticulare, pr. omu cu capu, sî cu mente, sî cu scientia, adeca omu care e cu c a p u seau are capu, — s’a portatu cu l a u d a (lat. laudabiliter). B’a luptatu cu t a r i a sî cu barbatia (lat. for- titer et viriliter pugnavit) etc.

3. Asia sî adverbia-le, cari se costruescu cu prepusetiune sî u n u nume, pr. a f o r a , a p r o p e , in a - a n t e etc. a p r o p e de cetate, a f o r a de barbati sî mulieri. in a - a n t e de morte etc.

4. D. d i e u inca remane nearticulatu după prepusetiuni, deca nu e in relatiune cu genetivu, pr. cu D. dieu. me juru pre D. dieu etc., inse p re D. d i e u l u mieu!

5. Numele propria nusi scaimba articularea, deca e de- fipta, pr. cu P e t r u , in F r a n c i ’a. la Craiov’a. — Er’ deca articularea e libera, se urmeza după regulele dein paragrafu, pr. Jasii cu Bucurescii. in Bucuresci. la Parisu etc.

§. 123. Cojuntiuni.Prein c o j u n t i u n i se intielegu unele particule, cari

au destinatiunea de a impreunâ unu nume cu altulu, seau una propusetiune cu a lfa , — si presupunu celu pucinu d o u a nume seau d o u e propusetiuni, sî cari de multe ori nu se potu intielege un’a foră de alfa.

Ele stau seau dein părticele o r i g i n a l i , simple seau compuse, pr. câ sî că. c ă - c e seau c ă - c i . d e , deca , d e s î etc.; — seau dein alte compusetiuni de tota form’a, pr. p e n t r u câ. pentru c ă , fiendu c ă , macaru că,

267

cumu câ. d e o r a ce. d u p ă c e etc.; — sî la celi vechi: dereptu ce că. prein ce oh , etc.

Ele se punu seau singuratece, pr. voliu, câ se-ti dau. sciu, câ-m i vei spune etc. — seau parechie: a u - a u . o r i - o r i . s e a u -se a u . s î - s î , a s i a - precumu, pr. au tu, a u elu. s î noi, sî voi. p r e c u m u in ceru, asia s î pre pamentu. — p r e c u m u - t i vei sarâ, asia vei mancă, etc.

Inse de multe ori e destulu a se pune numai u n ’a espresâ, er’ cea alalta se pote omite, pentru a se sub- intielege, pr. d e ca veneai eri ia noi, mergeamu in pre- amblare, etc.

• Deintru inse, u n e l e se costruescu cu modula co - j u n t i v u , in câtu acest’a are tempure propria, pr. voliu, că se in t i e l e g a , cei graescu. am scrisu acestea, pentru c ă se nu se uite, etc. —

Altele, alesu cele conditiunali, cu o p t a t i v u , in câtu ajunge, inse nu de rigore, pr. ti-asiu spune, d e c a miai fi cu credentia. venjam» la) voi, d e scieam, câ sunteti a casa etc.

Er’ cele alalte mai totu dea un’a cu indicativu, pr. sc iu , câ vrei. d e cumu va nu voliesci, spune-mi. tiam crediutu, m a c a r u c â nimenea nuti mai crede, etc.

N o t e .

1. In locu de câ , celi vechi dîcu mai multa c u m u , inse totu cu cojuntivu, pr. scose D. dieu pre Adamu „cumu se lucre pamentulu, de in care erâ luatu.“ Pentat. de 1581. Gen. I I I , 23, etc.; — dar’ sî in locu de că, pr. ibid. v. 5. că scie Domnedieu (sic), c um u vere in care dî vreţi mancă de intr'insu, deschidese voru ochii voştri etc.; — inca sî in locu de d u p ă ce etc.

268

2. La aceliasi erá in usu forte, si cojuntiunea pierduta E iat. e t , inse sí la eli numai intru însemnarea é ra (lat. séd), care inca e derivatu dein E cu adausulu particulei r a , cá si in d á r a dela dá ; — si se pronuncia amendoua sí scurtate e r’ sí d a r ’. Védi sí P r i n c i p i a pag. 397 seq.

3. Despre cojuntiunea se , in câtu astadi nu se mai usiteza cá la celi vechi, vedi mai susu §. 118. not. 10.

§. 124. Propusetmnile cojuntive.C o j u n t i u n i l e se impartu sî după valorea loru in

mai multe clasi, cu destinte numiri, după cari sî propu- setiunile formate cu ele se numescu, deintre cari despre unele s’a amentitu sî mai in a-ante; de cari suntu:

a) propusetiunea c a u s a l e , parechia, in carea un’a contiene c au s ’a, er’ cea alalta e f e c t u l u , pr. p e n t r u că ai mancatu dein pomulu, ce am dîsu se nu mananci: — in sudorea faciei tale veri mancâ panea ta etc. Vedi mai susu (§. 17. not. 6).

b) prop. c o n d i t i u n a l e , parechia, dein cari un’a cuprende c o n d i t i u n e a , er’ cea alalta resultatulu pro- blematecu, pr. D e veti liertá voi omeniloru pecatele loru: — sî tatalu vostru celu dein ceru va liertá voue pecatele vostre etc. Vedi mai susu (§. 17. not. 5);

c) propus, i n t r e b a t o r i a , er’ parechia, seau sî singura, pr. Christosu esti tu ? au pre altulu vomu asteptâ etc. Vedi mai susu (§. 17. sî 118. not. 5 seqq.)

N o t e .

1. De acestea mai suntu propusetiunile:a) c o n s e c u t i v e , usitate in ratiocinia, si logismi etc., pr.

după ce ne amu nascutu, va se sî morimu. noi suntemu omeni, a s i a d a r ’ moritori etc.

269

b) c o r e c t i v e seau j e s c e p t i v e , pr. tu dîci, i n s e nu e asia. multi suntu chiamati, ci pucini alesi. nu suntu D. diei, f o r k n u m a i unulu etc.

c) d e s t i n t i v e intre mai multe, pr. s e a u vomu învinge,s e a u vomu mori liberi etc. *

d) f i n a l i seau t e l e o l o g i c e , ce arata Scopulu., pr. faceţi bene, p e n t r u câ se nu perimu. roga-te lui D. dieu, câ se ne ajute etc.

e) i m p r e u n a t o r i e , pr. omenii se născu, s î moru. fk bene, sî nu te teme de nime etc. —

f) sî c o m p a r a t i v e seau a s e m e n a t o r i e , câ mai susu, pr. cu mu vei sarâ, a s i a vei mancâ. fiţi perfecţi, p r e c u m u si tatalu vostru celu dein ceru perfectu este etc.

2. Une oria cojuntiunile se omitu si numai se subintielegu, câ in proverbia: fk b e n e , a ş t e p t a r e u , etc.

3. Deca in d ou e propusetiuni se afla unele cuvente totu acelesi, intru a’ dou’a se omitu sî se subintielegu, pr. D. dieu ne a facutu pre noi, nu no i ; adeca: nu noi n e a m facutu pre noi etc.

§. 125. Intreiectiuni.Prein i n t r e i e c t i u n i se intielegu unele particule

originali, seau alte cuvente, cari asia dîcundu se arunca in midiloculu propusetiunei, forâ strinsa legătură cu vre una parte a’ e i, pr. O ! v a i ! E a ! E c a ! seau d t a ! m e i ! etc.

Inse ele se potu pune si la inceputu, si la finea propusetiunei, precumu suntu esclamatiunile, si alocu­ţiunile, in vocativu sî in imperativu etc., pr. f e t u - m i e u , asculta-me. nu auditi, m e i ? O Domne! ajuta noue etc.

Unele dein ele au sî rectiune de casure, cu seau forâ prepusetiune, pr. v a i m i e ! seau vai d e mene! amaru noue, Domne! ferice d e voi, fratiloru! etc.

270

N o te .1. De intreiectiuni se tienu toti vocativii, sî unele impera­

tive, pr. mei P e t r e ! V e n ’o in coce. D u - m i - t e fug’a etc.2 . E ca sí é ta se costruescu si cu acusativii pronumeloru

personali, pr. eca-me aici, seau e t a - me , seau e c a - t a me.3. Intreijectiunile inse, nu se punu totu dea un’a in propu-

setiune, seau cu propusetiune, ci de multe ori numai singure de sene, precumu in juramente, blasteme, aprecatiuni etc., pr. dio! dio as ia. d î c u dio. d io lui D. dio. Asia in vulgu, câ italiani, inse cu pronuncia romanesca.

4. Inca si frasi intrege si propusetiuni se punu, câ in­treiectiuni, pr. tiene mente! Dă mei! asia vedi! fugi in colea! mancate-aru corbii!

5. Ele suntu mare parte esptesiunea sentiementeloru vorbi- toriului catrâ ascultatoriu, bune seau rele, seau numai catră senesi, triste, de dorere, etc., precumu dein esemplele de mai susu se vede.

SECŢIUNEA II

SIN TA CTICA .

§. 126. Afecţiunile cuventarei.Regulele pentru constituirea propusetiunei, dein câte

parti stâ, sî de natur’a acestor’a , suntu regule fundamen­tali, basate pre principia-le cugetarei, cari suntu acelesi pentru toti omenii cu mente sanetosa, sî de acea totu intru una forma se manifesteza in tote limbele, — cu esceptiuni numai in accidentali, nu sî in esenţiali.

Accidentiele acestea suntu a f e c t u n i l e cuventarei, lasate in joculu varietatei limbeloru, sî de acea mai multu seau mai pueinu diferescu după limbe, in câtu sî insesi limbele au mai mica seau mai mare diferenţia, ori ase- menare, intre sene, după afinitatea sî originea loru.

De acesţe afecţiuni se tiene sî o r d i n a r e a cuven- teloru in propusetiuue, seau l o c a t i u n e a partiloru pro­pusetiunei, carea încă nu este totu aceeaşi in tote lim­bele, nece macara in limbele afini si de aceeaşi origine, pr. de esemplu alta este sintactic’a greciloru si latiniloru, sî alfa a’ limbeloru neo-latine.

Dar’ inca sî intre limbele neo-latine se afla ore-care diferenţia intru acestu respectu, pr. intre limb’a roma-

272

nesca sî cea francesca, inca mai mare de câtu intre a’ nostra sî cea italiana.

N o t e .

1 . Sintaciick-Bmhfli grecesci ai latine e cu njuJtu-mai-liber-a^ decâtu a’ toturoru limbeloru moderne, si in specie aceloru neo­latine, dein caus’a multeloru forme casuali, temporali sî partici- piali, in câtu ori sî cumu s’aru dislocâ cuventele, ce se tienu după pusetiunea loru un’a de alt’a, periclu totu nu este, de a nu poté fi intielesa propusetiunea, sî de a nu se sei care cu- ventu de care se tiene, fia ele ori sî câtu de depărtate unulu de catrâ alaitu.

De acea vedemu in clasicii loru, nu numai poetici, ci si prosaici, atari dislocatiuni in susu sî in diosu, câtu ne prende mirarea, cumu'au sr'pdtutu fi intielese atari propusetiuni, cari, alesu in poeţii grecesci, astadi sî celoru mai p r o c o p s i ţ i in studiulu limbei grecesci, inca le dau multu de lucru, pentru a le poté intielege, si au lipsa de multe comentaria, — pre candu publiculu grecescu erâ in stare deintru unu audiu a intielege epinicia-le lui Pindaru si ale altor’a, fora comentaria-le lui Eustatiu si Dem. Tricliniu, fora cari noi astadi pucinu ne amu p r oc o p s i .

2. Limb’a francese inca e sî mai multu legata in despuse- tiunea propusetiuniloru, de câtu cele alalte neo-Iatine, dein caus’a influentiei, ce avu limb’a franciloru, normaniloru, si altoru po- pora, asupr’a limbei vulgari neolatine, pre tempulu incursiunei loru pre teritoriulu vechiei Galie, ce sî numele i-l’au stramutatu.

3. De afecţiunile cuventarei se tienu, sî cele ce venu sub nume de s i n t a s e o r n a t a , de vertuti-le si vitia-le dictiunei, si in urma chiaru sî o r t o g r a f i ’a si i n t r e p u n t i u n e a , de cari in urmatoria-le se va tractâ in capete destinte.

273

C A P U LL O C A T I U N E A (T O P IC ’A).

§. 127. Locatiunea ordinaria.Fiendu că cuventarea stâ. dein propusetiuni, s! pro­

pusetiunea dein curente, unele esenţiali, altele maipucinli esenţiali, ~ asia vene mai antaniu a se consideră părţile propusetiunei, sî loculu ce au se-lu cuprenda intru insa in ordinea naturale sî directa, seau l o c a t i u n e a or ­d i n a r i a .

După cari, a n t a n i u l u locu in propusetiune ocupa s u b i e c t u l u , câ sustratulu propusetiunei>, despre care se enuntia sententi’a vorbitoritilui, — er’ c e l u d e i n u r m a p r e d i c a t u l u , seau ce se enuntia asupr’a subiec­tului, — si in m i d i l o c u intre amendoua ocupa locu v e r b u l u enunciativu, care impréuna seau despreuna pre amendoua, sî cumu se scie, prea de multe ori e cu- prensu intru insusi predicatnlu, pr. o m e n i i (subiectu), s u n t u , m o r i t o r i (predicatu). seau: omenii (subiectu), m o r u (verbu-predicatu).

Not e .1. Acesta regula generale are locu proprié in propusetiunea

s i m p l a , in carea nu se afla alte cuvente, de câtu cele t r e i esenţiali sî principali, câ in esemple-

2. Inse deca propusetiunea e c o m p l e s a , sî are mai multe apertinentie intru una parte seau alt’a, — regul’a generale de mai susu totu remane, numai că aplecandu-se, se largesce, asia: In propus, comp 1 e s a , antaniulu locu ocupa subiectulu cu aper - t e n e n t i e l e l u i , er’ celu dein urma predicatulu erasi cu ale lui a p e r t e n e n t i e ; intre care midiloculu tiene verbulu copu- lativu, pr. t o t i omenii, suntu, moritori o re candu .

18

3. De aci apoi urmeza, cä —

a) deca propusetiunea are mai multe subiecte seau predicate, legate seau nelegate prein vre una cojuntiune, ele lieau locu numai de câtu d u p ă principalele loru, pr. Arabii, Perşii, sî Turcii, suntu, toti mohamedani, suniti seau sîiti;

b) deca subiectulu seau predicatulu e in regime cu altu nume prein casu, cu seau fora prepusetiune, dependenti’a urmeza după regente, pr. sufletulu o m u l u i f o r a de pecate, se inaltia la D. dieu; —

De acea, toti genetivii urmeza d u p ă regenţii loru, — si toti acusativii d u pă verbele loru, sî a fora de subiectu sî pre­dicata, pr. aştepta invierea m o r ţ i l o r u . cene pote liertâ pe­c a t e , fork numai D. dieu;

c) deca subiectulu, seau predicatulu, are a t r i b u t e , acestea urmeza numai de câtu după principale-le, cu care se concordeza, pr. omulu i n t i e l e p t u , e, raretate mare . —

Totu asia se urmeza, sî candu sustantivele suntu numai in dependentia, pr. am vediutu fiere s e l b a t e c e . am făcuta una cununa de fiori f r o mo s e ;

d) deca subiectulu seau altu nume e cu genetivu si cu atri- butu, atributulu se pune d u p ă principalele lui, pr. s u f l e t u l u p e c a t o s u alu omului, sî sufletulu omului p e c a t o s u ; —

e) deca verbulu propusetiunei este in tempu ausîliariu, for- mul’a flesiva precede, pr. am vediutu. a s i u face. v o l i u veni;.

f) deca dativulu seau acusativulu verbului este pronume per­sonale, şufiptu seau reflesivu, ele precedu si verbulu urmeza, pr. t i am data. te am vediutu. 1’ am aşteptata, s’a dusu;

g) deca in propusetiune este vre unu infinitivu, elü inca ur­meza după regentele seu, câ ori care altu cuventu, pr. nu se pote sei. e liusioru a dîce, ci a nevolia a face. te voliu in- vetiâ io, a mai d e f a i m â pre alţii, etc.

4. Esceptiune făcu pronumele demustrative, adiectivele nu- merali, si de cantitate, cari in ordinea naturale se punu i n a - a n t e a sustantivului loru, pr a c e s t u omu. unu anu sî p a t r u

— 274 —

275

dîle. m u l t i omeni, t o t a lumea, civan^endoue mânule. c e a a l a i t a parte a’ vietiei nostre.

Inse adiectivele posesive urmeza regul’a generale a’ atri- buteloru seau adiectiveloru, in şpoia sustantiveloru, pr. tatalu nos t ru , fetulu mi eu etc.

5. Deca numele cu genetivu are atributu seau adiectivu, cestea se potu pune sî d u p ă genetivu, inse atunci remane la indoiela, ca la care dein doua se referesce? la regente, ori la genetivu, pr. sufletulu omului p e c a t o s u ; — cene e peca- t o su : sufletulu, ori omulu?

§. 128. Inversiunea.Inse in usulu generale alu limbei nu se oserbeza

totu de a un’a regul’â locatiunei naturali, ci adese ori partile propusetiunei, dein anumite motive, -si strămută loculu asia, in câtu cele dein apoi une oria se punu in a-ante seau Ia midilocu, sî prein urmare cele de in arante la urma seau la midilocu, pr. o m e n i i s u n t u m o r i t o r i , seau cv) moritori suntu omenii; — seau suntu moritori omenii; — seau suntu omenii moritori. — O m e n i i m o r u ; — seau c v moru omenii. L u n g a i limb’a bou­lui, sî nu pote grai; in locu de: limb’a boului e lunga.

Asta strămutare se numesce i n v e r s i u n e , seau d i s l o c a t i u n e .

Ea se face, seau d e i n v o i i a l i b e r a , seau dein n e c e s i t a t e .

Dein v o l i a l i b e r a , se face in p r o s a , candu vor- bitoriulu vre se atraga atenţiunea ascultatoriului ia vre una p a r t e a’ propusetiunei, stramutanduo la loeulu dein a-ante, pr. de o m e n i vorbescu io, nu de boi; — in locu de a dîce: io vorbescu de o m e n i ; — seau candu vor- bitoriulu vré se dé vre unei parti a’ propusetiunei una

18*

276

insemnetate mai mare, ide câtu o are ia sene, strapu- nenduo érasi dein altu locu la loculu antaniu, foră de a mai adauge noua cuvente la propusetiune spre acelu scopu, pr. f r o m o s u e omulu, Domne! va se dîca: o! câtu de fromosu e omulu; seau că e forte fromosu.

Er’ dein n e c e s i t a t e se face, in dicţiunea p o e t i c a cu ritmu seau cadentia, candu poetulu este de pururea in nevolia de a face inversiuni préste inversiuni, dein caus’a ritmului seau cadentiei, pr. m u l t u e d u l c e s î f r o m o s a l i m b ’a r o m a n e s c a etc.; poetulu dîsese: l i m b ’a c e v o r b i m u , care pentru aici e totu atât’a.

N o t e .

1. Inversiunea proprié are locu numai in casurele cu loca- tlune naturale d e f i n i t a , inse sî l i b e r a , câ in cele dein §. prece­dente; er’ in cele ce au locatiune d e f i n i t a inse nu l i be r a , si in cele ce nu au locatiune definita, ci cu totulu libera, de inversiune nu pote fi vorba, pentru că cele cu locatiune strinsu definita seau defipta nu se potu mutâ dein loculu loru, er’ cele ce nu au locatiune definita, ori unde se punu in propusetiune, loca- tiunea loru totu dea un’a e naturale si ordinaria, er’ nu inver­siune. Cari suntu ceste doua casure dein urma, se va vedé in cele urmatoria.

2. De inversiunea p o e t i c a inca nu avemu a tractâ aici, fiendu că nu este^reguIaT^destinta pentru ea, si inversiunea e lasata in voli’a poetulului, numai câtu nece loru nu .este liertatu a trece preste sfer’a libertatéi prosaice, ci numai că eli nu suntu costrinsi a face inversiuni dein alte motive, de câtu ale necesitatei poetice, precumu nece suntu in stare se faca decâtu numai dein acelea.

3. Este de prisosu inse a repetî aici de nou tote casurele specificate in §. 127 not. 3., si a inverti esemplele produsa acolo, ceea ce fia-care de senesi-o pote face. De esemplu fia

277

numai celu de sub a) acolo, pr. mohamedani suntu toti Arabii, Perşii sî Turcii etc.

4. Inse inversiunea trage după sene unele modificatiuni in propusetiune, de cari mai de multe ori fu vorba in sect. I. De acestea suntu: —

\ ' 'a) Deca genetivulu se pune in a-antea regentelui seu, elu liâ

in a-antesi articlulu supletivu, pr. sufletulu o m u l u i , CV) a l u omului sufletu; — sî preintr’insu regentele-si pierde arti- culatiunea;

b) Totu asia se urmeza, sî deca pronumele posesivu, treee in a - a n t e a regentelui seu, pr. tatalu n o s t r u , CV) alu nostru tata. amicii mi e i , CV) ai miei amici;

c) Deca pronumele demustrativu se pune după sustantivu, numele se articuleza, si pronumele liă unu a paragogicu, pr. acestu.omu, CV) o m u l u acest’a.

d) Deca adiecţivulu de lenga.pronumele personale io, tu etc. se pune in a-antea pronumelui, pronumele se muta in casu cu prepus, d e , pr. io amaritulu, seau CV) amaritulu de mene, saraculu de tene. ticalos’a de ea, — asia sî cu numele propria, pr. amaritulu de Petru; câ sî vai de elu etc.

e) Deca optativulu primu se inverte, infinitivulu se pune in form’a plena, de nu urmeza pronume, pr. asiu v e n i CV) ve- n ire-asiu .

f ) Deca dativulu seau acusativulu numinale se pune i n a - a n t e a verbului, pentru evitarea amfibologiei, in a-antea verbului se mai pune sî unu dativu seau acusativu pronominale, pr. am dîsu lu i P e t r u , CV) lui Petru iam dîsu. deca veti audî c u v e n t e l e lui, CV) deca cuventele lui le veti audî. ' — De insemnatu inse este, că, —

1) Acest’a se face numai cu numele propria si apelativele articulate, er’ nu sî cu cele nearticulate, pr. am vediutu omeni, CV) omeni am vediutu. — Dar’ scrietorii vechi sî baserecesci sî cu numele articulate nu prea adaugu pronumele, pr. deca cuventele lui veti audî; — fork le.

278

2) Er’ deca acusativulu e feminiDu sing., pronumele se pote pune sî d u p ă verbu, pr. am cercatu v o l i ’a lui, CV3 voi i a Ini , o am cercatu, seau v o l i ’a lu i am cercatu-o, seau cer- cat’o, — seau v o l i ’a lui, i-o am cercatu, seau iam cercatu-o, cercat’o.

§. 129. Locatiunea strinsu fipsata.Suntu inse mai in colo in propusetiuni inca sî alte parti

mai menunte seau mai mari, cari au loculu loru atâtu de definitu seau f i p s a t u , in câtu nu potu selu inscaimbe nece una data, si unde prein urmare nece de i n v e r ­s i u n e nu pote fi vorba. — De acestea suntu:

a) a r t i c l i i toti trei: primariu, supletivu, si secun- dariu; dein cari p r i m a r i u l u numai in a p o i a numelui pote se aiba locu, pr. omu-lu; — s u p l e t i v u l u numai i n a - a n t e a aloru sale: genetive, posesive, ordinative, cantitative, pr. a lu domnului, a lu mieu. a lu doilea, alu câtulea? — er’ celu s e c u n d a r i u , erasi numai in a- a n t e a aloru sale: adiective, participiâ, si frasi adiecti- vali, pr. c e l u bunu. c e l u moritoriu. c e l u cu mente;

b) d a t i v i i si a c u ş a t i v i i pronumeloru personali5 m i - t i etc. me, te — etc., cari in dependentia dela verbe, in modurele finite au locatiune mai multu seau mai pucinu libera, — inse in infinitivu si gerundiu au locatiune ne- scaimbata, — asia —

1. cu i n f i n i ţ i vu, loculu loru este intre a sî verbu, si de suntu in propusetiune de una data si dativi si acu- sativi, dativulu precede, er’ acusativulu urmeza, pr. a m i aduce, a le aduce, seau a m i - l e aduce; — inse —

2 . d e c a infinitivulu are sî negativulu n u , seau ad- verbiulu m a i , — nu precede, er’ m a i urmeza după da­tivii si acusativii dîsi, pr. a nu t i dâ, a n u - l u dâ.

