Ghidul Drumetiilor Montanede Mircea Lancranjan

Acest "Ghid al drumetiilor montane" ne-a fost pus la dispozitie cu amabilitate de Dl. Mircea Lancranjan, caruia iimultumim si pe aceasta cale. Cu toate ca publicarea lui a fost mult intarziata de lipsa acuta de timp, credem caveti gasi in acest ghid raspuns la multe din intrebarile pe care vi le puneti in legatura cu pregatirea unei excursiipe munte si in timpul desfasurarii acesteia.

Va rugam sa contactati autorul in legatura cu orice intrebare, comentarii sau observatii legate de acest ghid, si vadorim lectura placuta in continuare.

Ghidul Drumetiilor MontaneCuvnt nainte Terminologie montana Legile muntelui Recomandari generale Sfaturi practice Notiuni de orientare turistica Marcaje si trasee turistice Orientarea in teren nemarcat Deplasarea n munti, echipament si alimente necesare Deplasarea Echipamentul Cazarea Alimentatia Notiuni meteo si indicii pentru aprecierea vremii la munte O parte din flora si fauna muntilor Carpatii Romniei Primul-ajutor Reanimare Pansarea Transportul Proceduri de tratament In caz de arsuri - febra In caz de intoxicatii - intepaturi Raul de munte Bibliografie consultata Cuvnt de multumire

Cuvant inainte

CUVNT NAINTE

n timpul liber al vacantelor, concediilor, sfrsitului de saptamna sau oricnd va puteti permite, ndreptati-vapasii catre munte cu dorinta de a-i cutreiera potecile !

Am ntlnit pe cararile Carpatilor, aici unde orizontul se nchide de valurile ncremenite ale crestelor sau odataajunsi pe ele se deschide oferind o panorama ce rar ti-e dat sa ntlnesti; multi tineri, unii ca vrsta altii ca suflet,oameni care pretuiesc asprimea si frumusetile vietii n aer liber. Asemenea lor si dumneavoastra puteti sa ncercatisa gustati din aceasta mare placere.

Drumetia nseamna miscare, iar miscarea nseamna sanatate. Cnd aceasta este facuta la munte, "bateria umana"a corpului se ncarca cu energie, iar mintea si sufletul cu ncntare, pentru o lunga perioada de timp.

Numai aceia care au curajul sa se desprinda de cotidian, de viata sedentara citadina si sa nfrnga comoditatea,pot beneficia gratuit de terapia complexa a muntelui n orice anotimp al anului. Tuturor, tineri sau vrstnici, leadresez ndemnul de a drumetii, pentru a-si putea desfata privirea si sufletul cu frumusetile neasemuite alepadurilor, poienelor, crestelor si piscurilor; florilor, izvoarelor si tuturor vietuitoarelor ce traiesc n acest areal;

pentru a deveni mai buni, mai puternici si mai generosi.

Niciodata odihna activa a drumetiilor montane nu este un timp pierdut, ci un timp de recreere si relaxare activa decare corpul nostru are nevoie ca de hrana de fiecare zi; un timp cstigat, care da viata anilor.

Mircea Lancranjan ghid de turism cod 0135

Nota din partea Alpinet.org: Ne-am permis sa modificam forma de prezentare a materialului trimis de Dl. MirceaLancranjan pentru a corespunde cerintelor tehnice ale site-ului. Continutul in schimb a ramas nemodificat, pentruorice comentariu legat de acest articol va invitam sa contactati autorul la adresa de e-mail:

alexlancranjan@yahoo.com

Terminologie Montana

"Ceea ce urmareste aceasta carte este sa-i obisnuiasca pe cei tineri, ncepatori n drumetie sa guste frumuseteamuntelui " I.Ionescu-Dunareanu

TERMINOLOGIE MONTANA

n indicatiile ghidurilor turistice, precum si n convorbirile cu montaniarzii, ntlnim adesea termeni necunoscuti,care desemneaza notiuni precise legate de formele de relief sau fenomene naturale, a caror lamurire ajuta la o maibuna cunoastere a traseului, la descrierea mai amanuntita a regiunii strabatute.

Pentru a putea urmarii, lamurii si ntelege capitolele care urmeaza, precum si literatura montana, parcurgetiaceasta terminologie !

Abrupt =Perete de munte, stncos,puternic nclinat, format de obicei din roci tari;

Ac =Stnca izolata cu varful ascutit;

Adapost = Constructie facuta sa apere de intemperii;

Alpin =Zona cea mai nalta a unui munte, ncepnd de la 1800 m altitudine;

Alpinist-alpinism =Persoana care face dese ascensiuni pe (munti) Alpi; ramura sportiva care cuprinde ascensiunile n munti, n specialexcaladarea partilor greu accesibile;

Amonte =n sus (n sensul spre izvor) pe cursul unei vai sau ape;

Arcada =Element de relief n forma de arc ntlnit n general n zonele calcaroase

Areal =Arie (zona) specifica de raspndire a unei specii (planta sau animal);

Arsita =Panta de munte lipsita de vegetatie;

Aval =n jos (n sensul spre varsare) pe cursul unei ape sau vai, partea ncotro curge apa;

Aven-hoanca =Groapa, adncitura naturala n general verticala, ntlnita n zonele calcaroase, formata prin dizolvarea rocilor sauprabusirea tavanului unei pesteri;

Azimut =Unghiul pe care l face directia la un obiectiv fix, la care dorim sa ajungem, cu directia nord, indicata de aculmagnetic;

Baliza =Semnal sau instalatie de semnalizare care indica pozitia unui punct topografic;

Btca = Vrf de deal sau de munte nu prea nalt, rotunjit de agentii atmosferici;

Bord =Bloc de stnca izolat sau n cmpul de bolovani;

Brna - bru =Portiune plata (palier) de latime variabila, n general nierbata, care ncinge ca un bru versantul unui munte,practicabila pentru mers;

Bulboana =Adncitura ntr-un ru unde apa formeaza un vrtej, vltoare,bulboaca;

Bunget =Padure deasa foarte greu de strabatut;

Burnita =O ploaie marunta si deasa nsotita de ceata;

Casa de adapost =Constructie n general din lemn dotata cu locuri (pe priciuri), soba, masa si banci;

Carst =Complex de fenomene naturale, ntlnite n zone calcaroase; forme de relief create prin dizolvarea calcarelor :pesteri, doline, avene, chei, defileuri;

Canion =Vale adnca si foarte strmta, cu peretii abrupti si cu fundul ngustat, prin care rul curge vijelios formndvrtejuri (n Romnia avem doar vai tip canion);

Caldare =Depresiune circulara cu versante prapastioase, n zona muntilor nalti;

Caldare glaciara - circ glaciar =Caldare ramasa n urma topirii unui ghetar;

Catni =Zona bolovanoasa, arida;

Calauza =Ghid montan;

Cetina =Frunzar de ace (frunze de conifere, molid, brad, larice, tisa, zinbru, pin);

Ciopor =Turma de capre negre;

Chei =Sector, portiune de vale ngusta si adnca cu pereti stncosi, aproape verticali, n trupul unui munte;

Cleant - colt =Vrf de stnca facnd parte din trupul unui munte;

Clin =Panta cu nclinare variabila a unui munte sau a unei vai;

Concretiuni =Forme diverse de depunere a carbonatului de calciu pe peretii unei pesteri;

Condensare =Transformare prin racire si compensare;

Confluenta =Locul de unire, ntlnire, a doua ape sau vai;

Cornisa = "Streasina" de zapada ntarita, (asemanatoare literei "l") de pe creasta unui munte;

Creasta-coama =Linia de intersectie a planurilor celor doi versanti oponenti ai spinarii unui masiv muntos;

Culme =Partea cea mai de sus, prelungita orizontal, al unui munte;

Cumpana de ape =Linia de despartire dintre doua bazine hidrografice sau doua vai nvecinate, care coincide n general cu creastaunui munte;

Curba de nivel =Linia de pe harta (culoare maro) care uneste punctele de egala altitudine, portiuni din teren asemanatoare brrilorpe care ne putem deplasa fara sa coborm sau sa urcam;

Curmatura-sa- tarnita -fereastra =Denivelare, portiune mai coborta unde creasta unui munte este mult sub nivelul general al acesteia, ngaduindtrecerea de pe un versant pe celalalt;

Custura =Creasta montana, ascutita, stncoasa, ngusta si dantelata n forma unei lame de fierastrau, de obicei ntre douacaldari glaciare;

Deal =Forma de relief ca o ridicatura a scoartei pamntului mai mica dect un munte dar mai mare dect colina;

Dolina =Adncitura a solului n forma de plnie, de dimensiuni variabile, formata prin dizolvarea rocilor calcaroase de catreape;

Dos =Versant de munte cu expunere spre nord, umbrit;

Drumetie montana =Mersul pe munte din placere, pe jos sau pe schiuri,fara scop lucrativ;

Durau =Pru de munte repede si zgomotos;

Duruitoare =Cascada de apa;

Endemism =Specie de planta sau animal care traieste ntr-un areal (zona) restrans;

Escalada =Ascensiune, urcare pe un perete de munte prin catarare libera sau cu ajutorul mijloacelor tehnice specifice(pitoane, carabiniere, coarda, etc.);

Falie =Ruptura a scoartei terestre;

Fisura =Crapatura, jgheab ntr-un abrupt muntos stncos, ca urmare a actiunilor apelor;

Firn =Zapada persistenta pe muntii nalti, acumulata si tasata, care trecnd prin faza grauntoasa devine gheata(portiunile rupte au forma de scnduri);

Foen =Vnt cald, uscat si puternic care bate primavara dinspre crestele muntilor spre vai, grabind topirea zapezilor;

Freamat =Zgomot produs de frunzele miscate de vnt;

Gavan =Scobitura, adncitura n stnca unui munte;

Glma =Vrf de munte de naltime modesta;

Golul alpin =Zona situata deasupra limitei superioare a padurii, acoperita cu iarba, vegetatie pitica sau lipsita de vegetatie;

Granodiorit =

Roca granulata cu structura intermediara ntre granit si diorit (muntii Retezat);

Greaban =Picior de munte abrupt si stncos;

Grohotis =ngramadire, masa compacta de bolovani sau sparturi de stnca, nu prea mari, provenita din degradarea unuiversant pe o panta de munte;

Grota-pestera =Excavatie mare de masa (n general calcaroasa) pe orizontala sau n panta;

Grumaz =Sa foarte lata;

Hatas =Carare ngusta rezultata din trecerea repetata a animalelor printr-o regiune cu arboret si puternic nierbata;

Hidrografie =Retea de vai si ape care strabate o anumita zona;

Horn =Spartura ngusta, vlcel, jgheab, n peretele de stnca, care permite ascensiunea prin el;

Huda =Pestera;

Iezar =Lac de munte de origine glaciara;

Interfluviu =Portiune de teren (culme, creasta) cuprinsa ntre doua vai vecine;

Izbuc-exurgenta- glgoi =Locul de iesire, unde apare la suprafata un curs de apa subteran, ascuns, n general n regiuni cu fenomenecarstice;

Izvor =Locul unde apa unei pnze freatice iese la suprafata din pamnt;

Jgheab- uluc =Scobitura, fagas, facut de suvoiul ploilor;

Lapiez =Forma de relief rezultata din coroziunea rocilor solubile de catre apele de siroire, santuri si canale de obiceiparalele cu panta;

Marmita =Scobitura ovala sapata n rocile din albia unui ru; apare n portiunea cascadelor;

Magura =Forma de relief reprezentata printr-o culme mpadurita;

Moletiera =Obiect de mbracaminte format dintr-o fsie de stofa cu care se nfasoara pulpa piciorului (peste pantalon) de laglezna pna sub genunchi;

Momie (mamie) =Movila mica de pietre (pamnt) facuta de mna omului pentru a jalona, indica o poteca sau scurtatura nemarcata(!)

