GHIDAREA ÎN CARIERĂ - ProCariera | This … · Web viewCAPACITAŢILE DE COMUNICARE ALE ELEVILOR...

CONSILIUL MUNICIPAL CHIŞINĂU

DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE, TINERET ŞI SPORT

CENTRUL MUNICIPAL DE INFORMARE ŞI ORIENTARE PROFESIONALĂ

GHIDAREA ÎN CARIERĂ

Materialele Conferinţei Ştiinţifico-Practice

"Consilierea privind cariera – abordare contemporană"

(ediţia I-a, desfăşurată la Chişinău, 05 mai 2011)

Chişinău 2011

1

Articolele din volum reprezintă punctele de vedere ale autorilor, care îşi asumă în întregime răspunderea pentru conţinutul şi forma prezentării.

2

CUPRINS

Date privind specificul şi organizarea Conferinţei Ştiinţifico-Practice "Consilierea privind cariera – abordare contemporană", Chişinău, 2011....................................................................................5

Scop, obiective, argument .............................................................................................................6

POLITICI PUBLICE ÎN GHIDAREA CARIEREI, Otilia Dandara, Conf. univ.dr., prorector, USM ...............................................................................................................................................8

LURRĂRI ÎN SECȚIUNI

CONSILIEREA INDIVIDUALĂ ...........................................................................................................11CARIERA PROFESIONALĂ – DILEMA TINERILOR SPECIALIŞTI, Ana Dabija, doctorandă la Catedra de Ştiinţe ale Educaţiei, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, USM .........................11CONSILIEREA ÎN CARIERĂ: REALITĂŢI ŞI PROVOCĂRI, Oxana Paladi, cercetător ştiinţific, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei ................................................................................................................14INFLUENŢA PARTICULARITĂŢILOR DE GEN ASUPRA PROIECTĂRII CARIEREI, Otilia Dandara, Conf. univ.dr., prorector, USM; Condrea Mariana, psihopedagog, USM ..................................17IMPORTANŢA CADRULUI DIDACTIC ÎN DETERMINAREA PROFESIONALĂ A ADOLESCENTULUI, Lungu Tatiana, psiholog, magistru, gr. did. II., LT „Mircea cel Bătrîn” ..............21ПРОФЕССИОНАЛЬНОЕ КОНСУЛЬТИРОВАНИЕ, Ana Nicolaeva, Conf. univ.dr. în psihologie, Universitatea Slavonă, gr. did. I .................................................................................................................25ПРОФОРИЕНТАЦИЯ - ИНДИВИДУАЛЬНОЕ КОНСУЛЬТИРОВАНИЕ ЧЕРЕЗ ПРИЗМУ СОТРУДНИЧЕСТВА ПСИХОЛОГА И УЧИТЕЛЯ ГРАЖДАНСКОГО ВОСПИТАНИЯ\ ИСТОРИКА\ КЛАССНОГО РУКОВОДИТЕЛЯ, Irina Frunză, psiholog, Elena Goreanu, profesor de istorie şi educaţie civică, LT „Dacia” .........................................................................................................33ASPECTE MOTIVAŢIONALE ÎN ORIENTAREA PROFESIONALĂ A ADOLESCENŢILOR, Elena Mornealo, director-adjunct, Magistru în psihopedagogie; Aliona Gonţa, profesoară de limba şi literatura română (alolingvi), limba şi literatura rusă, gr. did. II ................................................................................37

CONSILIEREA DE GRUP ....................................................................................................................40ФУНКЦИОНАЛЬНОСТЬ ПРЕДМЕТНОГО ПРЕПОДАВАНИЯ В ЦЕЛЯХ ПРОФОРИЕНТАЦИИ, Елена Ковалева,.-др. педнаук, конференциар . .......... .............. ............. ........... .......... .......... ........ .40FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU VIITORUL, Larisa Corabieru, psiholog, LT „Univers LIONS” ............................43CAPACITAŢILE DE COMUNICARE ALE ELEVILOR CA MIJLOC DE STABILIRE A RELAŢIILOR INTERPERSONALE ÎN OŞP, Ala Cordineanu, master în psihologie, gr. did. II, psiholog, LT „T.Vladimirescu” ..................................................................................................................................49ORIENTAREA ÎN CARIERĂ A ELEVILOR - OBIECTIV ESENŢIAL AL ACTIVITĂŢII PEDAGOGULUI ÎNTR-O SOCIETATE CONTEMPORANĂ, Elena Iuraşco, Diana Grigoraş, LT ,,Minerva’’ ..................................................................................................................................................54PROGRAM DE ORIENTARE ŞCOLARĂ ŞI PROFESIONALĂ O ZI PENTRU CARIERA MEA, Lilia Golovei, Master în Ştiinţe Sociale, psiholog, gr. did. II, Gimnaziul Nr. 17 ...... . . . . . . . . . . . . . . . . .57MANIFESTAREA MATURITĂŢII VOCAŢIONALE LA ABSOLVENŢII DE LICEE, Zina Pavlov, USM ...........................................................................................................................................................61ПСИХОЛОГИЧЕСКИЕ АСПЕКТЫ ПРОФОРИЕНТАЦИИ СТАРШЕКЛАССНИКОВ, Ilona Tarasiuc, психолог, лицей «Олимп» .......................................................................................................63ШАГ ЗА ШАГОМ, Marianna Sava, LT „Olimp” .....................................................................................66

3

ПРОБЛЕМА ПРОФОРИЕНТАЦИИ УЧАЩИХСЯ В УСЛОВИЯХ СОВРЕМЕННОЙ ШКОЛЫ, Nedejda Песцова,, profesor de biologie, gr. did II, director adjunct, LT „V. Lupu” ..............................70ŞANSE EGALE PENTRU ALEGEREA PROFESIEI ADECVATE, Ioana Ceaglei, specialist principal, metodist CMIOP .......................................................................................................................................74

CONSILIEREA PĂRINŢILOR ............................................................................................................77SUSŢINEREA PĂRINTEASCĂ ÎN ALEGEREA CARIEREI COPILULUI, Diana Ştefaneţ, specialist principal, psiholog, DGETS, drd. ..............................................................................................................77CONSILIEREA PĂRINŢILOR ÎN ŞCOALĂ, Elena Corolenco, gr. did. II; Gheorghe Garbuz, gr. did. I, şcoala primară nr.12 ..................................................................................................................................80РОЛЬ СЕМЬИ В ВЫБОРЕ ПРОФЕССИИ, Irina Rotaru, psiholog, gr. did. I, LT „M. Koţiubinki” ...83CONSILIEREA CARIEREI PRIN COLABORAREA CU PĂRINŢII, Galina Bordianu, profesor de istorie, gr. did. I; Silvia Scutaru, gr. did. II, dr. în istorie, LT „N. Iorga” .................................................86CUM SĂ-MI AJUT COPILUL SĂ-ŞI ALEAGĂ VIITORUL POTRIVIT, Viorel Juminski, specialist principal, psiholog, CMIOP .......................................................................................................................90

PARTENERIATUL ÎNTRE INSTITUŢIILE IMPLICATE ÎN GHIDAREA ÎN CARIERĂ ........93PARTICULARITĂŢILE ORIENTĂRII PROFESIONALE LA ADOLESCENŢII DIN MEDII SOCIALE DIFERITE, Carolina Perjan, conf.universitar, dr. în psihologie UPS „I.Creangă”; A.Verdeş, dr. în psihologie, UPS „I.Creangă” ... ......................... .................... ............ ........ ......................................93MENTORATUL – CALE DE IMPULSIONARE ŞI CONSOLIDARE A CARIEREI PROFESIONALE, Elena Losîi, conf.universitar, dr.; Iulia Racu, dr.în psihologie, UPS „I. Creangă” ...................................97PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL – FACTOR EFICIENT DE GHIDARE ÎN CARIERĂ, Pavel Cerbuşca, dr. în pedagogie, LT „Gaudeamus” .........................................................................................100CONSILIEREA ELEVILOR DIN LICEUL PROFESIONAL, Iana Ciobanu, psiholog, gr. did. superior, liceul profesional nr.2 .............................................................................................................103CONDIŢIILE ÎNVĂŢĂRII EFICIENTE ÎN ŞCOALA SUPERIOARĂ CONTEMPORANĂ CA SUPORT ÎN CONSILIEREA PROFESIONALĂ A TINERILOR ABITURIENŢI DIN ŞCOALA PREUNIVERSITARĂ, Liliana Chisari, psiholog, masterantă ULIM ...................................................108CENTRELE DE GHIDARE ÎN CARIERĂ – ŞANSĂ ŞI OPORTUNITATE, Eugenia Stârcea, prof. educaţie civică, gr. did II, şef CMIOP ....................................................................................................112IMPORTANŢA INFODOCUMENTĂRII ÎN PROCESUL DE GHIDARE ÎN CARIERĂ, Anastasia Moldovanu, Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi” .....................................................................................115TEHNICI DE LUCRU ÎN ORIENTAREA ŞCOLARĂ ŞI PROFESIONALĂ A ELEVILOR CU DISABILITĂŢI MINTALE, Olesea Raru, psiholog, magistru în psihologie, Complexul Pilot de Pedagogie Curativă „Orfeu” ....................................................................................................................118COMPETENCIES AND CAREERS GUIDANCE, Ana Niculăeş, UPS “Ion Creangă” .......................124

4

CONFERINŢA ŞTIINŢIFICO - PRACTICĂ

"Consilierea privind cariera – abordare contemporană"(ediţia I- a, Chişinău 2011)

Organizatorii conferinţei: Direcţia Generală Educaţie, Tineret şi Sport mun.Chişinău, Centrul Municipal de Informare şi Orientare Profesională, Liceul Teoretic „Olimp”

Comitetul Organizatoric: Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb, DGETS, director general;Valentina Cujba, DGETS, director general adjunct;Zinaida Popescu, DGETS, director general adjunctMaia Dobzeu, DGETS, director general adjunct;Eugenia Stârcea, DGETS, CMIOP, director;Valentina Zaremba, LT „Olimp”, director;Elena Losîi, conf.universitar, dr., UPS „I.Creangă”;Diana Ştefăneţ, DGETS; specialist principal, psiholog;Otilia Dandara, conf.universitar, dr., USM, prorector;Ana Dabija, drd., USM;Victoria Gonţa, ULIM;Ina Moraru, drd., ULIM;Viorel Juminski, DGETS, CMIOP, specialist principal, psiholog.

5

.

6

Scopul Conferinţei:

Diseminarea experienţei avansate în activitatea de orientare în carieră a elevilor, promovarea metodologiei contemporane de abordare a activităţii de consiliere în carieră, constituirea unei relaţii de colaborare între familie, şcoală, instituţiile statului şi societatea civilă pentru a susţine elevii în vederea integrării lor adecvate în activitatea socio-economică.

Obiective:- să iniţiem un dialog constructiv în rîndul cadrelor didactice care ar facilita o bună promovare a principiilor de ghidare în carieră;- să analizăm experienţe de ghidare în carieră a elevilor;- să motivăm cadrele didactice pentru studierea principiilor psihopedagogice şi abordarea contemporană a consilierii în carieră a elevilor;- să iniţiem un dialog permanent între factorii educaţionali şi elementele sistemului de învăţămînt în vederea promovării unei metodologii contemporane de ghidare în carieră a elevilor.

Argument

”Şcoala nu poate să nu se implice în ghidarea carierei discipolilor.În caz contrar, ea,

ca instituţie ce are menirea de a pregăti omul pentru viaţă,îşi neagă sensul său”.

(Otilia Dandara)

Etapele de reformare pe care le parcurge sistemul educaţional din Republica Moldova sînt determinate de necesitatea adaptării acestuia la cerintele imediate şi de perspectivă ale societăţii. Avînd în vedere tendinţa de aderare a ţarii noastre la UE, este bine să ţinem cont de faptul că Departamentul Uniunii Europene pentru Educaţie şi Instruire a prezentat un set de scopuri pentru statele care ar putea deveni membre, sub titlul de „Programul de lucru pentru educaţie şi instruire 2010”, iar în cadrul acestui program ghidarea de carieră este considerată un punct-cheie.

Misiunea sistemului educaţional poate fi văzută ca atingerea standardelor calitative ale educaţiei prin realizarea procesului de ghidare şi consiliere în carieră a elevilor din învăţămîntul preuniversitar, orientat spre susţinerea persoanei în identificarea modalităţilor eficiente de autorealizare prin profesie.

Sistemul educaţional reprezintă o investiţie economică enormă, deaceea guvernele, de obicei, îşi asumă responsabilităţi de finanţare a programelor de ghidare în carieră. O ghidare în carieră care funcţionează bine contribuie la o bună funcţionare a pieţei de muncă şi, deci, la creşterea economică şi a bunăstării. Este demonstrat că ţările sărace nu dezvoltă strategii de ghidare în carieră, fapt ce îndepărtează şi mai mult posibilităţile lor de prosperare.

Contribuţia ghidării în carieră asupra scopurilor de instruire constă în faptul că ajută persoanelor să facă o alegere corectă în cadrul sistemului educaţional secundar, să nu-şi

7

irosească timpul şi resursele pe instruire/training-uri ireale sau neconvenabile. La nivel de politici publice, la fel, sunt importante dimensiunea economică şi morală: statul nu pierde pentru subvenţii de şomaj şi recalificare, preia persoane sociale cu atitudini şi valori şi nu se vede nevoit să irosescă banii publici pentru programe de recuperare. Sistemul ghidării de carieră este legat atît cu politica socială şi cea de angajare, cît şi cu politica educaţională. Şcoala trebuie să facă tot ce îi stă în putinţă pentru valorizarea maximă a fiecărui individ prin stimularea intelectuală a elevilor, aptitudinilor, atitudinilor şi trăsăturilor de personalitate.

Recomandările cuprinse în Concepţia privind orientarea, pregătirea şi instruirea profesională a resurselor umane (Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 253 din 19.06.2003) referitoare la educaţia profesională şi direcţiile de dezvoltare a învăţămîntului, dezvoltate în Strategia naţională “Educaţie pentru toţi” generează noi obiective şi priorităţi în activitatea şcolii. Din perspectiva acestor documentze şcoala este văzută, în primul rînd, ca o instituţie de formare a tinerilor pentru inserţia lor cît mai rapidă şi eficientă în viaţa socio-economică a ţării. Această misiune a şcolii poate fi realizată doar prin implementarea unui proces sistemic şi sistematic de orientare a copiilor pentru proiectarea propriului traseu de viaţă.

Competenţelele –cheie, ca pachet transferabil şi multifuncţional de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini de care fiecare individ are nevoie pentru dezvoltarea personală, incluziune socială şi inserţie pe piaţa muncii, trebuie să fie dezvoltate pînă la sfîrşitul şcolarităţii. Ghidarea pentru carieră în cadrul şcolilor primare şi secundare este obligatorie şi se bazează pe o serie de factori analizaţi, precum: √ cunoasterea potenţialului individual,√ informarea despre profesii şi piaţa muncii şi oportuniţăţile sistemului educaţional,√ formarea sistemului de atitudini, valori şi competenţe, necesare integrării socioprofesionale,√ promovarea personalităţii sau marketingul profesional.

În sistemul nostru educaţional ghidarea în carieră a elevilor este promovată prin includerea în anul 2003 în curricula pentru dirigenţie (cu modificările ulterioare) a unor teme ce ţin de orientarea profesională şi în carieră, iar din 2010 prin includerea în curricula disciplinei educaţie civică a modulului „Creştere personală şi orientare pentru carieră”.

Ne propunem în cadrul acestei conferinţe să contribuim la diseminarea experienţei în activitatea de orientare în carieră a elevilor, să promovăm o metodologie contemporană de abordare a activităţii de consiliere în carieră, să facilităm constituirea unei relaţii de colaborare între familie, şcoală, instituţiile statului şi societatea civilă pentru a sprijini elevii în vederea integrării lor adecvate în activitatea socio-economică.

COMITETUL ORGANIZATORIC

8

POLITICI PUBLICE ÎN GHIDAREA CARIEREI

Dandara Otilia, Conf. univ.dr., prorector, Universitatea de Stat din Moldova

Educaţia ca fenomen social, a avut în toate timpurile drept finalitate majoră integrarea omului în societate. Odată cu sporirea complexităţii relaţiilor sociale, diversificarea muncii, a apărut şi necesitatea susţinerii persoanei în procesul elaborării unui proiect de realizare socioprofesională. Statul ca factor de educaţie, deţine cîteva priorităţi: elaborarea şi implementarea politicilor educaţionale, constituirea şi menţinerea sistemului educaţional, formarea educatorilor. Aceste direcţii prioritare permit reproducerea cetăţeanului, deţinător al unor elemente comportamentale, ce contribuie la evoluţia socioeconomică a societăţii.

În contextul ideii, că sistemul de ghidare în carieră este un subsistem al sistemului educaţional, considerăm drept prioritate a statului, elaborarea politicilor publice vis-a-vis de problema dată. În situaţia cînd declarăm educaţia primă prioritate naţională, sine qua non, şi acţiunile orientate spre constituirea şi funcţionarea sistemului de ghidare în carieră trebuie să devină o prioritate. În caz contrar, eforturile de modernizare a curriculumului şcolar, tendinţa de implementare a tehnologiilor moderne, vor rămîne la etapa unor intenţii şi eforturi sterile, fără a avea o finalitate socială funcţională.

Sistemul de ghidare în carieră şi strategia realizării acestui proces are drept scop susţinerea procesului de proiectare a carierei. Proiectarea carierei este un proces permanent, încadrat în limitele de viaţă conştientă a persoanei, ansamblul de acţiuni, subordonate unor finalităţi clar definite orientate spre identificarea posibilităţilor de maximă valorificare a potenţialului individual.

Toate statele lumii care au o economie dezvoltată, sisteme ale protecţiei sociale a cetăţenilor deţin şi un sistem eficient de ghidare în carieră. La moment acest sistem se constituie şi funcţionează în contextul unor condiţii specifice:- diversitatea factorilor educaţionali;- creşterea perioadei şcolarizării;- amplificarea procesului de educaţie permanentă;- diversificarea activităţii profesionale;- instabilitatea pieţei muncii.

În Republica Moldova sistemul de ghidare în carieră are o anumită configuraţie:- există oficii ale forţei de muncă a căror clienţi sunt persoane în dificultate;- lipseşte un sistem de instituţii şi servicii specializate pentru adolescenţi, tineri şi adulţi;- lipseşte strategia clară de susţinere a persoanelor în proiectarea carierei.

Evident că au fost întreprinse unele acţiuni în vederea constituirii sistemului de ghidare în carieră. În primul rînd au fost create oficii ale forţei de muncă, care au drept scop reintegrarea/integrarea în context socioprofesional a persoanelor aflate în dificultate. Prin esenţa sa, activitatea acestor oficii au drept misiune, ghidarea în carieră a acestor categorii de persoane, susţinerea lor în elaborarea unui plan de viaţă. A fost necesară, însă, constituirea unui sistem complex de ghidare în carieră. Odată cu constituirea sistemului educaţional din Republica Moldova, a devenit inevitabilă şi abordarea acestei probleme. S-au produs intervenţii la nivel de politici în domeniu.

Problema ghidării în carieră este abordată în următoarele documente strategice:a) Strategia Educaţie pentru toţi (2003);b) Concepţia privind orientarea, pregătirea şi instruirea profesională a resurselor umane (2003);c) Regulamenul pentru orientarea profesională şi susţinerea psihologică a populaţiei în problemele ce ţin de carieră (2004);d) Curricula şcolară la dirigenţie, educaţie civică, educaţie tehnologică.

9

Analizînd aceste documente de politică educaţională, constatăm promovarea unor priorităţi. De exemplu: Strategia Educaţie pentru toţi stipulează:- pentru sec.XXI educaţia este sferă ocupaţională importantă şi investiţie avantajoasă;- statul are un rol important în reglementarea relaţiilor dintre sistemul învăţămîntului şi piaţa muncii;- prevederi cu referire la orientarea profesională iniţială.

- Concepţia privind orientarea, pregătirea şi instruirea profesională a resurselor umane prezintă o modalitate de realizare a procesului de ghidare în carieră în contextul unui nou sistem educaţional. Această concepţie ca structură prezintă explicit elementele constitutive ale unei concepţii.- Regulamentul privind orientarea profesională şi susţinerea psihologică a populaţiei în problemele ce ţin de carieră, conţine:- recunoaşterea faptului că ghidarea în carieră constituie o verigă importantă a procesului continuu de învăţămînt general;- prevederi cu referire la finanţarea ghidării în carieră;- încercări de a contura un sistem de ghidare în carieră.

Este salutabilă prezenţa acestor documente care au fost elaborate cu întîrziere (dacă ţinem cont de faptul că sistemul educaţional în Republica Moldova s-a constituit la începutul anilor ’90), dar care de fapt nu au reuşit să constituie şi să consolideze un sistem funcţional de ghidare în carieră.

Putem identifica şi unele carenţe ale documentelor sus-numite:- ghidarea carierei nu este abordată din perspectiva educaţiei sub aspect longitudinal (pe parcursul vieţii);- formele/modalităţile de ghidare în carieră sunt prezentate superficial;- nu putem identifica o conexiune dintre aspectul „sistem” şi aspectul „proces” al strategiilor propuse;- concepţia are pretenţii de „acoperire” a unei problematici largi (ghidare, instruire profesională);- se pune accent doar pe ghidarea în carieră a preadolescenţilor, adolescenţilor şi tinerilor, neglijîndu-se persoanele adulte;- concepţia pune accent preponderent pe intervenţii de ordin psihologic, fără a aprecia procesul ca un fenomen educaţional complex;- sistemul de ghidare în carieră trebuie să fie parte integrantă nu doar a învăţămîntului general, ci a întregului parcurs de formare a personalităţii;- este necesară o determinare clară a activităţilor şi delimitarea lor de metodele utilizate;- nu este stipulat un cadru regulamentar pentru persoanele cu vîrsta între 16-18 ani, care nu sunt încadraţi în sistemul de învăţămînt, dar nici nu sunt acceptaţi de către oficiile forţei de muncă drept şomeri, deoarece nu au atins majoratul.

În virtutea situaţiei create, subliniem necesitatea consolidării sistemului de ghidare în carieră şi prezentarea unor repere conceptual-metodice clare ale procesului în condiţiile cînd:- trăim în perioada unui proces de mobilitate socială sporită;- constatăm o diversificare şi instabilitate pe piaţa muncii;- există o repartizare neuniformă a forţei de muncă în diferite sectoare ale economiei naţionale (sectoare suprasolicitate şi sectoare cu deficit de specialişti);- se accentuează o tendinţă firească a omului de a-şi îmbunătăţi condiţiile de viaţă;

10

- într-un ritm alert al schimbărilor este inadmisibil să fie făcute erori în alegerea profesiei, care duc după sine investiţii nejustificate de ordin financiar, efort, timp, etc.

Prezenţa unui sistem de ghidare în carieră organizat în baza unor prevederi conceptuale clare şi funcţionale ar putea diminua demersul recuperator al activităţilor (doar cu accent sporit pe şomeri şi persoane social-vulnerabile), am putea preveni neglijarea unor categorii de vîrstă.

Un sistem de ghidare în carieră consolidat ne-ar permite o abordare sistemică şi sistematică a procesului şi nu realizarea unor activităţi secvenţiale, bazate pe împrumutul unor idei neadaptate din concepţiile unor specialişti de peste hotare.

În scopul îmbunătăţirii situaţiei existente propunem: - o abordare integrativă a educaţiei pentru carieră în context educaţional;- constituirea şi intensificarea activităţii structurilor specializate în ghidarea carierei;- încadrarea elementelor de ghidare în carieră în cultura organizaţională a instituţiilor de învăţămînt şi întreprinderilor.

Ameliorarea sistemului de ghidare în carieră poate fi început cu sensibilizarea structurilor administrative sub aspect tridimensional (ministere, instituţii de învăţămînt, piaţa muncii).

Este absolut necesară promovarea ideii despre necesitatea ghidării în carieră şi prin formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice. Aceste acţiuni nu vor avea, însă, o finalitate concretă, dacă nu vom moderniza suportul conceptual-metodic.

11

CAPITOLUL ICONSILIEREA INDIVIDUALĂ

CARIERA PROFESIONALĂ – DILEMA TINERILOR SPECIALIŞTI

Dabija Ana, doctorandă la Catedra de Ştiinţe ale Educaţiei, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei,

Universitatea de Stat din Moldova

Educaţia, învăţămîntul, activitatea profesională, cariera sînt aspecte cheie ale activităţii omului în devenire. Mediul şcolar, profesional şi academic asigură tuturor elevilor, studenţilor posibilităţi să-şi formeze o cultura generală şi de specilitate, pentru a avea acces la diverse domenii profesionale. Însă tendinţa continuă a schimbărilor sociale plaseasză omul în faţa unor decizii personale vizavi de „profesiile cu viitor”.

Dinamica pieţii muncii crează uneori confuzii între: cererile şi ofertele de angajare; competenţele profesionale formate la viitorul specialist şi cele pretinse de angajator etc.Specialistul în devenire, resimte dezacordul dintre aspiraţiile financiare personale, varietatea cerinţelor de angajare care se modifică /amplifică continuu şi suprasolicitarea unor domenii profesionale care diminuiază şansele de angajare a pretendenţilor.Politicile europene în domeniul ghidării şi consilierii vocaţionale, reconfirmă importanţa şi necesitatea serviciilor de informare, ghidare şi consiliere a carierei copilului, adolescentultui, tînărului şi adultului, prin susţinerea implicită a programelor dezvoltative în consiliere de carieră.

Piaţa muncii din Republica Moldova a suferit profunde transformări generate de reformele economice din ultimele două decenii, cu influenţe directe asupra factorului uman. Condiţiile sociale au determinat migraţia forţei de muncă, în special a celei tinere, care a cauzat scăderea constantă a populaţiei active în plan socio-economic.

În urma cercetărilor efectuate de ANOFM (Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă) şi ASEM (Academia de Studii Economice din Moldova) privind situaţia tinerilor pe piaţa muncii s-a evidenţiat că tinerii se confruntă cu riscul de a deveni şomeri preponderent altor grupuri ocupaţionale, dar şi cu probleme legate de următoarele aspecte:- plasarea dificilă în cîmpul muncii (inserţia profesională);- formarea profesională neadecvată necesităţilor şi exigenţelor pieţii muncii;- oportunităţile neatractive de angajare;- lipsa motivaţiilor de autorealizare prin profesie;- indecizia profesională etc.

Conceptul de ghidare în carieră acoperă gama cea mai largă de activităţi, de la informare şi evaluare de compenţe, la consiliere şi educaţie vocaţională. Autorealizarea persoanei prin profesie este o tendinţă firească, deoarece valorifică potenţialul individual, iar consilierea în carieră oferă modalităţi eficiente de promovare a acestui potenţial conform nevoilor pieţii muncii.

Recent cariera era percepută ca o ascensiune a persoanei în structurile ierarhice la locul de muncă, fapt infirmat de noile reprezentări asupra actualelor concepţii, ce reflectă traseul de dezvoltare profesională a persoanei. În această ultimă accepţiune, cariera poate deveni accesibilă tuturor, valorificînd potenţialul fiecăruia.

Consilierea în carieră are la bază următoarele sarcini:▪ Asistarea procesului de ghidare/orientare, informare profesională a elevilor,

absolvenţilor, abiturienţilor, studenţilor şi persoanelor în dificultate profesională;

12

Informarea subiecţilor vizavi de posibilităţile, ofertele, oportunităţile şcolare şi profesionale existente în plan local şi naţional;

▪ Aplicarea instrumentelor, tehnicilor de măsurare a valorilor, intereselor profesionale şi diagnostic aptitudinal;

▪ Organizarea seminarelor formative pentru elevi, adolescenţi, tineri şi agenţii economici privind inserţia profesională;

▪ Analiza şi implementarea tehnicilor de căutare a locurilor de muncă pentru favorizarea angajării;

▪ Analiza cererii şi ofertei pieţii muncii, în scopul identificării ariilor profesionale actuale şi perspectivelor pieţii muncii;

Realizarea unui bilanţ de competenţe necesare accederii profesionale;Formarea abilităţilor necesare accederii profesionale;Medierea situaţiilor problemă în formarea şi dezvoltarea profesională.Cooperarea cu instituţiile de profil în vederea actualizării strategiilor de consiliere în

carieră şi mijlocirea colaborării dintre sistemul educaţional şi piaţa muncii.Statele occidentale au implementat sistemul de ghidare a carierei la începutul sec.XX şi promovează serviciile specializate în conformitate cu schimbările din domeniul educaţional.

Republica Moldova la începuturile sec.XXI îşi direcţionează valenţele formative către complexul proces de ghidare şi consiliere vocaţională, cu mari aspiraţii vizavi de recunoaşterea de către actorii educaţionali şi politici a necesităţii acestui proces.

În comun acord cu prerogativele reformelor educaţionale, Centrul de Ghidare în Carieră şi Relaţii cu Piaţa Muncii, structura specializată a Universităţii de Stat din Moldova, şi-a propus să susţină pe toţi cei cu necesităţi vocaţionale (elevi, absolvenţi de gimnazii/licee, studenţi, cadre didactice, publicul larg), prin intermediul următoarelor formări/traininguri:

Premise pentru o carieră de succes;Formarea abilităţilor de promovare a tînărului specialist pe piaţa muncii.

Programul „Premise pentru o carieră de succes” este propus pentru elevi, liceeni, absolvenţi de colegii şi urmăreşte următoarele obiective:Identificarea factorilor decizionali ai carierei de succes;Autocunoaştere (aplicarea unei baterii de teste specializate);Identificarea contradicţiilor dintre “VREAU-POT-TREBUIE” şi deciziile asupra profesiei;Autopromovarea personalităţii în direcţia AUTOREALIZĂRII Caracterizarea domeniilor de formare profesională din RM; Descrierea ofertelor educaţionale propuse de diverse instituţii de învăţămînt; Analiza deciziilor asupra ulterioarei cariere.

Trainingul „ Formarea abilităţilor de promovare a tînărului specialist pe piaţa muncii” este propus tinerilor care s-au decis asupra carierei şi sînt în decurs de formare profesională. Obiectivele acestui training sînt:● Identificarea factorilor decizionali ai carierei de succes;● Autocunoaştere (aplicarea unei baterii de teste specializate);● Analiza competenţelor de specialitate necesare integrării profesionale eficiente;● Stabilirea confortului profesional pentru diferite tipologii de personalităţi;● Întocmirea unei schiţe de proiect profesional;● Analiza ofertelor de angajare pe piaţa muncii;● Elaborarea dosarului de angajare (scrisoare de intenţie, CV-ul, scrisoare de recomandare etc.);● Caracterizarea aspectelor interviului de angajare.

13

Ţările dezvoltate cu o economie de piaţă avansată dau prioritate procesului de dezvoltare a capitalului uman existent prin diverse programe educaţionale (formale, non-formale, informale) burse, asistenţă educaţională şi vocaţională. Productivitatea socială a muncii este reflectată prin investiţiile mari pe care le face statul în procesul de instruire şi asigurarea acestui proces cu suficiente resurse în favoarea calităţii şi competenţei viitorilor specialişti.

Viitorul socio-profesional, economic şi cultural al ţării este „consecinţa” prezentului, în termeni de investiţie în educaţie, formare şi dezvoltare a resurselor umane, or idealul educaţional presupune structurarea şi formarea personalităţii, apte de a se integra socio-profesional, rezultanta unui act judicios de consiliere în carieră.

Referinţe bibliografice:ANOFM, ASEM, Situaţia tinerilor pe piaţa muncii (studiu),Chişinău 2008.Marcu A., Dumitrescu C., Orientare şi consiliere pentru carieră în politicile pentru tineret,Oradea 2006.Lemeni G., Miclea M., Consiliere şi orientare - ghid de educaţie pentru carieră,Cluj-Napoca 2004.Singer Mihaela, Sarivan Ligia, Qui Vadis, academia? Repere pentru o reformă de profunzime în învăţămîntul superior, Editura Sigma, Bucureşti, 2006.

14

CONSILIEREA ÎN CARIERĂ: REALITĂŢI ŞI PROVOCĂRI

Paladi Oxana, cercetător ştiinţific, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei

Rezumat: În acest articol sunt prezentate abordările cu referire la realităţile şi posibilităţile existente în domeniul consilierii şi orientării carierii. Sunt dezvăluite provocările timpului şi acţiunile unei consilieri de calitate.In this article are represented the approaches with refering to the existing realities and possibilities in the field of counseling and career orientation. Are revealed the time challenges and actions of high quality advice.

Educarea elevilor în vederea alegerii carierei este, în esenţă, un aspect principal al educaţiei generale pe care o asigură şcoala. Ea presupune însuşirea unui ansamblu de cunoştinţe cu privire la diversele domenii ale realităţii, formarea de abilităţi şi deprinderi, dezvoltarea unor interese multilaterale şi profesionale dominante, dezvoltarea aptitudinilor generale şi speciale, formarea atitudinilor pozitive faţă de muncă, dezvoltarea motivaţiei superioare şi a idealului profesional, formarea trăsăturilor volitiv-caracteriale pozitive necesare în exercitarea diverselor profesiuni pentru care optează elevii etc.

Schimbările ce au loc în societatea contemporană contribuie evident şi asupra domeniului de alegere a carierei, astfel încît în viitorul apropiat consilierea şi orientarea şcolară, profesională va trebui să facă faţă şi următoarelor categorii de provocări şi situaţii noi:- globalizarea pieţei forţei de muncă;- creşterea surplusului de forţă de munca şi, mai ales, a celei tinere;- extinderea sistemului economiei de piaţă în majoritatea ţărilor lumii;- transformarea organizatională a locului de muncă;- creşterea importanţei cunoştintelor, aptitudinilor de lectură, de calcul, comunicare, a alfabetizării informaţionale şi învăţării continue;- creşterea demografică;- punerea în aplicare a noilor politici guvernamentale cu privire la dezvoltarea economică, şcolarizare şi formare profesională.

Procesul consilierii şi orientării şcolare şi profesionale poate viza mai multe aspecte de natură:- cognitivă: furnizarea de informaţii, formarea în tehnicile de căutare a unui loc de muncă;- afectivă: ameliorarea imaginii de sine;- atitudinală: cristalizarea unei atitudini pozitive faţă de muncă;- acţională: luarea deciziei, planificarea şi punerea în practică a opţiunii.

Domeniul Consiliere şi orientare, prin natura sa, impune interesul major pentru dezvoltarea dimensiunilor atitudinale şi valorice ale personalităţii, în context educaţional – fundament al caracterului viitorului adult. Prin consiliere şi orientare au fost selectate, pentru a fi promovate prin învăţare, pe întreg parcursul şcolarităţii, următoarele valori şi atitudini:- respect şi încredere în sine şi în ceilalţi;- recunoaşterea unicităţii fiecărei persoane;- receptivitate la emoţiile celorlalţi;- valorizarea relaţiilor interpersonale;- valorificarea critică şi selectivă a informaţiilor;- adaptare şi deschidere la noi tipuri de învăţare;- motivaţie şi flexibilitate în elaborarea propriului traseu educaţional şi profesional;- responsabilitate şi disponibilitate pentru decizii şi acţiuni privind propria carieră;- interes pentru învăţare permanentă într-o lume în schimbare şi în societatea cunoaşterii;- orientare spre o viaţă de calitate, în prezent şi în viitor.

Este cunoscut că rata medie a şomajului la nivel naţional, cît şi pe plan mondial, este ridicată şi are o tendinţă de creştere. În aceste situaţii, priorităţile, din perspectiva consilierii în carieră sunt:

15

- oferirea informaţiilor pentru a face alegeri adecvate cu privire la carieră;- asigurarea accesului liber la educaţie şi formare prin flexibilizarea şcolii pentru a o face mai relevantă pentru o carieră profesională;- eliminarea obstacolelor care limitează sau împiedică accesul pe piaţa forţei de muncă;- tratarea persoanelor cu respect şi întelegere pentru unicitatea lor ca fiinţe umane şi manifestarea comportamentelor demne faţă de ei;- asigurarea egalităţii de şanse în viaţă şi pe piaţa muncii;- sprijinirea elevilor în cultivarea flexibilităţii personale, pentru a fi capabili să-şi schimbe ocupaţia, să reintre cu uşurinţa pe piaţa muncii, să se adapteze rapid la diferite contexte sociale şi de muncă etc.

Activităţile unei consilieri şi orientări a carierei elevilor se întemeiază pe acţiunile fundamentale, precum:- cunoaşterea personalităţii elevului;- educarea elevului în vederea alegerii carierei;- cunoaşterea reţelei şcolare şi a lumii profesiilor;- consilierea şi îndrumarea efectivă a elevului.

Punerea în practică a unui model de dezvoltare a carierei la treapta liceală de învăţămînt presupune focalizarea atenţiei pe:- autocunoaştere şi dezvoltare personală;- comunicare şi abilităţi sociale;- managementul informaţiilor şi al învăţării;- planificarea carierei;- promovarea unui stil de viaţă centrat pe calitatea relaţiilor personale, sociale şi ale mediului ocupaţional.

În învăţămîntul preuniversitar informaţii cu referire la orientarea şcolară şi profesională sunt prezentate doar secvenţial, în cadrul orelor de dirigenţie şi educaţie civică. Actualmente sunt necesare ore de Consiliere în carieră care să includă metode ce ar respecta principiul centrării învăţării pe persoană şi ar conduce la dezvoltarea deprinderilor şi competenţelor integratoare, transferabile, utile atît în viaţa şcolară, cît şi în cea socio-profesională sau familială. Strategiile didactice utilizate trebuie să respecte specificul activităţilor de consiliere, dar şi particularităţile elevilor, ale grupurilor cu care se lucrează.

Destul de vaste sunt activităţile care pot fi folosite în scopul consilierii carierii. Printre aceste activităţi de orientare şcolară şi profesională, la nivelul unităţii şcolare, pot fi:- lecţii de consiliere şi orientare susţinute de către diriginţii claselor în colaborare cu psihologii, persoanele responsabile în domeniul consilierii carierei;- şedinţe cu părinţii la nivel de şcoală, la nivelul fiecărei clase;- proiecte educaţionale;- orientare şcolară şi profesională în cadrul Centrelor de Informare şi Orientare Profesională, la solicitarea beneficiarilor: elevi, părinţi, profesori;- ghidul ”Admiterea”, care constituie un suport informativ referitor la licee, şcoli profesionale etc.;- participarea la Tîrgul de oferte educaţionale.

Elevii, tinerii, adulţii trebuie formaţi astfel încît să poată lua decizii optime legate de viaţa lor. În acest sens, atenţia acestora şi, implicit, a celor care educă trebuie să se orienteze spre crearea unor circumstanţe în cadrul cărora fiecare consiliat să aibă libertatea luării unor hotărîri pe care să le ducă la bun sfîrsit şi, în acelaşi timp, să-şi asume consecinţele ce decurg din el.

Dezvoltarea carierei semnifică toate aspectele vieţii umane aflate în devenire şi cu o dinamică specifică în diferite planuri, adică:- autocunoaşterea şi formarea deprinderilor de relaţionare interpersonală;- educaţia şi formarea profesională iniţială;- asumarea de diferite roluri în viaţă;- modul de integrare, trăire şi planificare a diferitelor evenimente ale vieţii.

16

Aceste direcţii ale dezvoltării particularizate în context şcolar semnifică:- comportarea responsabilă în familie, şcoală, societate;- efectuarea de alegeri şcolar-profesionale raţionale, justificate, motivate;- utilizarea deplină a oportunităţilor oferite de şcoală şi comunitate pentru integrarea personală socio-profesională;- înţelegerea, respectul altora şi a sinelui;- ameliorarea continuă a comunicării cu ceilalţi.

Consilierea, orientarea şcolara şi profesională aspiră să-l facă pe elev coparticipant la propriul destin (prin informare, educare, autoformare, autoorientare), dacă nu în mod integral chiar autorul acestui demers de alegere şi dezvoltare a carierei. Consilierea şi orientarea şcolară şi profesională tinde să rezolve, simultan, două aspecte extrem de importante în prezent:- asigurarea echităţii sociale prin democratizarea permanentă a accesului la educaţie şi formarea profesională;- ameliorarea continuă a bunei utilizări a resurselor umane de care dispune societatea.

Educaţia pentru carieră include, adesea, şi subiecte care nu sunt, aparent, direct legate de exercitarea unei profesii, precum: viaţa de familie, organizarea timpului liber, creşterea şi educarea copiilor, economie familială, probleme legate de valori şi calitatea vieţii, modul de a face faţă situaţiilor dramatice din viaţă.

În procesul consilierii elevilor, tinerilor cu privire la lumea muncii trebuie permanent încurajate: utilizarea surselor alternative utile obţinerii de date necesare, creativitatea, pluralitatea soluţiilor, autonomia investigatorie.

Bibliografie:Jigau M., Consilierea carierei, Bucureşti, 2007.Tomşa G., Consilierea şi dezvoltarea carierei la elevi. Bucureşti, 1999.Kожурова O.A., Mалинина A.A., Oсобенности структуры профессионального самоопределения учащихся старших классов. // вестник самарской гуманитарной академии. серия „психология”, № 1, 2007.Hикифорова Г.B., Дмитриевa M., Cнеткова B., Практикум по психологии професиональной деятельности и менежмента, Cанкт-Петербург, 2001.

17

http://www.referat.ro/referate/Calitatea_d8b1a.html

INFLUENŢA PARTICULARITĂŢILOR DE GEN ASUPRA PROIECTĂRII CARIEREI

Dandara Otilia, Conf. univ.dr., prorector, USMCondrea Mariana, psihopedagog, USM

Cariera reprezintă ansamblul ocupaţiilor caracterizate prin instruire şi experienţă, în care o persoană accede la poziţii superioare care necesită mai multă responsabilitate şi competenţă. [4] Respectiv, una dintre cele mai importante decizii pe care orice tînăr trebuie să o ia în viaţă este aceea a alegerii profesiei. A lua o decizie în domeniul carierei înseamnă a alege o soluţie de dezvoltare în carieră din mai multe variante posibile. Dezvoltarea carierei este un proces desfăşurat pe parcursul întregii vieţi şi trebuie să înceapă de foarte timpuriu. Proces continuu, pentru că orice individ, indiferent de gen, poate fi ajutat să-şi descopere potenţialul, să şi-l valorifice, să se orienteze sau reorienteze în carieră.[3]

Prescripţiile sociale de gen în orientarea pentru carieră au un impact puternic în alegerea unei profesii, prin perpetuarea stereotipurilor ”profesii masculine/profesii feminine”. Ele pot genera discriminarea indivizilor care se pregătesc în domenii considerate în mod tradiţional masculine sau feminine - ocupaţii non tradiţionale. [2]

Studii [1] au demonstrat că: “În concordanţă cu dezvoltarea altor domenii ale rolului de gen (cunoştinţe relative la jucăriile de gen), preşcolarii şi şcolarii mici au demonstrat cunoştinţe substanţiale despre unele profesii, astfel ei aleg ocupaţii specifice genului lor şi resping ideea de a avea, când vor fi mari, ocupaţii specifice genului opus. Astfel, copiii demonstrează percepţii puternic orientate pe gen relativ la ocupaţiile adulţilor şi folosesc aceste standarde pentru viitoarele alegeri ocupaţionale”.

Prin tradiţie, se perpetuează ideea că viaţa privată este domeniul femeii, bărbatul având un rol auxiliar pe care femeia, la rândul ei, îl deţine în viaţa publică, în locul statutului partenerial pentru ambele sexe şi în ambele sfere. [4] De la o generaţie la alta, asistăm la transmiterea conservatorismului de gen de către societate si la perpetuarea inegalităţilor dintre bărbaţi şi femei, atât în sfera vieţii private cât şi în cea publică. Când sunt comparate preferinţele bărbaţilor şi femeilor în ceea ce priveşte cariera, se crede că stereotipia are un efect asupra alegerii carierei. În acelaşi timp, trebuie avut în vedere că activarea unui stereotip poate conduce la o procesare diferenţială a informaţiei, depinzând de consistenţa implicării stereotipului. Iată de ce efectele activării stereotipului pot depăşi efectele altor variabile în deciziile privind cariera.Teoria Lindei Gottfredson, această autoare explică cum, plecând de la reprezentările de sine şi de profesii, persoanele construiesc o hartă cognitivă a profesiilor, structurată pe două axe (gen şi prestigiu), cuprinzând diferite câmpuri de interese (profesii). [5] Teoria respectivă subliniază rolul reprezentărilor sociale ale profesiilor în formarea preferinţelor profesionale şi în alegerea activităţilor profesionale. Pune accent pe dezvoltarea, validarea sau modificarea percepţiilor despre profesii (reprezentări sau stereotipuri profesionale legate de gen sau de prestigiu) şi, în mai mică măsură, pe percepţiile despre sine (credinţa justă sau eronată a tânărului despre sine însuşi sau de situaţia sa). Lucrările de cercetare relevă că metodele de explorare profesională care expun tinerilor o diversitate de modele profesionale, inclusiv modele atipice, pot să reducă influenţa variabilelor cum sunt genul şi clasa socială atunci când fac alegeri şcolare sau profesionale. Linda Gottfredson a elaborat o abordare

18

„dezvoltativă” a construirii alegerilor profesionale, plecând de la conceptele de „hartă cognitivă a profesiilor”. Această hartă poate fi reprezentată printr-o diagramă carteziană, având în abcisă o scară a masculinităţii / feminităţii şi în ordonată o scară a prestigiului profesiilor. Profesiile apreciate ca feminine sunt, în general, considerate prestigioase; profesiile apreciate ca masculine sunt, fie puţin prestigioase (muncitor), fie foarte prestigioase (chirurg, inginer, avocat).Teoria lui R.W. Lent, S.D. Buron şi G. Hackett.[6] Aceşti autori au elaborat o teorie a dezvoltării carierei după o perspectivă socială cognitivă integrată. Concepţia lor pune accent pe o serie de variabile cheie (ex. eficacitatea personală) şi descrie cum acestea interacţionează cu alte variabile personale şi de mediu (ex. gen, rasă, suport social) în contextul dezvoltării carierei unei persoane. Concepţia lor tinde în mod particular să descrie procesele prin care oamenii dezvoltă interese profesionale, efectuează alegeri / opţiuni profesionale şi ating diferite grade de succes în carieră.