279

seau a n a ti 1 a dá. — ati m a i dá. alá m a i dá, seau a t i l u mai dá; — seau cu tote împreuna: a nU t i - l ú m a i dá; unde inscaimbare nu pote avé locu ;

3. cu g e r u n d i u , loculu loru: pentru d a t i v i i s i a c u s a t i v i i dísi, este d u p a gerundiu, in ordinea ara­tata, pr. aducundu-mi, aducundu-lu, seau împreuna: adu- cundu-mi-1 u ; — er’ pentru n u , s í m a i , este ina* a n t e , decâtu câ nu se scaimba totu dea un’a in ne, pr. n e aducundu, m a i aducundu; seau împreuna: n e m á i aducundu; seau împreuna si casurele pronuminali: n e m a i aducundu-m i-le. n e m a i aducundu-mi a mente de tote, n e m a i potendu- v i -1 e dá etc.

Not e .

1. Singura esceptiune pentru a r t i c l i i are dativulu mase. alu numeloru propria omenesoi nearticulate, pr. lu i Petru; lu i D. dieü asemenea; lu i Traianu imperatu ete., — cu tote că. lu i aci nu se pote lua de articlu, ci numai de una formula im- promutata pentru casulu gen. dativu.

2. In modulu i n d i c a t i v u casurele pronuminali de regula au locu in a - a n t e a verbului, pr. mi - l e dede, seau cu ausi- liariu : m i -1 e a datu. m i -1 e va d á , mi - l e áru dá , — inse prein inversiune se potu pospune, pr. dede-m i-le; er’ deca tempulu e ausiliariu, ele se punu in midilocu intre partile ausi- liariului, pr. datu-mi- le a. dá mi - l e va. dá mi - l e aru; —* seau deca ausiliariulu custa dein mai multe parti de câtu dein doue, pr. mi - l e aru fi fostu datu, prein inversiune punen'duse numai ultimulu supinu in a - a n t e , casurele dîsa cuprendu loculu alu doilea, pr. datu-m i-le aru fi fostu.

3. In câtu pentru nu sî ma i , in locatiunea d i r e c t a , a u se pune in a - a n t e a pronumeloru, pr. nu mi le dede. nu mi-le a datu etc., — er’ m ai dupa ele, pr. mi - l e mai d e d e sî n u mi-le m ai dă, er’ cu ausiliariu, in midilocu; nu mi-le v a mai dá StC*

280

Er’ in câtu pentru loeatiunea inversa, —■ cu n u , nu se pote face; — er’ cu mai , se face punendulu in a - a n t e a to- turor’a, pr. m ai datumi-le a? m ai dâ-mi-le va? m a i dâ-mi-le aru ? ■— asia sî cu ausiliariulu multiplu in inversiune: m ai datu-mi-le aru fi fostu, — er’ directe: n u mi-le aru fi fostu m ai datu.

4. Fiendu câ o p t a t i v u l u seau c ond i t i u n a t u l u stâ numai dein tempure ausiliaria, la modulu indicativu s’au adausu sî formele analoge dein optativu - conditiunale pentru nesulu materiei. — Adaugemu numai, că, deca seau optativulu, seau cOnditiunale-le, are in fruntea propusetiunei seau una int re- i e c t i u n e pentru optativu, seau una c o j u n t i u n e pentru con­ditiunale, inversiunea n u se face, pr. o ! d e aru veni. seau: de c a aru veni, — er’ in câtu pentru nu sî mai, s’au dîsu in not’a 3.

5. In modulu c o n j u n t i v u , inca nu se pote face inver­siunea, ori are in a-antesi cojuntiune, ori numai se , fiendu câ propusetiunea si de almentrea nu e in ordinea directa, ci cu v e r b u l u in a - a n t e a subiectului, pr. se veniţi, seau câ se veniţi voi; in locu de: câ voi se veniţi.

Er’ in câtu pentru casurele pronuminali si părticelele nu sî mai , ele se punu intre se sî v e r b u , câ in infinitivu, pr. pentru câ se nu mi-le m ai t r ami t i .

6. Er’ in i m p e r a t i v u, casurele pronuminali sî particele-le nu sî mai, in form’a a f i r m a t i v a : m a i se pune in a-ante, er’ p r o n u m e l e d u p ă verbu, pr. dâ-mi. du-te. sî du-mi-te,— seau m ai dü-mi-te; — er’ in inversiune: pronumele pre- cedu, sî intre ele sî verbu se pune ma i , pr. mi dâ. t e du.— mi ma i dâ. te ma i dâ. — sî mi-te m ai du. — Er’ in form’a n e g a t i v a , inversiunea nu se face.

7. Deca g e r u n d i u lu are in regime după sene unu infini­tivu, inversiunea se pote face, in câtu infinitivulu se preceda, si gerundiulu se urmeze, de altmentrea după regulele gerundiu-lui sî infinitivului, numai câtu in a-antea infinitivului totu dea un’a se premite particul’a a, sî unde nu e de rigore, pr. esemplulu dein §. inversu : a v i l e dâ, ne mai potendu, — seau sî stra-

281amutandu pre m ai dela gerundiu la infinitivu in locuia seu, pr. a vile m ai dá, ne potendu.

§. 130. Continuare.Locu strinsu definita seaa f i p s a t a , ce na si-,la

potu mutá, mai au inca sí urmatoria-le pronume etc. —a) pronumele r e l a t i v e : c e l u ce etc., c e , sî c a r e ,

totu dea un’a in fruntea propusetiunei, pr. c a r e l e esti in ceru. c e l u c e este benecuventatu, D. nostru. Cene, c e f a c e , lui-si face; —

b) relativul u personale: c e - n e , pr. ce-ne a venitu? seau forâ întrebare: nu sc iu , c e - n e a venitu; —

c) adiectivulu cantitativa c â t u - a , c â t i - e , pr. c â t u locu ati arata? c â ţ i omeni suntu de facia? — seau si: nu sciu, c â t u tempu se f ia . nu am numeratu, c â ţ i omeni erau ;

d) adverbia-le intrebatoria, c u m u , c a n d u sî u n d e ? pr. c u m u te mai afli? c a n d u - t e am vediutu flamendu, sî nu ii am datu de mancare? u n d e te duceai eri? — seau sî forâ întrebare: c u m u vei sarâ, asia vei mancâ. c a n d u te vediu, mi - cresce • anem’a. u n d e i bene, nui de mene; u n d e i reu, acolosu eu. unde uu te dore, nu te legi. de u n d e nui focu, nu ese fumu, etc. —

e) p r e p u s e t i u n i l e tote, totu dea un’a in a - a n t e a numeloru, pronumeloru, adverbia-loru si cojuntiuniloru, pr. a casa. saraculu d e mene. cu multi, cu totii. c u câtu. d e câtu. p r e cumu. d e candu. de adi. d e mane. p a n â unde. p r e s t e drumu. p e n t r u câ ai facutu un’a , c â acestfa. p e n t r u câ se nu mai uliti, etc. —

282

f) c o j u n t i u n í l e cu propusetiune, pr. cá se scii, câ nu mentiu. d e ar’ dá D. dieu. d e s î nuti pare bene. d e o ra c e tu nu vreî. d u p ă c e tiai mancatu omeni’a. d e c a voi sunteti rei, io sum bunu. s e au me joca, s e a u me laşa, etc.

N o t e .

| 1. Deca in propusetiune suntu multe apertenentie la un’aÍ seau la alta parte a' ei, seau apertenentie-le suntu concatenate,1 j in câtu un’a se trage dein alt’a , — pentru evitarea confusiunei

se recere, cá se nu se amestece seau se se arunce in susu sî in diosu, ci fia care apertenentia se lié locu numai de câtu după regentele seau principale-le loru, pr. omulu cu mente, temen- duse de periculu de asi espune viati’a la perire in certe sî lupte cu inimicii sei v o l î t o r i de reu, se nevoliesce a trai in pace cu tota lumea etc.; — de cari propusetiuni se afla nenu- merate, mai scurte seau mai lunge, după talentulu, vivacitatea, foculu afecteloru si alte cause, in vorbire sî in compusetiunile scriptice, sî la romani, sî mai alesu la scrietorii clasici greci si latini; — sî asta oserbatiune inca pote sierbi de esemplu.

2. Scrietorii buni, cá sî vorbitorii preceputi, se ferescu de atari concatenatiuni intru una singura propusetiune, sî pentru mai mare chiaritate si liusioratate de a fi intielesi, rumpu propusetiu- nea l u n g a în ma i mu l t e s c u r t e , cari totu de a una se in-

I tielegu mai liusioru, de câtu cele lunge. Atari esemple sî ple- ’ cari intru una parte seau intru alt’a, la unele popora suntu

asia dîcundu după natur’a loru si natiunali. Asia germanului si ungurului este mai cu nepotentia a vorbi in propusetiuni scurte, precumu dein contra francesului este mai pre atâtu de a

i nevolia, de a vorbi sî scrie in propusetiuni lunge si incur- j cate. De aci provene apoi chiaritatea. eleganti’a , sî plăcerile î stilului si ale limbei francesi, pre candu oscUritafeaŢ si greu- î tatea stilului germanîcu "Sî'ungurescu une ori e atâtu de mare, j in câtu spre alu intielege, ai nevolia a perlege una propusetiune | de câte doue sî trei ori, sî inca totu nu-o intielegi bene.

283

3. In câtu pentru tempnrele ausiIiaria, ce se eompunu cu supine si participia, cuventele ce le formeza suplu .asemenea strinsu legate, sî nu suferu alta dislocatiune seau despărţire, de câtu prein casurele prouuminali sî particele-le de mai susu, pr. noi am u f o s t u a v u t u multe neplăceri cu elu, — er* nu: noi amu fostu cu e lu avutu multe neplăceri. Tdrcii au fos t ă b ă t u ti de tote partile cu tunure infricosiate, — er’ nu: turcii, au f o s t u cu tunure infric. de tote partile ba tu t i ; — care e costructiune germanica, de sî se pote suferi in câtu-va.

4. Prepusetiunile inca suntu neseparabili de numele seau verbele, dela cari dependu, pr. munte de auru. omulu se teme de morte, ci de ce te temi, nu scapi etc.; — sî se potu separă, inse nu. departe, numai prein adiective la nume si ad- verbia la verbe, pr. munte in al tu de auru. se teme fo r t e de morte.

5. Unele adverbia intrebatoria, si cojuntiuni, in propusetiune se potu strămută dela loculu de antaniu d u p ă unulÉ Beau mai multe cuvente; de cari suntu : o r e , i nse , inca si cojuntiunile conditiunali: d eca , d e s î etc.; pr. o re a casa este cutare ? seau: cutare o r e a casa este ? — multe s’au dîsu, i n s e tote acelea nu suntu de ajunsu. seau: tote acelea i nse nu suntu de ajunsu. — des î cuventele tale suntu fromosa, dar’ nu suntu derepte. seau: cuventele tale, de sî suntu etc. — Inca sî candu in propusetiunile condiţionali nu este acel’asi subiectu, că in esemplu, pr. cuventele tale des î suntu fromose, dar’ io nu aflu intr’inse adeveru etc. Caus’a este, ca sî aci s’au inceputu doue propusetiuni cu unu subiectu, inse propusetiunea între­rupta, după intreruptiune s’a modificatu, ceea ce la r h e t o r i se numesce n e c o s e c e n t i a (anacoluthon).

§. 131 . L ocatiunea libera.

Locatiune cu totulu libera au, preste totu dîcuudu, tote acele parti ale propusetiunei sî cuventarei , cari nu suntu ouprense in cele de mai in a-ante, nece *câ cu lo-

284

catinne positiva, inse invertibile, nece câ cu locatiune strinsu fipsata si nevariabile, — er’ in specie —

a) Vocativii numeloru, pr. fetulu mieu, asculta-me, seau: asculta-me, fetulu mieu. Domne, ajuta! seau: ajuta-ne, Domne. Veniţi, fililoru, ascultaţi-me pre mene, etc.

b) intreiectiunile, cari sí de almentrea pucina legătură au cu partile propusetiunei, pr. ce dîle amu mai ajunsu, v a i d e n o i ! seau v a i de n o i , ce dîle etc., seau si: ce dile, v a i de n o i , amu mai ajunsu; —

c) adverbia-le neintrebatiosa, pentru tempu sí locu, pr. ad i am venitu a i c i . seau: a i c i am venitu a d i ; seau: aici a d i am venitu;

d) cercustantiele, ce nu suntu strinsu legate cu ore-care parte a’ propusetiunei, pr. am venitu la v o i cu m a r e d o r u ; seau: cu m a r e d o r u am venitu la v o i ; seau s î: la v o i cu m a r e d o r u am venitu etc.

N o te .1. Pentru cele cu locatiune libera, ce locu se cuprenda in

propusetiune, remarie a se determină de insusi vorbitoriulu, dein motivele ce pote se aiba, pentru unu locu seau altulu, precumu s’a oserbatu sî la inversiuni (§. 128).

2. Cu tote astea, i n t r e i e c t i u n i l e se punu mai adesu in a-ante, alesu o! sî va i ! pr. o ! Domne! la ce amu ajunsu! v a i noue! ce reu amu patitu etc.

3. Adverb i a - l e sî c e r c u s t a n t i e l e , ne-astrinse, se punu mai bucurosu la midilocu, pr. am cerutu in t o t e d î l e le , f o r ă c r u t i a r e , d e l a vo i , ajutoriu in l i p s e l e me l e , ce le am internpinatu. Traianu, in l u p t e l e s a l e cu Dacii, a fostu fericitu, etc.

4. A p o s i t e l e singuratece, se punu Ienga subiectu, pr. Traianu i m p e r a t u , seau imperatulu Traianu; — se potu pune

285

inse sî in ceva depărtare, pr. io am imbetranitu forte, sera- cn l u de mene. e lu a venita la mene, a m a r i t u l u ; alesu deca apoşi tuia e mai com plicatapr. e lu a esîtu dein viatia, i n t i e l e p t u l u sî f a c u t o r i u l u de bene ala sara- ciloru.

Vedi si mai susu §. 13 sî 54.

5. In limb’â latina are sî e n f o n i ’a mare influentia in des* loeatiunea cuventeloru, cari pusa lenga olalta aru produce neplă­cere audiului, precumu suntu concursulu acelor’asi vocali, alu monosilabeloru, alu consunantiloru aspre, sî alu cuventeloru prea lunge, — inse in limb’a rom., unde libertatea locatiunei e cu multu mai restrinsa, de câtu la latini, dein căuşele mai susu aratate (§. 126 not. 1 ), la tote acele impregiurari nu se pote re­flectă, numai câtu concursulu vocaliloru se reguleza in câtu-va prein e l i s i u n e , pr. n ’am sciutu; in locu de: nu am sciutu; — s’a dusu dela noi. p a n ’ acumu. for ’ a l e mai spune, dup’ a c e e a etc., in locu de: se a dusu. p a n ă acumu. f o r â ale mai spune, d u p ă acea; — precumu sî in articularea feminineloru: d o m n ’a in locu de dom na-a.

Totu asemenea se face sî prein contragerea vocaliloru in d i f t on g i , pr. m e n t e a in locu de m e n t e - a ; seau s t r ă m u ­t a r e a unei vocali intru alt’a, pr. nu i , mî gretia etc. in locu de: nu e, mi -e gretia, — seau prein c o n t r a c t i u n e a a mai multoru vocali intru un’a, pr. a’ m e n t î sanetose (după pronun- cia) in locu de: a’ m e n t i e i sanetose; — f i l i i in locu de f i i i - l i etc.; despre care mai pre Iargu are a se tractâ in fo- netic’a limbei.

§. 132. Loeatiunea propusetiuniloru.

Loeatiunea p r o p u s e t i u n i l o r u , inca este parte l i ­bera, parte fipsata, multu seau mai pucinu, după cumu propusetiunile insesi suntu seau c o o r d i n a t e seau sub- or d i n a t e , seau sî dein alte cause.

C o o r d i n a t e suntu propusetiunile p a r e c h i e , câte doue seau sî mai multe, in câtu un’a depende dela alt’a, inse u n ’a mai tare decatu cea alalta, pr. suntu propuse­tiunile c o n d i ţ i o n a l i , c a u s a l i , f i n a l i , t e m p o r a l i (cu candu), l o c a l i ( c u unde) , -- coj u n t i v e (cu si), a f i r ­m a t i v e , n e g a t i v e , c o r e c t i v e seau e s c e p t i v e , d e s ­t in t i v e seau d i s t r i b u t i v e etc. — Er’ propusetiunile — S u b o r d i n a t e suntu propusetiunile singuratece, in câtu ele nu dependu dela una propusetiune intrega, ci numai dela vre-una parte a’ ei: n u m e , a d v e r b i u etc., pr. suntu mai adesu propusetiunile r e l a t i v e , t e m p o r a l i si locali etc.

Ordinea naturale in locatiunea propusetiuniloru c o o r ­d i n a t e este, câ propusetiunea, ce are in frunte cojuntiu- tiunea, după care se numesce, se urmeze (prop. consequens, urmatoria), er’ parecbi’a ei se p r e c e d a (prop. antecedens), pr. spuné-mi, de ca scii. sciu, câ nu vrei. nu mi ajuţi, p e n t r u câ numi vrei benele, am vrutu, s e t i spunu. te rogu, câ se me lierti. am venitu, p e n t r u câ se nu te superi, erâ nopte, c a n d u a venitu. nu sciu, u n d e se afla. nu negu, a s i a este. deca nu vrei tu, nu vreu nece io, seau n e c e io nu vreu. potiu se veniu, c i , seau: inse nu vreu. unele suntu adeverate, er’ altele rele. noi amu dormitu, s e a u amu preveghiatu. tu ai venitu, s î soci’a ta s’a dusu. precumu-ti vei sarâ, asia vei s î mancâ. scii ce este bene a face, a s i a dara fâ; etc. —■

Er’ a’ propusetiuniloru s u b o r d i n a t e , loculu natu­rale este a se pune numai de câtu după cuventulu, la care se referesce, pr. o m u l u , c a r e l e nu se stimeza pre sene, nu e stimatu nece de alţii, in miediulu noptei, c a n d u tota lumea dormea, tu preveghiai. in tierele, u n d e seau in care domnesce despotismulu tureescu, securitate uu este etc.

— 286 —

- m

N o t e .

1. Dein propusetiunile coordinate, unele suntu» cu, tofidu l i ­b e r e , altele mai pucinu seau mai strinsu fipsate; asia:

a) cu totulu libere suntu propusetiunile c o n d i t i u n a l i , c o m p a r a t i v e , t e m p o r a l i sî l oc a l i , in cari antecedentele pote se se pună in urma, si cosecentele in a-ante, fork cea mai mica greutate, pr. de ca nu veti liertá omeniloru pecatele lorü, nece tatalu vestru, nu va liertá voue. d e c a scii, spunemi. — a s i a vei mancă, p r e c u m u vei sarâ. — c a n d u am venitu, eră nopte. c a n d u - t e am vediutu setosu, sî nu tiam datu de beutu? — u n d e nu te dore, nu te legi;

b) m ai p u c i n u l i b e r e suntu propusetiunile c a u s a l i , sî f i n a l i , de acea sî mai rare, sî i n v e r s i u n e a loru e totu de a un’a dein ore care motivu, cá sî la partile propusetiunei (§. 128), pr. p e n t r u că a ti mancatu dein pomulu, care am dîsu se nu mancati dein elu, blastematu se fia pamentulu. că nu vrei, sciu. — p e n t r u că se sciţi, ck filiulu omenescu are potere de a liertá pecatele, dîcu tîe: scola te sî ambla cá se me lierti, te rogu;

c) er’ de totu f i p s a t e suntu propusetiunile c o r e c t i v e , d e s t i n t i v e , c o n s e c u t i v e sî c o j u n t i v e , precumu suntu esempiele de mai susu.

2. Propusetiunile c o r r e c t i v e si d e s t i n t i v e , cu e r ’ si i n s e , se referescu une oria nu la una singura propusetiune antecedente, ci la unu periodu infregu sî la una serie de mai multe propusetiuni, pentru cari nu este lipsa a mai produce sî aci esemple, fiendu ck in cele premisa se afla destule mai pre tota pagin’a ; — i n s e vedi si imnulu pasceloru: I u m i n e z a - t e , lumineza-te, carele după mai multe propusetiuni imperative si cau­sali, se termineza cu propusetiunea destintiva : e r ’ tu c u r a t a etc.

3. Deca amendoue propusetiunile suntu cu cojuntiuni repetîte in frunte, precumu suntu cele d e s t r i b u t i v e cu au - au , s e a u - s e a u , a t â t u - c â t u , s î - s î etc., ele se potu sî inverti, fiendu ck fia-care se pote consideră de antecedente seau de

288

cosecente, pr. au tu nu scii, ce vorbesci, au esti mentiunosu, seau CX) au tu esti mentiunosu, au etc. — nimene nü pote sierbi la doi domni, pentru câ s eau pre unulu va u ri, s eau pre altulu va piacé, — CX) seau pre unulu va piacé, s e a u etc. — a t â t ’a scii, c â t u ai invetiatu, seau CX) c â t u ai in- vetiatu, a t â t ’a scii S í v o i sunteti rei, s í eli nu suntu buni. nu e bene, n e c e cu capulu de pietra, n e c e cu pietr’a de capu.

4. Afora de propusetiunile c o r e l a t e seau p a r e c h i e co- j u n t i v e , de multe ori se formeza si alte c o r e l a t e cu alte forme afora de cojuntiuni, pr. cu ce mesura veti mesurá, cu a c e a se va mesurá sî voue. ce tîe nuti place, altuia nu face etc., cari prein urmare dependu cu totulu dela voli'a vor- bitoriului seau scrietoriului, cumu se le formeze sî se le despuna, er’ regula speciale pentru ele nu este.

5. Cu tote astea, de sî e lasata cu totulu in voli’a scrieto­riului formarea si despunerea propusetiuniloru si a’ partiloru acestor’a, fiendu inse câ propusetiunile nu suntu tote de aceeaşi mesura si lungime, scrietoriulu, deca nu si vorbitoriulu, are a se ingrigi sî de ore-care s i m e t r i a intre propusetiuni, nu câ ele se fia totu asia de lunge unele câ sî altele, ci numai câ se nu schiopete, un’a cu unu pietioru mai lungu de câtu cea alalta, si mai alesu de pietiorulu dein urma, se nu schiopete prea tare.

§. 133 . Periodulu.

Propusetiunile su b or d i na t e , după natur’a loru au locatiune defipta, sî de acea nu se potu misicâ dein loculu loru, de câtu cu ore-care scaimbare, ce nu se pote defini a prioré: cá in propusetiunile r e l a t i v e , deca -subieetulu amendororu propusetiuniloru e acel’asi, scotiendulu dein propusetiunea principale, si asiediendulu in cea relativa la loculu lui, pr. in esemplulu de mai susu: o mu lu , c a r e nu se stimeza pre sene, nu e sti-

— 289

rpatu nece de altii, — seau : ca r e o p n nu se stimeza pre sene, nu e etc.

