CURSUL LATINA

«GRAMATIC Ă & LEXIC – LIMBA LATIN Ă »

I. NO Ţ IUNI GENERALE - Alfabetul latin cuprinde 23 de litere: A, B, C, D, E, F, G, H, I, K, L , M, N, O, P, Q, R, S, T, V,

X, Y, Z. Este împrumutat de la greci.- Literele y si z au fost introduse mai tarziu, in cuvinte străine ca zephyrus, Zalmoxis. Literele j

si v erau necunoscute romanilor. Fonemul i cu valoare consonantică din iugum se pronunţă ca i din iască. Pentru fonemul u vocală şi u consoană(v) romanii folosesc o singură literă: V (majusculă) şi u (minusculă).

- Consoana qu se pronunţă „cu”, nu, „cv”. Consoanele c, g, t se pronunţau la fel, chiar dacă urma o vocală, ex. Cicero se pronunţa kikero, gelidus se pronunţa ca şi Gallus, natio se pronunţa ca atare. În şcoala româeasca ele au fost adaptate sistemului de pronunţie specific, cena se pronunţă ca cina, gelu ca ger, natio ca naţiune, etc.

- Cantitatea este durata în timp, necesară pentru rostirea unei vocale. În funcţie de aceasta durată vocalele pot fi lungi sau scurte. Ele sunt indicate prin semne grafice, semne care nu au aparţinut antichităţii, ci au fost adăugate pentru a uşura citirea: ex.: mālum (cu a lung) înseamnă măr, mălum cu a scurt înseamnă rău. Pōpulus (cu o lung) înseamnă plop, pŏpulus (cu o scurt) înseamnă popor.

- Cantitatea silabelor în limba latina silabele pot fi lungi sau scurte. Silabele lungi pot fi: lungi prin natură: cuprind o vocala lungă sau diftong; ex: mater; lungi prin poziţie: cuprind o vocală urmată de două sau mai multe consoane; ex: fenestra; Silabele scurte pot fi: scurte prin natură: cuprind o vocala scurtă; ex. femina, perdere; scurte prin poziţie: cuprind o vocala urmată de alta vocală; ex: patria, dormio. Regula: Sunetul i slab la sfarsitul cuvantului nu formeaza silaba.

- Accentul nu era marcat în limba latină prin semne grafice. Ultima silabă nu are niciodată accent. În cuvintele formate din două silabe, accentul cade pe silaba penultimă. În cuvinte cu trei sau mai multe silabe accentul cade pe: silaba penultimă, dacă este lungă; silaba antepenultimă, dacă penultima este scurtă.

- În limba latină, părţile de vorbire flexibile sunt: substantivul, adjectivul, pronumele, numeralul, verbul. Părţile de vorbire neflexibile: adverbul, prepoziţia, conjuncţia, interjecţia.

- Observaţie: în limba latină nu există articol.- sufixul que dupa un cuvant are acelasi rol cu ET (si ) inaintea acelui cuvant.

II. SUBSTANTIVUL- În limba latină substantivul are: 3 genuri: masculin, feminin, neutru; 2 numere: singular,

plural; 6 cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, vocativ, ablativ.- Observaţie: Faţă de limba română, limba latină are un caz în plus, ablativul.- Nominativul (N.) răspunde la întrebările: cine? ce? Este cazul subiectului, al atributului

adjectival şi al numelui predicativ; Genitivul (G.) răspunde la întrebările: al, a, ai, ale cui? Este cazul atributului substantival. Dativul (D.) răspunde la întrebările: cui? pentru cine? pentru ce? Este cazul complementului indirect. Acuzativul (Ac.) răspunde la întrebările: pe cine? ce? Este cazul complementului direct. Vocativul (V.) este caz apelativ şi nu are funcţie sintactică. Ablativul (Abl.) răspunde la întrebările: cu cine? cu ce? prin cine? prin ce? despre cine? despre ce? etc. Este cazul complementului circumstanţial.

- Substantivul prezintă 6 cazuri:

GRAMATICĂ & LEXIC – LIMBA LATINĂ

Caz Descriere Nominativ VocativGenitiv De apartenenta, leaga 2 substantiveDativ De subordonare, leaga subst de verbAcuzativ Complement direct + de circumstantiale +

vb de miscareAblativ Stare pe loc ! stare circumstantiala

- În limba latină sunt cinci declinări. Deosebim declinările între ele cu ajutorul terminaţiilor Genitivului singular (G.sg.). Din această cauză substantivele latine nu apar în dicţionar doar cu forma de N. sg., ci şi cu cea de G. sg.

- Terminaţiile Nominativ - Genitiv singular ale celor cinci declinări sunt:

N. sg./pl. G. sg./pl.

Decl. I -a........................-ae -ae...........-ārum

Decl. II -us/er/ir/um(N.)...-i,a (N.) -i..............-orum

Decl. III (variat)/ -is.......-es/a(N.) -is.............-um/ium

Decl. IV -us/u (N.).....-us/ua(N.) -us............-uum

Decl. V -es...................-es -ei.............-erum

OBSERVA Ţ II : 1. Declinarea I – N. sg. – a/G. sg. – ae = Majoritatea substantivelor de declinarea I sunt de genul

feminin. Există un număr redus de substantive masculine; nu există substantive neutre. Substantivele masculine se declină la fel ca cele feminine.

2. Declinarea II – N. sg. – us/er/ir/um-(neutru)/G. sg – i = Substantivele terminate în -us sunt de genul masculin, cu excepţia substantivelor care arată nume de ţări, oraşe, insule şi nume de arbori care sunt de genul feminin. Tot de genul masculin sunt şi substantivele terminate în –er şi –ir. Substantivele terminate în –um sunt de genul neutru: advocatus, -i = avocat; minister,-i = slujitor; vir, -i ( singurul subst. în -ir) = bărbat; officium, -i = datorie. Substantivele masculine terminate la N. sg. în –er şi singurul substantiv în –ir se declină ca şi substantivele masculine în –us cu o singură deosebire: V. sg. are aceeaşi formă cu N. sg. Femininele terminate la N. sg. în –us se declină la fel cu masculinele terminate în –us.

3. Declinarea III – N. sg – variat/G. sg. –is = Include substantive masculine, feminine şi neutre. Substantivele declinării a III-a se împart în două mari grupe:

- Grupa substantivelor imparisilabice - care au la G. sg. o silabă sau două în plus faţă de N. sg.: Ex.: lex, legis; iter, itineris;

- Grupa substantivelor parisilabice - care au un număr egal de silabe la N. sg. şi G. sg.: Ex.: civis, civis; testis, testis.