Morena =Morman de aluviuni, format din pietre, argila si nisip, ramase n urma topirii ghetarilor; adesea nierbate;

Muchie- creasta =Linia de culme a unui munte;

Muncel =Munte de dimensiune si altitudine modesta;

Namas- catun =Grup de asezari montane fara biserica;

Nivatie =Actiunea de modelare a reliefului facuta de ngheturile si dezgheturile succesive la munte;

Nod orografic =Masiv muntos din care pleaca culmi secundare;

Obcina =Culme scurta, cu aspect montan, n general mpadurita;

Obrsie = Portiune nalta de la nceputul unei vai, locul de formare a rului ce o strabate;

Padina =Portiune inferioara a unei vai de abrupt, mai larga, cu vegetatie, n general umeda, mic platou sub forma degavane pe pantele unui munte;

Pas =Punct de trecere de pe un versant pe altul folosind o curmatura sau o sa;

Periglaciar =Regiune situata la periferia ghetarilor;

Pestera =Grota

Picior de munte =Culme secundara situata n partea inferioara a culmii principale; o ramificatie n general mpadurita;

Piemont =Forma de relief situata la contactul muntilor cu o cmpie sau depresiune, formata prin acumularea depuneriloraduse de apele curgatoare la schimbarea de panta;

Pcla =Ceata deasa care apare de obicei dimineata si seara, negura;

Plai =Picior de munte nierbat sau poiana pe un picior de munte;

Platou carstic =Forma de relief sub care se nfatiseaza o zona calcaroasa;

Pod- platou =Suprafata nalta aproape plana a unui masiv muntos;

Polie =Depresiune nchisa, mare, cu fund plat aluvionar, cu unul sau mai multe cursuri de apa, care apar n izbucuri sidispar n ponoare;

Polita =Terasa mica ce ntrerupe un abrupt sau o panta priporoasa, abrupta;

Ponor =Povrnis abrupt sau adncitura formata prin prabusirea, ruperea sau alunecarea unor straturi de teren, gol carsticprin care se scurg n subteran apele de suprafata;

Portal =Gura de intrare, cteodata monumentala, a unei pesteri;

Preluca =Poiana, loc lipsit de vegetatie arborescenta pe o coasta de munte;

Pripor =Coasta de deal sau de munte, panta abrupta, povrnis;

Priza =Orice punct, asperitate, neregularitate a stncii sau terenului; adncitura, muchie sau radacina care folosestepentru urcarea, coborrea sau traversarea unui munte;

Rafala =Dezlantuire brusca, violenta si scurta de vnt, ploaie sau ninsoare;

Ravena =Vale strmta cu versanti abrupti, instabili (care se prabusesc, surpa);

Reflexie =Fenomen optic de rentoarcere partiala a luminii cnd ntlneste o suprafata;

Refractie =Fenomen optic de abatere a directiei de propagare a luminii cnd ntlneste o suprafata de separare a doua medii;

Refugiu =Loc de scapare, de adapostire din fata unei primejdii sau neplaceri;

Refugiu alpin =Constructie din lemn sau metal armat cu panouri din fibra de sticla, dotata cu 8 - 12 locuri de dormit pe priciuri;

Relief carstic =Forme specifice de relief n zone montane calcaroase;

Saritoare =Prag nalt pe o poteca de munte;

Scurtatura =Varianta de poteca, carare marcata sau nu, pentru scurtarea parcurgerii unor serpentine, a unei curbe de nivel;

Seninari =Zone de stnci golase si foarte nclinate din abruptul unui masiv;

S.O.S. Save Our Souls - salvati sufletele noastre;

Sohodol =Vale fara apa, fenomen carstic;

Sorb-ponor =Locul unde apa dispare n pamnt, fenomen carstic;

Spalatura = Stnca golasa, lustruita de actiunea apei de ploaie;

Spelunca =Pestera, grota;

Spinare-coama- creasta =Partea cea mai nalta a unui munte vazuta n plan orizontal;

Stalagmita =Depunere calcaroasa de forma conica pe podeaua unei pesteri sau galerii subterane;

Stalactita =Depunere calcaroasa sub forma conica, turture, pe tavanul unei pesteri sau galerii;

Strunga =Trecere abrupta;

Sisturi =Roci metamorfice (care s-au transformat n conditii de temperatura si presiune) sub forma de foi sau lame

Sa =Curmatura, fereastra, tarnita;

Sistoaica =Jgeab, vlcel stncos ngust ce brazdeaza panta unui munte;

Sublimare =Trecerea vaporilor de apa din stare gazoasa direct n stare solida (cristale)

Suspensie =Un sistem de solid-fluid n echilibru;

Talveg = Linia care uneste ntre ele punctele cele mai adnci ale albiei unei ape sau vai uscate;

Tau =Lac glaciar;

Toponimie =Ansamblul numelor proprii de locuri, de ape, de munti, dintr-o regiune geografica;

Transhumanta =Trecerea bianuala a turmelor de oi de la cmpie la munte (primavara) si invers (toamna);

Uluc =Jgheab;

Urlatoare =Cascada;

Uvale =Depresiune nchisa, mai mare dect dolina, formata prin fuzionarea mai multor doline;

Vale oarba =Un curs de apa care se pierde ntr-un ponor situat la baza unui abrupt calcaros;

Vale de recul =Un curs de apa care porneste dintr-un izbuc situat la baza unui abrupt; calcaros

Versanti =Fetele unui masiv muntos, versantul drept si versantul stng al unei vai; se determina asezndu-ne cu fata ndirectia n care curge apa existenta sau posibila prin acea vale;

Vlcel =Ramificatie a unei vai de munte la originea sa, rezultata din actiunea apei si a vntului;

Vrteje =Serpentine dese pe o poteca de munte;

Vnturis =Cascada mica;

Zanoaga-circ glaciar =Depresiune circulara formata prin eroziunea solului de ghetarii montani la obrsia vailor, sau pe versantii acestora;

Zaton =Lac temporar provenit din apele de primavara pe care sorbul (ponorul) nu le poate absorbii dect dupa un intervalde timp;

Legile Muntelui

"Aparati si bucurati-va de toate darurile binefacatoare ale naturii, ocrotiti puritatea frumusetilor si maretiantregului peisaj montan romnesc."

Gheorghe Suman

LEGILE MUNTELUI

Multi dintre acei care au calcat cararile muntilor sfatuiesc si ndeamna pe cei mai tineri sau ncepatori n aledrumetiei sa respecte legile muntelui. Dar care sunt acestea si ce "reglementeaza" ele ?

"Cine ar fi crezut ca muntele are legi ?" ar spune un neinitiat n ale drumetiei montane si totusi "vai de acei carenesocotindu-le va simtii pe propia piele pedeapsa muntelui !"

nvatatura muntelui s-a transmis permanent prin povetele calauzelor si sfaturile montaniarzilor, toate constituind"legile muntelui".

Cele zece porunci ale turismului de munte

(din decalogul unei calauze celebre - Luis Trenker)

1.Sa nu ntreprinzi o ascensiune ce-ti depaseste puterile. Tu trebuie sa nvingi muntele, nu el pe tine; sa-ti fixeziun obiectiv pe care sa-l poti atinge, dar de va trebui sa renunti la el sa sti sa faci stnga-mprejur ct mai estetimp. Sa nu fi grabit si sa nu ncerci sa stabilesti recorduri de viteza. Sa nu ai mania piscurilor, dar sa nu ocolestidificultatea n variatele ei forme.

2.Sa pregatesti cu de-amanuntul orice drumetie fie ca mergi singur, cu prietenii sau cu ghidul. Un ignorant sau unneputincios care are nevoie de o guvernanta alpina este, n munti, pur si simplu ridicol. Documentarea trebuie safie tot att de completa ca si echipamentul alpin. Sa cunosti mediul n care te misti si sa-i ntelegi fenomenele. Sanu-ti ncarci stomacul si sa nu ai pretentia sa te alimentezi cu icre negre sau stridii. Idealul tau alpin sa fie acelade a gusta cu aceeasi placere o duminica frumoasa pe un vrf de delusor, ca si cu alt prilej un abrupt din cele maigrele. Nu este nevoie sa fi de la nceput desavrsit catarator. Sa nu patesti ca acela care de attea stnci si peretinu mai vedea muntele. Sa nu uiti ca muntii sunt bogati n primejdii, dar n acelas timp sa sti ca, cu prudenta,spirit de prevedere si inteligenta i poti nvinge.

3.Sa nu uiti ca esti o fiinta civilizata. Bucuria si puterea nu se confunda cu mitocania, brutalitatea si grosolania.Adu-ti aminte nca de la gara si din tren, ca educatia ta n general si cea sportiva n special sunt puse la ncercare.Daca poti sa iei cu asalt piscurile, sa nu faci asta n vagon. Ca sa se vada ce catarator ndracit esti nu este absolutnecesar sa faci echilibristica pe scarile sau tampoanele vagonului. Sa nu consideri frnghia si coltarii ca o emblemaa breslei tale care se cere expusa. Sa nu periclitezi cu sculele tale: schiuri, piolet, etc. ochii si hainele vecinilor sisa nu le umplii urechile cu trancaneli si hohote de rs. Daca ntlnesti un drumet solitar saluta-l sau resaluta-l sidaca crezi ca e cazul sa-l critici fa-o cel mult atunci cnd nu te mai poate auzii. Nu-ti imagina ca devii alpinistutiliznd un jargon de munte artificial. De asemenea nu e cazul sa-ti stergi nasul cu degetele numai pentru ca aidezbracat costumul de oras.

4.Sa nu profanezi peisajul pe care-l strabati si sa nu "mpodobesti" natura cu cioburi de sticla, hrtii, cutii deconserve si alte ramasite. Aminteste-ti ca si altii dupa tine, vor voi sa bea din izvorul pe care-l murdaresti fararost. Tablitele de marcaj nu sunt menite drept tinta pentru proiectilele tale improvizate si nici nu trebuie sa leschimbi asezarea dintr-o gluma deplasata. Sa nu lasi deschise portile stanelor si ale nprejmuirilor, caci potiprovoca proprietarilor pagube si arunci discredit asupra tuturor drumetilor. Din acelasi motiv, sa nu sari pestengradiri si nici sa nu te inviti nepoftit n claia cu fn ce o vezi n proprietatea ciuva. Cnta daca-ti face placere, darcu masura si acolo unde este locul. Chiuiturile se potrivesc de cele mai rare ori cu gtlejul tau si nici nu factotdeauna placere semenilor tai. Nu tipa fara rost, tulburi inutil oamenii si animalele. Aprinde focul numai dacaeste absolut necesar, supravegheaza-l atent si pe urma stinge-l complet. Nu arunca pietre si cauta sa mergi astfelnct sa nu provoci caderea lor, chiar daca ai convingerea ca nu te urmeaza nimeni. Pe drumuri umblate si nlocuri expuse sa nu faci nudism si nici seminudism, altfel nsa profita de aer si soare ct poti mai bine. Cum teapropii de locurile populate urmeaza regulile convietuirii sociale.

5.Fi bun camarad. Daca esti conducator evita sa fi autoritar si ncapatnat, ncrezut sau ngmfat; da dovada despirit de ntelegere si rabdare. Nu fi zgrcit cu avutul tau, nici cu cunostintele tale. Hotarrile sa-ti fie determinatede capacitatea de rezistenta a celui mai slab. Abandonnd pe cineva n munti l vei avea poate pe constiinta. Dacatu esti cel condus, adapteaza-te aceluia care cunoaste mai bine locurile, sileste-te sa fi la naltime si cauta sanveti. Chiar si cel mai slab dintr-o echipa si poate face datoria. Sa sti ca un tovaras bun este tot att de rar ca siun conducator bun. Orice strain care mparte cu tine dragostea pentru munti sa-ti fie camarad, mai ales atuncicnd este n primejdie sau are nevoie de vreun ajutor sau o privire pe harta ta. Chiar si n ghidul pe care-l platestisa vezi un tovaras, un prieten. Nu fi autoritar fata de el, dar nici nu te comporta de parca ati fi mncat de cndsunteti din aceeasi strachina.