Inse nu numai propusetiunile subordinäte: relative, temporali sî locali, se potu straformá in c o o r d i n a t e , ci une oria sî Cele coordinate in subordinäte, deca pre aceeaşi cale., un’a dein doue (cele cu cojuntiune) se misica dein locnlu ei, sî se înfunda in midiloculu celei alalte, asia câtu un’a dein ele remane p r i n c i p a l e , er’ c^a alaltâ s e c u n d a r i a , seau l a t u r a r i a , seau m e m b r u propusetiunei principali, pr. d e c a aru sei omenii cele venitorie, aru fí cu multu mai nefericiţi; — seau scaimbandu: o m e n i i , d e c a aru sei etc., aru fi mai nefericiţi. — Ce tie nuti plac^, altuia nu face; seau ev?: altuia, ce tîe nuti place, se nu faci. — C u c e me- sura vei mesurâ, cu aceea ti-se va mesurâ; seau <v>: cu mesur’a, cu carea mesuri altor’a, se va mesurâ sî tîe, etc.

Propusetiunile asia formate, *se rmmescu sî p e r io du (xtoloSog p e r i ó d u s ) , pentru că spre intielegerea propu­setiunei primărie, ce se intrerumpe prein cea secundaria, are se incungiure pre cesta alalta.

N o t e .1. Periodulu este nn’a dein formele cele mai alese ale pro-

pusetiuniloru, si in mare vedia la clasicii greci si latini, alesă la oratorii celi mai eminenţi ai loru; de acea se sî numera intre figurele retorice, si după numerulu propusetiuniloru con- catenate seau m e m b r e l o r u lui, se sî împarte in periodu de2. 3. 4. etc. membre (périodus b i m e m b r i s etc.); de cari are a tractâ retoric’a.

2 . Suntu inca sî unele propusetiuni, cari se baga in mrdi- loculu altei propusetiuni, seau intre doue propusetiuni legate împreuna, fora se aiba legătură cu partite propusetiunei seau cu propusetiunile, ce le intrerumpe, ci numai asia dein inci-

19

290

deute, pr. am venitu (se me liertati) la D. vostra, cá se me rogu (ceea ce si mai in a-ante am facutn), se nu me mai portati cu vorb’a etc.; unde propusetiunile: se me l i e r t a t i , sí: c e e a ce s î ma i in a - a n t e am f a c u t u , nu se tieneau strinsu de propusetiunile, in cari s’au bagatu, si poteau se lipsesca acl foră ceva incomoditate, sí se se puna aliurea.

Atare intrudere a’ propusetiuniloru intru altele se numesce p á r é n t e s e (itapévttesi«;, parenthesis), sí se semneza cu doua semi-cercure, ce o inchidu de ambe partile, cari (adeca semi- cercure-le) inca se numescu p a r e n t e s e .

3. Si in urma este de insemnatu, ck in propusetiuni, preste totu, de multe ori se afla adausa cuvente, frasi, epitete etc., cari nu suntu in legătură cu partile propusetiunei, sî de acea áru fi potutu sí remané ne-adausa, despre cari* si alte asemenea in cele urmatoria. 8

CA P U II.

F O R M E L E D I C T I U N E I .

§. 134. Dicţiunea.Regulele sintactecei romane suntu pentru propuse­

tiuni, cumu suntu si cumu au se fia, pentru cá d i c ţ i u ­n e a , vorbirea si scrierea, se fia pre câtu se pote mai conforma natúréi si usului limbei romanesci.

Spre acestu scopu nu e destulu numai a cunosce regulele gramaticei si sintacticei, pentru formele flesiuni- loru, concordatiunea formeloru, costructiunea si ordina- tiunea partiloru propusetiunei, — ci a le sî oserbâ cu scumpatate, a evitâ erori gramaticali, in flesiune, con- cordatiune, costructiune si ordinatiune atâtu a’ partiloru propusetiunei, câtu sî a propusetiuniloru insesi, — pentru

29d

cá dicţiunea se fia r o m a n e s c a , pu franc lianá, — nu, nece macaru l a t i n a . ’ .

De lipsa inse este a cünosce si acele erori seau v i t i a ale dictiunei, cari se comită pre nesciute, SÎ acele ajutoria sî media, prein cari dicţiunea pote se M placa, si asia se respundia nu numai cugetarei logice si natúréi limbei romauesci, ci si nsului cotidianu, pentru care suntu aflate limbele omeneSci.

N o t e .

1. Aci nu va se tractâmu de dicţiunea romanesca, de câtu numai dein puntu de vedere gramatecu si sintacticu, nu sî re- toricu seau poeticu, sî deca in urmatoria-le vomu atinge si unele punte dein aceste dein urma, vomu face-o numai pentru a luá sî dâ notitie generali si despre cele, Ce se mai petrecu sî intru alte ramure ale dictiunei.

2 . Vitia-le si vertutile dictiunei nu suntu ceva propriu limbei romanesci, ci generali pentru tote limbele bene organisate sî ina-ântate in cultura, cari totu asia de bene se potu utilisâ sî pentru limb’a romanesca, cá sî pentru altele.

§. 135. Corecta.Dicţiunea seau cuventarea stâ dein propusetiuni, —

sî costructiunea, cá sî despusetiunea propusetiuniloru, buna seau rea, făcu vertutile sî vitia-le dictiunei, după cumu adeca regulele gramatice si sintactice suntu mai bene seau mai reu oserbate. Dein care causa si vertu­tile sî vitia-le dictiunei suntu de mai multe specie.

Vertutea principale a’ dictiunei este a fi c o r e c t a (dictio correcta), seau oserbatiunea esacta a’ reguleloru gramatecali, si sintactice in costructiunea si despusetiunea ei, — in catu e r o r i de atare natura se nu se afle intru insa.

19*

Er' contrariulu ei este vitiulu, ee se numesce s o l e - c i s m u sí b a r b a r i s m u .

N o te .

1. Dicţiunea c o r e c t a stă. inse nu numai in oserbarea rigo-rosa a’ formeloru gramatecali, sî reguleloru sintactice, ci se mai recere, câ si cuventele sî însemnările loru se fia curatu romanesci, celu pucinu se nu fia in contr’a usului receptu alu limbei. "

Numai câtu in acestu respectu regul’a nu se pote oserbâ cu rigore, nu numai in limb’a nostra, carea a pierdutu multu atâtu dein materi’a câtu sî dein formele ei, — ci nece in cele mai avute in totu respectulu de câtu a’ nostra, — nece cbiaru in limb’a latina, carea a impromutatu una multîme de termini grecesci, ce nu ia fostu avutu pan’aci. — j De acea si in limb’a rom., in câtu cere necesitatea dîlei, se potu adoptá sî usuâ cuvente dein alte limbe omogene, sî chiaru noue semnificatiuni, numai câtu celu pucinu se se ajusteze după formele romanesci, — sî escesu se nu se comită.

2. Totu asemenea se recere si pentru s t i l u , câ se fia co­r e c t u, in câtu adeca stilulu diferesce de dicţiune, stilulu va- riandu după persone, er’ dicţiunea după oserbatiunea legiloru cuventarei, — amendoue inse, câ se fia corecte, depende multu dela esercitiu si studiu, precumu si dela talente destinte ale vorbitoriului seau scrietoriului.

3. In contr’a acestei vertuti pecatuescu mai alesu traduca- torii dein limbe ştraine, cari dedanduse cu limb’a, dein carea traducu, prea liusioru aluneca in erori in contr’a limbei proprie, nu numai adoptandu cuvente străine fora alegere si forâ forma, ci sî imitandu sintactica limbei străine, une oria chiaru in contr’a usului limbei romanesci, mai vertosu deca traducatoriulu se nevoliesce a traduce dein cuventu in cuventu.

4. Dein asta causa au intratu nu numai una multîme oribile de vorbe slavice in cărţile baserecesci, si costructiuni ne roma­nesci, cari prein usulu continuu s’au perpetuatu, sî au prensu

293

radecina afunda in usulu limbei romanesci panâ astadi, in câta acumu pre lenga tote nevolientiele, cesi dau literaţii romani, totu nu suntu in stare de a le smulge; — cu tote câ traducătorii cartiloru baserecesci in mare parte s’au nevolîtu, celu pucinu in partea sintactica, a traduce-pre câtu se pote mai romanesce.

5. Asemeni erori comitu sî celi ce s’au familiarisatu cdvre una limba străină, in câtu in urma mai nu suntu in stare, de a destinge ce e strainu de ce e romanescu, si asia in vor­birile si scrierile loru comitu erori in contra sintacticei roma­nesci, precumu suntu costructiunile francesci: a bene merită d e l a patria, — facia de contrarii noştri, — a face pe inve- tiatulu etc. după: bien meriter d e l a patrie, en face d e nos ennemis, faire le savant. I

6. Atari írási si imitatiuni n e c o r e c t e se audu si se afla scrise si la scrietori, de cari nu se pote presupune, că nu-siau studiatu limb’a in care vorbescu — sî scriu, — ci numai dein ne luare amente seău imitatiune, luanduse unulu după altulu,—- macara Că de aru fi atenti câtu de pucinu, ara fi oserbatu, câ d e l a in frasea frantiusesca, nu e totu un’a cu de l a in cea romanesca, fiendu câ 1 a la francesi e articlu: 1 a patrie, sî asia de la patrie insemneza de patri’a (sa); er’ la noi la e pre- pusetiune, si la p a t r i a romanesce nu e totu un’a cu la p a ­t r i e francesce. —

Asia sî f a c i a , in limb’a rom. nu se costruesce cu de, că la francesi, ci cu prepus, cu , pr. in frasile curatu roma­nesci: am datu f a c i a cu elu; er’ nu f a c i a de elu; — ám statu f a c i a cu ori eene; er’ nu: f ac i a de ori cene.

Er’ frasea dein urma: a face pe i n v e t i a t u l u , atâtu e de neromanesca, in câtu romanulu, care nu scie de catu roma­nesce, nece nu pote se o intielega.

7. B a r b a r i s i n u se numesce dicţiunea, in care nu se oser- beza regulele, nece gramatece, nece sintactice, dar’ nece vorbele nu se pronuncia după pronunci’a romanesca. De acea .barba- r i s mi comitu proprie străinii, cari nu cunoscu bene limb’a, pentru câ forâ cunoscentia e sac ta , barbarismii nu se potu

294

evită. Er’ n a t i v i i , născuţi sî crescuţi romanesce, nu potu se comită barbarism i, decâtu numai dein neadvertenţia.

8. Er’ s o l e c i s m i se numescu erorile gramaticali si sin­tactice, proprie unom locure, in contra usului generale alu limbei, pr. a l d o i l e a muliere, in locu de: a d o u ’a. eli dîce, in locu de: e l i dîcu. căs i in, locu de case. alte d itti, in locu de alte d a t e seau a l t e ori. Asia s î : e 1 i 1 a ud u , s u- s p i n u etc. in locu de: eli l a u d a , s u sp i na , cârti no i , in locu de noue. pi ce re in locu de pi e tio re etc.

9. Este inse de insemnatu, că multe forme neregulate, cari s’aru poté numi s o l e c i s m i , astadi nu mai suntu atari, dein causa, că usulu generale mai nou le a adoptatu; — de in contra multe.forme v e c h i e regulate, astadi nu se mai usiteza, sî deca nu se numescu cbiaru cu nume de solecismu, s’au botezatu inse cu una alta numire, mai de aceeaşi semnificatiune, ci eufemistica: a r c h a i s m i , de cari unii siau batutu jocu, că sî candu v e c h i i noştri parenti, cari vorbeau asia, nu aru fi sciutu romanesce. De acestea suntu: j u d e c ă ţ i pl. de la j u ­d e c a t a , la celi vechi j u d e c a t e , s ă g e ţ i pl. dela sage t a , la celi vechi s age t e . i m b r a c a m e n t e a si i n c a l c i a m e n - t ea , forma plurale in locu de singulare, aceliasi: i m b r ac a - m e n t u l u , i n c a l c i a m e n t u l u . mâ n a , ma n i astadi, in locu de formele archaice: manu , m a n ’a sing., mâ n u , mâ nu l e pl. etc.

§. 186. Alte caletati.Dicţiunea pote se mai aiba sî alte caletati, bune

seau rele, cari inca se numera intre vertutile si vitia-le dictiunei. Asia dicţiunea pote fi —

a) e s a c t a , deca intr’ins’a nemica nu lipsesce, ce e necesariu seau spre întregirea propusetiunei, seau spre a esprime deplenu cugetulu cuventatoriului, — er’ deca ceva dein acestea lipsesce, dicţiunea e n e e s a c t a , si vitiulu ei se numesce d e f e c t u (ellipsis);

385

b) p r e c i s a , deca intr’insa nemica na se afla, ce nu ar’ fi necesarin seau pentru propusetiuae,seau pentru es- presiuuea deplena a’ cugetului, er’ deca intr’ins’a se afla unele seau mai multe, ce nu suntu necesarie, sî nu ajiitora intielesulu cu ltu lu i, dicţiunea e n e p r e c i s a , sî vitiulu ei se numesce p r i s o s u (pleonasmus);

c) c h i a r a, deca cuventele dein propusetiuni Santa asia de bene alese, sî despusetiunea atâtu de regulata, câtu nu laşa nece una indoiela asupr’a intielesului, — er’ deca seau cuventele nu suntu bene alese, seau despuse­tiunea loru este rea si incurcata, dicţiunea remane î n t u ­n e c a t a (obscura), si vitiulu ei se numesce a m fi b o l o- g i a (amphibologia); — sî —

d) e l e g a n t e , deca dicţiunea nu numai are caletatile de pan’ aci, dar’ inca cuventele sî propusetiunile suntu despuse in ore care simetria, ritmu sî armonia, cu gustu esteticu si tactu artisticu, in câtu face plăcere ascultato- riului seau lectoriloru, — er’ deca si cuventele suntu tri­viali, sî despusetiunea loru sî a’ propusetiuniloru forâ nece una regula si simetria, dicţiunea inca e t r i v i a l e , sî vitiulu ei se numesce t r i v i a l i t a t e . De almentrea e l e g a n t i ’a sî c h i a r i t a t e a dictiunei se tienu de artea oratoria.

N o t e .

1. Ce se tiene de e s a c t i t a t e , vertutea ei nu se pote con­testă, — inse lipsirea unoru cuvente dein vre una propusetiune, nu e totu dea un’a vitiu, ci une oria e chiaru dein necesitate, alesu in propusetiunile cojunctive si interogative, unde de re­gula cuventele dein propus, antecedente nu se repetu in cea ur- matoria, pr. D. d i eu f ac e b e n e toturoru omeniloru, s î no iţe, adeca D. dieu f a c e b e n e sî noue. Cunosci tu c ă r ţ i l e me l e ? resp. cunoscu, adeca cunoscu cărţile tale etc.

296

Si tote propnsetiunile c o m p l e s e , nu suntu alta, decatu compusetiune dein propusetiuni el lip t i ce.

2. Une oria se retace in adensa a n a p a r t e a propusetiunei, dein afectu, pr. aştepta tu numai, că — care la retori se nu- mesce r e t a c e r e (reticentia, aposiopesis), si se numera intre figurele retorice sî poetice, _ pr. la Virgiliu: Quos ego! sed praestat motos componere fluctus; in locu de: quos ego p u- n i a m .

3. Une oria'inca u na p a r t e intrega a’ periodului se omite, dein neluare a mente sî ulitare, alesu deca periodulu este tare dismembratu, si scrietoriulu seau vorbitoriulu Continuandu si-a ulitatu, cumu a inceputu periodulu, si in urma seau-lu scaimba, seau-lu laşa necompletu; — sî este v i t i u , inse care sî in celi mai buni autori inca adese ori Be afla, si se numesce n e c o s e ­ce n t i a (anacoluthon).

4. Er’ ce se tiene de p r e c i s iu ne, ea incaşi are meritele sale necontestabili; sî de acea v e r b o s i t a t e a seau pol i io- g i ’a, candu vorbele se immultiescu foră cumpetu si mesura, — sî t a u t o l o g i ’a, candu se dîce cu multe cuvente totu numai aceeaşi, si alte blateratiuni asemeni, suntu infierate, câ vitia ne­suferite ale dictiunei.

5. Inse une oria s i i n p l e o n a s m u se afla vertute, numai sub alta numire si alta conditiune, precumu este ampl i f i ca - t i u n e a retorica, candu oratoriulu tem’a precisa o desvolta pre largu in mai multe propusetiuni seau periode, — seau c o p i ’a v e r b o r u m (a cuventeloru), candu oratoriulu tracteza temele Bale, nu precise, ci numai esacte, er’ in locu de precisiune scie se adauga la propusetiune cuvente si frasi, cari de sî nu suntu stricte necesarie, suntu inse atâtu de bene nimerite, câtu nu se potu condemná sî consideră, că de totu superflue.

6. Une oria inse cuventatoriulu, chiaru pentru mai mare e s a c t i t a t e seau c b i a r i t a t e , e necesitatu a adauge pentru u n a idea mai multe cuvente seau sinonime seau descriptive, pr. suntu renumitele verbe ale lui Cicerone despre Catilin’a: s’a dusu Catilin’a, a esîtu, a scapatu, a străbătută (lat. a b i i t Ca-

tilina, e x c e s s i t , e v a s i t , e rupi t ) , cari tote insemna numai s ’a d u s u , inse sinonime arata totu una data sí cumu s’a dusa.

7. De cele alalte vertut! sivitia, câte amu mai infirutu, seau nu le amu menţionata, mai pre larga aici nu se potu pertractâ.

§. 137. Tropi.In urma dicţiunea seau cuventarea se mai pote con­

sideră sî dein partea i n t i e l e s u l u i , ce Tau atâtu espre- siunile propusetiunei, câtu sí insesi propüsetiunile, după cumu adeca ele suntu a se luă, seau intru intielesulu p r o p r i u (literale) alu cuventeloru, seau intru altu intie- lesu nepropriu, inse forte aprope de celu propriu si ase­mene lui, care se numesce sî t r a s l a t u (sensus proprius et translatus).

Intielesulu p r o p r i u seau l i t e r a l e este unicu, atâtu pentru espresiuni câtu sî pentru propusetiuni, — er’ intielesulu t r a s l a t u e multiplu sî de mai multe s p e ­c i e , după espresiuni sî propusetiuni, sî cu diverse nu­miri .

Intielesulu traslatu alu espresiuniloru se numesce t r o p u (trópus, scaimbare), pentru câ le-se scaimba intie­lesulu dein propriu in nepropriu, pr. c a p u intru intiele­sulu propriu partea cunoscuta a’ corpului omenescu etc., er’ intru intielesulu traslatu : celu mai mare preste ceva, pr. ca p u l u baserecei creştine, si asia mai încolo c a ­pu lu lucrului adeca partea cea mai principale a’ lucru­lui; — a incepe dein c a p u , adeca dela iuceputu, a luă lumea in c a p u , asi face de c a p u , omu cu c a p u l u a mâna, omu forâ c a p u adeca forâ mente etc.

De aci se numesce sî dicţiunea p r o p r i a , sî dicţiu­nea t r o p i c a seau f i g u r a t a , după speciele tropiloru, cari se numescu sî f i g u r e (figura).

298

Er* intielesulu traslatu alu propusetiuniloru, inca are numirile sale, după form’a sî după scopulu aceloru pro- pusetiuni, separate seau împreunate mai multe intru unu periodu seau in mai multe, pr. suntu p r o v e r b i a - l e , p a r a r a b o l e - l e , sî f a b u l e - l e .

N o t e .

1. Dicţiunea se destinge si după form’a ei, mai strinsa seau mai larga, in p r o s a sî l e g a t a (oratio prosa et ligata), sî se numesce p r o s a i c a sî p o e t i c a , in câtu poeţii urmeza mai multu form’a legata prein metru seau cadentia, asia câtu cuven- tele si propusetiunile se fia despuse in ore-care ordine si me sura seau numeru, care se intende pană, si la silabe, cantitatea loru seau acentuatiunea loru; — pre candu in dicţiunea p r o ­s t i ca la metru si cadentia nu se liâ a mente, inse scrietorii buni liau totu dea un’a a mente, câ cuventele si propusetiunile dictiunei loru se fia despuse intru una ordine simetrica si rit­mica, ce place audiului; inse ea nu e astrinsa la regule anumite, ci lasata in bunu gustulu sî semtiulu esteticu alu vorbitoriului seau scrietoriului.

2. De dicţiunea prosaica se tiene sî cea s e n t e n t i o s a , ce custâ dein propusetiuni simple seau complese, cari cuprendu adeverure nedubitate, morali, religiosa, umanitaria, sî de pru- dentia, de mare interese, sî de cari se afia una multîme mare in S. Scriptura, in clasici, si toti scrietorii buni, după cumu suntu inspiraţi; pr. inceputulu intieleptiunei este fric’a Dom­nului etc.; — dein cari unele au trecutu si in proverbia, pr. Cene ce f ace , l u i - s i f ac e etc.

3. Sententie de natur’a acestor’a se afla sî la poeţi, inse form’a metrica sierbesce mai multu numai pentru a se tiené mai bene in memoria insasi sententi’a, nescaimbata in cuvente si in ordinea loru, — pre candu in prosa cuventele si ordinea loru prea liusioru se scaimba, pr. Ce tîe nuti p l a c e , altuia nu face.

§. 138. Metafor’a sí alte.Intre tropi seau figure, cele ce mai adesn se usiteza,

suntu d o u e , cari se nnmescu cu numirile technice gre- cesci m e t a f o r a sî a l e g o r i a in töte limbele Europei.

M e t a f o r ’a , metaphora) se numesce stră­mutarea cea mai simpla a’ semnificatiunei u n u i cuventu dein propria in nepropria, inse aprope si asemenea cu cea propria» in câtu numai de câtu se precepe, ce se dîce, si oe va se se dîca, pr. c a p u in locu de mai mare, si de inceputu, cumu s’a dîsu mai susu. fu n ta n a in' locU de origine, pr. f u n t a n ’a bunetatiloru. bou, v ac a , c a l u , a s i n u , c a p r a , l u p u , v u l p e , l e u , c a n e etc. aple­cate omeniioru, că epitete onorifice seau baţjocuritoria, prein cari se aiepta unele proprietăţi ale acestora ani­mali, pr. taci c a n e ! audi v a c a i n c a l c î a t a , etc. a moritti in f i o r ea vietiei. par’ cä e ruptu dein soré , etc. — Er’ —

A l e g o r i ’a (áXXvjYopía, allegória) ţotu in acel’asi intie- lesu, nu este alta decatu m e t a f o r a c o n t i n u a t a , candu in propusetiune suntu mai multe cuvente metaforice, seau mai tota propusetiunea e metaforica, pr. esîva v e r g a dein r a d e c i n ’a lui Jesse, sî f l o r e dein r a d e c i n ’a l u i se va inaltiâ; in care Jesse se asemena cu una trupina, dein a’ careia radecina esu sî se inaltia vergéle si flori, adeca f i l i u . Fia c o p s e l e vostre î n c i n s e , sî can- d e l e - l e a p r e n s e . atunci va p a s c e m i e l u l u cu l u ­p u 1 u etc. adeca va fí pace universale intre toti omenii etc.

N o te .1. Pre langa aceste doua, mai suntu inca alte doua, ce me-

riteza a fí mentiunate, totu cu numiri grecesci: m e t o n i m i a si s i n e c d o c h e , dein cari —

m e t o n i m i a (metonymia, scaimbarea numelui) are locu, candu d ou a nume strinsu legate la olalta se scaimba intre sene, punenduse unulu in loculu altuia, cumu suntu caus’a si efectulu, materi’a sî fabricatulu,,autoriulu si opulu lui, tempulu sí loculu si cele cuprense intru inse etc., pr. am aflatu in O me r u , adeca in operele lui. C e t a t e a a deschisu porţile, adeca c e t a t i a n i i etc. — Er’ —

s i n e c d o c b e (synecdoche, cuprendere) se dîce, candu se scaimba totulu cu partea, genulu cu speciea etc. seau dein cuntra, pr. c a m i n u l u p a r e n t i e s c u , adeca proprietatea tota lasata dela parepti. fu m u r e in locu de case , pr. câte fű­in u re suntu la voi? — s u f l e t e - i n locu de omen i , pr. Bu- curescii stk dein 200 de milie de s u f l e t e etc.