REGULA SUBSTANTIVELOR NEUTRE: Toate substantivele neutre au două caracteristici: au trei cazuri la fel: N., Ac., V; aceste trei cazuri au la plural terminaţia –a.Substantivele feminine se declină la fel ca cele masculine. Substantivele parisilabice masculine şi feminine se declină ca cele imparisilabice masculine şi feminine, cu deosebirea că la parisilabice term. G. pl. este –ium, şi nu -um.. Substantivele neutre imparisilabice au la Abl. sg. term. –i, au cele trei cazuri identice la singular şi plural, conform legii neutrelor, dar la plural la N., Ac., şi V. se adaugă un i în faţa lui –a şi term. este -ia

2


4. Declinarea IV – N. sg. – us,-u/G. sg. – us = Cuprinde substantive masculine, feminine şi neutre. Substantivele masculine şi cele feminine au N. sg. terminat în –us, iar cele neutre au la N. sg. terminaţia –u. Substantivele feminine se declină întocmai ca cele masculine.

5. Declinarea V – N. sg. –es/G. sg. –ei = Substantivele declinării a V-a sunt de genul feminin; există doar două excepţii de substantive care sunt de genul masculin, care însă se declină întocmai ca cele feminine. Au declinare completă doar substantivele dies/-ei (m.) şi res/-ei (f.).

TABEL TERMINA Ţ II DECLINARE I-V CAZ/

DECL.DECLINAREA

I(Doar M.+F.)

DECLINAREA II

(M.+F. – N.)

DECLINAREA III(M.+F. – N.)

Imparisilab. Parisilabică

DECLINAREA IV

(M.+F. – N.)

DECLINAREA V

(Doar M.+F.)

Nr. Sg. Pl. Sg. Pl. Sg. Pl. Sg. Pl. Sg. Pl. Sg. Pl.

N.G.D.Ac.V.

Abl.

-a -ae -ae -arum -ae -is -am -as -a -ae -a -is

-us(um) -i (a)-i -orum-o -is-um -os (a)-e (um) -i (a)-o -is

- -es(a)-is -um-i -ibus -em -es(a)- -es(a)

-e -ibus

-/is -es(ia)-is -ium-i -ibus -em -es(ia)

-/is -es(ia)

-e -ibus

-us(u) -us(ua)-us -uum-ui(ui/u) -ibus-um(u) -us(ua)-us(u) -us(ua)-u - ibus

-es -es-ei -erum-ei -ebus-em -es-es -es-e -ebus

CazDeclinarea I Declinarea II

Singular Plural Masculin NeutruSingular Plural Singular Plural

N. aqua aquae dominus domini scutum scuta Ac. aquam aquas dominum dominos scutum scutaG. aquae aquarum domini dominorum scuti scutorumD. aquae aquis domino dominis scuto scutis

Abl. aqua aquis domino dominis scuto scutis

CazDeclinarea III

Imparisilabica ParisilabicaMasculin Neutru Feminin NeutruSingular Plural Singular Plural Singular Plural Singular Plural

N. consul consules nomen nomina avis aves mare mariaAc. consulem consules nomen nomina avem aves mare mariaG. consulis consulum nominis nominum avis avium maris mariumD. consuli consulibus nomini nominibus avi avibus mari maribus

Abl. consule consulibus nomine nominibus ave avibus mari maribus

Caz Declinarea a IV Declinarea VMasculin Neutru

Singular Plural Singular Plural Singular PluralN sensus sensus genu genua dies dies

Ac. sensum sensus genu genua diem diesG. sensus sensuum genus genuum dies dierumD. sensui sensibus genu(i) genibus diei diebus

Abl. sensu sensibus genu genibus die diebus

3


III. ADJECTIVUL Adjectivul se împarte în două clase: Clasa I cuprinde adjective cu trei terminaţii. Aceste

adjective se declină după declinările I şi a II-a. Clasa a II-a cuprinde adjective cu trei, cu două şi cu o singură terminaţie. Aceste adjective se declină după declinarea a III-a.

ADJECTIVELE DE CLASA I au la N. sg. următoarele terminaţii:o –us/er pentru masculineo –(r)a pentru feminino –(r)um pentru neutru

Adjectivele masculine şi neutre se declină după declinarea a II-a, iar cele feminine se declină după declinarea I. Ex.: bonus, bona, bonum (bun, -ă); aptus, apta, aptum (apt, -ă);probus, proba, probum (bun, -ă; onest, -ă);

Adjectivele neutre respectă, ca şi substantivele, regula neutrelor.Adjectivele terminate la N. sg. m. în –er au V. sg. m. la fel cu N. sg. m.

ADJECTIVELE DE CLASA A II-A au la N. sg. următoarele terminaţii:o –er pentru masculine o –is pentru feminino –e pentru neutru

sau:o – is pentru masculin şi feminino – e pentru neutru

sau:o O singură terminaţie pentru toate cele 3 cazuri

Ex : celeber, celebris, celebre (vestit, -ă); saluber, salubris, salubre (sănătos, -ă); civilis, civile (civil, -ă); omnis, omne (tot, toată); ingens, ingentis (uriaş, -ă); sapiens, sapientis (înţelept, -ă).

Adjectivele cu o singură terminaţie (c), cea de la N. sg., se dau cu N. sg. şi G. sg. ca substantivele; Adjectivele de clasa a II-a au la Abl. sg. term. –i, la G. pl. term. –ium şi la N., Ac. şi V. pl. neutru term. –ia. Adjectivul se acordă în gen, număr şi caz cu numele pe care îl determină ca atribut.

COMPARAŢIA ADJECTIVELOR. În limba latină adjectivele au 3 grade de comparaţie: pozitiv, comparativ, superlativ. Pozitiv: ex.: altus, -a, -um „înalt”. Este forma pe care o găsim în dicţionar. Comparativul se formează adăugând la tema adjectivului sufixul -ior pentru masculin şi feminin şi sufixul –ius pentru neutru (N., Ac., V. sg.). Toate comparativele se declină după declinarea a III-a imparisilabică. Superlativul se formează adăugând la tema adjectivului sufixele –issimus (m.), -issima (f.), -issimum (n.). Se declină după declinarea a II-a la masculin şi neutru şi după declinarea I la feminin. Adjectivele de clasa I şi a II –a terminate la N. m. sg. în –er formează superlativul cu ajutorul sufixelor –rimus, -rima, -rimum. Ex.: piger, pigra, pigrum „leneş” are superlativul pigerrimus, pigerrima, pigerrimum.

Forme neregulate:

Pozitiv Comparativ Superlativ

bonus, -a, -um „bun, -ă”malus, -a, -um „rău”magnus, -a, -um „mare”parvus, -a, -um „mic”multus, -a, -um „mult”propinquus, -a, -um „apropiat”

melior, meliuspeior, peiusmaior, maiusminor, minuspluspropior

optimus, -a, -umpessimus, -a, -ummaximus, -a, -umminimus, -a, -umplurimus, -a, -umproximus, -a, -um

4


IV. PRONUMELE În limba latină există următoarele tipuri de pronume: personal, reflexiv, posesiv, demonstrativ,

relativ, interogativ şi nehotărât. PRONUMELE PERSONAL. Limba latină are forme proprii pentru pronumele personal la

persoanele I şi a II-a; pentru persoana a III-a se foloseşte unul dintre pronumele demonstrative: is, hic, ille, iste, ipse, idem.