6.Respecta cabana tot asa cum ti respecti propria ta casa. Fi modest si nu cere lucruri pe care ti le poate oferii celmult un hotel. Nu uita ca aici, n creierul muntilor, portmoneul tau nu mai conteaza si ca toti suntem egali.Pioletul, schiurile, gheata, noroiul n-au ce cauta n sufrageria cabanei; leapada-te de ele prin urmare nainte de aintra. Nu transforma locul de odihna, care este cabana, ntr-o crciuma. Nu ocupa toate bancile si mesele curanita, merindele, hrtile si picioarele tale. Orict ai fi de tnar, gndeste-te ca nu este aici locul sa faci dragoste.Lasa n pace patefonul si chelnaritele, iar pe ghitara sa nu pui mna dect daca te pricepi. Cartea de impresii san-o utilizezi pentru rime proaste sau laude. Este mult mai util sa notezi de unde vii si ncotro te duci, mai alesdaca te pregatesti pentru o ascensiune grea. Urma lasata n acest fel nlesneste trimiterea la nevoie a ajutoarelorsi poate linisti pe cei ngrijorati de soarta ta. Ai dreptul sa ceri un loc de dormit si daca esti nainte sau dupa drumsa-l alegi pe cel mai bun, dar sa nu eziti sa-l cedezi acelui care este fie epuizat, bolnav sau mai n vrsta ca tine siare nevoie de odihna. Nu te urca ncaltat n pat si nu alerga cu bocancii pe scari mai ales noaptea. Daca sforai nute culca n dormitorul comun. Fi prudent cnd umbli cu lampa si focul. Nu uita ca nu esti stapnul cabanei, iarngrijitorul este administratorul care ndeplineste un rol de mare interes obstesc, te vei supune deci dispozitiilorsale. Orice loc si orice lucru ai folosit sa le lasi n aceeasi stare n care venind ai vrea sa le gasesti; mai ales ncasele de adapost sa ai grija deosebita fata de ceilalti, fie ca-ti sunt tovarasi, fie ca-ti vor urma. Gndeste-te cantreaga cabana, casa de adapost cu tot ce cuprinde, reprezinta un bun ce ti-a fost ncredintat cu buna credinta. Fiieconom cu rezerva de lemne, adesea adusa cu mari sacrificii si ai n vedere si pe cei ce vor venii dupa tine.Paraseste casa dupa ce ai ncuiat si ai pus toate la locul lor. nchide-o bine si nu uita sa achiti taxa acolo unde estecazul.

7.Nu fura ! Nu fura, altora nici linistea, nici singuratatea ce o cauta, nici perspectivele. Dar sa nu furi nici betele deschi, curele, frnghii, nici fnul sau lemnele strnse cu multa truda. Nu fura nici florile pe care natura le-a creatpentru toata lumea. Cmpul, iarba, arborii trebuie crutati; vitele si vnatul sa nu fie speriate. Nu taia jepi si arboripentru a-ti cheltui prinosul de energie neconsumata. Nu distruge furnicarul, nici chiar din curiozitate stiintifica, iarmelcul, sarpele sau broasca sa nu fie pentru tine fiare salbatice care trebuie strpite. Sa vezi n munte un paradisn care te-ai asezat ca un nou Adam; ajuta-l sa-si pastreze originalitatea si sfintenia.

8.Nu minti ! Nu exagera, nu fi laudaros. Chiar si ascensiunea cea mai dificila este putin lucru fata de alte realizariomenesti. Nu-ti da o importanta prea mare si nu cauta sa micsorezi pe altii chiar daca sunt ncepatori, mosnegisau membrii altor cluburi. Nu critica si nu njura timpul (vremea), gazduirea (la cabana), tovarasii de drum saulegatura de schi. Nu trebuie sa te legi sau sa-ti bati joc de credintele, datinile locuitorilor de la munte. Adu-ti

aminte ca nu esti dect un oaspete trecator pe aceste meleagurica si n lumea aceasta.

9.Apara onoarea clubului tau si nu numai a aceluia a carui insigna o porti, ci si a acelei mari comunitati care ti-afacut accesibila lumea muntilor si care serveste o mare idee, nu numai confortul tau. Fi mandru ca faci parte dinaceasta comunitate si ca poti sa participi la viata ei. Onoreaza pe cei care au creat pentru tine, pe maestrii care aucucerit prima poteca si primele prize spre vrf, precum si pe cei care au pus ultima piatra.

10.Nu profana muntii prin mania recordurilor, ci cauta sa le intelegi sufletul !

Legile muntelui

(din Omul si muntele - Ion Preda)

1.Sa nu calatoresti niciodata de unul singur pe munte.

2.ntotdeauna la munte nu se pleaca dect cu echipament corespunzator.

3.Este contraindicat sa te avnti pe trasee necunoscute.

4.Turismul de munte nu este compatibil cu consumul de tutun si bauturi alcoolice.

5.La munte trebuie sa sti: ce, ct, cum si cnd sa mannci.

6.Toti pentru unul si unul pentru toti.

7.Cnd ntlnesti alti oameni pe munte da-le "Buna ziua!

8. Pe munte nu se vorbeste mult, nu se tipa si nu se face zgomot.

9.Cine iubeste muntele trebuie sa-l ocroteasca.

10.Nu deteriorati indicatoarele cu marcaje turistice sau alte semne de orientare.

11.Refugiile alpine sunt loc sfnt pe munte.

12.Cnd ajungeti la o cabana notati n registrul de evidenta a circulatiei turistice, locul de unde ati venit, iar cndplecati, viitoarea etapa a calatoriei.

13.Regulamentul de ordine interioara al fiecarei cabane trebuie respectat cu strictete.

14.Circulati numai pe traseele marcate.

15.Iarna pe muntii acoperiti cu zapada, pericolul avalanselor este prezent n fiecare zi.

16.ncepatorii ntr-ale drumetiei la munte sa-si faca o lunga ucenicie pe lnga montaniarzii cu mare experienta.

17.Cnd se cere sprijin de catre cabanier, grup de turisti sau echipa salvamont, pentru a ajuta oameni aflati nprimejdie sau a prevenii o nenorocire, oricine trebuie sa raspunda chemarii.

18.Este obligatoriu pentru orice drumet, ghid sau conducator de grup sa urmeze cu strictete sfaturile si indicatiilesalvamontistilor.

19.Codul de semnalizare in caz de pericol trebuie cunoscut si nsusit de toti drumetii montani.

20.Drumetul e bine sa stie sa acorde la nevoie primul ajutor.

Recomandari Generale

Recomandari generale

(din Prevenirea accidentelor turistice n munti - SALVAMONT Brasov)

1.Nu programati o drumetie n munti daca nu dispuneti de o sanatate buna, daca nu aveti starea psihica potrivitasi daca nu v-ati asigurat toate mijloacele materiale necesare.

2.nainte de a va hotar pentru o drumetie n munti consultati prima data un ghid turistic si identificati-va traseulales, daca acesta corespunde posibilitatilor dumneavoastra fizice si psihice.

3.Altitudinea pretinde efort si pregatire fizica.Nu neglijati antrenamentul.

4.Un echipament incomplet sau neadecvat va poate periclita viata. Sa aveti ntotdeauna haine calduroase si deschimb, n functie de anotimp si ncaltaminte corespunzatoare.

5.Nu faceti drumetia singur. Chiar si n grup nu prezinta o garantie sigura pe traseu, fara o calauza experimentata.

6.ncercati pe ct posibil sa va deplasati pe munti numai ziua si urmarind strict marcajele. Consultati naintebuletinul meteo.

7.Nu ezitati sa va ntoarceti din drum daca conditiile atmosferice au devenit nefavorabile.

8.La ntoarcerea spre cabana, casa de adapost sau refugiu, respectati mersul n coloana. Orice alunecare saumpiedicare la altitudine nu iarta, va pericliteaza viata.

9.Alimentati-va des, dar rational. Nu consumati bauturi alcoolice !

10.Nu va fortati pna la epuizare. Evitati deshidratarea.

11.Fiti curajosi dar nu imprudenti, veseli dar nu galagiosi, iar pe munte si la cabana sa aveti un comportamentcivilizat. Pretutindeni fiti un ocrotitor al naturii.

13.nvatati codul de alarma (semnalizare) n munti, care consta n 6 (sase) semnale luminoase sau acustice peminut, adica la fiecare 10 secunde cte un semnal, dupa care urmeaza un minut pauza. Semnalul de raspunsconsta n 3 (trei) semnale luminoase sau acustice pe minut si un minut pauza.

14.Respectati-va tovarasii de drum, iar n caz de pericol nu-i parasiti.

15.Nu uitati sa luati cu Dv. n rucsac o mica trusa de prim ajutor cu farmacia de excursie.

16.Foarte important este ca nainte de a pleca ntr-o drumetie sa aveti n rucsac polita de asigurare turist contraaccidentelor.

17.Nu plecati de la cabana pe trasee turistice de creasta nainte de a nscrie n registrul de evidenta ce itinerarurmati; fiindca numai asa n caz de accident ajutati farmatiunile SALVAMONT sa intervina mai operativ.

18.Luati informatii de la cabanier, daca traseele pe care vreti sa le parcurgeti sunt practicabile, care este gradul lorde dificultate, eventual evolutia vremii la data aceea, pentru a evita expunerea la suprasolicitare a organismului,fapt ce conduce la extenuare fizica - epuizare.

19.Circulati numai pe traseele marcate cu semne turistice care au fondul alb. Nu urcati si nu coborti pescurtaturi, riscati sa va rataciti si sa va accidentati.Daca ati fost surprinsi pe traseu de intemperii (viscol, furtuna,ceata) este de preferat sa va napoiati pe acelas drum la locul de unde ati pornit (cabana, casa de adapost saurefugiu). A continua drumul n asemenea conditii nseamna o accidentare sigura.

20.Surprinsi n golul alpin pe timp de furtuna cu descarcari electrice, parasiti creasta la pas, sub sau lnga ostnca plata. n aceleasi conditii atmosferice, daca sunteti n padure nu va adapostiti sub trunchiurile de copaci;altfel riscati sa va electrocutati.

21.Respectati indicatiile de pe sageti si tablele de orientare (poteca accesibila numai vara, poteca interzisa iarna,loc periculos expus declansarii avalanselor si lavinelor.

22.Iarna si primavara, chiar n zilele frumoase, senine, schiati numai dimineata pna la ora 9 n caldarile si pefetele laterale ale vailor alpine, evitnd zonele marcate ca periculoase prin rostogolirea avalanselor si lavinelor. Pezapada abundenta, prafuita, nghetata si pe ceata este interzis a schia pe fetele laterale ale caldarilor alpine toataziua.

23.Primavara cu vnt cald - foen, din SV si SE este foarte periculos a schia sau circula pe traseele alpine, riscndla orice ora a zilei sau noptii sa fiti surprinsi si ngropati n avalanse.

24.Cnd traversati o panta cu zapada nghetata si sunteti n grup, se va pastra o distanta ntre drumeti de 10 m,unul de altul, mergnd pe aceeasi urma, dar nu direct pe curba de nivel, ci oblic. A traversa panta lipit unul dealtul sau n formatie evantai nseamna a taia zapada n scnduri, care va porni la vale mpreuna cu dv.

Recomandari pentru drumetie

(din Publiturism)

1.nainte de plecare n excursie sau drumetie documentati-va asupra itinerarului propus.

2.Alegeti traseele turistice n functie de experienta si pregatirea fizica.

3.Busola si harta bine utilizate va sunt de real folos, ele sunt cei mai siguri prieteni ai Dv.

4.Informati-va la cabanieri si padurari asupra starii potecilor, marcajelor pentru traseele pe care doriti sa lestrabateti.

5.Urmati cu atentie poteca, nu parasiti marcajele.

6.Calculati cu atentie timpul ce va este necesar pentru parcurgerea traseului ales n functie si de gradul Dv. depregatire fizica si teoretica.

7.Informati-va asupra prognozei meteo pentru urmatoarele 24 de ore.

8.Nu porniti singur la drum.

9.Nu ncarcati rucsacul peste limitele rezonabile de volum si greutate.

10.Nu consumati bauturi alcoolice nainte si n timpul drumetiei.

11.Nu fumati n timpul drumetiei.

12.Nu faceti focul n padure, nu aruncati chibrituri sau tigari aprinse.

13.Ocrotiti flora si fauna, monumentele naturii, apele.

14.n caz de furtuna sau ploaie nsotita de descarcari electrice, parasiti imediat culmea; nu va adapostiti lngacopaci izolati, nalti sau lnga stnci.