Sprijinindu-se pe confirmarea comportamentală a teoriei stereotipului, aparţinând lui Snyder (1974, 1981), A.H. Eagly (1995) sugerează că aşteptările legate de bărbaţi şi femei au puterea să le determine comportamentul. Aşteptările societăţii legate de calităţile specifice bărbaţilor şi femeilor pot conduce la norme sociale. Aceste abilităţi şi credinţe relevante pentru comportamentul social pot fi dobândite printr-un proces anticipatoriu de socializare (de exemplu, posturile de babysitting sunt deţinute mai ales de fete, aceasta putând duce la constatarea că ele au un nivel înalt al deprinderii de a avea grijă de copiii mici).

Conform studiilor referitoare la stereotipiile de gen, credinţele pe care oamenii le au despre diferenţele dintre femei şi bărbaţi pot fi împărţite pe două dimensiuni care să definească atribute personale pozitive. Este vorba de dimensiunea comunală şi de agent. Cea comunală descrie o preocupare pentru binele altora, fiind probabil, în opinia multora, mai manifestă la femei decât la bărbaţi. Dimensiunea de agent se referă la o tendinţă de dominare şi de control, oamenii considerând că este mai putenică la bărbaţi decât la femei. De vreme ce ele există, aceste stereotipuri de gen nu presupun ca oamenii să considere că bărbaţii şi femeile aparţin unor categorii total diferite. Eagly consideră că „opinia oamenilor pare a se referi la gen ca la ceva oarecum heterogen, acoperind parţial grupurile şi posedând niveluri diferite ale unor atribute variate

Pentru a demonstra că există o relaţie de interdependenţă dintre stereotipurile de gen şi proiectarea carierei am elaborat un chestionar (18 întrebări), care are la bază Teoria L.Gottfredson (gen/prestigiu). Chestionarul a fost aplicat la 3 facultăţi ale USM, anul II de studii: Facultatea Drept (30 studenţi), Facultatea de Biologie şi Pedologie (30 studenţi) şi Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei (30 studenţi). Astfel, rezultatele obţinute la primele întrebări ale chestionarului reflectă prezenţa stereotipurilor de gen în alegerea progesiei. De exemplu, la prima întrebare: „Enumeraţi 4 calităţi pe care trebuie să le deţină un bărbat adevărat şi o femeie adevărată”, majoritatea studenţilor au răspuns că barbaţii trebuie să fie inteligenţi, responsabili şi puternici; însă femeile adevărate să fie la fel inteligente, însă frumoase şi fidele. Fiind puşi în situaţia să enumere 5 profesii considerate „feminine”şi 5 profesii „masculine”, respondenţii au scos în evidenţă nişte date care, de fapt, ne confirmă încă o dată că stereotipurile de gen au un impact important în proiecatrea carierei; astfel, femeilor li se potrivesc profesii ca: profesoară/educatoare, frizeriţă, medic, bucătăreasă; pe de altă parte, pentru bărbaţi sunt specifice următoarele profesii: şofer, constructor, inginer şi hamal. În viziunea tinerilor chestionaţi, femeile trebuie să aibă grijă de casă, copii, soţ, iar profesiile potrivite acestora ţin mai mult de educarea copiilor (profesoară, educatoare, dadacă), de pregătirea bucatelor (bucătăreasă). Iar bărbaţii, fiind mai puternici şi mai responsabili trebuie

19

să practice profesii ce necesită curaj, tărie de caracter, răbdare (şofer, constructor, hamal, medic). Un alt punct de vedere observăm în răspunsurile oferite la propunerea de a enumera cîteva profesii atît masculine cît şi feminine considerate de ei prestigioase: astfel, pentru ca bărbaţii să aibă un statut înalt şi un venit corespunzător trebuie să fie avocaţi, judecători, medici, deputaţi iar femeile respectiv, medici, profesoare, contabile, top-modele. Putem concluziona, că tinerii au reprezentări diferite vizavi de profesiile „pur”masculine şi feminine şi profesiile prestigioase fiecărui gen.

Fiind întrebaţi, dacă sunt sarcini ce pot fi îndeplinite doar de femeie sau doar de bărbat, tinerii au răspuns:

Dacă „Da”, atunci evidenţiaţi care au fost sursele care v-au influenţat acestă părere:

Nr. Crt.

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei

(28 fete, 2 băieţi)

Facultatea de Drept


Facultatea de Biologie şi Pedologie


1. Bărbaţii şi femeile au calităţi şi abilităţi diferite, specifice pentru anumite profesii;

Educaţia din familie; Părinţii, sora;

2. Stewardesă – femeie; Propriile convingeri; Experienţa;

3. Profesorii, grupul de prieteni, părinţii;

În general – societatea, în particular – bunica;

Femeia nu poate fi supusă unei munci asidue;

4. Pilot – profesie ce necesită un sistem nervos puternic;

Mass-media; Bărbaţii sunt mai puternici, fără frică;

5. Internetul; Familia; Femeia – creşte copilul, bărbatul – construieşte casa;

0 5 10 15 20 25

Da 38%

Nu 59%

Nu ştiu 3%

Facultatea Biologie şiPedologie (Da-11, Nu-17, Nuştiu-2)Facultatea Drept (Da-14, Nu-15, Nu ştiu-1)

Facultatea Psihologie şiŞtiinţe ale Educaţiei (Da-9,Nu-21, Nu ştiu-0)

20

În tabelul de mai sus sunt foarte bine redate sursele care au influenţat părerea tinerilor, ca de exemplu „bărbaţii şi femeile au calităţi şi abilităţi diferite, specifice pentru anumite profesii”, „femeia nu poate fi supusă unei munci asidue” sau „femeia creşte copilul, bărbatul construieşte casa”. Aceste reprezentări tradiţionaliste despre sine şi profesii contribuie la dezvoltarea vocaţională ineficientă sau se atestă tot mai multe cazuri în care găsim doar fete la specialităţi pedagogice şi mai mulţi băieţi, studiind domenii ce ţin de inginerie, tehnologii informaţionale.

Considerăm că stereotipurile de gen pot fi diminuate dacă se vor elabora nişte programe eficiente de ghidare în carieră, programe ce vor ţine cont de dimensiunea de gen, de unele reprezentări sociale pe care le au tinerii vizavi de sine şi de profesii. Tinerilor ar trebui să li se organizeze încă în cadrul şcolii întîlniri cu diferite persoane, spre exemplu: o femeie care este poliţistă, şoferiţă ori judecătoare, un bărbat care este un foarte bun profesor sau un bucătar execelent. Astfel, copiii vor conştientiza că o femeie este în stare să deţină o funcţie pe care societatea o consideră masculină sau viceversa: un bărbat are o profesie, care, de obicei, este atribuită doar femeilor.

Deci, decizia profesională este una dintre cele mai dificile şi mai importante tocmai pentru că angajează într-o măsură foarte mare viitorul individului şi pentru că are foarte multe implicaţii ireversibile. Ea trebuie să fie luată numai după ce există toate condiţiile şi subiectul este responsabil şi competent să analizeze viitorul său profesional, sesizînd pe deplin consecinţele hotărîrii luate.

Referinţe bibliografice:Curic Ina, Văetişi Lorena, Inegalitatea de gen: violenţa invizibilă, Ghid de lucru pentru conştientizarea şi eliminarea violenţei împotriva femeilor, Cluj-Napoca, 2005,150 p.Jansen J.,anagementul carierei, Ghid metodologic, Iaşi, Ed. Polirom, 2007, 318 p.Jigău M.,Consilierea carierei, Bucureşti, Ed. Sigma, 2001, 200 p.Tomşa Gh.,Consilierea şi managementul carierei, Bucureşti, 2003, 189 p. http:// www.escoala.ro/psihologie/http://partener.fppetrolgaze.ro/ro/component/content/article/193-resurse-umane/

21

http://partener.fppetrolgaze.ro/ro/component/content/article/193-resurse-umane/

http://www.escoala.ro/psihologie/

IMPORTANŢA CADRULUI DIDACTIC ÎN DETERMINAREA PROFESIONALĂ A ADOLESCENTULUI

Lungu Tatiana, psiholog, LT „Mircea cel Bătrîn”,magistru, gr. did. II

„Marea artă a unui profesor constă în cizelarea manierilor şi informarea minţii; el trebuie să

sădească în elevul său bunele obiceiuri şi principiilevirtuţi şi ale înţelepciunii, să-i dea treptat o viziune

asupra omenirii şi de a iubi şi imita tot ce este excelent şi demn de lăudat”

(John Locke)

Rezumat: Problema determinării profesionale este o dilemă socială pe care cadrul didactic – ca un promotor al valorilor morale şi educaţionale încearcă să o soluţioneze. Una din problemele cu care se confruntă adolescentul este indecizia şi lipsa motivaţiei profesionale. De aceea cadrelor didactice le revine o sarcină grea de a găsi cheia succesului la inima copilui... Cuvinte cheie: Orientare şcolară şi profesională, consiliere, interese, intenţii.

Analizînd situaţia din economia naţională şi de pe piaţa muncii, evidenţiem o serie de discrepanţe în domeniul fundamentelor teoretice şi practice legate de motivaţie şi orientare profesională. Copilul de azi, adolescentul de mîine dezamăgit înceracă să facă faţă cu greu alegerii sale. Pe de o parte se orientează spre domeniile de activitate cele mai moderne, considerate cu un potenţial crescut de valorizare socială, de reuşita materială, sau spre cele care conferă şanse sporite pentru găsirea unui loc de muncă. Pe de altă parte speriat de alternativa şomajului, sub limita expectanţelor sale, a uitat să privească spre sine pentru a vedea ce-i place, ce i s-ar potrivi, ce capacităţi, interese, aptitudini are. E cert faptul că perioada adolescentină este ultima perioadă în care decizia alegerii unei cariere nu mai poate fi amînată. Opţiunea adolescentului pentru o anumită profesie este rezultatul unor procese afective, mai mult influienţată de dorinţă decît de recunoaştere obiectivă a posibilităţilor. Cadrul didactic este ca o punte între tânăra generaţie şi un viitor ale cărui dominante sunt moralitatea, libertatea corect înţeleasă şi mulţumirea lucrului bine făcut. Societatea de azi are aşteptari din ce în ce mai ridicate de la profesor.

Orientarea şcolară şi profesională este o activitate sistematică, de natură educativă, desfăşurată în şcoală în mod periodic şi realizată în cadrul orelor de dirigenţie, discipline şcolare şi activităţi extraşcolare. Orientarea are trei direcții de abordare:►Orientarea şcolară privind opţiunile scolare şi sprijinirea elevilor;►Orientarea profesională privind opţiunile şi plasarea în rolurile ocupaționale şi locurile de muncă;►Orientarea/consilierea individuală.

Şcoala faciliteză dezvoltarea personală a elevului pentru luarea unor decizii, în concordanţă cu cerinţele personale şi realităţile sociale. Succesul profesional poate fi definit ca o adaptare performantă la cerinţele pieţei muncii. Elevul este propriul său manager, el trebuie să-şi evalueze resursele cu realism, să-şi stabilească obiectivele şi să elaboreze proiecte existenţiale pe termen lung, mediu şi scurt, să se folosească de oportunităţi pentru a-şi atinge scopurile în viaţă. “Cînd vrei ceva cu tot dinadinsul, întreg Universul conspiră în favoarea ta” (Paolo Coelho).

22

Acivitatea dirigintelui în determinarea profesională

Dirigintele este persoana care facilitează cunoaşterea şi stimularea autocunoaşterii de la caracteristicile mai generale ale elevului, la cunoaşterea intereselor şi opţiunilor profesionale. El este persoana care cunoaşte сel mai bine potenţialul copilului, interesele, capacităţile lui, aptitudinile, etc. Pentru asimilarea unor informaţii iniţiale despre planurile viitoare ale elevului, dirigintele trebuie să realizeze o convorbire individuală în procesul căreia se clarifică intenţiile şi interesele elevilor. Se pot adresa întrebări de tipul:

Interesele elevului:Care sunt disciplinile preferate ale elevului?Realizează anumite acţiuni în vederea autodeterminării profesionale?Realizează unele acţiuni de pregătire pentru însuşirea profesiei dorite?Este ajutat şi susţinut de părinţi în activităţile de dezvoltatre a intereselor şcolare şi profesionale? Ce ajutor îi acordă părinţii?

Intenţiile elevului:Cu ce se va ocupa după finisarea gimnaziului, liceului? Îşi va continua studiile? Va începe activitatea de lucru?Ce cunoaşte despre studiile viitoare sau profesia aleasă, conţinutul activităţii, condiţiile de învăţare, muncă?Cunoaşte elevul exigenţile profesiei faţă de caracteristicile fiziologice, psihologice, sociale şi fizice ale subiectului?Care este părerea părinţilor faţă de activitatea elevului după absolvirea liceului? Este de acord elevul cu opinia părinţilor?Analizînd răspunsurile elevilor, dirigintele constată:dacă elevul dspune de un plan profesional şi în ce măsură acesta este format;şi-a ales profesia conştient, au fost luate în considerare interesele şi experienţa anterioară a personalităţii;coincide profesia aleasă cu interesele manifestate în activităţile şcolare anterioare, sunt adecvate motivele alegerii profesiei.Acestea şi multe alte activităţi pot fi desfăşurate de diriginte cu mult înainte de a obesrva pe chipul copiilor indecizii şi neclarităţi privind eventuala profesie. Cadrul didactic, ca şi profesionist într-un anumit domeniu, poate avea doar acele cunoştinţe specifice profilului său şi poate întîlni unele dificultăţi în determinarea tînărului pentru alegearea viitoarei profesii. El va face profilaxie, consiliere de grup, va organiza vizite la întreprinderi, va aplica teste de autocunoaştere şi explorare a profesiilor şi să colaboreze în permanenţă cu psihologul şcolar. Una din activităţile necesare şi importante în determinarea adolescentului este consilierea.

Consilierea – ca activitate importantă

Consilierea este un proces în care un profesionist stabileşte o relaţie bazată pe încredere cu o persoana care are nevoie de sprijin. Această relaţie asigură exprimarea ideilor şi sentimentelor în legatură cu o problemă şi oferă sprijin în clarificarea sensurilor fundamentale, în identificarea unor pattern-uri valorice pe baza cărora se pot formula soluţii. Succesul consilierii este asigurat de implicarea activă şi responsabilă a psihologului şi cadrului didactic în realizarea unei alinaţe autentice.

23

Obiectivele consilierii:promovarea sănătăţii şi stării de bine (somatic, psihic, emoţional, social);dezvoltarea personală (cunoaşterea de sine, imaginea de sine, capacitatea de luare a deciziei responsabile, opţiuni vocaţionale, etc.);prevenţie (neîncrederea şi stima de sine scăzută, dispoziţie afectivă negativă, comportament de risc, dezadaptare socială, situaţii critice, etc.)Abilităţile consilierului:ascultare activă (încurajarea elevului să vorbească deschis şi liber);abilitatea de observare (a comportamentului pentru informaţii suplimentare)adresarea întrebărilor (pentru clarificarea sentimentelor, convingerilor, atitudinilor şi valorilor personale);oferirea de feed-back eficientă este o abilitate care susţine comunicarea dintre profesor şi elev;furnizarea de informaţii ( identificarea cunoştinţelor, atitudinilor şi abilităţilor pe care le au elevii);parafrazarea (reformularea a ceea ce nu se pare esenţial în mesaj);sumarizarea (recapitularea conţinutului discursului);reflectarea (exprimarea înţelegerii a conţinutului informaţiei, a stării emoţionale).Etapele consilierii:Definirea problemeiDescrierea problemeiIdentificarea posibililor factori de formare şi dezvolatre a problemeiIdentificarea factorilor de menţinere şi de activare a probelemeiPlan de intervenţie (totalitatea modalităţilor de realizare a obiectivelor de intervenţie)Evaluarea intervenţieiMetode şi tehnici de lucru în consiliere:brainstormingdezbaterea în grupuri şi perechijocul de rolproblematizareavizionarea de filme şi comentarea lor.Căi de comunicare neadecvate în consiliere:de a da sfaturia face moralăa te abate de la subiecta fi ironica folosi întrebări de tipul de ce?a gesticula exagerata privi la ceasa compătimi.

Principala sarcină a dirigintelui consilier este de a învăţa elevul să ia decizii corecte, responsabile şi să-şi asume consecinţele acţiunilor, să parcurgă paşii unui demers de conştientizare, clarificare, evaluare şi actualizare a sistemului personal de valori.Profesorul-diriginte nu poate să se substitue consilierului-psiholog, însă între cei doi trebuie să existe relaţii de colaborare. La acestea se adaugă şi activitatea de psihodiagnostic realizată de specialist-psihologul şcolar prin aplicarea unor probe psihologice: teste de aptitudini, teste de interese profesionale, teste şi chestionare de personalitate, de intelegenţă.

Astfel, efectuînd un sondaj de opinie pe un eşantion de 50 elevi ai claselor a IX-a din şcoala medie nr. 3 care avea ca scop identificarea tipului profesional, am constatat că circa 30% din elevi nu sunt siguri de profesia care le place şi nu cunosc nici instituţiile în care ar putea continua traseul educaţional.

24

Rezultatele arată în felul următor: 5% din elevi menţionează că - decizia în alegerea profesiei le revine părinţilor, 10% din elevi consideră că mai au timp pînă la finisarea liceului, 15% din elevi - nu ştiu pur şi simplu ce li se potriveşte. Indecizia copiilor poate cauza dificultăţi în alegerea de mai apoi. Experimental în acest sens au fost luate următoarele măsuri: consiliere individuale şi de grup, consiliere cu părinţii, documentarea cu categorii de profesii, chestionare şi testarea psihologică.

Astfel efectuînd Chestionarul lui Super „V-aţi ales bine profesia?” se evidenţiază o cotă de 60 % de copii care indică ca valoare primordială în alegerea profesiei siguranţa şi avantajele materiale, relaţia cu superiorii. Numai 15% din copii aleg ca valoare primară altruismul, creativitatea şi stimularea intelectuală. Ordinea ierarhică a factorilor nu diferă mult de la un elev la altul.

Aplicînd Chestionarul de delimitare a intereselor profesionale Klimov, putem relata că pentru fete predomină tipul profesional om-om, om-imagine artistică şi pentru băieţi om-tehnică, om-imagine artistică. Pentru efectuarea unei corelaţii între teste am aplicat proba Holland pentru determinarea tipului profesional şi putem menţiona că circa 70% din elevi au caracteristic ca tip de personalitate profesională tipul social şi artistic, 20% tipul întreprinzător , 10 % - celelalte tipuri.

În urma efectuării acestor paşi în colaborare cu diriginţii am observat că numărul elevilor nederminaţi s-a micşorat la 10 % într-un timp scurt. De aceea putem relata că implicarea în consilierea şi orientarea elevilor trebuie desfăşurată la o vîrstă timpurie.

Concluzii:Orientarea profesională a adolescenţilor nu se mai poate rezuma doar la asistenţa unor

momente în alegerea carierei, ci trebuie să devină o modalitate de dezvoltare a abilităţilor necesare pentru construirea propriei cariere;

Greşelile privind decizia în alegerea unei cariere se resimt după mulţi ani: individul este nemulţunit de munca sa, de sine, de cei din jurul său, nu face faţă cerinţilor meseriei pe care o practică;

Lipsa de informare la nivelul elevilor în problema alegerii şi deciziei profesiei;Uneori familia este cea care influienţează sau chiar decide instituţia, specializarea şi

chiar meseria adolescentului;Adolescenţii nu cunosc etapele luării unei decizii, nu au abilităţi decizionale, sunt uşor

influienţabili.Recomandări pentru părinţi şi profesori:

Nu fiţi indiferenţi faţă de interesele, înclinaţiile, aptitudinile adolescentului;Aveţi o atitudine binevoitoare şi înţelegătoare faţă de adolescent;Lăsaţi-l pe tînăr singur să-şi aleagă meseria care îi place, dvs. doar susţineţi-l, expuneţi-vă părerea;Nu-l ofensaţi, nu-l ignoraţi, încercaţi să-l înţelegeţi cît mai bine cu putinţă;Apelaţi de cîte ori aveţi nevoie la specialist pentru îndrumări, recomandări, nu încercaţi să găsiţi singuri soluţii.

Bibliografie:Baban A., Consiliere educaţională, Ghid metodologic, Cluj Napoca, 2001.Ghica V., Ghid de consiliere şi orientare şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1998.Dandara O., Orientarea şcolară şi profesională- dimensiune a eucaţiei pentru şi prin profesie, Chişinău 2005.Tomşa G., Consiliere şi orientare şcoalară, Bucureşti, 1999.

25

ПРОФЕССИОНАЛЬНОЕ КОНСУЛЬТИРОВАНИЕ

Nicolaeva Ana, Conf. univ.dr. în psihologie, Universitatea Slavonă, gr. did. I.

1. Работы профконсультанта.Для начала, в своей работе каждый уважающий cебя профконсультант должен

четко знать правила профессионального консультирования и соблюдать их.Профконсультирование является специальной деятельностью помощи клиенту в

решении проблем индивидуальной занятости с учетом его особенностей. Они связаны с выбором профессии, определением профессионального профиля, психологического климата коллектива и социальной адаптации клиента. Профконсультант должен помнить, что общение с консультируемым имеет большую личностную значимость.Каким будет вмешательство консультанта – развивающим или разрушающим клиента – зависит от соблюдения им этических принципов профессиональной деятельности.Ответственность. Консультант несет персональную ответственность за адекватность используемых методов, правильность проведения диагностических процедур, обоснованность выводов и рекомендаций.Компетентность. Профконсультант должен иметь необходимую специальную теоретическую и практическую подготовку, использовать приемы и методы, соответствующие его квалификации и личным возможностям, постоянно повышать свою квалификацию, знакомиться с новыми разработками в области своей профессиональной деятельности, методами профконсультирования.Добровольность. Клиент участвует в профконсультации по собственному желанию и имеет право отказаться от какого-либо вида работы с консультантом (тестирования, анкетирования и т.п.) без объяснения причин.Конфиденциальность. Информация, полученная профконсультантом в работе с клиентом, не подлежит разглашению (сознательному или случайному), и предоставляется другим лицам лишь с разрешения консультируемого и если это соответствует его интересам.Активность. Консультируемый самостоятельно принимает решение по содержанию проблемы, с которой он обращается к профконсультанту. Профконсультант оказывает информационную и психологическую помощь в ответ на запрос клиента, создает условия и активность, и самостоятельность консультируемого в принятие им решения. Оценки профконсультанта в работе с клиентом не должны ограничивать свободу последнего в принятие им решения.Позитивный эффект. Профконсультант интерпретирует полученные результаты с позиции соответствия индивидуально-психологических особенностей клиента требованиям конкретной профессии с учетом перспектив ее и возможностей компенсации. Он акцентирует на возможностях консультируемого, поддерживает и стимулирует его поисковую активность.Лояльность. Профконсультант уважает клиента и его право на свободу в профессиональном самоопределении. В общении с любым клиентом профконсультант должен проявлять доброжелательность, тактичность независимо от своего эмоционального и физического состояния и субъективного отношения к нему.

Схема профконсультирования может быть следующей.

26

Подготовительный этап. Задача консультанта на данном этапе – составить общее представление о клиенте. Консультант анализирует имеющиеся у него данные и готовится к консультации: подбирает справочно-информационный, необходимые диагностические материалы, продумывает стратегию и тактику ведения беседы.Первый этап. Задача консультанта – помочь клиенту сформулировать свою профконсультационную проблему, то есть увидеть эту проблему глазами клиента. Данный этап начинается со знакомства и во многом определяет успешность всей консультации. В самом начале встречи консультант должен представиться. С самого начала консультации необходимо позаботиться о дружеской, доверительной атмосфере. Успешность установления контакта с клиентом зависит от уровня коммуникативной культуры профконсультанта, которая предполагает контроль за собственным невербальным поведением (визуальным контактом, эмоциональным тоном речи, позами и жестами, межличностным пространством), диагностику состояния клиента по посылаемым им невербальным сигналам, а также вербальную культуру.Далее консультант оценивает исходную ситуацию по следующим позициям:Клиент: в чем заключается его проблема, как он относится к консультации и профконсультанту, в каком состоянии находится, каков может быть внутренний мотив обращения к консультанту.Условия: организационные, временные, информационная и методическая оснащенность.Профконсультант: осознание профессиональной квалификации и компетентности относительно данной ситуации, функциональная готовность к ней, статус в глазах клиента.Если контакт с консультируемым не получается, можно использовать несложные методики, например ДДО, "Карту интересов", конструктивный рисунок человека из геометрических фигур. Для неуверенных клиентов рекомендуется создать условия, способствующие переживанию успеха, с помощью заданий на сообразительность, внимание.Второй этап. Основная задача – выдвижение профконсультационной гипотезы, то есть рассмотрение проблемы клиента глазами специалиста и уточнение либо изменение предварительной гипотезы, определение пути совместного решения проблемы, разработка общего плана дальнейшей консультации, коррекция условий ее проведения. При этом он может удлинить время беседы, перенести ее на другое время, а в промежутке между встречами уточнить или получить необходимую информацию.Третий этап. Консультант и клиент совместно определяют конкретную цель данной консультации (информационно-справочная, диагностико-рекомендательная, диагностико-корректирующая, формирующая). Этот этап предполагает равную степень активности. Консультант помогает клиенту взглянуть на себя глазами специалиста. Для этого нужно на доступном уровне объяснить ему необходимые понятия.Четвертый этап. Консультант и консультируемый совместно стремятся достичь определенной ими на предыдущем этапе цели (информационной, диагностической или формирующей). Важно показать клиенту, что он и сам немало знает. Применяются не только психодиагностические методики, но и наблюдения за клиентом, за его высказываниями о себе, самооценка. Формирующая цель достигается с помощью профориентационных задач, совместного обсуждения различных ситуаций, а так же профориентационных игр.Пятый этап. На этом этапе происходит совместное подведение итогов консультации (окончательных или промежуточных). Консультируемого клиента спрашивают, что дала ему консультация, достигнуты ли ее цели, какие выводы он сделал. Далее, если консультация многоразовая, определяются пути дальнейшей работы, а если одноразовая – составляется более совершенный вариант профессионального плана. В том случае,

27

если обратная связь с консультируемым в чем-то неожиданна для профконсультанта, значит, на каком-то этапе он совершил ошибку. При выходе из контакта желательно отметить положительные стороны клиента, отметить его интересные мысли, выразить надежду на удачное профессиональное будущее клиента.Завершается консультация протоколированием следующих сведений: анкетные данные; общие выводы по предварительным данным; первоначальное понимание клиентом своей проблемы; гипотеза профконсультанта; совместно конкретизированная цель и шаги, предпринятые для её достижения; итоги консультации, сформулированные клиентом и консультантом; примечание.Конечно, эта схема носит общий характер, и должна “настраиваться” согласно ситуации.

Профконсультирование в школеРазвивающая (активизирующая) профконсультация не исключает активности самого субъекта из процесса решения жизненно важной задачи, в отличие от директивной профконсультации. Основной её целью является активизация процесса формирования психологической готовности учащегося к профессиональному самоопределению, которая должна быть включена в учебно-воспитательный процесс. Развивающая профконсультация подразумевает работу с учащимися разного возраста. Главный момент в ней - перенесение акцента с акта выбора профессии на подготовку к ней путём правильной оценки природных особенностей и направленного формирования необходимых качеств, свойств личности.Следующий принцип развивающей профконсультации – это реализация нового подхода к использованию и интерпретации психодиагностических методик. Ещё один принцип состоит в отказе от наращивания арсенала методик психодиагностики и сосредоточения основного внимания на разработке и применении специальных коррекционных программ и систем психотренировок.Наконец, реализация принципов сотрудничества консультанта с консультируемым путём гуманистического подхода к профконсультированию. Успех профконсультации во многом зависит от того, удастся ли наладить с учащимся доверительные отношения. Неприемлемы давление, директивный тон и навязывание собственного мнения. Профконсультант должен делать акцент на объяснении того, что выбор профессии будет правильным тогда и только тогда, когда он осознан, самостоятелен и когда ему предшествовала кропотливая работа по самопознанию и изучению мира профессий.Для грамотного построения профконсультационной работы консультант должен разбираться в особенностях и тенденциях мира современных профессий, обладать знаниями о закономерностях формирования способностей и склонностей, владеть методиками психодиагностики, отчётливо представлять себе роль природного и приобретённого в профессиональном самоопределении, владеть методиками коррекционной работы.

Для учащихся хорошо зарекомендовала следующая схема консультирования:1. Выявление интересов, склонностей, профессиональных предпочтений.2. Формирование образа “идеальной” профессии.3. Анализ мира профессий и конкретизация «идеального» образа в виде возможных вариантов профессий.4. Анализ психологических портретов реальных профессий.5. Изучение индивидуально-психологических особенностей клиента.6. Сопоставление выявленных особенностей с требованиями профессий.7. Уточнение профессии, разработка программы и способов овладения профессией.

28

Рассмотрим некоторые направления работы профконсультанта в условиях современной системы образования.

У учащихся лицейских классов есть выраженная потребность посоветоваться с психологом о своём профессиональном выборе. В зависимости от степени развития их профессиональных планов и уровня развития способностей профконсультант намечает стратегию проведения консультации. Для одних достаточно две-три беседы и краткое диагностическое обследование, чтобы принять решение о выборе профессии и начать подготовку к ней. Для других требуется углубленное обследование и многократные консультации, чтобы подойти к этому решению. Поэтому психолог должен начать изучение профессиональных намерений учащихся с 7-го класса; а начиная с 8-го класса, следует проводить индивидуальные консультации с теми, кто планирует после 9-го класса продолжить обучение в техникуме или колледже. До начала индивидуальных профконсультаций надо провести изучение профессиональных намерений и уровня развития некоторых способностей у школьников.

Очевидно, что учащиеся, имеющие выраженные профессиональные интересы и достаточно устойчивый профессиональный план, в наименьшей степени нуждаются в помощи профконсультанта, и их консультируют только в случае самостоятельного обращения к психологу. Подмечено, что такие учащиеся обращаются к профконсультанту за получением подтверждения правильности уже совершённого выбора.

Работа с менее успешными в этом плане учащимися не ограничивается несколькими консультациями. Прежде всего, психологу следует выявить их интересы и склонности, примерно очертить круг интересующих их профессий и сформулировать рекомендации по ознакомлению с ними. Профконсультант может наметить план углубленного изучения учащимся интересующих профессий, в который входит ознакомление с профессиографической литературой, консультации с сотрудниками центра профориентации, а также профессионалами. В результате этой работы у одних учащихся произойдёт укрепление профессиональных планов, а у других может произойти изменение их намерений. Эта работа активизирует учащихся, даёт им возможность приобретать опыт, осваивать алгоритм ознакомления с профессией.

По окончании этого этапа профконсультант приступает к диагностической и коррекционной работе. Подбор методов диагностики должен опираться на адекватное понимание профессиональной деятельности: понимание содержания профессии как совокупности требуемых знаний, умений и навыков, целей деятельности и т.д., плюс определённых требований к психике (т.е. скорости, темпу и интенсивности протекания психофизиологических процессов).

Соответственно, в каждом индивидуальном случае углубленное психодиагностическое обследование должно вестись прицельно, исходя из понимания его проблем и из полученных на предыдущих этапах профконсультации результатов. Если у учащегося не обнаружено серьёзных проблем в развитии важных качеств, намечается план самоподготовки и формирования требуемых способностей, предлагается система психотренировок (развитие нужного вида внимания, памяти, пространственного мышления и т.п.), а затем производятся обстоятельное обсуждение с учащимися их достижений, возникающих сложностей и путей их преодоления.

В целом, вся профконсультационная работа должна строиться так, чтобы из диагностической она превратилась в диагностико-коррекционную. Все этапы консультации служат одной цели – активизировать учащегося, сформировать у него стремление к самостоятельному выбору профессии с учётом полученных с помощью профконсультанта знаний о своих способностях и перспективах их развития.

29

Завершать профконсультацию может беседа с обсуждением проведённой работы, формулированием рекомендаций, принятием решения о продолжении выполнения намеченного плана или же о пересмотре первоначально выбранных сфер деятельности, корректировкой профессиональных намерений и т.д. Конечно, при разных запросах профконсультация может быть проведена либо целиком и полностью, либо без некоторых этапов, например, коррекционной части.

Индивидуальное профконсультированиеПрофконсультирование характеризуется двумя признаками: количеством

консультируемых и целями. По количественному признаку консультации могут быть индивидуальными и групповыми (размер группы зависит от целей консультаций и организационных возможностей, но не должен превышать 30 человек).

Индивидуальная профессиональная консультация как процесс активного взаимодействия профконсультанта с клиентом с целью оказания помощи в решении проблем профессионального самоопределения является основным видом деятельности консультанта. Главная задача профконсультанта – помочь клиенту сориентироваться и найти выход из проблемной ситуации, связанной с выбором профессии. Сложность выполнения этой задачи обусловлена тем, что в ней много "неизвестных" слагаемых, ограничений объективного характера, вариантов решений и проверить их правильность можно лишь по истечении некоторого времени. К тому же сама профессия, как объект выбора, имеет множество различных признаков. При этом выбирается не столько сама профессия, сколько способ достижения жизненного успеха.

Обычно в рамках одной консультации осуществляются информирование и диагностика, формирующее и коррекционное взаимодействие. Справочно-информационная профконсультация направлена на информирование клиента по следующим вопросам: - интересующие профессии и основные качества, необходимые для работы по ним;- предприятия и организации, где есть вакансии по конкретной профессии;- возможности обучения и переобучения по различным специальностям;- конъюнктура рынка труда;- возможности индивидуальной деятельности и организации малого бизнеса.

Для достижения информационной цели консультант не только снабжает клиента достаточно полной и достоверной информацией, но и знакомит его со способами получения нужных сведений: какие бывают справочники, как ими пользоваться, какие вопросы задавать специалистам и т.п.

Предполагается использование профконсультантом различных справочников, информационных карт, описаний профессий в виде отдельных профессиограмм. А в работе со школьниками профконсультанту могут помочь книги из серии "Мир профессий". Это особенно значимо при профконсультировании молодежи – именно эта категория клиентов имеет меньше возможностей и опыта в получении необходимой информации. Помимо традиционно используемых видов информации в процессе консультирования можно использовать различные информационные материалы развивающего характера. Например, это могут быть различные классификации, упорядочивающие мир профессий, структурирующие и расширяющие информационное поле выбора.

В рамках функционального подхода (согласно которому важно не где работать, а что делать – творить, описывать, ремонтировать и т.п.) основой классификации профессий является функция. Например, функция "обслуживающий" объединяет профессии продавца, официанта, адвоката, психолога, проводника, стюардессы.

В качестве информационных материалов на разных этапах консультации могут использоваться различные факты, результаты научных исследований.

30

Диагностический компонент в разном объеме присутствует в любой профконсультации. Объектом диагностики могут быть психофизиологические, индивидуально-

психологические особенности, социальная и профессиональная направленность консультируемого, мотивационная сфера. Применяя психодиагностические методы, консультант должен руководствоваться принципом необходимости и достаточности для получения такой психологической информации, которая может реально помочь консультируемому в решении его проблем.

В профконсультировании основным предметом диагностики в той или иной степени является профессиональная пригодность. Но, строго говоря, ее нельзя определить до того, как человек стал занимать соответствующей профессиональной деятельностью. Поэтому консультант выявляет только такие индивидуальные особенности, которые облегчают освоение профессиональных действий, способствуют успешной профессиональной деятельности. Сравнив достаточно устойчивые особенности консультируемого с требованиями, предъявляемыми некоторыми видами профессий, консультант может помочь ему перестроить или достроить желательные качества.

В конечном итоге наиболее ценный эффект в психодиагностической консультации состоит в том, что клиент начинает более серьезно задумываться о своих личных качествах, о сложностях проблемы профессионального выбора.

Проведение диагностики предполагает обязательное знакомство клиента с ее результатами, рекомендации консультанта. После проведения диагностики врожденных индивидуально-типических свойств психики (психофизиологических, нейродинамических), то есть практически не изменяющихся в течение жизни, консультант может дать рекомендации следующего плана:- как соотнести свои профессиональные намерения и психофизиологические возможности;- от каких профессий следует отказаться, так как их требования не соответствуют психофизиологическим особенностям;- как выработать индивидуальный стиль деятельности, чтобы предотвратить его стихийное формирование путем проб и ошибок.

Профконсультанту необходимо быть особенно осторожным в выводах и рекомендациях по результатам диагностики интеллекта и специальных способностей, так как они могут развиваться при соответствующей мотивации и осуществлении профессиональной деятельности. Если консультант сомневается в наличии достаточного уровня развития некоторых способностей, необходимых для успешного овладения профессией, он может предложить консультируемому способы психотренировки, направленные на развитие нужного вида внимания, памяти, пространственного мышления и т.п. В данном случае психодиагностические методики могут быть использованы в качестве критериального инструмента: с их помощью определяются результаты до начала тренировок и после. Такие тренировки дают возможность консультируемым освоить способы развития необходимых способностей. Консультант должен стремиться придать диагностической работе коррекционный и развивающий характер.

В процессе индивидуального консультирования консультанту необходимо учитывать представления клиента об уровне развития у него некоторых индивидуальных особенностей, необходимых для различных профессий. При анализе полученных результатов необходимо учитывать, что их достоверность во многом зависит от способности консультируемого к адекватной самооценке и его уверенности в себе.

31

Прогнозируемая степень удовлетворенности человека его деятельностью во многом зависит от того, насколько его ожидания соответствуют реальным особенностям профессии. Одни и те же обстоятельства для разных людей могут иметь различный личностный смысл. Обмануться в своих ожиданиях легче всего в молодом возрасте.

Коррекционная работа профконсультанта проводится на уровне профессиональных предпочтений, ожиданий, представлений о профессиональных перспективах консультируемого, некоторых социальных установок, она включается в процесс консультирования и не имеет определенного алгоритма.

Одно из ключевых направлений в профконсультировании клиентов службы занятости (особенно молодежи) – содействие формированию жизненной перспективы, осознанию образа будущего. Это требует от консультанта более широкого взгляда на ситуацию клиента, анализа выбора профессии как первого звена в цепочке последовательных жизненных выборов, связанных с работой, созданием семьи, социальным продвижение материальным благосостоянием и духовным развитием.

Задача консультанта – помочь клиенту оценить ближайшие жизненные планы с точки зрения долговременных целей и ожиданий, касающихся не только профессиональной, но и других сфер жизни. Ядром жизненной перспективы являются ценностные ориентации, жизненные цели и жизненные планы.

Консультируемому необходимо понять различие между этими понятиями и их взаимосвязь, согласовать их при формировании жизненной перспективы. Для того чтобы определиться в ценностных ориентациях, необходимо ответить на вопросы: в каких сферах жизни сконцентрировать усилия для достижения успеха, на что в первую очередь направить свою энергию. Если клиент уже сделал выбор, следует рассмотреть, какие перспективы открывает данная профессия в других значимых для него сферах жизни. Молодежь, например, наиболее подвержена воздействию стереотипов и часто планирует свое будущее, не учитывая индивидуальные ценности, по принципу “то, что хорошо для всех, хорошо и для меня”.

В ходе консультирования необходимо обращать внимание не только на противоречивость, но и на сформированность иерархии ценностных ориентаций. Если равные по значимости ценности конкурируют, клиенту трудно определить очередность и направленность своих действий.

Следующий шаг в построении жизненной перспективы – постановка жизненных целей: что именно и в какой период жизни должно быть достигнуто. Консультируемому нужно представлять не только направление своей деятельности, но и идеальный результат в виде определенного события. Цели оцениваются с точки зрения конкретности и соответствия способностям и возможностям. Жизненные планы – ответ на вопрос: какими средствами и в какие конкретные сроки можно реализовать поставленные цели. Консультант может оценить перспективу клиента по следующим критериям: продолжительность, реалистичность, оптимистичность, согласованность, дифференцированность.

Продолжительность определяется по тому, насколько далеко с собой человек заглядывать в будущее. Увеличение продолжительности тесно связано с повышением общей удовлетворенности жизнью. Реалистичность выражается в способности разделять реальность и фантазию в представлениях о будущем и направлять усилия на то, что достижимо в действительности. Оптимистичность определяется соотношением положительных и отрицательных прогнозов консультируемого относительно своего будущего, а также степенью уверенности, что ожидаемые события произойдут в намеченные сроки. Оптимистичность зависит от уже имеющихся жизненных достижений. Согласованность проявляется в том, насколько будущие события связаны с

32

прошлыми и настоящими. Несогласованность характерна для тех, кто переживает время как чрезмерно растянутое.

Дифференцированность подразумевает выделение в будущем ближайшей и отдаленной перспективы, отдельных последовательных этапов. В ходе профконсультации такое развернутое построение жизненной перспективы очень трудно реализовать. Учитывая критерии оптимальной перспективы, консультант может помочь клиенту осознать собственное будущее, оценить имеющиеся планы и, при необходимости, скорректировать их.

Профконсультанту не следует “переделывать” клиента на нужный лад в процессе консультирования. Его задача – выявить данные качества с помощью диагностических методов и помочь консультируемому осознать свои проблемы и найти оптимальное решение с учетом своих возможностей. При всем разнообразии форм, методов, приемов, а главное личностных особенностей самого профконсультанта можно выделить основные типы стратегий и этапы консультации.

Диагностика отдельных профессионально важных качеств проводится в группах консультируемых, имеющих однородную профессиональную направленность.

Профконсультант знакомит аудиторию с профессиограммой интересующей профессии, дает характеристику важных для нее качеств (психограмму) и предлагает консультируемым проверить у себя уровень развития некоторых наиболее важных из них. Например, группе консультируемых, ориентированных на операторские профессии, можно предложить проверить объем кратковременной памяти, устойчивость и распределение внимания. Если у кого-то получились низкие результаты, профконсультанту следует смягчить ситуацию, предостеречь от поспешных выводов о профессиональной непригодности, пригласить на индивидуальную консультацию.

Использованная литература:Йовайша Л.А., Проблемы профессиональной ориентации школьников. М., Педагогика, 1983, стр.108.Климов Е.А., Психолого-педагогические проблемы профессиональной консультации. М., Знание, 1983, стр. 65.Климов Е.А., Введение в психологию труда. М., Культура и спорт, ЮНИТИ, 1998, стр. 250Климов Е.А., Как выбирать профессию. М., Просвещение, 1990, стр. 159.Климов Е.А., Психология профессионального самоопределения. М., Академия, 2007, стр. 202.Крягжде С., Психология формирования профессиональных интересов. Вильнюс, Мокслас, 1981, стр. 29.Пряжников Н.С., Профессиональное и личностное самоопределение. М., ИПП, Воронеж, МОДЭК, 1996, стр. 146.

33

ПРОФОРИЕНТАЦИЯ - ИНДИВИДУАЛЬНОЕ КОНСУЛЬТИРОВАНИЕ ЧЕРЕЗ ПРИЗМУ СОТРУДНИЧЕСТВА ПСИХОЛОГА И УЧИТЕЛЯ

ГРАЖДАНСКОГО ВОСПИТАНИЯ\ ИСТОРИКА\ КЛАССНОГО РУКОВОДИТЕЛЯ.

Frunză Irina, psiholog, Goreanu Elena, profesor de istorie şi educaţia civică, LT „Dacia”

Профессиональная ориентация — это целостная система, состоящая из взаимосвязанных компонентов, объединённых общностью цели и единством ее реализации. Осознанный выбор профессии влияет на дальнейшую жизнь, определяет успешность самореализации, социализации, карьерного и профессионального роста. Необходимость организации эффективного профессионального консультирования, направленного на помощь подростку в осознанном выборе профессии, отвечающей общественным и личностным требованиям, делает эту проблему непреходяще актуальной.

На сегодняшний день в вопросе профессионального самоопределения существует противоречие между системой современной практики работы школ и системой реально действующих мотивов и потребностей старшеклассников.

Профессиональная ориентация учащихся была и остаётся важной задачей школы. Однако на деле мы часто встречаемся с тем, что профориентационная работа если и проводится, то чаще всего фрагментарно (например, только диагностика или отдельные классные часы по этой теме и т.д.). Ликвидированы кабинеты профориентации, распались связи с предприятиями, отдельными специалистами. В результате неграмотной профконсультационной работы или отсутствия таковой вообще, профессиональное самоопределение выпускников школ происходит зачастую стихийно.Выбор профессии долгое время рассматривался как поиск соответствия между требованиями профессии и индивидуальностью. Такой подход стали называть “диагностическим” и отнесли к разряду директивных форм профконсультации и профориентации.

При этом полностью игнорировался тот факт, что мир профессий чрезвычайно динамичен, изменчив, и требования, предъявляемые к человеку, неуклонно меняются. И, наряду с этим, сама индивидуальность человека так же рассматривается, как нечто застывшее и неизменное, раз и навсегда заданное и связанное с профессиональными требованиями.

В настоящее время экономической и политической нестабильности в обществе, человек вынужден полагаться на самого себя, необходимо быть мобильным и гибким, способным быстро и правильно ориентироваться в общем характере любой специальности и определять свою пригодность к ней. Незнание содержания профессиональной деятельности и соответственно неудовлетворённость полученной специальностью, в свою очередь, является одной из причин текучести кадров, низкой производительности труда, смены трудовой деятельности.

Выбор профессии предполагает наличие у школьника информации двоякого рода: о мире профессий в целом и возможностях и требованиях каждой из них; о себе самом, своих способностях и интересах. И той и другой информации старшеклассникам не хватает. Известный социолог В.Н. Шубкин пишет, что «в 17 лет в основе отношения к миру профессий лежит заимствованный опыт – сведения, полученные от родителей, знакомых, друзей, сверстников, из книг, кинофильмов, телепередач. Опыт этот обычно абстрактен, не пережит, не выстрадан».

34

Выбор профессии – сложный и длительный процесс. Здесь существует две опасности:1. затягивание и откладывание старшеклассником профессионального самоопределения в связи с отсутствием сколько-нибудь выраженных и устойчивых интересов;2. попытки родителей ускорить, форсировать этот процесс с помощью прямого психологического нажима, которые ведут к росту тревожности, негативистскому отказу от всякого самоопределения, нежеланию вообще что-либо выбирать, уходу в разного рода хобби и т.п.