Persoana I Persoana a II-a

Sg.

N. ego = euG. mei = de mineD. mihi = mie, pentru mineAc. me = pe mineV. –Abl. me = de (de la, despre, cu) mine

N. tu = tuG. tui = de tineD. tibi = ţie, pentru tineAc. te = pe tine V. tu! = tu!Abl. te = de (de la, despre, cu) tine

Pl.

N. nos = noiG. / nostri = de noi \ nostrum = dintre noiD. nobis =nouă, pentru noiAc. nos = pe noiV. –Abl. nobis = de (de la, despre, cu) noi

N. vos = voiG. / vestri = de voi \ vestrum = dintre voi D. vobis = vouă, pentru voiAc. vos = pe voiV. vos! = voi!Abl. vobis = de (de la, despre, cu) voi

PRONUMELE REFLEXIV. Indică persoana care săvârşeste şi suferă în acelaşi timp acţiunea. Pronumele reflexiv de pers. I şi a II-a are aceleaşi forme cu pron.umele personal. La persoana a III-a are forme proprii; la această persoana nu are formă pentru N.

N.G.D.Ac.Abl.

–sui = de sinesibi = sieşise = pe sinese = de/ de la/ despre/ cu voi

PRONUMELE POSESIV. Se declină ca adjectivele de clasa I terminate în –us, -a, -um şi -er, -ra, -rum.

Pers. I meus, mea, meum = al meu, a meanoster, nostra, nostrum = al nostru, a noastră

Pers. a II-a tuus, tua, tuum = al tău, a tavester, vestra, vestrum = al vostru, a voastră

Pers. a III-a suus, sua, suum = al său, a sa

PRONUMELE DEMONSTRATIV. Pronumele demonstrative au forme deosebite pentru fiecare gen în parte; urmează în mare parte declinarea nominală, însă au şi unele particularităţi: N. sg. m. terminat în –e sau N., Ac. sg. n. în –d. Le sunt caracteristice terminaţiile de G. sg. în –ius şi de D. sg. în –i.Pronumele demonstrative sunt: Hic, haec, hoc = acesta, aceasta; Iste, ista, istud = acesta,

aceasta; ăsta, asta; Is, ea, id = acesta, aceasta; Ille, illa, illud = acela, aceea; Ipse, ipsa, ipsum = însuşi, însăşi; Idem, eadem, idem = acelaşi, aceeaşi

5


Sg. M F N Pl. M F N

N. hic haec hocG. huius huius huiusD. huic huic huicAc. hunc hanc hocAbl. hoc hac hoc

N. hi hae haecG. horum harum horumD. his his hisAc. hos has haecAbl. his his his

Sg. M F N Pl. M F N

N. iste ista istudG. istius istius istiusD. isti isti istiAc. istum istam istudAbl. isto ista isto

N. isti istae istaG. istorum istarum istorumD. istis istis istisAc. istos istas istaAbl. istis istis istis

Sg. M F N Pl. M F N

N. is ea idG. eius eius eiusD. ei ei eiAc. eum eam idAbl. eo ea eo

N. ii (ei) eae eaG. eorum earum eorumD. iis (eis) iis (eis) iis (eis) Ac. eos eas eaAbl. iis (eis) iis (eis) iis (eis)

Sg. M F N Pl. M F N

N. ille illa illud G. illius illius illiusD. illi illi illi Ac. illum illam illudAbl. illo illa illo

N. illi illae illaG. illorum illarum illorumD. illis illis illisAc. illos illas illaAbl. illis illis illis

Sg. M F N Pl. M F N

N. ipse ipsa ipsum G. ipsius ipsius ipsiusD. ipsi ipsi ipsiAc. ipsum ipsam ipsumAbl. ipso ipsa ipso

N. ipsi ipsae ipsaG. ipsorum ipsarum ipsorumD. his his hisAc. hos has haecAbl. his his his

Sg. M F N Pl. M F N

N. idem eadem idem G. eiusdem eiusdem eiusdemD. eidem eidem eidem Ac. eundem eandem idemAbl. eodem eadem eodem

N. iidem eaedem eademG. eorundem earundem eorundemD. iisdem iisdem iisdem Ac. eosdem easdem eadem Abl. iisdem iisdem iisdem

PRONUMELE RELATIV. Qui, quae, quod = care ce

Sg. M F N Pl. M F N

6


N. qui quae quodG. cuius cuius cuiusD. cui cui cuiAc. quem quam quodAbl. quo qua quo

N. qui quae quaeG. quorum quarum quorumD. quibus quibus quibusAc. quos quas quaeAbl. quibus quibus quibus

PRONUMELE INTEROGATIV. Principalul pronume interogativ este quis, quis, quid = cine ce; acesta se declină ca pronumele relativ cu deosebirea că pronumele interogativ are la N. sg. quis, quid şi la Ac. sg. n. quid. Pronumele relativ se întrebuinţează şi ca pronume interogativ.

PRONUMELE NEHOTĂRÂT. Pronume nedefinite compuse: Aliquis, aliqua, aliquid = cineva, ceva; Quidam, quaedam, quiddam = un oarecare. Pronume nedefinite cu valoare de adjective:Unus, una, unum = unul, una; Ullus, ulla, ullum = vreunul, vreuna; Nullus, nulla, nullum = nici unul, nici una; Alius, alia, aliud = altul, alta; Pronume nedefinite negative: Nemo = nimeni; Nihil (nedeclinabil) = nimic.