15.Nu patrundeti n pestera fara ghid autorizat acolo unde acesta este desemnat, sau fara un bun cunoscator alpesterii. Asigurati-va echipament corespunzator si sursa de lumina individuala pe durata integrala a vizitei.

16.n drumetia montana luati cu Dv. o mica trusa cu medicamente.

Sfaturi Practice

Sfaturi practice pentru iubitorii de drumetii montane

(din MUNTELE spatiu de viata si lupta - Gheorghe Suman)

1.Pretuiti si iubiti muntele, frumusetile acestuia, florile, padurile, poienile, vaile, izvoarele, piscurile mpreuna cutoate vietuitoarele care le populeaza, care ne apartin, de care trebuie sa ne bucuram, pentru a devnii mai buni,mai puternici, mai ntelepti si mai generosi cu noi nsine si cu cei care ne nconjoara.

2.Procurati din timp, naintea plecarii la munte o vestimentatie adecvata. Din tinuta turistului nu trebuie sa facaparte palaria, cravata, geamantanul, pantofii cu toc nalt; cararile muntilor strabat n special iarna, troiene dezapada; drumetul nfrunta viscole si furtuni, strabate creste si vai adnci care presupun un echipament special, dincare nu trebuie sa lipseasca: bocancii, scurta cu gluga, flanela etc., toate acestea chiar si pe vreme buna. Pe langaacest echipament de stricta necesitate, turistului nu trebuie sa-i lipseasca sacul de spate cu o pelerina de ploaie,un schimb de rufe, o lanterna, o cutie de chibrituri, unele medicamente si materiale sanitare, un termos cu apa(ceai, cafea), alimente, busola, harta, o cordelina, ciorapi de schimb, fes si manusi.

3.Evitati drumetia de unul singur; plecnd pe munte de unul singur va puteti primejdui viata; mergeti pe muntenumai n grupuri de minimum 2 - 3 oameni.

4.ngrijiti si ntretineti marcajele existente pe traseele alpine si pe potecile muntilor; prin distrugerea acestorapuneti n pericol viata turistilor care se deplaseaza n urma, n special noaptea si n alte conditii dificile.

5.Manifestati grija deosebita fata de flora, fauna, fata de frumusetile naturale ale muntilor nostrii; ele nu suntnumai ale noastre, ci si ale generatiilor viitoare.

6.Nu aruncati pe pante sau abrupturi pietre, bucati de stnca, lemne, blocuri de ghiata, bulgari de zapada sau alteobiecte care n cadere pot sfarma sau antrena altele, adevarate avalanse, periculoase pentru oamenii din valesau de la baza muntelui.

7.Admirati n liniste frumusetile noastre naturale, respirati cu nesat aerul ozonat si curat, sorbiti cu sete apaizvoarelor cristaline; nu admiteti sub nici o forma poluarea muntelui si transformarea lui n depozit de gunoaie.

8.Nu prezentati celorlalti povesti stranii despre munte; nu exagerati ntmplarile si trairile cu care v-ati confruntat;ele pot ngrijora pe ascultatori sau i pot ncarca de teama, le pot rapii placerea drumetiilor, le pot ucide dorinta dea se deplasa la mari distante de zgomotele cotidiene si ale locurilor de munca.

9.Salutati si raspundeti la salutul celor care va dau binete pe trasee si poteci.

10.Ajutati cu toate fortele si priceperea pe cei aflati n dificultate pe munte, nu-i abandonati pe cei aflati nimposibilitatea de a se deplasa, transportati-i grabnic la punctele de prim ajutor cele mai apropiate sau la cabane,chemati (anuntati) specialistii la fata locului, pentru a acorda ajutorul calificat.

11.Folositi n mod civilizat cabanele turistice (refugiile), casele pastorale, stnele (saivanele) si alte constructiimontane; ele ne apara de stihiile naturii si de alte primejdii; nu le transformati n locuri pentru distracti (chefuri);pastrati n permanenta curatenia, linistea si ordinea necesara att n interior, ct si n exterior.

12.Nu transportati si nu consumati sub nici un motiv bauturi alcoolice; ele constituie mari pericole pentru toti ceice pleaca pe munte.

13.nsusiti-va codul international de semnalizare si alarmare, pentru a putea comunica celor din preajma nevoiade ajutor ivita n mprejurari grele.

14.Nu abandonati, nu parasiti traseele cunoscute n favoarea altora mai scurte, dar mai putin stiute; respectatisemnificatiile nscrisurilor si semnelor de avertizare de pe marcaje si indicatoare, n special pe timp de iarna si nconditii de vizibilitate redusa.

15.Nu va angajati pe tresee turistice care depasesc puterile oamenilor din compunerea grupului din care facetiparte; fixati-va numai obiective si itinerare care sa poata fi ndeplinite si strabatute pe timp de zi, numai cupropriile forte.

16.Antrenati-va sistematic pentru a nu consuma excesiv apa, care duce la slabirea prematura si la epuizareafortelor, poate tocmai cnd este cea mai mare nevoie de ele.

17.Alimentati-va rational si ponderat, nu abuzati de mese copioase; consumati fructe si alimente care contin multzahar si grasimi.

18.Asigurati si transportati n propiile bagaje mici cantitati de zahar, ciocolata, cafea, glucoza, etc.

19.Evitati situatiile conflictuale, autoritatea excesiva, cnd sunteti lideri, ncapatnarea rau nteleasa; n toatesituatiile dati dovada de rabdare si ntelegere.

20.Stabiliti obiectivul drumetiei si traseul n functie de capacitatea de rezistenta a celor mai slabi din grup.

21.Adaptati-va la cerintele si indicatiile conducatorului de grup; nu-l sicanati, blamati si subestimati nici macar ngluma.

22.Pastrati si ngrijiti, nu distrugeti covorul vegetal al pamntului, interziceti cu desavrsire scoaterea de brazde,saparea de rigole, amenajarea de vetre de foc la ntmplare, mprastierea de acizi (sare), spalarea masinilor napele rurilor si lacurilor de munte, instalarea la ntmplare a corturilor.

23.Alegeti locul de popas n puncte care sa nu fie expuse vntului, amplsate n apropierea unor surse de apacurgatoare, cu locul de instalare a cortului n teren orizontal, n apropierea unor surse de combustibili, lnga potecisi drumuri de acces, n afara zonelor poluate.

24.Nu lasati la plecarea din locurile de stationare, focuri aprinse, n special n paduri, jnepenisuri, iarba uscata dinpajistile alpine sau n apropierea acestora.

25.Informati-va din toate sursele si prin toate mijloacele posibile, nainte de plecarea la drum asupra stariitimpului, traseului, locului unde veti nopta, cabanelor mai apropiate, surselor de apa si posibilitatilor de anuntaresi de salvare n caz de pericol.

HG 801/96 pentru aprobarea Normelor privind amenajarea, omologarea, ntretinerea si exploatareaprtiilor si traseelor de schi pentru agrement (extras).

Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 la 100.000 lei (n.p.deocamdata) nerespectarearegulilor de conduita ale schiorilor si a altor persoane care utilizeaza prtiile si traseele de schi pentru agrement.

a) sa schieze n asa fel nct sa nu puna n pericol viata altui schior sau sa i cauzeze acestuia un prejudiciu;

b) sa si adapteze viteza si maniera propie de a schia, conform pregatirii tehnice, conditiei fizice, starii zapezii,gradului de dificultate a prtiei, conditiilor atmosferice si densitatii traficului de pe prtie;

c) sa si aleaga cu grija traiectoria pe care urmeaza sa coboare, n scopul protejarii schiorilor aflati n aval;

d) sa depaseasca pe schiorul aflat n aval fie pe dreapta fie pe stnga, cu conditia ca aceasta depasire sa fiesuficient de larga pentru a evita o eventuala evolutie neasteptata a celui ce urmeaza sa fie depasit;

e) sa se asigure, printr-un examen atent al traficului din amonte si al celui din aval, ca att el, ct si alti schiorisunt n afara oricarui pericol cu ocazia traversarii unei prtii sau reluarii parcursului dupa o oprire temporara peprtie;

f) sa evite stationarea pe prtie, mai ales pe portiunile nguste ale acesteia sau pe cele lipsite de vizibilitate. ncazul caderii, sa elibereze prtia n cel mai scurt timp posibil;

g) sa utilizeze numai marginea prtiei n cazul n care este obligat sa urce sau sa coboare pe jos;

h) sa respecte indicatoarele de semnalizare si balizele de marcare instalate pe prtiile si traseele de schi;

i) sa anunte postul de prim ajutor, n cazul accidentarii unui schior si sa acorde sprijin la transportarea acestuia;

j) sa si decline identitatea n fata organelor abilitate, n cazul n care a fost martorul unui accident sau a provocatel nsusi accidentul;

k) sa nu coboare pe prtie sau traseele de schi pentru agrement utiliznd sanii sau dispozitive improvizate;

l) sa nu deterioreze indicatoarele de semnalizare, panourile si balizele de marcare;

m) sa nu circule pe prtiile sau traseele de schi cu automobile, tractoare sau orice alt tip de vehicul;

n) sa nu efectueze lucrari care ar conduce la deteriorare prtiei sau a treseului de schi;

o) sa nu depoziteze (arunce) materiale de orice natura sau deseuri pe prtiile si traseele de schi;

p) sa nu lipeasca (agate) materiale publicitare pe suporturile sau placutele indicatoare de semnalizare.

Toate acestea cunoscute nainte de a lua rucsacul (si schiurile) n spate si a pornii la drum, va vor ferii deneplaceri, transformnd fiecare drumetie ntr-un mod placut de recreere, ajutnd la refacerea fizicului si psihiculDv.

Notiuni de Orientare Turistica

"Drumetia cere rabdare, convingere, hotarre, pasiune Noi nu batem recorduri. Cautam sanatate si frumusete,aer si privelisti, lumina si libertate."

Dumitru Almas

NOTIUNI DE ORIENTARE TURISTICA

Orientarea turistica, n conditiile reliefului muntos, mpadurit, de multe ori greu acesibil, cu diferente mari de nivelsi variatii meteo este mai dificila si de accea sunt necesare cteva notiuni si informatii pentru parcurgerea nsiguranta a traseului dorit.

Notiunile privesc determinarea: directiilor punctelor cardinale, n special a nordului (N), pentru a putea utilizaharta; locului de statie, unde ne aflam la un moment dat; directiei indicate de harta sau ghid sau mentinereaacesteia pe timpul deplasarii n cazul n care ne-am abatut de la marcajul turistic.

Orice drumetie montana ncepe cu dorinta de a vedea sau revedea anumite obiective turistice, frumusetile unuimunte. Acesta poate fi localizat geografic si se pot obtine informatii despre el din diverse materiale (vezi capitolulCarpatii Romniei). Din dorinta si informatiile culese se naste traseul sau combinatia de trasee de urmat. Pentruca parcurgerea lor sa se faca n siguranta este bine de retinut faptul ca orientarea ncepe de acasa si este la fel deimportanta ca si echipamentul si alimentele.

Deci, nainte de a porni n drumetie vom cauta si citi tot materialul documentar de care dispunem: harta turistica,ghidul turistic, monografia montana etc., despre obiectivul ce urmeaza a fi vazut si vom consulta, daca esteposibil, pe cei care au parcurs zona. Cu ct aceasta pregatire este mai temeinica si mai complet facuta cu attorientarea n teren va fi mai usoara.

Trebuie stiut ca timpul necesar pentru parcurgerea unui traseu montan se compune din: timpul folosit pentruorientare (consultare harta, ghid, busola etc.), timpul utilizat pentru "cujet" si decizii; timpul pentru pauze (deodihna si hranire) si timpul pierdut din cauza greselilor de orientare.

Materialele de documentare turistica indica timpul de parcurgere al unui traseu pentru a ajunge la: cabana, loculde campare sau statia (auto sau feroviara) de ntoarcere spre casa. Acest timp nu include timpul pierdut din cauzagreselilor de orientare sau o prelungire prea mare a timpului de consultare a hartii, ghidului, busolei si de luare adeciziilor, privind alegerea variantei de urmat.