Ситуация выбора предмета будущей деятельности благоприятна для вмешательства педагога и психолога уже потому, что позволяет предположить подростку занятия, в скрытом виде содержащие будущую деятельность по выбору профессии а так же поддержку в этом вопросе.

Основной тенденцией является то, что специалисты в этой области делают попытку уйти от традиционной диагностико-рекомендательной схемы профконсультации, когда подростка или юношу сначала консультируют с помощью различных методик, а затем, после анализа полученных данных, профконсультант выдаёт клиенту рекомендацию, в лучшем случае – несколько вариантов таких рекомендаций. Психолого-педагогическая помощь школьнику в профессиональном самоопределении должна быть направлена на создание условий для самостоятельного решения проблем.

Нашим положительным опытом является сотрудничество психолога и учителя гражданского воспитания, классного руководителя. В целом это была системная работа, как в группе, так и индивидуально. Ценность этого опыта является в неразрывности ее частей.

Первоочередным в работе психолога и учителя (гражданского воспитания, классного руководителя) по профориентации в нашем случае явилось определение задач. Так, в процессе обсуждения были определены и сформулированы следующие задачи:- помочь учащимся выпускных классов определить основные критерии выбора будущей профессии, руководствуясь «хочу», «могу» и «надо»;- разработать личностный долгосрочный проект, в котором обучение является ступенью и средством достижения конечной цели, а не ее основной задачей;- научиться составлять CV; 4. определить сложившуюся ситуацию на рынке труда, динамику его дальнейшего развития, а также перспективы для выбранной профессии в данном контексте.

Определив задачи, мы разработали стратегию их осуществления. Так, первоначально было проведено тестирование среди выпускников, которое должно было определить круг их интересов, а также критерии, которыми они руководствуются при выборе профессии. Результаты тестирования показали, что большая часть опрошенных выпускников (68%) не знает четко, чем нужно руководствоваться при выборе будущей профессии. Многие учащиеся рассматривают высшее образование как нечто само собой разумеющееся, «даже если впоследствии ты и не будешь работать по данной специальности». Такое, очень устойчивое в нашем обществе мнение приводит к тому, что закончив вуз, молодой специалист зачастую не находит работу по выбранной специальности, пополняя армию безработных.

После анализа результатов тестирования был разработан и проведен курс уроков гражданского воспитания и классных часов, которые базировались на сотрудничестве учителя гражданского воспитания, классного руководителя и психолога. Первый этап данного курса предусматривал выработку четкой позиции учащихся в выборе будущей профессии, исходя из их интересов, способностей и возможностей, а также требований

35

рынка труда. С этой целью были использованы видеоматериалы, встречи со специалистами, организованы и проведены «круглые столы». На многие вопросы были найдены ответы, в свою очередь появился целый ряд вопросов, на которые ответов пока не было. С нашей точки зрения, позитивным является уже один тот факт, что большая часть учащихся осознала значимость и серьезность предстоящего им выбора, необходимость сделать его обдуманно и осмысленно.

Следующим этапом стала разработка долгосрочного жизненного проекта на двадцать лет. Задачей учащихся было определение той цели, которую они хотят достичь через этот промежуток времени, а также разработка стратегии ее достижения. Дальнейшее обучение являлось лишь этапом в осуществлении намеченного плана, поэтому оно должно было быть органически взаимосвязано с ним. Ребятами для достижения поставленной цели были разработаны проекты в виде стенгазет на темы «Мой путь к успеху» и «Моя будущая профессия». Данный этап позволил учащимся творчески подойти к вопросу предстоящей самореализации, выявить важность и значимость профессиональной подготовки в ее осуществлении, а также задуматься над тем, чего им хотелось бы достичь и осуществить в будущем. В современном обществе выпускники зачастую поступают в вуз крайне стихийно, только лишь потому, что это общепринято и престижно. Как часто этот выбор совершается неосознанно, что приводит к тому, что учащимся приходится переучиваться для того, чтобы найти свое истинное призвание. Разработка долгосрочных проектов уже на ранней стадии «отбраковывает» такие необдуманные выборы, заставляет задуматься над тем, что является истинно ценным.

Следующим этапом было обучение грамотного составления CV на румынском, английском и русском языках. Были проанализированы возможные ошибки, а также определено значение знания хотя бы трех вышеперечисленных языков для учащихся, нацеленных на получение высшего образования. Приятно порадовал факт, что большая часть учащихся достаточно хорошо владеют этими языками и собираются совершенствовать свои знания и навыки в дальнейшем. Определение сложившейся ситуации на рынке труда, динамики его дальнейшего развития, а также определение перспектив для выбранной профессии в данном контексте явилось следующей задачей и этапом в профориентации учащихся. Востребованные и невостребованные профессии на нашем рынке труда были выявлены в результате анализа статистических данных. Также был проведен небольшой диспут, тематикой которого стало обсуждение перспектив развития рынка труда на ближайшие 3-5 лет.

Следующим этапом стало индивидуальное консультирование учащихся в вопросе профориентации. На наш взгляд консультирование именно на данный момент было наиболее эффективным. Каждый из учеников прошел первые, основные этапы в данном вопросе, что позволило на консультировании говорить с учениками более конкретно исходя из особенностей их личности, интересов, страхов и сомнений. При таком подходе эффективное индивидуальное консультирование становиться возможным для большего числа учеников. На этом этапе в этот процесс подключаются так же и родители. Это дает возможность одновременной работы и в этом направлении.

Заключительным этапом сотрудничества психолога и учителя гражданского воспитания (классного руководителя) стало подведение итогов, ребята говорили о том, что они знали о профориентации, что нового узнали и что им хотелось бы еще узнать. Заключительным аккордом стала ролевая игра «Собеседование». Ребята были поделены на три группы: работодатели, претенденты, критики. Задачей первой группы учащихся было провести собеседование с претендентами на вакансии, задачей второй – грамотно

36

пройти собеседование, третья группа анализировала те ошибки, которые допускались обеими сторонами.

Теоретические и практические занятия по профориентации были проведены в атмосфере тесного сотрудничества психолога, преподавателя гражданского воспитания и классного руководителя. В первую очередь эта работа затронула выпускников, поскольку именно для них эта проблема является наиболее актуальной. Тем не менее, мы полагаем, что работу по профориентации уместно проводить уже в гимназическом звене, а, может быть начинать ее и в младшем. Этот вопрос должен освещаться на должном уровне, поскольку игнорирование его важности и актуальности приводит к тяжелым последствиям как для отдельной личности, в частности, так и для всего социума, в целом.

Рассмотрев в общих чертах развитие теоретических и научных основ профориентации, общественно-политическую, социальную и экономическую значимость данной проблемы для государства и общества, можно прийти к выводу о том, что организация профориентационной работы должна соответствовать психофизиологическим особенностям личности и что выявление и развитие профессиональных наклонностей должно быть грамотным и своевременным.

Библиография:

Кон И.С., Психология юношеского возраста. М., «Просвещение», 1979.Психологическая диагностика детей и подростков. М., 1995.Соломин И.Л., Современные методы психологической экспресс – диагностики и профессионального консультирования, Речь, 2006.

37

ASPECTE MOTIVAŢIONALEÎN ORIENTAREA PROFESIONALĂ A ADOLESCENŢILOR

Mornealo Elena, Şcoala medie pe schimburi nr. 3,director-adjunct, Magistru în psihopedagogie

Gonţa Aliona, Şcoala medie pe schimburi nr. 3,profesoară de limba şi literatura română (alolingvi),

limba şi literatura rusă, gradul didactic II

Rezumat: Orientarea profesională este o acţiune permanentă care începe din prima zi de şcoală şi durează toată perioada şcolarizării. Investigarea sferei motivaţionale a alegerii profesiei la elevii din clasele absolvente va fi mai reuşită prin prezentarea de lecţii, expuneri, dezbateri, monografii şcolare şi profesionale, pliante ale şcolilor întreprinderilor, filme, casete, activitaţi în laboratoare, etc. Alegerea profesiei reprezintă o expresie a personalitaţii şi depinde de congruenţa dintre propria personalitate şi mediul în care lucrează sau va lucra. Din date statistice care sunt efectuate în şcoala noastră putem face concluzia: "Cu cît nivelul social al familiei este mai scăzut, cu atît copiii acelei famlii au reprezentări mai incerte cu privire la realitatea socială".

Cuvinte cheie: autoînţelegere, piaţa forţei de muncă, informare, consiliere.Orientarea profesională este o acţiune complexă atît prin numărul factorilor implicaţi

(profesori, părinţi, sponsori, specialişti, etc), cît şi prin faptul că face parte integrantă din procesul instructiv-educativ. Este o acţiune permanentă care începe în prima zi de şcoală şi durează toată perioada şcolarizării. Tinerii vor fi îndrumaţi spre alegerea unei anumite şcoli şi profesii prin prezentarea de lecţii, expuneri, dezbateri, monografii şcolare şi profesionale, pliante ale şcolilor, întreprinderilor, filme, casete, activităţi în laboratoare, etc.

Orientarea are trei direcţii de abordare:- Orientarea privind opţiunile scolare şi are suportul elevilor; - Orientarea profesională privind opţiunile şi plasarea în rolurile ocupaţionale şi locurile de muncă;- Orientarea /consilierea individuală.

Orientarea profesională prezintă acea activitate în cadrul căreia o persoană este ajutată să se dezvolte şi să accepte o imagine completă despre sine, despre rolul său în societate, presupune testarea concepţiilor şi transformarea lor în conformitate cu realitatea înconjuratoare, astfel încît acea persoană să obţină satisfacţii şi să desfăşoare o activitate benefică societăţii. Orientarea carierei constă în activităţi şi programe prin care indivizii sunt ajutaţi în asimilarea şi integrarea cunoştinţelor, a experienţei în corelaţie cu:

Autoînţelegerea, care include cunoaşterea propriei personalităţi şi raportarea acesteia la personalitatea altora;Înţelegerea mecanismelor de funcţionare a societăţii şi a acelor factori care contribuie la schimbarea permanentă a acestora, incluzînd aici şi atitudinea faţă de muncă; Conştientizarea rolului pe care îl poate juca timpul liber in viaţa personală; Înţelegerea necesităţii existenţei unei mulţimi de factori cu rol activ în planificarea carierei; Înţelegerea necesităţii informaţiilor şi abilităţilor în obţinerea succesului şi a satisfacţiei în activităţile de muncă, dar şi în activităţile desfăşurate în timpul liber; Invăţarea procesului de luare a deciziilor în alegerea şi dezvoltarea carierei.

Consilierea pentru orientarea şcolarăAcest tip de consiliere constă în îndrumarea clientului în vederea alegerii unei forme de învăţămînt potrivit nivelului de pregătire atins anterior şi, mai ales, potrivit aptitudinilor,

38

intereselor profesionale şi personalităţii lui. Nivelul cunoştinţelor şi deprinderilor poate fi cunoscut prin examene şi probe profesionale. La acestea se adaugă diagnosticul psihologic stabilit de specialist prin aplicarea unor teste psihologice: teste de aptitudini, teste de interese profesionale, teste şi chestionare de personalitate.

În urma evaluării, elevului i se fac recomandări privind continuarea educaţiei, i se oferă informaţii despre unităţile şcolare care corespund cerinţelor sale educaţionale, despre condiţiile de acces la aceste unităţi şi despre formalităţile ce trebuie îndeplinite în acest scop. Apoi se alcătuieşte un plan de acţiune. Orientarea şcolară este o etapă premergătoare orientării profesionale şi este important că încă din această etapă să se ţină seama de criteriul integrării ulterioare a actualului elev în viaţa activă.

Consilierea pentru orientarea profesionalăAceasta este strîns legată de alegerea, schimbarea sau evoluţia profesiei. Ea se îmbină

cu orientarea şcolară atunci cînd se acordă elevilor care se îndreaptă spre o şcoală profesională, o şcoală de specialitate (liceu tehnologic, liceu de muzică, liceu sportiv, etc.) sau care doresc să urmeze o facultate. Aceasta se centrează pe alegerea optimă a profesiunii, pe valorificarea maximală a capacităţii persoanei prin calificare şi profesionalizare, se realizează în liceu facultate, locul de muncă.

Reformele învăţămîntului care la întîlnirea între pregătirea teoretică şi pregătirea practic-productivă au răspuns necesităţilor economico-sociale şi pentru a avea eficienţă în consilierea profesională trebuie să îndeplinească anumite condiţii:- profesiunea trebuie înţeleasă şi tratată ca un mod de viaţă şi un rol social, nu numai o ocupaţie economică;- modelul carierei trebuie privit din punct de vedere al psihologiei dezvoltării şi nu al psihologiei diferenţiale. Aceasta înseamnă că în evoluţia subiectului educaţional formarea şi dezvoltarea sa este obiectivul principal şi nu selecţia acestuia pentru o anumită profesiune;- asumarea conceptului de carieră ca fiind nu ascensiunea pe plan social ci îmbinarea mai multor ocupaţii apropiate şi integrarea lor unei cariere unice;- principiul creativităţii trebuie să fie principiul coordonator superior al învăţămîntului;- piatra unghiulară a adaptării şi integrării socio-profesionale trebuie să fie relaţia complexă şi dinamică între învăţămînt – practică şi profesiune.

Într-o piaţă a forţei de muncă aflată în continuă mişcare există o presiune asupra valorilor salariaţilor şi nu numai. În mediul competitiv al economiei de piaţă, managerii îi determină pe angajaţi să adere la valorile circumscrise carierei şi în special la cele ale întreprinzătorilor. În economia de piaţă tot mai multe reguli, roluri şi valori ale salariaţilor sunt puse sub semnul intrebării de celelalte seturi de valori (ale întreprinzătorului şi celui ce doreşte să facă o carieră). Şcolile serale, care au asigurat învăţământul unui contingent specific de elevi: diferiţi muncitori, mame tinere, persoane cu întreruperi îndelungate în studii, invalizi, persoane cu starea materială grea, care sunt nevoiţi să activeze în cîmpul muncii, în primul rînd, pentru a avea o sursă de existenţă. Un număr de elevi sunt veniţi din suburbie pentru a găsi un loc de muncă şi a continua studiile. Această categorie de elevi nu poate frecventa lecţiile într-un liceu de zi fiind faptul că nu le permite graficul de lucru şi sunt supuşi la condiţii şi reguli de piaţă. Majoritatea sunt elevi adecvaţi, conştienţi, străduitori care au înţeles situaţia şi statutul său şi doresc să absolvească liceul seral după care să îmbrăţişeze o profesie şi să obţină un viitor decent.

Se poate menţiona, că o informare asupra principiilor care guvernează piaţa muncii, despre situaţia privind perspectivele reale de angajare, despre posibilităţile profesionale oferite de un anumit nivel de educaţie reprezintă un demers util încă din perioada şcolarizării ciclului gimnazial. Prin consilierea şcolară şi profesională acordată elevilor se urmăreşte creşterea încrederii acestora în forţele proprii şi în capacitatea lor de a alege. Consilierea pentru orientarea şcolară este un serviciu care se oferă atît persoanelor individuali, cît şi unor grupuri

39

de clienţi (de exemplu, elevii unei clase). Orientarea şcolară presupune şi o serie de activităţi dedicate părinţilor şi profesorilor. Influenţa acestora asupra deciziei copilului poate fi mai mare sau mai mică, în funcţie de mentalitate, de poziţia socială, de nivelul lor cultural.

Colaborarea cu părinţii se poate face prin întrevederi, reuniuni, seminarii, conferinţe. Profesorilor li se pot propune stagii de formare prin activitatea de orientare şi li se pot furniza materiale informative. Scopul este acelaşi: transformarea părinţilor şi profesorilor în procesul de orientare conştientă şi realistă a copiilor pe un drum profesional care să corespundă aptitudinilor, dar şi posibilităţilor concrete oferite pe piaţa muncii.

Alegerea profesiei reprezintă o expresie a personalităţii; inventarele de interes sunt inventare de personalitate; membrii aceluiaşi domeniu de activitate au personalităţi similare, precum şi istorii similare ale dezvoltării personalităţii; indivizii unui grup vocaţional, avînd personalităţi similare, vor răspunde, în multe situaţii şi la multe probleme, în mod similar, punîndu-şi amprenta asupra mediului de muncă, dîndu-i acestuia anumite caracteristici; satisfacţia profesională, stabilitatea şi realizarea în profesie depind de congruenţa dintre propria personalitate şi mediul in care lucrează sau va lucra.

Analizînd date statistice care s-au atestat în şcoala noastra ipoteza ar avea urmatoarea formă: «Dacă statutul social al familiei este scăzut, atunci copiii acelei familii dau raspunsuri vagi». Caracterul vag al raspunsului presupune asocierea modului de reprerezentare a realităţii sociale cu o mare doză de incertitudine.

De aici concluzia: «Cu cît nivelul social al familiei este mai scăzut, cu atît copiii acelei famlii au reprezentări mai incerte cu privire la realitatea socială».

În soluţionarea acestor probleme trebuie să cerem informaţii şi sprijin din partea instituţiilor specializate, cum ar fi: CMIOP, ONG-uri, specialişti, psihologi etc. Analizînd situaţia creată astăzi în sistemul de învăţămînt din Republica Moldova, menţionăm:Dacă va dispărea învăţământul seral, elevii care au obţinut studii gimnaziale în anii precedenţi, nu vor mai putea să le continue. Cu întrerupere în procesul de învăţămînt, ei nu vor mai avea acces la liceele de zi. Nu trebuie de exclus persoanele de vîrsta mai mare de 18 ani, care din anumite motive (starea familiară, financiară, boală, mame tinere etc.) nu au obţinut studiile necesare la timpul lor. Este necesar de a crea condiţii de învăţămînt cu frecvenţă (şi fără frecvenţă) cu programele necesare de studii şi coordonate cu specialiştii la disciplinele şcolare.

Bibliografie:Ghica V., Ghid de consiliere şi orientare şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1998.Moisa, Plosca M., „Consiliere privind cariera”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001. Tomşa Gheorghe, Consilierea şi orientarea în şcoală, Casa de Editură şi Presa Viaţa Românească, Bucureşti, 2009.

40

CAPITOLUL II

CONSILIEREA DE GRUP

ФУНКЦИОНАЛЬНОСТЬ ПРЕДМЕТНОГО ПРЕПОДАВАНИЯВ ЦЕЛЯХ ПРОФОРИЕНТАЦИИ

Ковалева Елена, др. педагогических наук,Конференциар кафедры психологии КГПУ,

психолог высшей дидактической категории

Образование в эпоху постиндустриального и информационного общества приобретает особое значение, принципиально изменяется роль образования в структуре общественной жизни. Традиционная задача образования заключается в подготовке к социализации, вхождению в профессиональную жизнь, становлению личности в целом. Получая образование, школьник усваивает определенные знания, умения и навыки, необходимые ему в будущем. Таким образом, знания имеют прикладной характер. Однако, вследствие концентрации внимания школы на ЗУНах, происходит постепенная утрата осознания направленности знаний на наиболее важную цель- профессионализацию и социализацию учащихся. Школа утрачивает функциональность предметного обучения. Школьный предмет становится не способом достижения профессиональных знаний, а самодостаточным теоретическим знанием, при этом каждый учитель стремится отстоять его главенствующую роль среди других предметов, сделать его более значимым для учащихся. При этом могут использоваться дополнительные нагрузки, создаваться ситуации напряженности и тревожности, занижаться отметки, чтобы вызвать потребность прикладывать больше усилий со стороны учащихся для усвоения этого предмета. Если учитель не нашел взаимопонимания и не установил контакт с учениками, то такую ситуацию можно расценивать как принуждение и психическое насилие.

Известно, что в средних классах резко снижается мотивация в овладении предметными знаниями. Учителю сложно достигать результативности предметного обучения, если он опирается на способы принуждения в усвоении знаний. Учащиеся не принимают учебные задачи, предлагаемые учителем, не присваивают их, не делают их своими задачами, которых хотят решить. Причина такого положения в том, что мотивы школьников связаны с личностным познанием себя и межличностных отношений. Налицо противоречие внешних стимулов, характеризующих традиционное образование и системой реально существующих мотивов школьников. В средних классах учащиеся пробуют себя, испытывают свои способности в различной внеклассной деятельности, посещая различные кружки, секции, клубы. Школьники определяются в своих интересах, которые станут основой будущей профессии. Повышение учебной мотивации, координация деятельности учителей и учащихся, на наш взгляд, связана с повышением функциональности предметного преподавания, модернизацией образования в целях профориентации. Учитель должен выявить в учебном материале то знание, умения и навыки, которые несут профессиональную направленность, поэтому интересны школьникам .Интерес возникает в связи с ориентацией учащихся в в требованиях профессий. Одновременно идет процесс профессионального просвещения, который соотнесен с предметным преподаванием. Не нужно думать, что такой подход к

41

преподаванию является дополнительной нагрузкой к тому объему учебного материала, который изучают школьники по предмету. Такой подход требует глубокого переструктурирования учебного материала, с акцентированием востребуемых в профессии знаний, умений, навыков. Например, литература как школьный предмет призвана подготовить учащихся к профессиям гуманитарного направления: человек-человек, человек – художественный образ (журналист, психолог, педагог, юрист и др.). Традиционно учащиеся пишут сочинения после изучения художественного произведения. Для усвоения профессиональных навыков журналистской деятельности необходимо овладеть умениями брать интервью, писать эссе, статьи, сочинять рекламу, делать резюме и др. Творчество в преподавании будет проявляться в умении учителя соотносить изучение классической литературы с обучением формам учебной деятельности, которые востребованы в профессиональной деятельности. Анализ художественных произведений может сопровождаться поиском значимых деталей текста, который приводит к раскрытию психологических причин поступков персонажей. Эти навыки необходимы в профессии психолога, юриста. Об этом учитель сообщает учащимся, чем дополнительно мотивирует тех учащихся, у которых есть склонность и способности к этим профессиям. Деловая игра - эффективный способ погрузить учеников в ситуацию профессиональной деятельности в рамках школьного урока.

Учителя должны поддерживать тесный контакт с школьным психологом, который предоставляет информацию о предполагаемом выборе профессии учащимися, о результатах диагностических процедур, выявляющих способности учащихся. Учебная успешность по предмету, мотивация ученика в определенной учебной деятельности свидетельствуют об способностях ученика в этой области, о чем учитель обязан осведомить психолога. Такая координация усилий в целях профориентации позволяет планировать как учебный процесс, так и диагностическую работу психолога и добиваться высоких результатов в развитии личности учащихся. Классный руководитель, на которого в настоящее время неоправданно возлагается вся нагрузка во профессиональному ориентированию школьников, часто не владеет информацией, необходимой для эффективного профпросвещения, поэтому воспитательное воздействие остается не воспринятым в полной мере школьниками. Профориентация - это целостная система, состоящая из взаимосязанных компонентов, объединенных общностью цели и единством управления. Администрация школ призвана координировать действия всех участников профессиональной ориентации школьников. Министерство образования в целях общественных потребностей в профессиональных кадрах и с учетом с сохранения психического здоровья детей, на наш взгляд, должны пересмотреть программы по общеобразовательным предметам. Включение в образовательный процесс дополнительных специализированных программ профессионально ориентированных курсов не целесообразно в связи с информационной перегруженностью учебного процесса.

Проведенное исследование среди учащихся старших классов (11-12 классы) в учебном учреждении г. Кишинева, где существуют давние традиции профориентационной работы, тем не меннее выявило психолого-педагогические проблемы. В старших классах уже, как правило, должна быть выбрана профессия, даже если это не совсем совпадает с оптимальным выбором. В исследуемой выборке только 46% респондентов определились с профессиональтным выбором. При этом роль учебных предметов в выборе профессии высоко оценили только 3% учащихся. Это подчеркивает актуальность предлагаемого нами функционального подхода в предметном преподавании. Среди опрошенных школьников 14% считают, что учебные предметы в минимальной степени готовят к будущей профессии и 32% признают частичное влияние учебного материала на готовность к будущей профессии. Эти

42

результаты свидетельствуют об имеющихся резервах в школьном преподавании в целях профориентации. Учитель в предметном обучении не всегда указывает на применение учебного материала в будущей профессиональной деятельности. Так считают 64% учащихся, из которых 14% категорически утверждают, что учитель не ориентирует в учебной информации с целью профориентирования. При этом 69% учащиеся нуждаются в практических навыках по предмету для подготовки к профессии, фиксируя теоретизированный характер школьного обучения. Это говорит об оторванности предметного преподавания от нужд старших школьников. Это снижает мотивацию обучения по предмету. У 14% школьников учебные предметы вообще не вызывают интерес в связи с подготовкой к будущей профессии. Средней интенсивности интерес (от 2 до 5 баллов) развивается в предметном обучении у 32% школьников. На семь баллов оценили свой интерес в связи с выбором профессии 42% учеников. На десять баллов никто из респондентов не оценивает связи предметного преподавания и подготовки к будущей профессии. Очень низкие результаты зафиксированы по качеству воспитательной работы в целях профориентации: только 3 % удовлетворены в полной мере тем, как проводится эта работа. Недовольны воспитательной работой по профориентации 60% учащихся, частично удовлетворены - 32%. Точно такие же результаты получены на вопрос «Повлиял ли учитель на выбор профессии учащимися?».

Признают значение школьного учителя в выборе профессии 3% учащихся, в незначительной степени – 35 %. Считают, что на профессиональный выбор учитель совсем не повлиял 60% выпускников.

Полученные данные говорят о наличии резервов в школьном предметном преподавании, которые не используются педагогом и делают обучение не в полной мере соответствующим задачам профориентирования учащихся, о необходимости функционального подхода в предметном преподавании особенно в старших классах.

43

FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU VIITORUL

Coraberu Larisa, psiholog, LT „Univers LIONS”

„Cunoaşterea este singurul mijloc de producţie care nu este supus legii diminuării beneficiului în raport cu creşterea cantităţii”

(J.M.Clark)Dat fiind faptul că la momentul de faţă ne aflăm într-o perioadă de criză şi tinerii

întîlnesc dificultăţi în alegerea profesiei şi chiar a profilului de studiu mi-am propus drept scop cercetarea acestei probleme. Pentru aceasta voi descrie un eşantion de 60 de elevi, absolvenţi ai claselor a IX-a, cercetat pentru determinarea aptitudinilor comunicative, intereselor şi înclinaţiilor profesionale. Dorinţa de cercetare a acestei teme reiese şi din aspectele motivaţionale în dinamica orientării profesionale la adolescenţi. Iată unele argumente ale adolescenţilor în ceea ce priveşte orientarea profesională.

ArgumentePolarizarea orientărilor adolescenţilor în pragul alegerii profesiei spre domeniile de

activitate cele mai moderne, considerate cu un potenţial crescut de valorizare socială, de reuşita materială sau spre cele care conferă şanse sporite pentru găsirea unui loc de muncă. Adolescentul de azi, speriat de alternativa şomajului, sub limita expectanţelor sale, a uitat să privească spre sine pentru a vedea ce-i place, ce i s-ar potrivi, ce capacităţi, interese, aptitudini are.

Perioada adolescenţei este ultima perioadă în care decizia alegerii unei cariere nu mai poate fi amînată. Opţiunea adolescentului pentru o anumită profesie este rezultatul unor procese afective, mai mult influienţată de dorinţă, decît de cunoaşterea obiectivă a posibilităţilor. O bună orientare şcolară şi profesională determină în societatea contemporană saltul de la opţiunea profesională la creşterea unor cadre bine pregătite, la atragerea persoanei pentru determinarea propriului său viitor, la precizarea şi rectificarea propriilor proiecte în conformitate cu aspiraţiile şi aptitudinile sale armonizate cu cerinţele sociale.

Apropierea universului şcolii de cel al muncii impune în mod deosebit dezvolatrea multilaterală a personalităţii elevului. Unul din cele mai importante obiective ale O.Ş.P. este pregătirea psihologică a elevului în vederea maturizării lui pentru alegerea liberă şi adecvată a profesiei. Această pregătire psihologică include pregătirea intelectuală, afectiv-motivaţională şi volitiv caracterială a personalităţii elevului. Prin îmbinarea celor trei componente incercăm să formăm la elevi un sistem echilibrat de reprezentări şi noţiuni, procedeie de lucru, priceperi şi deprinderi, să dezvolte aptitudinile şi interesele profesionale depăşind concomitent toate obstacolele care apar atît de natura internă cît şi externă. Toate particularităţile individuale dezvoltate în perioada şcolarităţii trebuie să fie în raport cu cerinţele sociale care asigură concordanţa între ceea ce trebuie, ceea ce vrea şi ceea ce poate să facă elevul, în final care asigură alegerea optimă a profesiei.

Orientarea şcolară şi profesională este un sistem de acţiuni şi măsuri, în care un individ sau un grup este ajutat să-şi aleagă instituţia de învăţămînt, respectiv profesia, în concordanţă cu înclinaţiile şi aptitudinile proprii şi cerinţele sociale.

Din perspectiva conţinutului orientarea şcolară şi profesională reprezintă un sistem al dimensiunii tehnologice a educaţiei care vizează formarea - dezvoltarea capacităţilor generale şi specifice ale elevilor / studenţilor de aplicare a cunoştinţelor ştiinţifice în diferite situaţii şi contexte psihosociale (economice, culturale, politice, etc.).

Din perspectiva metodologică, orientarea şcolară şi profesională reprezintă un subsistem al activităţii de asistenţă psihopedagogică a elevilor şi părinţilor, proiectată şi

44

realizată de cadrele didactice, la nivelul sistemului de învăţămînt, într-un cadru instituţionalizat. Funcţiile O.Ş.P. vizează acţiunile de investigare – informare - formare a factorilor implicaţi în activitatea de orientare şcolară şi profesională, în general, a celor care trebuie orientaţi, în mod special.

Orientarea profesională (după autorul I. Holban) este activitatea de organizare în plan social cu scopul de a facilita tinerilor posibilitatea de a alege profesia care să-i permită valorificarea fondului de aptitudini, deprinderi şi cunoştinţe consolidate pe parcursul perioadei de pregătire.

Alegerea unei profesii este o problemă destul de dificilă, pe care trebuie să o rezolve tinerii, nefiind influienţaţi de alte persoane. Ca sistem de acţiuni educative care vizează sprijinirea tinerilor în alegerea conştientă a profesiei, orientarea profesională reprezintă o parte componentă a perioadei de învăţămînt.

Rolul psihologului în orientarea şcolară şi profesioanlă este foarte mare, el acționând în strînsă colaborare cu părinţii, diriginţii, profesorii, etc. Psihologul prin direcţiile sale de activitate de profilaxie, consiliere, diagnostic şi chiar corecţie, se implică în sprijinirea adolescentului, în formarea unei imagini integrale despre scopurile şi resursele sale personale, pentru ca pe această bază să-şi elaboreze planul profesional, care va include: profesia aleasă, oportunităţile de obţinere şi mijloacele necesare. În continuare propunem descrierea pe secvenţe a rolului psihologului în orientarea şcolară şi profesională.

Consilierea în Orientarea profesionalăConsilierea reprezintă o direcţie de activitate a psihologului, care reprezintă ansamblul

acţiunilor opţionale şi consultative realizate prin modalităţi destinate să sprijine elevul din punct de vedere psihologic, moral, informaţional în vederea elaborării unor opţiuni adecvate şcolare şi profesionale. În cadrul consilierii și orientării profesionale psihologul, folosind cunoştinţe ştiinţifice speciale, trebuie să creieze condiţii necesare pentru client, în care acesta ar putea să-şi conştientizeze posibilităţile, abilităţile proprii pentru soluţionarea problemelor în alegerea profesiei.

Succesul consilierii profesionale depinde în ce măsură se stabilesc relaţii de colaborare între psiholog şi elev. Această relaţie trebuie să se bazeze pe încredere reciprocă, în care trebuie să lipsească tonul directiv, impunerea unor păreri, influienţe, ceea ce ar duce la o relaţie de destrămare. Elevul trebuie să înţeleagă că alegerea lui va fi corectă doar în cazul cînd ea va fi conştientizată independent şi trece odată de la activitatea minuţioasă de la cunoaşterea unei profesii la cunoaşterea lumii profesionale.

Alegerea profesiei poate fi privită totodată ca un rezultat generalizat între cercetările psihopedagogice şi activităţile de autocunoaştere, cunoaştere a elevului, care îi aparţine doar elevului.

1.Etapa lucrului diagnostic al psihologului. Metodologia orientării şcolare şi profesionale

Activitatea de psihodiagnoză în O.Ş.P. reprezintă o direcţie de activitate a pshologului şcolar de evidenţiere a particularităţilor de dezvoltare a trăsăturilor de personalitate, a intereselor şi aptitudinilor.

Obiectivul de bază al activităţii de psihodiagnoză este de a oferi informaţii necesare despre particularităţile individual-psihologice ale elevilor care ar fi utile atît lor însuşi, cît şi celor, ce lucrează cu ei (profesori, părinţi, etc.).

Etapele lucrului diagnostic:Studierea interpelării şi formularea problemei psihologiceProblema se formulează pe baza studierii informaţiei despre elev privind orientarea

şcolară şi profesională, prin convorbire cu elevii, părinţii şi profesorii. Este necesar să se cunoască nivelul intelegenţei, particulariţăţile psihice ale elevului. Se determină dacă sunt formate intenţiile elevului, stabilitatea lor, nucleul şi interesele lui;

45

Alegerea metodelor de cercetare.În alegerea metodelor de cercetare e necesar de ţinut cont de scopul şi problema

cercetării, se cere o analiză şi interpretare amplă a complexului de indici obţinuţi. Este important de ştiut cum se aplică tehnica, care sunt condiţiile de lucru, cum se selectează tehnica. Utilizînd metodele necesare în O.Ş.P. putem obţine informaţia suplimentară, de care avem nevoie pentru aprecierea problemei.

Diagnoza propriu-zisăDiagnoza propriu-zisă reprezintă momentul central, care se stabileşte nu prin

interpretarea rezultatelor propriu-zis a probelor aplicate, ci prin corelaţia rezultatelor obţinute calitativ cu particularităţile individuale ale fiecărui elev. Pentru cercetarea intereselor şi aspiraţiilor, aptitudinilor elevului putem aplica bateria de teste:Harta intereselor - autor: Kornilovski.

Chestionar de delimitare a intereselor profesionale – autor. Klimov Diagnosticarea aptitudinilor comunicative şi organizatorice - autor: V.V. Sineavski,

B.A. FedorişinDeterminarea tipului de personalitate profesională - autor: John HollandHarta intereselor - autor: A. E. GolomştocRecomandări practiceRecomandările se propun ca momente de elaborare a programelor corecţionale şi

dezvoltative în ceea ce priveşte corectarea opţiunilor formulate neadecvat, de reorientare şcoalră şi profesională, etc.

Recomandările date trebuie să fie concrete şi clare. Psihologul poartă responsabilitate deplină de realizarea lor şi de rezultatul final.

2. Dinamica rezultatelor testării elevilor claselor a IX-a în perioada anilor 2009 -2011.

Cercetarea a fost administrată pe un lot de 228 de elevi (2009-87 elevi, 2010-78 elevi, 2011-63 elevi) ai claselor a IX-a din LT „Univers LIONS” care a avut drept scop determinarea aptitudinilor şi intereselor elevilor. Pentru aceasta a fost utilizată următoarea baterie de teste:

Raven – pentru determinarea intelegenţei neverbale şi WAIS- testul de intelegenţă generală; la personalitate – Eysenck şi Matalina, Chestionarul de delimitare a intereselor profesionale Klimov, Holland pentru determinarea tipului de personalitate profesională şi Harta intereselor. În cazul nostru este necesară o corelaţie între teste deoarece deşi ne interesează aptitudinile şi interesele elevilor nu putem să nu ţinem cont şi să neglijăm cercetarea personalităţii elevului şi a IQ (intelegenţei) care este în strînsă corelaţie cu O.Ş.P. Aşa dar din 228 elevi testaţi:Diagrama I

46

Diagrama II

În urma prelucrării rezultatelor putem constata că elevii ştiu ce carieră profesională vor să urmeze, dar nu sunt siguri că anume aceasta este alegerea corectă. Examinînd rezultatele din diagrama I, vedem că în ultimii trei ani cele mai în vogă profesii sunt, totuşi, acele ce fac parte din categoriile Om- om şi Om –tehnică, decalajul dintre ele fiind foarte mic. Cu părere de rău, elevii nu se văd în profesiile din categoria om-natură, un lucru puţin favorabil pentru viitorul societăţii. Acest fenomen poate fi schimbat numai prin intermediul şi cu ajutorul programelor televizate şi mass-media. Profesiile din categoriile Om-imagine artistică şi Om-semne grafice rămîn la acelaşi nivel după alegerea şi interesele elevilor.

Analizînd datele prezentate în diagrama II, putem concluziona o diferenţă a tipurilor de personalitate profesională, ceea ce este un lucru favorabil, dar totuşi observăm după datele obţinute că prevalează tipul social, putem vorbi că elevii preferă profesiile în care trebuie să colaboreze, să lucreze cu oamenii în mod direct sau indirect pentru că activităţile pe care le vor desfăşura să le facă plăcere. Aceste date ne arată că elevii sunt receptivi la dorinţele şi nevoile

47

altor persoane preferînd să interacţioneze cu aceştia pentru a comunica. De asemenea aceste date ne demonstrează că elevii noştri sunt sociali şi prietenoşi, dispun de capacitatea de a lucra cu uşurinţă în echipă.

Alt tip de personalitate care se evidenţiază este tipul întreprinzător. Aceşti elevi doresc nu numai să fie în centrul atenţiei membrilor echipei, dar să fie acel lider, cu abilităţi organizatorice cu scopuri bine determinate, ei fiind capabili să convingă, sa coordoneze şi să supravegheze activitatea colegilor. Aceşti elevi doresc să îşi folosească abilitaţile în situaţii de conducere şi logistică, ei au competenţe de lideri, fiind ambiţioşi, energici şi încrezători în sine, sunt responsabili de a lua decizii si de a oferi instrucţiuni.

Din rezultatele obţinute la celelate tipuri de personalitate profesională (diagramaII) observăm că ele variază de la an la an, acest fenomen ne vorbeşte despre fluxul de interese a elevilor. Am putea concluziona că odată cu schimbările în viaţa economică a ţării se schimbă şi orientarea profesională a elevilor. Elevii devin din ce în ce mai interesaţi de dezvoltarea personală şi profesională obţinută prin experienţa câstigată în liceu. De asemenea se remarcă o creştere a preocupării lor în cea ce priveşte dezvoltarea calităţilor lor, a competenţelor proprii şi de oportunităţile de auto-determinare, deci procesul de planificare a carierei se realizează de cele mai multe ori într-un mod inconştient.

O autoevaluare atentă realizată în procesul de consiliere şi orientare profesională, monitorizarea rezultatelor obţinute în decursul timpului cu ajutorul testelor de carieră îl va feri pe elev de o serie de experienţe profesionale neplăcute, cum ar fi: inadaptarea profesională, stresul ocupaţional, ineficienţa în activitatea de muncă şi chiar evitarea unor accidente de muncă.

În continuare propun unele recomandări şi concluzii pentru profesori şi părinţi şi consider că, deşi, decizia îi aparţine adolescentului în alegerea profesiei, ei doar pot şi trebuie să-l îndrume, să-l ajute şi să-l facă să înţeleagă multe aspecte ale orientării profesionale.1. Orientarea profesională a adolescenţilor nu se mai poate rezuma doar la asistenţa unor momente în alegerea carierei, ci trebuie să devină o modalitate de dezvoltare a abilităţilor necesare pentru construirea propriei cariere;2. Greşelile privind decizia asura unei cariere se resimt după mulţi ani, dacă individul este nemulţunit de munca sa, de sine, de cei din jurul său, dacă nu face faţă cerinţilor meseriei pe care o practică;3. Lipsa de informare la nivelul elevilor în problema alegerii şi deciziei profesiei;4. Informarea şi consilierea în orientarea profesională lipseşte parţial sau total în cadrul procesului instructiv – educativ;5. Uneori familia este cea care influienţează sau chiar decide instituţia, specializarea şi chiar meseria adolescentului;6. Adolescenţii nu cunosc etapele luării unei decizii, nu au abilităţi decizionale, sunt uşor influienţabili;7. Decizia precum şi indecizia sunt influienţate de o serie de factori, care trebuie să fie identificaţi şi amplificaţi dacă au efect pozitiv şi înlăturaţi dacă au efect negativ. Este deosebită importanţa studiului acestor factori sub aspect conceptual, cît şi comportamental.8. Nu fiţi indiferenţi la interesele, înclinaţiile, aptitudinile adolescentului;9. Aveţi o atitudine binevoitoare şi înţelegătoare faţă de adolescent;10. Lăsaţi-l pe tînăr singur să-şi aleagă meseria care îi place, dvs. doar susţineţi-l, expuneţi-vă părerea;11. Nu-l ofensaţi, nu-l ignoraţi, încercaţi să-l înţelegeţi cît mai bine cu putinţă;12. Apelaţi de cîte ori aveţi nevoie la specialist pentru îndrumări, recomandări, nu încercaţi să găsiţi singură soluţii.

48

BibliografieBolboceanu A., Cunoaşterea elevului - consiliere şi orientare. Chişinău, Ştiinţa, 2007.Cosmovici,A., Metode pentru cunoaşterea personalităţii cu privire specială la elevi. Bucureşti, Ed. Polirom, 1972.Larousse, Dicţionar de psihologie, Bucureşti, 2001.Roşca E., Psihodiagnostic, Petroşani, Ed. Edyro Press, 2003.Vintilescu,D. Motivaţia învăţării şcolare , Iaşi, Ed. Facla, 1997.Psihoteste, Vol.1,2.Coordonator: L.Savca, Chişinău, 2008.

49

CAPACITĂŢILE DE COMUNICARE ALE ELEVILOR CA MIJLOC DE STABILIRE A RELAŢIILOR INTERPERSONALE ÎN OŞP

Cordineanu Ala, master în psihologie, gr. didactic II, psiholog, LT „T.Vladimirescu”

Rezumat: Pe parcursul vieţii, întotdeauna apar intersecţii de drumuri, care necesită alegerea drumului corect, fără multe indicaţii. În viaţa omului sunt 2 lucruri importante: cariera profesională şi educaţia aleasă. Ele sunt de o importanţă majoră, deoarece o alegere incorectă atrage după sine, o continuitate greşită a vieţii. Omul întotdeauna este pus în faţa luării unor decizii, din momentul necesităţii alegerii instituţiei de învăţămînt, pînă la alegerea specialităţii, postului de muncă, localitate, etc. Problema alegerii specialităţii este acută, din considerentele că, situaţia dată apare la o vîrstă fragedă, în care subconştientul încă nu realizează importanţa acestui eveniment şi consecinţele ei. Această alegere, realizată de elev, este bazată pe viziunile pe care le are, capacităţile ce le posedă, privind comunitatea în care locuieşte, şi cu cît aceasta este mai clară, cu atît alegerea va fi mai naturală şi mai eficientă. Prin alegerea unei profesii, se poate determina caracterul şi adîncimea gîndirii individului, ceea ce este de primă necesitate, la orice moment de timp: din copilărie pînă la adînci bătrîneţi. Căile profesionale sunt în strînsă interdependenţă cu societatea economică, cererile şi capacităţile tînărului – cu cerinţele comunităţii, şcolarul actual – cu cel de viitor. Prin creşterea elevului, ca personalitate, sunt urcate alte trepte mai înnalte ca ierarhie, în care sunt lămurite unele frămîntări referitoare la viaţă şi rosturile acesteea. În dependenţă de scara pe care te găseşti, adică de nivelul dezvoltării personalităţii, capacităţile ce le posezi, se fac alegeri a carierei profesionale corecte, care va fi călăuză în întreaga activitate profesională a tânărului.

Pe de o parte comunicarea cu semenii are un impact formativ–motivaţional în modelarea relaţiilor interpersonale pentru orientarea şcolară şi profesională, exprimarea intereselor şi preferinţelor, solidarizarea şi înţelegerea evenimentelor care-i afectează; oferă un cadru de referinţă pentru acumularea experienţei de viaţă şi un mod de soluţionare a problemelor cu care se confruntă. Pe de altă parte, insuccesele, disconfortul, complexele, egoismul, infantilismul etc, diminuiază gradul de satisfacere a trebuinţelor şi a necesităţilor de comunicare, reprezintă fenomene cu un grad sporit de risc în apariţia deficienţelor în stabilirea relaţiilor interpersonale la elevi. De aici reiese problema investigaţiei. Nedezvoltarea capacităţilor pentru această activitate deseori este cauza principală a nepopularităţii persoanei în grup, ale cărei consecinţe sunt: subestimarea, timiditatea, agresivitatea, frustrarea şi chiar stările nevrotice. Dezvoltând şi îmbogăţind aptitudinile comunicative, asigurăm însuşirea rapidă a procedeelor de comunicare, formarea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor comunicative ale personalităţii. În procesul disputelor şi reflecţiilor ulterioare la elev se statornieşte punctul de vedere, care e înţeles drept personal, propriu, adică se formează convingerile. Reieşind din cele expuse mai sus am înaintat ipoteza: între capacităţile comunicative şi relaţiile interpersonale ale elevilor există o interdependenţă şi anume, cu cît capacităţile comunicative sunt mai bine dezvoltate, cu atît elevii pot stabili mai uşor relaţii cu cei din jur şi cu cît relaţiile interpersonale sunt mai eficiente, cu atît mai uşor ei pot să se integreze în colectiv dezvoltînd abilităţile de comunicare.