2. Dein acelea mai atingemu sî figur’a, ce se numesce i ro- n i a (faciaria), candu cuventele propusetiunei suntu a se luâ pre dosu sî in sensu contrariu, pr. elu e b u n u pruncu, candu dorme. saraculu, elu nu m a n a n c a de catu una data pre dî, de demaneti’a pank ser’a. sî elu nu m a n a n c a , de câtu pank se sătura, etc., cari tote suntu dîsa in sensu contrariu.

3. Me t a f o r ' a pote avé locu nu numai cu nume, ci sî cu verbe, pr. vorb’a sbora . ventulu ur la . campulu ride. campulu cu o c h i , padurea cu u r e c h i e , adeca vede sî aude etc., in cari obiecte forâ viatia se personifica, sî asia le-se ascriu cale- thti, ce numai viiloru competu.

4. Afora de aceste figure, se afla inca una multîme mare de altele, atâtu retorice câtu sî sintactice, ce nu le mai amentimu.

§. 139. Proverbia, si alte.De dicţiunea t r a s l a t a se tienu in urma sî unele

specie anumite, in cari sensulu literale, ce apare dein cu­ventele si propusetiunile loru, nu are nece una însemnă­tate, ci valorea loru tota stâ numai intru intielesulu t r a s - l a t u , pentru care e formata dicţiunea.

301

De acestea suutu —a) p r o v e r b i a - l e (proverbium, adagiam, romanesce

d îc a l a), cari suntu sententie seau propusetiuaii scurte, mai múltú in prosa, sí potu se fia adeverate şî in sen - sulu literale, inse valorea loru este numai in sensulu traslatu, pr. cuniu cu cuniu se scote a fora, e t c . —

b) c i m i l i t u r ’â (aenigmaj, care inca stâ dein un’a, multu doue propusetiuni, formate intru adensu, pentru a ascunde unu altu intielesu, de multe ori font insemnatate, pr. de ici pană la munte, totu zale menunte, — adeca f u r n i c e ; —

c) p a r a b o l ’a, cu nume grecescu latinu, care este una naraţiune in forma istorica, inse foră adeveru istoricu, ci numai cu intielesu traslatu si morale, care de multe ori are lipsa de esplicatiune, pr. suntu parabole-le evan- gelice; — sî in urma: —

d) f a b u l ’a , carea inca are form’a de naraţiune isto­rica, inse nu de omeni, seau nu singura de omeni, ci de animali seau cu animali, si asia nece nu pote se aiba adeveru istoricu, ci numai unu intielesu traslatu pentru invetiatur’a omului; se formeza inse după natur’a unora animali cu anumite proprietăţi, pr. suntu fabule-le Esopice.

%N o t e .

1. Proverbia-le si cimilitura-lp suntu in mare numeru la romani, inse valorea loru e diversa, in catu c i m i l i t u r e l e suntu numai propusetiuni ingeniöse, inventate pentru a provocă sagacitatea ascultatoriului de a află ascunsulu, sî nu mai multu, — pre candu p r o v e r b i a - l e suntu unu tesauru nepretiuitu, plenu de invetiature fromose si utili, trase dein esperientia.

2. P a r a b o l e - l e si f u b u l e - l e la romani suntu prea rare, T- iu loculu loru inse suntu in mare numeru i s t o r i e - l e

302

f a b u l o s e , parte in prosa, parte in versure, — cestea dein urma sî despre persone istorice, si se propaga prein traditiune orale dein generatiune in generatiune. Ele suntu adunate de mulţi in colectiuni pretiose, dorere numai, că unii deintre colectori nu s’au astemperatu a face scaimbari in testulu loru, sî ce e mai multu cu n e o l o g i s m i , cari dau pre facia falsificatiunea.

3. Eca si vreo câteva proverbia romanesci.Astadi mie, mâne tîe. ~ ....Bate sieu’a, se se precepa ép’a.Bate toc’a la urechi’a surdului.Campulu cu ochi, padurea cu urechi.Capulu plecatu, nulu talia siţbi’a.Cei a mâna, nui mentiuna.Ce-ne ce face, lui-si face.Oe-ne împarte, partesi face.Ce tîe nuti place, altuia nu face.Corbu la corbu, nu scote ochii.Cu mentiun’a prandiesci, dâ nu sî ceni.Cumu tî sară, asiai mancă.Cuniu cu cuniu se scote a fara.Cu rim’a se prende pescele".Dâ-te după peru, ca nu dore asia reu.Oela capu se ’mpute pescele.De unde nui focu, nu ese fumu.Dî, se nuti dîcu.Elu sio canta, elu sio descânta.Fă bene, aştepta reu.Fug’ai rusînosa, dai sanetosa.Gur’a dîce, gur’a mente, si omulu totu remane omu

de omenia.Iern’a, nu o mananca lupulu. ’In facia te linge, in dosu te frige.Jocu de frica, pre nemica.Juruenti’a scumpului, bucuri’a nebunului.Lauda-te gura, că ea pumnulu.Lungai limb’a boului, si nu pote grai.

303

Mai bene adi unu ou, de câtu mane unn bou.Manca mere, manca pere, loculu panei totu nu piere. Mentiun’a incai vorba.Mielulu blandu suge lu doue oi.Nu crede nece la camesia.Nu 8 oii dein ce tufa sare liepurele.Nuti bagâ nasulu, unde nuti fierbe ol’a.Oea ce nusi pote portă lan’a, s’o manance lupii. Pisic’a cu clopotu, nu prende sioreci.Pom’a (securea) rea nu piere.Pune ol’a la focu, si liepurele-i in pădure.Reui cu reu, cii mai reu fork reu.Seau cu capulu de pietra, seau cu pietr’a de capu,

totu un’a-i.Sî dracului, cauta câte una data, se tieni lumina.Sî cu puii, sî cu oua, sî cu galîn’a grasa, nu poţi fi. Tota paserea-si manca cuibulu cu cioculu ei.Totu omulu trage foculu la ol’a lui.Undei aci’a mai subtîre, acolo se rumpe.Unde nu te dore, nu te legi.Unu nebunu arunca una pietra ’n apa, şi diece intie-

lepti nu o potu scote.Vorb’a multa, saraci’a omului. 'Candu s’a pusu draculu pre rasa,

seau o talia, seau i-o laşa.Dracu-i dîce porumbea,

sî-i mai negru decâtu ea. ţDâ Domne, cui ai mai datu,

că dei dă, cui n’ai mai datu, s’o miră, ce l’o aflatu.

304

C A P ü HL

O R T O G R A F I A .

§. 140. Urme antice.Cestiunea, candu a inceputu ase scrie r o m a n e s c e ?

e totu asia de a nevolia de deslegatu, cá sî ceea: candu a inceputu a se vorbi r o m a n e s c e ? in a-ante, au după colonizarea Daciei cu romani?

Pre pamentulu Daciei, antani’a urma istorica de limb’a romana vulgare, se afla in tabl’a cerat’a dein a. 160 după Chr. sub Antoninu Piu imperatulu, inse scrisa cu litere g r e c e s c i .

Alta urma se afla la istoricii bizantini T h e o p h a n e sî T h e o p h y l a c t u S i m o c a t a , dein a. 679 după Chr. in partile E m i m o n t u l u i , astadi Balcanu, scrisa erasi cu litere g r e c e s c i la autorii g r e c e s c i , er’ la A n a s - t a s i u bibliotecariu cu litere latine, auctoriulu fiendu latinu, — si asia de pre amendoua teritoria-le romane, de dein coce, sî de dein colo de Dunăre.

Not e .

1. Inscriptiunea de pre tabl’a cerata, publicata in Arcbivu pentru filol. si istoria pag. 49, suna: Alesandrei Antitatri — SECODO AVKTOR SEGNAI, in care semnatoriulu după nume grecu a comisu doue erori ortografice, un’a in numele seu pro­priu scriendu ANTITATPI in locu de ANTIIIATPI, sî a’ dou’a in Secodo in locu de s e c o n do , sî e probabile ck sî s e c o n d o cu o, a scrisu in locu de s e c u n d u cu u, după pronunci’a grecesca. Celu mai interesante cuventu inse in acesta inscriptiune este form’a curatu vulgare s e gna i , in locu de cea clasica s i g n av i . Dein care se cuuosce, ck sî pre atunci se pronunciâ segn- cu

305

e, in locu de s ign- cu i, precumu pronunciamu si astadi s emna , cá si Italiană s e g no ; — si erasi câ digam’a latina dein pers.1 . a preteritului de cojngatiunea I. nece pre atunci nu se pro- nunciâ, cumu nu se pronuncia nece la noi, nece la italiani, ci dîcemu: s e mn a i , it. segnai . Numai câtu noi in urma amu scaimbatu pre GN in MN: dein s ign um facundu s e m n a , cumu au scaimbatu sî latinii dein contr’a MN grecescu in G N latinescu, dîcundu a g n u s , in locu de am nos (âpvbţ) grecescu. Ér’ italianii mutara pre G N numai in vorbire, dar’ nu sî in scrisu, in N I , dîcundu se n io , ce e mai reu.

2. Urm’a dela Emimontu, la T h e o p h a n e suna: t o r n a t o r n a f r a t r e , după Anastasiu: t o r n a t o r n a f r á t e r , er’ după S i m o c a t ’a: r e t o r n a . I. G o a r in notele sale la Theo­phane in Cronologia, dîce, câ acele cuvente suntu i t a l i c e , inse atâtu Theophane, câtu sî S i m o c a t a (lib. II. cap. 15), anume scriu, câ aceste cuvente s’au dîsu in l i m b ’a a c e l u i t i e n u t u (exi wpiw), er’ tienutulu erá romanescu. Er’ la Anastasiu f r á t e r o forá indoiela erőre in locu de f r a t r e , ce astadi se pronunciâ f r a t e forâ r.

3. Una multîme de alte documente de limb’a vulgare romana, totu dein sec. V—VII. scrisa cu litere g r e*c e s c i se afla lâ M a r i n i intre documentele dela R a v e n ’a (papiri diplomatici, fol. Rom. 1805 pag. 116 seqq. nr. 75. 90. 93. 110.114. 121—2), — pre candu documentele scrisa cu litere l a t i n e , tote suntu scrisa in formele mai multu seau mai pucinu corecte gramaticali latine. — Una alta urma de limb’a v u l g a r e latina scrisa pre pamentulu I t a l i e i cu litere latine, este inscriptiunea aflata in P o m p e i : a b i a t v e n e r e b o m b e i a n a i r a d a m (adeca h a b e a t Vene- r em P o m p e i a n a m i ratam) , celu pucinu dein sec. I. după Chr. La O r el li Corpus inscript. tom. I. pag. 415 nr. 2541.

4. Dein cari urme se pote conclude, câ limb’a v u l g a r e romana, in Itali’a si in Daci’a, inca de pre la inceputulu colonisarei Daciei, se scriea mai numai g r e c e s c e , sî inca pre in colonişti si alti omeni de origine greca, cari nu cunosceau limb’a latina gramaticale, — pre candu celi de origine latina, seau cari scieau

2Q

latinesce, nu scrieau in limb’a vulgare, de câtu prea raru, ci numai in limb’a latina-

5. De dialectulu vulgare se tienu si alte esemple dein etatea ante-clasica latina, pr. suntu inscriptiunile epitafice ale Sci- p i o n i l o r u , de pre la a. 495 ale cetatei, si anume a’ lui L. C o r n e l i u : Hone oino ploirume cosentiont R. duonoro optumo fuise viro. Luciom Scipione filios Barbati. Cosol. Cesor. aidilis hic fuet A. Hec cepit Córsica Aleriaque urbe. Dedet tempesta- tebus aide merito. O r e l l i loc. cit. p. 149 nr. 552. care in latinitatea clasica ar’ fi scrisa: Hune unum plurimi consentiunt R. bonorum optimum fijisse virum. L. Scipionem filium Barbati. Consiţl, censor, aedilis hic fuit A. Hic cepit Corsicam, Aleriamque urbem. Dedit tempestatibus aedem merito, etc.

— 306 —

§. 141. Urme mai noue.De atunci incoce, chiaru sî deca limb’a romana erâ

formata si in usu inca de pre tempurele primei colonisatiuni a’ Daciei, alte urme istorice inse nu aflâmu, că s’ar’ fi scrisu romanesce, paaâ catrâ midiloculu, seclului XIV, candu după Dogiel, in codicele diplomatecu alu Poloniei, principii Moldovei corespundeau cu regii Poloniei in l i m b ’a r o m a n e s c a , inse cu mare probabilitate, că scrieau cu litere cirile, — de si D. C a n t e m i r u , in descriptiunea Moldovei, scrie, câ dein traditiune se vorbesce, cumu câ pană la principele A l e s a n d r u c e l u B u n u se scriea cu litere latine, er’ atunci la rogaréa Metropolitului Moldovei Theoctistu, care erâ bulgaru de naţiune, nu numai câ s’a opritu, a se mai scrie cu litere l a t i n e , ci câ s’au sî arsu tote cărţile, câte s’au aflatu serise cu litere latine, sî câ de aci a inceputu a se scrie numai cu literele asia numite cirile, in tota romanimea, pană in dîlele nostre.

— 30? —

N o t e . ,1. D o g i e 1 in Codicele seu tom. I. pag. 597. la a. 1387 in

nota asia scrie: Literae t homagiales Palatinorum ~ Moldáviáés c r i p t a e s un t l i n g u a v a l ac h i c a ^ cuius neminem gnarum Cracoviae, cum in tabulario rei publicae inslyumentorum origina- lium exemplarîa conficerem, reperire potui, inde est, qüod illarum summarium tantum ex Regestro, quod ,in eodem tabulario extat, descriptum hîc subjungitun — Dorere, că dúpa cercetările mai tardîu in adensu făcute, acele l i t e r e in arcbivulu Cracoviei nu se mai afla.

2. De traditiunea mentiunata de D. Cantemiru inse, Cronistii mai vechi de câtu Cantemiru, nemica nu atingu, er’ Mi r on C o s t i n u la a. 1432 scrie numai, că Legaţii principelui Alesandru, neaflandu in Constantinopole nece pre Imperâtu nece pre Patriarcu, s’au dusti la Ochrida, de unde au adusu cu sene p r e u t i , sî- c â r t i b a s e r ' e c e sc i s l a v i c e de totu felulu, dar’ de c â r t i a r s e si altele nu amentesce nemica. Si asia traditiunea amentita de D. Cantemiru nu are destula base istorica.

3. Adeverulu inse se pare a fí, cä, pană candu' a tienutu imperiulu romanu, sî după dismembrarea lui in doue parti, sî pană candu in partea orientale, in carea au cadiutu sî Dacie-le, limb’a latina erá totu in vigore, câ limba diplomatica, in tote provinciele imperiului, — limb’a romana, câ vulgare, prea raru a potutu se se redice la ceva mai multu, decatu usulu orale. — Er’ după invasiunea barbariloru, si caderea limbei latine, câ diplomatica in partile orientelui, — candu romataii începură a semtî necesitatea de a scrie, limb’a latina dispăruse deintre eli, si in vigore erau numai limbele străine: grecesca sî slavica. Si asia sortea aduse cu sene, câ de atunci incoce romanii se scria, seau in limbele străine amentite, seau celu pucinu cu literele străine grecesci, — curatu grecesci, câ macedo-romanii dein colo de Dunăre pană astadi, — seau modificate grecesci cd celi dein coce pană in dîlele mai de curendu.

De aci tote cărţile nostre, si cele mai vechie, manuscrise si tipărite, suntu scrise numai cu literele cirilice.

20*

308

§. 142. Ortogrpü’a cirilica si latina.Pană cându limb’a romanesca se scriea cu litere

c i r i l i c ' e , in O r t o g r a f i a nu erâ mare diferenţia. Pre la inceputu variá pucinelu, inse cu incetulu alfabetulu cirilicu se regulă* in asia mesura, in câtu mai nu erâ urma de diferenţia, sî ortografi’a romana cu cirilice erâ stabile sî generale pre totu tienutülu Daciei vechie.

încercările mai noue, de pre la a. 1820 in coce, de a mai reformă sî acesta ortografia îu iuosa^nu dură multu, sî pre teritoriulu României, unde se sî începuse acea reforma, de una data cadiü cu totulu la a. 1860, de candu tota romanimea de dein coce de Dunăre scrie numai cu litere latine, — inse totu una data dispară sî uniformitatea in ortografia, sî urmă acea discordia, care sî acumu tiene, sî inca nu s’a potutu impacâ.-

N o t e .1. Caus’a acestei discordie in origine este insusi a l f a ­

b e t u l u l a t i n a , carele e mai scurtu de câtu’ celu grecescu, sî mai numai pre diumetate câtu celu cirilicu, si asia nu are atâte litere destinte pentru tote vocalile si cosunanti-le, câte se afla in limb’a romanesca, cumu avea mai in a-ante alfabetulu cirilicu.

2. De aci nevoli’a sî intrebarea se născu numai decâtu, cumu se se scria achmu vocali-le sî cosunanti-le romanesci, pentru cari nu se afla litere in alfabetulu latinu ? Pentru câ dein capulu locului se recunoscu, cumu câ litere n oue in alfabetulu latinu nu se potu intruduce. Eemanea dar’ a se aflâ unu modu, care se satisfaca lipsei semtîte, fora de a vetemâ sistem’a alfabetului latinu.

§. 143. Sistem’a fonetica.De aci apoi se născură mai multe încercări, vechie

SÎ noue, de a scrie romanesce cu litere latine, cari se

309

'potu reduce la d o u e sisteme mai generali: f o n e t i c a si e t i m o 1 o g i c a.

Celi ce erau incantati de comoditatea ortografiei cirilice, volieau a o sustiené si cu alfabetulu latinu, fiendu un’a dein cele mai comode pentru toti, si nu are lipsa pentru a poté scrie, de câtu a sei, se formeze 30 panâ la 40 de litere, câ in sistem’a alfabetului cirilicu, — sî spre acestu scopu crediura a fi bene sí destulu a urmă pre poporale străine, alesu pre poloni, cari pentru literele, ce le lipsescu, se sierbescu cu semne, numite c e d i l e , la vocali sî la cosunanti, prein cari una litera latina pote se aiba valore pentru d o u a seau t r e i sunete, după cumu adeca suntu semnate cu unele seau cu alte semne.

Numai câtu nece fautorii acestei sisteme nu au potutu veni la una deplena involîre si concordia, ci inca panâ astadi mai dureza sî la eli ore-care diferenţia.

N o t e .

1. Sistem’a f o n e t i c a se numesce după ipwvij (lat. vox), adeca vorb’a via sî pronunci’a, luandu de principiu: câ precumu sunetele limbei suntu destinte sî diversa, asia si literele, cari' suntu semnele suneteloru, au se fia destinte, er’ nu seau mai multe litere pentru unu sunetu, seau una litera pentru mai multe sunete.

2. Principiulu in sene e naturale, sî de acea demnu de a fi urmatu, unde se pote. Si alesu, candu este a se inventă unu alfabetu nou pentru vre una limba, principiulu foneticu are se fia de ba s e la atare alfabetu, precumu inventorii primi ai alfabeteloru au si facutu in vechime, sî mai de una-dî s’a incer- catu si P r a l e a pentru limb’a romanesca.

3. Inse astadi n u se mai fabrica alfabete noua, ci se sierbescu tote popora-le, cari inca nu au alfabetu, cu vre unulu dein cele vechia, adaptandulu după calapodulu limbei loru. Si asia sî romanii, deca lapedandu vechiulu alfabetu cirilicu, s’au decisu

310

a se returná la alfabetulu l o r u sí mai vechiu decatu celu cirilicu,' nu au in catrö, de câtu se pună câte u n a litera pentru d o u e seau mai multe sunete, seau câte u n u sunetu se-lu semneze cu câ t e 2 seau mai multe litere. — Si f o n e t i s t i i inca nu făcu, nece nu potu se faca almentrea, deca nu voru se fabrice noue litere latine; de acea nece eli nu urmeza principiulu foneticu, după cumu pretendu.

§. 144. Sistem’a etimologica.Alta parte inse crede a fí de cuvenentia, utile si

necesariu, a urmă alta sistema, cu ceva mai grea, pentru câ recere studiu, inse mai demna de caracterulu unei limbe, de origine latina câ si alfabetulu, pre cumu o urmeza t o t e cele alalte limbe neo-latine, — sistem’a c o m b i n a t i v a , după carea literele, ce lipsescu, nu se suplenescu prein semne (cedile), ci prein unele combinatiuni, trase dein cercetările mai profunde ale limbei.

Inse nece aceştia nu suntu in deplena concordia intre sene, in câta, — unii s’au multiumitu cu sistem’a i t a l i a n a , câ acelei mai aprope limbe de limb’a romanesca; — alţii siau formatu noue sisteme mai multu seau pucinu după ortografi’a limbei l a t i n e , câ limbe matre, ale careia filie suntu limbele neo-latine, si intre ele sî a’ nostra cea romanesca, — er’ alţii in regulele ortografice s’au restrinsu la legile g r a m a t i c a l i ale limbei, sî numai in casure dubie, si unde regulele gramaticali nu suntu de ajunsu, voru se recurra la limbele cumnate: la latin’a câ cea mai vechia, sî alesu in formele vulgari ale ei, seau sî la limbele neo-latine, in câtu potu fi de ajutoriu.

N o t e .1. Sistem’a e t i m o l o g i c a s’a numitu asia, pentru câ fautorii

ei, toti recurrh multu pucinu la e t i m o l o g i a seau form’a

31t

primitiva a’ cuventeloru, care se manifestez» ii* structüf’a limbei; materiale si formale, si a’ cuventeloru ei.

2. Principiulu etimologieu incaşi are meritele sale, in câta preintru insu se regulez» chiaru si limb’a, sî ce e mai multa se unifica, sî se conserbeza nealterata, fiendu câ după acestu principiu, au a se lapedâ tote formele n e c o r e c t e , dein mai multe varietati de pronuncia se alege u n ’a, cea mai regulata, sî limb’a in starea ei corecta si regulata se apara in contr’a neincetateloru scaimbari, caror’a suntu espuse tote liffibele necontenitu.

3. Numai câtu sî aci se potu face, sî s’au facutu, multe erori sî chiaru eseese, deca etimologistulu, seau incarca ortografi’a prea cu multe regule forâ necesitate, seau intru adurmecarea etimologiei trece preste iisulu limbei romanesci.

4. De acea ortografiele prea latinisâte, seau italisate, nu numai ale lui C r i s i a n u sî D e l e a n u , ci sî a’ Iui Sam. Mi cu , eea dein editiunea prima dein a. 1780, au rernasu numai câ încercări făcute fork succesu.

5. Mai mare succesu avii s i s t e m ’» ortografica M a i o r i a n a , publicata Ia a. 1825, împreuna cu Dictionariulu de Budfa, er’ separata mai in a-ante totu acolo la a. 1819, in care prineipiulu etimologieu este strinsu, inca prea strinsu, oserbatu, inse totu una data introduse sî cedile-le la cosunanti, sî apostrofii si accentele asupr’a vocaliloru.

§. 145. Diferentiele.Astadi, după ce usulu litereloru latine s’a restabilitu

pentru tota romanimea, de sî varietatea combinatiuniloru ortografice inca nu a, incetatu cu totulu, sistemele ortografice s’au mai simplificatu, si suntu aprope de a se aduce la una conformitate, deca nu la uniformitate.