De cele mai multe ori acesti "timpi pierduti" combinati cu conditii meteo nefavorabile (ceata, ploaie, lapovita) sauchiar lasarea noptii pot pune n pericol grupul de turisti.

Poate, unii vor spune ca "timpii pierduti" pot fi recuperati prin grabirea pasului sau chiar alergare (cros montan).Gresit ! Siguranta naintea vitezei este o veche regula, de baza, a orientarii; nemaivorbind de pierderea imaginilor,peisajelor montane, pentru care de fapt am strabatut atta drum.

Pe munte distantele sunt exprimate n ore sau fractiuni de ore si nu n km; exceptie facnd doar portiunile dedrum forestier care ntmplator intra n traseul ales.

Timpul de mers se calculeaza astfel:

-pe teren plat si pante mici 4 km/h (ora);

-n urcus, pe poteca amenajata 350 m diferenta de nivel/h;

-n urcus, pe poteca neamenajata 250 m diferenta de nivel/h;

-n coborre, pe poteca amenjata 450 m diferenta de nivel/h;

-n coborre, pe poteca neamenajata 400 m diferenta de nivel/h.

Conditiile meteo nefavorabile pot marii timpul parcurgerii traseului cu 50 %, precum tot asa, antrenamentul si o

conditie fizica buna pot sa-l reduca. Atentie, ntotdeauna n calcule sa includeti si o rezerva de timp !

Drumetia cu ajutorul hartii pe trasee marcate sau nu presupune: orientarea hartii dupa directia N; determinarealocului de statie n care ne aflam pe traseu la momentul n care consultam harta si mentinerea marcajului dintraseu, confruntat (verificat) din cnd n cnd cu cel de pe harta.

Harta are rolul de a reda concentrat la maximum, ntr-un singur tablou vizual, cu sau fara detalii, indicatiileesentiale cuprinse n teren si descrise n ghid.

Pentru orientarea hartii, "nordarea ei" se va roti (harta) tinuta ntr-un plan ct mai orizontal, pna cnd semnul Nsau "roza vnturilor" se suprapune peste directia nord aflata, folosind elemente din teren sau busola. n cazul ncare harta (schita) nu contine aceste semne se considera nordul hartii partea de sus a foii, privita din fata pentru ase putea citi.

Deci foarte inportant pentru orientare este determinarea (aflarea) directiilor punctelor cardinale, n special anordului. n lipsa busolei, aceasta se poate face:

-cu ajutorul musuroaielor: de crtita, la care intrarea este orientata spre N sau de furnici, la care intrarea esteorientata spre S;

-cu ajutorul brazilor la care iarna zapada se aduna mai multa n spre N si se topeste mai repede spre S; iar rasinaeste mai abundenta spre S;

-cu ajutorul muschilor, care cresc n partea de N a copacilor, stncilor, peretilor izolati;

-cu ajutorul lamei de ras marcata cu sageata sau vrf de sageata, asezata pe suprafata unei ape linistite (chiarntr-un pahar sau cana de plastic); fiind usor magnetizata lama se va orienta indicnd directia N;

-cu ajutorul pozitiei soarelui, care se afla:

pozitia/luna - ora II,III,IV,VIII,IX,X V,VI,VII XI,XII si I

la Est 6 6 nu se vede

la Sud 12 12 12

la Nord 18 18 nu se vede

-cu ajutorul ceasului (cu limbi indicatoare, nu cu afisaj electronic) si al soarelui. Se tine ceasul orizontal cu limbamica (cea care indica ora) ndreptata n directia n care se afla soarele. Bisectoarea unghiului format de: directialimbii mici si directia imaginara ce trece prin centrul ceasului si ora 12 de pe cadran, indica directia S.

La amiaza cnd ceasul arata ora 12, limba mare acoperind pe cea mica si orientate spre soare, indica directia S;

-n noptile senine cu ajutorul "stelei polare" care ntotdeauna indica directia N. Pentru gasirea (recunoasterea) eipe bolta nstelata procedam astfel:

cautam constelatia Carul Mare (un grup de 7 stele distincte); atentie, a nu se confunda cu Carul Mic, asemanatorca forma dar cu stele mult mai apropiate ntre ele! Prelungim imaginar de aproximativ cinci ori linia care trece prinultimele doua stele si vom afla o stea mai stralucitoare - Steaua Polara;

-noaptea cu ajutorul lunii, care la orele:

Faza/Ora 18 24 06

in primul patrar(se vede jumatatea dreapta) S V nu se vede

luna plina E S V

in al doilea patrar (se vede jumatatea stanga) nu se vede E S

Cu ajutorul busolei lucrurile se simplifica, acul magnetic indicnd n permanenta directia N.

Pentru determinarea locului de statie, se orienteaza harta spre N; se aleg 2 - 3 repere distincte din teren care suntreprezentate si pe harta si se apreciaza succesiv de la locul unde suntem opriti (punct de statie) distantele pna lareperele mentionate. Cu ajutorul scarii (din indicatorul hartii), se verifica aceste distante pe harta. De asemenea sicu ajutorul tablelor si sagetilor indicatoare si a timpului scurs de la ntlnirea lor. Daca apreciarea facuta n terencorespunde cu masuratorile facute pe harta, ati reusit sa determinati locul unde va aflati urmnd sa decideticontinuarea drumului si directia n care trebuie sa va ndreptati.

n general, drumetii antrenati pot aprecia distante n teren muntos de pna la 500 m, cu o eroare de 10 - 15 %;peste aceasta marime erorile cresc. n apreciere se va tine seama de:

-marimea aparenta - obiectele par mai mari cu ct sunt mai apropiate, sau obiectele mai mari par mai apropiatedect cele mai mici aflate la aceeasi distanta;

-departarea aparenta - obiectele par mai apropiate cnd detaliile lor sunt mai clare, sau n conditii de vizibilitatebuna si mai ndepartate la vizibilitate scazuta (caldura mare, ceata, ploaie). Obiectele luminate (creste nsorite)sau n culori deschise par mai apropiate dect cele slab luminate sau de culoare nchisa la aceeasi distanta.

Se apreciaza ca simtul vazului este normal daca ochii pot vedea: figura unui om de la 500 m; mersul si miscareabratelor de la 750 m; trunchiurile si coroanele copacilor de la 3000 m; oameni izolati si deplasarile drumetilor pecreste de la 1500 - 2000 m.

Distantele n teren pot fi determinate usor cu ajutorul reticulului de la binoclu care este gradat n miimi.

"Miimea" este unghiul sub care se vede 1 m la distanta de 1 km. n general valoarea unei diviziuni este de 5miimi, adica la distanta de 1 km o lungime (naltimea unui obiect) egala cu 5 m va fi vazuta prin binoclu exactntr-o diviziune. Daca se cunoaste marimea aproximativa a obiectului vizat (si aceasta este problema cea maimare pe munte), aplicand formula: D=100xH/N se poate determina distanta (D) pna la obiectivul care neintereseaza de fapt. Celelalte notatii reprezinta: H=naltimea sau latimea obiectului; N=numarul de miimi sub carese vede obiectul.

n legatura cu marimea aproximativa a obiectului vizat (H) se apreciaza ca: un stlp indicator cu paleta are 2 m dela sol; un refugiu are 2,5 - 3 m de la sol; o cabana (cu parter si pod) are 6 - 7 m de la sol. Aprecierea distantelorpe harta se face cu ajutorul "scarii", adica acel raport dintre dimensiunile reale din teren si cele redate pe harta.Aceasta scara este nscrisa n indicatorul hartii (adica locul n care apare denumirea muntilor, autorulhartii/ghidului turistic si legenda semnelor conventionale) sub urmatoarele forme:

a) ca fractie (1/ sau 1: la 50000; 25000 sau 20000), care arata de cte ori a fost redusa unitatea de masura dinteren; b) ca egalitate (1 Km = 1 cm), care arata direct cu ct este egal pe harta o unitate din teren si c) cel mai frecvent n hartile turistice, printr-o linie marcata pe care sunt nscrise distantele

care arata cu ce distanta reala din teren este egal segmentul considerat peharta.

Masurnd cu rigla busolei, calendarului de buzunar sau apreciind din ochi,putem afla, cu aproximatie, ce distanta este n linie dreapta n realitate, ntre punctul de statie si obiectivul sprecare ne ndreptam sau ntre doua obiective vizate.

Pe munte, n aprecierea distantelor trebuie tinut cont de gradul de nclinare a pantelor si alte dificultati naturale,cu care se corecteaza (ca timp) distanta aproximativa de pe harta. Gradul de nclinare a pantelor se poate vedeape harta, dupa distanta mai apropiata (nclinare mai mare) sau mai ndepartata (nclinare mai mica) a curbelor denivel (linii de culoare maro pe care apare din loc in loc nscrisa valoarea altitudinii).

O alta regula de baza a orientarii spune ca cel mai scurt traseu este cel marcat. Nu doresc ca vreo mprejurarenefericita sa aminteasca grupului aflat la ananghie aceasta regula.

Potecile (traseele montane) sunt orientate n general n lungul vailor sau picioarelor de munte pentru urcare -coborre, n lungul crestelor si sunt prevazute cu semne turistice de orientare sau momi pentru jalonare.

Marcaje si Trasee Turistice

Traseul turistic montan trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii:

-sa prezinte interes turistic si sa faca legatura ntre doua sau mai multe obiective turistice;

-sa fie accesibil att vara ct si iarna;

-sa evite zonele favorabile producerii avalanselor de zapada, alunecarilor de teren, sau caderilor masive de pietresau bolovani;

-sa nu necesite construirea a prea multe amenajari (podete, balustrade, trepte) si sa permita mbunatatirea potecii(largirea ei, acoperirea partii surpate), fara cheltuieli mari;

-sa nu traverseze zone ntinse de grohotisuri sau de mlastini.

Semnele de orientare marcheaza itinerare care prezinta interes turistic si fac legatura cu punctele de popas dinapropierea izvoarelor, cabanelor, refugiilor, locurilor de campre.

Marcajul turistic din teren este un mesaj al unui om catre alt om. Realizarea lui a cerut eforturi deosebite. Eleste pus anume pentru a da siguranta drumetilor ca se afla pe drumul cel bun si ca va ajunge cu siguranta ladestinatia propusa.

n teren avem urmatoarele sisteme de marcaje:

-marcaje n grup, care au initial un parcurs comun, dupa care semnele se ramifica succesiv pe diferite trasee;

-marcaje centrifuge, cu semne care se despart chiar de la pornire pe trasee diferite;

-marcaje n circuit, care au acelas punct de plecare si sosire;

-marcaje cu ax comun, care au un traseu principal "magistrala" (n general traseu de creasta) din care se ramificamai multe trasee secundare;

-marcaje pentru trasee dus - ntors.

Marcajul, aplicat prin vopsire pe trunchiurile copacilor, stnci, pietre, este astfel realizat nct din dreptul unuia sase poata vedea urmatorul, fara a face exces de marcaje, acolo unde poteca de urmat este clara si fara ramificatii.Mai sunt trasee n care aceste conditii nu sunt ndeplinite din diverse motive si pun la ncercare cunostintele deorientre ale turistilor.

n zone defrisate sau n golul alpin unde nu exista suport (trunchiuri de copaci) sau unde suportul (pietrele) poatefi acoperit (cu zapada), semnul turistic este marcat pe stlpi (piloni metalici cu paleta) de orientare. Pilonul estevopsit pe portiuni, n dungi alternative de 30 cm latime, n alb, galben sau portocaliu si negru, spre a fi usor vizibilsi de reperat, iar pleta de fond alb poate contine unul sau mai multe marcaje, orientate cu fata spre sensul demers.