Am efectuat o cercetare psihologică în care au fost incluşi un eşantion alcătuit din 85 elevi din clasele a VIII-a - a IX-a ale Liceului Teoretic „T. Vladimirescu”, mun. Chişinău. Ca metode psihologice de cercetare am folosit: Metodica “Necesitatea în comunicare” (I. V. Arţimovici), probă pentru diagnosticarea aptitudinilor comunicative şi organizatorice (V.V.Sineavski, B.A.Fedorişin), chestionarul de evidenţiere a stilului de comunicare. Ultimul ne-a permis să evidenţiem următoarele stiluri de comunicare: democrat, confort-liberal,

50

autoritar, conflict. În scopul studierii nevoii de comunicare am utilizat metodica „Necesitatea de comunicare” (după I. V. Arţimovici). Distribuţia de date privind nivelul nevoii de comunicare a preadolescenţilor o ilustrăm:

2

32

48

18

0

10

20

30

40

50

jos mai josde mediu

mediu înalt

Nivelul necesităţii de comunicare

Datele anunţate denotă faptul că necesitatea de comunicare este destul de mare: 18% - nivel înalt, 48% - nivel mediu, 32% - nivel mai jos de mediu şi doar 2% - nivel scăzut. Comunicarea cu semenii este un factor important care influenţează formarea personalităţii şi a comportamentului elevului. Ea reprezintă un mijloc specific de obţinere a informaţiilor, de unde elevul află multe lucruri interesante, pe care, din anumite cauze, nu i le comunică adulţii (A.V. Mudric, 1994). Maturizarea sexuală este însoţită de emoţii specifice, deosebite de cele existente, dorinţe de a obţine libertatea emoţională, independenţa de părinţi, tendinţa elevilor spre semeni. Apartenenţa la grup joacă un rol considerabil în autodeterminarea acestuia şi în determinarea statutului special. Iar în cazurile când relaţiile de comunicare cu semenii sunt perturbate, preadolescentul întâmpină dificultăţi în adaptarea psihosocială. În scopul studierii nivelului dezvoltării capacităţilor comunicative am utilizat proba pentru diagnosticarea aptitudinilor comunicative şi organizatorice:

10,518 18

10,5

43

0

10

20

30

40

50

scăzut mai jos demediu

mediu mai susde mediu

superior

Capacităţi comunicative

51

34

21 23

913

05

101520253035

scăzut mai jos demediu

mediu mai susde mediu

superior

Capacităţi organizatorice

Din figurile de mai sus deducem că 10,5% din subiecţii experimentaţi se caracterizează printr-un nivel redus al capacităţilor comunicative. În ceea ce priveşte capacităţile organizatorice, acest nivel a fost atins de 34%. Nivelul sub mediu l-au ocupat 18% la capacităţile comunicative şi 21% din subiecţi la capacităţile organizatorice. Aceştia nu înclină spre comunicare, se simt jenaţi într-o societate sau colectiv nou, preferă să se izoleze, îşi limitează cunoştinţele, le vine greu să stabilească relaţiile cu oamenii sau să ia cuvântul în faţa unui auditoriu, se orientează rău într-o situaţie necunoscută, nu-şi impun propria opinie, suportă greu ofensele, au un spirit de iniţiativă foarte scăzut în activitatea publică, în multe probleme preferă să evite a lua decizii proprii. Nivelul mediu l-au acumulat 18% subiecţi la capacităţile comunicative şi 23% la capacităţile organizatorice. Aceşti subiecţi înclină să contacteze cu oamenii, îşi impun propria opinie, îşi planifică activitatea, însă potenţialul aptitudinilor lor nu excelează prin echilibru înalt. Nivelul înalt a fost înregistrat de către 10,5% subiecţi la capacităţile comunicative şi de către 9% subiecţi la capacităţile organizatorice. Ei nu se pierd în împrejurări noi, îşi găsesc repede prieteni, tind permanent să-şi extindă cercul cunoştinţelor, îşi ajută apropiaţii, prietenii, manifestă iniţiativă în comunicare, participă cu plăcere la organizarea activităţilor publice, sunt apţi să ia decizii independente în situaţii dificile. Toate acestea le fac din aspiraţii lăuntrice, nu fiind constrânşi. Nivelul superior l-au acumulat 43% la capacităţile comunicative şi 13% la capacităţile organizatorice. Aceştia simt nevoia de activitate comunicativă şi organizatorică, se orientează în situaţii dificile, se comportă firesc în colective noi, manifestă spirit de iniţiativă, preferă să ia decizii de sine stătător în problemele importante sau în situaţii complicate, îşi impun părerea, şi-o promovează, pot introduce înviorare într-o societate necunoscută, le place să organizeze tot felul de activităţi, sunt perseverenţi în activitatea care îi atrage. Ei caută mereu acţiuni care să le satisfacă trebuinţa organizatorică.

Din figură se văd clar deosebirile în ceea ce priveşte nivelul scăzut şi nivelul superior dintre capacităţile comunicative şi organizatorice. Doar 10,5% au nivel scăzut al capacităţilor comunicative, iar 34% - nivel scăzut al capacităţilor organizatorice. 43% au nivel superior al capacităţilor organizatorice. Acest decalaj ne vorbeşte despre faptul că subiecţii posedă capacităţi comunicative, însă nu toţi ştiu cum să le utilizeze pentru a organiza un grup în realizarea unor sau altor activităţi.

În cercetarea noastră am intenţionat să evidenţiem şi stilul predominant de comunicare al subiecţilor experimentaţi:

52

18,2

48

7,4

16,4

0

10

20

30

40

50

autoritar democrat conformist conflictual

Stilul predominant de comunicare

Din figura de mai sus se desprind următoarele date: 18,2% din subiecţi posedă un stil autoritar în comunicarea cu adulţii şi cu semenii. De obicei în comunicare ei îşi menţin cu orice preţ opinia şu de cele mai multe ori şi-o impun asupra părerii altora. Se adresează spre conlocutor în formă de ordin, indicaţii, cerinţe. Îşi plănuiesc activitatea lor proprie clar, exact şi cer aceeaşi îndeplinire partenerilor, nu cred în aptitudinile lor. Au unele dificultăţi în comunicare. Foarte des ei singuri sunt iniţiatorii situaţiilor de conflict. Nu tolerează să fie conduşi. Aproape jumătate dintre subiecţii cercetaţi posedă stilul democratic de comunicare – 48%. În comunicare ei insuflă încredere, preferă responsabilitate, preferă să ajute şi să aibă grijă de alţii, sunt prietenoşi, comunicabili, sociabili. Pot manifesta o iniţiativă raţională şi în acelaşi timp aprobă şi susţine diferite începuturi folositoare din partea partenerilor. Ştiu să-şi critice acţiunile proprii. Nu ocolesc critica. Nu sunt niciodată iniţiatorii situaţiilor conflictuale, din contra – ştiu „să stingă” conflictul care este gata să izbucnească. Sunt stimaţi şi se bucură de autoritate neformală printre colegi. Stilul conformist îl posedă 7,4% din subiecţi. Ei sunt destul de toleranţi faţă de neajunsurile altora. Foarte mult preţuiesc şi apreciază părerea celor din jur. De cele mai dese ori cedează în ceea ce priveşte propria opinie. Sunt foarte creduli. Caută permanent aprobarea din partea celor din jur. Uşor se jenează. Se supun cu plăcere. Sunt orientaţi spre imitare. Se deosebesc prin stil conflictual în comunicarea cu cei din jur 16,4% dintre subiecţi. Aceşti subiecţi în comunicare pot fi aşpri, severi, iniţiază conflicte. Sunt direcţi, iritaţi şi impulsivi, necreduli. Deseori se dezamăgesc în persoanele cu care comunică, merg la confruntare. Nu-şi pot critica propriile acţiuni, fapte, gânduri, dar le iese foarte bine să-i critice pe cei din jur, confruntându-se de cele mai dese ori.

În concluzia cercetării:În procesul orientarii şcolare şi profesionale, comunicarea reprezintă nu numai un

schimb de informaţii, semne, dar şi interacţiunea dintre oameni, organizarea acţiunilor în comun. Ea este orientată întotdeauna spre obţinerea unui rezultat. Asemenea rezultat, de obicei, este schimbarea comportamentului şi activităţii altor oameni. Interacţionînd cu cei din jur din diferite motive, noi alegem, de regulă, formele de comportament adecvate situaţiei.

În lucrarea noastră punem accent pe cercetarea specificului comunicării elevilor. Din datele empirice putem surprinde schimbări intervenite în armonizarea relaţiilor interpersonale a elevilor cu colegii de clasă, în urma participării la experimentul formativ. Depăşirea dificultăţilor în stabilirea relaţiilor interpersonale poate fi realizată prin activităţi bine structurate şi orientate spre dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi de optimizare a relaţiilor interpersonale ale elevilor cu cei din jur, integrate la nivelul unui program complex psihocorecţional-dezvoltativ. Evidenţierea timpurie a statutului elevilor în clasă permite de a stabili dificultăţile de relaţionare interpersonală. În orientarea şcolară şi profesională capătă o

53

importanţă deosebită de mare capacităţile de comunicare pentru o integrare cît mai eficientă şi armonioasă a elevilor în procesul de realizare profesională si socială.

Bibliografie:

Ezechil L., Comunicativitatea şi relaţiile interpersonale // Psihologie, Bucureşti, 1996, nr. 4.Ghivirigă M., Tendinţe contemporane ale orientării şcolare şi profesionale, Ed. Politică, Bucureşti, 1990.Moscovici S., Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt, Editura Polirom, Iaşi, 1998.Nestor M., Orientarea profesională, Polirom, Iaşi , 1999.Savca L., Psihoteste. Vol. I, II. Chişinău, 2008.

54

ORIENTAREA ÎN CARIERĂ A ELEVILOR - OBIECTIV ESENŢIAL AL ACTIVITĂŢII PEDAGOGULUI ÎNTR-O SOCIETATE CONTEMPORANĂ

Iuraşco Elena, Liceul Teoretic „Minerva”Grigoraş Diana, Liceul Teoretic „Minerva”

„Alege o profesie care îţi place şi nu va trebui să munceşti nici o zi în viaţa ta”(Confucius)

Rezumat: Tendinţele actuale care se proiectează în societatea contemporană tot mai industrializată şi tehnologizată au schimbat radical finalităţile educaţiei,care plasează accentele pe crearea unui om creativ,dar nu unul de consum. Un cetăţean responsabil se formează pe băncile şcolii, iar alegerea unei profesii corespunzătoare şi compatibile personalităţii proprii prefigurează un viitor trainic. Şcoala este cea care trebuie să pună la dispoziţia elevului toate sursele şi mijloacele posibile care îi vor crea elevului alternativa, opţiunea pentru viitoarea profesie.

Pornind de la convingerea că un sistem de învăţămînt bine gîndit poate face dintr-un elev obişnuit unul excepţional, ne-am fixat două teorii pe care le vom demonstra în acest articol, şi anume:- Pentru a educa profesionişti capabili, trei lucruri sunt necesare: natura, studiul şi practica.- Orientarea în carieră trebuie şi e posibil de efectuat atît în cadrul lecţiei,cît şi în cadrul disciplinelor opţionale.

Analiza celor două sisteme de învăţămînt finlandez şi singaporean, care conform testului PISA [1]1 sunt cele mai constructive, utile şi adaptate cerinţelor actuale, aduce unele experienţe care e necesr să fie aplicate şi în şcolile noastre, astfel ar susţine practica orientării elevilor pentru alegerea unui domeniu de activitate profesional. În ceea ce priveşte Singapore, o importanţă semnificativă este acordată programelor de educaţie pentru elevii supradotaţi. Pentru aceşti elevi au fost elaborate programe speciale în care materiile au fost adaptate nevolior acestora, deci se demonstrează în practică învăţămîntul individualizat şi ierarhizat pe care noi abia îl menţinem la etapa teoretică.

Orientarea în carieră în învăţămîntul finlandez se fundamentează, în mare parte, pe cursurile opţionale, care se stabilesc în funcţie de nevoile elevilor, şcoala fiind obligată să găsească soluţii pentru a le satisface, elevii nu sunt constrînşi în nici un fel să studieze o anumită materie doar pentru a i se asigura catedra unui profesor. Spre exemplu, într-una dintre şcolile finlandeze doi dintre elevi îşi exprimaseră dorinţa de a studia opţional limba germană, şi cum şcoala respectivă nu avea un profesor specializat, s-a găsit soluţia de a organiza cursuri on-line pentru cei doi copii, cu un profesor din altă şcoală. Aş vrea să mai rămînem puţin în zona materiilor opţionale, pentru a discuta despre o disciplină care la noi se numeşte educaţie tehnologică şi care ne-a impresionat teribil prin modul cum este predată în Finlanda.

Această materie se numeşte la ei economie domestică şi este obligatorie în clasa a VII-a, apoi devine disciplină opţională în clasele a VIII-a si a IX-a. În cadrul acestei discipline elevii, atît băieţii cît şi fetele, învaţă să prepare bucate în laboratoare bine amenajate, după care gustă împreună mîncarea. Totodată aici se predă eticheta bunelor maniere la masă, tot în cadrul acestei materii elevii învaţă cum să spele rufele, cum să-şi gestioneze banii, cum să-şi decoreze

1 PISA este o evaluare standardizată internaţional, proiectată împreună de către ţările participante şi administrată elevilor de 15 ani în aproximativ 60 de ţări din întreaga lume, la testare participă între 4500 şi 10 000 de elevi din fiecare ţară. PISA acoperă trei domenii principale: citire-lectură, matematică, ştiinţe. Aceste domenii sunt investigate în termenii stăpânirii cunoştinţelor şi deprinderilor de bază, necesare în viaţa adultă, pentru educaţia permanentă, pentru piaţa muncii etc. şi nu din perspectiva stăpânirii curriculumului şcolar. Evaluarea competenţelor trans-curriculare este o parte integrantă a PISA

55

locuinţa (la sfârşitul anului au ca temă un proiect cu titlul ”Cum aş vrea să arate casa mea” şi, totodată, foarte important, discută ce înseamnă familia, relaţiile de iubire dintre membrii ei etc. În ultimii ani se constată o tendinţă tot mai puternică a elevilor din Finlanda de a se orienta spre cursurile şcolii profesionale, peste 60% dintre ei făcînd această opţiune. Pentru finlandezi nu este important a deţine o diplomă de studii universitare, deoarece nu au ca motivaţie statutul social şi acumularea rapidă de bunuri, caracteristice unor state cu o economie în tranziţie şi în general, statelor postcomuniste şi postsocialiste, ci nevoia de a răspunde comenzii sociale. Deci, ce am putea învăţa de la Singapore şi Finlanda?- A aplica un învăţămînt individualizat cu cerinţe formulate cu grad de dificultate ierarhizat;- A pregăti elevii, viitori specialişti nu în baza concepţiei de a deveni ,,boss’’ şi a avea mulţi subalterni, ci ca să răspundă nevoilor reale ale statului. Şi deci comenzii sociale;- A instrui şi a educa discipolii în baza unui sistem axat pe valori şi nu pe acumulare de bunuri;- A renunţa la programe de învăţămînt excesiv teoretizate, ce nu creează competenţe necesare în viaţa de adult şi a promova un învăţămînt îmbinat cu practica şi racordat la cerinţele pieţei muncii.

În activitatea practică, personal, zi de zi în cadrul şcolii, am încercat, şi în bună parte ne-a reuşit, să direcţionăm activitatea noastră întru ajutorarea elevilor în a-şi proiecta, fie şi superficial, opţiunile profesionale. La toate etapele lecţiei, este posibilă o astfel de perspectivă, care de altfel este observată şi apreciată de către elevi.

Motivaţia: Cît n-ar părea de straniu, ne ajută în orientarea în carieră deoarece: de fiecare dată alegem citate, aforisme ale unor personalităţi din diferite domenii de activitate, diferite clase sociale şi din diferite epoci istorice. În cazul unor personalităţi propunem un scurt biografic cu descrierea activităţii profesionale ale acesteia, de regulă sunt scriitori, economişti, bancheri, politicieni, misionari, doctori, avocaţi, savanţi. Se aplică la etapa captare a atenţiei.

Impactul: Elevii îşi creează un ideal, exemplu, despre care vor să cunoască mai mult, să le semene, culeg practici şi experienţe necesare pentru viitoarea profesie.Pentru a şti cum să-i pregătim pentru o viitoare carieră realizăm la începutul fiecărui an o scurtă anchetă cu doar trei întrebări: ▪ ce profesie îţi doreşti?▪ de ce calităţi şi cunoştinţe ai nevoie pentru această profesie?▪ cum te-ar putea ajuta disciplina pe care o studiem?

Impactul: putem să ne proiectăm o lecţie cu conţinut individualizat, specific fiecărui copil, care l-ar apropia de profesia acestuia pentru care optează. Putem să ajutăm elevii în elaborarea unui Plan Individual de Acţiuni pentru a se apropia de viitoarea carieră. Pentru elevii absolvenţi această anchetă ne permite să-l consiliem la o anumită instituţie, să-i ţinem la curent cu orarul uşilor deschise la diferite instituţii de învăţămînt, să le organizăm vizite la diferite instituţii de profil, precum fabrici, ateliere, arhive, biblioteci, muzee, centre de cercetare etc. Totodată, ne străduim să anunţăm absolvenţii despre toate programele educaţionale pe care le propune Ministerul Educaţiei, toate bursele la care pot aplica.În carul disciplinei de istorie structurez astefel informaţia ca să creez atmosfera unui atelier de profesii, deci am itemi şi sarcini pentru viitorii jurişti, economişti, filosofi, administratori, istorici, militari, sociologi, politicieni, muncitori de diverse profesii.

Exemplu: Viitorul militar trebuie să enumere toate tacticile militare utilizate de Napoleon, Kutuzov, Ştefan cel Mare. Viitorul economist trebuie să analizeze ce doctrină economică ar trebui aplicată în Republica Moldova pentru a ieşi din criză în baza exemplului Marii Britanii. Viitorul muncitor va descrie situaţia minerilor în Anglia în epoca modernă şi va propune soluţii de ameliorare în calitate de şef de sindicat.

Impactul: Elevii se familiarizează cu profesia, descoperă avantaje şi dezavantaje, îşi aprofundează studiul, se adresează profesorului în vederea consultării unei literaturi

56

suplimentare de profil, adresează întrebări şi, în fine, se implică în lecţie, şi simte un aport personal în concordanţă cu ceea ce îi place şi ce vrea pentru viitor.

În cadrul lecţiei de educaţie civică, care, de fapt, poartă toată răspunderea pentru orientarea profesională a elevilor, am structurat, imaginar, doar pentru mine, clasa de elevi în cîteva categorii: viitori jurnalişti, viitori jurişti, viitori cetăţeni, viitori oameni ai legii, viitori medici, viitori lucrători sociali, în funcţie de curriculum şi temele abordate.

Exemplu: La tema ,,Delincvenţa juvenilă’’, clasa a VII-a, am selectat un articol din pressa. Un grup de elevi trebuiau să analizeze articolul în calitate de jurişti, le-am pregătit în prealabil nişte prevederi legale din Codul Penal al RM, alt grup în calitate de poliţişti de la locul crimei, alt grup în calitate de jurnalişti să alcătuiască un articol propriu în baza aceleiaşi crime, grupul de psihologi trebuiau să descrie trăirile emoţionale ale tinerilor delincvenţi, iar grupul de sociologi în baza informaţiei care le-am propus trebuiau să alcătuiască un tabel în care să prezinte rata criminalităţii juvenile în RM în ultimii cinci aniImpactul: Elevii, deşi cu un mare suport din partea mea, au gustat avantajele şi dezavantajele fiecărui grup şi pe viitor deja m-au anunţat din ce grup profesional ar vrea să facă parte.În cadrul orei opţionale ,,Erudit-café’’ pe care o conduc, mi-am propus şi realizez cîteva module:Logică: cu exerciţii şi teme de reflecţie care finisează cu întrebări logice de tipul CE? UNDE? CÎND?Psihologie: Elevii adolescenţi au mai mult ca oricînd nevoie de a discuta cu cineva, profesorul, şi între ei, eu le propun o anumită temă de discuţie, pe care apoi o tratăm din punct de vedere a teoriei psihologice. Aici noi facem teste de personalitate, discutăm diferite portrete psihologice, facem exerciţii de psihologie cum ar fi, în baza textului propus descrieţi portretul psihologic al lui A.R.Cicatillo, alegînd din termenii psihologici propuşi în lista auxiliară, este necesar, ca elevul să aibă la îndemînă termenii psihologici cu care le va trebui să opereze cu definiţiile lor, Drept: Se lucrează cu legislaţia în vigoare a RM, pentru care eu propun probleme de rezolvat, situaţii probleme, jocuri adevărat-fals, completează spaţiile libere,etc.Istorie: Rubrica ,,Destine marcante’’, unde elevii analizează diferite personalităţi, din diferite perspective: ca om, ca specialist, ca părinte.Societate: Unde analizăm pressa moldovenească, propunem soluţii, facem dezbateri. Excursii pentru orientarea în carieră: locul destinaţiei este foarte variabil, am vizitat muzeul Universităţii de Medicină, Fabrica de ambalaje plastice, Arhiva Naţională, Staţia Meteorologică, Muzeul de Etnografie, Expoziţiile de Artă etc.Şi cel mai important este că nu doar vizita se efectuează, dar insist ca şi ghidul să ne povestească despre profesia sa ,despre etapele parcurse în carieră, elevii putînd adresa întrebări la rîndul lor, de regulă sunt întrebări, iarăşi, legate de profesia celui care ne ghidează.

Ne-am propus, ca în luna mai să organizăm un club de întâlniri ,,Punctul pe Tineri’’, în cadrul căruia să invităm persoanele implicate în studiul Pieţei Muncii, agenţi economici, reprezentanţi ai Administraţiei Publice Locale, profesionişti, studenţi, profesori universitari care să le vorbească viitorilor absolvenţi despre un job anumit, bagajele necesare pentru o profesie şi totodată elevii să le poată adresa întebări legate de viitoarea carieră.

În concluzie, nimic nu este imposibil pentru cel care încearcă. (Alexandru Macedon).

57

PROGRAM DE ORIENTARE ŞCOLARĂ ŞI PROFESIONALĂ:O ZI PENTRU CARIERA MEA

Golovei Lilia, Master în Ştiinţe Sociale, psiholog, grad didactic II, gimnaziul nr. 17

Specificul lumii noastre e că se schimbă din ce în ce mai repede şi că ne pune în faţa unor situaţii originale, neprevăzute, ba chiar imprevizibile.

(Berger G.)

Rezumat: Investigaţia desfăşurată demonstrează că pentru adolescenţii claselor a IX alegerea profesiei este o problemă şi ajutorul pe care îl poate oferi psihologul este de folos pentru orientarea profesională corectă a elevilor. Unul din elementele principale ale orientării şcolare şi profesionale este identificarea intereselor profesionale şi a capacităţilor reale ale elevilor. Testele şi tehnicile propuse în cadrul programului de orientare şcolară şi profesională, fiind combinate cu exerciţii şi activităţi de analiză permit elevilor o mai bună înţelegere a dorinţelor, capacităţilor şi specificului diverselor activităţi profesionale.

Trăim într-o lume ce se caracterizează prin schimbări rapide care propun mereu noi tipuri de organizări, asocieri şi conexiuni ale activităţilor de producţie. În faţa schimbărilor vertiginoase de pe Mapamond, şcoala asigură ,,formarea unui om care să poată acţiona conştient şi responsabil în condiţiile pe care le parcurge omenirea”(1, p.93).

Orientarea şcolară şi profesională include “ansamblul acţiunilor consultative, a activităţilor de asistenţă psihopedagogică şi socială a cadrelor didactice, elevilor şi părinţilor, proiectată la nivelul sistemului de învăţământ, în vederea unor alegeri corecte şcolare şi profesionale” (4, p. 3).Prin acest studiu ne-am propus să identificăm viziunile elevilor referitor la lumea profesiilor şi construirea unui program pentru adolescenţi în vederea stabilirii intereselor, aptitudinilor şi specificului lumii profesiilor.

30%26%

16%9% 8% 5% 6%

14%

31%

5%

14%7%

11%18%

0%

10%

20%

30%

40%

item 1item 2

73%

78%

27%

22%

0% 50% 100%

mama

tata

şomer

lucrează

Fig. 1 Distribuţia procentuală a profesiilor Fig. 2 Încadrarea în câmpul muncii

Pentru atingerea obiectivelor fixate a fost utilizată ancheta pe baza de chestionar, care cuprinde 9 itemi cu răspuns închis şi deschis.

Grupul ţintă este reprezentat de 49 de elevi ai claselor a IX-a din gimnaziul nr. 17. Eşantionul cuprinde 49% băieţi şi 51% fete.

Itemul 1 solicită elevilor nominalizarea a 5 profesii, iar itemul 2 vizează profesiile pe care elevii le consideră în vogă. În figura 1 sunt prezentate procentual opţiunile elevilor.

58

Dacă la itemul 1 profesorii se situează pe locul I (30%), medicii – pe locul II (26%), bucătarii – pe locul III (16%), la itemul II observăm o altă repartizare. Elevii consideră la modă următoarele profesii: medic (31%), designer (18%), profesor şi manager (câte 14%).

Itemul 3 permite să stabilim profesiile părinţilor elevilor cercetaţi. Analiza răspunsurilor elevilor (figura 2) demonstrează că 73% din mame şi 78% din taţi sunt încadraţi în câmpul muncii. Printre femei predomină profesiile din domeniul deservirii sociale (61%), educaţiei (18%), construcţiilor (9%), managementului (6%), militar (3%), medicinii (3%), iar printre bărbaţi – din domeniul tehnic (58%), construcţiilor (21%), deservirii sociale (12%), dreptului (6%), managementului (3%).

Itemii 4 şi 5 vizează interesele şi intenţiile profesionale ale elevilor. Din figura 3 observăm că 37% dintre elevi şi-au ales profesia pe care ar dori s-o îmbrăţişeze, 37% sunt indecişi, deoarece sunt interesaţi de 2 sau mai multe domenii profesionale, 37% nu ştiu ce vor face mai departe.

26%

37%

37%

nu ştiu sunt indecis ştiu

42%

7%0%15%2%

29%

5% părinţii

prietenii

profesorii

TV

cărţiile, revistele

nimeni

rude

Fig. 3 Intenţii profesionale Fig. 4 Sursele orientării profesionale

Analiza comparativă a acestor doi itemi demonstrează că la 49% dintre elevii supuşi cercetării interesele profesionale şi studiile pe care le vor urma coincid, iar 51% îşi doresc o profesie, dar vor studia altă profesie.

Itemul 6 a cerut elevilor să indice sursele care i-au ajutat să aleagă profesia. Rezultatele sunt prezentate în figura 4. Pe locul I se situează părinţii (42%). Părinţii sunt autoritate pentru adolescenţi. Cu toate că adolescenţii se orientează mai mult spre grupul de prieteni, atunci când e vorba de luarea unor hotărâri importante, privirile adolescenţilor se orientează spre părinţi. 29% din elevi nu au ascultat de nimeni sau, cel, mai probabil, nu au analizat detaliat sursele preferinţelor avute. 15% din elevi au fost influenţaţi de TV în alegerea profesiei, 5% - de rude, 3% s-au inspirat din cărţi, reviste, 7 % au ascultat de prieteni şi nici un elev nu a indicat profesorii. Aroximativ 20% din obiectivele Curriculumului la dirigenţie sunt axate pe formarea abilităţilor de automanagement, diriginţii de clasă desfăţoară, însă, un număr mic de activităţi destinate orientării şcolare şi profesionale. Iar în cadrelor orelor şcolare lipseşte legătura dintre materialul studiat şi demonstrarea necesităţii lui în viaţa cotidiană.

Itemul 6 a surprins atitudinea elevilor faţă de studiile postgimnaziale. 73% doresc să-şi continuie studiile, 6% planifică să se angajeze în câmpul muncii, 13% doresc să plece peste hotare şi doar 8% nu ştiu ce vor face.

Itemii 7 şi 8 urmăresc scopul să analizeze gradul de susţinere a elevilor de către părinţi (figura 5). Analiza opţiunilor evidenţiază o relativă concordanţă a răspunsurilor la aceşti itemi cu cele de la itemii anteriori. Astfel, 92% din elevi sunt susţinuţi de părinţi, 2% - câteodată şi doar 6% nu sunt susţinuţi de părinţi. Este îmbucurător faptul că 47% din părinţii, după spusele elevilor, sunt de acord cu alegerea copiilor proprii. 30% din părinţi îşi orientează copiii spre continuarea studiilor. Doar 7% din părinţii elevilor cercetaţi au alte viziuni referitor la viitorul copiilor lor. Cu părere de rău, 15% din elevi nu au discutat cu părinţii.

59

15%

30%48%

7%nu ştiu

trebuie să învăţîmpărtăşeşte opinia mea

altă opinie

Fig. 5 Opinia părinţilor vs de interesele profesionale

ConcluziiRezultatele investigaţiei demonstrează că majoritatea adolescenţilor claselor a IX-a

doresc să-şi continuie studiile pentru a căpăta o profesie. Este mic numărul adolescenţilor ce doresc plasarea în câmpul muncii la finisarea studiilor gimnaziale.

Cele mai populare, în rândurile adolescenţilor cercetaţi, sunt profesiile: medic, designer, manager, profesor. La jumătate din adolescenţii investigaţi există o concordanţă între dorinţe şi studiile pe care le vor urma. Este mare numărul adolescenţilor care sunt interesaţi de o profesie, dar vor studia altă profesie, precum şi al adolescenţilor care nu ştiu ce vor face după clasa a IX-a.

Majoritatea adolescenţilor au fost îndrumaţi de părinţi în alegerea profesiei şi sunt susţinuţi de aceştea. Nici un elev nu are în rol de consilier profesional profesorii. Aproape jumătate din adolescenţi au aceeaşi opinie ca şi părinţii vizavi de alegerea profesiei, dar există un procent semnificativ al familiilor în care nu se discută viitorul profesional al copiilor.

Rezultatele investigaţiei au determinat elaborarea unui program de orientare profesională pentru adolescenţii claselor terminale.Obiectivele programului:- identificarea schemei profesionale personale;- exprimarea importanţei autodirijării pentru obţinerea succesului;- indicarea aspectelor diverselor profesiuni;- crearea unui model demn de urmat şi a responsabilităţilor proprii pentru a le atinge.Şedinţa 1 Profesia mea între voinţă şi putinţăŞedinţa 2 Cum îmi văd viitorulŞedinţa 3 Perspectiva personală profesională (PPP) Şedinţa 4 Tipul de inteligenţă şi profesiaŞedinţa 5 Cum văd lumeaŞedinţa 6 Harta intereselorŞedinţa 7 Preferinţele profesionaleŞedinţa 8 Formula profesieiProgramul s-a axat pe trei direcţii:Psihoprofixia presupune analiza miturilor legate de lumea profesiilor şi carieră. Elevii sunt învăţaţi sa formuleze întrebări în legătură cu orientarea profesională şi să răspundă la întrebările formulate din perspectiva profesională personală. La final fiecare elev cerceatează o profesie în baza caracteristicilor profesiei.Psihodiagnosticul include următoarele teste şi tehnici:Chestionar Profesiile; Inventarul inteligenţelor multiple;Determinarea orientării personalităţii;Determinarea predispoziţiilor profesionale;Tehnica Harta intereselor;Chestionarul diagnostic diferenţial;Test de determinare a tipurilor de personalitate în raport cu profesiile preferabile.Psihoconsilierea este orientatată spre analiza rezultatelor testelor şi tehnicilor propuse, stabilirea corespondenţelor dintre testele şi tehnicile realizate, oferirea explicaţiilor.

60

Unul din scopurile fiecărui absolvent este alegerea profesiei. Dacă profesorul şi dirigintele trebuie să ofere elevilor informaţii din lumea profesiilor, să le formeze anumite priceperi şi deprinderi practice pentru realizarea diverselor activităţi, psihologul este persoana ce vine cu nişte instrumente (tehnici, teste, chestionare), ce îl vor ajuta pe elev să-şi identifice interesele profesionale şi capacităţile pe care le posedă.

Bibliografie:Arhip A., Papuc L., Noile educaţii - imperative ale lumii contemporane, FEP ,,Tipografia centrală”, Chişinău, 1996.Cucoş C., Pedagogie, Polirom, Iaşi, 2002, p. 464.Dandara O., Orientarea şcolară şi profesională – dimensiune a educaţiei pentru şi prin profesie,// În: Didactica Pro, nr. 2, , Chişinău, 2005, p. 10–12.Pâslaru V., Mija, V., Curriculum la dirigenţie, clasele V-XII, Univers Pedagogic, Chişinău, 2006.Тюшев Ю., Выбор профессии, ПИТЕР, Москва, 2008, p. 160.

61

MANIFESTAREA MATURITĂŢII VOCAŢIONALE LA ABSOLVENŢII DE LICEE

Pavlov Zina, Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, specialitatea Psihopedagogie

Coordonator ştiinţific: Dabija Ana, magistru în Psihopedagogie

Deciziile privind cariera au la bază reflecţiile maturităţii vocaţionale ale individului, în special la absolvenţii de licee, ce trebuie să ia o decizie referitor la cariera pe care o vor urma.O bună direcţionare pentru o carieră de succes presupune cunoaşterea intereselor profesionale, valorilor profesionale, capacităţilor de a lua decizii vocaţionale argumentate. Prin maturitate vocaţională se identifică nivelul de înţelegere a unei anumite profesii şi semnalarea legaturilor dintre abilităţile deţinute de individ, cerinţele profesiei şi perspectivele de inserţie pe piaţa muncii.

Această temă are un grad înalt de actualitate prin faptul că individul adolescent ajunge la etapa alegerii unei cariere, iar particularităţile de vîrstă ale adolescenţei sînt caracterizate prin conflicte interne şi externe, îndoieli vis-a-vis de deciziile privind cariera, din acest considerent studiul/cercetarea în cauză are ca scop identificarea maturităţii vocaţionale la absolvenţii de licee.

Amploarea determinativă a cercetării vizează abordarea conceptuală a ceea ce este maturitatea vocaţională şi anume prin faptul că pentru alegerea unei cariere de succes e nevoie de luarea unor decizii ferme, corecte, argumentate şi adecvate profilului vocaţional al individului.

În Moldova cercetări privind problematica proiectării carierei au fost efectuate de către Otilia Dandara (Proiectarea carierei, Dimensiuni ale demersului educaţional).Cu toate acestea în cercetările realizate nu am găsit refleţii consacrate maturităţii vocaţionale şi identificării fenomenului de maturitate vocaţională.

Conceptul de carieră în secolul XX era înlocuit de orientare şcolară şi profesională, care reprezintă o acţiune de îndrumare a persoanei către o profesiune sau un grup de profesiuni în conformitate cu aptitudinile şi particularităţile sale, dar în funcţiune de solicitările societăţii contemporane [Şchiopu Ursula]. În limbajul curent noţiunea de carieră este larg folosită, conceptul de carieră are numeroase înţelesuri. Până în prezent nu este o definiţie oficială, unanim acceptată, care să întrunească consensul specialiştilor. În literatura de specialitate sunt cunoscute diferite formulări şi numeroase opinii. În general, înţelesul popular al termenului de carieră este asociat cu ideea de mişcare ascendentă sau de avansare a unei persoane într-un domeniu de activitate dorit, cu scopul de a obţine mai mulţi bani, mai multă responsabilitate sau de a dobândi mai mult prestigiu şi mai multă putere.

Cariera este succesiune de profesiuni, îndeletniciri şi poziţii pe care le are o persoană în decursul perioadei active a vieţii (D. Salade, 1998).

Cariera profesională reprezintă evoluţia profesională a unui individ pe parcursul întregii sale vieţi. În cadrul aceleiaşi profesii, în cariera unei persoane se pot înscrie specializări, perfecţionări sau promovări profesionale (Tăsica, L., 2003).Concept central în studiile lui Super, maturitatea vocaţională/profesională, a fost definită în termeni de congruenţă între comportamentul profesional individual cu comportamentul profesional aşteptat la o anumită vârstă (Super, 1978, p. 433). Aşa cum s-a impus în literatura de specialitate, „Maturitatea carierei” este un concept care desemnează gradul de dezvoltare al unui individ pe parcursul evoluţiei profesionale continue reprezentate de etapele şi sub-etapele de viaţă, de la creştere la dezangajare” (Esbroeck, 2001, p.16).

62

Maturitatea vocaţionlă specifică vîrstei adolescentine reflectă patru componente:- cunoaşterea profilului vocaţional;- compatibilitatea abilităţilor cu domeniul profesional pretins;- proiectarea acţinilor vizavi de opţiunea profesională;- corectitudinea deciziilor privind cariera ulterioară.

Planificarea carierei reprezintă procesul de identificare a nevoilor, aspiraţiilor şi oportunităţilor privind cariera precum şi de realizare a programelor de dezvoltare a resurselor umane în scopul susţinerii acesteia (L.A. Klatt şi R.G. Murdick).Copilăria şi adolescenţa sunt două dintre cele mai importante perioade ale vieţii: se dezvoltă personalitatea şi se pun bazele actualizării sinelui, iar alegerea carierei reprezintă pasul decisiv în viaţa matură.

Dezvoltarea psihologică şi socială a unui adolescent, defineşte ulterior cerinţe înalte cu privire la planificarea carierei. La această vârstă, o persoană ia prima decizie importantă cu privire la viitoarea sa profesie, carieră, etc., de exemplu, alegerea şcolii, un domeniu de studiu, etc. Aceasta este perioada autocunoaşterii, a identificării poziţiei în viaţă; astfel, una dintre întrebările principale ale unui adolescent este „cine sunt?”. Adolescenţii trebuie să găsească răspunsul la această întrebare prin intermediul unui număr de resurse: carieră, vocaţie, naţionalitate, ideologie, percepţia lumii, credinţe, valori individuale, precum şi talente personale şi modul de exprimare ale acestora (Bonchiş E., Dezvoltarea umană, 2000).

Drept urmare ne vom referi la carenţele identificate în urma anchetării a 30 liceeni ai claselor absolvente. Pentru identificarea maturităţii vocaţionale am utilizat următorul instrumentariu:- Test de examinare a nivelului de automotivare;- Test de examinare a nivelului de aspiraţii/motivaţii pentru succes;- Chestionarul de interese Holland.

Concluzia:Manifestarea maturităţii vocaţionale la absolvenţii de licee este o latură esenţială

datorită faptului că ei se află în perioada cînd trebuie să ia unele decizii privind ulterioara lor carieră, astfel ei trebuie să dea dovadă de acele abilităţi necesare carierei pe care tind să o urmeze şi o majoră atitudine pentru ca succesul profesional să se reflecte în realizări. În urma cercetării şi investigaţiilor realizate putem concluziona că maturitatea vocaţională nu şi-a atins apogeul dezvoltării în perioada adolescenţei la cei anchetaţi. Deci, pentru o cunoastere a maturităţii vocaţionale şi identificării acesteea la vîrsta corespunzătoare e nevoie de implicarea specialistului în domeniu, adică a consilierului vocaţional.

Bibliografie:Salade D., Dimensiuni ale educaţiei, Bucureşti, E.D.P., 1998.Negovan V., Psihologia carierei. Bucuresti: Editura Studenteasca, 2004, 180 p.Sanciu Ştefan, Managimentul resurselor umane. Bucureşti, 2001.Bonchiş Elena, Dezvoltarea umană. Ed. Imprimeriei de Vest Oradea, 2000.

63

ПСИХОЛОГИЧЕСКИЕ АСПЕКТЫ ПРОФОРИЕНТАЦИИ СТАРШЕКЛАССНИКОВ

Тарасюк Илона, психолог, Теоретический Лицей „Олимп”

„Когда человек не знает, к какой пристани он держит путь,

для него ни один ветер не будет попутным”(Сенека)

Проблема выбора профессии стоит перед старшеклассниками всегда, а сейчас она становится особо актуальной в связи с изменениями, происходящими в нашем обществе. О множестве новых профессий школьники практически не имеют информации, да и традиционные профессии претерпевают существенные изменения. Программа «Я в мире профессий», разработанная в процессе практической работы, позволяет подросткам в доброжелательной и непринуждённой обстановке рассмотреть проблемы профессионального самоопределения.

Целью предлагаемого курса, помимо предоставления информации о мире профессий и профессиональной ориентации, является и личностное развитие ученика, формирование у него способности соотносить свои индивидуально-психологические особенности и возможности с требованиями выбираемой профессии. Таким образом, тренинг позволяет оказавшемуся в ситуации выбора подростку примерить на себя хотя бы некоторые из профессиональных ролей, понять, насколько они ему подходят или не подходят и почему, и развить те навыки, которые ему необходимы для успешной учебы и самореализации в будущей профессии.Структура тренинга. Программа рассчитана на учащихся 9-12 классов. Состоит из 10 занятий, которые проводятся 1 раз в неделю. Продолжительность занятий 80 минут. Занятия включают в себя профориентационные игры, упражнения, теоретические блоки, сюжетно-ролевые игры, беседы и диагностические методики.Блоки тренинга.

1. Знакомство участников между с собой, принятие правил работы и создание доверительных отношений в группе для эффективной дальнейшей деятельности (первое занятие).

2. Информативный блок. Углубление знаний учащихся о мире профессий, особенно о новых видах деятельности (второе и третье занятие).

3. Диагностические блоки (четвёртое, шестое занятие). Позволяют в процессе самоанализа понять собственные приоритеты в профессиональной деятельности, на месте обработать и обсудить полученные результаты. Предлагается использовать следующие методики:Тест КОС - позволяет исследовать коммуникативные и организаторские склонности.Тест Дж. Холланда (Голланда) направленный на определение профессионального типа личности.«Дифференциальный диагностический опросник» определяет профессиональную направленность респондента в соответствии с классификацией типов профессий Е. А Климова.

4. Закрепление и автоматизация полученных навыков (пятое, шестое, седьмое, восьмое, девятое и десятое занятия.)

Условия проведения. Оптимальное количество 10-15 человек. Рекомендуется проводить тренинг, рассаживая участников в круг. Необходимым элементом каждого занятия является получение «обратной связи».

Проведению тренинга в лицее «Олимп» в декабре 2010 года, предшествовало индивидуальное консультирование с целью получения более подробной информации о

64

каждом участнике. Исходя из консультативной беседы, были выявлены следующие результаты: 33% учащихся определились с выбором профессии; 11% сомневаются в своём выборе; 66% не определились с выбором профессии. Целью посещения тренинга учащимися было следующее: изучить свои личные интересы и склонности; получить информацию о правилах выбора профессии; получить подробную информацию об учебных заведениях и различных профессиях; определиться в выборе будущей профессиональной деятельности. Некоторые учащиеся говорили о том, что трудность выбора профессии, обусловлена повышенным разнообразием областей профессиональной деятельности и частыми переменами на рынке труда. Так же из беседы было выявлено, что учащиеся плохо осведомлены о мире профессий, требованиях которые предъявляет та или иная специальность, не учитывались ими психофизиологические особенности профессии.

Тренинг проводился с января по апрель 2011г.В тренинге принимало участие 20 человек: 12 «А» класс -9 человек, 12 «Б» класс-11 человек (как отдельные группы).Подробное описание пятого профориентационного занятия.Тема: «Человек-Профессия»Цель: Повысить у учащихся способность соотносить внешние характеристики людей с их профессиями.Ритуал приветствия. Дать оценку своему настроению на данный момент по 10- бальной шкале (1 мин.).Разминка. Упражнение «Кто есть кто?» Дать возможность учащимся соотнести свой образ с различными профессиями (14 мин.)Упражнение «Автопортрет» (30мин.) Соотнести внешние характеристики людей с их профессиями.Упражнение «Походка» (25 мин.) Смоделировать некоторые типичные черты и особенности поведения тех или иных профессионалов. Обратная связь (10 мин.) Участники делятся впечатлениями о занятии, оценивают занятие по 10-бальной шкале –по параметрам: интересность, полезность и собственная активность.

Для оценки эффективности данного тренинга в конце курса участникам была предложена анкета.

1. Что вам понравилось в тренинге? 2 .Что вам не понравилось в тренинге? 3. Стали ли вы лучше понимать себя? 4. Нужна ли такая тренинговая программа, может ли она помочь при выборе

профессии?На вопрос, „Что вам понравилось в тренинге?” были получены следующие

ответы учащихся: Работа в группах - 33%; Узнал намного больше профессий и специальностей - 66%; тесты - 33%; узнал о своих способностях, склонностях - 44%; упражнения, игры - 55%; лучше узнал себя - 77%; окончательно определился с выбором профессии - 66%.

На вопрос, „Что вам не понравились в тренинге?” Ответы: всё понравилось - 66%; пассивность некоторых участников - 11%; малое количество тестов - 11%; безответственность и несерьёзное отношение к упражнениям некоторых участников - 22%.

На вопрос „Стали ли вы лучше себя понимать?” Были получены следующие ответы; Да, стал - 77%; Нет - 22%, затрудняюсь ответить - 11%.

65

И на последний вопрос „Нужна ли такая тренинговая программа, может ли она помочь при выборе профессии?” получены следующие результаты: Да, с помощью тренингов проще определиться с выбором профессии- 66%; да, даже если выбор сделан, а тренинг его закрепляет - 33%, да нужна, но лучше тренинг проводить раньше с 9-го класса - 11%.

Все участники (100%) тренинга однозначно ответили, что профориентационные тренинги это необходимость и с их помощью легче сделать выбор.

Таким образом, можно сделать вывод что профессиональная ориентация – одна из приоритетных областей работы психологической службы лицеев в старших классах. Это направление должно существовать в каждом доуниверситетском учебном заведении, как в сельской местности, так и городской, и, конечно же, на уровне сообщества. От его эффективного внедрения выиграет как общество в целом, так и личность в частности.

Ошибки допущенные при выборе профессии, выливаются в крупные затраты для общества (финансовые и временные инвестиции, недостаток компетентных кадров в важных для национальной экономики профессиональных областях) и для человека (невыгодная финансовая и временная инвестиция).Рекомендации:- Ввести часы профессиональной ориентации в учебный процесс, начиная с 7-8 классов и до окончания учебного заведения.- Особое внимание уделять работе с родителями и педагогами.- Создать возможность для учащихся проходить практику в различных типах организаций, выделяя для этого не отдельные часы, а дни или недели.

Библиография:Пряжников Н.С., Профориентация в школе: игры, упражнения, опросники. Москва, „ВАКО”, 2005.„Учись быть”. Гид для школьных психологов, классных руководителей, учителей. Кишинёв, 2006.Борисова Е.М., Логинова Г.П. Индивидуальность и профессия. Москва: Знание, 1991.Бендюков М., Соломин И., Ткачев М. Азбука профориентации. Как молодому человеку преуспеть на рынке труда?, Санкт-Петербург, „Литера плюс”, 1997, 334 с.Климов Е.А., Как выбирать профессию. М.: Просвещение, 1990. Климов Е.А., Психология профессионального самоопределения. Ростов н/Д: Феникс, 1996.Борисова Е.М, Логинова Г.П., Индивидуальность и профессия. Москва: Знание, 1991,Журнал „1 сентября”, Декабрь, 2003, № 48.