V. NUMERALUL În limba latină există numerale cardinale, ordinale, distributive şi adverbiale:

Cifrăromana

Numeral cardinal

Numeral ordinal

Numeral distributiv

Numeral adverbial

I unus, -a, -um primus,-a,-um singuli,-ae,-a semel

II duo, duae,duo secundus,-a,-um bini,-ae,-a B bis

III tres, tria tertius,-a,-um terni,-ae,-a terIV quattuor quartus,-a,-um quaterni,-ae,-a quaterV quinque quintus,-a,-um quini,-ae,-a quinquiesVI sex sextus,-a,-um seni,-ae,-a sexiesVII septem septimus,-a,-um septeni,-ae,-a septiesVIII octo octavus,-a,-um octoni,-ae,-a octiesIX novem nonus,-a,-um noveni,-ae,-a noviesX decem decimus,-a,-um deni,-ae,-a deciesIX undecim undecimus,-a,-um undeni,-ae,-a undeciesXII duodecim duodecimus-a-um duodeni,-ae,-a duodeciesXIII tredecim tertius decimus,a.. terni deni ter deciesXIV quattuordecim quartus decimua... quaterni deni quater deciesXV quindecim quintus decimus quini deni Quinquies decies

XVI sedecim sextus decimus… seni deni sexies deciesXVII septendecim septimus

decimus,-a,-umsepteni deni septies decies

XVIII doudeviginti Duodevicesimus.. duodeviceni duodeviciesXIX undeviginti Undevicesimus… undeviceni undeviciesXX viginti vicesimus,-a,-um viceni viciesXXI unus et viginti vicesimus primus viceni singuli vicies semel………… ……………… ………………… ……………… ……………C (100) centum centesimus centeni centiesM (1000) mille millesimus singula millia millies

7


Unus = unu, primus = primul, singuli = câte unul, semel = o dată. Primele trei numerale cardinale se declină astfel:

M F N M F N M F N

N. unus una unum G. unius unius unius D. uni uni uniAc. unum unam unum Abl.uno una uno

N. duo duae duo G. duorum duarum duorumD. duobus duabus duobus Ac. duos duas duo Abl. duobus duabus duobus

N. tres tres triaG. trium trium trium D. tribus tribus tribusAc. tres tres triaAbl. tribus tribus tribus

VI. ADVERBUL În Limba Latină, unele adverbe se formează de la adjective de clasa I cu ajutorul sufixului e :

Ex.: adj. clarus, -a, -um → adv. clare “în mod strălucit”; Alte adverbe se formează cu sufixul o: Ex.:adj. citus, -a, -um → adv. cito “în grabă”. Unele adverbe se termină în a : Ex.: adj. dexter, -a, -um → adv. dextra “pe dreapta”; Unele adverbe s-au format de la Ac. sg. neutru al unor adjective de clasa I: Ex.: adj. multus, -a, -um → adv. multum “mult”.Unele adverbe se termină în am şi as : Ex.: clam “pe ascuns”, foras “afară”; Unele adverbe se formează de la adjective de declinarea a III-a cu sufixul ter sau iter : Ex.: audacter “cu îndrăzneală”, graviter “cu greutate”; Unele adverbe se termină în tim şi sunt derivate din substantive şi adjective : Ex.: subst. fur, furis → adv. furtim “pe furiş”; adj. privatus, -a, -um → adv. privatim “în chip particular”; Unele adverbe se termină în tus : Ex.: adj. fundus, -a, -um → adv. funditus “adânc”; Există adverbe care nu derivă din adjective sau substantive: Ex.: fere “aproape”, satis “suficient”.

COMPARAŢIA ADVERBELOR - Comparativul adverbului este egal cu comparativul neutru al adjectivelor: Ex.: adj. felicior, felicius → adv. felicius “în mod mai fericit”. Superlativul adverbului este egal cu superlativul adjectivelor, dar cu terminaţia –e: Ex.: adj. felicissimus, -a,-um → adv. felicissime “ăn modul cel mai fericit”.

VII. PREPOZI ŢIA Cele mai multe prepoziţii latineşti se construiesc cu acuzativul, un număr mai redus cu

ablativul şi patru cu ambele cazuri.

Prepoziţii cu acuzativul

Ante “înainte”, “în faţa” Penes “în puterea”, “în mâna”Apud “la”, “lângă”Ad “la”,”către”,”spre” Pone “după”Adversus “către”,“spre””contra”

Circum, circa “împrejur”,”cam” Post “după”

Citra, cis “dincoace”, “peste” Praeter “pe lângă”, “afară de”

Erga “către”, “faţă de” Prope “aproape de”, “ca”Contra “împotriva”, “în faţa” Propter “lângă”, “aproape de”,

“din pricina”Inter “între”, “printre” Per “prin”, “printre”, “pe”

8


Extra “în afară” Secundum “după”, “potrivit cu”Infra “sub”, “după” Supra “peste”, “deasupra”Iuxta “lângă”, “alături de” Versus “înspre”, “către”Ob “înainte”, “din cauza” Ultra, trans “dincolo de”, “peste”

Prepoziţii cu ablativul

A, ab, abs “de”, “de la”, “din”

Absque “fără”

De “din”, “despre”, “din”, “din cauza”

Coram “în faţa”, “în prezenţa”Clam “pe ascuns”Cum “cu”Ex (e) “din”, “dintre”, “de”Sine “fără”

Tenus “până la”

Pro “pentru”,”înaintea”, “în loc de”

Prae “înaintea”, “din cauza”

Prepoziţii cu acuzativul şi ablativul

In + acuzativul “în”,”la”, “către”, “spre”In + ablativul “în”, “la”, “pe”, “între”, “printre”Sub + acuzativul “sub”, “până sub”, “aproape de”

Sub + ablativul “sub”, “la”, “pe timpul”Subter + acuzativul “sub”, “dedesubt”

Subter + ablativul “sub”

Super + acuzativul “peste”, “deasupra”, “pe”

Super + ablativul “pe”, “deasupra”, “despre”

VIII. CONJUNC ŢIA Conjuncţiile se împart în două categorii:

1. Conjuncţii coordonatoare:

Copulative et, -que,atque,ac “şi”neque, nec “şi nu”, “nici”quoque “şi”, “chiar şi”etiam “şi”, “chiar”

Disjunctive aut, vel, -ve, sive, seu “ori”, “sau”Adversative sed, verum “dar”, “însă”, “ci”

autem, vero “însă”, “dar”, “iar”at “iar”, “dar”

9


Cauzal-explicative nam, enim “căci”

etenim “deoarece”Conclusive ergo “deci”, “prin urmare”

igitur, itaque “aşadar”, “deci”

II Conjuncţii subordonatoare: quod = că; ut = că, să, ca; ne = să nu, că nu; quin, quominus = că, ca (conjuncţiile quin şi quominus apar după verbe negate cu sens de îndoială sau piedică); ut, ubi = când; ut primum, ubi primum, cum primum, simul, simul ac (atque) = îndată ce; postquam = după ce; dum, donec, quoad = în timp ce, pe când, cât timp; antequam (ante quam), priusquam (prius quam) = înainte ca, înainte de a; cum = ori de câte ori, pe când; quod, quia, quoniam, quando, quandoquidem, propterea quod = pentru că, fiindcă, deoarece; ut, velut, sicut, quemadmodum = după cum, cum, precum; ut si, velut si, quasi, tamquamsi = ca şi cum; si = dacă, nisi, ni, si non = dacă nu, si minus = dacă nu cumva; dum, modo, dummodo = dacă, cu condiţia să, numai să; quamquam = deşi; etsi, etiamsi, tametsi = chiar dacă, deşi; ut, cum, quamquis, licet = deşi, oricât, cu toate că, chiar dacă;