Indicatoarele de trasee montane sunt:

-de directie (simple si duble). Sagetile indicatoare de directie vor mentiona: obiectivul cel mai apropiat, timpul demers pna la acesta si semnul de marcaj. Sageta, de fapt o placa metalica n forma de sageata indica prin pozitian care este orientata directia de urmat. Unele contin si sigla SALVAMONT, care indica faptul ca te aflii ntr-o zona"patrulata" de echipele acestei organizatii. Referitor la aceste patrulari e bine de stiut zona n care ele actioneaza,

de exemplu:

a) serviciul public judetea Salvamont Brasov actioneaza n masivul Postavarul (muntii Brsei) - prtiile de schi;Plaiul Foii; vrful Cristianul Mare; valea Timis si valea Seaca - Cheia;

b) serviciul public municipal Salvamont Brasov actioneaza pe prtiile de schi Clabucet, Grbova, Prul Rece,valea Azuga si n vrful Steviei, vrful Piatra Mare, cascada Tamina, Trei Brazi, Prul Rece, Diham, Pichetul Rosu;

c) formatia Salvamont Sacele actioneaza pe prtia de schi din Bonloc si n masivul Piatra Mare, Sapte scari,Rentea , Ciucas, Babarunca, valea Berii, vrful Ciucas, Tesla, valea Dalghiului;

d) serviciul public Salvamont Rsnov actioneaza n muntii Bucegi n zonele Glajarie, Pichetul Rosu, vrful Omul sivalea Malaiesti;

e) serviciul public Salvamont Zarnesti actioneaza n masivul Piatra Craiului n zonele Gura Rului, vrful La Om,Plaiul Foii si n muntii Fagaras n zona Rudarita, vrful Comisul;

f) serviciul public Salvamont Victoria actioneaza n muntii Fagaras n zonele muchia Tarta, vrful Urlea, valeaDejani;

g) formatia Salvamont a comunei Bran actioneza n valea Tiganesti, Strunga, Sirnea sat si refugiul Grind.

Apelarea (alarmarea) echipei Salvamont se face la refugiul SALVAMONT din zona respectiva. De aceea e bine deidentificat pe harta sau chiar n teren, nainte de efectuarea excursiei. Daca din nefericire membrii echipeiSalvamont nu sunt la refugiu, atunci apelarea se va face la Consiliul local al localitatii celei mai apropiate, care areorganizat un asemenea serviciu. Mai nou, cei care poseda telefon celular si acesta are acoperire n zona montanarespectiva, pot apela numarul scris sub sigla SALVAMONT, pe sagetile indicatoare din traseul respectiv.

Timpul mentionat pe sageata indica durata unui parcurs cu mers obisnuit, fara opriri mai mari de 5 minute dupafiecare ora de mers. n cazul n care apar doua valori (ex. 3 - 3 1/2 ore), diferenta de 1/2 ora este decalajul dintreun drumet antrenat si unul mai putin antrenat sau dintre o deplasare n conditii atmosferice normale si una cuploaie, vnt etc. Atentie, deteriorarea sau schimbarea directiei acestui semn este o gluma proasta, care poatecosta viata celui care urmeaza !

-de traseu.Tablele indicatoare montate n punctele de convergenta (raspntie) a mai multor trasee turisticemontane vor cuprinde informatiile: semnele de marcaj, directiile de mers, timpul (de parcurs) si altele speciale(drum periculos, caderi de pietre). Pe traseele montane se pot ntlni si table de avertizare pentru protejarearezervatiilor de flora si fauna sau pentru pericole ce le pot reprezenta: o prapastie, declansarea avalanselor (nnoiembrie, decembrie, ianuarie si februarie) sau a lavinelor (n martie, aprilie sau mai) etc.

-de documentare, vor contine informatii despre traseele turistice montane marcate si principalele puncte deinteres. La cabane exista n general, pentru orientarea drumetilor un panou-harta cu schita traseelor dinmprejurimile cabanei (sau ale statiunii), care ar trebui sa reprezinte o parte mai detaliata a unei harti turistice.

Pe cele trei feluri de indicatoare enumerate mai sus vor fi trecute si simbolul dificultatii drumetiei si anume:

A = pericol de Avalansa;

C = Cornise pe traseu;

D = Dificultati alpine (pasaje, saritori);

M = conditii Meteo care pot influenta substantial parcursul;

O = Orientare dificila;

P = Panta mare si alunecoasa.

Tablele toponimice, sunt indicatoare pentru: lacuri, ruri, monumente ale naturii, vrfuri de munte, seiimportante, alte obiective culturale si de interes turistic. Acestea sunt:

-pentru lacuri si ruri (cu litere de culoare alba pe fond de culoare albastra);

-pentru monumente ale naturii (cu litere de culoare neagra pe fond de culoare galbena);

-pentru alte obiective de interes turistic (cu litere de culore neagra pe fond de culoare alba).

La cabanele de creasta sunt asa zisele sirene de alarma, formate din tuburi metalice care la actiunea vntuluiproduc un zgomot specific, ajutnd drumetii sa se orienteze (pe timp de ceata sau nefavorabil) spre cabana. HG1269/96 prevede ca obligatie pentru agentii economici sa doteze cabanele turistice montane cu semnalizatoareluminoase pentru orientarea turistilor n timpul noptii si n conditii meteorologice care prezinta pericol deaccidentare, precum si sa instaleze la cabanele de creasta mijloace de avertizare sonore, care vor fi folositeintermitent pentru orientarea turistilor n timpul unor conditii meteorologice deosebite.

n drumetiile montane se pot ntlnii pe copaci si unele false marcaje, linii rosii sau galbene, nencadrate pe fondalb. Aceste semne apartin forestierilor, iar n zonele dintre judete,topometristilor si nu recomand a se urma.

Informatii de un real folos putem obtine de la ciobani, padurari, lucratori forestieri, cabanieri, dar mai ales de lasalvamontistii ntlniti n traseul nostru.

Orientarea in Teren Nemarcat

Orientarea n teren nemarcat si necunoscut se poate face folosind busola si cunoscnd azimutul directiei sprecare dorim sa ne ndreptam, sau daca recunoastem un obiectiv pe care dorim sa-l cercetam de aproape, totazimutul ne permite sa ajungem la el fara sa ne ratacim.

Busola are cadranul mpartit n 360 de grade, iar gradatia 0 (zero) sau 360 corespunde nordului. Cu ea putemdetermina cu usurinta directia nord si azimutul unei directii.

Pentru aceasta se cauta n teren un obiectiv cunoscut (din descrierea ghidului sau din poza) - punct fix, pe directiarespectiva la care dorim sa ajungem. Apoi stabilim directia N, acul magnetic sa fie cu vrful pe litera "N" sau"360". Din aceasta pozitie se roteste cadranul gradat pna cnd, privind cu ochiul prin catare spre naltator, seobserva obiectivul ales. Valoarea gradatiei (de pe cadran) din dreptul semnului este chiar azimutul directiei pecare dorim sa o urmam. Respectnd aceasta putem ajunge la obiectivul propus chiar daca din "drumul" nemarcatales ad-hoc nu mai avem posibilitatea sa vedem reperul ales datorita denivelarilor de teren, a padurii sau a noptii.

Trebuie totusi avut n vedere faptul ca determinarea directiei se realizeaza cu aproximatie deoarece o eroare decitire de 1 grad de pe cadran poate da o eroare de 20 de m n teren pentru fiecare km distanta.

Pe harta, reprezentarea marcajelor, a diferitelor forme de relief, ape, asezari etc., este realizata cu ajutorulsemnelor conventionale.

Marcajele din hartile turistice si din teren (Muntii Carpati) sunt figuri geometrice regulate de patru feluri: bandaverticala (dreptunghi), crucea (cu brate egale), triunghiul (echilateral) si punctul (cercul); toate realizate n treiculori: rosu, galben si albastru si ncadrate pe fond alb.

Semnificatia culorilor de pe harta este urmatoarea:

Verde = zona mpadurita;

Albastru = ape curgatoare sau statatoare;

Maro = zone alpine, abrupturi;

Alb = poiene sau goluri alpine.

Denumirile formelor de relief, cotele de altitudine sunt nscrise de obicei cu negru; cursurile de ape cu albastru, iarvalorile (altitudinea) curbelor de nivel cu maro.

Pentru celelalte reprezentari, pe harta turistica se ntrebuinteaza urmatoarele semne conventionale:

Localitati (orase, comune, sate) contur negru si interior hasurat sau alb/rosu/portocaliu/galben n functie de numarulpopulatiei;

Drumuri modernizate, linie continua rosie conturata de linii subtiri negre sau linie continua, groasa, neagra

Drumuri nemodernizate, linie continua galbena conturata de linii subtiri negre sau numai conturul;

Drumuri forestiere, linie rosie sau neagra avnd grosimeajumatate din cea a drumurilor modernizate;

Poteca marcata, linie rosie ntrerupta, jumatate dingrosimea liniei pentru drumuri;

Poteca nemarcata, puncte rosii;

Cale ferata, alternanta alb-negru este egala;

Cale ferata ngustata (pentru mocanita), alternantaalb-negru este mai mare n favoarea negrului;

Linie de teleferic;

Linie de telescaun;

... continuare legenda >>

Legenda (continuare 1)

Loc de belvedere, de unde se poate admira panorama din jur; de culoare rosie sau galbena;

Cabana turistica, contur negru si interior rosu, are geam si horn;

Casa de adapost, contur rosu, are horn;

Refugiu, contur rosu. Ca si la casa de adapost forma poate sa difere;

Loc de campare, contur rosu; sau popas turistic daca interiorul este rosu

Stna, saivan, "palaria" este neagra;

Cabane sau cantoane silvice, acoperis si contur rosu;

Catun, case izolate, dreptunghiuri negre;

Statie meteo, contur negru, neaparat are sageata orizontala;

Releu TV-radio, contur negru; neaparat are sageata verticala;

Circuri, caldari glacire, contur maro;

Sa, pas, curmatura, contur negru;

Strunga, horn, contur negru;

Legenda (continuare 2)

Chei, prapastii, defilee, contur maro;

Stnci izolate, contur negru;

Izvor, contur albastru;

Izbuc, contur albastru;

Ponor, contur albastru;

Cursuri temporare de apa, contur albastru;

Cascada, contur albastru;

Pestera, contur negru;

Aven, contur negru;

Vrf, contur negru;

Legenda (sfarsit)

Ruine, vestigii istorice, interior negru;

Manastire, interior negru; schit, contur negru;

Arbori seculari, interior verde sau negru;

Post (refugiu) SALVAMONT, interior (intre cerc si cruce) rosu;

Jnepenis, contur si hasur verde;

Grohotis, contur si puncte maro;

Curbe de nivel (indica altitudinea), contur maro;

Zona mpadurita, interior verde (intre zona interioara - golalpin, pasune si cea exterioara).

Marcaje din hartile turistice, sunt cadrate pe fond alb; celepatru figuri geometrice au urmatoarele culori: rosu, galben sialbastru

n afara de aceste semne, hartile turistice mai pot contine si altele a caror reprezentare conventionala apare nindicatorul (legenda) hartii.

Gradul de dificultate al traseelor turistice:

-traseu cu grad mic de dificultate (durata 3 - 6 ore, diferenta de nivel 300 - 700 m, efort fizic moderat);

-traseu cu grad mediu de dificultate (durata 4 - 8 ore, diferenta de nivel 500 - 1000 m, efort fizic sustinut, conditiefizica si cunostinte de orientare bune);

-traseu cu grad mare de dificultate (durata 5 - 9 ore, diferenta de nivel 800 - 1500 m, efort fizic continuu siintens, conditie fizica buna si antrenament).

Dupa nivelul de echipare solicitat drumetilor avem:

-trasee (poteci amenajate, drumuri forestiere) care nu necesita echipament special; -trasee care necesitaechipament de drumetie de complexitate medie (poteci cu portiuni accidentate, grohotisuri,pante alunecoase cugrad de nclinare mediu);

-trasee care necesita echipamen de drumetie special si complex (poteci accidentate, putin conturate si/sauportiuni fara poteca, cu pante abrupte care necesita uneori ajutorul minilor pentru ascensiune).

Exemplu de interpretare a unei portiuni (zone) de harta:

drumetul (reprezentare neconventionala) parcurge un traseu marcat cu banda (de culorea ) a depasit deaproximativ o ora un grup de case izolate si un schit. Urmeaza n amonte cursul unui pru (ru). Pe parteadreapta (n sensul lui de mers) sau pe malul stng al prului, o poteca (carare) nemarcata l poate conduce la unloc de belvedere, iar n drum, pe dreapta, se afla un izvor de unde se poate limenta cu apa. Continund drumul ndirectia V va trece pe lnga o cascada si va strabate un mic defileu (chei). La iesirea din el, orizontul se deschidesi se poate campa pe malul unui lac. n zona se mai gaseste o stna (mai departe n dreapta) de unde se poateaproviziona cu produse lactate, dar atentie la cini si o pestera, care merita vizitata (mai departe n stnga).