66

ШАГ ЗА ШАГОМ

Сава Марианна, Теоретический Лицей „Олимп”

«Нет профессий с большим будущем,но есть профессионалы с большим будущем».

Rezumat: În societatea modernă oamenii doresc să obţină un succes. Deseori adolescenţii îl compară cu banii, puterea şi prestigiul. Adolescenţii sunt în dilemă în faţa unor valori înşelătoare, pentru aceasta la orele de diriginţie nu se propun sfaturi sau cunoştinţe concrete, cise pune accent pe dezvoltatrea unei personalităţi care va fi capabilă să se orienteze în cursul informaţiilor şi prounerilor, va putea analiza interesele şi posibilităţile sale.Termeni cheie: valoare, interes, calitate, autocunoaştere, personalitate, necesitate, succes.

Люди всегда стремились добиться успеха, не исключение и современные подростки. Но проблема состоит в том, что они сравнивают успех с деньгами, властью и престижем. Для этого и необходимо, в первую очередь, направить все действия на определение ценностей, преимуществ и достоинств. На классных часах я не пытаюсь дать конкретные советы и знания, мои классные часы направлены на самопознание и развития сильной личности, которые, в свою очередь, помогут стать профессионалом с большим будущем. Сильная личность будет способна сделать правильный выбор, способна сориентироваться в потоке информаций и предложений, способна анализировать свои интересы и возможности.В этом контексте мне бы хотелось предложить рад практических заданий, который я провожу на классных часах.В 5 классе необходимо ставить акцент на определение желаний и потребностей. Начиная с 5 класса ученик начинает правильно и объективно выражать мнение между желанием и потребностью, между реальным и воображаемым, между «хочу и надо». Ученикам предлагается достать из волшебной коробки по карточке и определить, если это насущная или духовная потребность. (Общение, Любовь, Друзья, Надежда, Отдых, Вода, Пища, Воздух, Одежда, Дом.). Это дает возможность ученикам разграничить желания и потребности, способствует определению наиболее важных потребностей. «Основополагающая потребность ребенка – это чувствовать, что он что-то значит».Потребность чувствовать что ты что-то значишь в жизни – это первый шаг к успеху и преодолению внутренних трудностей.В 6 классе, проведенный конкурс «Минута славы», предполагала презентацию своего хобби. От того, какими вырастят наши ученики, что свершат в жизненном пути – в том и будет их польза обществу. А все начинается сначала с интереса, поэтому проводя конкурс «Минута Славы», который поможет открыть увлечения, открываем первый шаг к их жизненному пути, к их работе. Рассказы учеников о своих интересах и увлечениях способствует воспитанию эстетических качеств, обучает навыкам повествования и передачи информации.

В 7 классе проведенный мною классный час «Личность и уважение окружающих к ней» дало возможность по новому определить значимость человека и окружающих его людей. Акцент на личность именно в данный период, когда происходит переломный момент слово «Я» это первое на что необходимо уделить внимание.а) Личная шкала ценностей:Три положительных вещи о тебе;Две твои цели связанные с личным развитием;

67

Два качества, которые ты привносишь в дружбу;Два твоих достижения.Это задание дает возможность проанализировать планы, связанные с личностным развитием и определить способы их воплощения.б) Я в глазах моих одноклассников. На уроке я предложила охарактеризовать своего одноклассника, описать его положительные черты по первой букве его имени.Г – гордаяА - активнаяЛ – ласковая И – интересная Н – независимая А – а еще и добрая.Это задание позволило выявить черты характера, которые одноклассники ценят в тебе, как личности. Сюрпризом оказалась фотография, которая сопровождала данную характеристику и способствовала осознанию собственной ценности и ценности других.Немаловажную роль в развитии личности является свободное время учащихся. Это в прямом аспекте отображает интересы и предрасположенность учащихся к определенному виду деятельности. Этот опросник я проводила в 8 классе. Результаты оказались весьма интересными. Проведенный опрос позволил выявить интерес подростка, в период перемен и нового видения.

Где обычно проводят свободное время уч-ся 8 „Б” класса.У себя дома 14 82%Центр города: улицы, парк, площадка 9 52%Дома у друзей 11 78%Кинотеатр 4 23%Спортивные клубы, тренажерные залы, бассейны 7 41%Улица, двор и др 13 76%Библиотека 3 17%Кружок, танцевальная студия, муз., худ., школы 4 23%У меня нет свободного времени 1 5%Компьютерные клубы, компьютерные магазины 1 5%Места, где катаются на скейтбордах, роликовых коньках 5 29%

Как проводят ученики 8 „Б” класса свое свободное время?Смотрю телевизор 13 76%Провожу время с друзьями 10 58%Читаю книги 12 70%Читаю газеты, журналы 5 29%Слушаю радио 3 17%Сижу в интернете 12 70%Занимаюсь спортом 8 47%Играю в компьютерные игры 10 58%Хобби (какое) 8 47%

По этому поводу можно определить, что многим ученикам нравится вести умственную деятельность, познание информаций из книг, из интернета. Рекомендую проводить такого ряда опросники ежегодно, чтобы отметить изменения или стабильный интерес, который в последствии станет одним из основных приоритетов ученика.

68

В 9 классе мною, в сотрудничестве с психологом школы, проводится работа над профессиональном ориентировании и определении будущего учащихся. Считаю целесообразным провести серию классных часов, на которых затронуть следующие виды деятельности.а) Таблица ценностей. Из ряда ценностей выбрать 3 ценности, которые обеспечат ученику профессиональный успех. (ум, вежливость, хорошее настроение, ухоженный вид, любовь, работа с людьми, ответственность, вера, смелость, компетентность, ответственность, независимость, пунктуальность, самоконтроль, воображение, лояльность, инициатива, честность, командный дух, креативность, общение, стабильность, деньги, личное развитие, оригинальность). Результаты оказались достаточно разнообразными, крайне противоположны. Большинство ответов набрало следующие ценности: пунктуальность, компетентность, деньги, ум, общение. Такого типа задания позволят определить свои личные ценности и проанализировать связь ценностями и профессиональным успехом.

б) Структура системы образования в Республике Молдова позволит выявить факторы в выборе следующего уровня в образовании, когда в 9 классе у ученика есть выбор: лицей? проф. школа? колледж? Я разработала примерную схему, которая отображает систему образования в Республике Молдова и предложила заполнить её ученикам, работая в группах.

Возраст Учебное заведение (уровень) Научная степень25-27 лет22-24 года19-22 года16-19 лет11-15 лет7-10 лет4-7 лет

в) Самопознание – уместен сейчас, когда заканчивается гимназический курс, когда ученик открыт сам перед собой, когда способен сделать определенные выводы.Самое важное, что я реализовал в моей жизни…В 13 лет я желал стать…Самая большая ссора с моими родителями произошла по поводу…Мое любимое занятие это…Больше всего я боюсь…Родители меня всегда учили поступать…Родители меня воспитывали…г) Мой дипломЭта деятельность направлена на стимуляцию и перспективу дальнейшей деятельности. Это «отчет» о успехах и достижениях ученика.Самый мой важный успех:

69

В жизни________________________________В этом году_____________________________В этом месяце___________________________Достигнутая мною цель:В жизни________________________________В этом году_____________________________В этом месяце___________________________Важное решение, которое я принял:В жизни________________________________В этом году_____________________________В этом месяце___________________________

Применение этих и многих подобных заданий предполагает долгий процесс, который не всегда дает ожидаемый и краткосрочный результат. Поэтому шаг за шагом, еще с 5 класса мы можем выявить интересы и склонности, уровень притязаний, определяем профессиональные предпочтения, информируем о мире профессий и формируем сильную личность.

РекомендацииПредлагаю проводить в сотрудничестве с школьным психологом ряд заданий-тренингов последовательно, для того, чтобы выработать систему, позволяющую дать определенные навыки раскрытия самого себя. Только таким образом, личность уверенная в себе, сильная и открытая будет способна сделать правильный выбор и стать профессионалом с большим будущем.

Библиография:Жизненные навыки. Пособие для учителей, 8-9 классы, Кишинэу, 2005.Учусь быть. Гид для школьных психологов, кл. рук-лей, учителей, Кишинэу, 2006.Читаю и учусь быть. Дидактическое пособие для школьных психологов, кл. рук-лей, учителей, Кишинэу, 2008. Климов Е.А., Как выбрать профессию, Москва, 1990.

70

ПРОБЛЕМА ПРОФОРИЕНТАЦИИ УЧАЩИХСЯ В УСЛОВИЯХ СОВРЕМЕННОЙ ШКОЛЫ

Песцова Надежда, учитель биологии второй дидактической степени, заместитель директора по воспитательной работе Теоретического лицея «В. Лупу»,

вторая менеджерская степень

«В жизни, как и во всяком деле, главное – это определить главное»

Выбор профессии - важный этап в жизни любого школьника, от которого непосредственно зависит его будущее, финансовое состояние его будущей семьи, перспективы, которые он сможет предложить своим детям и возможности, которыми в будущем он сможет воспользоваться. По сути дела, все обучение в школе существует для того, чтобы стать той стартовой площадкой, которая определит траекторию дальнейшего, уже профессионального, обучения, и во многом именно школа как отправная точка дальнейшего развития ученика определяет его успех или неудачу в профессиональном выборе, профессиональном росте и совершенствовании, профессиональной реализации.

Работа по профориентации ведется в каждом доуниверситетском учебном заведении. Но, как и в любой деятельности, есть теория, а есть практика суровой реальности. Какова же эта реальность, в которой нашим выпускникам предстоит определяться с профессией, профессионально реализовываться и расти? В процессе подготовки к круглому столу с учащимися 10 класса на тему «Мои перспективы и возможности» мы задались именно этими вопросами.

С одной стороны, данные Национального Бюро статистики, размещенные на их официальном сайте, свидетельствуют о том, что в нашей республике 59% работающего населения заняты в сфере услуг (сфера занятости, в большинстве профессий которой не требуется высшего образования), 13% - в сфере промышленности, где так же преобладают рабочие специальности. То есть сегодня государству важнее обучать хорошего рабочего.

Число безработных в Молдове составило около 81 тыс. человек. У около 77 процентов оставшихся без работы людей есть трудовой стаж.

74% безработных приходится на возрастную группу 25-44 года. Среди них по убывающей «лидируют» лица с профессиональным (24%), высшим (19%) и средним специальным (14%) образованием. Около 70% безработных с высшим образованием – люди с высшим юридическим и экономическим образованием. 35% выпускников ВУЗов приобретают другую специальность на курсах. 25% работают не по специальности. Трудоустроиться по окончании ВУЗа могут только треть выпускников. Процент неформальной занятости – до 12%. В то же время производственники с большим трудом находят на местном рынке квалифицированный персонал.

Как показали данные опроса, наши ученики имеют весьма ограниченное представление о мире профессий: им хорошо знакомы от 9 до 23 профессий и специальностей (для сравнения, во Франции эта цифра составляет около 200). Престижную профессию предпочтут непристижной 83% лицеистов, а это означает, что с большой долей вероятности, они пополнят ряды безработных или работающих не по специальности. Самое страшное то, что во всех этих заблуждениях, связанных с выбором профессионального пути, учащихся поддерживает их семья (в 87% случаев).

71

23% учащихся наших лицейских классов не имеют четких профессиональных ориентиров: либо не знают, какую профессию выберут, либо разрываются между несколькими противоположными по требованиям профессиям. Среди наших выпускников за последние 2 года 3 человека стали дауншифтерами: предпочли престижной профессии любимое дело, из них двое вообще отказались продолжать высшее образование. При этом все трое уже достигли материальной состоятельности и успешны в своей деятельности.

Наша общая беда в том, что в системе образования нет готовности и заинтересованности выпускать специалистов, соответствующих современным требованиям, удовлетворять конъюнктуру спроса на специалистов высшего и среднего звена, рабочих специальностей с соответствующей квалификацией. У нас до сих пор нет официального документа, какие специалисты нужны экономике.

Конечно, дипломированный специалист - звучит гордо, но сегодня в стране сложилась интересная ситуация: работодатель быстрее предложит хорошее место маляру-штукатуру, фрезеровщику, токарю, швее, чем юристу или экономисту. При этом ежегодно на рынке труда происходит обновление около 500 профессий. Вместе с тем многие профессии «живут» от 5 до 15 лет, а затем либо «умирают», либо меняются до неузнаваемости. При этом необходимо учесть, что раньше «идеальный» образ профессионала во многом был связан с образом конкретных людей и их «профессиональной» биографией, иногда это был собирательный образ, но все равно он обладал конкретностью, которая помогала процессу идентификации молодого человека – он выбирал идеал и стремился приобрести его качества.

Сейчас мы наблюдаем, что «идеальный образ профессионала» заменился на «идеальный образ жизни», то есть профессия выступает как средство для достижения желаемого образа жизни, причем зачастую вследствие «подмены» истинных ценностей, идеальным выступает тот образ жизни, где материальные блага даются сами собой, не требуя особых усилий по их достижению, зачастую – минуя закон, налоги, установленные нормы, и т.д.

Психологическим критерием успешности прохождения школьной профориентации является соответствующий общественным потребностям (требованиям рынка труда) и потребностям самой личности выбор профессии или специальности. Поэтому работа по профориентации должна быть направлена в двух противоположных направлениях:- с одной стороны, необходимо расширять знания о многообразии мира профессий (так как в большинство молодых людей знакомы только с небольшим количеством профессий, с которыми они сталкиваются в повседневной жизни – врач, учитель, шофер, продавец, телевизионный ведущий и т.д.)- с другой стороны, необходимо помочь старшеклассникам как можно уже и конкретнее сформировать свой личный профессиональный план (для этого необходима диагностика профессиональных предпочтений и диагностика личностных качеств, т.е. осознание своих потенциальных возможностей, перспективы личностного и профессионального роста как поиск, творчество и возможность выбора).

В нашем лицее для решения проблемы профинформирования и профориентации используются возможности ИКТ. Так, был создан банк интернет-ресурсов, на которых любой желающий мог получить представление о профессиях и специальностях.Описания различных профессий предлагают: Сайт «E –executive» Справочник профессий http://www.e-xecutive.ru/professions/ «Профориентация. Образование. Занятость» http://www.acareer.ru/ Краткий словарь новых профессий http://www.vde.infobus.ru/dictionary.html

72

http://www.vde.infobus.ru/dictionary.html

http://www.acareer.ru/

http://www.e-xecutive.ru/professions/

Сайт «Find –Job.ru» Словарь профессий http://www.find-job.ru/glossary/ Сайт «А.Я. Психология» Профессиограммы http://azps.ru/porientation/indexpg.html «А.Я. Психология», Сайт «Профориентация» http://www.eoi.ru/consult/world.php Сайт «Работа.Su» Словарь профессий http://rabota.su/info/staff/ Сайт «Moldova job» Словарь профессий http://www.moldovajob.ournet.md/dictionary_profession/dictionary_profession_a.htm

Описание должностных инструкций работника той или иной профессии предлагают:Сайт « Find –Job.ru» Должностные инструкции http://www.find-job.ru/instruction/ классификатор «Профессии рабочих, должности служащих», «Профориентация. Образование. Занятость»; http://www.acareer.ru/ С чего начать выбор профессии, какова технология выбора профессии, какие ошибки можно при этом допустить, какие факторы влияют на выбор профессии, как простроить свою карьеру – на эти и другие вопросы ответы можно найти на сайтах:http://www.seejob.md/ - можно ознакомиться с Трудовым законодательством Молдовы, разместить свое резюме, узнать вакансии и требования к ним, много полезных советов (клоны данного сайта - jobmoldova.md, jobi.md, xn--locuri-de-munc-tvb.com, joburi.com, angajare.md);Сайт «Профориентация: кем стать» Раздел «Как выбрать профессию?» -http://www.ht.ru/prof/ Сайт «Find –Job.ru» «Как выбрать профессию? Секреты выбора профессии?» http://www.find-job.ru/profession/ ; http://www.find-job.ru/secret/ Сайт «Профориентация» http://www.eoi.ru/consult/index.htm http://www.synet.ru/topic.php?id=345 –«Хочу! Могу! Надо! Буду» Сайт «Edunews.ru - Все для поступающих» Как выбрать профессию? http://www.edunews.ru/task/prof.htm Сайт «Кадровое агентство «Карьера» Как выбрать профессию? http://career.kaluga.ru/articles/r2/article30.html Сайт «Лицей ИСТЭк при Куб ГТУ» «Выбор профессии: кем стать?» http://www.lyceum.krasnodar.ru/MAINPAGE/PROFIL/profor2.html#LINK7#LINK7

Конечно, наши ученики не одиноки в выборе профессии – им помогают психолог, педагоги, классные руководители и наши образовательные партнеры. Наиболее интересной практикой, введенной в данном учебном году, стали встречи c представителями различных профессий и специальностей. Среди успешных представителей своих профессий, с которыми встречались наши ребята, были кадровый военный, социальный юрист, медработник, социальный психолог, инженер КТ, кондитер, оператор, инструктор Центра автоводителей.

Интересной традицией остаются так называемые экскурсии на производство. К сожалению, только немногие экономические агенты «гостеприимны» в этом плане. Кроме «Франзелуцы», «Букурии», Районной поликлиники, швейного производства и мебельного цеха мы бы с удовольствием «окунули» старшеклассников в атмосферу офиса, банковского дела, однако организации, куда мы обращались, ответили, что не практикуют подобные мероприятия, и не поддерживают политику «открытых дверей».ВУЗы, колледжи и профессиональные школы – традиционные партнеры в профориентировании. Однако отрицательной тенденцией последнего времени является то, что представители ВУЗов и колледжей занимаются в основном АГИТАЦИЕЙ, а не профориентацией, а представители профшкол, имеющие стесненный бюджет, с

73

http://www.lyceum.krasnodar.ru/MAINPAGE/PROFIL/profor2.html#LINK7%23LINK7

http://career.kaluga.ru/articles/r2/article30.html

http://www.edunews.ru/task/prof.htm

http://www.synet.ru/topic.php?id=345

http://www.eoi.ru/consult/index.htm

http://www.find-job.ru/secret/

http://www.find-job.ru/profession/

http://www.ht.ru/prof/

http://angajare.md/

http://joburi.com/

http://xn--locuri-de-munc-tvb.com/

http://jobi.md/

http://jobmoldova.md/

http://www.seejob.md/

http://www.acareer.ru/

http://www.find-job.ru/instruction/

http://www.moldovajob.ournet.md/dictionary_profession/dictionary_profession_a.htm

http://rabota.su/info/staff/

http://www.eoi.ru/consult/world.php

http://azps.ru/porientation/indexpg.html

http://www.find-job.ru/glossary/

неохотой приходят к нашим ребятам, считая, что мы – «не их контингент», тем более, что обучение в профшколах ведется на государственном языке (кроме ПШ № 2).

Вот и получается, что в таком важном деле, как профориентация школьников, как ни крути, основная нагрузка опять же ложится на само учебное заведение, а конкретнее – на классного руководителя. В этом учебном году «Банк разработок классных часов» нашего лицея в разделе «Профориентирование» был пополнен 32 проектами. А официальный документ, какие специалисты нужны экономике нашей республике, так и не появился.

74

ŞANSE EGALE PENTRU ALEGEREA PROFESIEI ADECVATE

Ceaglei Ioana, specialist principal metodist CMIOP

„Cine nu se gândeşte la viitor, nu-l poate avea”(John Galworthy)

Rezumat: În contextul perioadei actuale, informarea şi consilierea privind cariera au dobândit valenţe noi atât din punct de vedere conceptual cât şi al metodelor aplicative. Necesitatea adaptării la noile cerinţe ale vieţii profesionale implică o mare mobilitate pe de o parte, iar pe de ală parte, asigură piaţa munii cu un personal competent.Cuvinte cheie: factorii consilierei, elevii claselor terminale, proiect educaţional

Principalii factori implicaţi în consiliere şi orientare şcolară şi profesională sunt: şcoala, familia, unităţile economice, mass-media, alte instituţii. Şcoala joacă un rol esenţial atât prin structurile sale, ciclurile şi tipurile de programe, cât şi prin diversitatea obiectivelor de învăţământ, a ariilor curriculare, a acţiunilor specifice de orientare şcolară şi profesională (ore de dirigenţie, activitatea psihologului şcolar, activitatea profesorilor la discipline). Actualitatea şi importanţa ei este contribuţia esenţială pe care şcoala o poate aduce la soluţionarea şi îmbunătăţirea acesteia, pregătirea tinerilor pentru a şti cum să ia o decizie constientă, liberă, dar fermă cu privire la devenirea lor şcolară şi profesională. Problema alegerii şcolii şi, ulterior, a profesiilor a devenit o problemă educativă de cel mai larg interes, mai ales în clasele terminale ale ciclurilor şcolare.

Gimnaziul este perioada când se realizează procesul de pre-orientare profesională, deoarece la acest nivel apar două posibilităţi din punct de vedere al orientării şcolare şi profesionale: pregătirea elevilor pentru o activitate profesională şi pregătirea pentru continuarea specializării într-o facultate de profil.

În continuare propun un proiect educaţional “Îmi construesc viitorul” de orientare şcolară şi profesională elaborat pentru elevii claselor terminale.

Locul desfăşurării: instituţiile preuniversitare, mun. ChişinăuGrupul ţintă: elevii claselor a IX-a, a XI-a.Scopul: informare, consiliere şi orientare şcolară şi profesională privind cariera elevilor prin dezvoltarea intereselor, aptitudinilor, aspiraţiilor, trăsăturilor pozitive de personalitate.Obiective generale:Dezvoltarea personalităţii în sensul existenţei Eu-lui;Exersarea capacităţilor de autocunoaştere şi autoevaluare în vederea formării unei imagini realiste despre sine;Conştientizarea necesităţii de a efectua o opţiune profesională;Cunoaşterea de către elevi a evantaiului de profesii existente;Achiziţionarea de către elevi a exigenţelor profesiilor existente;Conştientizarea elevilor cu privire la compatibilitatea dintre aptitudini, interese, exigenţe, oferte şi nevoile comunităţii;Ierarhizarea valorilor, scopurilor şi obiectivelor şi luarea deciziilor;Stimularea autoantrenării tuturor resurselor interioare în vederea formării competenţelor necesare adaptării la profesia aleasă;Proiectarea şi aplicarea activităţilor impuse de reorientarea profesională sau schimbarea locului de muncă.

Programul activităţilor:

75

Formarea nr.1: Adaptarea la cerinţele societăţii prin intermediul profesiei.Activitatea1: IntroducereSe asigură starea necesară începerii activităţii. Pregătirea materialelor, afişarea planşelor cu citate despre muncă. Se anunţă că activitatea este actuală şi importantă pentru alegerea traseului vocaţional de viitor. Se precizează că vor primi informaţii, sugestii practice şi vor avea surprize plăcute. Astfel se asigură climatul necesar. Sunt salutaţi invitaţii.Scopul: crearea unui climat psihoafectiv favorabil.Timp de realizare:15 min.Activitatea 2: Însuşirea noţiunii ”Cariera”.Metoda puzzle. Noţiunea de carieră este scrisă pe fişele decupate astfel, încît cuvintele să fie reprezentate în mod haotic. Subiecţii trebuie să organizeze cuvintele în aşa fel ca să poată restabili noţiunea iniţială: „Cariera reprezintă evoluţia profesională a unui individ pe parcursul întregii sale vieti”. Metoda BrainstormingScopul: formularea conceptului de carieră de către elevi.Timp de realizare:15 min.Activitatea 3: Invitaţie la reflecţii. Discuţii şi dezbateri.- Cine sunt presoanele ce ne pot ajuta la alegerea profesiei ce ne dorim s-o studiem?- Cu ce v-au ajutat părinţii sau alţi membri ai familiei în luarea deciziei?- Ce v-a plăcut şi ce nu v-a plăcut din ceea cu ce v-au ajutat?- Ce concluzie v-aţi facut? - Crdeţi că e important sa-ţi proiectezi cariera?*Concluzia formatorilor.Scopul: argumentarea necesităţii proiectării carierei.Timp de realizare: 15 min.

Formarea 2: Elucidarea potenţialului profesional.Activitatea 1: Aplicarea chestionarului diferenţial-diagnostic ”Tipul de personalitate” după J. Holland. Interpretarea rezultatelor chestionarului. Scopul: identificarea tipului de personalitate caracteristic fiecărui participant.Timp de realizare: 25 min.Activitatea2: Energizant.Invităm elevii să se ridice în picioare şi-i organizăm în grupuri conform tipului de personalitate caracteristic, determinat în interpretarea testului. Fiecare grup trebuie timp de 5 minute să prezinte o profesie caracteristică tipului determinat doar prin gesturi şi mimică.Scop: dezvoltarea simţului comun, înviorarea participantilor.Timp de realizare: 20 min.

Formarea 3: Domeniile profesionale şi ofertele educaţionale din RM. Sursele de informareActivitatea 1: Prezentarea şi explicarea domeniilor şi profesiilor pe care le includScopul: famialiarizarea subiecţilor cu domeniile de activitate.Timp de realizare: 30 min.Activitatea 2: Prezentarea surselor de informare vis-a-vis de domeniile profesionale (piaţa muncii). Acces la internet, prezentarea unor surse de informare.Scopul: Familiarizarea elevilor cu sursele de informare.Timp de realizare: 15 min.Activitatea3: Prezentarea ofertelor educaţionale din RM.Scop: informarea elevilor referitor la ofertele educaţionale din RM.Timp de realizare:15 min.Activitatea 4 (finală)

76

Pe verso foii A4 pentru prezentare fiecare participant işi scrie profesia pe care s-a decis s-o urmeze, să o studieze pe viitor.Va mulţumim pentru participare şi cooperare!

ConcluziiÎn cadrul consilierei de grup este eficientă informarea elevilor despre domeniile

profesionale şi dezvoltarea carierei.Activităţile de autocunoaştere pentru elevi sunt importante, interesante în momentul în

care elevul doreşte să înţeleagă tipul de activitate ce i se potriveşte şi care îi va oferi nivelul de satisfacţie a muncii nutrit.

Analiza oportunităţilor de alegere a viitoarei profesii motivează responsabilitatea autoevaluării şi a implementării planului în acţiune, discută cu seminii care au aceleaşi aspiraţii profesionale, trăiesc idei şi aspiraţii comune, determină puncte slabe, puncte tari, precum şi aptitudinile, valorile.

Elevii au posibilitatea de a se informa despre domeniile profesionale pentru a le relaţiona cu interesele, aspiraţiile şi calităţile, valorile proprii pentru viitoarea meserie, să analizeze influienţele, motivele alegerii.

E necesar ca cel puţin un proiect educaţional de informare şi consiliere să se desfăşoare cu elevii din clasele terminale pentru alegerea carierei profesionale.

Bibliografie: Bolboceanu A., Cunoaşterea elevului consiliere şi orientare. Chişinău, Ştiinţa, 2007. Cosmovici A., Metode pentru cunoaşterea personalităţii cu privire specială la elevi. Bucureşti, Ed. Polirom, 1972.Vintilescu D., Motivaţia învăţării şcolare. Iaşi, Ed. Facla, 1997.Psihoteste, Vol.1,2. Coordonator: L.Savca, Chişinău, 2008.www.traininguri.ro

77

CAPITOLUL IIICONSILIEREA PĂRINŢILOR

SUSŢINEREA PĂRINTEASCĂ ÎN ALEGEREA CARIEREI COPILULUI

Ştefaneţ Diana, specialist principal, psiholog,DGETS, drd.

Rezumat: Orice adolescent caută răspunsul la două întrebări: cine sunt eu şi ce vreau să devin. În această căutare alături de ei sunt părinţii. Familia a fost şi rămâne un factor important în luarea deciziei profesionale a copilului. În articol sunt prezentate tipurile de implicare a părinţilor în alegerea carierei copilului. Printre greşeli comise frecvent de părinţi au fost enumerate insuficienta informare despre profesii, necunoaşterea persoanei propriului copil, necunoaşterea regulilor de alegere a profesiei etc. Au fost stabilite regulile alegerii unei profesii. În sfârşit au fost elaborate recomandări cu privire la susţinerea părintească în alegerea carierei copilului.

Cuvinte cheie: implicarea părinţilor, interacţiuni, eficiente, greşeli în alegerea profesiei.Influenţa părinţilor asupra alegerii profesiei copiilor este evidentă. Elevii anchetaţi

susţin că pentru ei o mai mare valoare au sfaturile părinţilor cu referire la profesia aleasă decât recomandările şcolii, profesorilor.

Se cunosc 5 situaţii de implicare a părinţilor în alegerea profesiei:- părinţii acordă libertatea totală în alegerea profesiei, cerând de la copil independenţă, responsabilitate, iniţiativă;- părinţii nu sunt de acord cu alegerea copilului, propunându-i o altă oportunitate, considerându-l mic şi incompetent;- părinţii insistă asupra alegerii profesiei buneilor, argumentând tradiţia profesională;- părinţii discută cu copilul, împreună decid profesia optimă pentru copil;- părinţii sunt indiferenţi faţă de alegerea copilului.

Nu sunt părinţi, care nu ar dori binele copiilor săi. Ei îşi fac griji pentru viitorul copiilor, le doresc fericire şi vor să-i ajute în alegerea corectă a profesiei. Desigur,grija părinţilor pentru viitoarea profesie a copilului este înţeleasă: ei sunt responsabili de cum evoluează viaţa copilului. O piedică frecventă în alegerea profesiei sunt montajele parentale, care tind ca copiii să compenseze neajunsurile lor în viitor, în acea activitate pe care ei nu au putut s-o realizeze. Este vorba de visul nerealizat al părinţilor.

Părinţii trebuie să ţină cont că asupra alegerii carierei copilului influenţează şi alţi factori: părerea prietenilor, colegilor, părerea profesorilor, dirigintelui, psihologului, planurile profesionale personale, capacităţile copilului, aşteptările copilului, gradul de informare, aptitudinile copilului.

E necesar ca părinţii să pună accent pe dezvoltarea capacităţilor, formarea intereselor copiilor, dar nu să impună alegerea profesiei. Adolescenţii au nevoie de ajutor, de sfat, dar în acelaşi timp nu suportă presiunea, controlul. Ca urmare poate apărea revolta, manifestată fie sub forma de neînţelegere cu părinţii, exprimată prin tendinţa de a se opune alegerii părinţilor, fie prin acceptarea totală a destinului său, exprimată prin apatie profundă [1].Printre condiţiile unei interacţiuni eficiente a părintelui cu copilul se evidenţiază [3]:- Cunoaşterea de către părinte a intereselor şi trebuinţelor copilului;- Capacitatea de a consolida colaborarea în realizarea scopului comun;- Comunicarea cu copilul natural, manifestând deschidere şi flexibilitate;- Capacitatea de a retrăi, a fi empatic, de a fi pe poziţia copilului, de a vedea o personalitate în copil;

78

- Capacitatea de a gestiona propriile emoţii, comportament, de a exclude în relaţiile cu copiii brutalitatea, autoritarismul, orgoliul, amiciţia;- Capacitatea de a cere, stimula şi pedepsi.

Dar părinţii pot greşi... Şi aceste greşeli pot influenţa nefast soarta copilului: supraaprecierea capacităţilor copilului; alegerea unei profesii prestigioase, părinţii fiind îngrijoraţi de aranjarea profitabilă, fără pierderi, comodă a propriului copil; refuzarea unei profesii utile societăţii, dar considerate indecente sau respingătoare. În situaţia creată e necesară cunoaşterea de către părinţi a tuturor factorilor care pot influenţa alegerea profesiei: interesele şi capacităţile copilului, aspiraţiile copilului, starea sănătăţii, planurile profesionale, autoaprecierea, nivelul de informare, gradul de solicitare pe piaţa muncii, şi desigur părerea persoanelor semnificative (părinţi, rude, profesor, prieten) [2].Printre cele mai frecvente greşeli în alegerea profesiei au fost evidenţiate [3, 6]:

Insuficienta informare despre profesii.Elevii sunt orientaţi la un diapazon îngust de profesii. Elevii nu deţin informaţia despre caracteristica, conţinutul profesiei. Mulţi părinţi nu pot oferi un sfat copilului în alegerea profesională, deoarece ei puţin

ştiu despre profesii, despre cerinţele lor, despre instituţii. Frecvent părinţii nu realizează dacă profesia corespunde capacităţilor, aptitudinilor copilului, sunt pregătiţi copiii lor moral, social, psihologic de a corespunde cerinţelor profesiei.Atracţia doar de partea externă sau o latură a profesiei;Nu se cunosc dezavantajele profesiei. Printre dificultăţi profesionale putem evidenţia: dificultăţi în angajare în câmpul muncii, dificultăţi în coordonarea planurilor profesionale şi personale, dificultăţi în aprecierea rezultatelor muncii, riscurile profesionale pentru sănătate, atât fizice, cât şi psihologice.

Necunoaşterea propriei persoane: a sănătăţii, capacităţilor sale, incapacitatea de a le raporta la cerinţele profesiei. Incapacitatea de a analiza propriile calităţi, aspiraţii, aptitudini, gradul de pregătire Aprecierea reală a capacităţilor proprii, aprecierea părţilor puternice şi slabe a propriei persoane, va avantaja copilul în alegerea profesiei. Orice profesie înaintează anumite cerinţe, deseori dure către personalitatea şi organismul lucrătorului, de aceea în alegerea profesiei e necesar de a ţine cont de starea sănătăţii copilului.

Necunoaşterea regulilor de alegere a profesiei. Alegerea profesiei după chemarea sufletului include şi alegerea modului de viaţă legat de această profesie şi a activităţii corespunzătoare. Pentru o profesie e necesară perseverenţa, pentru alta riscul permanent. O persoană detestă monotonia, alta nu suportă haosul şi gălăgia. Trebuie totul să fie luat în consideraţie. Nu trebuie să fim influenţaţi de stereotipuri. Trebuie să aflăm şi partea mai puţin vizibilă a profesiei.Nu poate fi sigură şi motivantă alegerea profesiei sau a locului de muncă sub influenţa prietenilor, colegilor: „profesia prietenului”.Transferul automat al interesului elevului faţă de o disciplină şcolară asupra profesiei: sunt lucruri diferite de a lectura şi de a fi profesor fără capacităţi pedagogice. Nu sunt apreciate real propriile posibilităţi.Nu se ţine cont de posibilitatea de a se angaja la terminarea studiilor.

Prejudecăţile existente, când unele profesii şi servicii importante pentru societate, sunt considerate repugnante, respingătoare şi indecente.

79

Atitudinea faţă de profesie ca faţă de o alegere definitivă, orientarea spre o profesie cu calificare înaltă.

Propunem în continuare regulile alegerii unei profesii [4, 5]:- E necesar de studiat cât mai multe profesii, de determinat ce profesii şi specialităţi sunt necesare în regiunea în care trăiţi;- E important de a te cunoaşte pe tine însuţi (interese, capacităţi, aptitudini, temperament, trăsături de caracter, particularităţile proceselor cognitive, sănătatea, autoaprecierea, nivelul de aspiraţii etc.);- E necesar de ales cea mai atractivă şi potrivită profesie;- De a studia cât mai amănunţit profesia aleasă: profesiograma, determinarea formulei profesiei, a clarifica conţinutul profesiei, condiţiile de muncă şi cerinţele înaintate faţă de om, de cercetat posibilităţile alegerii ei şi perspectivele creşterii profesionale;- De a-ţi încerca puterile în profesia aleasă (în cercurile extraşcolare, în munca pe „şantier”);- De a compara cunoştinţele acumulate despre profesii cu posibilităţile proprii, de a te sfătui cu părinţii, profesorii, medicul, psihologul, de a primi o consiliere în vederea alegerii carierei calitative;- La determinarea corespunderii posibilităţilor proprii profesionale cu cerinţele profesiei alese, de a primi în şcoală sau în afara ei o pregătire primară, de a efectua un autocontrol al pregătirii proprii în autodeterminarea profesională;- În lipsa corespondenţei de a găsi o variantă rezervă în alegerea profesională.

Alegându-ţi viitoarea profesie trebuie să manifeşti perseverenţă în realizarea dorinţei şi însuşirea profesiei în perfecţiune.

Nu uitaţi că alegerea profesiei nu este definitivă şi pe toată viaţa. Copilul are dreptul la greşeală. Dacă copilul a greşit, nu-l învinovăţi-ţi. Greşeala se poate corecta. Nimic nu este veşnic. Totul este în schimbare. Sarcina părintelui este de a fi alături de adolescent în autodeterminarea lui profesională, de a fi util copilului, de a fi pe aceeaşi „undă” cu copilul, de a nu evita întrebările dificile, de a simţi starea lui de spirit.

Nu uitaţi că omul este format din suflet, corp şi activitate, care îl hrăneşte, îmbracă şi încălzeşte. Deaceea omul alege nu profesia în formă ideală, dar ceva mai mult – condiţiile şi securitatea muncii, salariul, mediul şi climatul de comunicare, adică nivelul şi modul de viaţă.În concluzii venim cu unele recomandări utile pentru Dumneavoastră, dragi părinţi [1, 6]:- Susţineţi interesele copilului;- Citiţi şi informaţi-vă despre conţinutul profesiilor;- Comunicaţi cu copilul deschis despre profesiile existente;- Oferiţi posibilitate copilului de a se întâlni cu specialişti din alte profesii;- Aflaţi dezavantajele profesiei, riscurile ei. Discutaţi cu copilul despre avantajele şi dezavantajele profesiei;- Aflaţi starea reală a sănătăţii copilului;- Nu supra- sau subapreciaţi capacităţile şi posibilităţile copilului;- Nu presaţi copilul în alegerea carierei, se poate crea un conflict deschis între voi;- Analizaţi alegerea viitoarei profesii nu numai de pe poziţia beneficiului material, dar şi de pe poziţia satisfacţiei morale;- Nu uitaţi de formula succesului profesional: vreau, pot şi trebuie, ce presupune corespunderea dorinţei, capacităţilor şi cererii pe piaţa muncii;- Ţineţi minte, fiecare generaţie şi fiecare copil are dreptul la propria individualitate, are dreptul la alegerea proprie, la propriul drum, în care dvs. puteţi să-l ajutaţi.

Bibliografie:Грецов А., Выбираем профессию. Советы практического психолога. Питер, 2005.

80

Климов Е.А., Школа. А дальше? Лениздат, 1971.Основы выбора профессии. Факультативный курс для выпускников школ, часть 3. Вологда, 1997.Профориентация старшеклассников: сборник учебно-методических материалов / Cост., ред. и коммент. Т.В.Черниковой. Волгоград: Учитель, 2006.Резапкина Г.В., Секреты выбора профессии, или Путеводитель выпускника. М.: Генезис, 2005.

81

CONSILIEREA PĂRINŢILOR ÎN ŞCOALĂ

Corolenco Elena, invaţatoare, gr. did. II, şcoală primară nr.12Garbuz Gheorghe, învăţătoare, gr. did. II, şcoala primară nr.12

Rezumat: Pregătirea familiei pentru executarea funcţiei de educator este eficientă şi pozitivă atunci cînd părinţii dobîndesc deprinderi de comunicare, asimilează modele de comportament, abilităţi de relaţionare, de mînuire a unor situaţii, adică stăpînesc întregul arsenal de mijloace pentru sprijinirea şi realizarea integrării sociale a copiilor. Sprijinirea părinţilor să-şi dezvolte priceperile parentale şi încrederea în propriile forţe, să-şi îmbunătăţească capacităţile de a-i îngriji şi sprijini pe proprii copii revine cadrelor didactice

În secolul tehnologiilor avansate, tot mai des se pune accent pe valorificarea potenţialului intelectual al fiecărei personalităţi pentru integrarea socială optime a ei. Progresul dat începe în familie, grădiniţă, şcoală şi continuiă pe tot parcursul vieţii prin intermediul unui parteneriat constructiv dintre familie – şcoală – copil.

De la debutul şcolar părinţii şi elevii sunt antrenaţi şi implicaţi într-o activitate intelectuală continuiă şi sistematică, în bună parte necunoscută lor, ceea ce solicită un efort sporit atît din partea copiilor, cît şi a părinţilor.

Vîrsta şcolară se deosebeşte de celelalte etape etative prin elementele specifice ale condiţiilor de viaţă şi a trebuinţelor, prin construirea relaţiilor dintre copil şi lumea înconjurătoare, nivelul dezvoltării personalităţii copilului dezvoltării intelectuale şi al gîndirii. În perioada şcolarizării se stabilesc primele relaţii sociale cu semenii şi adulţii, de asemenea cu mediul înconjurător, adică are loc procesul de socializare, definită drept „proces prin care o fiinţă biologică se transformă într-un subiect al unei culturi specifice” (B. Bernştein). Se formează atitudinea faţă de celelalte persoane care îl înconjoară, se formează şi se conştientizează Eu-l şi importanţa propriilor acţiuni. La elevul de vîrstă şcolară mică apare cercul obligaţiunilor elementare, el este capabil de sinestătător să îndeplinească sarcinile formulate de adult, se formează identitatea şi apare necesitatea recunoaşterii de către persoanele cu care relaţionează.

Copiii au mare nevoie de părinţi, fără să-şi dea seama de acest lucru. Personalitatea lor fragedă poate fi modelată discret, cu mult tact şi, mai ales, cu argumentele cele mai raţionale de care dispunem.

Orice amestec în sufletul copilului, îi creează resentimente şi-l îndepărtează de părinţi şi învăţător. Noi, cadrele didactice, nu putem rămîne indiferenţi la dramele copiilor cu părinţii excentrici sau conservatori, părinţi „de duminică”, părinţi „de concediu”sau, dimpotrivă, părinţi care trudesc şi se luptă cu greutăţile vieţii să-şi educe copiii, părinţi educaţi sau părinţi care încearcă să se autoeduce.

Un studiu realizat de Epstein propune şase tipuri de implicare:Parienţialitatea sau calitatea de părinte;Comunicarea sau capacitatea de a comunica;Voluntariatul sau capacitatea de a acţiona ca voluntar;Învăţarea acasă;Luarea deciziilor;Colaborarea cu comunitatea.Nimeni şi nicăieri nu ne învaţă cum să fim părinţi buni. Fiecare părinte face tot ce îi stă

în putinţă la un moment dat pentru binele copilului. Însă, cîteodată, părinţii dau greş şi le e greu să recunoască. Înmatricularea copilului în clasa întîi schimbă radical modul de viaţă al copiilor şi părinţilor în regimul zilei, planul de evenimente. Relaţia de colaborare permanentă

82

cu familia micului şcolar este una dintre condiţiile esenţiale care asigură succesul şcolar. Dăruirea, experienţa, tinereţea, profesionalismul, puterea, curajul, interesul, implicarea, perseverenţa sunt doar cîteva din calităţile şi în acelaşi timp valorile unui bun învăţător care implică eficient părinţii.

Părinţii pot să-şi aducă aportul ca:Părinte learner – se informează asupra modului de conducere şi organizare a procesului educativ din şcoală;Părinte ca ajutor – ajută voluntar învăţătorii în activitatea didactică, oferindu-se ca resursă de învăţare;Părintele ca susţinător al motivaţiei pentru învăţare şcolară;Părintele ca sursă de informaţie pentru şcoală – oferă informaţii despre comportamentul copilului în familie;Părintele ca sursă educaţională – susţine cu experienţa sa de viaţă şi cognitivă învăţarea;Părintele ca profesor – părintele este primul educator al copiilor săi, le oferă valori şi modele de conduită;Părintele ca învăţător al schimbării în şcoală – analizează critic procesul educativ şi viaţa şcolară, intervine cu propuneri şi sugestii de ameliorare acolo, unde este cazul.

Pentru favorizarea motivării participării părinţilor la activităţile propuse recurgem la aplicarea următoarelor modalităţi:

Oferim părinţilor explicaţii despre activitatea din şcoală;Folosim o primă etapă pentru a-i cunoaşte individual pe părinţi, tutori, terţi, ascultăm ce spun şi ne străduim să le demonstrăm că avem încredere în ei şi că le respectăm familia;Împărtăşim părinţilor ceea ce facem şi de ce facem, oferind exemple concrete;Fotografiem diferite activităţi, filmăm şi păstrăm produsele copiilor pentru a le prezenta părinţilor;Realizăm o mică bibliotecă cu broşuri, casete şi fotografii, care să explice problemele şcolii şi activităţile desfăşurate de elevi, tehnicile de predare – învăţare pe care le putem explica părinţilor;Famialiarizarea părinţilor cu structura programului educativ, văzut ca o parte a unui lanţ de activităţi al căror scop este dezvoltarea copilului lor;Stabilim şi planificăm de comun acord participarea părinţilor la activităţile organizarea pentru ei, dar şi la cele şcolare;Oferim ocazii de activităţi comune ale părinţilor şi învăţătorilor;Planificăm întîlniri dintre părinţi şi toate persoanele implicate în educarea copilului (specialiştii de obiecte, lucrătorul medical).În această ordine de idei lansăm unele concluzii determinate de activitatea de

investigare:Proiectăm lecţii deschise pentru părinţi şi le permitem să asiste la anumite lecţii;Implicăm părinţii în acele lecţii şi activităţi la care ne pot ajuta nu doar material, ci şi cu unele informaţii suplimentare, aspecte din sfera lor de pregătire şi activitate socio – profesională;Programăm întîlniri cu părinţii şi şedinţe periodice, astfel încît aceştea să fie un moment de colaborare şi de relaxare;Nu vom eticheta copiii în faţa grupului de părinţi şi vom evita emiterea unor judecăţi de valoare, care să-i stînjenească pe unii dintre ei.În consilierea părinţilor din şcoală ne bazăm pe strategiile lansate de autoarea E. Joiţa:

83

Fiţi pozitiv, aveţi deschidere către opiniile părinţilor;Nu refuzaţi niciodată dialogul, cînd e vorba de a lua o decizie;Armonizaţi punctele de vedere ale familiei cu ale Dumneavoastre şi cu ale specialiştilor, dacă e nevoie de o opinie avizată;Explicaţi orice decizie aţi luat;Sintetizaţi mereu discuţiile referitoare la luarea unei decizii;Decideţi numai după ce v-aţi sfătuit cu familia;Centraţi-vă deciziile pe o viziune cît mai adecvată despre copil şi căutaţi să aveţi obiective comune cu familia.