De ora ce si fo n e t i ş t i i , pre lenga tota staruenti’a pentru principiulu foneticu, nu au potutu se scape dein

312

vedere principiulu etimologicii, pre care vrendu-nevrendu 1’ urmeza; pentru câ, de sî siau formatu unu alfabetu completu prein cedile si alte semne Maioriane, inse literele, ce ne lipsescu, le au luatu totu dea un’a dein literele etimologice respective, seau cu semne, pr. di, ţ, ş, — seau forâ nece unu semnu, pr. j cá la francesi, sî c e - c i , g e - g i , câ la italiani; — numai in vocali diferenti’a e ceva mai mare, cu ă, sî î, ori de ce origine etimologica se fia.

Cu unu cuventu, eli inca urmeza una ortografia atâtu de etimologica, in câtu mai adaugundu unu i scurtu la di, ţ si ş, mane poimane potu se parasesca si eli cedilele, si alte semne, cu cari se mai sierbescu.

Er’ in partea e t i m o l o g i s t i l o r u , astadi apropi- area e sî mai mare, in câtu diferenti’a stă, numai in u n e l e punte indiferenţi, intru cari inca se spereza, că nu preste multu va urmă una deplena concordia.

N o t e .1. Puntele de diferentie suntu de doue specie: unele intre

fonestisti si etimologisti, altele numai intre aceşti dein urma.2. Puntele intre fonetisti si etimologisti, precumu se scie,

suntu mai multe, cu cari nu ne potemu ocupă in specie aici, ci se voru apretiă mai in diosu, precumu suntu tote puntele de semne. Âici atingemu numai de u finale controversu, care fonetistii nu voru selu recunosca, dein causa, că, nu se pronuncia,— ci se insiela, —

pentru că, precumu se pronuncia in diftongii a u , eu , ou ,— sî in semidiftongulu iu in unele parti ale romanimei, pr. m o r i u , p a s t o r i u , p e c u r a r i u etc.; totu asia se aude sî se pronuncia si după cosunanti, seau intregu: după una muta si una liquida, pr. a m b l u , n e g r u , s o c r u etc., — sfeau numai pre diumetate, că in diftongi si in semi-diftongi, după alte cosunatorie, un’a seau doue, pr. u n u v i su , -r- d o m n u , c r e s c u , r a b d u etc.

313

3. Er’ pantele intre etimologisti, cari măi suntu controverse, pr. neduplicatiunea cosunantiloru, si altele, se vorn Iná iu consi- deratiune în §. urmatoriu.

§. 146. Principiulu ortograficii.

In câtu pentrn p r i n c i p i u l u o r t o g r a f i c u , basea sî fundamentuíü ori-carei ortografie nu pote fi decâtu insusi u s u 1 u v o r b i r e i . nu numai, materiale, ci 8Î formale,

corccfivulu sî regulatoriulu e t i m o l o g i ’a iimbei.Limb’a se scrie, c a r ea se vorbesce, sî c u m u * s e

vorbesce, — er’ nu, carea nu se vorbesce, seau nu s ’a vorbitu sî cumu nu s’a vorbitu nece una data.

După ce inse limb’a nu se vorbesce pretotendenea totu intru una forma, ci varieza multu - pucinu după l o c ú l u , unde se vorbesce, sî după t e m p u l u , in care s’a vorbitu, sî asta diferenţia in usulu vorbirei atinge atâtu pronunci’a litgEgWu, câtu sî formele gramaticali, — de acea, deca usului vorbirei nu se va pune unu r e g u - l a t i v u , celu pucinu pentru scriere, ci se va lasâ in voli’a libera, de a scrie fia-care in limbagiulu locului seu, atunci limb’a scrisa ar’ aparé intru atât’a varietate, in câta se sî vorbesce, — sî in locu de u n a limba, ar’ aparé una mulţime delim be seau d i a l e c t e .

D e acea^jdeca volîmu se avemu u n a limbat_er’ nu diece- douedieci sî mai multe, dupa c ate santu pfo'vinciele sî tienutele romanesci, — sî pentru u n a limba se avemu sî u n a ortografia, — de sene urmeza, câ intru mulţimea pronuncie- loru diferite, sî intru varietatea formeloru gramatecali, se se faca u n a a l e g e r e de ce este mai bunu si mai corectu, er’ pentru alegere este delipsa unu c r i t e r i u , seau principiu regulativu, după care alegunduse pronunci’a

314

si form’a eea mai buna a limbei, sî limb’a se se u n i fi c e si mai tare in scrisu, de cumu este un’a in usulu vorbirei.

Er’ acestu criteriu seau principiu, nu se pote aflâ, de câtu in s i s t e m ’a f o r m e l o r u e t i m o l o g i c e , ce le dâ gramatec’a , sî acesta sistema este principiulu etimologicu.

N o t e .1. Deca limbele nu s'aru scaimbâ, ci áru remané totu intru

u n a stare, — prein urmare, in starea primitiva, — atunci nece regulativu pentru limba nu ar’ mai fí de lipsa, fiendu câ nu ar’ fi nemica de regulatu, si ortografi’a inca ar’ stâ numai intru formarea si fipsarea de atâte litere, câte suntu sunetele limbei.

2. Nece una limba nu se vorbesce deplenu intru u n a forma, ci numai diferenti’a in unele limbe e mai mare, intru altele mai mica. Er’ deca omenii dein diverse provincie seau tienute se potu intielege in limb’a loru, e numai semnu, câ diferenti’a nu e mare, er’ nu, câ n’ar’ fi nece una diferenţia, —.precumu, deca omeni de aceasi limba dein diverse parti nu se potu intielege bene seau de locu in limb’a loru comune, e semnu numai, câ variatiunea e mare panâ la diferenti’a de dialectu, er’ nu câ limb’a loru nu este aceeaşi.

3. Limb’a rom. este un’a dein cele, ce se conserbeza mai bene, sî cu tota vechimea sî estensiunea eiy-^a-st astadi -este intru atât’a u n ’a, in câtu romanii dein tote provincie-le de dein cocc de Balcanu totu se mai intielegu r o m a n es ce. Dar’ de aci inca nu se pote conchide, câ romanesce se vorbesce numai intru una forma si forâ variatiuni, precumu fia- care sra potutu convinge, conversandu cu Munteni, Moldo­veni, Ungureni, sî dein Transilvani’a cu Câmpeni, Mocani, Selagiani etc.

4. De aci nu ne remanea alt’a , de câtu au se aleaemu jiein dialectele provinciali u n u l u , de esemplu c®ljB„âaJB;.ucuresci,,.sî selu próchiamhmu de 1 i m b a r o ama.e,afia . rondáin, cumu au prochiamatu italianii dialectulu toscanu de limba italiana, — sî

315

atunci se formämu una ortografia, numai pentru ace&ta limba rom. convenţionale,'Poare toti romanii se o invetiămu, — seau d'eca nu, se luämu de fundamenta un’a dein célé mai corecte forme, de esemplu f o r m ’a l i m b e i b a s e r e c e s c i , si pre acést’a, regulanduo in cele neregulate, după alte forme mai corecte inse totu usitâte, se baskmu ortografi’a limbei, — lasandu pre cele alalte variatiuni in pronuncia si forme, in scirea lui D. dieu, sţ a tempureloru venitoria.

5. Pană candu inse romanimea inca nu s’a dechiaratu pentru vreunu dialectu locale cu preferentia, remanemu n iO-Jbaga f o r m ’a l i m b e i ba s ö ' r e c e s c i , c á j ? e a a -ßß- este pretotendenea recepta, sî totaroru-romaniforu cunoscuta, luanduo de-base. si regulanduo in puntele divergenţi, cari suntu prea pucine sî numai menunte, — sî limb’a va fi u n ’a.

§. 147. Puntele controverse.Pre basea acestui principia se luămu in considera-

tiune sî puntele controverse, cari mai esistu intre etimo- log isti, dein cari merita mai multa atenţiune urmatoria-Ie d o u a :

1. R e d u p l i c a t i u n e a c o s u n a n t i l o r u , pre urm’a limbei latine si italiane, prein urmare sî acolo, unde nece usulu vorbirei nece limb’a baserecesca nu reduplica, nece etimologi’a limbei nu recere reduplicatiune.

2. Terminatiunea o n e in locu de u n e , totu pre urm’a limbei latine sî a’ dialecteloru neolatine, pre candu limb’a romanesca nu cunosce decâtu terminatiunea u n e , sî de o n e nu se afla urme nece in monumentele sî cele mai vechie ale limbei, că s’ar’ fi pronuneiatu sî scrisa asia ore-candu, nece in úsulu generale alu limbei dein ore-care provincia, dar’ nece etimologi’a limbei nu recere atare innovatiune.

316

N o t e .

1. Ce se tiene de reduplecatiune, altu motivu nu se pote produce, decâtu imitatiunea limbei latiné si a’ celoru alalte neolatine. — Inse:

a) limb’a rom. nu este cea latinesca, si de acea nu este necesitate, se o imitâmu chiaru si in contr’a usului generale alu limbei romanesci, altu-cumu adoptandu principiulu de et imo- l o g i ’a l a t i n a sí unde nu avemu nevolientia de elu, s’ar’ deschide una usia prea larga pentru ori ce innovatiune sub pretestu de etimologia latina; — dar’ —__

b) chiaru si la latini reduplicatiunea se introduse mai tardîu, si se usitâ mai multu: pentru liter’a L , care se pare a ii avutu doua sunete, unulu pentru L simplu, altulu pentru duplicatu, pr. m o 11 i s rom. mol e , v a 11 i s rom. v a l e etc., unde noi inca pronunciâmu L , er’ pre L simplu l’amu prefacutu mai totu dea un’a in R , pr. s a l - e rom. s a r e , s o l - e rom. s o r e etc.; — sî erasi spre suplenirea cosunantiloru e 1 i s e (lapedate), pr. c o l l i g o in locu de con l i go etc., ceea ce in limb’a rom. nu se face, fiendu câ de esemplu c u l e g u , nu e dein co l l i g o latinescu, ci e compusu dein prepus, romanesca cu (nu con) si dein verbulu l e g u , prein urmare aici nu e elisiune, câ la latini; — er’ —

c) in câtu pentru usulu vechiloru latini, gramatecii vechi spunu apriatu, câ vechii latini nu reduplicau cosunantii. Âsia F e s tu in mai multe locure, si anume sub cuventulu: soli- t a u r i l i a : a n t i q u a e consuetudinis per unum L enunciari, non est mirum, quia n u l l a t u n e g e m i n a b a t u r litera in s c r i b e n d o ; quam consuetudinem E n h i u s mutavisse fertur, ut pote g r a e c u s g r a e c o more usus, quod illi aeque scribentes ac legentes duplicabant mutas etc. — Er’ monumentele v e c h i a latine costateza aceste testimonia. — Er’ —

d) esemplele trasa dein limbele neolatine inca nu potu fi motive pentru noi, de ora ce, deca italianii reduplica in s c r i su , eli reduplica sî in v o r b i r e , inca une oria si acolo, unde

317 -

latinii nu reduplica, pr. l e g g e lat. l e x - l e g e , v é g g i o lat. v i d e o etc.; — er’ f r a n c e s i i , precumu se scie, nu reduplica in vorbire, ci numai in scrisu, in cuventele mai n o u a luate dein limb’a latina fork alteratiune; — si in urina: i spán ii, nu numai ck nu reduplica in vorbire, dar’ inca academi’a dein Madrid in ortografi’a sa a sî eliminatu tota reduplicatiunea cosu- nantiloru.

2 . Er’ ce se tiene de terminatiunea one in locu de une, ea inca e numai una, imitatiune fork vreunu motivu basatu pre etimologi’a liinbei romanesci. Dein contra, autorii latini sî aci

'au constatatu, ck la vechii latini silab’a un erâ mai familiare, decâtu silab’a on , sî ck scaimbarea in on s’a facutu numai mai tardîu. P r i s c i a n u instit. gram. lib. I. c. 6. 35. anume dice: ck celi mai vechi diceau h a m i n e m in locu de hominem: f u n t e s pro f on t e s , f r u n d e s pro f r on d e s . Sî C h a r i s i u (la Putsch p. 105): „F rus huius f r u n d i s , quod sic ab En n i o* „est declinatum annal. 1. Vil. B u s s e s c u n t f r u n d e s , non „ f rondes . “

3. Alte diferentie mai menunte, pr. a scrie cu o finale iu locu de k : dopo , anco etc. in locu de d u p ă , i n c a ,1 —- seau: co in locu de ck, câ la latini quod; iúca sî c o v é n t u in locu de c u v en t u ; — érő in locu de é ra , cá la latini v e r b etc. — suntu érasi numai l a t i n i s m i seau italianismi, câ sî cele de mai su3u.

4. Prein. asta inse nu se nega meritulu etimologiei latine pentru limb’a romanesca, in cele dubia, si unde nu remane altu midilocu spre orientare in etimologi’a nostra, pr. in afa­cerile lesicografice, inse nu sî afora de necesitate.

5. Cu atâtu mai pucinu e de suferitu imitatiunea celoru alalte limbe neolatine in cele ortografice, fiendu ck ele au sistem’a loru pre alte basi după natur’a propria a’ limbei loru, carea in mare parté é diversa de a nostra. Si deca dela italiani s’a luatu si mai in a-ante combinatiunea ch i sî g h i , ast’a inca nu s’a facutu decâtu fork necesitate, sî dein pura imitatiune,

318

§. 148. Alfabetulu.Alfabetulu 1 a ţ i n u , precumu se scie, custá dein

X X III de litere, si cu cele mai noue J sí U , dein doue dieci sî cinci.

Dein acestea, s i e s a suntu v o c a l i : a, e , i , o , u, sî y , er’ cele alalte X IX suntu c o s u n a n t i .

Inse deintru inse, unele ne suntu cu totulu superflue, pr. deintre vocali y , er’ deintre cosunanti k si q; fiendu că vocalea y nu se afla intre vocalile romanesci, — er’ pentru k si q , se mai afla sî alfa a’ treia c.

Superflua este si liter’a x , fiendu că in limb’a roma- nesca nu se afla acesta combinatiune.

Er’ h sî z inca se potu numi superflue, dein causa, "că se afla numai in_ cuvente de origine străină.

De alta parte in alfabetulu latinu, ne lipsescu litere pentru mai multe vocali sî cosunanti, — sî anume pentru vocalile * sî * , — sî deintre cosunanti pentru ui, iţ, i, y , sî in câtu-va pentru 5 . — J este pentru x.

Deci fiendu câ n o u e litere nu se potu intruduce in alfabetulu latinu, remane, câ literele, ce ne lipsescu deintru inse, se se compenseze prein combinatiuni după principiulu etimologicu.

N o t e .1. Cu tote ck in alfabetulu latinu suntu unele litere superflue,

de acea inse qu suntu a se lapedâ dein alfabetulu romanescu, pentru sierbitia-le, ce potu se ne aduca intru unu modu seau altulu.

2. După natur’a limbei romanesci, atâtu literele vocali, câtu si cele cosunanti se impartu in v e r t o se , si mol i :

Voca l i v e r t o s e suntu a, o, u, i , â , — mo l i : S sî i; — er’ — .

319

C o s u n a t o r i e vertose: b, p, m, r , s, sî f, v; — mol i cele alalte tote, mai alesu inse 1, si n.

3. Cosunatorie-le se mai impartu sí in alte clasi, dein cari amentimu numai: mu t e : b, p; c, g; d, t, sî m; si deriva­tele v si f. l i q u i d e : 1, m, n, r; — si s i u e r a t o r i e ; s, ui, ii, z si HC.

4. Deintre vocali, i, si u, se pronuncia seau deplenu seap numai pre diumetate (scürtatu); ,— er’ cele alalte se pronuncia numai dejilenu seau intrege. De unde, cele î n t r e g e făcu una silaba intregá, pr. ba, be, bi, bo, bu; e i , bă; — er’ cele s c u r ­ta te , cu cosunatorie, făcu numai diumetate de silaba, pr. a l bu , a l b i , in cari silab’a prima al e un’a intrega, er’ ba si b i numai diumetate de silabe.

5. Inse totu acelea, pronunciate de diumetate, că se mi v o ­ca l i , impreunanduse cu alte vocali intrege, in apoi seau in a-ante, .împreuna făcu una silaba, ce se numesce d i f t o n g u , pr. ai , e i , i i , oi, u i , — au , eu, iu, ou, uu: ma i , vei , v i i , bo i , fui : si: dau , l eu , v i u , bou , v e d uu , — er’ in a-ante: i á , uá etc. pr. a b i a , a t u n c i a , d î ua etc.

6. Diftongi se.numescu si ea sî o a , pronunciate, cá iá, uá, pr. men t e a , sî silabele prime in o r e , d o re , more , etc.

7. Diftongii e a si o a se pronuncia sî cá vocali simple, in care casu ele nu suntu alta, de catu vocalile e sî o pronunciate mai d e s c h i s u , cá si in alte limbe, pr. silab’a antania in v é d e , sî cea dein urma in a v e d é , — asia sî in mól é , s ó r e , f é r t e etc.

8. Une oria se afla t r e i vocali împreunate intru u n a silaba, in cari vocalea dein midilocu e intrega, er’ cele de laturi scur­tate, pr. mi e i , si mi eu , (p ie i , p i e i u , i a u , ia i etc.).

9. In urma, amendoue semivocalile, împreunate in finea cu- venteloru după u n a cosunante, nu făcu de câtu una diumetate de silaba, pr. in f i li u , ca l câ ' n i u , m o r i u etc.

320

§. 149. Regiile ortografice: — generale.De ora ce alfabetulu romanu completu stă dein XXVI

litere seau sunete, deintru cari s i e p t e suntu v o c a l i : a, e, i, o, u, — si *; er’ nouasprediece suntu co- sunanti: b, c, d, f, g, 1, m, n, p, r, s, t, v, j, — i, y, 5 ,

sî ui.După ce inse, prein cercetările etimologice s’a costa-

tatu, că numai unele dein acestea suntu e t i m o l o g i c e seau originarie, sî primitive, er’ altele numai d e r i v a t e deintru cele etimologice, —

după ce mai incolo s’a costatatu, că sunetele d e r i ­v a t e suntu numai modificaţi uni ale unora sunete etimo­logice, sî in urma —

după ce s’a costatatu, că pentru t o t e sunetele etimo­logice se afla litere corespundietorie in alfabetulu latinu, — er’ numai pentru cele derivate n u , —

de acea, după principiulu etimologicu, r e g u l ’a g e n e r a l e este:

C â s u n e t e - l e o r i g i n a r i a a l e l i m b e i rom. s e s e s c r i a cu l i t e r e l e c o r e s p u n d i e t o r i e d e i n a l f a b e t u l u l a t i n u , —

er’ c e l e d e r i v a t e s e s e s c r i a cu l i t e r e l e s u n e t e l o r u o r i g i n a r i a , d e i n c a r i s ’au d e r i v a t a . ;

Cestea dein urma suntu mai alesu: * , si * deintre vocali, — er’ deintre cosunanti: 1 , y , 5 , iţ, ui.

N o t e .

1 . , Inse na numai acestea, ci de multe ori ,sî alte sunete, alesu vocali, in unele cuvente suntu derivate, de sî de almen- trea se tienu de cele originaria, pr. á in mása , v á d i a etc.

321

după pronuncia, fiendu d e r i v atu dein diftongulu e a , sî in urma dein vocalea E sub accentu, urmandu k oseuru, sî asia in locu de mésa , védia . , '

2. Intru modificarea suneteloru originaria, si scaimbarea loru in derivate, au influentia mai multe cercustantie, pr.

a) a t r a c ti u n e a litereloru de una natura, vertose catrk vertose, moli catrk moli, pr. me, p e c a t u etc. in pronuncia cu k, care e vocale vertosa, pentru pa sî p , cari inca suntu vertose, şcaimbandu pre E litera mole in k litera vertosa etc.

b) influenţi’a s e m i v o c a l i l o r u i sîu, asupr’a altoru vocali, cosUnatorie seau vocali, pr. in di eu mutandu pre d in ş» s i e d i u mutandu pre s in ni, si pre d in Ş etc.; — v i a , mi- l i a , i mutandu pre i dein urma in e; d o u e , noue , voue, u mutandu pre e mole in t> aspru etc.

c) a c c e n t u a r e a asupr’a vocaliloru a , e , sî o, mutandu pre k oseuru in á chiaru, pr. l ă u d a , l a u d ă etc.; — pre e sî o in diftongi urmandu t , pr. ceru, moriu, c é r a , mó r a etc. pronunciate că c e a r a , m o a r a ; — etc.

d) p u s e t i u n e a , după care a la inceputu remane totu ă chiaru sî afora de tonu, pr. a m a r u etc., — er’ e si o se pronuncia că diftongii ie sî uo, pr. e r i , omu, că i e r i , u o m u etc.

3. Despre aceste modifleatiuni, sî scaimbarile originarie-loru in derivate, are a tractă pre largu sî in detaliu partea fone­t i c a a’ Analiticei, care aici o presupunemu cunoscuta.

§. 150. Regule ortografice: Speciali .Regulele s p e c i a l i pentru ortografia suntu numai

aplecarea regulei seau reguleloru generali de mai susu la casure specifice, sî după clasile litereloru se potu impartî in regule pentru v o c a l i , sî pentru c o s un an ti, cu subimpartîrile loru, luandu-le in ordine pre fia cari deintru inse, atâtn câ originarie, câtu sî derivate.

21

822

I. Pentru V o c a l i .

Vocalile originarie suntu: a , e , i , o , u ; — er’ de­rivate: % sî *. — Inse sî cele numite originarie, inca suntu une oria derivate dein altele, erasi seau originarie, seau derivate.

De acea: a , e , i , o , u , in c â t u suntu originarie, se scriu cu aceste litere; — er’ in c â t u si ele suntu derivate, că si derivatele cele alalte, se scriu cu literele origine! loru, chiaru sî candu derivatulu a trecutu prein mai multe derivatiuni. Deci —

A c h i a r u .1. O r i g i n a r i u , se afla numai in pucine casare, pre-

curnu —a) la inceputulu cuventeloru, pr. am , a r u , a m a r u , aud iu,

a s c u l t u , a l e g u etc.b) in silaba tonica, pr. a m a r u in a’ 2 . silaba, im p e r atu,

s a r e , s a l t u etc.c) in unele monosilabe, pr. a , b a , ca , d a , la , tia , sa,

t a , va etc. —sî se scrie c u a fora accentü, — a fora de casulu, candu

silab’a tonica e cea dein urma a’ cuventului, câ in imperfectulu, imperativulu, infinitivulu de cojugatiunea I , sî in tempurele for­mate dela infinitivu, unde spre destintiune a se scrie totu dea un’a cu accentulu acutu, pr. elu l uá , n u l u á , a l uâ , voliu sî asiu luâ.

2. D e r i v a t u , dein e a , sî o a , tonice, suprimenduse e sî o, sî remanendu numai a in pronuncia, — sî de acea se scrie —

a) cu e, dein e a , —1 ) după mute, cari muta pre e in i , sî elidienduse i in

a-ante de a , remane in pronuncia numai a , pr. in m e s a , pro- nunciatu masa in locu de m ea sa seau m ’a s a , precumu arata

323

ntimerulu plural« mese , pronunciatu eu e ; asia sî ia f e ta pl. fete; v e r a , v e d i a etc.-

2 ) după i, in care abíóíbéáduse e dein e a , remané ih pro­nuncia numai a, pr. in f i e r a , p i e r ă , t i e r a ; si é r a seau scurtata e r ’, fiendu câ, e la inceputulu cuventeloru se pronuncia câ i e , de sî i nu se scrie, etc.

3) in cuventele: s i e p t e , s i e r p e , eBte etc., reu pronun- ciate pre alocuria, câ s i a p t e , aia r pe, i a s t e etc. —

b) cu o, dein o a , in euventulu a f o r a , care inse mai multa se pronuncia cu a , lapedandu pre o ; — asia sî in f o m e , lat. fam es , fiendu că necaliurea nu se pronuncia almentrea de câta cu o a.