IX. VERBUL Se distinge după: diateză, mod, timp, număr, persoană, conjugare. Tema verbului: indică aspectul de infectum=acţiune ce nu s-a încheiat= tema de prezent sau

perfectum =acţiune ce s-a încheiat= tema de perfect. Sufixele (indică modul şi timpul). Desinenţele verbului (indică diateza, persoana şi numărul):

Numărul Persoana Diateza activa(toate timpurile in afara de perfect)

Diateza pasiva (timpurile din prezent)

Indicativ

Perfect activ

Imperativ

prezent viitoractiv pasiv activ pasiv

singular IIIIII

-o/m-s-t

-or/-r-re/ris-tur

-i-isti-it

-zero-

--re-

--to-to

--tor-tor

plural IIIIII

-mus -tis-nt

-mur-mini-ntur

-imus-istis-erunt

--te-

--mini-

--to-nto

-

-ntor

În limba latină există patru conjugări. Patru forme principale şi trei teme de bază. Recunoaştem conjugarea unui verb după terminaţia temei de prezent. Tema de prezent se află de la infinitiv prezent, una din cele patru forme principale ale verbului cu care acesta este dat în dicţionar.

Conjugare/timp Indicativ prezent(Diat. Activă, I, sg.)

Infinitiv prezent(Diat.activă)

Indicativ perfect(Diat. Activă, I, sg.)

Supin(Diat.activă)

CONJUGAREA I am -o ama -re ama -vi ama –t/-um

CONJUGAREA II habe -o habe -re hab -ui habi -tum

-cu temă vocalică

10


CONJUGAREA III

faci -o-cu temă conson.

scrib -o

face -re

scrib -em

fec -i

strip -si

fac -tum

strip -tum

CONJUGAREA IV audi -o audi -re audi -vi audi -tum

tema prezent forma dictionar tema perfect tema supin

TEMA DE PREZENT . Pentru a afla tema prezentului îndepărtăm terminaţia –re de la infinitiv prezent, a doua formă principală a verbului. O dată cu aflarea temei de prezent putem stabili şi conjugarea verbelor: Verbele de conjugarea I au tema de prezent terminată în ā: iudicā -re; de conjugarea a II-a au tema de prezent terminată în ē: vidē -re; de conjugarea a III-a au tema de prezent terminată în consoană: pon -ĕ -re; de conjugarea a IV-a au tema de prezent terminată în ī: audī -re. La verbele de conjugarea a III-a între tema de prezent şi terminaţia infinitivului apare vocala ĕ de legătură.

De la tema de prezent se formează următoarele moduri şi timpuri: Indicativ prezent, imperfect, viitor; Conjunctiv prezent; imperfect Imperativ prezent, viitor; Participiu prezent; Gerunziu; Gerundiv.

TEMA DE PERFECT . Se află înlăturând terminaţia –i de la persoana I sg. a indicativului perfect, a III-a formă principală a verbului dată în dicţionar. Cele mai multe verbe de conjugările I şi a II-a au tema perfectului terminată în –v, la majoritatea verbelor de conjugarea a III-a tema de perfect este terminată în consoană iar la verbele de conjugarea a IV-a tema este terminată în –a, -v sau altă consoană.

De la tema de perfect se formează: - indicativul perfect; indicativul mai mult ca perfect; indicativul viitor II; conjunctivul perfect; conjunctivul mai mult ca perfect; infinitivul perfect.

TEMA SUPINULUI . Tema supinului se află înlăturând terminaţia –um de la supin, a IV-a formă principală a verbului dată în dicţionar.

Din tema supinului se formează următoarele timpuri şi moduri: supin; infinitiv viitor activ; participiu viitor activ; participiu perfect pasiv.

VERBE DEPONENTE . Verbele deponente sunt verbe care au formă pasivă şi înţeles activ. Există verbe deponente la toate conjugările: Ex.: - hortor, hortāri, hortatus sum = a îndemna.Verbele deponente au şi 5 forme active: - participiul prezent; participiul viitor; infinitivul viitor activ;supinul; gerunziul. Aceste verbe se conjugă conform conjugărilor pasive corespunzăroare.

VERBELE SEMIDEPONENTE . Sunt verbe care au forme active la timpurile prezentului şi forme pasive la timpurile perfectului. Sensul acestor verbe este activ şi la timpurile conjugate la diateza pasivă.

Există 4 verbe semideponente: - audeo, audēre, ausus sum = a îndrăzni; gaudeo, gaudēre, gavisus sum = a se bucura; soleo, solēre, solitus sum = a avea obiceiul; fido, fidĕre, fisus sum = a se încrede şi compuşii: confido, confidĕre, confisus sum = a avea încredere si diffido, diffidĕre, diffisus sum = a nu avea încredere.

VERBELE NEREGULATE . Limba latină are un număr restrâns de verbe neregulate. Cel mai folosit dintre acestea este verbul sum, esse, sum verb pe care l-am prezentat deja în capitolul referitor la verb. Alte verbe neregulate:

- volo, velle, volui = a vrea- nolo, nolle, nolui = a nu vrea- malo, malle, malui = a prefera- eo, ire, ivi (ii), itum = a merge- fero, ferre, tuli, latum = a purta

CONJUGAREA VERBULUI “A FI”

11


Indicativ Conjunctiv Imperativ Infinitiv Participiu

TEMA

PREZENTULUI

Prezent sum =sunt esestsumusestissunt

sim=să fiu sissitsimussitissint

es = fii! este = fiţi!

esse =a fi

Imperfect eram = erameraserateramuseratiserant

essem (forem) = aş fi esses (fores)esset (foret)essemus essetisessent (forent)

Viitorul ero = voi fieriseriterimuseritis erunt

esto = sa fii!estosa fie!estotesa fiti!suntosa fie!

fore }futurum}futuram}futurum}futuros }futuras}futura } esseca va fica vor fi

futurus = care va fifuturafuturum

TEMA

PERFECTULUI

Perfectul fui = am fostfuistifuitfuimusfuistisfuerunt

fuerim =sa fi fostfuerisfueritfuerimusfueritisfuerint

fuisse = a fi fostca a fostca au fost

Mai mult ca perfectul

fueram fusesemfuerasfueratfueramusfueratisfuerant

fuissem as fi fostfuissesfuissetfuissemusfuissetisfuissent

Viitor anterior

fuero voi fi fostfuerisfueritfuerimusfueritisfuerint

12


Conjugarea I Diateza activăIndicativ Conjunctiv Imperativ Infinitiv Participiu

TEMA

PREZENTULUI

Prezent am o iubesc

ama s ama tama musama tisama nt

am e msă iubesc

am e sam e tam e musam e tisam e nt

ama iubeşte!amate

iubiţi!