Bibliografie:Cuzneţova L., Curriculum. Educaţie pentru familie, Chişinău, 2004.Joiţa E., Educaţia cognitivă. Fundamente. Metodologie. Iaşi Editura Polirom, 2002.Doleon S., Meseria de părinte, Bucureşti, Editura Aramis, 2002.Creţu E., Psihopedagogia şcolară pentru învăţămîntul primar, Bucureşti, Editura Aramis,1999.Şoitu I., Vrăjmaş E., Consiliere familială, Iaşi, Institutul European, 2001.

84

РОЛЬ СЕМЬИ В ВЫБОРЕ ПРОФЕССИИ

Ротару Ирина, психолог 1 дидактической степени,Теоретический Лицей им.М. Коцюбинского

„Энергия достижения иссякает, если идея достижения принадлежит другому человеку”

Огромную роль в выборе будущей профессии играет семья, хотя сами дети этого могут и не осознавать. Зачастую они ориентируются на профессии родственников. Всем нам известно примеры трудовых династий, когда несколько поколений одной семьи работают по одной специальности, и случаи, когда кто-то становится «врачом, как мама» или «шофером, как папа». С одной стороны, семейная традиция может ограничивать вероятный выбор. Юноша или девушка как бы идет по инерции, не пытаясь понять, насколько профессия родителей действительно соответствует его собственным интересам и склонностям. С другой стороны, он очень хорошо представляет данную профессию и отдает себе отчет в том, какие качества для нее требуются. Например, дети врачей прекрасно знают, что медицинская профессия подразумевает срочные вызовы и сверхурочную работу, а также просьбы о помощи со стороны знакомых и соседей, а дети учителей – что необходимо готовиться к урокам и проверять тетради. Таким образом, если ребенок выбирает профессию родителей, важно обсудить с ним мотивы его выбора, понять, что им движет.

Семья – это то пространство, где формируется отношение к работе, к профессиональной деятельности. У каждого из нас, взрослых, есть свое представление о работе, которое мы, порой сами того не ведая, передаем ребенку. Если родители относятся к работе как к значимой части собственной жизни, рассматривают ее как средство самореализации и самовыражения, то ребенок с раннего детства усваивает, что удовлетворенность жизнью напрямую связана с работой, и наоборот.

Очень важно не отказываться от роли советчика. Родитель может выступить как эксперт и поделиться той информацией, которой он владеет: рассказать, что представляет собой та или иная профессия, где можно найти работу, какие ограничения она накладывает. Следует представить эту информацию в нейтральной форме, чтобы ваш ребенок сделал выводы самостоятельно, например: «Знаешь, одна моя одноклассница так хотела стать археологом, институт закончила, но всю жизнь работала бухгалтером, потому что было невозможно найти работу по специальности». Особенно ценно для детей, если взрослые делятся с ними собственным опытом самоопределения, переживаниями и сомнениями собственного отрочества. Подобные рассказы, особенно если известно, чем завершился выбор профессии, как правило, производят на детей большое впечатление.

Не стоит ограничиваться рассказами и разговорами. Все мы знаем, что юношество зачастую скептически относится к мнению взрослых, особенно родителей. Гораздо важнее непосредственный опыт. Большое впечатление может произвести общение со специалистами той профессии, которую ваш ребенок выбрал. Например, если он размышляет, не стать ли ему экономистом, а среди ваших знакомых как раз есть экономисты, можно попросить их пообщаться с вашим ребенком, даже сводить его к ним на работу. Опыт подобного общения может, как подтолкнуть старшеклассника к выбору профессии, так и заставить его задуматься о том, насколько он в действительности сможет работать по выбранной специальности.

85

Необходимость грамотного участия родителей в формировании профплана подростка переоценить трудно.

Проводя анкетирование среди учащихся 7 – 12 классов выявилось, что обсуждать выбор будущей профессии ученики начинают только в 9 классе и больше всего в 12 классе. Больше всего на выбор своего ребенка влияют мамы и только 12% самостоятельно решают, кем им стать и куда пойти учиться.

Основные позиции родителей относительно профессионального будущего детей:

Позитивная активная позиция. Родители стараются помочь детям выбрать профессию с учетом их индивидуальных психофизиологических особенностей.

Жесткая активная позиция. Родители безапелляционно, иногда в ультимативной форме предлагают ребенку свой выбор профессии и учебного заведения. При этом индивидуальные особенности ребенка, его отношение к такой ситуации учитываются минимально или вообще игнорируются, никаких объяснений ребенку не дается.

Пассивная позиция. Родители самоустраняются, предоставляя детям возможность самостоятельно формировать профессиональный план. Иногда такая позиция вызвана негативным опытом со старшим ребенком, когда жесткая позиция вызвала нежелательные последствия.

К профконсультанту приходят родители с любой из названных позиций. Но фактически те родители, которые не приходят, тоже получают консультацию: ребенку дают информацию для аргументированного разговора с родителями.

Очевидно, что ошибки могут совершать только те родители, которые занимают 1 или 2 позиции, то есть так или иначе принимают участие в формировании профплана ребенка. Отметим наиболее типичные ошибки.

Предложение не соответствует индивидуальным особенностям ребенка, потому что родители недостаточно адекватно его (ребенка) оценивают. Эта ошибка достаточно легко поддается коррекции в процессе интерпретации результатов тестирования.

Родители не учитывают, что выбор профессии – процесс не только рациональный, но и эмоциональный. Поэтому, даже вполне адекватный совет иногда отвергается – ребенок не видит себя в предлагаемой деятельности. Консультант должен объяснить родителям значение эмоционального рассказа о своей работе, о других известных им профессиях. Очень важно предоставить детям возможность наглядного ознакомления с разными профессиями.

Предложение родителей не соответствует мотивации ребенка, потому что родители не принимают ее всерьез («мал еще, ничего не понимает, потом будет благодарен») или хотят, чтобы ребенок реализовал их планы («станешь врачом, будешь нас лечить», «станешь экономистом – передадим тебе семейный бизнес» и т.п.). Задача консультанта – объяснить родителям, что если ребенок получит профессию, не соответствующую его индивидуальным особенностям, он не станет хорошим специалистом, кроме того, неправильно выбранная профессия может испортить характер и причинить вред здоровью.

Родители предлагают ребенку не профессию, а учебное заведение. Такое предложение вообще не воспринимается ребенком в качестве совета, а родители, несмотря на участие, оцениваются как самоустранившиеся. В этой ситуации консультант объясняет, что целесообразно сначала выбрать профессию, а потом – учебное заведение.

Родители предлагают ребенку выбрать профессию, котораяб с их точки зрения, всегда будет востребована. Как правило, именно в этом пункте установка родителей особенно твердая («будешь учиться на экономиста, или не рассчитывай на нашу помощь»). Родителям следует разъяснять, что ребенок должен выбрать такую

86

профессию, в которой он будет конкурентоспособным, что никакая профессия не является панацеей от безработицы, и ребенок рискует оказаться и невостребованным, и с ненужной ему профессией.

И наконец, несколько рекомендаций профконсультанта для родителей:- Родители, имейте в виду, что влачить мешок с нелюбимым делом - очень тяжело. Даже если этому делу отданы годы, деньги, надежды родителей. - Профессию надо выбирать не только головой, а всем существом. - Дайте возможность сыну или дочери возражать вам по существу. - Не стоит смеяться над выбором вашего ребенка. Искренний этот выбор дает силы к достижению, а значит, принесет ему счастье, деньги и славу. - Энергия достижения иссякает, если идея достижения принадлежит другому человеку. - В чем нет услады - в том и толку нет. Профессия должна доставлять удовольствие телу, глазам, ушам, пальцам, должен нравиться запах работы. - Ведите наблюдения: за что хвалят ребенка в школе, в детском саду, за что его ругают (то, за что его ругают, это тоже может быть частью дарования), что у него получается легче всего, чем ему хочется все время заниматься, о чем он любит говорить, о чем спрашивает часто. - Советуйтесь с профессионалом.

Библиография.Берг В., Карьера - суперигра. М.: АО Интерэксперт, 1998.Выготский Л. С., Психология искусства. М.: Педагогика, 1987.Брошусь Б.С., Психология в моей жизни (интервью с Б.С. Братусем) // Мир психологии и психология в мире, 1994, № , стр. 74-85.Гинзбург М.Р., Психологическое содержание жизненного поля старшего подростка // Мир психологии и психология в мире, 1995, стр. 21-28.Климов Е.А., Психология профессионального самоопределения. Ростов-на-Дону: Феникс, 1996.Дидактический материал по курсу «Твоя профессиональная карьера» /Под ред. С.Н. Чистяковой, М. Просвещение, 1998.

87

CONSILIEREA CARIEREI PRIN COLABORAREA CU PĂRINŢII

Bordianu Galina, profesor de istorie, grad didactic I,Scutaru Silvia, grad didactic II, doctor în istorie

Liceul Teoretic „N. Iorga”

„Sunt ocupaţii ciudate, care sunt moliile timpului preţios. A te ocupa cu ceva nepotrivit e mai rău decât a nu face nimic”

(Baltazar Gracian)

Rezumat: Ponderea influenţei părinţilor asupra copiilor în alegerea unei cariere este, de multe ori, decisivă. Modelele comportamentale ce ţin de muncă şi sunt vehiculate în familie (de apreciere sau de depreciere a anumitor profesii) vor fi preluate şi de copii. Ca urmare, aceştia îşi vor contura parţial alegerea în dependenţă de opţiunile părinţilor. Experienţa liceului nostru demonstrează că consilierea profesională a părinţilor fără un sprijin extern este un proces dificil, adesea asociat cu alegeri greşite, ezitări, amânări. Iată de ce încercăm să ne orientăm spre colaborarea cu părinţii, psihologii, sociologii, medicii, economiştii, managerii etc.

Cuvinte cheie: influenţa părinţilor, alegerea profesiei, colaborare cu părinţii.

Familia este unul dintre cei mai importanţi factori în orientarea carierei, chiar dacă în ultimele decenii influenţa ei scade. Cauzele acestei influenţe accentuate sunt:- De la vârsta cea mai fragedă, părinţii pot orienta interesele copiilor nu numai prin alegerea jucăriilor şi aprecierea pozitivă sau negativă a unor activităţi, dar şi prin imitare şi jocuri.- Familia este cea care optează pentru anumite şcoli, care stimulează sau limitează mai mult sau mai puţin posibilităţile copiilor.- Atitudinea, stilul educativ al părinţilor influenţează încrederea în sine, abilităţile, atitudinile şi ambiţiile copilului.- Părinţii sunt cei care transmit aşteptările sociale care corespund poziţiei lor sociale.- Chiar dacă în ultimul timp se încearcă egalizarea şanselor vocaţionale şi profesionale ale tinerilor, statutul socio-economic ocupă o poziţie dominantă în mentalitatea indivizilor.

Ponderea influenţei părinţilor asupra copiilor în alegerea unei cariere este, de multe ori, decisivă. Modelele comportamentale ce ţin de muncă şi sunt vehiculate în familie (de apreciere sau de depreciere a anumitor profesii) vor fi preluate şi de copii. Ca urmare, aceştia îşi vor contura parţial alegerea în dependenţă de opţiunile părinţilor. Experienţa pedagogică arată că mulţi părinţi îşi supraapreciază copiii (lucru bun până la un anumit punct) şi le impun trasee educaţionale şi filiere profesionale la care aceştia nu aderă din convingere. Din păcate, părinţii transmit frecvent copiilor nemulţumirile lor profesionale, stereotipurile cu privire la munca (grea, rentabilă, sigura, atractivă, etc.) sau propriile aspiraţii nerealizate. Astfel, aceste aspecte au efecte nefavorabile în alegerea şi realizarea carierei. Ponderea copiilor ce ţin cont de doleanţele părinţilor cu privire la filiera şcolară şi profesia viitoare se reduce pe măsură ce aceştia trec de la o treaptă la alta de şcolaritate (liceu, facultate). Absolvenţii, de regulă, sunt puşi în faţa dilemei cu privire la ce profesie ar fi mai potrivită pentru ei. În general, „criteriile” pe care le au în vedere părinţii în influenţarea deciziei copiilor se referă la: - siguranţa şi viitorul profesiei pe piaţa forţei de muncă;- durata studiilor pentru a atinge un astfel de obiectiv (timp în care tânărul este dependent material de familie);

88

- taxele pentru instruire;- avantajele materiale ocazionale;- statutul social conferit de profesie;- securitatea muncii.

Pentru absolvenţii din tara noastră, alegerea profesiei este dificilă pentru că ei se află sub influenţa unui sistem educativ ce pune accent mai mult pe teorie decât pe practică, vocaţie, talent. Pe de altă parte, mulţi dintre adolescenţi iau decizii sub presiunea părinţilor. Tinerii sunt îndrumaţi să fie pragmatici, să se gândească mai degrabă la aspectul financiar al deciziilor luate şi mai puţin la ce le-ar plăcea să facă. Cu regret, şi profesorii, şi părinţii au tendinţa de a impune alegerea profesiei, neglijând dorinţele tânărului. Considerăm că orientarea profesională trebuie să ţină cont de talentul, aptitudinile, dorinţele tânărului, de realitatea societăţii actuale. Părinţii copiilor înzestraţi cu talent au cea mai uşoară sarcină. Iată de ce le sugerăm acestor părinţi să le lase tinerilor libertatea de a-şi alege cariera dorită. Practica noastră, însă, demonstrează că mulţi părinţi îşi impun hotărârea reieşind din tradiţia vocaţională a familiei şi, nu în ultimul rând, le plătesc meditaţiile.

Unii părinţi consideră că pentru a reuşi în carieră, cele mai importante sunt cunoştinţele. Astfel, copilul este supus unui program suplimentar de meditaţii, este orientat spre cele mai renumite şi bine cotate şcoli, chiar dacă profilul acestora nu se potriveşte cu talentele, aptitudinile, preferinţele tânărului. Ceea ce contează, după cum consideră Răzvan şi Laura Ardelean „în proporţie de 70%, sunt competenţele sociale de comunicare, relaţionare, abilităţile de prevenire şi rezolvare a conflictelor, capacitatea de exercitare non-agresivă a autorităţii, abilităţi de lucru în echipă, capacitatea de automotivare”2.

Educaţia parentală se referă şi la „acţiuni ţintite pentru dezvoltarea cunoştinţelor, deprinderilor şi abilităţilor de creştere, îngrijire, educaţie a tinerei generaţii de către părinţi şi membrii familiilor acestora”3, orientate spre alegerea corectă a carierei copiilor. Astfel, una din acţiunile îndreptate spre educarea părinţilor şi dezvoltarea unei practici eficiente de comunicare este cea de informare, adică de transmitere şi obţinere a unor cunoştinţe, păreri, concepţii importante pentru asigurarea succesului profesional al tinerilor. În cadrul şedinţelor cu părinţii, am aplicat tabelul Disciplinele şcolare şi profesia, în care am determinat o posibilă legătură dintre disciplinele şcolare şi profesia, pe care un tânăr ar putea să o urmeze (Tabelul 1).

Experienţa liceului nostru demonstrează că consilierea profesională a părinţilor fără un sprijin extern este un proces dificil, adesea asociat cu alegeri greşite, ezitări, amânări. De cele mai multe ori „…implicarea agenţilor economici este nesemnificativă…, cooperarea cu ONG-urile din comunitate este limitată…”4, cadrele didactice au insuficiente informaţii şi competenţe utile, care pot fi sistematizate, pentru a fi transmise părinţilor. De aceea „…abordarea competentă şi eficientă a orientării profesionale…”5 trebuie să se orienteze spre colaborare între diferite categorii de specialişti, printre care menţionăm: psihologii, sociologii, medicii, economiştii, managerii de toate categoriile, cadre didactice etc. Un exemplu în acest sens ar fi exerciţiile prin care părinţii îşi pot cunoaşte mai bine copiii (Tabelul 2, 3).În concluzie afirmăm:

- consilierea eficientă a carierei în colaborare cu părinţii se impune prin colaborare între diferite categorii de specialişti, printre care menţionăm: psihologii, sociologii, medicii, economiştii, managerii de toate categoriile, cadre didactice etc.;2Ardelean R., Ardelean L. Consilierea carierei prin colaborarea cu părinţii. http://www.scribd.com/doc/17402880/Consilierea-carierei-prin-colaborarea-cu-parintii-partea-1(accesat 21 aprilie 2011).3 Păun D., Potolea D. pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative. Bucureşti: POLIROM, 2002, p. 232 (245 p. ).4 Şcoala şi comunitatea. Chişinău: Ştiinţa. 2007, p. 8. (60 p.).5Bontaş I. Pedagogie. Bucureşti: Editura ALL, p. 273. (315 p.).

89

http://www.scribd.com/doc/17402880/Consilierea-carierei-prin-colaborarea-cu-parintii-partea-1(accesat

- se impune pregnant alcătuirea unor programe de pregătire a cadrelor didactice cu referinţă la consilierea privind cariera;- este necesară elaborarea unei baze didactice variate nu numai pentru orele de educaţie

civică şi dirigenţie, dar şi pentru activităţile cu părinţii.

TABELUL 1

DISCIPLINELE ŞCOLARE ŞI PROFESIA, PENTRU ELEVII CARE AU REZULTATE BUNE LA:

Disciplina Profesia

Limba română / limbi străine

Profesor de limba română sau de limbi străine, cercetător în lingvistică, bibliotecar, lucrător în publicitate, învăţător, educator, ghid, translator, actor, diplomat, jurnalist, critic de artă, corector, editor etc.

Matematica Profesor de matematica, economist-contabil, informatician-programator, inginer în diferite domenii, funcţionar bancar, tehnician în construcţii, agent comercial, arhitect, pilot, statistician, astronom.

Fizică, chimie, bilogie

Profesor sau cercetător în unul din aceste domenii, fizician, chimist, biolog, biochimist, biofizician, tehnician agricol, inginer, farmacist, medic, stomatolog, agronom, geolog, horticultor, cosmetician.

Istorie Profesor sau cercetător în acest domeniu, ghid turistic, muzeograf, arheolog, diplomat, scriitor.

Informatică Profesor, contabil, informatician-programator, astronom, statistician, cartograf, economist, inginer, lucrător în domeniul financiar-bancar, specialist în telecomunicaţii, arhitect, controlor de trafic aerian.

Educaţie fizică Profesor de sport, antrenor, fizioterapeut, ofiţer în armată, poliţist, pompier, comentator sportiv, atlet, fotbalist etc.

TABELUL 21.Domeniile de interes pentru copilul meu sunt......2.Copilului meu ii place să fie implicat în activităţi cu (alegeţi): a) lucruri b) informaţii c) oameni3.Următoarele valori legate de muncă sunt cele mai importante pentru copilul meu.....4.Cele mai importante calităţi intelectuale pentru copilul meu sunt....5.Copilul meu poate sa facă următoarele sarcini.....6.Cele mai importante trăsături de caracter ale copilului meu sunt:..7.Slabiciunile copilului meu sunt...

TABELUL 3

90

EXERCITIUL „AŞ PUTEA FI”Aş putea fi pădurar pentru că...Aş putea fi doctor pentru că...Aş putea fi cântăreţ pentru că...Aş putea fi profesor pentru că...Aş putea fi economist pentru că...Aş putea fi jurnalist pentru că...Aş putea fi ospătar pentru că...Aş putea fi instalator pentru că...(pot fi numite şi alte meserii).

Bibliografie:

*sursa: Greiner, Kania, Paszkowska-Rogacz si Tarkowska, 2006. În: http://www.suntparinte.ro/dezvoltare-emotionala/54/703 (accesat 27 aprilie 2011).Ardelean R., Ardelean L. Consilierea carierei prin colaborarea cu părinţii. http://www.scribd.com/doc/17402880/Consilierea-carierei-prin-colaborarea-cu-parintii-partea-1(accesat 21 aprilie 2011).Bontaş I. Pedagogie. Bucureşti: Editura ALL, 315 p. Greiner, Kania, Paszkowska-Rogacz şi Tarkowska, 2006. În: http://www.suntparinte.ro/dezvoltare-emotionala/54/703 (accesat 27 aprilie 2011).Păun D., Potolea D. pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative. Bucureşti: POLIROM, 2002, 245 p. Şcoala şi comunitatea. Chişinău: Ştiinţa, 2007, 60 p.

91

http://www.suntparinte.ro/dezvoltare-emotionala/54/703



http://www.suntparinte.ro/dezvoltare-emotionala/54/703

CUM SĂ-MI AJUT COPILUL SĂ-ŞI ALEAGĂ VIITORUL POTRIVIT

Juminski Viorel, specialist principal, psiholog, CMIOP

- Eşti atât de bună, să-mi spui încotro trebuie s-o iau de-aici?- Asta depinde mult de locul unde vrei să ajungi.

- Mi-e totuna, zise Alice.- Atunci nu are importanţă pe ce drum s-o iei.

- Numai să ajung undeva, adăugă Alice, ca explicaţie.- O, cu siguranţă că o să ajungi, numai să mergi de ajuns.

- Alice îşi dădu seama că n-avea ce să răspundă... (LEWIS CARROLL, Alice în ţara minunilor)

Rezumat: Întrebările referitoare la viitorul elevilor din clasele terminale îi frământă nu doar pe adolescenţi, ci şi pe părinţii lor. Adesea familia doreşte să-şi ajute odrasla, însă metodele alese nu întotdeauna sunt eficiente. În acest articol sunt prezentate câteva modalităţi de ajutorare a propriului copil în alegerea privind viitoarea carieră. Sunt propuse recomandări cu privire la ceea ce trebuie/ nu trebuie să facă şi expresiile pe care trebuie/ nu trebuie să le utilizeze părinţii, abordând problema menţionată.

Cuvinte cheie: implicarea părinţilor, talente, dorinţe, personalitate, expresii utile.

Dacă bărbaţii sunt de pe Marte, iar femeile de pe Venus, adolescenţii vin din cu totul alt univers sau, cel puţin, ne dau deseori această impresie. Adolescenţii sunt prinşi între două tipuri de identitate: sunt şi, totuşi, nu mai sunt copii; sunt adulţi şi, totuşi, încă nu. Căutându-şi identitatea, vor să afle răspunsuri: ce să le placă, ce să spună, cu ce să se îmbrace, ce carieră să-şi aleagă...

Aşadar, părinţii ar face bine să înveţe să facă faţă situaţiei şi, mai mult decât atât, să comunice cu aceşti copii-adulţi. Ca să-şi poată ajuta copilul, ca să-l poată îndruma în luarea deciziilor, părintele trebuie să-şi cunoască copilul. Dacă i-a urmărit cu atenţie activitatea din gimnaziu / liceu, ştie cât de bine pregătit şi cât de matur este, ce personalitate are, ce-l interesează. Luând în considerare toate aceste aspecte, când vorbeşte cu adolescentul despre viitorul lui, părintele va şti spre ce ar trebui să se orienteze copilul.

Deci, pentru ca sfatul părintelui să-i fie de ajutor adolescentului, părintele trebuie să-şi cunoască cu adevărat odorul. Cu cât ştie mai multe, cu atât îndrumările vor fi mai utile. Cea mai bună cale de a-şi cunoaşte copilul o reprezintă comunicarea adevărată şi implicarea constantă în viaţa sa. În continuare le propunem părinţilor câteva strategii menite să le dezvolte comunicarea adevărată şi să-i ajute pe adolescenţi să-şi aleagă cariera.

Doina era în ultimul an la liceu. Se descurca bine la toate disciplinele de studiu, obţinând o medie peste 9. Luase 10 la materiile care-i plăceau cu adevărat, ca engleza şi ştiinţele sociale, dar 9 la matematică, fiindcă nu-i plăcea, chiar dacă înţelegea destul de bine. Marea întrebare era: ce-şi doreşte să facă mai departe? Ce fel de carieră i s-ar potrivi? Mai toţi prietenii ei se confruntau cu aceeaşi dilemă. Consilierul de orientere şcolară de la liceu nu-i fusese de prea mare ajutor, pentru că n-o cunoştea prea bine. Tot ce-i spusese se baza pe notele Doinei şi pe scorurile obţinute de ea la testele standardizate.

În cele din urmă, Doina a hotărât că ar fi bine să stea de vorbă cu părinţii ei. Îi era uşor să discute cu ei, pentru că o ascultau întotdeauna şi-i spuneau ce ar trebui să facă, doar dacă-i întreba ea. În plus, ei urmau să-i plătească facultatea, dacă se decidea că asta vrea să facă.

92

Adolescenţii pot visa la aproape orice carieră. Majoritatea oamenilor consideră că inteligenţa, aptitudinile şi dorinţa de a munci sunt mai importante decât orice altceva.

Îţi poţi ajuta copilul să-şi descopere aptitudinile şi resursele de care dispune şi apoi să-şi aleagă profesia ce i se potriveşte cel mai bine. Când discuţi cu tinerii despre viitorul lor, trei lucruri par să aibă o importanţă extremă.

În primul rând, să le evaluezi talentele. Au o înclinaţie spre disciplinele academice, de pildă ştiinţele exacte şi matematica? Au talent pentru artă? Au aptitudini interpersonale deosebite? Se pricep la mecanică?

În al doilea rând, să vorbeşti despre dorinţele lor. Să ştii ce-i pasionează, ce alegeri fac şi ce interese au în viaţa de zi cu zi, care le sunt materiile favorite la şcoală, ce cărţi şi reviste citesc, ce situri vizitează pe internet, ce filme vizionează, din ce grupuri fac parte, ce-i interesează pe prietenii lor.

În al treilea rând – şi, într-un fel, cel mai important lucru – trebuie să cunoşti personalitatea copilului tău. Oricare iar fi talentele şi dorinţele, personalitatea joacă un rol foarte important în succesul viitoarei cariere. Întreabă-te cum ţi-ai descrie copilul în faţa unui străin. E sociabil sau rezervat şi tăcut, e precaut sau îi place să-şi asume riscuri, e îngrijit sau neglijent în ceea ce priveşte aspectul exterior, e ambiţios sau delăsător, e sclipitor sau şters, e un conducător sau executant, e organizat sau haotic, sensibil sau rece, curajos sau timid?

Pentru ca sfatul tău să-i fie de ajutor adolescentului, gândeşte-te cât de multe cunoşti cu adevărat despre el. Cu cât ştii mai multe, cu atât îndrumările tale vor fi mai utile. Cea mai bună cale de a-ţi cunoaşte copilul o reprezintă comunicarea adevărată şi implicarea constantă în viaţa sa.

TREI LUCRURI PE CARE TREBUIE SĂ LE FACI:Implică-te în viaţa adolescentului, ca să-i cunoşti personalitatea şi interesele.Evaluează-i punctele forte şi punctele vulnerabile.Ascultă dorinţele adolescentului tău.CE SĂ SPUI ŞI CE SĂ FACI:Când copilul tău era mic, probabil că spunea: „Când voi fi mare, vreau să mă fac doctor (pilot, profesor, medic, veterinar)”. Acum, ajuns la adolescenţă, îţi va spune că nu ştie ce-şi doreşte să devină. E cazul să te îngijorezi? Discută cu el. Spune-i lucruri ca:Eşti încă foarte tânăr. Nu e neapărat sa iei o decizie chiar acum.E normal să te simţi derutat, având atât de multe alternative.Cel mai important lucru este să faci alegerea cea mai potrivită pentru tine.Imaginează-ţi că faci un anumit lucru în fiecare zi şi gândeşte-te ce te-ar atrage.S-ar putea să nu-ţi dai seama cu adevărat ce-ţi place, până nu vezi ce-ţi oferă viaţa.Cred că pentru moment e mai uşor să excluzi ceea ce nu vrei să faci.

Indiferent dacă nehotărârea adolescentului te îngrijorează sau nu, poţi face câte ceva ca să-l ghidezi spre direcţia potrivită. Ai putea să-i spui:- Hai să facem o listă cu toate carierele despre care crezi că te-ar putea interesa şi cu toate calificările pe care ar trebui să le dobândeşti pentru acestea. O să te ajut.- Dintre aceste calificări, câte ai deja? Pe care crezi că ţi-ar plăcea s-o dobândeşti?- Ce fel de persoană crezi că ar trebui să fii ca să ai succes în aceste cariere de care te simţi atras?- Eşti acel gen de persoană?- Dacă ai putea fi orice doar pocnind din degete, ce ai alege?- Hai să facem o listă cu ceea ce-ţi place să faci în timpul liber, cu lucrurile despre care-ţi place să citeşti, să vezi documentare sau filme cinema. Ce materii îţi plac cel mai mult la şcoală? La care te pricepi cel mai bine?

93

CUVINTE ŞI EXPRESII UTILE:Abilitate, Alegere, Ambiţie, Aptitudine, Calificări, Experienţa noastră, Imbold, Inteligenţă, Împreună, Muncă susţinută, Personalitate, Preferinţe şi antipatii, Realism, Să te ajut, Sfat, TalentCE SĂ NU SPUI ŞI CE SĂ NU FACI:

Poţi ajuta cel mai bine un adolescent, ascultând foarte atent ceea ce are de spus şi implicându-te în viaţa lui într-un mod discret, mai mult ca observator. Implică-te total doar atunci când unul dintre voi – tu sau adolescentul – crede că el are nevoie de ajutor. Încearcă să nu fii peste măsură de ferm sau de autoritar cu tinerii. Nu-i privi de sus. Nu spune lucruri cum ar fi:- Ai face bine să te hotărăşti repede ce carieră vrei să urmezi!- N-o să aruncăm banii pe fereastră ca să-ţi plătim facultatea, dacă nu ştii ce vrei să faci!- Când eram de vârsta ta, mă întreţineam deja singur.- Când eram de vârsta ta, ştiam precis ce vreau să fac. De asta am reuşit în viaţă!- O să fii un trântor!- Îţi iroseşti viaţa!- După ce împlineşti 18 ani, eşti pe cont propriu! (Dacă ai un copil care se poartă ca un trântor, îi poţi spune şi aşa ceva).CUVINTE ŞI EXPRESII DE EVITAT:

Fă ceva cu viaţa ta, Imatur, Leneş, N-ai nici un talent, Ne iroseşti banii (îţi iroseşti viaţa), Nerecunoscător, Niciodată nu vei..., Nici o speranţă pentru tine, Pe cont propru, Prost, Sfatul meu pentru tine, Trântor...

În concluzie venim cu ideea că, aplicând recomandările enumărate mai sus, părintele are şanse de izbândă mai mari în ajutorarea copilului care caută răspuns la întrebarea: Ce vreau să devin? Beneficiile implementării acestor modalităţi de comunicare cu adolescentul nu pot fi contestate însă eficienţa lor va spori, dacă ghidarea carierei adolescentului va fi făcută în colaborare cu şcoala şi alte instituţii implicate în procesul dat. Aceste recomandări pot fi utilizate atât de diriginţii de clasă, cât şi de părinţi care le pot cunoaşte şi exersa în cadrul şedinţelor cu părinţii din instituţiile preuniversitare.

Bibliografie: Bolboceanu A., Cunoaşterea elevului consiliere şi orientare. Chişinău, Ştiinţa, 2007.Dandara O., Orientarea şcolară şi profesională - dimensiune a educaţiei pentru şi prin profesie. Chişinău, 2005.

Климов Е.А., Школа. А дальше? Лениздат, 1971.

http:// www.escoala.ro/psihologie/

94

http://www.escoala.ro/psihologie/

CAPITOLUL IV

PARTENERIATUL ÎNTRE INSTITUŢIILEIMPLICATE ÎN GHIDAREA ÎN CARIERĂ

PARTICULARITĂŢILE ORIENTĂRII PROFESIONALE LA ADOLESCENŢII DIN MEDII SOCIALE DIFERITE

Perjan Carolina, conf.univ, dr în psihologie, UPS „I.Creangă”Verdeş Angela, dr în psihologie, UPS „I.Creangă”

La vîrsta adolescenţei planurile de viitor, autodeterminarea socială şi profesională conţin gînduri despre modul şi căile de atingere a scopurilor. De la visul de viitor adolescentul trece la planul de viitor, care devine din ce în ce mai evident un plan de activitate. Acest plan se materializează, în primul rînd, în orientarea profesonală.

Luarea deciziei concrete, alegerea practică a profesiei îi revine adolescenţei. La această vîrstă personalitatea concepe atît aspectul valoric, social al profesiei (adică, ce poate oferi profesia dată societăţii), cît şi aspectul subiectiv (ce doreşte, ce aşteaptă ea însăşi de la profesie, dacă dispune sau nu de aptitudinile necesare).

Autodeterminarea profesională presupune luarea deciziilor referitoare la trei aspecte ale activităţii: la profesie, la specialitate, la modul şi căile de pregătire profesională. Din punct de vedere al diferenţierii acestor decizii adolescenţii diferă foarte mult. Unii se orientează numai la profesie („vreau să devin businessman”, „vreau să devin medic”), specialitatea concretă şi modul de pregătire profesională fiind neclare şi deseori lăsate la voia întîmplării. Unii se orientează, în primul rînd, la continuarea profesiei („vreau să obţin studii universitare”), pe cînd profesia şi specialitatea sunt trecute pe planul doi. Cercetările psihologice arată că aceste lacune la alegerea profesiei le au majoritatea adolescenţilor, ceea ce se explică, în mare măsură, prin nivelul nesatisfăcător al muncii de orientare profesională în liceu şi în familie. Unii adolescenţi continuă să rămînă la nivelul preadolescentin de autodeterminare profesională, ceea ce duce la dereglarea procesului de integrare în muncă.

Adolescenţii din mediul rural la această etapă a vieţii sunt şi ei preocupaţi de orientarea profesională şi luarea deciziei pentru fiecare. Ca şi toţi tinerii, cei din mediul rural întîmpină multe dificultăţi cu care încearcă să se confrunte şi să facă faţă problemelor ce apar.

Adolescenţa rurală este dezavantajată: tinerii rurali primesc mai puţină educaţie, sunt mai slab pregătiţi profesional şi au mai puţine posibilităţi de a-şi alege locul de muncă decît alţi adolescenţi.

Cercetările efectuate de A.O.Haller, M.J.Taves şi O.L.Burchinal au arătat că, spre deosebire de adolescenţii urbani, cei rurali au mai puţine idealuri în ceea ce priveşte profesia şi continuarea studiilor, găsesc mai greu de lucru, slujbele pe care le ocupă solicită un nivel de deprinderi elementare şi, în general, nu dovedesc o motivaţie deosebită pentru a se realiza în meserii intelectuale.

Edekem Dilic a studiat 1713 tineri iugoslavi, între 14 şi 25 ani, în privinţa atitudinii generale faţă de modul rural de viaţă. Constatările sunt neaşteptate. Pe de o parte, se constată părăsirea în masă a satului, căutarea de condiţii de viaţă mai bune la oraş şi opinia generală că adolescenţii şi tinerii nu sunt mulţumiţi cu condiţiile de viaţă din mediul rural. Rezultatele cercetărilor arată, însă, că numai un sfert din adolescenţii studiaţi declară că sunt nemulţumiţi acolo. Explicaţia acestui fapt este psihologică, la Dilic. Legătura copilului şi adolescentului cu satul natal continuă, după el, să fie puternică. Aceasta continuă să aibă şi va avea încă forţa lui

95

de atracţie, care constă în: „intimitatea, sinceritatea şi multiplicitatea legăturilor”, în relaţiile naturale de rudenie, în varietatea şi numărul prietenilor.

Cei nemulţumiţi se referă la faptul că sunt „puţine distracţii”, iar munca în agricultură este prea grea sub raport fizic şi venitul este nesatisfăcător.

Deosebirea constă în gradul de cunoaştere a oraşului, deoarece mersul la oraş s-a amplificat cu vremea în cele mai diverse forme (comerţ, navetă etc), iar cunoaşterea oraşului prin mass-media este deosebit de eficientă.

Şi, totuşi, satul continuă să aibă o forţă de atracţie importantă, datorită condiţiilor naturale de viaţă (aer curat, apă bună, linişte etc.), faptului că oamenii sunt mai sinceri şi mai ospitalieri, se cunosc unii pe alţii, cheltuielile de trai sunt mai reduse, fiecare este stăpînul său şi nu poate rămîne fără lucru, iarna se lucrează mai puţin etc. La oraş avantajele principale sunt: posibilitatea unei vieţi culturale şi distractive mai bogate, muncă mai uşoară, odihnă mai multă, îmbrăcăminte mai frumoasă, posibilităţi de şcolarizare mai mari, libertate mai mare pentru tineri.

În Republica Moldova situaţia de la sat nu este mai favorabilă, tinerii, de asemenea, se întîlnesc cu acele greutăţi care au fost descrise mai sus. Cercetările din domeniu demonstrează că tinerii din spaţiul rural sunt orientaţi spre domeniile artei, tehnicii, naturii. Ei se confruntă cu aşa probleme ca lipsa şi nefuncţionarea caselor de cultură şi altor edificii culturale, locuri de agrement. Pe cînd adolescenţii educaţi în mediul urban, avînd îndeajuns locuri de agrement şi activităţi extraşcolare nu simt nevoia acestora.

Studiul efectuat de noi a evidenţiat la adolescenţii de la sate aptitudini comunicative şi organizatorice mai scăzute, în comparaţie cu adolescenţii de la oraş. Lor le sunt specifice dificultăţi în comunicare şi de adaptare la un colectiv nou şi la persoane necunoscute, fapt ce se datorează comunicării cu un număr limitat de persoane, fiind de cele mai dese ori persoane cunoscute. Adolescenţii educaţi în mediul rural sunt mai dependenţi de părinţi în ceea ce priveşte organizarea timpului său şi a muncii, comparativ cu adolescenţii educaţi la oraş. De asemenea ei întîmpină greutăţi în orientarea la situaţii dificile, lipsa spiritului întreprinzător, absenţa iniţiativei şi exigenţei. Nu sunt dispuşi spre munca organizatorică şi independenţă. Nu au încredere în forţele proprii. Toate acestea se datorează modului de viaţă pe care îl duc şi activităţilor pe care le au zi de zi. Posibilităţile de dezvoltare şi avansare a tinerilor rurali sunt limitate, ei fiind nevoiţi să îndeplinească munca în gospodăriile lor, cultivarea pămîntului şi restul muncii pe care o fac. Ponderea influenţei părinţilor asupra copiilor în alegerea unei profesii este, de multe ori, decisivă. Modelele comportamentale ce ţin de muncă sunt vehiculate în familie (de apreciere sau, dimpotrivă, de depreciere a anumitor profesii), ele vor fi preluate şi de copii, contribuind treptat la conturarea alegerilor. Din motive lesne de înţeles, mulţi părinţi îşi supraapreciază copiii şi le impun trasee educaţionale, la care aceştia nu aderă sau aderă şi se termină cu eşecuri repetate sau rezultate mediocre, fapt ce se va răsfrînge şi asupra satisfacţiei sau reuşitei lor în muncă.

Persoanele din mediul rural preferă activităţi bine structurate, cu caracter stereotipic, concret şi practic. Ei selectează scopuri care le permit să manifeste energie, entuziasm, impulsivitate. Deoarece adolescenţii din mediul rural sunt deprinşi cu acelaşi fel de muncă, ei nu iubesc noul şi preferă munca stereotipică de la sat. Ei preferă aşa profesii ca: agronom, mecanic, şofer, electric, medic, învăţător, botanist, fizic. Această alegere se datorează faptului că ei nu au posibilităţi mari de a descoperi şi alte profesii, mai noi şi mai diferite de cele ce se găsesc în spaţiul rural. Ei sunt bine informaţi despre profesii, însă doar de acelea care se află permanent în vizorul lor şi nu de cele noi şi moderne.

Adolescenţii din mediul rural, în comparaţie cu cei din mediul urban, dispun de o maturitate profesională nu prea favorabilă. Ei nu au un plan bine determinat, nu sunt siguri pe sine, sunt dependenţi de părinţi, dar ştiu să ia decizii ce sînt în favoarea lor. De asemena sunt informaţi despre grupul de profesii care le plac şi care le cunosc ei sau care profesie

96

intenţionează să o îmbrăţişeze. În comparaţie cu tinerii de la oraş, cei de la sat sunt preocupaţi de orientarea profesională, însă întîmpină mai multe dificultăţi din cauza necunoaşterii altor profesii în afară de cele legate de sat. Deaceea este nevoie de a oferi cît mai multe informaţii adolescenţilor de la sat şi de a-i ajuta în autodeterminarea profesională pentru a nu permite să se facă greşeli ca renunţarea la o anumită facultate, pe motiv că nu ar fi ceea ce îşi doreşte sau a continua o facultate de care nu este interesat şi a se pregăti pentru o profesie pe care nu o vrea, sau poate chiar o urăşte.

La această vîrstă adolescentul este în căutarea sensului vieţii, autodeterminării profesionale. Fiecare adolescent este liber să aleagă ce doreşte, ceea ce îl caracterizează, îndeosebi, pe adolescenţii de la oraş. Aceştia sunt mai mult orientaţi la domeniile artei, tehnicii, naturii. Ei preferă profesii de actor, cîntăreţ, pictor, dansator, tehnician, designer, inginer, arhitect, şofer, ecologist şi altele care diferă de la un tînăr la altul. Tinerii din mediul urban, în comparaţie cu cei din mediul rural, au o posibilitate mai mare de a face cunoştinţă cu diverse profesii şi să aleagă ce îşi doresc mai mult.

Adolescenţii din spaţiul urban deţin aptitudini înalte de comunicare şi organizatorice, deoarece în comparaţie cu cei din spaţiul rural au mai multe posibilităţi de a comunica cu persoane diferite şi a-şi face prieteni din diferite domenii. Ei au interese pentru comunicare, se acomodează facil la un nou colectiv, sunt predispuşi spre contact cu persoane necunoscute. Adolescenţii de la oraş au capacităţi ridicate de orientare în situaţii dificile, sunt perseverenţi, exigenţi, predispuşi spre muncă organizatorică, independenţi şi autocritici. Ei duc un mod de viaţă mai independent de părinţi, sunt stăpîni pe sine şi fermi în ceea ce fac. În comparaţie cu adolescenţii de la sat, cei de la oraş au mai multă libertate în activitatea sa, sunt mai siguri pe sine şi mai încrezuţi în forţele proprii. În cadrul şcolii li se oferă diverse activităţi şi activităţi extraşcolare mai multe şi mai variate.

Tinerii din mediul urban tind spre personalitate profesională realistă, întreprinzătoare, convenţională şi artistică. Ei sunt mai mult sunt orientaţi la prezent, sunt mai raţionali şi stabili emoţional în comparaţie cu cei din mediul rural, însă întîmpină dificultăţi în luarea deciziei şi planificării carierii. Adolescenţii de la oraşe preferă riscul, sunt dominanţi şi le place să conducă, să dispună de putere şi statut. Ei dispun de aptitudini atît verbale, cît şi neverbale dezvoltate armonios. Aceasta se datorează condiţiilor în care trăiesc, fiindcă în comparaţie cu cei de la sate, au mai multă libertate şi posibilităţi de a-şi organiza timpul, activităţile, li se permite să aleagă ce doresc. Tinerii de la oraş posedă o imaginaţie, intuiţie înaltă, sunt originali şi siguri pe sine. Preferă aşa profesii ca: mecanic, electric, inginer, artist, jurnalist, director, operator TV, diplomat, profesii legate de cancelarie şi calcul, muzică, pictură, artă literară.

Adolescenţii din mediul urban, din punct de vedere psihologic, au o maturitate profesională favorabilă, deoarece sunt independenţi de părinţi, în comparaţie cu cei din mediul rural. Tinerii de la oraş de la determinările externe ale comportamentului său trec la autodeterminarea independentă, conştientizînd imaginea ideală a „Eu”-lui său. Ei îşi planifică viaţa profesională conştient, îşi lansează un scop, obiective, după care trec la realizarea celor propuse. Adolescenţii educaţi la oraş sunt conştienţi de barierele ce pot apărea pe parcurs şi dispun de opţiuni de rezervă pentru depăşirea dificultăţilor. De asemenea ei posedă o atitudine emoţională favorabilă faţă de planul profesional ales şi sunt implicaţi emoţional în orice li se întîmplă în legătură cu orientarea profesională.

În concluzie putem menţiona că atît adolescenţii din mediul urban, cît şi adolescenţii din mediul rural întîmpină anumite dificultăţi în alegerea profesiei, alegerea domeniului preferat şi concretizarea aptitudinilor pe care le posedă. De asemenea am observat că adolescenţii din mediul rural se confruntă cu anumite dificultăţi din cauza condiţiilor în care trăiesc şi a cercului restrîns de persoane cu care comunică, a cunoştinţelor reduse despre

97

profesii necunoscute şi noi pentru ei. Adolescenţii din mediul urban au o posibilitate mai mare de a face cunoştinţă cu diverse profesii şi să aleagă ce îşi doresc mai mult, spre deosebire de cei din mediul rural, însă întîmpină dificultăţi în luarea deciziei şi planificării carierii. Particularităţile orientării profesionale din mediul urban şi mediul rural au un anumit specific pentru fiecare spaţiu în parte.

Abstract

Peculiarities of professional orientation in urban and rural areas is a part specifically for each space. Rural teenagers facing difficulties due to living conditions communicate with a restricted circle of people about unknown professions. Teenagers of urban areas have high communication and organizational skills, as compared to those from rural areas have more opportunities to communicate with different people and making friends from different areas.

Bibliografie:Butnaru Dan, Marinela Gulei, Consiliere şi orientare şcolară. Editura Spiru Haret, 1999, 156p.Dobson James, Pregătire pentru adolescenţă, Timişoara, 1994, 166p.Ploşca Marin, Consiliere privind cariera. Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001, 112 p.Витиньщ Вильмар Фрицевич, Реформа школы и профессиональная ориентация. Москва, Педагогика 1988, 120сЗахарова Н.Н., Профессиональная ориентация школьника. Москва, Издательство Просвещение, 1988.Чернявская А.П., Психологическое консультирование по профессиональной ориентаций. Москва, 2001.