E.O r i g i n a r i u , se scrie totu dea un’a cu e, pr. e u , leu;

ei , l e i ; ce , e, v e d e m u etc.Er’ d e r i v a t u dein a, cu a , —

a) in terminatiunile numinali după i, pr. f i i i a, v ia, mi l i a ; fo l i a , p l o i a , v o l i a ; p a l i a , m ă r t u r i a , ome­n i a etc.

b) in terminatiunile verbali, pr. elu t a l i a pronunciatu câ t a i e ; elu t a i â , pronunciatu t a i é ; t a l i k m u etc.; — se s c r i a , se s c i a (in cojuntivu), se f i a , se t i e n i a , v e n i a etc.

c) in unele nume sî verbe, pr. cb i ae , pronunciatu c h e i e ; chi amU, c h i ami etc. pronunciatu câ c h e m u , c hemi etc. — f a c i e pl. dela f a c i a , pronunciatu f ec i e etc.

I.1 . O r i g i n a r i u , preste totu se scrie cu i, pr. f i r u , f i r e ;

s c i r e , mie ; v iu, v i a , etc. inse — cu î, unde suntu con­traşi doi i intru unulu, precumu:

a) f in unele verbe de a’ IV. cojugatiune, pr. a a u d î , io a n d î i , a u d î s i , a u d î , a u d î m n etc.

b) in pronumele t î e , s î e ; —21*

324

c) in numele si verbele: dî nume si imperaţivu dela dîcu, d î c i etc.; s u b ţ i r e , b e t î u , t a r d î u etc.

2. D e r i v a t u , dein a, si e, cu cari se si scrie,

a) cu a, in silab’a an nasale, carea mai antaniu se prefaci in *N, er’ după acea in in , după influenti’a vocaliloru moli e si i :

1 ) dein influenti’a lui i precedente, in gerundia-le de I. co- jugatiune, pr. t a l i a n d u , m o l i a n d u etc. pronunciate t a i n du, m u i n d u , dela a t a l i á , m o l i â etc.

2) dein influenti’a lui e si î urmatoria, in unele cuvente, pr. an e l u in locu de ânelu, pronunciatu i n e l u ; a n e m a seau a n i ma ; a n t e in compositele mai-ante, in a-ante etc., — inse in a n t a n i u a.remasu sunetulu nasale, pentru că'nu urmeza e seau i; — unii mai pronuncia sî s i n ge in locu de s ân ge ; d e m a n e t i a etc.

b) cu e, dein e in silab’a nasale en , urmandu altu e seau i , —

1 ) in pronumele compusa: me -ne , t e - n e , s e - ne , c e - n e ; — in adv. b en e ; — verbele: v e n e , t i e n e , v e n i , t i e n i ; v e n i u , t i e n i u etc.

2) in verbele terminate in e n t e sî ende , pr. me n t e , a m e n t î e t c . ; d e s c e n d e , p r e n d e , t e n d e , v e n d e , vend i , v e n d emu etc.

3) in numele terminate in ent e sing, sî pl., pr. den te, d e n t i ; me n t e etc.; — i m b r a c a m e n t e , mormen te, ves t i - m e n t e etc.

4) in alte nume după analogia, pr. p l e n u , p l e n a , p l ene , p l e n i ; c e n a , v e n e n u etc.

5) in pronumele compusa: n e - s e , ve - s e , <1 e ■ s e , silab’a prima, după analogi’a pronumeloru: mi - se , t î - s e , i - s e .

6) in gerundia-le de a’ IV. cojugatiune, precumu f iendu, s c i e n d u etc.

325

7) in participia-le future de a’ III. cojugat., formate dela infinitivd, pr. s c r i e t o r i u , v i e t o r i u etc. dela s c r i e , vie, i n v i e lat. v i v e r e etc.

0 .O r i g i n a r iu, mai totu dea un’a; si se scrie cu, o, pr.

omu , ou, nou; doi , doue , doua ; focu , l oc u , sí po­p o m , c o t u , etc.

Inse cu u in j u r u , care pre alocuria se pronuncia cu o:j o r u ; — asia sí una in locu de o, cá sî unu in locu deonu, ce se aude pre alocuria, etc.

u.O r i g i n a r i u , mai totu dea un’a, sî se scrie cu u, pr.

unu i u m e r u , u me d u ; fumu, fu i etc.Inse d e r i v a t u dein a, i, s î o, se scrie:

a) cu a in a m b l u , a n g b i u , a n g h e t i u , in locu deu m b l u , u n g h i u , u n g h e t i u etc.

b) cu i in verbele i m p l u , in f l u , pronunciate sí cáu m p l u , un f l u ; — i n t r u , in compusetiunea adverbiale l a - i n t r u , pronunciatu l a - u n t r u , in l ’u n t r u , in un t rue t c .

c) cu o in numele si verbele, cari au form’a etimologica cu o tonicu, pr. dómnu , p ó r c u ; óla , f ó r ma , R ó m ’a; jócü, r ó g u ; d ó r m u , m ó r i u , pó t i u ; d ó r é , — er’ scapatandu o de suptu accentu, se pronuncia cu u, pr. a j u c á , rugá, d u r m í , mur i , pu t é , d u r é etc.; si u l c e a , f r um o s u , ru- ma nu etc. — scrie: j o c á ; r ogá , r o g á m u , r o g a t i u n e ; d o r m i , d o r m i m u etc.; mo r i mu , mor i t i , mór in du etc.; p o t e m u , p o t e t i , p o t e r e etc.; d o r e r e , d o r o r e , dore- r o s u ; Domne-dieu, d o n ţ e n e c a , d o m n i ’a t a ; p o r c a r i u, p o r c e l u ; o l c e a , f r o m o s u , r o m a n u etc.

Ti, â o s c n r n .Totu dea un’a d e r i v a t u , mai múltú dein a, cu care se

intrescaimba, mai pucinu dein e, raru dein alte vocali. De unde se sí scrie: —

m —

a) cu a , in cuventeje cu a origin arin, pretotendenea unde a chiaru nu are locu (védi mai susu la A, 1. sub a, b , o), — in silabele tonice, si in unele monosilabe, spre destintiune, cu accentulu greu: k ; — asia —

1 . fork accentu: in terminatiunile numinali sî verbali cu a ne tonicu, pr. in d omna , m o r t a , b u n a , p o r t a (nume şj verbu); j o c a , se roga , se p o t a etc.

2 . cu accentu, in silabele tonice, ultime si penultime, pr. l a u d k , luk, r o g k etc. — l a u d k m u , l u k m u ; pkr t i , c k r t i etc.; — asia sî:

3 . in monosilabele: ck, dk , fk , sp r k , s tk , vk (anticu in locu de me rg i , lat. v a d e, ital. sî franc, va) etc. — sî

4. in prepusetiunile bisilabe terminate in i , pr. ca t rk, d u pk (cari se pronuncia sî se scriu sî c a t r k , d u p r k ) , fo rk (seau fark) , p an k etc., cu k, câ semnu, ck ambe silabele loru suntu netonice, si stau sub accentulu cuventului urma- toriu, cu care in pronuncia făcu unulu, pr. c a t r k me n e , câ c a t r a m i n e etc.

b) cu e in urmatoria-le: —

1 . după cosunanti vertose, ne sustienute prein altu e seau i urmaloriu, pr. b e t r a n u , p e c a t u ; m e , m 'edua, p j enuntu , m e r a r i u (melanum); f e t u , v e d u , yeduu-a , etc.

2. după siueratorie, pr. s i e d i u sî s i e d u ; d i e u , t i esu , i n t i e l e g u etc.; se , seu (nume), s e n e n u seau s e r e n u etc., pronunciate inse sî cu e curatu.

3. d u p ă r la in c e p u tu , p r . r e u , r e c o r e ; r e p u n u , r e B - p u n d i u e tc . ; in c a s î r e i s î r e c i .

4. după u scurtatu in diftongu, in silab’a dein urma, pr. d o u e fem.; n o u e pronume, numeru si adiectivu plur. fem.; v o u e.

5. cu e seau u , in pronumele controverse t e u , s eu ; seaut u u , suu. f

c) cu o in l o c u s t a , r o t u n d u dela ro ta .

327

Á," i" öscti^ií. /’ vl' í;'" ! fTotu des un’a dmrjyftiJSL,W £ Wţ% dşii» a7 ?, p; ţaai

pucinu dein i, sí mai nece pna daţa dein p. — Deci se scrie: —

a) cu a, ip sil§i>ía pa3aic a n } CU n eşpresu seau neespresn,preeumu i ,, ..

X, i* »»«§!&:. &»irâpw, p ăgân » , român»; angeru, 9 a q t f i i i 18» » a , f » » t a n a in silab’» 2.; c » n e , m » n ©,pane, sänge; antan iu; — sí p a n i etc.

2 . in verbe si adverbia, pr. p â n t u , f r a n g u , p langu , ca» du.(. r: ; t......, 3, in gerúqdia-le de I. cojugatiune, pr. l u a n d u , c a n t a n d u , d a » d » , s t a n d » , etc.

4. cu n neespresu in g r â u , inse g r â n e in pl,; g r a u n t i u - a inse se pronuncia cu â; — in a t â t » , c â t » , c â t e etc.

b) cu e, in silabe asemeni, precum»:1 . j» nume şî verbe, pr. f enu , s e nu , v e n t u , c u v en t u ,

m o r m e n t u , v e s t i m e n t u ; — v e n a , v é n á t » b î véná t » , a v e n á , v e n a t o r i u , v e n a t o r i a ; v e n du etc.

2. in gernndia-le de II. sí III. cojugatiune, afora de verbele terminate in ce si ge , pr. a v e n d u , c a d i e n d u , v e d i e n d u ; c r e d i e n d » , p o t e n d u , t r p m i t i e n d u etc.

3. fmh » eapresu, in f r e n u , inse f r e n e pl. totu cu a, la úell yndbi i fBu a.

4. ' cu r înapoi, pr. in v e r t o s u , v e y t u t e ; y e r t e g i u , i n v e r t e s c u ; s e r b u (nume naţiunale) etc,

c) eu i, in a-ante de n sî r, precum»:1 . in prepus, in , compusa-le si derivatele ei: i n t r u prepus,

si verbu, î n c e p u , i n f l u , i mp l u , i m b r a c u , i n t e n d u etc.2. i»: i nca , i n s e , i n s u - a ; s i n g u r u , s t i n g u etc.3. in silab’a r i la inceputu, pr. r i u , r i d u , r i su ; r i ca , r ima,

a r i m â , r i m a t o r i u etc.; — s t r i c u , s t r i g u ; — sî in fine

328

in infinitivii unoru verbe mai noua, pr.. a m a r í , u r i , o m o r i etc. cu derivatele: a m a r i t u , u r i t u etc.

d) cu u in silabe nasali, etc. precumu:1. in gerundia-le verbeloru de II. sí a’ III. cojugatiune, ter­

minate in ce sî g e , pr. d î c u n d u , d u c u n d u , f acundu, t a c u n d u ; f r i g u n d u , f r a n g u n d u , i n f i g u n d u , i n t i e l e - g u n d u , p l a n g u n d u etc. — sî c u r e n d u seau cu r u n d u .

2. in altele pucine, pr. f un t a n a in silab’a 1., r u n d e n ea; g u t u , g u t l eg i u , inse g u t u r a r i u cu u curatu; v u l t u r u in silab’a 1. cu £ si u curatu, vu i t or i a etc.

N o t e .

1. Cu y este a se scrie numai in numele sî cuventele străine neusitate la noi, seau in citatiuni, pr. p h y s i s , phy- s i o l o g i a , etc., inse in cele grecesci mai usitate cu i in locu de y , pr. f i s i c a , m e t a f i s i c a etc.

2. De i sî u semivocali, in § urmatoriu, conferindu si §. 145 not. 1. mai susu.

3. De e l i s i u n e a vocaliloru in altu §. mai in diosu. — Asemenea si de a c c e n t e .

§. 151. — II. pentru Diftongi.Diftongii suntu proprii sî neproprii, în­

tregi si semidiftongi, sî se născu, precumu s’a oserbatu mai susu (§. 148 not. 5—7), dein împreunarea a’ doue vocali, un’a intrega sî alfa de diumetate, ori in ce ordine, asia câtu făcu numai una silaba; —

proprii suntu, cari se născu dein doue vocali etimologice, pr. ai, au; ei, eu etc. dai, dau; lei, leu etc.; — dein cari un’a e semivocalea i seau u, câ in esemple, — seau sustitute-le acestor’a e sî o, pr. ea, oainmentea, vedea; dîoa, steoa etc. după ortogrâ- fi’a baserecesca, in locu de dîu’a, s teu’a; —

S29

improprii, cari se aasen dein eufonica limbei, sî dein cari un’a dein vocali nu e etimologica, ci nümäi eufonica, pr. ie sî uo la incéputulu cuventeloru, unde scriemu eri, este, omu, orbu etc. inse pronunciâmu: ieri , . ies^îluomu, uorbu etc. —

K' fi, i" \ ' : ’ .• , .

seau se născu dein influentia eufonica sî tonica, adaugundu la vocalea tonica etimologica una alta vocale numai eufonica, unu a chiaru la e seau o, prein cari se născu diftongii ea seau oa, pr. in cer*, forte» morte, pronunciate câciara, fuarte, muarte etc.—

int regi suntu, cari făcu una silaba intrega, pr. mentea, vedea etc. —

neintregi, cari nu făcu una silaba, sî de aceştia este numai unulu: iu, la finea unoru sustantive sî verbe, pr. in pastoriu, cuptoriu, moriu, voliu, an- taniu, sariu etc.

Diftongii proprii, întregi si neintregi, că origi­nari, se scriu cu doue litere respundietorie dein alfa- betu, pr. dau, mentea, dîu’a, pastoriu, etc.

Er’ diftongii neproprii, câ derivaţi, se scriu numai cu una vocale, cea etimologica; er’ cea eufonica nu se scrie, ci se intielege dein pusetiunea ei, pr. eri, omu, cera, forte, morte, etc.

E a .

Diftongulu e a , e seau originariu seau derivatu, — sî câ —% * ■o r i g i n a r i u seau propriu, se scrie cu literele etimo­

logice amendoue intru u n ’a, pr. ea (pronume), mea , rea , g r e a ; b e a , a v e a , v e d e a ; m e n t e a , f r u n t e a , pun t e a , o ş t e a etc. compusa dein nume si articlu; — ne am u dusu , le a ti datu, te au vediutu etc., ce se pronuncia câ diftongi, de sî se scriu separatu; — inse n e negativu nu diftongesce,

sî n e a v e n d u etc, de gî se serie intru un’a, dar' se pronuncia pşparatu, câ ne, avendu; — ,

er’ d e r i v a t u seau impropriu, se scrie pumái PH e> precumu:

a) in silab’a tonica, urmandu altu a iu sils^’-p, qrmatorja netonica, pr. épa , c é p a , i n c é p a , é s ca , d o m n ó s c a etc.

b) in silaba tonica cu coşunante vertasa in p-ante, si qr- mandu a totu asemenea, de sî iq pronuncia astadi nu se aude decâtu â , er’ e mutanduse in t> vertosu, s’a elisu, pr. in mésa, f é t a , vé#a; p en a , s e r a etc. cari doue dein urma se pro- nuncia si cu diftongu intregu: p e a n a , s e a r a etc.

c) totu asemenea, sî candu precede unu i in a-antea lui ea, in care e dein ea se absorbe, remanendu numai a, pr. f i éra , f i e r t a , l i é r t a , p i e r ă , t i e r a etc.

Aliurea se scrie cu ia , pr. iam datu, gh i ac | a, c b i a nţ a, c h i a e etc.

Ee, é , h.

Vocalea é tonica, in finea cuventeloru, seau aliurea ur­mandu altu e netonicu in silab’a urmatoria, se pronuncia in mare parte a’ romanimei, eu una modificatiune propria, ce semena a diftongu, câ ee pronuncjatu intru u n ’a , pr. elu bé, ea v r é , se de, se sté, sté (nume); a v é r e , p o t é r e , etc.; —' si se scrie numai cu u n u e :

a) in silabe finali tonice —

1. monosilabe, pr. elu b é , a b é ; elu v ré in presente; se d é , se s t é , cari se pronuncia sî cu doi e: se dée , se s t ée ; diftongulu resolutu in doue vocali despărţite, etc.

2. in infinitivi isburtati de a’ II. cojugatiune, pr. a avé , poté, t a c é , c a d é , v e d é etc.

3. in imperativii negativi, de aceeaşi cojug., pr. nu tacé, nu v e d é , nu i m p 1 é ; —

4. in numele scurtate feminine in numinativulu sing, lape- dandu silab’a ultima la , pr. s té in locu de s t é l a ; s i e dein

fáé-la, lai, s t p l l a , s e l l a ; r - se^ulapedaadu numai pre 1, cu « a , pr. s t e a , s i e a etc. , .

5. in numele né scurtata dein née , lat. n i x - n i v e , ital. n e v e ; intreieot. b ré etc.

b) afora de finea cuventeloru, urmandu altn e netonicu, precumu:

1. in nume sî verbe, pr. m e r e , p e r e ; f i e r e , m i e r e , p i e r e (verbu); mele , r e l é , g r e l e etc., — c e r e , c e r ne , a ş t e r n e , f i e r b e etc.

2. in infinitivii lungi seau inţregi de a’ II. ce jug., sî numele infinitivali de acolosi, pr. a v e r e , c ă d e r e , po t e r e , t ă ce r e , p l ă c e r e etc.

3. in unele nume seau verbe, de acesta clase, cari inse se pronuncia falsu cu e a , pr. s i e p t e , s i e r p e ; s i e d e , mu- l i e r e etc. ce pre alocuria se pronuncia: s i a p t e , s i a r pe , s i a d e , m u l i a r e etc.

Acestu diftongu impropriu, pronunciatu câ unu E mai deschisa, se usiteza pre unele locure sî in loculu diftongului e a , precumu:

a) in monosilabele: ea (prenume), mea, r e a , g r ea ,• v r e a (imperf.), se b ea (cojuntivu); si —

b) in tote imperfectele de a’ II. sî III. cojugatiune, pr. v e d e a , f a c e a etc.

Elu inse e neusitatu in mare parte a’ romanimei, sî in locui se pronuncia numai E curatu inchisu, — er’ pre aliurea câ difton- gulu e a , pr. a p o t e á , a v e d e â etc.

Er’ e r ém seau e r e a m u , in locu de é r á m , e r a i etc. e idiotismu.

- m -

Ia.Este diftongu mai totu dea un’a p r o p r i u si o r i g i n a r iu,

si de acea se scrie cu ambe literele i si a împreunate intru una silaba; er’ n e p r o p r i u mai raru.

P r o p r i u ocurre — seau —■ '

332

a) in a-ante, compusu dein concursulu a’ doua cuvente, dein cari nnulu se termina in i, er’ celu alaltu se incepe ca a , pr. a c e ş t i -a, m i - a u datu, iam vediutu etc., — seau —

b) in apoi, precamu —1. in imperfectele de a IV. cojug., pr. a u d i á , fugiá ,

m o r i á etc.2. in infinitivii verbeloru de I. cojug. terminaţi in iá dif-

tongu, pr. a t a 1 iá , mo l i á etc.; — sí in numele infinitivali dela eie, pr. t a l i a r e , m o l i a r e etc.

3. in imperfecţii acelor’asi, si imperativii negativi, pr. elu t a l i á , mol i á ; nu t a l i á etc.

I m p r o p r i u cu i eufonicu, care de acea nu se scrie, — si ocurre in verbele de I. cojugat. terminate in iá cu i intregu, pr. a i mb i á , i n v i á , s f a s î â etc., — in infinitivi, imper­fecţi, imperativi, si nume infinitivali, pr. elu me i m b i á , i n v i á etc., unde după i intregu scrisu, se aude si unu altu i eufonicu nescrisu, pr. imbiá, cá i mb i - i a , i n v i - i á , i n v i a r e etc.

Ele se pronuncia amendoua pre alocurea, cá diftongulu impropriu e e , pr. t a l i á cá t a l i e , t a l i e r e , i n v i é r e etc.

• le.O r i g i n a r i u forte raru, ci mai totu derivatu, propriu si

nepropriu.Propriu o r i g i n a r i u , ocurre mai alesu in cojuntivulu

verbeloru de I. cojug. terminate in i a , pr. se t a l i e , se mol i e etc. sí se scrie cu ie ; —

Er’ propriu d e r i v a t u , este dein ia , in care â o s c u r u se muta in pronuncia in e pentru i precedente, sî de acea se scrie cu ia , pr. in fi li a, mi li a, a n t a n i a , u r m a t ó r i a , s e r i sor i a, etc. — elu mo l i a , t a l i a etc. in silabele ultime.

N e p r o p r i u derivatu inse, este —a) seau dein ia cu ä oscuru si altu i eufonicu după unulu in­

tregu, pr. in f i a , ce se pronuncia cá f i - i e , v i a adiectivu femininu cá v i - i e , si asia in o m e n i a , d o m n i a , etc. sî se scrie numai cu a; —

338

b) seau dein ie , cu i eufonicu, după altu i intregu, pr. in m ie câ mi - i e , t î e , s i e etc. ‘

Oa.Diftongulu oa este totu dea un’a derivatu si nepropriu, si

are locu in silab’a cu o tonicu, candu după ea urmeza alta silaba netonica cu a seau e, pr. m or a, more ; d ó r a , do r e ; p o r t a , p o r t e ; f o r t e , m o r t e , f l o r e ; — sî se scrie numai cu o.

Eiu se afla in tote partile cuventarei, sî se pronuncia, seau cá u â , pr. o re câ n a r e etc., — seau numai cu o modificatu, mai descbisu, pr. in dóua pronunciatu c á d ó - u a , f l o r e etc.

Ua, cu a chiaru.Ua, cu u eufonicu si a chiaru, ocurre mai numai in nu­

mele scurtate, cu articlu in numinativulu sing, femininu, unde u semivocale se pune câ mediu eufonicu intre nume sî articlu, sî anume:

a) in n u m e le fem in . s c u r ta te in f in e , c u l a la p e d a tu , d u p ă e , pr. s t é , s t é u ’a , s i é s i é - u ’a , m a s é - u ’a e tc . p l. s t e l e , s i e l e , m a s e l e , cá la l a t i n i : S t e l l a , s e l l a , m a x i l l a etc.

b) in pucine alte nume monosilabe, după analogia, pr. dí, d í - u ’a, n e - u ’a, r o - u ’a; — precumu si in adiectivele r e a, sî g r e a , cu articlu, pr. r e - u ’a, g r e - u ’a.

Se scrie inse cu ambe literele u sî a , pentru destintiune in scrisu cá sî in pronuncia; er’ celi vechi si cărţile baserecesci scriu cu o a , ce e smentitu.

Ua, cu á os curu.U â, asemenea cu u eufonicu si a inse oscuru, e mai totu

n e p r o p r i u , sî se scrie si aci cu ambe literele, seau ua, seaji u e ; —

a) cu u a :1. in numele scurtate dein la in fine fork articlu, pre cari

unii le pronuncia cu adausulu diftongului ua in fine, pr.

- 334 -

s t e -ua , s i e - u ä etc., — precumu sí in cele analoge: d î - u a (8eau d i ú - ua ) , n e - u a etc.

2. in adiectivele plur. neutre: d o u a , a m e n d o u a , n o u a (dela nou); — asia sí in plóua .

b) cu ue, unde e se pronuncia câ ä oscuru, pentru vocalea precedente u, carea e vertosa,

1. in adiectivele femin. plur. doue , a m e n d o u e , n o u e (dela nou);

2. in pronumele noue , v oue ; — si in numerulu noue (lat. no vem).

N o t e .