Poate cineva si va pune ntrebarea: "De ce sunt necesare aceste notiuni daca drumetia se face ntr-un traseumarcat ?" Sunt, deoarece o mare parte a traseelor omologate (descrise n ghiduri) sunt partial deteriorate sau maigrav lipsesc marcaje pe portiuni mari, producnd neliniste drumetilor. n aceste cazuri de cumpana numaiorientndu-ne putem continua treseul ales.

Mai mult, din descrierea multor trasee marcate, se desprind obiective colaterale, care pentru a fi protejate de falsiimontaniarzi nu sunt marcate, ci cel mult jalonate cu momi.

Deplasarea in munti, echipament si alimentatie

"Muntii frumosi va cheama, va asteapta sa traiti toate starile posibile ce mpreuna alcatuiesc trasaturile de om alnaturii: temerar, cutezator, rezistent, iubitor de maretie si sublim."Dan Milea

DEPLASAREA N MUNTI, ECHIPAMENT SI ALIMENTE NECESARE

Drumetia montana contine doua scopuri esentiale: miscare si recreere, facute n peisajul de basm al muntilor.

Multi evita o deplasare n munti, speriati fiind de pericolele auzite sau citite. Cine spune ca nu sunt pericole nmunti glumeste, dar acestea pot fi cunoscute si evitate.

Ce pericole ne pndesc n munti ?

Iarna pericolul avalanselor consta n faptul ca pot surprinde fulgerator drumetul care traverseaza un jgeab, ovlcea sau excaladeaza un horn. Antrenat de o asemenea dezlantuire a naturii, drumetul risca sa sucombe,datorita inhalarii cristalelor de zapada respectiv a "prafului de avalansa", moartea venind prin sufocare. Vitezamare de alunecare l poate proiecta (lovi) de stncile laterale ale vlcelului. Putem evita asemenea accidente,ocolind traseele care traverseaza aceste zone. De fapt ele sunt indicate ca nchise drumetiei printr-o placa deforma dreptunghiulara cu patratele (de sah) n culori galben - negru cu inscriptia "Atentie, pericol de avalansa!";este vorba despre traseele de vara de pe versantii sudici sau sud-vestici.

Spre deosebire de avalanse, lavinele se declanseaza primavara si pornesc prin alunecari de straturi depuse sitasate succesiv "n scnduri". Ele nu sunt nsotite de praful de avalanse, dar sunt mai dure, provocnd ruperi demembre, o presare forte mare a corpului si traumatisme grave drumetului surprins. Se pot evita respectndaceiasi regula.

Foarte periculoase sunt desprinderile de cornise din partea superioara a hornurilor si din creasta. De aceea nu nevom apropia mai mult de cinci metri de marginea ei deoarece configuratia reala a crestei fiind acoperita, cornisane duce n eroare, riscnd sa se rupa cu noi.

La fel de periculoase sunt si podurile de ghiata.Trecerea peste ele trebuie evitata ntotdeauna.

Muscatura de vipera este de temut si poate provoca mari neplaceri drumetului. n zona padurilor putem ntlniivipera berus (comuna) de culoare cafenie, iar pe spate cu o linie negricioasa n zig-zag, capul triunghiular, coadascurta si conica; iar n golul alpin vipera ursinii, scurta de maxim 20 - 30 cm, subtire ca degetul mic, de culoareneagra, cu solzi catifelati, ochi mici nconjurati de o membrana purpurie.

Viperele nu ataca omul daca nu sunt provocate! Cel muscat de vipera poate murii n cinci ore prin sufocare. Cetrebuie retinut: totul este sa fim atenti pe unde mergem, sa nu o calcam sau lovim. La zomotul pasilor ea seretrage si fuge.

Lacurile alpine au tentat ntotdeauna drumetii, dar acestea pot fi adevarate capcane primavara sau la nceputulverii (mai - iunie) cnd le traversam malurile, care mai au zapada si gheata. Putem aluneca si cadea n apa rece.Organismul fiind ncalzit se produce pe loc stop cardiac, sau datorita cufundarii n apa rece corpul se raceste brusc(hipotermie), ncepe sa tremure involuntar n sfortarea de a se ncalzii si apoi se produce colapsul (nu mai apucamsa ne necam) ! Ca masura de prevedere: pozati-le mai de departe si racoriti-va cu gndul !

Turmele de oi sunt nsotite de cini ciobanesti foarte mobili n paza lor si foarte agresivi fata de drumeti. Este

periculos sa circulam mai ales noaptea pe poteci ce trec prin preajma stnelor. Cum procedam daca ne ataca: nule vom ntoarce spatele sa fugim, (sunt mai iuti ca noi !) si orice semn de slabiciune le amplifica curajul devenindagresivi. Ne grupam spate n spate, cu rucsacul n fata si chemam ciobanii, singurii care-i pot linistii. Daca nu vinsau nu striga sa-i potolesca, aparndu-ne cu rucsacul si batul din mna ne retragem usor din zona lor. Eventualamuscatura trebuie tratata antirabic.

Vulpea turbata este un animal agresiv. Ataca n orice mprejurare, mergnd n zig-zag cu gura deschisa. Desiboala i atrofiaza simtul echilibrului si vazului, mai pastreaza nsa pe cel al mirosului. O putem evita prin ocolire,venind sub vnt, adica vntul sa bata dinspre vulpe spre noi, pentru ca sa ne piarda mirosul.

Roiurile de viespi pot avea scorburile lnga traseele montane. Rascolite de ursi si iritate ele pot ataca drumetii dinzona. Mai mult de zece ntepaturi pe nas, gura sau pleoape va imobilizeaza (nu se mai poate vedea sau respira) !De aceea trebuie sa fim atenti cnd vedem roiul agitat. Este de preferat sa facem un ocol sub ele (dimineata) cndcurentii le trag n sus si deasupra lor (seara) cnd curentii le trag n jos. Nu aruncam pietre n viespar si nu-lrascolim cu batul.

Nevastuica este un animal mic, foarte vioi, plin de curiozitate si irascibil. De aceea nu este bine sa-l urmarim,cautnd sa-l scoatem din vizuina deoarece se repede fulgerator si musca. Muscatura este foarte dureroasa siproduce umflarea imediata a locului muscat.

Supranumit sanitarul muntilor", corbul nu se sfieste sa se apropie chiar de un om ranit. Cu ciocul lui foarteputernic ataca prima data la ochi. De aceea, cu atentie putem evita ranirile care ne pot imobiliza. Daca n golulalpin roiesc sau croncane corbii e posibil ca un drumet ranit sa aiba nevoie de ajutor. Nu ezitati sa i-l acordati!

Pe timp urt si ceata, jnepenisurile trebuiesc evitate fiindca sunt un real pericol daca cadem n mreajele lor,deoarece nu ne mai putem orienta. n plus escaladarea unei portiuni de jnepeni o ora echivaleza cu trei ore deurcus greu, ori aceasta adaugata la drumul stabilit nseamna epuizare.

Ursoaica cu pui este foarte agresiva, ca orice "mama" cauta sa-si protejeze puii. Desi sunt jucausi si dragalasi caniste pisoi si-i putem ntlni n carare, evitati sa va apropiati de ei, niciodata nu o s-o convingeti pe ursoaica ca atiavut cele mai bune intentii.

Pentru a evita "ntlnirile" cu animalele salbatice, n timpul mersului e bine sa loviti din cnd n cnd cu un batcopacii sau tufele pe lnga care treceti, animalele, chiar si viperele, prevenite se retrag si fug.

Scaderea presiunii atmosferice de la mare altitudine devine periculoasa deoarece produce ameteli si dureri de cap.La altitudini de peste 2000 m, lipsa (reducerea) oxigenului din aer poate produce la persoane neantrenate -hipoxia, adica deteriorare capacitatii de a coordona miscarile. Erorile cresc si implicit pericolele de accidente. Candobservam ca coechipierul (tovarasul de drumetie) nu mai vorbeste coerent e semn ca trebuiesc luate masuri deasigurare (n coarda sau cordelina). Aici rezistenta organismului si anterenamentul si spun cuvntul.

Radiatiile solare pot provoca insolatie si arsuri puternice pielii, (arsuri) pe care n timpul mersului nu le simtim dincauza vntului, doar seara cnd obositi trebuie sa ne odihnim. Chiar daca ne e cald, e bine sa ne acoperim capul sicorpul pentru a preveni durerile care pot sa apara n timpul noptii si nu ne vor lasa sa ne odihnim.

Cnd vntul depaseste 24 m/s devine furtuna si rupe copacii, smulge corturile; iar cnd depaseste 28 m/s devinevijelie, distrugerile fiind mai mari. De aceea, la vnt puternic marsul trebuie oprit si ne vom adapostii. Deosebit depericuloasa n traseele de creasta este rafala, care poate produce dezechilibrarea si rasturnarea drumetului. Iarna,viscolul produce aceleasi nedorite neplaceri.

Umezeala sub forma de ploaie, uda drumetul prins fara pelerina, pna la piele. Daca nu are schimburi uscate, usorpoate racii. De multe ori ploii i se asocieaza fulgerul si trasnetul, descarcari atmosferice deosebit de periculoase.Daca ne surprinde pe creasta vom cobor imediat sub nivelul ei. Nu ramnem n picioare sub norul oranjos, nevom adaposti sub stnci ct mai aproape de pamnt sub pelerina, dupa ce am "lepadat" si ne-am ndepartat deobiectale metalice. Nu ne vom adaposti sub arbori sau claile de fn. Frigul combinat cu oboseala, alcoolul situtunul pot provoca molesala si somnolenta. Combinat cu lapovita si ninsoare, scade temperatura corpului,individul devine apatic, inconstient, la primul popas adoarme si moare nghetat (nainte de a fi mncat de lupi).Daca a-ti ratacit drumul iarna, rotiti-va n cerc, miscati-va ncet dar continuu toata noaptea si veti scapa cu viata.De aceea, pe munte trebuie sa va echipati corespunzator chiar daca sunteti siguri ca veti cara echipamentdegeaba; niciodata nu se stie cum devine vremea.

n pregatirea unei drumetii la munte, dupa ce am trecut de faza "dorinta" si de cea de "informare" si nu ne-ascazut tot entuziasmul lund cunostinta din ghid cu dificultatile traseului de urmat, trebuie sa ne gndim laurmatoarele:

-timpul de care dispunem;

-gradul de dificultate al traseului;

-starea de sanatate personala si a grupului;

-posibilitatile de adapostire si cazare;

-prognoza meteo pe perioada respectiva;

-sa nu uitam faptul ca vrstnicii si copii pot parcurge pe jos doar 10 - 15 km pe zi fata de 30 - 40 de km ct potdrumetii antrenati.

Componenta optima a grupului este de minim 3 (trei) si maxim 7 (sapte) persoane. Este recomandat ca viitoriiparteneri de drumetie sa se cunoasca nainte de efectuarea ei si sa se nteleaga; se vor evita cei cu conceptiidivergente sau scandalagii.

Nu vom pleca la drum obositi, lipsa somnului (odihnei) reduce capacitatea organismului la autocontrol;ntotdeauna pregatim echipamentul si alimentele cu 12 ore nainte de plecare; iar starea prosta a timpului nutrebuie sa ne sperie.

ntlnirea cu grupul se va face cu cel putin 15 minute nainte de ora stabilita pentru plecare. Atentie, daca aintervenit ceva care va mpiedica sa plecati, anuntati din timp mai ales daca participati cu echipament colectiv.Colegii de drumetie se bazeaza pe Dv.; mai mult i puteti ncurca.

Deplasarea

Deplasarea

Indiferent de starea vremii sau de dificultatea traseului, o drumetie bine organizata asigura o deplasare n conditiide siguranta si n timpul stabilit la obiectivul sau pe traseul propus; cu conditia sa stim sa ne deplasam pe munte,echipati, informati si alimentati corespunzator.