98

MENTORATUL – CALE DE IMPULSIONARE ŞI CONSOLIDARE A CARIEREI PROFESIONALE

Losîi Elena, conf.univ., dr., UPS „I. Creangă”Racu Iulia, dr., Catedra Psihologie, UPS „I. Creangă”

„Mentorul e un prieten, consilier şi sursă de sprijin”(Daft)

Succesul profesional depinde în zilele noastre de mulţi factori încît foarte greu îl poţi pune printre obiectivele reale pe care doreşti să le împlineşti în meseria ta. El poate fi apreciat pe baza unor criterii obiective (nivel ierarhic, salariu etc.) şi subiective (satisfacţia legată de carieră, percepţia subiectivă a succesului etc.). Studiile în domeniul carierei profesionale denotă faptul că majoritatea predictorilor succesului profesional pot fi grupaţi în următoarele categorii:- Investiţiile în capitalul uman – vîrsta şi anii de experienţă acumulaţi, participare la cursuri de training şi programe de dezvoltare;- Factorii motivaţionali – gradul de implicare în activitate şi intensitatea nevoii de realizare;- Relaţiile interpersonale – reţeaua de suport social al persoanei în interiorul şi în exteriorul firmei, congruenţa propriilor valori cu cele ale organizaţiei, sprijinul primit pentru dezvoltarea sa în carieră, în care relaţia de mentorat joacă un rol foarte important;- Alegerea carierei şi strategiile adoptate pentru a reuşi;- Trăsăturile de personalitate – încrederea în sine, automonitorizarea, optimismul etc.;- Caracteristicile organizaţionale – mărimea companiei, structura ei, politicile de devoltare a personalului etc.;- Statutul familial – timpul alocat pentru familie, atitudinea şi comportamentul faţă de carieră etc.

Alături de această diversitate de factori ce modelează parcursul şi succesul unei cariere, procesul de mentorat poate avea una dintre cele mai importante contribuţii – mediind acţiunea şi interacţiunea lor. Procesul de mentorat are un impact deosebit asupra companiei, dezvoltării resurselor umane şi a carierei, datorită căruia angajaţii progresează mai rapid, au un sentiment de satisfacţie şi de realizare profesională, devin mai încrezători în propriile forţe. Mentoratul ca politică organizaţională încearcă să echilibreze ponderea laturii practice a formării iniţiale, prin aportul unor profesori mentori cu experienţă mare, care să poată sprijini cu experienţa lor activitatea profesională a începătorului. Are ca scop principal schimbarea la nivel de abilităţi, performanţe, deprinderi sociale sau parcurs în carieră. În mod tradiţional, el presupune o relaţie bazată pe încredere, respect reciproc şi onestitate, stabilită între o persoană cu experienţă în domeniu şi noul angajat, care va beneficia de suport în creşterea şi dezvoltarea ei personală şi profesională. Relaţia de mentorat este de natură profesională, în care mentorul este responsabil de transmiterea, comunicarea standardelor, a normelor şi a valorilor profesionale. Oferind suport şi stimulînd tînărul în dorinţa şi efortul lui de dezvoltare şi realizare. Este o relaţie dinamică, evolutivă în raport cu nivelurile de performanţă atinse de el sub directa îndrumare a mentorului.

Un mentor de succes trebuie să posede următoarele calităţi:- să fie deschis spre alţii; bună cunoscătoare a oamenilor; să ştie să comunice, dar şi să asculte; să respecte şi să accepte slăbiciunile şi vulnerabilităţile celor cu care lucrează;- să ştie cum să motiveze, să încurajeze permanent, să creeze un mediu de învăţare stimulativ, în cadrul căruia protejatul să fie valorizat;- să fie încrezător în sine, pentru care succesele protejatului său să nu constituie o ameninţare, ci doar bucuria unor realizări la care a contribuit;

99

- să aibă o puternică dorinţă de realizare, de atingere a propriilor obiective de creştere şi dezvoltare, inspirîndu-i astfel pe angajaţi.

Mentoratul este o acţiune extrem de complexă, implicînd fie programe speciale ale organizaţiei, fie iniţiativa fiecărui nou membru mai tînăr al organizaţiei. Referindu-ne la al doilea aspect, putem menţiona că noul angajat poate întreprinde el singur o serie de acţiuni, precum:- Determinarea persoanelor care au succes şi sunt bine văzute în organizaţie;- Cunoaşterea acestora din punct de vedere social şi profesional;- Căutarea ocaziilor care să-i permită să iasă în evidenţă, să fie remarcat tocmai pentru a i se oferi oportunitatea de a lucra cu oameni experimentaţi şi de succes;- Informarea colegilor experimentaţi asupra propriilor interese şi obiective; aducerea la cunoştinţa persoanelor experimentate a performanţelor obţinute;- Căutarea feedback-ului din partea persoanelor experimentate.

De obicei, relaţia de mentorat durează de la unu la cinci ani şi trece prin trei faze: iniţiere (durează aproximativ şase luni şi are drept scop cunoaşterea celor doi), susţinere (mentorul ghidează şi consiliază discipolul), separarea (cînd protejatul nu mai are nevoie de mentor). În funcţie de tipurile de relaţii dezvoltate, putem vorbi despre mentorat de supervizare, mentorat situaţional, mentorat formal şi informal. Mentoratul situaţional are la bază o relaţie spontană, de scurtă durată, prin care se urmăreşte acordarea de suport şi îndrumare în rezolvarea unei probleme. Mentoratul de supervizare are scopul de a transmite informaţii despre organizaţie, a crea oportunităţi de învăţare şi dezvoltare a angajaţilor. În cadrul mentoratului informal relaţia se creează spontan sau este iniţiată de una din cele două persoane: fie ca urmare a identificării de către mentor a potenţialului discipolului, fie în urma abordării mentorului de către discipol. Această relaţie are un caracter personalizat şi este, de obicei, de lungă durată (3-6 ani). Tradiţional, organizaţiile dezvoltă programe de mentorat formal, în încercarea de a satisface nevoile de dezvoltare ale angajaţilor sau ale companiei. Relaţia din cadrul acestor programe are o durată mai redusă decît cea informală (6 luni-1 an) şi poartă un caracter formal. Ragins şi Cotton (1999) au constatat că mentorii informali oferă protecţie, stimulare, vizibilitate şi expunere, prietenie, suport social, modelare şi acceptare în mai mare măsură decît cei desemnaţi formal de organizaţie. De asemenea, cei care au beneficiat de mentorat informal au fost mai mulţumiţi de mentorul lor şi au obţinut mai multe compensaţii, raportat la cei implicaţi într-o relaţie formală. Siebert (1999) menţionează că gradul de satisfacţie trăit într-o relaţie de mentorat este mult mai important decît caracterul formal sau informal al acesteia. Calitatea relaţiei stabilite în mentorat depinde atît de mentor, cît şi de discipol, fiind necesară înţelegerea de către fiecare a valorilor şi expectanţelor, a sentimentelor şi nevoilor pe care celălalt le are.

Dar există şi relaţii disfuncţionale, cu consecinţe mai puţin benefice asupra mentorului sau/şi asupra discipolului. O relaţie devine astfel atunci cînd satisfacerea nevoilor majore ale unuia din ei poate fi afectată. Williams, Scandura şi Hamilton (2001) menţionează o serie de dimensiuni ale disfuncţionalităţii: relaţiile negative intenţionate – cu intimidarea discipolului, intensificarea comportamentelor agresive ale mentorului, abuzul său de putere etc.; dificultăţile create de diferenţele în ceea ce priveşte trăsăturile de personalitate, stilurile diferite de lucru, conflictele nerezolvate, dezacordurile; dezamăgirile determinate de comportamentul discipolului; docilitatea exagerată a acestuia, care influenţează balanţa puterii; gelozia şi competitivitatea, care conduc la suspiciune, diminuare a încrederii şi comportamentului contraproductiv.

Dincolo de aceste aspecte disfuncţionale, efectele unei relaţii “sănătoase” în cadrul procesului de mentorat pot fi observate atît la nivelul discipolului, cît şi al mentorului. De cele mai multe ori, relaţiile de mentorat merg dincolo de antrenare şi învăţare, devenind relaţii de prietenie apropiată şi personalizată, bazate pe respect reciproc şi afecţiune. Mentorul îl ajută pe

100

discipolul său să înţeleagă organizaţia şi mecanismele ei, el îşi foloseşte statutul şi puterea de a-l proteja pe discipol sau chiar luîndu-l alături de el, dacă avansează sau părăseşte organizaţia.

In the communication “Coaching - an impulse to consolidate your professional carrier” is mentioned the fact that professional success depends on several factors. One of them, with a big impact in youth potential at the beginning of the carrier is coaching. The process of coaching has a big impact in the company, in carrier and human resource development, due to this employee’s progress is quicker, and they have a feeling of satisfaction and professional realization, and develop a better self-esteem. In the article are presented different types of coaching and some dysfunctions of a coaching relationship.

Bibliografie selectivă:Avram E., Cooper L. Psihologie organizaţional-managerială. Iaşi, Polirom, 2008.Băban A., Consiliere educaţională. Cluj-Napoca, 2001.Zlate M., Tratat de psihologie organizaţional-managerială. Iaşi, Polirom, 2008.Tabachiu A., Psihologie ocupaţională. Bucureşti, Ed.U.P.B., 2003.Dalat I., Ghidul reuşitei tale profesionale. Iaşi, Polirom, 2003.

101

PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL – FACTOR EFICIENT DE GHIDARE ÎN CARIERĂ

Cerbuşca Pavel, doctor în pedagogie, profesor de istorie şi educaţie civiă la LT „Gaudeamus

Parteneriatul educaţional între diferite instituţii capătă o semnificație deosebită în condițiile şcolii actuale, care are menirea de a ghida eficient elevul în procesul de formare a competențelor şi de realizare a propriilor intenții. Copiii, însă, sunt diferiţi, capacităţile lor sunt variate, dar într-o școala prietenoasă copilului, fiecare poate avea un loc, un rol şi o valoare. Educația eficientă trebuie efectuată pornind de la inteligențele multiple ale elevului, bazată pe unicitatea persoanei, unde ar trebui stimulate posibilitățile copilului, dar şi stilurile de învăţare, ritmurile dezvoltării, trăsăturile personale, capacităţile și competenţele fiecăruia.

Diversitatea poate cauza probleme, dar poate fi și o enormă bogăție, care dacă este utilizată corect, poate contribui eficient la formarea personalității copilului și a-l ghida corect în orientarea profesională și dezvoltarea carierii. În acest context, parteneriatul educațional pune la bază principiul incluziunii, adică învățarea comportamentului democratic printr-o diversitate de experiențe și practici sociale. Educaţia incluzivă are ca principiu fundamental un învăţământ pentru toţi, împreună cu toţi, care constituie un deziderat şi o realitate ce câştigă în ultimul timp tot mai mulți adepţi, se concretizează în experienţe şi bune practici de integrare. Fiecare persoană are dreptul să crească și să se dezvolte armonios, inclusiv copiii cu nevoi speciale. În acest context se au în vedere copiii cu dizabilități, pe de o parte, dar și copiii dotați, pe de altă parte. Și unii, și alții, dar și cei care sunt considerați ”cu capacități medii” au nevoie de atitudine și abordară specială, luând în considerație inteligențele multiple și tipul de personalitate, deoarece incluziunea este un proces care începe cu aprecierea diversității într-o comunitate. Toți cetățenii trebuie să-și aducă contribuția și presupune identificarea aspectelor pozitive și a talentelor pe care le posedă fiecare. Astfel, pas cu pas, se descoperă calitățile ”ascunse” ale persoanei.

Persoanele care sunt ”diferite”, datorită deficienței, originii etnice, limbii, sărăciei etc., sunt deseori excluse din societate sau marginalizate. O societate incluzivă înseamnă mediul în care diferența este respectată și valorificată, iar discriminarea și prejudecățile sunt combătute activ prin politici și practici adecvate.

În cazul în care vor fi valorificate inteligențele multiple ale copiilor, elevul poate deveni un colaborator activ la acţiunile desfăşurate de cadrele didactice și părinți pentru educaţia sa. Pentru aceasta fiecare copil trebuie tratat aparte, școala având la dispoziție un șir de programe speciale în trunchiul Curriculei la decizia instituției, iar cadrele didactice vor organiza procesul educațional individualizat și diferențiat. Dacă elevul este educat în condiții favorabile, atunci, crescând mai mare, va promova aceste valori în mediul său de activitate, va servi un model pentru cei din jur. Fiind apreciat corect și respectat în calitate de elev, absolventul școlii va respecta pe alții și va aprecia persoanele conform bunului simț.

Parteneriatul între diverse instituţii are influenţă asupra copilului, are un loc central în ghidarea în carieră. În acest context se identifică nevoia cunoaşterii, respectării şi valorizării diversităţii, care presupune unicitatea fiecărei fiinţe umane şi multiculturalitatea. El presupune o unitate de cerinţe, opţiuni, decizii şi acţiuni educative între instituţiile educaţiei: familie, şcoală şi comunitate, agenţii educaţionali şi membrii comunităţii cu influenţă asupra creşterii, educării şi dezvoltării copilului. În ultimă instanţă nu numai copilul învaţă şi se dezvoltă sub influenţa cadrului didactic sau a membrilor comunităţii, ci şi aceştia se formează şi se transformă prin relaţia educativă.

În ultimul timp relaţia profesor – elev - membrii familiei şi ai comunităţii – agenţi educaţionali capătă sensuri noi, este o acţiune de parteneriat, datorită aspectelor ei de conducere democratică şi flexibilităţii în luarea deciziilor. Ca atitudine, parteneriatul presupune acceptarea diferenţelor şi tolerarea opţiunilor diferite, egalizarea şanselor de

102

participare la o acţiune educativă comună, interacţiuni acceptate de toţi partenerii, comunicare eficientă între participanţi, colaborare eficientă şi cooperare etc.

Actual, conceptul de parteneriat între diverse instituţii implicate în ghidarea în carieră are în vedere o altă relaţie cu copilul, care este parte a deciziilor educative, după posibilităţile şi dimensiunile alegerilor sale. Părinţii, copiii şi comunităţile se influenţează puternic unii pe alţii. Mediul în care trăiesc poate sprijini sau devia vieţile lor, poate determina multe dintre valorile lor, poate să se comporte ca o sursă de forţă şi siguranţă sau ca o restricţie a dezvoltării. La rândul lor, părinţii pot influenţa comunitatea deopotrivă ca indivizi sau ca membri ai unui grup. Ei pot contribui la dezvoltarea valorilor comunităţii şi la fixarea priorităţilor sociale.

Colectivele profesorale de la Liceul Teoretic ”Gaudeamus”, Liceul Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi alte instituţii au propus, ca subiect de cercetare pentru conferinţele pedagogice din acest an, tema: ”Formarea la elevi a competenţelor de proiectare şi autoorganizare a propriei învăţări”. Obiectivul propus este valorificarea potenţialului intelectual în vederea îmbunătăţirii randamentului şcolar şi a competenţei de autoevaluare a elevilor. Prin aceasta se urmăreşte generalizarea experienţei organizare şi desfăşurare a activităţilor curriculare şi extracurriculare; consolidarea relaţiilor de parteneriat între profesor-elev şi elev-elev, şcoală şi comunitate; demonstrarea competenţelor profesionale şi a măiestriei pedagogie a cadrelor didactice în stabilirea unor relaţii de parteneriat, bazate pe încredere şi interes reciproc în afirmarea personalităţii elevului şi a profesorilor etc.

În instituţii activează asociaţiile obşteşti în sprijinul învăţământului, care susţin activităţile educaţionale şi posibilităţile de afirmare a elevilor prin intermediul proiectelor: activitatea centrelor educaţionale, a cercurilor, a cluburilor pe interese etc. Astfel, implicarea părinţilor în activitatea şcolară a copiilor se manifestă prin susţinerea morală şi materială a activităţii şcolare în care sunt implicaţi elevii şi cadrele didactice: activităţi culturale, sportive, ştiinţifice, de creaţie etc. În acest context părinţii pot fi parteneri activi în educaţie pentru că deţin cele mai multe informaţii despre copiii lor. Ei pot da informaţii preţioase despre problemele, crizele de creştere, dorinţele, aşteptările, pasiunile elevilor.

Actualmente, dimensiunile acestei relaţii sunt mult mai cuprinzătoare datorită principiilor educaţiei incluzive, lărgirii conceptului de colaborare şi parteneriat spre cel de implicare în elaborarea şi implementarea proiectelor, astfel asigurând promovarea şi valorificarea competenţelor elevilor şi ghidarea în carieră.

Comunitatea locală, dar și cea europeană sau mondială, are o capacitate de influență destul de mare în ultimii ani, fiind interesată în soluționarea unor probleme prin intermediul proiectelor, de care depinde nivelul de educație și implicare al cetățenilor. În acest context o pondere deosebită o au organizațiile nonguvernamentale, printre care Liga Națională de Dezbateri Preuniversitare, Centrul ”Parteneriat și Dezvoltare”, Centrul ”Contact” și altele, care interacționează destul de eficient cu instituțiile școlare în realizarea obiectivelor educaționale și formarea la elevi a competențelor de elaborare și implementare a proiectelor. Au fost susținute mai multe inițiative ale tinerilor, printre care: ”Educație pentru șanse egale”, ”Dimensiuni de gen”, ”Implicarea orfanilor sociali în soluționarea problemelor sale și ale comunității”. Elevii și cadrele didactice au fost instruiți cu referire la modalitățile de elaborare și implementare a proiectelor, managementul resurselor umane, metode de activizare a tinerilor și altele. Cu elevii au fost organizate seminare instructive, ateliere de lucru, dezbateri publice, competiții, forumuri etc.

Liga Națională de Dezbateri Preuniversitare a contribuit mult la promovarea inițiativei tinerilor prin activități de cooperare între școli și prin implicarea tuturor factorilor din domeniul educațional sau din comunitatea locală. Printre cele mai reușite au fost proiectele educaționale în domeniul educației civice, ecologice și juridice. Elevii au avut posibilitate să comunice cu tineri din diferite țări și să facă schimb de practici bune, participând în

103

concursuri și dezbateri organizate în Turcia, SUA, Olanda, Slovenia, România și alte state. Au foist puse în dezbatere noțiuni cu caracter controversat: ”Tinerii au posibilități reale să soluționeze problemele comunității”, ”Guvernele ar trebui să protejeze drepturile economice și sociale ale imigranților”, ”Vinovații de genocid ar trebui să fie pedepsiţi public” și altele.În același timp, implicarea în proiecte îi va ajuta pe profesori și elevi să răspundă noilor nevoi sociale în acord cu implementarea standardelor europene și universale. Practic, prin aceste activităţi, profesorii sunt chemaţi să îndrume şi să evalueze procesul de învăţare care va deveni inovativ pentru ei înşişi, permițând accesul la conţinutul, metodele şi instrumentele disponibile pe portalul informaţional multicultural.

Participarea în asemenea proiecte contribuie la un schimb eficient de idei în domeniul educațional, la crearea unei culturi incluzive, la identificarea unor elemente inovative în procesul de predare și la îmbunătățirea parteneriatului dintre școală și comunitate. Câțiva indicatori pentru o școală incluzivă ar fi: - şcoala este primitoare pentru toată lumea, considerată ”instituţie prietenoasă copilului”;- diversitatea elevilor este privită ca o resursă de valoare în ghidarea carierei;- toţi factorii educaţionali (elevii, profesorii, părinţii, membrii comunităţii) se sprijină reciproc în rezolvarea problemelor şi sunt valorizaţi în mod egal;- şcoala are o strategie şi un program eficient de integrare pentru toţi elevii noi, dar şi posibilităţi reale de manifestare a competenţelor formate;- şcoala are posibilităţi de realizare a curriculei la decizia instituţiei, astfel creând condiţii optime de realizare a posibilităţilor copilului; - politicile de formare continuă sprijină cadrele didactice şi manageriale în efortul lor de a răspunde la diversitatea elevilor;- politicile pentru elevii cu nevoi speciale vizează stimularea participării în activităţile obişnuite în clasă şi în instituţie;- în procesul de planificare şi realizare a proiectelor didactice sunt incluşi alături de cadrele didactice şi elevii, părinţii, membrii comunităţii;- elevii sunt încurajaţi să-şi asume responsabilitatea pentru propria lor învăţare şi afirmare;- cadrele didactice îi ajută pe elevi să-şi revizuiască propriul traseu de învăţare;în timpul activităţilor elevii se ajută reciproc, sunt încurajaţi să colaboreze şi să realizeze sarcinile individual, în perechi şi în grup.

Astfel, a forma un bun cetăţean, a-l învăţa pe copil să-şi construiască propriul demers de creștere personală și carieră, înseamnă a-l instrui şi a-l educa civic. Pentru ca activitățile de parteneriat să aibă efectul scontat trebuie respectate unele cerinţe: procesul educațional trebuie să se realizeze interdisciplinar, să se folosească toate resursele şi posibilităţile școlii, familiei și ale comunității. Important, de asemenea, este ca activitățile să fie axate pe achiziţionarea de trăiri, atitudini și sentimente. Nimeni nu se naște gata învăţat, toţi dobândim pe parcursul vieţii prin diferite experienţe, noi calităţi, abilităţi și competenţe. Chiar dacă ele nu sunt bine stăpânite de la început, prin exerciţiu, studiu, colaborare și schimb de experiențe pot fi aprofundate şi însuşite pe parcursul vieții.

Referinţe bibliografice: Băran E., Familia azi. O perspectivă socio-pedagogică. Bucureşti, Editura Aramis, 2004.Cristea S., Teorii ale învăţării. Modele de instruire. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 2005, p.192.Dima S., Cei şapte ani de acasă. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, R. A., 1999.

Iucu, R.B.,Managementul şi gestiunea clasei de elev. Iaşi, Ed. Polirom, 2000.Nicola I., Tratat de pedagogie şcolară. Editura Aramis, Bucureşti, 2000. Stahl P. H., Familia şi şcoala – contribuţii la sociologia educaţiei. Bucureşti, Editura Paidea, 2002.

104

Vrasmas T., Şcoala şi educaţia pentru toţi. Bucureşti, Editura Miniped, 2004.

105

CONSILIEREA ELEVILOR DIN LICEUL PROFESIONAL

Ciobanu Iana, psiholog, liceul profesional nr.2

Rezumat: Lucrarea de faţă pune în valoare consilierea şi orientarea şcolară şi profesională a elevilor cuprinşi în învatamântul gimnazial şi liceal. Propune o metodă de colectare a informaţiei, care ne permite să depistăm motivaţia profesională a elevilor de vîrstă adolescentă. În lucrare sunt propuse recomandări pentru consiliere la etapa contemporană.Cuvinte cheie: orientare profesională, consiliere, socializare, suport, motive, decizii.

Lucrarea de faţă este centrată pe ideea potrivit căreia, aşa cum afirma şi I.Negrila (1998), activitatea de consiliere şi orientare profesională trebuie săajute elevul să dobândească un set de atitudini realiste cu un conţinut pozitiv. Practica pune în discuţie o problemă extrem de sensibilă: Cine este persoana care face / trebuie să facă consilierea şi orientarea şcolară / respectiv profesională? Răspunsul / soluţia găsită ne direcţionează spre activitatea de consiliere în sfera interdisciplinarităţii. Am optat şi am adus argumente pro cu privire la cadrul didactic, căruia nu-i putem eluda calitatea de consilier, dat fiind faptul că acesta petrece cel mai mult timp cu elevul. Astfel îl poate observa în cele mai diverse ipostaze, îl poate monitoriza mai bine, îl poate evalua. Beneficiu, de care nu pot dispune, la fel de mult, instanţele clasice de consiliere, precum psihologul. Or, cadrul didactic nu are cum să nu desfaşoare obligatoriu acest gen de serviciu: asistenţă, suport şi prevenire. Prin aceste atribute am definit şi competenţele pe care trebuie să şi le formeze şi să le execute cadrul didactic. În esenţă, este arhicunoscut faptul că el face dintotdeauna consiliere, dublându-şi / completându-şi astfel calitatea de deţinător / transmiţător al informaţiei ştiinţifice.

Studiile de specialitate tratează consilierea şi orientarea şcolară / profesională ca pe o activitate ce intră în sfera:a) serviciilor: consiliere individuală, consiliere de grup, asigurată de psihologi sau pedagogi;b) educaţiei: ora de dirigenţie, asigurată de cadrul didactic;c) curriculară: opţional - consiliere şi orientare, asigurată de cadrul didactic;d) extracurriculară: consiliere educaţională, asigurată de consilierii educativi, cadruldidactic;e) activităţii didactice: ora de curs, asigurată de cadrul didactic.

Acţiunea de consiliere şi orientare şcolară / profesională poate fi urmărită la anumite niveluri:la nivel sociologic: o atitudine civică de calitate faţă de comunitate, familie, şcoală,grup de elevi, etc.la nivel pedagogic: o atitudine morală faţă de semeni şi de stima de sine.

Consilierea şi orientarea şcolară are ca activitate specifică orientarea şcolară şi profesională a elevilor cuprinşi în învăţământul gimnazial şi liceal.

Ea are trei aspecte:- consiliere pentru orientare profesională şi vocaţională (descoperirea înclinaţiilor, înzestrărilor native şi talentelor);- consiliere de păstrare în sistemul educaţional de învatamânt a tuturor elevilor la vârsta adolescenţei (trezirea motivaţiilor şi a stimei de sine);- consiliere pentru orientare şcolară şi profesională în vederea intrării în învatamântul superior (luarea unor decizii corecte).

E. Faure susţinea, încă în 1974, că orice om primeşte doua feluri de educatie: una oferită de alţii şi alta, mult mai importantă, pe care şi-o face singur (Faure, E., 1974). Societatea actuală se bazează pe principii ale căror valabilitate, credibilitate şi chiar aplicabilitate diferă de la persoană la persoană, raportat la mediul în care aceasta traieşte.

Spunem că mediul influenţează deciziile în privinţa orientării profesionale a fiecăruia dintre noi, deoarece este un fapt demonstrat de rezultatele cercetărilor de specialitate.

În viaţă sînt momente cînd trebuie să faci o alegere care are sau va avea urmări foarte serioase privind viitorul şi viaţa personală şi profesională. W.B.Walsh şi S.H.Osipow în lucrarea “Career Decision Making” afirmă că învăţămîntul şi munca sînt două domenii-cheie ale acitivităţii umane şi luarea deciziilor privind aceste două domenii are o importanţă decisivă pentru majoritatea oamenilor, deoarece afectează soarta omului, viitorul lui.

În plan individual se iau decizii importante cînd se alege instituţia de învăţămînt, profesia, schimbarea locului de muncă sau a profesiei. În plan general luarea deciziilor în aceste două domenii se înscrie în politica social-economică.

Problema alegerii traseului profesional şi de viaţă, vine cu toată acutitatea în faţa omului în acea vîrstă, cînd el, poate, nu conştientizează pînă la urmă toate consecinţele deciziilor luate în tinereţe. Alegerea profesiei este prima verigă în lanţul alegerilor de mai departe legate de muncă, crearea familiei, ascensiunea socială, bunăstarea materială şi dezvoltarea spirituală. De la această primă alegere începe traseul independent de viaţă al omului.

Prima decizie, importantă şi independentă, este luată de tineri nu în baza experienţei de viaţă, care vine cu anii, ci pe baza reprezentărilor privind viitorul lor şi viitoarea societate în care vor trăi. Cu cît mai clară şi chibzuită va fi imaginea viitorului în conştiinţa tinerilor, cu atît mai responsabil vor lua ei decizii în prezent. O gândire nouă, independentă va ajuta tinerilor să găsească ieşirea din situaţiile de criză, să-şi determine căile de viaţă, să înţeleagă complexitatea, contradicţiile, durata şi adîncimea proceselor ce au loc în societate. De faptul cum va fi conştiinţa, comportamentul, creativitatea tinerilor, în mare măsură depinde soarta omenirii. Există o legătură între generaţii.

Orientarea profesională are o orientare spre personalitate şi responsabilitate. Ea devine necesară în orice perioadă de vîrstă - de la perioada preadolescenţei pîna la bătrâneţe. Greşelile în alegerea profesională îl costă scump pe om, deoarece anume ele reprezintă una din principalele cauze, care-l transformă pe om în şomer. Orientarea profesională corectă devine pentru orice vîrstă fundamentul “imunităţii” sociale şi profesionale a personalităţii pe piaţa muncii.

Cum ne demonstrează experienţa profesională, care cuprinde o direcţie importantă în activitatea oricărui psiholog şcolar, orientarea şcolară/profesională efectuată în cadrul sistemului activităţilor proforientative, ne dă nouă (cadrelor didactice) cît şi elevilor diverse “roade”. În liceul profesional nr.2 elevii se înscriu în concurs, făcînd alegerea profesională pe băncile gimnaziilor din republică şi municipiu.

Aşteptările pe care le au tinerii faţă de profesia aleasă variază în funcţie de motivaţiile profesionale ale acestora, care devin în prezent din ce în ce mai concentrate în jurul necesităţii statutului şi securităţii, pe care psihologii le includ în categoria motivaţiilor «de igienă». Contrar acestui tip de motivaţii se află aşa-numitele «motivaţii intrinseci», care au ca sursă dorinţele, nevoile şi trebuinţele proprii fiecăruia dintre noi cu care, din păcate, intrăm prea puţin în contact, riscînd să ne «înstrăinăm» treptat de sine şi de a ne crea o falsă identitate socială şi profesională.

Astfel, o parte din elevii chestionaţi din diverse motive, cum ar fi: influienţa părinţilor, prietenilor asupra alegerii profesionale, dezinformarea, subaprecierea personală, lipsa motivaţiei profesionale se plasează în categoria elevilor neorientaţi profesinal. Deci, ne-am propus să efectuam o cercetare, cu scopul depistării motivelor profesionale a 321 elevi înscrişi la studii în instituţia nominalizată. Metoda utilizată la diagnosticul expres a fost elaborată de noi, este vorba de un chestionar care conţine 5 întrebări, la care subiectul trebuie să-şi expună părerea bifând răspunsul potrivit.

♦ Alegerea profesională ai făcut-o:

▪ De sine stătător;▪ Cu ajutorul părinţilor;▪ Cu ajutorul profesorilor;▪ Cu ajutorul prietenilor.

♦ Ai frecventat orele de orientare profesinală în şcoală?▪ Da;▪ Nu.

♦ De ce ţi-ai ales profesia de constructor?▪ Îmi place;▪ Părinţii sunt constructori;▪ Pentru a pleca peste hotarele ţării;▪ Nu am alte posibilităţi şi capacităţi.

♦ De unde ai aflat despre liceul profesional:▪ Din revista “Abiturientul”;▪ De la părinţi; ▪ De la prieteni;▪ De la profesori;▪ Din alte surse.

♦ Doreşti să faci studii universitare după absolvirea liceului?Da;Nu.Metoda de colectare a informaţiei a relevat următoarele: motivaţia extrinsecă din partea

părinţilor, prietenilor îi face pe 72,2% din adolescenţi să-şi facă alegerea profesională, fiind influenţaţi şi numai 27,7% elevi fac alegerea de sine stătător. Putem presupune cauzele datelor primate: lipsa motivaţiei cognitive, instabilitatea valorilor personale, dezvoltarea intelectuală slabă, complexele de inferioritate, nivelul scăzut al intereselor, necesităţi instabile, lipsa cunoştinţelor, neinformarea şi, pînă la urmă, o personalitate nehotărâtă, influienţabilă, dezinteresată, nesocializată (vezi fig.1). Răspunsurile elevilor relevă atitudinea neserioasă, neadecvată față de unele discipline şcolare, care au ca obiectiv socializarea şi adaptarea la o etapă nouă a vieţii copiilor în creştere. Fig.1 Repartizarea datelor obţinute în cadrul cercetării

În temeiul celor expuse mai sus putem afirma: orientarea profesionala în societate

dintr-un scop tradiţional formal - declarativ pedagogic şcolar devine un instrument necesar, cu ajutorul caruia personalitatea, pe parcursul întregii vieţi, poate determina nivelul aspiraţiilor sale pe piaţa muncii. Orientarea profesională leagă sistemul de învăţămînt cu sistemul economic al societăţii, necesităţile elevului cu cele ale societăţii, prezentul elevului cu viitorul lui. Poate că datorită acestui rol important al ei şi se minimalizează importanţa orientării

profesionale. Căci, pe măsură ce oreintarea profesională devine o parte componentă a instruirii, ea ajută la debarasarea de tendinţele deumanizatoare ale sistemului autoritar închis. Conţinutul şi procesul instruirii trebuie permanent evaluat din punctul de vedere atît al necesităţilor social-economice ale soicetăţii, cît şi cel al necesităţilor individului. Mai mult decît atît, una din funcţiile principale ale şcolii este de a forma la elevi competenţe, care le-ar permite să facă ei singuri această analiză (evaluare). Astfel orientarea profesională poate aduce un aport semnificativ în consolidarea relaţiilor dinamice între generaţia în creştere şi societate. Astfel, consilierul este chemat să orienteze adolescentul spre necesităţile fundamentale ale viitorului şi să contureze încă din anii de scoală:necesităţi/ trebuinţe psiho-sociale: statutul sau / şi respectul câstigat în cadrul grupului;contribuţia personală la prestigiul grupului;necesităţi/ trebuinţe morale: dorinţa de a servi cauzei superioare, de a avea suflet nobil;necesităţi/ trebuinţe profesionale: atracţia pentru o anume activitate, valorificarea capacitaţilor personale.

Aşadar, adolescentul traieşte şi se dezvoltă în functie de anumite trebuinţe. Pe de o parte, este vorba despre trebuinţele societăţii, la care individul trebuie să răspundă, iar pe de alta, putem vorbi despre aşa zisele dorinţe personale, pe care trebuie sa le satisfacă pentru a reuşi în viaţă. Tot în funcţie de trebuinţe, individul va interpreta roluri diferite în societate. În viitorul apropiat, consilierea şi orientarea şcolară şi profesională va trebui să facă faţă şi următoarelor categorii de provocări şi situaţii noi:- globalizarea pieţei forţei de muncă;- creşterea surplusului de forţă de muncă şi, mai ales, a celei tinere;- extinderea sistemului economiei de piaţă în majoritatea ţarilor lumii;- transformarea oragnizaţională a locului de muncă;- creşterea importanţei cunoştintelor, aptitudinilor de lectură, de calcul, comunicare, a alfabetizării informaţionale şi învăţării continue;- creşterea demografică;- punerea în aplicare a noilor politici guvernamentale cu privire la dezvoltarea economică, şcolarizare şi formare profesională (Herr, 1996).

Crearea unui sistem de orientare profesională în ţara noastră în conformitate cu cerinţele pieţei muncii şi practica mondială în acest domeniu ar permite personalităţii să se autodetermine în posibilităţile sale profesionale pentru integrarea în activitatea de producţie utilă, va contribui la repartizarea optimă a resurselor umane, sporirea competitivităţii absolvenţilor pe piaţa forţei de muncă, creşterea competenţei profesionale şi ridicarea productivităţii muncii etc. Principalul în om este capacitatea de a alege, de a lua decizii, de a activa. În contextul celor spuse, menţionăm cuvintele psihologului rus Kon despre alegerea profesiei care este, de fapt, alegerea vieţii, căci de faptul ce şi cum ai ales, va depinde cum va fi viaţa de mai departe. Orientarea socială a personalităţii este determinarea propriei atitudini faţă de viaţă, conştientizarea legăturilor indisolubile între personalitate şi societate, necesităţi şi condiţiile de satisfacere a lor, asumarea poziţiei de viaţă în corespundere cu cerinţele realităţii sociale. Maturizarea socială a personalităţii este legată de creşterea responsabilităţii, conştientizarea faptului că viaţa nu o poţi trăi pe „maculator”, că viitorul tău este aceea ce r creezi tu cu propria muncă şi, deci, depinde de tine însuţi.Bibliografie:Adler L., Psihologia scolarului greu educabil. Bucureşti, Ed. IRI, 1995.Allport G.W, Structura si dezvoltarea personalitatii. Bucureşti, EDP, 1991.Baban A., (coord), Consiliere educationala – Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere. Cluj, Ed. Ardealul, 2001.Baban A., Petrovai, D., Lemeni, G., Consiliere si orientare. Ghidul profesorului, Bucureşti, Ed. Humanitas Educational, 2001.

CONDIŢIILE ÎNVĂŢĂRII EFICIENTE ÎN ŞCOALA SUPERIOARĂ CONTEMPORANĂ CA SUPORT ÎN CONSILIEREA PROFESIONALĂ A

TINERILOR ABITURIENŢI DIN ŞCOALA PREUNIVERSITARĂ

Chisari Liliana, psiholog, Liceul Teoretic “Mihai Viteazul”, masterantă ULIM

Rezumat: Lucrarea este dedicată cercetării şi examinării condiţiilor învăţării eficiente în şcoala superioară contemporană, respectiv asigurarea calităţii şi performanţei ulterioare.Programul de dezvoltare a şcolii superioare evidenţiază principiul succesiunii şi continuităţii procesului de învăţământ. Prin urmare, sarcina de a aplica principiile de dezvoltare a educaţiei în învăţământul superior este importantă, fiindcă aceasta oferă posibilitatea autorealizării profesioanale a tinerilor specialişti predispuşi să iubească profesia aleasă, dedicîndu-i-se toată viaţa, pornind de la inspiraţia, motivaţia şi îndrăgostirea faţă de specialitate – ca piloni esenţiali al efectivităţii învăţământului universitar.

Actualitatea temei: Particularităţile vieţii sociale moderne şi amploarea problemelor care trebuie rezolvate în domeniul social şi economic, invocă în faţa instituţiilor de învăţământ sarcina de formare a personalităţii, a identităţii naţionale şi culturale care se caracterizează prin creativitate, viziune nestandartă asupra problemelor, posedarea competenţelor în activităţi de cercetare, personalitate, capabilă de autorealizare şi autoîmplinire profesională, socială şi persoanlă. Respectiv, în faţa ştiinţei pedagogice universitare predomină problema găsirii modalităţilor de facilitare şi dezvoltare maximă a potenţialului individual al fiecărei persoane. Aceasta implică o nouă abordare a şcolii superioare contemporane, a activităţii pedagogice şi a studenţilor ca rezultat al învăţării eficiente sau neeficiente în viitoarea lor carieră profesionistă. Scopul cercetării: Elucidarea condiţiilor învăţării eficiente în şcoala superioară contemporană ca bază a asigurării calităţii studiilor.Ipoteza ştiinţifică a cercetării: Considerăm că eficientizarea învăţământului în şcoala superioară contemporană este prioritate întru asigurarea calităţii studiilor universitare.Ipoteze practice: Presupunem că condiţiile învăţării eficiente în şcoala superioară contemporană vizează factori subiectivi, personali, ce ţin de spectrul personalităţii studenţilor şi factori sociali. Presupunem că condiţiile factorilor personali ai învăţării eficiente în şcoala superioară contemporană îşi au premisele în învăţământul preuniversitar.Baza conceptuală a cercetării: Referindu-ne la elucidarea condiţiilor învăţării eficiente în şcoala superioară contemporană ca bază a asigurării calităţii studiilor, am analizat lucrări, idei, teorii psihopedagogice, sociale, istorice ale autorilor: A. V. Golubov, M. B. Bulanova–Toporcova, V. S. Buşuev, N.V. Crîlova, V. Slastelin, S. V. Smirnov, V. Cojocaru, A. Galben etc., fapt care a condus la interpretarea minuţioasă a rolului principiilor, condiţiilor efective ce necesită instaurate şi menţinute în cadrul şcolii superioare.Baza experimentală a cercetării: 15 studenţi din cadrul Universităţii Libere Intrnaţionale din Republica Moldova, Facultatea Economie, Specialitatea Business şi administrarea afacerilor, anul III de studiu, vârsta 21 – 22 de ani şi 15 elevi, cl. a XI-a, Liceul Teoretic „Mihai Viteazul”, municipiul Chişinău, 17 – 18 ani (în total 30 de persoane alese în mod aleatoriu).Baza metodologică a cercetării: Chestionarul „Învăţarea eficientă în şcoala preuniversitară şi şcoala superioară contemporană” [Chisari Liliana, Chişinău, 2011].Chestionarul respectiv oferă posibilitatea de a cerceta 3 viziuni principale referitor la: Atitudinea faţă de profesia pe care fiecare om şi-o alege în viaţă; Condiţiile învăţării eficiente în şcoala preuniveritară şi cea superioară contemporană;

Schimbările în sistema preuniversitară şi universitară de învăţământ.

Respondenţii trebuie să-şi expună propria poziţie, anonim, referitor la sensul pe care îl acordă profesiei, respectiv a importanţei studiilor pentru ei, a învăţării eficiente care le va deschide drumul spre autorealizare profesională, repectiv evidenţierea acelor condiţii a învăţării efective în şcoala preuniversitară şi superioară contemporană, şi a schimbărilor pe care ei le prevăd, în scopul creşterii succesului şcolar şi academic şi a menţinerii acestuia în viaţa şi activitatea lor privind cariera.Valoarea practică: Caracterul fundamental al formării în învăţământul superior a specialiştilor cu înaltă calificare este întotdeauna cea mai importantă sarcină a învăţământului superior. În prezent, totuşi, este imposibil ca această sarcină să funcţioneze fără natura fundamentală a educaţiei. În plus, educaţia fundamentală promovează în mod eficient formarea gândirii creative, o idee clară despre locul profesiei pe care cineva şi-o alege într-un sistem universal de cunoaştere şi practică. Prin urmare, într-o universitate sau un colegiu modern în primul an ar trebui să fie cultivată dorinţa la studenţi de explorare profundă a cunoştinţelor fundamentale. Aceasta presupune, mai întîi de toate, elucidarea condiţiilor învăţării eficiente în şcoala superioară contemporană ce vizează factori subiectivi de apreciere a acestora, personali, ce ţin de spectrul personalităţii studenţilor şi sociali, respectiv, evidenţierea rolului studiilor preuniversitare, ca premisă a acestora şi a dezvoltării integre a personalităţii omului din punct de pedere persoanl, profesional şi social, fapt ce-ar reorienta procesul instructiv–educativ în şcoli şi licee, modelând toate punctele forte ale învăţămîntului calitativ şi ca perspectivă a dezvoltării armonioase şi echilibrate a studenţilor.

De asemenea, lucrarea ar oferi posibilitatea cercetării în continuare a condiţiilor învăţării eficiente în şcoala superioară contemporană din punct de vedere al aspectelor gender.Analiza şi prezentarea rezultatelor: În rezultatul prelucrării datelor obţinute la Chestionarul „Învăţarea eficientă în şcoala preuniversitară şi şcoala superioară contemporană” am determinat mediile raportului condiţiilor învăţării eficiente în Şcoala superioară contemporană prezentzate de studenţi şi a Şcolii preuniversitare contemporane prezentate de elevi. Datele fiind prezentate în fig. 1.

B. Condiţii31%

C. Schimbări

48%

A. Atitudini 24%

Respectiv, menţionăm ideile de bază evidenţiate de studenţi şi elevi privind eficientizarea studiilor liceale şi universitare, asigurarea unei calităţi şi continuităţi în procesul postuniversitar şi academic.

A Observăm că 24% din respondenţi evidenţiază atitudinea faţă de profesia pe care fiecare om şi-o alege în viaţă în contextul studiilor preuniversitare în care se pune baza cultivării automotivaţiei personale şi a factorilor personali:◦ Învăţământul preuniversitar şi universitar să se concentreze pe dezvoltarea unui specialist în viitor; ◦ Conţinutul învăţământului de astăzi să integreze tendinţele viitoare în dezvoltarea ştiinţei;

◦ Combinaţie optimă de forme a organizării de grup şi individual a procesului de învăţământ în cadrul instituţiei;◦ Utilizarea raţională a metodelor moderne şi materialelor didactice la diferite etape de instruire; ◦ Evidenţiem că responsabilitatea pentru calitatea educaţiei unei atitudini constructive faţă de viitoarea profesie revine, preponderent, instituţiilor de învăţămînt, care sînt chemate să asigure calitate, eficacitate şi eficienţă la fiecare etapă a procesului educaţional, respectiv şi la cel academic. În acest context, în instituţiile de învăţămînt superior sînt constituite sau se află în proces de definitivare sisteme de management al calităţii.

B. 31% menționează condiţiile învăţării eficiente în şcoala preuniveritară şi cea superioară:◦ Promovarea educaţiei şi formării iniţiale şi continue de calitate, inclusiv a învăţămîntului superior şi cercetării;◦ Promovarea culturii antreprenoriale şi creşterea calităţii productivităţii muncii;◦ Dezvoltarea unei pieţe a muncii moderne, flexibile;◦ Promovarea cadrelor didactice creative şi competente;◦ Instituţiile de pregătire a cadrelor didactice urmează să aducă, de asemenea, o contribuţie cheie în a oferi personalului didactic cunoştinţele şi competenţele necesare pentru schimbare, cum sunt aptitudinile necesare pentru promovarea abordărilor axate asupra persoanei care studiază, a metodelor de lucru în colaborare şi a utilizării instrumentelor de învăţare moderne, în special celor care se bazează pe utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicare.

Încurajarea aptitudinilor şi a atitudinilor creative în Şcoli preuniversitare şi Universităţi, necesită, de asemenea, sprijinul unei culturi organizaţionale deschise spre creativitate şi crearea unui mediu propice inovării, precum şi o conducere dezvoltată şi progresivă la toate nivelurile.