1. In vorbirea romanesca se audu si alti d i f t o n g i seau t r i f t o n g i , cari pentru scrisu nu suntu chiaru asia de încur­caţi, câ celi dein susu, sî suntu parte —

a) p r o p r i i , cari se scriu, cumu se pronuncia, parte inse —

b) i m p r o p r i i , cari nu se scriu, cumu se pronuncia; si aceştia, seau —

c) e u f o n i c i , in cari liter’a eufonica nu se scrie, — parte —

d) m e s t e c a ţ i , in cari intre vocali este mestecatu sî vre una cosunatoria moliata: 1, n , r (li, ni , ri).

Dein aceştia suntu alesu următorii.1) cu u semivocale, in a-ante seau in apoi:

A u, propriu, la inceputu seau fine, pr. au , d a u , stau.E u , la inceputu t r i f t o n g u eufonicu, pronunciatu câ

i eu , scrie: eu ; — in fine d i f t ong i i propriu, pr. leu, m e r e u , etc.

Iu , cu i intregu, in fine propriu, pr. f iu, v iu , be t îu , t a r d î u etc., — m e s t e c a t u cu 1, pr. f i l i u pronunciatu câ f iu; — mestecatu si derivatu cu n, pr. v e n i u , t i e n i u etc. câ viu, t iu etc.

Iu , Cu u intregu, pr. iii la Celi vechi lat. ub i ; l iute , l i ü s i o r u .

335

Ou, la ineeputu triftongueufoniou, pr. ®o cá n M j •“ in fine diftongu propriu, pr. bou, nou; — i n t o r s u , diflongu eufonicu, pr. omu, ochi u etc. câ uomu, uochiu.

Ü u , cu u primu intregu, in v e d u u.1 8 , derivatu, dein a u , eu Beau u n , pr. r eu , s e u ,

d i e u ; i n c a t r â u ; t uu , suu seau t e u , sen,As, asemenea derivatu dein £nu si enu. pr. g r â u , f reu,

seau g r a n u , f r enu .2) cu i semivocale, in a-ante, seau in apoi:

A i, propriu in: a i, da i , ma i , s t a i , v a i etc. — meste- catu cu 1, n seau r , pr. a i i pl. dela atu; ca i i pl. dela c a l u ; ai in loeu de an i ; s ă l i seau s a r i dela s a l i u seau sar iu , pronunciaţu s a i etc.

E i , propriu; la ineeputu triftongu eufonicu câ i e i ; — la urma diftongu, pr. l e i , g r e i ; — impropriu, mestecatu, cu 1 si r,. pr. ce l i pl. dela c e l u ; c e r i dela c e r u , amendoua pro- nunciate câ cei ; — inca sî c e i in locu de oe-e.

I i , eu i intregu in a-ante, propriu in fine, pr. in v*ii dela v iu , se f i i , s c i i , d î - i etc. — impropriu mestecatu cu 1, n, si derivatu, pr. f i i i dela filiu; v e n i , t i e n i ete. pronun- ciatu: v i i , tîi.

O i, triftongu in oi câ u o i ; — propriu in doi , boi , noi , voi ; — impropriu mestecatu cu 1, pr. mo l i pl. dela mele, sî a’ 2. pers. dela m o l i u etc.; — i n t o r s u propria, pi. io.

U i, propriu in fine, pr. cu i , l ui , f u i ete., — mestecatu cu 1, n , pr. in u l i t u , s p u n i , pu i i etc., — sî in nu i ini locu de nu - e , d u - i etc.

i i , derivatu dein a si e , pr. dâ - i , s t â i , vâ l i dela vale, că l i dela cale; mei !

a í , derivatu mestecatu, pr. mâ n i dela a manó , r ema n i , t i e n i câ t î i cu a ; meni dela a m e n i ete.

2. In câtu pentru t r i f t o n g i , eli suntu,a) seau e u f on i c i , pr. in ei , eu, ou, pronunciati câ iei ,

i e u ,. u o u ;b) seau compuşi cu vce una semivoeale în a-antea unui

336

diftongu, pr. ia u datu, ne au adusu etc. pronuneiatu câ ni a a adusu;

c) seau cu unu adausu semivocale la finea altui diftongii, alesu mestecatu, pr. a l i u , m a l i u , p a l i u , t a l i u , s a r i u ; t e l i u , f i l i u , mo l iu , c u n i u , a n t a n i u , c a l c â n i u etc.

Er’ originali prea pucini, pr. mi e i , mi eu; inse m i e i i impropriu.

Eli se s c r i u după regulele diftongiloru, de mai susu.

§. 152. — IU. Pentru C osunan t i .Cosunantile suntú asemenea, parte o r i g i n a r i e seau

primitive etimologice, parte d e r i v a t e seau secundarie, modificate prein influenti’a semivocalei i, care o are âsupr’a toturoru cosunantiloru originarie.

Influenti’a ei este atâtu de mare, in câtu pre unele dein vertose ce suntu Ie trasforma in moli, er’ pre altele, nepotendule moliâ, seau le trasforma in alte cosunanti disparendu ea insasi intru inse, seau remanendu ea face pre cosunanti se dispara.

Se m o l i a cosunantile vertose, b , p; f , v , m , pr. in b i e t u , p i e p t u , f i e r u , v i e r s u , m i e r e , m i e u e t c .

Se straforma intru altele: c , g ; d, t , s , pr. tăcu, t a c i ; lungu, l u n g i ; surdu, s u r d i ; mutu, m u ţ i ; grasu, g r a ş i .

Se molia sî dispăru, 1, n , pr. in m ole, m o l i ; spunu, s p u n i pronuneiatu. s p u i ; — asemenea si r, pr. s a r i u , s a r i , pronunciate câ s a i u , s a i , a’ 3. pers. sare; — numai câtu n si r nu dispăru totu dea uu’a.

Cosunatoriele c , sî g , patu trasformatiune sî in a-ante de e , care e de una natura cu i.

Alte trasformatiuni mai multe se audu in vorbirea

337

poporului, inse numai parţiali si locali; si nu suntu recepte in ortografica baserecesca.

De acea si aici se voru luâ in consiâeratiune numai cele universali recepte de toti, si in ortografi’a cartiloru baserecesci.

A. C o s un an t i p r i m i t i v e .

Cosunatoriele originarie seau primitive suntu X IV urmatorie-le: b , c , d, f , g , 1 , m , n, p, r , s , t , v , j, — pentru cari se afla litere corespundietorie in alfabetulu latinu (§. 149), sî prein urmare au se se scria cu acelea, chiaru sî candu scrierea loru nu ar’ fi esacta după eti- mologi’a latina seau neolatina.

Ele inse se voru luâ aici in consideratiune sî un’a câte un’a in ordine alfabetica, impreunandu sî cele alalte dein alfabetu, cu anotatiunile, ce se voru aflâ necesarie. Asia —

B se scrie pretotendenea cu b, pr. b a r b a t u , b e r b e c e , bou ; b u n u ; — inse cu b i semivocalisatu in a-ante de e, candu e se pronuncia puru si in silab’a urmatoria nu urnleza altu e seau i, cari selu sustienia in puritatea lui, pr. b i e tu , pentru câ se nu se pronuncie bă t u c â i n b e t r a n u ; inse in b e r ­b e c e , b e n e etc.* nu se adauge i la b , fiendu câ in silabele urmatorie se afla altu e.

C se scrie cu c, in a-ante de a, o, u, si de t>, candu acestea suntu derivate dein un’a de acelea, pr. c a p u , coptu, c u n o s c u , — c ă r b u n e , c â n e ; — er’ in a-ante de e sî i se scaimba in alta vocale derivata, de cari mai in diosu; — inse, candu are se remania n e s c a i m b a t u si in a-ante de e, i, se scrie ehe , chi , după ortografi’a italiana. Vedi mai diosu la litera L.

D se scrie cu d pretotendenea, pr. dau , d e c i , doi , d u s u , — afora de casulu, candu după d urmeza i semivocale, care scaimba pre d in alta cosunatoria derivata. Vedi la derivate.

22

338

F pe scrie cu f pretoteudenea, pr, f ă c u , f e t i o r u , fete , f i r u , f ocu , f uga ; — inse cu fi semivjpcalisatu in a-ante de e se molia, câ si b i (vedi sub B), pr. in f i e r u , fi era, f i e r b u etc.; dar’ n u s î i n f e r i c e , f e r b e n t e etc.

G se scrie cu g , in a-ante de a, o, u, sî de ts, a , candu suntu derivate dein acestea, pr. g a l î n a , g o r o n u , gura , g u t u (pronunciatu cu a); — er’ in a-ante de e s i i, se stră­mută in alta cosunante, câ si c, de cari mai in diosu la cosu- nantile derivate; — inse, candu are se remania g ne stramutatu si in a-ante de e, i, se scrie gbe , ghi. Yedi la L.

H , in cuvente curatu romanesci a nevolia se afla, decâtu derivatu dein fi, pr. h i e r b u , h i e r u , h i e r a etc. in locu de f i e r b u , f i e r u , f i e r a , numai câ provincialiamu, si numai raru in cărţile baserecesci. — Deci se pote scrie, seau câ aju- toriu combinativu pentru ehe, ch i , si ghe , gh i , câ mai subu, — seau in cuvente dubia si străine, pr. h a m u , h e m e i u , h o r n u , etc.; — seau ch in cele grecesci, pr. C h r i s t o s u , c h r i s m a , c h r i s o v u etc.

J , pronunciatu câ la francesi, se scrie cu j cosunante formata dein i cosunante, pr. in joi , j ocu ; j u d e , j u d e c u , j u d e c i u ; j u n e ; a j u n u ; j u r u , j u r a t u , j u r a m e n t u etc.; — inse cu di semivoealisatu câ derivatu, in d i u m e t a t e lat. d i m i d i e t a s ; — d i o s u lat. d e o r s u m , mai tardîu d e o s s u m si d i u s u m; — m i d i - l o c u contrasu dein m i e d i u - l o c u , cd la latini d i m i d i u m etc.

K , in cuvente romanesci numai cu C (vedi mai susu la c); — er' in cele străine neromanisate, candu se citeza, cu k.

L se scrie pretotendenea cu 1, pr. l a c u , l e u , l imba, l o c u , l u m e ; — inse cu semivocalea i, are se se prpnuncie, câ la macedo-romani, pr. l i e p u r e , l i e a u , l î nu , l î mu (la celi vechi, lat. I imus) ; l î c i u , l i n i a (lat. l i n e a vestis, pronuncia ie), i i i a (la celi vechi, lat. i i i a, pronunciatu si scrisu la acelia órasi ie) etc., er’ la noi se pronuncia numai semivocalea impreunata cu vooalea urmatoria intru una silaba, cd' i e p u r e , i c i u , i nu , imu , i e a u etc.

— 33Ö —

Afora de curentele precedente , începute cu 1 i , seau la midilocu, li mai ocurre inca in d o u a casure, precuinu:

a) in plurale dela nume terminate in lu seau le in sing-, pr. c a l u pl. c a i i ; ca l e , pl. c ă l i ; v a l e , mo l e , föle etc. pl. v ă i i , mo l i , f o i i etc-, si in derivatele loru, pr. a mo l i â , io mo l iu , tu m o l i , elu m o l i a etc.

b) in unele nume si verbe terminate in diftongulu l i a seau l iu, pr. a l iu , m a l i u , s a l i u , pa l i u ; — t a l i u - a , a t a l i â ; m o l i u - â etc,, in cari inca 1 dispare, .in pronunci’a nostra, remanendu numai semivocalea.

Regul’a etimologica a’ limbei cere, cá in scrisu.l.se se scria pretotendenea, precumu s’a scrisu si aci, si se pronuncia si la macedo - romani, si in unele cuvente sî la noi, pr. c ă l i seau că i , v ă i i seau v ă i etc.

Si asia inca sî in silabele cl i , sî gl i , in cari 1 asemenea dispare la noi in pronuncia, pr. in c l i ă m u , , c l i a e , ocl iu, u r e c l i a , p a r e c l i a , c u r e c l i u , p e d u c l i u etc.; — g l i a c i a , g l i a n d e , a n g l i u (lat. a n g u l u s , pronunciatu unghiu) , i n g l î t i u in locu de i n g l i u t i u , cá sî i nc l î du , d e s c l î d u , in locu de i n c l i u d u , d e s c l i u d u , etc.

Inse, fiendu că lapedanduse 1, dein c l i , sî g l i , cosunah- tile c sî g s'aru stramutâ urmandu i, — de acea ortografiaţii romani de mai in a-ante au adoptatu a se pune unu h in loculu lui 1 lapedatu, după ortografi’a italiana, si a se scrie ch i sî gh i , pr. c l i i ămu, c h i a e , ochiu, -*— g h i a c i a , a ngh i u , i n g b i t i u , s u g h i t i u ; i n c h i d u , d e s c h i d u etc.

Cea mai mare nevolia face articlulu pl. li masculinu pentru usulu lui celu desu, si eonfusiunea, ce s’ar’ nasce repe- ţiendulu atâtea ori după altu i , si une oria chiaru sî după altu l i , pr. in filiu, pl. fi l i - l i , pronunciatu că f ii cu doi întregi.

De acea si aici articlulu 1 i s’a scrisu totu dea una numai cu u n u i, pr. .fi I i i , o m e n i i , d o m n i i , etc., er’ nu fi l i - l i , o m e n i - l i , domni - l i .

M se scrie totu dea un’a cum, pr. m a r e , m e r e , mesa , me ne , micu , mo l e , mu tu etc. — er’ cu i semivocale,

22*

340

candu urmeza unu e , care almentrea s’ar’ stramutá in k oscuru, pr. m i e r c u r i , mi eu , mi e d i u etc. Vedi ce s’a scriau sí la B sí F.

N se scrie cu n totu dea un’a, pr. n a l b a , negru , ni me ne , n u o r u , nu me ; — inse cu semivocalea i, n dispare in pronunci’a nostra in unele cuvente, pr. a n t a n i u , c a l c a n i u ; c u n i u cuneus lat.; v i n i a (lat. vinea), l i n i a (lat. linea vestis); v e n i u , t i e n i u , v en i , t i e n i etc., — in terminatiunile tem­porali ale unoru verbe terminate in n a , seau ne in infin., pr. s p u n i dela spune; r e m a n i si r e m a n i a , mâ n i m â n i a ; a mená me n i etc., pronunciate acumu cá a n t â i u , c a l c â i u : v i e , ie, v iu , t i u , vi i , t î i ; s pu i ; r e m â i , r e m â e , mâi, tnâe; mâ i dela mená. — Dein cause necunoscute se pronuncia fork n, sî cuventele g r â n u , f r e n u , cá g r â u , f r â u , inse numai in sing.

P se scrie totu dea un’a cu p , pr. p ă r u , p e r e , picu, p o m u , p u m n u ; — inse cu i semivocale in a-ante de e spre alu sustiené, pr. p i e r d u , p i e r u etc.; almentrea e se pro­nuncia cá k oscuru, pr. p e c a t u , p e r u , p e d u c h i etc.; inse nus î in p e r e , p e r i n a , p e r i , p e r i r e etc. Védi sí la B, F, M.

Q nu se scrie, decatu in vorbe străine.R se scrie totu dea un’a cu r , pr. r a d u , r e c e , r i u (cu

i curatu la celi vechi), r i d u , r o d u , r o g u , r u b i n u ; — inse cu i semivocale, in unele cuvente r dispare in pronunci’a nostra, pr. vei in locu de v e r i (dela voliu), sa i in locu de s a r i etc. — Duplecatu se afla scriau numai in verbulu c u r re , urmandu vocale după r , er’ aliurea simplu, pr. c u r r e ap’a, c u r r e r e a sângelui etc. inse c u r s u l u apei etc.

S se scrie cu s totu dea un’a , pr. s a l t a , s a r e , s e r a (pronunciatu s e a r a sí sara) , s e n u , s e n e , s i n g u r u , somnu, su l a (lat. s ub u l a ) , su f lu , s u f e r u etc.; — inse cu i semi­vocale se strămută in pronuncia intru altu sunetu derivatu, de care mai in diosu la derivate. — De oserbatu este, ck s in limb’a rom. se pronuncia totu dea un’a cu sunetulu primitivu, ce s’a coserbatu nescaimbatu in limb’a grecesca, inse astadi la

neolatini se pronuncia cá z greco-latinu, ceea ce in limb’a rom. nu se aude de câtu in singura cuventithi z e r u (lat. s e r u m lactis).

T se scrie totu dea un’a cu t, pr. t a t a , t e t i u n e (care se pronuncia sî t ă c i u n e ) , t e m e r e , t e n d o , a t i n g u , to tu , t u n d i u etc. —^inse cu i semivocale se strămută in alta cosu- nante derivata, de care mai in diosu la derivate.

V cosunante, se scrie totu dea un’a cu liter’a recepta v, pr. va i , vediu-vedi , v e n t u , v i n i a , vo l i u , v u l t u r u etc., — inse cu i semivocale in a-ante de e nesustienutu prein altu e seau i, pr. v i e r s u , v i e r u etc.; almentrea e se muta in ă, pr. v e du , v e d i u ; v e d u u - a , v e r u - a , v e r a etc. Vedi mai susu la B, F , P ; — inse unde este sustienutu e, semi- vocalea mai rara se scrie, pr. v i e r m e etc. dar’ verde , v e s p e etc.

X sî la latini este semnu pentru d o u e cosunanti, si asia la noi superflua, fiendu că x in cuventele romanesci seau s’a stramutatu in ps, pr. cop sa lat. c o x a , a t u p s e c â (verbu vechiu) lat. toxicare etc., — seau s’a redusu la s simplu, pr. d î s i , duş i , d î s e , duse etc. lat. d i x i , d u x i etc., m a s e a lat. m a x i 11 a etc.

Z litera grecesca, tardîu adoptata sî la latini, in limb’a romanesca are ase scrie numai in cuventulu de originea gre­cesca, seau in terminatiuni grecesci adoptate la női, bo te zu, lat. b a p t i z o , grec. — er’ in cuventele sî terminatiu-nile romanesci cu d i semivocalisatu, de care mai in diosu indata.

N o t e .1. B si P cu i semivocale, la macedo-romani, si in multe

parti ale Transilvaniei, se pronuncia transformatu in g h i sî chi , pr. b e n e : g h in e ; p i e p t u : c h i e p t u ; — pre aliurea p i inca si cá p c b i , p c i etc.

2 . In locu de cbe , ghe italianu, francesii sqriu que si g ue nepronunciandu pre u după q si g, pr. c h i ital., q u i franc, se pronuncia intru una forma.

— 341 —

6

342

3. li la italian! se sorié cu g l i , in care g na se pronuncia; la francesi cu i l , scrisu intorsu, pr. g a g l i a r d o it., gou- v e r n a i l ; — ispanii cu doi 1 , pr. l l a m a r lat. c l ama r e .

4. ni la ital. si francesi se scrie cu g n , in cáré g nu se pronuncia, pr. it. o gn i lat. o mn i s , g a g n e r franc.; — ispanii cu n h , portugalii cu n cercuflesu.

5. Qu la italiani se scrie, unde se pronuncia cu u semí- yocale, pr. a q u a cá a c u a , c i n q u e cá c i n c u e ; — er’ fran- cesii lu-scriu si cu u sí fork u, ci pre u nu-lu pronuncia, pr. q u i , cinq.

6. r i la italiani inca se scaimba une ori, asia in câtu lapeda seau pre r , seau pre i, pr. notario: n o t a j o , seau no ta ro .

7. R in limb’a rom. de multe ori se pierde dupa d seau t, pr. San du in locu S a n d r u ; n o s t u , vos tu , r os t u , f e r e s t a , c o r a s t a , a l t u etc. in locu de a l t r u , n o s t r u etc.

§. 153. — B. Cosunanti derivate.Oosunantile d e r i v a t e suntu aceste c i n c i principali,

semnate cu cirilicele: w, n , 5 , i , y , derivate dein con- sunantile öriginarie: s , t, d , c , si g ; dein cari unele suntu modificate numai prein influenţi’a semivocalei i , pr. s , t , d; altele de împreuna si cu a’ vocalei afine e, pr. c , si g.

C e - c i , 1.C in a-ante de e , sî i , se strămută totu dea un’a in liter’a

semnata cu v in alfabetulu baserecescu, pr. in ce f a , cepa- c e p e , i n c e p u - i etc., ce , c e - n e ; c e r u nume si verbu c e r i - c e r e ; c é r a verbu si nume, c e r n u , c i u r u ; pace , d u l c e , c r u c e ; mu c e d u etc.; — alesu in terminatiuni n o m i ­n a l i , pr. ace , s p i ce , f e r i c e etc., s ec i , soc i (de lasocu) , m u c i etc.; — si v e r b a l i , pr. f a ce , f ac i , t a c e - i , f a ce mu, t a c e m u etc., se c a l c i - c a l c e , cu l c i c u l ce etc., d î ce- i , d u c e - i etc.

343

Deci se scrie p r e s t e teta cu c e - e i , p r . i n esemplele citate, » i c i , c ă - c i , d e c i etc., -ţ- cu c i in finea cuventeloru, pr. a c i , se r e c i , se f e r i c i , de ©âtu in infinitivi cu acutu, pr. a se r e c i , f e r i c i etc», a t a cé , p i a c é etc.

Er’ in specie cu t i in terminatiunea numinale seau ver­bale după etimologia, pr. i n t i e l e p t i u n e , i m p u t a t i u n e , l i e r t a t i u n e etc. formate dela supine in tu : i n t i e l e p t u , i m p u t a t u , l i e r t a t u etc. — si după analogia t e t i u ne , m e n t i u n a dela a m e n t i contrasu dein m e n t î t i u n e ete.

Di, 5.D i, , 5 , e derivatu in cea mai mare parte dein d cu

semivocalea i ; de acea se scrie erasi in cea mai mare parte cu d i, si adeca :

a) in finea cuventeloru, —1 . neaccentuatu, simpliciter d i câ semisilaba, pr. in a di,

c ă d i , r a d i , r i d i , r o d i , s i e d i , v e d i , a u d i , — si in pluralile mase. si femin. pr. v e r di, m u c e d i , n e t e d i , umedi , v e s c e d i ; s u r d i , c a l d i etc.

2 . accentuatu, d i cu cercuflesu, in cuventele scurtate, pr. in d î dein d ii in locu de d ie cá sî la vechii latini; in infini- tivii de a’ IV. cojugatiune, pr. a a u d î , n e t e d î , p u t r e d î (la eeli vechi sî forâ derivatiune: a p u t r e d î , p u t r e d e s c e ) etc., si in cele alalte tempure, pr. nu a u d î , elu a u d î , etc»

b) la inceputulu cuventeloru si la midilocu:1. neaccentuatu, de câte ori urmeza alta vocale, pr. d i e c e,

d i e ü , d i o r i , d î d a , — a u d i u , a u d i a m , a u d i a i etc., s i e d i u , v e d i u , a r d i u etc.

2 . accentuatu, cu cercuflesu, de câte ori nu urmeza alta vocale, ci cosunante, pr. d î cu , d î c i etc. la lat. d ie o cu i lungu, ecale la do i i; d î l e etc.; alesu in verbele de a' IV. cojugatiune, pr. a u d î m u , a u d î t i etc., inca si in pers. 1 . a preteritului acelor’a, macaru câ urmeza inca unu i semivocale, fiendu câ aci suntu t r e i i împreunaţi; asia sî in t a r d î u etc.

c) cu di neaccentuatu se scrie sî m i d i i o cu, diurn etate , d i o s u etc. pronunciate cu j derivatu dein d i ; vedi la j ; — er’ verbulu z ă c u , se pote scrie sí d i acu câ derivatu dein d e - j a c e o , seau sî j a c u pronunciatu cu z stramutatu dein j.

d) asemenea cu di neaccentuatu se scrie si termnatiunea numinale in d i u n e , derivata dela adiective in edu , paralelu cu terminatiunea in t i u n e , de si se pronuncia câ g i u n e seau mai aspru câ june , inse in pucine cuvente, pr. r a p e d i u n e , u m e d i u n e etc.