amarea iubi

amansamantis care iubeste,

iubind

Imperfect ama ba m iubeam

ama ba sama ba tama ba musama ba tisama ba nt

ama re m aş iubi

ama re sama re tama re musama re tisama re nt

Viitorul ama b o voi iubiama b i sama b i tama b i musama b i tisama b unt

amato sa iubesti!amatosa iubeşti!amatotesa iubiţi!amantosa iubească!

amaturum, am, um esse ca va iubiamaturos, as, a esse ca vor iubi

amaturusamaturaamaturum care va iubi

TEMA

PERFECTULUI

Perfectul amav i am iubitamav istiamav itamav imusamav istisamav erunt

amav erim sa fi iubitamav erisamav eritamav erimusamav eritisamav erint

amavisse

a fi iubitca a iubit

Supinamatumamatu pentru a iubi de iubit


amav eram iubisemamav erasamav eratamav eramusamav eratisamav erant

amav issem as fi iubitamav issesamav issetamav issemusamav issetisamav issent

Gerunziu

G. amandi = de a iubiD. amando = spre a iubiAc. (ad) amandum = pentru a iubiAbl. amando = iubind

Viitor anterior

amav ero voi fi iubitamav erisamav eritamav erimusamav eritisamav erint

Conjugarea I Diateza pasivăIndicativ Conjunctiv Imperativ Infinitiv Participiu

13


TEMA

PREZENTULUI

Prezent am or =sunt iubitama ris ama turama murama miniama ntur

am e r=să fiu iubitam e risam e turam e muram e miniam e ntur

amare fii iubit!ama mini

fiţi iubiţi!

amaria fi iubit

Imperfect ama ba reram iubit

ama ba risama ba turama ba murama ba miniama ba ntur

ama re r aş fi iubit

ama re risama re turama re murama re miniama re ntur

Viitorul ama b orvoi fi iubit

ama b e risama b i turama b i mur ama b i mini ama b untur

amatorsa fii iubit!amatorsa fie iubit!amantorsa fie iubiţi!

amatum iri că va fi iubit

Adjectiv verbalamandus, a , um care va fi iubit, care trebuie iubit

TEMA

PERFECTULUI

Perfectul amatus, -a , um sumes est

amati, -ae , -asumusestissunt

amatus, -a , um simsissit

amati, -ae, asimus sitissint

amatum, -am, um essecă a fost iubit

amatos, -as, a essecă au fost iubiţi

amatusamataamatumiubit, iubită


amatus, -a , um erameraserat

amati, ae, a eramuseratiserant

amatus, -a , um essem essesesset

amati, ae, a essemusessetisessent

Viitor anterior

amatus, -a , um eroeriserit

amati, ae, a erimuseritiserunt

Conjugarea a II-a Diateza activăIndicativ Conjunctiv Imperativ Infinitiv Participiu

14


TEMA

PREZENTULUI

Prezent move o mişc

move s move tmove musmove tismove nt

move a msă mişc

move a smove a tmove a musmove a tismove a nt

move mişcă!

move te mişcaţi!

move rea mişca

move nsmove ntis care mişcă,

mişcând

Imperfect move ba m mişcam

move ba smove ba tmove ba musmove ba tismove ba nt

move re m aş mişca

move re smove re tmove re musmove re tismove re nt

Viitorul move b o voi mişcamove b i smove b i tmove b i musmove b i tismove b unt

moveto sa mişti!movetosa mişti!movetotesa mişti!moventosa mişte!

moturum, am, um esse că va mişcamoturos, as, a esse că vor mişca

moturusmoturamoturum care va mişca

TEMA

PERFECTULUI

Perfectul mov i am mişcatmov istimov itmov imusmov istismov erunt

mov erim să fi mişcatmov erismov eritmov erimusmov eritismov erint

movisse

a fi mişcatcă a mişcat

Supin

motummotu pentru a mişca de mişcat


mov eram mişcasemmov erasmov eratmov eramusmov eratismov erant

mov issem aş fi mişcatmov issesmov issetmov issemusmov issetismov issent

Gerunziu

G. movendi = de a mişcaD. movendo = spre a mişcaAc. (ad) movendum = pentru a mişcaAbl. movendo = mişcând

Viitor anterior

mov ero voi fi mişcatmov erismov eritmov erimusmov eritismov erint

Conjugarea a II-a Diateza pasivă

15



TEMA

PREZENTULUI

Prezent move or = sunt mişcat

move rismove turmove murmove mini

move ar = să fiu mişcat

move a rismove a tur

move a murmove a mini

move refii

mişcat!move minifiţi mişcaţi!

move ria fi

mişcat

Imperfect move bar= eram mişcat

move ba rismove ba turmove ba murmove ba mini

move re r =aş fi mişcat

move re rismove re turmove re murmove re mini

Viitorul move b orvoi fi mişcatmove b e rismove b i turmove b i murmove b i minimove b untur

movetorsa fii mişcat!

movetorsa fie mişcat!

moventorsa fie mişcaţi!

motum iri că va fi mişcat

adjectiv verbal

movendus, a um

care va fi mişcat

TEMA

PERFECTULUI

Perfectul motus, a, umsumesest

moti, ae, asumusestissunt

motus, a, umerimeriserit

moti, ae, aerimuseritiserint

motum, am, um esse

motos, as, a esse

a fi mişcatcă a mişcat

motusmota

motummişcatmişcată

Mai mult caperfectul

motus, a, umerameraserat

moti, ae, aeramuseratiserant

motus, a, umessemessesesset

moti, ae, aessemusessetisessent

Viitor anterior

motus, a, umeroeriserit

moti, ae, aerimuseritis

erunt

Conjugarea a III-a consonantică Diateza activă

16



TEMA

PREZENTULUI

Prezent vinc o = învingvinc i s vinc i tvinc i musvinc i tisvinc unt

vinc a m=să învingvinc a svinc a tvinc a musvinc a tisvinc a nt

vinc e învinge!

vinc i te învingeţi!

vinc e rea învinge

vinc e nsvinc e ntis care învinge,

învingând

Imperfect vinc eba m învingeam

vinc eba svinc eba tvinc eba musvinc eba tisvinc eba nt

vince re m aş învinge

vince re svince re tvince re musvince re tisvince re nt

Viitorul vinc a m voi învingevinc e svinc e tvinc e musvinc e tisvinc e nt

vincito să învingi!vincitosă învingă!vincitotesă învingeţi!vincintosă învingă!