C. 48% evidenţiază schimbările în sistema preuniversitară şi universitară de învăţământ:◦ Necesitatea pentru noile condiţii economice în societate, între absolvenţii care sunt capabili de cercetări ştiinţifice, dar ele nu corespund mereu aşteptărilor, între gândire abstractă logică, utilizarea de inducţie şi deducţie, analiză critică, capacitatea de a identifica şi rezolva problemele nestructurate într-un cadru nefamiliar şi a aplica abilităţile în rezolvarea lor;◦ Trebuinţa societăţii pentru angajaţii creativi şi întreprinzători, cu iniţiativă şi realitatea actuală de pregătire a absolvenţilor de a se implica în activităţile de creaţie. Schimbările calitative în societate prevăd pregătirea în universitate a specialiştilor creativi, cu viziuni nestandarte asupra problemelor vieţii, cu potenţial, motivaţie sporită pentru cercetările ştinţifico-practice. ◦ Creativitate şi tehnologizare. Pe de o parte, cerinţele situaţiei sunt de aşa natură, încât nu e de-ajuns simpla posesie a unei cantităţi de cunoştinţe, este nevoie de pregătire continuă de schimbare, de transformare a cunoştinţelor, creativităţii, iar pe de altă parte, învăţămîntul eficient - este întotdeauna o anumită tehnologie si creativitate adesea „iese” din ramele tehnologiei, „trecînd” în cele ale improvizaţiei;◦ Necesitatea de a identifica şi dezvolta abilităţile creative ale studenţilor în procesul de învăţare şi probleme psiho-pedagogice insuficient dezvoltate, legate de dezvoltarea creativă a personalităţii, mai ales în evaluarea calităţii studiilor şi a competenţelor profesionale dezvăluite pe viitor. ◦ O schimbare de abordare a predării ştiinţelor ca urmare a tranziţiei de la colectiv la forme individuale de învăţare şi de utilizare a ideilor şi principiilor de educaţie şi învăţământ contiunuu, care ar presupune dezvoltarea; ◦ Creşterea proporţiei de lucru independent şi creativ al elevilor şi studenţilor la curs, seminare şi în activităţile extracurriculare, precum şi eliminarea formalităţii organizării lor;

◦ Oferirea elevilor şi studenţilor posibilităţii de a participa activ la proiectarea şi actualizarea ulterioară a traiectoriilor individuale de învăţământ.Concluzii

În baza cercetării date şi a rezultatelor obţinute, putem evidenţia faptul că eficienţa şi calitatea studiilor în şcoala superioară contemporană este o prioritate naţională, ţine de latura instructiv-educativă a studiilor preuniversitare şi legătura directă a acesteea cu procesul academic al studiilor universitare.

Datele mediilor obţinute la Chestionarul „Învăţarea eficientă în şcoala preuniversitară şi şcoala superioară contemporană” dezvăluie confirmarea ipotezei propuse, conform căreea,condiţiile învăţării eficiente în şcoala superioară contemporană vizează factori subiectivi, personali, ce ţin de spectrul personalităţii studenţilor şi sociali, iar condiţiile factorilor personali ai învăţării eficiente în şcoala superioară contemporană îşi au premise în învăţămîntul preuniversitar.

Învăţământul şi educaţia fundamentală promovează în mod eficient formarea gândirii creative, o idee clară despre locul profesiei pe care cineva şi-o alege într-un sistem universal de cunoaştere şi practică. Prin urmare, într-o universitate sau un colegiu modern, în primul rînd, este cultivatarea dorinţei la studenţi de explorare profundă a cunoştinţelor fundamentale, iar aceasta presupune mai întîi de toate elucidarea condiţiilor învăţării eficiente în şcoala superioară contemporană ce vizează factori subiectivi de apreciere a acestora, personali, ce ţin de spectrul personalităţii studenţilor şi sociali, respectiv, evidenţierea rolului studiilor preuniversitare, ca premisă a acestora şi a dezvoltării integre a personalităţii omului din punct de vedere persoanl, profesional şi social, fapt ce ar reorienta procesul instructiv–educativ în şcoli şi licee, modelând punctele forte ale învăţămîntului calitativ şi ca perspectivă a dezvoltării armonioase şi echilibrate a studenţilor, atingerii succesului profesional al acestora.

Bibliografie:Cojocaru V., Modele teoretice de adoptare a universităţilor la noile cerinţe sociale: Chişinău: USM, 2008.Cojocaru Gh., Calitatea în educaţie. Chişinău, 2007.Galben A., Bostan I., Belostecinic, G., Moldova şi învăţământul Universitar European // Moldova şi Lumea, Chişinău, 2003.Смирнов С.Д., Педагогика и психология высшего образования: от деятельности к личности; Учеб. пособие для студ. высш. пед. учеб. заведений. М. Издательский центр "Академия", 2001.Сластенин В.А., и др., Педагогика: Учеб. пособие для студ. высш. пед. учеб. Заведений. М. Издательский центр "Академия", 2001.

CENTRELE DE GHIDARE ÎN CARIERĂ – ŞANSĂ ŞI NECESITATE

Stârcea Eugenia, profesor de educaţie civică, gr. did II,şef al Centrului Municipal

de Informare și Orientare Profesională

Abordarea contemporană a educaţiei pune problema oferirii de şanse egale în raport cu ceilalţi cetăţeni, dar şi cu cei din lume. Aceste şanse se referă, nu în ultimul rînd, la cea de ocupare a unui loc „potrivit” în viaţa socioeconomică. Consilierea şi educaţia pentru carieră este considerată în plan european o componentă a reformelor educaţionale în toate ţarile europene. Educaţia pentru carieră, care înseamnă educaţia pentru viaţă, este un scop educaţional, orientînd sistemul de învăţămînr către un set de valori comune.

Tendinţele majore ale reformelor curriculare constau în educaţia pentru toţi, dezvoltarea unor atitudini şi valori dezirabile, dezvoltarea abilităţilor, a gîndirii critice, preocuparea pentru adecvarea instruirii la nevoile fiecărui individ, maximalizarea potenţialului fiecărui elev, predarea-învăţarea centrate pe elev, evaluarea holistică a rezultatelor.

Acceptînd practica europeană s-au făcut încercări de abordare a problemei orientării în carieră şi în Republica Moldova. În anul 2003 Guvernul a adoptat Strategia naţională “Educaţie pentru toţi” (HG nr 410 din 04.04.2003). În sensul numitei strategii înţelegem, inclusiv, asigurarea de şanse egale elevilor pentru planificarea şi realizarea unei cariere de succes, „potrivite” pentru fiecare copil. Începînd cu anul 2006 în curricula pentru dirigenţie au fost incluse module care prevăd educaţia pentru carieră. Însă, deoarece orele de dirigenţie, deşi au un curriculum obligatoriu, cuprind un spectru foarte larg de probleme, educaţia pentru carieră rămîne, de cele mai multe ori, în umbră. Introducerea dîn 2010 în curricula disciplinei educaţie civică a modulului „Creştere personală şi orientare în carieră” constituie încă un pas spre realizarea unui proces sistematic şi sistemic de ghidare a carierei elevilor.

Aşa dar, în procesul şcolar educaţia pentru carieră este realizată în cadrul disciplinelor şcolare, orelor de educaţie civică, orelor de dirigenţie, activităţilor psihologului, în cadrul activităţilor extracurriculare. Este important ca fiecare dintre aceşti actanţi să aibă o inţelegere clară a ceea ce au de realizat şi să dispună de mijloacele necesare pentru aceasta.

Disciplinele din programa şcolară dau posibilitatea elevului să asimileze cunoştinţe, să-şi formeze competenţe specifice, dar şi să înţeleagă care dintre materii îl interesează mai mult, la care lucrează cu mai multă placere. În acelaşi timp, individul progresează prin interacţiunea cu alţii (elevi şi profesori), deaceea relaţiile stabilite sunt extrem de importante. Activităţile realizate în cadrul cursului obligatoriu (educaţie civică şi dirigenţie) inclus în orarul elevului au o repetitivitate şi continuitate, pot fi stabilite şi urmărite sarcini concrete şi dau un aspect de sistemă în abordare. Activităţile extracurriculare ar veni să consolideze competenţele elevilor şi să-i antreneze în proiecte personale. În acest scop pot fi organizate consilii ale elevilor, mese rotunde, dezbateri, vizite la întreprinderi, centre umanitare ş.a.

Psihologului şcolar îi revine rolul de consiliere specializată, preorientare, orientare şi reorientare şcolară şi profesională, sprijin specializat în situaţii mai dificile. Acolo unde procesul este organizat sistematic şi sistemic, nu toţi elevii vor avea nevoie de ajutorul psihologului.

Însă, pentru un rezultat bun este foarte important ca această componentă a educaţiei să fie abordată sistemic, adică în bază unei metodologii normativ- conceptuale la nivel de sistem (cine? cît? unde? cum? trebuie să formeze), la nivel de politici educaţionale (elaborarea unei viziuni integrate la nivel de politici educaţionale asupra a ceea ce trebuie să formăm), la nivel tehnologic (asigurare cu material metodico-didactic elaborat în baza politicilor educaţionale apobate în baza acelei viziuni clare.

Pentru a pune în evidenţă conţinutul abordării principalilor actanţi educaţionali factori vom reproduce o prezentare comparativă după Anca Hurdulea (Botnaru Dan şi alţii „Consiliere şi orientare şcolară”, ed. „Spiru Haret”, 1999), adaptată:

Profesor Diriginte Profesor de educaţie civică

Profesor psihopedagog

Rol Partener Manager Consilier Specialist

psihopedagog

Subiectul intervenţiei Grup/individ Grup/individ Individ/grup Individ/grup

Perspectiva acţiunii Procesul

de predare/învăţare

Managerială Psihopedagogică Psihopedagogică specializată

Domeniul de acţiune - Ştiinţific

- Metodic

- Psihopedagogic

Managerial educativ:

- Psihopedagogic

- Cultural

- Timp liber

- Igienă

- Extraşcolar

Psihopedagogic:

- Asistenţă

- Orientare

Psihopedagogic specializat:

- Diagnoză

- Consiliere

- Terapie

Un loc aparte în metodologia conceptual-normativă este necesar să revină centrelor raionale/municipale de ghidare în carieră (după modelul statelor europene, SUA şi a României). Misiunea lor de bază trebuie să constea în realizarea procesului de ghidare şi consiliere în carieră a elevilor din învăţămîntul preuniversitar, să promoveze o metodologie eficientă de susţinere a elevilor în proiectarea carierei, elaborată în baza noilor realizări teoretice, adaptate la realităţile Republicii Moldova.

În prezent în Republica Moldova funcţionează două astfel de centre: la Chişinău, în cadrul Direcţiei Generale Educaţie, Tineret şi Sport (situat pe str. P. Zadnipru, nr. 3/2) şi la Hînceşti, înfiinţat în baza unui proiect de grant.

Astfel de centre/cabinete pot fi create şi în instituţiile de învăţămînt. Ele vor fi amenajate cu materiale promoţionale ale universităţilor, şcolilor profesionale, colegiilor, standuri şi vor veni să completeze şi să consolideze competenţele formate în cadrul educaţional formal. Acest Centru poate fi amenajat într-o încăpere specială sau în bibliotecă, cu condiţia că va corespunde cerinţelor de ghidare în carieră. Elevii vor veni în Centru pentru a lua informaţii şi a fi consiliat. Funcţia de consilier o pot îndeplini atît profesorii-diriginţi, cît şi psihologul, invitaţi speciali din diferite domenii de activitate care să stea de vorbă cu tinerii interesaţi. El va constitui un punct de sprijin la îndemîna elevului atunci cînd este pus în situaţia de a lua o decizie cu privire la viitorul lui profesional.

În Centrul şcolar de consiliere pot activa elevi, care acitvitate insăşi constituie un pas în drumul spre carieră. Ei pot realiza pliante, broşuri, spoturi publicitare, prin care să-i informeze pe colegii lor, dar şi pe elevii din alte licee despre ofertele educaţionale şi piaţa muncii.

Alte activităţi organizate în Centru pot fi: şezători “Modele de viaţă - modele de carieră”, grilă de miniprograme diferite de luni pînă vineri (acolo unde există un nod de radio de informare şi documentare), vizită la un post de radio, revista şcolii, activităţi în atelier (de exemplu “Stil şi ambient”: Cîţiva specialişti vor explica noţiunile de bază referitoare la crearea vestimentaţiei potrivite pentru diferite ocazii, a accesoriilor vestimentare, precum şi a unei ambianţe plăcute intr-un cămin (10 elevi în atelier). Elevii vor avea ocazia de a identifica oportunităţi în alegerea carierei. Dezvoltîndu-şi imaginaţia, fantezia creatoare, simţul estetic, dar, mai ales, aptitudinile parctice necesare unui adult pentu viitoarea carieră într-unul dintre aceste domenii sau spre a găsi soluţii în proiectarea şi confecţionarea unor obiecte necesare ambientului).Multe alte activităţi create de imaginaţia atît de bogată a profesorului şi elevilor sau preluate din surse de specialitate.

Înainte de toate se cere promovarea şi însuşirea unei metodologii de ghidare în carieră. Dna dr. conferenţiar universitar Otilia Dandara menţionează: „Organizarea sporadică a unor activităţi , realizarea lor conform unor stereotipuri nu pot facilita atingerea unor rezultate scontate. Există multiple materiale-suport cu referire la ghidarea în carieră şi la susţinerea discipolilor în proiectarea carierei, rezultate din cercetări serioase, realizate în domeniu de către specialişti din alte ţări, dar utilizarea lor necesită o încadrare judicioasă într-un sistem conceptual” (Proiectarea carierei, dimensiuni ale sistemului educaţional, Chişinău, 2009, CEP USM).

Activitatea de ghidare în carieră trebuie să devină o prioritate pentru sistemul educaţional, o sansă reală creată pentru fiecare copil în susţinerea trebuinţei lui de a-şi valorifica potenţialul personal spre satisfacţie proprie şi binele societăţii în confirmarea faptului că prevedrile Strategiei „Educaţie pentru toţi” este un document care impune oferirea de şanse egale pentru fiecare copil.

Bibliografie:

Hotărârea Guvernului nr. 410 din 04.04.2003 „Cu privire la aprobarea Strategiei naţionale "Educaţie pentru toţi".Concepţia dezvoltării învăţămîntului din Republica Moldova, aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr. 337 din 15.12.1994.Concepţia privind orientarea, pregătirea şi instruirea profesională a resurselor umane, aprobată prin Hotărîrea Parlamentului nr.253-XV din 19 iunie 2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.155-158, art.640).Hotărîrea Guvernului nr.450 din 29 aprilie 2004 “Despre aprobarea Regulamentului privind orientarea profesională şi susţinerea psihologică a populaţiei în problemele ce ţin de carieră” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.77-79, art.607).Dandara Otilia, Proiecratea carieri. Centrul editorial poligrafic al USM, Chisinău, 2009Jugău Mihai, Ghid de Consiliere şi Orientare a Carierei. (nivel peruniversitar), Bucureşti,1999.Butnaru Dan ş.a. Consiliere şi Orientare Şcolară. ed „Spiru Haret”, 1999.Dumitru Ion Al., Consiliere psihopedagogică. Bucureşti, ed. Polirom, 2008.

IMPORTANŢA INFODOCUMENTĂRII ÎN PROCESUL DE GHIDARE ÎN CARIERĂ

Moldovanu Anastasia, Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi”

Procesul de ghidare în carieră este unul complex de lungă durată şi în mai multe etape. Dar oricât de bine ar fi pregătit acest program, totuşi, el nu propune soluţii deja realizate, deoarece fiecare om are destinul său şi fiecare om este o combinaţie unică de trăsături personale, vise şi aspiraţii, valori personale, aptitudini şi abilităţi.

La începutul carierei, o mare parte a tinerilor specialişti posedă cunoştinţe teoretice vaste, dar, totuşi, lipsa experienţei şi a practicii îi aduc faţă în faţă cu necunoscutul şi nesiguranţa în acţiuni şi decizii. Şi aceasta se întâmplă nu doar la începutul carierei, ci şi pe întreg parcursul ei, dat fiind faptul că factorii tehnologic, informaţional, financiar, uman şi social se află în permanentă schimbare. Pentru a ţine pasul schimbărilor şi a face faţă noilor cerinţe, este absolut necesar ca specialistul să primească zi de zi informaţii din domeniul în care activează. Sursa de informare principală, pe lângă celelalte existente, sunt cărţile şi revistele de specialitate. Studii, cercetări, analize, comparaţii, experimente, explicaţii şi note – toate au rolul de a informa specialistul la momentul potrivit, când încă mai poate corecta şi acţiona raţional. Luând o decizie conştientă şi documentată, şansele unei cariere reuşite cresc considerabil. În sprijinul acestei afirmaţii ţin să menţionez, că sunt o multitudine de variante de pregătire anterioară.

Un mijloc sigur în procesul ghidării în carieră îl reprezintă biblioteca publică, instituţie municipală şi partener comunitar, care tratează dezvoltarea comunitară ca o prioritate. Formarea specialiştilor de performanţă pentru societatea contemporană este o parte componentă a acestei priorităţi. De aceea biblioteca pune la dispoziţia solicitantului toată baza de informare şi documentare, însoţită de o gamă variată de posibilităţi de accesare a lor. Acestea sunt: aparatul informativ-bibliografic, resurse internet, servicii specializate, asistenţa bibliotecarului de referinţă, socializarea mediului bibliotecar, programe inovative de instruire şi de culturalizare. Prin această activitate BM „B.P.Hasdeu” şi-a dovedit rolul pe care-l are în procesul de formare profesională a cetăţenilor, prestând servicii publice atât fizice cât şi on-line prin diverse resurse informaţionale: acces la catalogul on-line, baze de date, abonament, sală lectură, informaţii despre programele de bibliotecă, serviciul extramoros.

Apariţia serviciilor electronice în biblioteci a devenit o parte integrantă a activităţii lor şi este natural ca aceste servicii să-şi găsească locul pe web-ul bibliotecii, care a suprimat barierele de timp şi spaţiu în acordarea ajutorului utilizatorului, în special studenţilor şi elevilor în căutarea informaţiei. Structura BM, compusă din 30 de filiale, dispune de un imens şi bogat fond de documente de diferite tipuri: cărţi, publicaţii seriale, CD-uri, DVD-uri, documente de muzică tipărită, împrimări ale diferitor evenimente. Este de ajuns accesarea paginii Web a uneia din aceste componente ca să poţi face cunoştinţă cu baza de date OPAC, catalogul on-line al documentelor. La compartimentul management, ghidarea în carieră este reflectată printr-o listă bogată de cărţi, manuale, ghiduri (vezi anexa nr.1), un mare ajutor sunt şi resursele internet.

Astăzi bibliotecarul public nu se limitează la eliberarea şi verificarea materialelor, ci oferă o gamă diversă de responsabilităţi, proiecte incitante şi oportunităţi, este expert în tehnologie, detectiv de informaţii, manager, expert alfabetizare, trainer, coordonator de programe comunitare, consilier de carieră, consilierul cititorului, povestitorul copiilor, referent de materiale. Un astfel de sistem modern la care este conectată toată reţeaua BM presupune şi un instrument al managementului cunoştinţelor bazat pe Wiki, un soft care funcţionează ca un depozit partajat de cunoştinţe pe diferite teme. Wiki poate fi folosit ca un ghid specific de resurse tematice, care conţine răspunsuri la cele mai des întâlnite întrebări. Încă un avantaj al

acestui tip de serviciu constă în oferirea posibilităţii de a adăuga informaţie, de a o modifica în orice moment. Fiind o tehnologie de conversaţie, Wiki încurajează crearea şi partajarea cunoştinţelor. Cuplat cu RSS (un alt serviciu), spaţiul Wiki se transformă într-un puternic şi util instrument de informare.

Un alt subiect al infodocumentării în consilierea carierei, biblioteca îl reprezintă prin diverse articole informative şi postări video. Această secţiune ajută beneficiarii prin programe de instruire în luarea deciziilor de orientare în carieră, de formare a unor deprinderi şi aptitudini, esenţiale în ghidare, cum ar fi interviul, scrierea CV-ului, scrisori de intenţie. Informaţie consistentă în procesul ghidării în carieră poate servi şi presa periodică din bibliotecă. În ziarele şi revistele tematice, de altfel disponibile şi în variantă electronică prin descrierea analitică a conţinutului, puteţi găsi răspuns la întrebările interesate. De asemenea, din sursele media, din solicitări de la Biroul de Informaţii poţi afla multe date informative, anunţuri despre căutarea şi disponibilitatea unor profesii sau locuri de muncă. Consilierul (bibliotecarul) îşi asuma rolul de facilitator, consultant, coordonator, furnizor de informaţii între piaţa de muncă şi persoana sa.

În reţeaua BM sunt şi filiale cu statut special de activitate,precum: „Centrul Academic Eminescu”, „Biblioteca publică de Drept” şi Biblioteca de Arte „T.Arghezi”, ele furnizează servicii aparte, de profil în domeniile menţionate.

Filiala de Arte, un centru de informare, studiu, lectură, educaţie, artă şi cultură este unica de acest gen în capitală şi în ţară. Biblioteca acceptă valorile comunitare şi provoacă tinerii la studii, cercetare şi delectare. Este o bibliotecă de sinteză, ce activează în bază de parteneriat cu multe organizaţii de profil şi prestează servicii specializate, care pot servi drept o bună îndrumare în luarea deciziilor în carieră. În paralel cu fondul de documente specializat, biblioteca pune la dispoziţie toate căile disponibile, fizic şi virtual, realizează programe culturale, de instruire, de informare şi de promovare a tinerilor, prin aceasta expunându-şi spaţiul de bibliotecă drept o posibilitate de exprimare, de dezbateri, de discuţii şi propuneri.

În acest context voi face referire la activitatea cluburilor, cenaclurilor şi saloanelor din cadrul bibliotecii ori alfel spus, grupuri pe interese în domeniul teatrului, muzicii, artei plastice, arhitecturii şi designului, literaturii. Ele au deja o tradiţie formată de-a lungul anilor, desfăşoară programe interesante inovative, organizează serate literar-muzicale cu scopul promovării creaţiei proprii, interpretează piese muzicale pe vers şi muzică proprie la diferite instrumente muzicale, recitaluri poetice, poezii şi proză, versuri umoristice şi catrene satirice. Biblioteca sprijină şi încurajează genul de manifestări, care contribuie la dezvoltarea liberă a orizontului valenţelor de expresie umană şi induce înţelegeri mai profunde, mai bogate ale esenţei culturale a omului. Mediul bibliotecar este benefic pentru promovarea tinerelor talente, pentru afirmarea lor prin expresia muzicii sau a cuvântului. Cititorii fideli, care participau la aceste activităţi în bibliotecă au devenit acum specialişti, au deja o carieră.

În această ordine de idei aş vrea să mă refer şi la expoziţiile tematice, care se lansează în spaţiul bibliotecii. Frecvent facilităm organizarea expoziţiilor adolescenţilor şcolilor de profil. Este o modalitate reuşită de afirmare în viitoarea carieră. Biblioteca iniţiază aceste activităţi prin implicare directă, invită specialişti în domeniu, care să-i ghideze pe începători prin sfaturi, referinţe critice, expune materialul în variantă electronică, în blogul tematic, în sesiunile expoziţiilor virtuale. În aşa mod se extinde aria de informare despre munca şi talentul tinerilor, sunt apreciaţi de profesori, de specialişti şi acumulzează noi cunoştinţe şi experienţe. Cenaclul de grafică „Viaţa formelor” susţine lecţii de instruire şi lecţii practice despre domeniul artei plastice, secţiune grafică (grafică şi design, arta grafică la computer, fotografie, intercalarea artei grafice cu fotografia prin intermediul tehnologiei moderne, proiecte, participare la foruri reprezentative în domeniul artei grafice), organizează lecţii de master-class la caligrafie (scrierea caracterelor latine caligrafice), expune lucrări în cadrul diferitor vernisaje (tradiţionale şi virtuale). Cenaclul este disponibil pentru toţi acei interesaţi de domeniu dat.

Modul de gândire astăzi diferă cu mult de cel cu 10 ani în urmă. Timpul ne dictează noi domenii de activitate şi noi profesii. În vogă sunt arhitecţii (în construcţie, în aranjament, în vestimentaţie), designerii, frizerii, cosmeticienii, mobilierii, adică sunt solicitate acele domenii, ce ţin de crearea condiţiilor decente de trai a omului. Aceste profesii necesită informaţii de ultimă oră, care se conţin pe paginile ediţiilor periodice tematice din biblioteci. La Filiala Arte se regăsesc o parte din titlurile de specialitate, ce vin în ajutorul tinerilor, care vor să se informeze despre viitoarea profesie: „Actualitatea muzicală”, „Arhitext”, “Balet“, „Casa lux”, „Interior”, ,”Iskusstvo“, ”Iskusstvo kino“, Iskusstvo v škole“, ”Iunii hudojnik” „Muzica”, ”Sovremennaia dramaturghiâ”, „Teatru”, „Teatrul azi”, ”Teatralinaia jizni“ ş.a. Totodată, urmărind presa de specialitate, fiecare om va fi pregătit să înfrunte situaţiile noi, apărute în practica sa – pe baza studiilor de caz, sfaturilor practice şi a cercetărilor. Spre deosebire de sursa de informare umană (colegi), de a cărei veritate nu putem fi absolut siguri, editorii revistelor şi cărţilor de specialitate se documentează minuţios asupra materialului publicat, cel mai des colaborând cu importante structuri şi organizaţii în domeniu.

Aş vrea să mă opresc şi la aspectul practic al acestei probleme. În rezultatul parteneriatului şi colaborării bibliotecii cu mai multe organizaţii şi personalităţi se întrevăd o serie de posibilităţi de conlucrare şi de îndrumare atât a adolescenţilor, cât şi a persoanelor ce doresc o nouă carieră. Se pot iniţia o serie de lecţii de informare şi instruire, master-class referitor la profesii concrete. De exemplu, compania „UMDC” SRL, importatoare de utilaje pentru diferite ramuri ale industriei uşoare din RM, la propunerea bibliotecii a inclus în gama sa de servicii şi un suport informaţional în formă de instruire şi consultanţă a tinerilor, care prin intermediul bibliotecii vor apela la serviciile lor. Astfel, o familie tânără, gata de plecare în străinătate în căutarea unui loc de muncă, la sugestia bibliotecarilor, a beneficiat de aceste servicii, primind şi premiu din partea unei organizaţii interesate. Alt exemplu este şi incluziunea socială a persoanelor dezavantajate prin contribuţia şi ajutorul meşterului popular Mihai Chicot, care în anul 2008 a luat premiul mare la concursului „Cel mai bun meşter al anului”, el se ocupă cu prelucrarea artistică şi cioplitul în lemn, confecţionează mobilă styl elit. Împreună cu biblioteca şi cu administraţia Centrului de zi şi de plasament temporar în perioada postinstituţională „Vatra” am început pregătirea pentru procesul de instuire a beneficiarilor.

Biblioteca încurajează persoanele care sunt la început de carieră şi pe acei care vor să-şi construiască una nouă să vină la bibliotecă, deoarece numai un om bine informat este puternic, deoarece de aici se conturează succesul carierei profesionale.

Bibliografie:BiblioPolis. Vol. 34, Nr. 2, Chişinău, 2010, p. 166.Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu – suport informațional pentru comunitatea chişinăueană: resurse, servicii, programe inovative. Abordări practice: Culegere de comunicări de la Conferinţa anuală (2 decembrie 2009), Chişinău, 2010, p. 121.Kulikovski Lidia, Abordări ale managementului la BM „B.P. Hasdeu”. // Cartea, modul nostru de a dăinui. Chişinău, 2006, p. 84-90.McCook, Kathleen de la Pena. Un loc la masă. Chişinău, 2010, p.110.Plan strategic de dezvoltare pentru perioada 2008-2017. Chişinău, 2008,p. 32.

TEHNICI DE LUCRU ÎN ORIENTAREA ȘCOLARĂ ȘI PROFESIONALĂ A ELEVILOR CU DISABILITĂȚI MINTALE

Raru Olesea, psiholog, magistru în psihologie,Complexul-Pilot de Pedagogie Curativă „Orfeu”

Rezumat: Una din problemele actuale şi majore ale Învăţământului Special din Republica Moldova este problema orientării şcolare şi profesionale a persoanelor cu disabilităţi mintale. Persoanele cu disabilităţi mintale sunt o categorie a populaţiei mai dezavantajate faţă de alte categorii de oameni.Crearea condiţiilor pentru educaţie şi învăţământ, adaptarea socio-profesională şi integrarea socială a persoanelor respective constituie şi un obiectiv major al oricărui stat şi a societăţii în general. Diverse organizaţii de stat şi neguvernamentale îşi orientează activitatea spre soluţionarea acestei probleme, dar atât alegerea profesiei cât şi integrarea în câmpul muncii continuă a fi un lucru dificil pentru elevii cu disabilităţi mintale.

Asistenţa Psihopedagogică are în sarcină orientarea şcolară şi profesională a elevilor, inclusiv a celor cu disabilităţi mintale, cu dificultăţi de învăţare, cu probleme disciplinare sau cu tulburările de comportament.Scopul orientării şcolare şi profesionale (OŞP) este valorificarea potenţialului uman, existent în orice persoană, dincolo de o lipsă, insuficienţă sau incapacitate pentru armonizarea cu sine şi integrarea în societate.În orientarea şcolară şi profesională (OŞP) sunt respectate principiile fundamentale privind educaţia persoanelor cu deficienţe/handicap. Principiul drepturilor şi şanselor egale presupune satisfacerea nevoilor individuale şi eliminarea obstacolelor sociale privind educaţia şi activitatea profesională.Principiul dezvoltării se referă la faptul că toţi copiii, adolescenţii şi adulţii cu handicap sunt capabili de creştere, învăţare şi dezvoltare.Principiul incluziunii rezidă în diversificarea formelor de integrare educaţională, şcolară şi profesională a copiilor, adolescenţilor şi tinerilor cu deficienţe de natură fizică, senzorială, psihică, socioafectivă.Principiul dezinstituţionalizării priveşte pregătirea copiilor şi adolescenţilor cu handicap pentru plasarea lor în comunităţi şi dezvoltarea în comunităţi a serviciilor necesare pentru a asigura un grad sporit de independenţă pentru adulţi.Principiul normalizării necesită eforturi pentru a asigura persoanelor cu handicap o existenţă cât mai normal posibilă, adaptată la standardele de viaţă ale majorităţii.După cum ne relatează şi autoarea Ioana Manolache, orientarea şcolară şi profesională se face, apelând la grade sau niveluri ale deficienţei, în termenii pe care îi prezentăm în continuare.Copiii/elevii cu deficienţe mintale uşoare, cu coeficient de inteligenţă între 70-51, pot fi cuprinşi în grupe sau grădiniţe speciale, în clase speciale, în şcoli speciale sau în unităţi obişnuite de învăţământ.Copiii/elevii cu deficienţe mintale moderate/medii, cu coeficient de inteligenţă între 50-36, pot fi cuprinşi în grădiniţe sau grupe speciale, în şcoli sau clase speciale sau în unităţi de învăţământ obişnuit.Copiii/elevii cu deficienţe mintale severe, cu coeficient de inteligenţă între 35-21, pot fi cuprinşi în grădiniţe (grupe) speciale şi în şcoli sau clase speciale.Copiii/elevii cu deficienţe mintale profunde, cu coeficient de inteligenţă între 20-0, pot fi cuprinşi în grădiniţe (grupe speciale) şi în şcoli sau clase speciale, în centre speciale.Şcoala, dirigintele, profesorii la diverse discipline au responsabilitatea realizării orientării şcolare şi profesionale.

Totuşi, un rol important în orientarea şcolară şi profesională a elevilor cu disabilităţi mintale revine şi psihologului-consilier, care îşi desfăşoară activitatea în instituţia specială. Psihologul-consilier este implicat în elaborarea programelor, proiectelor didactice, activităţilor ce contribuie la familiarizarea cu meseriile şi alegerea profesiei ulterioare de către elevii cu disabilităţi mintale. Psihologul este acea persoană care-i informează despre lumea profesiilor, despre importanţa alegerii corecte a profesiei, care-i susţine în identificarea preferinţelor profesionale, precum şi formarea atitudinilor în raport cu aceste preferinţe, care îi ajută să interacţioneze cu persoanele din alte profesii. În continuare propun un proiect didactic de orientare şcolară şi profesională elaborat pentru elevii cu disabilităţi mintale.PROIECT DIDACTICSubiectul: În lumea profesiilorInstituţia: Complexul-Pilot de Pedagogie Curativă „Orfeu” Elaborat de Olesea Raru, psiholog, magistru în psihologieData: 26.01.2011Durata: 45 minuteGrupul ţintă: Elevii claseilor a VII-a, a VIII-a, a IX-a, a X-aModulul: Orientarea şcolară şi profesionalăObiectiv cadru: Dezvoltarea capacităţii de planificare a cariereiValori şi atitudini:- Motivaţie şi flexibilitate în elaborarea traseului educaţional şi profesional- Responsabilitate şi ambiţie pentru decizii şi acţiuni privind cariera

Obiective operaţionale:Cognitive:O1 – să identifice o serie de meserii şi să cunoască detalii despre acestea;O2 – să scrie meseriile cunoscute;O3 – să mimeze o profesie;O4 – să prezinte cât mai multe profesii şi să le clasifice pe domenii de activitate;O5 – să coopereze în rezolvarea problemelor şi sarcinilor de lucru;

Afective:O6 – să se adapteze la situaţii noi;O7 – să aibă o atitudine participativă în dialogul cu clasa şi psihologul.

Psihomotore:O8 – să selecteze şi să alipească profesiile selectate pe domenii de activitate.

Forme de organizare: activitatea frontală, activitatea individuală, pe echipe.Metode şi procedee: exerciţiul, expunerea, conversaţia, jocul, argumentarea, aprecierea verbală, mimica, aplicaţia.Mijloace didactice: tablă, poster-rebus, markere, litere, figuri geometrice, imagini ilustrative, fişe individuale, fişe colorate-meserii, copacul profesiilor, frunze decupate, clei, minge.

Nr. crt

Etapele lecţiei O

B

O

Conţinutul informaţional al lecţiei Strategia didactică Obs.

Dozare Activitatea psihologului Activitatea Metode şi Forme de Resurse

. Pelevilor procedee organizare materiale

1. Moment organizatoric (2 min.)

Se asigură climatul psiho-afectiv necesar desfăşurării lecţiei.

Se pregătesc materialele necesare pentru lecţie.

2. Moment neuro

psihic

(5 min.)

O6 Grupul stă în cerc în picioare. Pe rând, fiecare se prezintă şi face o mişcare, un gest, ia o poziţie, încercând să demonstreze dispoziţia sa în acest moment. Cel ce se prezintă face un pas înainte. După fiecare prezentare, tot grupul repetă numele şi mişcarea văzută.

Elevii ascultă cu atenţie şi realizează acţiunile.

Exerciţiul Frontal

3. Motivarea elevilor şi captarea atenţiei

(10 min.)

O7 Psihologul propune elevilor completarea rebusului.

Elevii rezolvă rebusul propus.

Exerciţiul Frontal Tabla

Markere

Poster

4. Anunţarea subiectului şi obiectivelor lecţiei (3 min.)

Se anunţă tema lecţiei şi se comunică obiectivele lecţiei.

Elevii ascultă cu atenţie.

Expunerea Frontal Tabla

Litere

5. O2 Psihologul propune elevilor să-şi aleagă câte o figură geometrică (pătrat sau cerc), formând două echipe. Elevii au sarcina de a scrie în fişă şi a numi corect profesiile pe care le cunosc. Echipa care va da cele mai multe răspunsuri corecte va primi 10 puncte, apoi 7 puncte şi respectiv 5 puncte.

Elevii scriu şi denumesc meseriile.

Jocul „Concurs”

Pe echipe Figuri geometrice

2 Fişe

6. Desfăşurarea activităţii

(10 min.)

O1 În faţa clasei sunt expuse câteva imagini care indică o serie de meserii: cântăreaţă, poliţist, asistentă medicală, profesor, actor, cizmar, chelner, medic stomatolog,

Elevii privesc imaginile sunt atenți la explicațiile și instrucțiunile psihologului.

Expunerea Imagini ilustrative

pompier, tâmplar, aviator, medic, mecanic auto, agricultor, fermier. După ce vor fi privite de către elevi, psihologul le va spune să-şi aleagă o imagine care ilustrează meseria pe care şi-o doreşte fiecare şi pe o fişă individuală să îşi exprime opinia asupra alegerii făcute.

Psihologul va cere elevilor să privească încă o dată imaginile expuse şi să menţioneze ce calităţi ar trebui să deţină o persoană pentru a practica meseriile pe care ei nu le-au ales.

Concluzie: Psihologul va concluziona că meseria aleasă trebuie nu numai să placă, ci şi să poată fi realizată, iar elevii trebuie să îşi cunoască şi abilităţile, şi limitele.

Orice meserie este frumoasă şi poate deveni un bun preţios atâta timp cât este corect practicată. Ea este un izvor de bucurie şi mândrie.

Elevii aleg imaginea şi scriu pe fişă opinia asupra alegerii făcute.

Fiecare elev prezintă în faţa clasei alegerea şi motivarea făcută.

Elevii privesc cu atenţie imaginile şi menţionează calităţile.

Explicaţia

Conversaţia

Argumen

tarea

Frontal

Individual

Fişă individ

uală


(10 min.)

O3

O5

Elevii formează 3 echipe. Psihologul propune fiecărei echipe să tragă pe fişe colorate meseria: frizer, bucătar, şofer, medic, învăţător, zidar, cântăreaţă.

Fiecare echipă are sarcina de a mima meseria şi 2 minute de pregătire, după care se mimează meseria.

Ceilalţi elevi au sarcina de a o identifica.

Apreciază la rândul lor comportamentul altor elevi.

Aprecierea verbală

Mimica

Pe echipe

Fişe colorate – meserii


(10 min.)

O4

O8

Elevii formează trei echipe şi fiecare echipă primeşte desenat copacul profesiilor şi frunzuliţe decupate. Pe fiecare frunzuliţă este scrisă câte o profesie. Elevii trebuie să repartizeze, să selecteze profesiile pe domenii de activitate: om-om, om-natură, om-tehnică, om-imagine artistică şi să alipească fiecare frunză pe crenguţa cu domeniul din care face parte. Astfel, se va crea COPACUL PROFESIILOR care va fi fixat pe perete.

Elevii sunt atenţi la explicaţiile şi instrucţiunile psihologului.

Elevii alipesc frunzuliţele pe crenguţele copacului şi realizează împreună posterul „Copacul profesiilor.”

Copacul profesiilor

Frontal

Pe echipe

Copacul profesiilor

Frunze decupate cu profesii

Clei

9. Evaluarea şi autoevalua-rea lecţiei

Psihologul propune participanţilor să răspundă la întrebarea: De ce e bine să ai o profesie?

Elevii menţionează de ce e bine să ai o profesie.

Mingea fierbinte

Frontal Minge

Bibliografie:

Covey S., Eficienţa în şapte trepte sau Un abecedar al înţelepciunii, Bucureşti, 1998.Gâlgă M., Brăţara de aur – O sută de profesii explicate pentru copii, Bucureşti, Editura Coresi, 2002.Manolache I., Orientarea şcolară şi profesională a elevilor cu cerinţe educative speciale, Bucureşti, 2000.

Sălăgean Daniela, Ţinică Silvia, Pintilie Dorin. Ora educativă – Modele de proiecte didactice, Bucureşti, Editura EuroDidact, 2004.Consultaţii pentru activitatea educativă, Bucureşti, Editura Eurobit, 1996.

COMPETENCIES AND CAREERS GUIDANCE

Niculăeş Ana, Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”

Rezumat: În articol este reflectată importanţa competenţelor în alegerea carierei. Competenţa - reprezintă o caracteristică personală, ce permite executarea optimă unei sarcini particulare într-o anumită organizaţie. De-a lungul anilor termenul de competenţă s-a schimbat, şi de asemenea s-a schimbat şi rolul ei în alegerea viitoarei cariere. În acest articol veţi afla cum şi prin ce diferă procedura de a face un bilanţ a competenţelor în Anglia, Italia şi Franţa şi în ce scopuri poate fi folosit bilanţul competenţelor, atât în companiile publice, cât şi cele private.

In the American approach, a competency can be defined as: Each personal characteristic which usually in combination with others allows the optimum execution of a particular task in a given organization.

In this acceptation, competencies are the pre-determining factors which make possible good work performance. It is worth highlighting that in this definition competences are not ‘concrete’ factors in the same way as personal characteristics such as ability and aptitude. The term competency is only a generic term used to indicate the personal characteristics which, from all those possible, are considered important each time. The term allows reference to such factors without having to list them every time.Competencies generally identified by this approach can be subdivided into three large groups [4]: - knowledge: of a technical nature and of a general nature- technical ability or transferable skills (eg: being able to communicate effectively) - other personal characteristics (for example, character traits, professional interests and values, aptitudes, visual acuteness, etc.).

Formulating a profile of competencies then becomes simply a matter of working out a ‘set’ list of those characteristics possessed by an individual which the adviser, based on his/her frames of reference, considers useful for work purposes. However, from the initial approach, the idea remains that work performance depends not only on general intelligence and technical knowledge, but also on other factors such as, for example, personal traits and values.

The observation of competencies/competences is characterized as being an identification or assessment process depending on the aim of the method used. For example, in staff selection, observation is an assessment process as the aim is to obtain an ‘objective’ profile of each candidate which can then be compared with the job description in question and with the profiles of the other candidates. The same applies in training where knowledge levels and individual technical abilities are compared to those expected on training programs. Methods of observing competencies/competences depend on the approach adopted.

The simplest method of identifying most of a person’s knowledge and technical ability is to look at his/her vocational training whereas, in the case of transferable skills, the client’s account of his/her work or life experiences is used. In the process of identification, competencies/competences are a discrete variable, either they exist or they don’t. It is not concerned with measuring them but only with establishing their presence. Once assessed, competencies/competences can be recognized or certificated. In Italy, ‘recognition of competencies/competences’ is when a person is awarded a training credit or gains a qualification from a given training establishment or employer and as it relates specifically to that particular establishment or employer it will not be recognized by other organizations.

As is well known, the purpose of Careers Guidance is to help people construct fully satisfying career paths [2]. In careers guidance in Italy, there is a clear distinction between

providing information and giving advice. The latter involves carrying out an in depth examination of the client’s background and qualities. Some clients who turn to careers guidance services do not have a professional goal. According to Parsons [5], professional goals must be identified taking into consideration three large groups of factors: (1) a clear understanding of yourself, your aptitudes, abilities, interests, ambitions, resources, limitations, and their causes; (2) a knowledge of the requirements and conditions of success, advantages and disadvantages, compensation, opportunities, and prospects in different lines of work; (3) true reasoning on the relations of these two groups of facts.In selection and training, observation of competencies/competences has an, ‘outward’ significance, so to speak, because it is carried out in order to be able to distinguish one person’s characteristics from those of others or compare them with specific standards, and provide external parties with useful facts on which to base a decision. So, for this reason and also because of the possibility that the person being interviewed may try to deceive the selectors, observation of competencies/competences must be extremely detailed and, therefore, takes on the character of an assessment.

Whereas, in careers guidance, observation of competencies/competences has a particularly ‘inward’ significance because it is carried out in order to allow the person, with the help of the adviser, to improve awareness of their characteristics and, based on this, identify a professional goal. As there is no necessity to precisely evaluate levels of competencies/competences, and the relationship between client and adviser is one of complete trust, the observation will assume the character of an identification process and will often involve the use of methods such as looking at the person’s education and training background and self-evaluation files.

In France the bilan de competences was introduced by law to promote the use of competency based human resources management in all organisations. However, it fundamentally failed in its objective (the bilan de competences has had a frail development and its ‘institutional continuation’ is uncertain, Boyatzis [1]; at present, companies use it mainly for negotiating terms for resignations or redundancies. However, in France’s careers guidance sector, the bilan de competences has seen a large expansion. This is probably because, at the time of its introduction, adult careers guidance services had still not been developed. Two thirds of bilan de competences are carried out with young people over the age of 23 who have never had a job, and with adults seeking employment.

In Italy the bilancio di competenze has developed along similar lines and, today, the term is used to indicate activities which have in common the observation of personal competencies/competences, but which are very different both as regards the philosophy behind them and the practical methods used to carry them out. For example, the term is used to indicate methods for candidate assessment during staff selection, to assess the potential of those already in employment, to identify professional goals and draw up action plans during careers guidance activities.

The bilancio di competenze carried out in the guidance sector differs from that carried out in other sectors because a) clients request it of their own volition, b) it allows a lot of scope for identifying professional goals and drawing up action plans, c) in the guidance sector, competencies are identified and not evaluated. In other sectors, for example, selection, a) participation can be obligatory, b) the professional goal has already been identified (or is irrelevant as, for example, in systems for the recognition of training credits), c) action plans are not drawn up, d) competencies are assessed. For these reasons, it is useful to differentiate between the bilancio di competenze carried out in careers guidance and those carried out in other spheres, and it should not be regarded as a separate service, but simply as one of the possible methods of carrying out in depth guidance interviews.

To summaries, the meaning of the term competency has changed over time. Initially, it was defined as a personal characteristic which allows optimum work performance in a specific task carried out within a specific organization, then, as a characteristic which may allow a good general work performance, and finally, as a characteristic that is simply utilizable in the workplace.

In articol este reflectat importanţa competenţelor în alegerea carierei. Competenţa - reprezintă o caracteristică personală, ce permite executarea optimă unei sarcini particulare într-o anumită organizaţie. De-a lungul anilor termenul de competentă s-a schimbat, si de asemenea s-a schimbat şi rolul ei în alegerea viitoarei cariere. In acest articol veți afla cum prin ce diferă procedura de a face un bilanț a competenţelor în Anglia, Italia şi Franţa şi în ce scopuri poate fi folosit bilanţul competenţelor, atât în companiile publice, cât şi cele private.

BibliographyBoyatzis R., The Competent Manager: A Model for Effective Performance. Chichester: 1992, John Wiley.Employment NTO National occupational standards what are they? Contained on CD ‘Advice, Guidance & Advocacy Standards’, 2002.Evangelista, L. Bilancio di competenze, fine di un mito, in Rivista dell'Istruzione, 4/2002. A revised version is available see www.orientamento.it at http://www.orientamento.it/orientamento/3i.htm.Kierstead J., Competencies and KSAO's. Retrieved 18 January 2006 from Public Service Human Resources Management Agency of Canada at http://www.hrma-agrh.gc.ca/research/personnel/comp_ksao_e.asp.Parsons F., Choosing a vocation. Boston: Houghton Mifflin, 1999.

Date post:	15-May-2018
Category:	Documents
Upload:	phamdat
View:	228 times
Download:	7 times

GHIDAREA ÎN CARIERĂ - ProCariera | This … · Web viewCAPACITAŢILE DE COMUNICARE ALE ELEVILOR...

Documents