Deplasarea pe munte include n cea mai mare parte a sa urcari si coborri de pante cu diverse grade de nclinatie.Mersul trebuie sa fie ct mai economic posibil, evitndu-se eforturile inutile. Se va porni mai lent si mai usormbracati, ajungnd treptat la viteza normala de mers. Mersul se usureaza daca: nu se bea apa prea des si ncantitate mare; nu se mannca mult; nu se bea alcool si nu se fumeaza.

Pe traseu, tot timpul, ochii vor cerceta terenul, observnd locul n care se va pasii. Aceasta nu nseamna ca nuvom putea admira peisajul, dar nici cu "capul n nori" nu e recomandat sa mergem.

Lungimea pasului va fi egala cu latimea bazinului si raportata la nclinarea pantei, adica cu ct gradul de nclinareeste mai mare cu att aceasta lungime se va micsora. Ritmul de mers (viteza de deplasare) va fi n schimb acelaspentru ntregul grup.

La urcus, pasul trebuie sa fie rar si regulat, fara ncordarea muschilor, cu ncheieturile flexibile, relaxat, cuaplecarea corpului nainte, contactul cu solul facndu-se pe toata talpa. Respiratia va fi normala (pe nas, cu guranchisa). Mersul pe vrfuri este obositor, deoarece muschi coapsei si ai gambei sunt tot timpul ncordati. Nu e demirare ca "bobocii" n trale drumetiei au febra musculara dupa urcus, fata de un drumet antrenat care nu simteoboseala.

La coborre de asemenea se calca cu toata talpa, putin cracanat, cu genunchii mai mult mpinsi nainte amortizndmiscarea si cu bustul aplecat. Coborrea se face ntr-un ritm uniform. Pentru cine nu stie sa amortizeze "socul" cese produce n momentul cnd piciorul ia contact cu solul, oboseala la coborre este chiar mai mare dect la urcare.

Pe pantele nierbate, nclinate, urcarea se va face n serpentine. n urcarea directa vrfurile vor fi usor departate.

La traversari se calca pe toata talpa cu vrfurile bocancilor orientate spre vale, nu se va calca niciodata pemarginea laterala a talpii, pericol de entorse ! Se vor folosi brnele si pragurile naturale sau amenajate (podet,pod suspendat). La cele din urma se recomanda rabdare, pentru trecerea cte unei persoane. Se va calca pe ctposibil nspre brnele de sustinere (lonjeroane) deoarece scndurile (traversele) pot fi crapate sau rupte; cel putino mna va face priza cu balustrada sau cablul. La fel si n cazul scarilor amenajate, va urca cte o singurapersoana; daca nclinatia si lungimea scarii sunt foarte mari se recomanda asigurarea n coarda (cordelina).

Pe grohotisuri, urcarea se face pe bolovanii mari, iar coborrea pe cei marunti. ntruct aceasta zona prezintapericol de alunecare si rostogolire de pietre se va evita, iar daca poteca o strabate se va merge cu atentie,respectnd regula trversarii pantelor de zapada.

n teren accidentat si nclinat se vor utiliza si minile pentru pastrarea echilibrului.

Ordinea de mers va fi cte unul n coloana, la intervale egale, nu prea apropiati, pentru a nu incomoda sau a fiincomodati. ncepatorii n trale drumetiei vor fi ncadrati imediat dupa ghidul montan. ntregul grup trebuie sa-siacomodeze pasul dupa al celui mai slab (la mers) fara a-i face reprosuri, dar nici a-l lasa sa se "trie ca melcul".

Att la urcare ct si la coborre, vom avea grija sa nu periclitam membrii grupului, prin dislocari de pietre,desprinderi de glii sau rostogoliri de arbori cazuti; pentru a nu avea capete sparte, corpi straini n ochi si membrerupte. De asemenea, poteca se va calca ct mai aproape de deal, deoarece i ntareste formarea, previnedeteriorarea (prin ruperea marginii dinspre vale) si alunecarea drumetului cu toate consecintele nedorite.

Rucsacul se va mentine n pozitie ct mai ridicata, angajnd n efort omoplatii si spatele si mai putin umerii. Se vaevita atrnarea si tragerea umerilor napoi.

De multe ori accidentele n deplasarile pe munte survin dupa ce s-au depasit unele dificultati mari si am rasuflatusurati; aceasta deoarece atentia ncepe sa scada dupa trecerea "hopului". E bine sa poposim putin, si sa nelinistim si apoi sa continuam drumul. La mare altitudine orice alunecare ne poate costa viata.

Obstacolele mari sau mici, ivite n drum, se vor ocolii. Daca aceasta nu este posibil, se va calca pe ele ndoindpiciorul si cu toata talpa.

Trecerea unui ru de munte n cazul ca nu are punte (podet) amenajata sau un trunchi de copac pravalit peste,sau bolovani mari pe care sa se poata pasii, se va face prin vad, cu atentie la pietrele ascutite si alunecoase. Ebine ca piciorul sa fie ncaltat n pantof de tenis, care apoi se va usca. Apa rece ngeata piciorul, iar vrtejurile sigropile fac pasul nesigur; pentru aceasta ne vom sprijinii ntr-un bat cu care verificam si adncimea apei. Se poateface asigurarea cu cordelina. Pentru cei care stau mai rau cu echilibrul, trecerea peste eventualul trunchi de copacdobort peste cursul rului se va face n pozitia ncalecat, sau cu sprijin ntr-un bat (prajina).

Dupa primele 20 - 30 de minute de mers (cam acesta ar fi timpul de acomodare si acordare a pasului grupului), seva crea un moment de relaxare, dupa care se va intra n "viteza normala".

Opririle se vor face lnga adaposturi naturale. Daca nu sunt necesare, opririle pot fi evitate. Pe timpul lor se vambraca ceva calduros sau hanoracul. Se pot consuma dulciuri: zahar cubic, glucoza, dropsuri dulci - acrisoare,miere de albine. Se va evita pe ct posibil fumatul. Apa se bea la sfrsitul pauzelor, nainte de plecare. Haltele(statiile) se fac daca este posibil la piciorul pantelor (nu n vrf), dar dupa ce am urcat putin.

Nu se face baie n traseu, n apele reci de munte, dar daca timpul permite o zi de repaus, racoriti-va cu apa lor !

Dupa 3 - 4 ore de drum se poate face o pauza mai mare (30 - 60 min) pentru hranire.

n orice situatie, membrii grupului nu se vor departa (de grup) la o distanta mai mare dect aceea care sa lepermita legatura prin viu grai, fara a striga.

Traseele montane prezinta portiuni de urcare sau coborre n care deplasarea se face prin catarare libera, aceastareprezentnd mersul prin vai sau creste abrupte si cu ajutorul minilor. Se vor pastra n permanenta trei punctede sprijin, fie pe ambele piciore si o mna, fie cu ambele mini si pe un picior. Nu este recomandat cataratulnumai cu ajutorul fortei bratelor.

O catarare corect executata presupune: calm, abilitate, prevederea fiecarei miscari si pastrarea unei doze de fortanecesara pentru momente critice.

n conditii de ploaie sau lapovita se vor evita trseele cu portiuni de catarare libera datorita slabei aderente aprizelor.

Coborrea libera a portiunilor accidentate de panta se poate face att cu fata orientata spre stnca ct si cuspatele la ea. Pe timpul coborrii privirea cerceteaza cu atentie prizele, iar picioarele le vor "pipai", echilibrulasigurndu-se cu minile. Nu se permite renuntarea simultana la prizele de mna si picior (salturile).

n general coborrea cu spatele la stnca se face atunci cnd terenul are aspect de trepte, este bolovanos sauacoperit cu muschi, iar suprafetele pe care se calca ofera suport sigur pentru toata suprafata talpii. Cu ct gradulde nclinare a pantei creste, coborrea se va face numai cu fata la stnca.

Deplasarea pe zapada si gheata impune cunostinte noi fata de mersul obisnuit pe teren uscat.

n zapada pufoasa se calca de sus, n asa fel nct urma lasata sa fie ca o treapta. Distanta dintre urme va fisuficienta pentru cei care urmeaza ca sa nu strice treapta. n acest fel se va forma o poteca de trepte.

n zapada tare si n firn se bat sau se calca urme cu marginea talpii sau vrful bocancului, n asa fel nct ele sa fienclinate spre interiorul pantei si sa constituie sprijin pentru toata talpa. Urcarea se face n serpentine. Daca loculnu permite dect o urcare n linie dreapta, treptele realizate vor trebui sa sprijine cel putin jumatate din talpabocancului. Distantele dintre ele vor fi egale cu latimea bazinului (soldurilor).

Pe o panta nclinata, coborrea se face cu spatele spre vale, folosind treptele superioare drept prize pentru mini.Pe pantele medii se coboara cu fata spre vale si cu genunchi ndoiti. La coborre, treptele se fac prin nfigereacalcielor bocancilor, mentinnd ridicate vrfurile.

Nu se recomanda coborrea prin alunecare voita nici n picioare, nici n sezut, deoarece n primul caz va putetidezechilibra si cadea fara a mai putea controla alunecarea; iar n al doilea caz, ca si n primul, nu puteti sti ce coltiascunde stratul de zapada. Daca totusi doriti va recomand alunecarea pe schiuri.

n cazul alunecarii accidentale, indiferent de felul cum s-a produs (neatentie, prabusire, rafala) corpul trebuiedirijat n pozitia n care putem frna cel mai bine. Aceasta pozitie este pe burta cu capul spre deal si picioareledepartate, spre vale. Frnarea se executa cu vrful bocancilor, cu bratele si vrful pioletului. n firn se frneaza cu"sapa" pioletului.

Pentru a evita asemenea evenimente nedorite, coltarii si pioletul reprezinta cel mai bun mijloc si mai importantcuplu n deplasarea pe zapada.

Potrivirea si fixarea corecta a coltarilor pe bocanci reprezinta conditia esentiala a unui mers sigur. Coltarii stantati(din tabla de otel) sunt indicati pentru firn si zapada nghetata datorita latimii coltilor, iar cei forjati (din otel) cusectiune patrata sunt indicati pentru ghiata.

Mersul cu coltarii pe drumul orizontal se aseamana cu mersul normal, cu completarea ca pasirea se face prinridicarea suficienta a picioarelor pentru a nu ne mpiedica, iar piciorele sunt departate ntre ele cu cel putin un latde palma pentru a nu ne agata si lovii.

Pasul se face prin nfigerea tuturor coltilor si o apasare uniforma pe ntreaga suprafata a talpii.

nainte de a pleca n treseu, daca nu ati mai mers pe coltari e bine sa exersati mersul pe zapada pe cel maiapropiat loc care are si denivelari. Nu uitati pioletul !

n traseu, pe pante cu nclinatie mare, pioletul are un dublu rol: de sprijin si de asigurare.

Pe traseu n timpul iernii, observarea reciproca, frectionarea minilor, fetei, urechilor, care vin n contact direct cufrigul este cel mai bun remediu mpotriva degeraturilor. Nu se admit ramneri n urma !

naintea traversarii zonelor n care este posibila o avalanse, fata se va acoperii cu un fular sau tifon, iar de mijlocse va lega capatul unei cordeline colorata aprins (rosu), de 10 - 15 m, celalalt capat urmnd a fi lasat liber.Culorea aprinsa are rolul de a localiza drumetul prins n zapada. La traversare se va pastra o distanta de 50 - 60 mntre membrii grupului si aceasta se va face fara opriri, discutii, fluieraturi sau alte zgomote pentru a nu produce oavalansa. Deplasarea se poate face si prin asigurare n coarda.

n cazul declansarii unei avalanse, persoana surprinsa, daca nu gaseste o solutie de a iesi rapid din zona (catarare,prindere de ceva, nfigerea pioletului adnc n teren ncercnd o mentinere n loc) se va lasa n alunecare libera.Daca a fost acoperit de zapada, sa nu-si piarda cumpatul si imediat dupa dezmeticire sa scuipe (iertata imi fieexpresia) n locul unde se afla. Daca ceea ce va reusii sa scoata din gura nu-i ca