victurum, am, um esse că va învingevicturos, as, a esse că vor învinge

victurusvicturavicturum care va învinge

TEMA

PERFECTULUI

Perfectul vic i am învinsvic istivic itvic imusvic istisvic erunt

vic erim să fi învinsvic erisvic eritvic erimusvic eritisvic erint

vicisse

a fi învinscă a învins

Supinvictumvictu pentru a învinge de învins


vic eram învinsesemvic erasvic eratvic eramusvic eratisvic erant

vic issem aş fi învinsvic issesvic issetvic issemusvic issetisvic issent

Gerunziu

G. vincendi = de a învingeD. vincendo = spre a învingeAc. (ad) vincendum = pentru a învingeAbl. vincendo = învingând

Viitor anterior

vic ero voi fi învinsvic erisvic eritvic erimusvic eritisvic erint

Conjugarea a III-a consonantică Diateza pasivă

17



TEMA

PREZENTULUI

Prezent vinc or = sunt învinsvinc e ris vinc i turvinc i murvinc i minivinc untur

vinc ar=să fiu învinsvinc a risvinc a turvinc a murvinc a minivinc a ntur

vinc erefii învins!vinc i mini!

fiţiînvinşi!

vinc ia fi învins

vinc e nsvinc e ntis care învinge,

învingând

Imperfect vinc eba r eram învins

vinc eba risvinc eba turvinc eba murvinc eba minivinc eba ntur

vince re r aş fi învins

vince re risvince re turvince re murvince re minivince re ntur

Viitorul vinc a r voi fi învinsvinc e risvinc e turvinc e murvinc e minivinc e ntur

vincitor !să fii învins!vincitor!să fie învins!vincuntor!să fie învinşi!

victurum iri că va fi

învins

adjectiv verbalvincendus, a, umcare va fi învins

TEMA

PERFECTULUI

Perfectul victus, a, um sumesest

victi, ae, a sumusestis

sunt

victus, a, umsimsissit

victi, ae, asimussitissint

victum, am, um esse că fost învinsvictos, as, e esse că au fost învinşi

victusvictavictum

învins, învinsă


victus, a, umerameraserat

victi, ae, aeramuseratiserant

victus, a, umessemessesesset

victi, ae, aessemusessetisessent

Viitor anterior

victus, a, umeroeriserit

victi, ae, aerimuseritiserunt

Conjugarea a III-a vocalică Diateza activă

18



TEMA

PREZENTULUI

Prezent capi o = iaucapi s capi tcapi muscapi tiscapi unt

capi a m = să iaucapi a scapi a tcapi a muscapi a tiscapi a nt

cap e ia!

cap i te luaţi!

cap e rea lua

capi e nscapi e ntis care ia,

luând

Imperfect capi eba m luamcapi eba scapi eba tcapi eba muscapi eba tiscapi eba nt

cape re m aş lua

cape re scape re tcape re muscape re tiscape re nt

Viitorul capi a m voi luacapi e scapi e tcapi e muscapi e tiscapi e nt

capito să iei!capitosă ia!capitotesă luaţi!capiuntosă ia!

capturum, am, um esse că va luacapturos, as, a esse că vor lua

capturuscapturacapturum care va lua

TEMA

PERFECTULUI

Perfectul cep i am luatcep isticep itcep imuscep istiscep erunt

cep erim să fi luatcep eriscep eritcep erimuscep eritiscep erint

cepisse

a fi luatcă a luat

Supincaptumcaptu pentru a lua de luat


cep eram luasemcep erascep eratcep eramuscep eratiscep erant

cep issem aş fi luatcep issescep issetcep issemuscep issetiscep issent

Gerunziu

G. capiendi = de a luaD. capiendo = spre a luaAc. (ad) capiendum = pentru a luaAbl. capiendo = luând

Viitor anterior

cep ero voi fi luatcep eriscep eritcep erimuscep eritiscep erint

Conjugarea a III-a vocalică Diateza pasivă

19



TEMA

PREZENTULUI

Prezent capi or = sunt luatcapi ris capi turcapi murcapi minicapi untur

capi ar = să fiu luatcapi a riscapi a turcapi a murcapi a minicapi a ntur

cap erefii luat!

cap i mini fiţi luaţi!

cap ia fi luat

Imperfect capi ebar eram luatcapi eba riscapi eba turcapi eba murcapi eba minicapi eba ntur

cape re r aş fi luat

cape re riscape re turcape re murcape re minicape re ntur

Viitorul capi ar voi fi luatcapi e riscapi e turcapi e murcapi e minicapi e ntur

capitor să fii luat!capitorsă fie luat!capiuntorsă fie luaţi!

capturum iri că va fi luat

adjectiv verbal capiendus, a ,um care va fi luat

TEMA

PERFECTULUI

Perfectul captus, a umsumesest

capti, ae, asumusestissunt

captus, a umsimsissit

capti, ae, asimussitissint

captum, am, um esse că a fost luatcaptos, as, a essecă au fost luaţi

captus, captacaptum luat, luată


captus, a umeram eraserat

capti, ae, aeramuseratiserant

captus, a umessemessesesset

capti, ae, aessemusessetisessent

Viitor anterior

captus, a umeroeriserit

capti, ae, aerimuseritiserunt

20


Conjugarea a IV-a Diateza activăIndicativ Conjunctiv Imperativ Infinitiv Participiu

TEMA

PREZENTULUI

Prezent audi o =audaudi s audi taudi musaudi tisaudi unt

audi a m = să audaudi a saudi a taudi a musaudi a tis

audiauzi!

audi te auziţi!

audi rea auzi

audi e nsaudi e ntis care aude,

auzindImperfect audi eba m

auzeamaudi eba saudi eba taudi eba musaudi eba tisaudi eba nt

audi re m aş auzi

audi re saudi re taudi re musaudi re tisaudi re nt

Viitorul audi a m voi auziaudi e saudi e taudi e musaudi e tisaudi e nt

audito să audă!auditosă audă!auditotesă auziţi!audiuntosă audă!

auditurum, am, um esse că va auziaudituros, as, a esse că vor auzi

auditurusaudituraauditurum care va auzi

TEMA

PERFECTULUI

Perfectul audiv i am auzitaudiv istiaudiv itaudiv imusaudiv istisaudiv erunt

audiv erim să fi auzitaudiv erisaudiv eritaudiv erimusaudiv eritisaudiv erint

audivisse

a fi auzitcă a auzit

Supinauditumauditu pentru a auzi de auzit


audiv eram auzisemaudiv erasaudiv erataudiv eramusaudiv eratisaudiv erant

audiv issem aş fi auzitaudiv issesaudiv issetaudiv issemusaudiv issetisaudiv issent

Gerunziu

G. audiendi = de a auziD. audiendo = spre a auziAc. (ad) audiendum = pentru a auziAbl. audiendo = auzind

Viitor anterior

audiv ero voi fi auzitaudiv erisaudiv eritaudiv erimusaudiv eritisaudiv erint

Conjugarea a IV-a Diateza pasivă

21



TEMA

PREZENTULUI

Prezent audi or =sunt auzitaudi ris audi turaudi muraudi mini

audi a r = să fiu auzitaudi a risaudi a turaudi a muraudi a mini

audire!fii auzit!

audi mini! fiţi auziţi!