Er’ cu z este a se scrie —a) in cuventele de origine grecesca, pr. bo te zu, gr. ßaxdfri)

lat. b a p t i z o , — si după analogia: c u t e z u , r e t ezu -â etc.b) in terminatiunile verbali dein preş. indicativu si cojuntivu

de cojug. I., pr. u r m e z u , l a c ' r emezu etc., se u r m e z e etc.

G e - g i , y.G, câ si c, in a-ante de e sî i se strămută in liter’a

semnata cu u in alfabetulu baserecescu, pr. g e m u , g e n e r e (falsu j u n e r e pre alocurea), g e n u c h i u la celi vechi, ge­n u n c h i u mai tardîu, g e r u (diversu de v i e r u , care inca se pronuncia g e r u pre alocuria), g i n g e a ; a g e r u (lat. ag ilis), l e g e - i etc.; — si in terminatiunile numinali si verbali, pr. în ­t r e g i , l a r g i , l un g i ; a l e g e - i , c u l e g e - i , d e r e g e - i (asia pre multe locure, sî la celi vechi, acumu d i r e g e - i seau drege- i ) , f uge - i , f r a n g e - i , f r i g e - i , i n f i g e - i , in t i e - l e g e - i , i m p i n g e - i , i n v i n g e i, p l a n g e - i etc.

Deci se scrie preste totu cu g e - g i , câ in esemplele ci­tate, — inse in silab’a finale intrega, accentuatu, pr. a largi , l u n g i ; t a cé , p i a c é ; — l a r g i , l u n g i etc., câ si cu ce-ci , vedi mai susu acolo.

Er’ in specie cu d i semisilabicu in terminatiunile numinali, pr. r a p e d i u n e , u m e d i u n e etc.; vedi mai susu la di sub d).

S i , ui. — S c e - s c i .S i, ui, la italiani cu se i , in cuventele romanesci e totu

dea una derivatu dein s cu i semivocale, pr. s i e d i u - s i e d e

- 344 —

345

(la italiani inca sieâe) , s i e p t e , s i e r p e , s i e r b u ; 1 u i s i, a s i a , a s i seau a s i u , c o p e r i s i u , f a c i s i u , f u r i s i u etc.; si in plurali dela numele in su , pr. g r a s i , g r o s i , f romos i , p e r o s i , s a n e t o s i , v o l i o s i etc.; — inse sí dein se i si s t i , lapedandu pre c sî t, pr. f a s i a lat. f a s c i a , a i n f a s i o r á dela f a s i o r a neusitatu, deminutivu dela f as i a ; a s i a lat. ostium pl. o s t i a , ital. u s c i o , inse in u s t i o r u - i t a mai remasu; — alesu si mai desu in preterit. indic. 2. pers. sing., pr. l a u d a s i , t a c u s i , a u d í s i etc. lat. l a u d a s t i , ta- c u i s t i , á u d i s t i etc.

S i se mai afla inca si in alte doue impregiurari spe­ciali, —

a) in midiloculu a’ vreo d o u a verbe in a-ante de cosunante, forä de a face de sene silaba intrega, pr. in a rnus icá , con- trasu dein vechiulu verbu a’ m u r d i c á lat. m o r d i c a r e , — si in a m i s i c á formatu? asemenea dein supinulu m i su lat. mi s s um si formul’a verbale c á , in latinitatea media mi ss i - c a r e etc.

b) in -combinatiunea cu s c e - s c i , care mai pretotendenea se pronuncia, cá s i semivocalisatu cu t e - t i stramutati dein c e - c i , intru una silaba, pr. domnescu pl. domn es ci , adver- biulu d o m n e s c e , cá d o m n e s t i - d o m n e s t e cu s i semivocali­satu, si asia sî in verbe: d o m n e s c i , d o m n e s c e ; v o l i e s c i - e etc.; s c i u , sc i i etc.

In care casu, e si i dein c e - c i , s i - i n t e n d e influenti’a sî preste c dein colo asupr’a lui s, stramutandulu dein origi- nariu in derivatu. — Dein acesta influentia apoi, după analogia, s s’a scaimbatu mai in colo intendienduse: —

1. si asupr’a silabeloru de origine diversa: s t e , s t i , insepronunciate cá sce , sei , pr. in verbele a s t e p t u , a ş t e r n u , s t e r g u etc. cá sî cumu aru fi după origine: a s c e p t ua s c e r n u , s c e r g u ; — e s t i , t f i s t i pl. dela t r i s t u etc., fo s t i etc..

2. inca si asupr’a s i l a b e i s .tri, in n o ş t r i , v o ş t r i , seau

346

fork r : n o s t i , v o s t i , precumu si in f e r e ş t i ia loca de f e r e s t r e etc. — pretotendenea cu t nescaimbatu.

Deci s i semivocalisatu este a se scrie Cu s i in tote cäsu- rele specificate pank aci, a fora de cele d o u a dein urma sub 1) sî 2), cari suntu a se scrie cu s simplu, fieüdu ck scaim- barea e numai analogica, precumu si in esemplele citate se afla scrisa amendoua: s i , seau s.

S î se scrie inse, cu seau fork accentu, asia:1. cu accentu cercufiesu iu silabele intrege, pr. s î, asî ,

a s î s i d e r e a ; es î , e s î s i , e s î i , e s î r e , e s î n d u etc. —2. fork accentu, ori-unde nu face silaba intrega, că in finea

cuventeloru, pr. d o mn o s i , s o m n o r o ş i , f r o m o s i , p e r o s i etc., si tote pluralile in s i, câ mai susu; — precumu si la midilocu in esemplele citate sub a) a m u s i c á , m i s i c â , — si in a-antea altoru vocali, pr. s i e p t e , s i e r p e etc., er' —

Cele străine au a se acomodá', că sî aliurea, după cele domestice.

T i , iv

T i, jj , câ sî d i k , e derivatu in cea mai mare parte dein t cu semivocalea i; — de acea se sî scrie érasi in cea mai mare parte cu t i , asia —

a) in finea cuventeloru —1. neaccentuatu, câ semisilaba, in terminatiunile numinali

si verbali, pr. a v u ţ i , mu ţ i , n ă s c u ţ i , l u a ţ i etc.; — tu muţ i , po ţ i , s co ţ i , a m u ţ i , p u ţ i , i n v e t i , a s t e p t i , des- c e p t i etc.

2. accentuatu cu cercufiesu, in modurele si tempurele de a’ IV. cojug., pr. a p a t î , pe t î , a m u t î , nu a m u t î , elu pat î , p e t î etc.

b) la inceputulu si midiWculu vorbeloru:1. neaccentuatu, in a-antea altei vocali, pr. t i e n e , t i e s e ,

i n t i e l e s e ; p a t i a m - a i etc. 5

2. accentuata neurmandu alta vooale> pr. p a t î m u , p e t î t i etc.; — asia sî in t î e , unde t î face silaba intrega, câ sî s îe, mie ; a v u ţ i a etc.

o) in terminatiunea verbale t i u n e formata dein susţine, de si pronunci’a o a mutata ín c i n n é , pr. p l e c a t i u n e , inchi - n a t i u n e , i n t i e l e p t i u n e etc. Vedi la c e - c i mai Susu.

Dein contra, in locu de t i se scrie c i , in unele nume terminate in c ia seau-ciu, pr. a c i a , b r a c i a , f ac i a , g h i- a c i a , l î c i a etc., cu singularii b r a c i u , l î c i u lat. l i c ium, l a c i u lat. l a q u e u s , s o c i u - i , soc î a , p u c i n u (dein pau- c i num) etc.

Inse t in t i semivocalisatu nu se scaimba, ci remane t, de câte ori precede s, pr. in trista pl. t r i ş t i , f o s t u - i , est i , c u ş t i dela verbulu a c u s t â , g u ş t i etc.; — ci atunci in- fluenti’a semivocalei, ne potendu resbate asupr’a lui t , trece si se descarcă asupr’a lui s de dein a-ante, delu strămută in si. Vedi mai susu ia s i sub b).

— 847 —

N o t e .

1. C e, ci la italiani inca se scrie asia; la francesi a peritu, sî in locui se pronuncia s, pr. la f a c e etc. La romani si italiani inse se pronuncia in d o u a modure, mai aspru, seaü mai lenu. La ispani se scrie cu c h , pr. mucho.

2. D i , la italiani inca se pronuncia, inse mai aspru câ la noi presto totu, de câta câ sî la noi se pronuncia pre alocurea mai aspru câ unu dz. Italianii-lu scriu cu z , câ si pre t i , pr. me zzo giorno, inse mai raru câ la noi; la francesi si ispani d i nu e scaimbatu, pr. d i e u , dio, dios.

3. G e - g i , câ la italiani, se pronuncia si se scrie; la francesi e stramutatu si amestecatu cu j ; la ispani are sonu guturale arabicu.

4. S i, la italiani se scrie cu sei , pr. u s c i r e , câ la noi u s î r e ; francesi-lu scriu cu ch , pr. la b o u c h e , câ lâ noi b u ş i : — ispanii nu l’au. — La noi se aude sî in verbulu d e s c h i d u , d e s c h i s u etc., inse nu pretotendenea.

348

5. T i la italiani se pronuncia, inse se scrie cu z, pr. na-z i o n e ; la francesi se scrie t i , inse se pronuncia s, p r . cor - r u p t i o n etc. »

6. Mai insemnkmu inca, ca pre alocuria la noi se amesteca j cu ge - g i , in câtu se pronuncia seau numai j, sí in locu de g e ; seau numai ge si in locu de j , pr. g i o i in locu de jói , — seau j un e re in locu de genere .

7. Sí ck s in a-ante de cosunantile b, d, g, m, n , r , v, se pronuncia pre alocurea cá z seau d i, pr. z b o r u , z g a i b a , z g u r a etc. in locu d e s b o r u , s g a i b a (lat. scabies), s g u r a (lat. s co r i a ) ; si suntu a se scrie numai cu s.

§. 154. Semnele grafice.Semnele grafice, remasa inca dela latini împreuna

cu alfabetulu, sî usitate pană astadi, suntu ale e l i s i u n e i si t o n u l u i pentru vocali, si i n t r ep u n t i u n ea.

Semnulu e l i s i u n e i este numai unulu, ce se nu- mesce a p o s t r o f u , sî se scrie totu dea un’a in loculu unei vocali e 1 i s e seau lapedate, pr. n ’a m in locu de n u am; s ’a dîsu, in locu de: s e a dîsu.

Elu se pune de rigore in doua casure:a) in loculu lui â o s c u r u lapedatu de in a-antea unui

a c h i a r u , pr. in numele feminine terminate in a in a-antea ardeiului, pr. d o m n ’a, d î u ’a etc. in locu de d o m n a - a , d î u a - a .

b) in articlulu supletivu sing, femininu, pr. a’ n o s t r a , a’ d o u ’a etc., fiendu câ unulu dein d o i a se lapeda ( a - l u , a - a , a - l i , a - l e , scrise a l u , a’, a i , ale) .

Er’ semnele t o n u l u i , ce se numescu sî a c c e n t e , suntu t r e i : a c u t u cá in l u á , c a n t â , — g r e u câ in l u â , c a n t â , — sî c e r c u f l e s u câ in s î , d î c u , dî (accentus acutus, gravis et circumflexus).

349

Ele inse la noi représenta tote numai unii t onu , adeca redicarea graiului intru un’a dein silabele cuventutui, pr. in a r â t a , unde silab’a dein midilocu r á se inaltia in graiu preste cele alalte doue silabe: a dein a-ante, sî ta dein apoi.

Sî preeumu tonulu cuventului pote se fia numai pre u n ’a dein t r e i silabe ultime ale cuventeloru, asia sî a c c e n t e l e după natur’a loru se potu scrie numai pre un’a dein ele: u l t i m ’a , p e n u l t i m ’a , seau anţe?p e n u l t i m ’a, pr. á p a r a ; a r â t a ; a p a r ă , a r a t ă .

R e g u l e p e i j t r u a c c e n t u . •Accentele inse nu se scriu totu dea un’a si in fia

care cuventu, ci numai mai raru sî in casure d u b i a spre destinctiune, prectîmu se face sî in scrierea limbei latine si a' celor’alalte mai noue.

Er’ in ortografi’a presente se scriu numai in cele urmatoria.

a) A c u t u l u , numai in f i n e a cuventeloru, pre silaba in- trega t o n i c a , si anume in infinitivii, imperativii negativi si imperfectele verbeloru, preeumu si cele alalte tem pure_ formate dela infinitivu, pr. a luá , v e d é , p e r i ; nu lud etc., elu luă, voliu-asiu lu d etc.

b) G r e u l u , totu asemenea se scrie numai:1) in silab’a t o n i c a f i n a l e , in preteritulu indicativu, pr.

elu l u ă , vedi i i , f ă c u , per i .2) in numele scurtate dein la , pr. s t é , s i é , mase ,

m i s i e etc.3) in presentele si preteritulu indicativului dein cojug. I, in

personele prime plurali, pr. l a u d ă m u , c a n t ă m u etc. spre distinctiune de catră aceeaşi persona in imperfectu, pr. l a u ­dă m u etc.

4) in pluralii dela numele terminate in a re seau asemenea,

350

pr. c i l i , v i l i , c ă r ă r i etc. dela c a l e , v a l e , c a r a r e ; — j u d e c i ţ i , b u c i t i etc.

5) in monosilabele: c i , d i , f i , l i , s t i , v i etc.c) C e r c u f l e s u l u inse numai —1) pre î, candu representeza unu i duplu seau lungu, con-

trasu dein doi, — nu numai in fine, ci ori si unde, alesu cu cosunantile derivate d î, t i , s í , pr. d i, d i c u ; a u d i , au d i re , a u d î t u , a a u d i etc.; — t i e , p á t i , pe t i , p a t i r e , pa- t i t u etc. — s i, s i e , esi , pa s i , e s i r e , e s i t u etc.

2) pre silab’a ân , cu sonu oscuru naşele, chiaru si unde n nu este espresu, seau a sîa scaimbatu pronunci’a, pr. in â n e m a, â n e l u ; m â n a , c â ne ; câ tu , , a t â t u , g r â u , in locu de c â n t u , a t â n t u , g r â n u etc.

Accentele inse au si insemnatate vocale, in câtu, — á cu acutu representa pre a chiaru, pr. l a u d ă , luă,

c â n t ă etc.i cu greu pre i oscuru, pr. l u i , l a u d i etc. er’ â cu cercuflesu pre i oscuru nasale, pr. â m b l a , lau-

d â n d u , c â n d u , m â n a , c â t u etc.

N o t e .1. Accentulu cercuflesu asupr’a lui â , se pare une ori de

piisosu, si mai pucinu se usiteza, — er’ aliurea e de rigore că si cele alalte in casurele specificate.

2. Legile tonului, si locurele, unde pote se se faca elisiunea, suntu a se determină mai specifice in partea analitica, er’ aici s’au luatu in consideratiune numai semnele lo.ru, si unde au locu acestea mai de rigore.

§. 155. Intrepuntiunea.De semnele usitate acumu in scriere la tote popora-le

Europei se tienu si semnele i n t r e p u n t i u n e i , cari sierbescn spre destingerea cuventeloru sî a’ propusetiuni- loru, pentru mai mare facilitarea leetoriului de ale intielege.

351

. Ele lipseau mai tote iu vechime, la greci si latini, precumu lipsescu sî astadi in mare parte la popora-le orientali.

Er’ in scrisori’a europena moderna mai unitate suntu urmatoria-le semne :

a) o r d i n a r i a , cari in fia-care propusetiune se usi- teza, unulu seau altulu, t o t e seau mai multe, pr, pun- t u k i . d o u a p u n t e : m e d i ’a n o t a ; sî c o m ’a, — e f

b) e s t r a o r d i n a r i a , cari numai mai raru, sî inanumite impregiurâri se usiteza, pr. semnulu i n t r e b a - t i u n e i ? e 8 c h i a m a t i u n e i ! p a r e n t e s e i (seau în ­c h i d e r e ! ) , c i t a t i u n e i : l i n i ’a despartîtoria —,sî l i n i o r ’a impreunatoria-, pr. c e n e ? v a i ! (adeca, c u ­tare) . a s i a d î s e : „— “. — m a i i n c o l o . b a t u - j o c u r a .

I. P u n t u l u se pune:a) la finea fia-cărei propusetiuni nedependente, pr. începu­

tul« intieleptiunei e fric’a Domnului.b) la finea fia-cărui periodu completu, pr. deca nü veti

liertá omeniloru pecatele lo ru : nece tatalu vostru, celu dein ceru, nu va liertá voue.

c) după una litera seau mai multe deintru unu cuventu, prescurtandu (abreviatiune), pr. Js. Chr., an. anulu; N, numi- nativu; A c. acusativu; s ing , singulare; p 1. seau p 1 u r. plurale.

Unii destingu si intre p u n tu m a r e , sî p u n t u micu . celu m a r e pentru finea propusetiuniloru mai mari si a’ perio- deloru, câ mai susu; — er’ celu m i cu , pentru cele mai scurte si coordinate.

II. D o u a p u n t e so punu: —a) intre d o u e propusetiuni coordinate corelate, pr, ou me

R e g u l e l e i n t r e p u o t i u n e i . A. pentru semnele ordinaria.

352

lapedá dela faci’a ta: sí spiritul u teu celu dereptu, nulu luá de la mene.

b) in citatiuni indirecte, pr. elu a dísu: ck va veni la női.c) pentru esemplificatiune, pr. iám pusu conditiunile urmă­

tor ie : antaniu etc.III. M e d i ’a n o t a (not’a de midilocu) se pune:

a) intru una propusetiune complesa, ce stk dein mai multe membre mai mari, cari se destingu prein medi’a nota pr. omenii rei, nece cuscienti’a reutatei loru nu o au, cá se se inderepte; nece nume bunu nu - si castiga, cá se fia stimati de altii.

b) in periodu mai mare, celu pucinu de trei propusetiuni coordinate, intre cari un’» seau alt’a are subdivisiuni, ecali seau neecali: intra cari impartîrea ecale se face cu do ua punte; er’ impartîrea neecale, seau subdivisiunile mai mari, se făcu prein medi’a nota, pr. s’a dîsu celoru vechi: se nu, ucidi; er’ io dîcu voue, ck totu celu ce dîee fratelui seu: r a c ’a , cul­pabile este

c) spre destintiunea mai multoru oposite, pr. adeveru, si menţiuni; verdi, sî uscate; tote le ai mestecatu.

IV. C o m ’a (comma, incisum, lat. sî s i c i l i c u s se ce ­ru ti a dela form’a lui) se pune —

a) in midiloculu unei propusetiuni, cu incisa mai menunte, pr. Arabii, Turcii, Perşii, suntu mohametani; —

b) seau si cu propusetiuni subordinate, pr. dîu’a , in care nu faci bene, e pierduta pentru te-ne.

c) de câte ori chiaritatea cuventarei recere vre una destin- tiune, pr, nu noue, Domne, nu noue, ci numelui teu, dk mărire.

B. pentru seninele straordinaria,1) Semnulu i n t r e b a t i u n e i , se pune la finea propuse-

tiunei intrebatorie, pr. Profetu esti tu? au pre altulu voma se asteptkmu ?

2) Semnulu e s c l a m a t i u n e i , se pane după intreiectiune, deca este singura, pr. o! sî v a i ! seau după intreiectiune si vocativu, deca este, seau după intreiectiune si dependentia, pr. Vai Domne! vai de noi I o Ddieule! — seau după vocativi, candu suntu foră intreiectiune, pr. Fratiloru! fraţii miei! — Inse fork intreiectiune, se pote si omite, alesu la midilocu, pr. veniţi, fili-loru, ascultatime pre mene.

3) Semnulu î n c h i d er ei , se pune, candu cuventulu seau cuventele, ce se baga in propusetiune, nu făcu parte deintru insa, precumu suntu esplicatiunile. Vedi esemple mai susu mai multe, sî alesu la III. sí IV.

4) Semnulu c i t a t i u n e i , se pune totu dea un’a in a-antea cuventeloru seau testului citatu, pr. cartea facéréi se incepe asia: „Intru inceputu a facutu Ddieu ceruliu sî pamentulu.“

5) L i n i ’a despartîtoria, se pune, candu partile propusetiunei suntu mai lunge, si au necesitate de a se desparţi mai apriatu in scrisu, pentru câ mai bene se se intielega; — de care se vedu mai multe esemple aici.

6) L i n i o r ’a impreunatoria, se pune : seau intre doue cu- vente împreunate intru unulu, pr. m i d i - l o c u , f o r k - d e - l e g e , d e - a p r o p e - l e etc.; — seau candu cuventulu serienduse nu în­cape totu intru una linia, ci una parte se trece la lini’a urma- loria, si atunci in finea liniei se pune linior’a, spre a insemná, ck partea întrerupta se tiene totu de unu cuventu cu cea trecuta in alta linia; inse asia se oserbeza numai in tipariu, — er’ ín scrisu, in locu de liniora se punu doue vergele, — de cari se vediura esemple destule.

— 353 -

N o t e .

1. Regulele pentru d o ua punte, sî m e d i ’a nota (mai susu sub II. I I I ) , raru se oserbeza rigorosu sî intru una forma, in câtu scrietorii au nu oserbeza pre unele, seau le amesteca un’a cu alt’a; de acea raru se vedu doue intrepuntiuni deplenu conforme.

23

•V

— 354 -

2. Inca si pentru c o m e (sub IV), unii seau nu le scriu, de câtu forte raru, seau le punu sî in locu de doua punte sî media nota.

3. In câtu pentru form’a litereloru, usulu generale este, câ literele asia numite iniţiali, se se pună :

a) La inceputulu fia-carui periodu, pr. L la inceputulu acestei propusetiuni; ■*—

b) După puntu mare, pr. la 1. după Nota.c) In numele propria liter’a prima, pr. Petru, Romani’a,

Bucurescii, Dunarea etc.d) In inscriptiunile cartiloru, partiloru, capeteloru, seau

numai literele prime, pr. Capu I., — seau intregu cuventulu, pr. CAPU II.

e) In poeme liter’a prima a fia-carui versu, fiendu câ în­cepe lini’a.

f) In numerii Romani, cari suntu: I 1. II 2. III 3. IV seau IIII 4. V 5. VI 6. VII 7. VIII 8. IX 9. X 10. XI 11 etc. XV 15. XX 20. XXX 30. XXXX seau XL 40. L 50. LX 60. LXX 70. LXXX 80. XC 90. C 100. CC 200. CCC 300. CCCC seau CD 400. D 500. DC 600. DCC 700. DCCC 800. DCCCC seu CM 900. M 1000. MM 2000. MDCCCLXXV 1875.

Conspectulu operei.Pag.

Prefatiune si programa . III. IV.§ . 1 - 3 Introductiune . . . . 3 - 6

S e c ţ i u n e a I. S i n t e t i c a .

§• 4 - 5 Noţiuni generali . . . 7 -1 0§. 9 -1 8 Propusetiunea si partile ei . . 11-36

T i t l u I. G o n c o r d a t i u n e a .

§. 19-36 Conoordatiunea numinale 36-69§• 37-53 Concordatiunea verbale 70-100§. 5 4 -6 2 Goncordatiunea apositeloru etc. 100-125

T i t l u II. R e c ti un ea.

§■ 63 Specie-le Rectiunei -1 2 5§. 64-80 ' Capu I. Rectiunea numinale 127-161§. 8 1 -9 4 - I I . - pronuminale 151-193§. 95-116 - III. - verbale 194-252§. 117-125 - IV. - particleloru 253-270

. S e c ţ i u n e a II. S i n t a c t i c a .

§. 126 Afecţiunile cuventarei 271-272§• 127—133 Capu I. Locatiunea (topica) 273-290§. 134-139 - II. Formele dictiunei 290-303§• 140-155 - III. Ortografi’a 304-354(§• 154-155 Semnele grafice si intrepuntiunea . 348-354)