audi ria fi auzit

Imperfect audi eba r=eram auzit

audi eba risaudi eba turaudi eba muraudi eba mini

audi re r = aş fi auzitaudi re risaudi re turaudi re muraudi re mini

Viitorul audi a r =voi fi auzitaudi e risaudi e turaudi e muraudi e miniaudi e ntur

auditorsă fii auzit!auditorsă fie auzit!audiuntorsă fie auziţi!

auditum iri că va fi auzit

adjectiv verbalaudiendus, a , um care va fi auzit

TEMA

PERFECTULUI

Perfectul auditus, a, umsum esest

auditi, ae, asumusestissunt

auditus, a, umsimsissit

auditi, ae, asimussitissint

auditum, am ,um essecă a fost auzitauditos, as, a essecă au fost auziţi

auditusauditaauditumauzitauzită


auditus, a, umeram eraserat

auditi, ae, aeramuseratiserant

auditus, a, umessemessesesset

auditi, ae, aessemusessetisessent

Viitor anterior

auditus, a, umero eriserit

auditi, ae, aerimuseritiserunt

CAZURI SI FUNCTII SINTACTICE

22


1. NOMINATIV SUBIECT exprimat prin substantiv, adjectiv, pronume, verb la infinitiv: Homo laborat.

(omul munceşte) – subiect exprimat prin substantiv ; ATRIBUT ADJECTIVAL AL SUBIECTULUI: Solvitur acris hiems. (Hor. Od.) (Se

îmblânzeşte cumplita iarnă) ; APOZIŢIE A SUBIECTULUI: Alexander, rex Macedonum, multas gentes subegit.

(Alexandru, regele macedonilor, a supus multe naţii). NUME PREDICATIV: Scythae invicti manserunt. (Sciţii au rămas neînvinşi).

2. GENITIV GENITIVUL PARTITIV arată întregul din care se ia o parte: Forum populi Romani.

(Forul poporului roman). GENITIVUL EXPLICATIV precizează, explică înţelesul substantivului determinat:

Arbor cerasi. (Arborele (numit, care este) cireş). GENITIVUL CALITĂŢII exprimă o însuşire a unei persoane sau a unui lucru,

precum şi rangul, clasa etc. Este însoţit de un adjectiv: Vir magni ingenii. (Bărbat de mare talent) ;

GENITIVUL SUBIECTIV determină un substantiv de origine verbală. Genitivul devine subiect al substantivului determinat prin transformarea acestuia din urmă în

verbul din care provine: Adventus magistri. (Sosirea profesorului) = Magister advenit. (Profesorul soseşte).

GENITIVUL OBIECTIV determină substantive de origine verbală. Genitivul devine obiect (complement în acuzativ) al substantivului determinat, prin transformarea acestuia din urmă în verbul din care provine: Amor patriae. (Iubire de ţară) = Amamus patriam. (Ne iubim ţara).

GENITIVUL COMPLEMENTUL = MEMORIEI determină verbe care conţin ideea de amintire sau uitare; VINEI determină verbe care exprimă ideea de condamnare, acuzare, achitare; PREŢULUI este complementul verbelor „a preţui”, „a cântări”, „a cumpăra”, „a vinde”: aceste verbe sunt determinate de genitivul unor adjective cu valoare de adverbe de cantitate: tanti , quanti ş.a.;

3. DATIV - Funcţia sintactică principală a dativului este cea de complement indirect: Bene tibi sit. (Să-ţi fie de bine).

4. ACUZATIV COMPLEMENT DIRECT. Manus manum lavat. (O mână spală pe alta) COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE LOC. In patriam redeamus. (Să ne

întoarcem în patrie). COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP. Iam annum esuritio fuit.

(Petron.) (Foametea dura de un an).

5. VOCATIV - fără funcţie sintactică. El exprimă o chemare sau o strigare: Quousque tandem abutere, Catilina, patientia nostra? (Cic., Cat.) (Până când, în sfârşit, vei abuza, Catilina, de răbdarea noastră?)

6. ABLATIV = Principala funcţie a ablativului este cea de complement circumstanţial, dar mai îndeplineşte şi alte funcţii preluate de la două cazuri mai vechi: instrumentalul şi locativul.

ABLATIVUL PROPRIU-ZIS. Direptione militem abstinere. (A îndepărta pe soldat de pradă).

23


ABLATIVUL INSTRUMENTAL. arată lucrul cu ajutorul căruia se realizează acţiunea. Se exprimă fără prepoziţie. Când instrumentul este o fiinţă se foloseşte acuzativul însoţit de prepoziţia per. Pellibus et sutis arcent mala frigora bracis. (Ov., Trist.) (Alungă frigul aspru cu piei şi iţari).

ABLATIVUL LOCATIV. Arată locul unde se petrece acţiunea. Se foloseşte fără prepoziţie în cazul numelor de oraşe şi în cazul unor substantive care exprimă ideea de loc: loco, parte, litore ş. a. Pentru celelalte substantive se foloseşte ablativul cu prepoziţiile in sau sub. Sub monte consedit. (Caes., B. G.). (S-a aşezat la poalele muntelui).

ETAPELE TRADUCERII UNUI TEXT LATIN

1. Se subliniază predicatele.2. Se determină elementele de relaţie (conjuncţii, adverbe, pronume relative etc.).3. Se delimitează fraza în propoziţii.4. Se determină felul fiecărei propoziţii.5. Se face analiza lexicală, morfologică şi sintactică a propoziţiei.6. Se face traducerea parţială mai întâi, apoi integrală a frazei.

Ex.: Socrates accusatus est quod iuventutem corrumperet.

1. Socrates accusatus est quod iuventutem corrumperet.

2. Socrates accusatus est quod iuventutem corrumperet.

3. Socrates accusatus est /quod iuventutem corrumperet.

4. Socrates accusatus est = propoziţie principalăQuod iuventutem corrumperet = propoziţie subordonată cauzală.

5. Socrates = substantiv propriu, declinarea a III-a, gen masculin, caz nominativ, nr. singular, funcţia sintactică de subiect.

Accusatus est = verb tranzitiv, modul indicativ, timpul perfect, persoana a III-a, numărul singular, diateza pasivă, funcţia sintactică de predicat verbal.Quod = conjuncţie subordonatoare care introduce propoziţia cauzală.Iuventutem = substantiv comun, declinarea a III-a, gen feminin, cazul acuzativ, nr. singular, funcţia sintactică de complement direct.Corrumperet = verb tranzitiv, modul conjunctiv, timpul imperfect, persoana a III-a, numărul singular, diateza activă, funcţia sintactică de predicat verbal.

6. Socrate a fost acuzat fiindcă ar fi corupt tineretul.

24

Date post:	01-Dec-2014
Category:	Documents
Upload:	dangrigore
View:	181 times
Download:	2 times

CURSUL LATINA

Documents